.
joi, 11 februarie 2010
marți, 9 februarie 2010
vineri, 5 februarie 2010
miercuri, 3 februarie 2010
Paradox 1989
.
Iată primul „Paradox” apărut după ce am terminat facultatea şi cenaclul a trecut sub conducerea Antuzei Genescu. E şi ultimul pe „stil vechi”, ante-revoluţionar. Se şi vede: 12 pagini, texte înghesuite, sigla mică, ca şi cota de hârtie alocată de cei care supravegheau activitatea publicistică. Proza mea, „La mijloc de codru des”, a căzut la cenzură. Nu m-a tras inima s-o văd publicată ulterior. Dintr-o jumătate, povestea cu şarpele care-i păzeşte pe spiriduşi, am făcut un articol de ziar, apărut ulterior în volumul on-line„Curiozităţi sălăjene”. Motivul „Craiului pădurii” l-am reluat într-o poveste laureată la Concursul „Ion Creangă”, dar acolo era vorba despre războiul dintre cârtiţe şi pădure, nu despre consolidarea râpelor defrişate la porunca lui Ceauşescu, în vederea obţinerii de cât mai mult teren agricol. În textul respins, personajul, un tânăr profesor, povestea cu multă voioşie cum umblau profesorii din sat să adune copiii de ţigani şi să-i aducă la şcoala, deoarece aveau nevoie de cât mai multe braţe ca să planteze puieţi de salcâm. Nu era poveste, ci realitatea pură şi aceasta nu era preţuită în vremea respectivă.
.
Iată primul „Paradox” apărut după ce am terminat facultatea şi cenaclul a trecut sub conducerea Antuzei Genescu. E şi ultimul pe „stil vechi”, ante-revoluţionar. Se şi vede: 12 pagini, texte înghesuite, sigla mică, ca şi cota de hârtie alocată de cei care supravegheau activitatea publicistică. Proza mea, „La mijloc de codru des”, a căzut la cenzură. Nu m-a tras inima s-o văd publicată ulterior. Dintr-o jumătate, povestea cu şarpele care-i păzeşte pe spiriduşi, am făcut un articol de ziar, apărut ulterior în volumul on-line„Curiozităţi sălăjene”. Motivul „Craiului pădurii” l-am reluat într-o poveste laureată la Concursul „Ion Creangă”, dar acolo era vorba despre războiul dintre cârtiţe şi pădure, nu despre consolidarea râpelor defrişate la porunca lui Ceauşescu, în vederea obţinerii de cât mai mult teren agricol. În textul respins, personajul, un tânăr profesor, povestea cu multă voioşie cum umblau profesorii din sat să adune copiii de ţigani şi să-i aducă la şcoala, deoarece aveau nevoie de cât mai multe braţe ca să planteze puieţi de salcâm. Nu era poveste, ci realitatea pură şi aceasta nu era preţuită în vremea respectivă.
.
marți, 2 februarie 2010
Bonus: Biblioteca de proză
.
Iată „Biblioteca de proză”, un alt supliment literar publicat de revista „Forum studenţesc”, la începutul anilor '80 (nu este datat). Alături de cenacliştii de la „Pavel Dan”, întâlnim şi nume de la Cenaclul „H. G. Wells”, de aceea am optat pentru prezentarea acestei publicaţii unicat (din câte ştim). Coperta şi ilustraţiile îi aparţin lui Traian Abruda, artist încă activ, dovadă că în 11 martie a.c. îşi va vernisa o nouă expoziţie.
Iată „Biblioteca de proză”, un alt supliment literar publicat de revista „Forum studenţesc”, la începutul anilor '80 (nu este datat). Alături de cenacliştii de la „Pavel Dan”, întâlnim şi nume de la Cenaclul „H. G. Wells”, de aceea am optat pentru prezentarea acestei publicaţii unicat (din câte ştim). Coperta şi ilustraţiile îi aparţin lui Traian Abruda, artist încă activ, dovadă că în 11 martie a.c. îşi va vernisa o nouă expoziţie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)