tag:blogger.com,1999:blog-32033758401547923862024-03-20T09:03:04.216+02:00Muzeul anticipaţiei tehnico-ştiinţifice din RomâniaGyörfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.comBlogger49125tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-11297446572527684262014-07-31T10:21:00.000+03:002014-08-08T10:39:41.566+03:00Pro-Scris 1 / 17 iulie 2000 (text only).<br />
<br />
"Pro-Scris" ("Outlaw") <br />
Romanian sci-fi web-critique-zine,<br />
Dedicated to the Free Spirit of the Net<br />
Unfortunately, English version is not (yet) available<br />
<br />
Background image copyright by Jonathon Earl Bowser<br />
http://www.jonathonart.com/<br />
Pro-Scris nr. 1<br />
(c) Cătălin Ionescu <br />
iulie-august 2000 <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
AN EXPOSTULATION <br />
(Against Too Many Writers Of Science Fiction)<br />
<br />
C. S. LEWIS<br />
<br />
<br />
Why did you lure us on like this,<br />
Light-year on light-year, through the abyss,<br />
Building (as though we cared for size!)<br />
Empires that cover galaxies,<br />
If at the journey's end we find<br />
The same old stuff we left behind,<br />
Well-worn Tellurian stories of<br />
Crooks, spies, conspirators, or love<br />
Whose setting might as well have been<br />
The Bronx, Montmartre, or Bethnel Green?<br />
Why should I leave this green-floored cell,<br />
Roofed with blue air, in which we dwell,<br />
Unless, outside its guarded gates,<br />
Long, long desired, the Unearthly waits,<br />
Strangeness that moves us more than fear,<br />
Beauty that stabs with tingling spear,<br />
Or Wonder, laying on one's heart<br />
That finger-tip at which we start<br />
As if some thought too swift and shy<br />
For reason's grasp had just gone by? <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O ADMONESTARE<br />
(La adresa atâtor scriitori de science fiction)<br />
<br />
C. S. LEWIS<br />
<br />
<br />
Stele, planete, constelaţii<br />
- Neştiute lumi pierdute-n spaţii,<br />
Sori, ani-lumina, galaxii,<br />
Extratereştri, morţi sau vii,<br />
Hăuri de cosmos si abis, <br />
Lumi nălucite doar în vis, <br />
- De ce ne-ademeneniţi cu-aceste <br />
Fantaste drumuri de poveste, <br />
Dacă la capăt dăm tot peste <br />
Aceleaşi vechi, plate taclale, <br />
Cu-amor, spioni, hoţi, puşlamale, <br />
Într-un decor de-l poţi vedea <br />
Şi-n Bronx, Montmartre ori Câmpina?<br />
De ce-aş lăsa strâmta-mi chilie, <br />
Cu cer albastru, verde glie, <br />
Dacă sus, dincolo de zid, <br />
N-ar fi să cad în cer şi-n vid? <br />
De nu m-ar aştepta, ceresc, <br />
Nepământescul ce-l râvnesc? <br />
Şi Straniul, Nemaipomenitul, <br />
Şi Timpul ce-şi caută sfârşitul, <br />
Cutremurarea care cântă <br />
Şi Frumuseţea ce-nspăimântă, <br />
Şi-acea Uimire, - acel Nesaţiu,<br />
Ce nu-l găseşti decât în Spaţiu, <br />
La-al cărui semn, venit de sus, <br />
Abia tresari că s-a şi dus? <br />
<br />
Echivalare liberă în româneşte <br />
de Leon R. Corbu <br />
<br />
"Tribuna" nr. 9 - 12, martie 2000,<br />
preluare cu acordul traducătorului<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
C U P R I N S<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Mircea Cărbunaru - Anticipaţie... testamentară<br />
Mircea Cărbunaru - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea<br />
Cătălin Ionescu - Ficţiuni 3 (Horia Nicola Ursu)<br />
Cornel Robu - Secolul SF-ului<br />
Cornel Robu - „Un cutremur politic ar fi mult mai înspăimântător decât unul geologic" (interviu cu Voicu Bugariu)<br />
Cătălin Ionescu - Lumi virtuale (Michael Hăulică)<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Ovidiu Bufnilă - Cruciada lui Moreaugarin<br />
Don Simon - Împotriva Satanei<br />
Horia Nicola Ursu - Pregătiri diverse la Omnibooks<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Liviu Radu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă<br />
Ovidiu Bufnilă - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se sfârşeşte istoria după Liviu Radu<br />
Doina Boţea - Trip-Tic-ul curvasasinei<br />
Ovidiu Bufnilă - Liviu Radu, cruciatul<br />
Cătălin Ionescu - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii<br />
Cătălin Ionescu - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
Pro-Teze<br />
<br />
„La vremuri noi, tot noi" nu este, cu siguranţă, unul din principiile de bază ale web-zinului de faţă. Editorul vă prezintă aici input-ul principial. <br />
<br />
Pro-Test<br />
<br />
În loc de editorial, Editorial Unu. Merită citit, că-i primul, şopteşte disperat semnatarul.<br />
<br />
Pro-File:<br />
<br />
File de hârtie sau alte „files", scanate de ochii imperturbabili ai Pro-Scris-ului - nu-i aşa că sună tare?<br />
<br />
Fantasya:<br />
Suplimentul sefe al ziarului „brăilean 100%", Libertatea, Fantasya a văzut lumina zilei în luna aprilie 1999, apărând cu consecvenţă la fiecare 2 săptămâni. Colectivul de redacţie condus de Mircea Cărbunaru se încăpăţânează să demonsteze că sefeul de calitate nu a dispărut de pe harta României. Am „internet-izat" două file:<br />
<br />
„Anticipaţie... testamentară" de Mircea Cărbunaru<br />
Este oare Almanahul Anticipaţia 1999-2000 ultima apariţie a acestui „monstru sacru"? Nici autorul, nici noi, de altfel, nu mai credem în minuni... <br />
<br />
„Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea" de Mircea Cărbunaru<br />
Titlul,extrem de sugestiv, nu necesită nici un comentariu.<br />
<br />
Ficţiuni 3<br />
Un alt „căpos" remarcabil, Horia Nicola Ursu, „mizează" cu îndărătnicie tot pe sefe. Rezultatul? Cea mai serioasă revistă sefe românească, Ficţiuni.<br />
<br />
Revista Tribuna:<br />
Prestigioasa revistă de cultură Tribuna îşi apleacă privirea din când în când şi asupra sefeului românesc. Şi numai prin numere speciale, cum ar fi cel din care am extras materialele de mai jos.<br />
<br />
„Secolul SF-ului" de Cornel Robu<br />
Un punct de vedere pertinent şi concis al unui autor care nu are nevoie de nici o prezentare.<br />
<br />
„Un cutremur politic ar fi mult mai înspăimântător decât unul geologic" - interviu cu Voicu Bugariu<br />
Un interviu realizat tot de Cornel Robu cu un critic „adversar", care, culmea, din când în când se transformă şi în scriitor. Câteva din aspectele subtile ale metamorfozei ciudate, Voicu Bugariu / Roberto R. Grant şi nu numai. Un material recomandat cu căldură de editor.<br />
<br />
Lumi virtuale <br />
Sefe românesc pe web? Nimic mai simplu! Conduce detaşat în top Michael Hăulică şi „Lumi virtuale". Şi Pro-Scris e cu ochii cât cepele la „concurenţă".<br />
<br />
<br />
Pro-Puneri<br />
<br />
Cruciada lui Moreaugarin" de Ovidiu Bufnilă<br />
Volumul lui Bufnilă, în pregătire la Editura Pygmalion din Ploieşti, este greu de definit. Nu numai pentru că stilul Ovidiu Bufnilă aruncă cât colo chingile catalogărilor, ci prin complexitatea sa. Spre exemplificare am ales două „ouă filozofale" (din şapte). Promitem că lectura lor nu v-a impieta cu nimic satisfacţia lecturii volumului, după ce va ajunge pe piaţă - greu de precizat când...<br />
<br />
Volum în pregătire: „Împotriva Satanei" de Don Simon<br />
Primul volum al lui Don Simon este gata. Dar lui nu-i place să vorbească despre asta. Speră că va fi publicat, desigur, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat. Eventual de o editură din Ploieşti. Cum volumul a ajuns în mâinile Pro-Scris-ului cu puţină vreme înainte de închiderea ediţiei, nu vă putem spune cu certitudine decât un singur lucru, (auto)citat din autorul acestuia: e Don Simon până la prăsele. Şi încă ceva, de-a dreptul ciudat, se pretează atât de bine la „HTML-izat"!<br />
<br />
Pregătiri diverse la Omnibooks<br />
Editorul Horia Nicola Ursu are planuri mari. Merită să tragem o ocheadă asupra lor.<br />
<br />
<br />
Pro-Poziţii<br />
<br />
Partea inedită 100% a Pro-Scris-ului - sau, poziţia faţă de sefe-urile din curtea noastră. (Apropo de titlul unui CD semnat de poetul şi muzicianul canadian Leonard Cohen, „Various Positions")<br />
<br />
„Literatura SF între arta populară şi arta elitistă" de Liviu Radu<br />
Oscilând între arta elitistă şi arta populară, sefeul dă totodată măsura interesului uman în acest fenomen literar. Înclinarea într-o parte sau alta a balanţei este studiată atent de Liviu Radu, cel care, în ciuda succesului literar (ultima apariţie, „Constanţa 1919" reprezintă numărul 1 al colecţiei Morfeu a Editurii ProLogos), nu ezită (şi nu a ezitat niciodată) să preia condeiul eseistului.<br />
<br />
„Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se sfârşeşte istoria după Liviu Radu" de Ovidiu Bufnilă<br />
Nici că apucarăm să terminăm ce-avurăm de spus mai sus, că iacă, Ovidiu Bufnilă se pune pe treabă în modul cel mai caracteristic al Pro-Scris-ului: cronica de carte. Primul vizat, mai sus mergătorul de (aceeaşi) pagină de web, Liviu Radu, exact cu „Constanţa 1919". Şi, pentru istorie, să mai consemnăm celelalte apariţii Liviu Radu: „Trip-Tic", la Editura Dacia şi „Spre Ierusalim" la Editura All; noi le avem deja în vizor. De fapt, „Trip-Tic" l-au vizat şi alţii (altele?)<br />
<br />
„Trip-Tic-ul curvasasinei" de Doina Boţea<br />
Hotărât lucru, Liviu Radu este un autor citit. Chiar şi de misterioase femei „critice". O dovadă palpabilă ne-o furnizează Doina Boţea, care a luat foarte în serios romanul „Tript-Tic" apărut la editura Dacia, în colecţia Imago. Vă întrebaţi cine este Doina Boţea? Mai multe amănunte aflaţi citind materialul acesta - dar Doina Boţea este o persoană care ţine la mister...<br />
<br />
„Liviu Radu, cruciatul" de Ovidiu Bufnilă<br />
Cu doar câteva ore înainte de închiderea (upload-ul?) ediţiei, Ovidiu Bufnilă ne aruncă prin poştă, scrise la „maşinuţa sa [de scris] cu aburi", un snop de texte „forjate" cu aceeaşi vervă care l-a caracterizat dintotdeauna. Editorul nu a putut trece nepăsător pe lângă o asemenea risipă de energie (într-un scop de-a dreptul nebulos!), de la prietenul său, Ovidiu, aşa că a făcut ce-a făcut şi a ales textul care întregeşte „triptic"-ul Liviu Radu. Desigur, a întregi nu înseamnă a termina (cu Liviu Radu)... <br />
<br />
„Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii" de Cătălin Ionescu<br />
Matrix, una din peliculele controversate ale anului trecut, a reuşit performanţa de a atrage mulţi fani de orientare „new-age" - de altfel internetul e plin de site-uri care văd în acest film zorii unei noi religii. Neinteresat defel de conotaţiile (pseudo)religioase, autorul acestui material speculează pe marginea simbolisticii serviciilor secrete, încercând o apropiere de faimoasa Securitate românescă. <br />
<br />
„Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc" de Cătălin Ionescu<br />
De modul cum sefeul românesc priveşte Europa, depinde modul în care suntem văzuţi dinspre Occident. Este, din acest punct de vedere, Alexandru Mironov „omul potrivit la locul potrivit"? Ce înseamnă calitatea de National Officer a domnului Mironov? Ştiaţi că o gafă a sefeului românesc s-a „internaţionalizat" pe Internet? Ce ştiţi despre Societatea europeană de science fiction? Dacă nu ştiţi să răspundeţi la aceste întrebări, citiţi materialul acesta, dar atenţie, autorul nu garantează răspunsurile...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă periodică de critică science fiction românească. Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-şi însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar revista „la pachet" (arhiva completă obţinută prin download gratuit), dar cu două condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel.<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@crosswinds.net<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului. <br />
(c) 2000<br />
Editorul <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
Ceea ce vedeţi aici este un test. Un test însă aparte. Adecvat fenomenului insolit al sefeului românesc. <br />
Insolit, în primul prin longevitatea sa. (Re)născut în epoca comunistă după chipul şi asemănarea Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice, configurat ca „hobby" utopic oficial, abandonat în 1974 şi reapărut în anii '80 prin Almanahul Anticipaţia, debusolat de evenimentele din Decembrie '89 şi croindu-şi greu drum prin marasmul şi crizei economice şi morale a anilor '90, sefeul românesc a supravieţuit. Nu într-un mod spectaculos, ci mai degrabă departe de luminile puternice ale gloriei, fie acestea şi efemere.<br />
În al doilea rând prin specificul politic, făcând, ca regulă generală (excepţiile nu sunt excluse), dacă nu de-a dreptul propagandă comunistă, atunci măcar act de vasalitate, întreţinându-şi pedant imaginea de lacheu al mai marilor zilei. De altfel caracterul contradictoriu al sefeului reiese pregnant chiar din traducerea din limba rusă a complet neinspiratei sintagme „ştiinţifico-fantastic". Dincolo de interminabilele clarificări ale sntagmei în cauză, eu unul mărturisesc că nu văd nici în ruptul capului ce poate avea în comun fantasticul şi ştiinţa!<br />
În al treilea rând, prin amatorismul ce pare de neclintit. Şi chiar dacă iniţial acesta avea o conotaţie politică (sloganul masele vs. elita), tentaţia cluburilor şi cenaclurilor s-a perpetuat şi după 1989.<br />
Pro-Scris este un experiment. O revistă on-line dedicată exclusiv criticii sefe. Critică tratată la un mod ceva mai general.<br />
Pro-Scris nu este o continuare a „Anticriticii", dacă vă mai aduceţi aminte de acest serial care a provocat o anume reacţie printre cititorii Jurnalului SF şi nu numai. Numai că „Anticritica" a murit odată cu Jurnalul SF, în urmă cu aproximativ 4 ani. Nu vă încruntaţi, este normal şi bine aşa. Pro-Scris nu se vrea purtătorul de stindard al unei generaţii sau al unui curent. Este doar consecinţa firească a dreptului de liberă exprimare, drept consemnat în Carta Universală a Drepturilor Omului. Ceva atât de simplu şi atât de greşit înţeles de multă lume, dar ilustrat atât de expresiv prin fantastica ţesătură a Internetului. <br />
Pro-Scris se vrea atât un susţinător al cuvântului scris, cât şi un adept intransigent al valorii. Este, vedeţi bine, atât pro scris, cât şi proscris într-o societate în care kitch-ul şi impostura par singurele alternative posibile. Pro-Scris îşi asumă, inerent, ambele ipostaze ale numelui ales. În plus, eleganţa şi fair-play-ul. Pentru că, prin definiţie, Pro-Scris nu atacă persoanele, ci ideile legate, fie şi indirect, de sefe. Fiind o revistă independentă, Pro-Scris nu reflectă decât punctele de vedere ale semnatarilor. Pro-Scris este împotriva criticii contextuale, pentru că valoarea şi non-valoarea nu sunt variabile funcţie de conjuncturi. Pro-Scris nu se hrăneşte cu iluzia că deţine adevărul absolut. Dimpotrivă, îşi va trata cu deosebit respect atât adversarii, cât şi susţinătorii.<br />
<br />
Şi ca să nu o mai lungim, Pro-Scris crede în viitor, chiar dacă îl priveşte circumspect. Este, la urma urmei, un mod activ de a pro-testa împotriva ofensivei non-valorii.<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
iulie 2000 <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ANTICIPAŢIE... TESTAMENTARĂ<br />
<br />
Mircea Cărbunaru<br />
<br />
<br />
Un prieten cititor în ale SF-ului m-a întrebat de curând: „Cum ţi se pare Almanahul ANTICIPAŢIA 1999 - 2000?" Mai în glumă, mai în serios, i-am răspuns: „Miroase a îngropăciune". Nu ştiu ce a priceput prietenul nostru dar nu a mai cerut alte explicaţii.<br />
Voi insista totuşi puţin pe acest subiect fiindcă puţini au reuşit să ajungă la concluzia că revista şi almanahul Anticipaţia nu vor mai fi cum le ştiam noi. Sau, pur şi simplu, nu vor mai fi. Semnele care prevestesc acest lucru nu sunt puţine. De altfel, întreg conţinutul recent apărutului almanah arată că, mai degrabă, avem de-a face cu... recent dispărutul almanah. Editorialele aproape că spun totul. Unul semnat de Mihai Dan Pavelescu (cel care a coordonat aproape fiecare număr din '91 încoace) ne cam pune pe gânduri vis-a-vis de păstrarea valorilor tradiţionale ale SF-ului românesc, în spiritul cărora scriem de ani de zile. Şi un al doilea editorial semnat de noul redactor şef, Dan Mihu, care ne pune şi el pe gânduri afirmând verde în faţă şi destul de agresiv că are de gând să cam dea la spate aceste tradiţii şi că politica publicaţiei e cu totul alta: competivitate şi dinamism.<br />
Nimic rău până aici dacă domnia sa va avea prin preajmă consilieri experimentaţi în ale literaturii SF (şi ne gândim aici că toate marile reviste americane de science fiction au avut coordonatori bine ancoraţi în creaţia şi activitatea de profil) şi nu numai în management, advertising, etc. În treacăt fie spus, numai cineva care nu are habar cu ce se mănâncă activitatea publicistică nu va recunoaşte că revista „2000 Plus" (coordonată de mai mulţi ani de acelaşi Dan Mihu) arată bine de tot. Temerile noastre nu se referă la aspect, distribuţie ori la diverse strategii manageriale. Nu. Ci doar până unde va merge compromisul pe care îl va face conţinutul literar al Anticipaţiei pentru a se vinde bine. Cine va stabili ce este de valoare şi ce nu? Se va termina cu segregarea în grupări şi grupuleţe literare, regionale, cenacliere, după cum se şi arată în materialul d-lui Mihu? Cine ştie? Poate că va fi mai bine. Ceva pluteşte însă în aer. Nu de alta, dar mi-e teamă de cuvintele lui Mihai Dan Pavelescu din editorialul cu pricina:<br />
„Nu ştiu câte almanahuri Anticipaţia vor mai apărea după 2000 şi în acest singur editorial pe care l-am scris vreodată mi s-a părut important să vă amintesc faptul că science fiction înseamnă a privi dincolo de gunoaiele pe care călcăm zilnic."<br />
<br />
<br />
text preluat din suplimentul Fantasya nr. 22, din ziarul Libertatea (cotidian „Brăilean 100%") nr. 2772, 4 - 5 martie 2000, cu acordul autorului<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DICŢIONARUL SF, TRECUT PREA UŞOR CU VEDEREA<br />
<br />
Mircea Cărbunaru<br />
<br />
<br />
Mult aşteptatul Dicţionar SF, pregătit de Editura NEMIRA pentru anul 1999, a apărut timid, de câtva timp încoace, pe tarabele vânzătorilor de carte. Pe la librării, nici vorbă. Efortul coordonatorului Mihai Dan Pavelescu de a da cititorului român o oglindă fidelă a fenomenului SF din ţara noastră este probabil unic şi cât se poate de lăudabil dar, din păcate, irosit de o politică editorială pe care nu o înţelegem. Practic, ceea ce ar fi trebuit să fie considerată drept cea mai importantă carte a SF-ului românesc postdecembrist - fără nici o exagerare - a apărut cu mare întârziere şi se distribuie aleator prin oraşele ţării. De aici şi numeroasele noastre nedumeriri: de ce a aşteptat un an să apară, având în vedere că între timp s-au mai schimbat cam multişoare lucruri prin fandomul românesc? De ce nu s-a făcut o lansare pe măsura importanţei unei astfel de lucrări? De ce nu a fost popularizat şi distribuit în toată ţara? Chestii retorice. Oricum, ceea ce citim în dicţionar a ajuns din nou la timpul trecut şi nu la ceea ce se întâmplă în prezent, în SF-ul românesc. <br />
Pentru cititorii noştri trebuie totuşi să menţionăm câteva dintre motivele care fac din Dicţionarul SF un eveniment publicistic: Pentru prima oară este cuprinsă la un loc aproape toată suflarea angrenată în fandomul şi creaţia SF din România: scriitori, artişti plastici, animatori şi organizatori, edituri, publicaţii, personalităţi, terminologie de specialitate, teme şi motive SF etc. Cu alte cuvinte, putem vorbi de o bază informativă impresionantă, cunoscută, până nu de mult, doar de fanii sau profesioniştii SF-ului din România. <br />
Pe de altă parte, ideea excelentă a realizatorilor de a explica anumite noţiuni şi termeni de specialitate prin articole de fond apărute în diverse publicaţii, „umanizează" paginile seci, specifice unui simplu dicţionar, făcând astfel din el o lectură captivantă. În acelaşi timp, nu se pierde din vedere stuctura organizată a SF-ului românesc, FANDOMUL, cea care, prin oameni, din păcate, prea puţini cunoscuţi publicului larg, a reuşit să ţină aprinsă torţa creaţiei SF româneşti la standarde pe care editurile, societatea românescă, situaţia financiară precară au permis-o cu zgârcenie.<br />
<br />
<br />
- text preluat din suplimentul Fantasya nr. 23, din ziarul Libertatea <br />
(cotidian „Brăilean 100%") nr. 2784, 18 - 19 martie 2000,<br />
cu acordul autorului <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
FICŢIUNI 3<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Revista Ficţiuni (literatură & arte) numărul 3/1999 a apărut totuşi în 2000. Faptul nu are în sine nici o semnificaţie. Din contră, apariţia sa după o pauză îngrijorătoare (numerele 1 şi 2 sunt datate 1998) este mai mult decât îmbucurătoare. Şi nu numai simpla apariţie.<br />
Ficţiuni 3 îşi continuă greaua misiune de a umple un gol imens în publicistica sefe românească. Desigur, există la ora actuală foarte multe reviste, unele chiar cu nume de mare rezonanţă, care publică sefe. Revistele dedicate însă fenomenului sunt, ca să folosim un eufemism, puţine. Ducând raţionamentul până la capăt, Ficţiuni este singura revistă de 200 de pagini care-şi merită numele.<br />
„Cu încăpăţânare, înainte!" îşi intitulează Horia Nicola Ursu (redactorul-şef) editorialul. Într-adevăr, Ficţiuni merge înainte. Structurată echilibrat, pedalând atât pe materiale „non-fiction", cât şi pe proză, revista reuşeşte şi de astă dată să se impună fără a coborî ştacheta ridicată în numerele anterioare. Şi asta în ciuda tiparului care, din nefericire, lasă în continuare loc de mai bine - un Ficţiuni color pe hârtie lucioasă ar însemna venirea capitalismului în sefeul românesc şi ar duce inerent la o serie întreagă de crize cardiace...<br />
Extragem şi noi un paragraf din editorial:<br />
«Câteva cuvinte despre acest al treilea număr al FICŢIUNI-lor. În deschidere, criticul Voicu Bugariu îşi exersează condeiul luând drept ţintă numerele anterioare ale revistei noastre, iar Ona Frantz îşi expune profesiunea de credinţă în ale literaturii. Florin Pîtea dă glas pasiunii sale eterne pentru cyberpunk, scriind despre William Gibson şi al său Neuromancer. Secţiunea de proză îi are ca invitaţi pe Radu Aldulescu şi Roberto R. Grant, cu două proze ce n-au nimic în comun cu SF-ul, un lucru demn de laudă, am spune noi. Florin Mircea Tudor a pregătiti pentru dumneavoastră, cu sprijinul amabil al Editurii Fahrenheit, un consistent „Dosar Richard Matheson", iar Dodo Niţă a selectat o serie de date şi texte despre Festivalul Naţional al Benzii Desenate de la Constanţa, inclusiv un omagiu adus de celebrul Gerard Klein celor doi invitaţi de onoare ai acestui festival: Pierre Christin şi Jean-Claude Mezieres. Precum vă promiteam în în editorialul primului număr, numele noi nu vor lipsi din cuprinsul revistei: Alexandru Pintescu, poet şi critic echinoxist, debutează în spaţiul fantasticului în acest număr. Nu lipsesc, precum v-am obişnuit, cronicile de carte din rubrica LECTURI, abordând, în premieră, şi cărţi din afara spectrului tradiţional SF & F.»<br />
Şi dacă, prin absurd, nu aveţi revista Ficţiuni, atunci daţi o comandă pe adresa:<br />
OMNIBOOKS CLUB<br />
Str. Gen. Victor Popescu nr. 7, 3900 SATU-MARE<br />
tel. 061-715852, 092-891542<br />
e-mail: omnibooks@satu-mare.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SECOLUL SF <br />
<br />
Cornel Robu<br />
<br />
<br />
S-a spus despre acest secol al XX-lea, acum pe sfârşite, că este secolul automobilului, al cinematografului, al electricităţii, al electronicii, al computerului, al telefonului, al radioului, al televiziunii, al energiei nucleare (bombă atomică sau generator electric), al aviaţiei, al navigaţiei cosmice, al primului om pe Lună, al transplantului de organe, al ingineriei genetice şi clonării, ş.a.m.d.: lista de „cuceriri ale ştiinţei" în premieră în acest secol ar mai putea încă mult continua, şi chiar lista de noutăţi deja învechite, de „ultime strigăte" ale începutului şi mijlocului de secol peste care, acum, la sfârşitul lui, zac deja mai multe straturi succesive de praf. Trecând acum peste întrebarea dacă progresul ştiinţific şi tehnologic este neapărat ceva bun şi de dorit, în lipsa unui progres corespunzător în ordine morală (temă eternă, „prăfuită" şi ea, a literaturii SF), mai putem adăuga legitim pe listă, fiind vorba de un „secol al ştiinţei", şi literatura care-şi trage seva din aceasta: science-fiction. <br />
Secolul XX este şi un secol al SF-ului, literatură şi film (în acest ultim caz, „premiera" fiind dublă). Un întreg continent literar, inexistent înainte, a „ieşit din ape", mai ales a în doua jumătate a secolului: continent nici măcar cartografiat în întregime, nicidecum explorat în detaliu, „la faţa locului". Traducerile care au invadat piaţa românească de carte în ultimii ani, aşa haotic alese şi schilod traduse cum se prezintă (cele mai multe), nu fac altceva decât să încerce a recupera ceva, fragmentar şi tardiv, din acest imens patrimoniu mondial al SF-ului, de preemţiune anglofon, pe care cititorul român nu l-a putut cunoaşte şi asimila sincron, din motive bine cunoscute (nu şi binecuvântate). Dar editurile noastre se lăcomesc acum la hălci mari şi grase, la romane voluminoase cu sequels şi prequels, la cicluri de romane, de la trilogii în sus. Comercial e poate mai profitabil aşa, dar estetic saţietatea, indigestia şi autointoxicaţia sunt garantate: pentru că literatura SF nu este, nici istoric, nici categorial, o literatură „de romane", ci una funciarmente predispusă înspre „proza scurtă", povestire şi nuvelă. Aici şi-a dat SF-ul întreaga măsură, aici şi-a manifestat pe deplin specificul şi resursele native, aici dăinuiesc, neatinse de trecerea timpului şi de modele trecătoare, adevăratele„modele" ale genului. Aici e de căutat şi de găsit „adevăratul" science-fiction, adevăratul frison estetic pe care numai în science-fiction îl putem găsi şi care poartă un nume cvasiintraductibil: „sense of wonder".<br />
<br />
<br />
- extras din revista „Tribuna" nr. 29 - 31, 1 - 31 august 1999,<br />
cu acordul autorului<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
„Un cutremur politic ar fi mult mai înspăimântător decât unul geologic"<br />
- Interviu cu Voicu Bugariu -<br />
<br />
realizat de Cornel Robu<br />
<br />
<br />
C.R.: - D-le Voicu Bugariu, aţi publicat anul trecut [1998 - n.r.], sub pseudonimul Roberto R. Grant, la Editura Sedona din Timişoara romanul Zeul apatiei. De ce v-aţi „ascuns" după un pseudonim, şi încă unul „american"?<br />
V.B.: - Din motive comerciale, dar mai ales cabalistice. Numele are un rol în destinul individului, se spune. Schimbarea lui ar duce la modificări ale soartei. Însumat cabalistic, numele meu real indică o evoluţie bizară, dătătoare de perplexitate pentru ceilalţi. Celălalt, în schimb, promite o carieră de lider, în indiferent ce domeniu. Mi-am zis că voi deveni şeful horror-ului românesc... În plus, dincolo de speculaţiile numerologice, am văzut într-un pseudonim împlinirea unui vis de anonimitate, pe care orice autor lipsit de vanitate îl nutreşte. De altfel, m-am pregătiti să-l combat vehement pe Roberto R. Grant. N-am avut ocazia, fiindcă Anticipaţia a intrat într-o stare de letargie, iar adevărata identitate a lui R.R.G. a ieşit la iveală.<br />
<br />
C.R.: - Spectrul lui Samuel Huntington bântuie ca o fantomă prin subtextul cărţii dv.: din moment ce „Rominia" se reduce la două mari oraşe, Bukry şi Cravy (plus zonele adiacente), ea nu se poate învecina decât cu o „Moldovă Mare" şi cu o „Ungarie Mare". Credeţi că în anul 2058, când aţi situat acţiunea cărţii dv., teoriile lui Huntington vor fi devenit fapt împlinit?<br />
V.B.: - Nu cred aşa ceva, Doamne păzeşte! Am ales sugestia respectivă în urma unui proces de extrapolare, dar şi pentru a realiza o tonalitate horror. Un cutremur politic ar fi mult mai înspăimântător decât unul geologic. În acest context, posibilităţile anticipative ale SF-ului pot fi estimate în mod diferenţiat. Constatăm că ficţiunea politică se înrudeşte, în mod neaşteptat, cu aceea, să zicem, ecologică. Apar şi interesante conotaţii derivate din psihologia etnică (admiţând că există aşa ceva). Unui american, schimbarea administraţiei într-una dintre provinciile istorice româneşti i s-ar părea un fapt banal de geopolitică, unui român - ceva de nesuportat, oribil, degradant. Cum ştim, SF-ul se ocupă de catastrofe globale. Iată însă că sunt posibile scenarii de natură să îngrozească numai o etnie oarecare. Este un aspect interesant. În ceea ce mă priveşte, am ales posibile catastrofe româneşti, fiindcă am o înclinaţie spre verosimilitate. Textele pur speculative, fără nici o „valenţă" realistă, mă plictisesc şi mi-e aproape imposibil să le scriu.<br />
<br />
C.R.: - La noi, defularea în crudităţi argotice, în pornografie, coprografie, concupiscenţă, violenţă şi pestilenţă verbală etc. a întrecut repede, prin abudenţa ofertei, cererea pieţei: în aceste condiţii, aţi sperat să mai surprindeţi pe cineva? N-aţi forţat uşi deschise?<br />
V.B.: - N-am intenţionat să-i „epatez pe burghezi". Pur şi simplu, am simţit că aşa trebuie să vorbească şi să se comporte personajele. Ulterior, raţionalizând această intuiţie, am constatat că am procedat bine. Pregătindu-mă pentru scrierea romanului, am petrecut multă vreme prin pieţele de alimente, ascultându-i pe ţigani. Am aflat că anumite crudităţi de limbaj sunt adevărate ticuri. Ceva similar am auzit şi luând aminte la modul de a vorbi al adolescenţilor. Am constatat că asemănările dintre modurile de a vorbi ale celor două populaţii sunt frapante. Ideea fagocitării a românilor de către ţigani a apărut, probabil, din observarea acestei asemănări. Coprolalia şi celelalte sunt deci componente ale unei tentative de a scrie realist.<br />
<br />
C.R.: - Există realmente maladia Gilles de la Tourette, regăsită în dicţionare sub numele de coprolalie?<br />
V.B.: - Da. Gilles de la Tourette a publicat în 1885 Étude sur une affection nerveuse caratérisée par de l'incoordonation motrice, accompagnée d'echolalie et de coprolalie. Spre deosebire de coprolalia, să zicem, simplă, unde „discursul obscen" caracterizează (după Freud) stadiul sadico-anal, sau de deteriorări mentale echivalente, în boala Gilles de la Tourette coprolalia are un caracter impulsiv, neclarificat. M-au interesat resorturile existenţiale ale „discursului obscen", dar structura romanului nu mi-a permis nici un fel de speculaţii de tip psihiatric. În volumul al doilea, sper să pot atinge mai direct această temă. De menţionat şi un aspect conex, de-a dreptul fascinant. Dacă ablutomania este în general explicată prin predominanţa unui sentiment de culpabilitate, ablutofobia (termen inexistent în lucrările de psihiatrie) este în mod tacit considerată doar un semn de imaturitate culturală. Documentându-mă pentru scrierea romanului cu pricina, am constatat că lucrurile nu sunt atât de simple. De regulă, persoanele care vorbesc „murdar" sunt destul de murdare şi la propriu, în sensul că sunt nespălate. Explicaţia murdăriei corporale s-ar afla într-un sindrom al lipsei de respect pentru sine însuşi sau, în orice caz, într-o cronică neîncredere în sine. În fine, ar fi de adăugat precizarea că limbajul „tare" (atât de iritant pentru recenzenţii pudibonzi) se regăseşte şi în alte limbi vorbite astăzi. Să ne amintim, de exemplu, frecvenţa verbului to fuck şi a nenumăratelor sale derivate în americana contemporană.<br />
<br />
C.R.: - Există realmente, la ora de faţă, o „ţigănizare" / „romanizare" a limbii române, sau e numai o impresie, poate o obsesie a dv. transpusă în spaţiul ficţional în Zeul Apatiei?<br />
V.B.: - Cred că este vorba de un proces obiectiv, incontestabil. Lingviştii preocupaţi de comunicarea verbală actuală din România mi-ar da dreptate. Este, de pildă, semnificativ faptul că argoul de azi împrumută mult din limba romani, dialectul vlah, vorbit la noi. Or, multe populaţii (grupuri sociale) preiau exprimări argotice, căutând probabil un plus de expresivitate sau dorind să fie „în pas cu vremea". Aceste împrumuturi sunt însă puţin importante în comparaţie cu procesul din domeniul mentalităţilor. Există o „ţigănire" a românilor de azi. Nu ştiu dacă „bună" sau „rea". Ţiganii sunt o populaţie plină de vitalitate, iar noile condiţii în România le-au oferit şanse excelente de afirmare socială. În timpul micii mele anchete sociologice întreprinse în Bucureşti, am constatat înmulţirea semnificativă a cuplurilor mixte, de regulă formate dintr-un ţigan ajuns şi o româncă frumuşică. Amestecul genetic este dublat de unul cultural. În pieţele din Bucureşti se aude aproape numai muzică ţigănească. La nunţi, pare-se, aceeaşi muzică este preferată. Există şi o influenţare la nivelul inefabil al comportamentului cotidian. Spusa deputatului Mădălin Voicu referitoare la o presupusă oboseală genetică a românilor are deci o anumită acoperire în realitate. Recomandările parlamentarului în legătură cu utilitatea unor cupluri mixte au fost puse deja în practică, aşa cum arătam mai înainte. Precizez, aceste aspect nu-mi provoacă nici o tribulaţie, din moment ce sunt obiective. Le înregistrez şi atât. Nu agreez nici discursul naţionalist, dar nici pe cel practicat de unii occidentali, care văd în ţigani marii martiri ai României de azi.<br />
<br />
C.R.: - În ce stadiu se află azi proiectul culegerii Alte Românii? Aţi găsit editor?<br />
V.B.: - Stadiul este cel al liniei moarte. Nimeni nu s-a arătat interesat, deşi ideea pare vandabilă. Statutul autorului român de texte SF este mizerabil deocamdată. Nici un editor n-a considerat că un român ar putea deveni un autor de succes. Fără eforturi promoţionale, sefiştii de la noi sunt înţepeniţi în stadiul satisfacţiilor de vanitate.<br />
<br />
C.R.: - Afirmaţia lui Vladimir Colin referitoare la o apropiată preeminenţă a SF-ului asupra literaturii a fost întâmpinată în epocă drept o aberaţie. Cum vi se pare această optică?<br />
V.B.: - S-ar putea spune că scriitorul a avut dreptate, deşi nu în sensul scontat de el. Dacă SF-ul a pătruns atât de adânc în lumea de azi, nu e pentru că este o vandabilă literatură comercială şi nici fiindcă propune o mitologie modernă. Există un realism inaparent al textului SF. Îmi rezerv dreptul să vorbesc despre el cu un alt prilej.<br />
<br />
C.R.: - Autorii români de după 1990 deviază cel mai adesea de la exigenţele SF-ului adevărat, cel care presupune rigoare logică şi acurateţe raţională, „ştiinţifică". Nu vor, nu ştiu sau nu pot ei să scrie science-fiction „pur şi simplu"? Dar dv., în ce vă priveşte?<br />
V.B.: - Adepţii fervenţi ai conceptului de literatură SF s-au retras în donjon-ul hard SF-ului. Intoleranţa lor faţă de orice imixtiune a altor modalităţi este din specia celor religioase. Ei consideră că purismul lor este legitim. Şi poate că este. Cât priveşte autorii români de azi, este de presupus că mefienţa lor faţă de hard SF se întemeiază pe un adevăr simplu: autorii americani, trăitori într-o lume puternic tehnologizată, nu pot fi egalaţi pe propriul lor teren; drept urmare, românii recurg la preluarea unor motive şi modalităţi SF, încadrându-se în structuri narative mai puţin rigoriste. Este la mijloc şi condiţia socială a autorului SF de la noi. În majoritatea zdrobitoare a cazurilor, profesionalizarea nu se mai produce. „Autorii de duminică" n-au timp pentru documentările riguroase pretinse de hard SF. În ceea ce mă priveşte, am fost stopat de formaţia filologică. Desigur, aş fi putut simula o cultură tehnologică-ştiinţifică mulţumitoare, dar textele rezultate n-ar fi fost satisfăcătoare, din punctul meu de vedere.<br />
<br />
C.R.: - Am constatat că scriitori români din toate generaţiile sunt nativ înclinaţi spre ceea ce se numeşte „soft SF". Să fie oare românul lipsit în mod congenital de „vâna" sau de „gena" sublimului şi, deci, inapt de a scrie science-fiction major?<br />
V.B.: - Discuţia asupra sublimului în science- fiction este prea complicată pentru a fi continuată în conversaţia de faţă. Mă mulţumesc să spun deci că apariţia sentimentului de sublim în conştiinţele cititorului nu poate fi codificată prea exact. Poate că şi unele texte „eretice", adică ţinând de soft SF, generează sublim, în ciuda criteriilor prestabilite. Nu ştiu, pe de altă parte, dacă sefiştii români nu pot să scrie texte adecvate, capabile să nască „sense of wonder". Lucrurile sunt neclare, ca întotdeauna când un critic-estetician găseşte o teorie prea coerentă. Să amintim de Taine, pe care Sainte-Beuve îl asemăna cu un câine de vânătoare foarte frumos, dar lipsit de miros. Teoria despre sublimul SF-ului autentic, pe de altă parte, este interesantă, întrucât oferă sugestii pentru o estetică originală.<br />
<br />
C.R.: - Aveţi o estetică?<br />
V.B.: - Cred că da. Influenţa cea mai detectabilă ar fi cea a lui Croce.<br />
<br />
C.R.: - Cine ar avea de câştigat dintr-o dizolvare a identităţii şi specificului literaturii SF, dintr-o „asimilare", dintr-o „deznaţionalizare" estetică a acestui „gen"? Nu asta ar însemna, până la urmă, o literatură care doar „foloseşte modalităţi şi motive SF"? Este această perspectivă preferabilă marginalizării şi „ghetoizării" de până acum? Chiar să nu mai existe nici o altă cale între izolaţionism şi deznaţionalizare?<br />
V.B.: - Am crezut că găsesc răspunsul la această dilemă studiind situarea sectelor religioase faţă de bisericile din care s-au rupt. Asemănarea sefiştilor cu sectanţii este uimitoare, dacă efectuăm cuvenitele translaţii. Aşa stând lucrurile, încercările de a teoretiza o dogmă sunt de la bun început sortite eşecului. Dogma SF, despre care am scris până la plictiseală în revista Anticipaţia, nu poate fi teoretizată, ci doar asumată. „Credincioşii SF" n-au nevoie de teoretizări despre obiectul cultului lor, iar teoreticienii SF, dacă devin obiectivi şi „ecumenici", nu mai au acces la dogmă. Chestiunea mi se pare foarte simplă şi nesfârşita ei discutare ţine de o damnare, de o ironie a destinului. SF-ul nu este marginalizat decât de susţinătorii dogmei. „Ghetoizarea" - acest concept repetat la nesfârşit - este în mod evident autoimpusă şi nicidecum dictată de nu ştiu ce instanţă academică. Sefiştii ar trebui probabil să se instaleze în ambiguitate sau, mai confortabil, să renunţe pentru totdeauna la ambiţiile literare tradiţionale. Nu altceva fac sectanţii religioşi, construindu-şi un univers social şi spiritual complet. În ceea ce mă priveşte, am trăit din plin respectiva ambiguitate. Cărţile non-SF mi-au fost privite cu neîncredere, fiindcă eram considerat sefist, cele SF au stârnit circumspecţie, pentru că eram un autor de mainstream.<br />
<br />
C.R.: - Ce părere aveţi despre volumele apărute recent şi semnate de un adevărat „nou val", format inclusiv din foştii dv. adversari de polemică de la Jurnalul SF?<br />
V.B.: - Sefiştii nu-mi trimit cărţile lor, din principiu. Dintre noile apariţii cunosc doar romanul lui Liviu Radu Trip-Tic, pe care l-am postfaţat în mod elogios.<br />
<br />
C.R.: - Care dintre tinerii apăruţi după 1990 v-au atras atenţia mai cu osebire?<br />
V.B.: - Ona Frantz (precocitate literară promiţătoare de succes real), Radu Pavel Gheo (cerebralizare a actului literar), Michael Hăulică (forţă epică excepţională), Florin Pîtea (scriitură elegantă, idei surprinzătoare), Dănuţ Ivănescu (talent literar izbitor).<br />
<br />
C.R.: - V-aţi pronunţat şi asupra unor traduceri. Cine ar trebui să susţină o „cronică a traducerilor" de science-fiction, înhămându-se la o corvoadă păgubitoare şi aducătoare de duşmani? Personal, v-aţi făcut duşmani prin textele critice pe marginea unor traduceri proaste?<br />
V.B.: - Ar trebui să semneze cronici ale traducerilor persoane care „simt" limba literară română şi în acelaşi timp cunosc foarte bine limbile de plecare. Întrebarea este unde ar putea să-şi publice textele. Despre traducerile non-SF nu prea se publică texte critice, pornindu-se de la premisa că redactorii de editură şi traducătorii sunt profesionişti serioşi. Abundenţa textelor SF traduse a impus însă introducerea în câmpul editorial a unor amatori. Nu ştiu dacă mi-am făcut duşmani. În mod normal, respectivii traducători începători ar fi fost cazul să-mi mulţumească pentru ajutorul acordat în mod gratuit. În orice caz, am constatat că nivelul traducerilor recente este mai ridicat. Îmi place să cred că am avut o oarecare contribuţie în acest proces de profesionalizare a traducătorilor români de science-fiction.<br />
<br />
C.R.: - Cum vă explicaţi acum, privind înapoi la drumul parcurs, atracţia dv. timpurie pentru science-fiction?<br />
V.B.: - Cred că am fost şi sunt unul „pentru contra". Astfel s-ar explica preferinţa pentru o contracultură precum cea SF. Pe de altă parte, cultura m-a fascinat şi n-am avut avantajul ignoranţei, vădit la unii sefişti (de altfel cu totul stimabili). Sefistul adevărat trebuie să nu prea citească altceva decât SF, dacă nu cumva doreşte să trăiască un fel de sfâşiere interioară nu tocmai confortabilă. Îmi amintesc o întâmplare semnificativă. Am cunoscut în tren un tânăr student în teologie. Urma cursurile unui institut patronat de o sectă oarecare. El a făcut o afirmaţie uimitoare. Mi-a spus că nu citeşte, în mod riguros, decât textele recomandate expres de profesorii lui. Făcând această mărturisire, devenise uşor melancolic. Dar cine te împiedică să citeşti? Lucrările nerecomandate ne sunt interzise, iar eu nu trişez. Situaţia sefistului este întrucâtva analoagă. Nimeni nu-i controlează lecturile, dar se constată că limitarea la aria specifică este profitabilă din toate punctele de vedere. Drept urmare, sefistul autentic citeşte doar SF şi lucrări non-SF ce pot fi folosite în „scopuri SF". De altfel, domeniul SF este atât de întins, încât o existenţă de om nu prea permite frecventarea şi altor arii culturale. Asta, desigur, dacă persoana respectivă doreşte să devină un cunoscător adevărat.<br />
<br />
C.R.: - Mai frecventaţi „convenţii" SF, tot felul de „coane" (Romcon, Plocon etc.)? Dar pe vremea când acestea se numeau „consfătuiri", şi încă „naţionale", pe-atunci aveaţi obiceiul să le frecventaţi? Ajutau acestea şi ajută cele de azi la ceva?<br />
V.B.: - Azi nu mai sunt invitat. Se pare că textele critice din Anticipaţia m-au tranformat, pentru mulţi, într-un trouble-maker sau trouble-féte. Sefiştii nu prea se dau în vânt după spiritele „eretice", aducătoare de dubii. Ei îi preferă pe convertiţii disciplinaţi. Poate că nici nu se înşală. SF-ul nu este o „afacere" pentru sceptici.<br />
<br />
C.R.: - E adevărat că jucaţi (sau aţi jucat) şah ca profesionist? Există vreo legătură, vreo „afinitate electivă" între şah şi science-fiction?<br />
V.B.: - Sunt încă un şahist cu ELO (adică unul aflat în evidenţa Federaţiei Internaţionale). Mă mândresc cu asta mai mult decât cu textele mele SF sau de altă natură. Se pare că există, într-adevăr, o legătură între cele două preocupări. La Uniunea Scriitorilor din Bucureşti există ceva asemănător unui club de şah. Poate că nu întâmplător acolo pot fi întâlniţi Ion Hobana şi Mihail Grămescu. Câtă vreme am locuit la Bucureşti, am fost nelipsit. Explicaţia? Se pare că şahul oferă o lume fictivă, în care insul se poate instala, cu satisfacţii analoage celor oferite de lectura SF.<br />
<br />
C.R.: - În romanul Animalul de beton, apărut „cu ocazia Eclipsei" la Editura Dacia din Cluj, imaginaţi un mare (şi original) cataclism care rade de pe faţa pământului întregul Bucureşti. În acest context, cum pot fi gustate estetic dezastrul, cataclismul, catastrofa, apocalipsa, „sfârşitul lumii"?<br />
V.B.: - Acest roman a fost gândit ca un exerciţiu bazat pe scrierile lui Stephen King. Am impresia că a ieşit destul de bine. În orice caz, nu dă impresia de proză căznită. Acesta este marele avantaj de a scrie despre medii sociale cunoscute. Multe texte SF sunt izbitor artificiale, tocmai pentru că pun în evidenţă lumi în întregime construite mental. Cât priveşte estetica dezastrului, puteţi să o aflaţi prin minime extrapolări ale teoriei dv. despre sublim în science-fiction. Un cutremur, de exemplu, este oribil, dar în acelaşi timp atrage prin simplul fapt că este inexorabil. Ceva în acest gen se poate spune şi despre multe texte SF unde intervin forţe de neoprit.<br />
<br />
C.R.: - Cum credeţi că se explică tradiţia cam săracă a literaturii române în această direcţie a „imaginaţiei dezastrului"? Şi apoi, de ce românii nu prea gustă plăsmuiri de acest fel, „apocaliptice"? Obtuzitate, timorare, interdicţie ideologică, inhibiţie estetică?<br />
V.B.: - Tradiţia săracă s-ar explica prin istoria românilor Noi am cam avut parte de seisme politice, mai mult decât de altă natură. Doar în aceşti ani începem să ne deprindem cu alte dezastre, cum ar fi moartea prin inaniţie a unor pensionari. Este de presupus că gustul pentru horror va atinge cote mai înalte. Atrocităţile lumii româneşti de azi, aflate în vizibilă expansiune, vor crea tot mai multe disponibilităţi pentru literatura dezastrelor.<br />
<br />
C.R.: - Pseudonimul Roberto R. Grant v-a adus profitul scontat?<br />
V.B.: - Nici vorbă. Zeul... nici măcar n-a fost difuzat, necum promovat, iar Animalul... a apărut într-un tiraj nesemnificativ, fără ca vreun contract să fi fost semnat. Pentru al doilea nu numai că n-am încasat nici-un ban, dar n-am primit nici măcar vreo scrisoare de mulţumire. Am fost astfel victima unei mentalităţi. Se apreciează că autorii români alcătuiesc o masă de inşi necăjiţi şi vanitoşi, care juisează de fericire atunci când îşi văd numele pe o copertă. Nu s-a considerat, ca în alte ţări, că autorul este un artizan care oferă o marfă. Oricum, cele două edituri, Sedona şi Dacia, rămân nişte entităţi simpatice din punctul meu de vedere.<br />
<br />
C.R.: - La ce lucraţi acum?<br />
V.B.: - Am de gând, dacă Destinul permite, să scriu un fel de saga românescă. Deocamdată „compun" volumul al doilea din Zeul apatiei, încercând să realizez o „simfonie" a agresivităţii. Mă întreb unde o să-l editez. Poate la Tribuna, în foileton...<br />
<br />
C.R.: - Sunteţi oricând binevenit. Chiar dacă nu fac parte din redacţie, pot să vă asigur că la Tribuna veţi găsi oricând uşa deschisă. Şi bineînţeles, înainte de a încheia vă mulţumesc pentru răspunsurile date întrebărilor mele...<br />
<br />
<br />
extras din revista Tribuna nr. 29 - 31 (1 - 31 august 1999), <br />
cu acordul interlocutorilor <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Romanul are titlul „Visul lui Stephen King" şi are, potrivit spuselor autorului său, următorul conţinut:<br />
În anul 2058, Rominia (fostă România) este patria ţiganilor de pretutindeni. O entitate extraterestră, aflată în căutarea unor aspecte inedite, imaginează un conflict planetar, pornit din această ţară. <br />
Un ţigan obişnuit (poreclit Batman) capătă calitatea de a ucide doar cu forţa gândului. Calităţile lui sunt transmisibile. În mod spontan, malefica abilitate este dobândită şi de alţi oameni din Rominia. Aceştia, la rândul lor, o transmit altora. Este un virus psihic. <br />
Relativ repede, boala se răspândeşte pe întreaga planetă. Mor milioane de oameni. Toate mijloacele convenţionale de contracarare sunt ineficiente. <br />
Anihilarea batmanilor este întreprinsă - cu succes, în cele din urmă - de o echipă formată din şapte oameni, care include trei străini având calităţi paranormale, o ţigancă, doi români şi o româno-americană. Cei şapte nasc o formă-gând, capabilă să-i învingă pe batmani. <br />
Se dovedeşte, în cele din urmă, că evenimentele s-au petrecut în lumea virtuală, martorul şi comentatorul lor fiind un american trăitor în anul 2058, numit Stephen King.<br />
<br />
Editorul<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LUMI VIRTUALE (Michael Hăulică)<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Sefe românesc pe web? Nimic mai simplu! Conduce detaşat în top Michael Hăulică şi „Lumi virtuale". Şi Pro-Scris e cu ochii cât cepele la „concurenţă".<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CAPITOLUL TREIZECI ŞI OPT<br />
AL DOILEA OU FILOZOFAL<br />
<br />
Ovidiu Bufnilă<br />
<br />
<br />
Cu ce ne confruntăm în spaţiul ficţional?<br />
Iată o întrebare tulburătoare pe care trebuie să şi-o pună orice magician care se respectă.<br />
Mi-am pus-o întotdeauna. Este magicianul un erou? Este al imaginarului sau al realului?!<br />
Alergând pe această graniţă fragilă nu pot să nu observ că limita este anunţată de vecinătăţi. Jocul ficţiunii şi al realului creează un turbion de nebănuit. Un spaţiu virtual în care cei neexperimentaţi se pot rătăci cu uşurinţă. Atâta vreme cât aparenţa de soliditate a materiei e dată de viteza ameţitoare a particulei, atunci lucrurile îşi pierd consistenţa şi importanţa ca lucruri într-un sistem de referinţă. Magia poate fi sau nu poate fi. Poate că nu acesta este aspectul cel mai important pe care trebuie să-l iau în consideraţie.<br />
Nu cantitatea ci calitatea, afirm eu angajându-mă pe un drum bătut de atâta vreme, e dezlegarea, superbia şi mizeria textului de sfârşit de secol.<br />
Cum îmi construiesc eroul într-o lume care dărâmă soclurile cu o viteză nebună? Sigur că fiecare-şi poate construi un erou. O hrană zilnică. Fiecare dintre noi e racordat la un model, la o ficţiune exemplară. Mai mult sau mai puţin. Dar acceptând fragila graniţă dintre real şi imaginar, cine este eroul?<br />
Să fiu ca cine? Pe cine să urmez? Să-l imit, pe care? Cu cine să mă confund?<br />
Trăim periculos într-o lume de imagini. Imaginile ne sorb, ne multiplică. Ar putea fi oglinzi mişcătoare.<br />
Predispusă la acte ficţionale, fiinţa umană pare să-şi piardă sensul într-o lume aparent sufocată de eroi. A te raporta devine primul pas către manipulare. Aşa devii vulnerabil.<br />
Chemaţi să construiască imagini, magicienii se arată a fi neguvernabili. Magicianul se sustrage. Poate trăi simplu, fără fast, fără prea plina aroganţă pe care ţi-ar da-o bogăţia spirituală. Magicianul nu exaltă diferenţa.<br />
Să construim rapid. Strigătul de luptă al scriitorului, surâsul magicianului. Scriitorii îşi construiesc eroii cu minuţie. Unii mai inspirat, alţii aşteptând gloria care va să vină. Unii numărându-şi cărţile, alţii rescriindu-şi cartea de debut convinşi că Cititorul Model va sesiza diferenţa.<br />
Dar Universul e Erou sau Text. Aici doar magicianul în lucrarea lui poate să aducă puţină lumină.<br />
Ca Erou, Universul are a secreta acţiunea. Dar presiunea veşniciei şi discontinuitatea Timpului, în mari sisteme, anulează acţiunea aşa cum o înţelegem noi ca acţiune. <br />
Ca Text, iarăşi, Universul ar putea fi interpretat corespunzător printr-un act de magie. În mod fals matematica oferă soluţii ecuaţiilor enigmatice. De ce nu ar fi fiinţele nemuritoare? Dacă ar fi, atunci ar putea umple Universul cu uşurinţă. Mai mult, de ce sunt atât de diverse?! Oare aceasta anunţă interferenţa universală? Azi leu, mâine migdală?<br />
Există oare o graniţă între ficţiune şi real sau e doar o interferenţă? E posibil ca magicianul, pornit odiseic în căutarea realului, să descopere că de fapt totul e doar o superbă ficţiune exemplară. În asta aş vedea superbia şi mizeria filozofării. Dar dacă vremea Noilor Filozofi sau a Eroului trebuie să răspundă actele şi nu vocile.<br />
Discontinuitatea ar putea explicita diversitatea. Iar diversitatea ar putea da semn despre o oarecare teamă. Ar fi o dovadă a existenţei Eroului. Din teamă şi nu din curaj face ce face Eroul. El are a se teme de stricarea lumii şi tocmai de aceea face ce face şi care-l defineşte ca erou.<br />
Diversitatea pune în cauză existenţa magicianului. Iar magicianul nu are decât a accepta sau nu explozia formelor nu ca pe un capriciu ci ca pe o indicaţie din planul ascuns al lumii.<br />
<br />
<br />
CAPITOLUL TREIZECI ŞI OPT<br />
AL DOILEA OU FILOZOFAL<br />
<br />
Eu, magicianul, nu e totuna cu:<br />
- Eu, ca magician.<br />
Dar trăim într-o lume de texte. Fie o proporţie simplă sau un raport confidenţial sau un roman, textele se grupează şi se regrupează insinuându-se în viaţa noastră pe negândite, agresându-ne, chemându-ne într-o zonă a perversităţii. <br />
Magicianul cunoaşte principiul care sună cam aşa:<br />
- Manipulatorul care este manipulat.<br />
În mod clar, citirea textelor poate sta sub directiva acestui principiu. Ea premerge intrepretării şi reflectării. Pare aici o abilă predispoziţie darwinistă conform căreia ne construim şi ne reconstruim aleatoriu şi imperfect pe o înşelătoare axă continuă a Timpului. În marginea lucrurilor se află însă numeroase erori de interpretare care bulversează atitudinea contemplativă şi meditativă dinamitând încercarea către Absolut.<br />
Aparent plasaţi pe un vector al continuităţii căutăm cu disperare un posibil sistem de referinţă, o raportare liniştitoare. <br />
Sistemul poate sublima într-o casă, într-o afacere, o clipă de iubire, un scaun, un jilţ, un tron.<br />
De aici dorinţa irepresibilă de a construi prefecţiunea, de a stabili şi restabili ordinea lumii, de a accepta în mod straniu dictatura textului.<br />
A ieşi din Text e semn de nebunie şi de libertate. Dar poate fi şi semn al confuziei.<br />
Ca magician mă întreb dacă Textul poate fi liber, dacă e liber cumva. Descopăr cu un soi de bucurie ticăloasă că textele nu sunt nici pe departe libere ci doar libertine. Înţeleg prin aceasta că ele sunt produse şi puse în circulaţie. Nu s-a descoperit încă un roman sau o notă informativă care să se fi scris singure. Gândindu-mă însă la totalitatea şi diversitatea textelor din Univers încep să am unele îndoieli. <br />
A citi un text, e una. A citi Textul, e cu totul altceva, presupune o atitudine insurgentă. A citi un text e de multe ori echivalent cu căutarea unui companion docil şi confortabil. Războaiele noastre cu textele sunt de cele mai multe ori mici ieşiri la iarbă verde, oarecări flecăreri.<br />
Este semnul vădit nu al ignoranţei ci al unui armistiţiu vinovat. Nu şi în cazul Magicianului.<br />
Magicianul se confundă cu hazardul. El are manifestări entropice şi din acest punct de vedere este neguvernabil. El deconstruieşte sistemele de referinţă precare. Este acolo unde nu este. El vrăjeşte. Acoperă cu văl şi zideşte acolo unde nu poate fi nimic de zidit. Magicianul nu este însă numit, de regulă, şi nici nu cade în greşeala de a se numi. El nu este un iniţist, el iniţiază. Iniţierea în Text, sub acest aspect, nu are de-a face cu serviciul mărunt de lectură.<br />
Iniţierea nu este o mână întinsă prieteneşte sau poftirea la ospăţul bestial de texte.<br />
Ea este însăşi citirea, însuşi textul în întregul său, fără a exersa dihotomia gol - plin.<br />
Eu, magicianul, aş putea indica aici erosul. Pătrunderea în text, orgasmul magic. <br />
Pare o fundătură însă. Interpretarea textelor din această măruntă perspectivă oferă vocilor dictatoriale care înfig steguleţe în noile teritorii un deliciu nemaiîntâlnit.<br />
Fie literaţi, fie filozofi, fie oameni politici, dictatorii textelor, deşi instituie monopol asupra lor, sunt produsele acestora. Sunt devoraţi de furtunoasa mare a textelor. Tocmai aici are Magicianul un cuvânt de spus.<br />
Schimbarea textelor are, în mod fals, o legătură, impusă violent, cu furia maselor hotărâte în schimbarea violentă. <br />
După ce-ai rupt hainele cele vechi, te trezeşti împresurat de texte şi anunţi, cu pioşenie sau revoltă, revoluţia continuă.<br />
Dar nimic mai neadevărat!<br />
Discontinuitatea, hazardul, entropia şi alte câteva te înşeală, prin aparenţă, pe tine, spiritul insurgent. Citirea textelor, ce-i drept, reclamă anumite reguli de joc. Acceptarea lor nu înseamnă altceva decât alterarea unor grade de libertate.<br />
A vorbi despre libertate, pare a fi un act suprem.<br />
<br />
<br />
- extras din volumul „Cruciada lui Moreaugarin", <br />
în pregătire la Editura Pygmalion<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ANDALUSIA BLUES<br />
<br />
Don Simon<br />
<br />
<br />
Miroase tare a iasomie. Asa miroase Andalusia.<br />
Se spune că Dumnezeu, la începutul Lucrării Sale, sătul de îngemănarea albastrului cu albastru, a făcut promontoriul Andalusia şi mirosul de iasomie, apoi toate celelalte, aşa cum stă scris.<br />
Din goana unui Suzuki se văd mai bine colinele statului inchizitorial. Nu există colină în Andalusia pe care să nu fi ars o cruce. Este un ciudat amestec de frumos şi grotesc, de rai şi purgatoriu, o împletitură a ceea ce a conceput Dumnezeu şi ceea ce şi-a imaginat omul crezând în aproape-dumnezeirea sa.<br />
<br />
<br />
1. SANTA ANA<br />
<br />
Nu se poate să nu remarci Santa Ana, deşi nu pare cine ştie ce mare scofală de localitate. Este mai degrabă un sat prăpădit, fără importanţă, la fel de insignificant ca şi cei câţiva oameni care se mai încumetă să mai stea în clădirile mâncate de cancerul războiului civil Aici iasomia este mai viguroasă şi miroase mai tare. Are rădăcinile bine ancorate în pământul revigorat de carnea comisarilor inchizitoriali şi a poliţiilor regale. Aici, la Santa Ana, dacă pui urechea pe pământul negru încă mai poţi auzi urlete şi arme descărcându-se. Câţiva ani buni după încetarea războiului, atât credincioşii din Espagna cât şi cei din Andalusia au venit să-şi facă penitenţele. Au aprins lumânări şi s-au rugat, s-au uitat chiorâş unii la alţii, apoi s-au rugat din nou, însă asta nu a înviat pe nimeni şi graniţa a rămas graniţă. Dumnezeu a ascultat sau nu bolborseala lor patetică, problema Lui. După o vreme interesul pentru localitate a scăzut, ca mai apoi să piară definitiv. Santa Ana a rămas să miroasă singură iasomia de pe dealurile Guadalquivirului, să pompeze puternic vin de pe coastele colinelor, în cea mai nebunească şi mai netrebnică terapie împotriva propriilor slăbiciuni. A rămas cu mâna ei de bărbaţi abrutizaţi, cu femeile umblând desculţe, despletite şi şleampete, în cel mai dezolant tablou impresionist. A rămas să zacă, să simtă NIMICUL înecând-o.<br />
Câţiva ani a dispărut de pe hartă ca şi când n-ar fi existat. Până în ziua când...<br />
<br />
<br />
2.MANIFESTUL LUI DON QUIJOTE CĂTRE NOUA INCHIZIŢIE<br />
<br />
Înalte şi PreaLuminate Figuri,<br />
<br />
Aş vrea să vă spun următoarele:<br />
De când s-a federalizat Espagna şi de când Andalusia a trecut ca o dobitoacă mare şi păroasă de partea voastră (oare prin voinţa ei?), nimica bun nu s-a întâmplat. Aflaţi dară. de la un simplu amărăştean, că ce faceţi voi nu este lucrare, cu atât mai puţin o lucrare pe placul Domnului. Dacă acuma aţi fi în faţa Lui v-ar scuipa între ochi. Nu se face dragoste de Dumnezeu cu anasâna.<br />
Vă cer scuze că mă exprim atât de dezlânat şi de îndrăzneţ, însă rădăcina mea ca om se află adânc înfiptă în patrie şi mă îneacă furia de prostia dumneavoastră. Este drept că sunt un ţăran ceva mai instruit, însă în panoplia realizărilor mele stă o bătaie dată unora dintre soldaţii administraţiei instituită de voi, fapt ce mi-a adus pe loc titlul de Mare Compeador al Răzbunării. Păi n-am putut sta deoparte să văd cum o crucifică pe dona Ignes, care a zis că Inchiziţia seamănă cu un Munte al lui Venus hămesit. După câte ştiu eu, Constituţia încă mai e valabilă şi-n ea stă scris că omul se poate exprima liber. Ce sunteţi voi să omorăţi conştiinţa individuală? Nazişti? Comunişti? Imperialişti? Evrei? Congelatoare? Becuri de 500W? Că dacă ucideţi individualitatea, atunci suprimaţi şi conştiinţa colectivă. Toate precedentele din istorie sunt exemple proaste din care voi n-aţi învăţat nimica, însă vorba unui bun prieten al meu: „o să-i împuşte cineva şi pe ăştia“. Să nu uitaţi asta.<br />
Mâine, poimâine intră chinezii în Europa. Să văd atunci ce faceţi.<br />
<br />
Chipuri de semizei bolnavi,<br />
<br />
- omul se face din dragoste şi din Dumnezeu;<br />
- omul trăieşte puţin, se instruieşte şi mai puţin şi plăteşte o grămadă de taxe;<br />
- dacă are noroc, face dragoste devreme;<br />
- omul se bizuie pe noroc;<br />
- dacă n-are noroc cu dragostea (vedeţi mai sus), descoperă narcisismul (se masturbează, adică);<br />
- după ce trece epoca şi destrăbălarea hormonală, se maturizează în credinţă;<br />
- omul vorbeşte cu Dumnezeu în apusul vieţii lui,<br />
aşa că, prăpădiţilor, la ce-l mai amărâţi şi voi?<br />
<br />
PreaFericite Feţe de Cur,<br />
<br />
- să nu vă apropiaţi de Dulcineea mea şi nici de satul Toboso, că ştiu că aveţi mâna lungă, iar mie nu-mi face nici o plăcere să mă întorc printre voi;<br />
- ştiu că voi fi declarat persona non grata, însă am să vă fac zile fripte, pentru că am o aşa putere, încât numai dacă dau o băşină simt că o să vă rup la toţi picioarele;<br />
- sper să vă pişaţi pe voi în toate nopţile în care o să vin să vă bântui.<br />
Punct.<br />
<br />
Şi acum tu, Şef al proştilor<br />
<br />
SUBTITLU: Torquemada, sau cum te-o chema acuma,<br />
<br />
- am auzit că atunci când erai militar te-ai lovit la cap pe undeva prin Kosovo; păi ce mă-ta-n cur căutai acolo dacă patria îţi era la-ndemână să-i fi recunoscător că te-a fătat?<br />
- ne-am întâlnit într-o viaţă anterioară;<br />
- tu faci apologia prostiei, iar eu pe cea a „nebuniei“ cu care te-am înfrânt (şi te voi mai înfrânge);<br />
- umblă vorba că-ţi laşi căcănarii să facă dragoste între ei, sau poate şi tu eşti robul liberalismului sexual?<br />
- ce eşti tu, vită a Andalusiei?, cuvântul lui Dumnezeu sau ce?<br />
Punct şi iar punct. Virgulă,<br />
<br />
Mă semnez,<br />
don Quijote<br />
Compeador Răzbunător<br />
<br />
P.S. Scuzaţi-mă că am scris cu două culori.<br />
<br />
<br />
extras din volumul „Împotriva Satanei“<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PREGĂTIRI DIVERSE LA OMNIBOOKS<br />
<br />
Horia Nicola Ursu<br />
<br />
<br />
Stimate cititor,<br />
Cunoscînd pasiunea pe care o nutriţi pentru literaturile imaginarului, OMNIBOOKS CLUB vă oferă posibilitatea accesului la cărţi importante apărute recent pe piaţa din România, dar care sînt mai greu de găsit datorită dificultăţilor de distribuire cu care se confruntă editurile. Toate aceste titluri pot fi comandate în sistemul „colet cu ramburs" (taxele poştale fiind suportate de către noi) printr-un simplu apel telefonic la numerele de mai jos, sau trimiţînd o scrisoare ori un mesaj e-mail pe adresa:<br />
OMNIBOOKS CLUB <br />
Str. General Victor Popescu Nr.7, 3900 SATU MARE<br />
Tel. 061-715852, 092-891542 <br />
e-mail: omnibooks@satu-mare.ro<br />
Abonîndu-vă la apariţiile revistei FICŢIUNI, veţi primi gratuit o carte-surpriză. De asemenea, veţi fi anunţat din timp în legătură cu apariţiile editoriale din domeniul literaturilor imaginarului şi veţi avea acces la ofertele noastre speciale. Vă aşteptăm!<br />
Cu mulţumiri şi urări de bine,<br />
Horia Nicola Ursu<br />
<br />
<br />
EDITURA OMNIBOOKS / seria MILLENNIUM <br />
<br />
LADISLAU DARADICI - ÎNTÎLNIRE CU CEI CARE AM FOST <br />
128 pagini, 30000 lei<br />
Un fantastic subtil, atent dozat, o sensibilitate literară ieşită din comun, un suflu epic extraordinar, acestea sînt coordonatele culegerii de povestiri semnate de Ladislau Daradici, un autor care „chiar de-ar rescrie cartea de telefon, tot ar reuşi să ne încînte" (Michael Haulică). „Luciditatea lui Ladislau Daradici este remarcabilă" (Voicu Bugariu)<br />
<br />
FICŢIUNI / literatură şi arte <br />
Singura revistă dedicată în întregime literaturilor imaginarului: science-fiction, fantasy şi horror. Cei mai valoroşi autori români şi străini. Traduceri şi texte originale. Pagini de proză, eseuri, interviuri, articole de istorie literară, recenzii ale cărţilor SF şi F apărute în România. O lectură indispensabilă pentru orice pasionat al jocurilor dezlănţuite ale imaginaţiei.<br />
<br />
Au apărut:<br />
<br />
FICŢIUNI 2 <br />
200 pagini, 25000 lei<br />
În sumar: texte de Roland C. Wagner, Val Antim, Radu Pavel Gheo, Ionuţ Bănuţă, Ana-Maria Negrilă, Liviu Radu, Andrei Valachi, Cotizo Draia, Cătălin Ionescu, Dodo Niţă, etc.<br />
<br />
FICŢIUNI 3<br />
200 pagini, 25000 lei<br />
În sumar: texte de William Gibson, Gerard Klein, Richard Matheson, Roberto R. Grant, Radu Aldulescu, Florin Pîtea, Ona Frantz, Pierre Christin, Jean-Claude Mézieres, etc.<br />
<br />
FICŢIUNI / EDIŢIE SPECIALĂ <br />
KULT - VREMEA DEMONILOR<br />
230 pagini, 40000 lei<br />
Grupul KULT, alcătuit din Jean-Lorin Sterian, Florin Pîtea, Ana-Maria Negrilă, Bogdan-Tudor Bucheru, Costi Gurgu şi Horia Nicola Ursu, vă dă întîlnire cu literatura dark fantasy, într-o antologie prezentată de Dan-Silviu Boerescu. „Demonii vremurilor noastre sînt mai adevăraţi decît orice ficţiune. Şi totuşi, numai o ficţiune de calitate îi poate denunţa. Cartea aceasta este mai mult decît exemplară, azi ea este utilă" (Horia Gârbea) „Cea mai bună antologie originală apărută după 1990" (Mihai Dan Pavelescu)<br />
<br />
În curs de apariţie:<br />
FICŢIUNI 4 <br />
160 pagini, 22500 lei <br />
Dosar special: Mike Resnick. În sumar: texte semnate de Bruce Sterling, James E. Gunn, Ovidiu Bufnilă, Mihail Gălăţanu, Voicu Bugariu, Liviu Radu, Ladislau Daradici, Ona Frantz, Alexandru Mocanu, etc.<br />
<br />
FICŢIUNI / EDIŢIE SPECIALĂ<br />
HUGO '99<br />
210 pagini, 35000 lei<br />
Premiile Hugo sînt cea mai importantă distincţie acordată scrierilor SF şi fantasy. Acest număr antologic al revistei reuneşte prozele premiate la Worldcon '99, precum şi interviuri în exclusivitate cu autorii lor: Greg Egan, Bruce Sterling, Michael Swanwick. În completare, o istorie documentată a premiilor Hugo.<br />
<br />
FICŢIUNI 5<br />
160 pagini, 22500 lei<br />
Dosar special: Premiile Nebula 2000. Texte de: James Patrick Kelly, Leslie What, Michael Swanwick, Bruce Sterling, Ovidiu Bufnilă, Cornel Robu, Andrei Valachi, Radu Pavel Gheo, etc.<br />
<br />
FICŢIUNI / EDIŢIE SPECIALĂ<br />
VIZIUNI HEXAGONALE <br />
300 pagini, 45000 lei<br />
O istorie a imaginarului francez, ilustrată cu proze semnate de Jean Pierre Andrevon, Jean Jacques Girardot, Stefan Wul, Laurent Genefort, André-François Ruaud, Roland C. Wagner, Joëlle Wintrebert, Jean-Pierre Moumon, Francis Valéry, Michel Jeury, Philippe Curval, etc.<br />
<br />
EDITURA DACIA / colecţia IMAGO <br />
<br />
JOËLLE WINTREBERT - HETEROS ŞI THANATOS<br />
208 pagini, 32000 lei<br />
Erotism, fantezie debordantă, fiori de groază: 10 povestiri exemplare scrise de cea mai apreciată autoare din SF-ul francez contemporan. „Joëlle Wintrebert evoluează mereu la graniţa dintre science-fiction şi marea literatură" (Michel Jeury).<br />
<br />
ONA FRANTZ - SFÂŞIEREA<br />
392 pagini, 46000 lei<br />
De la Geneză la Apocalipsă, o Carte a Revelaţiilor rescrisă în cheie science-fantasy. O carte răsplătită pe merit cu Premiul Memorial Vladimir Colin pentru cel mai bun volum de debut publicat în România în 1999. „O carte de calibrul celebrei Dune a lui Frank Herbert" (Florin Pîtea). „O apariţie unică în SF-ul românesc" (Radu Pavel Gheo).<br />
<br />
LIVIU RADU - TRIP-TIC<br />
208 pagini, 36000 lei<br />
Iad, Purgatoriu, Paradis: cu dezinvoltura sa caracteristică, Liviu Radu imaginează o metaforă SF a Lumii de Apoi. "Aventură, speculaţie metafizică de înalt nivel, joc lingvistic şi textualist - iată formula irepetabilă a unui SF de bună calitate" (Voicu Bugariu).<br />
<br />
ROBERTO R. GRANT - ANIMALUL DE BETON<br />
230 pagini, 36000 lei<br />
Un joc ucronic suprapus peste o idee horror: distrugerea Bucureştilor e un exerciţiu la care Roberto R. Grant subscrie cu o luciditate cvasi-perversă, imaginînd o realitate alternativă în care fiecare dintre noi ar putea fi un personaj.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LITERATURA SF ÎNTRE ARTA POPULARĂ ŞI ARTA ELITISTĂ<br />
<br />
Liviu Radu<br />
<br />
<br />
Să începem prin a defini conceptul de artă populară, concept folosit parţial de critica literară franceză în raport cu literatura poliţistă. Criticii francezi consideră literatura detectivă ca o descendentă a unei literaturi caracterizată cel mai bine de romanele foileton în care excelaseră Al. Dumas şi Eugen Sue, literatură pe care o denumesc literatură populară. Consider însă că literatura populară face parte dintr-o categorie artistică mai vastă, cu anumite caracteristici specifice. Să menţionăm din start că arta populară, aşa cum o înţelegem noi, nu are legătură nici cu creaţia folclorică, nici cu pop-art. <br />
Deşi include atât creaţii anonime, cât şi cele ale unor artişti cunoscuţi, arta populară se caracterizează, în primul rând, prin dorinţa de a se adresa unor mase mari de oameni, din categorii socio-culturale cât mai diverse, care împărtăşesc însă anumite cunoştinţe comune, ce le permit să înţeleagă cât mai deplin mesajul autorului. În acest sens, Iliada şi lucrările lui Bach au făcut parte din această categorie, pentru că la momentul apariţiei acestor lucrări miturile din care s-a inspirat Homer erau cunoscute de toţi grecii, iar oamenii din vremea lui Bach împărtăşeau spiritul religios al compozitorului. <br />
În opoziţie cu arta populară se află arta destinată elitelor, o artă care se adresa, programatic, unui segment anume al populaţiei, care era sigurul ce putea aprecia intenţiile autorului (prin pregătire culturală, orientare ideologică, etc.). Termenul de elită nu-i folosit aici în sens de segment valoros al populaţiei, ci de grup cu o pregătire specială într-un domeniu. Astfel, cântecele rituale amerindiene de astăzi fac parte din arta elitistă, pentru că sunt pricepute de un grup restrâns de nativi şi de antropologi, chiar dacă aceştia ar putea fi cu greu consideraţi elita Americii.<br />
Relaţia dintre arta populară şi arta elitistă este de transfer reciproc continuu. Creaţiile lui Homer, Cântecul Niebelungilor, muzica religioasă, care - la vremea lor - fuseseră concepute pentru a se adresa tuturor, sunt acum apreciate doar de o elită culturală. La fel, literatura detectivă, care iniţial se adresa unui grup restrâns, cu pregătire ştiinţifică şi culturală, a devenit un bun public, accesibilă tuturor. Un caz asemănător, de transfer dinspre elită spre mase s-a întâmplat cu romanul Frankenstein, al lui Mary Shelley.<br />
De reţinut că arta populară este o artă a grandiosului, care se transformă într-o artă a foiletonului, a serialului. Greu de crezut că între Odiseea şi o telenovelă ar exista vreo asemănare, dar asemănarea există, numai că punctele de vedere s-au schmbat, de-a lungul timpului. Este însă evident că Homer, care-şi recita creaţia, n-ar fi putut s-o termine într-o seară. Încercaţi să vă imaginaţi emoţia spectatorilor, care aşteptau cu nerăbdare seara următoare, în care poetul îşi va continua prezentarea aventurilor eroilor lui, şi veţi înţelege la ce m-am referit. Mai mult, emoţia era, pe undeva, legată mai mult de o anumită stare de spirit, pentru că ascultătorii cunoşteau cu toţii mitologia, ştiau ce va urma. Ca şi în cazul tragediilor antice, conta mai mult interpretarea personală, nu originalitatea subiectului. Dacă vreţi, era vorba de un manierism specific epocii, un postmodernism antic. Acelaşi lucru este valabil pentru multe creaţii anonime (Esopia, Alexandria, O mie şi una de nopţi, Cântecul Niebelungilor, Kalevala, etc.). Deci, prima caracteristică artistică a artei populare este grandoarea ce duce la serial.<br />
În acelaşi timp, această grandoare duce la caractere idealizate. Din dorinţa de a scoate în evidenţă măreţia personajelor, autorii ajung la schematizare, la pierderea nuanţelor, la formalism. Egiptenii pictau personajele doar din profil, teatrul no sau commedia del arte foloseau măşti, teatrul chinez obliga ca eroii pozitivi să fie frumoşi şi graşi, indiferent de subiectul piesei, etc.. Personajele ajung să întruchipeze idei, idealuri, nu oameni.<br />
Evident, personaje extraordinare nu pot exista fără situaţii extraordinare. Eroii trec prin aventuri deosebite, care sfidează incredibilul, fără a fi complet incredibile, se află într-un echilibru instabil la limita dintre posibil şi imposibil.<br />
În lumina celor de mai sus, este evident că arta populară este o artă moralizatoare (ar fi exagerat să zicem artă cu tendinţă), care îşi propune să comunice ceva publicului. Ferindu-se însă de didacticism, arta populară se adresează sentimentului, binele învinge întotdeauna, iar exemplul eroilor este prezentat ca demn de urmat (a se vedea cazul lui Alexandru cel Mare, care a fost educat în spiritul eroic al lui Achile). <br />
Deci grandoare, eroi idealizaţi, spirit moralizator. Adică destul de puţină asemănare cu realitatea. Adăugaţi la toate acestea un rol important acordat supranaturalului (fie făţiş, prin intermediul zeilor sau al lui Dumnezeu, sau ca efect al acţiunii vracilor şi vrăjitoarelor; fie indirect, cu ajutorul şansei sau al unor coincidenţe deosebite) şi vom descoperi că arta populară nu este o artă realistă, ba chiar, în ciuda pretenţiilor sale educativ-moralizatoare, este o artă evazionistă - fără ca prin aceasta să devină nocivă.<br />
Din punct de vedere artistic, arta populară este rareori novatoare, recurgând la tehnici general acceptate şi şabloane, tocmai din cauză că se adresează unor mase largi, cu grade diferite de cultură. Se acceptă un grad mai redus de tehnicitate, pentru a acoperi toată gama de gusturi. Nu se fac însă nici concesii prostului gust sau simplităţii, pentru că grandoarea şi idealismul nu se potrivesc cu spiritul mărginit şi meschinăria artistică.<br />
După ce am definit pe scurt ce înţelegem prin artă populară, să vedem care-i raportul dintre această formă de artă şi science fiction. <br />
Literatura SF a început prin a fi o literatură elitistă. Jules Verne a scris romane dedicate instruirii copiilor. Se adresa, deci, unei categorii restrânse de cititori. Am putea spune că, într-un fel vizionar, a fost un premergător al literaturii specializate. Bineînţeles, literatura sa a depăşit iute nivelul de literatură pentru copii şi a ajuns să fie citită de toţi cei dornici să se instruiască într-un mod plăcut. Evident, textele sale implicau din partea cititorului curiozitate ştiinţifică, un nivel minimal de cunoştinţe şi dorinţă de instruire, inclusiv deschidere spre nou şi acceptarea de speculaţii ştiinţifice, adică şi de fantezii ştiinţifice, nu numai de lucruri certe, demonstrate sau aplicate în practică. Romane precum Robur Cuceritorul, Călătorie de la Pământ la Lună, etc., uimitoare prin spiritul lor de anticipaţie ştiinţifică şi tehnică, nu se adresau oricui, ci, vădit, unei elite intelectuale, adeptă a teoriei progresului ştiinţifico-tehnic. Numai că, încă de la acest autor, primul autor de proză SF ce constituie o literatură specifică, ies la iveală anumite caracteristici ce se vor perpetua în întreaga evoluţie ulterioară a SF-ului. <br />
Caracterul de foileton, de serial, se vădeşte prin dorinţa de a continua soarta unor eroi, de a întreţese acţiuni şi naraţiuni. De exemplu, Insula misterioasă va prelua eroi din Copii căpitanului Grant şi 20000 de mii de leghe sub mări. Într-un fel, Verne şi-a dorit ca opera sa să reprezinte un întreg.<br />
Mai mult, obsedat fiind de măreţia ştiinţei şi a importanţei progresului tehnic, Verne îşi va imagina eroi de-o măreţie tragică. Robur, Nemo şi alţii sunt prea puţin umani, sunt mai degrabă personificări demonstrative de idei abstracte. Personajele verniene sunt clădite numai din lumină sau numai din beznă. Cât despre faptul că opera sa este dedicată unui mesaj, că este moralizatoare, lucrul este prea evident pentru a-l discuta. Să mai amintim că ansamblul operei sale se numeşte Aventuri extraordinare şi că, din punct de vedere al mijloacelor artistice, Jules Verne se mulţumeşte cu puţin.<br />
Astfel, literatura SF se naşte sub semnul bizar al apartenenţei la un gen, deşi se doreşte să aparţină altuia. Iar acest aspect se va menţine în toată evoluţia sa.<br />
H. G. Wells va accentua caracterul elitist al SF-ului, accentuând conţinutul filosofic al operelor sale, punând mai puţin accent pe lucruri demonstrabile şi atrăgând atenţia, prin extrapolări abile, asupra pericolelor ce pândesc omenirea. Numai că, dintre operele sale, cele care s-au bucurat de-un succes deosebit n-au fost Oameni ca zeii şi cele de acelaşi soi, ci Omul invizibil şi Invazia marţienilor, în care metafora era atât de subtilă, încât a fost (şi, culmea, rămâne şi acum) ignorată, în favoarea elementului senzaţional. Astfel, literatura wellsiană va avea caracteristici populare, în ciuda intenţiei autorului.<br />
În schimb, începuturile SF-ului american sunt marcate evident de intenţia promotorilor genului de a produce o artă populară. Publicarea în reviste (iar a textelor mai lungi în foileton), dorinţa de a şoca, de a prezenta cuceririle ştiinţei ca un lucru ieşit din comun, caracterele schematice şi (de ce să n-o recunoaştem) cu evidentă înclinare spre sentimentalism, caractezul evident tezist sunt doar câteva dintre trăsăturile scrierilor din epoca aceea. Literatura SF se dorea a fi literatură de instruire, de modelare a omului (de tip nou, eventual, în varianta sovietică). În acelaşi timp, prin îngustimea tematică şi exces de informaţie ştiinţifică, literatura SF rămânea, vrând, nevrând, o literatură a unui grup restrâns, cu cunoştinţe tehnico-ştiinţifice deasupra mediei.<br />
Aceste caracteristici iniţiale s-au păstrat de-a lungul timpului, ponderea celor două tipuri de literatură variind în decursul timpului, dar niciodată suficient pentru a afilia complet genul uneia dintre tabere. Evident, literatura hard se manifesta tot mai elitist, în timp ce space opera dezvolta îndeosebi caracterul de artă populară.<br />
La mai bine de un secol de la debuturile sale, literatura SF n-a reuşit încă să se lămurească pe deplin ce vrea: să se adreseze oricui sau să se limiteze doar la o elită tehnocrată. Până la urmă, se află undeva, într-o ţară a nimănui, neavând un caracter popular atât de evident încât să aibă o răspândire prea largă, dar nefiind acceptată de comunitatea ştiinţifică, ce-i reproşează caracterul de popularizare (de vulgarizare). Se adresează deci, unui tip aparte de elită, ce face parte din toate grupările social-culturale, dar nu reprezintă un segment important din vreunul. Fanii sunt un grup selectat de întâmplare şi gust personal, care se simt respinşi de toate taberele, pentru unii fiind prea sofisticaţi, iar pentru alţii prea simplişti. În realitate, acţionează şi aici criterii de diferenţiere ciudate, care ţin de snobism, de apartenenţă la anumite grupuri profesionale şi de o anumită deschidere intelectuală. Autorii SF nu fac decât să oglindească o anumită derută intelectuală: cultura umanistă trebuie sau nu să accepte ca pe o egală cultura tehnică? Lumea Veche este rigidă şi decisă în această privinţă: cultură înseamnă ceea ce a însemnat înainte de revoluţia tehnico-industrială. Cei care se simt respinşi de această definiţie, de care Lumea Nouă se sinchiseşte mai puţin (dar nu de loc), se simt împinşi către forme de artă care li se par mai proaspete, mai deschise vremurilor, adică spre o artă populară. În acelaşi timp, preocupările lor nu sunt suficient de generalizate pentru a fi acceptate de mase largi. Rămân deci o elită. O elită însingurată, îmbufnată şi încrâncenată.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
BĂRBAŢI PLECAŢI PE FRONT SAU CUM SE SFÂRŞEŞTE ISTORIA DUPĂ LIVIU RADU<br />
<br />
Ovidiu Bufnilă<br />
<br />
<br />
Noi nu putem adăuga, interpretând, că 1919 ar fi un ipotetic 1919 în viziunea lui Liviu Radu chiar dacă el afirmă acest lucru în „Constanţa 1919", text-lume văzând lumina tiparului la Editura ProLogos. Nici nu ne hazardăm în a vorbi despre destructurarea istoriei în maniera lui Liviu Radu chiar dacă vom fi de acord că în întregul ei, contemporaneitatea nu îi mai este suficientă lui Liviu Radu, preţ al singurătăţii sale. Mi-l imaginez stând pe un ponton pe deasupra căruia fâşâie un dirijabil, aşteptând să iasă din ape popoare de lectori străluminaţi de romanul său. Dar lumea se răsuceşte după alte axe. Axa 1919 pare inimitabilă dar e şi descriptivă, bărbaţii fiind plecaţi pe front. În astfel de condiţii de lucru, nu are importanţă dacă Balcanii sunt Balcani sau doar o excrescenţă în Istoria Defunctă. Pentru că în adevăr, Liviu Radu urcă istoria în dric şi-o duce însoţind-o de marşul funebru către groapă. Amestecul babelian de onomastici, de situaţii, de fronturi şi imagini nu par a fi cheia. Liviu Radu e în toate un nou tip de scriitor. Şi cazul lui personal aş vrea eu să-l pun aici în evidenţă. Un om al oceanului, al plasei informaţionale, care se aşează ca un văl spre orbirea/năucirea aproapelui. Aproapele este adresantul. Liviu Radu depăşeşte postmodernismul. E dincolo, în. Intrat în Utopia, trece în grabă către o aparent altă istorie care nu e nici pe departe istorie, naraţiune nefiind. E doar descripţie, film voalat, înşelătorie. Nu sunt personaje şi nici persoane ci doar multiplicări. Liviu Radu riscă enorm împingând în tapiseria sa identităţi aparente. Nu sunt personaje pentru că nu e istorie. Dincolo de fronturi, istorie sfârşită. După realul 1919, deşert. Aceasta pare să fie nebunia! Golul dintre 1919 care s-a întâmplat şi 1919 care nu se va întâmpla niciodată. Afirmând discontinuitatea prin intermediul ficţiunii, Liviu Radu riscă. Neîmbătându-se, nededându-se facilului, efemerului. În golul detectat, o mie de întrebări incomode, o mie de politici. 1919 e strigătul individului oprimat de istorie, e hohotul de râs al Liviului Radului, e perversitatea ieşită la suprafaţă ca un peşte fabulos. Constanţa 1919 este sentimentul acvatic în plenitudinea lui, înfăşurarea năvodului în jurul unei idei fixe, a unui ax. Glisând, căci glisare este întreg romanul, axa 1919 străpunge fantasma, o penetrează, ejaculând spasmodic. Minoritarul Liviu Radu ameninţă informul, incongruentul şi indolentul într-o lume fără nume. Minoritarul Liviu Radu îşi reclamă dreptul de a fi el însuşi o ficţiune dătătoare de sens. În rest, cine vrea, poate repovesti 1919. Eu nu fac decât să mă hazardez şi să spun că Liviu Radu ucide scriitorul crescut la sânul Kominternului, fie el real sau cenaclier, dincolo sau dincoace de Prut.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TRIP-TIC-UL CURVASASINEI<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Materialul de mai jos l-am găsit în căsuţa mea de e-mail, la scurtă vreme după ce Mike Hăulica anunţa intenţiile subsemnatului privitoare la o pagină web de critică sefe în Lumi Virtuale nr. 4 şi după ce Dan Popescu trimitea o notiţă cu adresele de mail ale mai multor persoane din lumea (strâmtă) sefe românească . <br />
Oficial, acestea sunt justificările semnatarei rândurilor de mai jos, din scrisoarea anexată acestui material. Oricum, doamna (domnişoara?) amatoare de sefe are multă grijă de a se acoperi cu un văl gros de mister (mail-ul provenea de la o căsuţă românească purtând un nume impersonal, care am fost rugat să nu-l divulg) şi nu a răspuns la mesajele mele. Mărturisesc sincer că prezentarea abia creionată, fără nici o adresă de răspuns, m-a indispus. Am citit totuşi textul şi m-a surprins. Din două motive: unu, romanul lui Liviu Radu, precum toate apariţiile sefe recente ale autorilor români au fost difuzate pe „căi oculte", într-un tiraj minuscul, deci autoarea are cumva legături cu sefeul românesc; doi, textul „priveşte" volumul citat printr-o prismă inedită. Am luat aşadar textul şi cu foarte mici retuşuri de tehnoredactare (oare chiar nimeni în România nu foloseşte ghilimele româneşti?!) l-am transformat în HTML-ul de mai jos.<br />
Nu pot decât să sper că prin publicarea lui, Doina Boţea (să acceptăm deocamdată această identitate) va reveni, pe unul din canalele de comunicaţii, încetând să mai fie o voce a misterului, fie el şi (etern) feminin.<br />
<br />
Editorul<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TRIP-TIC-UL CURVASASINEI<br />
<br />
Doina Boţea<br />
<br />
<br />
Nu am înţeles niciodată de ce părerile critice (nu fac „erezia" să mă consider critic) fac apanajul bărbaţilor. De fapt nu am înţeles niciodată de ce bărbaţii sunt primii îndreptăţiţi la rangul de scriitor. Ca să nu mai amintesc de faptul că, de regulă, femeile sunt cel mult decorative în lucrările semnate de bărbaţi. Nu absolutizez, sunt conştientă că o poziţie forte în „războiul sexelor" nu face, în ultimă instanţă, decât să mă situeze pe o poziţie asemănătoare celor „incriminaţi". La urma urmei, bărbaţii au complexele lor, pe care noi, femeile, trebuie să le tratăm, la modul general, dacă nu cu îngăduinţă, atunci măcar cu indiferenţă.<br />
Nu intenţionez însă să fac aici portretul psihologic al autorului masculin de science fiction. Doar că Trip-Tic, romanul semnat de Liviu Radu, ridică în mod interesant problema personajului femeie. Aparent, curvasasina este o găselniţă „comercială". Grija de netăgăduit a autorului faţă de stil pare deformată grosier de personajul feminin, Mimoza. Poate că imaginea femeii-războinice este inspirată din William Gibson (via, de ce nu, Xena, prinţesa „marditoare") şi „arhetipul" translatat pe coordonatele rromice autohtone. Dar nu acesta este lucrul cel mai important. Liviu Radu pare că se foloseşte de simbolul femeii violente contemporane (mă aşteptam sincer să o facă să mânuiască biciul cu dexteritate) pentru a-şi da obolul de violenţă într-un roman în care, prin concepţie, violenţa pare stridentă. De fapt, majoritatea scenelor de violenţă (nu neapărat, dar şi sexuală) se leagă de personaje feminine, mai mult sau mai puţin creionate. Colac peste pupăză, până şi moartea lui Lai (factor determinant) se datorează tot unei femele războinice, de astă dată o „gheişă-scut". <br />
Ar trebui aşadar să mă simt jignită în sentimentul meu de „tagmă". Că de la femeie se trag toate relele, asta ştie orice bărbat. Dar dincolo de aparenţe, scriitura lui Liviu Radu evită (chiar dacă in extremis) capcanele unui conflict sexual. Mimoza „evadează" în cele din urmă de sub eticheta clişeului (inclusiv cel al numelui!) şi se transformă din „obiect de patrimoniu" (science fiction) în personaj. Chiar dacă, cu puţin înainte de final, i se rezervă rolul ingrat de a face figuraţie într-o ultimă repriză de violenţă, cu certe conotaţii dur sexuale. Este poate singurul reproş pe care i l-aş face lui Liviu Radu. Cred că, per total, curvasasina, în ciuda titulaturii neaoş comerciale, merita ceva mai mult în acest Trip-Tic. Pentru că este, alături de klongul Renny, personajul purtător de umanism. Lai, bărbatul „adevărat", suferă de mania violenţei. Până şi convertirea sa este violentă şi, dintr-un anume punct de vedere, forţată (pentru că nu ducerea pe apa sâmbetei a „universului de rezervă" este elementul definitiv, ci „atingerea" transcendentă a Divinităţii). Pe când elementele „judecăţii" curvasasinei, trecută mai degrabă în fundal, sunt mult mai netede, părând totodată mai dense, în ciuda scheletului abia schiţat.<br />
Trip-tic-ul curvasasinei: târfa, mercenara şi convertita nu concurează cu avatarurile personajului masculin. Să încercăm să privim însă dincolo de aparenţe şi să nu uităm că se acordă Oscar-uri şi pentru roluri secundare. Din acest punct de vedere, curvasasina Mimoza merită cel puţin o nominalizare. <br />
Iar eu aştept cu interes „Constanţa 1919". Nu de alta dar, pentru un bărbat, Liviu Radu este un autor interesant...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LIVIU RADU, CRUCIATUL<br />
<br />
Ovidiu Bufnilă<br />
<br />
<br />
Spre Ierusalim! ne strigă Liviu Radu de pe meterezele editurii ALL, în plin an 2000.Sigur, cruciatul e imbatabil, e plin de sârg vorbind asupra luptei noastre. Sigur că lumea e luată în stăpânire, ne este furată.Şi ar trebui să pornim s-o recucerim deşarte fiind cazinourile, jocurile de bingo, grevele şi multe alte mărunţişuri, politicale, genitale şi altele asemenea.<br />
Liviu Radu are însă a-l recupera pe Liviu Radu. Cruciada asta nu este a noastră, spre Ierusalim fiind de fapt cruciada cruciatului Liviu Radu. El trebuie să se recâştige. Din acest punct de vedere Spre Ierusalim nu este o ficţiune lecturabilă în chip obişnuit. Este o zbatere chinuitoare în care personajele sunt pentru că sunt iar situaţiile se desfăşoară pentru că se desfăşoară. Asupra stilului şi genialităţii nu am a spune decât cuvinte de laudă adică suntem geniali, adică avem geniu, rămâne el să fie luat în seamă. Căci problema geniului care ia act de sine e problema lui Liviu Radu. Şi de ce n-ar fi Liviu Radu genial în scrierea sa?! Pentru că i.ar fi ruşine? Pentru că s-ar înroşi, timid? Pentru că ar fi prea modest? Că n-aş fi eu chiar obiectiv sau îndreptăţit în a judeca astfel lucrurile? Că nu-s o voce importantă pe ecran, la o oră de vârf, să comunic lumii tembelizate încă un adevăr de pe prima pagină a jurnalelor noastre dragi?! E genialitate să-ţi recunoşti spiritul pentru că ăsta e adevărul ficţiunilor îngemănate sub cupola acestui imperativ şi autoritar, Spre Ierusalim! Căci ce-l animă oare pe Liviu Radu, ce-l împinge să scrie într-o lume sucită şi atât de încântătoare, nebună şi tristă şi năvalnică? Genialitatea pe care el o recuperează, o recucereşte, o reclădeşte. O repune în drepturi. Nu academic, nu prin instituţionalizare. Ci prin durere. Prin sfâşiere. Prin sânge. Prin nimic. Căci Liviu Radu ne vorbeşte, plin de perversiune şi de căldură despre nimic. Nimicul conţinător de lumi. Să recucereşti nimicul din care se nasc istorii, cetăţi, ficţiuni, fapte cotidiene, fapte eroice. Rămâne Liviului Radului să se producă în genialitatea lui, să rupă barierele, să fie precum este, să stea la masă cu regii şi cu ambasadorii, să ne facă semne vesele de pe pachevbotul marilor oameni de afaceri semn că-i pornit febril în cruciadă. Acolo e locul lui, în plinătatea succesului. Altfel ce ne-ar anima?!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MATRIX - SAU REALITATEA / ILUZIA SECURITĂŢII<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
În ce măsură Matrix, pelicula ce a stârnit atâtea controverse, ar putea fi o parabolă a realităţilor româneşti? <br />
Un rol al sefeului - şi al altor tipuri de discurs imaginar - este să se refere mai mult sau mai puţin explicit la realitatea imediată. Fără a repudia miza esteticului pur, mărturisesc că sunt adeptul declarat al mesajului. În cazul de faţă, mesajul constă într-o întrebare dilematică: realitatea societăţii umane este modelată şi/sau controlată de serviciile secrete?<br />
Ce este, la urma urmei, Matrix-ul? Spectatorul presupune că ar fi un soi de matrice informaţională, situată într-o realitate virtuală extremă. Sensurile cuvântului englez lărgesc mult posibilităţile analogice. Dicţionarul American Heritage (1994) oferă 11 definiţii (unele ramificate) ale termenului. În context, interesează doar prima: „O situaţie sau o substanţă înconjurătoare în interiorul căreia se naşte şi se dezvoltă sau există altceva." Adică un mediu de dezvoltare/de cultură, o „supă primordială". Această definiţie este sprijinită printr-un citat din Benjamin Nathan Cardozo: „Libertatea de expresie este mediul de dezvoltare [matrix], condiţia indispensabilă pentru aproape toate formele de libertate". <br />
Este deci Matrix-ul mediul unde are loc somnul fiinţelor umane? Este cumva mecanismul care naşte iluzia realităţii cotidiene? Sau puternicul aparat de control al acesteia? Parabola pare transparentă: realitatea este iluzorie, iar acest caracter al ei este întreţinut de un grup ocult, reprezentat la nivel executiv de serviciile secrete. În context românesc, Matrix-ul poate fi considerat simbolul dominării unei naţiuni de către Securitate. Mai precis, de către cinicii şi aroganţii oameni ai acesteia. <br />
Neo, personajul interpretat de Keanu Reeves, reprezintă cel mai crunt coşmar al Securităţii şi anume forţa umană incontrolabilă, capabilă să distrugă principiile dominării, generându-i, din interior, antidotul. Neo, într-o splendidă imagine, renaşte când teama este înlocuită de dragoste. El îşi distruge din interior adversarul, sfârtecându-l într-o lumină orbitoare. Sugestia este că Securitatea nu poate fi eradicată decât din interiorul ei. Astfel s-ar explica şi faptul că pensionarea nu-i atinge pe lucrătorii din serviciile secrete. <br />
În ce măsură un cetăţean avizat este dispus să participe la demolarea unei iluzii pe care el o consideră a fi realitatea vieţii sale? Răspunsul nu este uşor de găsit, iar trădătorul din Matrix nu poate fi condamnat cu uşurinţă. Preferinţa pentru calea minimei rezistenţe ţine de psihologia umană. Câţi dintre semenii noştri preferă libertatea plină de responsabilităţi în favoarea unei vieţi conduse de alţii? Şi, prin această prismă, care ar mai fi dreptul moral al lui Neo de a destrăma iluzia şi a-i lăsa pe ceilalţi, dezgoliţi şi dezorientaţi, în faţa unui viitor liber, dar incert? Care este, la urma urmei, preţul libertăţii?<br />
Matrix oferă un răspuns posibil. Realitatea iluzorie, controlată de oamenii în costume negre, s-ar explica, în primul rând, prin deliciile puterii. Iar în al doilea rând, prin apatia somnolentă a celor conduşi, care permite existenţa serviciilor secrete. În acest sens, mesajul din Matrix este limpede. Chiar dacă a dormi oferă o aparentă siguranţă, iar viitorul oferă doar certitudinea terciului de proteine, nimic nu se compară cu libertatea, singura raţiune de a exista. <br />
Acest motiv de a trăi se regăseşte tot mai puţin în mentalitatea concetăţenilor noştri, s-ar spune. Am devenit oare iremediabil dependenţi de Matrix-ul Securităţii? <br />
Ei, prostii! Dormiţi mai departe, cetăţeni. Filmul ăsta sefe s-a terminat. <br />
Viitorul, oricum, este departe şi noi nu avem nimic de-a face cu el...<br />
<br />
<br />
Matrix - producţie SUA 1999, 136 minute <br />
Regia: <br />
Andy Wachovski<br />
Larry Wachovski<br />
În distribuţie:<br />
Keanu Reeves - Neo<br />
Laurence Fishburne - Morpheus<br />
Carrie-Anne Moss - Trinity<br />
Hugo Weaving - Agent Smith<br />
Premii:<br />
4 Academy Awards 1999 (Best Film Editing, Best Sound, Best Sound, Effects Editing, Best Visual Effects)<br />
2 British Academy Awards 1999 (Best Sound, Best Visual Effects)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SOCIETATEA EUROPEANĂ DE SCIENCE FICTION ŞI „IMAGINEA" SEFEULUI ROMÂNESC<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Prestaţia „sefe" a domnului Mironov din data de 15 iunie, de la televiziunea naţională, a ridicat indirect, alături de aspectele politice intrinseci şi mai vechea problemă a „imaginii" sefeului românesc.<br />
Privit prin prismă socială, sefeul are nevoie desigur, alături de prestigiul unor autori de valoare şi de serviciile unor aşa-zişi „animatori". Care, la rândul lor, la interfaţa cu organisme internaţionale, să promoveze un „lobby". Procedeul în sine nu este condamnabil: dacă nu cunoaştem numele nici unui autor lituanian, de pildă, asta nu înseamnă defel că sefeul lituanian nu există. Acesta este şi scopul fiinţării unor organisme internaţionale, mai mult sau mai puţin formale: facilitatea contactelor culturale între ţări cu potenţiale inegale. Un astfel de organism este şi Societatea europeană de science fiction, al cărui vicepreşedinte este din 1995 domnul Alexandru Mironov, aşa după cum precizează Dicţionarul SF, la pagina 154. Mai mult, Mironov este National Officer pentru România. Numai că lucrurile nu sunt chiar atât de clare...<br />
Societatea europeană de science fiction (ESFS) îşi are sediul în Italia, şi a fost fondată în 1972, la prima conveţie europeană de sefe de la Trieste. ESFS organizează totodată şi convenţiile europene, aşa numitele Eurocon-uri. Studiind însă organigrama societăţii se poate constata că există 2 funcţii de vicepreşedinte (Vice-Chair): ales şi nominalizat. Funcţiile alese au o durată de doi ani, cu posibilitatea de realegere ulterioară. Nominalizaţii sunt delegaţi de comitetul de conducere al următorului Eurocon. În comitetul de conducere intră şi foştii membri aleşi, care rămân onorifici pe toată durata vieţii, fără a avea însă drept de vot. Cum, prin definţie, staff-ul unor astfel de organisme din occident este format exclusiv din oameni respectabili, care preţuiesc, printre multe altele, şi modestia, în site-ul de pe Internet al ESFS nu este dată nici o listă cu membrii, ci doar date despre istoria Eurocon-urilor şi a premiilor aferente (adresa site-ului este: http://homepage.tinet.ie/~goudriaan/esfs-index.html). <br />
De altfel, judecând prin prisma statutului prezentat, lista componenţilor comitetului ar fi o înşiruire de persoane din diverse ţări care nu ar spune nimic unui fan european. În context, afirmaţia că Alexandru Mironov este vicepreşedinte din 1995 nu explicitează decât faptul că în 1994 domnul Mironov a făcut parte dintre organizatori - nu ştiu dacă a fost ales, şi în această ipoteză ce s-a mai întâmplat la următoarele alegeri, sau dacă a fost nominalizat. Cât despre „officer", termenul desemnează calitatea de membru în consiliul de conducere (referindu-se în mod explicit la preşedinte, vice, secretar şi trezorier). Nu există denumirea de National Officer, ci doar aceea de National Delegate. Se poate constata cu uşurinţă că datele din Dicţionarul SF în această privinţă sunt mai degrabă neclare. Neclar rămâne şi modul de alegere al delegaţilor naţionali (statutul ESFS spune sec, în conformitate cu regulile locale). <br />
Desigur, organizarea Eurocon-ului din 1994 a fost o realizare. Rămân însă câteva aspecte discutabile. Pe vremea aceea domnul Mironov era ministrul tineretului, şi activitatea sa avea un pregnant caracter ideologic - propaganda fiind în mod clar unul din obiectivele Romcon-ului. Apoi, trecute sub tăcere, au existat şi momente neplăcute, dar nu din vina directă a lui Mironov. <br />
Vă oferim spre exemplificare un citat din materialul intitulat „Eurocon 1994 la Timişoara. Mărturia lui Roberto Quaglia" (http://www.geocities.com/Athens/2013/euroc94.html), material în genere elogios la adresa eforturilor depuse de români şi mai ales la adresa lui Mironov: „Cel mai mare merit îl are Alexandru Mironov, ministru român şi suporter înfocat al dezvoltării SF-ului în România. Împreună cu Mihai Bădescu organizează personal la televiziune câte o transmisie SF în fiecare duminică după amiază." [„Utmost merit should be assigned to Alexandru Mironov, minister of the Romanian republic and strong supporter of the diffusion and development of SF in Romania. Together with Mihai Bădescu, he personally organises a SF transmission on television every Sunday afternoon."] Numai că nuanţa aproape imaterială de ironie revine mult mai pregnant aproape de final: „Iar în cele din urmă, ca în orice simfonie perfectă care se respectă, până şi o notă falsă face parte din perfecţiune (lucrul ăsta nu-i complet adevărat, dar haideţi să presupunem că este): la cererea mea, pe care o consider foarte normală, ca organizatorii să deconteze cheltuielile de călătorie, aşa cum se preciza în invitaţia primită, organizatorul şef, Cornel Secu, mi-a răspuns într-un mod confuz, dar cu acelaşi zâmbet afişat, invocând o amnezie improbabilă. Păcat. Dar nimic şi nimeni nu este perfect." [„And finally... as in every perfect symphony which is to be respected, even an offtune note suits (this is not absolutely true but let us pretend it is so): at my request which I consider normal, that the organisation should keep its promises of reimbursement of travel expenses included in their formal invitation, with a perfect smile of ordinance regularly printed on his face, the chief organiser Cornel Secu answered confusedly, pretending an improbable amnesia. What a pity. But nothing and nobody is perfect."]<br />
<br />
Revenind însă la „imaginea" sefeului românesc şi la „ambasadorul" Alexandru Mironov, nu putem decât să reluăm o mai veche dilemă: în ce măsură sefeul românesc, al cărui obiectiv cultural este impactul viitorului, este reprezentat de o persoană cu convingeri comuniste, rusofile, exprimate în clar în nenumărate rânduri, intolerant la modul absolut faţă de orice altă orientare politică în afara celei din propriul partid (PDSR)? Este domnul Mironov, o persoană cu prestaţii publice şi politice contradictorii, subiect, de-a lungul anilor, a multor articole din presa românească referitoare la fosta Securitate, omul potrivit de a „promova" sefeul românesc în 2000 şi de a organiza (după un scenariu greu de intuit, chiar pentru un sefist) un Eurocon în anul 2001 la Călăraşi (nu este vorba de nici o glumă, lucrul acesta este precizat chiar pe pagina de întâmpinare a site-ului ESFS: Eurocon 2000 la Gdansk, Polonia, între 2 şi 6 august; Eurocon 2001 la Călăraşi, România, în august)?<br />
În ciuda aparenţelor, un răspuns bine ponderat, dezbărat de orice patimă politică, este dificil de dat. Dar, totodată, un astfel de răspuns oferă, în mod echivalent, şi măsura identităţii şi maturităţii culturale a sefeului românesc.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
<br />
Listă de nume, iulie - august 2000:<br />
<br />
Editorul mulţumeşte următoarelor persoane pentru sprijinul acordat:<br />
Liviu „Gigi" Chivu<br />
Tibi „Woody" Drăgulinescu<br />
Roberto R. Grant<br />
Marian „Rabi" Irimia<br />
Horia Nicola Ursu <br />
<br />
Editor:<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
E-mail:<br />
proscris@crosswinds.net<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
Pentru „internauţii" off-line, „revista la pachet" - download gratuit!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Pro-Scris nr. 1 <br />
(c)iulie - august 2000<br />
<br />
<br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-45385763563168106772014-07-30T10:38:00.000+03:002014-08-08T18:29:20.646+03:00Pro-Scris 2 / 17 septembrie 2000 (text only)"Pro-Scris" ("Out-Law") <br />Romanian web sci-fi critique-zine,<br />Dedicated to<br />the Free Spirit of the Net<br />Unfortunately<br />English version <br />is not (yet) available!<br /><br />Background image copyright by <br />Jonathon Earl Bowser<br />http://www.jonathonart.com/<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(Revistă independentă)<br />(c) Cătălin Ionescu <br />septembrie-octombrie <br />2000<br />http://www.crosswinds.net/~proscris<br /><br /><br /><br /><br />IF<br /><br />Rudyard Kipling<br /><br /><br />If you can keep your head when all about you<br />Are losing theirs and blaming it on you;<br />If you can trust yourself when all men doubt you,<br />But make allowance for their doubting too:<br />If you can wait and not be tired by waiting,<br />Or, being lied about, don't deal in lies,<br />Or being hated don't give way to hating,<br />And yet don't look too good, nor talk too wise;<br /><br />If you can dream- and not make dreams your master;<br />If you can think- and not make thoughts your aim,<br />If you can meet with Triumph and Disaster<br />And treat those two impostors just the same:<br />If you can bear to hear the truth you've spoken<br />Twisted by knaves to make a trap for fools,<br />Or watch the things you gave your life to, broken,<br />And stoop and build 'em up with worn-out tools;<br /><br />If you can make one heap of all your winnings<br />And risk it on one turn of pitch-and-toss,<br />And lose, and start again at your beginnings,<br />And never breathe a word about your loss:<br />If you can force your heart and nerve and sinew<br />To serve your turn long after they are gone,<br />And so hold on when there is nothing in you<br />Except the Will which says to them: "Hold on!"<br /><br />If you can talk with crowds and keep your virtue,<br />Or walk with Kings- nor lose the common touch,<br />If neither foes nor loving friends can hurt you,<br />If all men count with you, but none too much:<br />If you can fill the unforgiving minute<br />With sixty seconds' worth of distance run,<br />Yours is the Earth and everything that's in it,<br />And- which is more- you'll be a Man, my son!<br /><br /><br /><br /><br /><br />DACĂ<br /><br />Rudyard Kipling<br /><br /><br />Dacă te poţi stăpâni, când norodul din jur se frământă<br />Brav înfruntând insolentul reproş, cu linişte sfântă,<br />Dacă-ţi păstrezi, în virtute, credinţa şi-ncaleci sfiala,<br />Când se îndoieşte de tine mulţimea, şi-i ierţi îndoiala...<br />Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune aşteptarea,<br />Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea;<br />Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,<br />Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură...<br />Dacă te leagănă visul dar stărui stăpân peste vise<br />Dacă din gânduri măreţe, renunţi să-ţi faci ţeluri precise,<br />Dacă cuvântul, izvor de ispite şi cruntul dezastru,<br />Nu-s pentru tine oprelişti, nici vâsle în drumul spre astru...<br />Dacă suporţi să auzi, despre spusele tale cinstite,<br />Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,<br />Dacă din opera ta s-au ales doar ruine şi spaţii,<br />Singur, cu scule stricate, de poţi s-o refaci, din fundaţii...<br />Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o şansă, avutul,<br />Poţi să începi de la capăt, uitând în tăcere trecutul,<br />Ferm adunând o răbdare, întregul pe lungă durată;<br />Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată...<br />Dacă superb, prin voinţă forţezi, când îţi vine sorocul,<br />Inima, capul, tăria, să nu îşi astâmpăere jocul<br />Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte,<br />Tare, cu vrerea din tine, ceţi spune mereu înainte!...<br />Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti, cu deprinderi egale,<br />Dacă constant îţi păstrezi modestia, şi-n cercuri regale<br />Dacă eşti nevulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,<br />Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire...<br />Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare<br />Calm vei putea să-l asemeni, în timp, cu-un minut oarecare,<br />Tu, peste toţi vei răzbate: om al puterii depline!<br /><br />Traducere Corneliu Coposu (1967)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br />PRO-TEZE<br /><br />PRO-TEST<br /><br />PRO-GRESII<br />Cornel Robu - Ucronia şi principiul antropic al timpului <br />Liviu Radu - Country music şi science fiction: o paralelă între două lumi <br />Mircea Cărbunaru - Dincolo, în Imaginar<br />Cătălin Ionescu - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo<br /><br />PRO-FILE<br />Cătălin Ionescu - Fantasya; Telegraful; String; În loc de epilog<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice <br />Liviu Radu - Despre receptarea literaturii SF <br />Leon R. Corbu - Bucharest delendum est! <br />Ovidiu Bufnilă - Orgolikon <br />Ovidiu Bufnilă - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind <br />Ovidiu Bufnilă - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind <br />Ovidiu Bufnilă - Foamea de spaţiu şi Michael Hăulică navigând <br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br />Pro-Teze<br /><br />„La vremuri noi, tot noi" nu este, cu siguranţă, unul din principiile de bază ale web-zinului de faţă. Editorul vă prezintă aici input-ul principial. <br /><br /><br />Pro-Test<br /><br />Pentru cititori, Pro-Test este (acum) Editorial Doi. Nu rimează, dar aşa este, şopteşte disperat semnatarul.<br /><br /><br />Pro-Gresii<br /><br />Gresia este un material de pavaj, asta ştie orice copil. Dacă însă sunteţi curios să ştiţi cum se poate pava ceea ce nu există, urmăriţi pro-gresiile următoare. <br /><br />Cornel Robu - Ucronia şi principiul antropic al timpului <br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -<br />Clasicul roman sefe este „Omul din castelul înalt" al lui Philip K. Dick, care prilejuieşte domnului Cornel Robu o extrem de interesantă dizertaţie pe marginea aspectelor estetice ale categoriei filozofice numită timp şi a manipulării acestora de către literatura sefe. Un eseu de excepţie în exclusivitate pentru cititorii noştri.<br /><br />Liviu Radu - Country music şi science fiction: o paralelă între două lumi paralele?<br />Un eseu pe care Liviu Radu l-a promis editorului în urmă cu mai mulţi ani, dar a cărui „naştere" a întârziat până acum. Şi chiar dacă, prin absurd, nu sunteţi fan country music (hei, oameni buni, chiar nu vă mai amintiţi de Dolly Parton?!), nu rataţi acest material. Nu de alta, dar după imediat ce va fi posibil (peste vreo 20, 30 de ani, adică), Pro-Scris va difuza piese country - măcar de-ar avea audienţă...<br /><br />Mircea Cărbunaru - Dincolo, în Imaginar<br />„Dincolo" este un cuvânt magic. Mircea Cărbunaru socoteşte impasibil categoriile posibile (imaginaţia, transcendentul sau universul mistic) şi apoi le ia la bani mărunţi. Felul lui meticulos de a pune „gresie"...<br /><br />Cătălin Ionescu - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo<br />Întâmplător, Cătălin Ionescu a descoperit (la un şmotru de gresie?!) un material mai vechi, refuzat la un fost „Almanah Anticipaţia". Şi cum se potrivea ca o mănuşă pe ideea de „dincolo", lansată mai sus, l-a HTML-izat. A făcut bine, a făcut rău?...<br /><br /><br />Pro-File (locale)<br /><br />Cătălin Ionescu <br />O parte a lumii suplimentelor (file-lor) sefe din publicaţiile locale faţă în faţă cu un „monstru" al domeniului. <br />Fantasya<br />Telegraful<br />String<br />În loc de epilog<br /><br />Pro-Poziţii<br /><br />Poziţia Pro-Scris faţă de sefeurile din curtea noastră - apropo de titlul unui CD semnat de poetul şi muzicianul canadian Leonard Cohen, „Various Positions"... <br /><br />Voicu Bugariu - Fragmente critice <br />Domnul Voicu Bugariu s-a lăsat în cele din urmă convins să-şi continue concisele sale „Fragmente critice" în paginile imateriale ale internetului. A rămas însă acelaşi critic profesionist care priveşte cu ochii larg deschişi în jur. Nu i-au scăpat, printre altele, nici volumele lui Ladislau Daradici şi Michael Hăulică.<br /><br />Liviu Radu - Despre receptarea literaturii SF <br />Un punct de vedere mai degrabă pesimist, vizavi de receptarea literaturii sefe, dar totodată, construit cu coerenţa şi minuţiozitatea inconfundabile, specifice eseurilor lui Liviu Radu. Un semnal de alarmă tras cu eleganţă: pentru a fi recepţionat, sefeul trebuie să existe.<br /><br />Leon R. Corbu - Bucharest delendum est! <br />Leon R. Corbu este un pseudonim binecunoscut (dacă, prin absurd, nu ştiţi despre cine este vorba, nu aveţi decât să vă exersaţi talentul în anagrame!). Interesant - în afara materialul în sine - este şi faptul că un critic sub pseudonim vorbeşte de romanul unui coleg de breaslă, tot sub pseudonim, Roberto R Grant. Miza este doar „distrugerea" Bucureştilor... <br /><br />Ovidiu Bufnilă - Orgolikon <br />Despre Trip-Tic-ul lui Liviu Radu am mai vorbit numărul trecut (şi misterioasa Doina Boţea a dispărut în neguri si nu s-a mai întors), dar adevărul adevărat este ca editorul a comis cu aceeaşi ocazie un act de cenzură. Cu entuziasmul său incredibil, Ovidiu Bufnilă îşi ia vina asupra sa. Nu credeţi tot ce spune o inima mare. Simţiţi-i însă entuziasmul, sincer si arzător. Iar în ceea ce priveşte cenzura, editorul este cel răspunzător 100%. Fără a mai socoti că, după bunele obiceiuri, rezultatul a fost departe de aşteptări...<br /><br />Ovidiu Bufnilă - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind <br />Apărută anul acesta, cartea lui Costi Gurgu este al doilea titlu al colecţiei „Morfeu" a Editurii ProLogos, colecţie coordonată de binecunoscutul Dan-Silviu Boerescu. Apărută în condiţii tehnice ireproşabile, colecţia are totodată marele merit de a da „un impuls" a ceea ce ar trebui să se numească proză sefe românească. Ar trebui, şi dacă aceste cărţi ar fi - într-un chip sefe - distribuite în ţară. Restul îl spune Ovidiu Bufnilă. Apropo, volumul e prefaţat de Mihai-Dan Pavelescu. <br /><br />Ovidiu Bufnilă - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind <br />Al treilea titlu din colecţia „Morfeu" de la ProLogos este „Scriitorul a ieşit la vânătoare", volumul lui Jean-Lorin Sterian. Ovidiu, la rându-i, îl ascultă cu atenţie pe autor şi-l urmează întocmai: iese la vânătoare, cu „maşinuţa de scris cu aburi" pe post de tanc de asalt. Inamicul? Malagambişti, lectori ideali... Vă lămureşte mai bine decât mine, domnul Ovidiu Bufnilă în cronica sa. <br /><br />Ovidiu Bufnilă - Foamea de spaţiu şi Michael Hăulică navigând <br />Chiar dacă nu mai este o noutate (cartea a apărut anul trecut), volumul lui Michael Hăulică rămâne în continuare un eveniment remarcabil. Şi, ca orice apariţie editorială, a stârnit diverse reacţii. Alături de părerea lui Voicu Bugariu de mai sus (a se vedea „Fragmentele" sale „critice" ), Ovidiu Bufnilă nu ratează nici el „Madia Mangalena", continuând cu acest eseu seria comentariilor pe marginea cărţilor sefe scrise de români. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească. <br />Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor. <br />Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://www.crosswinds.net/~proscris. A fost aleasă reţeaua Crosswinds din două motive: asigură spaţiu de web gratuit şi nelimitat şi nu adaugă nici o reclamă site-ului găzduit - aceasta din urmă condiţie fiind foarte importantă pentru un site independent, de genul Pro-Scris. <br />A fost operaţional şi shortcut-ul http://www.proscris.web.com, dar acesta avea 2 incoveniente majore: reducea ecranul, aplicând o reclamă a site-ului Web.com în partea de sus a browserului - lucru extrem de deranjant pentru un site independent - şi şi-a încetat funcţionaliatea de la data de 14 septembrie 2000. Prin urmare, deocamdată singura adresă viabilă este cea de mai sus, http://www.crosswinds.net/~proscris.<br />Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet" (arhiva completă obţinută prin download gratuit), dar cu doua condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@crosswinds.net <br />Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului. <br />(c) 2000<br />Editorul <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br />Din multe privinţe, munca de editare a unei reviste, fie ea şi electronice, are mai multe valenţe decât cele aparente. Atât la nivelul de plusuri, cât şi de minusuri. <br />Şi, ca de obicei, nu problemele tehnice sunt cele mai grele. Dincolo de textele, de cele mai multe ori impecabile, cu cuvinte şlefuite precum faţetele unui diamant se ascund, vorba reclamei aceleia stupide, a duşmanului nostru comun, oamenii. Care, de cele mai multe ori, sunt imprevizibili. <br />Am avut ocazia acum să contactez o parte din foştii mei „adversari". Probabil că unii cititori îşi amintesc încă „duelurile" mele cu o bună parte a criticii profesioniste din sefeul românesc. Desigur, era vorba doar de polemici „cordiale", totuşi recunosc că iuţeala şi generozitatea cu care am fost întâmpinat de domnii Voicu Bugariu şi Cornel Robu m-au impresionat mult.<br />Am avut apoi ocazia să contactez o parte din tânăra (sau, haideţi să spunem, mai tânăra) generaţie. Şi aici, entuziasmul unor nume bine cunoscute (Ovidiu Bufnilă, Liviu Radu, Mircea Cărbunaru sau Horia Nicola Ursu) mi-au întrecut de departe aşteptările.<br />Am avut însă şi certitudinea, profund neplăcută, că există în continuare tabu-uri. Am simţit crisparea unor prieteni la abordarea, mai degrabă „neconvenţională" a anumitor subiecte, în special a veşnicei dileme ridicate de comportările publice ale lui Alexandru Mironov şi a pretenţiilor acestuia de a se erija în „activistul" numărul unu al sefeului românesc. Dar nu numai atât. Există încă un soi de anxietate legată de „dreptul" neprofesioniştilor de a aborda subiecte critice. La urma urmei, însăşi apariţia şi structura Pro-Scris a provocat o anume stupoare. Totuşi, spre mirarea editorului de astă dată, site-ul a fost accesat (şi, sper, citit) mai mult decât era de aşteptat, având în vedere ceea ce înseamnă (şi costă) Internetul în România. Rămâne de văzut care vor fi reacţiile concrete pe mai departe.<br />Desigur, Pro-Scris ţine cont de opiniile cititorilor săi. După cum spuneam, o reacţie bine conturată se lasă în continuare aşteptată. Dar totodată, Pro-Scris continuă ceea ce a început. Pro-testând, în felul său, împotriva ofensivei non-valorii şi încercând să ţină sus ştacheta ridicată prin chiar numele său. <br />A fi proscris într-o societate strâmbă este onoarea de care se bucură cei care cred în tăişul libertăţii cuvântului. Veniţi alături de noi pe Internet şi convingeţi-vă că avem dreptate, sau arătaţi-ne direct ceea ce facem bine şi ceea ce greşim. <br />Pro-Scris ţine ridicată ştacheta eleganţei şi-şi stimează în egală măsură şi prietenii şi adversarii. Exersaţi-vă alături de noi şi în stilul nostru dreptul la libera exprimare. Este o armă tăioasă şi puternică, în mâinile celor care ştiu să o mânuiască. <br />Şi de care se tem toţi cei care continuă să creadă că viitorul se măsoară prin cincinale... <br /> <br />Cătălin Ionescu<br />septembrie 2000 <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />UCRONIA ŞI PRINCIPIUL ANTROPIC AL TIMPULUI<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> Există, în ameţitorul joc de oglinzi paralele care este romanul lui Philip K. Dick Omul din castelul înalt (The Man in the High Castle, 1962, trad. rom. Mircea Ştefancu, Editura Nemira, 1995), un pasaj metaficţional explicit, aproape ostentativ didactic, dialogat „ca la şcoală" unde autorul oferă o definiţie antifrastică, „în negativ", spunându-ne „ce nu este" dar nu şi „ce este" genul pe care atât de magistral cartea sa îl ilustrează, adică „istoria alternativă" („alternate history"), sau aloistoria („allohistory"), sau ucronia („uchronie", ca să adoptăm termenul francez, mai sugestiv şi mai maleabil, pe care exegeza anglofonă se obstinează, suficient, să-l ignore). Vorbind despre Lăcusta abia se târăşte (The Grasshopper Lies Heavy), un „roman în roman", în chiar romanul a cărui dublură metaficţională este, atribuit unui ficţional scriitor, Hawthorne Abendsen, care este un alter ego chiar al lui Philip K. Dick, două personaje conversează după cum urmează:<br /> „ - Este o carte de ocultism? („A mistery?") [întrebă Robert Childan] întorcând paginile. Iertaţi-mi ignoranţa fără margini.<br /> - Nu, nici vorbă de ocutism, zise Paul. Dimpotrivă, e o interesantă formă de literatură a posibilului, o specie în cadrul genului science-fiction.<br /> - A, nu! îl contrazise Betty. Nici urmă de ştiinţă în ea. Nu-i plasată în viitor. În science-fiction e vorba despre viitor, în special de acel viitor în care ştiinţa a luat-o cu mult înaintea prezentului. Nici una din aceste două premise nu se regăseşte aici, în carte.<br /> - Da, dar e vorba despre un alt prezent, un prezent alternativ. Există în science-fiction multe romane de acest fel, arhicunoscute de toată lumea.."<br /> Magister dixit, de acord, dar, cu riscul de a-l contrazice, cu toată consideraţia şi veneraţia cuvenite, trebuie să observăm, ca la Radio Erevan, că doar prima premisă nu există, iar cea de-a doua există, dar e de obicei trecută sub tăcere, pusă între paranteze, rămânând la suprafaţa textului doar concluziile, consecinţele, efectele, nu şi cauzele. Iar prima premisă, locarea în viitor, există de fapt şi aceasta, atâta doar că în ucronie viitorul e substituit cu trecutul. Şi nu întâmplător, ci în mod necesar şi funcţional, definitoriu.<br /> Terminologia anglofonă pune, aici, în evidenţă mai clar această contradicţie definitorie: ucronia este o „istorie alternativă" substanţa ei complexională e furnizată de trecut, nu de viitor, pentru simplul fact că trecutul, fiind „întâmplat", efectiv consumat, este şi cunoscut ca atare, pe când viitorul e doar virtual, imaginabil, încă „neîntâmplat". Şi există adânci raţiuni estetice care cer ca istoria pe care aloistoria o contrazice, prin contrast cu care se constituie în ansamblu şi în detalii, să fie neapărat o istorie „reală", consemnată şi cunoscută ca atare, de preferinţă cît mai cunoscută.<br /> Aceste profunde raţiuni estetice, şi nu vreo perversă atracţie morbidă, sadică ori masochistă explică, printre altele, extrema abundenţă a cărţilor în care „Hitler învinge" (nu insist, trimit doar la copiosul articol „HITLER WINS" semnat de eruditul exeget John Clute în cunoscuta The Encyclopedia of Science Fiction, 1993, girată împreună cu Peter Nicholls) - sumedenie bibliografică al cărei reper superlativ, ca şi al ucroniei în general, este tocmai romanul, aici în discuţie, al lui Philip K. Dick. Din raţiuni estetice, inaparente şi subtile, dar ineluctabile, şi nu din niscaiva suspecte raţiuni ideologice ori politice, a ajuns Hitler campionul absolut al cronoplastiilor şi ucroniilor din science-fiction (vice-campion pe măsură fiind Napoleon): simplu spus, pentru că Hitler e cunoscut şi arhicunoscut, „ca un cal breaz"; iar ceva mai pretenţios spus, şi urmând a fi explicat în continuare, pentru că tocmai un astfel de „cal breaz" permite cel mai bine atentatul ficţional la principiul antropic al timpului, şi numai în acest atentat, în această reciprocă devorare a istoriei şi aloistoriei, poate fi găsită, în perimetrul ucroniei, necesara şi nesecata sursă de „sense of wonder": frison mental şi plăcere estetică fără de care „nimic nu e", fără de care ieşim mai câştigaţi intelectual dacă citim altceva, nu science-fiction.<br /> Şi-acum probele, demonstraţia: Hic Rhodos, hic salta!<br /> Nu orice cronoplastie se soldează în mod necesar cu o ucronie, după cum nu orice ucronie are neapărat nevoie, pentru a se origina, de o cronoplastie (este unul din motivele pentru care spuneam că a doua premisă considerată absentă în ucronie de Philip K. Dick e de fapt prezentă, dar pusă între paranteze, trecută sub tăcere, neactualizată dar oricând actualizabilă: vom reveni). Dar, lăsată să se desfăşoare pe spaţii mai largi, nu numai cronoplastia, ci orice „călătorie în timp" se transformă inevitabil în roman istoric (sau aloistoric, adică în ucronie). Aceasta pentru că timpul în sine, „timpul vid", nu poate fi perceput prin simţuri, nu poate fi „simţit" intuitiv: pentru a deveni accesibil simţurilor şi intuiţiei el trebuie să fie „umplut" complexional, trebuie „populat" cu evenimente şi corpuri a căror materialitate, a căror complexitate concretă simţurile s-o poată acroşa, intuiţia s-o poată asimila. Alternanţa zi-noapte, succesiunea anotimpurilor, derivate din mişcarea de rotaţie sau de revoluţie a unui corp cosmic, ca şi balansul pendulului, tic-tac-ul ceasului sau periodicitatea atomului de cesium (imperceptibilă direct, aceasta din urmă, simţurilor umane, ci numai aparatelor) - sunt astfel de „evenimente" sau „umpluturi complexionale" graţie cărora timpul să poată fi perceput şi măsurat. Nici „timpul istoric", duratele de ordinul zecilor, sutelor sau miilor de ani nu pot fi percepute decât prin intermediul conglomeratelor complexionale de „evenimente" umane sau istorice care „umplu" aceste decenii, secole sau milenii, iar sintagme uzuale precum „vid istoric", „genunea timpului", „time gaps" ş.a. sunt, şi ele, cât se poate de grăitoare în acest sens. De unde rezultă, fireşte, că, pentru a scrie ucronie, „istorie alternativă" fie ea şi ipotetică, fie şi apocrifă, scriitorul trebuie, în primul rând, să dispună de capacitate de invenţie, de un debit imaginativ în măsură a genera din nimic evenimente, în măsură a fabrica şi furniza ficţiunii sale acele „umpluturi complexionale", materiale şi concrete, din care se hrăneşte percepţia şi iluzia ficţională a unui „alt" timp, a unei „alte" istorii, a unei aloistorii.<br /> În acest caz, traseul parcurs mental la lectură este dublu, paralel: (a) de la punctul din trecut de unde are loc devierea cursului temporal (de la „macazul" temporal) până în prezentul naraţiunii, girat de iluzia ficţională; şi (b) de la acelaşi punct din trecut până în prezentul lecturii, girat de exerienţa efectivă a realului, de istoria anterior cunoscută ca atare, ca „reală", şi, deci, de principiul antropic al timpului. În cazul literaturii „realiste", inclusiv al „romanului istoric" propriu-zis, „clasic" (de fapt, romantic), cele două „prezenturi" (al lecturii şi al naraţiunii) nu se exclud reciproc, pot chiar coincide, se pot suprapune, potenţându-se şi consolidându-se, oricum, unul pe altul, fiind eventual percepute doar ca disociere între real şi imaginar. Disociere ce rămâne perceptibilă şi în ucronie, în romanul aloistoric, amplificată însă, aici, de incongruenţa şi disjuncţia date prin definiţie între cele două „trecuturi", care trebuie „să semene" dar să nu fie identice, să fie şi să nu fie „la fel", care nu se suprapun ci se juxtapun, pentru a evidenţia tocmai diferenţele, inadvertenţele, anacronismele: între „prezentul lecturii" şi „prezentul naraţiunii" se cască nu numai „goluri de timp", „time gaps", copleşitoare prin însăşi durata lor (ceea ce deja ar fi suficient pentru „sense of wonder") dar şi „anacronisme" flagrante, serii complexionale şi, implicit, parcursuri temporale divergente şi disjunctive, a căror indecidabilă tensiune reciprocă pune în contradicţie cu sine însuşi principiul antropic al timpului (ceea ce este mai mult decât suficient pentru acelaşi „sense of wonder").<br /> Şi în romanul lui Philip K. Dick, ca mai peste tot în ucronie, în acel „punct critic" sau la acel „macaz al timpului" ce comută cursul temporal şi-l deviază pe altă linie, se află, inextricabil concrescut în timp, un om, un „om-cheie": imprevizibilul şi totuşi coerentul „biliard" contrafactual este declanşat prin lovirea unei „bile" anume. Această bilă de biliard, acest „om-cheie" al istoriei şi aloistoriei nu este, în cazul de faţă, contrar primei impresii, Adolf Hitler (primă impresie în virtutea căreia, cum am văzut, găsim romanul lui Philip K. Dick drept cap de afiş în sub-clasa ucronică a romanelor în care „Hitler Wins"). „Omul-cheie", bila care le loveşte pe celelalte şi declanşează „reacţia în lanţ" şi „mişcarea browniană" a biliardului ucronic este, în Omul din castelul înalt, preşedintele american Franklin Delano Roosevelt (1882 - 1945), considerat în mod curent de istorici drept „cea mai impunătoare şi interesantă figură politică a Americii secolului XX". Iar „lovitura de biliard" este contrafactuala şi cronoplastica asasinare a lui Franklin D. Roosevelt de către un imaginar Ed Zangara, la Miami, înainte de alegerea sa din 3 noiembrie 1936 (în realitate, a fost ales de patru ori: în 1932, 1936, 1940 şi 1944).<br />Preşedintele „FDR" a mai fost luat în colimatorul unor ipoteze contrafactuale, şi înainte şi după romanul lui Philip K. Dick. Ulterioare sunt toate „ficţiunile" ucronice, propriu-zis literare, fapt desigur explicabil prin atracţia şi prestigiul unui model devenit repede „clasic". În nuvela Drumeţíi („Trips", 1974), Robert Silverberg imaginează o Americă încremenită în neutralitate şi o Eurasie la discreţia Puterilor Axei, în urma deciziei de a se retrage din viaţa publică pe care o ia preşedintele Roosevelt în 1940. Eric Norden, un autor american mai puţin cunoscut, dezvoltă în romanul Soluţia finală (The Ultimate Solution, 1973), exact ipoteza din 1962 a lui Philip K. Dick: în urma asasinării lui Roosevelt, în 1933, America nu intră la timp în război, naziştii ocupă New York-ul şi reinstaurează sclavia în Statele Unite. Iar Gordon Eklund, în romanul De câte ori e cu putinţă (All Times Possible, 1974) este de părere că, dacă Partidul Democrat i-ar fi retras lui Roosevelt candidatura în 1932, asta ar fi dus, în timp, la scindarea Americii de Nord în două state, ambele totalitare, unul de extrema dreaptă, altul de extrema stângă.<br /> În schimb, multe speculaţii contrafactuale, non-ficţionale şi non-literare, au precedat în timp romanul lui Philip K. Dick, prima (Harold J. Laski), datând încă din 1946, la numai un an de la moartea ilustrului personaj istoric. Amintesc însă, în treacăt, o altă speculaţie de istorie contrafactuală, pentru surpriza pe care, poate, o aduce: cu nici un an înaintea de apariţia cărţii lui Philip K. Dick (1962), găsim dezvoltată contrafactual ipoteza ucronică din roman (înfrângerea Americii în război şi împărţirea ei între Germania şi Japonia, în 1945) într-un eseu purtând semnătura unui cunoscut istoric, William L. Shirer: „If Hitler Had Won World War II" (în Look, 19 decembrie 1961); ce-i drept, aici premisa dezastrului nu este asasinarea lui Franklin D. Roosevelt, ci faptul că Hitler, nefiind ţinut în şah de rezistenţa iugoslavă, începe atacul asupra Rusiei în mai, nu la 22 iunie 1941, câştigând aproape două luni şi ajungând la Moscova de Crăciun, înainte de căderea iernii ruseşti. În uzualele „mulţumiri" („Acknowledgements") care preced romanul (şi care, din ediţia românească, neprofesională şi estropiată, ca de obicei, lipsesc) Philip K. Dick recunoaşte că „i-a fost de mare folos" o altă carte a lui William L Shirer, The Rise and Fall of the Third Reich. A Hystory of Nazi Germany (1960). Să-i fi fost, oare, necunoscut, eseul contrafactual din decembrie 1961, mult mai „punctual", precum şi controversa pe care acesta a stârnit-o, în paginile aceleiaşi publicaţii, Look (numărul din 30 ianuarie 1962)? Ori, pur şi simplu, romanul său (apărut pe parcursul aceluiaşi an, 1962), era deja scris la acea dată?<br /> Dar, evident, nu această simplă curiozitate colaterală, pur factologică, poate conta sub raport literar, în cazul unei cărţi de o asemenea statură, de un asemenea răvăşitor impact emoţional şi estetic. Ceea ce-i conferă complexitatea şi rafinamentul unanim recunoscute este, cum spuneam, re-duplicarea „în oglinzi paralele" a versiunilor temporale, a „trecuturilor" acreditate prin istoriografia „reală" sau prin iluzie ficţională, până la punctul de a deruta complet „simţul realului", care nu le mai poate disocia şi clasifica principial, raţional, nemaiştiind care e real şi care doar posibil, care e istoric şi care aloistoric. Această ambiguitate, această intervertire sau răsturnare repetată de planuri şi de credibilităţi este inculcată insidios pe parcurs, puţin câte puţin, prin anacronisme (mai bine zis, contra-anacronisme) aparent scăpate din vedere, dar de fapt bine calculate. Primul plan de referinţă al lecturii este, fireşte, cel istoric, cel pe care cititorul îl are bine înfipt în minte când deschide cartea: cu toţii ştim în ce lume postbelică trăim, cine a căştigat războiul şi cine l-a pierdut ş.a.m.d. Dar, pe tot parcursul cărţii, scriitorul ştie să acrediteze halucinatoriu iluzia ficţională a unei „alte" lumi postbelice, a unei Americi germanizate (în Est) şi japonizate (în Vest), ca urmare a înfrângerii în cel de-al doilea război mondial: al doilea plan de referinţă este, aşadar, unul aloistoric, ucronic, şi acesta ocupă, în cea mai mare parte, fundalul general al romanului.<br /> Şi abia aici intervine adevărata „lovitură de maestru" a scriitorului: în oglinda paralelă a unui „roman în roman" (celebra „mise en abîme" a lui André Gide, dezinvolt preluată în SF) apare treptat drept ucronică în raport cu această ucronie, drept aloistorică faţă de această aloistorie, însăşi istoria „reală" a lumii şi a Americii de dinainte şi de după război. „Omul din castelul înalt" este un scriitor, Hawthorne Abendsen, un personaj a cărui intrare directă în scenă e amânată până în final, dar insistent prevestită anterior pe parcurs, prin informaţiile şi impresiile pe care celelalte personaje le schimbă cu privire la o carte a acestuia, The Grasshopper Lies Heavy (Lăcusta abia se târăşte în versiunea românească) - best-seller pe Coasta Pacifică, japonizată, dar drastic interzisă pe Coasta Atlantică, germanizată şi nazificată, întrucât prezintă extrem de veridic o lume în care Germania şi Japonia au pierdut războiul, iar S.U.A. şi Marea Britanie l-au câştigat: aşadar, un al treilea plan de referinţă, o a treia „versiune a timpului".<br /> „Lovitură de maestru" am spus, pentru că aici scriitorul are subtilitatea şi perversiunea de a face ca această a treia versiune să nu coincidă, pur şi simplu, cu prima, de a deforma şi distorsiona uşor, pe alocuri, contururile, pentru a nu se suprapune perfect peste cele ale „istoriei", ale „lumii reale": procesul nazismului are loc nu la Nürenberg, ci la München; în boxă apar, alături de ceilalţi criminali de război, şi Hitler, şi Goebbels, care, „în realitate", s-au sinucis în ultimele zile ale războiului, după cum bine ştim din „istorie" (iar în versiunea ucronică, în „istoria alternativă" din romanul lui Philip K. Dick, Goebbels accede la puterea supremă, succedându-i lui Martin Bormann în calitate de cancelar al Reich-ului, pe când Hitler vegetează decrepit într-un azil de luetici incurabili). Alte şi alte asemenea contra-anacronisme, asemenea repere nedumeritoare şi vag alarmante apar plantate din loc în loc, pe parcursul lecturii, aparent la întâmplare, cum spuneam, dar de fapt cu un rol subtil şi bine gândit: acela de a eroda şi submina discret atât „prima" iluzie (realistă), cât şi „a doua" iluzie, (ficţională), de a confuziona şi-a „ameţi" simţul realului, pregătindu-l astfel pentru „lovitura de graţie" ce-i va fi dată în final: multi-milenarul oracol chinezesc I Ching („Cartea Schimbărilor") (recent tradus, şi acesta, în româneşte), care-a ajuns să guverneze întreaga viaţă a unei populaţii reduse la abulie şi fatalism, îi revelează scriitorului Abendsen că lumea „americană" imaginată de el cu ajutorul aceluiaşi oracol este „cea adevărată", iar lumea „germano-japoneză" în care el şi celelalte personaje credeau a trăi, este iluzorie, halucinatorie (încă o versiune, magistrală, a unei obsesii omniprezente în opera lui Philip K. Dick): de fapt, nu se poate şti care este adevărată şi care iluzorie, totul rămâne indecis pentru că este indecidabil, iar autorul (Philip K. Dick) şi memorabilul său alter ego ficţional şi metaficţional (Hawthorne Abendsen) se abţin, şi ei, să decidă în vreun fel, să risipească ambiguitatea, să reducă echivocul la univoc.<br /> Pentru cititor, însă, s-a creat o pantă pe care mintea îi alunecă fără scăpare, o răsturnare de planuri la a cărei simetrie mintea nu se mai poate opune: oare lumea „adevărată" în care trăim şi în care am trăit tot timpul fără să fi ştiut, nu este tocmai aceea din cartea lui Dick, o lume în care America democrată, „prezidenţială" a pierdut războiul, iar Germania nazistă şi Japonia imperială l-au câştigat, o lume în care „adevărat" este întotdeauna şi pentru totdeauna numai „răul" absolut şi iraţional - obsesie a autorului, pe care, paroxistic, o transmite şi personajelor sale? Şi dacă - în conformitate cu principiul antropic al timpului - trecutul există pentru că noi ni-l amintim, pentru că numai noi, „aceştia care suntem", ne putem aminti acest trecut din care am rezultat aşa cum suntem, atunci nu cumva suntem noi, de fapt, „alţii" decât cei ce credeam că suntem, din moment ce ne amintim acest „alt" trecut? <br /> Ce este, însă, acest aparent abstrus „principiu antropic al timpului" pe care s-ar părea că-l invoc hodoronc-tronc în consecuţia logică a demonstraţiei, pe post de deus ex machina? Nenumărate sunt scrierile de science-fiction (dar aici trebuie să mă limitez la una singură) prin care s-ar putea pune cât se poate de peremptoriu în evidenţă că fiinţa umană este astfel constituită, pentru a putea vieţui şi supravieţui în vălmăşagul „realităţii", încât „simţul realului", alimentat de „experienţa realului", funcţionează într-un regim de normalitate şi de necesitate reglementat nu doar de principiul cauzalităţii, dar de şi aşa-numitul „principiu antropic" (nu entropic, nota bene!, deşi e şi ăsta sigur ca moartea), formulat mai întâi în fizică şi în cosmologie, dar legitim extrapolabil şi la nivelul altor paliere ale existenţei (biologie, istorie, chiar biografie: ne interesează acum, mai ales la nivelul istoric, scara istorică a duratelor, a magnitudinilor temporale, perceptibilă într-un mod analog scării duratelor cosmice: „trecutul există pentru că mi-l amintesc eu", tot aşa cum „universul există pentru că-l văd eu". Această din urmă formulare a „principiului antropic" are ea însăşi aparenţa unui paradox, dacă nu chiar a unui sofism sau a unei butade: aceasta, însă, doar întrucât principiul antropic apare voit formulat „pe dos", „în negativ", ca raţionament a posteriori, pentru a fi mai frapant; ajunge să-l „întoarcem la loc, pe faţă", să-i dăm o formulare afirmativă, pentru ca adevărul lui să se impună cu forţa evidnţei, cu adresare, adică, la acea înrădăcinare intuitivă a minţii umane în „real", în care este ontologic ancorat „simţul realului". În formularea lui Stephen Hawking, principiul antropic vrea doar să spună că „vedem universul aşa cum este deoarece existăm". „La întrebarea «De ce este universul aşa cum îl vedem?», [...] răspunsul este simplu: Dacă universul ar fi fost altfel, noi nu am fi fost aici!" (Stephen W. Hawking, Scurtă istorie a timpului. De la Big Bang la găurile negre / A Brief History of Time. From the Big Bang to Black Holes, 1988, trad. rom. Michaela Ciodaru, Editura Humanitas, Buc., 1994, pp. 153-154)<br /> Iar din acest principiu antropic „general" al universului, în ocurenţă cu principiul incertitudinii formulat de Werner Heisenberg, poate fi coerent derivat un subsidiar principiu antropic al timpului: din moment ce multitudinea rezultatelor unui experiment în funcţie de experimentator implică ipso facto existenţa unor universuri în număr infinit (Hugh Everett, 1957), din moment ce soluţia la dilema indeterminării poate fi un univers în care toate rezultatele posibile ale unui experiment survin efectiv (Bryce S. DeWitt, 1970), coroborând şi alte teze teoretice, pledate de Martin Gardner (1974) şi John Gribbin (1979) - rezultă, prin inferenţă logică, existenţa unui număr nelimitat de linii temporale diferite, în funcţie de experimentator, dintre care, însă, numai una este „a mea", „a noastră", în virtutea presupoziţiei intuitive că „singurul posibil e realul": aşa cum noi n-am fi fost aici că să putem vedea universul din a cărui evoluţie am rezultat, dacă acest univers ar fi fost altfel, tot aşa noi n-am fi fost aici ca să putem să ne amintim trecutul, consecuţia în timp din care am rezultat, dacă acest trecut ar fi fost altfel. (Iată şi „ştiinţa din ştiinţificţiune", acolo unde Philip K. Dick - cu arbitrariul „creatorului", pe care legitim şi-l poate aroga orice scriitor, orice autor de „ficţiuni" concrete, nu de „teorii" abstracte - edicta că „nici urmă de ştiinţă în ea", în ucronie, adică, „nici una din aceste două premise nu se regăseşte aici" - v. supra.)<br /> Or, cronoplastia şi ucronia din science-fiction tocmai asta ne pun în faţa ochilor şi ne acreditează cu perversa forţă de convingere a iluziei ficţionale: un curs al timpului care a fost „altfel", un trecut ipotetic şi aloistoric, o „istorie alternativă" şi alocronă, din care rezultă necesarmente şi un „alt" prezent, şi un „alt" viitor. Dar „simţul realului " ne confirmă cu ştrăşnicie cum că „singurul posibil e realul", în timp ce iluzia ficţională ne ademeneşte cu alte realuri posibile, cu realităţi virtuale, cu trecuturi multiple, cu istorii alternative: dacă eu (autor, narator, cititor) îmi „amintesc" atât de convingător (în virtutea iluziei ficţionale) acest „alt" trecut, oare nu sunt eu însumi (în virtutea aceluiaşi principiu antropic al timpului) un „altul" decât cel care ştiam şi credeam că sunt? Această dilemă indecidabilă (întrucât neverificabilă experimental, în realitatea fizică) alimentează ceea ce s-ar putea numi „paradoxul timpului vulnerabil" (incluzând cronoplastia şi ucronia) şi asigură acestor două captivante teme din science-fiction potenţialul estetic de „sense of wonder": „covârşirea" umanului, prin senzaţia de surpare a pilonilor ontologici de la temelia „simţului realului", îşi află aici - în „vulnerarea" timpului, în deturnarea cursului său de la o matcă spontan prezumată şi intuitiv simţită ca irevocabilă, imuabilă - un izvor ce nu va seca niciodată. Şi nu numai această „covârşire" a umanului poate atrage necesarmente după sine acea „plăcere posibilă doar prin intermediul unei neplăceri" (Kant), acea „Lust durch Unlust" (Schiller) care este plăcerea estetică a sublimului, percepută şi gustată legitim şi specific în science-fiction ca senzaţie de uimire, de uluire, de stupefacţie, de siderare, de „vertij intelectual" (Voicu Bugariu) - pe scurt, ca frison de „sense of wonder".<br /><br /><br /><br /><br /><br />COUNTRY MUSIC ŞI SCIENCE FICTION <br />- o paralelă între două lumi paralele?<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Într-un film ce prezenta biografie lui Howard Stern (mare sculă, cine-a auzit de el?) eroul (care-şi interpreta propriul rol) poveşteşte că a refuzat a fi DJ la un post ce difuza country music explicând, cu obişnuita-i mitocănie infantilă, că el e un om cu educaţie şi că nu şi-a violat bunica, deci nu poate aprecia o asemenea muzică.<br /> Dacă vă veţi aminti diferite remarci făcute la adresa literaturii SF, veţi descoperi primul lucru comun acestor două genuri care, în principiu, se adresează unor categorii diferite de consumatori: ambele sunt respinse cu argumente jignitoare de indivizi a căror valoare intelectuală nu-i îndreptăţeşte decât, eventual, să-şi afirme dreptul la un gust propriu.<br /> Ca reacţie la situaţia obiectivă arătată mai sus, cele două genuri de care ne ocupăm au reacţionat identic: au creat un corp de fani care ignoră criticile. Distribuirea creaţiilor genului se face prin reviste (respectiv posturi de radio sau TV) dedicate exclusiv genului, iar promovarea artiştilor se face prin intermediul unor festivaluri (convenţii) consacrate. Un Hugo sau Nebula (respectiv un concert în Nashville) crează un nume, defineşte un succes, pe care fanii nu le ignoră. Succesul se obţine numai pornind de la grupurile de amatori entuziaşti. În nici un caz din exterior.<br /> Pe de altă parte, fanii nu sunt numai entuziasmaţi, ci şi buni cunoscători, judecata lor este de valoare - conform standardelor grupului şi genului. Astfel, atât literatura SF cât şi country music sunt la limita dintre arta populară şi cea elitistă, adresându-se unor mase largi, de condiţie socială diferită, de vârste diferite, dar care reprezintă elite de cunoscători ai genului, acceptă reguli, restricţii şi standarde autoimpuse.<br /> Din acest punct de vedere, singura formă artistică asemănătoare se dovedeşte a fi literatura poliţistă (care, din fericire pentru ea, beneficiază în unele părţi ale lumii - Franţa în special, dar şi SUA sau Anglia - de o critică de specialitate respectabilă).<br /> Ca şi SF-ul, country music este o artă de ariergardă. Ambele preiau motive, modele şi tehnici de avangardă abia după ce acestea au fost acceptate de public, au devenit un loc comun, nu un instrument de şocare (bineînţeles că nu toate metodele avangărzii au valoare artistică, deci nu toate vor intra în patrimoniul general). Pe de altă parte, tehnici şi motive SF sau country sunt preluate de literatura mainstream (sau muzica rock) fără a se recunoaşte originea împrumutului (fiind vorba de ARTĂ, nu de prostii pentru handicapaţi, motivele respective au trecut de la sine în patrimoniul artistic, ni se explică de către critici blazaţi. Sigur, tehnica imperialismului cultural seamănă teribil cu cea a imperialismului istoric, aşa că nu avem de ce să ne ofuscăm). Se ignoră cu desăvârşire rolul de creatori de mituri, de surse de inspiraţie perenă al celor două categorii de care discutăm. Priviţi filmul festivalului de la Woodstock. Urmăriţi cu atenţie melodiile, veţi descoperi că o mare parte sunt de origine country, iar altele sunt preluate ca atare, fără nici o modificare. Câţi dintre fanii lui Janis Joplin au idee că Me and Bobby McGee este o piesă de country tipică, pe care fiecare cântăreţ cât de cât cu pretenţie al genului ţine s-o interpreteze (eu am melodia respectivă în vreo şase interpretări, dar fiţi convinşi că există zeci)? <br /> Se susţine că atât SF-ul, cât şi country music nu-s forme de artă angajate, că rolul lor este eminamente de divertisment. O afirmaţie valabilă exact în aceeaşi măsură ca şi pentru alte forme de artă. În ambele genuri veţi găsi poziţii militante, dar şi divertisment, sentimentalism, dar şi simple exerciţii tehnice. Ca pretutindeni.<br /> Deşi putem să mai atragem atenţia şi asupra altor similitudini de atitudine, ne vom opri aici. Vom menţiona încă un singur aspect, care poate fi interesant: deşi ambele genuri au rădăcini europene cu vechime considerabilă, au căpătat răspândire şi succes abia după primul război mondial, în SUA. După o perioadă militantă, au devenit forme de artă populară prin anii patruzeci, au căpătat trăsături bine definite prin anii cincizeci şi au ajuns la o nouă împlinire (interesant, pentru ambele genuri: umanistă) spre sfârşitul anilor optzeci - începutul anilor nouăzeci. Iar viitorul poate oferi mult acestor forme de artă cu mare capacitate de asimilare şi de adaptare. Sunt, după opinia mea, printre puţinele care nu s-au anchilozat. Sunt forme de artă care pot accepta viitorul - şi pot fi acceptate de viitor.<br /><br /><br /><br /><br /><br />„DINCOLO", ÎN IMAGINAR<br /><br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br /> „Există poate unul sau mai multe universuri paralele cu al nostru. Cred că n-am fi întreprins această muncă dacă, în cursul vieţii, nu ni s-ar fi întâmplat să ne simţim în mod real, fizic, în contact cu o altă lume", spunea la un moment dat Jack Bergier, ilustru popularizator ştiinţific, scriitor şi analist al fenomenului SF, subliniind eforturile sale şi ale scriitorului Louis Pauwels la conceperea unei ample lucrări de popularizare, „Dimineaţa Magicienilor", scrisă în 1960.<br /> Aproape simptomatic pentru fiinţa umană, autorii, la rându-le, sunt fascinaţi de ideea de „Dincolo". Dincolo de realitate, dincolo de existenţa cotidiană, dincolo de univers ori dincolo de moarte. Un spectru poate infinit, dar cucerit pas cu pas, barieră după barieră. Cunoaşterea umană este însă finită, chiar dacă se lucrează uneori cu valori de dimensiune cosmică. De altfel ei subliniază strălucit acest aspect: „Puterea inteligenţei umane desfăşurată în întregime se poate probabil întinde la totalitatea Universului. Dar această putere se opreşte acolo unde inteligenţa, ajunsă la capătul misiunii ei, presimte că mai e «ceva» dincolo de Univers. Aici, conştiinţa analogică îşi pierde orice posibilitate de funcţionare. Nu există modele în Univers a ceea ce se află dincolo de Univers". De aici încolo poate lucra imaginaţia, transcendentul sau universul mistic. Să le luăm pe rând.<br /><br />Imaginaţia<br /> SF-ul are acces la acest nivel apelând la diferite instrumente speculativ-ficţionale, aplicate nu de puţine ori cu succes în literatură sau în film. Fascinaţia pentru „Dincolo" rămâne aceeaşi, dacă nu chiar este exacerbată cu mijloace scriitoriceşti sau imagistice. Unul dintre rolurile autorului SF devine şi acela de a stârni curiozitatea sau de a pune întrebări. Doar abordarea poate fi diferită, funcţie de gradul de implicare ştiinţifică, de aplecarea (mai mult sau mai puţin accentuată) către fantastic, de gradul de speculaţie ficţională. Scriitorul îşi mai asumă şi rolul de a inventa universuri paralele, lumi situate „dincolo", şi cu cât ele sunt mai originale, cu atât creatorul lor este mai apreciat. Ne gândim, desigur, cu plăcere la „Zeii Înşişi", carte de referinţă a lui Isaac Asimov, în care „Dincolo", înseamnă de fapt contactul, printr-un experiment ştiinţific, cu un univers populat de entităţi gazoase. La rându-i A.C. Clarke, în minunata-i „Odisee Spaţială - 2001", propune tranşant un univers superior celui cunoscut de om, spre care nu se poate accede decât la voinţa unei entităţi supreme. Să fie Dumnezeu? Sau altceva? Jack Bergier numeşte această limită „Ultima Poartă". În faţa ei omul se opreşte. Nu are acces. În schimb, exerciţiul imaginar al scriitorilor SF arată că el are acces mental către o groază de universuri paralele, de lumi virtuale sau fabuloase. La alegere. Pentru fiecare există o poartă de trecere: un experiment ştiinţific, un artefact, în somn, în timpul unui accident, printr-o fântână (de ce, nu?), prin magie, prin Triunghiul Bermudelor, şi lista ar putea continua. De la Edgar Rice Burroughs, până la John Brunner, sau alţi scriitori de marcă, cu toţii n-au rezistat tentaţiei de a iscodi ce este „Dincolo". <br /><br />Transcendentul<br /> Reprezintă în primul rând convingerea şi optimismul oamenilor că „Dincolo" au acces numai/măcar iniţiaţii. Este un fel de privire furişată pe gaura cheii. Vizionari sau mistici, numai cei aleşi pot ajunge „Dincolo". „Cunosc acum drumul Shambalei. ·tiu cum se ajunge acolo. Mai pot spune încă ceva: au ajuns de foarte curând acolo trei oameni din continentul nostru. Fiecare a plecat singur, şi a ajuns în Shambala prin mijloace proprii." - scria Mircea Eliade în excelenta sa lucrare literară „Secretul Doctorului Honigberger", încercând să lase întredeschisă o poartă către cunoaşterea absolută. Meditaţia, ruperea definitivă a legăturilor cu realitatea trepidantă şi abandonarea sinelui fizic pentru cel metafizic, desprinderea de material, par singurele căi accesibile omului, iar „Ultima Poartă" ar trebui să se deschidă nu în exterior ci în interiorul fiinţei umane. <br /><br />Universul mistic<br /> Este o altă cale care dă speranţa că se poate ajunge „Dincolo". Adică acolo unde există tot în ceea ce credem. Numai că „Dincolo", nu se poate ajunge decât după moarte. Moartea este Marea Trecere. Calea este vizibilă dar poarta este nevăzută. De dincolo de ea nu s-a întors încă nimeni. Însă şi aici ne place să privim pe gaura cheii, pentru că omul a inventat un instrument de spionat: moartea clinică. Un fel de moarte-nemoarte, accesibilă până la o anumită limită. Bernard Werber, unul dintre cei mai spectaculoşi scriitori francezi de science-fiction, mergea până acolo, încât, lumea întunecată a zeului morţii, Thanatos, devenea un fel de „Terra Incognita", un teritoriu care ar putea fi explorat şi cucerit precum America de către Columb. „Thanatonauţii" lui Werber sunt precum pionerii Vestului Sălbatec. Moartea devine o antecameră a Împărăţiei lui Dumnezeu. Dar şi o nouă barieră care trebuie trecută. Un nou „Dincolo" apare de fiecare dată când se face un pas înainte. Numai că şi de această dată lucrurile se opresc în faţa „Ultimei Porţi". Sfârşitul drumului. Gata! În fond, chiar vreţi să ştiţi ce este „Dincolo"? <br /><br /><br /><br /><br /><br />SF-UL, ETERNITATEA ŞI LUMEA DE DINCOLO<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Poarta <br />„Există cunoscutul şi necunoscutul.<br /> Există Porţi"<br />(Jim Morrison)[1]<br /> Potrivit lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant[2], eternitatea reprezintă nesfârşirea timpului independent faţă de orice contingenţă limitativă, adică afirmarea existenţei prin negarea timpului. <br /> Pe de altă parte, Ioan Petru Culianu demonstrează că timpul poate fi considerat, prin extrapolare, o cale de percepţie a dimensiunilor superioare într-un univers în care noi existăm ca fiinţe tridimensionale[3]. Ceea ce ar însemna că timpul este o poartă spre celelalte lumi, în care, evident, timpul este sau anihilat, sau imobil. <br /> Fascinaţia călătoriilor în alte lumi spaţio-temporale este veche de când lumea. Din motive pe marginea cărora au curs şi vor curge în continuare tone de comentarii, omenirea a crezut dintotdeauna, într-o formă sau alta, că lumile de dincolo sunt în aşteptarea noastră, fie ca entităţi pur spirituale, fie sub această fizică, ca iniţiaţi sau aleşi într-o aventură eternă.<br /> Science fiction-ul nu a rămas nici el insensibil la marile vise umane. Dimpotrivă, acest gen literar a reuşit chiar să modifice percepţia lumilor de dincolo. Ioan Petru Culianu spunea:<br /> „Examinând mărturiile referitoare la experienţele la limita morţii şi în afara corpului din ultimii treizeci de ani, constatăm că, de regulă, le lipseşte o caracteristică fundamentală în majoritatea vechilor apocalipse: după moarte, nu mai există nici pedeapsă, nici recompensă. Pe de altă parte, ştiinţa însăşi a deschis perspective uimitoare în domeniul explorării altor dimensiuni ale spaţiului. În consecinţă, călătoriile noastre în alte lumi pot duce la universuri paralele şi la tot felul de lumi posibile şi chiar imposibile.<br /> Să fie oare acesta un semn că a încetat definitiv credinţa în existenţa unui tărâm al fantomelor? Să fie un semn că invocarea sufletului este o chestiune care aparţine trecutului? Nu neapărat. Singura concluzie pe care o putem trage din multiplicitatea actualelor reprezentări ale altor lumi este aceea că noi trăim într-o stare de avansat pluralism al altor lumi. Prin science fiction, aceste reprezentări au ajuns la o expansiune fără precedent, fără să fie corelate cu vreo viziune fundamentală asupra lumii."[4]<br /> Culianu nu ascunde prin aceste cuvinte forţa cu care s-a simţit atras de science fiction, pe care l-a considerat unicul mod de a face metafizică în lumea de astăzi. Iar intenţia noastră este de a reliefa câteva aspecte ale eternităţii şi ale lumii de dincolo, slujindu-ne atât de unele volume apărute în ultima vreme, cât şi de un scurt popas în lumea filmului.<br /><br />Ubik<br />„Atunci când voi muri, va trebui ca epitaful meu să fie: «Ea este aceea care şi-a plătit toate poliţele». De altfel, aceasta este şi povestea vieţii mele din afara scenei" <br />(Gloria Swanson)[5]<br /> Poate că nu este o exagerare afirmaţia că una dintre cele mai tulburătoare cărţi despre lumea de dincolo este Ubik. Într-un volum apărut la patru ani de la dispariţia sa (de fapt, pentru a fi în temă, de la trecerea sa), Philip K. Dick mărturisea că „realitatea este aceea care, chiar atunci când nu mai crezi în ea, nu dispare". O afirmaţie care pare ostentativă pusă în gura celui care în Ubik jonglează fără nici un efort aparent cu lumile protofazonice regresate din „prezentul" 1992 spre „trecutul" anului 1939.<br /> Nu este de mirare că în 1969, data aparţiei volumului, Ubik a provocat, în cel mai bun caz, consternare. Pentru că lumea de dincolo a lui Dick nu este eternă, decât în măsura în care planurile se continuă unele din altele, fie translatând lin, fie întorcându-se şi răsucindu-se unele într-altele. Dar eternitatea este una a fricii. Primul stadiu de după moarte este supus şi el unei apropieri inexorabile de o altă moarte: „Oboseala i se accentuase. O simţea apăsându-l, apoi îşi dădu seama, cu groază mută, acaparatoare, că era acelaşi tip de epuizare care-l încercase în holul hotelului, după ce-i arătase lui Pat citaţia de la poliţie. Şi frigul."[6]<br /> Joe Chip este o fantomă organică, care este slujită de alte fantome. O fantomă care resimte din plin impactul cu care Glen Runciter, patronul lui, se amestecă în lumea lui, cu îndemânarea de a-şi folosi ubicuitatea (tratată aparent doar ca un simplu gadget, poate şi pentru că Dick s-a simţit nedreptăţit de Dumnezeul cel adevărat). Poate pentru cititorul român finalul ambiguu, în care Runciter se vede la rândul său subjugat de puterea Ubik-ului, pare o simplă găselniţă. În ceea ce ne priveşte, acesta reflectă însă teama lui Dick în faţa adevărurilor definitive ale vieţii, în care autorul este şi el un „plătitor de poliţe". Sau, mai bine spus, profunda sa curiozitatea. Pentru că, la urma urmei, Dick însuşi mărturisea: „Instrumentul de bază cu care se poate manipula realitatea este cuvântul. Cel care stăpâneşte înţelesul cuvintelor poate stăpâni şi oamenii care folosesc cuvintele." O afirmaţie care, dincolo de pesimismul aparent, indică atât o profesiune de credinţă, cât şi o posibilă poartă spre o lume de dincolo. O lume eternă nu prin viaţă infinită, ci, paradoxal, printr-o speranţă eternă...<br /> <br />Domn al luminii <br />„Frunzele verzi ale unui copac mort, acesta este epitaful nostru - frunzele verzi, blândule cititor, ale unui copac mort"<br />(Cyril Connolly)[7]<br /> Spre deosebire de Ubik, romanul lui Roger Zelazny caută Poarta direct la una din sursele renumite ale acestui domeniu: mitologia orientală, fără „a trăda" deloc „spiritul" science fiction. Pentru că ideea de la care a plecat este, la urma urmei, extrem de SF: dacă oamenii au posibilitatea tehnică de a deveni nemuritori, de a se reîncarna dintr-un corp într-altul, atunci primul pas care va fi făcut va fi construirea unei societăţi de zei, care are nevoie desigur de o masă de supuşi.<br /> În ce măsură însă „zeii tehnologici" sunt pe măsura „zeilor originari"? Aparent, lucrurile sunt izbitor de asemănătoare, ceea ce duce la concluzia că, în cele din urmă, mitologia nu este decât o istorie avansată a tehnicii. Brahma, sau mai bine spus o variantă feminină de pseudo-Brahma, încearcă să clarifice situaţia:<br /> „- Încerc să-ţi ghicesc adevărata identitate, Doamne Brahma. Mărturisesc, însă, nu reuşesc.<br /> - Aşa şi trebuie, zise Brahma, dacă cineva e să fie zeu, dacă a fost, este şi va fi de-a pururi."[8]<br /> Totuşi Zelazny, pe parcursul volumului, se străduieşte să demonstreze contrariul. Oamenilor promovaţi tehnologic la rang de zei le lipseşte ceva, o anume evoluţie spirituală. De fapt, pentru a nuanţa această afirmaţie, evoluţia obţinută în urma „tehnologiei zeificării" există, dar nu este suficientă pentru a eterniza această lume. Şi iată că am ajuns astfel la un paradox interesant: omul poate fi făcut, printr-un mijloc oarecare, nemuritor, dar aceasta nu-i conferă a priori, dreptul la eternitate. Se poate obiecta că, în cazul acestui roman, nemurirea este fragmentată de reîncarnările succesive. Totuşi substanţa mitologică a volumului este foarte puţin alterată de story-ul acestuia, Zelazny fiind suficient de scrupulos pentru ca ţesătura finală să ascundă cât mai bine intruziunile sale în filonul mitologic originar.<br /> De fapt, în toată aventura din roman, eternitatea nu este decât o piedică în calea curgerii naturale a timpului, un obstacol în calea unei evoluţii umane fireşti, considerată la modul general. Mai mult, nemurirea devine foarte repede o armă în mâna unor potentaţi cu intenţii foarte străvezii de totalitarism. O armă care, după bunul obicei al sistemelor dictatoriale, îşi dovedeşte slăbiciunea exact în faţa ameninţărilor din interiorul sistemului.<br /> Se naşte astfel o altă întrebare legitimă: calea tehnologică spre o lume de dincolo duce în mod automat la autoritarism, sau dictatura apare doar în urma restrângerii utilizării acestei tehnologii în mod principial nedemocratic? Răspunsul lui Zelazny este de un optimism ponderat: atâta vreme cât ştiinţa este, la rându-i, un produs uman, este supusă aceloraşi avataruri umane; iar în cele din urmă, calea tehnologică deschisă artificial spre o lume de dincolo de nuanţă predominant spirituală nu este suficientă. Mai devreme sau mai târziu, sufletul oboseşte la rându-i. Şi Sam descoperă în eternitatea perfectă de pe orbita din jurul planetei, dincolo de lupta acerbă dintre nişte principii democratice şi totalitare, amprenta deşertăciunii.<br /> „Cei care se rugau celor şapte Rishi le mulţumiră acestora pentru bicicletă şi pentrul oportunul avatar al lui Buddha, pe care-l numiră Maitreya - nume care însemna Domnul Luminii - fie pentru că putea provoca fulgere, fie pentru că se abţinea de la a face aşa ceva. Alţii continuară să-l numească Mahasamatman şi ziceau că e zeu. El preferă, totuşi, să renunţe la Maha- şi la -atman, şi-şi spuse în continuare Sam. Nu pretinsese niciodată că ar fi zeu. Date fiind împrejurările, n-ar fi fost de vreun folos nici admiterea uneia, nici a ceilalte."[9]<br /> La urma urmei, eternitatea privită de muritori, are nuanţa aceleiaşi iluzii care, în mitolgia budistă, este şi viaţa. Iar Zelazny ne murmură uşor la ureche ultimul paradox al operei sale: dând deoparte perdeaua către o altă lume, constatăm cu surprindere că privim, dintr-un alt unghi, lumea din care tocmai am ieşit...<br /><br />Thanatonauţii <br />„A muri, <br /> Este o artă, ca oricare alta.<br /> Pe care o fac extraordinar de bine.<br /> Pe care o fac şi o simt al naibii.<br /> Pe care o fac şi o simt de-adevăratelea.<br /> Se poate spune că am un talent înnăscut."<br /> (Sylvia Plath)[10]<br /> Aşa cum, în lumea modernă, a apărut un punct de discontinuitate, atunci când arta s-a transformat într-o industrie, tot aşa moartea se metamorfozează, plecând de la calitatea sa de mister, mai întâi într-o tehnologie, apoi tot într-o industrie. Acestea sunt coordonatele pe care Bernard Werber fixează, cu mână fermă, acţiunea din Thanatonauţii.<br /> Desigur, s-ar putea spune că progresul cere sacrificii. Unul dintre cele mai grave este abandonarea romantismului. Thanatonauţii ştiu lucrul acesta foarte bine şi totuşi nu-şi dau seama de toate pericolele.<br /> Explorarea lumii de dincolo a devenit o procedură simplă: un dispozitiv care injectează la comandă „o soluţie salină pentru dilatarea venelor, tiopental pentru anesteziere şi clorură de potasiu pentru încetinirea mişcărilor cardiace..."[11] Dar industria - sau poate doar meşteşugul? - explorării lumii de dincolo demitizează nu numai tranzitul spre şi dinspre lumea de dincolo, ci întreaga societate umană, în care ierarhia valorilor intră într-o sarabandă nebunească: omenirea devine o cârpă, neinteresată de altceva decât de karma ei. Mai mult, pentru a „cosmetiza" şi mai mult paradoxul, Werber propune ca unică soluţie de moment, dezlănţuirea forţelor răului conduse de cei mai conştienţi dintre cei buni. <br /> O anumită parte a criticii româneşti a considerat acest volum „o parodie impecabilă". Totuşi romanul are certe valenţe simboliste. Numele eroului principal, Razorbak, poate fi apropiat de termenul de „razorback", al cărui sens principal este acela de „porc spinos", şi asta în ciuda unor păreri greu de confirmat despre nişte filiaţii argotice. Mai mult, porcul spinos reprezintă animalul divinatoriu predilect al eroilor, care este în strânsă legătură cu împărăţiile duhurilor.[12] Combinat cu simbolul universal al porcului, lăcomia, voracitatea, ajungem uşor de la un erou plin de bune intenţii la hăul care înghite totul.[13]<br /> Apare şi aici o întrebare interesantă: în ce măsură thanatonauţii sunt cei mai potriviţi indivizi pentru a explora lumea de dincolo? Primul răspuns oferit de Werber este acela, relativ facil, al antinomiei livreşti dintre suflet şi trup fizic: primul thanatonaut este un criminal cu o înfăţişare macabră, dar care se dovedeşte în cele din urmă un băiat de treabă. Dar autorul nu se mulţumeşte doar cu tezisme banale:<br /> „- Nu suntem decât nişte simpli oameni şi ca toţi oamenii comitem greşeli.<br /> - Nu, a bombănit arhanghelul Mihail. Sunteţi Mari Iniţiaţi. În loc să vă bucuraţi de asta în tăcere, aţi dat la iveală sensul vieţii şi astfel aţi anihilat însuşi motorul existenţei: curiozitatea, dorinţa de a afla, de a înainta pe drumul cunoaşterii."[14]<br /> Se poate aşadar afirma că explorarea lumii de dincolo este ţelul lumii de aici? Greu de precizat. Mult mai important este însă alt aspect: legăturile subtile ale noastre cu lumea de dincolo se bazează pe misterul care învăluie Poarta şi tot ceea se află înapoia ei. Şi misterul acesta înseamnă, în aceeaşi măsură, şi cunoaştere, şi artă...<br /> <br />Neuromantul <br /> „Păcatul, vinovăţia, nevroza - toate sunt unul şi acelaşi lucru, fructul din pomul cunoaşterii"<br />(Henry Miller)[15]<br /> Dacă tot vorbim de paradoxuri, să continuăm cu altul. Am stabilit că ştiinţa şi tehnologia nu pot, prin definiţie, decât să ofere o privire, în cel mai bun caz, incompletă, asupra lumii de dincolo. Ce se întâmplă însă cu, haideţi să-i spunem, supertehnologia, calculatoarele, reţelele neurotice sau, mai simplu, inteligenţa artificială? Este problema pe care o ridică William Gibson în Neuromantul.<br /> Lumea imaginată în roman pare, la prima vedere, complet dezumanizată. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Din punct de vedere uman, personajele sunt dominate de aceleaşi sentimente ca în prezent. Mai mult, există o ciudată translaţie care, în ciuda curgerii timpului, tinde să păstreze anumite echilibruri. Matricea ciberspaţiului devine nu numai un câmp de confruntări deschise. Pentru că, de vreme ce matricea este în fond imaginea în oglindă a realităţii, ea cuprinde şi psihicul uman, aflat fie în armonie, fie în opoziţie de fază cu pulsaţiile inteligenţei artificiale. <br /> În plus, se poate spune că Neuromantul este povestea ciudată a unei noi geneze. În orice caz, chiar dacă nu vrem să împingem lucrurile atât de departe, trebuie să recunoaştem că povestea are rădăcini mitologice certe:<br /> „- Ca să conjuri un demon, trebuie să-i afli numele. Oamenii au visat asta, odată, iar acum a devenit adevărat, deşi în alt fel. Ştiai asta, Case. Meseria ta este de a afla denumirile programelor, numele lungi şi oficiale, numele pe care proprietarii caută să le tăinuiască. Numele adevărate...<br /> - Codul Turing nu este numele tău.<br /> - Neuromantul, zise băiatul mijindu-şi ochii cenuşii, prelungi înaintea răsăritului. Drumul spre ţara morţilor. Acolo unde te găseşti tu, prietene. Marie-France, doamna mea, a pregătiti drumul acesta, însă stăpânul ei a ucis-o înainte de-a putea citi cartea zilelor ei. Neuro, de la nervi, potecile argintii... Romant... Necromant... Eu conjur morţii. Dar nu, prietene, şi băiatul schiţă câţiva paşi de dans, întipărindu-şi urmele în nisip, eu sunt morţii şi ţara lor. Izbucni în râs. Un pescăruş ţipă. Rămâi! Dacă femeia ta este un spectru, nu o ştie. Nici tu nu vei şti."[16]<br /> Poarta deschisă în sau alături de matricea virtuală conţine propria sa lume de dincolo. Privită prin prisma prezentului, matricea reprezintă şi ea necunoscutul: linia dreaptă a electroencefalogramei şi zilele pe o plajă de nisip din spatele celor cinci minute de evadare. Timpul matricei măsoară, după cum spunea Culianu, o dimensiune spaţială superioară, care altminteri ne este complet necunoscută. <br /> Dar din Neuromantul mai rezultă şi o altă concluzie: indiferent de adâncimile insondabile ale lumii de dincolo, indiferent de feericul pe care-l presupune trecerea, lumea care contează este tot cea de dincoace. Şi nimic de dincolo nu poate îndepărta tristeţea unei vieţi fade şi fără scop. Sau, şi mai răspicat spus, rădăcinile porţii - şi poate chiar sensurile ei - sunt în lumea noastră. Acesta fiind de altfel şi motivul pentru care lumile de dincolo, în funcţie de context, deşi atât de diferite unele faţă de altele, reflectă tăcute aceeaşi lume divizată şi totuşi omogenă... <br /><br />Nemuritorul <br />„Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?"<br />(Biblia; Corinteni, 15, 55)<br /> Încheiem scurtul nostru periplu de-a lungul eternităţii şi a dimensiunilor pe care le transcende aceasta cu o ultimă ipoteză de lucru: Am tot căutat diferite metode de a pătrunde prin Porţi, dincolo. Dar oare nu există şi un răspuns mai simplu? De ce să căutăm transcendenţa când ar fi foarte posibil ca însăşi lumea aceasta să conţină un colţ mascat de realitate? Dacă eternitatea fizică este, fie chiar şi cu anumite restricţii, la îndemâna oamenilor? Acesta este contextul de la care pleacă intriga unui serial TV extrem de comercial, dar al cărui substrat merită reliefat.<br /> Nemuritorul (titlul original Highlander) este o coproducţie Franţa - Canada, realizată în anii nouăzeci, bazată pe personajele create de Gregory Widen (un nume care nouă nu ne spune absolut nimic). Dar nu acestea sunt lucrurile care ne interesează acum.<br /> Premiza filmului este în schimb de-a dreptul fascinantă. Din motive neexplicate, pe pământ există oameni nemuritori, sau aproape nemuritori. Singura modalitate de a-i omorî este tăiatul capetelor. Simbolismul, destul de străveziu de altfel, se leagă de datina războiului. Tăiatul capului dovedea moartea deplină a adversarului. Mai mult, după concepţiile celţilor, moartea nu era sigură decât dacă membranele creierului fuseseră atinse.[17]<br /> Dar datoria nemuritorilor este să se lupte între ei, pentru străfulgerarea de care are parte învingătorul. Bineînţeles, în cele din urmă va rămâne unul singur. Se profilează însă o serie de alte aspecte. Nemuritorii, bine pregătiţi să facă faţă unul altuia, sunt extrem de vulnerabili în faţa unor muritori care ştiu cu cine au de-a face. Ceea ce ne duce cu gândul la faptul că oamenii au avut grijă, de-a lungul istoriei, să-şi dea singuri jos zeii.<br /> Apoi nemuritorii nu se pot asocia între ei. O simplă asociere de interese le-ar garanta puterea asupra acestei lumi, sau măcar impresia acestei puteri. Lucrul le este însă interzis prin definiţie. Ceea ce ar însemna că evoluţia spirtuală implică, în continuare, iniţierea prin moarte.<br /> Un alt aspect este şi polarizarea bine-rău a nemuritorilor. Dar, dincolo de evidentele minusuri ale scenariilor (Macleod, eternul cel bun şi frumos, şi restul lumii, fie urâţi şi răi, fie buni şi neputincioşi) rezultă că per total există un echilibru matematic între bine şi rău. Echilibru care sufocă toate aspiraţiile extremiste, atât într-un sens, cât şi în celălalt. „Crezi în rău, domnule Macleod? În răul pur, neprefăcut?" întreabă, la un moment dat un personaj.[18] Cu regret, răul absolut este eliminat de aritmetica perechilor de nemuritori predispuşi la anihilare reciprocă. După cum, aceeaşi proporţie are tendinţa de a elimina şi binele absolut: în ultimă instanţă, un ultim nemuritor de partea binelui nu poate fi decât cel mai puţin rău dintre ei. Iar problema cine va stăpâni în cele din urmă pământul este şi ea demonetizată de faptul că mereu, câte un muritor se trezeşte peste noapte, fericitul câştigător al unei bucăţi garantate de nemurire. Încurcate sunt căile nemuririi fizice cu răspundere limitată...<br /> Pe marginea acestui serial se pot naşte însă şi întrebări mai interesante. De pildă, pe lângă fascinaţia existenţei mai multor indivizi de teapa contelui de St. Germain, frapează faptul că nemuritorii se simt la adăpost doar pe pământ sfânt. Ceea ce înseamnă că dincolo de nemurirea fizică, dincolo chiar de această străfulgerare, care seamănă mai curând cu un curs de bazele electrotehnicii, există cel puţin respectul pentru lumea de dincolo. Mesajul realizatorilor acestui serial este totuşi foarte simplu: chiar dacă lumea de dincolo este printre noi, n-a venit încă timpul pentru a afla acest lucru. Nu s-a împlinit vremea să ştim tot adevărul. Şi asta fie din păcate, fie din fericire...<br /><br />Dincolo de ultima frontieră <br />„Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea"<br />(Biblia; Corinteni, 15, 26)<br /> Am trecut în revistă câteva aspecte ale dimensiunii timp, corelată cu trecerea spre lumea de dincolo. O lume de dincolo pe care science fiction-ul a încercat să o trateze, de cele mai multe ori, pe cont propriu.<br /> În ce măsură însă viziunea sau soluţia propusă de SF intră în contradicţie cu substanţa mitică a eternităţii sau a lumii de dincolo? E greu de spus. Aparent, rolul SF-ului este tocmai acela de a demitiza, de a desacraliza. Dar faptul acesta cade la o privire mai atentă. Cele mai bune opere science fiction nu pot face rabat la capitolul artă, astfel încât, printr-un mijloc oarecare specific fiecărui autor, în cele din urmă soluţia tehnologică sau psudoştiinţifică propusă iniţial îşi găseşte propria anihilare.<br /> Ioan Petru Culianu, deşi mare iubitor de SF preciza însă că reprezentările oferite de science fiction lumilor de dincolo, deşi au ajuns la o expansiune fără precedent, nu sunt corelate cu o viziune fundamentală asupra lumii. Dar, de altfel, nu acesta este rolul artei.<br /> Se poate însă afirma că science fiction-ul încearcă modificarea imaginii noastre despre univers şi despre locul pe care-l ocupăm? Răspunsul este un da, categoric, pe care îl afirmă şi Culianu:<br /> „Oricare ar fi convingerea noastră despre univers, un lucru pare sigur: doar puţini dintre noi mai împărtăşesc încă rudimentara ipoteză a unui «suflet separabil». Alte modele mentale, mai sofisticate şi inspirate de cibernetică şi de inteligenţa artificială, le înlocuiesc pe cele vechi. Deşi, în multe cazuri, mai confundăm încă spaţiul nostru mental cu spaţiul din afara noastră, suntem din ce în ce mai înclinaţi să înţelegem că primul nu este mai puţin interesant decât cel de-al doilea şi că în el pot avea loc tot felul de întâlniri misterioase."[19]<br /> Întâlniri misterioase, ne simţim noi înclinaţi să adaugăm, cu Porţile prin care pătrundem dincolo. Spre o viaţă eternă, spre o altă viziune asupra noastră, spre o altă deschidere de evoluţie. Dacă, într-adevăr, ultima frontieră care trebuie cucerită este, după spusele apostolului Pavel, moartea, atunci trebuie să fim convinşi că am trecut dincolo exact în momentul în care suntem capabili pe deplin să înţelegem - sau poate să simţim - acea dimensiune suplimentară care stă în spatele eternităţii.<br /> Cert este însă un singur lucru: o viaţă în care nu visăm la nemurire este o viaţă neîmplinită. Cum facem lucrul acesta, rămâne la latitudinea fiecăruia. Pentru că, spune Ioan Petru Culianu, folosindu-se de astă dată de pretextul science fiction-ului:<br /> „Lumea este locul de adunare al celor care nu pot să-şi suporte visul. Este patria solitudinii colective a celor asediaţi de coşmare. Este un refugiu al inteligenţelor nefericite, în contrast cu esenţa lor cea mai intimă."[20]<br /> Sau, îndrăznim noi să încheiem mai brusc, vai de cei care nu visează ce-i aşteaptă dincolo...<br /> <br /><br />Note de subsol<br /><br />[1] Jim Morrison, O rugă americană şi alte scrieri, Editura Quo Vadis? Press, Editura Karmat Press, 1995 (n. a.)<br />[2] Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, volumul 2 (n. a.)<br />[3] Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, Editura Nemira, 1994, capitolul 1, Trusa istoricului pentru a patra dimensiune (n. a.)<br />Înapoi la text<br />[4] Ioan Petru Culianu, op. cit., Concluzii. (n. a.)<br />[5] Gloria Swanson, actriţă americană (1897-1983) citat preluat din Saturday Evening Post, 22 iulie 1950 (n. a.)<br />[6] Philip K Dick, Ubik, Editura Nemira, 1994 (n. a.)<br />[7] Cyril Connolly, critic englez (1903-1974), citat preluat din The Journal of Cyril Connolly 1928-1937; (n. a.)<br />[8] Roger Zelazny, Domn al luminii, Editura Nemira, 1995 (n. a.)<br />[9] Roger Zelazny, op. cit. (n. a.)<br />[10] Sylvia Plath, poetă americană (1932-1963), din Lady Lazarus; (n. a.)<br />[11] Bernard Werber, Thanatonauţii, Editura Nemira, 1996 (n. a.)<br />[12] Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, volumul 2, (n. a.)<br />[13] Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Op. cit. (n. a.)<br />[14] Bernard Werber, Op. cit. (n. a.)<br />[15] Henry Miller, scriitor american (1891-1980), citat preluat din volumul The Wisdom of the Heart (1947); (n. a.)<br />[16] William Gibson, Neuromantul, Editura Cristian Plus (n. a.)<br />[17] Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, volumul 1, (n. a.)<br />[18] Highlander, episodul Warmonger, (numărul 39), difuzat la PRO TV în data de 8 februarie 1997 (n. a.)<br />[19] Ioan Petru Culianu, op. cit., Concluzii. (n. a.)<br />[20] Ioan Petru Culianu, Hesperus, Editura Univers, Bucureşti, 1992 (n. a.)<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> În Anno Domini 2000 s-ar părea că sectorul editorial sefe are dreptul la calificativul „foarte bine". Din nefericire (să fi spus „ca de obicei"?) lucrurile nu stau chiar aşa. Cărţile nou apărute („răsfoiţi" Pro-Scris şi veţi vedea că nu sunt chiar puţine!) sunt difuzate după o schemă atât de misterioasă, că practic ele nu pot fi găsite nici în librării (cele care au mai supravieţuit...), nici pe tarabe. Cât despre tiraje, probabil că intră sub incidenţa legii secretului de stat... Păcat, mai ales pentru că potenţialul estetic al acestor noi apariţii este imens. Păcat, atât pentru drepturile (inexistente!) de autor ale scriitorilor publicaţi, cât şi pentru şansa cititorului de a lua contact cu sefeul românesc de calitate...<br /> Paradoxal pentru autorul acestor rânduri, care prognoza la începutul anilor 90 dispariţia fanzinelor şi creşterea ponderii publicaţiilor profesioniste (cărţi şi reviste dedicate), mult mai dinamice par la ora actuală a fi „suplimentele" diferitelor publicaţii periodice locale. Trecem în revistă câteva, fără nici o pretenţie de exhaustivitate, din simplul motiv că aria de difuzare este extrem de limitată şi nu putem estima o situaţie la nivel naţional.<br /><br /><br />FANTASYA<br /><br /> Unul din cele mai interesante suplimente este Fantasya, suplimentul cotidianului Libertatea, „brăilean 100%". Cele 2 pagini bilunare ale Fantasyiei sunt coordonate cu competenţă de Mircea Cărbunaru. Fantasya a adoptat stilul ediţiilor tematice, prezentând atât proză, cât şi articole de critică sau de sinteză. Având norocul de a fi citit aproape toate ediţiile din ultimele luni, am apreciat atât calitatea tehnică (limitată desigur la tiparul de ziar), cât mai ales valoarea estetică. Amintim din ultimele numere, prozele semnate de Ovidiu Bufnilă, Ana Maria Negrilă, Michael Hăulică, alături de Györfi-Deak György, Cristina Rădulian, Adrian Nedelcuţ (aceştia trei din urmă grupaţi sub genericul „Focul creaţiei" din numărul 34, septembrie 2000). Apropo de Fantasya, aceasta nu a trecut nepăsătoare la apariţia Pro-Scris-ului, fiind de fapt şi de drept extrem de receptivă la ceea ce se întâmplă pe Internet.<br /> Mircea Cărbunaru poate fi contactat la adresa de mail: djts@braila.net.<br /><br /><br />TELEGRAFUL<br /><br /> Cu modestia binecunoscută, Dan Popescu continuă neîntrerupt, din februarie 1997, pagina sefe a săptămânalului din Piatra Neamţ, ajungând la ora scrierii acestor rânduri la numărul 165, în lucru fiind numerele 169-170. Un fapt remarcabil, din aprilie 2000, Dan Popescu are un nou colaborator, mai bine spus o nouă colaboratoare: Alina Florentina Popescu, 19 ani, studentă la Facultatea de Automatică din Bucureşti, fiica de care Dan Popescu are tot dreptul să fie mândru!<br /> Telegraful este editat de trustul de presă Tele 'M din Piatra Neamţ, şi a apărut din anul 1996. În pagina sefe au semnat Ovidiu Bufnilă, Mircea Cărbunaru, Ladislau Daradici, Robert David, Victor Martin, Viorel Pârligras, Liviu Radu, Jean-Lorin Sterian, Nicolae Tiţa, şi nu numai. A preluat materiale din site-urile „Lumi virtuale" şi „Pro-Scris". De altfel, Dan Popescu a specificat de mai multe ori, foarte clar, că „publică în mod sistematic textelor care îi sunt trimise". Chiar dacă, şi îl cităm iar pe Dan Popescu, activitatea paginii sefe „este la limita de supravieţuire" (dar ce nu este astfel în ziua de azi?!), această publicaţie periodică se încăpăţânează - şi reuşeşte - să ţină sus ştacheta. <br /> Noua adresă de mail a lui Dan Popescu este: escu_neamt@yahoo.com.<br /><br /><br />STRING<br /><br /> Trebuie să vă spun de la bun început că Stringul nu este una din revistele mele preferate. Dintr-un motiv foarte simplu, este publicaţia FNTSF-ului, un organism care, după părerea subsemnatului, repetată cu obstinaţie în nenumărate ocazii, nu a făcut altceva decât să preia „fantoma" UTC-ului şi să se joace de-a reînvierea. Nimic bun pentru sefeul românesc (şi spun asta chiar cu riscul ca fanii Atlantykron să sară în sus!) nu a izvorât de aici. Totuşi, din dorinţa de a respecta spiritul editorialelor din Pro-Scris, atunci când Ovidiu Bufnilă mi-a trimis numărul 17 al mai sus amintei reviste, l-am răsfoit cu curiozitate. Şi, spre marea mea suprindere, am constatat că numărul în cauză este o publicaţie cel puţin decentă. În condiţii tehnice rezonabile pentru ziua de azi, numărul 17 are ca temă apa. Minusul imputabil ar fi amestecarea în continuare a „ştiinţelor de frontieră" cu sefeul - continuarea ideii, stupide la baza sa, că sefeul are rol „formativ" al tinerii generaţii - dar aceasta doar la un nivel pur teoretic, pentru că articolele non-fiction din numărul 17 al Stringului sunt chiar interesante. Plusul remarcabil este construirea numărului tematic până la nivelul prozelor sefe, semnate aici de Liviu Radu, Alexandru-Cristian Miloş, Cristina Grigore, Ana-Maria Negrilă şi Madi Stan. <br /> E greu de prognozat în ce măsură Stringul va ajunge sau nu la calitatea unei reviste de genul Ficţiunilor editate de Horia Nicola Ursu. La fel de hazardat, în lipsa numerelor în cauză, ar fi afirmaţia că Stringul a reuşit să se debaraseze, într-un efort demn de invidiat, de povara politicului fad. Citim însă cu interes în numărul 17 nemulţumirea unei cititoare, Anca Amuzescu, cum că numărul anterior - şi în special editorialul - a rămas tributar „obsesiei integrării aşa cum o ilustrează Grupul pentru Dialog Social", revista „preluând aerul de integrare cu orice preţ gen revista 22". Dacă aşa stau lucrurile, subsemnatul nu poate decât să-l felicite pe Robert David pentru editorialul în cauză, şi s-o încurajeze pe Anca Amuzescu să-şi caute cu mai multă îndârjire „ştiinţa prospectivă" şi pe coordonatele CSI-ului, unde va găsi cu siguranţă texte pe placul domniei sale...<br /> Deocamdată Stringul este o prezenţă sefe dinamică şi promiţătoare. Din păcate experienţa ne-a arătat că multe promisiuni ale ultimilor ani s-au transformat în scrum. În consecinţă, subsemnatul rămâne în continuare sceptic.<br /><br /><br />ÎN LOC DE EPILOG<br /><br /> Sefeul românesc continuă să existe, chiar dacă, să-l cităm încă o dată pe Dan Popescu, se zbate la limita supravieţuirii. <br /> Doar că, per total, lucrul acesta este remarcabil în sine. Pentru că ieşirea din criza profundă a societăţii româneşti ţine de cu totul alte considerente decât presa sefe. Iar în momentul când „luminiţa de la capătul tunelului" va înceta să mai aparţină de domeniul sefeului, şi acesta din urmă va simţi „valul" şi va percuta în „boom"-ul mult aşteptat. Cu două condiţii însă: societatea să iasă din criză şi sefeul să fie destul de matur să înţeleagă lucrul acesta. Ori aceasta este, la momentul actual, doar un ipotetic viitor, foarte îndepărtat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENTE CRITICE<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br />SEFISTUL<br /><br /> Admiţând, pe urmele lui Croce, că sefeul (să nu respingem, cel puţin temporar, acest nume) este mai mult retorică decât poezie, obţinem o promiţătoare ipoteză de lucru.<br /> După cum se ştie, Croce, vede o deosebire calitativă între poezie (expresivitate) şi literatură (elocinţă). Dacă prima este rodul inspiraţiei producătoare de unicate, ţâşneşte liber din substratul existenţial, ţintind obţinerea inefabilului, a doua foloseşte procedee codificabile şi ţine deci mai mult de retorică. Desigur, cele două moduri se întâlnesc cu greu în stare pură. Până şi cel mai mare poet foloseşte nişte structuri identificabile. Pe de altă parte, în cele mai prozaice romane sunt statistic probabile formulări curat poetice.<br /> Câteva deosebiri decurg din această deosebire. Astfel, poezia tinde să devină o entitate autonomă, lipsită de finalităţi practice, sieşi suficientă. Suportă greu clasificările, este elitistă şi dificil de abordat în mod adecvat. Proza, în schimb, este în esenţă un discurs (şi nu o erupţie de sensibilitate pură), fiind folosită de autor şi pentru a obţine altceva decât emoţie. Cititorul ei poate întreprinde lectura fără o iniţiere specială. <br /> Extrapolând aceste constatări, observăm că unele caracteristici ale prozei se regăsesc într-un mod specific în sefeu. Astfel, textul nu complexează, este în general accesibil pentru cititorul familiarizat cu o serie de structuri şi concepte. Dacă poezia este un text receptat îndeobşte afectiv, sefeul provoacă intelectul, iar lectura lui este adesea o performanţă a inteligenţei. Având un univers nelimitat - cel al cunoaşterii umane -, sefeul reuşeşte să investigheze domenii în aparenţă de neînţeles pentru profani şi, lucru iritant pentru detractorii lui, să creeze un tip original de cititor, necunoscut mai înainte.<br /> Produsul sefeului este sefistul, un om special, despre care nu s-a scris decât în treacăt, atunci când a fost vorba despre rolul formativ al unor texte capabile să trezească vocaţii ştiinţifico-tehnologice. Nu ştiu în ce măsură sefistul este omul viitorului, dar este sigur că lectura respectivă formează personalităţi adaptate vieţii de azi. <br /> Detractorii spun că sefeul este un factor de dezumanizare, sabotează afectivitatea, alterează percepţia asupra lumii etc. O analiză obiectivă remarcă, dimpotrivă, existenţa unui mod adecvat de înţelegere a lumii. Spre deosebire radicală de literatura tradiţională, sefeul exprimă şi analizează relaţia omului cu o infinitate de proteze (inclusiv intelectuale) produse de ştiinţa şi tehnologia ultimelor decenii. În mod implicit sau explicit, acest fel de texte surprind psihologia originală a omului protezat din lumea modernă. Realismul sefeului este inaparent, dar puternic<br /> Sefistul practică un mod de cunoaştere preponderent logic. Poate că gândirea lui nu are „frăgezimea" intuitivă cerută de poezie, dar deţine în schimb o forţă intelectivă deosebită. Nu întâmplător el este o persoană iniţiată în folosirea tehnicii informatice şi cunoaşte cel puţin o limbă străină. Vocaţia de rebel intelectual şi psihologia de hacker benign îl transformă într-un om gata să întâmpine cum se cuvine provocările vremurilor.<br /><br /><br />POET AL MORŢII<br /><br /> În ultimii ani, cărţile sefiştilor români apar în tiraje atât de mici, încât nu le mai poţi citi decât din întâmplare. Au trecut vremurile când autorii îşi trimiteau volumele nou apărute criticilor, spre a fi recenzate. Editurile, interesate cândva de promovarea produselor lor, se dedau astăzi unor tranzacţii meschine (sau sublim de dezinteresate) cu autorii, iar aceştia din urmă fac rost de câteva „bulioane" şi se văd tipăriţi. Sefeul românesc a devenit o afacere de familie, atingând astfel un statut la care pare a fi aspirat, în secret, dintotdeauna. Prietenii îşi schimbă volumele între ei, editează site-uri pe Internet, sunt nişte amatori în toată regula. Ei depăşesc vârsta de patruzeci, au servicii fără legătură cu scrisul, se instalează tot mai temeinic în forma de viaţă a autorilor de duminică.<br /> Cam aceasta este etapa, sociologic vorbind. Tristă, veselă? Nu contează.<br /> Estetic, lucrurile stau altfel. Stimulaţi şi de eşecul lor deghizat în succes de vanitate, sefiştii noştri scriu foarte bine. În România umilită de sărăcie a acestor ani, unde umorul jignitor al politicienilor şi veselia isterică a vedetelor de televiziune par venite dintr-o lume paralelă, iar încercarea de a trăi din scris (nu şi din jurnalistică, domeniu unde mulţi autori suficient de elastici s-au retranşat) este ridicolă, sefiştilor le-au rămas propriile trăiri. Textele lor disperate depăşesc adesea nivelul exerciţiilor pe teme date, atât de cunoscut în domeniu.<br /> Povestirile lui Ladislau Daradici („Întâlnire cu cei care am fost", Omnibooks, Satu Mare, 2000) este un exemplu cu totul remarcabil, dovedind că sefeul şi literatura sunt fraţi gemeni, atunci când sunt.<br /> Ladislau Daradici este un poet al morţii şi al visului mortuar. Forţa lui expresivă şi capacitatea sa de a crea o atmosferă distinctă sunt ieşite din comun. Marca de scriitor/sefist adevărat este obsesia câtorva teme: moartea, distrugerea, căderea omului în derizoriu, iubirea inexorabil supusă degradării, chinul rostirii.<br /> Fantasticul conţine un substrat realist, fără de care cartea s-ar fi subsumat onorabil sefeurilor obişnuite. Sila metafizică faţă de o realitate socială trivială, nedreaptă, hidos de agresivă şi de agitată este admirabil exprimată.<br /> Este păcat că volumul lui Ladislau Daradici a apărut într-un tiraj trist de mic.<br /><br /><br />FICŢIUNE VS. REALITATE<br /><br /> Michael Haulică (n. 1955, informatician) s-a distins în fandomul românesc printr-o scriitură virilă, angulară, agresivă, iconoclastă, menită să-i şocheze până şi pe sefiştii cei mai blazaţi. Ritmul interior al textelor sale este remarcabil şi adesea de un lirism autentic. O explicaţie ar fi imunitatea la inhibiţiile stilistice, vădite la mulţi autori de formaţie filologică. Volumul său de debut (Madia Mangalena, Institutul European, Iaşi, 1999) este o carte elegantă, fără sigla SF, destinată deci sefiştilor, dar şi cititorilor obişnuiţi de proză. <br /> Michael Haulică excelează în imaginarea unor personaje dominate de trăiri induse în mod artificial. În textele sale se fac auzite vocile neputincios-furioase ale unor rebeli obsedaţi sexual şi exasperaţi de lipsa unei graniţe precise între lumea reală şi cea a ficţiunii. În mod special impresionanţi sunt motocentaurii - oameni fără picioare, „sudaţi" de motociclete - metafore ale sefeului, adică ale textului bazat pe existenţa reală a oamenilor tot mai protezaţi de azi.<br /> Un loc special în volum îl ocupă aluziile nu tocmai reverenţioase la câteva dintre personajele biblice. Acestea sunt semne ale unei disperate încercări de a atrage atenţia cititorilor.<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE RECEPTAREA LITERATURII SF<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> O bună prietenă de familie - persoană onorabilă şi de succes în meseria sa, dar pe dinafară în literatură - s-a considerat obligată să-mi răsfoiască volumele pe care i le dăruisem. Mi-a povestit ulterior că-mi citise doar chestia aia cu indivizii ăia care nu existau, care erau simulări pe calculator. Am rămas cu gura căscată, pentru că în Spre Ierusalim! nici vorbă de aşa ceva.<br /> Incidentul mi s-a părut interesant ca mod de receptare a literaturii SF. Cunoştinţa mea privea - ca mulţi alţii - filme SF la televizor, în timp ce-şi vedea de treburile ei, adică fără să fie foarte atentă la detalii. Pentru că efectele speciale au generat o adevărată inflaţie de filme despre realitatea virtuală, multe dintre ele fără nici un fel de bază tehnică - realitatea virtuală fiind un loc în care se ajunge printr-o vrajă (eventual tehnică), deci un fel de lume paralelă, un loc în care se poate întâmpla orice, fără logică şi fără restricţii. Ca atare, SF-ul în general este receptat ca o chestie cu lumi virtuale, cu lumi create pe calculator, şi nu trebuie să-ţi baţi prea mult capul cu ele, pentru că oricum sunt imaginare.<br /> În acelaşi context, trebuie să mai menţionez un alt incident: în perioada unei spitalizări, am avut colegi de salon un tânăr om de afaceri şi un şofer de taxi. Cei doi aduseseră în salon un video şi un televizor. Printre filmele urmărite au fost Gattaca şi Matrix. În timp ce Gattaca a avut un succes răsunător - ideea că maşinile pot fi înşelate, ideea şmecheriei în sine producând încântare şi mulţumire de sine într-o societate în care înşelarea altora este o calitate - Matrix a fost respins din start. Filmul era prea greu, prea complicat, şi făcea referire la modele necunoscute. Mi-a fost evident că, pentru o persoană inteligentă, cu bun gust natural, arta SF - cu problematica sa, cu necesitatea cunoaşterii unui minim de reguli, canoane şi simboluri - este ceva străin. Succesul uimitor de public al seriei Star Wars se explică prin asemănarea cu arta fantastică, a feeriei şi a basmelor, în care oricine are cât de cât cunoştinţe, de pe vremea copilăriei.<br /> Publicul larg se îndepărtează de arta care-l solicită. Preferă visarea în formă simplistă. Evazionismul telenovelelor este mult mai potrivit unei lumi surmenate, obosită de propriile-i probleme şi care nu mai are nevoie şi de altele.<br /> Acceptarea artei SF nu-i posibilă fără instruire. Aşa cum un copil nu va înţelegea muzica de operă sau simfonică fără un minim de instruire, tot aşa arta SF nu poate fi înţeleasă fără o cultură tehnică şi fără un mod de gândire potrivit. Din nefericire, numărul celor cu o asemenea pregătire este tot mai redus. <br /> Pare un paradox, dar în acest moment, când tehnica a năpădit industria, viaţa publică şi, mai ales, viaţa casnică, nivelul cunoştinţelor tehnice este mai redus ca oricând. Majoritatea oamenilor nu au idee de principiile de funcţionare ale aparaturii din casă, pentru ei e vorba de nişte cutii negre ce trebuiesc puse în priză şi trăiască telecomanda! Mai mult, puştanii care se joacă în prostie pe calculatoare au doar o idee vagă despre cum funcţionează acestea - chiar dacă (şi mai ales dacă) îţi pot face capul mare despre caracteristicile unor plăci sau programe. Sunt exact în situaţia unor indivizi care-ţi povestesc despre performanţele ultimului tip de automobil, ba pot să-i schimbe şi bujiile, dar habar nu au de principiile de funcţionare ale motorului. S-a ajuns în faza unor automatisme în folosire şi depanare, fără a exista cunoştinţe de fond. <br /> Incultura tehnică ne limitează interesul şi intelectul.<br /> Surmenajul ne face să evităm lucruri care ar putea accentua acest surmenaj. E o chestie de supravieţuire.<br /> Interesul pentru o artă care nu-i de divertisment se reduce cu fiecare zi. <br /> Este deja limpede că SF-ul va deveni o formă de artă rezervată unei elite de tehnofani sau va deveni o formă de divertisment, care poate destinde şi amuza pe oricine, inclusiv (sau mai ales) pe cei fără preocupări tehnice. Atunci nu vor mai fi probleme de recepţionare. Nu va mai exista un SF care să fie recepţionat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />BUCHAREST DELENDUM EST!<br /><br />Leon R. Corbu<br /><br /><br /> Există o tradiţie a „dezastrului" şi „apocalipsului" în SF-ul românesc. Finis Rumaniae (1873), nuvelă a unui obscur autor, Al. N. Dariu, nu-şi onora prin text sugestiile „apocaliptice" din titlu, fiind mai mult un fel de carnavalesc şi dâmboviţean „political thriller", avant la lettre. Dar iată că, după un secol şi mai bine, avem şi un Finis Bucharesti!<br /> Bineînţeles, apocalipsa „clasică" a SF-ului românesc rămâne „povestea astronomică" O tragedie cerească (1914) a lui Victor Anestin: „Ultimele zile ale pământenilor" - al XV-lea capitol din roman - cu imaginarul peisaj apocaliptic al valurilor Mării Negre ce se sparg, enorme, de versantul sudic al masivului Bucegilor, devenit, odată cu întregul lanţ carpatic, un imens promontoriu asaltat de ape şi care oferă priveliştea acestei imensităţi de ape sub care zac scufundate şi podişul dobrogean, stăvilar prăbuşit sub furia valurilor, şi Bărăganul, şi Bucureştii, capitala „Imperiului Român"; cu „îngrozitoarea revoltă a elementelor", cu uraganele pustiitoare, cu mareele colosale, cu „valurile tot mai înalte, ca dealurile, ca munţii", cu diluviul planetar ce acoperă tot uscatul, în afară de câteva „insule ascuţite şi albe, crestele munţilor cei mai înalţi, cu zăpada cea veşnică" - este tot ce a scris mai bun Victor Anestin.<br /> Deşi tot mai rar întîlnite de atunci, filonul „apocaliptic" şi atracţia „dezastrului" gustat estetic n-au dispărut cu totul la autorii români de science fiction, din moment ce le regăsim, în cea mai recentă actualitate, într-un roman precum Animalul de beton de Roberto R. Grant, publicat nu demult la Editura Dacia din Cluj. Pentru cititorii Tribunei [a se vedea şi Pro-Scris nr. 1, interviul lui Voicu Bugariu - nota editorului] nu mai este un secret cine se ascunde sub acest pseudonim similiamerican, cu iniţială mediană, cum stă bine (sau „dă bine") la un autor de science fiction care vrea să reziste pe piaţă la concurenţa traducerilor „din americăneşte" preferate cvasiexclusiv de edituri. (Nu şi de Editura Dacia, spre lauda ei!)<br /> În ipostază de critic literar, dl. Voicu Bugariu (indiscreţia, o dată comisă, nu mai are cum strica a doua oară; ba chiar, bis repetita placent!) „se leapădă" categoric de apartenenţa la science fiction, întrucât, spune el, astăzi, „literatura SF" ar fi „un concept cu o semnificaţie mai degrabă istorică, devenit inoperant şi lipsit de suficientă acoperire în realitatea actuală a literaturii şi a lecturii", preferând să scrie, în consecinţă, ceea ce el numeşte, perifrastic şi nemaniabil, „literatura ce foloseşte modalităţi şi motive SF". Dintre aceste consacrate „motive SF", Roberto R. Grant „foloseşte", în Animalul de beton, clarviziunea, prezicerea viitorului, psihokinezia şi intruziunea unor malefice forţe extraterestre care transformă aceste paranormale aptitudini psihokinetice ale unor bucureşteni izolaţi în manifestări mult mai puternice, de grup, amplificându-le forţa distructivă şi focalizând-o asupra reţelei de tuneluri ale metroului bucureştean, ce se preschimbă astfel într-un înspăimântător monstru subteran, enorm şi viu, într-o „caracatiţă subpământeană" ale cărei „zvârcoliri" convulsionează solul de deasupra şi distrug tot ce e clădit pe acesta:<br /> „Parcă batalioane de tancuri, sute, trec pe sub pământ. Pavajul se mişcă violent, stâlpii se înclină, casele încep să danseze. Huruituri imense. Scrâşnete apocaliptice. [...] Uruitul subpământean a încetat. Acum domină zgomotele de prăbuşire. Scrâşnete, lovituri de ciocan uriaş, pocnete, plesnituri. Ţipete de femei. Din locul unde se află, iniţiatorii forajului văd, ca într-un film rulat cu încetinitorul, cum cad blocurile de pe Splai. Oamenii apar ţipând pe balcoane. Unii sar de la mare înălţime. Nimeni nu se întreabă ce vor păţi. Asfaltul unduieşte. Cad nişte stâlpi, după ce mai întâi s-au mişcat într-o parte şi-n alta, ca nişte pendule.<br /> Cei din elicopter filmează la lumina reflectoarelor. Cele mai multe cartiere ale Capitalei sunt afectate. Văd cum Palatul Parlamentului, fosta Casă a Poporului, se înalţă în chip misterios şi apoi recade într-un nor imens de praf. Mişcarea se repetă de mai multe ori. De-abia după un timp structura începe să cedeze. Uriaşa clădire se strică precum o jucărie lovită iar şi iar de un copil răutăcios."<br /> Un copil răutăcios, poate prematur sado-masochist, dispune, din înalt mandat auctorial, ca o „ctitorie" să facă praf o altă „ctitorie" a „Iepocii de Aur"! Iesplicabil, dar cam iestravagant...<br /> Pentru mai mult efect şi / sau pentru un spor de impact asupra publicului cititor (şi cumpărător!), dezastrul este „programat" fix în ziua iminentei eclipse de Soare, 11 august 1999. (La apariţie, prin aprilie-mai a.c. [1999 - nota editorului], cartea a şi fost prevăzută, în acest scop, cu o banderolă roşie inscripţionată cu negru: „11 august 1999: Distrugerea Bucureştilor".)<br /> Dar romanul lui Roberto R. Grant nu-şi va pierde din interes nici după această dată, el va rămâne desigur o lectură la fel de captivantă şi pentru cei care nu vor apuca să-l citească înaintea fatidicei zile de 11 august 1999, şi aceasta nu numai pentru tehnica narativă alertă, nu numai pentru acuta observaţie socială şi psihologică, nu numai pentru efectele de stil şi pentru crudităţile de limbaj (direcţii în care scriitorul excelează, uneori chiar în exces, fără totuşi ca de astă dată „s-o facă aşa lată" ca în precedentul său roman, Zeul apatiei, comentat pe larg şi în Tribuna, vezi nr. 9-10 / 1999), ci şi pentru frisonul ambiguu al etalării dezastrului în sine, pentru distrugerea apocaliptică gustată estetic, pentru „imaginaţia dezastrului" ca sursă de „sense of wonder".<br /> Printre numeroasele calităţi literare ale cărţii (nu le mai înşir aici pe toate, ajunge dacă spun că Animalul de beton aparţine unui profesionist al scrisului, care ştie face din cititori ostatici ai lecturii, neeliberându-i decât la ultima pagină) se află şi structura ei „cinematografică", montajul alert de planuri alternante ale acţiunii, galopul episoadelor, vivacitatea secvenţelor. Ştiu prea bine că nu mai există astăzi, în cinematografia românească, forţa financiară de a face filme după autori români, pe teme româneşti şi de interes mai ales pentru spectatorii români; de a face, de exemplu, un film în care să poată fi contemplată vizual (aici filmul are totuşi alte resurse decât literatura: imaginea impresionează vizual mai agresiv şi mai violent decât cuvântul, chiar dacă în alte privinţe îi rămâne incurabil inferioară) „distrugerea Bucureştilor", Finis Bucharesti, spulberarea „oraşului decăzut" (Olivia Manning), trecerea prin foc şi pară a „Capitalei României care face pe ea, face necontenit pe ea" (Gabriel Liiceanu): un film în care „exhibarea ordurii şi pierderea pudorii sfincteriale", „reacţia de scârbă şi repulsia în faţa excrementului" (idem) să piară îngropate sub lava de terci şi avalanşele de moloz ale unui cataclism în urma căruia „să nu rămână piatră pe piatră": de ce nu s-ar delecta şi spectatorii bucureşteni cu „distrugerea Bucureştilor", aşa cum spectatorii americani s-au putut delecta cu „distrugerea New York-ului" în numeroase variante filmice, de-a lungul anilor?<br /> Dacă amintesc aici virtuţile „cinematografice" ale romanului Animalul de beton de Roberto R. Grant, o fac numai pentru a pune în evidenţă afinitatea lui cu „estetica distrugerii", a „coliziunii", cu Imaginaţia dezstrului, cum sună titlul unui renumit eseu dedicat de Susan Sontag filmului SF; sagacele-i observaţii din acest eseu datează din 1965, când multe din titlurile care fac azi faima filmului SF nu existau încă, inclusiv magnificul 2001 - O odisee spaţială (1968). Existau însă multe din filmele cu „dezastre" şi cu „sfârşitul lumii", mult gustate în epocă şi, generalizând de pe această bază, Susan Sontag avea toate temeiurile să-şi intituleze eseul despre filmul SF The Imagination of Disaster.<br /> „Filmul de science fiction are o strânsă legătură cu estetica distrugerii, cu frumuseţile specifice care pot fi gustate atunci când se dă frâu liber devastării şi se face totul ţăndări" - scria, în 1965, Susan Sontag - întrucât „un alt lucru pe care ficţiunea îl poate face este să normalizeze ceea ce psihologic e insuportabil, făcându-ne astfel să ne obişnuim cu el", caz în care ficţiunea nu „înfrumuseţează lumea" ci „o neutralizează" estetic.<br /> Din Animalul de beton al lui Roberto R. Grant ar putea oricând „ieşi" un astfel de film.<br /><br /><br />preluare din revista „Tribuna" nr. 29-32, 1-31 august 1999, cu acordul autorului<br /><br /><br /><br />ORGOLIKON<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Prin forţa împrejurărilor scriu acest text rescriindu-l, păcătuind în prima variantă faţă de critica tradiţională. Cum injuriile erau impardonabile, vă voi spune doar, ca o palidă amintire, că m-am săturat de critica tradiţională, sufocantă şi arogantă. Eu nu vreau să sistematizez. Am scris cu bucurie şi încântare despre confraţii mei, indiferent de generaţie. Am scris fără umbră de plictis sau invidie, conştient fiind că scrisul e o aventură personală, din aceasta decurgând succesele şi primejdiile personale.<br /> Iată-mă deci în faţa unui TRIP-TIC semnat de Liviu Radu care ar fi prea puţin dacă ar fi un cetăţean obişnuit. Poate că criticul tradiţional, de oriunde ar fi el, se pregăteşte să-l disece pe Liviu Radu. Eu alerg cu voioşie prin textele sale, hotărât să spun tot felul de năzbâtii. Liviu Radu este copilul propriilor sale ficţiuni. Nu el construieşte, ci ele îl construiesc. Fiinţă fabuloasă, Liviu Radu e pervers în textura lui. Editura Dacia s-a acoperit de glorie publicându-i romanul, dar s-a dovedit ternă, lipsindu-l de un promoţional pe măsură. Dar la ce i-ar folosi? Dacă a scrie este pentru scriitor şi a reciti este iar pentru scriitor, iar a lectura este pentru Lectorul Întâmplător, iar a interpreta este pentru Lectorul Ideal, de ce să ne mai batem capul cu marketingul?!<br /> Şi ce construieşte Liviu Radu în Trip-Tic? Un monstru, doctorul Salvatore. Parcă îl văd aievea. Îl văd pândindu-mă pe mine, lector întâmplător, gata, gata să-mi ia probe de sânge, gata, gata să-mi ţină un discurs despre Universul Ordonat şi Respectabil. În viziunea lui Salvatore, doctorul, până şi patriotismul ţine de structura cristalină a ordinii. Dar Liviu Radu nici nu vrea să ne ţintuiască într-un lagăr, într-o lume ordonată. Nu, Liviu Radu nu ne vorbeşte în maniera unui scriitor care disciplinează. Liviu Radu nu a luat în custodie vreo tribună, făcând pe formatorul de opinie. De la distanţă el ne aruncă inima la picioare. Gest mişelesc, hamletian sau cumva dalian?! Ce să înţelegi?! Personajul identitatea LAI este marea înfrângere a doctorului Salvatore. Criticul tradiţional va privi înspre moralizatorul Salvatore. Eu vă pun în lumină monstrul. Căci creaţia nu ţine de etică! Liviu Radu ne spune, ne şopteşte, strigă plin de durere, CREAŢIA ESTE SURDĂ! Cum să îndrăznească un scriitor român să spună o asemenea blasfemie într-o ţară obosită de căutarea ei prin deşert?! Nu suntem ai Creaţiei. Părem a fi, mărturiseşte Liviu Radu. Trip-Tic ne violează, ne violentează. Liviu Radu reclamă o astfel de lectură. Se desprinde de liniaritate. Se desparte de augusta referinţă. El nu structurează. El nu zideşte după normativ. Refuză standardul. Nu e scriitor de raft. Salvatore nici nu pare a fi de pus pe raft, atâta vreme cât el minte, încercând asupra solidităţii. E fantasmă. E înşelătoare respiraţie. E matricea orgoliului nemăsurat, un ORGOLIKON perfect. Liviu Radu şlefuieşte orgoliul ăsta, îl face diamant, îl pune pe masă, mişeleşte, surâzând pervers. El nu produce o literatură. El ficţionează ceea ce este altceva. <br /> Doctorul Salvatore e orgoliul în plinătatea lui, orgoliul pur. O încercare a Liviului Radului asupra întregului, oricum l-ar numi domnia sa înamorată de misterul lumilor. <br /><br /><br /><br /><br /><br />MAREA PLICTISEALĂ SAU COSTI GURGU VESTIND<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Să mori de râs întorcând cartea lui Costi Gurgu pe-o parte şi pe alta şi citind prefaţa. Sigur, toată lumea se înghesuie să zică despre el adevăruri monstruoase de genul următor: ar fi, zice un vorbitor, „un foarte interesant şi promiţător tânăr scriitor". Costi Gurgu este însă scriitor şi nu trebuie să ne dăm ochii peste cap să-l ţintuim în asemenea propoziţiuni leşinate şi fără de miez. Gurgu e în plinătatea fiinţării sale şi scrie despre această plinătate cu nerv şi gravitate. Tot ce nu-i ca ieri s-ar zice că e postmodernism. Dar Gurgu nu e postmodern. E pur şi simplu un bun scriitor. El are a spune câteva lucruri esenţiale despre Marea Plictiseală a Fiinţei Umane în Istorie. Căci miracolul este bagatelizat de vulg. Căci minunea sau inexplicabilul cad în derizoriu sub lupa cotidianului ucigător. O lume întreagă palpită căutând să fugă de plictis. E un Gurgu impresionant în CIUMA DE STICLĂ, volum apărut în colecţia Morfeus a editurii ProLogos fix în anul 2000. Când o mulţime de grafomani îşi încearcă puterile scribălind despre proximul sfârşit al lumii, Gurgu încearcă să tempereze elanul escatologic punând degetul pe rană. De ce trebuie însă considerat „promiţător" un bărbat în toată firea pentru care literatura nu este o operaţiune duminicală?! De ce trebuie să-l împingem pe Gurgu cu orice preţ la linia de start a aşa-zişilor debutanţi cărora li se întrevede un viitor glorios?! Am luptat şi voi lupta până la capăt împotriva idioatelor luări de poziţii în chestiunea literară. Gurgu e un bărbat adevărat care are de cuvântat asupra plictisului lumesc şi asupra evadării. El jalonează fiinţarea cu gravitate şi cu oarecare maliţie. Aşa cred eu de cuviinţă să zic, aşa, fără de sistem, fără de aroganţă. Că omul acesta, scriitorul Costi Gurgu, îşi mânuieşte personajul cu har e o problemă a lui de dinamică. În toate problema e a lui Costi Gurgu. Eu cred că el vesteşte Mândra Lume Nouă. În viziunea lui, viitorul nu sună bine. El lasă Lectorul Ideal să se autoconstruiască din textul său nervos, fără de linişte. Gurgu are şi o Metafizică. Îi las pe internauţi s-o descopere sau s-o construiască. În asta va fi mizeria sau superbia lor lecturând un Costi Gurgu surprinzător şi grav.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CREŞTEREA SAU DESCREŞTEREA BIOGRAFIEI ŞI JEAN-LORIN STERIAN DESCRIIND <br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Ar putea fi actul scrierii o golire a biografiei, ne îndeamnă Jean-Lorin Sterian să credem, ne striveşte sub talpă, gata, gata să ucidă criticul tradiţional ieşit la plimbare pe bulevard în căutare de un subiecţel. Ce postmodernisme? Ismele ucid literatul român, îl fac să se masturbeze, el literatul cenaclier crescut în umbra unor aşa-zişi monştrii sacrii de care Internetul nu a auzit vreodată. Dar sunt ai noştri monştri, ha, ha, ha!<br /> Jean-Lorin Sterian nu are monstru sacru, nu e arondat, nu secondează, nu are suzetă de la Uniunea Scriitorilor din România. Bravo lui, Sterianului!<br /> Jean-Lorin are însă o problemă cu lumea, cu biografia pe care o gonflează, căreia îi adaugă decibeli. El crede că-l păcăleşte pe Bufnilă când zice că se apără aruncnd nori de cerneală în agresorii ăştia plini de muci şi de bani care mişună prin dulcea noastră patrie! Nu, Jean-Lorin îi ia la refec pe malagambişti. Le spune, soldăţeşte, pupaţi-mă în cur şi bine le face la ticăloşi. Îi goleşte de biografie aşa cum ai goli o stridie. El scrie despre public. Are curajul ăsta nebun să scrie despre marele public înamorat de propriile sale probleme. Un guturai, micile interese. Sterian gonflează mediocritatea. Îi dă dimensiuni. O pipăi. O strângi în braţe. O penetrezi cu duioşie. Dar Sterian construieşte, în culise, eşafodul pentru marele public. O să-i lase fără cap pe malagambişti. Şi bine le face omul ăsta, Sterianul, îl aplaudă pe Bufnilă care nici nu există, părelnic fiind prin ficţiunea lui Jean Lorin. Sigur că-s un pic bulversat dar Sterian mă învaţă să nu fac priteşug cu mediocritatea, dă-te la o parte Lector Ideal, te vei umple de sânge. Crescând şi descrescând biografia, Sterianul duce la importante pierderi de ritm, pierderi de elan, pierderi de sânge. Căci ce oare vânează el înarmat cu ficţiunea lui?! E chiar timpul internauţilor să vă apucaţi vârtos de Sterian, să-l împachetaţi în viaţa-viaţă, vânându-l. Căci el e vânatul o zice cu maliţie. În acelaşi timp capcană pentru malagambistul tembel de care geme patria, de care se dau în vânt patrioţii. <br /> Jean-Lorin Sterian nu are a face cu absurdul nici un compromis şi nici cu bizareria cum cuvântează nişte critici. Sterianul e al Sterianului, biograf insolent şi turbulent. E ca şi cum ar veni ca scriitor din vârful operei sale încercând să disting care anume pigmeu a îndrăznit să-i frunzărească ficţiunea. Aceasta să fie spusa despre „Scriitorul a ieşit la vânătoare" apărut la editura ProLogos în acest an mirific şi mizerabil cu trei zerouri din care se naşte pe negândite numărul Fiarei.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FOAMEA DE SPAŢIU ŞI MICHAEL HĂULICĂ NAVIGÂND <br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Ai zice că e marină. Apoi ai zice c-a fost Potopul. Aşa e volumul lui Hăulică, Madia Mangalena publicat de Institutul European la Iaşi în 1999 spre fericirea şi invidia noastră maximă. Şi cum apele s-au scurs, a rămas Hăulică el, culegând ici, colo, chipuri, corpuri, întâmplări.<br /> Pentru Hăulică femeia e corporalitate, nu corp. Şi personajul e tot aparţinător corporalităţii nefiind el corp în sine, în dinamica lui, mergător prin text.<br /> Cum rezolvă Hăulică această stranie corporalitate e chestiune de har. Căci ficţiunea lui nu e liniară şi nici aflătoare în carte de spaţii albe date cu negru, cu crema de ghete literară. Hăulică are darul nebun de a crea spaţiu curb. El răsuceşte Universul, îl torsionează, zgâlţâindu-ne. Nu e ca şi cum ai citi textele pline de morgă, litaniile nesfârşite ale unor scriitori avortaţi prin unghere cenacliere păstorite de abdulahi şi staşineţi vineţi şi subţirateci sau dimpotrivă, umflaţi de băutură şi de hermeneutică. Hăulică nu e născut de vreun buhăit literat. Hăulică e doar al lui Hăulică dar e şi al Madiei Mangalena în lucrarea lui asupra lumii, asupra mesianicului nenumit. El, Hăulică, nu numeşte. El trage cu bidineaua şi, iată, spaţiul. Te pierzi în acest spaţiu care ţi se mulează în ficţiunile lui după visele tale cu femei. Sunt o grămadă de sunete în ficţiunile lui Hăulică, semn al mişcării. Sau semn al vibraţiei căci corporalitatea ca expresie a femininului nu este decât vibraţie. Corporalitatea fiind poate o relaţie, noi suntem conţinuţi în această stare de a fi conţinut, zice Hăulică, e trăsătura noastră de feminitate. Poate că suntem femei căci ăsta e adevărul pervers conţinut în Madia Mangalena. Nu există bărbaţi, zice Hăulică. Greu de înghiţit impardonabila observaţiune a mirificului scriitor. Dar să fim de acord cu el. Suntem ai femininului în perspectiva lui filozofică. Rămâne internauţilor, dacă tot aţi ajuns până aici, să vedeţi cum puteţi ieşi din capcană.<br /> Vă salut.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br />Technical Staff, septembrie - octombrie 2000:<br />Java <br />Hardware <br />Designer <br />E-mail: proscris@crosswinds.net<br />(plimbaţi mouse-ul pe deasupra pro-numelor...) <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br />Pentru „internauţii" off-line, „revista la pachet" <br />Download gratuit <br />Pentru „arhivarii" on-line, numărul anterior <br />Pro-Scris nr. 1 <br />Pro-Scris nr. 2 <br />(c)septembrie- octombrie 2000 <br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-76541734666607698162014-07-29T10:40:00.000+03:002014-08-10T11:44:04.385+03:00Pro-Scris 3-4 / 18 decembrie 2000 (text only)<br />(Revistă independentă) <br />(c) Cătălin Ionescu <br />decembrie 2000 - februarie 2001 <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br />PRO-TEZE<br /><br />PRO-TEST<br />Cătălin Ionescu - Editorial 3 sau apropo de „Teoria conspiraţiei"<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />* In memoriam Ovid. S. Crohmălniceanu<br /> Liviu Petrescu - Extras din Dicţionarul scriitorilor români<br /> Cornel Robu - Ovid. S. Crohmălniceanu<br /> Cătălin Ionescu - Referinţe critice de-a lungul timpului<br /> - fragment dintr-un interviu din 1982;<br /> - Nicolae Manolescu despre Ovid. S. Crohmălniceanu;<br /> - Laurenţiu Ulici despre Ovid. S. Crohmălniceanu;<br /> - Eugen Simion despre Ovid. S. Crohmălniceanu;<br /> - Anton Cosma despre Ovid. S. Crohmălniceanu;<br /> - N. Steinhardt despre Ovid. S. Crohmălniceanu;<br /> - Mircea Iorgulescu despre Ovid. S. Crohmălniceanu;<br /> - Voicu Bugariu despre Ovid. S. Crohmălniceanu.<br /> Ovid. S. Crohmălniceanu - Şţiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică)<br />* Gheorghe Săsărman<br /> Cornel Robu - Extras din Dicţionarul scriitorilor români<br /> Gheorghe Săsărman - Dilemele scriitorului pribeag<br /> Gheorghe Săsărman - Adrian Rogoz, sau modestia eruditului <br />* Corespondenţe <br /> Iulian Ciocan - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă<br /><br />PRO-PUNERI<br />* Clasice<br /> Cătălin Ionescu - Noutăţi şi mai puţin noutăţi<br /> Mircea Cărbunaru - Fandomul românesc vrea altceva<br /> Romulus Bărbulescu - Imaginea<br /> Liviu Radu - Despre structura geometrică a societăţii<br /> Radu Pavel Gheo - Science fiction şi mainstream: inutilul drept la diferenţă<br /> Györfi-Deák György - Despre distopii, numai de bine<br />* Web-elize@zate<br /> Cătălin Ionescu - Surfând cu noi, despre noi<br /> Cătălin Ionescu - Surfând cu ei, despre ei<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice (II): Sofisme ingenioase<br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (II): Literatura poliţistă, o literatură SF specială?<br />Ovidiu Bufnilă - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu<br />Ovidiu Bufnilă - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi<br />Ovidiu Bufnilă - Întâlnire de gradul trei cu Ana-Maria Negrilă<br />Doina Boţea - Mioriţa 1919<br /><br />PRO-GRESII<br />Cornel Robu - Bun venit istoriei contrafactuale!<br />Cătălin Ionescu - Motocentaurul: simbol, personaj sau găselniţă?<br /><br />PRO-GRAM<br />Cătălin Ionescu - OSR 2001<br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br />PRO-NUME<br /><br />VA URMA,,,<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />Be the change you want to see in the world <br /><br />Mahatma Gandhi <br /><br />Background image copyright by <br />Jonathon Earl Bowser <br />http://www.jonathonart.com/ <br /><br />Free Web Counter: http://www.digits.com/ <br />număr curent din perioada 18.12.2000 - 0d0a.04.2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />Pro-Scris ("Out-Law") <br />Romanian web sci-fi critique-zine,<br />Dedicated to the Free Spirit of the Net<br />Unfortunately English version <br />is not (yet) available<br /><br />Background image copyright by <br />Jonathon Earl Bowser <br />http://www.jonathonart.com <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească. <br /><br />Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor. <br /><br />Adresa de internet a revistei Pro-Scris este... O secundă!<br />Pro-Scris s-a mutat la o nouă adresă - aceasta este desigur vestea cea mai importantă. Nu are rost să vă plictisim cu motivele schimbării. Important este că Pro-Scris are o nouă gazdă, reţeaua F2S (Freedom to Surf), care oferă spaţiu de web gratuit şi fără reclame, plus o adresă de internet mult mai simplă şi mai uşor de receptat: <br />http://www.proscris.f2s.com<br />Din motive lesne de înţeles, numărul de faţă este găzduit în continuare şi pe serverele de la Crosswinds, cu un mesaj de atenţionare, dar începând cu numărul 5 (februarie 2001), revista on-line va fi găzduită doar la F2S. Există, ca întotdeauna, şi un dezavantaj: F2S nu admite download-ul din serverele sale, astfel încât arhivele Pro-Scris vor fi găzduite altundeva. Sperăm însă că inexistenţa unei legături (link) directe să nu vă enerveze foarte tare. Informaţii suplimentare găsiţi la capitolul „Revista la pachet".<br />Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet" (arhiva completă obţinută prin download gratuit), dar cu doua condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@f2s.com <br />Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului. <br />(c) 2000<br />Editorul <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />Dacă ceva e obligatoriu în orice revistă, acela-i editorialul; în fond, nu trebuie şi editorul să mănânce (paranoic) o pâine, că circul e aproape?<br /><br /><br /><br /><br /><br />Editorial 3 <br />SAU APROPO DE „TEORIA CONSPIRAŢIEI"<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />„Teoria Conspiraţiei" este o producţie S.U.A. 1997 care, în mod curios, nu s-a bucurat de prea mult succes, nici „la ei", nici „la noi", deşi performanţele actoriceşti ale lui Mel Gibson şi Julia Roberts sunt, ca de obicei, de top. Site-ul AMG (All Movie Guide) îl cotează cu 2 steluţe şi jumătate din 5 maxim posibil. <br />Mult mai interesant pare însă scenariul semnat de Brian Helgeland. Vechea obsesie, a conspiraţiei guvernamentale, se materializează treptat în acest film, începând cu stupizenia zvonurilor tocate mărunt la colţ de stradă şi terminând cu certitudinile studiilor de control comportamental efectuate în mai mult sau mai puţin secret. Între aceste două extremităţi, toate celelalte zvonuri, care de care mai absurde (motoare de elicopter silenţioase, tehnica producerii cutremurelor de pe orbită, banda metalică din bancnote care poate fi „citită" din satelit sau fluorul din pasta de dinţi care te face obedient faţă de putere - subsemnatul mărturiseşte sincer că este teoria sa paranoică preferată, considerând întodeauna spălatul pe dinţi ca ţinând de un ritual cu tente malefice!) apar treptat în altă lumină. Inteligenţa scenariului constă tocmai în modul în care spectatorul este obligat să reconsidere o serie întreagă de vorbe aruncate în stânga şi în dreapta, pe care nici o persoană normală nu le ia în serios...<br />În ce măsură avem şi noi parte de o „Teorie a Conspiraţiei"? La ce nivele? <br />Ce părere aveţi de nivelul... Pro-Scris-ului. În Gazeta de Atlantykron nr. 1 (22 august 2000) materialul de prezentare a acestui site, a rămas, ca din greşeală, nesemnat. Înainte de a bufni în râs, rog cititorul să încordeze oleacă percepţiile paranoice... Colectivul de redacţie: Ştefan Ghidoveanu, Michael Hăulică, Marian Irimia, Dănuţ Ivănescu... Ei, dar nu te prosti, îmi veţi spune, nu ai mai auzit de greşeli de tehnoredactare? (Reciteşte numerele anterioare din Pro-Scris...) Chiar aşa, nu pot decât să vă dau dreptate, ce legătura are asta cu faptul că Ştefan Ghidoveanu a reuşit, în urmă cu doi ani, să-l fraierească şi pe subsemnatul cu un contract de traducere neonorat? Toţi ceilalţi traducători şi colaboratori ai lui Ghidoveanu, ajunşi la divergenţe financiare cu acesta, mi-ar şuiera la ureche: stai la coada noastră lungă, prietene şi nu te văita ca o babă, nu ştiai de ce-i în stare nenea Ghidoveanu? Cine face ca noi, ca noi să păţească, nu fi idiot, chestia asta seamănă mai degrabă cu un proverb românesc, sau, cel mult, cu Teoria Constipaţiilor, nici vorbă de cea a Conspiraţiilor... <br />Aşa o fi... Dar în Lumi Virtuale nr. 8 - 9, editor Michael Hăulică, link-ul spre Pro-Scris este greşit de două ori: o dată la scriere, a doua oară la direcţionarea propriu-zisă. Şi ce-i cu asta, vă veţi enerva dv. încă o dată, nu există greşeli de tehnoredactare a HTML-urilor? Sau, cumva, vrei să insinuezi că alături de fluorul din pastă există şi ceva dinţi împotriva Pro-Scris-ului? Două greşeli în acelaşi loc, îşi freacă subsemnatul mâinile de bucurie, cu paranoia crescând ca procentele din sondajele electorale... Aici e loc de niscaiva Teorie a Conspiraţiei, am concluzionat bucuros, numai că domnul Mike Hăulică a avut ulterior, amabilitatea de a mă informa, într-o formulă stilată, că-şi cere scuze pentru greşeala strecurată în Lumi Virtuale numărul 8 - 9 şi că va îndrepta greşeala, ceea ce a şi făcut... Şi uite aşa, bang, Teoria Conspiraţiei se duce dracului şi de data asta, rămânând doar paranoia subsemnatului care, chiar şi acum, când vede, de exemplu, că link-ul din ultimul număr al Lumilor Virtuale spre pagina lui Cătălin Sandu (a se vedea şi articolul „Surfând cu noi, despre noi") este, conform tradiţiei lumesc_virtuale, greşit, simte cum fierul din pipota sa rezonează la sateliţii care-i survolează creştetul capului... Dar, la urma urmei, e problema lui Mike dacă-i „tremură mâna" când îşi aminteşte de „concurenţă"...<br />Deci, trăgând linie şi adunând, Teoria Conspiraţiei Anti Pro-Scris-iene seamănă, suspect de bine, cu teoria balonului de săpun. Chiar aşa, de unde atâta Teorie a Conspiraţiei? <br />Trăim într-o societate democratică. Oamenii înţeleg lucrul acesta şi mersul înainte al societăţii este asigurat prin mecanismele democraţiei. Indiferent de rezultate alegerilor din anul 2000, România va demonstra neabătută hotărârea sa de a face totul pentru...<br />Poftim? Ce-aţi spus? Să-mi revin? Să încerc să mă relaxez? Că Vadim Tudor nu a câştigat alegerile? Că s-ar putea să existe şi anul viitor revista Pro-Scris? Că Ion Iliescu s-ar putea dovedi mai democrat decât a fost?<br />Poate că aveţi dreptate. Poate că tot, absolut tot ce scrie în acest editorial nu este decât o mare tâmpenie. Vă rog însă ceva. Vă rog frumos, vă implor chiar. Credeţi tot ce vreţi dumneavoastră, dar lăsaţi-mă pe mine să cred, atunci când 27% din electoratul prezent la vot îl alege în primul tur de scrutin pe Corneliu Vadim Tudor drept preşedinte al României (şi 36% pe Ion Iliescu), că filmul „Teoria Conspiraţiei" este rupt din realitate. <br />Eu unul nu pot concepe o altă alternativă.<br /><br />decembrie 2000<br /><br /><br />P.S. Nu este un editorial normal, pentru că nu trăim vremuri normale. Altminteri ar fi trebuit să vă povestesc de ce numărul de faţă este dublu, de ce a întârziat o lună, etc. etc. Totul de fapt este foarte simplu. Editorul, singurul de altfel vinovat de toate întârzierile, vinovăţie recunoscută de astă dată fără nici o urmă de umor peiorativ, îşi cere sincer scuze pentru întârziere şi nu poate decât să spere că numărul materialelor din acestă ediţie, precum şi substanţa acestora, va compensa, oarecum, golul. Restul judecăţilor trebuie să le formulaţi dv., cititorii, singuri. Oricum ar fi ele, noi am fi încântaţi să le recepţionăm.<br /><br />Editorul<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: IN MEMORIAM OVID. S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXTRAS DIN DICŢIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI<br /><br />Liviu Petrescu<br /><br /><br />CROHMĂLNICEANU Ov. S. (pseud. lui Moise Cahn), n. 16 aug. 1921, Galaţi [m. 28 apr. 2000, Berlin - nota editorului]. Critic şi istoric literar, prozator. Fiul lui Lazăr Cahn şi al Estherei (n. Leibovici), funcţionari. Urmează şcoala primară şi Liceul „V. Alecsandri" la Galaţi (1931 - 1939); studii la Politehnica din Bucureşti (1939 - 1940), întrerupte; după 1944, reia cursurile, obţinând diploma de inginer constructor (1947). Debut publicistic în Ecoul, cu un medalion critic dedicat lui Vachel Lindsay (1944). Redactor la Contemporanul (1947 - 1951), la Editura Didactică şi Pedagogică (1951 - 1953); la Viaţa Românească (1953 - 1962; redactor-şef între 1956 şi 1962); redactor-şef adjunct la Gazeta literară (1963 - 1966); prof. la Facultatea de Lb. şi Literatură Română a Univ. din Bucureşti până la pensionare. Între 1944 şi 1965, colaborează cu recenzii, eseuri, comentarii de actualitate la Lumea, Orizont, Contemporanul, Viaţa Românească, Gazeta literară, Luceafărul, etc. O parte din cronicile publicate acum este adunată în vol. Cronici şi articole (1953) şi Cronici literare (1957). Sunt de semnalat, de asemenea, şi două încercări teoretice de mici dimensiuni: Despre originalitate (1955) şi Pentru realismul socialist (1960). Specialist în literatura română din perioada interbelică, C. a avut o contribuţie majoră la rezolvarea pozitivă a unor probleme ale moştenirii literare, prin monografiile consacrate lui Liviu Rebreanu (1954), Tudor Arghezi (1960), Lucian Blaga (1963) şi pe această linie se înscrie şi cursul său de Istoria literaturii române între cele două războaie mondiale (1964). După 1965, C. se dedică, pentru o vreme, aproape în exclusivitate, studiilor de istorie literară prin Literatura română între cele două războaie mondiale (I-III, 1967 - 1975) şi Literatura română şi expresionismul (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor). Sub raportul concepţiei critice, C. a evoluat în direcţia unui pluralism al metodelor, ilustrativ în acest sens fiind îndeosebi vol. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984). În deceniul al nouălea, criticul îşi leagă numele de afirmarea unei noi generaţii de prozatori („optzeciştii"), ale cărei începuturi le patronează în cadrul cenaclului studenţesc Junimea şi în numele căreia poartă o susţinută campanie, prin cronici şi comentarii critice, multe din ele adunate ulterior în vol. Al doilea suflu (1989). O altă culegere de cronici şi comentarii de actualitate, Pâinea noastră cea de toate zilele (1981 ), este răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în deceniul al nouălea, C. îşi face debutul ca prozator, cu vol. de povestiri SF, Istorii insolite (1980; Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucureşti), urmat, la scurtă vreme, de o nouă culegere, Alte istorii insolite (1986). În încercările lui literare, C. pleacă de la convingerea că „specificul literaturii ştiinţifico-fantastice rezidă într-o logicizare sistematică a imaginaţiei". A alcătuit şi tradus, în colab. cu Ion Caraion, Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi (I-III, 1974 - 1976). În ciuda rolului pe care l-a avut în promovarea realismului socialist, C. rămâne unul dintre cei mai importanţi critici români de după război. Literatura română între cele două războaie mondiale (I-III, 1967 - 1975) este una din cele mai impunătoare lucrări de sinteză produse de critica românească actuală. Sub raportul tezelor generale, studiul lui C. acceptă şi preia viziunea lovinesciană asupra epocii; astfel, în introducerea lucrării, autorul defineşte perioada literară interbelică în primul rând printr-o „preocupare accentuată pentru europeism". Tendinţa literaturii române ar fi, cu alte cuvinte, aceea de sincronizare.<br /><br />...<br /><br />Ca prozator, C. s-a exersat până acum în chip predilect în sfera literaturii de anticipaţie, gen pe care scriitorul îl practică, pe alocuri, cu o anumită aplecare spre parodie (Un capitol de istorie literară, O recenzie ştiinţifică, Hermeneuţii, etc.). Prin întreaga sa activitate, C. şi-a cucerit un loc proeminent în cadrul literaturii române actuale.<br />OPERA: Cronici şi articole, Bucureşti, 1953; Liviu Rebreanu, Bucureşti, 1954; Despre originalitate, Bucureşti, 1955; Cronici literare, 1954- 1956, Bucureşti, 1957; Pentru realismul socialist, Bucureşti, 1960; Tudor Arghezi, Bucureşti, 1960; Lucian Blaga, Bucureşti, 1963; Curs de istoria literaturii române între cele două războaie mondiale. (1920 - 1944), I, Bucureşti, 1964; Literatura română între cele două războaie mondiale, I - III, Bucureşti, 1967 - 1975; Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, I - III, în colab. cu I. Caraion, Bucureşti, 1974 - 1976; Literatura română şi expresionismul, Bucureşti, 1971 (ed. II, 1978); Istorii insolite, Bucureşti, 1980; Pâinea noastră cea de toate zilele, Bucureşti, 1981 ; Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Bucureşti 1984; Alte istorii insolite, Bucureşti, 1986; Al doilea suflu, Bucureşti, 1989.<br /><br />...<br /><br />Din Dicţionarul Scriitorilor Români, <br />coordonare şi revizie ştiinţifică <br />Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu,<br />Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, <br />vol. I, A - C, 1995, pp. 734 - 736<br /><br /><br /><br /><br /><br />OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Pentru cine întâlnea sporadic prin reviste numele cunoscutului critic şi istoric literar Ovid S. Crohmălniceanu (născut la Galaţi, la 16 august 1921, mort la Berlin, la 28 aprilie 2000) nu numai în dreptul unor comprehensive comentarii la cărţile de science fiction ale altora, dar şi semnând povestiri proprii, pline de nerv şi de un timbru aparte, vag exotic, - era da aşteptat ca aceste povestiri să fie adunate cândva într-un volum. (Şi mai trebuie adăugat; ca benign detaliu de tactică ori de psihologie a succesului, că autorul a ştiut întinde bine coarda acestei aşteptări, sigur pe atú-ul ţinut în rezervă, ca recompensă pentru nerăbdarea şi curiozitatea cititorului pus astfel la încercare.) Astfel încât volumul de Istorii insolite, publicat în 1980 la Editura Cartea Românească şi distins în acelaşi an cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, a fost şi n-a fost o surpriză. Ceea ce era însă mai greu de prevăzut e efectul de „masă critică" pe care simpla comasare în volum a unor texte până atunci disparate şi dispersate în pagini de revistă l-a amorsat instantaneu, proiectându-l, cum s-ar zice, „peste noapte", pe distinsul şi prestigiosul profesor de istoria literaturii române de la Universitatea din Bucureşti pe firmamentul, mai puţin faşionabil în opinia main stream, a sf-ului autohton, ca orbitoare „supernovă" a anului 1980! A fost un succes spectaculos - de critică, de public, de librărie - pe care Ovid S. Crohmălniceanu îl repurta atunci pentru sine dar şi pentru science fiction ca „mişcare" încă, totuşi, (până când?!) suplicantă şi supirantă în peisajul actual a1 literaturii române „generale". Pentru că niciodată până atunci (şi, din păcate, nici de-atunci încoace, decât poate în 1985 cu ocazia apariţiei celui de-al doilea volum sf al scriitorului, Alte istorii insolite), „vocile ascultate" ale criticii la noi (un Nicolae Manolescu, un Eugen Simion ş.a.) n-au mai fost atât de prompte şi de nereticente în a semnala, cu superlative, apariţia unei cărţi de science fiction. <br />Dintre scriitorii români de science fiction de azi, Ovid S. Crohmălniceanu este acela care a reuşit cel mai direct să pătrundă în conştiinţa criticii şi să-şi instituie un loc a1 său, propriu şi inconfundabil, nu numai în peisajul sf-ului românesc actual dar şi în cel, mai larg, al prozei româneşti actuale în ansamblu. Direct, desigur, doar dacă luăm ca punct de reper data apariţiei în volum a exemplarelor sale Istorii insolite -volume apărute târziu, dar dovedind o „mână" îndelung exersată. <br />Ovid S. Crohmălniceanu scrie un science fiction „exemplar" mai întâi în sensul că ilustrează condiţia definitorie a genului, aceea de a proceda esenţialmente, prin analogie şi extrapolare - operaţiuni logice ridicate la rangul de procedee literare, cărora scriitorul le ţine strâns sub control nu doar efectul literar, dar şi acurateţea şi rigoarea propriu-zis logică. Virtute în care Ovid S. Crohmălniceanu excelează şi în cărţile-i de critică şi istorie literară (prea cunoscute şi prea numeroase pentru a fi enumerate aici), rigoarea logicii este o auto-exigenţă care-l defineşte şi ca scriitor de science fiction, care poate fi constatată mai întâi implicit, efectiv practicată de scriitor, dar care poate fi întâlnită şi explicit, programatic formulată de critic. Citim, astfel, într-un articol cu titlu excentric dar cu idei cât se poate de solide, Ştiinţifico-fantasticologie (publicat în Viaţa Românească, nr. 1/1974): „Am ajuns să mă conving tot mai mult că specificul literaturii ştiinţifico-fantastice rezidă într-o «logicizare» sistematică a imaginaţiei. Pe o ipoteză oricât de năstruşnică a acesteia din urmă, mintea construieşte mereu un eşafodaj strict raţional. Fascinaţia literaturii de anticipaţie vine dintr-o atare logică strânsă impusă fantasticului. [...] Literatura de science fiction seamănă cu matematicile non-euclidiene. Singura eroare maximă pentru ea e să nu aibă rigoare." <br />Rigoare pe care o găsim funcţionând impecabil, turnată organic în tiparul unor „motive" sf consacrate în toate „istoriile insolite" din cele două volume, rigoare funcţionând la randamentul ei maxim mai ales acolo unde este chemată a opera ipostazierea literară a aporiei, în speţă - a unui gen modern de aporie: aporia statistică. <br />Există un nerv vital pe care, atunci când îl atinge, scriitorul pur şi simplu „ne întoarce mintea pe dos", ne scurt-circuitează releele mentale, ne azvârle în acel „vertij intelectual" (cum i-ar zice Voicu Bugariu), demarat şi accelerat prin „insolitare cognitivă" (cum i-ar zice Darko Suvin), perceput ca „fior al abisului hermeneutic" (cum îi zice chiar Ovid S. Crohmălniceanu), perceput ca „sense of wonder", ori „conceptual breakthrough", ori cine mai ştie cum poate fi numit acest simplu şi ireductibil fapt: plăcerea, plăcerea estetică, acel fel de plăcere estetică pe care numai în science fiction o putem găsi.<br />Înzestrat cu „vâna" speculaţiei frisonante, ascuţite, atrase ca de o anxifiantă hipnoză trează mereu spre muchea de abis unde totul devine de semn contrar, Ovid S. Crohmălniceanu ştie spune toate acestea cu o „voce" inconfundabilă cu un „timbru" propriu, numai al lui, un timbru aparte care nu e greu de sesizat, dar e greu de numit, întrucât el rezidă, dincolo de nervozitatea turnurii stilistice, în mişcarea însăşi a gândirii - o gândire „nervoasă", scormonitoare, neliniştită şi neliniştitoare prin chiar natura sa originară. <br />Acest nerv vital este atins în plin atunci când „ipoteza oricât de năstruşnică" pe care-o extrapolează literar rigoarea logică a şţiinţifictorului este ea însăşi un paradox logic, un paradox logico-matematic, o aporie. Un astfel de paradox, din categoria celor pe care le-am numit mai sus „aporii statistice", prezumează posibilitatea ca din numărul infinit de planete ce populează universul, cel puţin două să fie absolut „simetrice", identice până la ultimul detaliu şi deci imposibil de diferenţiat: mai mult, statistic această posibilitate se impune ca necesară şi inevitabilă, dată fiind tocmai infinitatea numărului de lumi prezumabile. Fără a insista acum asupra comunicaţiei pe care această infinitate o deschide înspre problematica estetică a sublimului în science fiction, să observăm doar că tentaţia de a converti astfel, statistic, în science fiction un vechi motiv literar (dublul, sosia) şi o etern-umană obsesie psihologică are drum liber. Pornind de pe Pământ la bordul unei nave cosmice, astronautul William Wilson se încrucişează la jumătatea drumului, fără să ştie, cu dublul său îmbarcat pe dublura navei sale, pornit simultan spre Terra de pe o planetă necunoscută (de fapt cunoscută doar sub indicativul convenţional T' - Terra prim), absolut identică Terrei, planetă pe care Wilson va ateriza (va aterprimiza, mai bine spus) el însuşi, după încă o jumătate de drum. Întors, în aparenţă, printre „ai săi", Wilson are totuşi „sentimentul cert că sunt alţii" (Ceilalţi, este titlul povestirii). Verificări discrete, pornite de la detalii concrete cu autenticitate garantată, se soldează sistematic ambiguu, închizându-l fără ieşire pe Wilson în propria-i certitudine, îngheţându-l de groază şi disperare la gândul că niciodată nu va putea să dovedească această certitudine interioară, asemeni unui nevinovat prins în capcana unei erori judiciare prin coincidenţa perfectă a probelor, asemeni unui maniac închis ermetic şi pentru totdeauna în propria-i manie, ori unui „înstrăinat de mediu" în ireversibila-i înstrăinare. Şi, cu această ultimă sugestie, cercul ambiguităţii se închide: dacă, totuşi, astronautul cu nume din Edgar Allan Poe nu a nimerit pe nici o dublură a Terrei ci s-a întors pur şi simplu înapoi pe unica şi vechea Terră, iar „dublul" său nu e undeva în spaţiu, în afara lui, ci în el însuşi - situaţie multiplicată la infinit cu fiecare dintre „ai săi"?<br />Tot o aporie statistică este şi „legea porcăriei universale" (care promite, de pe acum, să se desprindă de autor şi să „intre în folclor"!) o aporie statistică derivată dintr-o obsesie psihologică larg răspândită: aceea că, în „lumea în care trăim" toate ne ies, sistematic, „pe dos", parcă spre a ne face intenţionat „în ciudă". Trecând această „temă" printr-un număr de „variaţiuni", care de care mai savuroasă, şi mai delectabilă prin ingeniozitate şi neprevăzut, generaţiile succesive ale familiei Link - un negustor păgubos, un scriitor, un psiholog, un logician, un teolog, un fizician - ajung să întruchipeze Istoria generalizării unei legi (titlul, inutil diluat şi incolor, al povestirii). Descoperind „legea porcăriei universale" ca ultim substrat al unei „lumi pe dos" care nu e alta decât „lumea noastră cea de toate zilele", Ovid S. Crohmălniceanu descoperă totodată şi necesarele soluţii de neutralizare a predispoziţiei vechiului motiv literar („lumea pe dos") spre static şi descriptiv, altele decât dinamismul epic propriu-zis, „primar", furnizabil de „războiul lumilor" sau de alte aluviuni şi altoiuri motivice, uzuale în science fiction: aici, aporia statistică a „Legii porcăriei universale", aproape dispensându-se de epic, realizează totuşi impresia de ritm alert în ciuda firavei substanţe propriu-zis epice, ritmul fiind însă nu faptic ci ideatic, un ritm al ideii, a1 progresiei logice, apt a umple şi subîntinde proporţiile adecvat reduse ale povestirii ca specie literară. <br />În proporţii variabile, de la caz la caz, vom întâlni această suplinire şi complinire a fapticului prin ideatic, a tensiunii epice prin tensiune logică, a ritmului progresiei narative prin ritmul progresiei logice, a dialogului personajelor prin monolog naratorial, - în multe alte „istorii insolite" ale scriitorului (pe care însă, din păcate, spaţiul nu îmi permite să le comentez, aici, în parte). În toate aceste povestiri, capacitatea de invenţie epică, de emisie a concretului, a fapticului, departe de a fi în penurie, îşi auto-controlează funcţional abundenţa nativă, sacrificând-o drastic imperativului, prioritar în science fiction, al „logicizării sistematice a imaginaţiei". Am ales de aceea pentru antologia de faţă, tocmai un caz a-tipic pentru scrisul lui Ovid S. Crohmălniceanu, un caz unde amintitul sacrificiu n-a avut nevoie să fie atât de drastic, şi aceasta din raţiuni la fel de imperative: nu numai pentru că spaţiul mai larg al nuvelei, în comparaţie cu povestirea, permite şi chiar pretinde o etalare epică pe măsură, dar şi pentru că, în Scrisori din Arcadia, sublimul consubstanţial în science fiction, nu mai este singur, nu mai este nici măcar „la putere", ci este „în opoziţie", „în ilegalitate" chiar, distribuit în acest ro1 nu atât de dragul speculaţiei estetice, cât de dragul plăcerii estetice. <br />Imaginând o „lume pe dos" în care sublimu1 a fost tacit scos în afara legii de „teroarea roză" a graţiosului, ce se demască astfel ca virtualmente intolerant şi totalitar, Ovid S. Crohmălniceanu ţinteşte criptice şi subtile „săgeţi" polemice la adresa desconsiderării „estete" a sf-ului. „Nu există nici o trecere continuă de la sublim la graţios, fără să mai vorbim de o prefacere perfidă a unuia în celălalt", precum în cazul acelui „singur pas" ce desparte sublimul de ridicol, de comic - ne asigură unul dintre esteticienii de garantat prestigiu ai acestui secol. „În opoziţia aceasta se ascunde un moment negativ, o excludere, - ceva care o apropie de raportul de contradicţie: sublimul exclude tocmai graţiosul ca atare, iar fermecătorul sau amabilitatea îndatoritoare a conduitei umane exclud la rândul lor sublimul" (Nicolai Hartmann, Estetica, 1953, ed rom. 1974, p. 433). Perfect adevărat, dar cum arată toate acestea concret, în practică, în diversitatea şi palpitul vieţii reale, de toate zilele? Cum ar arătă o „civilizaţie feminină" a graţiosului care-ar fi reuşit să scoată în afara legii „civilizaţia masculină" a sublimului ştiinţific şi tehnologic, încălcând unilateral clauzele armistiţiului stabilit cândva de Kant, care stipula că „e de aşteptat ca fiecare dintre sexe să întrunească amândouă trăsăturile, totuşi în aşa manieră încât calităţile femeii să conveargă în sensul înălţării caracterului de frumos, care constituie de fapt pentru ele punctul de referinţă şi, dimpotrivă, dintre însuşirile bărbăteşti să iasă în evidenţă - ca semn distinctiv care să le reprezinte în mod clar specia - sublimul"? <br />Citiţi delectabilele Scrisori din Arcadia ale lui Ovid S. Crohmălniceanu şi veţi vedea! <br /><br /><br />Extras din <br />Timpul este umbra noastră. <br />Science fiction românesc din ultimele două decenii. <br />Antologie comentată de <br />Cornel Robu, <br />Editura Dacia, Cluj, 1991<br /><br /><br /><br /><br /><br />REFERINŢE CRITICE DE-A LUNGUL TIMPULUI <br />- extrase -<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Activitatea de „sefist" a lui Ov. S. Crohmălniceanu nu a trecut neobservată de critica mainstream, critica „adevărată". Grupajul de mai jos, din revistele vremii, realizat prin bunăvoinţa şi efortul domnului Cornel Robu, acoperă doar perioada lansării celor 2 cărţi science fiction ale sale. <br />Dorim să facem o singură subliniere: dincolo de terminologia, dacă ne este permis acest termen, a epocii, se poate remarca o anume stinghereală a criticii în faţa unui fenomen (atracţia spre sefe a unui individ de „calibru greu" din lumea literară) ale cărui mecanisme, în ciuda eleganţei exprimărilor, cel mai ades elogioase, scapă interpretărilor directe, alunecând mai degrabă spre latura extravagantă, sau doar personală a lui Crohmălniceanu. Din nefericire, această optică este prezentă şi astăzi în lumea literară românescă...<br />Revenind însă la extrasele referitoare la Ov. S. Crohmălniceanu, vă oferim următoarele referinţe critice: <br />- fragment dintr-un interviu din 1982;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de Nicolae Manolescu;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de Laurenţiu Ulici;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de Eugen Simion;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de Anton Cosma;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de N. Steinhardt;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de Mircea Iorgulescu;<br />- fragment dintr-un comentariu critic de Voicu Bugariu.<br /><br />Editorul<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENT DINTR-UN INTERVIU DIN 1982<br /><br /><br />- Aţi făcut studii ale ştiinţelor exacte, practicaţi, nu-i aşa, o critică obiectivă, dar scrieţi proză fantastică. Ce înseamnă pentru Dvs. literatura pe care o scrieţi?<br />- Nu ştiu ce înţelegeţi exact prin „critică obiectivă". Dacă e vorba de grija ca judecata pe care o dai să nu fie influenţată de raţiuni extraliterare, atunci orice critic onest trebuie să tindă spre aşa ceva. Altfel, toţi ne exprimăm, fatal, o părere personală. Dar să trec la istoriile mele insolite...<br />- Mi-au plăcut. M-a impresionat în mod deosebit „La Winnipeg, unde nu ne vom întoarce niciodată". Omul trebuie să rămână om.<br />- Aţi înţeles exact. Aceste istorii nu sunt fără legătură cu studiile făcute de mine în ştiinţele exacte, cum spuneţi. Ele izvorăsc dintr-un vechi amor al meu pentru matematici. Că au luat o formă deviată, asta a fost spre nenorocul cititorilor. Vezi ce poate da un amour rentré, [cum] ar zice Céline? Pe de altă parte, istoriile mele insolite îşi îngăduie să surâdă în faţa unui anumit orgoliu al ştiinţei. Aşadar, au de-a face şi cu înclinaţiile literatului din mine. Vă voi destăinui un secret: îmi place enorm de mult literatura fantastică, m-am dat în vânt din anii cei mai tineri după H. G. Wells, Gustav Meyrink, Marcel Schwob, Hoffmann, H. H. Ewers.<br />Şi acum, o mare slăbiciune a mea este Borges.<br /><br /><br />Ovid S. Crohmălniceanu:<br />„Nădăjduiesc să fiu o expresie a punctului de vedere lucid...", <br />interviu consemnat de Nicolae Rotund, <br />în Tomis (Constanţa), anul XVII, <br />nr. 1 (146), martie 1982, pp. 1,4<br /><br /><br /><br /><br /><br />NICOLAE MANOLESCU DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Întâmplarea face ca, în acelaşi timp cu studiul lui Florin Manolescu [Literatura S.F., Editura Univers, 1980 - nota editorului] să apară probabil cea mai bună culegere de proze S.F. româneşti de până azi: Istoriile insolite ale lui Ov. S. Crohmălniceanu. (...) Ov. S. Crohmălniceanu are trei calităţi evidente şi foarte utile pentru S.F.: inteligenţă speculativă, talent literar şi o perfectă cunoaştere a domeniului. Şi e de notat că elementele cu ajutorul cărora îşi construieşte naraţiunile sunt împrumutate mai puţin din (pseudo)tehnică decât din (pseudo)ştiinţă. Cred că distincţia e importantă. În Istoriile insolite, tehnologia avansată (nave interplanetare, platforme spaţiale, mijloace de transformare a naturii, androizi, roboţi, arme care să permită războaie cosmice, deplasări în alte galaxii, etc.) apare în plan secund, când apare, accentul căzând pe ideea pur ştiinţifică şi de obicei dezvoltând un paradox logic. În aceasta cred că rezidă farmecul specific al povestirilor (şi le apară de învechire), care împletesc două tradiţii principale: aceea a enigmisticii rezolvate prin raţionament logic a lui Poe şi aceea borgesiană în care joacă un mare rol tema sensului vieţii, a destinului (bizar ori absurd).<br /><br /><br />România literară (Bucureşti), anul XIII, nr. 28, 10 iulie 1980, p. 9<br /><br /><br /><br /><br />LAURENŢIU ULICI DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Ceea ce frapează în povestirile ştiinţifico-fantastice scrise de Ov. S. Crohmălniceanu este, pe de-o parte, accentul speculativ în spaţiul imaginaţiei pozitive, ştiinţifice, iar, pe de alta şi complementar, indiferenţa (cu o excepţie, totuşi) la proză în sensul literarităţii. În loc să cedeze vanităţii scriitoriceşti şi să umple o schemă problematică de tip ştiinţifico-fantastic cu literatură, să facă adică analiză sau creaţie, psihologie sau poezie epică, să conecteze fraze la o sursă de sensibilitate estetică, într-un cuvânt, să compună proză artistică, Ov. S. Crohmălniceanu preferă exerciţiul de imaginaţie, propunând ipoteze pe care le dezvoltă speculativ, îndeobşte într-o singură direcţie, până la închiderea ideii în perfecţiunea teoretică a unui cerc de rază infinită. Chiar dacă o asemenea opţiune are un determinant în condiţia genului ştiinţifico-fantastic (divizat de regulă în funcţie de dominanta structurală: mai mult science sau mai mult fiction, starea de echilibru fiind rară şi principială, în orice caz un deziderat teoretic), la autorul „istoriilor insolite" preferinţa răspunde unui climat subiectiv, spectacolul inteligenţei avântate în speculaţia seducătoare prevalând asupra celui artistic, produs de talentul literar propriu-zis. Altfel spus, „istoriile" (povestirea, literarul, artisticul) interesează întrucât sunt „insolite" (ipoteza ştiinţifică, sensul anticipativ, speculativul). Farmecul lor, indiscutabil, din asta vine. Fără a fi noi (originalitate absolută, la această oră, în materie de anticipaţie ştiinţifică nu mai pretinde nimeni a avea), ipotezele lui Ovid S. Crohmălniceanu sunt original dezvoltate şi cum dezvoltare înseamnă aici descriere, sugerare şi argumentaţie de tip speculativ, se poate spune că sunt original speculate. Că punctul de plecare e, undeva, ideea (ipoteza) lumilor în oglindă (Ceilalţi), evident împrumutată, sau că altundeva (Tratatul de la Neuhof) îndrăzneala imaginaţiei frânge bariera anticipaţiei curente deschizând drum fantasticului pur, ori că, în altă parte, (Doamna Bovary în secolul XXX) spiritul ludic dezarmează, cu ingeniozitate, un fel prea categoric de a privi mentalităţile socio-istorice, marea plăcere a scriitorului rămâne mereu speculaţia iar în slujba ei sunt puse nu doar inteligenţa şi imaginaţia dar şi, în egală măsură, aluzia culturală, erudiţia fină, informaţia ştiinţifică.<br /><br /><br />Contemporanul (Bucureşti), nr. 37 (1766), 12 sept. 1980, p. 10<br /><br /><br /><br /><br /><br />EUGEN SIMION DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Orice critic are, se spune, o iubire (o ambiţie) secretă. Iubirea lui Ovid S. Crohmălniceanu este literatura S.F. A scris de mai multe ori, a încurajat acest gen tânăr la noi şi, de curând, a publicat un volum de proze de anticipaţie: Istorii insolite (C.R., 1980). Sunt douăsprezece naraţiuni în genul lui Bradbury (Fahrenheit 451, Cronici marţiene), Van Vogt, Gérard Klein, René Bariavel, mai puţin în acela, tras spre terifiant, al clasicului Lovecraft. Nu cultivă oroarea, coşmarescul, nu înfăţişează monştri veniţi de pe alte planete sau comploturi organizate de societatea secretă a roboţilor. Prozatorul porneşte de la o ipoteză posibilă în ordinea speculaţiei şi dezvoltă, în interiorul ei, o intrigă verosimilă.<br /><br />...<br /><br />Naraţiunea este, în fapt, o alegorie. Simbolurile sunt transparente: torţionari, staţii de gazare, strivirea personalităţii individului, pierderea identităţii, etc.<br /><br />...<br /><br />Văzând şi aceste exemple, putem trage o concluzie: tema istoriilor insolite este, în fapt, degradarea condiţiei umane, tema predilectă a prozei serioase de azi. Ovid S. Crohmălniceanu se foloseşte de universul literaturii S.F. pentru a sugera primejdiile ce ameninţă omul într-o lume care şi-a pierdut vocaţia valorilor. Toate teribilele comploturi ale uneltelor vizează, în fond, fragila trestie gânditoare din care vechiul umanism făcuse centrul universului. Ovid S. Crohmălniceanu dovedeşte că poate ajunge la această temă fundamentală şi din direcţia literaturii S.F.<br /><br />...<br /><br /><br />Revista Ramuri (Craiova), <br />nr. 12 (198), 15 decembrie 1980, p. 5<br /><br /><br /><br /><br /><br />ANTON COSMA DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Cu Istorii insolite (Cartea Românească, 1980), cunoscutul critic şi istoric literar Ov. S Crohmălniceanu, nu-şi descoperă un hobby, ci îşi dezvăluie o faţă ascunsă a personalităţii, aceea de fin şi spiritual moralist al civilizaţiei moderne. Căci departe de a fi simple amuzamente, povestirile S.F. adunate de autor în acest volum par a tinde să demonstreze adevăratele posibilităţi , literare şi extraliterare, pe care poate oferi unui scriitor de azi această formă literară, care caută a fi nu mitologia ştiinţei şi civilizaţiei moderne, ci înţelepciunea lor.<br /><br />...<br /><br />Elementele ce ţin de specificul propriu-zis al genului sunt de fiecare dată estompate, fantasticul S.F. este pentru Ov. S. Crohmălniceanu numai grăuntele de mister care dă naraţiunii inedit şi autenticitate, iar meditaţiei moraliste minimala ambiguitate necesară.<br /><br /><br />Revista Vatra (Târgu-Mureş), anul XII, nr. 136, 20 iulie 1982, p. 6<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />N. STEINHARDT DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Cu ale sale Istorii insolite (...) fantezia românească pleacă de pe maidanele bătătorite ale colecţiilor Enigma şi Aventura şi pătrunde în domeniul povestirilor SF de bună calitate. Îl presupunem pe autor - îndeobşte cunoscut drept critic sârguincios şi doct - a fi voit, scriindu-şi povestirile, nu numai să se destindă şi să se distreze, ci şi să scape de povara adăstării ani îndelungaţi zonele erudiţiei şi concentrării minţii. <br />Istoriile insolite sunt concepute într-o stare de spirit relaxată, uşor ironică, în general bonomă, neagitată şi plină de consideraţie pentru dreptul cititorului de a nu fi îndoctrinat, zdrobit sub termeni pseudoştiinţifici şi dispreţuit de la înălţimea unei poziţii intelectuale inaccesibile mulţimii celor nealeşi. Legea porcăriei universale face parte dintr-o bucată desigur izbutită, mărturisind capacitatea de a îmbina - dacă îmi este îngăduit să-l citez pe Karl Friedrich von Savigny - vocaţia epocii noastre spre legitate, structurare şi logicism cu bunul simţ şi acuta comprehensiune a ubicuităţii paradoxelor. Se citeşte cu plăcere şi dă oarecum satisfacţie nedumeririi omului care, din staţia unde aşteaptă autobuzul şi vede cum se perindă în mod ritmic autovehiculele în sens contrar însă e silit să-şi închipuie că niciodată nu va sosi cel dorit de el, se întreabă de ce în uriaşa complexitate a unui univers cu n dimensiuni seriile de evenimente par a se integra şi interfera totdeauna potrivnic intereselor, vrerilor sau năzuinţelor noastre.<br /><br />...<br /><br />Critică la persoana întâi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983, pp. 153 - 155<br />(comentariu apărut iniţial în Viaţa Românească, <br />anul XXXIV, nr. 10, octombrie 1981, pp. 81 - 82, <br />sub titlul „Insolitul lui Ov. S. Crohmălniceanu")<br /><br /><br /><br /><br /><br />MIRCEA IORGULESCU DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Cu noile sale „istorii insolite", Ov. S. Crohmălniceanu se înscrie şi bibliografic printre cei mai importanţi autori români de literatură S.F. Genul, foarte popular, ceea ce înseamnă deopotrivă o servitute şi un avantaj, nu pretinde numai înzestrare literară şi cunoştinţe tehnico-ştiinţifice situate, orice s-ar spune, peste nivelul mediu, dar şi o anumită prolificitate. Un bun autor de literatură S.F. nu-şi poate permite luxul de a fi neproductiv, iar profesionalismul este o condiţie absolut necesară, chiar dacă la noi, cum s-a semnalat în mai multe rânduri (mai de curând Al. Mironov într-o intervenţie altminteri colorată cu accente inutil pamfletare publicată în „România literară" nr. 46, a.c.), genul este artificial marginalizat, împrejurare favorabilă înfloririi diletantismului.<br />Că pentru Ov. S. Crohmălniceanu literatura S.F. nu reprezintă doar un exerciţiu de destindere intelectuală, o îndeletnicire de vacanţă, o arată, convingător, înseşi excelentele sale „istorii insolite", fermecătoare şi profunde, ce vădesc atât de familiarizare á fond cu specificul genului, cât şi o marcantă grijă de a i se evita poncifele, abundente de altfel: genurile în expansiune au întotdeauna tendinţa de a-şi fabrica stereotipii în ritm accelerat. Acceptându-se, în general, că literatura S.F. merge fie în direcţia exploatării efectelor imaginaţiei tehnologice, fie în aceea a schimbării problematicii umane prin modificarea spectaculoasă a cadrului de viaţă, se remarcă la Ov. S. Crohmălniceanu voinţa de a păstra un echilibru bine calculat între acestea două. Ceea ce spunea Eugen Simion (în Scriitori români de azi, III) despre critica lui Ov. S. Crohmălniceanu rămâne valabil în esenţă şi pentru povestirile sale ştiinţifico-fantastice: „E un spirit prob, instruit, un om care-şi măsoară bine vorbele şi nu se aventurează în necunoscut. Pipăie de zece ori obiectul până avansează un punct de vedere despre el. Discursul lui lasă o impresie de masivitate şi soliditate." Ar mai trebui, poate, adăugată o menţiune despre dimensiunea ironică. Prezentă şi în critica lui Ov. S. Crohmălniceanu, dar în forme uneori abia perceptibile, ironia are în prozele sale o funcţie structurală şi o amploare dominantă. Este însă o ironie de un tip special, foarte sobră, dinadins îngheţată, fără nimic jucăuş, complice ori hazliu, ce aminteşte de filmele cu Buster Keaton: radicală, produsul unei inteligenţe tăioase, îşi păstrează întotdeauna o notă de gravitate sarcastică.<br /><br />...<br /><br />România literară (Bucureşti), anul XIX, nr. 48, 27 nov. 1986, p. 10<br /><br /><br /><br /><br />VOICU BUGARIU DESPRE OVID S. CROHMĂLNICEANU<br /><br /><br />Cele două cărţi de proză a1e lui Ovid S. Crohmălniceanu (Istorii insolite, Editura Cartea Românească, 1980 si Alte istorii insolite, Editura Cartea Românească, 1986) fac parte dintre nu excesiv de multele scrieri SF româneşti perfect valide, cu implicit efect centripet, ce asigură longevitatea şi creativitatea potenţială a mişcării SF. Ele ţin de anticipaţia speculativă, folosind modalităţi în mod special capabile de a stârni o fertilă incitaţie intelectuală. <br />Povestirile lui Ovid S. Crohmălniceanu nu urmăresc să-şi epateze cititorii prin înmulţirea sau sofisticarea unor amănunte tehnologice (deşi, atunci când apar, acestea se vădesc a fi roadele unor extrapolări impecabile). De regulă, naratorul pleacă de la câte o temă familiară a genului (călătorie cosmică, mutanţi, tribulaţii ale unor oameni de ştiinţă, invazie a unor extratereştrii, dificultăţi legate de evoluţia imprevizibilă a robotizării, comunicaţii inter-galactice, relaţii om-calculator, inteligenţa materiei anorganice, lumi paralele), dar mai totdeauna conflictele dintre personaje şi diferitele înfăţişări ale necunoscutului insolit evoluează şi se încheie în feluri originale. <br />Asiduu cititor de anticipaţie şi de popularizare ştiinţifică, autorul s-a străduit cu succes pentru obţinerea unor priorităţi în materie de idei SF. Trecând peste faptul că în materie de SF recent posibilitatea acordării unor certificate de prioritate absolută este practic exclusă, cunoscătorii pot depune mărturie asupra puternicei impresii de originalitate pe care o stârnesc cele mai multe dintre povestirile celor două volume. <br /><br />...<br /><br />Dincolo de excepţionala ingeniozitate a ideilor SF şi de reconfortanta altitudine intelectuală, povestirile celor două volume impun şi printr-o poetică imanentă, ce constă în raportarea vag polemică la clişeele genului, materializându-se printr-o ironie uşoară, ce se face simţită aproape în permanenţă. Tonul uşor ironic întăreşte individualitatea povestirilor, contribuind la consolidarea lor în categoria bunei literaturi manieriste. <br /><br /><br />România literară (Bucureşti), anul XX, nr. 19, 7 mai 1987<br /><br /><br /><br /><br /><br />ŞŢIINŢIFICO - FANTASTICOLOGIE <br />(însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică)<br /><br />Ovid S. Crohmălniceanu<br /><br /><br />Cărţile de science-fiction nu ajung aproape niciodată la anticariat. Poţi găsi pe cheiurile Senei, de pildă, maldăre din toate colecţiile poliţiste existente. Dar iarăşi oriunde nenumărate volume de proză „serioasă", de poezie, de eseistică, de reproduceri artistice, ba chiar şi de literatură ocultă. Trebuie să umbli însă cu lumânarea după o carte de „science-fiction". Se vădeşte că genul acesta are nişte cititori de o speţă cu totul aparte. Sunt inşi „trăzniţi", care-şi ascund lecturile ca pe o boală ruşinoasă. Alcătuiesc o congregaţie întinsă de maniaci recrutaţi din cele mai variate straturi sociale, legaţi între ei prin obiectul comun al reveriei lor secrete. Exista o librărie specială la Paris, unde se întâlnesc pentru a-şi completa colecţiile cu anumite exemplare rare sau epuizate, ca filateliştii. <br />Cum se face, totuşi că nici după ce mor, bibliotecile lor nu ajung pe chei? Misterul poate avea două explicaţii: ori mania se moşteneşte, ori urmaşii se grăbesc să expedieze la crematoriu o asemenea literatură, aşa cum altădată oamenii cuminţi ardeau cărţile de magie. <br />*<br />Literatura ştiinţifico-fantastică ne-a familiarizat cu motivul „universurilor paralele". Nu i-a fost însă de ajuns atât. În ultima vreme tinde la transformarea lui în realitate, constituindu-se ca o „literatură paralelă". <br />Există azi romane politice, sociale, psihologice, poliţiste, humoristice, mistice, documentare, erotice de science-fiction; a apărut şi o poezie de anticipaţie: Karel Capek a introdus de mult genul în teatru. Literatura ştiinţifico-fantastică îşi fabrică pe zi ce trece un univers al ei complet. La ora actuală, el are o mitologie şi o istorie proprii. Cititori şi critici care vă încăpăţânaţi să-l ignoraţi, băgaţi de seamă! S-ar putea curând să vă treziţi, fără să ştiţi, în mijlocul lui şi să vă simţiţi deodată pe o altă planetă! <br />*<br />Ce ar trebui să devină critica într-o astfel de literatură, orientată exclusiv spre viitor ? Probabil, un comentariu de opere încă nescrise, dar posibile, dacă e să respectăm logica lucrurilor. Sau, mai degrabă, o reflecţie pe marginea a ceea ce urmează să se întâmple cu eroii dintr-o carte, după încheierea acţiunii ei. <br />*<br />Cel mai cert semn că literatura ştiinţifico-fantastică se clasicizează e că are acum o avangardă. Un Burroughs, un Ellison, un Philip K. Dick şi-au însuşit tehnicile narative ale „noului roman". Scrisul lor rivalizează în sofisticare intelectualistă cu orice text de proză „experimentală". Epoca literaturii ştiinţifico-fantastice cuminte, á la Jules Verne, a rămas mult în urmă. Clifford Simak, Asimov, Heinlein sunt, din perspectiva „noului val", nişte tradiţionalişti învederaţi, deşi istorisesc poveşti cu fiinţe extraterestre, roboţi şi „mutanţi". H. G. Wells e privit ca un fel de Filimon al genului. S-a terminat şi aici cu cărţile nedificile, care se puteau citi în autobuz ! Paginile lor cu expediţii în lună sau spre centrul pământului încep să aibă un înduioşător aer desuet, plin de poezia melancolică a trecutului. Azi suntem invitaţi să parcurgem romane în care timpul plezneşte şi actele omeneşti se repetă necontenit, îşi schimbă brusc finalitatea sau iau o turnură absolut incredibilă. Ca să duci cartea până la capăt, trebuie să pui picioarele în apă rece. Îţi vine să-l parafrazezi pe Arghezi şi să exclami : „Ah! unde-i literatura idioată, cinstită şi insignifiantă ? Unde sunt Hector Servadac, Ber-Căciulă-impărat şi Flash Gordon? Unde mai putem găsi isprăvi inventive, eroice, uimitoare, dar logice şi liniştitoare ca regula de trei simplă?" <br />*<br />Era de aşteptat ca, tot jucându-se cu timpul, comprimându-l, dilatându-l, derulându-l de-a-ndărătelea, sucindu-l şi învârtindu-l, „noul roman" va sfârşi în „science-fiction". Ultimele producţii ale lui Philippe Sollers, corifeul literaturii „experimentale", au ca eroi nişte astronauţi, se petrec pe altă planetă şi sunt stăpânite de legile ei psihofizice diferite. <br />*<br />Şi totuşi... O mare parte din literatura de anticipaţie e, paradoxal, tradiţionalistă. Nu însă pentru că foloseşte formulele epice încercate şi se mulţumeşte să relateze faptele cu cap şi coadă. Tradiţionalistă în foarte multe asemenea scrieri e, oricât de bizar ar părea, însăşi optica lor. Invariabil, ele ne prezintă eşecuri ale efortului uman de a preface lumea. În imperiile galactice reînvie sclavia; civilizaţiile hipertehnicizate îşi dispută dominaţia cosmosului prin războaie nimicitoare; istoria se repetă la scară planetară; reapar dinastii regale, principi, duci şi marchizi care armează, în loc de ostaşi mercenari cu coifuri şi platoşe, uriaşe astronave. Unii autori îşi imaginează, fără humor, întreprinderile capitaliste deschizând sucursale pe Alfa Centauri şi vânzând făpturilor tripede din Constelaţia Lirei. <br />Foarte des eşecul însoţeşte ambiţiile ştiinţei şi duce la catastrofe. În oraşe megalitice subterane, sufletul tânjeşte după o fărâmă de cer, ca în „Scrisorile unui răzeş" de Cezar Petrescu. (Isaac Asimov: The Caves of Steel). Roboţi bătrâni visează, să-şi poată sfârşi zilele, jucându-se cu copiii, într-o mică aşezare rurală de pe o idilică planetă pitică. (Clifford Simak: All the Traps of Earth). Numai la ţară, în mijlocul naturii primitoare, se simt bine puţinii inşi scăpaţi de radiaţiunile cosmice care le-au provocat celorlalţi oameni o accelerare nefericită a activităţilor cerebrale (Poul Anderson: Brain Wave) etc. Graţie literaturii de science-fiction, păşunismul are şanse să devină o concepţie literară ultramodernă!<br />*<br />Dacă stau şi mă gândesc, este vorba aici mai curând de altceva. Nici o literatură nu poate trăi fără un puternic spirit critic la adresa lumii în care se mişcă. Dar universul autorilor de science-fiction, e situat în viitor şi-şi bizuie întreaga existenţă pe realizările ştiinţei. Critica va lua fatal aceste două direcţii. Umbrirea imaginii viitorului atrage automat, sentimentul regretului după trecut, iar neîncrederea în ştiinţă implică un anumit conservatorism. Altfel însă literatura de anticipaţie ar cădea în cel mai lamentabil idilism. Aşa cum burghezul lui Moliére făcea proză fără să ştie, scriitorul specializat în science-fiction practică un tradiţionalism inconştient. <br />*<br />Am ajuns să mă conving tot mai mult că specificul literaturii ştiinţifico-fantastice rezidă într-o „logicizare" sistematică a imaginaţiei. Pe o ipoteză oricât de năstruşnică a acesteia din urmă, mintea construieşte mereu un eşafodaj strict raţional. Fascinaţia literaturii de anticipaţie vine dintr-o atare logică strânsă impusă fantasticului. Dacă presupunem existenţa unei lumi, în care numai automatele cu facultăţi reproductive au reuşit să subziste (Lem), urmează să tragem toate consecinţele acestui postulat şi să-l facem absolut plauzibil. Literatura de science-fiction seamănă cu matematicile non-euclidiene. Singura eroare maximă pentru ea e să nu aibă rigoare. <br />*<br />Curios, dar şi în literatura de anticipaţie, realismul continuă să-şi păstreze o importanţă capitală. Fără el, cea mai inventivă imaginaţie nu poate crea aici nimic consistent. Ideile ştiinţifico-fantastice devin tulburătoare abia atunci când sunt urmărite în efectele lor asupra vieţii cotidiene. O civilizaţie, în care oamenii trăiesc la distanţe foarte mari unii de alţii, nu se mai deplasează, trimiţându-şi imaginile să converseze sau să se plimbe împreună, poate să intereseze doar dacă i se relevă consecinţele socio-morale (Isaac Asimov: The Naked Sun). La fel, să zicem, o lume, unde câinii au ajuns fiinţe raţionale şi au preluat conducerea planetei (Clifford Simak: City). Dar aceasta înseamnă tocmai a face realism în interiorul ipotezei fantastice. <br />Literatura de anticipaţie se află totdeauna în faţa următoarei dileme: ori întinde foarte puţin arcul fanteziei, rămâne în datele realităţii înconjurătoare, le modifică doar puţin şi lucrează după model, dar atunci n-are anvergură. Ori îşi făureşte o ipoteză extrem de îndrăzneaţă, dar atunci trebuie să construiască o întreagă lume inedită în cele mai mici amănunte şi, cum aşa ceva e aproape imposibil, ajunge să sacrifice consistenţa creaţiei. În primul caz riscă să cadă în platitudine tehnicistă; în al doilea, să ia aspectul fragil al reveriei. Concurenţii autorului de science-fiction sunt reporterul şi poetul. Ca să-şi păstreze un statut propriu, e obligat să fie realistul prin excelenţă al ipotezelor imaginare. <br />*<br />Scriitorii respectabili s-au obişnuit multă vreme să ţină literatura ştiinţifico-fantastică la distanţă. Acum, au prins şi ei gust pentru asemenea gen. Junger, Borges, Boll, Calvino, Sollers ş.a. îl practică. Dar literatura de anticipaţie, închisă într-o ortodoxie sectară, refuză să-i accepte printre oficianţii ei. Poate că se simte împinsă să-şi răzbune astfel o lungă epocă de umilinţă. <br /><br /><br />extras din Viaţa Românească, <br />anul XXVII, nr. 1, ianuarie 1974, pp. 3 - 6<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: GHEORGHE SĂSĂRMAN<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXTRAS DIN DICŢIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />SĂSĂRMAN Gheorghe, n. 9 apr. 1941, Bucureşti. Prozator SF (romancier, nuvelist, povestitor), eseist şi estetician. Fiul lui Alexandru Săsărman, muncitor, şi al Elisabetei (n. Gardoş). Liceul „Emil Racoviţă" din Cluj (absolvit în 1959). Facultatea de Arhitectură din Bucureşti (1959 - 1965), unde apoi şi-a susţinut doctoratul în arhitectură (1978) cu teza Funcţiune, spaţiu, arhitectură, publicată în 1979. Redactor al rubricii de arhitectură şi urbanism la ziarul Scînteia (1985 - 1974), redactor al paginii de ştiinţă şi al cronicii de arhitectură la rev. Contemporanul (1974 - 1982). A debutat în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice" (nr. 193, 1962) cu povestirea Cătălina; tot în CPSF (nr. 245 - 248, 1965) a publicat, serializat, romanul Proba tăcerii. Debut editorial cu vol. de povestiri SF Oracolul (1969), după care mai urmează alte două vol. de proză scurtă (povestiri şi nuvele SF): Cuadratura cercului (1975) şi Himera (1979), precum şi romanul 2000 (1982). În 1986, casa de editură Heyne Verlag din München, R.F.Germania, avea să publice acest roman sub titlul Die Enklaven der Zeit (Enclavele timpului); invitat de editură pentru a conferi asupra traducerii romanului, S. se stabileşte în 1983 în Germania, unde învaţă, la 43 de ani, o nouă limbă şi o nouă meserie, cea de informatician, pe care-o practică, începând din 1983, ca analist de sisteme la o firmă de consulting în construcţii, la München. Înainte de plecarea din ţară, a coordonat şi a scris studiul introductiv la vol. colectiv Gândirea estetică în arhitectura românească (1983), precum şi cap. dedicat arhitecturii în tratatul de Estetică al Academiei R.S.R., apărut în 1983 sub coordonarea unui „colegiu de redacţie" (Marcel Breazu, Ion Ianoşi, Grigore Smeu, Ion Toboşaru şi alţi şapte); întrucât între timp S. plecase „în Vest", cap. „Estetica arhitecturii" a apărut sub semnătura, voit eronată, „Gheorghe Sărmăşan", ceea ce, poate, venea să compenseze faptul că autorul n-a semnat niciodată cu pseudonime.. Premii literare: Premiul I şi un premiu internaţional la concursul SF al celor şapte ţări socialiste est-europene (1962), pentru povestirea de debut, Cătălina. (Nefigurând în nici unul din vol. autorului, povestirea poate fi găsită, alături de celelalte texte premiate la acest concurs, în culegerea Întâlnirile viitorului, Bucureşti, 1963.) Premiul „Europa" pentru cea mai bună proză scurtă la cel de al V-lea Congres european de science-fiction (EUROCON V, Stresa, Italia, 1980), cu povestirea Evadarea lui Algernon (din vol. Himera, 1979). <br />Debutul editorial direct în science-fiction era încă o raritate, la acea dată, la scriitorii români, S. numărându-se printre puţinii care au debutat în acest fel. Povestirea cu care s-a făcut remarcat dintru început şi care i-a deschis şansa afirmării (Cătălina, 1962 variaţiune lirică în registru SF pe o sugestie desprinsă din Luceafărul eminescian) nu va figura însă în sumarul volumului de debut, Oracolul (1969), unde autorul preferă să-şi exerseze mâna, cu bune rezultate, în ipostazierea mai pronunţat epică şi „realistă" (agrementată uneori şi „poliţist") a motivelor SF „clasice": zborul spaţial, mijlocind contacte cu super-civilizaţii extraterestre, ingerinţe terestre ale extratereştrilor, deplasarea liberă în timp şi chiar incipiente deschideri spre problematica mutanţilor, timid abordată încă la noi la acea dată. În vol. Cuadratura cercului (1975), subintitulat Fals tratat de urbogonie, S. - arhitect şi ziarist de profesie - foloseşte pretextul literar pentru a accede la meditaţia filosofică, sociologică, morală asupra destinului umanităţii, aşa cum poate fi acesta descifrat din hieroglifele construcţiilor pe care omul le ridică, dereglând echilibrul naturii cu consecinţe de cele mai multe ori dezastruoase, şi nu atât pentru natură cât pentru om însuşi. Comună pieselor din volum le este tehnica de a sugera metonimic existenţa şi mentalitatea ipoteticilor locuitori ai utopicelor arhitecturi, absenţi din decor, sau prezenţi doar generic, ca specie ori ca o colectivitate socială, mai rar ca personaje individualizate ori cel puţin nominalizate. Este, s-ar putea spune, o tehnică a basoreliefului, fundalul constituindu-1 prezentarea descriptivă a insolitelor arhitecturi imaginare, descripţie cu care se deschide fiecare text, pe acest fundal desprinzându-se apoi în relief, în partea secundă, grupuri umane ori siluete individuale, antrenate uneori într-o incipientă mişcare epică. După aceste „decoruri" ce se susţin mai mult descriptiv şi eseistic, prin speculaţie şi meditaţie, şi mai puţin narativ, prin fabulaţie, fiind, prin însăşi natura lor, statice şi expozitive în cea mai mare parte, S. revine, cu vol. Himera (1979), la un science-fiction „de acţiune", dinamica acţiunii epice fiind de natură a-i pune mai bine în valoare calităţile specifice. Mânuită cu siguranţă încă în Oracolul, „arma" în care excelează S. şi care-l avantajează în contextul ştiinţificţiunii româneşti actuale este tăişul „gol" al conflictului, finalizat decis, nedigresiv, condus fără prea multe ocoluri sau popasuri analitice, prin desfăşurări epice alerte şi suspensuri bine tensionate, spre deznodăminte „dure", neîndulcite (acţiunea „anti-happy-end" fiind dealtfel mai generală în 8F-ul românesc din ultimele decenii). Aşa se întâmplă, de exemplu, în nuvela Puţin mai devreme, unde se anticipa ficţional modul cum ar fi urmat să se dezlege „echilibrul terorii" atomice dintre cele două supraputeri care-şi împărţeau hegemonia lumii la acea dată; „Fillonia" şi „Kaşonia". De la fabula schematică, univocă şi transparentă, S. trece apoi firesc la parabola echivocă, plurivocă, discret aluzivă şi inaparent alegorică, mai complexă şi mai „translucidă" semantic, mai consistentă deci literar. Încadrabilă tematic, în mare, problematicii mutanţilor, Evadarea lui Algernon - cea mai bună povestire a sa de până acum - îşi află pretextul şi punctul de start - dar numai atât! -într-o celebră piesă a „genului": nuvela scriitorului american Daniel Keyes Flori pentru Algernon (1959, Premiul Hugo 1960), amplificată ulterior la proporţii de roman (Premiul Nebula, 1966), vizualizată pe micul şi pe marele ecran (filmul Charly, 1968), tradusă şi la noi (v. Viaţa Românească, nr. 1 / 1974, sau Almanah Anticipaţia, 1983). Acolo, „mărirea şi decăderea" protagonistului, Charlie Gordon, provocata ambele prin stimularea artificială, chirurgicală, a inteligenţei, erau secondate contrapunctic şi pitoresc de un şoricel, supus de experimentatori la aceleaşi teste şi botezat tot de ei Algernon. Pornind de la această sumară sugestie, S. imaginează un laborator de inginerie genetică, izolat din raţiuni de securitate pe o puţin populată „Insulă a Bufniţei", laborator din care un virulent „virus G, al genialităţii" evadează odată cu agentul purtător, tot un şoarece (alt Algernon), supus experimentărilor cu acest virus şi devenit astfel prea viclean pentru a mai putea fi ţinut sub control de experimentatori. Emisia semantică a dinamicii epice de fapt abia acum începe, căci epidemia de genialitate, contaminând preferenţial indivizii congenital subdotaţi, transformă subit această aluzivă Insulă a Bufniţei într-o aberantă „lume pe dos", într-o terifiantă „colonie penitenciară" kafkiană din care nu mai există scăpare pentru nimeni, şi mai ales pentru cei „imuni", cărora propria inteligenţă nativă le conservă luciditatea, spiritul critic, judecata dreaptă: acaparând discreţionar puterea în acest alegoric spaţiu închis, draconic izolat de restul lumii. un obscur plutonier, obtuz şi încet la minte până atunci, se transformă peste noapte într-un diabolic dictator, inepuizabil în energia şi inventivitatea cu care escaladează represiunea în interior şi expansiunea în exterior, trimiţându-şi armatele de şoareci genialiferi să infesteze întreaga lume. O menţiune pentru nuvela care dă titlul volumului, Himera, unde S. sondează resursele epice ale unei ipoteze - conservarea postumă şi extracorporală a psihicului - pe care, în literatura română, o consacrase ca idee poetică şi ca expresie lirică Al. Philippide, în poezia Incomunicabilul din vol. Monolog în Babilon (1967). Evadarea lui Algernon şi, mai ales, Puţin mai devreme (cu o scadenţă deja expirată: 16 mai 1984) sunt „anticipaţii pe termen scurt", ca şi romanul 2000 (1982); nu confirmarea sau infirmarea ipotezelor ficţionale de către o istorie „reală" care „le-a luat-o înainte" contează în aceste „anticipaţii pe termen scurt", ci resursele lor intrinseci de activism extraestetic - etic, social, politic, filosofic, deontologic etc. - resurse ce devin legitim şi pe deplin disponibile abia odată cu îndeplinirea preliminarului barem estetic al valorii. Astfel, în romanul 2000 S. imaginează un original „apocalips" în versiune SF, vizând neutralizarea estetică, prin consumare in planul imaginarului, a riscurilor previzibile ce ameninţă cu distrugerea totală omul şi omenirea la acest sfârşit de secol şi de mileniu. Totul este perfect inobiectabil, dar nu aici, în „ideologie" şi în „avertisment", îşi află adevăratele puncte de sprijin valoarea unei cărţi de science-fiction, ci în ontologie. Nici măcar în psihologie, pentru că punctul slab al romanului este tocmai idila sentimentală, a cărui dulcegărie nici măcar nemilosul bad end n-o poate răscumpăra; există însă şi o ancoră aruncată în ontologie, un punct forte, ce răscumpără totul, şi anume efectele de „tunel al timpului", acele „enclave ale timpului" pe care ediţia germană le-a subliniat încă din titlu (Die Enklaven der Zeit, München, 1986). În romanul 2000, un hazardat experiment ştiintific, scăpat de sub control, aduce cu sine nu doar anarhie şi destrămare socială, nu doar bestialitate şi violenţă „apocaliptică", dar şi fantasmatice „noduri temporale" prin care, de exemplu, pătrunde intempestiv în prezentul naraţiunii cavaleria lui Alexandru Macedon, iar emisarii prezentului descind incognito în Atena lui Socrate sau în Anglia lui Newton ş.a.m.d. Asemenea energice şi spectaculoase dislocări temporale, asemenea juxtapuneri în text a unor paliere temporale pe care în realitate le despart secole şi milenii constituie o garantată sursă de „sense of wonder" - acea ipoteză sub care emoţia estetică a sublimului îşi face, specific şi definitoriu, simţită prezenţa în science-fiction, constituind aici, implicit, criteriul decisiv al valorii. <br /><br /><br />OPERA: Oracolul, Bucureşti, 1969; Cuadratura cercului, Cluj-Napoca, 1975; Himera, Bucureşti, 1979; Funcţiune, spaţiu, arhitectură, eseu, Bucureşti, 1979; 2000, roman, Bucureşti, 1982; Gândirea estetică în arhitectura românească (coordonare şi pref. de ~), Bucureşti, 1983; Die Enklaven der Zeit, roman, München, 1986; Cupa de cucută, roman, Timişoara, 1994;<br />REFERINŢE CRITICE: V. Stanciu, în Steaua, nr. 11, 1969; M. Opriţă. în Steaua, nr. 2, 1970; N. Manolescu, în România literară, nr. 31, 1975; V. Bîrlădeanu, în Presa noastră, nr. 9, 1975; I. Ianoşi, în Contemporanul, nr. 28, 1979; C. Bejan, în Familia, nr.7, 1979; H. Mihaiu, în Echinox, nr. 10, 1979; V.Bugariu, în Scînteia tineretului, 5 dec. 1979; Tr. L. Birăescu, în Transilvania, nr. 2, 1979; V. Stanciu, în Steaua, nr. l, .1980; A. Silvestri, în Luceafărul, nr. 9, 1980; Fl. Manolescu, Literatura S.F., 1980; Alex. Ştefănescu, în Scînteia tineretului, 28 iun. 1982; A. Cosma, în Vatra, nr. 7, 1982; D. Rebreanu. în Tribuna, nr. 31, 1982; M. Aramă, în Steaua, nr.12, 1982; A. Rogoz, în Almanah Anticipaţia, 1983 (apărut în 1982); C. Robu, Timpul este umbra noastră. Science fiction românesc din ultimele două decenii (antologie comentată), 1991; M. Opriţă, Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară, 1994; C. Robu, Twelve of the Best Romanian SF Stories, 1995; C. Robu, în Tribuna, nr. 4, 1996; M. D. Pavelescu (coordonator), Dicţionar SF, 1999.<br /><br /><br />Din Dicţionarul Scriitorilor Români, <br />coordonare şi revizie ştiinţifică <br />Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, <br />Vol. IV (R - Z), în curs de apariţie<br /><br /><br /><br /><br /><br />DILEMELE SCRIITORULUI PRIBEAG<br /><br />Gheorghe Săsărman<br /><br /><br />Scriitorii pribegiţi, de orice naţie ar fi ei, constituie fără îndoială o subspecie aparte, sortită unei existenţe prin excelenţă dilematice. Puţini sunt cei cărora le reuşeşte, cu un preţ îndeobşte ignorat, marea performanţă de a se integra cu adevărat culturii de adopţie - însă nu despre aceste rare excepţii va fi vorba aici, şi nici despre cei ce au şansa de a aparţine unei etnii care, minoritară în ţara de obârşie, s-ar zice că în ţara gazdă revine de fapt la ea acasă. <br />Pribeag fiind, scriitor sau nu, eşti mai întâi de toate o fiinţă umană, te confrunţi cu prozaice nevoi cotidiene - mâncare, îmbrăcăminte, adăpost. Ai poate familie, copii, guri de hrănit, fiinţe fragile de ocrotit. Poate că tocmai dorinţa de a le oferi şansa unei existenţe mai senine, te-a împins să iei drumul exilului. Dar pribegia e un termen abstract: mai concret, trăieşti la Boston, la Stockholm, într-un sat din Normandia, sau într-un orăşel din Bavaria, iar de acest loc depinde nemijlocit felul cum iţi câştigi pâinea cea de toate zilele. De regulă, nu din scris. Fie pâinea cât de rea, zice proverbul, tot mai dulce-n ţara mea... Dacă ai ales să-ţi duci viaţa printre străini, se cheamă că nu prea urmezi această povaţă. Mai bună sau mai rea, pâinea se cere câştigată cu sudoare şi, mai ales, cu cea mai preţioasă dintre resurse - timpul; întrebarea este, pentru scris, cât timp îţi mai rămâne? <br />Prea bine, veţi spune dumneavoastră, dacă tot nu-ţi mai rămâne timp, atunci unde-i dilema? Adevărat: cine abandonează pana, nici nu intră in discuţie La urma urmei, şi scriitorii rămaşi la vatra strămoşească au aceleaşi probleme existenţiale, au şi ei familii de hrănit, nici ei nu pot trăi din scris. Scriitori - şi despre ei e vorba - sunt tocmai aceia care, mânaţi de ideea fixă de a se crede mai breji, se împotrivesc tentaţiei dezarmante de a se limita la efortul, nici pe departe minim, al subzistenţei şi, drămuindu-şi ceasurile zilei şi ale nopţii, deturnează timpul spre un ţel după toate aparenţele absurd, acela de a scrie. Scriitor, spunea cineva - şi se pare că era in cunoştinţă de cauză - este cel care nu-i destul de inteligent pentru a se lăsa de scris. Dar dacă pentru cei rămaşi între ai tor trăznaia asta mai poate fi cumva înţeleasă, pentru cei pribegi pare să fie semn de nebunie curată. <br />Scrii. Vrei cu tot dinadinsul să scrii. Şi abia cu conştientizarea acestui imperativ începe marea, cumplita tulburare. Mai întâi de toate, despre ce vrei să scrii? Ce vrei să comunici, care este realitatea căreia simţi că tu şi numai tu eşti în măsură să-i dai glas, pe care tu eşti cel chemat s-o smulgă unui destin pieritor? Este cumva realitatea ţării de baştină? Ce mai ştii despre ea? Imaginea ei vehiculată prin presa ţării de adopţie e mai curând suspectă, nu-ţi prea inspiră încredere. Din ce subterane iţi extragi, aşadar, cunoaşterea? Cel mai adesea, din amintiri, împrospătate aleator, prin vizite pe fugă, din lectura întâmplătoare a unor ziare editate în patrie, din reviste ale diasporei, din informaţii adunate de prin scrisori sau convorbiri telefonice. Ai cumva impresia că eşti bine informat? Că simţi pulsul ţării? O îndoială te roade, teama că te-ai depărtat, că te-ai înstrăinat de tot... <br />Să scrii despre noua ta patrie? Dar abia că aici eşti străin de-a binelea! Ce ştii tu despre această ţară, despre poporul, cultura şi istoria ei, ba chiar şi despre prezent? Te poţi compara cu cetăţenii ei de baştină, cu cei care au inhalat cu prima suflare aerul, au bătătorit cu primii paşi pământul acestui loc, unde tu eşti doar tolerat, un transplantat de oră târzie, fără rădăcini autentice? Să-ţi propui drept obiect al scrisului această nouă realitate, pe care abia înveţi s-o descifrezi, pe care nici nu speri s-o poţi înţelege vreodată, cu mintea şi mai ales cu inima, desigur că asta ar fi adevărată impostură! <br />Şi atunci, ce-ţi mai rămâne? Realitatea ta de pribeag, propria ta soartă, de care te arăţi gata să te laşi înduioşat. Dar nu-i aşa că, în esenţă, fiecare scriitor tocmai despre sine scrie? Madame Bovary, c'est moi! Pentru moment, este şi asta o mică certitudine, nu foarte solidă, totuşi, şi care nu prea are darul să te scutească de alte frământări. De pildă, limba - în ce limbă scrii? Poţi cumva să scrii într-o limbă adoptată? Mulţi au încercat, şi mai încearcă. Cu rezultate modeste, dacă nu chiar rizibile. De reuşit, au reuşit prea puţini, cum spuneam şi mai la început... Aici chiar că n-ai motive să despici firul în patru, orice meşteşugar care se respectă trebuie să fie stăpân pe uneltele lui - iar unealta scriitorului e chiar limba în care se exprimă. Şi cum s-ar putea substitui oare limbii materne o limbă învăţată oricum târziu, mult prea târziu! Nu, nici pomeneală! <br />Aşadar, scrii în limba ta maternă. Carevasăzică, româneşte. Dar cum mai arată româneasca ta? Mai ţine ea pasul cu limba vie, care se vorbeşte la Bucureşti sau la laşi, la Cluj sau la Craiova? Nu cumva a rămas de căruţă? Eşti sigur că nu suferă de arhaism, de anchilozare, de o implacabilă vetusteţe? Ai habar cam ce s-a scornit într-ale vorbei, ce neologisme asaltează vocabularul străzii şi ce cuvinte s-au demodat ori au ieşit cu totul din uz? Şi asta încă nu-i lucrul cel mai grav: recunoaşte că ţi-ai cam pierdut deprinderea limbii, că zile în şir n-ai cu cine conversa în graiul tău, că uneori trec luni de zile fără să ai răgazul de a aşterne pe hârtie un rând (nulla dies sine linea? - da' de unde!), că în faţa colii de hârtie te chinui nu o dată să găseşti nu atât cuvântul ce exprimă adevărul, cum spunea poetul, ci pur şi simplu să-ţi găseşti cuvintele! Halal scriitor... Maliţioşi, confraţii rămaşi la sânul patriei te-ar putea arăta într-o bună zi cu degetul. Un motiv în plus ca să-ţi plângi de milă. <br />În definitiv, pentru cine scrii tu? Pentru noii tăi concetăţeni, cumva? Fii dom'le serios: chiar crezi că i-ar putea interesa ceea ce socoţi tu că ai a le spune? N-au ei îndeajuns cu faliţii lor? Imaginează-ţi că te prezinţi la un editor cu manuscrisul tău, redactat într-o limbă pentru el inaccesibilă. Nevoit să laşi modestia de-o parte, îi vei spune că îi oferi spre publicare o capodoperă. Cu mai puţin de-atât, ţi-e limpede, n-ai avea nici o şansă. Editorul nu va face însă nici cel mai mic efort spre a se convinge dacă ai dreptate ori ba, nu se va osteni să caute un cunoscător de română, căruia să-i comande un referat, ci se va mulţumi să-ţi spună, politicos dar categoric, capodoperă sau nu, că programul editurii pe următorii ani e de mult stabilit, că portofoliul e complet şi că scriitorii est-europeni oricum n-au priză la public. Va deveni poate; pentru o clipă, mai puţin oficial, ca să-ţi explice că n-ar face un bine nici editurii şi nici chiar ţie nu ţi-ar face un serviciu, dacă ar tipări o carte care să zacă nevândută, nevandabilă adică prin definiţie, în rafturi - sau, mai rău, în depozit. <br />Lămurit cum stau lucrurile cu strugurii mult prea acri ai universalităţii, îţi vei spune că, de fapt, tu scrii pentru cititorii din ţara ta natală, singura şi adevărata ta patrie. Brusc, vei simţi cum patriotismul te năpădeşte cu totul, ba mai dă şi pe de lături - nu îndeajuns însă ca să te împingă la gesturi necugetate, pe care mai apoi să le regreţi, de pildă la decizia de a te repatria. Nu, dorul de ţară pare cu atât mai sublim, cu cât distanţa până la hotarele ei e mai mare! De la această distanţă confortabilă, îţi propui aşadar să-i delectezi pe foştii tăi compatrioţi cu zugrăvirea mişcătoare a nemaipomenitelor tale suferinţe de pribeag. Sau, la rigoare, să-i instruieşti într-ale civismului şi democraţiei, relatându-le pe larg, sfătos şi cu tâlc, ca unor hotentoţi, rătăcirile tale prin lumea hipercivilizată a occidentului. <br />Iar aici survine lovitura de teatru: hotentoţilor nu le pasă chiar deloc de suferinţele tale! Şi ţi-o spun de la obraz. Vrei să ţi se tipărească învăţăturile? Vrei să-ţi vezi capodopera între scoarţe de carte? Nimic mai simplu - scoate, bobocule, câteva mii de marafeţi, dintr-ăia verzi bineînţeles, şi treaba se face, cât ai zice peşte! Cum, nu tu eşti ăla care trimitea amicilor din ţară, după primul an, poza ta la volanul mercedes-ului? N-ai moştenit tu milioane de la unchiul din America? Atunci află că n-ai pic de haz! Pe dată patriotismul tău tumultuos ţi se arată într-o nouă lumină, ba aş zice că păleşte binişor. Adică ce cred ei, te întrebi tu jignit, cred cumva că pe tine te dau dolarii afară din casă? Cred ei că prin străinătăţi aruncă lumea cu arginţii după fiecare venetic? Nu că ai fi fost pus pe afaceri, nu ţi-ai tăcut deloc iluzia că te vei pricopsi - dar chiar aşa, să ţi se pretindă să-ţi sponsorizezi tu singur opera? Drept cine, sau drept ce eşti luat? Nemaivorbind de faptul că o asemenea practică desfiinţează criteriile de valoare literare, inundând librăriile cu inepţiile oricui e în stare şi se arată dispus să şi le finanţeze. <br />Şi, iată abia acum te întrebi cu toată seriozitatea, dar cu inima sfâşiată, dacă n-ar fi totuşi cazul să abandonezi condeiul. E prea târziu, însă, ai morbul in sânge, iar boala-i fără leac.<br /><br /><br />Munchen, 8 ianuarie 2000 <br /><br /><br /><br /><br /><br />ADRIAN ROGOZ, SAU MODESTIA ERUDITULUI <br /><br />Gheorghe Săsărman<br /><br /><br />Există scriitori care se bucură în timpul vieţii de un enorm succes, de o notorietate ecrasantă, ce pare să le asigure un loc strălucit în panteonul neamului, dacă nu chiar într-acela al umanităţii. Că o asemenea glorie se dovedeşte uneori efemeră, că nu orice succes se arată mai târziu a fi fost mai mult decât un mirobolant foc de artificii, că posteritatea refuză nu o dată să ratifice elogiile entuziaste ale adulatorilor, ba mai şi dă uitării câte-o celebritate găunoasă - asemenea semne de îndoială, îndemnuri certe la temperarea exceselor, nu împiedică totuşi proclamarea vehementă a genialităţii cutărui sau cutărui autor contemporan. Iar nu puţine sunt cazurile în care chiar cel în cauză îşi aşează singur pe creştet cununa de lauri, neîncrezător în discernământul semenilor şi grăbit nevoie mare s-o ia înaintea istoriei literare. <br />Pe alţii, însă, îi preocupă mai puţin ceremonialul consacrării. Cu tenacitate şi răbdare de giuvaergiu, ei îşi migălesc preţ de-o viaţă nestematele, fanatici ai perfecţionismului, ezitând până la hotarele nefiinţei să încredinţeze tiparului slovele la care nu încetează să tot şlefuiască şi lăsând în seama altora cântărirea caratelor. Viaţa şi opera lui Adrian Rogoz ilustrează cum nu se poate mai bine tocmai această rară speţă. <br />Pentru cei mai mulţi dintre cei care l-au cunoscut - şi n-au fost puţini - el a fost şi va rămâne apostolul anticipaţiei româneşti. Redactor al Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice (1956-1974), cu al cărei destin părea să se fi identificat totalmente, el şi-a jertfit cei mai buni ani într-un admirabil gest de misionarism cultural, contaminând cu morbul SF scriitori de renume, descoperind şi îndrumând de-a lungul deceniilor zeci de tinere condeie. Doct, de o erudiţie neostentativă, dublată de o modestie dezarmantă, şugubăţ şi duios, incapabil să facă şi chiar să gândească răul, maestru în arta socratică a moşitului ideilor - aşa l-au ştiut numeroşii tineri şi mai puţin tineri fani ai ştiinţificţiunii, al cărei patriarh admirat şi îndrăgit a fost. A produs el însuşi câteva dintre cele mai apreciate scrieri carpato-danubiene ale genului - printre care poeticul roman Omul si năluca (1965), povestirea Altarul zeilor stohastici (1972), premiată la cea dintâi Convenţie europeană SF, sau nuvelele din volumul Preţul secant al genunii (1974), traduse în mai multe limbi europene şi în japoneză.<br />Mai puţini ştiau pe atunci că, pe lângă râvna lui în cheie SF, Adrian Rogoz nu era străin de teatru (piesa Martin Rogers descoperă America, scrisă împreună cu C. Constantin, a fost jucată în 1955 la Teatrul Naţional), că îl pasiona filozofia, disciplină în care a obţinut o licenţă strălucită, deşi târzie, cu lucrarea Epistemologia genetică a lui Jean Piaget (1971) şi s-a remarcat prin eseuri pe teme de semiotică. Sau că neobositul propagator al unui gen literar socotit pe nedrept minor, era în acelaşi timp năpădit de sublima patimă a poeziei, aşa cum avea să se constate la apariţia surprinzătorului său volum Inima rezistentă (1981 ). Înrudit prin substanţa poetică cu Ion Barbu, de a cărui preţuire se bucurase încă de la debut (cu poemul premiat Nimfaunesca, 1944) şi pe care n-a încetat toată viaţa să-1 venereze, Adrian Rogoz s-a dovedit a fi totodată un reprezentant strălucit al poeziei avangardiste, experimentale. Născocitor al poeziei invariante, pe care o ilustrează în volum prin ciclul Tace sens nesecat (a se observa că şi titlul e un palindrom!), el nu s-a mulţumit să identifice nenumărate exemple de structuri invariante în lexicul limbii române, ci le-a ales pe cele mai sugestive şi le-a cizelat neostenit, până la ivirea autenticei incandescenţe poetice. <br />Inima poetului s-a arătat mai puţin rezistentă: un infarct miocardic ni l-a răpit în vara lui 1996, la 75 de ani. Printre manuscrisele lui inedite se afla şi romanul aforistic Holograme - Cosmodrame, căruia îi aparţin fragmentele publicate în paginile de faţă şi care ni-l dezvăluie încă o dată pe Adrian Rogoz într-o nouă ipostază, aceea de cugetător comunicând în spirit cu teme majore şi cu mari personalităţi ale milenarei culturi a omenirii. Las cititorului plăcerea de a descoperi printre rândurile acestui jurnal de suflet adierea sprinţară a unui duh jucăuş, pătrunzător al tâlcurilor şi concis până la ultima expresie a esenţei, grav în accentele dramatice dar ironic şi plin de haz, acolo unde se priveşte pe sine în perspectiva atât de terestră a vremelniciei. <br /><br /><br />Munchen, 29 ianuarie 2000 <br /><br />(material scris pentru revista Dorul din Danemarca, prezentare a unor fragmente din volumul inedit de aforisme semnat de Adrian Rogoz - material preluat cu acordul autorului) <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: CORESPONDENŢE <br /><br /><br /><br /><br /><br />CINCI ÎNTREBĂRI PENTRU OVIDIU BUFNILĂ<br /><br />Iulian Ciocan<br /><br /><br />1. Dragă Ovidiu Bufnilă, eşti unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori români de SF. Relevant pentru proza ta mi se pare, însă, faptul că SF-ul e doar o componentă a unui melanj postmodernist eterogen. Te întreb, deci, ce fel de proză scrii şi cum se explică, totuşi, predilecţia ta pentru science fiction? <br /><br />2. Ai observat, probabil, că mai multe discuţii, studii, articole despre postmodernismul literar nu pot evita referirea la SF. Criticul britanic Randall Stevenson, de exemplu, consideră că atât SF-ul cât şi postmodernismul înseamnă folosirea cuvintelor pentru crearea altor lumi. Aceasta pentru că realitatea nu poate fi cunoscută în totalitate şi nici limbajul nu mai este conceput ca strâns legat de ea. Într-o carte tradusă recent la noi Luc Ferry vorbeşte despre rolul SF-ului în afirmarea postmodernităţii. Cum vezi, aşadar, relaţia dintre SF şi ficţiunea postmodenistă? <br /><br />3.Fiind student la Facultatea de litere din Braşov, nu am auzit vreun profesor să vorbească la cursuri despre literatura română SF chiar şi atunci când se discuta despre postmodernism, optzecism sau nouăzecism. Se creează impresia că în România prozatorii SF sunt oarecum nedreptăţiţi, ceilalţi scriitori pornind de la premisa greşită că tot ce e SF e şi paraliteratură. Te simţi, Ovidiu Bufnilă, nedreptăţit sau frustrat? Care sunt, de fapt, realităţile dintre SF-işti şi restul scriitorilor români? <br /><br />4. Eşti autorul unui interesant eseu despre căderea eroului la sfârşit de secol XX, ceea ce iţi pare a fi o problemă esenţială pentru omul care scrie. Ai putea să le explici şi cititorilor basarabeni ce ai în vedere? <br /><br />5. O ultimă întrebare: cum vezi evoluţia prozei în mileniul trei? Ce vom citi după „moartea" postmodernismului? <br /><br /><br />„Sf-ul nu trebuie să fie nici fanionul,<br />... nici remorca postmodernismului" <br /><br /><br />1. Îmi place ideea de melanj... Aş adăuga însă puţin suflet, ceva mişcare... Un pic de nebunie... Scrisul c o aventură personală... Singulară în fapt.... O provocare a identităţii autorului... O provocare pentru cititorul avid de aventuri imaginare... O provocare pentru cititorul care se vrea oglindit în marasmul autorului... O călătorie nebună, nebună... Doamne, ce simple ar fi lucrurile dacă aş şti cu exactitate ce fel de proză scriu! De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, ar fi plictisitor... Nici n-ar mai avea haz să scriu... Nu e oare un lux, scrisul... Nu e... E viaţa viaţă... trăită cu maximă intensitate... Pentru mine scriu, fiţi siguri... Da, proza mea e o călătorie a călătoriilor... O sumă de identităţi... E de-a dreptul fascinant să fii, în acelaşi timp, prinţ, brigand, om politic, marţian, dinozaur sau automat... E fascinant să te pui în pielea unui înger... Proza mea? Nu bănui, atunci când mă aşez la maşina de scris, cam ce-o să iasă... O să închid povestea în suprarealism, o să eşuez într-o anecdotă SF sau mă voi opri pe la mijloc descoperind că m-am împotmolit într-un realism minor... De ce să fiu ipocrit?! Scriu pentru că îmi place... Călătoresc prin imaginar... Îmi asum acest risc... Nu cerşesc apoi aplauze dacă cumva lucrurile ies bine... Am simţul măsurii şi ridicolului... Am ales literatura science fiction pentru că am descoperit că e total imperfectă... Chiar conservatoare şi artificială... Am început s-o cunosc şi i-am schimbat termenii... Personajele mele călătoresc uneori prin timp dar sunt afectate... Le curge sânge din nas sau li se schimbă codul genetic... Şi nu este oare asta puţin realism?! Am violat convenţiile SF şi unii nu mi-au iertat-o... Dar e aventura mea... Proza mea, odată publicată, trebuie să se descurce singură... Oh, atenţie, e ca o femeie proza asta... O Fata Morgana! O sărbătoare a imaginarului... Deşi toate porţile sunt deschise la această sărbătoare, unii privesc printre ochiurile din zid, prin crăpături... Asta e cu proza lui Bufnilă... Depinde cum o priveşti, din ce perspectivă... Mi se pare absolut corect să spun lucrul asta... Cititorul sau criticul trebuie să aibă un cuvânt de spus în direcţia asta... <br /><br />2. Sf-ul nu poate afirma postmodernismul... Postmodernismul este un proces şi un fenomen... În acelaşi timp... E una din tulburătoarele descoperiri ale sfârşitului de secol... Iată, lucrurile sunt fragmentare, continuitatea este dizolvată în discontinuitate... Sigur că tehnicile literare au urmat filozofia şi experimentul ştiinţific... Dar scriitorul nu este un simplu imitator... Nu este chiar o oglindă fidelă a fenomenului fie el social, religios, al procesului tehnic şi tehnologic... El, scriitorul, e un demiurg în felul lui... O ştie toată lumea... Tocmai aici cred că literatura SF se poate salva... Dacă va populariza, să zicem, teoria haosului sau a fractalilor, atunci se va sfârşi în banalitate şi paraliteratură... Eu consider sf-ul a fi o meditaţie, o provocare asupra fiinţei umane... Sf-ul ar putea distorsiona caracterul fragmentar propus de postmodernism... Ar putea descoperi noi înţelesuri, noi căi... Nu, Ovidiu Bufnilă nu este un copiator... Eu nu vreau să imit... Am avut uneori discuţii în contradictoriu cu unii oameni de ştiinţă... Sf-ul nu trebuie să fie nici fanionul, nici remorca postmodernismului... El trebuie să fie calul troian... Literatura toată trebuie să fie un cal troian! Şi-apoi, nu-i aşa, vom reforma şi modifica şi calul troian... Asta e marea provocare! <br /><br />3. Lăsaţi-mă să râd! A scrie e un act conştient... Îţi asumi o sumedenie de riscuri... Intri în controversă cu politicul, cu lentoarea gândirii comune, eşti blamat sau ridicat în slavă... Gloria nu e oare ea periculoasă? Nu deformează scriitorul? Nu-l umple de artificial, nu-i răpeşte gradele de libertate?! Deci, Ovidiu Bufnilă nu se consideră frustrat de faptul că unii critici sau o parte a publicului cititor consideră literatura SF a fi o literatură marginală... Oh, am trecut prin multe momente care, pentru alţii, ar fi putut fi de-a dreptul penibile... Nu m-am supărat... Nu m-am revoltat în van... Eu cred cu tărie în scrisul meu... Sunt un războinic... Lupt... Scriu cu fervoare, intru în dialog cu lumea înconjurătoare... Într-o lume a diversităţii ar părea suspectă o opinie omogenă... Îmi plac cei care mă contestă sau mă înjură... Iar pe indiferenţi încerc să-i scot din sărite sau din ţâţâni... Niciodată nu am lăsat la voia întâmplării destinul meu de scriitor... Am publicat în mai toate revistele din România şi am relaţii nemaipomenite cu mulţi scriitori sau critici care nu sunt SF! Important e că comunici cu mediul literar ori care ar fi el... E nemaipomenit să intri în dialog... Am căutat întotdeauna să abordez comunicarea pe picior de egalitate... Asta pentru că eu cred cu tărie în valoarea scrisului meu... Dacă n-aş crede, atunci m-aş lăsa de scris şi m-aş apuca de tinichigerie... Şi, vă asigur, m-aş putea îmbogăţi în doi timpi şi trei mişcări... Dar mie îmi place parfumul imaginarului... Şi, de fapt, provoc realul... Îl reconstruiesc!<br /><br />4. Ah, eroul! Unde sunt marile revoluţii?! Unde sunt marile bătălii? Ce vedem? Mari scenarii... Eroi de mucava... Pericolele sunt trucate, Marea Ficţiune a secolului XX înghite milioane de oameni... Cine ştie numele lor? Sunt milioane de oameni care aşteaptă un Salvator! Milioane de oameni care-şi consumă existenţa în banalitate, trivialitate şi mediocritate... Extratereştrii? Godzila? Asteroidul fatal? Cât sună de fals! Adevăratul pericol este anomia, este ticăloşia, este minciuna şi trădarea! Toate, toate construiesc calvarul! Milioane de oameni aşteaptă Eroul! Politicienii se îneacă în fiecare zi în propriile lor băltoace, vedetele filmului şi muzicii sunt consumate cu aviditate, precar şi iluzoriu prin canalele mass mediei... Oamenii au nevoie de Eroi adevăraţi! Iar scriitorul?! Mai mult ca oricând are dreptul de a construi Eroi sau, dacă nu, de a da indicaţii valabile asupra unor pericole reale! Milioane de oameni vor să urmeze un Erou! Poate că el va veni şi va descătuşa fiinţa umană care se zbate în plictis, în mizerie şi în ignoranţă... Umanitatea trebuie să aibă un destin remarcabil, altfel totul e zădărnicie şi atunci Diavolul, fie el metaforic sau foarte real, ne va învinge cu uşurinţă! <br /><br />5. Postmodernismul?! Dar cine poate spune cu exactitate ce este postmodernismul? Un proces? Un fenomen? Este supus legilor fizicii, legilor sociale? Este o pură invenţie? Este Supremul Scenariu Apocaliptic?! Lucrurile sunt foarte, foarte serioase! E postmodernismul doar un teatru de război pentru doctrine, pentru blocurile militare, pentru politici, pentru serviciile secrete? E un ultim nivel al fiinţei umane? E trecerea către mineralul întrupat în maşinării şi calculatoare? E sfârşitul fiinţei umane?! Sunt oare aproape clipele în care vor suna trompetele Apocalipsei? Ne fragmentăm ameţitor pentru a ne omogeniza?! Nu sunt convins. Poate că toate lucrurile astea sunt doar baliverne. Nu, istoria nu s-a sfârşit. Aşa cum nici nu s-a anunţat la buletinul meteorologic că s-a atins deja gradul zero al literaturii! Sigur că filozofii, scriitorii, criticii şi cititorii de texte pot inventa, pot fabula, pot trage semnalul de alarmă sau pot adormi spiritul gregar în fantoşe apocaliptice... E în firea noastră să ficţionăm... Fiinţa umană are o predilecţie îngerească pentru acte ficţionale... De ce, mă întreb uneori. De ce desfăşoară în acte şi imagini tot acest imaginar debordant? Trebuie să fie undeva cheia! Şi eu o caut ca atâţia scriitori geniali sau nu, premiaţi sau nu, vestiţi sau nu... Scriitorul nu e un alergător de formula unu... scriitorul nu încape într-o ecuaţie... El este o plămadă îngerească... E bântuit de repulsie, de groază, de sublim... Iar literatura? Nu moare, fiţi fără grijă... Postmodernismul? Nu moare pentru că nu şi-a spus ultimul cuvânt... Sau ultimele cuvinte... S-ar putea ca după 2000 să scriem romanele cavalereşti ale războaielor informaţionale din WorldNet... S-ar putea să scriem baladele cavalerilor electronici... S-ar putea să scriem romanţuri... Nu e important ce se va scrie, ci că se va scrie... Nu se poate altfel, de vreme ce noi, fiinţele umane, avem de construit Marele Text al Universului... De ce? Poate că nu vom afla niciodată... Dar trebuie să încercăm... Asta e splendoarea şi mizeria noastră... În asta constă, cred eu, măreţia şi decăderea scriitorului din toate timpurile...<br />Extras din revista Basarabia 1-3 / 2000<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI: CLASICE<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOUTĂŢI ŞI MAI PUŢIN NOUTĂŢI<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Peisajul sefe românesc la sfârşitul anului 2000 pare a fi static. Chiar dacă pentru începutul lui 2001 există oarece zvonuri privind oarece schimbări, protagoniştii acestei scene îşi vor păstra în mare poziţiile cunoscute.<br />Să începem cu singura revistă de science fiction care mai supravieţuieşte,<br /><br /><br />String.<br /><br />Ajunsă la numărul 18, cu sumarul încheiat pentru numărul 19, String a fost una din puţinele publicaţii care, în ciuda tuturor piedicilor, a rezistat. Mai mult chiar, String a adoptat de o vreme moda numerelor tematice, un lucru simplu de altfel, dar care conferă o densitate mult mai mare a cuprinsurilor. Câteva exemple: String 15, axat pe mitologie; 16, pe integrare; 17, pe apă; 18, pe istorii alternative. De altfel, cuprinsurile tematice „prind" foarte bine la colective mici de redacţie, de genul String-ului. Pentru că, din nefericire, cei care scriu în ziua de azi sunt din ce în ce mai puţini. Alături de nelipsiţii Mihaela Muraru-Mândra, Robert David, Liviu Radu, Ana Maria Negrilă mai apar Mihail Grămescu, Costi Gurgu,Jean Lorin Sterian, Ovidiu Bufnilă, Andrei Valachi, Florin Pîtea, şi alţii. Se remarcă de asemenea editorialele incisive scrise de Robert David, atât de „dure" încât au fost subiect de dispute chiar în paginile String-ului...<br />Apropo de Robert David, Pro-Scris a primit la redacţie un alt material interesant realizat de el, o revistă editată exclusiv în limba engleză, The Pointer, subintitulat „A magazine of ETR/D - the software development team", editat de... Ericsson. Sigur, veţi spune, bun, dar ce naiba are de-a face telefonia fără fir cu sefeul? Legătura este totuşi foarte simplă, şi ţine mult de science fiction. Robert David dă prin această revistă în limba engleză un semnal foarte clar: suntem pregătiţi să intrăm pe piaţa internaţională a science fiction-ului. Cum s-ar zice, primul pas e făcut, următorul va fi făcut, desigur, with a little help from my friends... Felicitări lui Robert David şi preocupărilor sale (a se vedea şi articolul „Surfând cu noi, despre noi")<br /><br />Trecem mai departe la puţinele suplimente de care mai ştim. <br /><br /><br />Fantasya<br /><br />şi-a schimbat hainele, apărând într-o nouă formulă grafică, cu acelaşi conţinut substanţial. Mircea Cărbunaru ţine mai departe timona Fantasyiei cu mână fermă. Am remarcat printre ultimele apariţii ale suplimentului bilunar al ziarului „Libertatea" din Brăila: proze semnate de Graham Green (suplimentul nr. 35), Mircea Cărbunaru (nr. 36), Adrian nedelcuţ (nr. 37), Marian Coman (38). Fantasya este foarte interesată şi de fenomenul internetului, în ea se găsesc recenzii prompte ale ultimelor apariţii din Lumi virtuale şi... Pro-Scris.<br /><br /><br />Dan Popescu se luptă mai departe pe meterezele Telegrafului, încercând să ţină pasul. Pro-Scris îi mulţumeşte şi pe această cale pentru materialele trimise, din care o bună parte le puteţi citi în ediţia noastră actuală, la capitolul Pro-Puneri. Cum lumea science fiction românească, deşi mică, pare fragmentată în suplimente judeţene şi String-ul se zbate într-o luptă inegală cu difuzarea sa, Pro-Scris a preluat în capitolul de faţă, Pro-Puneri, materialele culese de prin reviste. Sperăm că această iniţiativă, la care au contribuit Dan Popescu şi Mircea Cărbunaru să fie de bun augur.<br /><br />Şi înainte de a termina, să facem şi câteva semnale editoriale: <br /><br />Primul, de nuanţă conexă: a apărut „Viaţa secretă a lui Salvator Dali", semnată de Salvator Dali; cartea se poate comanda direct la Marian Irimia (mi@fx.ro) şi are preţul de 50000 lei plus jumătate din taxele poştale. <br /><br />Al doilea, în temă: Titluri disponibile prin OMNIBOOKS CLUB / decembrie 2000:<br />Ficţiuni 3 / 1999 / Omnibooks / 25000 lei <br />Andrei Valachi / Sheila / Omnibooks / 45000 lei <br />Costi Gurgu / Ciuma de sticla / Editura ProLogos / 40000 lei <br />Jean-Lorin Sterian / Scriitorul a ieşit la vânătoare / Editura ProLogos / 40000 lei <br />Liviu Radu / Constanţa 1919 / Editura ProLogos / 40000 lei <br />Liviu Radu / Trip-tic / Editura Dacia / 36000 lei <br />Roberto R. Grant / Animalul de beton / Editura Dacia / 36000 lei <br />Joelle Wintrebert / Heteros si Thanatos / Editura Dacia / 32000 lei <br />În curind: FICŢIUNI editie specială: KULT / Vremea Demonilor / Omnibooks / 40000 lei <br />Comenzi pe adresa: OMNIBOOKS CLUB, Str GV Popescu Nr 7 3900 Satu Mare sau tel. 061-715852 sau 092-891542 sau e-mail: omnibooks@satu-mare.ro <br />Să nu ne mai întrebăm cât vor costa cărţile în 2001, noi sefiştii, se pare că nu avem, în domeniul ăsta, destulă imaginaţie...<br /><br /><br /><br /><br /><br />FANDOMUL ROMÂNESC VREA ALTCEVA<br /><br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br />Este clar. Criticul literar suferă de sindromul „clasificărilor". Are loc o „dezosare" a textului literar. Dacă în urma acestui lucru scheletul rămas este recognoscibil, atunci scriitorul este bun. Dacă este „prea" recognoscibil, scriitorul nu este original şi, în fine, dacă scheletul rămas nu aparţine vreunui regn anume atunci ori este genial, ori a stricat hârtia degeaba. <br />La fel de clar este şi faptul că scriitorul român de science fiction refuză clasificările, fie din rebeliune, fie din demnitate. Rezultatul pentru el este oricum acelaşi: scriitura SF rămâne o enclavă literară atâta timp cât poartă sigla „SF", cu toate că astăzi asperităţile dintre genurile literare au dispărut, s-au erodat. Cine mai scrie astăzi science fiction, în sensul strict al titulaturii genului? Frontierele literare s-au diluat până întracolo, încât autorul SF autohton chiar vrea cu ostentaţie să fie „altceva". În această situaţie ne putem explica multe...<br />Ne putem explica dezamăgirea lui Liviu Radu în faţa lucrărilor lui Aurel Cărăşel care eludează voit chiar regulile de bază ale construcţiei textului de roman. Ne explicăm eşecul cyberpunk-ului şi, prin rezonanţă, a Jurnalului SF. Ne explicăm de ce găsim prea puţini autori SF în concursurile literare de profil sau altele decât cele organizate de reţeaua cenaclistă a fandomului românesc.<br />Ar mai fi aici şi o altă nuanţă îngrijorătoare. Mă refer la atitudinea multor autori SF cu „ştaif" care, de câţiva ani încoace, chiar îşi doresc să fie „altceva". Nu în sensul originalităţii cu orice preţ, ci chiar în sensul propriuzis al cuvântului. Adică altceva decât autori SF. De unde altfel teama lui Cristian Tudor Popescu care, chiar dacă nu o spune, i se citeşte în ochi atunci când vreun interlocutor din emisiunile televizate unde participă îi reaminteşte de trecutul său pe tărâmul literaturii SF? De ce discreditare? Este SF-ul ceva condamnabil...? De unde dorinţa lui Mihail Grămescu de a scrie o carte cu un caracter autobiografic, la o vârstă la care mai are încă multe de spus şi de făcut (fără să mai punem la socoteală că în ultima vreme este tot mai prezent în revistele literare şi de cultură, în timp ce revistele SF îi publică texte vechi sau puţin semnificative pentru acest unic scriitor român de science - fiction)? Dorinţă de împlinire literară? De unde senzaţia aceasta de insatisfacţie pe care o oferă mediul SF? Lipsă reală de competiţie, caricaturizarea RomCon-ului, moartea publicaţiilor SF şi lipsa de evoluţie a acestora, costurile prohibitive de editare atunci când vine vorba de cărţile SF&F, funcţionarea fandomului, interesele mărunte şi purulente, plata drepturilor de autor, înlocuirea valorii cu spiritul protecţionst de gaşcă, absenţa informaţiilor de profil, dispariţia liderilor... Care dintre ele contribuie la insatisfacşia autorului român? Ce să mai vorbim, toate puse la un loc arată că se duce pe apa sâmbetei şi ceea ce s-a mai făcut bun în ultimii ani. <br />Sincer, nu mi se par a fi deloc afirmaţii gratuite atâta timp cât până şi comunicarea dintre cenacluri, eficientă între anii '93-'96, este în prezent cvasideficitară. Cum ne putem explica faptul că în modul cel mai contraproductiv, manifestările naţionale se suprapun în aceleaşi perioade, în aşa fel, încât niciuna să nu iasă bine? Concurenţa, veţi spune. Nimic mai fals. Ea trebuie să existe în plan creativ şi nu în privinţa puţinelor momente când ne putem întâlni pentru a schimba şi confrunta idei, experienţe şi opinii... <br />În acelaşi context, închipuiţi-vă stupefacţia cenacliştilor brăileni de la „SFera", faţă de care mă simt cel mai legat, care citesc în Forum SF nr.2 că Fundaţia Geneze din Buzău are nu ştiu câte filiale în Brăila fără ca măcar un brăilean să fi avut habar de aşa ceva, cu toate că am fi putut organiza schimburi culturale cel puţin interesante, dacă nu chiar manifestări SF. La fel ne-a cuprins nedumerirea că Lucian Băbeanu înfiinţează cluburi „Carmen Cozea" în Bucureşti şi Giurgiu fără să adreseze un cuvinţel Cenaclului SFera, locul unde s-a format şi a evoluat regretata noastră prietenă, ani de zile, până la prematura şi nedreapta ei dispariţie. Evident, ne-am fi oferit cu toată energia să sprijinim această iniţiativă, fără să avem nici o pretenţie... <br />Nu voi prelungi aceste regrete la nesfârşit dar nimic nu mi se pare mai trist decât să constat că ceea ce defineşte în prezent fandomul românesc este numai lipsa de coeziune, de minimă afectivitate şi sinceritate pe care, după atâţia ani de colaborare, le merităm, bineînţeles, cu toţii. Sau, revenind la opinia persistentă din acest text, poate că fandomul românesc vrea „altceva", şi dacă vrea „altceva", atunci să-i oferim o schimbare cu adevărat credibilă, pornind mai întâi de la noi înşine.<br /><br /><br /><br /><br /><br />IMAGINEA<br /><br />Romulus Bărbulescu<br /><br /><br />Cineva a caracterizat imaginea ca „regină şi cenuşăreasă a gândirii". Altcineva scria undeva: „Gândirea explicită sau implicită, intuitivă sau discursivă, exprimată deplin sau prin simplă aluzie, posedă întotdeauna o anumită denotaţie concretă care constituie punctul său de plecare şi de care nu se poate rupe complet fără a-şi pierde întreaga semnificaţie şi raţiunea de a exista".<br />Sub raport ştiinţific, imaginea este un produs al reflectării senzoriale a unui obiect printr-o senzaţie, percepţie sau reprezentare; după cum poate fi şi formaţiune intuitivă, schematizată la diferite nivele ale generalizării senzoriale, redând mai mult sau mai puţin izomorf structura unui obiect sau categorii de obiecte sau relaţii. Model figurativ rezultat atât din percepţie cât şi din acţiunile intelectuale. <br />Kant consideră imaginea o punte între sensibilitate şi înţelegere, iar altcineva caracterizează imaginea ca prim stadiu al ideii. Totuşi, ideea ce poate fi implicată în sau adăugată imaginii, se distinge de aceasta prin abstracţiune şi esenţialitate.<br />Wellek şi Warren în Teoria Literaturii sunt mai tranşanţi: „... întotdeauna s-a atribuit prea multă importanţă calităţilor senzoriale ale imaginilor. Ceea ce dă forţă unei imagini nu este atât voiciunea şi ca imagine, cât caracterul ei de fenomen mintal legat într-un mod specific de senzaţie". <br />La nivelul imaginii, generalizarea rămânând intuitivă, nu depăşeşte limitele comunului sau ale caracteristicului obiectual. Adică, fără intervenţia procesului intelectual, imaginea va fi banală. <br />„Termenul de imagine are mai multe înţelesuri: <br />1) model ilustrativ sau exemplu concret; <br />2) metaforă artistică; <br />3) fenomen de persistenţă senzorială ca imagini consecutive sau acte de memorie concretă; <br />4) ceva deosebit de memorie, reprezentând proiecţia în intuitiv a construcţiilor intelectuale; <br />5) fenomen intermediar între percepţie şi reprezentare ca imagini eidetice; <br />6) forma sau produsul tuturor proceselor senzoriale; <br />7) în psihologia modernă termenul, restrâns la imaginea secundară, constă dintr-un simbol figurativ şi intuitiv, desemnând un real sau făcând parte dintr-un proiect determinat de pulsiunile strict subiective. <br />În activitatea psihică, imaginile îndeplinesc funcţiuni atât de reproducere cât şi de anticipare. Se disting imagini statice, cinetice şi de transformare" (Paul Popescu Neveanu).<br />Dezvoltarea imaginilor depinde de procesele din care fac parte şi anume: memorie, imaginaţie sau gândire. În primul caz imaginea este subordonată unor norme de fidelitate reproductivă, în al doilea este legată de combinatori ca fantezistă, iar în al treilea asociată şi subordonată operaţiilor logice... <br />Americanul Keith Floyd este de părere că modelul holografic de conştiinţă face perfect inteligibile anumite funcţii cerebrale, precum memoria, percepţia şi imaginaţia. În interesul memoriei noastre, o imagine poate fi pusă în relaţie cu oricare altă imagine. Orice amintire şi orice bit de informaţie, depozitate în conştiinţa noastră, par a fi legate lateral, într-un creator de pură şi perfectă ambiguitate", cu oricare alt bit de informaţie. Floyd argumentează că „sita conştiinţei" trebuie privită ca o reacţie a unei plăci holografice, sita care prelucrează percepţii tridimensionale şi cu aceeaşi uşurinţă reconstruieşte impresii... <br />„Deoarece conştiinţa însăşi este unicul «instrument» pentru perceperea conştiinţei, aici avem de-a face cu o situaţie schizofrenică fără ieşire, care nu cunoaşte nici început, nici sfârşit: suntem prizonierii propriei noastre conştiinţe! Este ca şi cum în timpul vieţii noastre ne-am privi într-o oglindă, care reflectă în succesiune infinită o imagine!" (Ernst Meckeburg Agenţii PSI).<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE STRUCTURA GEOMETRICĂ A SOCIETĂŢII<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Orice corp geometric reprezintă, din punct de vedere matematic, o abstracţiune, o formă delimitată prin linii sau suprafeţe, în care masa, conţinutul închis în marginile care o caracterizează, este lipsită de importanţă. Totuşi, aceste forme abstracte se concretizează în obiecte materiale, compuse din materie, supuse, deci, legilor materiale. Gravitaţia va acţiona la fel asupra unui cilindru din fier, lemn sau beton, deşi, din punct de vedere geometric, rămâne un cilindru, indiferent de structura cristalină, fibriformă sau amorfă a conţinutului, şi-şi va păstra forma, indiferent de mişcările, mai mult sau mai puţin browniene ale particulelor elementare componente. <br />Dacă ne mulţumim să analizăm doar elementele primare, s-ar putea ca forma globală să ne scape din vedere. Dacă analizăm doar forma globală, acţiunile elementelor primare sunt lipsite de importanţă. Nu vom vedea copacii din cauza pădurii sau nu vom vedea pădurea din cauza copacilor. În general, structura socială a fost analizată din punctul de vedere al individului sau grupului de indivizi, a atomilor componenţi ai structurii. Să încercăm să privim lucrurile de undeva de sus, cu detaşare, făcând abstracţie de acţiunile individuale care se încadrează, mai mult sau mai puţin conştient, într-o structură temporar stabilă. Să depăşim imaginea aparentă de haos şi să vedem forma generatoare de reguli. Pentru că geometria a definit reguli clare, verificabile, demonstrabile, supuse unor legităţi indiferente de materie, chiar dacă sunt valabile doar la un anumit nivel de organizare a materiei. Sigur, fizica a dovedit că, în anumite condiţii, legile spaţiale suferă distorsionări, că există, realmente, geometrii neeuclidiene, dar în cazul pe care ni-l propunem a-l analiza, lucrurile se petrec în universul nostru, iar regulile sunt, deocamdată clare. Să încercăm, deci, să privim societatea umană ca o formă structurată geometric, în care legile sociale se vor încadra sau se vor suprapune celor geometrice. <br />Forma ideală este, după opinii formulate încă din cele mai vechi timpuri, sfera. Ce-ar însemna o societate sferică? O societate în care orice element poate ajunge doar la o distanţă maximă de centru, în care, practic, fiecare individ, se poate mişca liber de la o extremitate spre centru sau invers, în funcţie de propriile lui capacităţi, elemente voluţionale sau hazard. O societate în care elementele componente au practic, nu doar teoretic, şanse egale. Pare deci, societatea ideală. Şi ar fi aşa dacă o societate umană ar fi izolată în spaţiu şi timp, numai că, din nefericire, orice societate umană depinde, indiferent dacă ne place sau nu, nu numai de valoarea sau capacitatea intrinsecă a indivizilor ce-o compun ci şi de condiţiile geografice şi istorice în care există, precum şi de contactul cu alte societăţi sau colectivităţi umane. <br />Dacă sfera este, pentru colectivitatea componentă, o formă ideală, din punct de vedre socio-istoric este extrem de instabilă. Ea are puncte de contact doar tangenţiale, punctiforme, atât cu mediul geografic, pe care se sprijină, cât şi cu societăţile învecinate. Orice impuls, intern sau extern, va tinde s-o rostogolească. <br />Asemenea societăţi, sînt, de obicei, eutarhice, şi au existat în diferite epoci istorice, caracterizate prin organizare tribală sau democraţii militare. Aproape toate popoarele migratoare s-au caracterizat printr-o egalitate cvasigenerală a membrilor. Doar în cazuri deosebite se alegeau şefi militari, cu sarcini temporare, şi care le aduceau doar rareori avantaje materiale sau morale. Sfera socială, care promova valoarea individuală şi permitea accesul la orice funcţie eligibilă fiecărui membru, se rostogolea de-a lungul şi de-a latul continentelor, până când forţe exterioare o sfărâmau sau o deformau. Pentru că, repet, defecţiunea fundamentală a unei asemenea structuri era lipsa de sprijin, atingerea tangenţială a solului, a elementului geografic, care-o făcea să nu fie legată de un anumit loc, de o anumită tradiţie geosocială. <br />Ar fi existat o singură posibilitate pentru supravieţuirea unei asemenea structuri: societatea anarhistă, compusă din mici societăţi autonome, care umplând întreg pământul, să se sprijine reciproc, prin punctele de tangenţă, ca o cutie plină cu globuri de Crăciun ... Însă, întrucât niciodată această structură nu a ajuns generală, a fost, prin definiţie, instabilă şi sortită pieirii. <br />Am menţionat mai înainte că o structură socială sferică se va rostogoli, sub influenţa forţelor interne sau externe, până va întâlni un obstacol unde, supusă presiunilor din mai multe puncte, se va sfărâma sau se va deforma. În cele mai multe cazuri, efectul final a fost sfărâmarea. În alte cazuri s-a produs o deformare, îndeosebi prin turtire. Împiedicată să se rostogolească, fie din cauze externe (structuri sociale mai puternice, obstacole naturale, etc.) sau interne (oboseala, pierderea impulsului moral, găsirea unor locuri care au declanşat o stare afecţională care a oprit procesul de rostogolire, etc.) sfera îşi măreşte punctul de contact cu spaţiul geofizic, de la un element tangenţial la o suprafaţă de sprijin. Cu cât suprafaţa de sprijin e mai mare, cu atât populaţia respectivă devine mai stabilă, mai legată de un anumit loc. Sfera devine, treptat, o emisferă. Noua figură geometrică va avea, pe lângă o suprafaţă de contact mai mare cu mediul, şi o suprafaţă de contact mai mare cu societăţile înconjurătoare. Numai că această deformare, această înmuiere a structurii interne care o menţinuse în starea geometrică perfectă, are ca efect imediat introducerea altor reguli geometrico-sociale precum: apariţia unor pături sociale, a unor categorii aflate la bază şi a altora aflate deasupra. În cazul sferei rostogolirea fără sfârşit făcea ca inegalităţile sociale să fie temporare, oricând, cineva aflat în partea de jos putea nimeri în partea de sus şi invers. Acum, mişcările pe verticală devin mai greoaie, nu imposibile, dar mai dificile. <br />Deformările pot lua diferite aspecte, în funcţie de cât de mult se poate întinde balonul spart: poate fi vorba de o structură de tip turtă, o formă plată, în care există un strat social de bază şi un strat superficial superior, sau o structură gen tort, în care în centru şi deasupra tuturor există un grup mărunt. <br />Cazul dintâi este valabil atît pentru unele forme ale feudalismului timpuriu, cât şi pentru anumite forme de democraţii. Cazul al doilea este valabil pentru despotismele orientale, în care faraonul, împăratul, regele, era stăpânul absolut al tuturor, chiar dacă între pătura de la bază şi el exista o structură socială intermediară. <br />Defecţiunile unei asemenea societăţi (vorbim din punct de vedere pur geometric) este acela al lipsei de consistenţă (sau mai bine zis, al pericolului apariţiei lipsei de consistenţă, pentru că unele dintre aceste structuri s-au menţinut timp îndelungat). Atât timp cât societatea se automenţine prin forţe interne care conlucrează pentru a o susţine, ea este viabilă, rezistă, cu toate hibele şi nedreptăţile sociale inerente. În momentul în care coeziunea internă scade, apar două posibilităţi : fie că societatea respectivă are tendinţa să se extindă în toate părţile, subţiindu-se şi pierzându-şi treptat consistenţa, fie că forma geometrică respectivă devine destructibilă (casantă, gata să se fărâmiţeze la cel mai mic impuls sau penetrabilă, uşor de împins sau de acoperit de formele geometrico - sociale înconjurătoare). <br />O altă structură socială posibilă ar fi cea de cub, însă o asemenea formă geometrică este dificil de construit din punct de vedere social: pătura de bază este prea subţire pentru a susţine straturile ierarhic superioare şi mai devreme sau mai târziu, va claca. O asemenea structură este posibilă doar într-o conjunctură tehnologică viitoare, când un număr mic de cetăţeni producători va fi în stare să suporte povara unei birocraţii nesfârşite... Calitatea cubului este că, deosebit de stabil la presiuni externe, el poate, eventual aluneca un pic, dar se va răsturna greu. <br />Riscul unei asemenea structuri, după cum am mai spus, este ca baza să cedeze, iar întreg edificiul, oricât de puternic ar părea, să se prăvălească în sine... Singura structură stabilă, atât din punct de vedere social, cât şi geometric, rămâne piramida. Ea va avea o bază suficient de largă pentru a susţine povara unor pături superioare, care se îngustează cu cât urcă mai sus, şi rezistă foarte bine impulsurilor exterioare. Cu cât baza este mai largă, cu atât piramida este mai stabilă. <br />Trebuie să atragem atenţia asupra unui lucru foarte important: structura socială în formă de piramidă nu este atât de simplă pe cât pare. Orice orânduire socială ierarhizată se autoprezintă sub formă de piramidă, începând cu orânduirea feudală (monarhiile absolute, în care clasele sociale, avînd la bază ţărănimea, sînt puternic ierarhizate, avînd în vîrf monarhul, constituie un exemplu). Ori, nu simpla reprezentare numerică a diferitelor categorii reprezintă exemplul grăitor. O societate ierarhizată poate avea, de fapt, forma unui tort sau a unei plăcinte, despre care am mai pomenit. <br />Forma de piramidă a unei societăţi nu se bazează pe structura de clasă şi pe proporţia numerică, ci pe legităţile interne de coeziune socială, pe posibilităţile de mişcare în cadrul geometrico-social determinat. <br />O societate în formă de piramidă se caracterizează, desigur, prin forma ei geometrică riguroasă, dar şi prin efectul de piramidă existent în cadrul societăţii respective, ca rezultat al unor manifestări socio-culturale specifice. Un asemenea efect, existent şi în unele societăţi feudale, dar îndeosebi în societăţile tehnocratice actuale (şi care va caracteriza societăţile postindustriale viitoare), se caracterizează prin câteva manifestări sociale evidente: <br />- vitalitate şi spirit de iniţiativă al tuturor păturilor sociale, începând cu cele de bază, cumulate cu spirit tradiţionalist, aparent conservator; <br />- sănătate socială, manifestată prin organisme sociale sigure, stabile, şi prin încredere socială; <br />- posibilităţi de mişcare, chiar dacă limitate ca număr, condiţionate de capacitate şi spirit concurenţial, şi pe orizontală şi pe verticală; <br />- ridicarea în vârful piramidei a unor elemente de valoare, dar care nu sunt decât reprezentanţi ai categoriilor sociale, nu forţele conducătoare ale societăţii; <br />- existenţa în zona de mijloc a societăţii (de fapt, în centrul de forţă al piramidei) a unui nucleu de elită, care aprovizionează cu oameni noi vârfurile sociale. <br />Este vorba de o zonă socială care permite dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi morale, şi care este, de fapt, centrul vital al societăţii respective. Această categorie socială, medie din punct de vedere ierarhic, sau al averii, era reprezentată de meşteşugari şi artişti, în societăţile feudale, iar în societăţile tehnologice de intelectualitate. Ea reprezintă grupurile sociale care, prin activitatea lor impulsionează şi caracterizează societatea respectivă, reflectând întreaga energie creatoare a întregii structuri. Reprezintă grupul social asupra căruia efectul de piramidă este benefic şi, prin intermediul lui, acest efect benefic se răspândeşte în întreaga societate. <br />Trebuie remarcat faptul că, atât în cazul structurii în formă de cub cât şi a celei piramidale (mai ales în cazul structurii tetraedrice), răsturnarea, datorită unor impulsuri exterioare, duce la o societate cu aceeaşi structură geometrică, în care distribuţia interioară se modifică. Dacă răsturnarea se face doar o dată, structura socială internă va fi amestecată, noile clase sauu categorii sociale reprezentând un amalgam al vechilor clase (vezi cazul revoluţiei franceze), iar dacă răsturnarea este dublă, se ajunge la schimbarea completă de ierarhizare, clasele de la bază urcând. Însă, lucru interesant, în cazul structurii piramidale, grupul aflat în zona de influenţă al efectului de piramidă rămîne relativ constant, şi, mai devreme sau mai tîrziu, îşi recapătă importanţa şi influenţa. Nici o societate nu se poate lipsi de categoria oamenilor de concepţie. <br />Din cele de mai sus, rezultă clar că o societate piramidală poate fi distrusă cu greu prin impulsuri exterioare. Există însă o modalitate sigură de a o demola: fie prin mişcări interne, fie prin acţiuni exterioare, dacă acea categorie de concepţie, aflată în zona benefică a efectului de piramidă este distrusă sau împrăştiată, întreaga societate se va prăbuşi, pierzându-şi coeziunea, transformându-se fie într-o societate cu o altă formă, inferioară, sau va dispare... <br />Această tentativă de descriere a societăţilor din punct de vedere geometric este doar o introducere în problemă, lipsită de aparatul matematic necesar şi de demonstraţii. Ea reprezintă, deocamdată, doar un punct de vedere speculativ, o modalitate nouă de a trata problema. Poate că persoane mai pregătite şi mai decise de a aprofunda problema vor descoperi legităţi interesante. <br />Considerăm însă că nu trebuie să analizăm efectul de piramidă doar din punct de vedere fizic sau biologic, pentru că, de fapt, manifestările sale cele mai interesante au loc în domeniul social. Un domeniu care a fost analizat, până în prezent, doar prin prisma unor considerente partizane, de grup sau de clasă, care au împiediicat descoperirea unor legităţi care să demonstreze, de fapt, că în natură acţionează, la orice nivel al universului, aceleaşi legi, generale, universal valabile.... <br /><br /><br /><br /><br /><br />SCIENCE FICTION ŞI MAINSTREAM:<br />INUTILUL DREPT LA DIFERENŢĂ <br /><br />Radu Pavel Gheo <br /><br /><br />Definirea science fiction-ului şi circumscrierea sa în spaţiul larg al literaturii par să fie două dintre problemele care i-au frământat îndelung pe adepţii acestui gen de literatură, mulţi dintre ei revoltaţi de statutul de paria impus de critica literară de evaluare. <br />Chiar dacă între timp lucrurile s-au mai schimbat, abordarea de către ambele părţi a problemei ridicate de locul SF-ului în spaţiul literaturii a rămas un demers superficial, ocolind iarăşi esenţele problemei şi limitându-se în general la aprecieri globalizante ce ţin mai degrabă de sociologia literaturii. <br />Nu întrutotul nejustificat, mi-am amintit de un banc care circula în epoca de aur a lui CEAUŞESCU: comandantul suprem porneşte cu suita sa la vânătoare de mistreţi. Colindă el pădurea cât e ziua de lungă, dar nu dă peste nici o urmă a falnicei fiare. Înciudat, Supremul, îşi trimite oamenii să-i scoată de unde or şti ei un mistreţ. După vreo două ore, hălăduind el însingurat şi meditativ, în aşteptarea rezultatului, aude dintr-un tufiş o hărmălaie îngrozitoare. Se îndreaptă spre locul respectiv şi ce-i văd ochii? Vreo zece securişti în haine de piele croiau cu bastoanele un biet iepure maroniu, chircit de spaimă, şi-l întrebau cu obstinaţie: „Recunoşti că eşti mistreţ, mă? Recunoşti că eşti mistreţ?". Science fiction-ul ar putea să devină, vrând-nevrând, un astfel de înlocuitor de mistreţ. <br />Ce vrea să însemne asta? În volumul intitulat „Literatura S.F.", una din puţinele cărţi de teorie şi istorie literară ce se ocupă, la noi, de acest spaţiu literar, Florin MANOLESCU afirmă că o definiţie validă a genului trebuie să îndeplinească trei condiţii: <br />„1. Să sugereze deosebirea faţă de direcţia principală" (subl. n.), «empiristă», a literaturii (aşa-numita literatură mainstream); <br />2. Să facă posibilă deosebirea faţă de literatura distanţată de experienţă şi de realitate (fantasticul); <br />3. Să facă posibilă deosebirea faţă de literatura nedistanţată de ştiinţă (lucrările de popularizare)." (1, pag 9). <br />În timp ce a treia condiţie este una de la sine înţeleasă, separând creaţia literară de scrierile pur ştiinţifice, celelalte două nu sunt altceva decît bastoane trântite pe spinarea iepurelui de care am pomenit. Prima impune ca o condiţie sine qua non a science fiction-ului deosebirea faţă de spaţiul vast al literaturii, perceput în mod eronat ca un teritoriu compact, unitar şi nediferenţiat, iar cea de-a doua încearcă să forţeze o delimitare tipologică faţă de fantastic, o categorie literară (cu valenţe estetice şi ontologice) care oricum îşi are locul său bine determinat în interiorul spaţiului literar impropriu numit „mainstream". Tot acolo este de fapt şi de drept locul science fiction-ului ca literatură a imaginarului. <br />Orice definire şi orice delimitare tipologică sau tematică (dar în nici un caz genologică) a acestui gen de creaţie literară (fiindcă acesta este aspectul care ne interesează aici) trebuie făcute în interiorul şi cu metodele literaturii. Reamintesc că aşa-numitul mainstream, departe de a constitui o mişcare unitară, este format dintr-o mulţime de direcţii şi curente mai mult sau mai puţin longevive, adesea paralele sau divergente, care formează laolaltă ceea ce am numi teritoriul ficţiunii, y compris science fiction-ul. <br />Care, fiindcă veni vorba, nici nu există în stare pură. O privire aruncată în paginile revistelor şi volumelor ce poartă eticheta „science fiction" va dovedi că multe din scrierile autorilor de S.F. s-ar include cu uşurinţă (şi) în alte categorii stilistice sau tematice cum sunt fantasticul, utopicul, absurdul, oniricul etc. O mostră de inconsecvenţă între ceea ce se vroia şi ceea ce s-a impus în peisajul literar al science fiction-ului o constituie chiar numele unei publicaţii importante apărute la sfârşitul anului 1992, Jurnalul S.F., care iniţial purta subtitlul „săptămânal de cultură science-fiction", dar - începînd cu numărul 103, şi-a schimbat subtitulatura în „săptămânal de science-fiction, horror şi fantasy". <br />Redactorii revistei au simţit probabil limitarea la care îi constrângea titulatura „S.F." şi contradicţia între ceea ce se publica în paginile Jurnalului S.F. şi ceea ce scria pe frontispiciul revistei. Pe de altă parte au ignorat că schimbarea subtitulaturii atrăgea după sine o contradicţie inerentă între numele revistei şi programaticul subtitlu (mult mai cuprinzător). <br />Exemplul este simptomatic pentru evoluţia şovăielnică şi inconsecventă a opiniilor despre science fiction în spaţiul românesc. <br />Făcând o paralelă între jazz şi S.F., Kingsley AMIS spunea că „ambele, după ce s-au despărţit categoric... de curentul principal al literaturii serioase respectiv al muzicii serioase, dau acum semne că se îndreaptă din nou spre vechiul făgaş" (2, pag. 9). Eu voi încerca să mă limitez la literatură şi voi aminti că aproape toate curentele moderniste/avangardiste s-au despărţit de - sau s-au opus unui - astfel de curent instituţionalizat, unui canon simţit ca restrictiv, pentru ca până la urmă să fie la rândul lor asimilate de spaţiul primitor al literaturii, transformându-se şi ele într-un canon. În cartea sa, Florin MANOLESCU mai scrie că „la prima vedere avem de a face nu cu un gen literar, ci cu o literatură paralelă în care există echivalentele tuturor speciilor realiste sau non-realiste din literatura main-stream" (1, pag. 25). Nu pot face abstracţie de generalizarea forţată şi partinică a teoreticianului amintit (comparaţiile folosite ca argumente sunt în multe cazuri inadecvate) şi nici de nonşalanţa cu care amestecă formele şi mişcările literare sau diferenţiază genuri şi subgenuri acolo unde nu există decât variante tipologice ale aceluiaşi tip de scriere (romanul realist, romanul poliţist şi cel istoric, toate contrapuse unor tipuri de romane S.F.), dar mai importantă mi se pare încercarea de a se crea un spaţiu propriu pentru science fiction, un spaţiu vital separat de câmpul literaturii. Pornind o demonstraţie ale cărei rezultate sunt prestabilite, autorul ajunge la concluzii forţate. Paralelele pe care le face se pot aplica oricărui gen de abordare tematică sau stilistică a unei scrieri şi astfel s-ar putea demonstra - de exemplu - că scrierile parodice se constituie într-o literatură paralelă la mainstream. Şi la science fiction. În articolul „The Science Fiction Novel", Robert HEINLEIN se întreba retoric: „Pot oare James JOYCE, Henry MILLER şi fiii şi strănepoţii lor să interpreteze clocotitoarea lume nouă a energiilor atomice, a antibioticelor şi a călătoriilor interplanetare?" (apud P. Solomon, 3, pag. 27). Răspunsul trebuie să fie evident afirmativ, în ciuda intenţiilor autorului american. Marea literatură nu s-a impus printr-o tematică anume, adecvată la o epocă istorică. După cum scria Dan CULCER, „persistă o supărătoare confuzie între noutatea ideilor anticipative şi calitatea literară care determină, doar ea, valoarea..."(4, pag. 48). „Literatura S.F. a fost sau va fi considerată ea literatură atunci când a împlinit / va împlini condiţia literalităţii, valoarea estetică" (id, pag. 46). <br />Cea mai importantă problemă cu care se mai confruntă şi acum literatura numită când „science fiction" , când „de anticipaţie", cînd „speculative fiction" sau „CORA", este sugerată de afirmaţiile citate aici, cele ale lui Florin MANOLESCU şi Robert HEINLEIN, care sunt reflexia unei atitudini până la urmă păguboase: forţarea diferenţei, transformarea unui iepure ca toţi iepurii, într-un mistreţ. S-a ajuns până la afirmaţii extreme, ce susţin o supremaţie a S.F.-ului dincolo de orice aspect teoretico-literar. „Science-fiction-ul este, mai presus de orice, un sistem de idei" scrie Donald A.WOLLHEIM. „Ea se ocupă de idei în mai mare măsură decât de stilul literar. Ea" (literatura S.F.-n.n.) „face speculaţii asupra viitorului şi asupra unor probabilităţi" (apud P. Solomon, 3, pag.27). Iată cum, ca urmare a încercării de distanţare şi diferenţiere extremă faţă de „mainstream", încercare care a dus-o până la o atitudine de opoziţie şi înstrăinare, literatura de acest gen a ajuns să fie receptată ca marginală şi neinteresantă din perspectiva literaturităţii în timp ce împănarea ei cu clişee a plasat-o în zona paraliteraturii, a literaturii de consum. Lucrurile sunt mult mai simple şi stau cu totul altfel: o scriere ficţională, indiferent de cronotopul ales, de tematica specifică, de caracterul personajelor sau de stilul abordat, aparţine în mod normal spaţiului literar, adică (în accepţia S.F.-iştilor) „mainstream"-ului. <br />Totul este sau devine mainstream pe parcursul istoriei literaturii, iar science fiction-ul nu poate fi nici o literatură paralelă literaturii (definiţia literaturii însăşi exclude această posibilitate), nici o paraliteratură clasică. Nu cred că cineva şi-ar putea imagina cum că S.F.-ul a adus ceva radical novator în ceea ce priveşte felul de a scrie ficţiune sau în felul în care ea este receptată şi înţeleasă. Specificitatea S.F.-ului, de care mă voi ocupa ulterior, nu îl poate exclude din spaţiul literaturii, ci într-o oarecare măsură, fără a ignora influenţele şi interferenţele inevitabile oricărui gen de scriere ficţională - îl impune ca pe o formă sau un mod literar distinct, la fel cum sunt toate celelalte categorii sau subcategorii din spaţiul imaginarului literar (fantasticul, oniricul, absurdul, parabola etc.). <br />Science fiction-ul nu trebuie definit prin opoziţie cu marea literatură, ci prin analiza comparatistă, în cadrul sferei literaturii, a scopului său mediat sau imediat, a formei sale discursive, a cronotopiilor şi temelor predilecte. Asemănările se vor dovedi imediat covârşitoare, iar deosebirile definitorii. Orice text literar (deci şi unul science fiction) este o înşiruire de cuvinte ce respectă de obicei regulile gramaticale şi care, în ansamblu, se constituie într-un fapt particular cu valenţe generalizatoare şi cu semnificaţii proprii, fapt perceput de către lector ca ficţional. Într-o oarecare măsură de aici se exclud mai degrabă scrierile memorialiste, jurnalele şi culegerile de scrisori decât operele science fiction. <br />Bătălia pentru afirmarea S.F.-ului ca literatură sau paraliteratură este o luptă naivă cu propria umbră, o luptă născută dintr-un narcisism potenţat de un complex de inferioritate specific celor ignoraţi. <br />Science fiction-ul este doar literatură, din cea mai obişnuită, cu valorile şi cu mediocrităţile inevitabile. Războiul terminologic şi categorial a pornit de la început pe o direcţie greşită. În realitate critica literară de evaluare nu neagă literaturitatea S.F.-ului, ci pune la îndoială valoarea globală a acestuia şi îi refuză pretenţiile de a se plasa dincolo de literatura „obişnuită". <br />Afirmarea independenţei nu ar fi un impediment major dacă nu ar îmbrăca forme atât de intolerante şi exclusiviste. <br />Exemplele oferite mai sus nu sunt nişte cazuri izolate, ci reprezintă o stare de spirit şi o atitudine care - din fericire - a început să dispară, cel puţin de la un anumit nivel superior, al autorilor de valoare. Când spun asta, mă gândesc la scriitorii S.F. din ultimele două decenii, la cei care au înţeles că diferenţa specifică pe care o deţine orice mod literar este una a mijloacelor narative, legată de instrumentarul imaginar şi de unele motive proprii, dar în nici un caz o diferenţă de fond (iar adesea nici de formă). Sau au acceptat că pur şi simplu este vorba de o diferenţă specifică în cadrul aceleiaşi sfere artistice şi nu de una dintre două literaturi. Un scriitor talentat nu se sinchiseşte foarte mult de modul literar abordat atâta timp cât acesta îi slujeşte pentru crearea unei scrieri de valoare. Autori consacraţi în science fiction nu s-au cantonat numai de acest spaţiu limitat şi limitativ, dovedind astfel necesara mobilitate a artistului de valoare şi capacitatea sa de a-şi adecva mijloacele narative la finalităţile specifice ale operei. Printre exemplele posibile amintesc de H. G. WELLS (care şi-a cucerit locul în istoria literaturii chiar prin romanele sale S.F.), Karel CAPEK, Ray BRADBURY, iar de la noi pe Vladimir COLIN, Mircea OPRIŢĂ, Camil BACIU, Voicu BUGARIU. <br />Pe de altă parte nici autori consacraţi din „mainstream" nu evită teme sau idei aparţinând science fiction-ului, exemplele fiind nenumărate: Margaret Atwood, A.B. Casares, Aldous Huxley, George Orwell, Doris Lessing, Kurt Vonnegut, Edgar Allan Poe (probabil „părintele" sau unul dintre „părinţii" S.F.-ului), la noi amintind doar de Felix Aderca, Victor Eftimiu, Mircea Cărtărescu, M.H. Simionescu sau criticul şi teoreticianul literar Ovid S. Crohmălniceanu. <br />Una din cauzele percepţiei diferenţiate asupra literaturii S.F. a fost, indiscutabil, atitudinea condescendentă a criticii literare de evaluare faţă de ansamblul creaţiilor de acest tip. La rândul ei însă critica a fost influenţată de locurile comune care abundă şi marchează specificitatea globală a science fiction-ului, adică de ceea ce a fost numit „S.F. gadget" - science fiction-ul de consum, creat şi promovat exact din pricina acestei calităţi consumiste. Din păcate, valoarea literară a multor scrieri S.F. prestigioase nu depăşeşte un nivel submediocru, iar haosul axiologic ce domneşte printre cititorii de S.F. a perpetuat această situaţie. Există două paliere critice de judecare a scrierilor de acest gen: unul aparţinând adepţilor genului, care implică de obicei o judecată pur impresionistă şi nu foarte competentă, şi unul al criticii literare „clasice", care aplică aceleaşi judecăţi de valoare asupra oricăror scrieri ficţionale. Acesta este un alt rezultat al acelei dorinţe de diferenţiere prin opoziţie combinate paradoxal cu nevoia de recunoaştere din partea sferei literaturii mari. Critica literară propriu-zisă a acordat uneori atenţie spaţiului închis al S.F.-ului, însă numele şi operele promovate din interiorul mişcării nu au fost decât foarte rar susţinute de valoarea operelor în sine, tocmai fiindcă criteriile de apreciere ale celor două părţi se deosebeau puternic. La nivelul aprecierilor critice diferenţa se poate sintetiza în termeni de „profesionism" şi „amatorism". După ce marea literatură a asimilat o seamă de experimente ca acelea ale lui Joyce, Proust sau ale noului roman francez, scrierile lui A. E. van Vogt ori ale lui Isaac Asimov par - din această perspectivă - aproape puerile. <br />O altă scuză a aprecierii literaturii numite science fiction în raport cu marea literatură ar fi asimilarea celei dintâi cu tot felul de paraştiinţe: ozenistica, parapsihologia, paleoastronautica etc, care nu îşi au locul în aprecierea unui fenomen pur literar. La această înrudire contra naturii au contribuit mult membrii grupului de adepţi constanţi ai S.F.-ului, grup numit generic „fandom", adică fanii tuturor manifestărilor aflate la graniţa dintre imaginar, literar şi ştiinţific. Spaţiul social al science fiction-ului, împărţit pe cenacluri, grupuri în care se amestecă nonşalant scriitori, cititori, ufologi / ozenologi fanatici, adepţi yoga sau căutători ai extratereştrilor în Atlantida, a reprezentat o barieră în calea aprecierii corecte a creaţiilor literare produse aici. <br />Paradoxal şi inexplicabil, un mod literar care, cu instrumentele specifice creaţiei literare, produce opere literare, s-a distanţat mult timp faţă de spaţiul social propice pentru manifestarea şi pentru aprecierea sa corectă. La fel de dăunător a fost rolul important acordat ştiinţei în S.F., în descendenţă directă de la Jules Verne. <br />Ceea ce azi poartă numele de „hard S.F." este rezultatul exagerării importanţei pe care ar trebui s-o aibă elementul ştiinţific anticipativ, în defavoarea elementului literar. Din moment ce nu avem de-a face cu nişte scrieri de informare ştiinţifică (prospective sau de popularizare), nu văd care este rostul unei astfel de apropieri, a cărei reflecţie în planul biologic al creatorilor a fost accentul pus multă vreme pe formaţia inginerească a acestora. Îmi amintesc că, în scurta prezentare care mi s-a făcut în antologia bilingvă Nemira '94, eram numit „un viitor inginer", deşi - la cererea editurii - expediasem un curriculum vitae în care menţionasem clar studiile mele filologice. În aceeaşi antologie se şi menţionează într-un alt loc: „aproape toţi autorii noştri au absolvit câte o facultate tehnică" (Antologia science-fiction Nemira '94, pag.210, subl.n.). Astfel science fiction-ul, neavând cum să fie ştiinţă şi temându-se parcă să fie „doar" literatură, a ajuns un hibrid ciudat, un animal inexistent ignorat de ambele tabere. Dau un exemplu la îndemână: într-un interviu, prozatorul Dumitru Solomon declara cu seninătate: „n-am nimic nici cu S.F.-ul, chiar îmi place, dar parcă nu are chiar deloc consubstanţialitate cu problemele Ministerului Culturii. Există pentru asta un minister al ştiinţei şi tehnologiei" (subl.n.) „Nu văd nici o legătură între această zonă a pozitivului"(subl.n.) şi M(inisterul) C(ulturii) (5). Asemenea probleme (şi altele încă) sunt analizate şi în prefaţa lui Cristian Tudor Popescu la antologia de povestiri Imperiul oglinzilor strâmbe (Editura Societatea Adevărul S.A., 1993). <br />Izolarea S.F.-ului mai are o componentă socială pe care o amintim în treacăt şi care este determinată de mişcarea de emulaţie creată de fandom. Etnologul şi, mai nou, profesorul de jurnalism Mihai Coman analiza într-un eseu (6) activitatea fandomului românesc şi-i scotea în evidenţă caracterul de societate închisă de tip tradiţional , dovedit de înclinaţia spre aspect oral al comunicării, tendinţa spre autarhie şi spre izolare în propriile graniţe, caracterul „iniţiatic al cenaclurilor S.F. şi gustul pronunţat al ceremonialului, cu „datina zilelor S.F. ale vreunui cenaclu, cu „gazdele aşteptând în prag oaspeţii din alte cenacluri etc. Lipsa deschiderii spre alte unităţi literare defineşte o atitudine de aristocraţie decăzută (sau mai degrabă nerecunoscută „încă") care condamnă în continuare la recluziune. Nu e un secret pentru nimeni că majoritatea scrierilor autorilor noştri de science fiction sunt citite numai în acest cerc închis: fandomul. Într-un alt articol, de data aceasta venind dinspre istoria literară, criticul şi scriitorul Voicu Bugariu descoperea că mişcarea S.F. luată în ansamblul ei semăna cu o „avangardă longevivă" (7, pag. 178-179), ale cărei caracteristici ar fi: atenţia acordată anticipării, contestarea trecutului literar, maxima îndrăzneală a gândirii, prozelitismul, construirea unui mit al civilizaţiei industriale, cultivarea ideii de noutate, obsesia găsirii unor precursori. Cele două articole pomenite aici conţin câteva idei esenţiale în planul sociologiei literare. Ele fundamenteză teoretic o dată închiderea în sine a mişcării de fandom şi în al doilea rând atitudinea de respingere sau distanţare faţă de modurile literare adunate globalizant sub termenul de „mainstream". <br />Numai că orice mişcare de avangardă sfârşeşte prin a se autonega sau / şi prin a fi asimilată, canonizată, clasicizată. Orice curent, gen sau mod literar care produce opere de valoare va ajunge să fie încadrat în spaţiul nemărginit al „mainstream"-ului care, în esenţă, nu este decât o sumă a tuturor acestor specii, genuri şi moduri literare, recunoscute de către lectorul specializat ca având valoare în sine, adică posedând, în diverse grade, caracterul de literaturitate. Problema (non)apartenenţei science fiction-ului la marea literatură se pune din altă perspectivă: cea a unor opere literare luate în particular, fiindcă pe ansamblu science fiction-ul îşi are deja locul şi rostul său. Analiza unei opere şi încadrarea ei în peisajul literar se face după şi nu înainte de stabilirea valorii sale literare. Singura soluţie rămâne deschiderea S.F.-ului spre marea literatură şi, când spun asta, mă gândesc la apariţia (neprogramabilă) a unor opere literare cu adevărat semnificative, independent de o anumită mişcare literară sau de un set programatic. Până la urmă nu mişcarea impune operele, ci operele de valoare legitimizează o mişcare literară. Şi-atât cu fandomul şi avangardismul lui! În partea literaturii, nimeni nu neagă faptul că destui scriitori au folosit idei, teme sau motive specifice science fiction-ului pentru a crea opere de valoare recunoscute pe plan universal, aşa cum sunt „1984" al lui Geroge Orwell, „Abator cinci" al lui Kurt Vonnegut, „Spuma zilelor" de Boris Vian, „Inimă de cîine" de Mihail Bulgakov sau drama „Fizicienii" a lui Friedrich Dürrenmatt. <br />Operele respective nu vor intra niciodată în proprietatea exclusivă a mişcării SF şi nici nu au fost analizate din perspectiva specificităţii lor sau a apartenenţei (acceptate ori negate) la science fiction. Asta deoarece, indiferent de subiectele abordate sau de formele îmbrăcate de un text literar, finalităţile urmărite vor fi întotdeauna de ordin literar, estetic şi social, iar modul de atingere a lor va fi unul literar. Science fiction-ul nu poate şi nici nu vrea să fie ştiinţă popularizată, iar la ora actuală se constituie în cea mai mare parte din opere literare de consum (ceea ce nu este neapărat degradant). <br />Specificul său, în măsura în care există, apare în special la nivelul tematicii, al ideilor şi recuzitei, unde este recognoscibil şi în acelaşi timp semnificant pentru marcarea operei. Apoi, indiferent de risipa de imaginaţie pe care o face autorul în construirea unei lumi ficţionale, numai valoarea de ansamblu a produsului literar îl poate impune, chiar trecând peste reticenţele (nu întru totul nejustificate) ale criticii de specialitate. Putem vorbi despre SF ca mişcare independentă în cadrul sociologiei literare, dar la nivelul strict al teoriei literaturii acest gen de scrieri se supune aceloraşi legi şi judecăţi de valoare ca orice altă scriere literară. Dan Culcer se întreba într-un eseu : „Nu ştiu dacă s.f.-ul a reuşit să extindă cu adevărat domeniul imaginarului şi dacă nu cumva ea oferă unor structuri arhetipale măşti noi (subl.n.) de vreme ce, după opinia mea, imaginarul are limite condiţionate, ontogenetic şi filogenetic, de natura psihismului uman" (4, pag. 50). Sine ira et studiorum, voi încerca în paginile următoare să analizez cu mijloacele teoriei literare şi în condiţii (pe cât posibil) de laborator canonul literar al science fiction-ului, spaţiul ficţional pe care îl ocupă în raport cu alte moduri literare, evoluţia ideii SF, tematica specifică, cronotopii, precum şi alte elemente care permit o delimitare şi o definire a poziţiei SF-ului în peisajul literar. Un demers necesar va fi şi delimitarea genealogică a celor câteva tipuri de science fiction care se întreţes în contemporaneitate, ajungând în fine la asimilarea şi realizarea prin acord lectorial a unor elemente din imaginarul SF, realizare care coincide cu larga acceptare a acestui gen de scrieri în rândul maselor, dar şi cu începutul unei crize identitare inevitabile oricărei mişcări avangardiste. Voi încerca să arăt cum oaia rătăcită se întoarce, ca întotdeauna, la turmă. Chiar dacă am început cu un mistreţ şi un iepure. <br /><br /><br />Bibliografie <br />1. Manolescu, Florin - Literatura S.F., Editura Univers, Bucureşti, 1980; <br />2. Amis, Kingsley - Puncte de plecare, în Viitorul ? Atenţie ! , Editura Tineretului, Bucureşti, 1968, pag. 7-34; <br />3. Solomon, Petre - Fauna spaţiului, postfaţă la A.E. vanVogt - Odiseea navei „Space Beagle", Editura Albatros, Bucureşti, 1978; <br />4. Culcer, Dan - O perifrază pentru fantastic, în volumul Serii şi grupuri, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981, pag. 41-58; <br />5. Coman, Mihai - Jocul serios al analogiilor, în Almanahul Anticipaţia, 1989, pag. 120-121; <br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE DISTOPII, NUMAI DE BINE<br /><br />Györfi-Deák György <br /><br /><br />Distopia este o naraţiune care ne prezintă o societate contemporană ori din viitor, unde se încearcă dezumanizarea omului în numele idealurilor umanităţii, idealuri ce au fost pervertite ca urmare a hipertrofierii uneia dintre funcţiile naturale ale societăţii. <br />Etimologic, noţiunea provine din limba greacă: dys = dificil, topos = loc. Deci, dintru început, distopia prezintă un loc dificil, dar nu incomod, jenant, supărător, stânjenitor, stingheritor, ci silnic, deci un spaţiu al silniciei, căci doar sinonimele acestui cuvânt reflectă fidel trăsăturile de bază ale unei societăţi distopice: asuprire, exploatare, forţă, împilare, năpăstuire, opresiune, persecuţie, prigoană, oprimare, urgisire. Toate acestea, în numele unui viitor mai bun şi mai uman. <br />Critica anglo-saxonă şi germană a obişnuit cititorul cu alte denumiri care încearcă să acopere conţinutul noţiunii de distopie: antiutopie, contrautopie, utopie negativă. La noi, am întâlnit şi forma de utopie pesimistă sau utopie satirică (1). Dar, deşi vremurile trecute au impus folosirea utopiei ca termen pozitiv de comparaţie, sugerarea faptului că distopia ar fi o antiteză utopică a devenit gratuită în prezent. După cum a observat Florin Manolescu, distopia nu poate fi prezentată ca fiind reversul unei utopii, pentru că ea are la bază un mecanism de constituire diferit: <br />„Faţă de opoziţia tipică a S.F.-ului (vechi / nou, prezent / viitor) şi faţă de opoziţia clasică prezentă în orice utopie (rău / bine), contrautopia (domnia sa foloseşte acest termen - n.a.) introduce o opoziţie nouă (normal / anormal)." (2) <br />E adevărat, utopia, ca şi distopia, este o replică a societăţii contemporane cu autorul dar, logic, reversul utopiei (sugerat de prefixele pro- şi contra-) ar trebui să fie cea mai rea dintre lumile posibile. După cum arată Florin Manolescu, distopia este cu totul altceva, ea este cea mai anormală dintre lumile posibile. <br />„Demonstraţia sau operaţiunea logică, pe care o sugerează ca literatură contrautopia, echivalează cu artificiul cunoscut sub numele de reducere la absurd. Într-o contrautopie, valoarea redusă la absurd este omul." (3) <br />Acesta este cea mai explicită formulare a adevărului despre distopie, un adevăr îndrăzneţ şi cândva foarte deranjant. Utopia (care beneficia de o origine de clasă sănătoasă, socialistă) a fost des utilizată la noi ca pretext pentru a putea vorbi despre distopie şi societăţile totalitare ca despre ceva aflat la antipodul utopiei. Numai astfel temerarele analize ale lui Horia Aramă („dacă utopia e totdeauna veşnică şi socială, contrautopia se bucură de o valenţă actuală şi de una civică") (4), Mircea Opriţă („utopistul modern se leagănă în iluzia că, dacă utopiile înaintaşilor s-au stins rând pe rând în neputinţă şi în propriile lor aberaţii, utopia sa e în firea lucrurilor") (5), Sorin Antohi (6) şi Ion Hobana (7) au putut aborda fără repercursiuni acest teritoriu virgin al criticii literare. Cunoaştem şi alte încercări de teoretizare a subiectului, dar, din cauza silniciei din Epoca de Aur, autorii n-au mai putut să-şi publice lucrările şi / sau au fost nevoiţi să se refugieze în străinătate. Bineînţeles, li s-a acordat azilul politic deîndată ce au ajuns să-l ceară. <br />Romanul distopic a apărut mai recent în literatură decât mult mai vârsnica utopie. Primul titlu care deschide lista exemplificărilor în capitolul dedicat de Florin Manolescu subiectului este Le monde tel qu'il sera de Emile Souvestre (autor absent din cunoscuta istorie a s.f.-ului alcătuită de Jacques Sadoul, precum şi din cuprinzătoarea retrospectivă a anticipaţiei franceze alcătuită de Ion Hobana) şi a apărut, probabil în foileton, între 1845 - 1846. Oricum, prin construcţie, prin modul de prezentare a tramei, distopia se apropie mult mai mult de realismul naturalist (Émile Zola) decât de feeriile renascentiste ce încercau să alcătuiască o societate umană perfectă. <br />Mecanismul lăuntric al distopiei este simplu: reducerea omului la absurd se realizează prin hipertrofierea uneia dintre funcţiile naturale ale societăţii. În mod paradoxal, aceasta se realizează prin exagerarea şi în numele grijii faţă de om, luat în parte, ca individ. Distopia operează cu trecerea peste limită, astfel încât normalul „bine" este pervertit în anormalul „şi mai bine". Iar „mai binele", precum bine se ştie, este duşmanul binelui (şi, într-o vreme, chiar al poporului). <br /><br /><br />Minunata lume nouă<br /><br />Una dintre exemplele cele mai grăitoare este Brave New World (Minunata lume nouă) a englezului Aldous Huxley. Ea a apărut recent în colecţia CLASICI AI LITERATURII MODERNE a editurii Univers, alături de volumul de eseuri Reîntoarcere în minunata lume nouă, traduse de doi buni cunoscători ai limbii engleze, Suzana şi Andrei Bantaş. Volumul se deschide cu o prefaţă atotcuprinzătoare, semnată de Dumitru Ciocoi-Pop, care a alcătuit şi tabelul cronologic. Să nu uităm că aceeaşi editură ne-a oferit în 1991 celebra Nineteen Eighty-Four (O mie nouă sute optzeci şi patru) a lui George Orwell, în traducerea lui Mihnea Gafiţa. <br />Minunata lume nouă se deschide cu un citat din scriitorul şi filizoful rus Nikolai Berdiaev, cunoscutul analist al fenomenelor totalitare: (8) „Utopiile sunt realizabile. Viaţa se îndreaptă către utopii. Şi poate că începe un veac nou, un veac în care intelectualii şi pătura cultivată vor visa la mijloacele de a evita utopiile şi de a reveni la o societate neutopică, mai puţin «perfectă», dar mai liberă." Oare ce-şi propunea să transmită acest motto la data apariţiei cărţii, în 1932, când într-o parte a Europei pornise ascensiunea fulminantă a fascismului şi nazismului, iar în cealaltă începuse teroarea „gulag"-urilor? <br />Huxley opune „dominaţiei rasei ariene" şi formulei „comunism = bolşevism + electricitate" larga panoramă a Statelor Unite ale Lumii din anul 632 după Ford. Deviza noii societăţi este: <br />«COMUNITATE, IDENTITATE, STABILITATE» <br />Ca să realizeze aceste deziderate, statul duce o politică strictă de control demografic şi educaţional. El îşi produce cetăţenii pe bandă rulantă, în cantităţi şi pe categorii calitative strict determinante, marcate cu literele alfabetului grecesc, şi începe îndoctrinarea lor încă din faza embrionară. Astfel, Alfa sunt intelectualii conducători, Beta tehnicienii de înaltă calificare, Gama şi Delta formează proletariatul, pe când Epsilon nici nu ating nivelul obişnuit de inteligenţă umană. Nemaiavând menirea să procreeze, sexul devine o sursă de plăcere neîngrădită, femeile sunt libere să devină cât mai pneumatice, iar bărbaţii cât mai virili. Dar la ce ne-am fi putut aştepta din partea unui autor care considera într-un alt roman alt său, Eyeless in Gaza (Orb în Gaza), „castitatea drept cea mai nenaturală dintre perversiunile sexuale"? (9) Deoarece copiii sunt concepuţi şi crescuţi în eprubete, până la vârsta când ajung să fie decantaţi, cuvintele „mamă", „tată" şi „ a naşte" sunt considerate ca fiind ruşinoase. Principala metoda de educare este hipnopedia, învăţatul în timpul somnului, folosită astfel încât adultul să dorească să facă ceea ce i- a fost predestinat de către stat. Texte de genul celui care urmează sunt repetate necotenit celor mici, după principiul „62.400 de repetiţii zămislesc un adevăr": <br />„Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. Ei muncesc mult mai mult decât noi pentru că sunt extraordinar de deştepţi. De fapt, mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta, pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. Şi, pe urmă, noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Copiii Gama sunt proşti. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde, iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. Ah, nu, mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. Şi Epsilonii sunt încă şi mai răi. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească..." <br />Dacă totuşi condiţionarea dă greş, statul mai are un as în mânecă. Stabilitatea societăţii se bazează pe larga utilizare a unui drog euforizant, denumit soma, ca şi nectarul zeilor indieni. Dacă denumirea vi se pare cunoscută, s-ar putea ca acest lucru să se datoreze cubului soma, un joc prezentat de matematicianul american Martin Gardner într-una dintre cărţile sale de popularizare (10) şi născocit de scriitorul danez Piet Hein, compus din 7 piese de câte patru sau trei cubuleţe, ce pot fi astfel imbinate (după multă trudă) astfel încât să formeze un cub mare cu latura de trei cubuleţe. Aldous Huxley, provenit dintr-o familie de naturalişti celebri, avea cunoştinţe foarte exacte despre droguri. Mai mult chiar, peste ani, în 1954, el va publica o relatare despre o şedinţă cu mescalină, sub un titlu împrumutat dintr-o frază a lui William Blake: „Dacă porţile percepţiei ar fi curăţate, orice lucru ar părea omului aşa cum este - infinit". (11) Soma constituie atât salariul proletarilor, cât şi principalul mijloc de control al lor. <br />Dar Bernard Marx, psihologul, refuză să recurgă la acest surogat de fericire. El s-a îndrăgostit de Lenina, una dintre infirmierele drăguţe de la centrul de incubaţie londonez şi reuşeste s-o convingă să-l însoţească într-o Rezervaţie pentru Sălbatici. Aici, printre amerindienii care au refuzat virtuţiile civilizaţiei şi preferă să trăiască în libertate, îl descoperă pe John, un sălbatic autodidact, un personaj tragic, care nu aparţine nici uneia dintre cele două părţi. În sălbăticie, John l-a descoperit pe Shakespeare, interzis în Statele Unite ale Lumii, pe care-l cunoaşte si-l iubeşte în profunzime, dar mai tare se îndrăgosteşte de Lenina. Dar moralitatea ei, mult deosebită de cea elisabetană, îl determină s-o refuze, aşa cum nu poate să accepte nici lume civilizată, pe care o denumeşte ironic, folosind replica Mirandei din Furtuna: „minunată lume nouă, care cuprinde atâtea făpturi alese!" N-are altă soluţie, deoarece momentele care marchează orice existenţă umană: naşterea, căsătoria, moartea, sunt ridiculizate, desacralizate, depersonalizate, iar Mustapha Mond, Controlorul Mondial, veghează ca lucrurile să rămână aşa, în numele stabilităţii sociale: <br />„Oamenii sunt fericiţi; capătă ceea ce vor şi nu cer niciodată ceea ce nu pot căpăta. Sunt înstăriţi; trăiesc în siguranţă; nu se îmbolnăvesc niciodată; nu se tem de moarte; voioşi, nu le pasă de patimi şi de bătrâneţe; n-au mama şi taţi care să-i necăjească şi să-i sâcâie; n-au soţii ori copii ori iubiţi ori iubite care să le stârnească sentimente puternice; sunt condiţionaţi în aşa fel încât practic nu pot să se poarte decât aşa cum trebuie. Şi dacă ceva nu e în regulă, au la dispoziţie soma." <br />Dar John refuză soma şi încearcă să-i convingă şi pe altii să renunţe. Nereuşind, aruncă pe fereastră raţia de drog ce se distribuia angajaţilor Delta de la clinica pentru muribunzi unde tocmai îi murise mama. Scăpat cu greu de poliţie din ghearele muncitorilor, el rămâne totuşi în libertate, la intervenţia Controlorului. Bulversat, fuge din calea Leninei şi alege calea cea mai grea, a izolării şi a luptei impotriva propriilor sentimente. Dar indolenta societate de consum a Statelor Unite ale Lumii percepe această luptă ca un spectacol, îl întărâtă pe orgoliosul Sălbatic s-o ducă la extrem şi, ca urmare, Lenina este sacrificată pe altarul consumatorilor de senzaţii tari. Cuprins de remuşcări, John se spânzură. Prietenii săi sunt exilaţi în insulele Falkland, unde pot să gândească orice şi cât vor, acolo oricum n-au cui să comunice cele descoperite <br />Huxley va reveni asupra subiectului în deja amintitul volum de eseuri, publicat în 1958. El şi-a motivat gestul astfel: „Acum după douăzeci şi şapte de ani, (...) mă simt mult mai puţin optimist decât eram atunci când scriam Minunata lume nouă. Profeţiile făcute în 1931 devin realitate mult mai devreme decât credeam eu că se va întâmpla..." Cinci ani mai târziu, scriitorul englez avea să moară la câteva ore după asasinarea preşedintelui american John Fitzgerald Kennedy...<br /><br /><br />O carte pe nedrept trecută cu vederea<br /><br />Foarte recent, poate şi în mare grabă (exemplarul pe care l-am achizitionat avea foile legate anapoda: un fascicul era chiar aşezat invers, altul era dublat), a apărut la Editura PAIDEIA, cu prezentarea şi în traducerea lui Mihai Maxim, o altă distopie celebră, romanul Noi a lui Evgheni Zamiatin. Statul Unic este un stat perfect din punct de vedere matematic, populat cu numere individualizate prin câte o iniţială (consoanele sunt bărbaţi, iar vocalele sunt femei), ce locuiesc în blocuri transparente (mobilate cu mobile transparente), dotate totuşi cu storuri, pentru că de două ori pe zi, între 16,00-17,00 şi 21,00-22,00 fiecare număr dispune de câte o oră personală, când, dacă a primit repartiţia („fiecare număr are drepturi sexuale asupra fiecărui alt număr", dar pe care trebuie să le solicite în prealabil printr-o cerere scrisă) şi aprobarea biroului specializat (talonul roz), are voie să tragă perdelele şi să se bucure de plăcerile trupeşti. După ce-a fost permisă, dragostea celor două numere trebuie să rămână fără rod, altfel drăguţii sunt pedepsiţi exemplar. <br />Dacă numărul nu are cu cine să-şi petreacă timpul liber, el se poate plimba prin oraş, încolonat în rândurile formate din câte patru numere: „aşa cum sunt prezentaţi luptătorii pe monumentele asiriene: o mie de capete, două picioare turnate - un întreg, două mâini desfăcute - un întreg,", păzite de paznici înarmaţi cu bice electrice, care pedepsesc orice ieşire din ritm. După orele 22,30 circulaţia e absolut interzisă dar poate să stea la masa de scris şi să creeze „tratate, poeme, manifeste, ode sau compuneri despre frumuseţea şi măreţia Statului Unic". Altminteri, cele zece milioane de numere izolate prin Zidul Verde de restul lumii („zidurile sunt baza condiţiei umane") consideră Mersul Trenurilor drept una dintre capodoperele antichităţii, iar singurul poet care are la un moment dat revelaţia genialităţii este trăznit de Binefăcător, conducătorul statului, în cadrul unei execuţii publice. De altfel, Binefăcătorul a fost reales an de an în Ziua Unanimităţii, care-şi trage numele de la faptul că: „istoria Statului Unic nu cunoaşte întâmplarea ca vreun singur vot să fi îndrăznit a încălca măreţul unison". Drept răsplată, în această zi, fiecare număr primeşte o uniformă nouă, albastru-gri. Dar iată că vine acea incredibilă zi, când, la întrebarea: cine e „contra"? se ridică mai multe mâini. <br />Lui D-503, eroul principal, acest lucru îi apare ca sfârşitul unei civilizaţii perfect alcătuite. El este un matematician cu o gândire riguros logică şi perfect îndoctrinat. În ciuda influenţei favorabile pe care o manifestă asupra lui tânăra I-330, una dintre capetele răzmeriţei, pe care o iubeşte şi ajunge chiar să fie gelos, D-503 este incorigibil: se bucură atunci când află din Ziarul de Stat că s-a îmbolnăvit de fantezie, iar echipele medicale ale Binefăcătorului îl pot vindeca printr-o simplă operaţie chirurgicală. Dacă cetăţeanul model din el ezită s-o facă, e numai pentru că a descoperit că imediat ce a terminat Integralul, astronava pe care o proiectase şi o construise pentru a purta la stele mesajul fericirii matematice, a devenit o persoană indezirabilă. Dezechilibrat, încearcă să se predea la unul dintre Birourile Custozilor, poliţia politică din Statul Unic, dar îşi dă seama că de acolo a pornit totul. Derutat, pleacă hoinar pe străzi, unde este luat de o razie şi dus să i se facă Marea Operaţie. Ulterior, se duce la Binefăcător şi o denunţă, apoi asistă impasibil la torturarea lui I-330. <br />Ea este o femeie voluntară şi liberă, cu un temperament opus maternei şi docilei O-90, care se retrage discret după pătrunderea impestuoasă a lui I-330 în viaţa lui D-503 şi se mulţumeşte doar să-i poarte (legal!) copilul. I-330 iubeşte culorile, îi place să se îmbrace variat, să bea alcool, să evite monotonia vieţii din Statul Unic. Ea ştie să-şi impună idealul şi să-i convingă şi pe ceilalţi, îşi asumă riscurile acţiunilor pe cont propriu, dar este totodată o visătoare: ar vrea să facă din Intregral un fel de crucişător Aurora al revoluţiei numerelor, o navă-simbol aducătoare a izbăvirii generale. Povestea ei de dragoste se termină trist, pentru că D-503 nu-şi poate depăşi tiparele, el nu doreşte evadarea din monotonia unei vieţi perfect organizate. <br />Evgheni Zamiatin şi-a scris cartea în 1920, când statul sovietic era abia în formare, după 4 ani de război civil. O vreme a circulat sub formă de manuscris, apoi în 1924 a apărut în Stalele Unite traducerea ei în engleză. Prin strădaniile unor prieteni, în 1927 vede lumina tiparului la Praga versiunea originală (cea în limba rusă), de unde se va răspândi pretutindeni. Drept urmare, în 1931 Zamiatin este trecut pe listele negre, „ale duşmanilor poporului", şi numai intervenţia lui Gorki îl salvează de furia lui Stalin. Scriitoru1 este nevoit să aleagă calea bejeniei. Moare la Paris, în 1937. Influenţele sale pot fi identificate în mai toate romanele distopice ulterioare, atât în deja amintita Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley (1932), cât şi în orwelliana O mie nouă sute optzeci şi patru (1948) (12), dar mai cu seamă în romanul americanului Ray Bradbury, 451 Fahrenheit (1951), unde regăsim atât tema evitării plimbărilor nocturne, nostalgia amintirilor din Casa Veche, cât şi încercarea de salvare a valorilor civilizaţiei de către rebelii care se ascund în pădure. <br /><br /><br />NOTE: <br />(1) Aramă, Horia Colecţionarul de insule. Bucureşti, Cartea Românească, 1981, p. 315 şi urm. şi Opriţă, Mircea H. G. Wells. Utopia modernă. Bucureşti, Albatros,1983, p. 191 şi urm.<br />(2) Manolescu, Florin Literatura S.F. Bucureşti, Univers, 1980, p. 72.<br />(3) idem, p. 67<br />(4) Aramă, Horia op.cit., p. 315<br />(5) Opriţă, Mircea op. cit., p.24. Fragment publicat iniţial în Almanahul Anticipaţia 1984, p. 89.<br />(6) Eseurile din cartea intitulată iniţial Cetatea fatală, publicate prin diferite reviste, fanzine sau almanahurile Anticipaţia, reunite ulterior în volumul: Antohi, Sorin Utopica. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1991. <br />(7) Hobana, Ion Viitorul a început ieri, retrospectiva anticipaţiei franceze cu texte în traducerea autorului. Bucureşti, Ed. Tineretului, 1966.<br />(8) Berdiaev, Nikolai Împărăţia spiritului şi împărăţia Cezarului. Timişoara, Amarcord, 1994.<br />(9) Trei secole de paradox. Bucureşti, Albatros, 1983, p. 259.<br />(10) Gardner, Martin Amuzamente matematice. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1968, p. 212 - 20d0a.<br />(11) Carrfre, Emmanuel Eu sunt viu, voi sunteţi morţi. Philip K. Dick (1928 - 1982). Bucureşti, Nemira, 1997, p. 79 - 80 <br />(12) „Un înţelept antic a spus un lucru magistral - cu totul întâmplător, desigur: Dragostea şi foamea stăpânesc lumea. Ergo, pentru a stăpâni lumea, omul trebuie să fie stăpân pe stăpânii lumii." Zamiatin, Evgheni Noi. Bucureşti, Paideia, p. 33 - 34. <br />În replică, reproducem următorul pasaj din 1984: „Cum s-ar putea menţine exacerbarea obligatorie a fricii, a urii şi-a credulităţii tembele de care Partidul are nevoie la membrii săi? Numai încătuşând un instinct puternic şi folosindu-l ca forţe motrice. Atracţia sexuală era o primejdie pentru partid şi atunci Partidul o pusese la lucru în folosul propriu." Orwell, George O mie nouă sute optzeci şi patru. Bucureşti, Univers, 1991, p. 117. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI: WEB-ELIZE@ZATE<br /><br /><br /><br /><br /><br />SURFÂND CU NOI, DESPRE NOI<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Un punct minus în activitatea Pro-Scris de până acum este privirea critică spre internet. Ne facem cu această ocazie mea culpa cuvenit şi ne punem pe treabă.<br />Fără a fi extrem de bogată, prezenţa science fiction românească începe să nu poată fi neglijată. Vă prezentăm şi noi câteva Pro-Puneri personale, cu regretul de a nu fi putut fi exhaustivi. Încercăm totodată să minimalizăm pe cât se poate subiectivismul inerent unei astfel de acţiuni.<br />Fără discuţie, cea mai interesantă revistă de science fiction românească este „Lumi virtuale"<br />(http://www.geocities.com/lumi_virtuale)<br />Ne menţinem acest punct de vedere indiferent de avatarurile personalităţii lui Michael Hăulică. Pro-Scris vă recomandă călduros să citiţi Lumi virtuale, ajunsă acum la numărul 10, unde mai pui că este într-un proces de upgradare a părţii grafice. Minusurile revistei sunt mai degrabă subiective, şi, la urma urmei, şi ele fac deliciul unui connaisseur de fineţuri sefe.<br />Alte patru site-uri cu tradiţie talonează, ce-i drept, la mai mare distanţă, Lumile virtuale:<br />AlthernaTerra <br />(http://www.atsf.ro) - în vizibil reviriment;<br />RoSF <br />(http://www.rosf.org) - extrem de util şi pentru adresele sale;<br />Shadowlands <br />(http://www.stormloader.com/sfrom/romanian.html) - ambiţios, dar nu suficient;<br />Top 10 <br />(http://sf.elite.ro) - face parte din webringul „Shadow Lands" dar poate fi, evident, vizitat separat.<br />Alături de paginile făcute de amatori stau profesioniştii (de fapt, profesionista):<br />Nemira <br />(http://www.nemira.ro/nautilus) <br />nu mai necesită alte comentarii, păcat că-i singură, singurică (şi de la o vreme încoace, gura-i tace - încercaţi-vă totuşi norocul, că nebănuite sunt căile net-ului)...<br />Alături de paginile noastre sunt... paginile româneşti din lumea largă a web-ului:<br />Pagini SF în Seattle <br />(http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm)<br />care, dincolo de sefeul titulaturii, are un „look" extrem de „capitalist", dar şi un conţinut, cum s-ar zice, respirând un alt aer.<br />Nu în ultimul rând - nici pe departe - sunt paginile personale.<br />Să începem cu ultimul venit, Cătălin Sandu <br />(http://www.cfm-resources.com/s/scatalin/)<br />a cărui pagină personală a constituit o supriză mai mult decât plăcută. Cu un design stilat, pagina lui Cătălin Sandu este un site ce merită vizitat. Fără a mai pune la socoteală că există acolo şi unul dintre puţinele forumuri dedicate sefeului românesc. Tot prin pagina lui Cătălin Sandu puteţi avea acces on-line şi la volumul său lansat pe piaţă de câteva luni.<br />Un site personal interesant - dar ceva mai vechi, este cel al lui Andrei Valachi<br />(http://www.cs.tuiasi.ro/andy/)<br />construit frumos şi elegant; merită vizitat, fie şi doar pentru „impresia artistică"... <br />Ultimul (dar nu cel din urmă, nici vorbă) este site-ul lui Robert David - a se vedea şi articolul „Noutăţi şi mai puţin noutăţi"<br />(http://www.geocities.com/Paris/Tower/7706/RobertDavid.html)<br />Pagina personală a lui Robert David este în fapt compusă din 2 pagini. Partea importantă este fără îndoială „Curierul de seară" <br />(http://www.1freespace.com/curierul/index.html)<br />un interesant microziar, în care care veţi vedea, într-un melanj extrem de ingenios, o paletă largă de texte publicate de Robert David, de la comentarii politice la science fiction - şi pentru că, evident, prima dragoste nu se uită. Partea a doua este un mic tribut dedicat revistei „String".<br />Ne oprim aici cu Pro-Punerile noastre web-eliz@nte, regretând încă o dată caracterul precar al studiului nostru improvizat. Pro-Scris este însă extrem de interesat de fenomenul românesc al utilizării internetului. Prin urmare, orice site nou, orice noutate dintr-un site existent va fi reliefată în acest colţ de revistă, dacă, desigur, vom fi anunţaţi. <br />Atenţie, nu vă promitem laude inutile, ci mai degrabă un comentariu cât mai la obiect. Şi încă ceva: link-urile noastre funcţionează...<br />Internauţi, internetul merită.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SURFÂND CU EI, DESPRE EI<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />A arunca o privire chiar asupra unei mici părţi din internet pare, la prima vedere, cel mult o glumă bună. Numărul de site-uri afişat de motorul de căutare Google, de pildă, este de peste 1,3 miliarde...<br />Cum însă Pro-Scris e pus pe fapte mari, nu putea arunca o privire doar asupra site-urilor româneşti (a se vedea „Surfând cu noi, despre noi") fără a face, strict subiectiv de astă dată, o incursiune în ceae ce se cheamă internetul sfârşitului de an 2000...<br />Începem Pro-Punerile noastre internaţionale cu o scurtă incursiune în lumea... concurenţei, adică a revistelor dedicate criticii science fiction.<br />Numai că lucrul acesta a fost mai dificil decât părea la prima vedere. Dintr-un motiv foarte simplu, partea de critică are un cu totul alt regim în sefeul străin. Mai mult, nu americanii par a fi cei mai versaţi în materie ci europenii, mai precis francezii. Pe de altă parte, critica de carte este, la urma urmei, dedicată unui public exclusivist, deci site-urile de critică nu se bucură de foarte mare căutare. Ne vom rezuma şi noi doar la două adrese:<br /><br />Keep Watching the Skies<br />(http://www.quarante-deux.org/KWS/KWSHOME.html)<br />un interesant site de critică sefe... franceză (mai zice cineva că franţujii sunt alergici la limba engleză?!), cu menţiunea că în rădăcina acestei adrese (http://www.quarante-deux.org) veţi avea surpriza descoperii unui centru de documentaţie al science fiction-ului francez.<br /><br />The Critters Workshop<br />(http://brain-of-pooh.tech-soft.com/critters/) <br />un interesant atelier de sfaturi practice de... scris (ce mai, tips & tricks au cucerit lumea).<br /><br />Cu mai multă sau mai puţină legătură cu critica science fiction, Pro-Scris vă mai recomandă următoarele site-uri, de surfat în lungile nopţi de iarnă...<br /><br />Webzine:<br />Aphelion (http://aphelion-webzine.com)<br />Deep Outside SFFH (http://outside.clocktowerfiction.com) <br />Solar Flare (http://www.sflare.com)<br /><br />Site-uri ale unor organizaţii:<br />The T Party (http://www.fnapf.demon.co.uk/t-party/index.htm) - cochet cenaclu din sud-estul Londrei<br />SFWA (http://www.sfwa.org/) - Science Fiction and Fantasy Writers of America (asociaţie profesionistă)<br /><br />Alte site-uri de interes:<br />Scifi Digest (http://www.scifidigest.com/)<br />SFF Net (http://www.sff.net/) <br />Forwriters.com (http://www.forwriters.com/) - după nume, un fel de frate vitreg al Pro-Scris-ului...<br /><br />Pe aceeaşi lungime de undă vă invităm în încheiere la un scurt periplu în lumea serialelor TV prezente pe ecranale româneşti. Există şi o raţiune simplă pentru această invitaţie: cumplita lipsă de informaţie existentă în acest domeniu în România. Un singur exemplu: atunci când Pro-TV (nici o legătură, desigur, cu „faimosul" Pro-Scris!) a anunţat cu surle şi trâmbiţe sfârşitul sezonului 7 al „Dosarelor X" s-a oprit de fapt undeva spre sfârşitul seriei a 7-a - după acest ultim episod de la Pro-TV au mai urmat exact alte 7 episoade. Slavă domnului că francezii de la M6 au difuzat integral Dosarele X, nu de alta, dar să vedem şi noi cum este îmbarcat nenea Mulder în nava cosmică care l-a umflat, într-un stil mai mult sau mai puţin mineresc... Culmea culmilor este că o droaie de alte publicaţii româneşti au făcut şi ele mare tamtam pe tema sfârşitului sezonului Pro-TV-esc al dosariadei X...<br />Un alt serial ce merita o mai mare popularizare a fost şi recentul FarScape („Evadat în viitor"), difuzat la TVR2, care, la rându-i s-a terminat în coadă de peşte, cu ipotetica moarte a eroilor principali. Nimeni însă nu a binevoit să precizeze că sfârştul în cauză este doar sfârşitul primului sezon, după care mai urmează cel puţin încă unul... Noroc, internauţilor, cu internetul, cu site-urile pline de informaţii...<br />Dar să nu mai pierdem timpul, că RomTelecon-ul costă:<br />X Files :<br />http://www.fox.com/thexfiles/ - site oficial<br />http://www.inimation.com/xfilesgame - site-ul preferat al subsemnatului...<br />http://bedlam.rutgers.edu/x-files - link-uri spre alte site-uri X-Files<br />http://members.tripod.com/~AVxfiles1/random_link.htm - tot link-uri spre alte site-uri, mai multe şi mai cornute...<br />Millennium:<br />http://www.geocities.com/Area51/Cavern/6952/millennium.html - fan site (nu am reuşit să descopăr site-ul oficial, se pare că seria a doua - difuzată în prezent tot la Pro-TV - nu s-a bucurat de mare succes nici măcar printre fanii serialului)...<br />http://www.tobyx.com/millennium/webring/ - fan site <br />http://chaos.x-philes.com/sites/millennium.html - link-uri spre alte site-uri Millennium<br />http://www.geocities.com/TelevisionCity/Set/4049/encyc.html - enciclopedia Millennium<br />FarScape (Evadat în viitor):<br />http://www.scifi.com/farscape/ - site oficial <br />http://www.farscape.com/ - alt site oficial<br />http://www.geocities.com/escapetofarscape/ - un excelent fan club<br />Seven Days (Şapte zile):<br />http://www.sevendaystv.com/home/index.html - site oficial<br />http://mrvideo.vidiot.com/UPN/SD/ <br />Hercules & Xena:<br />http://www.studiosusa.com/hercules/hb/index.html - site oficial Hercules<br />http://www.usanetwork.com/series/hx/hx.html - episoade 3D on line, aşa se laudă<br />http://msmoo.simplenet.com/guide/index.htm - link-uri spre alte site-uri Hercules & Xena<br />Stargate SG-1:<br />http://www.stargate-sg1.com/<br />Bugs (Justiţiarii - o traducere „memorabilă" la TVR1...):<br />http://www.visions.free-online.co.uk/<br />Star Trek<br />http://www.startrek.com/ - doar acest link, sunt probabil mii de site-uri Star Trek...<br />Şi, în loc de încheiere, Pro-Scris vă sugerează unele dintre cele mai science-fiction adrese de web. Încercaţi-le, având însă totdeauna în minte un singur lucru: este oricând loc de mai rău. Numai că, vorba lui Dinescu, internetul nostru e plin de Pro-Puneri mai web-eliz@nte decât al lor:<br />http://x-files.vl.ru/<br />http://home.netvigator.com/~cyw/holodeck.htm<br />http://wsws.org/ru/ <br />http://www.pdsr.ro<br />Internauţilor, nu uitaţi: chiar şi aşa, internetul merită.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />Fragmente critice (II)<br />SOFISME INGENIOASE<br /><br />Voicu Bugariu <br /><br /><br />Ovid S. Crohmălniceanu (1921-2000) este un sefist important fiindcă a reuşit să ducă foarte departe o atitudine mentală specifică. Anume aceea de a concepe textul ca pe un exerciţiu strict intelectual, lipsit de absolut orice miză existenţială. Sub acest raport el este, păstrând proporţiile, un emul al lui Isaac Asimov. Textele sale (Istorii insolite, 1980 şi Alte istorii insolite, 1986) se disting printr-o răceală conceptuală desăvârşită. Nici măcar o singură dată cititorul nu găseşte prilejul de-a trăi un rudiment de emoţie. În schimb, anvergura cerebrală (inclusiv sofistică) a autorului este foarte mare, capabilă să creeze un vertij intelectual autentic. Vocea naratorului din povestirile celor două volume frizează nonumanitatea unui generator electronic de structuri verbale logice. În mod corelativ, scriitura este desăvârşit jurnalistică, anonimă, fără absolut nici-o inflexiune ţinând de vreo poetică personală. Naratorul din istoriile insolite este atât de cerebralizat încât tinde să egaleze „mentalitatea" unui calculator. El socoteşte în mod implicit că orice ţine de natura umană este doar un element integrabil într-o serie logică. De aici distanţarea sa principială de orice emoţie.<br />Umorul, prezent în toate textele, este practic singura sursă de umanizare a scriiturii. Este un umor cerebral, adesea fin. Dacă un calculator ar începe să se umanizeze, ar începe prin a face glume. În această privinţă, autorii unor texte despre personalizarea unor calculatoare au intuit bine. Aceasta fiindcă umorul este prin excelenţă o resursă a inteligenţei. Faptul că oamenii îl folosesc uneori pentru a-şi ascunde simţirile nu este decât o dovadă în plus. Făcând umor, ei se feresc de alunecarea în periculoasa capcană a propriilor sentimente. Privind astfel lucrurile, cititorii istoriilor insolite pot spera că naratorul este totuşi uman, iar umorul acestuia nu este numai produsul mecanic al unei inteligenţe superioare, ci şi modul de a-şi ascunde anumite emoţii.<br />În monumentala sa istorie a sefeului românesc (Anticipaţia românească, 1994), Mircea Opriţă a sesizat cu îndreptăţire cele două caracteristici definitorii ale textelor semnate de Ovid. S. Crohmălniceanu: inteligenţa speculativă şi umorul. El l-a încadrat pe autorul Istoriilor insolite în capitolul Coordonata comicului. Umor rafinat şi frivolitate burlescă. „Gena" satirică a anticipaţiei, socotind că textele intitulate Cele zece triburi pierdute şi Scrisori din Arcadia sunt emblematice. Într-adevăr, primul text este o performanţă speculativă, iar al doilea o mostră plăcută de umor parodic.<br />Textele celor două volume sunt şi foarte interesante rezultante ale întâlnirii dintre o solidă cultură umanistă şi un interes persistent pentru sefeu. Ideea de literatură şi cea de text l-au obsedat pe autorul istoriilor insolite. Cele mai multe dintre povestiri au de altfel structura unor comentarii mai mult sau mai puţin travestite epic.<br />De menţionat şi faptul că la apariţia primului său volum de sefeu, Ovid. S. Crohmălniceanu era unul dintre cei mai importanţi critici literari români în viaţă. În plus, el făcea parte dintr-o grupare literară foarte bine organizată. Puţini dintre membrii acesteia au rămas „pe dinafară". Ca urmare, cele două cărţi au intrat automat în istoria literară academică, critici nepreocupaţi de sefeu elogiindu-le fără reţineri. Flataţi, sefiştii români n-au putut decât să se bucure. O fac şi astăzi, când maestrul sofismelor ingenioase a dispărut, lăsându-le nişte texte sclipitor de inteligente. <br />Constatare<br />Ideea că sefiştii români formează o armonioasă familie de spirite este falsă. Polemicile dintre ei nu numai că nu se aplatizează, dar se fortifică. Există „duşmănii" între persoane şi grupuri. Astfel, lumea sefiştilor (nu fără o anume umilinţă implicită) o imită pe cea a literaţilor, sugerând în mod indirect că insurgenţa ei este superficială şi conjuncturală. Certându-se la nesfârşit între ei, sefiştii uită că au de dovedit o teză orgolioasă, vitală pentru existenţa lor ca grup social distinct: aceea că sefeul este, în cele din urmă, altceva decât literatura. Situaţi pentru totdeauna pe o linie de frontieră, nefericiţi ca nişte eterni adolescenţi aflaţi în criză de identitate, ei devin oameni maturi, ba chiar încep să îmbătrânească, fără să poată ieşi din această „tranziţie" perpetuă. Nu este prea hazardat să spun că ei trăiesc o criză existenţială ce nu se mai încheie. <br />Pornind de la cele de mai sus, propun o polemică epistolară. Îi rog pe sefiştii cu vârsta sub patruzeci de ani să-mi scrie pe adresa acestei reviste electronice. Vor fi scrisori deschise, accesibile oricui. Dacă tonul lor va fi urban, le voi răspunde. Propun ca o scrisoare să aibă cel mult 400 de cuvinte. Tinerii sefişti vor a avea astfel prilejul să-mi argumenteze de ce afirmaţiile mele de mai sus sunt greşite. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (II)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Îmi propun ca, printr-o serie de eseuri, să subliniez similitudini între literatura SF şi diferite genuri literare, muzicale sau alte forme de manifestare artistică, atât ca mijloace de exprimare artistică, dar şi ca mod de receptare de către public a acestor forme ale manifestării artistice. Dacă la un moment dat am avut impresia că fandomul reprezintă ceva unic (nu neapărat în bine), la o analiză atentă descoperim că nu-i de fel unic şi că grupuri diferite (ca vârstă, mediu social, cultură, etc) de consumatori de artă au mentalităţi şi comportamente similare.<br />Concluzia: nu suntem unici, nici măcar foarte originali. Suntem, toţi, doar forme de manifestare ale aceluiaşi fenomen. <br /><br /><br />LITERATURA POLIŢISTĂ, O LITERATURĂ SF SPECIALĂ?<br /><br />Spre deosebire de SF, literatura poliţistă se bucură de o critică de specialitate profesionistă şi competentă. Această critică suferă însă de boala din totdeauna a criticii: crează nişte tipare, în care încearcă să vâre cu forţa creaţia artistică. Altfel, această critică are o contribuţie foarte importantă la sublinierea onorabilităţii genului.<br />Deci, dacă facem excepţie de această contribuţie majoră la înţelegerea şi promovarea genului, putem descoperi similitudini serioase între literatura poliţistă şi cea SF. În primul rând, ambele au o evidentă legătură cu arta populară, cu tendinţe clare de a constitui o elită a fanilor. Da, a fanilor, pentru că, dacă vrem să fim corecţi, fanii literaturii poliţiste (inclusiv cei grupaţi în cluburi, cu reviste şi reuniuni) au apărut cu mult înaintea celor SF. Poziţia criticilor mainstream a fost - şi este - identică în cele două cazuri. Totuşi, după cum am menţionat, critica literară pare a oferi mai mult credit literaturii poliţiste. De ce?<br />Pentru că această critică a reuşit să inducă în mediile literare câteva legende, care au fost atât de bine exploatate, încât au devenit axiome, pe care nimeni nu mai îndrăzneşte să le pună la îndoială.<br />Prima legendă este cea a descendenţei literaturii poliţiste din literatura populară. Acest lucru nu-i adevărat. Literatura populară, de genul foiletoanelor lui Feval sau Eugene Sue nu punea accent pe rezolvarea unei enigme, ci pe aventură, pe răsturnări spectaculoase de situaţii. Literatura poliţistă, aşa cum a fost concepută ea de E. A. Poe şi Conan Doyle, este o literatură deductivă, menită să ofere satisfacţii unei elite intelectuale. Ulterior, o dată cu dezvoltarea genului, literatura poliţistă a devenit o literatură populară. Adică acelaşi lucru care s-a întâmplat cu literatura SF.<br />A doua legendă este cea a desfăşurării acţiunii în sens contrar timpului. O intrigă întoarsă pe dos. Acest lucru pare a fi pe placul criticii, pentru că implică o mentalitate aparte, o modalitate sofisticate de narare. În realitate, acţiunea romanelor poliţiste se desfăşoară liniar, chiar foarte liniar, urmărind nu desfăşurarea crimei, ci eforturile detectivului de a descoperi criminalul.<br />Deci, în ciuda unei imagini false creată de o critică partizană, putem concluziona că literatura poliţistă este o literatură care are în centrul său o enigmă de tip poliţist, care urmează a fi rezolvată cu mijloace strict poliţieneşti.<br />Numai că aici apare elementul interesant: autorul porneşte de la premisa că un cititor neavizat nu cunoaşte în detaliu specificul muncii de detectiv (fie el particular sau din cadrul poliţiei), deci va da amănunte despre această muncă - metode de analiză a urmelor lăsate la locul faptei, metode de anchetare, metode de colaborare cu organisme din alte localităţi (mai nou, folosirea băncilor de date, analize de AND, etc), precum şi amănunte despre metode folosite de criminali (otrăvuri speciale, arme sofisticate, moduri de creare de false alibiuri). În acelaşi timp, literatura poliţistă prezenta informaţii despre lumea interlopă, prea puţin cunoscută de cititorul burghez sau mic burghez. Deci, ca să concluzionăm, literatura poliţistă este o literatură care prezintă o acţiune captivantă (rezolvarea unei enigme), dar care nu poate avea un final logic fără existenţa unor elemente ştiinţifice (pentru că-mi veţi da voie să consider ştiinţifice tehnicile de analiză - logică sau de laborator - a probelor). Iar dacă aceste elemente ştiinţifice lipsesc, logica poveştii este grav afectată.<br />Întâmplător, am ajuns chiar la definiţia literaturii SF. Iar acest lucru nu-i întâmplător. Pentru că literatura poliţistă poate fi considerată o literatură SF, în care elementele ştiinţifice sunt legate doar de munca detectivilor.<br />Oare nu există nici o deosebire între literatura poliţistă şi cea SF? Să nu exagerăm şi să nu denaturăm lucrurile: literatura poliţistă este un gen literar diferit de SF. Însă această diferenţă este mai subtilă şi mai nuanţată decât s-ar bănui. Ea constă în maniera de a prezenta problema. Dacă într-un text SF accentul cade pe importanţa elementului ştiinţific, în literatura poliţistă accentul cade pe rezolvarea enigmei. Elementul ştiinţific - chiar dacă este fundamental - este un factor ajutător, care facilitează elaborarea unui model logic, prin intermediul căruia detectivul descifrează enigma. Sherlock Holmes - ca personaj generic - are cunoştinţe ştiinţifice vaste, recurge la analize de laborator, dar rezultatele analizelor şi cunoştinţele lui ştiinţifice sunt nişte piese de puzzle, pe care numai mintea lui deosebită le potriveşte una lângă alta.<br />Mai merită să subliniem un lucru: chiar dacă literatura poliţistă a apărut înaintea literaturii SF, evoluţia celor două genuri este atât de asemănătoare, încât subliniază încă o dată geneza lor comună. Ambele au avut, la început, o perioadă în care îşi propuneau să uimească publicul, să vină cu soluţii uluitoare (acel sense of wonder, atât de drag domnului Robu). Numai că literatura poliţistă şi-a revenit după un timp şi a stabilit nişte canoane stricte, limitând aspectul de ciudăţenie (a se vedea cele douăzeci de reguli ale lui SS Van Dine). Pe măsură ce genurile despre care vorbim au evoluat (în primul rând literar), preocuparea autorilor s-a îndreptat spre creerea unei complicităţi intelectuale între autor şi cititor - lucru foarte vizibil în literatura poliţistă, unde autorul recurge la dialog indirect cu cititorul, invitându-l să descopere singur rezolvarea enigmei, menţionând că i-a furnizat deja toate elementele necesare. Apoi, literatura poliţistă a evoluat spre social (Hammett, Chandler), iar literatura SF spre umanism. Adică ambele şi-au propus, în final, să studieze comportarea omului în anumite condiţii date (în situaţia unei anchete poliţiste, respectiv în situaţia confruntării cu o cucerire a ştiinţei).<br />Deci, ca să concluzionăm: deşi cele două genuri au doar rareori acelaşi public, sunt mai apropiate decât se crede. Dar în nici un caz identice. Acest lucru este demonstrat de existenţa unor cărţi sau filme, în care se prezintă un caz de enigmă poliţistă, într-un mediu SF. Cu toată recuzita, creaţia respectivă rămâne, din punct de vedere al concepţiei, în domeniul literaturii poliţiste.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CUM FAC PE NEBUNUL BÂJBÂIND PRIN NON-METAFIZICA LUI ADRIAN IONESCU <br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Că imaginea este o chestiune care ţine de textul fundamental e un adevăr de care Ionescu te convinge în această carte cu discreţie. Povestirile lui au un parfum al depărtării. Citindu-l, renaşte în tine un ciudat simţământ al exoticului. Tablourile lui te absorb. Nu poţi să nu cazi în abila capcană întinsă de Ionescu şi să nu încerci să-l înlocuieşti de la cârma textului. Să navighezi în propriile lui ape. Să recompui lumile ionesciene plin de nesaţ, să creezi alte istorii. Căci Ionescu e zgârcit atunci când îşi construieşte personajul. Pare că-l manevrează cu autoritate dar, în fapt, el îl lasă liber. A personajului e vina dacă nu ne oferă referinţe. El, personajul, se încadrează cu o anumită disperare în textură, oferindu-se într-o mereu mişcată imagine. Poate că toată această textură ar putea purta numele lui Adrian Ionescu. Poate ar putea fi foarte bine un plan ascuns al viului strecurat în text. La prima vedere, ai zice că Ionescu e o mare de câmpuri adormite la soare, sălăşluind în propria lor vegetaţie de vară. Textul pare a sta la pândă. Nici nu-l vezi. Îi simţi parfumul. Îi vezi imaginea. Tradus în texte, Ionescu pare a nu fi cotidianul Ionescu. Poate că a trăit alte vieţi. Suntem aici într-o oarecare incertitudine de vreme ce nu putem demonstra contrariul ori din care parte i-am privi imaginea. Ionescu se spune pe el însuşi amăgindu-ne că ar fi un lung text, un drum către UNDEVA. Lumile lui ficţionale nu par a fi aflate în vecinătate. Dar poate spune cineva cu exactitate ce anume ne învecinăm?! Bineînţeles că imaginile ionesciene au o anume forţă. Fără de ea nici nu s-ar putea susţine în corpul ficţiunii. Acum rămâne a vedea dacă intr-adevăr Ionescu este chiar textul fundamental al propriilor sale lumi. Plictisitor în rigoarea lui, omul de ştiinţă ar putea deveni vehement în vecinătatea acelor texte. Asemenea lui, fundamentaliştii SF porniţi să-l nege pe Ionescu. Dar la el nu interesează vremelnicia ipotezei ştiinţifice. În textul său fundamental care este corpul său îmbălsămat cu iubire, iubirea de celălalt pare a fi exemplaritatea. Aceasta ar fi forţa imaginii tradusă în propoziţii şi fraze. Forţa tare, nevăzută dar al cărei efect, nociv oare, este covârşitor. Să fie iubirea nocivă, iată un adevăr incomod, iată înlănţuirea în toată splendoarea ei de la elicoidala codului genetic rămas sub mantia misterului până la colbul ridicat de cavalerii lui Ionescu prin texte şi imagini memorabile. Lăsat în voia textului ionescian, te desprinzi de teluric, de plictisul lumesc, te trezeşti prins în ficţiune, gata, gata să-ti pierzi corpul, istoria chiar. Istoriile lui Ionescu par a fi mici păcate, păcătuind prin diferenţă şi, adeseori, prin lipsă. Dar Ionescu drămuieşte preaplinul lăsând golurile să umple nestingherite spaţiile textului. Aceste goluri ar fi stropi de neant la o primă vedere. Dar, atenţie, putem fi păcăliţi cu uşurinţă, acolo viaţa palpită, se zvârcoleşte. Rămâne doar ca noi, citadinii, plictisiţii, atotştiutorii, savanţii, mustind de adevăruri generale şi de savantlâcuri, să ne lăsăm în voia medievalului ionescian. Dar, vai, pomenind de ev mediu am putea iarăşi cădea în capcană. Invocând referinţa, invocând oarecari surse l-am putea pierde pe Ionescu din vedere. Ne-ar scăpa printre degete. S-ar face fum şi am rata nu momentul de lectură ci insurgenţa lecturii unei hărţi după care ne-am putea regăsi sub alte tipare. Imaginea nu e imagine ci text în textura sa, pare a spune Ionescu. Suntem ţesuţi în textul său, în corpul său, în iubirile sale medievale. Văzduhul, la Ionescu, e o formă de iubire. Lucrurile petrecute în văzduh au o taină a lor. Ionescu ştie foarte bine că aerul e aproape de mistic. Tocmai de aceea, atunci când construieşte înaripări, Ionescu ştie că se apropie de absolut. Iar calea lui către absolut nu trece prin lumina rece a adevărului ştiinţific ci trece prin inimă. Inima, la Ionescu, este ea însăşi un text fundamental. Ionescu are a ne spune câte ceva despre inimă într-o vreme în care oţelul şi plasticul detronează mişeleşte trăirea pornită din inimă către mistic, către depărtare. Dar ce e inima sau ce ar trebui să fie ea, se întreabă Ionescu vorbindu-ne despre false motive ştiinţifice. Nu pare a-l interesa gomoasa retorică ştiinţifică ci pare mai degrabă atras de capă şi spadă. Nu pare atras de predicţie ci mai ales de viziune. Neconfundându-l cu un oarece visător producător de texte, ar trebui să-l recompunem pe Ionescu după datele texturii sale. Căci citirea de texte nu e altceva decât mijlocul de a reconstitui corpul în mistica lui. La Ionescu, spiritul are a se ascunde în meandre. Ambuscada aerului. Ambuscada focului. Ambuscada inimii. Ionescu are habar de Marele Nimic. Poate că-l şi face să fiinţeze în natura corpului său care nu este altceva decât imaginea sa adică o mare de texte. Textură desfăşurată, numită Ionescu, aceste zeci şi sute de fraze sunt aidoma unui ghem aflat în plină desfăşurare. Din Marele Nimic ţâşnesc personaje care nu-şi duc cu ele istoriile dar care lasă o fantă către Marele Nimic, punct de lumină prin care te poţi strecura. Intrarea în operă, numită în lipsă de altceva, lectură. Dar lectura, simpla lectură, a texturii ionesciene e lipsită de savoare. Textele lui Ionescu ar trebui pătrunse, sfâşiate, pentru a afla ceea ce nu spune el. Pentru că Ionescu e asemenea unui senior aflat în turnul său, înconjurat de şanţul lui de văzduh şi de apă. El doar ridică stindardul dar te lasă să ghiceşti încotro s-ar putea afla câmpul de bătălie. Căci stricarea lumilor si a lucrurilor trebuie aflată, şopteşte Ionescu conspirativ. A conspira împotriva textului său pare a fi o dovadă de perversiune a scriitorului. Dar intensitatea nemăsurii pune în lumină dovada de iubire. Ionescu se dovedeşte nu doar abil dar şi generos. El te opreşte din drum. Te trage de mânecă aşa, ca din întâmplare. Dar îţi arată dovada de iubire. E un gest simplu, frust chiar. Nici urmă de bizarerie, nici urmă de carnaval, nici urmă de bufonerie. Pentru Ionescu lucrurile par a fi grave. El este serios dar şi tandru. În plinătatea texturii sale, golurile sunt şoapte de iubire. Până şi dictaturile pe care le dezvăluie sunt estompate de iubire. Am putea spune, ajunşi aproape de finalul acestei fante, că o clipă de lectură cu Ionescu e un lucru agreabil. Dar ar fi un neadevăr. Am, putea spune că e un fapt binevenit şi am greşi. Desigur ar rămâne provocarea. Dar nu e o provocare. Ionescu nu-şi strigă adevărurile la răspântie şi nu încrucişează spada cu spiritele molatece. El îşi construieşte textura cu migală. Pare un ceasornicar medieval sau un călător temporal sau doar un pelerin enigmatic. El îţi dăruieşte ficţiunile cu generozitate. Nici urmă de violenţă. Nici urmă de infatuare. Nici urmă de orgoliu. Că multe dintre textele date spre lumina tiparului au fost înnobilate cu vreun titlu sau altul, cu oarece merite nu e o dovadă decât a insurgenţei şi nu a competiţiei. Ionescu nu concurează la vreun titlu în mistica lui. Nici nu traduce adevăruri neştiute smulse cu grijă din Marele Nimic. Ionescu ia cu asalt nevolnicia şi neorânduiala. Pune lucrurile şi fiinţele într-o nouă matcă. Pentru o asemenea încercare îţi trebuie nu doar forţă şi curaj ci şi puţină nebunie. Lipsit de egoism, Ionescu dezvăluie fanta către Marele Nimic din care se nasc lumile lui. Să fie asta doar o dovadă de iubire?! Sau ficţiunile lui Ionescu sunt gata a-l trăda şi a se îndrăgosti la prima vedere de necunoscutul lector, pelerin al cotidianului?! <br /><br /><br /><br /><br />TRAIAN BĂDULESCU ŞI ÎNGERII CHILUGI PE DEPLIN TICĂLOŞIŢI<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Salut internauţilor, iubiţilor, hămesiţilor de science fiction, vă iubesc! Şi Traian Bădulescu vă iubeşte cu ardoare de vreme ce s-a jertfit la Atlantykron în plin an 2000 pe altarul SF, la minut, la rotisor. Căci din rotisor a ieşit textul său liber!liber!liber! plin de sos, mustind de grăsime deşi pare cam firav la prima vedere, fără cărnică, fără scheme mişto, acolo nişte însăilări. Adică Bufnilă ar putea fi păcălit de uscăciunea textuală a omului-scriitor Traian Bădulescu dar Bufnilă are ochii cât ceapa şi cotrobăieşte prin text ca un copil obrăznicit şi nărăvit. Traian Bădulescu ia peste picior îngerimea şi mă bat pe viaţă şi pe moarte pentru expresia asta, internauţilor care aţi poposit să luaţi la refec rândurile astea! Şi să ştiţi că-mi plac cacofoniile şi iubesc imperfecţiunea superbă care ar da bătăi de cap scrobiţilor care tratează SF-ul cu carmol şi cu vitamine! El zice că veşnicia s-ar dărui şi să fiu al naibii dacă dascălii n-ar mustăci în ţăcălie văzând cum un sefist de Bucureşti calcă-n străchini atât de superb. Superbia e femeia din umbra Bădulescului, ea îşi lasă ţâţele peste textul ăsta ţăcănit şi încântător. Târfă e muza lui Bădulescu căci îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi ademenesc vulgul înamorat de Marele Plictis promiţând împăcarea cu sine care nu va să fie încastrată în codul genetic remanent fiind o construcţie ticăloasă şi perversă. Împăcarea cu Totalitatea ar fi ceva. Vom mai vorbi atunci când ne vom gândi că a te absolvi şi a te împăca de unul singur nu e o masturbare, o scurtă regurcitare filozofică. Traian Bădulescu dă peste bot habotnicilor şi politrucilor întorcând binele cu cracii în sus ca pe o primadonă în culise spre plăceri vinovate. Căci îngerul chilug care promite binele e un fascistoid care pune la cale, perversul, o frază memorabilă: contează că toţi sunteţi oameni şi mă veţi sluji. Citeşti zgribulit şi uiţi de relaţionarea agent-pacient rămânând gol-goluţ în faţa plutonului de execuţie. Căci cel ce în aparenţă propovăduieşte binele pregăteşte lagărul, baraca şi crematoriul. Asta face Traian Bădulescu, acest copil-minune politicos şi manierat şi băgăreţ şi nici ticălos şi nici curvit şi aşa mai departe. Mai mult însă, Traian Bădulescu are un caracter beton şi nici nu i se mişcă vreun muşchi de pe faţă când scrie despre bine ca despre Curva Universală. Şi poate că vom demonstra într-o bună zi că aşa e şi că fabulosul mesianic e doar o gogoriţă ficţională bună de adormit sugacii dar nu nişte vaşnici internauţi aşa cum sunteţi voi care de bună seamă m-aţi luat la ochi şi vă pregătiţi să-mi trageţi un perdaf ca lumea.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTÂLNIRE DE GRADUL TREI<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />ANA-MARIA NEGRILĂ? O scânteietoare prezenţă în fandom, fără tulburenţe mondene, lucrând la lucrul ei cu îndârjire, fracturând literatura română cu superbul FRAGILE, agăţat în sufletul meu, chinuindu-mă, obsedându-mă. Cenaclizarea postdecembristă a întregii literaturi române prin explozia autoritară a unor găşti literare a acoperit neinspirat şi dictatorial ficţiuni încântătoare. Trebuinţa scriitorului valoros, numind-o aici pe ANA-MARIA NEGRILĂ fiind a-şi găsi căi către publicul avid de adevărata şi îmbătătoarea ficţiune. Cât de greu! FRAGILE răstoarnă gugumănia literară cu picioarele în sus şi face să moară de necaz criticul încremenit în canonul lui. OAMENI DE APĂ, publicat de ANA-MARIA NEGRILĂ în STRINGUL cu numărul şaptesprezece al anului două mii e o întâlnire nebună de gradul trei într-un Bucureşti sleit de tâmpeală şi de ignoranţă aşa cum îi stă bine oricărei capitale care se devoră zilnic etalându-şi prostia şi ucigându-şi în penibilul cotidian inventivitatea şi măreţia. ANA-MARIA NEGRILĂ organizează un subtil rechizitoriu. Cu maliţie, cu amară ironie. Al ei este verbul solid şi incisiv, al ei este farmecul. O mare scriitoare! Poate cel mai important nume al SF-ului românesc. Eu risc, nu vă bateţi capul. ANA e cea mai bună.<br /><br /><br /><br /><br /><br />MIORIŢA 1919<br /><br />Doina Boţea<br /><br /><br />Iniţial recunosc că am fost dezamăgită de „Constanţa 1919". În ucroniile (respectele mele, domnule profesor Cornel Robu, pentru că v-aţi alăturat acestei aventuri, a pro-scris-ului...) lui Liviu Radu din acest volum lipsea ceva. Misterul, femeia. Cherchez la femme, monsieur Radou, mi-a venit să-i trântesc şi apoi să mă duc să fac oarece treabă femeiască din casă: de pildă să repar rezervorul WC-ului care curge de trei săptămâni, sau să mă uit la ultimul episod din Millennium, care aştepta răbdător în video.<br />La naiba cu Liviu Radu! Ce, dacă Mata Hari n-a fost româncă, asta înseamnă că istoria noastră a fost „lucrată" numai de bărbaţi? Dacă Leana lui Petrescu a fost doar o jalnică „trăgătoare la şaibă", asta înseamnă că Regina Maria a ocupat o paranteză în istorie? Dacă diferenţa dintre Zoe Petre şi Margaret Thatcher este ca de la... România la Anglia, asta înseamnă că Elena de Lambrino nu ştia să „împletească" politica cu - să spunem, exagerând uşor - estetica? La urma urmei, nici măcar Constanţa, Konsstanza, Küstangé, nu are destinul feminin pe care l-aş fi admirat. Bărbaţi, bărbaţi şi iar bărbaţi, care de care mai eroi, mai politicieni, mai istorico-macho, prinşi în ghearele inexorabile ale mecanismelor politice...<br />Şi totuşi, am meditat o clipă, era ceva ce-mi rămăsese în cap. Ceva ce merita scos la suprafaţă. Şi mi-am amintit:<br /><br />Iară cel vrâcean<br />Şi cel ungurean<br />Ivaş se vorbiră<br />Şi se sfătuiră...<br /><br />Da, asta da. Mioriţa ucronică „scapă turma" misoginilor. <br />Şi pentru că, din cele mai vechi timpuri, imbecilitatea mioritică a fost pusă pe seama femeilor. Arhetipul oii în cultura română a fost asimilat automat cu fătuca resemnată cu destinul de muiere. Turma de oi - atenţie, niciodată de berbeci! - este un simbol forte în mintea (sau, mă rog, înlocuitorul de minte al) oricărui bărbat. <br />La prima vedere, noua Mioriţă, fie ea şi turcească, nu schimbă esenţial datele problemei. Cealaltă oaie mioritică se mulţumeşte tot cu statutul de martor tăcut al zvâcnirilor disperate din circumvoluţiunile căpăţânei ciobanului. Şi, desigur, ciobanul rămâne tot cioban: holbează ochii şi bâiguie ceva despre mă-sa. Chiar dacă într-un târziu îşi aduce aminte de la brâu în jos are şi sabie, şi testicole, mioriţa ucronică rămâne martorul tăcut al avatarurile imbecilităţii masculine. <br />Sau poate că, de data asta, lucrurile stau altfel. La urma urmei, femeile n-au dorit niciodată să oculteze imaginea tradiţională a bărbatului - stăpânul. Pentru că e mai simplu şi mai interesant aşa, doar să-l faci să creadă asta şi problema executivă este rezolvată. Astfel încât faptul că ciobanul îşi pune - fie şi doar la nivel emoţional - problema ripostării în faţa duşmanilor semnifică un pas major în dezvoltarea inteligenţei sale. Sigur, nici o femeie întreagă la minte nu speră că imbecilul care ascultă glasul înţelepciunii prin gura mioriţei va şi fi în stare să-şi înfrângă duşmanii. Boul, indiferent de circumstanţă, nu-şi poate nega în mod fundamental esenţa bovină. Faptul în sine este însă e meritoriu pentru aura generată de mioriţă. Un pas mic pentru om, un pas imens pentru bărbăţimea spaţiului românesc, indiferent de naţie sau creodă temporală.<br />Ei, cam asta-i. Sinceră să fiu, după povestea curvasasinei, mă aşteptam la altceva de la Liviu Radu. Dar, ce să-i faci, bărbaţii! În fondul fondurilor, faptul că un bărbat a imaginat un alt scenariu mioritic, atentând în mod direct, dacă nu la esenţa, măcar la valenţa acestui mit al eternei imbecilităţi masculine, este surprinzător. Şi în cazul ăsta, nu pot decât să mă repet, şi urăsc chestia asta: pentru un bărbat, Liviu Radu este un scriitor interesant... Mi-ar place să-i cunosc soţia.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />BUN VENIT ISTORIEI CONTRAFACTUALE!<br /><br />Cornel Robu <br /><br /><br />Având legitim „arondată" tematic ucronia sau „istoria alternativă" din science-fiction - ca revistă de critică SF ce se află - ProScris-ul nu poate lăsa să treacă neobservată (nici nesalutată!) o rara avis pe meleagurile noastre cum este declaraţia de adeziune la „istoria contrafactuală" pe care, inteligent şi ataşant, o face recent d-l Adrian Cioroianu, în două numere consecutive ale revistei Dilema (nr. 394 - 395, sept. 2000). <br />În ciuda scepticului surâs al fabulistului şi-n ciuda propriei „câinoşenii", nici măcar dulăul Samson nu s-a putut pune la adăpost de salutul confratern şi entuziast al căţelului Samurache, adresat în numele comunei lor „canidităţi", de necontestat: la aceeaşi întrebare, „What if...?", „Ce-ar fi fost dacă...?", se poate răspunde, cu egală îndreptăţire şi chiar cu comparabilă strălucire, în două feluri, în două „registre" sau „regimuri" mentale, diferite: fie (a) ficţional, literar, prin naraţiune, prin invenţie epică, prin ucronie sau „istorie alternativă" concepută în ansamblu şi articulată în detaliu ca un univers imaginar autoconţinut şi autotelic, centrat pe miza iluziei ficţionale generatoare de plăcere estetică („istoriile alternative" în totalitate, ca subgen constituit în cadrul genului SF, mai sunt curent cunoscute şi sub denumirea de „If stories", sau „What if stories", o variantă fiind şi „Worlds-of-maybe"); fie, în alt regim mental, (b) prin speculaţie pur intelectuală generatoare de plăcere pur intelectuală, prin eseu, prin ipoteze şi „scenarii" politologice, simili-istorice, quasi-istorice, pseudo-istorice: cu un termen consacrat (şi demonizat, cel puţin la noi) - prin ipoteze contrafactuale (eventual cliometrice, de la Clio, muza istoriei). Literalmente şi principialmente - „ca doi brazi dintr-o tulpină, ca doi ochi într-o lumină" (Alecsandri)! Dar tot principial, în lumina celor spuse până acum, ucronia, „istoria alternativă" şi apocrifă din science-fiction, aşadar „aloistoria" („allohistory") ştiinţificţională ar trebui disociată de mai suspecta „istorie contrafactuală", „cu care se simţise de-un fel şi-o rădăcină" (Arghezi); practic, însă, nu se poate face abstracţie de concrescenţa lor în epocă (în epoca interbelică şi-n primele decenii postbelice, mai ales), nu se poate ignora însuşi contextul istoric ce le-a stimulat pe ambele şi, prezumabil, le-a făcut să se stimuleze reciproc. <br />Şi nu se va înţelege, sper, că ignor acest dublu istoric al problemei dacă-l amân pe altădată, pentru un alt articol, poate tot pe „site"-ul de faţă, dar altfel conceput, eventual ca un „studiu" mai sobru, mai cu dichis „ştiinţific" şi bibliografic, pentru a putea adăposti mai adecvat abundenţa domeniului (domeniilor), cu toată erudiţia şi minuţia şi acribia de rigoare: agheazmă potabilă doar benevol, for Gregory only. <br />Să rămânem deci, deocamdată, pe ogorul românesc al literaturii în primul rând, dar şi pe-al istoriografiei şi-al speculaţiei politologice. Cum stau românii cu ucronia, cu „istoria alternativă" (cea din science-fiction, nu, Doamne fereşte, cea din „manualele alternative" de istorie, că acolo-i teren minat!)? Cum stau românii cu „istoria contrafactuală"? <br />Recolta e incomparabil mai săracă decât la alţii, era şi de aşteptat, dar, în comparaţie cu istoricii, scriitorii au îndrăznit parcă ceva-ceva mai mult. E admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire mult hulita şi abhorata „istorie contrafactuală", erezie de care istoricii români „de formaţie" şi „de carieră" se leapădă ca dracu' de tămâie, de câte ori, din întâmplare, mai vine tangenţial vorba. Nici să n-auzim de „ce-ar fi fost dac-ar fi fost", ori „dacă n-ar fi fost"! Că dacă n-ar fi nici nu s-ar povesti, nici nu s-ar pomeni, iar dac-ar fi fost, de mult s-ar fi povestit deja. Singurul posibil e realul! Atât! Zacrât ! <br />În schimb, pe ogorul literelor vegetaţia nu e chiar de tot absentă, câteva răsaduri tot au prins. Ce-ar fi fost dacă, pe fronturile primului război mondial, s-ar fi lansat masiv din dirijabile bombe cu ceaţă artificială şi cu „gaz ilariant" - se întreba pacifist, în toiul ostilităţilor, Victor Anestin (în „povestea fantastică", de fapt mini-romanul Puterea ştiinţei sau Cum a fost „omorât" Războiul European, 1916). Ce-ar fi fost dacă dacii i-ar fi învins pe romani în bătălia de la Tapae (A.D. 88) - se întreabă (şi răspunde) Mircea Opriţă, în nuvela Ucronia de la Tapae (din vol. Adevărul desţre himere, 1976). Ce-ar fi fost dacă Burebista ar fi întemeiat un „Imperiu Trac" care-ar fi scos din istorie Imperiul Roman? N-am asista astăzi la o hegemonie mondială de vârtoasă vână şi vârtute traco-getă? - se întreabă (şi răspund), la rândul lor, mai tinerii membri ai cenaclului „Quo vadis?„ (de ce nu „Tarabostes"?) din Ploieşti (Ionuţ Bănuţă, Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Cătălin Ionescu, Dănuţ Ivănescu, Don Simon, Caius Stancu, Doru Stoica) într-o ficţiune colectivă („sharecrop") pe o idee de Ionuţ Bănuţă, Motocentauri pe Acoperişul Lumii (1995). În schimb, când se desprinde de grup şi fantazează pe cont propriu, Sebastian A. Corn (pseudonimul lui Florin Chirculescu, n.1960) se îndură de Imperiul Roman şi-l lasă să dureze, să se întindă în decembrie 1999, din Persia până în America de Nord, în romanul 2484 Quirinal Ave. (1996). <br />Cea mai recentă „istorie alternativă" românească a apărut chiar pe parcursul anului curent, 2000, sub semnătura lui Liviu Radu, şi se intitulează Constanţa 1919 - un volum cuprinzând trei povestiri ucronice, după cum am auzit de la radio; în rest, de când badea Cârţan nu mai răspunde de difuzarea publicaţiilor în spaţiul pancarpatic sau ambicarpatic, tot mai multe cărţi apărute în Vechiul Regat sunt mai greu de găsit aici, în Transilvania, decât era în Pennsylvania, pe Coasta Atlantică, germanizată, a Americii, romanul Lăcusta abia se târăşte / The Grasshopper Lies Heavy semnat de Hawthorne Abendsen şi apărut pe Coasta Pacifică, japonizată [vezi, pentru detalii, comentariul lui Cornel Robu „Ucronia şi principiul antropic al timpului - glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF", în Pro-Scris, nr.2, sept.-oct.2000 - nota editorului]. Ce s-o fi întâmplat sau dez-întâmplat ucronic acolo, pe Coasta Pontică şi Euxinică a Daciei Felix, că de unde nu-i foc nu iese fum, doar bine ştim, şi de n-ar fi nici nu s-ar povesti!... <br />Dar de cel mai mult „cântec", în anii din urmă, a avut parte o altă carte, Zeul apatiei (1998) de Roberto R.Grant - o „istorie alternativă" a României plasată nu în trecut, ci în viitorul apropiat, iminent (ceea. ce, sub raport genologic, implică o zonă limitrofă ucroniei - aşa-numita „future history" sau aşa-numitul „political thriller", în terminologia anglofonă, respectiv „politique-fiction", în cea francofonă). Iar sub raportul comparatist al filiaţiilor şi influenţelor (ca şi sub raport anecdotic, mai fără ştaif spus), îl implică pe unul dintre cei mai traduşi, la noi, în anii '90, autori de science-fiction: Norman Spinrad. <br />Astfel, în colecţia „Nautilus" a Editurii Nemira din Bucureşti, apăreau, în 1993, romanul Eroi neînsemnaţi (Little Heroes, 1987), re-botezat, în versiunea românească a lui Eugen Cristea, Maşinăria rock-and-roll, iar în 1995, în traducerea lui Mihail Moroiu, patru nuvele reunite în volumul Alte Americi (Other Americas, 1988) - tot atâtea versiuni apocrife ale S.U.A. într-un viitor nu prea îndepărtat. Scriitorul american trăitor de ani buni la Paris se arată, în toate, prea puţin complezent faţă de ţara-i natală, pe care-o vede, nu peste mult, sfâşiată de devastatoare impulsuri auto-destructive generate chiar din fulminantul ei progres. Prins de idee (mai puţin progresul!...), d-l Voicu Bugariu, în calitate de cronicar literar en titre, pe-atunci, al revistei Anticipaţia - CPSF, propune autorilor români un exerciţiu de imaginaţie similar, având ca reper comun „România anului 2050" (Anticipaţia, nr. 526, sept. l995). În numărul imediat următor (527, oct. 1995), revista iese deja în public cu un „grupaj tematic de texte SF" intitulat generic Alte Românii, cuprinzând cinci versiuni imaginare ale României viitorului nu prea îndepărtat (semnate de Michael Hăulică, Dănuţ Ungureanu, Don Simon, Florin Pîtea şi Radu Pavel Gheo, cărora ulterior aveau să li se alăture Costi Gurgu şi Andrei Valachi): caz tipic de „sharecrop", în care un iniţiator propune tema comună, iar participanţii se prind benevol să scrie, fiecare după propria imaginaţie, pe această temă dată şi acceptată. Iar iniţiatorul era încă, în octombrie 1995, în culmea entuziasmului şi-a iluziilor, „croind" euforic „la planuri din cuţite şi pahară": „De unde, la început, mi-era teamă că nu voi reuşi să strâng suficiente proze pentru micro-antologia din revista Anticipaţia, mulţimea textelor, comandate şi necomandate, m-a obligat la o selecţie. De pe acum există material pentru un volum şi cred că nu greşesc afirmând că mai mulţi editori vor fi interesaţi de publicarea lui. Dar dacă prima antologie românească de SF-politic va fi un succes, nu văd de ce n-ar putea fi urmată de altele." <br />Norii negri nu întârzie să se arate, însă, la orizont: în nr. 530, din ianuarie 1996, „directorul onorific" de-atunci al revistei, Alexandru Mironov (care nu peste mult, la vreo doi ani de la alegerile pierdute în 1996, se grăbea s-o îngroape, declarând-o „muribundă", de parcă nu el ar fi fost cauza „muribundizării"), în editorialul aferent, intitulat tot Alte Românii, dezavuează iniţiativa pe motiv că „prezentând în paginile sale povestiri «rele», de fapt sumbre", revista „nu are cum pătrunde pe porţile şcolilor". (Măcar de-ar fi intrat, în schimb, pe-aceleaşi porţi ale şcolilor, sau pe porţile aceloraşi şcoli, nu numai pe impozantele porţi ale ambasadelor şi consulatelor, buclucaşul album „cu cântec" financiar Eterna şi fascinanta Românie, apărut tot cam pe-atunci: dai un ban, dar... nu e „sumbru"!...) Voicu Bugariu îi răspunde în nr.532, din martie 1996, cu „Încă o polemică", pentru ca, peste alte două luni, în mai 1996, să constate că a rămas singur pe poziţie: „Un simptom foarte interesant a fost brusca renunţare a tuturor celor care îmi promiseseră texte pentru antologia Alte Românii. Ca şi cum s-ar fi acţionat un comutator sau ca şi cum s-ar fi emis o circulară ocultă, „de sus", absolut toţi autorii au renunţat. De vină a fost probabil şi menţiunea reprobativă a lui Alexandru Mironov, apărută în unul din numerele Anticipaţiei. De unde la început numeroşi autori s-au arătat chiar entuziasmaţi de idee, tăcerea lor ulterioară mi-a dovedit că orgoliul lor de creatori pe cont propriu este mai mic decât dorinţa de a se înregimenta în mişcare şi de a fi omologaţi ca atare. Eşecul desăvârşit al antologiei a avut şi o parte bună. A dovedit, mai mult decât ar fi putut-o face un teoretician, că raporturile mişcării SF cu literatura (SF) nu sunt democratice. Există o anumită dictatură, desigur luminată, a mişcării asupra creatorilor." <br />Cum, însă, în tot răul e şi-un bine, totul s-a soldat cu o carte proprie, cu o „future history" sau cu un „political thriller" românesc în stil american (semnat, ca atare, şi cu un pseudonim „american" pe măsură, cu rituala iniţială mediană: Roberto R.Grant). Părăsit de comilitoni, rămas singur pe câmpul de luptă, Voicu Sugariu nu demobilizează , ci perseverează şi câştigă, de unul singur, războiul, cu romanul Zeul apatiei, scris, după cum se precizează în text, „în anul 1997" şi publicat în 1998 la Editura Sedona din Timişoara. <br />Este, întru totul, o „future history", o istorie apocrifă, alternativă, dar nu proiectată (ucronic) în trecut, ci în viitorul apropiat. În Zeul apatiei, istoria „curge altfel", precum în ucronie, dar nu, ca acolo, în urma vreunui război cu sorţii schimbaţi, nu în urma uciderii cronoplastice a vreunui personaj-cheie al istoriei, ci mai banal, dar şi mai „up to date", mai conform cu stilul sau cu „spiritul veacului" (care vine, bineînţeles): în urma unui „scenariu" ocult subsecvent „globalizării" / „mondializării", în urma ultra-secretului „Pact Negru" încheiat în anul 2020 între OPE (Organizaţia Paneuropeană pentru Echilibru) şi PRL (Partidul Romilor Liberi), prin care România devine Rominia, bantustanul sau Imperiul ţiganilor, cu capitala la Bukry, de unde cei mai mulţi români emigrează, iar cei rămaşi, paralizaţi de o incurabilă apatie, se văd reduşi la condiţia de slugi, mulţumindu-se cu poziţii sociale subalterne, marginalizaţi de regulă în mediul rural, cu o identitate naţională estropiată, fracturată, ascunsă dar şi acceptată laş sub pigmentul artificial, „genetic", cu care-şi înnegresc pielea, ca să fie cât mai tuciurie, ca a noilor stăpâni. Intenţia alegorică e evidentă: pigmentarea genetică a românilor, „vopsirea" lor în culoarea stăpânilor traduce în plan biologic şi vizualizează alegoric ascunsa lor fractură de identitate în plan spiritual. „Ţigănizarea" Rominiei este fapt împlinit la nici patru decenii de la încheierea „Pactului Negru" (acţiunea cărţii fiind alert ritmată pe parcursul a numai zece zile din iunie 2058), dar în final avem surpriza de a-l reîntâlni pe Philip K.Dick, de data aceasta în versiune românească: parafrazând ingenios finalul autoreferenţial al romanului Omul din Castelul Înalt [comentat pe larg în Pro-Scris, nr.2, sept.-oct. 2000 - nota editorului], personajele cărţii lui Voicu Bugariu descoperă, în ultimele pagini, „o mapă de carton, ce conţinea un teanc mare de hârtii îngălbenite", nimic altceva decât romanul intitulat Zeul apatiei, „scris atunci, în urmă cu şaizeci de ani", „în anul 1997": <br />«- Posibil, continuă Santana. În roman există o ipoteză foarte interesantă. Dacă o interpretăm într-un anume fel, ajungem la o singură concluzie. <br />- Care? <br />- Că întâmplările relatate s-au petrecut aievea într-o lume paralelă. <br />- Bine, dar autorul nu ştia ce se va petrece în viitor, interveni Brad. <br />- Corect, încuviinţă italianul. Atunci vom spune că manuscrisul a fost „aruncat" dintr-o lume paralelă în lumea noastră. <br />- Iar noi suntem nişte ficţiuni? întrebă Jane. <br />Santana făcu semnul predării, ridicându-şi mâinile subţiri: <br />- De la un punct înainte, lucrurile se înnoadă, cum se spune pe aici. Logica nu ne mai foloseşte la nimic. Fiecare crede exact ceea ce doreşte.» <br />Există aşadar, măcar în stadiu incipient, o „istorie alternativă" în SF-ul românesc, o ucronie românească ficţională. „Istoria contrafactuală", în schimb, pare a fi, la români, un adevărat tabu, cum spuneam: este anatemizată şi abhorată în fel şi chip, şi nu numai de către istoricii de profesie şi de carieră, obligaţi deontologic să se „lepede de Satana" ori de câte ori, din întâmplare şi nebăgare de seamă, mai vine uneori vorba despre „ce-ar fi fost dacă...". <br />„Şi ajungem astfel la marea dramă a istoricilor, dintotdeauna: pentru că oameni sunt şi ei, pentru că tot au mâinile băgate până la coate în trecutul pe care-l cunosc relativ bine, ar fi şi ei tentaţi să se joace de-a contrafactualul, de-a ce-ar fi fost dacă" - empatizează binevoitor (sau, poate, suspect de înţelegător? pro domo? „pasărea Mihai Viteazul"?) Adrian Cioroianu, în eseul Frumoasele noastre istorii contrafactuale (în, Dilema, nr. 394 / 2000). „Dar istoricii nu pot să se joace astfel, oricât ar visa; din contră, ei sunt obligaţi să respingă acest joc, să-l declare facil, infantil, pierdere de vreme. Vă spun un secret: în sinea lor, toţi suferă din cauza acestei limite impuse de nescrisa lor deontologie. Este drept că unii, de atâta suferinţă, mai dau peste margini câteodată, cu rezultate îndeobşte cunoscute, chiar dacă la vremea lansării lor au fost camuflate în diverse feluri. Unii au scris istoria răscoalei lui Horea din 1784 la modul ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi fost o revoluţie, prilejuind celor interesaţi surpriza de a vedea că românii au avut revoluţia lor cu vreo cinci ani înainte de revoluţia franceză. Alţii au creionat o unire de la 1600 ca şi cum Mihai Viteazul ar fi putut gândi în termeni de sentiment naţional sau naţionalism (ceea ce un Mihai real nu putea, dar un Mihai contrafactual da). În fine, s-au făcut capitole de istorie din ce s-ar fi întâmplat dacă 0d0a august-ul românesc (din 1944) nu ar fi avut loc şi s-a ajuns la concluzia (având la bază raţionamente corecte, dar plasate tot în virtual) că al doilea război mondial ar fi durat atunci cu 200 de zile mai mult." <br />Este, din câte ştiu, prima (şi singura, până acum) declaraţie de adeziune deschisă, curajoasă, la principiul contrafactualului aplicat istoriei româneşti, primul credo sau pronunciamiento contrafactual proclamat public în România: public şi publicistic, în acelaşi timp, întrucât nu aparţine unui istoric „de carieră" (chiar dacă „de formaţie" pare a fi şi el, „la bază", tot istoric), ci unui „publicist", unui „eseist" de vocaţie, pur-sânge; care excelează tocmai în calităţile specifice acestui „gen" şi merită a fi apreciat tocmai pentru aceste virtuţi: pentru expresia alertă şi pentru agilitatea speculativă, nu o dată de-a dreptul acrobatică, pentru logica strictă şi pentru stilul concis, ferit de redundanţe şi preţiozităţi, dar şi palatabil, delectabil, ferit de savantlâcuri şi aridităţi ş.a.m.d. Abilităţi şi calităţi pe care le regăsim, din plin şi convingător exercitate, şi în eşantionul aplicativ cu care Adrian Cioroianu îşi ilustrează, exempli gratia, adeziunile şi aserţiunile de principiu de mai înainte, imaginându-şi, în locul istoricilor en titre, ce s-ar fi întâmplat Dacă Dej murea în '56 (în Dilema, nr. 395, 8-14 sept. 2000). Nu citez fragmente: pentru a putea gusta cu adevărat savoarea „istoriei contrafactuale", pentru a nu pierde nimic din deliciile şi. argumentele ce-ar putea să-i convingă şi pe cei (încă) neconvinşi şi să-i convertească întru contrafactual, eseul d-lui Adrian Cioroianu trebuie citit în întregime (nici nu e prea lung, de altfel). <br />Să fi apărut, iată, pe ultimii metri ai secolului şi-ai mileniului, omul în măsură a lua iniţiativa primei „antologii contrafactuale" româneşti de factură anglo-saxonă, formulă atât de cultivată şi de gustată „la ei, acolo", începând din interbelic şi până în cea mai recentă actualitate? Sper să mă scuze d-l Cioroianu dacă-l expun, poate, unor zâmbete subţiri., „regăţeneşti", cu această levantină tablá de iaurt şi gugoşele cu care-l proscalisesc taman de-aci, din sobra şi austera şi capsomana Transilvanie, dar cum altfel aş putea spera să-i forţez mâna şi să-l înduplec la o captatio benevolentiae? În România, îmi dau seama, „istoria contrafactuală" s-ar putea trezi cu pumnu-n gură în două feluri (recte, cu doi pumni în gură): fie prin reducere la absurd, fie prin reducere la ridicol; fie prin savantlâcuri, fie prin soitarlâcuri; fie prin tunetele şi fulgerele „ştiinţifice" şi deontologice venite din partea istoricilor „care se respectă", fie prin ricanări zeflegmatice „ca la noi, la Issarlâk"; şi probabil ştie d-sa. ce face atunci când „o dă pe glumă" în finalul captivantei poveşti contrafactuale cu Gheorghiu-Dej. Dar cine să ia asupră-şi riscul şi efortul de-a oferi şi cititorului român, săracul, asemenea rafinate sortimente, asemenea piperate condimente? Cum ar putea fi convins glumeţul să-şi ia gluma în serios? Dacă nu el, atunci cine? Si dacă nu acum, atunci când? <br />Poate chiar, mă-ntorc şi zic, poate chiar onor istoricii noştri „de profesiune" şi „de carieră", ca să nu se mai resemneze, încă o dată, a (de)lăsa în seama altora - altădată în seama romancierilor, acum în seama eseiştilor şi-a esfeiştilor - exercitarea unor prerogative (şi răspunderi, şi obligaţii) ce le revin de drept, invocând, fie şi tacit, grava şi greaua lor răspundere (deontologică, „ştiinţifică", profesională, „naţională" etc.) pentru a se eschiva de la o altă răspundere, mai mică poate, dar nu mai puţin imperativă: Europa e cu ochii pe noi, domnilor! Numai noi să n-avem contrafactualii noştri?! <br />Până atunci, până ce se vor decide, rămân, efectiv, numai esfeiştii şi eseiştii (inclusiv cei atinşi de „scenarită") să ne frisoneze şi să ne delecteze cu asemenea contrafactuale „jocuri de artificii", doar „amatorii" şi „diletanţii" într-ale istoriei dacă-şi mai pot permite, arareori, să se întrebe şi să întrebe, cu jumătate de gură, ce-ar fi fost dacă (s-o luăm cronologic) Imperatorele Aurelianus ar fi murit înainte de-a apuca să ordone retragerea la meridies de Danubius, Anno Domini 271? Ce-ar fi fost dacă, în 1711, la Stănileşti, ar fi învins ruşii, nu turcii? Ce-ar fi fost dacă, la Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 10 august 1914, P.P.Carp ar fi reuşit să încline balanţa fn favoarea Puterilor Centrale? Dar dacă, în 1930, Iuliu Maniu ar fi reuşit să zădărnicească întoarcerea în ţară şi revenirea la tron a lui Carol al II-lea? Ar fi ordonat Regele Mihai, încă minor, în vara-toamna lui 1940, să se tragă măcar un foc de armă pentru Basarabia-Bucovina, la frontiera de est, şi pentru Transilvania, la cea de vest? Ce-ar fi fost dacă, în vara lui 1941, Antonescu s-ar fi oprit, cu armata română, la Nistru? Ce-ar fi fost dacă, în vara lui 1943, corpul expediţionar anglo-americano-canadian comandat de generalul Dwight Eisenhower ar fi debarcat nu în Sicilia, ci în Balcani, variantă iniţial prevăzută într-un plan strategic de rezervă? Ar mai fi murit, după 1948, şi capra vecinului, sau poate ar fi supravieţuit şi a noastră? Ce-ar fi fost dacă, în locul lui Gh. Gheorghiu-Dej, ar fi ajuns prim-secretar al P.M.R. Lucreţiu Pătrăşcanu? În locul lui N. Ceauşescu, în 1965, I. Gh. Maurer? Ce-ar fi fost dacă, în 1979, plenul congresului P.C.R. s-ar fi solidarizat cu Constantin Pârvulescu, debarcându-l pe Ceauşescu şi oferindu-i lui Gorbaciov, vreme de un deceniu, un alt omolog şi partener român, de exemplu pe Ion Iliescu? Ş.a.m.d., ş.a.m.d. <br />Ştiu că nu avem, încă, acea siguranţă de sine a istoriei care permite luxul aloistoriei, acea „aşezare" şi portanţă, acea forţă gravitaţională „grea ca pământul" care permite uşurinţa şi „uşurătatea" speculaţiei contrafactuale; ştiu că suntem prea gravi şi prea crispaţi ca să ne jucăm, mai ales „cu focul", ştiu că nu există desene animate româneşti despre războaiele dacice, de felul celor cu „Asterix şi Obelix" făcute de francezi despre războaiele galice: primum vivare, deinde... bibere! Dar măcar ca „sport" practicat individual, ca „gimnastică de întreţinere" şi antrenament intelectual pentru exersarea agilitătii mentale, dacă nu şi ca divertisment literar, dacă nu şi pentru plăcerea iluziei fictionale pe care-o oferă un film sau un roman - şi tot merită să ne punem şi noi, în ce ne priveşte, aşa cum fac alţii, în ce-i priveşte, „uşuratica" întrebare contrafactuală „Ce-ar fi fost dacă...?" „What if...?" <br />„Bere Ciuc, încă una şi mă duc!" Încă o singură întrebare contrafactuală, pe care n-am mai auzit-o până acum pusă de alţii, aşa cum e cazul cu cele de mai înainte. Ce-ar fi fost dacă, în dimineaţa zilei a 17-a a lunii djemazi-ul-evvel a anului 1227 (recte 29 mai 1812), în vilayetul / raiaua Kara-Eflak-ului, la Bukreş, ar fi fost înjunghiat sau otrăvit (ba nu: sugrumat cu şnur de mătase, că ăsta era stilul!) dumnealui Mehmed Galib-Efendi, cu voia preaînaltului Allah wazir-muhtar al Sublimei Porţi de la Stambul, Allah să-i ţie mărirea!, înainte de-a apuca să iscăleaseă ahidnamé-ul prin care rupea jumătate din Kara-Bogdan, între Nistru şi Prut, şi-o făcea peşcheş ţarului Alexandru I, magnificul şi puternicul împărat şi padişah al tuturor ruşilor? Ar mai fi stat de vorbă o Moldovă Mare şi semeaţă cu o mai prizărită (dar nu mai puţin semeaţă) Valahie? Ar mai fi apărut bonjuriştii, ori scena ar fi rămas în exclusivitate la discreţia tombaterelor şi-a vogorizilor? Ar mai fi existat Unirea Principatelor, sub Cuza, în 1859? Independenţa, sub Carol I, în 1877? România Mare, sub Ferdinand, în 1918? Ar mai fi ajuns un Vasile Pârvan, în 1919, să rostească acea vorbă, cumplită ca un blestem şi cadenţată ca un vers: „Mărire ţie, Ură, a duşmanilor noştri!" ? <br /><br /><br />Post-scriptum / Minima bibliographica <br /><br />- * * * Motocentauri pe Acoperişul Lumii. Crestomaţie de texte istorice extrase din Inelul Axayac, Editura Karmat Press, Ploieşti, 1995, 220 p. După o Scurtă Istorie Generală a Lucrurilor (pp. 10-33, un tabel cronologic imaginat de Dănuţ Ivănescu, Ionuţ Bănuţă şi Caius Stancu), „crestomaţia" cuprinde următoarele „texte": Aromă de copal (pp. 35-68) şi Germisara, Kogaion - ploaie-torenţială (pp. 85-102) de Sebastian A.Corn; Neîmplinita Shangri-La (pp. 69-84) de Cătălin Ionescu; Lumbricus Glacialis (pp. 103-110) şi Tauromahia (pp. 135-139) de Doru Stoica; Cântul lui Roles (pp. 111-118), Aşteptându-l pe Corban (pp. 167-173) şi Baba oarba pe acoperişul lumii (pp. 197-204) de Dănuţ Ivănescu; Ana (ap. 119-127), Rivus (Jurnal despre sfârşitul de secol) (pp. 147-153) şi Electric Blue (pp. 155 - 161) de Don Simon; Neverly Hills (Biotronic Action Hero) (pp. 131-134), Motocentaurii dorm singuri (pp.141-145) şi Madia Mangalena (Dincolo de ură) (pp. 163-166) de Michael Hăulică; Ragnarök (pp. 175-196) şi Doi pe acoperiş (pp. 205-219) de Ionuţ Bănuţă şi Sebastian A..Corn. <br />- Sub genericul Alte Românii. Grupaj tematic de texte SF, declarat încă de pe copertă, numărul 527 (octombrie 1995) al revistei Anticipaţia - CPSF reuneşte următoarele cinci „texte" (povestiri şi nuvele): Căinţa de Michael Hăulică (pp. 14-19), Malawi cu capitala la Zomba de Dănuţ Uingureanu (pp. 20-26), Camera de tortură de Don Simon (pp. 27-30), Plimbarea de după-amiază de Florin Pîtea (pp. 3l-32) şi Ţara în carnaval de Radu Pavel Gheo (pp. 33-40) precedate (la p. 13) de câteva precizări ale antologatorului, Voicu Bugariu. Din aceeaşi serie aveau să mai apară ulterior Osânda de Costi Gurgu (nr. 536, iulie 1996, pp. 19.-34) şi Ruleta moldovenească de Andrei Valachi (nr. 548-549, iunie 1998, pp. 31-45 şi nr. 550-551, septembrie 1998, pp. 14-44). <br />- Poziţii divergente în privinţa împrejurărilor în care şi-a încetat apariţia revista Anticipaţia - CPSF (ultimul număr, 558-559, nedatat, a apărut în august 1999, după doi ani de periodicitate tot mai nesigură): „Şi cum revista Ştiinţă şi tehnică şi a sa muribundă Colecţie de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia nu mai par capabile să reziste în economia de piaţă, poate că revista Magazin va oferi adăpost SF-iştilor români." (Alexandru Mironov, „Picnic la marginea Galaxiei", în Magazin, nr.39 (2134), 24 septembrie 1998, p. 5). „Cum «Colecţia» s-a legat de numele domnului Alexandru Mironov, ministrul Tineretului şi Sportului în guvernul precedent, ea trebuia condamnată să piară prin orice mijloace. Numai astfel se poate explica faptul că domnul Caramitru şi-a permis să încalce o hotărâre de Guvern numai şi numai pentru a-şi duce la îndeplinire planul." (Ioan Albescu, „A fost odată ca niciodată... / Editorial", în Almanah Anticipaţia, (XIV), 1997, p. 4). <br />- Cu privire la misiunea lui Mehmed Galib-Efendi, plenipotentiarul turc care a negociat şi semnat, în 1812, tratatul prin care Basarabia era ruptă de Moldova şi cedată Imperiului Rusesc, vezi vol. Documente turceşti privind istoria României, vol. III, 1791-1812, întocmit de Mustafa A. Mehmet, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1986, pp. 330-375. <br />- „Dar amarnic e, împărate, chipul hâd al urii, care de jur împrejur ne împresură. De când ne-a lăsat Roma singuri, numai cu focul de ură, de jur împrejur, am trăit. Ura lor însă, a tuturor, ne-a ridicat dea pururi peste toate cele lumeşti. Noi am înţeles ura lor şi nu ne-am făcut negri la suflet, pentru că ura lor era flacăra care ne făcea tari, pentru că ura lor era cultul pe care cei răi îl consacrau geniului nostru, pentru că ura lor însemna pentru noi moartea totdeauna gata să ne înghită, moartea care ne făcea sublimi în gândurile noastre. Mărire ţie, Ură, a duşmanilor noştri: tu ne-ai împins pe înălţimi singuratice, de unde sufletul nostru a putut clar pătrunde tot ce este etern zadarnic în cele omeneşti şi de unde, asemenea zeilor, noi am recunoscut viitorul nostru numai în opera prin sine creată a intangibilităţii noastre spirituale." (Vasile Pârvan, Parentalia. Închinare Împăratului Traian la XVIII veacuri de la moarte. XXVI Septemvrie MCMXIX, în vol. Memoriale, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 190d0a; reed. în Scrieri, text stabilit, studiu introductiv şi note de Alexandru Zub, Editura Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 540). <br />C. R. <br /><br /><br /><br /><br /><br />MOTOCENTAURUL: SIMBOL, PERSONAJ SAU GĂSELNIŢĂ?<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Explicaţie<br />Istoria este foarte clară: în 1779 Grupul de la Propontida inventează organoţelul, pentru ca primul motocentaur să apară în Britannia în 1834. Este vorba, desigur, de Scurta Istorie Generală a Lucrurilor, primul text al crestomaţiei de texte istorice din Inelul Axayac, intitulată Motocentauri pe Acoperişul Lumii. <br />Întrebarea care trebuie lămurită de la bun început este, de ce tu? De ce tu, adică subsemnatul, te ocupi de motocentauri? Iar răspunsul trebuie dat în clar: deşi autorul acestor rânduri figurează printre „traducătorii" textelor din Motocentauri..., totuşi nu a preluat nici în această antologie, nici cu alte ocazii personaje „motocentaurizate" (şi nici nu are de altfel vreo intenţie de acest gen). Mai mult, contribuţia subsemnatului la realizarea volumului cu motocentauri este practic nulă - cu excepţia, desigur, a „traducerii" efectuate. Acesta este aşadar motivul principal pentru care conştiinţa ne-a permis să aruncăm privirea de mai jos asupra acestui controversat simbol-personaj-găselniţă, motocentaurul...<br /><br />Simbolul<br />Este foarte posibil ca intenţia iniţială - conştientă sau nu - a genezei motocentaurului să fi fost de început al unei mitologii cyberpunk. Mitologie cyberpunk este bineînţeles o contradicţie de termeni, dar contradicţiile de termeni sunt foarte dragi grupului de autori nouăzecişti cunoscut şi sub numele de „cei care nu". <br />Mitul grec al centaurului are semnificaţii multiple. Potrivit legendelor, centaurii se împart în două familii: una simbolizând forţa brută (odraslele rezultate din dragostea regelui Ixion pentru năluca Nephele), cealaltă simbolizând forţa benefică, aflată în sprijinul luptelor drepte (descendenţii oceanidei Philyra cu zeul Kronos, cel mai vestit dintre aceştia fiind centaurul Hiron - sau Chiron). Centaurul reflectă de altfel imaginea dublei naturi umane, de-o parte brutală, de-o parte divină, reprezentând în fond antiteza cavalerului: atracţia carnală sălbatică ponderată de o forţă spirituală pe măsură. <br />Prin această prismă nu este de mirare alegerea motocentaurului drept simbol al unei „pseudomitologii punk". Motocentaurul poate fi însă apropiat şi de pegasos (pegas), calul înaripat. Prin tradiţie, calul simbolizează năvala dorinţelor. Poate nu este întâmplător faptul că puterea motoarelor (inclusiv cele cu ardere internă) se măsoară şi în cai-putere. Crearea motocentaurului înseamnă, în fond, efortul uman de a controla evoluţia, printr-un salt mutagen. Iar creatura rezultată va fi, prin definiţie, şi bună şi rea. Mai mult, textele antologiei citate urmăresc paralela generală centaur - motocentaur: motocentaurii sunt subjugaţi de sex, sunt războinici sângeroşi, dar totodată au un rol important în istoria zugrăvită. <br />Desigur, lumea spirituală a motocentaurilor este îngrozitor de săracă. Pseudomitologia „motocentauristă" nu poate tinde, în crestomaţia de texte istorice, să-şi lepede prefixul „pseudo" şi pentru că, la urma urmei, motocentaurul este o copie excesiv de fidelă a centaurului mitologic. La aşa o risipă de imaginaţie ar fi fost de aşteptat un simbol mult mai inedit.<br /><br />Personajul<br />Personajul motocentaur nu pare să-i fi interesat prea mult nici pe „creatorii primordiali" (Michael Hăulică şi Ionuţ Bănuţă) şi nici pe cei care l-au preluat apoi în textele lor (Dănuţ Ivănescu, Don Simon, Doru Stoica şi, într-o măsură mai mică, Sebastian A. Corn). Din punct de vedere literar, de altfel, în general scriitorii nouăzecişti nu sunt interesaţi în mod direct de personajele lor. Mai mult, în volumul amintit nu prea apar nume de motocentauri: doar Corban din Motocentaurii dorm singuri („traducător" Michael Hăulică) şi... Corban, zis şi Ispititul, din Aşteptându-l pe Corban („traducător" Dănuţ Ivănescu). Să existe oarece legături între motocentaurul Corban şi centaurul Chiron? Asemănarea, să recunoaştem, este destul de vagă. În rest motocentaurii nu sunt personificaţi: în Electric Blue („traducător" Don Simon) motocentaurii sunt împinşi până la a fi prezentaţi drept un personaj colectiv, stilul povestirii având certe intenţii de a contribui la „pseudomitologia motocentauristă"; de altfel, Electric Blue pare a fi una dintre cele mai reuşite povestiri cu motocentauri, în ciuda faptului că şi aici imaginea personajului este considerată de la sine înţeleasă, ceea ce nu se întâmplă, de fapt. Tauromahia („traducător" Doru Stoica) mută un motocentaur în lumea noastră, acesta fiind pescuit din realitatea cealaltă, dar nici aici autorul nu a fost interesat de aspectele specifice ale acestui „demon" omorât cu fastul coridei. Motocentaurii sunt expediaţi rapid, ca personaje, şi în alte povestiri. De pildă în Rivus (Jurnal despre sfârşitul de secol) („traducător" Don Simon), abia se aminteşte de nişte motocentauri „de la serviciul de securitate al aeroportului".<br /><br />Găselniţa<br />În lumea noastră, motocentaurii s-au născut, după informaţii greu verificabile, în anul 1994, atunci când Michael Hăulică a inventat sau a sugerat acest termen, preluat imediat de Ionuţ Bănuţă. La vremea respectivă, găselniţa a făcut furori în mica lume a fandomului. Există de pildă o asemănare suficient de relevantă între motocentauri şi warriorii din ciclul povestirilor cu Antonia, semnat de Don Simon. Mai mult, în Şi păpuşile mor (Jurnalul SF nr. 84) se specifică extrem de clar că warriorii «nu au picioare şi au bazinul împreunat cu oţelul „Kawasaki"-ului şi sunt una cu motocicletele»; tot în această poveste, personajul warrior (motocentaur?) Torguz este bine creionat, fiind de fapt următorul personaj, în ordinea importanţei, după figura centrală a fetiţei Antonia. Şi nu este nici un secret faptul că saga cu Antonia nu este terminată, intenţiile autorului fiind de a reuni toate aceste texte într-un volum de sine stătător. Oare la revizia finală warriorii vor deveni motocentauri sau vor rămâne la forma lor iniţială de „motocentauri kawasakieni"? Este o hotărâre care aparţine numai şi numai autorului.<br /><br />Alte aspecte de nuanţă „pro şi contra"<br />Apreciem că geneza motocentaurului este un jalon important în science fiction-ul românesc contemporan, iar volumul Motocentauri pe Acoperişul Lumii reprezintă, destul de exact, năzuinţele acelor autori cunoscuţi sub numele de „cei care nu". Dar să ne explicăm. <br />În primul rând, violenţa limbajului şi atentatul direct asupra tabu-urilor sexuale reprezintă clar mijloacele non-conformiste de atac împotriva trecutului SF-ului românesc. În al doilea rând, motocentaurii sunt „liantul" inedit al unei istorii paralele în care tarele societăţii actuale transpar cu suficientă claritate. În al treilea rând, motocentaurii ca atare reprezintă legătura lumii dezumanizate de nuanţă „punk" sau „no future", atât de dragă „celor care nu", cu necesitatea unei spiritualităţi mitologice sau măcar pseudomitologice. <br />Din păcate însă, toate cele trei puncte de mai sus pot fi combătute fără mare bătaie de cap. În primul rând violenţa limbajului şi tratarea naturalistă a sexului cade foarte repede de partea cealaltă, devenind mai degrabă un scop în sine decât o armă împotriva rigidităţii unei societăţi incapabile de schimbare; scop în sine care duce cu gândul mai degrabă la un sex obsesiv şi deci frustat, decât la sex privit pe plan integrator uman, având deci multiple valenţe, inclusiv în nuanţă mitologică. În al doilea şi în al treilea rând motocentaurul ca personaj - liant este suficient de puţin credibil, în sine. Mai întâi din punct de vedere tehnic, să spunem. În ciuda organoţelului, motocicleta rămîne o maşină cu uzură considerabilă. Motocentaurii ar trebui aşadar să-şi facă revizii periodice plictisitoare sau chiar impudice. Sursa energetică a motorului trebuie să fie, în mod cert, exterioară personajului, indiferent decă este vorba de benzină, electricitate sau orice altceva; un motocentaur distrat rămas în pană energetică îşi va culege voios două beţe şi va merge ca la schi fond până la cel mai apropiat punct de reîncărcare, dezvoltându-şi muşchii braţelor. <br />În altă ordine de idei, însăşi noţiunea de motocentaur se pretează mult prea uşor la jocuri de cuvinte peiorative (de pildă „mobracentaur"). În fine, motocentaurul implică şi o anume fascinaţie a motocicletei, acea nostalgie a hoinărerilor americane de gen „Easy Rider", a mişcărilor non-conformiste „power flower" sau „hippies". Din nefericire, pseudomitologia modernă românească nu are nici cea mai vagă idee de cum arată chipul libertăţii pe motocicletă, din simplul motiv că noi nu am avut parte nici de libertate, nici de motociclete. Ancorarea motocentaurului pe coordonate autohtone pare aşadar forţată şi din acest punct de vedere.<br /><br />Încheiere<br />Fără nici o îndoială, motocentaurul luat în ansamblu reprezintă un simbol-personaj-găselniţă (sau, mai corect, un ansamblu) interesant al science fiction-ului românesc. Chiar dacă succesul comercial al volumului a fost practic nul, volumul în sine a constituit o încercare reuşită de a trezi SF-ul românesc din amorţeala aceasta ciudată şi prelungită. Iar în acest context motocentaurul şi-a spus şi el cuvântul. <br />Chiar dacă noi am fi dorit mai mult. Pentru că motocentaurul rămâne foarte departe de performanţele robotului pozitronic al lui Isaac Asimov, de pildă, care a reuşit rara performanţă de a deveni şi motiv şi personaj şi chiar simbol mitologic într-o istorie viitoare a umanităţii. <br />Nu ştim dacă motocentaurii vor continua să existe, în alte texte. Se vorbea, într-un timp, chiar de o posibilă continuare a volumului. Aceasta este, în fondul fondurilor, treaba autorilor şi a editorilor. Totuşi părerea noastră ar fi că nu mai este cazul. Motocentaurii au ajuns acolo unde îşi doreau să ajungă: pe Acoperişul Lumii. Şi asta în sine este suficient. Restul ţine de intenţiile şi capacitatea science fiction-ului românesc. Pentru că motocentaurii au arătat că se poate şi altfel. E cazul acum să arătăm că se poate şi mai bine.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRAM<br /><br /><br /><br /><br /><br />OSR - 2001<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Împătimiţi ai calculatorului, OSR-ul Pro-Scris-ului nu are nimic de-a face cu varianta OEM Service Release a răposatului Windows 95, fie-i bytes-ii uşori. <br />Pro-Scris are intenţii mari pentru 2001 - nu de alta, doar e anul în care se va desfăşura Odiseea Spaţială. Nu ştim foarte bine cum va arată Odiseea Spaţială Românească - la ora actuală se profilează cam ca un plan cincinal - pentru cine îşi mai aduce aminte...<br />Dar haideţi să nu mai batem câmpii şi să trecem la subiect:<br />Pro-Scris vă aruncă două mănuşi la picioare:<br />Prima este a unui critic profesionist, Voicu Bugariu, care doreşte să se implice într-un dialog activ contra polemicii. Lucru extrem de interesant. Deşi, sincer fiind, orientarea generală a Pro-Scris-ului nu se înscrie exact pe această direcţie, iniţiativă unuia din monştrii sacri ai sefeului românesc nu poate fi decât salutată cu eleganţă (a se vede articolul domniei sale, Fragmente critice II). <br /><br />Ovidiu Bufnilă sau Voicu Bugariu?<br />A doua aparţine unui scriitor non-conformist, Ovidiu Bufnilă, care va comenta orice text inedit primit la redacţie, indiferent dacă a fost sau nu publicat. Aviz aşadar scriitorilor amatori: cine doreşte un sfat non-conformist, îl va primi în Pro-Scris. Atenţie însă, subliniem încă o dată că Pro-Scris nu publică proză sefe (amănunte suplimentare găsiţi şi în capitolul Pro-Teze).<br />Mai facem o singură precizare: vă aşteptăm materialele dv. pe adresa noastră de mail.<br /><br />PS. Lăsaţi naibii Odiseea Spaţială Românescă pe seama altora. Noi ne ocupăm cu lucruri serioase. Serios. Dacă însă vă place această titulatură, poate o vom păstra. Ce părere aveţi?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />Arhivele nr. 1 şi 2<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />Echipa tehnică a <br />Pro-Scris-ului: <br />tot aceeaşi... <br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA<br /><br /><br /><br /><br /><br />Take time to be friendly - <br />It is the road to happiness. <br />Take time to dream - <br />It is hitching your wagon to a star <br />Take time to love and to be loved - <br />It is the privilege of the gods. <br />Take time to look around - <br />It is too short a day to be selfish.<br />Take time to laugh - <br />It is the music of the soul. <br /><br />Old English prayer <br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-26174186982494458392014-07-28T10:44:00.000+03:002014-08-10T16:22:13.720+03:00Pro-Scris 1 (5-6) / 24 aprilie 2001 (text only).<br /><br />Bună ziua, am răsfoit paginile Pro-scris-ului. În afară de copertă, cu stilul ei kitsch electronic, pseudofantastic, am găsit lucruri interesante şi o bună organizare, inclusiv numele rubricilor. Vă urez mult succes.<br />
<br />Dan Culcer,<br />Asymetria - <br />Revistă electronică de cultură,<br />critică şi imaginaţie <br />(http://www.asymetria.org) <br /><br /><br /><br /><br /><br />Arhiva on-line<br />număr curent din perioada<br />24.04 - 08.08.2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />Conţinut PRO-SCRIS nr. 5-6:<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - Cuprinsul in extenso<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Cătălin Ionescu - Nimic nou despre FNTSF<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />* Adrian Rogoz<br /> Cornel Robu - Dicţionarul scriitorilor<br /> Mircea Opriţă - Extras din „Anticipaţia românească”<br />* Gheorghe Săsărman<br /> Gheorghe Săsărman - Realitatea virtuală, un duh scăpat din clondir<br /><br />PRO-GRESII<br />Mircea Cărbunaru - Fantasy & heroic fantasy o explicaţie necesară<br />Mircea Cărbunaru - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică...<br />Ovidiu Bufnilă - Interpretări asupra totalităţii<br /><br />PRO-PUNERI<br />* Clasice<br /> Cătălin Ionescu - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate<br /> Dan-Silviu Boerescu - Info ProLogos<br /> Horia Nicola Ursu - Info Omnibooks<br />* Webeliz@nte<br /> Cătălin Ionescu - Filmul SF<br />* Premiile Sigma<br /> Dan Popescu - Cuvînt către Scriitori.<br /> Dan Popescu - Regulamentul ediţiei 2001.<br /> Dan Popescu - Lista votanţilor.<br /> Dan Popescu - Lista lucrărilor eligibile.<br /> Dan Popescu - Lista lucrărilor neeligibile.<br /> Dan Popescu - I.C.<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice III: Lumi virtuale <br />Cornel Robu - Eterna şi pitoreasca Românie<br />Györfi-Deák György - Dincolo de istorie<br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (3): Literatura western şi literatura SF<br />Ovidiu Bufnilă - Fragmentalia<br />Ovidiu Bufnilă - Neîmplinita Shangri-La<br />Cătălin Ionescu - SF, minciuni şi internet<br /><br />PRO-GRAM<br />Mircea Cărbunaru - Cu Eurocon-ul prin ţară... o istorie agitată<br />Cătălin Ionescu - Cronica unor orgolii anunţate<br />Traian Bădulescu - Invitaţie<br />Traian Bădulescu - Primul mesaj FTNSF trimis prin mail<br />Traian Bădulescu - Al doilea mail FTNSF trimis prin mail<br /><br />PRO-FAN<br />Robert David - Thinking Different<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Revista la pachet<br /><br />PRO-NUME<br /><br />PRO-SCRIS VA URMA...<br /><br />LINK-URI ALESE (de Pro-Scris)<br /><br /><br /><br /><br /><br />Browser-ul dv. trebuie să permită „cookies"<br />altiminteri arborescenţa nu se poate expanda.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />CUPRINSUL IN EXTENSO<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> În urma mai multor opinii primite atât de cititori, cât şi de la colaboratori, revenim în numărul de faţă şi la ideea unui cuprins in extenso. Înainte de a vă distra click-ăind pentru a expanda şi/sau minimiza structura arborescentă a menu-ului, vă invităm să vă faceţi o părere asupra ediţiei parcurgând rapid cuprinsul in extenso - nu de alta, dar vorba colţului din stânga sus (totdeauna stânga sus, niciodată dreapta sus!), Rom-Telecom vede şi taxează...<br /> Dar să lăsăm scenariile horror - iată ce puteţi citi în Pro-Scris nr. 5-6:<br /> - Pro-Teze - principiile teoretice ale site-ului Pro-Scris.<br /> - Pro-Test - dreptul (leului) rezervat editorului (teorema ciolanului) de a-şi plictisi / enerva cititorii - acum un editorial la minut, despre FNTSF, sau poate nu despre FNTSF...<br /> - Pro-Eminenţe:<br /> - În 19 aprilie 2001 Adrian Rogoz ar fi împlinit 80 de ani... Materialele referitoare la Adrian Rogoz, un extras din „Dicţionarul scriitorilor români" şi un extras din lucrarea „Anticipaţia românească" a lui Mircea Opriţă ne-au parvenit prin grija domnului Cornel Robu. Selecţia extraselor aparţine redacţiei.<br /> - O comunicare prezentata la cea de a treia Întâlnire a scriitorilor români din întreaga lume, din 1999, intitulată „Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir", semnată de o altă „eminenţă cenuşie" a science fiction-ului românesc: Gheorghe Săsărman.<br /> - Pro-Gresii - gresiile cu care Pro-Scris (şi nu numai...) îşi ascute coasa: <br /> - Două materiale semnate de Mircea Cărbunaru pe teme fantasy şi heroic fantasy: „Fantasy & Heroic Fantasy, o explicaţie necesară" şi „Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică".<br /> - Un Ovidiu Bufnilă într-o dispoziţie filo-logico/-sofică: „Interpretări asupra totalităţii".<br /> - Pro-Puneri - periplurile virtuale pe care Pro-Scris le (pro-)pune la bătaie: <br /> - Pe urmele clasice lăsate de hărtia tipărită - despre:<br /> - Noutăţi, şi alte chestii, inclusiv... mică publicitate;<br /> - Două materiale promoţionale (adică publicitate oleacă mai măricuţă - da' nu-i bai...), unul de la Editura ProLogos, celălalt de la Omnibooks.<br /> - Pe urmele păstrate de bytes-ii hârtiilor electronice, webeliz@nte, cum veni vorba adicătelea.<br /> - Un material aşteptat de mult de la Dan Popescu, finalizarea proiectului Premiilor Sigma. <br /> - Pro-Poziţii - poziţiile (diferite, altminteri se poate ajunge la luxaţii...) ale Pro-Scris faţă de ce-i prin jurul nostru, de preferinţă esenţialul...:<br /> - Voicu Bugariu şi deja clasicele Fragmente critice, ajunse în Pro-Scris la episodul III, dedicat revistei on-line Lumi virtuale, editate de Michael Hăulică.<br /> - Cornel Robu şi o cronică inedită a romanului Constanţa 1919, semnat de Liviu Radu - „Eterna şi pitoreasca Românie" - material care are marele merit de a deschide uşa criticii spre noile volume ale scriitorilor români de science fiction, scriitori care, indiferent de alte considerente, merită mult mai mult decât un tiraj minuscul şi supliciul indiferenţei publicului...<br /> - Cu foarte puţine zile înainte de închiderea ediţiei, am primit un material excelent de la György Györfi-Deak, tot referitor la Constanţa 1919, „Dincolo de istorie" - de altfel, dacă stăm puţin şi cugetăm, cred că cele mai multe cronici din Pro-Scris i-au fost dedicate...<br /> - „Inculpatului" de mai sus, Liviu Radu pe numele său, nu i se potriveşte rolul de subiect de discuţie, continuându-şi, cu acelaşi stilou care nu tremură, periplul său printre „Paralele între lumi paralele" - acum despre „Literatura western şi literatura SF".<br /> - Ovidiu Bufnilă ia în vizor 2 scrieri, mai noi şi mai vechi: „Fragmentalia", unul dintre volumele recent apărute ale lui Cătălin Sandu şi „Neîmplinita Shangri-La", de Cătălin Ionescu, dezgropată din faimoasa antologie a „Motocentaurilor"; iar dacă cineva dintre cititori va face o remarcă răutăcioasă referitoare la noul site de imagine al lui Ovidiu Bufnilă, Imagicon, site „haştemelizat" de subsemnatul şi conţinutul articolului despre „Neîmplinita Shangri-La", atunci eu nu pot răspunde, în mod oficial, decât „honni soit qui mal y pense" (în mod neoficial, însă, îi anunţ pe doritori că am lista în continuare deschisă pentru noi site-uri, şi că, dacă tot veni vorba, mai intrau niscaiva osanale dacă nenea Ovidiu îşi mai dădea un pic interesul...)<br /> - Cătălin Ionescu nu-şi dezminte reputaţia şi adună câteva considerente, mai degrabă amare, pe marginea societăţilor închise şi a Lumilor virtuale în „SF, miniciuni şi internet".<br /> - Pro-Gram-ul revine la tema OSR-2001 (Odiseea spaţială românească 2001), acordându-i de astă dată nişte coordonate foarte concrete: Eurocon-ul 2001 şi două abordări: prima, foarte pragmatică, preluată din suplimentul Fantasya şi semnată de Mircea Cărbunaru, „Cu Eurocon-ul prin ţară"; a doua, mai „paranoică", în buna tradiţie a lui Cătălin Ionescu, „Cronica unor orgolii anunţate". Cum e rău să laşi doi fără trei, în ultimul moment au sosit şi materialele FNTSF „oficiale" ale Eurocon-ului 2001, adică Invitaţia, acompaniantă de primul şi al doilea mail, dar, din nefericire, primele materiale rămân în continuare în picioare...<br /> - Pro-Fan este o rubrica dedicată exclusiv „science fiction-ului aplicat" al lui Robert David; lasaţi presupunerile şi mergeţi acolo ca să vedeţi despre ce este vorba.<br /> - Pro-Porţia face trecerea de la materiale la partea de „bucătărie" a Pro-Scris-ului: porţia de off/on line a numerelor anterioare din Pro-Scris.<br /> - Pro-Nume-le realizatorilor numărului de faţă al revistei noastre, ceva mai absenţi decât de obicei...<br /> Şi nu vă spunem nimic despre Va urma; click-ăiţi dacă sunteţi curioşi, dar chiar vă aşteptaţi să găsiţi acolo ceva despre viitor?...<br /> Separat, şi totuşi împreună, veţi găsi lista de site-uri pe care Pro-Scris vă invită să le vizitaţi periodic.<br /> Şi, dacă v-a plăcut Pro-Scris, mai poftiţi pe la noi - sau, de ce nu, ce-aţi zice de-un e-mail de sugestii şi reclamaţii?... <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br /><br /> Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească. <br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor. <br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://www.proscris.f2s.com<br /><br /> Adresa de unde se poate face download-ul arhivelor Pro-Scris este http://www.idrive.com (tastând în căsuţa Visitors destinaţia proscris şi apăsând, evident, tasta Visit).<br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet" (arhiva completă obţinută prin download gratuit), dar cu două condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@f2s.com <br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului. <br />(c) 2000 - 2001<br />Editorul<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br />(editorial 5-6)<br /><br /><br /><br /><br /><br />NIMIC NOU DESPRE FNTSF...<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> De la bun început, Pro-Scris s-a vrut o voce aparte în science fiction-ul românesc. O destinaţie a unui public relativ restrâns numeric. Sigur, internetul este deschis tuturor, şi curiozitatea este, fără nici o îndoială, mâna care deschide multe uşi, dar totuşi Pro-Scris mizează în primul rând pe un cititor avizat. Acoperind un domeniu - science fiction-ul - care ar fi trebuit să se plaseze cât mai aproape de intelectualitatea românescă, de acea „intelighenţia" care rodează motorul unei societăţi civile civilizate, dar care, din orgolii şi, nu ne ferim să spunem, din incompetenţă, a refuzat cu obstinaţie această şansă, preferând la nesfârşit jocul de-a ghetto-ul. <br /> Nu este de mirare că, în atare condiţii, micuţa felie „de plăcintă" acoperită de Pro-Scris, precum orice voce disonantă dintr-o societate închisă, deranjează. Dar o societate închisă nu se poate deschide decât prin efort. Internetul, de pildă, este o valenţă a acestui efort. Numai că internetul reprezintă într-adevăr o forţă doar într-o societate deschisă - iar science fiction-ul românesc este, aidoma restului societăţii noastre, înfricoşat de libertate. Şi atunci, ce facem? Răspunsul, în ciuda pesimismului, este, unul singur. Există o singură cale de urmat: aceea a civilizaţiei. Aceea a intelectualităţii. Aceea a profesionismului. Printr-o stranie coincidenţă, exact în ziua când scriam aceste rânduri, am primit ultimul număr al revistei String în deschiderea căreia Jean Lorin Sterian afirma răspicat: „Amatorii au murit, trăiască profesioniştii!" şi nu am putut decât să-i dau dreptate (şi nu pentru că sunt şi eu trecut pe lista albă!), chiar dacă, personal eu aş fi afirmat mai degrabă că „amatorii nu se simt prea bine (şi este o criză de medicamente...), dar profesionişti ar putea chiar supravieţui". Şi, într-adevăr, lucrurile se mişcă, chiar dacă foarte încet, chiar dacă de multe ori şovăielnic, în direcţia bună.<br />Astfel încât Pro-Scris, va încerca la rându-i să facă acelaşi lucru, explorând mai departe, căile internetului. Sincer să fiu, planurile de existenţă ale Pro-Scris-ului sunt schiţate doar pe termen scurt. <br /> Vorbind însă de profesionism, nu putem trece indiferenţi pe lângă mesajele trimise de Traian Bădulescu, noul preşedinte FNTSF. Pentru că (pentru a câta oară?) acţiunile acestei „Fundaţii" devin iarăşi subiect de controverse. Sigur că Eurocon-ul 2001 este un subiect important, şi Pro-Scris are în acest număr două materiale pe această temă. În conformitate cu principiile sale, Pro-Scris a inserat, în ultimul moment, şi invitaţia FNTSF şi mesajele lui Traian Bădulescu, încercând chiar o uşoară formatare a textelor (evidenţiere a link-urilor, etc), pentru că în original nu exista aşa ceva. <br /> Invitaţia la Eurocon este însă un exemplu clar de kitsch. Într-o formă (pre-)şcolărească, editată fără diacritice româneşti, noul preşedinte nu face decât să arate cât de strâns se simte legat de tradiţiile „milenare" ale sefismului românesc, într-o greţoasă limbă de lemn. («Tabara "Atlantykron" este singura manifestare romaneasca de Science Fiction cu traditie.», «Multi dintre tinerii creatori de Science Fiction s-au consacrat participand la concursurile de gen organizate in timpul Taberei.», «Manifestarea [Eurocon-ul 1994 din Timişoara] s-a bucurat de o mare apreciere, fiind cotata foarte bine, in comparatie cu alte conventii de acelasi gen», etc).<br /> Ajuns aici, mă simt dator cu o precizare. Nu-l cunosc pe Traian Bădulescu şi nu am nici cel mai mic dubiu că, în particular, este un tânăr absolut agreabil, şi, vorbind din punct de vedere literar, un talent promiţător. În calitate de preşedinte al FNTSF, situaţia este alta. FNTSF, sub vechea conducere, a îndepărtat science fiction-ul românesc, cu bună ştiinţă, de toate valenţele culturii româneşti, nereuşind altceva decât să menţină o structură de tip UTC deasupra unor cenacluri impotente. Nu este de mirare că, în atare condiţii, relaţiile cu mainstream-ul (oricum firave) au involuat până aproape de dispariţie. Relativul reviriment din ultima vreme al science fiction-ului se datorează numai şi numai talentelor unor scriitori care au avut şansa de a se vedea publicaţi. Se poate observa foarte uşor că foarte puţine nume din cele publicate au de-a face cu FNTSF, şi chiar atunci când au de-a face, relaţia este mai degrabă elegant-distantă, decât de susţinere directă. În concluzie, FNTSF-ul, dinozaurul science fiction-ului românesc, are în faţă 2 alternative clare, cu care Traian Bădulescu va avea de furcă: una, dispariţia; cea de-a doua, restructurarea din temelii. Există oricând şi posibilitatea de a nu schimba nimic. Şi, din cele 3 materiale prezentate în Pro-Scris, aceasta pare calea ce va fi urmată. <br /> Şi tot pe acest subiect, subsemnatul mai are două comentarii de făcut: <br /> 1) Era fair-play de amintit, apropo de Eurocon-ul din 1994, contribuţia ARSFan (mai ales că Eurocon-ul a fost la Timişoara!);<br /> 2) E cam devreme să se întindă mâna la bani - taxele puse pe tapet cu mare repeziciune, în dolari, deh, că asta-i situaţia, nu se justifică, deocamdată, în nici un caz, unde mai pui că nici nu s-a specificat nici o modalitate legală de încasat aceşti bani...<br /> Trăgând linie şi adunând, nimic nou despre FNTSF, şi în materialele scrise pe această temă, cu mult înainte de a primi mail-urile FNTSF, rămân în continuare nişte întrebări la care se aşteaptă răspunsul...<br /> Şi Pro-Scris va merge mai departe. Atâta vreme cât internetul i-a oferit posibilitatea magnifică de a exista, fără sondaje de popularitate, fără un public isterizat, fără taxe în dolari şi fără ploconeli la mai marii vremii, Pro-Scris îşi va urma cu consecvenţă, calea proprie. Pentru că ştie ce înseamnă să trăieşti într-o societate pentru care cuvântul de ordine a fost pronunţat printre hârâielile limbii de lemn, Pro-Scris se adresează în primul unei minorităţi: cei curioşi şi cei care resping „adevărurile" oferite pe tavă la colţuri de stradă. Cei care înţeleg că democraţia este singura cale a viitorului. Restul, dacă mai rămâne ceva, este fărâmiţat în ameţeala celor care se pretind mesagerii majorităţilor.<br /><br />aprilie 2001<br /><br /><br /> P.S. Dacă vă aşteptaţi să continui polemica cu Mike Hăulică, „în lumina" editorialului său din Lumi virtuale 12-13, atunci mă văd nevoit să vă dezamăgesc. Pentru că această polemică s-a denaturat, ea nu-şi mai găseşte rostul într-un editorial. Cum însă fenomenul Lumi virtuale merită în continuare atenţie, citiţi cele două articole dedicate: Fragmente critice III şi SF, minciuni şi internet.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: ADRIAN ROGOZ<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXTRAS DIN DICŢIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> Rogoz, Adrian (pseud. lui Adrian Sommer), n. 19 apr. 1921, Bucureşti - m. 28 iul. 1996, Bad Nauheim, Germania. Prozator şi poet. Fiul lui Raul Sommer, inginer, şi al Madeleinei (n. Daniel). Tatăl publică, sub pseud. Raoul Vera, broşura Problema comunicării cu Marte şi enigma marţiană (1924). Soţul prozatoarei Georgina Viorica Rogoz. Absolvent de liceu (1939), susţine bacalaureatul în 1944. Urmează, până în 1948, Facultatea de Filosofie din Bucureşti (licenţa în 1971). Laborant (1939-1940), muncitor la CFR (1941-1944), funcţionar la Societatea de telefoane (1946-1948), reporter şi redactor la rev. Ştiinţă şi tehnică (din 1955). În oct.1955, cu sprijinul inginerului Virgil Ioanid, redactor-şef al acestei rev., editează bilunar suplimentul SF Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice", cea mai importantă publicaţie de science-fiction apărută până acum la noi (în apr. 1974 îşi încetează apariţia). Din 1989, R. a trăit în Germania, la Bad Nauheim. În 1934 scrie prima sa povestire ştiinţifico-fantastică, Astrul principal, urmată de „câteva articole tangente cu ştiinţa". Debutează în Revista Fundaţiilor Regale (oct. 1944), cu poemul în hexametri Nimfaunesca, premiat anterior de ziarul Ecoul, la un concurs organizat de Miron Radu Paraschivescu. Debut editorial cu piesa în patru acte Martin Rogers descoperă America (1953, reprezentată în 1952; scrisă în colab. cu C. Constantin). Prezentat de Oscar Lemnaru lui Ion Barbu, spre a fi admis în „Clubul Mateiu Caragiale". R. se formează ca poet „sub veghea" şi sub influenţa acestuia, ajungând, târziu, să-şi configureze o formulă proprie, „poezia invariantă" (vol. Inima rezistentă, 1981). S-a făcut însă cunoscut mai ales ca autor de science-fiction: Inimă de ciută (1955, în colab. cu G. Ghenea), Uraniu (1956, în colab. au C. Ghenea), Planeta Mrina în alarmă (1954), Omul şi Năluca (1965), Preţul secant al genunii (1974). A mai semnat şi cu pseud. anagramă Dorin A. Groza. A tradus, singur sau în colab., din A. Gonciar, V. Safanov, N.A. Nakrasov, Vl. Nemţov, B. Polevoi, I. Efremov, M. Pašak, Stanislaw Lem. Premiul de Stat în 1954, pentru piesa Martin Rogers descoperă America (1953), premiul II ex aequo la primul concurs naţional de literatură SF, pentru povestirea Inimă de ciută (1955). Premiul special la primul Congres european de science-fiction (EUROCON I, Triest, 1972), pentru povestirea Altarul zeilor stohastici (1970).<br /><br /> Dacă tânărul începător care barbiza liber „pe teme clasice" în poemul în hexametri Nimfaunesca (1944) avea să-şi recupereze abia ca sexagenar poezia „barbiană" din tinereţe (în vol. Inima rezistentă, 1981), dacă piesa în patru acte cu care a debutat editorial (Martin Rogers descoperă America, 1953), mai poate fi azi consultată cu folos doar pentru o eventuală documentare asupra metodelor propagandistice folosite în „războiul rece" - adevărata vocaţie a lui R., aceea de scriitor şi animator SF, începe să se manifeste odată cu înfiinţarea Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice": pe parcursul celor aproape două decenii de apariţie a acestei publicaţii (1958-1974), R. s-a identificat cu ea până la confundare, până într-atât, încât principala sa operă a ajuns să fie considerată colecţia celor 466 de numere ale Colecţiei (CPSF) - raritate de preţ pentru colecţionari - ceea ce însă, evidenţiindu-l pe animatorul „genului" şi al mişcării SF, îl nedreptăţeşte pe scriitor. Acesta nu trebuie însă căutat în primele sale scrieri, chiar dacă personal afişează un explicabil orgoliu pentru Inimă de ciută (1955), „povestire scrisă de mine în colaborare cu dr. Christian Ghenea si în care isprava lui Christian Barnard, adică transplantarea unei inimi, a fost anticipată cu 12 ani". Împreună cu acelaşi colaborator, R. va semna apoi şi romanul Uraniu (1956), iar de unul singur - Omul şi Năluca (1965), roman în ale cărui 550 pag. sunt de fapt „lipite" două romane, complet eterogene, dintre care total perimat, încă din momentul apariţiei, este romanul „terestru", mai precis „american", unde se relatează fastidios preparativele lansării spre planeta Venus a rachetei „Spright" („Năluca"). Romanul „venusian", însă, merită toată atenţia, pentru luxurianţa imaginaţiei vizuale şi pentru fineţea imaginaţiei auditive care-i permit lui R. să plăsmuiască o lume şi să inventeze un limbaj spre a intra în comunicaţie cu această „altă lume". Ca la Vladimir Colin, în A zecea lume (1964), o fragilă fată-plantă, răsărită aici din solul venusian, exercită o stranie şi ambiguă fascinaţie erotică asupra protagonistului pământean, omului devenindu-i astfel dureros sensibile propriile-i limite biologice, propriile-i bariere ontologice între care-l închide chiar natura se imutabil umană. Că proporţiile mai reduse îl avantajează pe R., devine evident odată cu volumul de nuvele şi povestiri Preţul secant al genunii (1974), unde, alături de lungimi şi redundanţe care încurcă accesul la idei SF altfel captivante şi spectaculoase în sine (Oriana, eu şi Gemmi 1, 2, 3...), figurează şi piesele de rezistentă ale SF-ului său: Altarul zeilor stohastici (1970), „cea mai bună lucrare a autorului" (M. Opriţă), Alambai sau arcanele artei şi, în primul rând, nuvela care dă titlul volumului, Preţul secant al genunii. Sub acest titlu, destul de căutat şi abscons, se ascunde însă o originală versiune în registru SF a unul motiv literar ilustru - „căutarea absolutului". Şahist de geniu, neînvins pe tot cuprinsul „Federaţiei galactice", „Nebunul spaţiului", Dav Bogar, îşi consumă întreaga viaţă în abnegaţia sau fixaţia de a răpune, prin câştigarea unei partide, una singură, sfinxul sau „monstrul" şahist care este nooplaneta Tehom, programată tocmai pentru a fi invincibilă în jocul de şah: „monstru" ce semnifică, precum Moby Dick, „Balena Albă" din romanul omonim al lui Herman Melville, idealul sau absolutul care-l devoră pe „căutătorul de absolut". R. a tradus (în colaborare) două renumite romane de science-fiction, a căror apariţie în româneşte, la distanţă de aproape două decenii, marchează exponenţial două momente distincte în evoluţia gustului şi opţiunilor mişcării SF de la noi: Nebuloasa din Andromeda (1957) de Ivan Efremov şi Solaris (1974) de Stanislaw Lem. Renunţând pentru un moment la travestiul SF, R. îşi surprinde cititorii cu volumul de poezii Inima rezistentă (1981), unde „debutantul" recuperează o activitate de patru decenii. Mai mult decât ciclul „barbian" din tinereţe, Umbra geniului, produce o frapantă impresie premiera absolută a „poeziei invariante", din ciclul Tace sens nesecat, care „transpune lumii versurilor un principiu geometric: simetria". Versurile palindromice, ce rămân identice cu ele însele şi când sunt citite invers, se încarcă autogen de propriul lor mister, de o transparentă dar impenetrabilă enigmă, de recea atracţie hipnotică a unor oglinzi paralele verbale. O descoperire a autorului o constituie şi decorativele dar riguroasele caligrame bicolore prin care aceste „obiecte lirice" invariante pot fi vizualizate şi care dau cărţii un aer insolit, excentric, contrariant pentru ideea curentă de poezie. Revendicându-se din tutelarul ermetism barbian. R. îşi deschide, prin „invarianţe", prin aliteraţii şi alte „figuri de sunet", prin gustul virtuozităţii şi performanţei tehnice în materie de limbaj, o pârtie impracticabilă dar proprie, un timbru propriu de ermetism, întru nimic mai excentric ideii însăşi de poezie decât atâtea alte experimente poetice contemporane. <br /><br /> OPERA: Martin Rogers descoperă America. Piesă în patru acte, Bucureşti, 1953 (în colab. cu C. Constantin); Inimă de ciută. Povestire SF, în CPSF, nr.5, 1955; ed. II în Almanah Anticipaţia, 1985 (în colab. cu C. Ghenea); Uraniu. Roman SF, în CPSF, nr.8-14, 1956 (în colab. cu C. Ghenea); Planeta Mrina în alarmă. Povestire SF, în CPSF, nr.107, 1959; Omul şi Năluca. Roman SF, Bucureşti, 1965; Preţul secant al genunii. Nuvele şi povestiri SF, Bucureşti, 1974; Inima rezistentă. Versuri. Pref. de Ov. S. Crohmălniceanu, Bucureşti, 1981.<br /><br /> TRADUCERI: A. Gonciar, Stegarii, în colab. cu Maria Z. Vlad, Bucureşti, 1949; V. Safanov, Pământul în floare, în colab. cu M. Căciuleanu, Bucureşti, 1950; N.A. Nekrasov, Moş Mazai şi iepurii, Bucureşti, 1952; Vl. Nemţov, Trei dorinţe, în colab. cu Paul Popescu, Bucureşti, 1952; Boris Polevoi, Contemporanii, în colab. cu Ecaterina Antonescu, Bucureşti, 1954; Ivan Efremov, Nebuloasa din Andromeda, în colab. cu Tatiana Berindei, în CPSF, nr. 59-65, 1957 (în volum 1960, 1966); Ivan Efremov, Cor serpentis (Inima şarpelui), în colab. cu F. Ionescu, în CPSF, nr. 113-114, 1959; Mirko Pašek, Caravana de abanos, în colab. cu Traian Ionescu-Nişcov, Bucureşti, 1964; Ivan Efremov, Opere alese, I-II, în colab. cu Tatiana Berindei, Bucureşti, 1955; Stanislaw Lem, Solaris, în colab. cu Teofil Roll, Cluj-Napoca, 1974.<br /><br /> REFERINŢE CRITICE: S. Fărcăşan, în Scânteia, 18 dec. 1952; M. Opriţă, în Tribuna, nr. 21, 1966; A. Martin, în Gazeta literară, nr. 27, 1956; I. Bălu, în Viaţa Românească, nr. 7, 1965; C. Ungureanu, în Orizont, nr. 15, 1975; N. Manolescu, în România literară, nr. 31, 1975; V. Sălăjan, în Tribuna, nr. 37, 1975; V. Bugariu, în Viaţa Românească, nr. 9, 1975; Silvia Udrea, în Vatra, nr. 9, 1975; Fl. Manolescu, Literatura S.F., 1980; Mirela Bratu, în Scânteia tineretului. Supliment literar-artistic, nr. 13, 1981; V. Bugariu, în Luceafărul, nr. 49, 1981; T. George, în România literară, nr. 8, 1982; P. Miclău, în Viaţa Românească, nr. 10, 1982; C. Robu, în Echinox, nr. 3-4, 1982; idem, în Almanah Anticipaţia, 1985; idem în Timpul este umbra noastră. Science-fiction românesc din ultimele 2 decenii (antologie comentată), 1991; Al. Mironov, I. Hobana, H. Aramă, Cr. Lăzărescu, V. Bugariu, In memoriam Adrian Rogoz, în Anticipaţia - CPSF, nr. 537, aug. 1996; M. Opriţă, Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară, 1994.<br /><br />- extras din Dicţionarul scriitorilor români,<br />coordonare şi revizie ştiinţifică<br />Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu,<br />vol. IV (R - Z),<br />în curs de apariţie<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXTRAS DIN „ANTICIPAŢIA ROMÂNEASCĂ. UN CAPITOL DE ISTORIE LITERARĂ"<br /><br />Mircea Opriţă,<br /><br /><br /> De o îngustă pedanterie, pe cât de inabil pe atât de plin de ifose, tehnicismul - această „boală a copilăriei literaturii ştiinţifico-fantastice" diagnosticată cu precizie încă din primele analize competente aplicate producţiei postbelice a genului [1]- nu era o invenţie a momentului 1955. În forme mai atenuate, bântuise scrisul unor Anestin şi H. Stahl, apoi labirintul plin de frivolităţi al anticipaţiei „senzaţionale" dintre cele două războaie mondiale. Dar niciodată până acum n-avea să manifeste un caracter atât de insistent-programatic, de dogmă agresivă. Din rod al întâmplării, devenea subit „modă" unică, impusă cu un suspect entuziasm şi socotită de mulţi drept o realizare extraordinară a genului. În fapt, o modă cenuşie, de salopetă uniformizatoare, prea strâmtă pentru a îngădui mişcări pe potriva elanurilor romantice hrănite de science-fiction în secret. Atât de aderentă, încât, odată însuşită, era greu să mai poată fi înlăturată simplu, prin abandon efectiv sau detaşare ironică. Nu puţini autori aveau s-o poarte până la capăt. <br /> Dar anticipaţia, antrenată totuşi într-un progres generic, tinde să depăşească treptat momentul tehnicist. Sub aparenţa prosperă a debordantei inventivităţi specializate se ascundea o fundătură penibilă, un eşec al creaţiei. Era important ca genul să se smulgă din această idilă decorativă, popas eminamente paraliterar făcut în virtutea unui „specific" decretat amatoriceşte, după aproximări întâmplătoare pe seama unui material încă neconcludent. SF-ul cunoscuse prea puţine experienţe pentru a-şi permite o timpurie scleroză teoretică. Vitalitatea lui latentă îl împingea în continuare spre afirmare, spre performanţa unor valori perene. Îi stătea ademenitor în faţă perspectiva renaşterii din zgura propriilor sale invenţii grosiere. Ocolită de şocul ideii, complicata recuzită risca să rămână scenografie moartă. Abia supunându-se unui proces de prefacere lăuntrică - o „prelucrare" în spirit novator atât la nivelul tematic, cât şi la cel stilistic - genul câştiga şansa funcţionalităţii: putea astfel să-şi curme, relativ repede, traiectoria incertă. În consecinţă, anticipaţia se relansează activ în aventura morfo-genetică menită s-o conducă spre o nouă identitate, mai apropiată de sensul său propriu şi, evident, mai cuprinzătoare. O estetică refugiată vanitos între nişte valori artificiale, spre a-şi compensa reticentele neputinţe faţă de literar, începe de-acum să-şi corecteze aberaţiile. Intuind o posibilă evoluţie într-un mediu mai propice, zelul ei încă ezitant pregăteşte, totuşi, roadele de mai târziu. Pentru un zbor mai înalt al fanteziei, desprinderea de tehnicism era o condiţie indispensabilă. Scrierile despre care va fi vorba în continuare dovedesc că, de altfel, lucrul era perfect posibil. Dar genul, chiar scăpat de aberaţia modei sale tehniciste, va purta încă multă vreme, la vedere, urmele corsetului sufocant. <br /> De acest proces al revigorării anticipaţiei româneşti, destinul literar al lui Adrian Rogoz (n. 1921) se leagă mai strâns decât al multor altora. Mare animator al genului, redactor unic al Colecţiei „Povestiri ştiinţifico-fantastice" pe toată durata primei sale apariţii (1955-1974), omul riscă să intre in mitologia „fandomului" mai repede şi mai profund chiar decât pătrunde creaţia sa în istoria producţiei de profil [2] Orientarea spre SF şi-o datorează fericitei întâlniri dintre un spirit neliniştit, inventiv, tinzând in mod subteran spre substanţa inefabilă a poeziei, şi o structurală înclinaţie către misterele stimulatoare ale ştiinţei. Spiritul acesta complex, şi lucid-analitic, şi deschis ludicului (sub ale cărui stindarde îşi vor face mai târziu incursiunile sprintene ideile sale cele mai bune, de un insolit spărgător de tipare), se manifestă iniţial pe fondul unui entuziasm misionar ce pare să justifice parţial faptul că în autor s-a văzut „un Hugo Gernsback al SF-ului românesc" [3] Alăturarea numelui său de cel al părintelui magazinelor americane specializate îi revendică o meritată calitate de întemeietor de mişcare culturală. Dar ea îl şi dezavantajează literar, desemnându-l drept partizan al manierei tehniciste de anticipare a viitorului, ceea ce nu este întru totul adevărat. Când pretindea textelor o bună documentare ştiinţifică şi, mai ales în anii de început ai Colecţiei, cultiva tradiţia julesverneană a genului în detrimentul unor experienţe literare mai puţin canonice, el nu făcuse decât să-şi supună sensibilitatea, reală şi incontestabilă, constrângerilor metodologice caracteristice pentru căutările unei vârste imature a genului. Era astfel în ton cu concepţii apărute pretutindeni în lume în faza „crizei de creştere" de care avea toată îndreptăţirea să vorbească în 1953 Michel Butor, sau a „anticipaţiei fără imaginaţie", cum o nuneşte astăzi, detaşat, Adrian Rogoz însuşi. <br /> Prin urmare, punctul de plecare într-un pariu personal cu SF-ui nu putea fi, prin forţa lucrurilor, decât unul foarte coborât. Mărturie stau două scrieri semnate în colaborare cu Cristian Ghenea: povestirea Inimă de ciută (1955), care anticipa operaţiile de transplantare a cordului şi încerca să pătrundă, fără performanţe notabile, în mentalitatea unui om de ştiinţă - şi romanul Uraniu (1956), vârât şi el în momentul dogmatic al anticipaţiei ca într-o mănuşă potrivită. <br /> Înrudit cu Sahariana prin aceeaşi năzuinţă de cuprindere „totală" a temelor, subiectelor şi ideilor circulate în epocă, Uraniu reprezintă, aşadar, o altă experienţă ambiţioasă. Lucrarea conţine în însăşi prea marea ei râvnă germenii eşecului şi e ajutată imens în acest sens de precaritatea mijloacelor literare chemate să o materializeze epic. Era de astfel greu să reuşească o sudură suplă, rezistentă, acolo unde se adună la un loc aventura călătoriei exotice, intriga poliţistă, romanul preadolescenţei cu exigenţele ori falsele lui exigenţe de ordin instructiv-moralist, precum şi dubla incursiune în timp (trecut şi viitor). Cu o alerteţe care îi îngăduie desfăşurarea planetară, acţiunea e purtată prin India, Japonia, America Centrală, Statele Unite, China orientală şi Tibet, în adâncurile oceanului şi la altitudini montane impresionante, în peşteri cu fenomene stranii, în lamaserii budiste, în obscure taverne de mahala, sau pur şi simplu pe drumuri, călătorind cu camionul, eu trenul, cu şalupa, cu bicicleta, în convoi ecvestru şi pedestru. Conform reţetelor simplificatoare ale epocii, o imensă expediţie internaţională aflată în căutarea uraniului necesar intereselor energetice ale ţărilor comuniste târăşte după sine diverşi aventurieri din „tabăra" adversă. Era modul cel mai confortabil - şi facil - de a procura romanului tensiunea unui convenţional conflict de tip detectiv. Dacă nu are parte de sprijinul unor descrieri memorabile, atmosfera „locală" este sugerată totuşi auditiv, prin expresii străine căutate, care - împreună - dau impresia unui soi de esperanto ad-hoc, gata să-şi pună în valoare poezia exotică a vocalelor. Mai multe legende intră în roman nu fără un anumit rost ştiinţific: Uraniu naturalizează la noi ideea ce va face carieră în science-fiction (cu precădere în ramura consacrată paleoastronauţilor) că folclorul ascunde, în miezul său obscurizat de simboluri îndelung şlefuite, adevăruri interesante, pentru cercetarea ştiinţifică inclusiv. În istoriile cu uriaşi va fi căutat un hominid ipotetic, giganthropul, iar pe urma trasată de legendele pietrelor vindecătoare expediţia îşi dibuie calea spre minereul radioactiv. Între altele, interpretarea aceasta tendenţioasă a creaţiei populare orale, ca şi datele de specialitate care o servesc, fac parţial din Uraniu un roman de SF. <br /> Despre valoare literară nu putem vorbi decât în cazul celui de-al doilea roman al lui Rogoz, Omul şi Năluca (1965), deşi în structura lui se regăsesc destule şabloane de construcţie migrate dinspre scrierea anterioară. Abandonul formulei foiletonistice aduce totuşi mai multă rigoare în tratarea materialului. În consecinţă, până şi ticurile greu vindecabile încep să fie mai puţin supărătoare. Alb-negrul viu contrastant al vechilor conflicte politice se nuanţează, e adevărat, abia prin nişte griuri prea puţin semnificative. Într-o parte a eşichierului politic, zborul cosmic vine să ilustreze o legitimă aspiraţie a omenirii, gata să profite de avantajele unui simbolic efort colectiv; în cealaltă, el ar fi doar blamabilă iniţiativă individuală, produs stupid - sancţionat ca atare - al obsesiilor şi ambiţiilor fără scrupule. Desprinderea de clişeele momentului cinzecist pretinde, cum se vede, o oarecare suferinţă morală şi nu se va putea face înainte de tentativa unei prelucrări cosmetice menite să le infuzeze o doză suplimentară de viaţă. <br /> Cu adevărat interesant devine romanul abia dincolo de asemenea moşteniri jenante, mai mult sau mai puţin travestite; acolo unde anticipaţia lui Adrian Rogoz începe să-şi descopere substanţa poetică. Peisajul venusian se colorează în tonuri tari, pure, compunând tablouri de o plăcută artificialitate:<br /><br /> „Majoritatea copacilor sunt portocalii, cu nuanţe brune, roşcate sau verzi. Coroanele arborilor sunt împletite fie de propriile lor ramuri, fie de frânghiile lianelor încolăcite ca nişte şerpi, fie de dantelăria epifiţilor. Închipuie-ţi florile tuturor acestor plante tremurând pe fondul auriu într-o profuziune de culori, în cărămiziu, în castaniu, în galben de pucioasă, în roz, în purpur, în arămiu. Toată întinderea aceea pare o mare de văpăi clătinătoare." <br /><br /> Simţul amănuntului expresiv nu-i lipseşte autorului, chiar dacă o viziune în mod cert estetizantă îi virează desenul spre linia frumosului căutat, de o stranietate îndelung migălită. Tentat de exobiologie, Rogoz imaginează făpturi delicate, pronunţat umanoide, însă de natură vegetală:<br /><br /> „Carnaţia îi era netedă şi moale, ca şi coaja heveei. Trupul zvelt, cu umeri drepţi, se alungea mult înspre picioruşele gingaşe, aidoma unei stele de mare, acoperite cu un puf de cili. Coama-i lungă până la glezne o învăluia ca o diafană mătase vegetală galben-stinsă, cu reflexe verzui. Firele pletelor ei păreau toarse dintr-o substanţă silicioasă." <br /><br /> E aici pictura unui poet, în nuanţate tonalităţi lirice. Această manieră este pândită însă de pericolul poetizării excesive şi al trecerii, pe neobservate, în gamă minoră. Sentimentele confuze ale lui Dutch Learmonth pentru o asemenea Daphne extraterestră, căreia îi respiră uimit „buchetul" zăpăcitor al miresmelor („un suav şi straniu parfum de violete, pelin şi răşină nepământeană", „indicibile balsamuri", „noi şi delicate efluvii, aidoma unor armonice înmiresmate"), se hrănesc, pe de-o parte, din ineditul misterios al situaţiei; pe de alta, din disperarea cu care omul se agaţă de iluzia unei şanse a iubirii pure, refugiată în idealitate. Aluzia mitologică devine acum frecventă, iar limbajul - artificial - compus pentru uzul fetei-floare („un rafinat auz eufonic culege din toate limbile Pământului cuvinte disparate, spre a le combina apoi după criteriul acordului între sunet şi sens", va observa cu fineţe Cornel Robu [4]) sporeşte intensitatea dramatică a poeziei spre finalul realmente emoţionant al romanului. O idee de esenţă manifest-utopică, precum cea a transformării profunde a fiziologiei umane spre a elibera specia de servituţile sale faţă de natură (ipoteză surpată cândva în ridicol de neîndemânarea Dorinei Ienciu şi de naivitatea pătimaşă a unui Alexandru Hertzug), primeşte şi ea o mai convingătoare ilustrare în registrul metaforelor poetice. Cu o motivare promptă în sfera utilităţii practice, dar în fond sedus de o perspectivă estetică, Adrian Rogoz visează la o omenire nutrită eugenic prin fotosinteză, extrăgându-şi energia direct din lumina solară. În Omul şi Năluca mai convieţuiesc stânjenit banalitatea deconcertantă şi invenţia strălucitoare. <br /><br /> Pentru ca scrisul său să înregistreze un important salt calitativ, autorul trebuia să-şi corecteze o eroare de strategie literară, înţelegând mai întâi că nu formulele epopeice îl servesc în mod optim, ci proza scurtă. Câteva povestiri publicate la mijlocul deceniului al şaptelea atestă un folositor exerciţiu al concentrării epice. Pe seama acestuia, şi anticipaţia se rafinează, îşi cizelează răbdător motivele, năzuind să le exploateze mai avantajos sub aspect literar. Prin caracteristicile subiectului şi, nu în ultimul rând, prin obiectivele instructive prea direct urmărite, nuvela Oriana, eu şi Gemmi 1, 2, 3... (1964) rămâne încă în vecinătatea idealului tehnicist al genului şi doar redactarea spirituală, însoţită frecvent de bun umor, salvează textul de platitudinea lui virtuală. Deocamdată inteligenţa abilă este aceea care frânează alunecările în exces de informaţie ştiinţifică, nicidecum vreo intenţie ironică, deliberat cultivată. Adrian Rogoz priveşte cu deplină seriozitate performanţele tehnice ale anticipatului său investigator microscopic („polipod moletronic", „animalicul cibernetic", „virus electronic") trimis să exploreze organismul uman ca pe un veritabil univers insolit, în chipul aventuros in care o face şi Isaac Asimov în Călătorie fantastică. Iar când lasă să se desfăşoare, mărită pe un ecran de televiziune, scena atacului biochimic dat de bacteriofagi asupra unui microb, el rămâne un popularizator cu vocaţie al unui domeniu ştiinţific predilect, mai degrabă decât parodistul său. Şi totuşi, dincolo de orice premeditare, o tendinţă în acest sens începe să-şi facă simţită prezenţa. Construită pe ideea că atât omul de azi cât şi cel din secolul LIV vor avea motive întemeiate să evadeze din constrângerile epocilor care i-au produs, Fugă în spaţiu-timp (1966) întăreşte impresia unei desacralizări a limbajului ştiinţific, făcând trecerea de la stilul ce se ia în serios spre amuzament. „Abuzul obişnuit de termeni tehnici din science-fiction este, astfel, pe nesimţite întors în deriziune", constată Nicolae Manolescu [5] apăsând asupra unei trăsături care, adâncită cu vremea, îl va îndepărta şi mai mult pe Adrian Rogoz de faza „gernsbackiană", a începuturilor sale în anticipaţie. <br /><br /> Umor de limbaj, fandare ironică pe fondul unei remarcabile coerenţe a complicaţiei găsim în Alambai sau arcanele artei (1967). Propunând o arhitectură revoluţionară, de tip „văzut-nevăzut", o urbanistică bazată pe ecuaţii topologice apte „să învioreze neantul", povestirea sugerează un anticipat univers tragicomic, în care artificiul de structură e condus până în pragul unei frumoase nebunii. Ideea pleacă din intuirea unei drame a viitorului exasperat de presiunea populaţiei imens multiplicate şi obligat să experimenteze, în consecinţă, soluţii extravagante spre a-şi câştiga, fie şi iluzoriu, o „solitudine aproape siderală în mijlocul unui gigantic haos de termite''. Ironia autorului vizează aici o aberaţie, şi anume confuzia - acceptată cu sentimentul unei posibile salvări de la ruina morală a speciei - dintre viaţă şi artă, dintre natural şi contrafăcut. Un tip de alienare ar urma să se înlocuiască astfel prin altul, fără vreun câştig real pentru sufletul omenesc. La adăpostul zâmbetului blând, discret zeflemitor, gestul care sancţionează ne dezvăluie candoarea unui moralist cu convingeri ferme. Un spaţiu în fond sufocant, compartimentat până la nivelul stratosferei prin pereţii imprevizibili ai oraşelor nevăzute şi cutreierat de fiinţe plictisite, generatoare de „artă" pe seama celor mai fanteziste trucuri chimice, trimite în mod subtil la Kafka. Dar la un Kafka deformat prin filtrul parodiei amicale, încât oamenii-insecte ai lui Adrian Rogoz (în cuvenitul registru pseudoştiinţific, accidentele de „reconversie" ar fi vinovate de apariţia lor, însă ei sunt, la urma urmei, produsul firesc al propriului lor spaţiu aberant) se mulţumesc să-şi persecute simbolic creatorul, până la neurastenizare. Cea mai bună lucrare a autorului, Altarul zeilor stohastici (1970), este şi ea o rece, ironică disecţie a absurdului: într-o lume supertehnicizată, victima unui întreg şir de accidente aproape simultane va fi tratată ca o pasionantă curiozitate stohastică de către zeii-roboţi ai civilizaţiei respective. O soluţie paradoxală, cerută totuşi de contextul imaginat, face ca omul salvat de conjuncţia tuturor şanselor posibile să fie sacrificat imediat, într-un extaz al justiţiei cibernetice, deloc dispusă să lase să-i scape nerezolvată în sens strict logic „probabilitatea care tinde spre zero". Dintr-o ingenioasă problemă de statistică şi de calcul al probabilităţilor, Rogoz scoate aici un delir al exactităţii inumane, al cifrelor considerate ca valori absolute, ca fluxuri izbucnite spre propriul lor infinit, pentru a dicta despotic (şi tragic) naturii omeneşti. <br /><br /> O amplă nuvelă cu titlu de rezonanţă gongorică, Preţul secant al genunii, denumeşte şi culegerea publicată de Adrian Rogoz în 1974. Cu Jucătorul de şah al lui Stefan Zweig nuvela are puncte de contact superficiale, în măsura în care atacă o temă comună şi urmăreşte, în decor cosmic, transformarea unei mari pasiuni în veritabilă monomanie. Descriind geniul şahist al lui Dav Bogar într-o tenace încleştare cu planeta-robot Tehom, special programată spre a rezolva problema şahului în toată complexitatea ei teoretică şi practică, autorul se plasează mai aproape de Melville decât de Stanislaw Lem, în al cărui Solaris şi-ar avea originea, la prima vedere, colosul gânditor. Deosebirile nu sunt tocmai minore, atâta vreme cât planeta Solaris, cu aspectul său de extravagant creier „natural", şi Tehom în calitate de depozitar superlativ al inteligenţei artificiale ilustrează, în SF, două tipuri distincte de „personaje tematice". În plus, dacă Solaris rămâne de la un capăt la altul al istoriei sale o enigmă impenetrabilă, învăluită în muţenia impusă de însăşi unicitatea şi solitudinea sa cosmică, Tehom este, în schimb, doar o uriaşă maşină de formulat enigme, în felul Sfinxului antic. Travestite în partide de şah, rebusurile sale pun la încercare inteligenţa umană în situaţii-limită, ca în basm şi în vechile mituri: eşecul presupune acceptarea sancţiunii majore, distrugerea fizică. Miza jocului ajunge prin urmare maximă, iar aici Preţul secant... se întâlneşte în mod surprinzător cu o povestire a lui Robert Silverberg, The Sixth Palace. Din perspectiva principalelor linii de forţă ale nuvelei lui Adrian Rogoz, rămâne însă tentantă interpretarea dată de Cornel Robu, care vede în eforturile lui Dav Bogar fanatica luptă de o viaţă a căpitanului Ahab cu monstrul mitic Moby Dick. Lectura aceasta are avantajul de a prezenta textul drept „o originală versiune în registru SF a unui motiv literar ilustru - căutarea absolutului".[6]<br /><br /> Jucat pe viaţă şi pe moarte, şahul încetează să mai fie un conflict abstract. El devine efectiv anticamera nebuniei şi a infinitului. Autorul o spune pompos: „sacra voluptate a implacabilei confruntări cu genunea". Lupta primeşte o fascinantă proiecţie în estetic. Scufundat în reveriile unor combinaţii dramatice, Dav percepe în explozii de culoare mişcările de pe eşichier, aşa cum odinioară geniul lui Rimbaud acorda culori corespunzătoare vocalelor. <br /><br /> „Partidele deschise, în care predominau figurile cu atac rapid pe ambele fronturi, îi suscitau imaginea unui vid central brăzdat de fulgere alternând între carmin şi portocaliu. Loviturile mai lente, dar dure ale mişcărilor combinative învăluite de înaintarea pionilor îi apăreau aidoma unui câmp de forţă în jurul căruia şerpuiau culori între galben şi verde, întretăiate când de dungi aprinse, când de linii obscure. Tabloul bătăliei îi putea sugera apoi fie o stea albastră cu raze întunecate sau vii, după cum manevrele poziţionale erau mai ascunse ori mai limpezi, fie un astru indigo sau chiar violet, închipuind cu undele-i prelungi, de tenebre, o încleştare supremă, ce şovăia între un blocaj definitiv şi o fatală explozie." <br /><br /> Prin unele lungimi trenante, ca şi prin uşurinţa cu care pe alocuri, din amuzament, se fac concesii clişeelor împrumutate din literatura lejeră (rutele cosmice sunt năpădite de contrabandişti şi piraţi care beau „zgromb" sau joacă încrâncenaţi complicatul „flip-flop"), Preţul secant al genunii a ratat perspectiva maximei realizări artistice, spre care conduceau excelentele sale premise. O piesă de teatru Privire din pom asupra realităţii (1984), îşi înscrie viziunea escatologică într-o tradiţie a avertismentelor dramatice pe tema războiului atomic, ilustrată la noi de Horia Lovinescu (Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă) şi Ion D. Sârbu (Arca bunei speranţe). Piesa e o tragicomedie postatomică, în care motivul „doamna şi vagabondul", fertil în ce priveşte comicul de limbaj şi burlescul situaţiilor antrenate, fuzionează cu cel al noului cuplu adamic, experimentat de Aderca şi alţii în anticipaţia interbelică. Urcându-şi în copacul biblic personajele, pe fundalul unui infern radioactiv, autorul produce un apocalips vesel de care se râde însă strâmb, ca de o lume părăsită de speranţă. În volumul de versuri Inima rezistentă (1981), marcat de amprenta inconfundabilă a lui Ion Barbu, descoperim, distilate inteligent, motive de science-fiction pe care invenţia lirică le preia în cantităţi simbolice. Efectul lor concurează astfel eficienţa surprinzătoare a infinitului catalizator. Oare modestia şoaptei - se întreabă poetul - e lipsită cu desăvârşire de şansa comunicării cu „fraţii" din Univers? Doar energiile solare, cu urletul lor teribil, să fie glasul elocvent al Cosmosului? Metafore de rezonanţă siderală pătrund în portrete: John Keats devine astfel „sol al unei cosmice muzici", calvarul lui Rimbaud ar fi „un planetar lustral", Einstein apare „cu părul alb, risipit de spume galactice in protuberanţe". Într-o poezie precum Miza unei recreaţii, Ovid S. Crohmălniceanu descifrează „o originală viziune geologică a ivirii şi dezvoltării spiritului din materia-elementară". [7] Supusă unui proces demitizant, creaţia naturii va fi totuşi prompt remitizată, cu participarea elementului ştiinţific ca factor definitoriu în construcţia universală: <br /><br />„Din sine smuls ca-n vis de-al lumii hang, <br />spun Alef! şi-o supun constantei Planck [..:]<br />Pe urmă vrând urzirea să-mi rezum,<br />materiei îi trec polara strechie<br />şi-i cer: Apari în entităţi pereche!<br />Şi iar îi spun: În trei să mi te spargi!<br />Şi se ivesc în vid torenţi de quarci."<br /><br /> Viaţa descinde şi ea dintr-o nostalgică „insinuare" a sensului creşterii, prin care coacervatele sunt invitate să dospească fecund în „somn de mâl". Urmează restul, avalanşa evoluţionistă: <br /><br />„Corali, meduze prind să se distile,<br />viermi, alge scoici, ferigi, raci, peşti, reptile.<br />Şi-afundul mării, scoarţa stâncii stearpă<br />le-nsufleţii cu firul mov de iarbă.<br /><br /> Meditaţia poetului ne oferă frecvent asemenea mostre de filosofie jucăuşă, reuşind miracolul de a da o turnură lirică unui material recalcitrant, condus strâns de logică şi ispitit în permanenţă de raţionamentul scientist. Maniera barbiană triumfă în Progresiv, alt comentariu paleoastronautic, cu mai mult umor decât în varianta întâlnită la Victor Eftimiu:<br /> <br />„Descinzând în permian<br />sol voit nepământean<br />vede locuind argile<br />doar prăsile de reptile<br /><br />Ochiul, dezolat, în zbor<br />n-are soţ cugetător.<br />Nici chiar mamiferul clasic<br />hărăzit abia-n triasic.<br /><br />Stele-n apa din hârdău;<br />licăre hău lângă hău...<br />Vino deci după trei ere<br />ori fereşte-n alte sfere."<br /><br /><br />- extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară",<br />Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994;<br /><br />fragmente din capitolul<br />„Renaşterea genului: curentul principal. Spre o nouă identitate a anticipaţiei"<br /><br /><br /> [1] Vezi Ion Hobana, Literatura ştiinţifico-fantastică, în Lupta de clasă, nr.12, decembrie 1963, articol revizuit sub titlul Direcţii şi tendinţe în literatura ştiinţifico-fantastică românească, în vol. Viitorul? Atenţie!, Editura Tineretului, 1968, p. 94. Înapoi la text <br /> <br /> [2] O mărturie „fierbinte" în cartea lui Alexandru Mironov Enigmatic, Pământul, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977, p.6: „L-am întâlnit prima oară pe sălile Casei Scânteii şi, fără să-1 cunosc, am ştiut că-1 am în fată pe Adrian Rogoz. Înalt, adus de spate, cu ochii buni, fluturând din mers o geantă uriaşă, plutea cu capul în nori, cufundat în cine ştie ce bătălii cu mori de vânt buclucaşe. Zâmbea tuturor, mie, portarului, uşii de la lift şi soarelui de pe fereastră. Citisem tot ce scrisese, ştiam că publicase sute de tineri, l-am oprit, m-a ascultat, ne-am despărţit prieteni pe viaţă. Anii au trecut, ne cunoaştem acum bine, dar eu încă de atunci nu încetez să mă întreb: oare în ce grad de rudenie s-o afla Adrian Rogoz cu un erou al unui oarecare Cervantes?" Înapoi la text <br /> <br /> [3] Florin Manolescu, Literatura S.F., Editura Univers, Bucureşti, 1980, p. 268. Înapoi la text <br /><br /> [4] Cornel Robu, prezentare în Almanah Anticipaţia. (III), Bucureşti, /apărut în 1984/, p. 41. Înapoi la text <br /><br /> [5] Nicolae Manolescu, Science-fiction, în România literară nr.31, 31 iulie 1975. Înapoi la text <br /><br /> [6] Cornel Robu, op.cit., loc cit. Înapoi la text <br /><br /> [7] Ovid S. Crohmălniceanu, cuvânt înainte la Adrian Rogoz, Inima rezistentă, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, p. 8. Înapoi la text <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: GHEORGHE SĂSĂRMAN<br /><br /><br /><br /><br /><br />REALITATEA VIRTUALĂ - UN DUH SCĂPAT DIN CLONDIR<br /><br />Gh. Săsărman<br /><br /><br /> Lumea mileniului trei: cuvintele sună teribil, precum trâmbiţele Apocalipsului... Ne putem oare încumeta, acum, la cumpăna mileniilor, să scrutăm viitorul? Ştim cumva ce ne aşteaptă? Experienţa ultimului secol ne îndeamnă mai curând la precauţie în materie de precizări. Puse în practică, utopiile s-au dovedit a zămisli tiranii abominabile. Propovăduind iubirea, credinţa cea mai pură a ajuns să învrăjbească, în loc să ducă la fraternizare. Două conflagraţii mondiale par să fi zguduit în zadar conştiinţele, iar sfârşitul Războiului Rece, în loc să redeştepte speranţa într-o lume a păcii şi a înţelegerii, a deschis calea unor cumplite războaie fierbinţi. Iluzia progresului fără hotar al ştiinţei şi al tehnologiei, ca leac pentru toate ponoasele, s-a destrămat. Împărţită între tabere opuse pe criterii multiple, dar legată de un destin indivizibil, omenirea n-a fost nicicând mai mult sfâşiată de contradicţii. Care să fie deci acea lume a mileniului trei, la care vrem să raportăm viitorul literaturii române? <br /> Desigur, mai avem temeiuri de speranţă. Astăzi, ca niciodată, există o conştiinţă clară a limitelor geografice, ecologice, demografice, sociale, tehnologice, ideologice. Există o preocupare sistematică pentru prospectarea viitorului şi, în germene, încercări de abordare preventivă a fenomenelor. Chiar dacă nu mai putem crede într-un soi de panaceu universal de esenţă pozitivistă, ştim, de pildă, că domenii de vârf precum comunicarea globală prin Internet, ingineria genetică, micro- şi nanomecanica, sursele noi de energie, tehnologia ecologistă, ar putea să joace, în viitorul nemijlocit, un rol important în evoluţia civilizaţiei. Există şanse reale să ne îndreptăm spre o lume într-adevăr mai bună, dacă - printre altele - tendinţa de adâncire a prăpastiei dintre naţiunile sărace şi cele bogate, raţiune ultimă a mişcărilor fundamentaliste, va putea fi la timp contracarată. <br /> Unde se situează literatura, într-un asemenea peisaj aflat într-o accelerată prefacere? Din capul locului, ar trebui spus că, din acest punct de vedere, soarta literaturii române nu poate fi mult diferită de aceea a literaturii în general. Tendinţa spre globalizare nu va ocoli domeniul culturii - aceleaşi cauze vor duce, în mod inevitabil, pe toate meridianele, la efecte similare. Evident că temele eterne ale literaturii - omul şi natura, individul şi societatea, viaţa şi moartea, iubirea şi ura, virtutea şi viciul, pacea şi războiul, clipa şi veşnicia - vor rămâne în esenţă neschimbate. Dar e de aşteptat ca formele lor de manifestare să se modifice în pas cu viaţa; printre altele; ponderea tot mai însemnată a factorului tehnologic în viaţa socială şi a fiecărui individ în parte - începând cu hrana zilnică şi sfârşind cu realitatea virtuală - precum şi sentimentul răspunderii pentru destinul global al planetei vor căpăta, în mod inevitabil, o reflectare corespunzătoare şi în opera scriitorilor.<br /> Începutul l-a făcut, de mai bine de-un veac, genul ştiinţifico-fantastic, căruia i-a fost adeseori aplicat, din păcate la modul nediferenţiat, eticheta de subliteratură. Lăsând la o parte discuţia pur academică asupra definirii genurilor literare şi orice aprecieri de valoare, s-ar cuveni amintit rolul aparte jucat de science-fiction, în România ca şi în alte ţări est-europene, în deceniile dictaturii comuniste, priza la cititori, mai ales la cei tineri, de care se bucura în acea vreme. Explicaţia e simplă: scrierile ştiinţifico-fantastice au reprezentat pe atunci unul dintre puţinele medii de comunicare unde, cu complicitatea tacită a participanţilor, erau puse în circulaţie, printre rânduri, idei neortodoxe, critica voalată dar, în condiţiile date, cu atât mai preţuită. Esopianismul era în genul SF Ia el acasă, motiv de permanentă suspiciune din partea cenzurii - nu întâmplător a fost desfiinţată faimoasa Colecţie de povestiri ştiinţifico-fantastice, o adevărată pepinieră de talente, patronată de regretatul Adrian Rogoz. Conştiinţa unei vocaţii critice a ajuns la un moment dat atât de răspândită, încât după evenimentele din decembrie 1989 s-a emis chiar opinia cum că menirea acestui gen literar s-ar fi încheiat în România o dată cu răsturnarea dictaturii.<br /> Pornind de la alte considerente - şi cu aceasta revin la subiect - Adrian Rogoz susţinea teza după care viitorul literaturii stă tocmai sub zodie science-fiction, cu alte cuvinte că, sub presiunea realităţii, ştiinţa şi tehnica vor tinde să devină într-o asemenea măsură componente inseparabile ale vieţii cotidiene, încât nici un scriitor nu va mai putea face abstracţie de ele - rămânând ca viitorul să decidă dacă fuziunea se va face prin molipsirea aşa-zisei literaturi serioase, prin extinderea şi maturizarea artistică a ramurii ştiinţifico-fantastice sau printr-o întrepătrundere a ambelor tendinţe. Important nu e atât dacă literatura mainstream va înghiţi SF-ul ori invers, ci faptul că, treptat, hotarul dintre ele se va şterge. Deşi nimeni nu poate fi profet în patria lui, şi autorii de anticipaţie nu fac excepţie, s-ar putea totuşi ca noul mileniu să confirme, cel puţin în parte, o asemenea previziune. Cu o singură condiţie: dacă va mai exista literatură pur şi simplu. <br /> Căci adevărata sfidare vine din cu totul altă direcţie, şi e mult mai gravă decât ar părea la prima vedere. Nu-i vorba aici de rapida modernizare a uneltelor - de la creion şi gumă, la procesorul de texte şi imprimantă - care pe mulţi dintre slujitorii condeiului i-a luat pe nepregătite, şi nici măcar de previzibila apariţie a unui nou suport fizic, o dată cu amurgul Galaxiei Gutenberg. În definitiv, cartea n-a existat nici pe vremea lui Homer iar, pe de altă parte, scenariul de film a inaugurat mai demult o altă cale spre public, unde hârtia şi tiparul joacă un rol secundar. Dar tocmai aici se ascunde marea primejdie: veritabilul adversar al literaturii pare să fie noile medii electronice, fascinaţia extraordinară pe care ele o exercită nu numai asupra tinerilor, forţa formidabilă cu care se impun pe tot mapamondul, viteza cu care îşi desăvârşesc arsenalul tehnic şi capacitatea de exprimare. <br /> S-a observat de multe vreme că fiecare mediu nou se dezvoltă nu numai din sânul, ci şi pe socoteala celor care l-au precedat. Lumea citeşte mai puţin de când există televiziunea, videocasetofonul şi jocurile electronice, iar generaţia cea mai tânără, căreia i se adresează în mod programatic noile medii, citeşte chiar mai puţin. Desigur, pe planul culturii nu-i un mare câştig, cel puţin deocamdată - deşi ar fi o eroare să se subaprecieze potenţialul artistic al mediilor electronice, chiar dacă în stadiul actual, de căutări şi experimente, rezultatele nu se pot compara cu capodoperele unor genuri de tradiţie milenară. În această privinţă, realitatea virtuală - sau cum se cheamă în jargon SF, ciberspaţiul - constituie o temă deosebit de semnificativă, chiar şi sub raport existenţial. Cum va arăta o societate în care posibilitatea nelimitată de a găsi orice compensaţie în afara realităţii propriu-zise îi va lipsi pe cei mai mulţi, poate, de motivaţia integrării şi a contactelor sociale? Cum vor reacţiona oamenii la constrângerile lumii obiective, când vor avea la dispoziţie lumi în care totul e posibil? Ori poate că şi acolo, sferei posibilului îi vor fi date totuşi hotarele morale ale îngăduitului... Şi ce s-ar întâmpla dacă deosebirea dintre universul real şi cel virtual ar ajunge nesemnificativă sau chiar imposibil de sesizat? Şirul subiectelor de meditaţie pe marginea fenomenului ar putea fi astfel continuat pe multe pagini.<br /> Realitatea virtuală întrece în multe privinţe tot ceea ce noile medii artistice, aşa-zisele ciberarte, au realizat până acum, fiind de fapt încununarea lor firească. Ciberspaţiul nu e numai un produs al ştiinţei riguroase, el reprezintă în egală măsură o sinteză potenţială a tuturor artelor şi, prin chiar acest fapt, un gen cu totul nou de artă. E de presupus că scriitorii, şi nu numai autorii de anticipaţie, vor fi cooptaţi în echipele chemate să configureze operele ciberspaţiului - tot aşa cum ca scenarişti, contribuie de decenii Ia realizarea marilor producţii cinematografice. Dar cine va mai citi romane, când va fi posibil să le trăiască? Într-un univers virtual, desigur, dar nu mai puţin autentic. Să nu ne grăbim deci să proclamăm apropiata înghiţire a marii literaturi de către micul monstru SF, care unora dintre noi ne este atât de drag: s-ar putea ca, scăpat din clondir, un duh până mai ieri fără nume să le înghită până la urmă pe amândouă. <br />*<br /> Desigur ca breasla editorilor va continua să investească în comercializarea literaturii, cât timp va crede că în acest segment al pieţei se mai pot obţine profituri rezonabile. Această strictă orientare economică se face de pe acum remarcată prin utilizarea tot mai frecventă a unor procedee tipice pentru lansarea comercială a produselor - sondarea gustului şi a preferinţelor publicului, mediatizarea agresivă, stimularea sau chiar înscenarea prin reclamă a cererii, fixarea pe best-sellers, concentrarea, aşadar, a atenţiei pe cărţile de succes (şi deci de mare tiraj) - succes care, adeseori, prea puţin legat de valoarea literară, este, în mare măsură rodul unui abil marketing. Nu întâmplător sunt pline rafturile librăriilor (şi nu numai în România) de cărţi ale autorilor americani. <br /> Tirajul cărţilor este, în ultimă instanţă - adevăr dur şi nedrept, dar implacabil - cel care le decide soarta. Şi, întrucât orice scriitor rămâne prizonierul Iimbii lui materne, e de presupus că cei care se exprimă într-o limbă de circulaţie restrânsă, cum e limba română, vor avea de înfruntat în continuare vremuri grele. Nu este vorba aici numai de situaţia financiară precară a cititorului român, care nu-şi mai poate permite luxul procurării noutăţilor editoriale, atâtea câte mai sunt. Încă şi mai însemnat îmi pare a fi faptul că ponderea titlurilor aparţinând scriitorilor de limbă română în raftul librăriilor din ţară are tendinţa să scadă, după cum şi interesul editorilor din străinătate pentru traducerea şi difuzarea autorilor români se menţine la o cotă cu totul neglijabilă. A ne opune acestei tendinţe, în primul rând prin ţinuta estetică a scrierilor noastre, dar şi prin orice alte mijloace onorabile - este, de bună seamă, imperativul major al momentului.<br /> Sincer vorbind, eu unul nu cred că literatura va dispărea, ceea ce ar fi şi mare păcat; cred, mai degrabă, că ea va suferi transformări structurale, probabil şi în privinţa suportului ei fizic, a mediului de difuzare. Şi e tot atât de departe de mine gândul de a le sugera confraţilor mei, scriitorilor de limbă română, să lase de izbelişte condeiul, şi să se apuce de o altă meserie. Dar cred că e bine să privim viitorul cu realism, receptivi la înnoiri, ca să fim pregătiţi pentru evoluţii pe care oricum nu avem posibilitatea să le influenţăm. Iar una dintre modalităţile importante de a ne asigura în această privinţă şanse sporite este tocmai consolidarea solidarităţii de breaslă, înăuntru şi în afara graniţelor ţării, în sânul patriei noastre comune care este graiul românesc. O solidaritate care n-ar trebui nicidecum înţeleasă drept închistare într-un naţionalism îngust, de esenţă paseistă, ci ca o atitudine responsabilă, deschisă spre lume, îndemnând la toleranţă şi înţelegere.<br /><br /><br />Comunicare prezentată la cea de a treia <br />Întâlnire a scriitorilor români din întreaga lume, Neptun. 2 - 6 iunie 1999 <br />- preluare din revista Tribuna, nr. 37 - 52 (octombrie - decembrie 1999)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FANTASY ŞI HEROIC FANTASY - O EXPLICAŢIE NECESARĂ<br /><br />Mircea Cărbunaru <br /><br /><br />Un mic dicţionar cu... mari lacune<br /> Despre literatura fantasy, atât de prolifică în spaţiul anglo-saxon, s-a scris foarte puţin în România. Atât de puţin încât nici scriitorii autohtoni nu prea s-au înghesuit să-l abordeze. Prezentarea lacunară şi deformată a genului a dus, inevitabil, la diminuarea interesului pentru literatura fantasy. <br /> Simptomatic pentru gradul de informare în domeniu este şi faptul că, din punct de vedere publicistic, înainte de 1990, doar revista ORION (nr.4/1989) din Craiova reuşea să scoată (şi destul de târziu pentru SF-ul românesc) un număr integral axat pe heroic-fantasy (fantezie eroică), lămurind oarecum lucrurile. Meritul le aparţine în exclusivitate lui Viorel Pîrligras şi sf-iştilor craioveni de la Cenaclul „Victor Anestin". <br /> După 1990, tot de la Craiova, am putut intra în posesia unui „Mic dicţionar de autori SF", realizat de Aurel Cărăşel (Ed. Vlad & Vlad, Craiova,1996) care pe lângă fişele biobibliografice a 95 de autori de SF români şi străini încerca să realizeze şi un grupaj de fişe informative despre genuri, subgenuri, teme şi termeni definitorii pentru fenomenul SF. <br /> Deşi meritoriu un astfel de efort, dicţionarul lui Cărăşel „excelează" prin explicaţii naive, excesiv de personale, neactualizate sau, mult mai grav, prin omiterea unor nume de referinţă în rândul scriitorilor SF (Fritz Leiber, William Gibson, Kurt Vonegut sau Jack Vance, fără să mai punem la socoteală şi absenţa unor scriitori români precum Ovidiu Bufnilă). În sens contrar există şi câteva nume încadrate forţat în literatura SF autohtonă. Revenind la subiectul pus în discuţie, literatura fantasy, Aurel Cărăşel face o prezentare aproape diletantă, preluând, fără ezitare, opinii expirate şi bântuite de lipsa de informaţii a anilor '80.<br /> „Majoritatea teoreticienilor genului o consideră (fantezia eroică n.n.) o variantă a operei spaţiale, aflată la graniţa dintre fantastic şi SF. Mai este cunoscută şi sub denumirile de science-fantasy şi sword and sorcery (spadă şi magie - cu toate că încă din anii '80 sf-işti români au adoptat termenul de spadă şi vrăjitorie n.n.)" (pag.18, Mic dicţionar de autori SF, Ed. Vlad & Vlad, Craiova,1996).<br /> De fapt „teoreticienii genului" sunt... Florin Manolescu şi lucrarea sa „Literatura SF" (Ed. Univers, Bucureşti, 1980) care plasează greşit la originea genului odiseea spaţială şi confundă subgenul science-fantasy (singurul aflat cu adevărat la graniţa dintre SF şi fantastic) cu heroic fantasy. De altfel, dacă Aurel Cărăşel ar fi consultat fie şi numai formal numărul 4 al revistei ORION, ar fi putut constata că Viorel Pîrligras îl punea la punct cu toată seriozitatea pe Florin Manolescu, din acest punct de vedere:<br /> „Nu pot fi de acord decât parţial cu definiţia lui F. Manolescu, căci fantezia eroică este mai degrabă locul de întâlnire al mitului cu imaginaţia, şi ca argument un exponent al formei vechi a genului - Cântecul nibelungilor- nu poate fi considerat o operă spaţială!" (pag.2, ORION, Nr. 4)<br /> Tot din aceeaşi fişă de prezentare a fanteziei eroice întocmită de A.Cărăşel, aflăm că „eroii sunt, precum în basme, fiinţe excepţionale, cu puteri supranaturale, indivizi musculoşi, mânuind săbii de doi metri şi jumătate (!?) lungime, cu aceeaşi uşurinţă cu care utilizăm cuţitele de bucătărie. Tipul clasic (al eroului n.n.) este reprezentat de Conan Barbarul...". Hilar. Ne întrebăm de unde o fi fost preluată această informaţie că toţi eroii basmelor şi ai literaturii heroic fantasy sunt precum Conan Barbarul al lui Robert Howard? Atunci unde am putea clasifica întreaga creaţie a lui Tolkien axată în special pe personaje inteligente care stârnesc mai degrabă simpatie şi nu admiraţie faţă de forţă sau violenţă, fie ele şi puse numai în slujba binelui?<br /> La fel de improprii ni se par şi exemplele puse la dispoziţie privind elemente şi artificii de fond pe care fantezia eroică le utilizează în mod frecvent: „Elementele de decor aparţin zonei fabulosului, magicului şi oniricului (n.n./până aici nu este nimic de reproşat dar mai departe...): gnomi, demoni, amulete, pisici negre, spiriduşi, cercuri magice, spaţii tenebroase, vrăjitoare, afriţi, incubi (demoni erotici), sticle solomonice, dragoni, glugi fermecate". Se observă un amestec de elemente specifice horror-ului sau thriller-ului de factură gotică cu cele specifice fanteziei eroice, lucru care arată cât se poate de relevant lipsa de informare şi de lecturi în domeniu. Cât despre „glugile fermecate", lăsăm pe alţii să judece.<br /><br />Fantasy - repere generale<br /> Sword and sorcery (Spadă şi vrăjitorie) este considerat în prezent un subgen distinct al literaturii denumită generic fantasy. În mod concret şi schematizant acest subgen descrie aventuri, istorisiri şi întâmplări care se desfăşoară alert într-un mediu dominat de miracol şi magie, cel mai adesea într-un trecut imaginar populat de „mânuitori de spadă" şi fiinţe fabuloase. Sword and sorcery are rădăcini puternice în romanul cavaleresc, epopeea antică sau în formele populare de tipul basmelor şi legendelor. Termenul în sine este atribuit scriitorului Fritz LEIBER care l-a impus publicului la începutul anilor '60. De fapt, acest tip de literatură exista cu mult înainte de 1960 dar era cunoscut sub denumiri -mai puţin asimilate de cititori şi de critică- precum weird fantasy (fantezie stranie) sau fantastic romance (fantastic romantic).<br /> Cât îl priveşte pe F. Leiber, aplecarea sa către sword and sorcery se datorează în primul rând adeziunii sale ca membru în Liga Hyboriană (un club al fanilor genului, fondat în 1956). Convingerea membrilor ligii era că iniţiatorul de drept al genului sword and sorcery este nimeni altul decât Robert E. HOWARD, creatorul personajului CONAN, odată cu apariţia povestirii „Phoenixul de pe spadă" scrisă în 1932. Oricum, indiferent dacă Howard este sau nu iniţiatorul genului s&s, cel care a impus agresiv termenul rămâne tot F. Leiber.<br /> Heroic fantasy (Fantezie eroică). Opinia cel mai des întâlnită este că termenul de fantezie eroică a început să-l înlocuiască pe cel de sword and sorcery pe la jumătatea anilor '70. Cei doi termeni au fost utilizaţi în paralel fără probleme până la începutul anilor '90 când strategiile editoriale, din dorinţa de a nu agresa cititorul cu o terminologie din ce în ce mai specializată şi mai nuanţată, au început să folosească termenul general de fantasy. Acest lucru a fost intens comentat şi criticat deoarece mulţi cititori doreau să aibă un mijloc de îndrumare în alegerea lecturilor. Reproşul este justificat având în vedere că cei doi termeni luaţi în discuţie, sword and sorcery şi heroic fantasy, sunt foarte apropiaţi dar nu identici în înţelesul lor. Fiecare dintre ei definind un anumit mod de abordare literară, nuanţat în funcţie de scriitor, de inovaţiile literare utilizate şi chiar de politicile editoriale. <br /> În linii mari se poate spune că sword and sorcery este mai specializat, în timp ce fantezia eroică permite cuprinderea unei arii ficţionale mai întinse. La aceste aspecte se mai adaugă o viziune specifică a fiecăruia dintre ele asupra textului literar, ceva mai bine documentat în cazul fanteziei eroice din punct de vedere al arealului mitologic utilizat, al limbajului şi modelelor de inspiraţie utilizate. Ea se detaşează oarecum de epicul alert şi de dominaţia acţiunii în detrimentul ideii, specifice pentru sword and sorcery. De asemenea, construcţia eroului ca personaj al textul de fantezie eroică este mult mai elaborată, acesta trecând întotdeauna printr-un proces iniţiatic complex, de la condiţia de om simplu la cea de erou şi posesor al unor aptitudini ieşite din comun, dar şi printr-un amplu proces de reconstrucţie psihologică. <br /> Desigur că literatura fantasy nu se rezumă la cele două subgenuri prezentate anterior. Alţi termeni aplicaţi pentru scrierile corespunzătoare acestui gen, şi de regulă utilizaţi de critică sau de strategiile comerciale, sunt: Adult Fantasy, High Fantasy, Epic Fantasy, Quest Fantasy sau Science Fantasy, ultimul intrat deja în limbajul curent al cititorului.<br /><br />Fantezia Eroică - generalităţi şi nuanţe<br /> Eroul: reprezintă pilonul de susţinere al textului heroic fantasy. Construcţia acestui gen de literatură solicită o focalizare auctorială a scriitorului asupra eroului şi, implicit, personajului principal. Din acest motiv scriitorii genului se concentrează în special pe caracterul iniţiatic al eroului. Acesta evoluează odată cu derularea subiectului, de la condiţia simplă la cea miraculoasă (de aici şi introducerea alertă a unei succesiuni de întâmplări, fapte, locuri, personaje fabuloase etc.), în aşa fel încât cititorul, la rândul său, capătă o iniţiere paralelă cu cea a eroului. <br /> De asemenea, într-un mod deja profesionalizat, autorii de heroic fantasy apelează la un întreg arsenal de artificii şi tehnici literare care au rolul tocmai de a-l face părtaş pe cititor la aventura propusă de subiectul textului. <br /> În primul rând construcţia personajelor se face cu tuşe îngroşate, contrastante, care clasifică exclusivist în pozitive şi negative personajele textelor heroic fantasy. <br /> Cum antiteza bine-rău nu lasă loc şi nuanţelor intermediare, uneori, scriitorii apelează şi la o altă tehnică întâlnită şi la romanul picaresc (de aventuri): personajul colectiv. O mână de oameni uniţi în numele unei cauze comune se pot dovedi a fi adversari de temut în conflictul cu forţele răului. Avantajul personajului colectiv este major din punctul de vedere al credibilităţii. Fiecare dintre membrii grupului prezintă aptitudini diferite şi mai rezonabile pentru cititor decât în cazul unui supererou. Astfel cititorul mai are avantajul că îşi poate alege un model convenabil (dacă acceptăm ipoteza că textul literar oferă înainte de toate modele şi mai apoi tipologii umane idealizate).<br /> În oricare dintre variantele utilizate: supererou sau personaj colectiv, trebuie acceptat că autorul înzestrează personajele cu însuşiri ieşite din comun. Calităţile sunt întărite de accesorii şi simboluri falice precum armele magice (cel mai adesea spade cu puteri magice). <br /> Tot ca un suport adus în sprijinul eroului este şi conjunctura favorabilă. Eroul este la locul şi momentul potrivit. Şansa lui este unică şi irepetabilă.<br /> La toate cele arătate se mai adaugă şi alianţa cu forţele magice, supranaturale; contrar unor opinii prezentate în prima parte a acestui articol care consideră că însuşi eroul este posesor al acestora.<br /> Decorul: În majoritatea cazurilor, coordonata spaţială este un produs imaginar situat pe Pământ, pe o planetă îndepărtată sau într-o lume paralelă. De cele mai multe ori scriitorul alege un spaţiu anume în funcţie de gradul speculativ ficţional pe care doreşte să-l utilizeze. Spre exemplu: în mod raţional, imaginarea unor fiinţe fabuloase complet noi, inventate de scriitor (neîntâlnite în nici un areal mitic) ori descrierea unor structuri sociale care nu se regăsesc în istoria umană, îşi vor găsi mai firesc locul într-o lume paralelă sau pe o planetă îndepărtată.<br /> La fel de bine, fantezia eroică poate reimagina un trecut îndepărtat, poate rescrie, dezvolta şi chiar inventa mituri (Lord Dunsany era recunoscut pentru acurateţea cu care completa „pete albe" în arealul mitologic).<br /> Timpul: Este un element păstrat voit echivoc în cazul textelor heroic fantasy. Uneori se oferă repere fragile precum Atlantida, epoca fierului etc, dar, aşa cum se poate deduce din numeroase texte, rolul coordonatei temporale rămâne mai degrabă unul secundar şi, cumva, coordonata temporală capătă aceeaşi funcţie ca în cazul ucroniilor (istoriilor paralele): acela de non-timp, dar care urmăreşte mai puţin efectul realist al condiţionalului „ce s-ar fi întâmplat dacă...".<br /> Contraste şi conflicte: Fantezia eroică se bazează pe contraste puternice care definesc genul în intimitatea sa constructivă. Aceste contraste sunt obligatoriu orientate către morala pozitivă. <br /> Placa turnantă a textului heroic fantasy rămâne deja amintitul contrast/conflict bine-rău, cu victoria finală a binelui.<br /> La fel de bine găsim şi contraste de genul: real-suprareal, uman-suprauman, uman-subuman, ştiinţă-magie etc., care nu neapărat sunt aşezate în raporturi conflictuale atâta timp cât ele pot servi moralei pozitive a textului.<br /> Cele prezentate până acum arată că scrierile heroic fantasy se bazează pe un exerciţiu imaginativ foarte complex. Acest lucru nu înseamnă că textele genului nu pornesc şi de la o serioasă bază documentară, ştiinţifică şi istorică, lucru subliniat de însuşi J.R.R.Tolkien: „Fantasy este o activitate umană normală. Ea nu distruge raţiunea şi nici măcar nu diminuează apetitul sau percepţia adevărului ştiinţific. Din contră. Cu cât raţiunea este mai puternică şi mai clară, cu atât ea va produce o fantasy mai bună."<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCRIITOARELE FANTASY ŞI REVOLUŢIA ROMANTICĂ A LITERATURII HEROIC FANTASY <br /><br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br /> În aparenţă literatura Heroic Fantasy (H.F.) este un produs artistic prin excelenţă... masculin. Creat, promovat şi citit în special de bărbaţi. Spunem în aparenţă pentru că, aşa cum precizăm şi în prima parte a acestui articol, traslatarea literaturii Sword and sorcery (spadă şi vrăjitorie) înspre fantezia eroică s-a produs în anii '70. Întâmplător sau nu, fenomenul arătat coincide cu perioada feminismului militant din Statele Unite. Cert este că începând cu 1974, în spaţiul anglo-saxon, scriitoarele încep să se impună din ce în ce mai autoritar în science-fiction şi, chiar dacă unora le vine greu s-o recunoască, rolul femeii-scriitor în evoluţia literaturii H.F. este capital.<br /> În 1974 Ursula K. Le Guin spărgea „gheaţa" la decernarea Premiului HUGO (cea mai valoroasă distincţie în domeniu care se acordă pentru lucrările literare scrise în anul precedent decernării) cu povestirea „The Ones Who Walk from Omelas" (Cei care pleacă din Omelas), lucrare care nu era de factură fantasy, dar arăta că femeile pot scrie la fel de bine science-fiction ca şi bărbaţii. <br /> Tot în 1974 apare prima antologie feministă denumită „Women from Wonder" (Femei ale Miraculosului) şi care cuprindea multe dintre numele ce vor fi menţionate în continuare. Apogeul literar al acestui feminism militant este atins în perioada 1975-1977, prin lucrări percutante precum „The Female Man" (Bărbatul Femeie) al scriitoarei Joanna Russ.<br /> În ceea ce priveşte literatura fantasy şi în special H.F., ea va fi evident influenţată de scriitoarele SF care, fie şi numeric, nu au fost chiar puţine.<br /> Literatura fantasy începe să treacă prin transformări profunde deplasându-se atenţia de pe acţiune pe construcţia minuţioasă a textului, pe latura sa romantică şi poetică. Personajele încep să capete culoare. Dramele interioare se amplifică. Textele sunt mai descriptive şi îmbogăţite cu o paletă stilistică mult mai elaborată. De asemenea „dictatura" personajului masculin idealizat capotează în faţa unor personaje feminine cu adevărat excepţionale. Asemănător cu textele literare, pe tărâm editorial şi în diferite medii competiţionale personajul feminin nu mai este unul secundar.<br /> Din Anglia, Tanith Lee demonstrează prin lucrări precum „The Birthgrave" (1975) că se poate combina heroic fantasy cu science fiction fără nici o problemă dacă autorul stăpâneşte o scriitură bună. De altfel Tanith Lee a reuşit să atragă atenţia prin frumuseţea ei şi printr-un machiaj aparte. În multe rânduri ea a reprezentat deliciul Convenţiilor Internaţionale SF apărând îmbrăcată precum magicienele din cărţile sale.<br /> O altă scriitoare apreciată de critică şi fanii genului este Carolyne Janice Cherry care scria în 1975 „Gate of Ivrel" (Poarta Ivrelului), „o saga H.F. barbară şi strălucitoare", cum o aprecia exigentul critic francez Jaques Sadoul în „Istoria SF-ului Modern", Ed. Vremea 1997, Bucureşti.<br /> De altfel C.J. Cherry îşi va proba talentul ceva mai târziu, în 1982, când va obţine premiul HUGO pentru un roman exclusiv SF, „Downbelow Station".<br /> Tot în rândul din faţă al scriitoarelor fantasy îşi face loc şi Joane D. Vinge, mai întâi cu textul „Eyes of Amber" (Ochi de chilimbar -1977) culminând cu „The Snow Queen" (Regina zăpezilor), roman pentru care a primit în 1981 Premiul HUGO (roman apărut şi în limba română la Ed. Pygmalion 1996, Bucureşti).<br /> În 1979, două scriitoare americane (lucru fără precedent) îşi dispută talentul pentru obţinerea premiului HUGO: Marion Zimmer Bradley cu o carte science-fantasy, denumită „Storm Queen" (Regina furtunii) şi Vonda McIntyre cu „Dreamsnake" (Şarpe de vis), ultima reuşind să-şi adjudece prestigiosul premiu.<br /> Tot în 1979, altă scriitoare americană face furori cu primele două volume dintr-o impresionantă saga heroic fantasy: „Watchtower" (Turnul de gardă) şi „Dancers of Arun" (Dansatorii din Arun). Pe marginea acestei trilogii, acelaşi critic Jaques Sadoul se amuză comentând că nu are ce-i reproşa trilogiei având în vedere că autoarea este şi o excelentă practicantă de aikido şi arte marţiale, ceea ce ar însemna că sexul slab nu mai este chiar atât de slab, iar femeile-scriitor nu mai sunt demult un subiect uşor de neglijat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />INTERPRETĂRI ASUPRA TOTALITĂŢII <br /><br />Ovidiu Bufnilă <br /><br /><br /> Sigur că ne putem întreba dacă nu cumva textele, fie ele şi aleatorii, nu sunt pentru un observator cântecul de sirenă al totalităţii. Aceasta după ce ne vom fi întrebat asupra totalităţii fie ca autoritate, fie ca expresie spaţială sau spaţio-temporală. O întrupare a neutrului sau manifestare a nefiinţei. Dacă ar fi vorba de autoritate atunci raporturile noastre ar fi de subordonare, de confruntare sau de cooperare cu autoritatea în totalitatea ei sau cu o parte din ea. Insurgenţa noastră ar fi într-un asemenea caz nu lipsită de comic. Autoritatea ar reprezenta pur şi simplu textul în întregul lui dat nouă spre interpretare sau doar spre a fi contemplat. Am putea bănui că şi privim un asemenea text, că trecem pe lângă el în fiecare zi sau că suntem chiar propoziţiile lui. Ce ar fi totalitatea? Doar înfăşurarea unui text, abstragerea lui într-o propoziţie finală, un act textual ultim rămas, dăruit, uitat, livrat lumii spre interpretare?! Să se reducă existenţa umană doar la lectura acestui tulburător text înfăşurat, ascuns în volutele spaţio-temporale?! Căci fie furnică, fie filozof, înjghebările organice în care pâlpâie o scânteie spirituală nu par a avea ca fundamentală îngurgitarea unor porţiuni de spaţiu, mici îngrămădiri de molecule sau celule palpitând sub varii forme colorate viu, atrăgător. Masticaţia nu pare a fi sensul ultim, deşertăciunea deşertăciunilor. A te adăposti de furtună nu pare a fi demersul către reflecţie. A strânge recoltele sau a juca la ruletă pare la fel de fad, de neimportant. Interpretarea totalităţii, iluzorie. Numai gândul de a putea interpreta în întregul ei totalitatea i-ar face pe unii să râdă iar pe alţii să ridice eşafodul în grabă. Cătuşele ar zornăi iar forţele de ordine s-ar grăbi să aducă bineînţeles calmul pe străzi. Căci mulţimile, pe deplin înfiorate, aşteaptă miracolul descoperirii, aşteaptă un semn al totalităţii. Ea se încăpăţânează, se lasă greu, se vrea curtată. Ca şi cum ar fi o persoană. Dar nu e persoană. După unii ar fi concept. După alţii un puseu filozofic, o himeră. Nici n-ar avea trup. Unii se căznesc s-o înregimenteze, alţii o pun în operă în vremelnice grupări cenacliere. Alţii valsează cu ea. Alţii o terfelesc. Alţii se împăunează cu ea. Fac rabat de la normă. Încalcă diverse convenţii. Aflarea ultimului, aflarea totalităţii trece arareori drept virtute. Pare mai degrabă nebunie, rătăcire, Vinovatul sau cel fără de minte e adus spre judecata oamenilor, spre oprobiul lor, rareori spre iertarea lor. În asemenea ipostaze, conformismul şi conservatorismul jubilează. Aflarea totalităţii e suprema libertate. E spiritul liber, neîncătuşat, insurgent, violent. Spiritul liber violentează totalitatea părând a vrea s-o ia cu orice preţ în stăpânire. Tocmai de aceea cu virulenţă purcede la citirea semnelor şi interpretarea lor, tocmai de aceea totul este text, fie autostradă, fie supernovă, fie muzică de film. Totul reductibil la propoziţie sună ca şi cum ar fi o sentinţă. Are parfum. E uşor dictatorial. E mistic. De neconceput, neliniştitor. Panoramând, scrutând orizontul, privirea observatorului întâlneşte textul devenind propoziţie a lui. Problema e dacă observatorul se va gândi pe el însuşi ca aparţinând textului, ca fiind al totalităţii prin observare şi mărturie. Căci aici descoperim caracterul discontinuu al acestei raportări la totalitatea ca autoritate. Şi totuşi rămân corpuri ale frazei de nedesluşit ca şi cum ar mai fi un observator în spatele nostru, ca şi cum totalitatea ar aştepta sosirea unui altuia. Celălalt, mult invocatul celălalt, pare a fi aşteptat cu febrilitate. Asta descoperim în evoluţia schemei cinematice a vieţuitoarelor de la saurieni la hominide. O căutare a observatorului ideal, a unicului martor, Totalitatea se gândeşte pe sine şi caută printre propoziţiile sale una convenabilă. Tocmai autoritatea ei e pusă în discuţie, nefiind un exemplu de perfecţiune. De ce această lipsă de simetrie? De ce aceşti paşi nesiguri în căutarea martorului sublim, de ce atâtea eşecuri?! La ce bun fluturii sau scriitorii geniali, la ce bun aceste interpretări?! La ce bun atâtea nuvelete, atâtea şi atâtea romane care mai de care mai sofisticate, care mai de care mai violente prin structură şi naraţiune?! Să fie ele doar redundanţă? Doar reziduu?! Sterilul unei activităţi închinate totalităţii ca autoritate?! Efortul fiinţei păleşte în faţa acestei monstruoase autorităţi. Necunoscută. Rece. Arogantă. Gata, gata să fie luată la refec de filozoful dezamăgit, pornit să demoleze conceptul. Gata, gata să fie stâlcită, erodată aşa cum, din plictis cotidian, fiinţele stâlcesc bietele cuvinte căutând să le stoarcă de sevă, să găsească noi înţelesuri, noi anecdote, noi fabule. Căci apariţia, răspândirea şi înflorirea fabulei vorbeşte de decadenţă, de neîncredere şi de refuzul normei. Moartea romanului e dorită cu sârg, e anunţată cu surle şi tobe. Dar romanul rămâne cheia de boltă. Sunt prinşi în ea cu toţii, în această cheie. Participă cu nesaţ la desfăşurarea textului. Ar putea fi foarte bine însă doar pustietate, doar nişte propoziţii aflătoare într-un jalnic inventar, printre explozii surde şi râuri de lavă cosmică. Ce rămâne din praful piramidelor, din câmpurile de bătălie? Cuvinte răzleţe căutând un autor dispus să le reaşeze în operă. La ce bun zbaterea, campania electorală, suicidul şi dogma?! Din când în când, aparent zgâlţâind totalitatea în autoritatea ei, câte o revoluţie. Pentru că e mai uşor să pui le cale o revoluţie decât să readuci la viaţă un fluture. Pentru cu e mai uşor să ştergi porţiuni mari de text, să înnegreşti pasaje interzise vulgului. Vulgul nu are de-a face cu secretele sau tainele sau misterele. El orbecăie în splendoarea existenţei sale. Nu e orbit ca şi cum ar fi scăldat în lumină arzătoare. Iar elita pune în sipet secretele jinduind după totalitate. Din când în când, elitele sunt cuprinse de convulsii şi propun strategii utopice de salvare generală. Masele îmbrăţişează programele cu un soi de furie furibundă. Se prefac a înţelege propoziţiile textului. În adevăr, elite şi vulg se nuntesc într-un plictis general. Plictisul e lacăt de totalitate spre a slei spiritul aventurier. Ordinea şi legile ucid elanul depărtărilor. Aventura se metamorfozează în pistoale cu apă şi în polemici parlamentare cuprinzătoare de texte fie fornăite, fie savante. Savantlâcul e ridicat la rang academic. Academia sucombă însă descrisă fiind a fi drept cetate de necucerit. Pedanteria ucide spiritul scormonitor cerşind mărirea pensiei şi zornăitul medaliilor de merit. O întreagă lume construită aidoma unei fabrici se prăbuşeşte lipsindu-se de sens. E aşa, o virgulă în textul autorităţii. S-ar putea ca însăşi autoritatea să fie text. Atunci ar putea fi lecturat în întregul său? Şi ceea ce numim anticipare sau intuiţie să nu fie altceva decât o lectură stranie?! Să citească celălalt, nenăscutul?! Să fie intuiţia actul de prezenţă al altcuiva?! Să nu fie fiinţa umană punctul cheie, punctul terminus, vârful piramidei?! Să fie doar o formă pasageră, poate chiar sfârşitul?! Iar universul să nu fie decât un nume predicativ?! Care ar fi rostul totalităţii? Care ar fi rostul acestei întrebări? Să fie totalitatea întocmai în raport cu fiinţa?! Să nu fie autoritate decât raportată nouă?! Poate că inexistentul se reclamă a fi text tocmai pentru a ne coordona?! Şi atunci la ce bun premiile, felicitările, statuile şi comemorările?! Iată un bun exerciţiu de imoralitate. Iată un bun exemplu de nesupunere. Să nu recunoşti sistemul de valori instituit e blasfemie. Să renegi generaţia anterioară e periculos. Strigător la cer. Să descoperi deşertăciunile maturităţii, ce oroare! Lipsirea de sens, un prim pas către descifrarea totalităţii. Căci proasta educaţie şi tirania sistemului de valori acceptat în mod oficial te îndreaptă către pierderea identităţii. Arta, în falsitatea ei, oglindeşte vidul. Oglindeşte lipsa totalităţii lăudându-se că ar imortaliza-o. Dar totalitatea nu se revendică a fi a artei aşa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea totalităţii varii revolte, sisteme filozofice, strigăte de luptă, pustiire. Înspre totalitate, coloană nesfârşită de pelerini. Unii agitându-şi pumnii, alţii cerşind iluminarea. Dar toţi fiind ai textului. Toţi fiind ai morţii. Moarte drapată de monumente, de fotografii îngălbenite şi de halbe de bere întru aducere aminte, de săpături arheologice. Să sapi în corpul textului, cu fervoare şi speranţă, să te întorci către subiect violentând predicatul. Citirea textului este însăşi viaţa. Chiar prezenţa textului pare stranie şi de neconceput. Chiar şi fiinţarea totalităţii ca fiinţă pare de neconceput. Şi aceste propoziţii sunt distribuite astfel căci fiinţa umană este finită prin tocmai explicitarea ei prin text iar textul prin limită. Alt mod de raportare la totalitate şi univers nu cunoaştem. Ne raportăm liniar şi discontinuu. Semnele de punctuaţie, moartea, piramida, mărirea. Deşertăciunea, foaia albă de hârtie. În plus, încercăm totalitatea cu noi texte pe care ni le dăruim mişeleşte spre interpretare, inventând ştiinţe defuncte spre a le descifra sau încifra. E ca şi cum n-am observa încercările la care ne supune totalitatea ca autoritate a textului fundamental. Căci manipularea este tocmai a noastră, expresia perversităţii noastre. Limită în fond. Suntem limitaţi, îngrădiţi. Am fost arestaţi prin interpretare. Aproximăm anumite semne ale totalităţii. Celebrăm fastul fiinţării umane prin tone da scrisori, ne îngrămădim în e-mai1 şi zumzăim retro prin firele de telegraf rămase în insule. Sigur că vărsăm tone de cerneală dorindu-ne în insule. Noi nu suntem însă insule. Suntem propoziţii ale totalităţii. Dar ne preamărim. Ne proslăvim şi ne adulăm şi ne lăudăm unii pe alţii fără neruşinare. Uneori nici nu contează textele dăruite spre interpretare. Contează faptele, micile întâmplări, biografiile. În tot acest timp enciclopedia se umflă, dospeşte, crapă. Ar părea că am fi spirite enciclopedice, convertizoare de text, câmpuri informaţionale remanente. Informaţia face să pălească lumina, se mişcă infinit mai repede. Tocmai de aceea propoziţiile totalităţii sunt simultane, lucru greu digerabil de spiritul universitar, academic. Revelaţia şi iluminarea pălesc în faţa universităţii. Seminarul ordonează şi îngrădeşte. Revelaţia te arde pe dinăuntru. Rigoarea cursului, experimentul, doctoratul luptă împotriva entropiei. Ce nu e organizat nu e ştiinţific. Savantul dă însă puţină culoare demersului său hotărând că, ajuns la frontiere se poate cununa cu dogma. Dar nu există limite. Se află vecinătăţi. Propoziţiile nu sunt limitate de punct ci sunt învecinate. Iar în vecinătate, totalitatea produce fenomene. Observatorul le poate inventaria, le-ar putea lămuri. El însă hotărăşte limita, limitându-se la a chema ordinea şi experimentul în ajutor. Totalitatea încearcă acum a se revendica a fi spaţială, spaţio-temporală. Asta e de-a dreptul dezarmant. Fără a inventa butelia cu gaz respirabil şi fuzeea desprinzătoare de textul teluric nu putem aspira la un asalt împotriva totalităţii. Am putea vedea textul fundamental aruncându-ne în stele, de pe un munte, într-o noapte de vară. De ce atâta neputinţă, de ce această închisoare, de ce atâtea milioane de ani prinşi în prima propoziţie, nimeni nu ştie. Sunt doar bănuieli. Şi o cantitate impresionantă de romane şi nuvelete şi sloganuri. Sărmane înjghebări care reclamă asistenţă socială, premii şi ediţii de lux. Altceva nu pot fi decât reziduuri ale activităţii cerebrale. Semne ale celuilalt, ascuns cumva în spatele observatorului, aşteptând să intre în scenă. Bineînţeles că lumea textelor musteşte de critici gomoşi, de analişti de situaţie şi de caz, de aspiranţi la gloria literară, iluzorie. Că arta dă sens, e fals, că literatura salvează, e plin de ironie. Totalitatea şi-a luat precauţii. Şi-a inventat serii de detractori şi de copiatori. Are ea un plan ascuns. Imităm după modele încastrate în gene sau într-o matrice informaţională invizibilă, nebănuită. Că universul ar fi asemenea unui năvod, e posibil. Că ar fi universuri de universuri legate de cordoane ombilicale, e înduioşător. Că ar fi spaţiul de necuprins, mantie înstelată, e o metaforă. Cine să salveze totalitatea?! Poate că e conştientă de singurătatea ei. Poate că s-a înghesuit în ea însăşi şi a schimbat propoziţiile. Poate că încă nu s-a hotărât să facă un miracol. Lucrează doar cu zvonuri şi cu trucuri ieftine. Totalitatea, în textura ei, poate părea neserioasă, asta fiind diferenţa. Alterată fiind propoziţia ei, totalitatea pare a fi scrisă, pare a fi construită. De aici încolo încep speculaţiile. Începe necuprinsul, absurdul, absolutul. Încep totalităţile de toate felurile să intre în scenă spre a fi descifrate. Dar fiinţa nu vrea schimbare de semne. Ea e limitată. Existenţa ei în totalitate pare fără de sens. La ce bun? La ce i-ar fi trebuit totalităţii atâta amar de specii?! Să le aprecieze frumuseţea, culoarea, ingeniozitatea?! O totalitate plictisită în întregul ei poate fi o catastrofă. O totalitate insurgentă produce cutremure şi bulversează bursele. Incontrolabilă, gigantică. Sau poate infimă, ca o boare de primăvară. Dată spre citire, totalitatea acceptă o serie de poziţionări şi chiar de atitudini. Spre oponenţă, textul în oglindă?! Ar fi de neiertat să vorbim despre antitotalitate de vreme ce totalitatea este una. Şi nici această propoziţie nu pare a fi valabilă de vreme ce totalitatea impune nemăsura şi nemăsurarea ca nefiind cantitate. Totalitatea pare a fi o calitate a autorităţii care este un atribut al totalităţii. Când cititorul de texte, arogant, vrea să expliciteze întregul text, fie nuveletă sau roman, nimereşte în deşert. Îngrijindu-se de metoda sa, de enciclopedia sa, de inventarul său, cititorul de texte nu admite oponenţa. El deţine secretul şi direcţionează. Cu mâna întinsă spre apus sau spre răsărit, cititorul de texte cade în desuetudine pe măsură ce textul se desfăşoară. El nu admite imperfecţiunea şi strigă aceasta în timp ce se scufund în istorie. Istoria nu pare a se sfârşi atâta vreme cât numărul critic şi dimensiunea critică a fiinţei umane guvernează elanul cosmic sau plictisul cotidian. Înmulţirea fiinţelor la nesfârşit ţine de o economie a viului dar şi de filozofia textului. De temerea sa. Poate că autoritatea este neutră, pe fond. Poate că totalitatea nu există ca stare. Atunci nu există un text prestabilit. Nu există nimic. Totul nu e decât o fulgeraţie, iar totalitatea o aparenţă. Pentru noi ea pare însă pe deplin consistentă, un drog. De la început şi până la sfârşit încercăm să descifrăm. Lectură plictisită sau insurgentă. Aşa par a fi lucrurile. În lipsa metodei şi a enciclopediei, orice spirit aparţinător textului fundamental poate oferi diverse interpretări, diverse soluţii. Ele nu sunt utile totalităţii în nici un fel. Umplu doar singurătatea fiinţei. Altminteri luat cu asalt de psihanalişti, de hermeneuţi şi argonauţi. Singurătatea cititorului de texte este violentată fără odihnă. Iar totalitatea îl amăgeşte folosindu-l cu cinism, nemiloasă. Atribuindu-i acestea, încercăm s-o personificăm, s-o decuantificăm, s-o explicităm. În adevăr însă, ea se sustrage interpretării. Nu putem decât să dăm soluţii fictive unei probleme fictive. Aşa cum nuveleta sau romanul nici nu imită realitatea, nici nu sunt depăşite de aceasta. Aceste înjghebări de texte sunt simultane cu realitatea. Ele ne supravieţuiesc, consumându-ne. Sunt ale textului fundamental care se hrăneşte cu noi, cu spuma universului. Până la dezvăluire, eşuăm lamentabil producând reziduuri spre flasa noastră linişte. E indiscutabil că un celălalt râde de noi, ne ia peste picior. Noi nu vedem aceasta şi continuăm să luăm lucrurile în serios. Tocmai de aceea, insurgenţa noastră în vecinătatea textului este de-a dreptul comică.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOUTĂŢI, MAI PUŢIN NOUTĂŢI ŞI - DE CE NU? - MICĂ PUBLICITATE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Foarte multe pro-puneri „clasice" - Pro-Scris a primit la redacţie un număr de cărţi şi reviste care trebuie prezentate. Sigur, nu este vorba de ultimele noutăţi, sau nu numai de ultimele noutăţi. De altfel, la tirajele minuscule practicate în România, termenul „noutate" şi-a schimbat sensul, devenind mai degrabă „tipăritură de sefeu din ultimii ani"!<br /> Trei cărţi şi doi autori au poposit pe masa virtuală a redacţiei Pro-Scris: Cătălin Sandu cu „Duel cu ceaţă şi lotuşi" şi „Fragmentalia" şi Doru Kalmuski cu „Adevăratul Eden".<br /><br /> Cărţile lui Cătălin Sandu au apărut la Editura MEDIA TECH, în 2000 şi 2001. „Duel cu ceaţă şi lotuşi" este o culegere de povestiri prefaţată de Lucian Merişca, iar „Fragmentalia" este un roman, cu titlul complet „Fragmentalia sau penultimul război mondial".<br /> Cătălin Sandu poate fi numit, fără rezerve, una din revelaţiile science fiction-ului românesc. Şi spun asta în ciuda pleiadei de premii câştigate de-a lungul timpului; pentru că premiile în science fiction-ul românesc, chiar în ciuda unor intenţii absolut onorabile, reflectă mai degrabă o anume conjunctură, şi nu o certitudine. „Înhămarea" însă la „căruţa" profesionalismului, adică editarea (cel puţin a) unui volum - ca să nu mai vorbim de abordarea mult hulitului roman, un gen atât de desuet în România, şi atât de necesar! - implică curaj, hotărâre şi o mână fermă. Sau, ca să parafrazăm un citat celebru, a fi scriitor nu înseamnă numai a scrie - ci şi a te considera scriitor. Bun venit în arenă, domnule scriitor Cătălin Sandu! Pro-Scris va avea de lucru în numerele viitoare, şi Ovidiu Bufnilă s-a pus deja pe treabă - a se vedea articolul „Fragmentalia sau risipirea corpurilor" din acest număr.<br /><br /> Un alt scriitor până acum necunoscut - cel puţin subsemnatului - este băcăuanul Doru Kalmuski. Romanul recent apărut la Editura Diagonal, din Bacău, în 2001 poartă titlul „Adevăratul Eden (utopia politicii)" şi face parte dintr-un gen pe care science fiction-ul românesc din anii '90 l-a repudiat, de cele mai multe ori, cu îndârjire: „political fiction". Conform bunelor tradiţii ale ironiei, a trebuit să apară un autor necunoscut mişcării science fiction româneşti, pentru ca utopia politică să-şi reintre în drepturi. Pe ultima copertă descoperim o apreciere semnată de Eugen Uricaru: «Doru Kalmuski imaginează în Adevăratul Eden o utopie neagră, o versiune originală a unui nou 1984 pornind de la experienţa colectivă a românilor (şi nu numai) dar intuind şi ilustrând convingător adevăratele dimensiuni ale Răului. Un roman derutant şi incitant prin acuitatea observaţiei şi cruzimea perspectivei. ...»<br /> Pro-Scris îşi rezervă dreptul (şi plăcerea) de a discuta mai mult pe marginea acestui roman în viitorul foarte apropiat...<br /><br /> Schimbând registrul, trecem la reviste... Am glumit, şi gluma asta este cam macabră, adicătelea care reviste, domnule, că nu există decât una singură, „String"?!<br /> String, revista care duce cu sine o bună parte din personalitatea lui Robert David, sau revista care, atunci când toată lumea (inclusiv subsemnatul, de ce să nu fim sinceri?) i-a prezis, mai mult sau mai puţin elegant, iminentul sfârşit, s-a încăpăţânat nu numai să supravieţuiască, ci şi să menţină cât mai sus ştacheta valorii, a ajuns la numărul 19, continuând excelenta tradiţie a numerelor tematice, cu o ediţie dedicată lui Faust. În String 19 semnează Robert David, Jean Lorin Sterian (cu o menţiune specială pentru excelentul articol „Amatorii au murit, trăiască profesioniştii!"), Mihai D. Vasile, Liviu Radu, Ovidiu Bufnilă, Ana-Maria Negrilă, Ardian-Christian Kuciuk şi Ovidiu Vitan.<br />Ce s-ar mai putea spune? Nimic, String-ul este suficient...<br /><br /> Am spus mai sus că String-ul este singura revistă de science fiction românească? Ha, ha, v-am păcălit! Mai există una - The Pointer (A magazine of ETR/D - the software development team), numărul 2, din decembrie 2000. Ei da, nu glumesc, este vorba de revista scoasă de Robert David la Ericsson Telecommunication România, care, ajunsă la numărul 2, publică un articol de science fiction aplicat! Dacă „paternitatea" acestei struţo-cămile (science fiction aplicat) Pro-Scris i-o atribuie lui Alexandru Mironov, propulsată la emisiunile sale de educaţie ştiinţifico-fantastică a tânărului de tip nou, Robert David, ca într-o joacă, pune lucrurile la punct: da, există science fiction aplicat, şi acesta nu poate fi decât de nuanţă umoristică. Astfel încât Pro-Scris a trebuit să inventeze o rubrică special pentru această mostră excelentă de SF aplicat: Pro-Fan. Nu rataţi această rubrică...<br /> Mai puţin decât o revistă, mai mult decât o simplă rubrică - suplimentul Fantasya, apare de puţină vreme în 4 pagini, având, desigur, acelaşi conţinut alert şi bine conturat, redactat tot de Mircea Cărbunaru şi Bogdan Fofircă. Descoperim în ultimul număr (3 [43] - serie nouă - martie 2001, apărut în ediţia din 31 martie - 1 aprilie a ziarului „Brăileanul") materiale semnate de Liviu Radu, Mihai Pricop, Codruţa Nedelcu, Adrian Moşoiu şi, bineînţeles, Bogdan Fofircă şi Mircea Cărbunaru (acesta din urmă cu nişte „Replici şi polemici" excelente - Fantasya, ca orice publicaţie care se respectă, simte „pulsul" science fiction-ului românesc şi reacţionează în consecinţă). Nu vă dezvăluim mai mult, este o cruciadă a Fantasyei, pe care Pro-Scris o respectă, (fiind un drept inalienabil al presei libere), şi ca să-l cităm direct pe Mircea Cărbunaru, «...faptul că a existat o reacţie la nivel naţional este, în opinie personală, un lucru bun vis-a-vis de lentoarea în care se bălăceşte fandomul naţional.» Restul, în Fantasya nr. 3...<br /><br /> Cam atât pentru acum. Materialele promoţionale ale editurilor ProLogos şi Omnibooks sunt prezentate separat, fiind materiale promoţionale, aşa că Pro-Scris îşi opreşte aici întinderea aripii (protectoare) şi vă asigură că abia aşteaptă să-i pice în mâini cărţile promise - între timp îşi ascute bine cuţitele... Nu neglijaţi nici materialul promoţional despre premiile Sigma, este un proiect pe care Dan Popescu îl pritoceşte de mult timp, şi care, deşi a suferit o serie de modificări, a primit abia de foarte curând girul „bun de... internet" al lui Dan Popescu. De altfel, că tot veni vorba şi Dan Popescu nu ne aude, Sigma pregăteşte ceva. Staţi cu ochii... în patru.<br />Cătălin Ionescu<br /> PS. Dedicaţia alăturată a fost „descoperită" pe prima pagină a romanului „Fragmentalia", semnat de Cătălin Sandu (şi mai există încă una şi pe celalaltă carte, desigur). Nu m-aş mira ca în curând să văd un excelent volum de caricaturi (mai mult sau mai puţin science fiction) semnat de inepuizabilul Cătălin Sandu...<br /><br /> PPS. Inaugurăm şi prima rubrică de mică publicitate:<br /> - Dl. Cornel Robu caută nr. 523 (iunie 1995) din Anticipaţia - CPSF; oferă, la schimb, oricare din următoarele numere: 470, 490, 491, 492, 493-94, 497, 498, 502, 503, 507, 508, 515, 519-20, 541, 550-51, 552-53, 554-55. Cei care-l pot ajuta sunt rugaţi să-l contacteze pe adresa:<br /> Str. Profesor Ciortea nr.1,<br /> bl. H, sc. II, ap. 18,<br /> 3400 Cluj Napoca<br /><br /> PPPS. Dacă există şi alţi amatori de mică publicitate, Pro-Scris vă stă la dispoziţie, dezinteresat. Tot ce aveţi de făcut este să trimiteţi un mail pe adresa noastră...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREZENŢE SF ÎNSPRE MAINSTREAM<br />(material promoţional)<br /><br />Dan-Silviu Boerescu<br /><br /><br />CELE MAI BUNE POVESTIRI 1995 - 2000<br /> În antologia „MILLENIUM: Cele mai bune povestiri ale anului 2000" (Ed. Allfa; se lansează la Tîrgul de la Bucureşti, 23-27 mai 2001), DAN-SILVIU BOERESCU a selecţionat 5 membri ai fandomului: LIVIU RADU, OVIDIU BUFNILĂ, ANA-MARIA NEGRILĂ, COSTI GURGU şi JEAN-LORIN STERIAN. Cu excepţia ANEI-MARIA NEGRILĂ - care, astfel, debutează în mainstream - ceilalţi patru autori au figurat şi în ediţia de anul trecut: „Don Quijote, Prostituata şi alte personaje". În toamnă, la Tîrgul Gaudeamus de la Bucureşti este programată lansarea volumului antologic „Cele mai bune povestiri 1995 - 2000", în care DAN-SILVIU BOERESCU intenţionează să selecţioneze (din sumarul ediţiilor anuale din acest interval) şi cîţiva membri ai fandomului (alături de cei menţionaţi anterior, a mai fost selecţionat, în timp, şi MIHAIL GRĂMESCU, iar HORIA GÂRBEA şi BOGDAN SUCEAVĂ au intrat în sumare şi cu texte de tip s.f./fantasy).<br /><br /> EDITURA PRO LOGOS se relansează în SF şi FANTASY!<br /> După ce, în 2000, a publicat în Colecţia MORFEU, cărţi de LIVIU RADU, COSTI GURGU şi JEAN-LORIN STERIAN, Editura PRO LOGOS, condusă de DAN-SILVIU BOERESCU (director), CEZAR PAUL-BĂDESCU (redactor şef) şi COSTI GURGU (art-director) are planuri mari!<br /><br /><br />CRONICILE SÎNGELUI<br /><br /> Grupul KULT îşi lansează la Editura PRO LOGOS, în colecţia MORFEU, coordonată de DAN-SILVIU BOERESCU, prima antologie tematică, realizată de COSTI GURGU, alături de care mai semnează ANA-MARIA NEGRILĂ şi BOGDAN-TUDOR BUCHERU. Tema este o încercare de redefinire a conceptului de VAMPIR, scos din decorurile şi practicile neo-gotice sîngeroase, problematizat în diverse contexte istorice (epoca de formare a poporului român, Bucureştiul la 1900 şi un pic, contemporaneitate). Proiectul VREMEA DEMONILOR, cronologic prima antologie KULT (la care a mai colaborat şi HORIA NICOLA URSU), va fi materializat, probabil, tot la PRO LOGOS, în seria MORFEU a lui DAN-SILVIU BOERESCU, tentativele anterioare de publicare eşuînd.<br /> În prezent, Grupul KULT (la care s-au raliat MIREL PALADE şi ANCA AMUZESCU, fiind posibilă şi revenirea lui JEAN-LORIN STERIAN) lucrează la o a treia antologie - RADHARC, în care acţiunea se petrece într-un univers paralel la cotidian ce interferează permanent cu Bucureştiul de azi.<br /><br /><br />ROMÂNIA S.F. 2001<br /><br /> După ce a tot antologat pînă la epuizare ficţiunea mainstream, DAN-SILVIU BOERESCU trece în revistă şi producţia SF şi Fantasy din ultimii zece ani. Antologia are un caracter retrospectiv şi încearcă să-i prezinte pe cît mai mulţi dintre autorii fandomului activi în această perioadă (motiv pentru care cîteva nume mari, dar ieşite din circuitul creaţiei, nu figurează în sumar). Au fost, astfel, aleşi 38 de autori. Lista lor alfabetică este următoarea:<br /><br /> VAL ANTIM: Un vis „pentru doi"<br /> DUŞAN BAISKI: Turnul<br /> TRAIAN BĂDULESCU: Îţi aminteşti cum ai murit?<br /> ADRIAN BĂNUŢĂ: Tot mai aproape de mine<br /> IONUŢ BĂNUŢĂ: Păsărarul<br /> AURELIUS BELEI: Alpha Boreallis<br /> BOGDAN-TUDOR BUCHERU: Sfoara<br /> OVIDIU BUFNILĂ: Necunoscutul intrigant<br /> AUREL CĂRĂŞEL: Muntele-cu-bătrîni<br /> MIRCEA CĂRBUNARU: Colecţionarul<br /> MARIN COMAN: Uşa de la baie<br /> SEBASTIAN A. CORN: J. Hristo Ltd<br /> LADISLAU DARADICI: Cîrd pribeag de cocori<br /> ROBERT DAVID: Hanovra<br /> HORIA GÂRBEA: Funcţia lui Jansen<br /> MIHAIL GRĂMESCU: U-gresiunea<br /> COSTI GURGU: Minunata Caoara<br /> RADU HARAGA: Orb prin Florenţa<br /> MICHAEL HĂULICĂ: Mordelia<br /> DARIUS HUPOV: Jocul de viaţă al culorii<br /> DĂNUŢ IVĂNESCU: Cheia pierdută<br /> VICTOR MARTIN: La pescuit<br /> LUCIAN MERIŞCA: Ultima greşeală<br /> ANA VERONICA MIRCEA: Clocitorul Josh<br /> OCTAVIAN GENGHIZ MUSTAFA: Dispariţia a trei domni cît se poate de respectabili<br /> ANA-MARIA NEGRILĂ: Copilăria lui Münchansen<br /> FLORIN PÎTEA: Sfinx<br /> LIVIU RADU: Răsărit de soare<br /> RADU PAVEL GHEO: Unchiul nostru Rafael<br /> CRISTINA RADULIAN: Zeii războiului<br /> DON SIMON: Şoapte<br /> JEAN-LORIN STERIAN: Printre cerşetori<br /> DORU STOICA: Despre chinezi, primari, burice<br /> BOGDAN SUCEAVĂ: Ora Nibelungilor<br /> DĂNUŢ UNGUREANU: Motor îşi asumă riscul<br /> HORIA NICOLA URSU: Ultimul refugiu<br /> ANDREI VALACHI: Ultimul ceai, ultima miercuri<br /> OVIDIU VITAN: Dosarele X-mas<br /><br /> DAN-SILVIU BOERESCU semnează şi aparatul critic compus dintr-o prefaţă polemică („Dincolo şi dincoace de mainstream", în care se susţine teza apropierii de mainstream, nu de absolutizare progresivă/programatică a diferenţelor specifice) şi scurte prezentări ale autorilor (grupate sub genericul „Pierduţi în spaţiul... bibliografic"). Cartea se va lansa la Tîrgul Internaţional de Carte de la Bucureşti.<br /><br /><br />IMPORTANT<br /> Intenţia lui DAN-SILVIU BOERESCU este de a permanentiza acest proiect la Editura PRO LOGOS, urmînd ca, în anii următori, să apară ROMÂNIA S.F. 2002/2003/2004 ş.a.m.d. Noutatea constă în faptul că, începînd cu ediţia următoare, vor fi admise numai texte la zi, scrise în intervalul dintre două antologii. Pentru ediţia ROMÂNIA S.F. 2002, selecţia a început deja şi se va încheia la 1 decembrie 2001. DAN-SILVIU BOERESCU aşteaptă, la e-mail: playboy@prointernational.ro (adresă susceptibilă de a se modifica în viitorul imediat) sau, mai bine, la danboerescu@hotmail.com ori la C.P. 1-220, Bucureşti, reviste (inclusiv în format electronic), fanzine, newsletters, suplimente sau, direct, texte noi din partea tuturor autorilor români, indiferent dacă figurează sau nu în sumarul ROMÂNIA S.F. 2001. Relaţii la tel. 094.330.846. Persoană suplimentară de contact: COSTI GURGU (art director şi al Colecţiei MORFEU). Cu COSTI GURGU puteţi discuta şi despre noile proiecte ale Grupului KULT, inclusiv despre participarea la RADHARC sau la alte antologii pe teme date.<br /> De asemenea, se caută TRADUCĂTORI FOARTE BUNI pentru RETROVERSIUNI în ENGLEZĂ!!! Editura PRO LOGOS încearcă să publice şi versiuni internaţionale ale antologiilor ROMÂNIA SF, CRONICILE SÎNGELUI, VREMEA DEMONILOR, RADHARC ş.c.l.<br /><br /><br />OMNIBOOKS CLUB<br />Oferta lunii aprilie<br /><br />Horia Nicola Ursu<br /><br /><br /> Editura Omnibooks, consecventă în eforturile de promovare a literaturilor imaginarului, vă oferă următoarele titluri, disponibile în sistemul „colet cu ramburs":<br /><br /> 1. Bogdan-Tudor Bucheru - ATINGEREA - 40000 lei<br /> „Bogdan-Tudor Bucheru este unul dintre autorii SF & fantasy de şcoală nouă, tot mai puţin obstinaţi în a perpetua miturile tehnologiei star-terkizante şi tot mai preocupaţi să reducă distanţa conceptuală - nespus de orgolioasă cîndva - care-i îndepărta de mainstream. [...] Bariera care desparte retoric universurile prozei a devenit tot mai mult un fetiş, o fantoşă, o falsă problemă. Cred în capacitatea autorului de a surmonta şi alte asemenea obstacole." (Dan Silviu Boerescu)<br /><br /> 2. Radu Pavel Gheo - DESPRE SCIENCE FICTION - 50000 lei<br /> O culegere de studii de teorie literară aplicată la literatura science fiction, semnată de unul dintre cei mai importanţi autori de gen ai deceniului. „Numele lui Radu Pavel Gheo ne-a atras atenţia sub contribuţii inteligente şi bine scrise. Nimeni n-a ştiut să ne spună exact cine este Radu Pavel Gheo, dar toţi au fost de acord că e foarte bun. Să-i reţinem numele, pe care l-am dori şi în paginile revistei noastre." (România Literară, Nr.8 / 2000)<br /><br /> 3. Andrei Valachi - SHEILA - 50000 lei<br /> „Andrei Valachi este un autor care a asimilat experimentele literaturii moderne şi postmoderne, le-a depăşit, a extras din ele ceea ce rămîne dincolo de formal şi a regăsit esenţa literaturii: povestea. [...] Autorul povesteşte cu plăcere, cu farmec şi convingere, reuşind să-l captureze pe cititor înlăuntrul lumilor fantastice născute din imaginaţia sa fecundă". (Radu Pavel Gheo)<br /><br /> 4. FICŢIUNI 3 - 35000 lei<br /> În sumarul ultimului număr apărut al revistei pot fi citite proze semnate de Radu Aldulescu, Alexandru Pintescu şi Roberto R. Grant, grupate sub genericul „Apocalipsa urbană", un consistent Dosar Richard Matheson, cuprinzînd o prezentare bio-bibliografică şi două proze ale celebrului autor horror, precum şi interesante contribuţii critice şi teoretice semnate de Voicu Bugariu, Ona Frantz, Florin Pîtea, Gérard Klein, Liviu Radu, Radu Pavel Gheo, etc. „FICŢIUNI este o revistă interesantă, pe care pasionaţii genului o vor aprecia cu siguranţă." (Nicolae Manolescu)<br />Toate aceste titluri sînt disponibile în baza unei comenzi pe adresa editurii:<br /><br />OMNIBOOKS CLUB<br />Str.Gen.V.Popescu Nr.7, Satu Mare 3900<br />tel. 061-715852 sau 092-891542, e-mail: omnibooks@satu-mare.ro<br /><br /> În perspectivă apropiată, Editura Omnibooks urmează să lanseze o ediţie specială a revistei FICŢIUNI consacrată integral lui Greg Egan, avînd în sumar un interviu în exclusivitate, o bibliografie completă şi textul integral al nuvelei OCEANIC, recompensată în 1999 cu prestigiosul premiu Hugo.<br /> Un alt număr special îi va avea ca invitaţi pe membrii grupului KULT (Costi Gurgu, Ana-Maria Negrilă, Florin Pîtea, Jean-Lorin Sterian, Bogdan Bucheru şi Horia Nicola Ursu), într-o antologie dark fantasy intitulată VREMEA DEMONILOR.<br /> De asemenea, se află în diferite stadii de pregătire volume semnate de nume cunoscute ale imaginarului românesc: Liviu Radu, Voicu Bugariu, Val Antim, etc.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI WEBELIZ@NTE<br /><br /><br /><br /><br /><br />FILMUL SF<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Cum filmul este una din pasiunile celui care semnează această incursiune în lumea webeliz@antă a internetului, vă propun să intrăm direct în lumea site-urilor dedicate serialelor science fiction care rulează (sau au rulat) în România, pentru că sunt câteva surprize plăcute.<br />Totuşi, înainte de toate, să amintim un fapt care a trecut, ca de obicei, neobservat, în science fiction-ul românesc: primul serial sf românesc, „Martorii", 6 episoade difuzate de România 1 de curând. <br /><br /> Intenţia iniţială a fost de a dedica acestui eveniment un material separat, mai ales după interesanta şi agresiva campanie publicitară făcută de România 1. Din nefericire, calitatea de-a dreptul jenantă, incalificabilă, pe absolut toate planurile a acestui serial ce sa voia un substituent românesc al „Dosarelor X", ne-a făcut să ne revizuim planurile inţiale. Totuşi câteva cuvinte merită spuse. Trecând peste jocul actoricesc plat, peste inimaginabila precaritate a condiţiilor tehnice, atât video cât mai ales audio, trecând peste regia penibilă, ajungem la scenariul lui Bogdan Ficeac. Sigur, Ficeac nu este un necunoscut în science fiction-ul românesc, dar, stimaţi cititori, răspundeţi repede la următoarea întrebare: ce povestiri vă amintiţi, exact în acest moment, purtând semnătura lui Bogdan Ficeac? Subsemnatul, care şi-a pus această întrebare puţin mai devreme, a dat neputincios din umeri. Dar, sigur, faptul că drumul lui Bogdan Ficeac prin obiectul pasiunii noastre nu a lăsat urme remarcabile, nu înseamnă, la urma urmei, nimic. Din nefericire, în scenariul serialului „Martorii" supărătoare nu sunt platitudinile ideilor, sau, mai corect, absenţa lor, ci cu totul altceva - prezentarea în context a României viitoare. Eroii principali, deci cei apropiaţi sufletului spectatorului, sunt doi securişti înfumuraţi şi imbecili, care se iau mereu la harţă cu reprezentanţii altor servicii secrete care se calcă permanent pe bătături între ele, hoinărind de colo cu autoturismul românesc al viitorului, Ford-ul. Centrul de studiu al complexităţii (mulţi ani trăiască şi înflorească scumpa noastră limbă de lemn!) transpare în context ca ramura cea mai „progresistă" a securităţii, băgându-şi nasul în diferite oale, spre bunăstarea veşnică a românilor de rând - care, că tot vorba, nici nu prea se văd de pe ferestrele sediilor şi caselor celor doi eroi. În rest totul este clar, cu o singură excepţie: oare cu cât a fost plătit redactorul şef de la România liberă (unul din ziarele absolut respectabile) pentru aceste scenarii de proslăvire a eternilor şi fascinanţilor băieţi şi fete cu ochii albaştri şi „de bună credinţă"? Nu ştiu, dar am senzaţia că Pavel Coruţ ar fi cerut mult mai mult... <br /> Ce-ar mai fi de spus? Ah, puteţi afla amănunte picante despre „Martorii" la adresa de web http://www.secupăbune.ro. Nu disperaţi dacă această adresă nu duce nicăieri. De fapt şi de drept nu a dus niciodată, nicăieri, dar asta nu înseamnă că nu există.<br /><br /> Noutăţi interesante puteţi afla însă apropo de „Dosarele X" cele adevărate. Faimosul agent Mulder, care era răpit de extratereştrii în ultimul episod din seria a 7-a, revine în seria a 8-a. În episodul al 14-lea al acestei serii, difuzat în Statele Unite în data de 25 februarie 2001, Fox Mulder îşi face apariţia, din nefericire puţin mort. De fapt ceva mai mult mort, pentru că episodul următor al 15, va fi difuzat abia pe 1 aprilie, episod în care Mulder revine la viaţă. <br /> În ceea ce mă priveşte, aştept cu interes - şi speranţă - difuzarea seriei a 8-a a „Dosarelor X" pe... M6, că Pro-TV-ul fuse şi se duse...<br /> Pentru fani rămân valabile 2 adrese de interes,<br /> http://www.fox.com/thexfiles/ - site oficial<br /> http://www.inimation.com/xfilesgame - excelent fan site (cu transcrieri de episoade, la zi)<br /><br /> Pentru iubitorii de seriale science fiction, alte câteva link-uri ce merită a fi explorate:<br /> http://www.darkangeltheseries.com/ - site oficial „Dark Angel" (Înger întunecat, România 1)<br /> http://www.darkangeltv.com/ - fan site „Dark Angel"<br /> precum şi<br /> http://www.farscape.com/ - site oficial „Farscape" (Evadat în viitor, TVR 2) <br /> http://members.nbci.com/verucasalt27/index.html - arhivă de imagini „Farscape"<br /> http://www.themaelstrom.com/spyrel/farscape/blacksun.html - fan site Claudia Black (Aeryn Sun) din „Farscape" (bărbată, femeie, sebaceeana asta...)<br /><br /> Lăsând filmul deoparte, vă prezentăm şi două site-uri româneşti literare:<br /> http://www.romanianliterature.com/ - Revista de literatură românească<br /> http://www.noesis.home.ro/ - Site-ul literar Noesis la care puteţi avea acces la cărţi gratuite, atât în format HTML, cât şi Microsoft Reader.<br /><br /> Un alt site interesant, dar din nefericire mai mult prin contraste, este Nemira<br /> http://www.nemira.ro<br /> O inţiativă lăudabilă este posibilitatea de acces on-line la faimosul „Dicţionar SF" editat de Nemira. Din nefericire, HTML-izarea acestuia lasă foarte mult de dorit, lăsând imediat cititorului impresia de lucru făcut de mântuială - link-urile interne duc de cele mai multe ori în aceleaşi locuri, afişând o groază de lucruri în plus.<br /> Punctul forte negativ al „reţelei" Nemira este Fotogaleria SF, unde tronează „marile" nume ale science fiction-ului românesc: pe primul rând de fotografii, de la stânga la dreapta, Florin Munteanu, Alexandru Mironov, Roberto Quaglia. Tot respectul pentru domnii Munteanu şi Quaglia! Îi mai putem admira şi pe Răzvan Haritonovici, Stanislaw Lem, John Brunner şi chiar pe Liviu Merişca (Lucian Radu lipseşte!!!) Doritorii de senzaţii tari şi retro din epoca limbii de lemn mironoviene sunt invitaţi aşadar la<br /> http://www.nemira.ro/nautilus/fotogalSF.htm <br /> Nemira? Un nume rămas stingher pe internet. Sic transit gloria mundi.<br /><br /> Un exemplu de ceea ce se întâmplă „în alte părţi", apropo de politici editoriale, este „Directorul cărţilor electronice", The eBook Directory<br /> http://www.ebookdirectory.com/ <br />care se laudă că permite accesul la 20 000 de cărţi electronice gratuite. Eu unul, nu le-am numărat...<br /><br /> Încheiem periplu nostru pe o notă paranoică, cum bine îi stă Pro-Scris-ului.<br /> Dacă sunteţi aşadar pe aceeaşi lungime de undă cu noi, vizitaţi următoarea adresă:<br /> http://members.tripod.com/mking60/ - aveţi la dispoziţie o grămadă de alte link-uri dedicate pe Teoriile Conspiraţiei şi Ameninţărilor Globale. Un site excelent!<br /> Şi dacă tot am ajuns aici, la chestia cu paranoia, adică, vizitaţi şi<br /> http://www.arlingtonrd.com/ - site-ul oficial al filmului „Arligton Road".<br /> Sau, şi mai bine, dacă nu aţi văzut filmul, vedeţi-l. Şi după aceea trageţi cu ochiul, discret, la vecinii dumneavoastră... Sau, mai bine, vizitaţi o ultimă adresă<br /> http://www.romare.ro<br /> De ajuns, nu?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREMIILE SIGMA PENTRU CARTE<br />Ediţia 2001<br /><br />Dan POPESCU<br /><br /><br />A. Cuvînt către Scriitori.<br />B. Regulamentul ediţiei 2001.<br />C. Lista votanţilor.<br />D. Lista lucrărilor eligibile.<br />E. Lista lucrărilor neeligibile.<br />F. I.C.<br /><br /><br />A) CUVÎNT CĂTRE SCRIITORI<br /><br />Stimaţi Scriitori,<br /><br />Vi se adresează un inginer pasionat de literatură, cititor şi colecţionar de carte F & SF., cu rugămintea să participaţi şi la această încercare de mai bine.<br /><br />Ştiu că sînteţi nişte solitari - pentru că aţi fost învăţaţi că victoriile şi înfrîngerile adevărate se obţin numai de unul singur. Ştiu de la prieteni scriitori că în România anului 2001 nimănui nu-i mai pasă de scriitori, nici chiar lor, iar forma este mai puternică decît fondul (unii îi spun imagine). Dar nu sînt pe deplin de acord.<br />Şi cum nu sînt de acord nici cu spusa unui om de cultură "en vogue" cum că sîntem "o naţiune în care fiecare îl aşteaptă pe celălalt" să facă primul pas, vă propun Premiile Sigma. <br /><br />Pornesc de la premisa că vom reuşi. Pot să prezint multe cauze probabile de eşec dar le las viitorului în speranţa că nu vor irupe în realitate.<br /><br />Aşa cum s-a spus şi scris în repetate rînduri, astfel de premii sint necesare pentru că:<br />- nu există ceva similar iar premiile RomCon, atunci cînd sînt!, sint altceva.<br />- creatorii de F & SF au nevoie (şi) de un sistem de evaluare "intern"; programul Monitor iniţiat de Mircea Nedelciu plus topul aferent, premiile diverselor asociaţii de scriitori mainstream, premiile diverselor asociaţii de fandom, au dovedit că nu pot constitui o evaluare pertinentă. Ce-ar fi dacă realizatorii siturilor Internet ar fi evaluaţi de fabricanţi de maşini-unelte? Şi unii şi ceilalţi utilizează calculatoare, nu?<br />- vor fi premii acordate de profesionişti şi vor fi independente de orientările diverselor organizaţii mai mult sau mai puţin active.<br /><br />Iată că am folosit şi termenul care a dat - şi va mai da bătaie de cap - cel de "profesionist". Oficial, meseria asta nu există în Romania. Nu există cursuri de scriitură şi nici diplome de scriitor. Nu se poate trăi de pe urma scriiturii. Aşa că pentru definirea profesionistului rămin doar dorinţa lui de perfecţionare şi premiile.<br /><br />Premiile Sigma vor fi stabilite prin votul unor persoane care au o carte proprie aparută şi sînt astfel în cunoştinţă de cauză asupra muncii necesare pentru realizarea unei cărţi. În acest fel, votanţii au o primă atestare a calităţii lor de "profesionist în domeniu"<br /><br />Ce vor vota? Listele de apariţii editoriale beneficiază de o experienţă de mai bine de zece ani. Cei care s-au ocupat de Dicţionarul SF Nemira cunosc Catalogul de Cărţi F & SF de Autori Romăni realizat de subsemnatul (şi care va fi în curînd disponibil pe un sit Internet la care se lucrează), catalog care nu a încăput în dicţionar fiind pur şi simplu prea mare. Urmăresc toate sursele de infrmare la care am acces (librării, mass media, prieteni şi amici).<br /><br />Cu această ocazie vom putea observa şi cum îşi fac editurile treaba. <br /><br />În 1992, la Bistriţa, cu ocazia RomCon-ului, s-au pus bazele unei asociaţii a profesioniştilor într-ale SeFeului, Pro Con SF. Acţiune benefică dar fără rezultate, poate şi din cauză că ne-am poticnit în tot felul de detalii, definiţii imperfecte şi subiectivisme.<br /><br />Dacă motorul Premiilor Sigma - aşa cum vă este el prezentat în cele ce urmează - este pornit cu bine, asociaţia Sigma va prelua şi delicata şi dificila sarcină de a fi organizaţia non - profit din spatele acestor premii.<br /><br /><br />B) REGULAMENTUL EDIŢIEI 2001 A PREMIILOR SIGMA<br /><br />1. Se premiază lucrări literare care au autori cu cetăţenie română şi îndeplinesc toate condiţiile de eligibilitate următoare:<br />- au fost publicate în limba română;<br />- au fost publicate în anul calendaristic precedent votării;<br />- se încadrează genului Fantastic şi/sau celui Science Fiction;<br />- conţin numai texte de autori cu cetăţenie română.<br /><br />2. Premiile se numesc "Sigma".<br /><br />3. Premiile se acordă următoarelor categorii de lucrări:<br />- roman;<br />- culegere de autor;<br />- antologie<br />- lucrare non-fiction (critică, eseistică, istorie etc.)<br />- roman publicat pe un sit Internet;<br />- culegere de autor publicată pe un sit Internet;<br />- antologie publicată pe un sit Internet;<br />- lucrare non-fiction publicată pe un sit Internet (critică, eseistică, istorie etc.)<br /><br />3. Se acordă premiu numai în cazul în care există minimum 2 (două) lucrări eligibile la categoria respectivă şi cel puţin 3 voturi favorabile.<br /><br />4. Reediitările nu sînt eligibile. Nu se consideră reeditare publicarea şi pe hârtie şi pe un sit Internet dacă are loc în acelaşi an calendaristic.<br /><br />5. Premiile se stabilesc pe baza votului scriitorilor care îndeplinesc toate condiţiile următoare:<br />- acceptă participarea la această acţiune;<br />- au o carte publicată înainte de anul în care se derulează votul;<br />- transmit Organizatorului, în timp util, opţiunile lor.<br /><br />6. Premiile se acordă lucrărilor care întrunesc numărul cel mai mare de voturi. Lucrările care vor întruni numărul imediat inferior de voturi, vor fi numite "nominalizate" şi li se va face publicitate alături de lucrările premiate cu excepţia situaţiei cînd există doar două lucrări eligibile la categoria respectivă.<br /><br />7. În cazul în care vor rezulta mai mult de 2 (două) lucrări cu acelaăi număr maximal de voturi, se va relua votarea. În cazul în care şi după reluarea votării vor rezulta mai mult de 2 (două) lucrări cu acelaşi număr maximal de voturi, nu se va acorda premiu la categoria respectivă.<br /><br />8. Fiecare participant la votare va face cîte o singură propunere pentru fiecare categorie de lucrări. Este acceptabil ca un participant la votare să nu facă propuneri la acea (acele ) categorii unde fie că nu are informaţii concludente fie că nu doreşte să facă o propunere.<br /><br />9. Dacă vreun autor va propune pentru premiere o lucrare personală, propunerea lui va fi considerată o dovadă de malpraxis şi va fi tratată corespunzător: votul va fi anulat iar fapta va fi făcută publică.<br /><br />11. Pentru ediţia din anul 2001:<br />- organizarea este asigurată de Dan POPESCU, 094 793139, CP 3 - 49 Piatra Neamţ, escu-neamt@yahoo.com, escu-neamt@nomade.fr.<br />- opţiunile votanţilor se transmit prin poşta electronică (email) sau prin cea terestră (mail) la adresele susmenţionate, astfel încît în perioada 7 .. 9 mai 2001 să se poată prelucra datele iar pe 10 mai 2001 să poată fi redactată ediţia specială a fanzinului Sigma. Aceste date sînt impuse de dorinţa de a anunţa premiile în mod ficial cu ocazia Festivalului Quasar, ediţia a 7-a, Iaşi, 18 .. 20 mai 2001.<br /><br /><br />C) LISTA VOTANŢILOR PREMIILOR SIGMA EDITIA 2001<br /><br />Lista* scriitorilor cărora li se propune să voteze pentru Premiile Sigma:- ANANIA George<br />- ANTOHI Sorin<br />- BAISKI Duşan<br />- BANCIU Paul Eugen<br />- BĂRBULESCU Romulus<br />- BOERESCU Dan Silviu<br />- BOIA Lucian<br />- BRETIN Rodica<br />- BUFNILĂ Ovidiu<br />- BUGARIU Voicu<br />- BELEI Aurel<br />- BOERESCU Dan Silviu<br />- CĂRĂŞEL Aurel<br />- CĂRTĂRESCU Mircea<br />- CEAUŞU George<br />- CHIRCULESCU Florin<br />- COJOCARU Dan<br />- CONSTANTINESCU Vasile<br />- COZMIUC Constantin<br />- CRISTESCU Maria Luiza<br />- DARADICI Ladislau<br />- DORIAN Dorel<br />- FICEAC Bogdan<br />- FRANTZ Simona<br />- GENESCU Silviu<br />- GRĂMESCU Mihail<br />- GURGU Costi<br />- HAULICĂ Michael<br />- HOBANA Ion<br />- IONICĂ Lucian<br />- LUCA Marcel<br />- MARINEASA Viorel<br />- MARTIN Victor<br />- MĂRIEŞ Ancuţa<br />- MATE Dan <br />- MERIŞCA Lucian<br />- MIHULEAC Catalin<br />- MILOS Alexandru Cristian<br />- NEGRILA Ana Maria<br />- NIŢĂ Dodo<br />- OPRIŢĂ Mircea<br />- PAVELESCU M. Dan**<br />- PECICAN Alexandru<br />- PETCU Ovidiu<br />- POPESCU Cristian Tudor<br />- RADU Liviu<br />- RADU PAVEL Gheorghiţă<br />- ROBU Cornel<br />- SANDU Cătălin<br />- STANCA Dan<br />- STERIAN Jean Lorin<br />- ŞTEFĂNESCU Sorin<br />- TIŢA Nicolae<br />- TUPAN Marius<br />- UNGUREANU Alexandru<br />- UNGUREANU Dănuţ<br />- VIDA MARINESCU Ştefan<br /><br />*) Componenţa acestei liste - cu puţine excepţii - a fost stablită pe baza apariţiilor F & SF din anii 1989 - 2000 şi nu include autori al căror interes faţă de literatura F & SF a fost doar ocazional.<br /><br />**) Mihai Dan PAVELESCU este o excepţie: nu are o carte proprie dar experienţa ca traducător precum şi coordonarea realizării Dicţionarului SF Nemira îi susţin cu brio dreptul de a participa la votarea acestor premii.<br /><br /><br />D) LISTA LUCRĂRILOR ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDITIA 2001<br /><br />LEGENDA F = Fantastic (include textele fantasy şi textele horror nedeclarate ca atare de către editor; H = Horror; Hc = Cartonată, format mediu; Hcp = Cartonată, format "de buzunar"; L = preţul în Lei; M = Mainstream; p = numărul de Pagini; Pb = format de buzunar, broşată; SF = Science Fiction; Tp = format de mărime medie, broşată<br /><br />La lucrările a căror încadrare în < F > sau < SF > este dificilă sau discutabilă, nu am pus nici < F > nici < SF >. Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, le-am inclus la < F >. Lucrările care doar includ elemente de < F > sau < SF >, le-am semnalat cu < M + F> respectiv < M + SF >.<br /><br />Categoria ROMAN<br />- Pavel CORUŢ - Glasul omului / ed. CORUŢ PAVEL, Bucureşti, colecţia "octogon" nr. 33 / M + SF / Tp / 224 p / 16320 L / 973-9225-28-4- Pavel CORUŢ - Trăsnetul Geto - Dac / ed. CORUŢ PAVEL, Bucureşti, colecţia "octogon" nr. 34 / M + SF / Tp / 254 p / 20400 L / 973-9225-29-2<br />- Liviu RADU - Constanţa 1919 / ed. PRO LOGOS, Bucureşti, colecţia "morfeu", nr. 1 / SF / Tp / 114 p / ? L / 973-99707-1-0 / coperta Costi GURGU / postfaţa "Go digital, captain Tocks, go digital" de Sebastian A. Corn<br />- Hadrian SOARE - Triumful lui Ares / ed. PARALELA 45, Piteşti, colecţia "SF" / SF / Tp / 264 p / 45000 L / 973-593-054-4 / coperta Gabi ANDREI<br />- Dan STANCA - Domnul clipei / ed. ALLFA, colecţia "romanul românesc contemporan" / F / Tp / 232 p / 59000 L / 973-9477-56-9 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Dan Stanca şi literatura metafizico-politică" de Dan DRĂDINARU / poate fi considerat o continuare a romanului său "Ritualul nopţii", ALLFA, 1998<br /><br />Categoria CULEGERI DE AUTOR<br />- Ladislau DARADICI - Întîlnire cu cei care am fost / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare / F + SF / Tp / 126 p / ? L / 973-98925-3-1 / coperta Didier GRAFFET / "cuvînt despre autor" de Horia Nicola URSU / conţine: Orbul; Recviem pentru un arbore; Puştiul lui Simon; Arta fugii; Cele cincisprezece trepte; Răceala; Luna unei nopţi din luna mai; Podul; Întîlnire cu cei care am fost; Timpuri verbale; Somnul şi nesomnul; Însemnul; Iarna mîntuirii noastre; Porţi şi Oraşe; Munţii, acest rai al singurătăţii; Femeia din vis; Aniversare; Ospiciul. <br />- Val GHEORGHIU - Pretenţiile barcagiului Caron / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / M + F / Pb / 248 p / 42000 L / 973-683-395-x / coperta Val GHEORGHIU, Strigăt (pictură,1995) / conţine : Incendiul din creier; În Grădina Icoanei; Rip, Rip; Vendetă rapidă; Noaptea, toate pisicile sînt negre; Ce mascul, tu, Eleonoră !; Masă cu vînat; La gară, pe la Rîpa Galbenă; Exemplare superbe; Jusqu'au fond !; Cu faţa-n sus; Vorbe, lacrimi, ceşcuţe; Onofrei şi Gisabella; Dublu portret; Pepa, În curte; Madona cu gîtul lung; Prin odăi; Fata care vinde struţi; Coşuleţul cu mandarine; Uită-te în ochii mei, vezi ceva deosebit ?; Pielea ei, de tarpan sălbatec; Seară cu mălin; Levitaţie; Carnasieră; Jazz; Planeta 10; French-Cancan; Cicatricea; Marele anonim; Bastonul; Firul nopţii, parfumat şi subţire; Străzi albe; Cel din Dochia; Un bitter în doi; Gutuia; Drum la insulă; Terorist identificat; Un pahar cu apă; Match; Pretenţiile barcagiului Caron; Din fotoliu; Craiu la cină; Scara; Evadare; Butonul; Un costum gris-fer; Sînge pentru o banală electroforeză; Zăpezi; Peisaj cu trepte, noaptea; Un om foarte gras; Bărbatul de la Fayum; Parole, parole; Ce mîncau iazigii; Ce vreţi, septembrie; Inocentele tragodii; În colţ, cu Larisa; Ea nu poate conduce, dacă nu vorbeşte; Omul din gard; Funigei; Între ziduri; Rozariul păgîn al superlativelor; În balans, o pană; Natură moartă cu somon; Roşu carmin; Impromptu; Se-ntorc pe sub teii uscaţi; ... dar nu putem face chiar ce vrem; Fisura; Schiuri; Motiv în alb; Nu-i nimic, zice Praizner; Jocul dragostei şi-al renunţării; Liber ca pasărea Kiwi; Alegro, ma non...; Defulare; Catharsis; Tren.<br />- Costi GURGU - Ciuma de sticlă / ed. PRO LOGOS, Bucureşti, colecţia "morfeu", nr. 2 / SF / Tp / 152 p / ? L / 973-99707- 3-7 / coperta Costi GURGU / prefaţa "În greceşte înger înseamnă mesager" de Mihai Dan PAVELESCU / conţine: Ciuma de Sticlă; Minunnata Caoara; Coroziunea; Coroziunea roz; Focul care îţi este dăruit; Osînda; Iertarea.<br />- Andrei IONESCU - Lacrima neagră / ed. DEŞTEPTAREA, Bacău / SF / debut / 973-98821-1-0 / Tp / 110 p / 15000 L / coperta Victor Eugen MIHAI / prefaţa: "Ionescu" de Ovidiu BUFNILĂ / postfaţa: "Crez" de Andrei IONESCU / conţine : Bună dimineaţa domnule Iona; Păsări de noapte; Dincolo de secetă; Casa cu etaj din colţul străzii; Vieţi subterane; Eucarionul; Omul - ecou; Ultimul vis; Sub o cumpănă de fîntînă; Regăsire în cîmpul cu hlandani; Recviem pentru păpuşi.<br />- Victor MARTIN - Timbrul / ed. REDUTA, Craiova / debut / SF / Tp / 74 p / ? L / 973-97173-6-5 / coperta şi grafica interioară: Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS / conţine: Timbrul; Autopsia; În celulă cu Isus; La pescuit; Musca; Succesul ca un ochi de sticlă; Tabloul; Un experiment nereuşit; Maşina de scris cărţi; Maşina viitorului; Societatea comercială Brownstein; Tristeţea spiriduşului. <br />- Victor MARTIN - Dispariţii / ed. ANTEU & REDUTA, Craiova / SF / Tp / 84 p / ? L / 973-98354-7-3 / coperta şi grafica interioară Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS / conţine: Percheziţia; Invazia; Oameni goi pe străzi; Dispariţia; Vînătoarea de statui; Iluzia; Sintetizorul; Robinsonul spaţiului; Omul, prietenul cîinelui; Plapuma de zăpadă.<br />- Cătălin MIHULEAC - Titlu neprecizat / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / M + F / 198 p / 32000 L / 973-683-346-1 / coperta: "Curtea" de Krsto HEGEDUSIC / conţine: Tulburătoarea şi provinciala poveste de iubire dintre un ziar vicios şi o candidă emisiune TV; Şi autopsierii au dreptul să citească ziarul; Efectul dezastruos al cailor putere asupra fizionomiilor; O cravată incredibilă; Orăşelul femeilor; Europa de Est la taifas cu Europa de Vest; Prosperitatea năprasnică a unui pîrlit tîrg de provincie; Concert simfonic pe plaja nudiştilor; Colegi de hernie; Ucigaşul este o femeie. Dar ce femeie!; Caltaboşi sub formă de alinturi; Din oaie-n miel; Cuibuşor pe megaherţi; Porcăriile astea de casete muzicale; Puţină fidelitate, ce naiba!; Povestea unui talk - shaw care trata celulita; Ce naive sîntem noi, femeile!; Singurătăţi asfaltate; Scafandru de Bahlui; Cît de greu e să trimiţi o scrisoare în Canada; Sîntem mult prea legaţi de cei care ne fitilesc; Black & White la mină; Admiraţie dureroasă; Barmanul cu două feţe; Nu mai mult de două ştiri; Fetiţa care mînca litere; Cu istoria patriei în bikini; Vreau înapoi visele mele erotice; Titlu neprecizat.<br />- Alexandru Cristian MILOŞ - Închisoarea timpului & Drumurile cerului / ed. MESAGERUL, Bistriţa, colecţia "biblioteca SF" / SF / Tp / 162 p / ? L / 973-99862-4-2 / coperţile: Eugen şi Adrian MILOŞ / conţine: Închisoarea timpului (povestiri SF: Închisoarea timpului, Omul cu ochii albi; Ciudatul trandafir; Istoria ambulantă; Asemeni unei benzi de magnetofon; Uriaşul a cărui imagine a terorizat oraşul B.; Autostrada; Cineva şi-a dat foc; Visul balerinei; Virtualul; Judecata Florinei; Tot, domnişoara Cristina?; Vorbind limba inversă; Condamnat să trăiesc pe staţii orbitale; Bibliotecile oraşului gol; Cine este Moş Crăciun; De la moartea porcilor la ucigaşii în serie; Cu ochii (des-) legaţi; Întoarcerea lui Ion; Vînzătorul de gene; Musafirul din stele; Uşi de sticlă; Faţa bisericii luminate), Drumurile cerului (cosmo-poeme: Aproape departede punctul de plecare; Fugind după o rază de soare; O pasăre de înaltă tensiune; Tăierea luminii; Incertitudini despre incertitudinea noastră; Personalitate pierdută; proiectînd şi ansamblînd Sfere Dyson în Galaxii; Sumerienii şi clonarea - o altfel de geneză a omului; Contractul cu extratereştrii (UFOpoem); I + I = 0?!... sau despre eclipsa totală de Soare; Mersul ideal, mersul veşnic spre a traversa orizontul; Cronoplastii; Încercînd să ajung de cealaltă parte a străzii cu alt Zenon; Pot fi o energie liberă; Costummul de cosmonaut e costumul naţional al omului!; Proiect pentru Statuia Paradoxului; Reanimarea Soarelui; În voia jocurilor hazardului; Din oglinzile timpului: gemenii lui Langevin şi cîinele lui Einstein; Cînd stelele strălucesc, de ce noaptea e totuşi neagră?!; Meteoritul - apocalipsa anuluui 2000?!; Cyberia, o lume dincolo de Oceanul-în-sus-albastru; Pe lună s-a auzit o limbă necunoscută; Un tată de rachete sînt, un ateu credincios, mereu un om paradoxal; Să bem apă de pe insula Bimini, din Fîntîna Tinereţii; Kosovo - erată a secolului XX; Bunicul şi nepotul; Cum sînt lucrurile şi fiinţele atunci cînd nu le privim; Goana după aur e înlocuită de goana după apă; Vorbind deodată, cu mine, cu un E.T.; Big-Bang asemeni inimii noastre unversale; Calea Lactee - Galactica noastră familie; Stelele privite şi aprinse dinspre Cape Canaveral; Soarele arzînd seemnalizează un arbore genealogic; Noi visînd cu Lluna, ea visînd cu noi; Lista lui Homo Astronomicus; Mercur; Venus; Terra; Marte; Jupiter; Saturn; Uranus; Neptun; Pluto; Verdea florăreasă; Oraş ocupat de Poeţi; Cosmopoezia şi Astropoetul (un manifest artistic); Apartheid cu viteza luminii; Vizitatorii; Aici sînt şi ei, E.T.; Decodificator de limbaje cosmice la NASA; Poem Axioma 1; Poem Axioma 2; Cosmopoezia şi Astropoetul; Undeva în Calea Lacteee; ), Biografie(+ versiune în limba engleză), listă cu lucrările autorului, referinţe critice.<br />- Liviu RADU - Spre Ierusalim / ed. ALLFA, colecţia " literatură română contemporană - proza scurtă / F + SF / Tp / 208 p / ? L / 973- / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Arta perversă a manipulării timpurilor" de Dan-Silviu BOERESCU / conţine: Spre Ierusalim!; El Dorado; Yildirim; Scrisori din fortul de la capătul imperiuului; Nici un paradox; Răsărit de soare; Purtător de lumină; Documente răzleţe despre trupe pierdute în deşert; Iată, vin Colindătorii!; Epitaf pentru Laura; În metrou; Sărbătorirea zborului zece mii<br />- Cătălin SANDU - Duel cu ceaţă şi lotuşi / ed. MEDIA-TECH, Iaşi / debut / SF / Tp / 208 p / 25000 L / 973-99524-2-9 / coperta Manuela OBOROCEANU / prefaţă de Lucian MERIŞCA / conţine: Acolo sus, Vulbul; A şaptea faţî a tăcerii; Cerşetorul; Arta de a purta un război; Colivia; Gol de sunet; Poveste de iarnă; Laptop Stalagmitul, Mîncătorul de Şoareci; Zbor peste deşertul oraşului; Începutul regăsirii; Statuia de abanos; Target!; Timp al războiului; Duel cu ceaţă şi lotuşi; Monster Films Inc.; Casa care avea chipuri; Morphus Genesis; A fi + A nu fi = A aştepta.<br />- Jean-Lorin STERIAN - Scriitorul a ieşit la vînătoare / ed. PRO LOGOS, Bucureşti, colecţia "morfeu", nr. 3 / M + F + SF / Tp / 128 p / ? L / 973-99707-2-9 / coperta Costi GURGU / prefaţa: "Febra, o povestire de Jean-Lorin Sterian culeasă şi prelucrată de Marius IANUŞ" de Marius IANUŞ / conţine: Muguri de cuier; Papucii lui don Esteban; Peregrinatio; Exerciţiile; Iisus din Berceni; Bătrînul şi chitara; O povestire de Kafka scrisă de Jean-Lorin Sterian; Ultima legendă a Olimpului; Între două timbre; Vînzătorul de noapte; Povestea tristei garsoniere; Hrisoavele pădurii; Femeia-insectar; Într-un tîrziu; Scriitorul a ieşit la vînătoare.<br /><br /><br />E) LISTA LUCRĂRILOR NE - ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDITIA 2001<br /><br />APARIŢII SINGULARE::<br />- Lucian BOIA - Pentru o istorie a imaginarului / ed. HUMANTAS, Bucureşti, colecţia "teoria istoriei" / Hy / Tp / 230 p / 69000 L / 973-50-0042-3 / coperta Ioana DRAGOMIIRESCU MARDARE / cuvînt înainte de Lucian BOIA / traducere din limba franceză de Tatiana MOCHI<br />- Ştefan Vida MARINESCU & Mihail GRĂMESCU (antologatori) - Arca îmblânzitorilor de fantasme / ed. EURO-VIDA M, Videle, bibliteca "Placebo" / F + SF / Tp = 160 x 230 mm / 358 p / 50000 L / 973-99071-8-0 / coperta: reproducere dupa "Samson ucide leul", miniatură germană / textele sînt precedate de note biobibliografice şi fotografii ale autorilor / studiu introductiv de Ştefan Vida MARINESCU "Virtuţile fantast(ic)ului post - apocaliptic" / conţine: Rodica BRETIN (Bătrîna Doamnă; Întoarcerea călăreţilor; Ninsoare de fluturi; Lumea tăcerii; Amurgul roşu), Chris CHIMOIU (Amintirile rămîn), Robert DAVID (Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele; Un copil alergînd în noapte; Atingere; Hanovra; Cu gîndul după lumină), Ilie Olaru DELAVULPEŞTI (Pomana porcului; Vasiliscul), Oana DURICAN (Nivelul Zero), Mihail GRĂMESCU (Scena cu saloonul; Acul cu gramofon; "Hora de sub spînzurătoare"), Costi GURGU (Minunata Caoara; Respiraţia morţii; Liniştea zorilor; Previziunea), Ardian Christian KUCIUK (Sărbătoare cu raci prăjiţi; Un sărut tolerat de cucuvea), Adina LIPAI (Cînd eşti singur; Insulele moarte; Ultimul gînd; Cerul; Din alte vremuri), Ştefan Vida MARINESCU (Artificierul; Ordalia), Victor MARTIN (Un experiment nereuşit; Succesul, ca un ochi de sticlă), Lucian MERIŞCA (Un peşte cu două capete, fără capăt; Ce?), Monica MUREŞAN (Indulgenţa timpului; Noua fiinţă), Ana Maria NEGRILĂ (Lumea de nisip; Trickster), Luly PETRESCU (Pasarela; Golgota), Cristina RADULIAN (Morfogeneze; Amintiri despre Apocalipsă), Andrei VALACHI (Nu va mai fi duminică; Mîntuirea; Duios se legăna plopul deasupra Cartierului Industrial; Delapidatorul; Locul mortului)<br />- Victor MARTIN - Violatorii zilei de mîine / ed. ANTEU, Craiova / aforisme / Tp / 76 p / ? L / 973-98354-7-3 / coperta şi grafica interioară Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS<br />- Ana-Maria NEGRILĂ - Lumina din adîncuri / www.noesis.home.ro / SF / conţine: Împăratul e îngheţată; Lumina din adîncuri; Lumea de nisip; Peşterile timpului; Trickster.<br />- Jean-Lorin STERIAN - Clopotele bat fără noimă / www.noesis.home.ro / N / F<br /><br />REEDITĂRI:<br />- Rodica BRETIN - Omul de nisip / ed. IMAGE, Bucureşti, colecţia "lumi fantastice" / C / F + SF / Tp / 252 p / 45000 L / 973-8004-07-1 (pe coperta: 973-8004 - 06-3) / coperta: fragment din "Triumful morţii" de Peter BREUGEL cel Bătrîn / conţine : Negura; Dincolo de zăbrele; Întoarcerea călăreţilor; Cel care vine din urmă; Undeva, cîndva; Casa fără cărţi; Ora pro nobis; Ninsoarea de fluturi; Lumea tăcerii; Bătrîna doamnă; Mireasa din grădină; Pasărea albă; Amurgul roşu; Omul de nisip.<br />- Mircea CĂRTĂRESCU - Nostalgia / ed. HUMANTAS, Bucureşti, colecţia "toph" / N / F / Pb / 314 p / 69000 L / 973-50-0056-3 / coperta Done STAN<br />- Mircea ELIADE - Domnişoara Cristina / ed.MINERVA, Bucureşti, colecţia "biblioteca pentru toţi", nr. 1443 / N / F / 973-21-0465-1 / Pb / 168 p / 25000 L / prefaţa Sorin ALEXANDRESCU / tabel cronologic Mircea HANDOCA / coperta D. VERDEŞ<br />- Cristian Tudor POPESCU - Omohom / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / C / F + SF / R / Pb / 224 p / 45000 L / 973-683-411-5 / coperta Max ERNST / prefaţa "Istorie, imaginar, SF..." de Lucian BOIA / conţine : Pythia şi alte povestiri (Cassargoz; Imposibilul probabil; Balada cavalerului programator; Flash back - poveste modulară; Marea încleştare; Mutu' Prostu', cîinele nostru; Break; Pythia); Planetarium (Kumbriia; Pseudonia; Arclantida;Plutonia; Balavia; Galla; Bolovanul; Grădina de cenuşă; Phalanx; Hephron; Omohom; Chronostalgia); Cîteva propoziţii despre SF (non-fiction).<br /><br />F) I.C.*<br /><br />I.C. = Interogaţii Curente (cf.DEX, ic = pană de despicat lemne)<br /><br />? Cum de i-a venit lui Dan POPESCU să se apuce de o aşa acţiune riscantă ?<br />- Simplu, din necesitatea existenţei unor premii acordate de cei care se pricep - intenţionat nu folosesc termenul de profesionist - necesitate observată de multă vreme. Am "avantajul" de a fi cel mai bine informat asupra apariţiilor editoriale din domeniul literaturii F & SF. Deocamdată.<br /><br />? De ce "premiile Sigma"?<br />- Numele iniţial al premiilor a fost de "cel mai bun..." dar la atenţionarea lui Lucian IONICĂ am optat pentru actualul nume. Avînd în vedere condiţiile actuale de difuzare a cărţilor şi informaţiilor din ţara noastră, este posibil ca lucrarea premiantă datorită numărului cel mai mare de voturi să nu fie... cea mai bună.<br /><br />? Şi totuşi, de ce "Sigma" şi nu alt nume, de exemplu "Colin" sau... "Popescu" ?<br />- În cursul căutării unui nume pentru situl Cronicilor Sigma (sit care va fi o dezvoltare "spaţială" a planurilor fanzinului Sigma) mi s-a spus de către Michael HAULICĂ, Cătălin IONESCU, Liviu RADU şi alţii, că "Sigma" are deja o semnificaţie pe care ar fi păcat să o las la o parte.<br /><br />? De ce numai cărţi şi nu şi publicaţii, fanzine, scriitori, organizatori etc. ?<br />- Deoarece CARTEA, fie ea pe hîrtie sau pe vreun suport electronic, este baza întregii literaturi F & SF şi este în suferinţă. Trebuie ajutată să-şi recapete cuvenitul loc în spiritul nostru. Nu există publicaţii de profil care să nu fie fanzin, supliment sau rubrică. De fani, creatori şi organizatori se ocupă diversele asociaţii şi fundaţii. Creaţiilor din celelate domenii le va veni şi lor rîndul, pe măsură ce vor apare iniţiative similare.<br /><br />? Cum vor fi anunţate premiile ?<br />- Prin scrisori către autorii lucrărilor premiate, printr- o ediţie specială a fanzinului Sigma, prin situl Cronicilor Sigma şi bineînţeles prin toate siturile şi mass media care vor accepta colaborarea.<br /><br />? În ce vor consta premiile Sigma ?<br />- Pentru această primă ediţie, premiile vor consta numai în diplome dar în baza ei vom avea ce prezenta potenţialilor sponsori aşa că la ediţiile următoare vor exista şi bani şi obiecte.<br /><br />? Care va fi conţinutul ediţiei speciale a fanzinului Sigma?<br />- Lista lucrărilor premiate respectiv a celor nominalizate, o listă cu propunerile fiecărui votant (şi cu precizarea lucrărilor necunoscute de respectivul votant) eseuri sau recenzii (max.5000 semne) referitoare la lucrările premiate (dacă votanţii vor avea bunătatea să-şi susţină propunerile şi în acest mod)<br /><br />? Cum a fost constituită lista scriitorilor care să voteze Premiile Sigma ?<br />- Simplu. Lista conţine numele scriitorilor de F & SF care au reuşit să-şi publice lucrările sub forma unei cărţi şi încă sînt în Romania. Sînt prezenţi în această listă şi scriitori care "n-au treabă cu fandomul", scriitori mainstream. Din acelaşi motiv pentru care în listele anuale de apariţii editoriale F & SF am inclus mereu toate cărţile F & SF, fie că erau fie că nu erau ale unor autori din fandom: pentru că există. Ignorarea lor este semn de prostie. În mod evident lista este corectabilă.<br /><br />? Ce se întîmplă dacă nu votează toţi cei din listă?<br />- Nimic. Pentru amorsare este suficient să participe la vot un sfert dintre ei. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />Fragmente critice III<br />LUMI VIRTUALE <br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br /> Textele editate electronic de Michael Haulică formează un colaj simpatic. <br /> Sunt prezente proze semnate de sefişti cunoscuţi, dar şi de câţiva tineri (presupun) talentaţi. Câteva proze au dimensiuni de roman gros. Cred că este unfair să-i ceri cuiva să le parcurgă în întregime. Cea mai voluminoasă este „Împăratul de îngheţată" de Ana-Maria Negrilă, un text interesant, arătând disponibilităţi remarcabile pentru romanul-fluviu. Cele mai reuşite proze sunt cele scurte, poate şi fiindcă sunt mai compatibile cu ideea de revistă. Câteva dintre ele sunt antologice. Cum acelea semnate de autori consacraţi nu mai au nevoie de laude, semnalez „Floppy" de Adriana Moşoiu, unde pâlpâie un timbru original, ce semnalează vocaţia autentică. Demn de remarcat este şi textul semnat de Felix Moga. <br /> Nu lipsesc comentariile critice, de la cele scrise în stil academic şi până la cele pur impresioniste. Ţinuta lor intelectuală este ireproşabilă. Criticii momentului par a fi Florin Pîtea - predestinat parcă unei cariere universitare - şi Radu Pavel Gheo, a cărui anvergură intelectuală şi culturală depăşeşte în mod sensibil media. Liviu Radu, la rândul lui, apelează cu succes la aşa-numita critică de scriitor, reuşind formulări memorabile şi oferind în acelaşi timp lecţii implicite de dezinvoltură scripturală.<br /> Un spaţiu important îl ocupă „Cu nasul prin reviste", rubrică de „revistă a revistelor" realizată cu umor şi spirit de Michael Haulică. Cu doar câteva excepţii, este vorba despre publicaţii şi articole fără nici-o legătură cu sefeul. Apărute mai întâi într-o revistă braşoveană de cultură, textele sunt vii, amuzante, de natură să-i descurajeze - în chip paradoxal - pe sefişti. Aceştia din urmă pot să-şi spună uite dom'le că şi ăştia, nesefiştii sunt deştepţi şi scriu bine. În modul de-a selecţiona citate semnificatice, Michael Haulică scoate la iveală câteva idiosincrasii. Una dintre ele - nu cea mai agreabilă - este cea legată de ceea ce unii numesc eminescolatrie. Veselul „frunzăritor" al revistelor literare pare a fi de acord cu detractorii lui Eminescu, tentând astfel intrarea într-o familie de spirite cel puţin la fel dubioasă precum aceea a celor care îl socotesc - folosind tonalităţi isteroide - pe Eminescu un geniu-etalon naţional. Dacă Mike al nostru ar cunoaşte substratul esenţial al respectivelor acţiunil de denigrare, poate că ar fi mai rezervat, explicându-şi, cu această ocazie, de ce numele lui Eminescu nu figurează în marile enciclopedii editate în Statele Unite.<br /> Un loc important în „Lumi virtuale" îl ocupă informaţiile referitoare la diferite evenimente sefiste internaţionle, precum şi la premii acordate unor texte de gen. Sunt, practic, pagini de enciclopedie şi cine este în stare să le citească în cunoştinţă de cauză, ştiind adică cine sunt toţi acei autori şi ce cuprind cărţile lor trebuie să aibă doi creieri, ca Nicolae Iorga. Oricum, este de presupus că universitarii preocupaţi de gen printează cu aviditate respectivele pagini.<br /> Semnificative sunt textele publicate în limba engleză (asupra nivelului lor stilistic ar putea să se pronunţe în cunoştinţă de cauză doar un scriitor anglofon nativ). Se demonstrează astfel că viitorul sefeului este limba unică, iar scriitorii români doritori de succes real trebuie s-o adopte. Asta dacă nu cumva preferă să practice plăcutul joc de-a sefeul scris în limba română.<br /> Dacă ar fi să caut, totuşi, o caracteristică unificatoare a „Lumilor virtuale", aş alege agresivitatea vocilor auctoriale (cu unele excepţii), apărută în felurite ipostaze. Iar ca text emblematic aş opta pentru un fragment din rubrica „Magikoon" de Ovidiu Bufnilă : <br /> <br /> „Ştiu vreo doi, trei, ce spun eu, o mie de nătăfleţi care s-au speriat foarte alunecând în mareea de spermă ce curge din vâna motocentaurului rebel, nu e spermă, miştocarilor, e mama insurgenţei drapată în micuţii ăia zburdalnici care urcă din genune să bortelească vreo căpăţână pătrăţoasă, s-o percuteze mişto de tot, să-i sară scântei electrice din mădularu' gânditor moftangului, malagambistului! <br /> Căci malagambiştii patriei au sărit de curişor în sus când au auzit că bate vânt de publicare dinspre motocentauri, vânt puţind groaznic a urină, a buci, a spermă şi a pizdă mişto de femeie, femeia asta nefiind alta decât Bengoasa Literatură! <br /> Dar ce să ştie malagambistul?<br /> El a arestuit, mă înţelegi, în garnizoană, Bengoasa Literatură, i-a pus chiloţi de tablă şi sutien de staniol să nu i se întărească sfârcurile atunci când se vâjâie motocentaurii pe acoperişul lumii."<br /> <br /> Dacă n-aş simula sefista tinereţe eternă, aş spune: „Hm! Ştiu şi eu ce să zic!?"<br /> <br /><br /><br /><br /><br />ETERNA ŞI PITOREASCA ROMÂNIE <br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> Cine n-a auzit de „vrăjmăşia" şi „vitregia" istoriei româneşti, de „rostul nostru, pururi pradă / ursitei maştere şi rele" (Octavian Goga), aici, „în calea tuturor răutăţilor", cum spune cronicarul, „la răspântia" şi „la cheremul" celor trei mari şi hulpave imperii ale căror plăci tectonice îşi găsiră loc de coliziune taman coleá, în „spaţiul carpato-danubiano-pontic"? Avem un trecut „real", indislocabil, clădit, per fas et nefas, tocmai pe accidentatul teren al acestor falii şi rifturi tri-imperiale. Asta „de când ne ştim". Mai de curând, însă, de anul trecut, mai avem în plus şi alte trei „trecuturi", virtuale, imaginate de d-l Liviu Radu în trei agreabile naraţiuni (două povestiri şi o nuvelă) reunite în vol. Constanţa 1919 (Editura ProLogos, Bucureşti, 2000, colecţia „Morfeu", coordonată de Dan-Silviu Boerescu). O carte ce vine să se adauge unei destul de indigente (şi deloc indigeste) tradiţii indigene în acest domeniu, al „istoriei alternative" (în timp) şi-al „universurilor paralele" (în spaţiu), dar şi unui abundent patrimoniu internaţional al (sub)genului („genul" fiind, prin învoială quasi-generală, cel numit „science-fiction"). Aşadar, mai întâi, „cât suntem încă pe pace", un salut de bun-venit! <br /><br />România eternă <br /> Avem, aşadar, graţie mobilităţii speculative şi debitului imaginativ cu care Liviu Radu este din plin înzestrat, ocazia de-a afla (şi de-a ne delecta aflând) „ce-ar fi fost dacă" („what if") cele trei imperii rivale n-ar fi ajuns la un relativ echilibru de forţe, la o metastabilă balanţă a sferelor lor de influentă, dacă nu s-ar fi subminat şi stopat reciproc, dacă nu şi-ar fi limitat reciproc expansiunea, încleştate într-un secular „skanderbeg" tripartit, ci - fiecare în parte, fiecare în propriu-i „univers paralel" şi-n propria-i „istorie alternativă", pe-o altă „creodă" sau „linie de probabilitate" - şi-ar fi adjudecat o predominanţă absolută în spaţiul geografic şi geopolitic actualmente românesc: <br /> - o Românie germanizată, „austrizată", în care, la Cazinoul din Konsstanza, doi ofiţeri români, visceral francofobi şi fanatic germanofili, mareşalul Alexander von Aweressku, eroul de la Mereschty, şi maiorul de husari Johann von Antonessku, şeful statului-major al mareşalului Praesann şi autorul victoriei de la Oytus (de ce nu Eutus?), negociază ţâfnos şi arţăgos cu emisarii Antantei inamice, dar (tot) învingătoare, generalii francezi Berthelot şi Sarrail, intervenţia armatei române în Ungaria bolşevică, spre a opri întinderea „ciumei roşii" asupra Europei (Tratative la Konsstanza);<br /> - o Românie rusificată, pravoslavnică, în care portul Konstanţia este ocupat de detaşamente revoluţionare evreieşti conduse, printre alţii, de Marcel Pauker, care-i fac harcea-parcea pe legionarii profesorului Aleksandr Konstantinovici Kuza şi-ai lui Zelinski-Codreanu (tatăl, pentru că fiul, Karnielîi, este încă „un tinerel de 18-19 ani" şi apare doar fugitiv); dar revoluţionarii bolşevici nu mai apucă se primească sprijinul decisiv al flotei de la Sevastopol, fiind copleşiţi de armata Regelui Ferdinand Karlovici (Carol I îi era unchi, nu tată, lui Ferdinand, dar treacă...), care atacă simultan din aer, cu dirijabilul venit peste munţi din Transilvania sub conducerea kapitanului Aurel Vlaicov (de ce nu Avrielîi Vlaikov?), dinspre mare, cu infanteria marină venită tocmai din Vladivostok, prin Suez şi Bosfor, sub conducerea polcovnicului Ivan Ivanovici Bretianov şi-a politkomissarului Piotr Petrovici Karpov, şi dinspre uscat, cu trupele de voluntari cerchezi şi români conduse de starşii-liitinantul Abdul Bekîr, venite dinspre nord pe podul de la Ciornaia Voda, construit de Anghel Salinin. În plus, „Marşal Avereskov trecuse Carpaţii, pe la Sinaia, şi se îndrepta spre Buhariest, după ce maiorul Iuliu (Iurii?) Maniev, în fruntea trupelor alcătuite din foşti prizonieri de război la nemţi (trupe cu care făcuse ordine în Viena şi zdrobise o tentativă de rebeliune bolşevică) ocupase Belîigrad, iar Ferdinand Karlovici se încoronase rege în catedrala ortodoxă de acolo. Şi maiorul Antoneskov trecuse munţii, prin pasul Oituzului, apoi pornise să elibereze Moldavia de bandele ruseşti şi ucrainene." (Konstanţia şi Hamlet...);<br /> - în fine, o Românie turcită, în care vlahii, rămaşi ghiauri, creştini ortodocşi, convieţuiesc confratern şi patriarhal cu turkii, islamizaţi dar vorbind tot rumâneşte, care se adună buluc pe plaja dintre Mamai şi Küstangé (ştiam denumirea turcească a Constanţei în grafia Küstendjé, treacă însă şi asta...) spre a migra în Anadolu, dar sunt discriminaţi pe criterii etnice de turcii sadea, din Türkiye, la îmbarcarea pe caice (Fuga din Küstangé). <br /> Ceea ce se impune mai întâi constatării este eterna Românie: de trei ori eterna (de fapt, de patru: 1 + 3): în ciuda întreitei „vitregii a istoriei", „românul nu piere", poporul român rămâne „o enigmă" iar România „un miracol istoric": fie turciţi, fie rusificaţi, fie austrizaţi, românii continuă nesmintit să-şi vorbească propria limbă (chiar dacă religia şi-o mai schimbă), unitatea lingvistică a perimetrului etnic românesc este dublată de una politică (întrucât de fiecare dată, ca prin minune, ţările româneşti cad toate sub o singură împărăţie), iar la scadenţa spaţio-temporală specificată în titlu, Constanţa 1919, România se prezintă de fiecare dată „Mare", unificată sub sceptrul Regelui Ferdinand, dar practic gata unificată de mai-nainte, sub diverse sceptre imperiale străine, de către Regele Karl de Hohenzollern-Sigmaringen. Vive le Roi!<br /> Este un optimism identitar (sintagmă practic echivalabilă patriotismului) ce nu se pretează aici unei discuţii în sine, întrucât avem de-a face cu o carte de literatură, nu de ideologie; de ucronie, de aloistorie, nu de istorie. Dar chiar sub raport strict literar, ar fi de remarcat că eludarea necesarului moment negativ al dialecticii „nu face bine la sănătate", „la siluetă", la viabilitate şi credibilitate. Ucronia identitară de acest fel pariază, prin definiţie, pe generarea unui disconfort identitar, a unui fior identitar quasi-ontologic, scop în care trebuie „tăiat mai adânc", mai fără milă, identitatea trebuie zgâlţâită mai bine din ţâţâni, din încheieturi şi din rădăcini, pentru ca onor purtătorii acestei identităţi (noi, da, ce vă uitaţi aşa!, noi cei ce existăm în carne şi oase) să ne putem gândi, să fim constrânşi a ne gândi pe noi înşine ca neexistând, să ne putem simţi intuitiv ca existând altfel, ca şi cum ar exista alţii în locul nostru sub soare, ca şi cum noi înşine am fi acei alţii. Acesta e adevăratul fior identitar din „istoria alternativă" şi, pentru a-i atinge fibra, malignitatea angoasantă şi paroxismul halucinatoriu, un Philip K.Dick, în Omul din Castelul înalt (1962), nu ezita să scindeze America-i natală, s-o „japonizeze" în Vest şi s-o „germanizeze" în Est, să facă astfel din America o ţară (sau două) care nu mai este patrie pentru americani. La fel, Voicu Bugariu, în Zeul apatiei (1998), nu pregetă să facă din Rominia ţigănizată o ţară care, în anul 2058, nu mai este patrie pentru români. Pentru a cataliza alcoolul dublu rafinat sau sublimatul corosiv care rămâne ultimul remediu, sperat din disperare, într-un astfel de malign dubiu identitar, scriitorul român are oricând la îndemână un extract garantat, o picătură de tinctură sau de otravă cioraniană. Dar Liviu Radu pare a se teme de asemenea tratamente de şoc. Chirurg care nu se îndură „să taie", de mila pacientului. Şi în dauna acestuia. Pentru că, din nefericire, oricât ni s-ar rupe inima de noi înşine, oricât ne-am auto-compătimi sau auto-zeflemisi, auto-flata sau auto-amăgi, oricât ne-am cocoloşi „buba" noastră identitară, legea estetică nu se îndoaie doar de hatârul nostru, legea estetică e mai inflexibilă decât legea morală sau decât patosul naţional; iar legea estetică ni se prezintă, de această dată, în ucronie, în „istoria alternativă" din science-fiction, în ipostaza acestui frisonant fior identitar, asimilabil cu genericul frison de „sense of wonder" cu care orice carte de science-fiction ce se prezintă sub acest nume e datoare cititorilor săi. Pentru că aici, în science-fiction, „rana" nu „se linge", ci „se arde", se cauterizează cu o scurtă flamă de „sense of wonder". <br /> Dar, ce-i drept, nici cartea semnată de Liviu Radu, Constanţa 1919, nici colecţia coordonată de Dan-Silviu Boerescu, „Morfeu", nu se prezintă sub acest label, astfel încât, trebuie să recunosc, obiecţiile de până acum cad alături. <br /><br />„Realism magic" sau doar „simţ al logicii"? <br /> Să ridicăm, atunci, discuţia cu un diapazon mai sus. Şi să „luăm tonul" de la Sebastian A. Corn, care postfaţează sui generis (prezumabil şi pro domo), cu o povestire proprie (Go digital, captain Tocks, go digital!), cartea lui Liviu Radu, oferindu-ne drept cheie de lectură pentru aceasta (şi în general, pentru tot ce-a scris Liviu Radu, autor prolific, cu trei volume publicate până în prezent, şi nelipsit din reviste) nimic mai mult, dar nici mai puţin, decât „realismul magic": sergentul indian Radj Liv, bucătar pe un vas al gardei de coastă neo-zeelandeze şi scriitor pe Internet în timpul liber, este adus pe puntea vasului spre a vedea şi-a fi văzut de personajele pe care însuşi le plăsmuise (nu ştiu dacă Sebastian A. Corn fantazează liber pe cont propriu sau parafrazează o eventuală povestire anterioară a lui Liviu Radu, pe care eu n-o cunosc), ficţiuni care se materializează „în carne şi oase": căpitanul Robert Falcon Tocks, secundul Mahoney, ziaristul McCormick, hidrologul Simpson şi întreg echipajul expediţiei ştiinţifice pornite, în 1912, din Cap Crozier, Antarctica, la bordul navei „Discovery", spre a explora „mările fierbinţi" din Nord, necunoscute antarcţilor, care nu pot depăşi 60 de grade latitudine sudică, întrucât nu pot suporta căldura „mai sus" de Noua Zeelandă sau Capul Horn. Tema, veche şi ilustră, figurează în repertoriul SF sub indicativul „lost worlds" - lumi pierdute şi uitate de civilizaţia secolelor XIX şi XX, care îngustează mereu, până la dispariţie, „petele albe" de pe mapamond. Dar nu despre asta e vorba acum. <br /> E vorba de „ce vrea să spună", în contextul dat, alegoria sau parabola imaginată ca elogiu colegial la adresa d-lui Liviu Radu (n. 1948) de către d-l Sebastian A. Corn (pseudonimul d-lui Florin Chirculescu, n. 1960), el însuşi exponent de frunte al generaţiei de scriitori care s-au afirmat după 1990 în SF-ul românesc; sau în ceea ce, din inerţie, continuă a se numi „science-fiction românesc", în ciuda păgubosului „asimilaţionism" estetic al „rudelor sărace" care bat agasant la poarta „marii literaturi" mainstream, fără ca măcar, la acest preţ, al„deznaţionalizării" estetice prin asimilare, să li se ofere ceva în schimb. Înainte de 1989 (poate încă şi acum) se miza pe „fantastic" (în prelungirea confuziei terminologice şi genologice exportate şi la noi prin naucinofantastika sovietică), dar cine va contesta că la fel de prestigios ca „fantasticul", şi cu egal drept de cetate în „marea literatură", este şi exoticul „realism magic" de inspiraţie latino-americană: insider-i la al căror statut, presupus privilegiat, râvneşte şi un outsider cum este cel ce poartă infamantul stigmat „SF". <br /> Aşadar, nu doar banalul optimism identitar, larg răspândit sub numele de patriotism, nu acesta este de vină, aşa cum puteam crede la început, ci mai degrabă complexarea „socială" a autorilor, care râvnesc şi jinduiesc - şi cine-i poate condamna pentru asta? - la o strană mai în faţă, la un statut socio-profesional mai „de frunte", la un rang sau la un cin ceva mai înalt în ighemoniconul literar. Anch'io sono pittore!..., la care se răspunde cu Ne sutor ultra crepidam!, nici măcar rostit: dulăul Samson nici măcar nu-şi mai dă osteneala să latre, ci îi întoarce plictisit coada căţelului Samurache, imprudent evadat din protectorul „ghetto SF". (D-l Dan-Silviu Boerescu este un caz atipic şi „democraţia gustului" pe care o practică merită a fi fără rezerve salutată, dar cu o singură floare...) <br /> Dor de rang „social" şi aspiraţie la respectabilitate inaparente de la început. Pentru că altfel pare la o primă privire: evidentul parti pris naţional „optimist" şi auto-complezent pare a fi cel care afectează, în Constanţa 1919, „logica faptelor", „logica istorică", mai tehnic spus - acurateţea deducţiei contrafactuale din spatele „istoriei alternative". Ajunge să examinăm sumar, în acest sens, „punctele Jonbar", acele „puncte critice" sau „nevralgice" ale istoriei, acele „macazuri ale timpului" care deviază cursul istoriei pe-o altă albie, ipotetică, aloistorică. În ucronie, în „istoria alternativă" din science-fiction, „mare parte din plăcerea pe care-o procură la lectură astfel de cărţi rezidă în depistarea momentului în care intervine punctul Jonbar, în savurarea modului în care autorul a ştiut conferi carnalitate palpabilă şi palpit viu lumii sale ficţionale, precum şi, în unele cazuri, cum a ştiut racorda acestei lumi alternative personaje pe care le cunoşteam de mai nainte, din lumea noastră «reală»" (Edward James, Science Fiction in the 20th Century, 1994). <br /> Care sunt buclucaşele „puncte Jonbar" în cele trei „istorii alternative" ce converg spre scadenţa unică din Constanţa 1919? După ce-a anexat Siebenburgen (Transilvania) în 1699, Kleine Wallachei (Oltenia) în 1718 şi Bukowina în 1775, Imperiul Habsburgic mai muşcă o dată zdravăn, în 1782, şi înghite dintr-un singur gogâlţ (entschuldige mich: auf einen Schluck) atât Wallachei cât şi Moldau, păstrându-şi pentru desert, peste un secol şi ceva, în 1878, Dobrudscha. „Punctul Jonbar" este în 1782: ce să se fi întâmplat atunci? În „istoria reală" nimic de semnalat, linişte şi pace, inerţie şi stagnare orientală, o ţineam tot într-o veselie fanariotă. În istoria contrafactuală, recte ucronică, ne destăinuie d-l Liviu Radu, în 1782 s-a semnat Tratatul de la Prater (cartier al Vienei), în urma căruia Austria şi-a adjudecat Muntenia întreagă şi Moldova până la Prut, iar „Moldova dintre Prut şi Bug" (cu Nistrul la mijloc) a revenit Rusiei: pactul Ribbentrop-Molotov avant la lettre! Un „punct Jonbar" suplimentar se adaugă în 1878, când Austria anexează şi Dobrogea, odată cu proclamarea „Imperiului Austro-Român", care întoarce pe dos, într-o simetrie inversă aproape caricaturală, „dualismul" austro-ungar de la 1867; oricum, o pioasă ofrandă adusă, dincolo de mormânt, zbuciumatului suflet al lui Aurel C. Popovici: proiectul „Austriei Mari" n-a fost doar o himeră, fraţi români!, iată-l în sfârşit înfăptuit, fie şi numai ucronic, aloistoric. <br /> Pentru această versiune, „austrizată", să ne mărginim la obiecţia deja formulată, a auto-indulgentei dar prea puţin plauzibilei comunităţi de destin întru servitute (Sublima Poartă ce şeitanu' păzea în 1782? măcar un Kara-Iflak, coleá, pe-o măseá, îi putea pica şi ei la împărţeală...); la care s-ar mai putea adăuga caracterul prea puţin „punctual" al „punctului Jonbar": „Tratatul de la Prater", jawohl, exzellent! wunderbar!, aber... cum s-a ajuns la el, cum de-a fost posibil, ca să fie plauzibil? <br /> În privinţa României Mari rusificate şi pravoslavnice, aici Dumnezeu cu mila, Gospodi pomilui! Dacă un Konstantin Brâncovanov contrafactual care conduce personal iureşul armiei valahe la Stănileşti, pe Prut, în 1711, şi întoarce sorţii dezastrului ruso-moldav, încă mai este credibil (deşi atâtea dihonii şi zavistii îl dezbinau de Dmitri Cantemirov al Moldaviei, iar hainía pentru care avea să-i taie capul Sultanul la Stambul a fost „cu nemţii", nu „cu muscalii"), în schimb „punctul Jonbar" de la 1848, prin care este înglobată Rusiei şi Transilvania, rămâne mai problematic sub raport logic: „În 1848, când popoarele din partea de răsărit a Sfântului Imperiu Roman de Naţie Germană s-au răzvrătit împotriva împăratului de la Viena, ţarul Nicolai I s-a oferit să intervină cu trupe, iar Franţ Iosif a făgăduit că-i va răsplăti osteneala. De îndată, cazacii de pe Jii, conduşi de bătrânul mareşal Tudor (de ce nu Fiodor?) Vladimirov, eroul de la Austerliţ şi Adrianopol, au trecut Carpaţii şi au ocupat Banatul. Iar principele Konstantin Cantemirov a cucerit iute Galiţia cu cazacii de pe Bug. După doi ani de lupte crunte, Rusia a primit, prin tratatul de la Buda, Transilvania, Banatul şi Galiţia." Hmm... cam dubios, cam tras de păr, cam de scărpinat în barbă... Dar... fie! Că doar nu pe degeaba şîraká straná maiá radnáia! Velikaia Rus', kaniecino a toje Velikaia Rumîniia! Da zdravstvuiet navéki! <br /> Cât despre România Mare turcită, islamizată, şi aici „punctul Jonbar" este lăsat cam în voia lui Allah: cel care-i trece la Islam cu anasâna pe turkii românofoni este „gloriosul paşă Raşid - fost Radu Brâncoveanu, care se lepădase de blestematul de câine ghiaur ce-i fusese tată şi trecuse la dreapta credinţă, iar Padişahul îl făcuse paşă peste toate trei principatele Iflah". Allah akhbar! Atâta doar, că o densă ceaţă logică pare a se fi lăsat asupra Transilvaniei, „principat Iflak", aferim!, aşa că autorul nici nu-şi mai dă osteneala de-a trage de păr vreun niscaiva clenci contrafactual ca s-o facă paşalâc turcesc, deşi în 1919, la iminenta-i destrămare, Imperiul Otoman încă se mai întinde, textual, „din Viena până la Teheran şi din Pocuţia până-n Sudan". Lasă, bre, să-i fie de haram! <br /> Cu tot regretul, constatarea se impune: „mare parte din plăcerea pe care-o procură la lectură astfel de cărţi" se pierde în cazul de faţă, întrucât „depistarea momentului în care intervine punctul Jonbar", în „istoriile alternative" din Constanţa 1919 de Liviu Radu, rămâne suspendată în aproximaţia şi lipsa de rigoare a inferenţei logice contrafactuale. Dar, urmându-l în continuare pe Edward James, poate că deficitul de până acum este recuperat prin „savurarea modului în care autorul a ştiut conferi carnalitate palpabilă şi palpit viu lumii sale ficţionale", aşa cum am văzut că recomandă esopic şi Sebastian A. Corn în postfaţa cărţii, sugerând că am putea întâlni la Liviu Radu o „iluzie realistă" totală, de o intensitate paroxistică împinsă până în pragul halucinaţiei, aptă a şterge limita dintre imaginar şi real, dintre dintre ficţiune şi realitate, precum în „realismul magic"; şi, dac-ar fi aşa (o, dac-ar fi aşa!), ce modestă ar rămâne iluzia ficţională din poezie şi din literatura „curentă", mainstream, unde, ştim încă de la S. T. Coleridge, „credinţa poetică" se reduce la „acea voită suspendare de moment a neîncrederii" pentru care ajunge „o aparenţă a adevărului" în nişte „umbre ale imaginaţiei" (Biographia Literaria, 1817); cu atât mai mult, ce săracă şi meschină ar rămâne iluzia ficţională din science-fiction, care se-agaţă de-un fir de pai, de acel „simţ al logicii", în lipsa căruia însă, spune Kingsley Amis, „pot admira, dar mă lasă rece ceea ce percep a fi o irealitate suprapusă în exces peste o altă irealitate: am nevoie de o bază fermă pentru a mă lăsa surprins şi impresionat" (The Golden Age of Science Fiction, 1981). <br /> Dar... tristeţe: nimic din toate acestea în Constanţa 1919 şi, cu atât mai puţin, nici urmă din acea iluzie totală a „realismului magic" pe care crede a o găsi la Radj Liv comilitonul d-sale, Sebastian A. Corn. <br /> „Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta. [...] Şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, aşa va fi." (Matei, 17, 20; 21, 21). Asta, ce-i drept, nu mai e „iluzie ficţională", fragilă şi debilă, nu mai e „suspendare de moment a neîncrederii", suficientă pentru „credinţa poetică"; e credinţă în toată legea, „credinţă tare", miserere me Domine, credinţă şi-atât; dar e măsura pe care d-l Sebastian A. Corn o propune pentru scrisul d-lui Liviu Radu: „realism magic", nec plus ultra, ultra-protocronic. Prea mult, dar şi prea puţin pentru science-fiction: ca să cred că „muntele acesta" se va ridica şi se va arunca în mare, trebuie mai întâi „să daţi minţii omeneşti ce este al minţii", să-mi împăcaţi „simţul logicii" spunându-i (fie şi „minţindu-l", fie şi amăgindu-l cu o „ştiinţă imaginară", cu un spindizzy sau cu un cavorit, cu orice alt asemenea gadget sau gimmick tras de păr, dar logic plauzibil) cum urmează a fi anulată sau ecranată forţa de gravitaţie care trage imensa masă a „muntelui acestuia", „greu ca pământul", spre centrul Pământului; altfel, vorba lui Kingsley Amis, „pot admira, dar mă lasă rece". <br /> Nu ştiu cât de mare este „grăuntele de muştar" al credinţei lui Liviu Radu în puterea „magică" a ficţiunii literare, dar „muntele acesta" al istoriei româneşti (pentru că şi trecutul e „greu ca pământul"...) nu se ridică să se arunce în mare, la Constanţa, Anno Domini 1919. <br /> Să revenim deci, cu regretul că „n-a fost să fie", cu un registru mai jos.<br /><br />Eterna Românie pitorească<br /> Dacă nu se înfierbântă până la incandescenţa iluziei totale din „realismul magic", dacă nu atinge nici tensiunea rece necesară fiorului auto-inexistenţei şi-a alterităţii de sine din adevărata ucronie identitară SF, „istoria alternativă" se poate consola şi cu mai puţin, îşi poate căuta refugiu mai apropiat şi satisfacţii mai blânde şi mai familiare: declină, adică, în pitoresc - miză estetică minoră, dar atât de dilectă scriitorului român (şi cititorului, „hypocrite lecteur"...). <br /> Şi aici, într-adevăr, Constanţa 1919 ne oferă delicii din belşug: cremşnituri şi şniţele, cvas şi caşa şi cumâs, vodki iest'! tabaciok iest'!, iaurt şi gugoşele, halvale şi baclavale şi musacale şi ciulamale, în fine, şi sarmale (dacă tot este dedulcit d-l Liviu Radu la rafinamente şi exotisme culinare, după cum rezultă din carte): delicii ale pitorescului care fac lectura realmente agreabilă. Pitoresc de situaţie, pitoresc de caracter, pitoresc de limbaj - avem de toate, din abundenţă, şi ceva din această vervă a pitorescului sper că am reuşit să păstrez şi în comentariul rezumativ de până acum; dar ar mai fi încă atâtea delicatese pe tablale, de care nu ne-am atins, şi nici nu se poate, nu-i conzult, că mai există şi riscul indigestiei. Nu-i nevoie să bem, însă, chiar tot polobocul ca să ne dăm seama de gustul vinului, încă un pahar, două, şi gata. Iată, de exemplu, faimosul poem identitar Batalul de Mihal Emin, pe care-l îngână, după rugăciunea de seară către Allah, turkii refugiaţi pe plaja dintre Mamai şi Küstangé: <br /><br />Iară cel vrâncean<br />Şi cel ungurean<br />Ivaş se vorbiră<br />Si se sfătuiră <br />La apus de soare<br />Ca să mi-l omoare<br />Pe cel otoman<br />Că-i mai ortoman... <br /><br /> Aferim! Nu cu mult în urmă, cam în acelaşi timp cu apariţia cărţii lui Liviu Radu, Andrei Oişteanu semnala (în revista 22, nr. 11 / 14-20 martie 2000) şi o altă variantă a Mioriţei (culeasă de Ion Diaconu din Ţinutul Vrancei, în 1930) în care, dintre „cei trei ciobănei", „tri mândri fişiori", „Unu-i ungurean, / Unu-i moldovean / Şi unu-i jidan." Şalom, bade! <br /> Dar Batalul lui Mihal Emin mai continuă: <br /><br />Iar de-Allah o vrea<br />Şi-o cădea o stea <br />Tu de vei vedea <br />Măicuţa-mi bătrână <br />Cu şalvari de lână<br />Şi cu feregea<br />Să te duci la ea <br />Şi să-i spui curat <br />Că m-am însurat...<br /><br /> Halal, bre! Giugiuc saftea! Giugiuc calemgiu iflac! <br /> Iar dacă-i nevoie şi de-o melopee, de-o maneá, cevá, coleá, pe care să fie îngânate aceste gigea stihuri, şi altele asemenea încă, o găsim şi pe-aiasta, în neasemuita culegere a lui Anton Pann Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului (1850), dar preferabil în fonoteca Radiodifuziunii Române, sub titluri ca Până când nu te ştiam, Bordeiaş, bordei, bordei, Vinişor de Murfatlar şi câte alte manéle de dor şi jele... Dorul - acest intraductibil cuvânt turkesc!... <br /> De pitoresc tine şi caruselul funambulesc al personajelor, puţine dintre ele integral ficţionale. O bună parte a plăcerii pe care-o oferă la lectură „istoriile alternative" din science-fiction - mai spune Edward James în pasajul deja citat - rezidă în savurarea modului în care autorul „a ştiut racorda acestei lumi alternative personaje pe care le cunoşteam de mai nainte, din lumea noastră «reală»". Şi aici Liviu Radu este la înălţime: am pomenit deja câteva, mai sunt şi altele. Dar, sorry, în ciuda marilor ambiţii ale autorului şi spre prezumtiva sa neconsolare, este vorba „doar" de tipice şi perfect funcţionale personaje de science-fiction, nicidecum de „realism magic" sau de „mare literatură" sociografică şi psihologică: nu personaje complexe şi multidimensionale, „dinamice" şi „rotunde", ci tipice personaje „de nuvelă", simple şi unidimensionale, „plate" şi „statice". Perfect legitim şi suficient în science-fiction, atâta timp cât nu coborâm la simple schelete, la simple fantoşe reduse doar la pitorescul bufon al numelor, precum cum generalii Aweressku-Avereskov-Averopol (de ce nu Averoglu?) şi Antonessku-Antoneskov-Antonoglu, sau Theodor, Freiherr von Wladimyri, zis şi Wladimireskul-mareşalul Vladimirov-paşa Vladimiroglu, sau inginerul Anghel Saligny-Salinin-Ahmed Salinioglu, sau „celebrul lider socialist" Konstantin Sterev, sau atâţia alţii. Într-un singur caz reuşita lui Liviu Radu este deplină: un memorabil „Hitler" contrafactual şi ucronic în versiune românească. <br /> Prinţul Dimitri Antiohovici Cantemirov (personaj ficţional) îl remarcă întâmplător pe caporalul Adolf din trupele germane de ocupaţie pe faleza din Constanţa, unde „Dolfi" îşi instalase şevaletul de pictor veleitar; din conversaţia lor (la masa îmbelşugată unde prinţul îl invită) aflăm că „neamţul" este de fapt austriac, că fusese trimis la Constanţa „în refacere", după o intoxicare cu gaze pe frontul de Vest, iar în continuare naraţiunea ni-l dezvăluie pe „tovarăşul Adolf" (numele de Schickelgruber, cu atât mai puţin Hitler, nume adoptat mai târziu, nu sunt pronunţate nici măcar o dată) divulgând secrete militare ale comandamentului german „tovarăşului Marcel" (Pauker) şi „tovarăşei Leia", „sau cum s-o fi numind, pentru că-ţi dai seama că ăsta e un nume conspirativ", „o tânără de-o frumuseţe zdrobitoare, evident semitică, dar cu ochii duri" şi care „lucrează direct cu tovarăşul Dzerjinski"; după ce, pe baza informaţiilor primite de la Adolf, detaşamentele comuniste evreieşti reuşesc să ocupe portul Constanţa şi o parte din oraş, Leia şi Marcel Pauker îl concediază brutal pe Adolf, arogându-şi şi meritul operaţiunii:<br /> „Pauker se uită urât la el, chiar cu scârbă, apoi îi şuieră: <br /> - Eşti doar un trădător mărunt, un slugoi imperialist! Crezi că m-au interesat vreodată ideile tale imbecile despre artă? Ce mai vrei? Să te plătim? Şterge-o de aici, jigodie! <br /> Dolfi se trezi în stradă, mergând, neştiind încotro mergea, dar mergând ca un automat, depărtându-se de locul umilirii sale. <br /> Aşa-i trebuie! El, un german de rasă pură, din poporul cel mai civilizat al Europei, al lumii, se înhăitase cu nişte bolşevici, cu nişte jidani împuţiţi! Le dăruise sufletul său. Trădase pentru ei, intenţionase să dezerteze pentru ei, îşi călcase jurământul militar. Iar ei doar îl folosiseră!"<br /> Adolf nu va uita niciodată această ulcerantă ofensă - şi iată o explicaţie contrafactuală şi/sau ucronică pentru visceralul antisemitism al celui ce va deveni ulterior Führer: „Da, conchise Dolfi, va trebui să mă apuc de politică..." - sunt cuvintele cu care se încheie Konstanţia şi Hamlet.. , naraţiunea mediană, şi cea mai întinsă, a volumului. <br /> Traducerile abundente (nu şi excelente, unfortunately) de science-fiction anglo-american din anii 1992 - 1998 şi, în acest context, „răsfăţul" de care-a avut parte la noi Norman Spinrad, îşi arată, iată, roadele: fără Hitler-ul ucronic „american" al lui Spinrad din Visul de fier (The Iron Dream, 1972), roman publicat de Editura Nemira în 1994, în traducerea lui Gabriel Stoian, n-am fi avut probabil, în 2000, nici Hitler-ul ucronic „românesc" al lui Liviu Radu, din Constanţa 1919, personaj lucrat, spre deosebire de celelalte, cu perfectă acurateţe contrafactuală. <br /> Tot de pitoresc ţine, dar îl şi depăşeşte într-un fel, levitaţia quasi-onirică a graţiosului balet a-gravitational care este duelul pe viaţă şi pe moarte dintre „infanteriştii aerieni" Ivan Trifonovici Zbrinov, rus sadeá aflat în slujba ocupanţilor evrei ai portului Konstanţia, şi Piotr Neagovici Treznea, român rusificat, care luptă pentru regele Ferdinand Karlovici: lansat descensiv din dirijabilul lui Aurel Vlaicov, Treznea se înfruntă pe cerul Constanţei de parcă s-ar afla în starea de imponderabilitate din spaţiul cosmic, cu zburătorul rus lansat ascensional din port, pentru ca în finalul luptei din ambii să rămână „doar nişte zdrenţe însângerate care căzură, fâlfâind, către alte zdrenţe însângerate, aflate pe sol". Şi mai sunt în Constanţa 1919 câteva astfel de episoade, în care pitorescul nu rămâne pur caricatural şi buf, ca în rest, un ultim exemplu fiind parafraza pe motivul „El Zorab", coşbucianul armăsar pur-sânge purtând, la Liviu Radu, sinestezicul nume Yildîrîm („Fulgerul", ca sultanul Baiazid). <br /> În aceste limite, repet, cartea se citeşte cu plăcere, este ataşantă şi alertă, oferă o lectură agreabilă. <br /> În definitiv, există şi o plăcere a pitorescului, pitorescul poate fi gustat în sine. Dar nu-i prea puţin? <br /><br />BRUNO ROLKE<br />R. BUROLENKO<br />GETBEGET SADEA<br /><br /><br /><br /><br /><br />DINCOLO DE ISTORIE <br /><br />György Györfi-Deak<br /><br /><br /> Alcătuită asemenea „Triptic"-ului, volumul său de debut, din trei părţi, noua carte a lui Liviu Radu, intitulată „Constanţa 1919", demonstrează maturitatea unui talentat creator de lumi imaginare şi de poveşti. Întâmplarea a făcut ca atunci când s-au aniversat / comemorat împlinirea a 80 de ani de la terminarea primului război mondial, să iau parte la punerea în pagină a unei sume de comunicări legate de respectivul eveniment, studii semnate atât de nume cunoscute ale istoriografiei româneşti, cât şi de cei mai buni savanţi maghiari din domeniu, deci să am un cadru de comparaţie potrivit.<br /> Cu totul străin spiritului elen, care-şi prezenta zeii cu bubele lor cu tot, ba Hefaistos încă îşi mai trăgea şi piciorul, la noi istoria a dobândit o aură de sacralitate, cu pretenţii de perfecţiune, lucru care l-a determinat pe Lucian Boia s-o studieze precum o mitologie. Orice încercare de repunere a adevărului istoric în drepturi, precum cea încercată în anumite manuale alternative, a stârnit un scandal monstru şi o derută totală, atât printre cititori, cât şi printre autori. Ca să dau un exemplu: Dimitrie Cantemir a fost un cărturar „de talie evropenească", iar Constantin Brâncoveanu un martir al creştinătăţii, dar oare câtă simţire patriotică dovedeşte acela care încearcă să descopere faptele incriptate de primul în cunoscuta-i „Istorie ieroglifică"?<br /> Pe acest teren minat al orgoliilor naţionale păşeşte cu dezinvoltură Liviu Radu. Cartea sa propune trei alternative la istoria „reală", trei scenarii în care România ajunge să fie înglobată pe rând în imperiul habsburgic, imperiul rus sau în cel otoman şi, cum fiecare dintre aceste mari puteri a devenit una dintre învinsele conflagraţiei mondiale (Rusia de revoluţia bolşevică), românii încearcă prin tratative sau cu arma în mână să-şi determine viitorul. <br /> Contestatarii capătă de le început un os de ros, deoarece în „Tratative la Konsstanza" apare personajul Ion Antonescu (maior de husari, cu studii în Franţa), pe care a încercat şi Marin Preda să-l reabiliteze în „Delirul". La Liviu Radu, contestatul erou apare doar ca aghiotantul mareşalului Aweresku, un militar băţos, care nu dovedeşte nici un pic de diplomaţie în faţa negociatorilor Antantei, cu toate că aceştia intenţionează să le atribuie ungurilor Banatul şi Transilvania (Köszönöm szépen!), adică să distrugă unitatea statală reprezentată simbolic pe soclul statuii regelui Karl (totuşi de Hohenzoller), unde au fost trecute anii în care Austria a cucerit diferite „părţi" ale regatului: Transilvania - 1699; Oltenia - 1718; Bucovina - 1775; Muntenia şi Moldova - 1782 (nicidecum 1859!); Dobrogea - 1878; Basarabia 1919.<br /> Sunt de admirat şi cultura şi dezinvoltura cu care Liviu Radu modelează un material atât de puţin maleabil precum prejudecăţile cronografice. Istoria paralelă pare familiară, schimbările introduse de autor operează cel mai adesea la nivelul detaliului, „buturuga" mică" capabilă însă să genereze semnificaţii inedite - şi unele idiosincrazii (cine se simte râios să se scarpine!). Astfel, „Morgensternul" filosofiei şi poeziei româneşti, Michail Eminowitsch, conaţionalul lui Nicolaus Lenau (oare câţi „patrrrioţi" ştiu că Lenau s-a născut într-un sat bănăţean?), profită de relaţiile soţiei sale, Mite Kremnitz ca să devină ministru al Culturii în mai multe rânduri.<br />Blasfemie! - vor urla cei care cunosc strădăniile revizorului şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui. De ce nu al învăţământului? Să-i lăsăm pe aceştia în seama lui Sigmund Freud, care, la invitaţia lui Lazăr Şăineanu, a profesat doi ani în Bukarest, unde a fondat o şcoală. Exemplele pot continua...<br /> Dacă prima parte constituie un fel de introducere analitică în temă, cea ce-a doua parte a „tripticului" este creionată mult mai dinamic. Îmi voi înfrâna pornirea de a vă relata acţiunea, pentru că nu vreau să vă răpesc plăcerea de a savura arta unuia dintre marii noştri povestitori, căreia i-ar merge buhul şi-ar veni lumea să-l asculte chiar dacă am cădea într-o continuă pană de curent, de-ar înţepeni tipografiile şi autorii ar fi nevoiţi să povestească prin parcuri, prin iarmaroace, pe la colţuri de stradă, cu pălăria în faţă, „qie ting xia hui fen jie" = „atunci ascultaţi dezvăluirile făcute în capitolul următor", cum ziceau meseriaşii chinezi de odinioară, care se opreau din povestit într-un moment cheie al acţiunii şi-şi îndemnau ascultătorii să mai plătească un bănuţ dacă vor să audă continuarea. Eu am urmărit bătălia aeriană purtată deasupra portului „Konstanţia" cu sufletul la gură, deşi mintea mea de fizician încerca uneori să strivească corola de minuni imaginată de autor, dar să-i fi uns pe bolşevici cu măduvă de oase într-o zi cu Lună Plină, forţa naraţiunii tot m-ar fi smuls şi m-ar fi purtat cu ea. La urma urmei, Poul Anderson şi-a pus eroii din „Operaţiunea Haos" să se avânte în luptă pe cozi de mătură sau pe covoare zburătoare şi tot nu m-a deranjat.<br /> Una dintre corespondentele site-ului critic „Pro-Scris", o feministă înfocată, i-a reproşat autorului că n-a găsit nici un personaj feminin în carte, în afară de o variantă inedită a... „Mioriţei". Îi reamintim tinerei că în vremuri de război, femeile şi copii sunt puşi la adăpost, ca să nu păţească precum Anica, sufletul îngeresc care veghează asupra celei de-a treia părţi, „Fuga din Küstangé". Ea va trebui să decidă şi soarta lui Nastratin Hogea, care a venit până la plaja unde s-au adunat militarii turci care urmează să fie repatriaţi. Pitorescul erou caută sensul unui vis care-l obsedează, al cărui înţeles simbolic ar fi că putem cu toţii să mâncăm o pâine mai proaspătă în ţara asta, fără să ajungem la vărsare de sânge. Umanitatea şi optimismul lui Liviu Radu transpare cel mai bine din felul de-a fi al şugubăţului hagiu, care devine un fel de alter-ego al naratorului (de unde mai pui că principalul său sfetnic e Karagöz, un catâr vorbitor). Miracolul caracteristic poveştilor orientale e dozat cu multă măiestrie, precum în cazul armăsarului ucis pe plajă de stăpânul care nu vroia să se despartă de el, un „El Zorab" care învie, ca să arate că refugierea pe mare e doar o cale a disperării, o soluţie lipsită de demnitate în cazul unor bărbaţi tineri şi în putere.<br /> În concluzie, Liviu Radu reuşeşte să creioneze trei lumi total diferite ca structură socială sau ca mentalităţi, să le individualizeze şi să le facă memorabile. merită cu prisosinţă elogiul adus de Sebastian A. Corn în povestirea ce constituie inedita postfaţă a acestui volum, apărut în colecţia „Morfeu" a editurii „ProLogos" din Bucureşti.<br /><br /><br /><br /><br /><br />Paralele între lumi paralele (3)<br />LITERATURA WESTERN ŞI LITERATURA SF<br /><br />Liviu Radu <br /><br /><br /> Într-un volum, apărut prin anii optzeci (nu dăm nume), care-şi propusese să trateze poziţia literaturii faţă de fascinaţia aventurii, autorul dedicase un capitol literaturii western. Numai că, deşi avea o serie de opinii, respectivul critic nu reuşise să citeze nici măcar un nume de scriitor de literatură western, ba, mai mult, nici măcar un nume de roman! Amintise de un roman al Willei Carter (căruia nu-i dădea titlul), recunoscând însă că respectivul volum nu putea fi încadrat în literatura western. Am amintit această poveste pentru că este exemplificatoare pentru poziţia criticii literare faţă de un gen căruia îi recunoaşte existenţa, dar despre care nu ştie nimic.<br /> Pe de altă parte, merită să amintim că genul nu s-a bucurat de prea multă atenţie din partea editurilor din ţara noastră. Nu spun din partea cititorilor, pentru că nici înainte de 1989, nici după aceea, n-a existat vreo editură din România care să se intereseze ce şi-ar dori cititorii şi să le ofere acest lucru. Deci, editurile au decis că românilor nu le place western (după cum posturile de radio sau televiziunile prin cablu au decis că nu le place country) şi, în ultima jumătate de secol, în ţara noastră au fost publicate doar vreo două westernuri, apărute în binecunoscute colecţii de romane poliţiste (un Zane Grey în Aventura - şi care era volumul doi din ciclul Nevada - şi unul în Enigma), plus câteva volume în condiţii mizerabile la edituri fantomă, fără copyright şi în traduceri execrabile. Plus o încercare de plasare a unei tâmpenii româneşti sub pseudonim străin, prin 1991, parcă. <br /> Deci, românul cunoaşte literatura western doar din filme. După cum publicul larg cunoaşte SF-ul tot din filme. Deci, iată că am descoperit o primă asemănare între cele două genuri.<br /> Pe de altă parte, apropo de cele spuse la început, literatura western este substanţial tradusă în Germania şi Franţa, iar unii autori sunt cunoscuţi pe plan mondial. Aş cita numele lui Louis L'Amour - pe care Willie Nelson (cine o fi şi ăsta?) îl pomeneşte într-un cântec al său şi care a scris vreo sută de romane, publicate în vreo două sute de milioane de exemplare. Pentru comparaţie, Isaac Asimov a scris vreo trei sute de cărţi, dar dintre acestea doar patruzeci sunt romane şi vreo patruzeci de culegeri de povestiri, restul fiind lucrări de popularizare, antologii şi alte lucrări nonficţionale.<br /> Toate acestea au fost înşirate pentru a demonstra că literatura western există, are un număr de cititori pe care şi l-ar dori şi alte genuri, deci nu merită să fie tratată aşa cum a procedat criticul al cărui nume nu l-am menţionat.<br /> Dar ce este literatura western?<br /> Nici măcar acest lucru nu-i cunoscut în afara cercurilor de fani. Greşelile cele mai curente se fac în mass-media, unde orice film a cărui acţiune se petrece în vestul sălbatic este cotat de western, chiar dacă subiectul arată clar că-i o poveste poliţistă, de dragoste sau de alt soi.<br /> Westernul este o literatură care tratează o atitudine. Locul în care eroii îşi manifestă acea atitudine contează prea puţin. Literatura western cunoaşte mai multe subgenuri: poveşti cu şerifi, poveşti cu colonişti, poveşti cu indieni. Bineînţeles că aceste trei tipuri se pot combina în nenumărate feluri, însă fanii consideră (precum fanii SF care consideră că adevăratul SF este hard-SF-ul) că adevăratul western este cel cu şerifi.<br /> Deşi poveşti cu indieni şi colonişti s-au scris multe, iar cele mai frumoase îi aparţin lui Fenimore Cooper, lucrări de acest tip nu ţin de literatura western, ci de cea de aventuri. Nici memoriile de călătorie prin vestul american nu fac parte din literatura western, deşi unii antologatori români au scos pe vremuri nişte volume pline cu fragmente din asemenea memorii şi le-au etichetat de antologii western.<br /> Poate că o să pricepeţi mai bine ce vreau să spun, dacă o să vedem cum a apărut literatura western.<br /> Literatura western este unul dintre puţinele genuri literare care se trage direct din literatura populară. În a doua parte a secolului XIX, în vestul îndepărtat, unde nu existau ziare cu circulaţie largă sau alte mijloace de comunicare în masă, poveştile ieşite din comun ale unor şerifi, pistolari sau cercetaşi au făcut obiectul unor cărţulii ieftine, în mare tiraj, scrise la început de ziarişti, apoi de scriitori dedicaţi genului. Ca orice literatură populară, cărţuliile respective creau caractere puternice, în alb şi negru, cu exagerările de rigoare. Inspirate din realitate, dar - prin succesul lor - modificând şi modelând realitatea, au ajuns să impună un anumit tip de erou, justiţiarul violent, bun mânuitor al armei, care respectă un anumit cod etic, chiar dacă acesta se afla la marginea legii. Westernul a ajuns astfel să contureze un anumit tip de conflict, valabil doar într-o anumită perioadă istorică, în care mecanismele statului erau slabe, iar justiţia se făcea de către persoane mai mult sau mai puţin oficiale. Caracterul profund uman al acestui tip de conflict, personajele extraordinare şi conştiinţa că actuala civilizaţie a moştenit ceva de la cei care au extins graniţele lumii civilizate în epoca aceea fac ca westernul să fie valabil şi azi, deşi condiţiile istorice care i-au generat apariţia au dispărut de mult.<br /> Iniţial literatură populară, westernul devine literatură a unei elite care cunoaşte istoria şi modul de viaţă din vestul american al sfârşitului de secol XIX, pentru că nu veţi găsi niciodată un western care să vă explice cum trage un Winchester sau cum se pune şaua pe cal (sau cum se prinde o vită cu lassoul).<br /> Prin faptul că se referă la un mediu socio-istoric dispărut, westernul reprezintă o literatură evazionistă, ca majoritatea literaturilor de origine populară. Dacă literatura SF priveşte spre viitor, westernul priveşte spre trecut. În ambele cazuri, cititorul judecă prezentul, care-i considerat inferior. Sigur, literatura western a evoluat mult, personajele au devenit tot mai complexe, dar tipul de conflict a rămas acelaşi. <br /> Dar care-i acel tip de conflict, despre care am tot pomenit? Exemplul cel mai bun îl constituie povestirea după care a fost făcut filmul Diligenţa: o călătorie periculoasă, în timpul căruia cititorul cunoaşte personajele principale, creionate schematic, mai degrabă tipuri umane decât personaje: şeriful ursuz şi corect, banditul cu suflet mare, soţia virtuoasă şi neajutorată, târfa dură în vorbe, dar cu inimă de aur... Aventura care se derulează este, în fapt, o îndelungă pregătire pentru scena înfruntării finale, care este întotdeauna scurtă, violentă şi definitivă.<br /> Bine, veţi spune, şi ce legătură are literatura western cu SF-ul? Are, fie numai pentru faptul că westernul a marcat atât de puternic mentalitatea americană, încât mulţi autori îi sunt tributari, chiar fără să ştie. Un subgen SF, space opera, este o transpunere în mediu SF a conflictului şi personajelor western. Analizaţi cu atenţie subgenul respectiv, ţinând seama de caracteristicile literaturii western şi veţi descoperi că nu greşesc. <br /> Literatura SF mai are în comun cu literatura western o anumită mentalitate, cea a omului care nu cunoaşte graniţe, care simte că trebuie să ducă tot mai departe civilizaţia umană. Iar relaţia om-alien este asemănătoare celei colonist-indian: înţelegere dacă se poate, luptă dacă trebuie, dar, în toate cazurile, omul îşi va impune modul de viaţă...<br /> Există multe asemănări formale între cele două genuri, ca şi între modul în care acţionează - şi reacţionează - scriitorii şi cititorii celor două genuri. Dar aspectul cel mai important, şi care, până la urmă, dă vitalitate celor două genuri, este încrederea în om, în capacitatea acestuia de a se adapta, de a deveni mai bun, de a dori ceva mai bun. Ca toate literaturile cu oarecare sorginte populară, au ambele un fond esenţial optimist, chiar atunci când aparenţele sunt pesimiste.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMETALIA SAU RISIPIREA CORPURILOR <br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Nu l-am văzut în viaţa mea pe Cătălin Sandu. Am în faţă doar fotografia lui care mă priveşte râzând de pe coperta primei lui cărţi DUEL CU CEAŢĂ Şi LOTUŞI. E un tip pe bune, de la mine fericit că e pe cai mari. Şi de ce n-ar fi aşa? Iar eu greşesc vorbind despre prima sau a doua lui carte. Cătălin Sandu îşi scrie Cartea ca mai noi toţi. Tocmai de aceea ţin cu el. N-o să vorbesc despre defectele ficţiunilor lui atâta vreme cât ficţiunile bufniliene sunt pline de erori. Dar aceasta să fie unica preocupare a Lectorului Ideal ? Să pună în lumină defectele? Să ne povestească şcolăreşte ce a vrut să ne spună autorul? Dar este oare Cătălin Sandu în dreptul său natural un autor? Citesc la pagina 76 din romanul său, FRAGMENTALIA SAU PENULTIMUL RAZBOI MONDIAL instrucţiuni extrem de interesante pentru desfăşurarea lumilor sale. Iată: „Pătrunse înăuntru şi puse piciorul pe prima treaptă". Sigur că unii critici gomosi ar strâmba din nas şi m-ar trimite la plimbare. Dar eu afirm că e o instrucţiune cheie. Înainte de toate vorbeşte despre poziţionarea lui Cătălin Sandu în regimul neuclidian. Acest fapt nu este lipsit de importanţă pentru el. Căci între şovăire şi golul ce urmează e o Vecinătate. Vecinătăţile explicitează limitele. La Cătălin Sandu limitele par a fi ale vecinătăţilor aşa cum e normal să fie. Eu sunt interesat dacă scriitorul Cătălin Sandu poate supravieţui în această lume guvernată de euclidice. La pagina 122 citesc „Pătrunseră în magazin..." . Să observăm că scriitorul Cătălin Sandu ar fi putut folosi, pentru uşurinţa sa, verbul a intra. Nu o face. Foloseşte a pătrunde ceea ce presupune un angajament din partea actantului său. A pătrunde presupune iniţiativă. A pătrunde înseamna a-ţi asuma anumite riscuri. A pătrunde înseamnă forţă. Si aceasta cred îl caracterizează pe deplin pe Cătălin Sandu. El îşi asumă desfăşurarea lumilor sale ficţionale. Le pătrunde. Virilitatea e la el în toată splendoarea. E aproximativ o decorporare această pătrundere. La lectură, îmi plac interioarele lui Cătălin Sandu pentru că mă obligă să construiesc alături de el. In asta aş vedea şarmul său. Mă obligă să fiu insurgent în dauna aridităţii şi a drămuitului. Decorporându-şi personajele, Cătălin Sandu îşi asumă câteva riscuri evidente. Ele s-ar putea revolta negăsindu-se manipulabile. E însă numai aventura personală a lui Cătălin. Nu o să salut venirea lui pe lume prin două cărţi şi nici nu vreau să-l tratez de sus aşa cum obişnuiesc cvasitotalitatea criticilor la apariţia unui nou scriitor. Motivele pentru care scrie Cătălin Sandu sunt evidente. Cel mai mult mă impresionează la el felul în care ştie să se mişte în propriul spaţiu. Virtualul nu-i joacă feste. Se pliază în forme dinamice sublimând în elegante personificări gen „dimineaţa îl prinse pe Marian Caşalotul...". Structurile lui Cătălin Sandu sunt limpezi. E limpezimea luciului unei mări care anunţă furtuni nimicitoare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂUTÂNDU-L PE CĂTĂLIN IONESCU PRIN AGARTHA ÎL DESCOPĂR CA FIIND ATRACTOR AL FANTASMELOR ÎN CASCADĂ ÎN TIMP CE MENTALUL SE SCHIMBĂ ACEASTA FIIND CHEIA NEÎMPLINITEI SHANGRI-LA <br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />PRIMA EXPLICITARE<br /> Nefiind critic. Neavând sistem. Vociferând împotriva criticii. Înfierând sistemul. Afirmând libertăţile în contra conservatorismului şi aroganţei critice. Negăsind suficientă această aroganţă. Raportând la dinamica universală, descoperind deşertăciunea criticii. În îngustimea ei. Nereuşind ea să exploreze. Natura textului nefiind aparenţa ei, iată mizeria criticii. <br /><br />A DOUA EXPLICITARE<br /> Fiind scriitor. Neavând subordonare şi nici fiind subordonat. Neavând teamă. Nefiind conservator. Nefiind ahtiat. Fiind al totalităţii rebel în rebeliunea lui. Căci scriitorul nu are de-a face cu aparenţele fie ele premii, fie ele cenacluri, fie a1e coame sau chelii de critici aflaţii bahic în căutarea esenţei.<br /><br />A TREIA EXPLICITARE<br /> Căci critice îşi este suficientă. Ea se face pentru nimic, în beneficiul nimicului, fiind blazon. Secvenţa critică este a publicităţii scriitorului iar nu spre explicitarea lui. Aflată doar ca etichetă, enumerând sau etalând reuşita lui. Batjocorind înţelesurile. Văzând în superioritatea interpretării academice nu mizeria ei ci ţanţoşa ei trecere. <br /><br />CĂTĂLIN IONESCU FIIND ATRACTOR <br /> Întâmplător acest atractor poartă numele de Cătălin Ionescu. Din punct de vedere informaţional atractor fiind. Nu întâmplător aparţinător al unor istorii. Timpul ionescului. Tocmai de aceea îi definesc matricea informaţională. Tocmai de aceea caut în ficţiunea lui acea măsură a fabulatoriului fie el şi numit Agarttha. Teritoriu fabulos al fantasmelor. Nu e joc de umbre iar cuţitul subţire al brahmanulul e departe de a fi cuţit ci mai degrabă vector. Asupra mişcării din neîmplinita Shangri-La un moment de meditaţie. Căci textul nu e text aşa cum Cătălin Ionescu nu e Cătălin Ionescu ci rămâne a fi descoperit ca fiind o matrice informaţională cu o dinamică proprie, atractor fiind. Potrivit lui, asemenea lui se structurează rata de evenimente. Evenimentul ca fiinţă. Iată o posibilă deschidere a porţii Cătălin Ionescu acesta fiind un nod informaţional şi nu fiinţă potrivit legii aparenţelor. Legea aparenţelor nemiloasă fiind acţionează asupra îngâmfatului critic, asupra majurului de la evidenţa populaţiei, asupra secţiei de votare şi asupra mintosului de la serviciile secrete în a cărui arondare se află rotirea lumilor. Îngâmfatul critic netrebuincios fiind în acţiunea de interpretare, de elucidare, de păstrare a sensului. Căci pentru păstrarea sensului se jertfeşte Cătălin Ionescu hălăduind prin Agarttha, căutând-o spre a o penetra. Căci Agarttha ionesciană este vulva. Nu spre deliciul vulgului. Nu spre victoria orgasmului. Nu dansul acoperă cu văl orgasmul căci rotirea este nu a femeii Rhadna ci a spinului. Şi analiza şi interpretarea ducând în final la aflarea sensului de rotaţie. Căci Ionescu cu prenumele Cătălin fiind atractor creează aparenţe pe care criticul îngâmfat o poate numi proză, nuvelă, text mai lung, viciind şi elucubrând. Asupra formei. Asupra sensului. <br /><br />APARENŢA NUMITĂ PERSONAJ PĂCĂLIND LECTORUL<br /> În fine, Cătălin Ionescu asumându-se a fi în plinătatea existenţei ca fenomen. Fiinţarea lui cotidiană nefiind alterare a sensului de rotaţie ci răgaz. Întrebându-mă cum de se compun atâtea forţe, nu doar patru universale, formând fiinţarea, guvernând fiinţarea numită, spre uzul profanului, Cătălin Ionescu. Căci nefiind personaje la Ioneacu vom vorbi despre perfidia aparenţei păcălind lectorul. Atractor fiind, liniile de forţă ar putea fi numite. Li s-ar putea atribui nume. În acest fel ascunzând structurile informaţionale care nimic nu au de-a face cu textul. Acesta nefiind un text de cenaclu şi nefiind al autorului său. Căci romanul fie el de unul sau de multiplul lui unu este doar suport, nefiind ficţiune, ficţiunea abia urmând şi nu liniar, adică după. <br /><br />ASUPRA FIINŢĂRII CA FIINŢĂ, FIINŢA FIIND CĂTĂLIN IONESCU<br /> Sigur că Bufnilă îşi asumă riscul, acesta nefiind risc ci o stare a dinamicii mentalului său. Asemenea lui, Cătălin Ionescu este un mental compus din linii de forţă. Oprindu-ne, îngheţând de fapt în această fază informaţională, să găsim de cuviinţă a spune că fiinţa Cătălin Ionescu se explicitează prin această înşiruire de spaţii albe şi negre, Agarttha fiind. Că nu demultiplicarea zeilor că nu centralizarea adoraţiei ar fi cheia ci mentalul. Dar ce este mentalul dacă între el şi Bufnilă, dacă între el şi Cătălin Ionescu, dacă între el şi voi se află fractura? Căci fiinţa în fiinţarea ei nu solicită interpretarea potrivit căreia ar fi mişcare nudă şi vulgaritate. Fiinţarea nici nu are în clin şi-n mânecă cu încercarea criticului nefiind trebuincios asupra interpretării el povestind sau adăugind sau rescriind Neîmplinita Shangri-La. <br /><br />DESLUŞIREA FIINŢĂRII, FIINŢA FIIND CĂTĂLIN IONESCU-HĂLĂDUIND-PRIN-AGARTTHA<br /> Căci nu oficiul stării civile are cheia aşa cum nu o are nici secţia de votare nici supraveghetorul care numără sau condica de prezenţă preschimbată în cartelă magnetică. Pentru că a numi nu este fundamental ci poate, cel mult, păgubos. Cătălin Ionescu-hălăduind-prin-Agarttha pare a explicita, mai mult a incita lectorul în a se demultiplica. Nemaifiind mai multe fiinţe ci doar una singură. La capătul orgasmului fiind Cătălin Ionescu, descoperirea mea fiind. Căci nu pot vorbi despre natura scriitorului nevorbind despre dinamica sa. Căci nu pot numi scriitorul fără să numesc chinul său, zvârcolirea sa în încercarea sa de a fi fiinţă. Căci fiinţarea este un raport. Şi că zicând aceasta găsesc de cuviinţă să zic că fiinţa Cătălin Ionescu este un raport dinamic între ceva şi altceva. Căci aceasta îmi comunică textul lecturându-l, adică asumându-l vulgar prin lectură. Că decodificarea la lectură ar fi o superbie, o mare înşelătorie. <br /><br />ACEASTA FIIND CHEIA<br /> Eu nu purced în acest orgasm al fiinţării căutând polemistul de serviciu. Nu purced în a explicita şi asuma căutând servilul sau golanul de lux nărăvit prin cenacluri oficiale gata să ridice osanale sau să arunce diatribe. Nu purced întru fiinţarea Cătălin Ionescului spre a descoperi la bară vreun avocat, vreo curviştină mucoasă gata-gate să-mi vorbească despre prozodie şi cânturi. despre sutană, despre Graal, despre ochiul care poartă numărul trei, aici fiind răspântia în care se pierde vulgul. Căci purtând al treilea ochi e ca şi cum ar fi o fractură. Ar fi o frontieră. Căci Agarttha nu e dincolo. Căci Agarttha e doar motiv. <br /><br />O ULTIMA EXPLICITARE<br /> Aceasta fiind încă cheia. Una dintre cele mai teribile fraze ale fandomului. Cheia fiinţării fiind. Descoperită de Bufnilă care se cocoşează prin textele ionesciene. Prin volutele informaţionale ale lui Cătălin Ionescu tânjind, căutând, aflându-şi singurătatea în aşa-zisul joc de umbre şi lumini care joc nu mai e necesar, nu e suficient, nefiind. Nefiinţa neînsemnând negarea fiinţei la Cătălin Ionescu el asumându-şi nefiinţa, construind-o, deconstruind-o, sistematic, matematic, pervers. Căci el găseşte în nefiinţă, în nemişcare şi negândire ca proprietate a fiinţei această memorabilă frază aflată la pagina 83 din romanul MOTOCENTAURI PE ACOPERIŞUL LUMII, volum al mişcării „Quo Vadis", editat de Karmat Press în anul 1995 (făcând o simplă glisare, 666). Nefiind însă numărul fiarei ci mult mai mult, în căutarea coincidenţei fiind, căutând incidenţele, conspiraţiile, încântătoarele. Încântătoarele fiind fantasme în cascadă avându-l ca FIIND pe Cătălin Ionescu. Şi iată memorabila frază: <br /> „Am încercat să meditez, dar mentalul meu se schimbase, se modificase şi ştiam că încercarea mea era fără izbândă, deşi eram liniştit şi curat".<br /><br />MĂ OPRESC SĂ ADMIR ACEASTĂ FASCINANTĂ FRAZĂ<br /> Este. <br /><br />VORBIND DESPRE MENTAL CĂTĂLIN IONESCU FIIND LOCUIT?<br /> Adică descoperind locuirea. Căci aceasta este chestiunea. Locuirea fiinţei. Fiinţarea înseamnă locuire. A te locui. Sau a te înlocui. Căci a te înlocui nu înseamnă oare o schimba mentalul? Numai că Ionescu cu prenumele Cătălin este înlocuit prin înlocuirea mentalului său, adică fiind un altul. Un al doilea sau chiar al treilea dacă ar fi să fim de acord că nu fiinţează un singur Cătălin Ionescu chiar dacă există un singur Cătălin Ionescu. Căci fiinţarea este a seriei în timp ce existenţa, ca istorie fiind. Nefiind aparenţele, nemaitrebuind să ne prostituăm vorbind despre personaj şi despre dramă, despre stil şi despre vorbirea frumoasă, dialogul nefiindu-ne trebuincios. <br /><br />NEFIIND DE TREBUINŢĂ MENTALUL <br /> Înţelegând prin aceasta că Ionescu purtând prenumele Cătălin pune pentru prima oară în (acest) fandom chestiunea utilităţii mentalului el fiind predispus schimbării înlocuind. În locuirea sa, mentalul trădează. Este altul. Nu unul numit. Ci un fenomen al fiinţării fiind. FIINDUL, ca fantasmă. Atractor, Cătălin Ionescu. FIINDUL se multiplică procedând le structuri informaţionale sau se demultiplică în mai multe locuri fiind. Sub forme variate, instrumentând variaţia, transpunerea, tranzienţa. Nefiind de trebuinţă mentalul, rămânem ai tranzienţei sau ai transpunerii. Fără formă. Lipsiţi de soliditatea fondului. Variaţia ia locul fondului locuindu-l. Tranzienţa ia locul formei locuind-o. Transpunerea este însuşi scriitorul Cătălin Ionescu. Fantasmele se succed în cascadă aceasta fiind liniaritatea noastră ca fiinţă spre a putea explicita în acest fel NEÎMPLINITA. <br /><br />ÎN ABSENŢA MENTALULUI, FIIND CĂTĂLIN IONESCU ATRACTOR<br /> Mentalul absent. Fiindu-şi de ajuns, locuindu-se pe sine ca mental şi nefiind al celui numit Cătălin Ionescu, al celui numit Bufnilă sau al celor numiţi, voi, lectori. Mentalul nefiind, cine ne locuieşte. Pare a fi, afirm vulgar, întrebarea. De cine suntem locuiţi şi când am fost în-locuiţi. A înlocui e ca şi cum te-ai lăsa cuprins de un loc sau 1-ai cuprinde pe dinăuntru. Ca şi cum te-ar transpune. Cătălin Ionescu fiind atractor de situaţii, acestea fiind fantasme în cascadă, nu una după alta ci în mişcare fiind şi în tranzienţă. <br /><br />CĂTĂLIN IONESCU ÎN CONTRA FANDOMULUI<br /> A fi în contra nu împotrivă ci a propune, a descoperi, a ilumina înainte mergător. A fi în contra nu presupune un regim al adversităţii ai a fi înainte, descoperitor. Din acest subtil şi extrem punct de vedere, Cătălin Ionescu descoperă şi pune în funcţiune VARIAŢIA, TRANSPUNEREA ŞI TRANZIENŢA. Locuindu-le cu fantasme. <br /><br />ATRIBUIREA DE SENS <br /> Dată spre lectură lui Bufnilă, Neîmplinita nu este a criticului ofrandă. Nu aparţine iubirii ci structurilor dinamice fracturate şi în căutarea unui locuitor. Textul fiind structură informaţională asemenea unei cochilii. Elementul oceanic este propriu lui Cătălin Ionescu nu prin cuvânt ci prin starea informaţională. Căci NEÎMPLINIT este oceanul în afara numelui său. Atribuirea de sens se face prin VARIAŢIE, TRANSPUNERE ŞI TRANZIENŢĂ. Cătălin Ionescu e primul din (acest) fandom care procedează la dez-locuirea sa prin aceste proceduri. Afirmându-şi libertăţile în contra conservatorismului şi aroganţei critice.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SF, MINCIUNI ŞI INTERNET<br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br /> În numărul trecut, Voicu Bugariu încerca să lanseze un soi de anti-provocare cititorilor Pro-Scris, printr-un apel la o dezbatere pe tema polemicilor - argumentând că, pentru science fiction, polemica nu este benefică. Dar conform bunelor obiceiuri ale science fiction-ului românesc, acest gest a trecut neobservat.<br /> În ciuda acestei nepăsări, în problema polemicilor cordiale apare ceva. Teama. O teamă difuză, neprecizată, de orice ameninţare, reală sau nu, la adresa science fiction-ului, venită de oriunde: fie din afară, dinspre mainstream, fie din interior, de la iresponsabilii care „fluieră în biserică" (de genul subsemnatului). Se manifestă pregnant mentalitatea „societăţii închise". Model social în care polemicile, fie ele şi cordiale, sunt percepute ca un act de „trădare", care, în cel mai bun caz, crispează figurile celor vizaţi. În care orice atenţionare asupra unor aspecte, de cele mai multe ori minore, şi a căror existenţă trebuie privită cu zâmbetul pe buze, este asimilată automat cu un act ostil la care să te simţi obligat fie să răspunzi agresiv sau auto-jelindu-te, fie să îl ignori cu suveranitate şi maxilare încleştate. <br /> Motivaţia generală este însă relativ simplă. Societatea închisă cultivă, fie şi indirect, nonvaloarea. Spiritul societăţii închise este catastrofic în zilele noastre, într-o lume care-şi caută, întâi de toate, deschiderea spre exterior. O societate închisă într-o lume înconjurătoare deschisă este, prin definiţie, un paradox păgubos. Paradox manifestat pînă şi pe internet (ciudată ironie), prin simptomele vechiului principiu (de sorginte comunistă): „cine nu-i cu noi e împotriva noastră".<br /> Asta la nivel teoretic. Pentru că la nivel practic, lucrurile sunt şi mai încurcate. Science fiction-ul unei „societăţii închise", capătă pe aceste coordonate alte valenţe, inclusiv cele ale prieteniilor personale. Cum unui prieten nu trebuie să-i faci rău, relaţiile închise devin dogme: polemica trebuie interzisă! Dogme care, inerent, nu pot fi ocolite: diplomaţia relaţiilor interumane într-o societate închisă nu poate trece peste anumite bariere. O concluzie tristă, dar perfect adevărată. <br /> Dar, chiar nedepăşind - nici de departe - aceste limite, polemica este recepţionată în mod direct ca un atac la persoană. Un exemplu reprezentativ poate fi găsit în materialul semnat de Michael Hăulică în Lumi virtuale 12-13 (ianuarie-februarie 2001), urmare a editorialului Pro-Scris din numărul trecut. Şi în numele acestei concluzii, informăm cititorii noştri că „polemicile" cu Michael Hăulică se opresc aici. Este vina semnatarului acestor rânduri că Mike Hăulică s-a simţit atât de lezat şi de atacat încât a „comis" articolul cu pricina. Este vina mea că Mike Hăulică, un prieten adică, s-a considerat dator să adopte orice metodă (inclusiv minciuna) pentru a „ieşi din corzi". Subsemnatul îi mulţumeşte totuşi lui Mike Hăulică pentru cea mai extinsă cronică a revistei Pro-Scris „comisă până acum". Restul este nesemnificativ. Iar dumneavoastră, stimaţi cititori, dacă sunteţi curioşi cu privire la chestia cu minciuna, nu aveţi decât să faceţi investigaţii pe cont propriu: citiţi Lumi virtuale, citiţi Pro-Scris (găsiţi on-line toate apariţiile lor), citiţi Gazeta de Atlantykron (Pro-Scris o are în variantă electronică şi v-o poate expedia la cerere, prin mail) şi judecaţi. Nu vă ambalaţi foarte tare, însă, nu merită. Faptul este oricum consumat - şi jenant.<br /> Am apelat la parafraza după titlul filmului „Sex, minciuni şi video casete" pentru că reprezintă, în mod stilizat, desigur, câteva dintre caracteristicile definitorii ale unei societăţi închise. Societate care se teme de viitor, la fel de tare pe cât se teme de deschidere. Şi este, întâi de toate, trist, că modelul science fiction-ului românesc se mulează atât de clar pe conturul unei societăţi închise. Ruptă de exterior printr-o retragere în adâncuri, în umbra unor persoane avide de interese îndoielnice. Refuzând, prin mentalitatea de genul „nu ne vindem ţara", orice contact cu „literatura curentului principal", pe motivul lipsei de înţelegere a „valorii", science fiction-ul românesc refuză şansa implicării în deschiderea viitorului.<br /> Sigur că modelul societăţii închise conferă celor nesiguri o anume stabilitate. Mergând, în cazuri extreme, la oferta, mai mult decât tentantă, a unui abonament de osanale. Preţul este plătit însă, ca de obicei, de toată lumea. Dincolo de orgolii, dincolo de entuziasmul pus în joc, nu mai rămâne nimic. Şi, prin prisma modelului societăţii închise, mă văd nevoit să-l contrazic, pur principial, pentru ultima dată pe editorul Lumilor virtuale, atunci când afirmă:<br /> «Să fim clari, însă: de concurenţă nu mi-e teamă, iar dacă "concurenţa" crede că nici măcar pe Internet nu e loc pentru toată lumea, atunci... toata stima, domnule!»<br /> Sigur că pe internet este loc suficient pentru toată lumea. Dar democraţie înseamnă, întâi de toate, deschidere - şi curaj al răspunderii. Altminteri hârtia, fie ea şi electronică, pe care se scrie orice, pentru că se poate scrie orice, poartă alt nume - şi o altă menire - decât o revistă literară. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRAM<br /><br /><br /><br /><br /><br />CU EUROCON-UL PRIN ŢARĂ...<br />O ISTORIE AGITATĂ<br /><br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br /> În urmă cu doi ani, brăilenii participanţi la manifestarea "Dincolo şi dincoace de mainstream" (7-9 mai 1999) ţinută la Călăraşi, se întorceau extuziasmaţi de ideea că autorii de sci-fi în sfârşit făcuseră pasul în mediul atât de exigent al scriitorilor români de mainstream. Gata cu enclavizarea, gata cu marginalizarea şi încadrările restrictive. Entuziasmul fusese atât de contaminant încât, pe loc, o parte dintre participanţi (şi nu oricine) a hotărât ca EUROCON-ul (Convenţia Europeană de Science Fiction) din 2001, având ca ţară organizatoare România, trebuia să se ţină la Călăraşi. Un orăşel de numai 80.000 de locuitori unde, cultural vorbind, lucrurile se mişcau şi se mişcă mai iute decât în industria şi economia locală. Este însă clar un lucru, în spatele unei evidente lipse de infrastructură, Călăraşul oferea în compesaţie eforturile neobosite şi priceperea uneia dintre personalităţile locale: scriitorul şi eseistul Ştefan Draghici, cel care, în calitate de consilier şef al Inspectoratului pentru Cultură Călăraşi avusese curajul să spună că oferă sprijinul său la proiectul EUROCON (un proiect într-adevăr deloc uşor de finalizat). Din păcate, Ştefan Drăghici s-a stins, într-un context dramatic, la sfârşitul anului trecut, pe 27 noiembrie. Astfel, ceva s-a rupt în continuitatea ideii pusă la cale cu doi ani în urmă. În prezent nimeni nu mai ştie nimic cert în legătură cu EUROCONUL din acest an. Pus pe gânduri (la fel ca mulţi alţi iubitori ai SF-ului românesc) şi aflat întâmplător pentru două săptămâni la Călăraşi, n-am ocolit, cum era de aşteptat, sediul Inspectoratului pentru Cultură. Ce-am aflat şi cum am pus lucrurile cap la cap (ce ştiam, ce-am auzit şi la ce este logic să ne aşteptăm), veţi afla din reportajul următor.<br /><br />Prin Călăraşi...<br /> Cu izul lor suprarealist, structurile metalice fantomatice ale Combinatului Siderurgic Călărşi (SIDERCA) îţi izbesc retina încă de la intrare. După ce le vezi, n-ai cum să nu rămâi impresionat. Vestigii ale unor vremuri pe care cei mai mulţi dintre noi dorim să le uităm. Alţii... Primul gând care îmi vine în minte este că aici s-ar putea turna un film distopic. Ceva postapocaliptic. Un dezastru, o epidemie, un conflict nuclear, sau toate la un loc, astfel încât să poată încremeni milioanele de tone de oţel. Treci de ele şi când eşti intrat deja în oraş, continui să trăieşti în imaginaţie fiindcă nu vezi mulţi oameni pe stradă. Într-adevăr, prea puţini, chiar şi la ore de vârf. Trafic rarefiat, magazine cu firme pipernicite, blocuri cenuşii asortate cu griul ambiental al întregului oraş. Tot ceea ce este mai răsărit se aliniază ordonat pe singura stradă principală, interminabilă, care duce spre Bucureşti. <br /> Prin comparaţie, ca atmosferă, dacă Brăila se zbate într-o sărăcie agitată, cu oameni ce caută ferenetic un loc de muncă, Călăraşul pare încremenit, adormit. Fiecare locuitor pare refugiat într-o lume a lui, în locuinţa lui, în camera lui... Totuşi, atunci când intri în vorbă cu oamenii şi-i scoţi din starea vegetativă în care vremurile delirante din prezent i-a făcut să se refugieze, afli surprins că toţi călărăşenii sunt săritori. Îţi arată cu gesturi largi, chiar entuziaste, locul care te interesează. Nimeni nu te refuză. Senzaţia de pustiu mi-a fost alungată după câteva zile când vremea s-a încălzit anormal de mult. Ceva a început să mai însufleţescă viaţa oraşului. Iar fiorul primăverii timpurii care se instalase premature pe străzi reuşise să mişte resorturi subtile din sufletul oamenilor... sau să fi fost ştirea de-abia lansată de Guvernul României că SIDERCA nu va mai fi lichidată? Nu ştiu, mă-ntreb... Parcă în ciuda vremii ce te obliga să ieşi din camera de hotel, mi-a luat mai bine de trei zile să aflu unde se găseşte Inspectoratul pentru Cultură. Într-o prefectură a oraşului unde nu intră nimeni, gardianul public de la intrare a fost atât de amabil încât să sune pe la mai multe birouri şi să-mi indice o zonă unde ar putea fi... Am avut mai mult noroc întrebând o vânzătoare de la un chioşc de ziare. Femeia amabilă până peste poate s-a gândit preţ de mai multe clipe şi mi-a indicat un loc în apropiere de Hotelul Călăraşi (singurul important din oraş). <br /> De ce să n-o recunosc, mi-era teamă că nu voi găsi locul unde măcar teoretic, ar fi trebuit să se ştie câte ceva despre organizarea Euroconului 2001. Aşa venisem montat... Dar cunoscând cât de schimbătoare sunt lucrurile pe la români şi cât de rău circulă informaţia în Fandom m-am aşteptat, evident, şi la lucruri mai puţin plăcute. <br /><br />O veste tristă: Ştefan Draghici nu mai este<br /> La Inspectorat intru în vorbă cu doamna Ileana Radu. Este ardeleancă, se simte acest lucru după accent. Îi explic de ce am venit şi aştept să mă pună în contact cu cel despre care Dan Silviu Boerescu spunea că „s-a ambiţionat mereu să depăşească acea condiţie de târg prăfuit în care nu se întâmplă nimic". Ezită şi îmi spune: „Nu ştiaţi? Domnul Drăghici a murit împreună cu soţia într-un accident, anul trecut... Pe 27 noiembrie". Fac ochii mari şi mă gândesc siderat că nimeni, dar absolut nimeni din Fandomul românesc de science-fiction - nu a amintit acest lucru. Continui să discut cu doamna Radu şi încerc să aflu mai multe amănunte. Nu numai că îmi povesteşte în detaliu, dar îmi încarcă braţul cu publicaţii şi cărţi scrise de Ştefan Drăghici sau referitoare la munca acestuia. Mai aflu că avea şi o fată care în pragul maturităţii a rămas singură. Abia atunci înţeleg ce a însemnat acest om pentru ea şi pentru cei din jur. Să cultivi cu atâta ardoare memoria unui om de cultură, aşa cum o făcuse doamna Radu, arată fără dubii calibrul şi statutul lui Ştefan Drăghici de personalitate remarcabilă a oraşului Călăraşi. În astfel de cazuri, memoria colectivă trebuie să stea vie. La rându-mi am plecat de acolo cu regretul că nu l-am cunoscut personal. <br /><br />EUROCON 2001, în aşteptarea unei decizii finale <br /> Când ies de la Inspectoratul pentru Cultură, încep să pun cap la cap lucrurile. Puzzle-ul complet nu este prea clar. Încep totuşi să înţeleg de ce Sorin Repanovici (organizator al ultimelor tabere de science-fiction AtlantyKron de la Cernavodă), a venit la sfârşitul anului trecut (în decembrie) cu ideea de a face un Eurocon „itinerant" prin mai multe oraşe de la Dunăre (Călăraşi, Brăila, Galaţi). Din cele trei zile cât durează de obicei o astfel de manifestare, două ar fi fost propuse să se desfăşoare la Brăila şi, eventual, Galaţi. Trebuie s-o recunoaştem, propunerea era destul de măgulitoare pentru prestigiul oraşului nostru, dar din păcate, la momentul aflării acestei veşti, nu se ştia mai nimic la capitolele program, infrastructură, invitaţi şi fonduri necesare. Sorin Repanovici miza şi încă mizează pe finanţarea MTS. Lucru ce s-a întâmplat şi la Euroconul din 1994, de la Timişoara. Din păcate, acum nici Alexandru Mironov nu mai este ministrul Tineretului şi Sportului, şi nici Cornel Secu implicat (care se baza, la vremea respectivă, pe resursele consistente ale oraşului Timişoara). Gurile slobode spun că acesta din urmă a cam avut de tras pentru a completa din enormele cheltuieli rămase de pe urma acelui Eurocon. Oricum, e bine să nu se uite că Brăila şi Galaţiul nu sunt Timişoara, dar n-ar fi stricat să luptăm pentru cauza unui EUROCON la Brăila... Mai nou, ultimul zvon răspândit prin ţară spune că oraşul Constanţa a intrat serios în cărţi. Propunerea pare excelentă dar nimeni de la Direcţia de Tineret şi Sport Constanţa nu ştie încă nimic, din nici o sursă oficială (verificată pe bune). Contrară însă acestui zvon este informaţia furnizată de revista de pe Internet a lui Michael Hăulică, „Lumi Virtuale" care, citându-l direct pe Sorin Repanovici, arăta clar că EUROCONUL va avea loc, de fapt, în ultimele trei zile ale taberei Atlantykron 2001 (cam în perioada 16-19 august). În orice caz, aşteptăm cu maximă nerăbdare confirmarea locului şi perioadei în care se va desfăşura importanta manifestare europeană. Revenind mai pe concret la organizarea Euroconului din acest an în România, trebuie s-o spunem din capul locului că acum pare târziu, foarte târziu pentru a începe organizarea unei acţiuni de talia Convenţiei Europene de S.F. la standarde europene. Artistul plastic Aurel Manole, îmi povestea că la Euroconul de anul trecut ţinut la Gdansk, în Polonia, n-au fost decât trei români. Ajunşi acolo, au rămas surprinşi cum participanţii din alte ţări îi asaltau pur şi simplu pentru a le plăti taxele de participare la ediţia românească EUROCON din acest an. Trist, dar adevărat, nimeni dintre virtualii organizatori români nu a fost prezent acolo să ofere explicaţii, un proiect de program sau măcar ceva despre intenţiile românilor. Fără să mai cârcotesc de pe margine, cred cu tărie că în România sunt suficienţi oameni care pot susţine eficient derularea acestui eveniment. Însă, ceea ce trebuie să ne reamintim permanent este că derularea (la numai 5 ani de la precedenta ediţie de la Timişoara) unei astfel de convenţii este pentru ţara noastră, s-o recunoaştem, un privilegiu. Gândind în aceşti parametrii este obligatoriu să ne onorăm cu pricepere faţă de „lumea bună" a SF-ului european. Nu de alta, dar dacă tot nu intrăm noi prea curând în Europa, măcar s-o aducem la noi. Fie şi prin science-fiction. <br /><br /><br /><br /><br /><br />CRONICA UNOR ORGOLII ANUNŢATE<br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br /> Anul 2001 ar putea fi considerat, din punct de vedere science fiction, una din datele cele mai semnificative ale prezentului - pentru că romanul lui Arthur C. Clarke (precum şi la fel de faimoasa ecranizare semnată de Stanley Kubrick) este o piatră de hotar a genului. „Faima" science fiction a anului 2001 nu este întrecută decât - poate - de anul 1984, romanul omonim al lui George Orwell fiind cel mai serios contracandidat într-un ipotetic „top" al anilor de la cumpăna mileniilor oglindiţi în science fiction.<br /> Sigur că, revenind cu picioarele pe pământ, predicţiile lui Clarke pentru 2001 s-au dovedit a fi complet greşite, atât din punct de vedere tehnologic, cât şi politic. (Dimpotrivă, faptul că predicţiile lui Orwell pentru anul 1984 nu s-au împlinit nu au atentat deloc la integritatea estetică a romanului şi la mesajul său cutremurător). Omenirea a pierdut interesul pentru stele, în condiţiile în care hărţile politice s-au retrasat din temelii şi spectrul nimicirii atomice nu mai fâlfâie atât de impunător ca în urmă cu trei decenii. Bineînţeles că problemele nu au dispărut, dar a devenit şi mai improbabil faptul că rezolvarea acestora ar izvorî dintre stele. <br /> Se poate spune, în aceste condiţii, că idealurile „diafane" ale deceniilor trecute sunt de domeniul trecutului? Chiar şi numai această întrebare stârneşte râsul. Răspunsul este mai mult decât evident. Încercaţi să comparaţi, de pildă, cântecele lui Joan Baez cu cele ale lui Eminem. Ceva, cumva, s-a schimbat semnificativ. Fie că ne place, fie că nu.<br /> Dar chiar dacă lumea se schimbă, există în continuare colţuri nostalgice în care schimbarea este alungată. Chiar interzisă. Cum ar fi Afganistanul talibanilor. Sau „insula" Atlantykron.<br /> Pentru a preveni orice „mârâieli" incipiente, haideţi să clarificăm de la bun început nişte aspecte. Subsemnatul admite lucrul elementar că nu a călcat niciodată pe „insulă" - şi nici nu o face vreodată de bună voie. Dar faptul, în sine, este semnificativ doar la nivel emoţional. De aceea nu neg că „insula" este un loc realmente plăcut, în care iubitorii de natură pot petrece câteva zile absolut magnifice. Dar cu aceeaşi putere a semnificaţiei, nimeni nu mă poate convinge că a sta lângă o apă, la cheremul muşcăturilor de ţânţar, pendulând toată ziua între a bea apă stătută sau vodcă răcită în Dunăre este un fapt demn de a consuma oarece sentimente. Din simplul motiv că nu pot pricepe de ce sunetul molcom al apei curgătoare este mai incitant în procesul de creaţie decât, de pildă, obsesia spălatului vaselor, ca să o cităm pe Agatha Christie, aşa că haideţi să lăsăm problema ca la Ploieşti. Să aplicăm aşadar principiul suveran al gusturilor nediscutabile. În cel mai rău caz, dacă sunteţi un fan înrăit al taberei, subsemnatul vă cere scuze pentru cele câteva minute pe care vi le-a consumat, citind aceste rânduri, şi vă învită să lecturaţi orice altceva.<br /> Îndrăznim să afirmăm că pretenţiile „insulei" de la Atlantykron au fost mereu înalte. Tabăra de creaţie a însemnat, din totdeauna, un soi de turn de fildeş „implementat" pe plaiurile mioritice ale „Edenului". Aluziile arhetipale au fost cât se poate de clare: insula paradisului, separată de ape de nebunia lumii. Tărâmul esteticului absolut, reîntoarcearea la mama natură, la începuturi, la arta primordială, la apa purificatoare, etc, etc. Pretenţiile mai pământeşti ale „insulei" s-au dorit şi ele de aceeaşi elevaţie: premiile de toate soiurile date de-a lungul şi de-a latul taberei ar fi trebuit să fie jaloanele, dacă nu tabernacolele fandomului românesc. Internaţionalizarea taberei ar fi contribuit la creşterea prestigiului României pe meridianele globului. Şi exemplele ar putea continua.<br /> Din nefericire, în ciuda implicării serioase a câtorva oameni în existenţa „insulei" de la Atlantykron, rezultatul palpabil a fost unul singur: ceea ce se denumeşte prin sintagma mult prea largă „turism science fiction", care este de fapt un alt termen promovat de multe ori fără o analiză atentă. Nu are rost să discutăm aici despre valenţele estetice ale procesului de creaţie şi necesitatea unor „tabere" care să preia rolul de catalizator literar. Este însă greu de admis că ceea ce nu s-a făcut în 355 de zile, se poate „emula" în 10 zile de „insulă". Ca să nu mai amintim faptul că valoarea literară nu se măsoară numai în forţa genului scurt. În consecinţă, este normal ca şi premiile să sufere de „mutaţiile" vitezei. <br /> Să subliniem însă un lucru: „insula" a fost şi va rămâne refugiul preferat de vacanţă al multor persoane. Chiar dacă, principial, eu unul nu aş repeta acum vacanţele petrecute în studenţie, nu neg dreptul persoanelor „cu suflet tânăr" să poposească, alături de cei cu adevărat tineri, pe „insula timpului oprit". Numiţi cum doriţi această acţiune, dar nu-i spuneţi „tabără de creaţie" şi nici „insulă". La urma urmei, dacă mulţi iluştrii autori de pretutindeni au „cochetat" cu valurile vieţii, în urma lor au şi rămas cărţi, nu numai obiecte uzate, de unică folosinţă.<br /><br />***<br /><br /> Pe aceste jaloane, faptul că Euroconul 2001 se va ţine în România pe Insula Atlantykron, reuşeşte să producă, întâi de toate, stupoare.<br /> În primul rând prin mister. Cine organizează, de fapt, această acţiune? O întrebare cu atât mai pertinentă cu cât în România nu există propriu-zis nici o organizaţie care să sprijine science fiction-ul. Nu-mi amintiţi de FNTSF sau ARSFAN, pentru că nici acestea nu şi-au justificat existenţa, chiar dacă au existat în câteva rânduri intenţia de a ajuta anumite publicaţii. Să nu pierdem din vedere faptul că aceste publicaţii au supravieţuit graţie unor persoane anume, şi nu graţie miraculosului FNTSF (şi în cadrul ARSFAN situaţia este asemănătoare). De altfel toate încercările de „înregimentare" în FNTSF de pildă, au acţionat pe panta mişcării cenacliere, şi nu a personalităţilor independente. Acest lucru este extrem de semnificativ vizavi de mentalitatea acestei organizaţii, construită după chipul şi asemănarea lui Alexandru Mironov şi al oamenilor săi de paie: viitorul, obligatoriu luminos, este garantat tinerei generaţii (chiar dacă în „tânăra generaţie" se mai strecoară şi indivizi trecuţi binişor de 40 de ani!), în spiritul doctrinelor bolşevice, al cărui obiect de acţiune îl constituie masele, niciodată individul. Şi astfel „mentorul" anticipaţiei româneşti a avut câmp larg de desfăşurare. Cu rezultate palpabile nu numai nule, ci de-a dreptul penibile. Un singur exemplu: se ştie faptul că anul trecut, la ultimul Eurocon, România a fost pusă în ipostaza neplăcută de a nu putea spune nimic despre desfăşurarea celui de acest an, din simplul motiv că românii prezenţi acolo veniseră pe cont propriu, neavând nimic de-a face cu misterioşii organizatori ai Euroconului. Ori, în aceste condiţii, servilismul mişcării science fiction româneşti vizavi de Alexandru Mironov este cu atât mai regretabil.<br /> În al doilea rând, se ridică o problemă de imagine. Ce semnal dă science fiction-ul românesc celui european prin organizarea Euroconului? Un om de foarte puţină bună credinţă ar putea sugera o oarecare apropiere între un Eurocon în România în 2001 şi Olimpiada din Berlin, din 1936. Nu e cazul să împingem lucrurile atât de departe. Cert este însă faptul că rezultatele unei acţiuni necugetate nu vor fi benefice. Mai întâi de toate prin masiva lipsă a invitaţilor de peste hotare, care nu se vor preta la o aventură îndoielnică dincolo de graniţele Europei civilizate. Apoi prin posibile reacţii generate de cei câţiva care vor accepta, totuşi, invitaţia, considerând-o „exciting". Nu în ultimul rând trebuie menţionată lipsa extinsă de perspectivă românească, în care autorii vor continua să scrie gratis (în cel mai bun caz), fără spectrul vreunei reviste cu adevărat periodice sprijinită de una din organizaţiile „de tineret", din România. Caz în care FNTSF va continua, cel mai probabil, să fie locul de ardere al ambiţiilor patetice ale diferitelor persoane sau personaje. Prezentul românesc este, şi din punctul acesta de vedere, asemănător cu un roman science fiction de proastă calitate, fiind atât de fad şi de previzibil...<br /><br />***<br /><br /> Desigur, zarurile au fost aruncate şi Euroconul 2001 va fi (sau, să luăm aminte şi la această posibilitate tehnică) nu va fi la Atlantykron. Să presupunem totuşi că va fi. Că NASA (filiala europeană, desigur) va buluci deasupra „insulei" toţi sateliţii disponibili. Că pentru câteva zile un punct de pe Dunăre, în spaţiul românesc, va deveni buricul informaţional al Europei. Că brusc, Europa, realizează importanţa science fiction-ului românesc şi face şi desface pentru promovarea sa. Numai că, în aceste condiţii, cum va reacţiona lumea science fiction românescă? Prin osanale aduse, în bunul nostru obicei, lui Alexandru Mironov? Prin strângerea rândurilor cenaclurilor în jurul FNTSF-ului? <br /> Să nu fim totuşi mai sarcastici decât e cazul. Deschiderea spre exterior a science fiction-ului românesc nu poate fi decât benefică întregii societăţi româneşti.<br /> Numai că experienţa ultimilor ani ne-a făcut circumspecţi. Şi, în lumina acestor fapte, cel puţin neplăcute, aşteptăm ca science fiction-ul românesc să privească spre viitor, nu spre trecut. <br /> Aşteptăm, în consecinţă, ca virtualii organizatori să râdă în barbă de toate supoziţiile răutăcioase de mai sus, oferind, pentru început, o transparenţă deplină asupra fondurilor pe care le au la dispoziţie şi asupra cheltuielilor aferente. Un pas logic ulterior ar fi şi schimbarea numelui de lemn al Federaţiei pentru Tineret, Ştiinţă prospectivă, etc, etc, - şi a statutului de tip UTC - în altceva, mai potrivit pentru viitorul privit prin prisma anului 2001. Mai mult, FNTSF-ul ar trebui să aleagă între a se consacra fanilor şi activităţilor mai degrabă „domestice", sau a se apropia de interesele creatorilor, înspre o direcţie de profesionalism. <br /> Să sperăm aşadar că noul preşedinte al în curând defunctului FNTSF (Traian Bădulescu, după cum ne comunică „Lumi virtuale", revista on line a lui Mihael Hăulică în numărul 12 - 13, ianuarie - februarie 2001) va încerca tot ce-i stă în putere să schimbe măcar ceva, cumva, în FNTSF, sau că măcar nu va accepta trecutul încărcat de aerul stătut şi greu al orgoliilor. <br /> Să sperăm, pentru că speranţa nu ne costă nimic. Dar şansele reale de schimbare nu sunt mari. Science fiction-ul românesc rămâne, cel puţin deocamdată, bântuit de fantomele trecutului şi de jalnica lor prestanţă. <br /><br /><br /><br /><br /><br />INVITAŢIE<br /><br />Traian BADULESCU<br /><br /><br /> Organizatori: Ministerul Tineretului si Sporturilor (MTS); Federatia Nationala de Tineret pentru Science Fiction (FNTSF); Time Travel Research Center; Centrul pentru Studii Complexe (CSC)<br /><br /> In acest an, Tabara Internationala de Science Fiction "Atlantykron" se va intersecta cu EUROCON - Conventia Europeana de Science Fiction. Atlantykron se va desfasura intre 10 si 16 august, iar EUROCON, intre 16 si 19 august.<br /> In cadrul Taberei Atlantykron vor fi invitate personalitati de marca ale SF-ului romanesc, precum si Dr. David Anderson - presedintele Time Travel Research Center, Bridget Willkison - presedintele Federatiei Europene de Science Fiction si Roberto Quaglia - scriitor. Printre invitatii speciali ai EUROCON se numara Boris Strugatki, Gerard Klein, Joe Haldeman si Brian Aldiss. <br /> Programul EUROCON va fi, in principiu, structurat astfel:<br /> Joi 16 august - Ziua Timpului (invitati speciali - Ion Hobana, prof. Florin Munteanu, dr. David Anderson<br /> Vineri 17 august - Ziua Geneticii (invitati speciali - specialisti romani in genetica)<br /> Sambata 18 august - Ziua Spatiului (invitati speciali - dr. Harald Alexandrescu, Dumitru Prunariu)<br /> In fiecare noapte, incepand cu orele 24:00, vor avea loc proiectii de filme SF pe temele respectivelor zile. Vor fi organizate, de asemenea, programe de entertainment, expozitii de machete si arta plastica. Vor fi invitate posturi de televiziune si de radio, ziare, edituri. <br /> Cazarea se va face in corturi sau in alte unitati de cazare din zona, care vor fi anuntate ulterior (in acest caz, va vom face cunoscute si tarifele).<br /><br /> In cazul in care doriti sa participati la ambele manifestari, taxa de participare este de 20 USD. Numai pentru Tabara Atlantykron, taxa va fi de 5 USD, iar numai pentru EUROCON, de 15 USD. Aceste sume sunt valabile numai daca platiti taxa pana pe 1 iulie (inclusiv), in contul Federatiei Nationale de Science Fiction.<br /> In cazul in care veti plati la fata locului, suma se majoreaza astfel: 30 USD pachetul complet (din care 10 USD Tabara Atlantykron si 20 USD EUROCON). <br /> Cei care platesc taxa pentru EUROCON vor avea dreptul de a vota pentru premiile anuale ROMCON, care vor reprezenta propunerile Romaniei pentru Premiile EUROCON.<br /><br /> Va rugam ca, in cazul in care doriti sa participati la aceste manifestari, sa va exprimati intentia cat mai repede, la adresele de e-mail traian@go.ro sau traianb@usa.net sau sa sunati la 092.766.255 (Traian Badulescu)<br /><br /> Va asteptam!<br /><br /> Traian BADULESCU,<br /><br /> presedinte FNTSF<br /><br /> Cateva cuvinte despre Atlantykron<br /><br /> Tabara "Atlantykron" se organizeaza, din 1990, pe insula cu acelasi nume, situata langa satul pescaresc Capidava (aflat la circa 20 km nord de Cernavoda). In imediata vecinatate a insulei se afla, ca obiectiv turistic important, ruinele cetatii antice Capidava precum si o tabara de arheologie. Localitati apropiate: Cernavoda, Harsova, Medgidia. <br /> Tabara "Atlantykron" este singura manifestare romaneasca de Science Fiction cu traditie. Ea este inscrisa in calendarul european al manifestarilor SF. De-a lungul anilor, s-au aflat pe insula o serie de personalitati ale genului, printre care se numara scriitorul american Robert Sheckley, scriitorul italian Roberto Quaglia, scriitorul belgian Alain Le Bussy, cercetatorul american David Anderson, presedintele Federatiei Europene de Science Fiction Bridget Willkinson. Dintre personalitatile romanesti participante sunt de amintit Romulus Barbulescu, George Anania, dr. Harald Alexandrescu, prof. Florin Munteanu, prof. Pierre de Hillerin, Alexandru Mironov, Stefan Ghidoveanu, Mihaela Muraru-Mandrea, Razvan Haritonovici, Mihail Gramescu, George Ceausu, Dan Merisca, Lucian Merisca etc. Multi dintre tinerii creatori de Science Fiction s-au consacrat participand la concursurile de gen organizate in timpul Taberei.<br /> Mai multe amanunte privind Atlantykron puteti gasi la urmatoarele adrese: <br /> www.atlantykron.org (in curand), <br /> www.rosf.org/a2k, <br /> www.csc.matco.ro/atlanti1.html, <br /> www.nemira.ro/Atlanty.<br /><br /><br /><br /> In cazul in care nu stiti, Romania a mai fost gazda unui EUROCON, denumit euROcon si organizat, intre 26 si 29 mai 1994, la Timisoara. Printre invitatii de onoare de atunci s-au numarat John Brunner, Herbert Franke, Joe Haldeman, Moebius, Norman Spinrad, Peter Cuczka, Jack Cohen, Jonathan Cowie, Gay Haldeman, Bridget Wilkinson, Roberto Quaglia si Lee Wood. Manifestarea s-a bucurat de o mare apreciere, fiind cotata foarte bine, in comparatie cu alte conventii de acelasi gen. Mai multe amanunte despre manifestarile EUROCON, la adresa de web<br /> www.metu.edu.tr/home/wwwsffs/esfs/eurocon.html <br /><br /> <br /><br /><br /><br />PRIMUL MESAJ FTNSF TRIMIS PRIN MAIL<br />(14.04.2001) <br /><br />Traian BADULESCU<br /><br /><br /> Dupa cum poate ca ati auzit, intre 10 si 19 august, pe insula de langa satul Capidava se va desfasura tabara Atlantykron si EUROCON-ul - Conventia Europeana de Science Fiction. Aveti la dispozitie mai multe date in documentul word atasat, care constituie o preinvitatie. Daca nu ati reusit sa vizualizati documentul, va rog sa imi comunicati cat de repede puteti, pentru a-l expedia din nou, in alt format.<br /><br /> Este o traditie ca la fiecare EUROCON sa se decerneze Premiile Europene de SF. Din pacate, in Romania nu au mai fost oferite premiile nationale ROMCON de cel putin 5 ani de zile. Astfel ca, pentru acest an, va fac o propunere inedita - sustinerea unui Romcon "virtual", pe Internet. Mai precis, votarea celor mai reprezentativi autori si a celor mai reprezentative nume ale SF-ului romanesc. pentru ca nu mai este mult timp pentru organizarea unui ROMCON "fizic", de amploare. M-am gandit ca aceste premii se pot acorda, in acest an, pentru 1999 si 2000, deoarece nu exista foarte multe lucrari publicate in acea perioada.<br /> Dumneavoastra urmeaza sa faceti propunerile de includere in baza de date (o sa va redau mai jos sectiunile Premiilor ROMCON). Termenul limita al propunerilor este 1 mai. Eu intentionez ca pe lista pentru Premiile ROMCON sa fie incluse toatelucrarile, toti autorii si toate evenimentele din 1999 si 2000. Pe 2 mai va voi trimite o lista completa. Din aceasta lista urmeaza ca, pe baza voturilor dumneavoastra "electronice", sa fie stabilite nominalizarile pentru ROMCON (pentru ca lista initiala este destul de mare - doar ca povestiri de profil, am monitorizat, pana in prezent, circa 130). Ulterior, se vor vota premiile ROMCON (de data aceasta, pentru votul final vor fi selectate personalitati ale genului care vor decide, impreuna cu participantii la EUROCON). Premiile ROMCON se vor constitui drept nominalizari nationale pentru premiile EUROCON.<br /> Se stie ca fandom-ul de Science Fiction este cvasiinexistent. In ultimii ani, au disparut majoritatea revistelor, creatorii nu mai sunt sustinuti si motivati, iar ca manifestari au mai ramas doar tabara Attlantykron, Zilele Quasar la Iasi si zilele SFera la Braila. Asa ca, eu sunt de parare ca este bine sa lasam la o parte orgoliile si sa incercam sa salvam ce se mai poate salva. Astept orice sugestie din partea dumneavoastra, privind premiile ROMCON. Regulamentul nu este inca batut in cuie. El va fi definitivat deabia dupa ce va fi completata arhiva creatorilor care au activat in 1999 si 2000 si a operelor de SF care au fost publicate in acea perioada.<br /><br /> Sectiunile la care ne-am gandit sunt urmatoarele:<br /><br /> 1. Volum - creatie literara (reuneste atat romane, cat si antologii, deoarece nu sunt foarte multe - eu am identificat 19)<br /> 2. Volum - critica literara si eseistica (am identificat, din pacate, doar 2 carti)<br /> 3. Site-uri web si reviste electronice (aici se sta destul de bine; de altfel, o parte din fandom-ul de SF s-a "mutat" pe net si parerea noastra este ca World Wide Web-ul trebuie luat mult mai mult in serios) <br /> 4. Short-stories (am 20)<br /> 5. Povestiri (sunt deocamdata 125)<br /> 6. Rubrici SF (aici eventual putem crea doua sectiuni - in presa nationala si in presa locala)<br /> 7. Organizatori (aici, nu prea am nume; poate imi sugerati voi) <br /> 8. Critici, eseisti<br /> 9. Traducatori<br /> 10. Publicisti (sunt doar 4, dupa parerea noastra) <br /> 11. Reviste (sunt 3, dar acum mai apare doar String) <br /> 12. Fanzine (avem nevoie de ajutor)<br /> 13. Arta plastica - va avea 2 sectiuni: pictura + grafica (inclusiv pe computer) respectiv sculptura + machete. Mai ales la aceasta sectiune asteptam propunerile voastre.<br /> 14. Premiul pentru intreaga activitate<br /><br /> De asemenea, ar trebuie stabilite propunerile pentru premiul de incurajare al EUROCON-ului (tanar autor roman de SF - dar sa fie tanar, adica pana in 35-40 de ani!)<br /><br /> Cu aceasta ocazie, va urez un Paste fericit si implinirea tuturor dorintelor.<br /><br /> HRISTOS A INVIAT!<br /><br /> Traian Badulescu,<br /><br /> presedintele Federatiei Nationale de Tineret pentru Science Fiction (FNTSF) <br /><br /><br /><br /><br /><br />AL DOILEA MESAJ FNTSF TRIMIS PRIN MAIL<br />(15.04.2001) <br /><br />Traian BADULESCU<br /><br /><br /> Vin cu o propunere pe care sper sa o acceptati cu totii.<br /><br /> Am infiintat o lista de discutii a fandomului romanesc de Science Fiction, denumita simplu, "RoFandom". Ea va fi administrata de FNTSF - Federatia Nationala de Tineret pentru Science Fiction, dar nu va fi deschisa doar membrilor Federatiei, ci oricarui pasionat de Science Fiction. Ca sa va inscrieti, trebuie sa trimiteti un mesaj la adresa <br /> RoFandom-subscribe@yahoogroups.com.<br /><br /> De ce ar fi nevoie de asa ceva? Simplu. Pentru o cat mai eficienta comunicare. Exista cel putin 100 de creatori si fani care au adrese de e-mail si, pentru ca anumite mesaje sa parvina la toata lumea, este nevoie de crearea unei astfel de liste.<br /><br /> Lista de discutii "Fandom" nu va crea concurenta celorlalte liste de discutii de profil. Ea va constitui o transpunere a fandomului in "lumea virtuala". Pe lista se vor trimite doar mesaje organizatorice sau anunturi de importanta generala. Nu se vor comenta povestiri si nu va fi loc de "barfe".<br /><br /> Practic, pe "Fandom" se va putea sustine "Romcon"-ul virtual de care va spuneam in mesajul anterior. Cand o grupare, un creator sau un fan organizeaza sau afla de existenta unui eveniment, el va putea astfel sa il faca public pe lista.<br /><br /> Proiect ambitios? Poate ca da, poate ca nu... Ramane de vazut.<br /><br /> Oricum, o data cu Invierea, sper sa se produca ceva benefic si pentru Fandomul de SF.<br /><br /> Toate cele bune si astept inscrierile si opiniile voastre.<br /><br /> Traian Badulescu,<br /><br /> Presedinte FNTSF<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FAN<br /><br /><br /><br /><br /><br /> Pro-Fan este o rubrică nouă, creată special pentru „science fiction-ul aplicat" al lui Robert David. Am lăsat articolul exact în forma în care este tipărit, în ciuda unor eventuale neclarităţi lingvistice. De altfel, după părerea editorului, avem de face cu un caz rarisim în care exact aceste neclarităţi lingvistice fac tot şpilul, ca să ne exprimăm şi noi în tonul interviului. <br /> Apropo, dumneavoastră, cititorii, ce credeţi că ar merită să cuprindă în viitor rubrica Pro-Fan? Nu de alta, dar tare mi-e teamă că nenea Hans-Henrik Veisner nu va fi foarte interesat de funcţia de director onorific al sefiştilor români, pe care am putea să i-o propunem...<br /><br /> Editorul<br /><br /><br /><br /><br />"THINKING DIFFERENT"<br /><br />an interview by Robert David<br /><br />When working with two teams separated by almost 2500 km it is something difficult to help when the situation requires. But when Hans-Henrik Veisner came in Romania in order to fix some design problems, his willing to learn Romanian language has been so warmly received by hos Romaian colleagues, that everything started to work properly.<br />This is a funny interview in Romanian with Hans-Henrik Veisner, one of the key persons in the MGC prototype development.<br />Note: It is not an accurate Romanian language interview, but Hans-Henrik deserves congratulations!<br /><br />[Robert David] De ce freci mangalul mereu?<br />[Hans-Henrik Veisner] De aia! - Eu frec mangalul din cauza de paine de caine. Sa frece mangalul tot timpul nu este nici o problema, dar avea nevoie de practica. Eu am facut foarte multi practicat de arta sa frace mangalul.<br /><br />[Robert] Cum poti sa faci un produc bun frecand menta?<br />[Hans-Henrik] Eu am uitat Antenna Uno in Romania si baut multe beri. Am castigat un prermiu foarte mare in Bingo. Premiul este sa frece mangalul pentru un an. Sa frace mangalul este foarte bine si sa frace menta este foarte rau.<br /><br />[Robert] Cine este cel mai boschetar coleg de proiect? De ce?<br />[Hans-Henrik] Boschetar proiectul nostra este Bob Baluka Luka Luka Luka. Deoarece noi nu l-am vazut proiectul mereu. Poarte si el a fost mancata de peste de Mare Neagra!<br /><br />[Robert] Ce face prototipul MGC?<br />[Hans-Henrik] MGCul face bine si furmezer foarte multe tigiri. MGCul este foarte nasbar si scrie foarte multi Alarm de prostii.<br /><br />[Robert] Ce inseamna MGC?<br />[Hans-Henrik] Nu stiu! Eu gandesc este Engleza? Poarte Manganul Gogomarca Cocalar in Romeneste.<br /><br />[Robert] Te-ai gandit sa te muti in Romania? Ca sa scapi de "caine cu paine" de la cantina? Sau ai si alte motive?<br />[Hans-Henrik] Eu nu vreau sa conduc la Romania in maschine meu. Me placere supa de caine de la cantina Diax. Daca am dus la Romania am sa vorbit prostii de mult. Eu vreau sa mananc pantofii mei. Vreti si dumneavoastra?<br /><br />[Robert] Care este cel mai ciudat lucru pe care l-ai face?<br />[Hans-Henrik] Sa inghit o peste este lucrul mai prostii. Nu numai peste ci si pantofii mei. Pantoful stang este mare si pantoful drept este mic. Deci ma duc sa fac circul!<br /><br />extras din THE POINTER<br />a magazine of ETR/D - the software development team<br />Nr. 2, December 2000<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />„Revista la pachet"<br /><br /> Pro-Scris păstrează în continuare tradiţia „revistei la pachet", pentru surferii off-line (şi încercăm să nu ne mai gândim la preţul telefoanelor din anul 2001...)<br /> Datorită însă noilor politici de limitare a fenomenului „warez" (download-uri ilegale) pe internet, mai multe site-uri ce oferă spaţiu gratuit interzic depozitarea arhivelor de orice fel.<br /> În spiritul internaţional, de deschidere spre o legitate mondială, Pro-Scris se conformează acestei politici. Totuşi arhivele Pro-Scris sunt în continuare disponibile, însă cu un efort minim.<br /> Arhivele ediţiilor Pro-Scris apărute până în prezent sunt depozitate în site-ul „i-drive" (http://www.idrive.com). Acolo este suficient să tastaţi în căsuţa „Visitors" destinaţia „proscris" (evident, fără ghilimele) şi să apăsaţi tasta „Visit" şi veţi ajunge imediat în pagina de download dorită. Credeţi-mă, deşi pare complicat, este foarte simplu.<br /> Arhivele Pro-Scris sunt însă disponibile - mult mai simplu - şi on-line:<br /><br /> Pro-Scris nr. 1 - număr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000<br /><br /> Pro-Scris nr. 2 - număr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000<br /><br /> Pro-Scris nr. 3-4 - număr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001<br /><br />Notă : <br /> În prezent facilitatea de download este inactivă atât pe arhivele off-line cât şi pe cele on-line.<br />Pro-Scris, august 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS VA URMA...<br /><br /><br /> Do not fear going forward slowly,<br /> fear only to stand still.<br /><br /> Chinese wisdom <br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-uri ALESE<br />(de Pro-Scris)<br /><br /><br />Asymetria - Revista electronică de cultură, critică şi imaginaţie<br />Redactor: Dan Culcer<br />http://www.asymetria.org<br /><br />Imagicon - Forţa Imaginii<br />Editor: Ovidiu Bufnilă<br />http://www.imagicon.f2s.com<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://www.curierul.f2s.com<br /><br />Pagini SF în Seattle<br />http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm<br /><br />Pagina personală a lui Cătălin Sandu<br />http://www.cfm-resources.com/s/scatalin<br /><br />RoSF<br />http://www.rosf.org<br /><br />AlthernaTerra<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Lumi virtuale<br />Redactor: Michael Hăulică<br />http://www.geocities.com/lumivirtuale<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-1893728286975355722014-07-27T10:50:00.000+03:002014-08-10T18:14:09.143+03:00Pro-Scris 2 (7-8) / 9 august 2001 (text only).<br />
<br />Comunismul a ajuns la putere numai în ţări răvăşite fie de război, fie de corupţie, fie de amândouă.<br /><br />John F. Kenedy <br />(1917-1963)<br />cuvântare ţinută la NATO<br />(6 iulie 1963)<br /><br />Arhiva on-line<br />număr curent din perioada<br />09.08 - 19.11.2001<br /><br />
<br />
<br /><br />Pro-Scris 7-8<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - Cuprinsul in extenso<br /><br />PRO-TEST<br />Cătălin Ionescu - Editorial 7-8<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile Pro-Scris<br /><br />PRO-EMINENTE<br />Cătălin Ionescu - Vorbe... cu Ovidiu Bufnila<br /><br />PRO-GRESII<br />Cornel Robu - SF si istorie contrafactuala 1<br />Györfi-Deák György - Hrana DerbeZeilor<br />Ovidiu Bufnilă - Iluzoria etatizare...<br />Liviu Radu - SF-istul ca personaj...<br />Mircea Cărbunaru - Marea evadare pe internet<br />Cătălin Ionescu - Indestructibilul...<br /><br />PRO-PUNERI<br />Cătălin Ionescu - 3 Noutati<br /><br />PRO-POZITII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice IV<br />Liviu Radu - Paralele intre lumi paralele 4<br />Liviu Radu - Despre stapanul inelelor<br />Liviu Radu - Inlemnirea timpului si alte intamplari<br />Robert David - Romania SF 2001<br />Györfi-Deák György - Picatura chinezeasca<br />Györfi-Deák György - Temeinicia cutezantei<br />Györfi-Deák György - Adevarul despre Draculea<br />Ovidiu Bufnilă - Jean Lorin Sterian...<br />Ovidiu Bufnilă - Michael Haulica...<br />Cătălin Ionescu - Un experiment rarisim<br /><br />PRO-GRAM<br />Traian Bădulescu - Numai cine...<br /><br />PRO-NUME<br />Numele realizatorilor<br /><br />PRO-PORTIE<br />Arhiva on line<br />Index on line<br />Link-uri alese<br /><br />PRO-SCRIS...<br />...va urma<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO <br /><br /><br /><br /><br /><br />CUPRINSUL IN EXTENSO<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> „Bine aţi venit la Eurokon 2001, organizat mai cu seamă de comuniştii nostalgici“, acesta ar fi trebuit să fie motto-ul ediţiei 7-8 a revistei Pro-Scris. Nu a fost să fie aşa, din două motive:<br /> 1) Pro-Scris nu este interesat de „comuniştii nostalgici“ (cum poate ar raţiona, parţial corect, un cititor consecvent şi virtual al nostru), ci este doar mâhnit de incredibila slugărnicie de care dă dovadă, în continuare, science fiction-ul românesc; dar acestă poveste - specific românască, de altfel - este prea tristă pentru un Pro-Scris curios să-şi bage nasul şi în alte lucruri, în alte aspecte...<br /> 2) Mai mult, Pro-Scris nu se construieşte sub motto-uri, (mai ales din cele roşii) datorită caracterului său independent: colaboratorii îşi aleg singuri temele proprii de interes.<br /> De altfel, mai multe (şi mai vechi) despre principiile Pro-Scris puteţi afla din capitolul Pro-Teze, cam static de-a lungul timpului...<br /> Revenind temporar la inexistentul motto (ce ne-am face oare fără idei „consecvente“?), Pro-Scris protestează, (la rubrica Pro-Test, nu?) la gafele organizatorilor Eurocon - şi vă puteţi exersa spiritul de tip „Gică contra“ cu editorialul acestei ediţii, subintitulat „Nimic despre FNTSF, nimic nou despre Eurocon 2001“.<br /> Împăcaţi aşadar cu culoarea roz (vezi fundalul, în diferite nuanţe) a Pro-Scris 7-8, să încercăm să parcurgem, cât mai concis - dacă vom putea! - sumarul pro-priu-zis:<br /> Pro-Scris 7-8 are câteva noutăţi faţă de ediţiile anterioare. Una dintre ele este inaugurarea unei serii de interviuri în exclusivitate cu colaboratorii săi. Deschiderea de drum o face Ovidiu Bufnilă care răspunde la 10 întrebări puse de Cătălin Ionescu în capitolul Pro-Eminenţe, sub genericul „Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate“.<br /> Un capitol consistent (zicem noi, că dacă n-o zicem, altminteri cine ar zice-o?) al Pro-Scris este cel intitulat Pro-Gresii (despre gresiile cu care ţărani români îşi ascuţeau coasele, aceleaşi pe care le folosim astăzi la pavat, pavaj şi alte asemenea scopuri).<br /> Cornel Robu ne-a trimis un nou material inedit, intitulat „SF şi istorie contrafactuală“, material care continuă în mod logic seria articolelor semnate de domnia sa în Pro-Scris. Cum însă, de astă dată, materialul este de o întindere apreciabilă, am recurs, cu scuzele de rigoare, la serializarea sa: astăzi vă oferim prima din cele trei părţi în care va apare. <br /> Continuă pro-gresiile domnul Györfi-Deák György (adică Gyuri, cum îi zic prietenii, deci şi cititorii Pro-Scris) cu o intresantă „digestie asupra soluţiei antropofage“ intitulată „Hrana derbeZeilor“. <br /> Ovidiu Bufnilă ne propune un dens şi concis eseu intitulat „Iluzoria etatizare a imaginarului“: merită subliniată afirmaţia, perfect adevărată, şi perfect în contextul „roz“ al Eurocon-ului: „Tocmai de aceea euroconul auster şi insular nu e decât un eveniment minor în raport cu publicarea lui Gurgu sau Haulică prin ei înşişi în site-uri SF americane sau australiene.“<br /> Pro-gresează în continuare Liviu Radu cu „SF-istul ca personaj al actualităţii“, o dizertaţie despre atitudinea faţă de actualitate a autorilor SF. <br /> Urmează Mircea Cărbunaru cu un material preluat direct din Fantasya, „Marea evadare pe internet“, câteva punctări directe ale problemelor SF-ului românesc actual. <br /> Încheie seria Pro-Gresiilor Cătălin Ionescu cu un material intitulat „Indestructibilul, un science fiction trecut prea uşor cu vederea“, un punct de vedere pe marginea filmului cu acelaşi nume.<br /> Deşi iniţial au fost „sărite“ în programare, totuşi avem şi în această ediţie - şi deci în vara asta caniculară - un scurt capitol de Pro-Puneri, subintiulat, 3 Noutăţi, împărţite pe un spectru cât mai larg: un supliment de ziar devenit electronic, o revistă şi o carte. Mai lipsea ceva?<br /> Pro-Poziţiile (adică diverse poziţii adoptate de Pro-Scris, la sugestia unui album semnat de Leonard Cohen, Various Positions) ediţiei se deschid cu „clasicul“ serial „Fragmente critice“, ajuns, în varianta Pro-Scris (vă reamintim că „Fragmentele critice“ au fost lansate inţial în revista Anticipaţia, şi după dispariţia sa au ajuns pe internet, în paginile Pro-Scris) la episodul 4. Vă recomandăm în mod special episodul de astăzi, în care Voicu Bugariu trece în revistă nu mai puţin de 7 apariţii editoriale plus un text inedit!<br /> Tot la episodul 4 a ajuns şi un alt serial la fel de faimos, (şi pentru că a crescut odată cu Pro-Scris, spune editorul cu îndreptăţită mândrie patriotico-internautică!): „Paralele între lumi paralele“, sub semnătura (mai este nevoie s-o spunem?) lui Liviu Radu; astăzi despre „Literatura SF şi romanele cu samurai“. Banzai!<br /> În mare vervă (dar când nu a fost în vervă?) Liviu Radu semnează în continuare alte 2 pro-poziţii: „Despre stăpânul inelelor“ (despre trilogia lui Tolkien) şi „Înlemnirea timpului şi alte întâmplări“ (despre volumul cu acelaşi nume semnat de Bogdan-Tudor Bucheru).<br /> „România SF 2001“ este apariţia editorială de care ne vorbeşte Robert David, un bun prieten al Pro-Scris (apropo, tot respectul Pro-Scris-ului pentru cruciada virtuală dusă în paginile Curierului de seară - un săptămânal extrem de interesant şi de incisiv, pe care Pro-Scris vi-l recomandă cu toată căldura la adresa http://www.curierul.f2s.com) în materialul intitulat „Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc“<br /> Györfi-Deák György (un colaborator mai nou şi totodată mai vechi; o chestie, adică, demnă de sefişti!) ne pro-pune la rându-i, 3 materiale: „Picătura chinezească“ despre romanul „Ildiko“, semnat de Mihail Grămescu; „Temeinicia cutezanţei“, despre volumul lui Radu Pavel Gheo „Despre science fiction“; „Adevărul despre Drăculea“, despre volumul „Şapte eseuri despre strigoi“ semnat de Otilia Hedeşan. După cum se poate vedea (mai curând, intui), la noi funcţionează perfect şi internetul prin poştă: legătura Jibou - Ploieşti se face on-line, mulţumită poştei române şi invenţiei „milenare“ a floppy-disk-ului (şi este on-line când se trage câte o linie şi se adună); nu râdeţi, se poate şi mai rău. <br /> Următoarele Pro-Poziţii îi aparţin lui Ovidiu Bufnilă (acealaşi Bufnilă dintotdeauna!): „Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor“ şi „Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia“, despre volumele „Scriitorul a ieşit la vănătoare“, respectiv „Madia Mangalena“.<br /> Încheie Pro-Propoziţiile Cătălin Ionescu cu câteva însemnări despre „Un experiment rarisim“; este vorba de serialul din site-ul WebJurnal, intitulat „Politică şi science fiction“, serial realizat de Ovidiu Bufnilă.<br /> Revine şi capitolul Pro-Gram, care găzduieşte acum replica lui Traian Bădulescu, preşedintele FNTSF, la editorialul din numărul trecut, replică ce poartă titlul „Numai cine se mişcă greşeşte“. Impresionat de gestul (normal, dar cu atât mai de evidenţiat într-o societate în care normalitatea este mai degrabă science fiction!) lui Traian Bădulescu de a replica, Pro-Scris se va abţine de la orice comentarii, aşteptând răbdător să vadă ce se va schimba în FNTSF-ul de azi şi de mâine...<br /> Utimele capitole sunt mai degrabă „tehnice“ (deh, inginerul de editor nu se poate dezminte!):<br /> Pro-Numele găzduieşte, neruşinat de „tehnic“ numele realizatorilor, tot mai puţini, sau tot mai absenţi.<br /> Pro-Porţia, în schimb, aduce noutăţi importante, de toate culorile: prima bilă, neagră, anunţă renunţarea la capacitatea de download - off-line-eritatea se poate obţine, sperăm temporar, şi cu scuzele de rigoare, doar la cerere, prin e-mail - rămânând valabilă însă arhiva on-line; a două bilă, albă, aduce la dispoziţia cititorilor un index alfabetic pe autori a arhivelor on-line Pro-Scris (spre marea surprindere a subsemnatului, în anul care s-a scurs de la primul număr Pro-Scris, s-au strâns ceva materiale, toate disponibile on-line, fie direct, fie prin răsfoirea nostalgică a numerelor vechi; a treia bilă este neutră (culoarea neutră este, desigur, un termen science-fiction-abil al Pro-Scris!) şi pro-porţionează link-urile alese de Pro-Scris.<br /> Comentariile cuprinsului in extenso se opresc la marginea ultimului capitol, „Pro-Scris va urma“; nume care, de altfel, este perfect adevărat - ce-i acolo rămâne însă să descoperiţi singuri.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TESTE <br /><br /><br /><br /><br /><br />Editorial 7-8 <br />NIMIC DESPRE FNTSF; NIMIC NOU DESPRE EUROCON 2001 <br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Sincer să fiu, după „atacurile“ din numărul trecut împotriva FNTSF-ului nu mă aşteptam la nimic. Conform bunelor obiceiuri, în care câinele latră şi caravana trece, luările de poziţie ale Pro-Scris-ului ar fi trebuit ignorate, în cel mai bun caz, cu condescendenţă. Totuşi, spre marea mea mirare, lucrurile nu au stat aşa şi Traian Bădulescu, noul preşedinte FNTSF a trimis o replică - replică care, aşa cum este absolut normal, o gasiţi publicată în această ediţie a revistei noastre. Surpriza, să recunoaştem, a fost mare. Pentru prima în istoria FNTSF-ului, cineva din conducere se simte responsabil pentru faptele sale şi procedează în consecinţă. Drept urmare, Pro-Scris ia la rându-i o hotărâre: în urma publicării replicii lui Traian Bădulescu, renunţă la orice alt comentariu suplimentar pe o perioadă de câteva luni, adică până după Atlantykron / Eurocon. Şi asta în ciuda faptului că editorialistul Pro-Scris şi-ar fi frecat mâinile de bucurie la gândul unui virtual lung şir de polemici cu FNTSF-ul... <br /> Am primit însă de curând alte două materiale din partea organizatorilor Eurocon, care, prin conţinut, nu pot fi trecute sub tăcere. Sau nu de Pro-Scris. <br /> Primul material cuprinde programul Eurocon 2001 şi spre sfârşit prezintă comitetul de organizare. În prima poziţie, preşedintele Alexandru Mironov. Lista mai cuprinde, în această ordine, preşedintele de onoare, Ion Hobana; directorul executiv, Sorin Repanovici; directorul ştiinţific, Florin Munteanu; sectorul marketing & reclame, Valentin Ionescu; relaţii externe, Cătălin Grosu şi Antuza Genescu; relaţii mass-media, Nicolae E. Vărgolici, Traian Bădulescu, Nicu Cosma; webmaster, Eduard Pandele. Şi că tot veni vorba, site-ul oficial al Eurocon-ului este disponibil la adresa http://www.atlantykron.org. Site care, la începutul lunii iulie 2001, purta în el la fiecare pagină, faimoasa inscripţie Under construction. Ei, dar asta-i răutate curată.... <br /> Observăm cu stupoare că preşedintele FNTSF este trecut pe poziţia a 2-a abia la relaţii mass-media, undeva foarte aproape de capătul listei. Cam puţin pentru Traian Bădulescu (care are o solidă pregătire în acest sens - să amintim doar pagina sf din suplimentul ziarului Ziua). Cam mult, dacă nu pentru Alexandru Mironov, atunci măcar pentru directorul executiv, Sorin Repanovivi, în dreptul căruia, este scris, „se ocupă de servicii, de buget“. Apropo de servicii, canera single de hotel costă 20 de dolari şi transportul Eurocon - Hotel 5 dolari pe zi. Astea or fi preţurile în sezon, nu-i aşa?... <br /> Colacul peste pupăză este aplicat însă cu inefabilă graţie în celălalt material, care-l acompaniază pe primul: Lista invitaţilor la Eurocon. Acolo, pe prima poziţie la rubrica „Invitaţi români“ îl găsim pe inepuizabilul Alexandru Mironov! Profesia domniei sale, în acest document este foarte clară: dacă Dumitru Prunariu este astronaut şi Ion Hobană este scriitor, ca să cităm următoarele nume din listă, atunci Alexandru Mironov este UNESCO. Dar ce mai contează, atunci când preşedintele Mironov îl invită pe UNESCO-ul Mironov la Eurocon 2001? Ca să nu mai amintim de moderatorii pentru fiecare temă a celor trei seri de discuţii ale Eurocon, poziţie în care Alexandru Mironov conduce din nou detaşat, fiind moderator la fiecare temă! <br /> Prin urmare, fie-ne îngăduit să punem una, maxim două întrebări: <br /> Unu, de ce ediţia Eurocon 2001 nu se numeşte Eurokon Mironov & Ko.? Şi dacă răspunsul la prima întrebare este mai greu, atunci subsemnatul adresează direct preşedintelui şi directorului executiv al comitetului de organizare Eurocon 2001 o întrebare ajutătoare, mult mai simplă: până când, tovarăşi?! <br />Cătălin Ionescu <br />9 iulie 2001 <br /><br />Extras din fişierul<br />EuroCon 2001 ATLANTYKRON conditii.doc<br />(sublinierile ne aparţin)<br />Comitetul de organizare EuroCon 2001 Atlantykron<br /><br />Presedinte: Alexandru Mironov <br />e-mail: mironov_a@yahoo.com telefon:+40-1- 2223840, <br />celular +40-93.394221<br />Presedinte de onoare Ion HOBANA<br />TELEFON 01.3146898<br />Director executiv: Sorin Repanovici. Se ocupa de: servicii, buget <br />e-mail: srepi@mts.ro <br />Director stiintific: Florin Munteanu email: fmuntean@matco.ro <br />Marcheting & Reclame: Valentin Ionescu <br />Relatii externe Catalin Grosu & Antuza Genescu<br />Relatii mass-media : Nicolae E. Vârgolici, Traian Badulescu, Nicu Cosma<br />Webmaster : Eduard PandeleExtras din fişierul<br />LISTA INVITATI.DOC<br />(sublinierile ne aparţin)<br />INVITATI LA ATLANTYKRON 2001 <br />INVITATI ROMÂNI<br />Alexandru MIRONOV<br />UNESCO<br /><br />Dumitru PRUNARIU<br />ASTRONAUT<br /><br />Ion HOBANA<br />SCRIITOR<br /><br />George ANANIA<br />SCRIITOR<br /><br /><br /><br /><br /> <br /><br /><br /> <br />PRO-TEZE<br /><br /><br /> Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească. <br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor. <br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://www.proscris.f2s.com<br /><br /> S-a renunţat, sperăm doar temporar, la posibilitatea de download şi căutăm o modalitate mai facilă de a face acest lucru. Totuşi dacă doriţi o copie off-line a revistei Pro-Scris (oricare număr) cereţi acest lucru la adresa de mail şi veţi primi arhiva dorită în scurt timp. Atenţie, adresa de download http://www.idrive.com nu mai este funcţională.<br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet“ (arhiva completă obţinută prin download gratuit), dar cu două condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@f2s.com <br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului. <br />© 2000 - 2001<br />Editorul<br /><br /><br /> <br />PRO-EMINEN E<br /><br /><br /><br />Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate <br /><br /> 1) Ai întreţinut, în site-ul WebJurnal, o rubrică intitulată SF şi politică. Crezi că politica este o dimensiune necesară sf-ului? Care au fost considerentele care te-au antrenat în această extrem de inedită aventură? <br /> Ani de zile s-a bătut apa în piuă despre promovarea sefiştilor. Au lipsit însă strategiile de forţă. Acum trăim vremurile individualităţilor şi e o ocazie extraordinară pentru adevăraţii războinici sefişti să-şi promoveze imaginea. Despre imagine vom vorbi mult timp de-acum încolo. Imaginea nu este o suprafaţă. Imaginea este un complex dinamic. Din acest unghi trebuie privite explorările pe care le fac de mai bine de un sfert de veac. SF-ul este politică în toată splendoarea lui! Cătălin, când spunem că politica ar trebui să fie sau nu o dimnesiune necesară SF-ului, efectuăm o restrângere. Aplicăm o restricţie. Politica este înlăuntrul SF-ului. Fiecare act imaginar este politică. Pornind de la afirmaţia banală că politica este un act de convingere şi până la războaiele semantice. Rubrica din webjurnal şi exerciţiile strategice şi tactice cu aplicaţie la literaturile sefiştilor români nu sunt cuprinzătoare unei aventuri. Este o politică de imagine. Încerc să repoziţionez structurile imaginare cu care operează sefiştii români. Eu nu sunt critic, critica fiind desuetă. Voi demonstra aceasta. Conexiunile cu structurile imaginare ale politicii internaţionale sunt corecte. Fiecare scriitor SF român este interconectat la dinamica imaginarului, a totalităţii care este expresia ultimă a enciclopediei. Dar, nu voi dezvălui esenţele şi strategicile actelor mele pentru că multe dintre descoperiri stau sub semnul confedinţialităţii. Sunt comori ale sefiştilor români pe care Bufnilă le descoperă pentru ei, ei fiind în dreptul lor natural de a hotărî în cunoştinţă de cauză folosirea lor într-un mod sau altul.<br /><br /> 2) Ficţiunea politică nu a fost niciodată un gen foarte agreat în România. Eşti de acord cu această afirmaţie? <br /> Nu sunt de acord cu afirmaţia ta. Am rămâne prizonierii unor banalităţi şi vulgarităţi. Ce înseamnă a agreea? Poate că Augusta Oficială, numind aici autoritatea în toată splendoarea ei, nu agreează ficţiunea politică. dar eu nu vorbesc despre ea! Textele lui Gurgu, Ionescu, Hăulică, Sterian, Ana-Maria Negrilă, Adriana Moşoiu, Robert David, Cătălin Sandu, Ona Frantz, Liviu Radu, Horia Nicola Ursu, Mircea Cărbunaru şi toţi ceilalţi despre care scriu şi voi mai scrie sunt acte politice. Critica de întâmpinare, critica de prezentare, critica ocazională şi de circumstanţă, critica academică, critica de cenaclu, critica gomoasă şi arogantă au construit în mod pervers false percepţii ale fandomului românesc. Interpretarea fără metodă şi de pe poziţii cenacliere sau august oficiale produce efecte hilare. Eu susţin moartea criticii tradiţionale. E un corp mort. Ea lucrează prin referinţă şi opoziţie, argumentează fără argument. Tocmai de aceea e un carnaval nebun critica asta. Tocmai de aceea Augusta oficială a instrumentat şi apoi a manipulat aşa-zisa criză dintre generaţii. Critica desuetă se ţine de poalele Istoriei, construind utopii socialiste şi interpretând imaginarul din punct de vedere evoluţionist. E superba prostie! Socialismul utopic bântuie actele critice. Sefiştii români sunt colectivizaţi fie prin cenaclu, fie prin simpozion, fie prin act critic care expediază la normă lumile încântătoare pe care le construiesc Don Simon, Corn, Grămescu, Bănuţă, Ceauşu, Ungureanu, Genescu, Davideanu, Ovidiu Petcu, Cărăşel, Cătălin Ştefan, Bucheru, Bădulescu şi mulţi alţii. Ceauşu face act politic in Înstelata Aventură aşa cum act politic e Figurine de ceară a lui Mircea Opriţă sau superbul roman Iarba Cerului de Constantin Cubleşan. Defectul fundamental e că interpretăm politic fărcând un partaj. Structurile narative şi descriptive sunt acte politice ele fiind în construcţia enciclopediilor care se aglomerează în imaginarul, imaginarul nefiind nici el Ultimul Sens. Sefiştii români nu au cum să agreeze genul, nefiind gen ci trăire. Prima propoziţie dintr-un text este un superb act politic. Gândeşte-te la Hăulică şi la celebra lui, Chipul Madiei Mangalena ocupă întreg ecranul. Este politică! Sigur, vor veni academicii şi conservatorii şi criticii desueţi să-mi spună că eu vorbesc despre structură. E fals. Nu vorbesc nici despre funcţia politică a SF-ului! Nu vorbesc nici despre gramaticile SF. Criticii desueţi dovedesc o impardonabilă necunoaştere a codurilor. Ei umplu tratatele şi actele lor critice cu note bibliografice strivind sefiştii români între referinţe. Grămescu e explicat prin cutare, Sterian e încurajat, Bucheru e un tânăr promiţător. Alţii sunt vechi. Alţii sunt optzecişti. Alţii şi-au dat obştescul sfârşit în anii şaptezeci. Toate propoziţiile astea care umplu cuvintele de întimpinare de prin cărţi sau articole sunt nişte constrângeri, nişte vulgare restrângeri de orizont. Ce face sau ce agreează Augusta oficială nu ne priveşte. Dacă ne-ar privi cumva, ar fi prima legare. Ar fi instituirea unui raport de subordonare. Apoi urmează autocenzura. Tocmai de aceea Motocentaurii Nouzecişti pe care îi iubesc pentru politica lor superbă au fost bubuiţi şi făcuţi albie de porci de minţile înguste şi de critici minori cu normă la socialismul utopic. Cătălin, lumea se răstoarnă cu curu-n sus! Asta e nebunia. Ani şi ani, fandomul a căutat cu obstinaţie instituţionalizarea. Dar el are un comportament haotic. Din acest haos, din când în când putem extrage o anumită ordine. Dar e o ordine dinamică. Ea va sfârşi sub loviturile entropiei. Asta e frumuseţea. Complexitatea fandomului nu apare în actele critice. Criticul desuet îşi ridică o tribună şi ne serveşte o retorică depăşită dându-ne lecţii. De fapt, critica desuetă aparţine metabolismului, criticul deştept şi academic hrănindu-se cu carnea noastră. Cine vrea să-i asculte, n-are decât. Dar e pierdere de vreme. Cenaclurile merită a fi analizate pentru că multe dintre ele au o secreţie vulgară. Au născut câte un baron care are nevoie de cenaclu pentru nevoile sale interne. Desprinderea de modul acesta atât de fals e important pentru scriitorul profesionist.<br /><br /> 3) Crezi în misiunea, cel puţin culturală, dacă nu mai mult, a sf-ului românesc? <br /> Misiunea culturală a SF-ului românesc este în nefiind, ea fiind un nonsens. Când Hăulică scrie cu fervoare, când Sterian scrie plin de insurgenţă, când Ana-Maria Negrilă violentează imaginarul construind politicile orizontalităţii în asaltul împotriva verticalităţii nu e ca şi cum ar instrumenta acte culturale. Misiunea unui scriitor e mult mai complexă. Misiunea SF-ului românesc ar fi dacă ar fi asumată printr-un acord general. Dacă rămânem la aceasta idee periculoasă atunci ideea de ghetou vine de la sine. Sefiştii români sunt nişte constructori de lumi şi de acte politice. A restrânge la act cultural fandomul e ca şi cum l-ai exclude de la trăire insurgentă. Intr-un asemenea mod, am arunca fandomul în braţele Augustei Oficiale oricare ar fi ea din punct de vedere al exercitării autorităţii şi al ideologiei. Ar urma etatizarea imaginarului, compromisul, băltoaca gloriei literare, certurile nesfârşite pentru falsa supremaţie valorică. Misiunea e dincolo de fiinţă. Sefiştii români, pe care eu nu îi împart după criterii minore, aceasta fiind un nonsens, sunt explorări ale viului în toată splendoarea lui. Viul şi imaginarul viului lucrează prin aceste superbe literaturi pe care aceşti nemaipomeniţi oameni despre care am vorbit şi voi mai vorbi le instrumentează, acestea fiind politicile lor în fiinţare. Sefiştii români sunt expresii încântătoare ale universului care se cunoaşte pe sine prin calvarul lor. Îi văd pe toţi sefiştii români lucrând în corpul literaturilor lor cu dăruire, cu fervoare, cu elan mistic. Socialistul utopic va proceda la departajări, va inventaria, va spune cine e bun şi cine nu, cine e primul, cine e ultimul, cine trebuie să ia premiu şi cine nu. Dar socialistul utopic, construind colectivismul cultural ca normă patriotică distruge miracolul. Bufnilă caută miracolul şi miraculosul din literaturile sefiştilor români. Din acest punct de vedere Bufnilă nu e important el fiind o construcţie simbolică dăruită misiunii. Aşa cum şi tu eşti dăruit misiunii tale, cum e şi Sterian, şi Bucheru şi Liviu Radu şi toţi ceilalţi.<br /><br /> 4) Privind înapoi spre şirul de articole din WebJurnal, care sunt reuşitele şi care sunt nereuşitele? <br /> Această întrebare păcătuieşte. Eu nu mi-am propus să reuşesc. Dacă e să fie reuşită, ea aparţine sefiştilor despre care scriu. A lor e bucuria, superbia, trăirea tragică şi nemărginirea sensului. Bufnilă e trecător prin texte, nefiind important. Nereuşita? Iarăşi nonsens. Viul, expresia miracolului ultim, e poate calea către înţelesuri. Hăulică e diferit de Grămescu, Ceauşu e diferit de Sterian, Ana-Maria Negrilă e diferită de Ona Fratz. Atenţie, acestea nu sunt opoziţii! Eu nu hoinăresc de nebun prin literaturile sefiştilor ca să reuşesc, aceasta nefiind golgota mea, nefiind sensul meu. Sunt un războinic, un explorator. Numele meu trebuie uitat. Nu sunt referinţa. BUFNILĂ NU ESTE O AUTORITATE ACOPERITOARE. Eu nu fac exerciţii de deştăptăciune sau de inteligenţă. Ar fi un afront la adresa acestor minunaţi oameni. Ar fi ca şi cum le-aş silui textele. Ei sunt importanţi, nu eu. Ale lor sunt reuşitele dacă cineva vrea să numească astfel aceste frumoase fiinţări în marginea haosului şi a complexităţii. BUFNILĂ NU ESTE VOCEA ACADEMICĂ. Bufnilă nu este, fiind un nonsens. Sunt doar trăire. Nimic altceva. Lumile voastre ficţionale sunt importante, ele fiind misiunea. Rămâne ca fiecare să lucreze sau nu în corpul fiinţării sale. Adevăraţii scriitori nu scriu. Nu sunt demiurgi. Ei sunt tocmai fiinţarea. dar acest lucru care e al iniţierii nu e accesibil criticilor desueţi.<br /><br /> 5) În ce măsură crezi că internetul poate promova cultura? Sau, şi mai bine, în ce măsură este internetul instrumentul ideal în activitatea umană? <br /> Despre Internet, despre Câmpul Informaţional care este, am scris în primăvara lui 1989. Povestirea se chema Împuşcă luna. Acolo definesc şi funcţia consilierului de imagine. Internetul nu este instrument. Nu este maşinărie. Este o stare superioară a imaginarului. A-l restrânge e ca şi cum ai vorbi despre funcţiile lui iar raporturile noastre cu internetul ar fi ca şi cum ne-am servi de o şurubelniţă. Internetul nu poate promova cultura el fiind o stare culturală. In altă ordine de ide, ce poate însemna instrument ideal? Artefactul ultim? Tindem către superba tehnologie. Tindem către Ultimul Instrument. Aceasta pare să fie frumuseţea noastră tragică şi anecdotică. Internetul este, în el, o tendinţă. Nu culturală, nu tehnologică. Este o tendinţă legată de misiunea viului. Eu îl iubesc. E o relaţie perversă. Tocmai de aceea îi aiuresc pe toţi cu e-mailuri, cu prezenţe în site-uri, cu telefoane. Internetul e prezenţa, nefiind însă prezenţa ultimă. Cultura nu poate fi restrânsă la instrument. Cultura nu poate fi restrânsă ca fiind una din funcţiile fandomului sau ale SF-ului. Cultura s-ar putea să fie nonsens. Enciclopedia ar putea explicita cultura prin aceea că tinde spre totalitate. Din acest punct de vedere, Internetul este una dintre tendinţele viului către totalitate aşa cum construcţia informaţională a creierului este tot o tendinţă către totalitate. Dacă ne revendicăm a fi conservatori şi fixişti, vom construi la nesfârşit un banal inventar de concepte care nu funcţionează şi care nu sunt stări ale viului. Toată lumea vorbeşte în chip savant despre cultură dar actele sunt ale opacităţii.<br /><br /> 6) Ce aştepţi de la viitor? Speri în revenirea unei perioade „renascentiste“ a culturii româneşti, cu reviste de ţinută şi apariţii editoriale de calitate la preţuri mici? <br /> Cătălin, iată altă întrebare care e un defect de interpretare a lumii. Viitorul nu vine spre noi, planul temporal fiind cuprinzătorul discontinuităţii pe care noi o percepem ca şi continuitate. Am scris despre sfârşitul continuităţii în Abel şi Cain care a fost publicată pentru prima oară în Vatra în 1987. Eu nu sunt un continuu aşa cum nici Istoria nu este un continuum şi aşa cum nici fandomul nu este o structură a continuităţii ci a simultaneităţii. De aici deliciul aporiilor şi arogantelor acte critice despre generaţii, mode, curente. Totul e aici şi acum. Eu nu aştept de la viitor nimic pentru că eu sunt viitorul. Eu, ca şi voi toţi, suntem temporalul aflat în plan, în plină simultaneitate. Prin act miraculos, ne transformăm în centre şi periferii devenind fiinţe dintr-un punct originar. Celula-ou, nu-i aşa? Ea se structurează în centre şi periferii în timp ce creierul lucrează apoi, fără ştiinţa noastră, la structura dinamică a simultaneităţii. Renaşterea culturii e ca şi cum cultura ar fi murit. E iarăşi nonsens. Cultura este, e teribilul adevăr al tuturor lumilor. Experienţele şi experimentele sunt cuprinse în enciclopedii dar o proastă instrumentare a noastră a fiinţării şi felierea timpului şi spaţiului ne ţin prizonieri în acte anecdotice de genul acesteia. Cultura este un cuprinzător. Robert David mi-a pus acelaşi gen de întrebare într-un interviu pentru revista String. Iţi răspund ca şi lui. Cultura are un regim haotic. Haoticul nefiind starea de dezordine. E posibil să fie estrasă o ordine temporară cu cărţi care au preţuri mici. Dar întrebarea e desuetă de vreme ce am discutat despre Internet. Frica unora clamată ditirambic, mă amuză. Cartea e pe moarte. Literatura e pe moarte. Societatea e pe moarte. Moarte aparentă, moartea fiind un nonsens. Să se sfârşească. Sfârşit aparent. Dacă ar fi cu adevărat atunci de ce ar mai scrie toţi aceşti încântători constructori de lumi despre care vorbesc şi voi mai vorbi?<br /><br /> 7) Dacă ai avea 1 000 000 de dolari, ce sumă ai fi dispus s-o investeşti în cultura românească? Dar în sf? Te-ar tenta postura de mecena? <br /> Aici pot să spun tot felul de prostioare. Chiar mă va crede cineva? Mă întristează întrebarea pentru că eu, ca şi alţi sefişti din România, mă comport de peste un sfert de veac în fandom ca şi cum aş avea un miliard de dolari! Problema banilor e minoră. Adevărata problemă e că cei ce vor să organizeze trebuie să fie dublaţi de un bun manager. Dacă editorul este lovit de prostia sistemului atunci să lupte împotriva lui, nu? Să se asocieze. Să intre în politică. Să dea lovituri mortale ideologiei oficiale. Dacă cineva mi-o va cere, voi pune la punct strategia unei conspiraţii a librarilor. Librarii pot da lovituri mortale ideologiei oficiale. Un librar cu har e mai important decât ministrul culturii. Cine e interesat să investească în cultură să o facă. Mă amuză bocitoarele. Avem pe alese, bocitoarele culturii, bocitoarele fandomului, bocitoarele politicii, bocitoarele SF-ului. În anii nouăzeci, un sefist arogant a decretat moartea literaturii SF. Astăzi e formator de opinie cu ştaif iar mulţi tineri sefişti vor să-i smulgă un autograf sau se chinuie să-i intre în graţii. E perversitatea iubirii. Să-l iubeşti pe sefistul care a decretat cu aroganţă că tu, în viitor, eşti un avorton SF. Să nu te prăpădeşti de râs?<br /><br /> 8) Eşti, la ora actuală, extrem de activ; ai scris şi scrii proză scurt, roman, eseu, eşti prezent pe internet - ca să nu enumerăm decât ceea ce ştiu eu. Este această activitate frenetică a ta un exemplu demn de urmat sau doar un mod obişnuit de viaţă? <br /> Nu sunt decât unul dintre sefiştii care se războiesc încă. Mă simt solidar cu Hăulică, Horia Nicola Ursu, cu tine, cu Mircea Cărbunaru, cu Dan Popescu, cu Sterian şi Gurgu, cu Bădulescu şi Don Simon, cu toţi sefiştii care, plini de fervoare, lucrează prin imaginarul lor insurgent la nemoartea fandomului. Nu vreau să construiesc un model. Nu sunt nici avocatul generaţiei nouăzeci aşa cum am fost acuzat de un slujbaş al Augustei Oficiale şi nici genialul care emite adevăruri incontestabile. Sunt doar o biată fiinţă îndreptată prin tainice iniţieri către miracol. Aceasta fiind componenta tragică a propriului meu imaginar. Nu spun nimănui să mă urmeze şi prin aceasta declar pentru a o mia oară că nu ţintesc să fiu cel mai buni dintre cei mai buni sau liderul fandomului, acestea fiind superbe defecte de percepţie. Nu ţin să fiu menţionat în dicţionare şi nu m-am înghesuit la ospăţul Augustei oficiale oricare ar fi ea. Nu este nici mod de viaţă că ar fi ca şi cum aş fi lipsit de putere. Sunt o expresie a unei construcţii simbolice aparţinătoare unei miraculoase enciclopedii. Aş putea fi melc sau balenă sau fluture sau dinozaur. Acesta fiind efectul enciclopedic. Iar efectul enciclopedic nu e altceva decât efectul de orizont care mă cheamă către miracol. Şi pot să scriu pentru că, simultan sunt melc şi balenă şi, uneori sunt Hăulică, Sterian, Ionescu sau Ana-Maria Negrilă. Să nu vă supăraţi, dar noi toţi suntem o simultaneitate. Şi asta nu e ca şi cum am fi prizonieri unii altora. E doar teribilul adevăr al tuturor lumilor.<br /><br /> 9) Cum se împacă O. Bufnilă, sefistul, cu O. Bufnilă, consilierul de imagine? Chiar nu există nici o încordare în relaţiile dintre cei doi, şi/sau relaţiile lor cu familia şi prietenii? <br /> Ovidiu Bufnilă nu este o schemă funcţională, el fiind un nonsens din punct de vedere al adevărului. Nu am funcţii. Sunt. Atât pot spune. Sunt o simultaneitate care nu cunoaşte stări de opoziţie. Aici se ascund nişte taine. Le vom păstra.<br /><br /> 10) S-a spus despre tine că eşti un magician. E adevărat? <br /> Adevărul e o chestiune de raport. Ceva raportat la altceva. Fiind o simultaneitate construită prin iniţieri tainice, pot fi numit oricum. Eu şi cu Mihaela, de exemplu, suntem un Unu. Asta ar putea ţine de magie. Nu sunt magician în înţelesurile lumeşti. Dar sunt iniţiat. <br />Întrebător,<br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br /> <br />PRO-EMINEN E<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Cornel Robu<br /><br />Science-fiction şi istorie contrafactuală <br />(partea I)<br /><br /> Paradoxul timpului vulnerabil şi paradoxul timpulul invulnerabil<br /> Nu apar nicăieri, în repertoriul curent al „paradoxurilor timpului“ din science-fiction, nici „paradoxul timpului vulnerabil“, nici „paradoxul timpului invulnerabil“, nici „paradoxul timpului plastic“ şi, respectiv, „paradoxul timpului elastic“, cum ar mai putea fi, eventual, numite; apar, însă, o mulţime de alte „paradoxuri“, „principii“, „legi“ etc., care pot fi coerent reduse şi grupate în două categorii, în funcţie de numitorul comun al fiecăreia: alături de „paradoxul tatălui“ şi de „paradoxul bunicului“ (ucis de nepot), alături de „paradoxul dublurii“ şi de „paradoxul cunoscuţilor necunoscuţi“, de „paradoxul coletelor greşit expediate“ şi de „paradoxul scrisorii auto-adresate“ (cu care ne vom delecta, poate, când le va veni rândul, în aceste pagini), cronoplastia şi ucronia - două abundente capitole tematice în science-fiction - au ca numitor comun ipoteza (tacit acceptată din capul locului, în virtutea convenţiei de lectură) a unui timp „vulnerabil“, ce poate fi modificat şi remodelat, scos din albia lui şi deturnat pe alt curs, supus tuturor agresiunilor şi abuzurilor etc.; şi - ca o reacţie la aceste excese - scriitorii au prezumat, tot ficţional, şi cuvenitele antidoturi, în chip de „legi“ şi „principii“ care să confere timpului atributul imuabilităţii: „rezilienţa timpului“ (Poul Anderson), „starea fundamentală“ a acestuia (Isaac Asimov), „legea conservării realităţii“ (Fritz Leiber), trecuturi multiple, nontangente şi deci intangibile (Alfred Bester), „paradoxul audienţei cumulative“ şi „paradoxul acumulării temporale“ (Robert Silverberg), „legea informaţiei neregresive“ (Gerard Klein) ş.a.m.d. - având, toate, ca numitor comun, presupoziţia unui timp prin însăşi natura lui „invulnerabil“, inalterabil şi inviolabil, dat odată pentru totdeauna şi aflat deasupra oricăror tentative de a-1 vătăma, de a-l disloca în vreun fel, de a-l devia sau deturna. „Paradoxul timpului invulnerabil“ este, aşadar, un contra-paradox, un paradox „secundar“ ce apare ca o reacţie şi prin recul la paradoxul „primar“ al timpului vulnerabil, astfel încât va trebui să-l vedem deocamdată numai pe acesta, spaţiul pe care-l pretinde fiind şi aşa destul de întins. <br /> „Timpul vulnerabil“ este o implicaţie necesară, o condiţie sine qua non în orice cronoplastie şi în orice ucronie, în orice „corecţie“ sau „infracţiune“ temporală, ca şi în orice „istorie alternativă“, ipotetică şi apocrifă, aşa cum găsim nenumărate în science-fiction: un substrat, poate inaparent şi, ca atare, mai puţin conştientizat ca paradox, niciodată numit ca atare, explicit, cu atât mai puţin teoretizat, nici în comentariile critice, nici în textele comentate. El însă există, tacit şi implicit, cum spuneam, nu explicit: statuat şi acceptat ipso facto, ca un ceva de la sine înţeles şi care nici nu mai are nevoie de explicaţii sau justificări: prin înseşi atributele sale, prin însuşi faptul că timpul „curge“ instopabil, unidimensional şi ireversibil, acest torent al timpului preia, propagă şi amplifică „de la sine“ orice modificare survenită în trecut, convertind-o inexorabil în efecte ce pot schimba radical faţa prezentului şi-a viitorului. Ajunge să ne amintim, în acest sens, o povestire a lui Ray Bradbury cunoscută de toată lumea, Bubuit de tunet (A Sound of Thunder,1952), unde strivirea din neatenţie a unui fluture, în jungla mezozoică, se soldează ireparabil, în zilele noastre, cu instaurarea unei cumplite dictaturi în S.U.A.. De ce spunem însă, acum, că „timpul vulnerabil“ poate fi considerat implicit, prin însăşi „vulnerabilitatea“ sa, un paradox? „Bucla în timp“, circularitatea cauză-efect ce poate fi oricând angrenată, şi în acest caz, rămâne, desigur, un resort suficient al paradoxalităţii. Dar nu şi necesar: „bucla în timp“ poate foarte bine lipsi, poate rămâne virtuală, „neînnodată“, în cronoplastie şi mai ales în ucronie, şi totuşi „paradoxul timpului vulnerabil nu e mai puţin paradox, nu e mai puţin frapant şi frisonant. Pentru că, pe lângă „bucla în timp“, mai e ceva.<br /> Mai e principiul antropic al timpului. Vorbind mai pe larg despre romanul lui Philip K.Dick Omul din Castelul Înalt (The Man in the High Castle, 1962), am văzut cum vine de se întâmplă că „trecutul există pentru că mi-l amintesc eu“, tot aşa cum (conform principiului antropic general, cosmologic) „universul există pentru că îl văd eu“. Demonstraţia s-ar putea relua şi pe textul arhicunoscutei povestiri a lui Ray Bradbury, amintită mai sus (v. vol. R Is for Rocket, 1962 / Aici sunt tigri, 1974, trad. rom. Petre Solomon), dar desigur că ar mai fi şi alte „probe“, nenumărate, şi n-am mai termina niciodată. Ajunge să amintim concluzia: pentru science-fiction în general, dar mai ales pentru SF-ul pe această temă, a timpului, principiul antropic asigură o nesecată sursă de „sense of wonder“. „Schimbă tu aşa ceva, călătorule de mâine“ - avertizează, în numele autorului, un personaj-raisonneur imaginat de Poul Anderson - „şi vei rămâne tot ceea ce eşti, însă oamenii care te-au adus acolo nu mai există, nici n-au existat vreodată, Pământul va avea cu totul alt destin, iar tu şi amintirile tale nu veţi mai fi decât o expresie a lipsei de cauzalitate, a supremului haos care pândeşte din adâncul Cosmosului.“<br /><br /> Universuri paralele şi istorii alternative <br /> Cu atât mai mult cu cât apare aici şi o joncţiune tematică şi imaginativă cu un alt motiv din abundenţă generator de „sense of wonder“ în science-fiction, acela al „universurilor paralele“: „Renouvier înţelegea prin ucronie utopia sau ficţiunea istorică a unei epoci trecute. În cazul acesta“ - observă pertinent Florin Manolescu, în Literatura S.F. (1980) - „elementul optativ, dorinţa introdusă în schema istoriei schimbă într-atât faţa evenimentelor, încât ceea ce rezultă ţine de specificul universului paralel.“ (p. 77) <br /> Terminologia exegetică disociază, oţios poate, între două categorii pe care adeseori uzul curent le confundă: „universurile paralele“ („parallel worlds“, „other dimensions“) îşi au sediul în spaţiu, sunt separate spaţial de universul „nostru“, apar imaginate ca fiind potenţial conţinute într-o a patra dimensiune spaţială (sau în dimensiuni de ordin superior, dar tot spaţiale); pe când „universurile alternative“ („alternate / alternative worlds“) îşi au sediul în timp, sunt, de fapt, „istorii alternative“ („alternate history“) ale unuia şi aceluiaşi univers spatial, „al nostru“, apar imaginate ca fiind potenţial conţinute într-o altă dimensiune temporală, în acele variante ale timpului care „curge altfel“, în acele linii sau cursuri temporale diferite pe care fizica actuală le permite a fi legitim prezumate, cum am văzut. Unul şi acelaşi autor, Brian Stableford, exeget dar şi scriitor SF, semnează, în cunoscuta Enciclopedie al cărei al treilea autor („contributing editor“) este, două „contribuţii“, două articole diferite, unul despre „ALTERNATE WORLDS“ şi altul despre „PARALLEL WORLDS“1) pe care le disociază, dar, totodată, le şi pune în conexiune.<br /> Pentru că, în practică, imaginaţia (atât cea a scriitorului, în actul scrisului, cât şi cea a cititorului, în actul lecturii) fiind supusă unor solicitări similare, dacă nu identice, în popularea complexională a spaţiului sau a timpului, în „mobilarea“ complexională a acestor „alte lumi“ prezumate a exista fie în spaţiu, fie în timp, indiferent, până la urmă - „universurile paralele“ în spaţiu şi „universurile alternative“ în timp ajung uşor să se suprapună, să se confunde. Ceea ce, însă, nu le reduce nicidecum din forţa de a frapa intuitiv, de a impresiona imaginativ, ci dimpotrivă, le poate chiar întări în această fortă, le poate face a se potenţa reciproc. <br /> Iar paradoxalitatea, ca şi în cazul „buclei în timp“, se verifică, şi aici, prin existenţa pur mentală a „timpului vulnerabil“, a cronoplastiei şi ucroniei, inexistente afectiv în universul fizic (cel puţin până la proba contrarie), dar nu mai puţin fascinante, nu mai puţin frisonante pentru intelect, pentru mintea în care-şi află singurul sediu posibil, nu mai puţin generatoare de „vertij intelectual“ şi de „sense of wonder“.<br /><br /> Cronoplastie şi ucronie<br /> Suficiente temeiuri, cred, pentru a subsuma cronoplastia şi ucronia unui paradox pe care l-am numit, generic, „al timpului vulnerabil“, pentru a le reuni şi trata împreună (cronoplastia cu o altă ocazie, totuşi): în virtutea unui comun atentat ficţional la principiul antropic al timpului, întors impotriva lui însuşi şi pus să se submineze singur, să se auto-anuleze şi să se auto-genereze la nesfârşit într-un joc de oglinzi paralele ce „ia ochii“, dar şi „minţile“; în virtutea, dar şi în ciuda, unei înşelătoare aparenţe logice şi ne-paradoxale, ne-echivoce, a premisei de la care porneşte „călătoria în trecut“ (urmată irezistibil de consecinţe dramatice în prezent şi în viitor): aceea că timpul este fluid, maleabil, modelabil, deci vulnerabil: cum ar fi putut, atunci, rezista unei ispite ce se oferă parcă de la sine scriitorii şi personajele imaginate de ei? Dar istoricii şi personalităţile prea bine cunoscute de ei, „ce le-ar fi putut pielea“? Nici o mirare, aşadar, că din această premisă ori presupoziţie îşi trag deopotrivă substanţe două consistente capitole tematice din science-fiction, cronoplastia şi ucronia, precum şi o dizgraţiată progenitură bastardă (dar tot „os de domn“!) a onorabilei „historia magistra vitae“: istoria contrafactuală. <br /> Terminologic, cronoplastia şi ucronia aparţin ambele, în această formă, repertoriului francez şi nu le vom regăsi, ca atare, în sursele anglo-americane de specialitate, care preferă să vorbească perifrastic despre „alterarea fluxului temporal“, despre „intervenţii neautorizate în continuum“ ş.a.m.d., în loc de cronoplastie; sau despre „istorie alternativă“, „istorie ipotetică“, „aloistorie“ (allohistory), în loc de ucronie. Am preferat, în acest caz, terminologia franceză nu atât pentru uşorul avans cronologic (faimoasele „priorităţi“ revendicate cu atâta gelozie de o parte sau de alta, dar mai ales de partea „hexagonală“!) cu care s-au înscris în istoria „genului“ autori de expresie franceză precum Charles Renouvier, Marcel Thiry sau René Barjavel, ci pentru laconismul şi maniabilitatea acestor cuvinte, calităţi de care perifrazele dispun în mai mică măsură; dar, nu mai puţin, şi pentru „plasticitatea“ în sine a „cronoplastiei“, pentru pandantul pe care „ucronia“ îl face cu „utopia“ şi, în definitiv, pentru „cosmopolitismul“ lor semantic, pentru inteligibilitatea internaţională a unor formaţiuni lexicale alcătuite din rădăcini greceşti, arhicunoscute. Oricum, prin forţa lucrurilor, în ciuda terminologiei şi-a priorităţilor franceze, exemplificările vor inclina din nou balanţa în favoarea autorilor de expresie engleză, net majoritari în science-fiction. <br /> Ucronia nu decurge în mod necesar şi automat din cronoplastie: există şi cronoplastii fără consecinţe consolidate durabil, ucronic, după cum există şi ucronii al căror primum movens, cronoplastic (recte deliberat) sau nu, rămâne neprecizat. În schimb, cum am mai spus cu ocazia comentariului la romanul lui Philip K.Dick, orice „călătorie în timp“ se transtormă inevitabil în „roman istoric“ (sau aloistoric), de la un anumit prag cantitativ (recte număr de pagini) în sus, aceasta pentru simplul fapt că timpul în sine, „timpul vid“ nu poate fi perceput prin simţuri: poate fi astfel perceput şi „simţit“ intuitiv doar timpul „umplut“ complexional şi „populat“ cu evenimente, deci cu o istorie, reală sau ipotetică. <br /> Dar, dacă nu orice cronoplastie se soldează în mod necesar cu o ucronie, ce factori intervin pentru a „face“ această diferenţă? Care cronoplastie este şi care nu este generatoare de ucronie? Ce trebuie să se întâmple decisiv şi ce condiţii se cer imperativ, pentru ca dintr-o cronoplastie să rezulte o ucronie, pentru ca „ţesutul“ timpului să nu respingă „grefa“ cronoplastică, ci, dimpotrivă, s-o asimileze şi să se transforme el însuşi în urma acestei asimilări? Pentru că, dată fiind „rezilienţa“ acestui ţesut al timpului, respingerea cronoplastiei rămâne eventualitatea în principiu mai probabilă: „Nimeni nu-şi pierde propria capacitate şi libertate de voinţă doar pentru că se întoarce în trecut. Ajuns acolo, el poate influenţa oricând desfăşurarea evenimentelor“ - meditează naratorial, pe post de raisonneur, personajul deja cunoscut al lui Poul Anderson, Manse Everard. „E adevărat că forţa de curgere inerţială a evenimentelor devine uneori enormă. Fluctuaţiile minore se nivelează curând. Dacă, de exemplu, un individ de rând a trăit până la adănci bătrâneţe ori a murit de tânăr, dacă a prosperat sau nu, asta nu va crea diferenţe notabile, care să fie încă perceptibile la câteva generaţii distanţă. Asta dacă individul acela nu era cumva, să zicem, Salmanassar sau Genghiz Han sau Oliver Cromwell sau V. I. Lenin; Kung Fu-Tse sau Pavel din Tars sau Muhammad ibn Abdallah; Aristotel sau Galileo sau Newton sau Einstein... Schimbă tu aşa ceva, călătorule de mâine, şi vei rămâne tot ceea ce eşti, însă oamenii care te-au adus acolo nu mai există, nici n-au existat vreodată, Pământul va avea cu totul alt destin, iar tu şi amintirile tale nu veţi mai fi decât o expresie a lipsei de cauzalitate, a supremului haos care pândeşte din adâncul Cosmosului.“ (Poul Anderson, Patrula Timpului / Time Patrolman, 1983, trad. rom. Gabriel Stoian, Nemira. 1994, p. 26). <br /><br /> „Puncte Jonbar“ / „Jonbar points“ <br /> Aşadar, textura timpului nu este peste tot la fel de rezistentă, la fel de „rezilientă“, ea are şi puncte vulnerabile, „fire“ care pot „fugi“ din ţesătură şi-o pot trage după ele deşirând-o, destrămând-o; iar aceste zone de potenţială destrămare a urzelii timpului „se ţes“ în jurul unui om, apar de regulă concrescute în timp o dată cu un „om-cheie“ care le decide aleatoriu, care „face evenimentul“, care a decis cândva cursul istoriei „reale“, „aşa şi nu altfel“ (vom vedea, ceva mai încolo, că şi acest termen de contrast al „istoriei reale“ este o condiţie a ucroniei, ficţionale prin definiţie); şi, desigur, lista de mai sus a lui Poul Anderson este pur ilustrativă, ea ar putea fi oricând continuată ad libitum. Dar, paradoxal, numele acestui loc l-a dat nu un om care a făcut istorie, ci unul care a făcut aloistorie, „istorie alternativă“, ucronie: punctele de cotitură ale istoriei ipotetice, alternative, nu-şi leagă numele generic de întemeietori de imperii sau stâlpi de state, nu de stăpâni sau „regi ai lumii acesteia“, precum un Salmanassar (există cel puţin cinci regi asirieni cu acest nume şi autorul nu precizează pe care-l consideră mai decisiv pentru istoria omenirii), sau Genghiz Han, sau Oliver Cromwell, sau Lenin; nici de fondatori de religii, „trimişi ai lumii de dincolo“, precum Kung Fu-Tse (cunoscut la noi sub numele-i latinizat, Confucius), sau Pavel din Tars (alias Saul, Apostolul Pavel, întemeietorul creştinismului), sau Muhammad ibn Abdallah (Mahomed, „Profetul“, fondatorul islamismului); nici măcar de genii „profane“, fondatori de noi paradigme în gândire şi ştiinjă, precum Aristotel, „Stagiritul“, sau Galileo Galilei, sau Isaac Newton, sau Albert Einstein. <br /> „Făuritori de istorie“ la care, într-o carte celebră, cunoscută şi la noi (graţie tot unui scriitor SF), Orele astrale ale omenirii (Sternstunden der Menschheit, 1928, 1943; trad. rom. I. M. Ştefan, Editura Univers, 1973), scriitorul austriac Stefan Zweig (1881-1942) cooptează şi alte categorii: mari scriitori (Goethe, Dostoievski), compozitori (Händel, ofiţerul Rouget de Lisle, autorul Marseillezei), exploratori geografici (Vasco Nuńez de Balboa, primul european care a văzut Oceanul Pacific; Johann August Suter, cel care-a dat semnalul „goanei după aur“ în California; Robert F. Scott, al doilea om ajuns la Polul Sud, după Roald Amundsen, dar mai nenorocos decât acesta), un manager tehnologic (Cyrus W.Field, prin eforturile căruia s-a realizat prima convorbire telefonică transatlantică), fără să-l uite pe eternul Napoleon la Waterloo, sau poarta Kerkaporta uitată deschisă în faţa turcilor, la căderea Bizanţului. <br /> Nimic din toate acestea, ci, în locul tuturor, doar un impalpabil homo fictus, un personaj de science-fiction, nici măcar notoriu, cel puţin la noi. Pentru „orele astrale ale omenirii“ (pentru cele ipotetice, imaginate de scriitori în pagini de carte), pentru acele „macazuri ale timpului“ care trimit „pe altă linie“ trenul istoriei, pentru acele „puncte de cotitură“ („turning points“) de la care istoria începe să „curgă altfel“, pe altă „albie“, aşadar pentru aceste „puncte critice“, sau „puncte sensibile“, sau „nevralgice“, sau cum vrem să le mai zicem - s-a consacrat, în terminologia anglofonă a sf-ului, denumirea uşor hipocoristică de „Jonbar points“, „puncte Jonbar“, de la John Barr, numele unui personaj ficţional, nu „real“, nu atât de faimos poate ca Manson Everard al lui Anderson, dar beneficiind de prerogativa priorităţii cronologice. <br /> În ucronie, în „istoria alternativă“ - arată Edward James (n. 1947), specialist în „istoria reală“, profesor de istorie medievală la o universitate din Anglia. dar şi reputat exeget sf, autor al unei concise sinteze, Science Fiction în the Twentieth Century (1994) „presupoziţia este că istoria există ca un rezultat al unui şir aproape infinit de accidente şi opţiuni, şi că în aproape orice punct de pe parcursul ei istoria ar fi putut s-o ia într-o altă direcţie, diferită de cea cunoscută. Imaginea clasică în care e rezumată această idee este silueta lui John Barr, personajul lui Jack Williamson (n. 1908) din romanul sf Legiunea Timpului (The Legion of Time, 1938, ed. revăzută 1952); în mijlocul unui câmp întins, John Barr se profilează în poziţie verticală, stând în picioare, cu o clipă înainte de-a se apleca: dacă ia de jos un magnet, nu o simplă piatră, întreaga istorie a galaxiei va fi alta, radical transformată. Scriitorii de science-fiction au ajuns să numească momentele decisive de acest fel „Jonbar points“: un „punct Jonbar“ poate surveni practic oriunde în timp, de la evitarea coliziunii cu cometa care-a pricinuit cândva dispariţia dinozaurilor de pe Pământ (ca în romanul lui Harry Harrison (n. 1925) La apus de Paradis / West of Eden, 1984), la absenţa din istorie a Reformei Protestante (ca la Kingsley Amis (n. 1922:), în romanul Prefacerea / The Alteration (1976), sau la Keith Roberts (n. 1935), în suita de povestiri Pavană / Pavane (1968; v. infra); astfel de „puncte Jonbar“ survin în toate acele numeroase scrieri ce infătişează înfrângerea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial (exemple ar fi multe, dar clasic rămâne romanul lui Philip K. Dick (1928-1982) Omul din Castelul Înalt / The Man în the High Castle, 1962) [unde „punctul Jonbar“ este ipotetica asasinare a preşedintelui american Franklin D.Roosevelt în 1936, la Miami, de către un imaginar scelerat, Ed Zangara - v. comentariul la roman, separat, n.n]. Mare parte din plăcerea pe care-o procură la lectură astfel de cărţi rezidă în depistarea momentului în care intervine punctul Jonbar, în savurarea modului în care autorul a ştiut conferi carnalitate palpabilă şi palpit viu lumii sala ficţionale, precum şi, în unele cazuri, cum a ştiut racorda acestei lumi alternative personaje pe care le cunoşteam de mai nainte, din lumea noastră «reală». (Astfel, de exemplu, în Prefacerea lui Kingsley Amis, Sartre şi Himmler au ajuns amândoi cardinali catolici; în romanul Maşina diferenţială (The Difference Engine, 1990) de William Gibson (n. 1948) şi Bruce Sterling (n. 1954), Byron a ajuns Prim Ministru al Regatului Britanic [v. trad. rom. a lui Gabriel Stoian apărută la Editura Nemira, în 1999].<br /> (Un scurt time out pentru destindere. Iată şi câteva posibile subiecte pe care s-ar putea exersa înfricoşata ştiinţă a exegeţilor, care s-ar putea preta la o abordare comparatistică şi la un comentariu erudit pe măsură: Între Jabberwocky şi Jonbarwocky (cu peripeţiile sf ale faimosului poem „în limbă păsărească“ scris de Lewis Carroll e o întreagă poveste, delectabilă în sine, dar evident că trebuie să rămână pentru altădată); sau: De la giombar la geamblac: geamblacul, platforma superioară a unei sonde petroliere, a fost o vreme suspectat a fi un cuvânt turcesc, racordabil registrului ilustrat cu vervă de Romulus Vulpescu în Marcia alla turca (1970): „- Geabe gear, ghiul, ghiol ghizduc! / Getbeget gealat giugiuc! / - Geanabet, giol, guguştiuc! / -Geam, geambaş, giumbuş, geambal! / - Geacă, blugi, giombar, geamblac! / Halal!) Cum însă investigaţia lexicologică şi etimologică s-a împotmolit socio-lingvistic în slaba tradiţie otomană a extracţiei de petrol, s-a descoperit întru târziu, „sus la geamblac“, şi inscripţia James Black, numele firmei americane interbelice care „implementase“ respectivul tip de sondă pe Valea Prahovei, unde însă sondorii români practicau asiduu francofonia... Cam departe de science-fiction ajunserăm, ce-i drept, dar putem găsi drumul înapoi, pe legendara planetă Arrakis (Dune, 1965) a lui Frank Herbert (1920-1986), servindu-ne de „gom jabbar“ - „acul otrăvit cu metacianură, utilizat de Stareţele Bene Gesserit pentru a testa conştienţa de-a fi om în proba alternativei cu moartea“. Sau la nu mai puţin faimosul film sf Star Wars (III. The Return of the Jedi, 1983), unde, alături de monstrul batracomorf înnecat în osânză Jabba the Hutt, îl vom regăsi (pe genericul filmului), printre altii, şi pe tehnicianul de efecte speciale John Barry. And so on... Dar destul cu vorbele astea de geaba: înapoi la punctul Jonbar!)<br /><br /> Science-fiction şi roman istoric <br /> De la „călătoria în timp“, de la cronoplastie şi ucronie la romanul istoric sadeá nu e, aşadar, decât un singur pas. Istoriei „reale“ i se poate uşor deturna cursul pe albia unei „istorii alternative“, ipotetice, „macazul“ temporal de la „punctul Jonbar“ poate fi pe nesimţite manevrat, „schimbat pe“ aloistorie, pe ucronie. În acest caz, traseul parcurs mental la lectură este dublu, paralel: (a) de la punctul Jonbar până în prezentul naraţiunii, girat de iluzia ficţională; şi (b) de la acelaşi punct Jonbar până în prezentul lecturii, girat de experienţa realului, de istoria cunoscută ca fiind „reală“, şi, deci, de principiul antropic al timpului. În „romanul istoric“ propriu-zis, „clasic“ (de fapt, romantic), ca peste tot în literatura „realistă“, cele două „prezenturi“ (al lecturii şi el naraţiunii) nu se exclud reciproc, fiind cel mult percepute doar ca disociere între real şi imaginar; în rest, ele pot chiar coincide, se pot suprapune, efectul obţinut, în acest caz, fiind acela de potenţare şi consolidare reciprocă. Neconcordanţa între prezentul lecturii şi prezentul naraţiunii poate fi percepută ca disociere între real şi imaginar şi în cazul ucroniei, al romanului aloistoric: decalaj amplificat aici, în plus, de incongruenţa şi disjunctia date prin definiţie între cele două „trecuturi“: ele trebuie „să semene“ dar să nu fie identice, trebuie să fie şi să nu fie „la fel“. În romanul aloistoric, „prezentul naraţiunii“ şi „prezentul lecturii“ nu se suprapun, ca în romanul istoric, ci se juxtapun, pentru a scoate în evidenţă tocmai diferenţele, inadvertenţele, anacronismele: între „prezentul lecturii“ şi „prezentul naraţiunii“ se cască nu numai „goluri de timp“, „time gaps“, copleşitoare prin însăşi durata lor (ceea ce deja ar fi suficient pentru generarea de „sense of wonder“), dar şi „anacronisme“ flagrante, serii complexionale şi, implicit, parcursuri temporale divergente şi disjunctive, a căror indecidabilă tensiune reciprocă pune în contradicţie cu sine însuşi principiul antropic al timpului (ceea ce este mai mult decât suficient pentru acelaşi „sense of wonder“). <br /> Timpul fiind perceptibil intuitiv numai prin „evenimentele“ care-l „umplu“, cum spuneam, juxtapunerea în text se face, de fapt, între echivalările complexionale ale celor două versiuni temporale, „alternative“, ceea ce deschide o largă paletă a reprezentării „realiste“, „verosimile“ şi „veridice“, chiar şi versiunii virtuale, ipotetice: pentru a fi funcţională, pentru a putea submina şi „întoarce pe dos“ principiul antropic al timpului, aloistoria trebuie să fie la fel de „veridică“ precum istoria, să dispună, cum zice Edward James, de „carnalitate palpabilă şi palpit viu al lumii ficţionale“, chiar dacă această „verosimilitudine“, această „carnalitate palpabilă“ şi acest „palpit viu“ riscă să acapareze în quasi-totalitate suprafeţele textului; oricât de masive ar fi însă „plăcile tectonice“, ceea ce contează cu adevărat, în science-fiction, în ordinea generării de „sense of wonder“, este abia coliziunea lor, liniile de impact sau de ruptură, faliile sau rifturile pe care le lasă în urmă spre a impresiona intuitiv percepţia: pasaje textuale prin definiţie minoritare cantitativ, deşi privilegiate calitativ; şi invers: oricât de ameţitoare ar fi falia tectonică, pentru a se produce ea are nevoie de cât mai masive plăci tectonice care să intre în coliziune, de o cât mai diversă şi frapantă pentru simţuri „umplutură complexională“ care să dea substanţă „timpului vid“. <br /> Această „umplutură complexională“ năvăleşte în pagină la fiecare escală, la fiecare oprire a „maşinii timpului“ la un nivel temporal oarecare, la un moment oarecare din trecut sau din viitor, de fiecare dată când călătorul temporal „reintră în timp“ pe un palier oarecare al acestuia. Cum am mai spus, aici rezidă şi principala sursă de „sense of wonder“ de care dispune sf-ul pe tema timpului: aici, în această juxtapunere textuală între niveluri sau paliere ale timpului imens distanţate între ele, în mişcarea energică prin care aceste „timpuri“ imens distanţate se văd puse alături în pagină, în „saltul în timp“ care furnizează intuiţiei şi-i face accesibile, perceptibile prin simţuri, magnitudini temporale de preferinţă imense, durate incomensurabile, precum şi imuabile atribute ale timpului, ce apar suspendate, abolite. <br /> Cel mai promiţător moment al lecturii, în pragul căruia aşteptarea şi intuiţia freamătă cel mai nerăbdător, este deschiderea uşii ori ecluzei „maşinii timpului“ (dacă le are, precum la Isaac Asimov, în Sfârşitul Eternităţii, sau la Ray Bradbury, în Bubuit de tunet), „descălecarea“ din şeaua acesteia (precum la Poul Anderson, în Patrula Timpului, unde cabina devine motocicletă) etc. etc. - într-un cuvânt „reintrarea în timp“. De-aici incolo, depinde numai de durata escalei şi de amploarea tabloului, de lungimea textului aşadar, dacă o „călătorie în timp“ se va transforma sau nu în roman istoric: de la o anumită durată, de la o anumită dimensiune a textului, „romanul istoric“ este însă inevitabil: putem compara între ele, în acest sens, episoadele, deja amintite, din ciclul „Patrula Timpului“ al lui Poul Anderson: cele mai scurte dintre ele (şi primele, de fapt) se mulţumesc cu priviri rapide, cu fugare notaţii şi detalii expresive de decor şi de atmosferă, de „culoare locală“ temporală, percepute în grabă, pe fugă, dar cu atât mai acut, sub presiunea timpului rămas în intervalul dintre „intrarea în timp“ şi o nouă plecare: Anglia sub bombardamentele germane, Anglia victoriană, Anglia post-romană, în Patrula Timpului; Persia regelui Cirus, în Tăria de a fi rege; formarea Mării Mediterane, cu peste cinci milioane de ani în urmă, în Cascadele din Gibraltar; America precolumbiană, în Singurul joc posibil; plăcerea de a „întârzia în timp“ devine tot mai acaparantă în Delenda est (o Americă ucronică şi contrafactuală, punico-celtică) sau în Fildeş, maimuţe şi păuni (un colorat tablou al vieţii feniciene la Tyr, pe vremea regelui Hiram I), pentru ca ultimul episod, cel mai întins, Tristeţea lui Odin al goţilor, să fie un roman istoric în toată regula, un roman „din viaţa ostrogoţilor“, în secolul al IV-lea 2). <br /> «Dintre toate formele literare din afara sf-ului, romanul istoric este singurul care-i pune atât pe cititori cât şi pe scriitori în faţa unor probleme similare cu acelea din science-fiction» - constată Edward James, un om care desigur ştie ce spune, întrucât este o autoritate ştiinţifică recunoscută în ambele domenii, deopotrivă în exegeza sf-ului şi în cea a istoriei. (Chiar dacă nu i-a preferat pe ostrogoţii de pe Vistula şi de pe Nipru, ca Poul Anderson, ci pe vizigoţii din Spania şi, mai ales, pe francii de pe Rin şi din Gallia, în monografia istorică The Franks, 1988.) «Autorii de romane istorice descriu o lume reală, dar nu una cunoscută din experionţa directă şi comună celor ce scriu şi celor care citesc. Autorii trebuie să reconstituie lumea pe care-o prezintă - fie că e vorba de Londra victoriană, de Bizanţul secolului al XI-lea, sau chiar de Africa paleolitică - trebuie s-o reconstruiască nu doar din lecturi şi studii de istorie şi de arheologie, dar şi din propria lor imaginaţie. Cantitatea de detalii şi date concrete de care scriitorii au nevoie pentru a reînsufleţi în faţa ochilor cititorilor fundalul unei epoci trecute depinde în parte de felul în care ei estimează a fi gradul de familiarizare a publicului general, mediu, cu respectiva perioadă: pentru mulţi cititori de azi, Londra victoriană este aproape la fel de familiară (graţie proximităţii cronologice şi acumulării experienţei de lectură) ca şi propria noastră epocă de-acum, în timp ce Bizanţul secolului al XI-lea necesită o considerabilă completare, o „umplere“ a spaţiilor albe, sub raportul fundalului de epocă şi-al culorii locale - ceea ce, măcar în parte, nu poate veni decât din propria imaginaţis a autorului. Romanele cu subiecte din preistorie, în orice caz, necesită categoric o asemenea doză de speculaţie - bazată pe achiziţiile recente ale unor ştiinţe moderne precum antropologia şi arheologia - încât ajung să semene izbitor a science-fiction. Autorul trebuie să reconstituie din imaginaţie aproape toate detaliile lumii ficţionale pe care-o edifică, precum şi să prezinte cititorului toată această informaţie cât mai clar şi cu un aer cât mai firesc cu puţinţă. Nu e deloc o întâmplare că un mare număr de romane dedicate vieţii preistorice au fost scrise tocmai de către scriitori de science-fiction, ba chiar au fost nu o dată catalogate drept science-fiction sau fantasy. Din moment ce o bună parte din science-fiction este de fapt ficţiune istorică - ficţiunea sau romanul istoric al viitorului - devine perfect posibil să categorisim romanul preistoriei drept science-fiction. Pe bună dreptate ajunge Kim Stanley Robinson la această concluzie: „Având în vedere barierele impenetrabile care stau de neclintit între noi şi trecutul preistoric, între noi şi viitor, între noi şi parcursurile alternative ale istoriei, e cu puţinţă să mai reformulăm pentru o ultimă oară definiţia literaturii sf în raport cu istoria şi să spunem că science-fiction este acea literatură care se dedică unei istorii pe care noi n-o putem cunoaşte“ (subl. KSR)3). <br /> Dar, dacă tot am ajuns la această răspântie genologică, dacă „ordinea de idei“ pe care-o urmăm ne-a adus aproape de la sine la această confluenţă sau convergenţă între science-fiction şi romanul istoric, să mai zăbovim un moment aici, să-i mai lăsăm în continuare cuvântul lui Kim Stanley Robinson (n. 1952), romancier american tradus şi la noi cu trilogia-i „marţiană“, dar şi avizat exeget sf (este autorul unei cărţi despre Philip K. Dick), tranşant critic şi teoretician al genului, care nu ezită să-şi înceapă astfel un eseu, ritos şi ex abrupto: <br /> «Science-fiction-ul este o literatură istorică. De fapt, istoricitatea este definitorie pentru acest gen. Cel mai simplu fel de-a spune asta este: „Istorisirile de science-fiction sunt plasate în viitor.“ Dar să dezghiocăm puţin această afirmaţie, şi vom obţine ceva de felul următor: „În orice naraţiune sf există o istorie ficţională, explicită sau implicită, care pune în conexiune perioada prezentată acolo cu momentul nostru din prezent.“ Cititorul va prezuma că, pornind din prezentul nostru (ceea ce numeam mai sus „prezentul lecturii“ - n. mea. CR), o succesiune de evenimente ne va conduce la „prezentul“ înfătişat în acea naraţiune („prezentul naraţiunii“ - idem, v. supra). <br /> Nu toate istorisirile de science-fiction sunt plasate în viitor. Există, de exemplu, acele istorisiri pe care le numim „istorie alternativă“. Dar nu e greu să explicăm de ce istoria alternativă face parte integrantă din science-fiction, prin simpla reformulare a afirmaţiei de mai sus, precum urmează: „în orice naraţiune sf există o istorie ficţională, explicită sau implicită, care pune în conexiune perioada prezentată acolo cu momentul nostru din prezent sau cu un moment din trecutul nostru.“ Procesul e acelaşi - conectarea la un punct diferit de pe parcursul timpului. Şi, întrucât nici o istorisire sf nu prezintă un viitor care se va materializa efectiv în lumea reală, s-ar putea chiar spune că orice naraţiune de science-fiction este implicit istorie alternativă: prima se ramifică din prezentul nostru, cealaltă se ramifică dintr-un moment oarecare al trecutului nostru. <br /> În virtutea acestei definiri a literaturii sf prin raportare la istorie, putem distinge şi diferenţa dintre science-fiction şi fantasy: literatura sf e istorică, literatura fantasy e anistorică. Nu este exclus ca o lume prezentată într-o scriere fantasy să aibă şi ea o istorie, dar între aceasta şi istoria lumii noastre nu se stabileşte nici o conexiune. În fantasy avem nu o istorie alternativă, ci o realitate alternativă. <br /> Această definiţie este în măsură a explica, de asemenea, şi hibridul terminologic numit „science fantasy“. Tipică pentru o astfel de naraţiune este situarea într-un viitor extrem de îndepărtat: admiţând ipoteza, catalogăm textul drept science-fiction. Oar noi nu ne putem imagina cu adevărat o istorie care se întinde pe milioane de ani, astfel încât conectarea la acel viitor nu este o comuniune simţită intuitiv şi afectiv, iar respectivul text pare a fi mai mult ceva asemeni unei naraţiuni fantasy, referitoare la un timp care niciodată nu va fi conectat la al nostru. Denumirea de „science fentasy“ pe care-o dăm unei astfel de naraţiuni traduce tocmai această ciocnire, la lectură, între două impresii genologice. <br /> A spune că sf-ul este o literatură istorică nu e tot una cu a spune că sf-ul ar fi acelaşi lucru cu genul cunoscut sub denumirea de „roman istoric“ („historical fiction“). Cele două genuri nu se confundă, nu sunt acelaşi lucru, nu sunt nici măcar răsfrângeri simetrice în oglindă: viitorul este esenţialmente altceva decât trecutul. Dar, în anumite privinţe şi sub anumite aspecte, cele două genuri literare se aseamănă între ele mai mult decât se aseamănă fiecare dintre ele cu „literatura generală“, mainstream. Ele au în comun anumite metode şi preocupări, prin aceea că ambele au de descris culturi la care cititorul nu poate avea acces nemijlocit, fizic; astfel că ambele sunt implicate în culturi aliene, străine nouă, în lumi insolite ce le conferă o intensă doză de insolitare. Şi mai au ceva în comun cele două genuri, sf-ul şi romanul istoric: o viziune asupra istoriei care spune că există timpuri şi epoci care, deşi nu sunt ale noastre, rămân totuşi de o vitală importanţă pentru noi şi merită să scriem despre ele.» <br /> Şi - mai adaugă Kim Stanley Robinson, neuitând să-şi întoarcă ochii şi spre prezentul imediat, spre contextul istoric şi cultural care-i determină spusele, un context ce-i apartine, dar ne priveşte, mutatis mutandis, şi pe noi - „Nu e nici o coincidenţă că atât ficţiunea pe teme din ştiinţă („science fiction“), cât şi ficţiunea pe teme din istorie („historical fiction“) sunt deopotrivă subapreciate şi marginalizate de către cultura dominantă azi (1987 - n.n.) în America: e o cultură ce preferă să se legene în iluzia că prezentul, cu confortabila-i hegemonie americană, e tot ce-a existat şi va exista vreodată. Astfel că în literatura contemporană „serioasă“ nimic ce trece de lungul nasului, nimic în afara problemelor noastre imediate de-aici-şi-acum nu-i corespunzător şi nu merită onoarea unui tratament ficţional. Ceea ce are ca efect înlăturarea din raza vederii a istoriei şi-a gândirii istorice, precum şi o confortabilă cantonare exclusiv în momentul prezent. Cultura dominantă a timpului nostru e un soi de struţ cu capul înfundat în nisip.“4) <br /> N-am zis-o eu, să n-avem vorbe: magister dixit! Eu zic ce vine mai departe. Căci cuvântul din poveste înainte mult mai este... <br />(urmare în numărul viitor)<br />Cornel Robu<br /><br /> Trimiteri bibliografice <br /> 1) Brian Stableford, „ALTERNATE WORLDS“, „PARALLEL WORLDS“, în: The Encyclopedia of Science Fiction. An Illustrated A to Z. General Editor Peter Nicholls. Associate Editor John Clute, Granada Publishing, London - Toronto - Sydney - New York, 1979 (al doilea tiraj 1981), pp. 26 - 27, respectiv pp. 447 - 448; sau: The Encyclopedia of Science Fiction. Edited by John Clute and Peter Nicholls. Contributing editor Brian Stableford. An Orbit Book, Little, Brown and Company, London, 1993; St. Martin's Press, New York, 1993, pp. 23 - 25. respectiv pp. 907 - 909. (înapoi la text)<br /> 2) Poul Anderson, Păzitorii Timpului (The Guardians of Time, 1960, ed. adăugită 1981), trad. rom. Cosmin Nare, Editura Nemira, Bucureşti, 1999; idem, Patrula Timpului (Time Patrolman, 1983), trad. rom. Gabriel Stoian, Editura Nemira, Bucureşti, 1994. (înapoi la text)<br /> 3) Edward James, Science Fiction in the Twentieth Century, Oxford University Press, Oxford & New York, 1994., pp. 112 - 113. (înapoi la text)<br /> 4) Kim Stanley Robinson, „Notes for an Essay on Cecelia Holland“, în Foundation. The Review of Science Fiction, London, Number 40, Summer 1987, pp. 54 - 61; pasajul citat de Edward James e la pag. 60, iar cele citate de mine la pp. 54 - 55, respectiv 59. (înapoi la text)<br /><br /><br /><br /><br /><br />HRANA DERBEZEILOR <br />Digestie asupra soluţiei antropofagice <br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> 1. Despre necesitatea introducerii<br /> Ne propunem prin prezenta comunicare ca, bazându-ne pe experienţa marelui nostru antemergător, H.G. Wells, să vă oferim diferite chestii picante pe post de hrană spirituală şi să disecăm în voie o dispută seculară: ce s-a consumat dintâi, oul sau găina? <br /> Fără îndoială, fiind vorba despre un demers atât de savant, s-ar cuveni să experimentăm mai întâi faptele pe seama mormolocilor, „de vreme ce mormolocii pentru asta şi sunt făcuţi“ (Hrana zeilor), iar apoi să decantăm rezultatele şi să înghiţim găluşca. Dar cum pentru unii dintre noi savantlâcurile sunt miere, iar pentru alţii sunt fiere, să ne aducem aminte de responsabilităţile noastre de alchimişti ce împănează tăria metaforei cu argintul viu al spiritului ca să rumenească viitorul în cuptorul dat la foc continuu şi să ne ferim de greşelile acelor tineri vizionari, contemporani cu marele vizionar englez, care au văzut strălucirea adevărului şi-au orbit, „astfel încât, până la sfârşitul vieţii, ei au putut înălţa nestingheriţi făclia cunoaşterii, ca să ne lumineze şi pe noi“ (Hrana zeilor). <br /> Să ne mai gândim la câte am fost nevoiţi să înghiţim de-a lungul mileniilor, în deplină necunoştiinţă de cauză, cum ne-am mâncat zilele încercând să discernem în alb şi negru cenuşiul de zi cu zi, cum ne-am săturat cu nădejdi şi uneori le-am dat pe gât cu fulgi cu tot, pentru că speranţele fac parte din categoria lucrurilor ce zboară şi se înghit. <br /> De aceea, o altfel de iluminare mi-am propus să vă ofer, dacă mi-aţi trecut pâinea şi cuţitul. Înfometaţi de cunoaştere, să transăm deci problema şi să nu ne lăsăm mâncaţi de griji. Când vom termina de mistuit Hrana Zeilor, raţia noastră de sărbătoare pe acest an, nădăjduiesc să realizaţi că această înfruptare din opera lui Herbert George Wells ne-a fost necesară ca sarea în bucate şi sper să nu vă cadă greu la stomac. Destul cu meniul, lăsaţi-mă să vă fac felul!<br /><br /> 2. Reţetar antropofagic, transmis din gură-n gură <br /> Deşi a manifestat convingeri socialiste, Wells n-a acceptat niciodată împărţirea marxistă a istoriei în felurite orânduiri. Cu toate acestea, omenirea pe care călătorul său temporal o găseşte în viitorul îndepărtat (Maşina timpului) pare să descindă pe linie directă din comuna primitivă, din vremea când vânătorii şi-au alcătuit primele turme. Omenirea de peste veacuri a evoluat diferit, după originea socială: morlocii, copiii săraci şi sceptici ai plebei proletare, s-au adaptat la traiul subteran şi urcă la suprafaţă doar în vreme de noapte. Ei păstoresc diafanii eloi, descendenţii direcţi ai trândavilor aristocraţi şi ai capitaliştilor burtoşi. Amândouă rasele provin din Homo Sapiens englez victorian, dar cum între timp lupta de clasă s-a ascuţit, unii au ajuns frigare, iar alţii frigărui. În marile cantine subterane, tot ce-i născut morloc eloi mănâncă. <br /> Se poate ca exact acelaşi lucru să se fi întâmplat şi-n trecutul cel îndepărtat şi nelămurit, cel puţin aşa susţine antropofagia evoluţionistă, teorie lansată de savantul austriac Oscar Kiss Maerth. <br /> Conform acestei ipoteze, prezentate pe larg de Mihai Şerban în volumul Semenii întru raţiune (Cluj: Dacia, 1982), procesul de umanizare a stră-străbunului nostru arboricol „a început atunci când acesta, împins probabil de foame, a consumat creierul unui tovarăş de-al său, ucis în timpul luptelor cu animalele sălbatice“ (p.196). Oscar Kiss Maerth susţine că, drept urmare a consumului de creier uman, protoomul a fost multilateral şi profund afectat de hormonii conţinuţi în encefal, lucru care s-a repercutat asupra vieţii sale sexuale. <br /> Dacă până înainte de primul ospăţ canibalic, domnul Verigă Lipsă urmărea volens-nolens calendarul naturii şi dădea roată femeiuştilor (sau matroanelor, dacă acceptaţi teoria matriarhatului) o dată pe an, primăvara, la ieşirea din hibernare, după ce miam-miamopitecul a prins gustul creierului uman şi a constatat efectele induse de doparea cu serotonină, lucrurile s-au schimbat. Antropofagul nostru s-a nărăvit pe vecie la femei şi, profitând de lipsa unei legislaţii privind hărţuirea sexuală, s-a apucat să profite de inocenţa lor en gros şi en detail, când cu vorba, când cu fapta. Descoperind că nu e pe lume plăcere mai mare decât sultănirea într-un sat fără de concurenţă, Cain cel din preistorie a hotărât să îmbine utilul cu plăcutul şi s-a dedat la spartul tărtăcuţelor, ca să-şi întărească periodic puterile şi, mai ales, ca să rărească numărul celor pofticioşi să-l imite. <br /> Şi tot aşa, şi iar aşa, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, trai pe vătrai, micul mare encefalofag doldora de hormoni a ajuns de râsu-plânsul lumii: neîmblănit şi rupt în coate (deh! familie mare, că nu se inventase Pastila; retribuţie, după muget, cuget, mică); va să zică a lăsat ca ritmurile fireşti să-l abandoneze într-o natură ostilă şi, îmboldit de pofte murdare, a devenit tată de hoardă, strămoşul amploaiatului plătitor de rate lunare, chirii, taxe şcolare, impozite pe dus şi pe venit. Vorba vizionarului H.G.Wells: „de ce lucrurile s-ar opri aici, dacă oamenii nu s-au oprit la stadiul de barbarie?“ (Imperiul furnicilor)<br />Aşa că, de luaţi seama bine, <br />veţi cânta în cor cu mine: <br />„Mai bine decorat, <br />Decât devorat...“ <br /><br /> Înţelegeţi de ce, privind fie din perspectiva morlocului de mâine, fie din cea a canibalului de mai ieri, eloiul este un individ născut mort-copt! <br /><br /> 3. Omul bun ca pomul copt <br /> N-aş dori să rămâneţi cu convingerea că H.G.Wells socotea că numai omul este lupul omului. Ideea disocierii sociale a unei singure specii în mai multe rase apare şi în „Primii oameni pe Lună“, unde seleniţii, locuitorii uriaşelor muşuroaie pe care noi le considerăm în mod eronat cratere de impact, sunt născuţi pentru un anumit mod de trai şi cam atât îi duce şi mintea. Modul lor de viaţă aduce cu cel al furnicilor, subiect exploatat de scriitorul englez şi în alte povestiri din ciclul: „pe cine-mi aduci azi la masă?“ <br /> În „Imperiul furnicilor“, armata braziliană este rugată să facă o dezinsecţie, un pârjol, orice, numai să scape locuitorii unui orăşel din jungla amazoniană de invazia furnicilor. Detaşamentul trimis în ajutor ajunge prea târziu şi constată apariţia unei noi specii de furnici războinice, deja familiarizată cu gustul cărnii de om. Organizate într-o armată regulată, condusă de schwartzenegeri de muşuroi, îmbrăcate în uniforme cenuşii, echipate cu unelte, minusculele insecte îşi întăresc poziţiile cucerite prin lucrări de geniu, organizează ambuscade şi se extind lent, dar nestăvilit, orizont 2000: Europa. <br /> Wells a găsit şi în regnul vegetal exemplare care-şi trag seva din subiectul mâncătorilor de oameni. Cum plantele n-au din fire colţi pentru sfâşiat şi măsele pentru sfărâmat, înmiresmata floare din „Înflorirea ciudatei orhidee“ s-a mulţumit doar să tragă la rădăcină niscaiva sânge, fără să se prezerve împotriva cunoscutelor boli de la sfârşitul secolului XX, care au decimat populaţiile de vampiri mai rău decât toată producţia de ai şi leurdă din întreaga Transilvanie a secolului trecut. Ne-mplinită voie, fericit Apus!<br /><br /> 4. Cine rade la urmă, râde mai bine? <br /> Nu putem să încheiem fără să amintim totala indiferenţă dovedită de Wells faţă de detaliul tehnic, faţă de înfăţişarea gadget-ului. Deşi a descris atât de minuţios Maşina Timpului, încât toată lumea ştie cum funcţionează, în schimb nimeni n-ar putea spune cum arată. Da, sunt nişte manete de fildeş, un cronometru şi alte câteva instrumente de bord, adică lucruri naive, făcute din ciocan şi nicovală, care trec subînţelese atât timp cât nu ucidem iluzia. Să vedem şi un alt exemplu, din „O poveste a zilelor ce vor veni“, dintr-o vreme când presa scrisă, chiar prestigiosul The Times, a fost înlocuită de presa vorbită: <br /> „Fonograful era de dimensiunile şi forma unei pendule olandeze şi avea în faţă barometre electrice, un ceas şi un calendar electric, aparate automate care să-ţi amintească orele când aveai întâlniri, iar în locul unde ar fi trebuit să fie ceasul era gura unei trompete. Când avea ştiri, trompeta făcea ca un curcan, „glu, glu“, şi apoi îşi trâmbiţa mesajul intocmai ca o trâmbiţă. (...) Dacă lui Mwres nu-i plăcea să audă ce spunea trompeta, n-avea decât să atingă un buton şi ea se oprea puţin, ca apoi să înceapă a-i vorbi altceva.“ <br /> Paradoxal, deşi Wells a dovedit că posedă sarea şi piperul, plus restul tacâmului cu care mama-natură îi înzestrează pe umorişti, în ciuda faptului că naraţiunile sale sunt pline de vervă şi de întorsături năstruşnice, nici un critic literar nu s-a ostenit să-l pomenească alături de colegii săi de breaslă, cum ar fi W. M. Thackeray, G. K. Chesterton, G. B. Shaw sau Jerome K. Jerome. Nepăsare, rea-voinţă sau invidie în masă? <br /> Wells, pe care confratele său mai tânăr, Brian Aldiss l-a numit „un Shakespeare al literaturii S.F.“, căruia Pierre Versins îi spune simplu: „le Maitre“, este mai mult decât un satiric, adică un judecător al lumii şi firii umane. Dar asta, vorba Poetului, este o altă mâncare de peşte! <br /><br /><br /><br /><br /><br />ILUZORIA ETATIZARE A IMAGINARULUI ŞI REGIMUL UTOPIC AL TURISMULUI SF <br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Dacă revoluţia o va cere, vom etatiza imaginarul? Dacă revoluţia o va cere, turismul SF va fi ridicat la rang de iluminare? De ce să nu recunoaştem, aşa-zisele asociaţii de scriitori SF profesionişti, înfiinţate după 1989, s-au acoperit de penibil. Unele au împins în faţă câte un ins care s-a căţărat în poalele gloriei împroşcându-ne cu tembelisme. Altele şi-au dat obştescul sfârşit după ce au vrut să-i ducă pe eşafod pe nouăzecişti. Unele s-au lăudat că vor promova fandomul peste hotare dar au adus jertfe minore pe altarul turismului SF. Altele au fragmentat România punând la cale provincialismul şi regionalismul după tipic patriotard şi vulgar. Superb în desfăşurarea lui haotică şi supus legilor complexităţii, fandomul românesc este încă o pradă uşoară pentru utopicii care vor să etatizeze imaginarul şi să instituţionalizeze prin falsă austeritate şi prin simpozion. Trăim vremurile Individului in timp ce fantoma colectivismului bântuie cenaclier şi desuet. Nouăzeciştii au fost trecuţi cu vederea de Augusta Oficială. Optzeciştii deviaţionişti au fost înjuraţi de slugile utopicilor. Acum e armistiţiu. Euroturismul SF e bun pentru elanul integrator. Dar nu e integrare. Fandomul românesc este astăzi al individualităţilor. Tocmai de aceea euroconul auster şi insular nu e decât un eveniment minor în raport cu publicarea lui Gurgu sau Hăulică prin ei înşişi în site-uri SF americane sau australiene. <br /><br /><br /><br /><br /><br />SF-ISTUL CA PERSONAJ AL ACTUALITĂŢII <br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Ştim cu toţii că revistele SF româneşti au murit şi nu se grăbesc să reînvie. Mulţi dintre pasionaţii genului ştiu că au apărut reviste SF pe Internet. Ceea ce ştiu - deocamdată - mai puţini este faptul că unii dintre prietenii noştri colaborează la jurnale Internet, jurnale care nu au nici o legătură cu literatura SF. <br /> Am avut ocazia să citesc o serie de articole ale lui Robert David, publicate în Curierul de Seară. Articole scurte, incisive, inteligente, care demonstrează talent de analist şi pană de gazetar. <br /> Am avut ocazia să citesc câteva articole ale lui Ovidiu Bufnilă, remarcabile nu numai prin viziunea autorului, ci şi prin faptul că evenimentelor cotidiene li se găseşte câte o replică fandomială. <br /> Cei doi au ceva în comun: au mai colaborat la ziare şi în alte împrejurări, au fost atraşi de mirajul presei, au ţinut să-şi exprime un crez politic şi cetăţenesc. O atitudine diferită de cea a majorităţii SF-iştilor, care consideră că literatura este o formă de retragere din realitate. <br /> De fapt, cei doi împricinaţi pun în discuţie nu numai atutudinea faţă de actualitate, dar şi rostul literaturii SF. Atitudinea lor pare singulară din cauză că la noi s-a impus o înţelegere greşită a scopului SF-ului. Printr-un consens unanim, literatura SF este considerată ca fiind dedicată viitorului. Este o literatură de anticipaţie, de previziune. Autorul SF stă în fund şi meditează la cum va arăta lumea peste o mie de ani, iar concentrarea sa tantrică îl face să aibă viziuni profetice. De aici, comentarii stupide de genul: X a prevăzut foarte bine că se va întâmpla fenomenul y, dar n-a fost în stare să anticipeze fenomenul z... De fapt, un cititor asiduu de literatură SF va descoperi, mai devreme sau mai târziu, că, de fapt, majoritatea autorilor nu prevăd, nu anticipează mai nimic. De fapt, care-i mecanismul logic al anticipaţiei? Extrapolarea. Porneşti de la ceea ce există, extrapolezi o serie de aspecte şi vezi ce rezultă. Bineînţeles, în acest caz este imposibil să extrapolezi toate fenomenele actuale - cu atât mai puţin să prevezi apariţia unor variabile necunoscute - deci anticipaţia va fi tendenţioasă, subiectivă şi partizană. Este evident că anticipaţia de dragul anticipaţiei nu există. Este evident că anticipaţia care-şi propune doar să imagineze lumea nepoţilor nepoţilor noştri nu există în realitate, că este rodul unei intenţii politice, deci are scop propagandistic. Este evident, deci, că anticipaţia are rol de avertisment. Răposatul Brunner nu-şi imagina că în 1990 lumea va fi distrusă complet de poluare, dar a considerat că-i necesar să atragă atenţia asupra lucrurilor care s-ar putea întâmpla, dacă vom da dovadă de inconştienţă. <br /> Ce rezultă din cele de mai sus? Că nu există, de fapt, nici o preocupare reală de a anticipa viitorul. Există doar grijă pentru viitor, pornind de la problemele prezentului. Autorul de SF nu-i un visător cu capul în nori, ci un om puternic ancorat în prezent. Pentru el contează mai puţin aiurelile mai mult sau mai puţin cinematografice, bazate pe ultimele descoperiri în domeniul efectelor speciale, şi contează mai mult efectul prostiilor săvârşite de oameni acum. Autorul de literatură SF este un om ce analizează clipa, extrapolează anumite fenomene şi-şi dă seama cum ar arăta mâine, dacă extrapolarea sa ar fi corectă. Scopul său - deci şi al literaturii SF - este de a corecta prezentul, ca să avem viitor. De aceea SF-işti pot fi buni analişti ai prezentului. Numai că prezentul are atât de multe aspecte, încât este nevoie de specializare. Multă lume (din mediul SF) nu consideră politologia o ştiinţă serioasă. Totuşi, politica - şi viaţa cotidiană - afectează viitorul, îi stabilesc o anumită croială. De aceea consider că preocuparea celor doi colegi despre care am amintit tratează un element ce nu poate fi ignorat. Trebuie să cunoaştem bine prezentul, ca să putem anticipa viitorul. <br /> Fenomenul este reversibil: SF-istul, ca om ce doreşte să anticipeze viitorul, trebuie să fie bine ancorat în prezent; politicianul, care modelează prezentul, nu poate ignora efectele asupra viitorului. Între cele două categorii, ca mijloc de comunicare, există presa. Deci nu-i de mirare că mulţi jurnalişti de prestigiu (de la noi, bineînţeles) s-au ocupat, într-o anumită perioadă, de literatura SF... <br />Liviu Radu <br /><br /><br /><br /><br /><br />MAREA EVADARE PE INTERNET <br /><br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br /> Au trecut deja câţiva ani buni de când publicistica science-fiction din România a intrat în colaps. Moartea Jurnalului SF, apoi a tandemului Anticipaţia (revista şi almanahul); apariţia aperiodică şi difuzarea în cerc restrâns a revistei String, dispariţia fanzinelor de cenaclu etc., au generat, fiecare în parte, atomizarea fandomului SF românesc, până la anularea activităţii acestuia pe perioade nepermis de lungi. {n aceste condiţii, mai mulţi lideri de opinie din domeniu au găsit debuşeul cel mai ieftin şi accesibil: revistele virtuale pe Internet. Avantajele pe care acestea le prezintă (aspect deosebit, conţinut nelimitat, volum de informaţii superior, gratuitate, acoperire la scară mondială, posibilitatea de a introduce sunet şi imagine în mişcare) depăşesc totuşi cu foarte puţin dezavantajul accesului oarecum limitat la serviciile Internet, al consumatorului român de science-fiction. {n acelaşi timp, lectura nu se poate face întotdeauna facil direct de pe monitor, comparativ cu lectura unei reviste tipărită pe hârtie mai ales dacă o poţi face acasă, în fotoliu, în linişte şi cu o cafea aburind pe măsuţa din sufragerie). Ceva din plăcerea lecturii dispare. {n schimb, rămâne aspectul pragmatic, al foamei de informaţie, direct, precis, fără intermedieri birocratice. <br /> Totuşi, vrem nu vrem, calitatea revistelor apărute pe Internet au atins un nivel aproape de invidiat pentru revistele tradiţionale. Cine are habar de cum se realizează o pagină web, va înţelege la ce nivel au ajuns, de exemplu, revistele virtuale realizate de Michael Haulică (Lumi Virtuale; http://www.geocities.com/lumivirtuale/) şi de Cătălin Ionescu (Pro-Scris; http://www.proscris.f2s.com ). Dacă ne uităm şi în ograda altora (la americani de exemplu) vom vedea că revistele apar în continuare pe hârtie, cu toate că, Slavă Domnului, au cu ce să-şi facă mii de reviste pe Internet. Explicaţia acestui fenomen este - pornind de la cele arătate mai sus - că piaţa publicaţiilor tinde către a oferi confort maxim cititorului. În acelaşi timp, impactul la noua generaţie este altul atunci când o revistă SF este tratată ca un eveniment publicistic de piaţă şi nu ca o simplă adresă pierdută printre altele câteva sute de mii ce răsar în fiecare zi pe tot globul. Desigur nici România n-ar trebui să procedeze altfel. Numai că la noi totul este dificil, birocratic, anevoios. Pentru a scoate revistă naţională capabilă să polarizeze creaţia SF şi cititorii acestei literaturi, îţi trebuie bani, mulţi bani (raportat buzunarul românului). La fel şi să cumperi revistă de calitate. Ori, în aceste condiţ ieşirea pe Internet nu mai este o etapă firească de evoluţie a vehiculării informaţiei, ci mai degrabă o evadare din marasm, din neputinţă, din imobilism... <br /> Norocul nostru este totuşi că se poate măcar şi aşa. Deocamdată. Iar într-o egală măsură mai suntem norocoşi că revistele SF româneşti care apar în prezent pe Internet sunt realizate de adevăraţi profesionişti. Deocamdată. Fiindcă odată cu accesul tot mai larg la tehnologie, vor apărea rebuturile, subproducţiile, paginile personale construite nu pe valoare ci pe dorinţa de a ieşi cu orice preţ în spaţiul neîngrădit al Internetului. <br /><br /><br />material preluat din suplimentul „Fantasya“ <br />nr. 5 (45) serie nouă, mai 2001<br />- supliment de literatură şi artele imaginarului al ziarului Brăileanul - <br /><br /><br /><br />„INDESTRUCTIBILUL“ - UN SCIENCE FICTION TRECUT PREA UŞOR CU VEDEREA <br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br /> Aparent „Unbreakable“ („Indestructibilul“) conţine în sine reţeta sigură a eşecului. O mare vedetă, Bruce Willis, într-un rol ingrat, prea static şi prea intelectual pentru spectatorul mediu, fie el american sau european. De fapt, cu precădere american, pentru ca se poate observa o certa scădere a substanţei filmelor americane de la sfărşitul anilor 90, vizibilă în special la filmele ce au beneficiat de serviciile unor mari actori. „Unbreakable“ însă, cu Bruce Willis şi Samuel L. Johnson în rolurile principale, nu pare foarte interesat de box office.<br /> Acţiunea densă nu este susţinută defel de rechizita genului, aproape nimic violent nu se întâmplă sub ochiul spectatorului, care este astfel obligat să-şi imagineze scenele tari. <br /> Prin construcţie, „Indestructibilul“ poartă pecetea simbolului. A întrebărilor fundamentale. A relaţiei universale bine-rău. Scenariul pare simplist: un intelectual atins de o boală rară şi incurabilă, suferind de o fragilitate accentuată a sistemului osos, îşi caută opusul, pe aceeaşi scară de valori. Un om a cărui rezistenţă fizică depăşeşte cu mult media, arhetipul supereroului din... benzile desenate. Pe care, bineînţeles, îl găseşte. Mai mult, reuşeşte să sugereze acestuia destinul pe care indestructibilul îl ignora: eroul binelui într-o lume care decade prin violenţă şi indiferenţă. Există însă un preţ care trebuie plătit, şi acesta constituie finalul filmului. Final relativ neaşteptat, care tinde să răstoarne scara de valori. <br /> Chiar dacă rolul artei este, întâi de toate, de a pune întrebări, şi abia pe urmă a sugera răspunsuri, Unbreakable este un film grefat pe terenuri mişcătoare. Un science fiction, ca să păstrăm măcar convenţiile Pro-Scris (deşi, personal eu l-aş defini mai degrabă mistic) pe marginea căruia se pot însăila o groază de ipoteze şi de modele. <br /> Mai interesant pare însă altceva: o paralelă între „Indestructibilul“ şi „Armata celor 12 maimuţe“ („12 Monkeys“). Din multe puncte de vedere, eroul (mai corect, anti-eroul) este acelaşi: până şi Bruce Willis pare că împrumută în „Indestructibilul“ ceva din disperarea şi angoasele din „12 maimuţe“. Numai că, în ciuda acestui fapt, faima filmelor este inegală: „Armata celor 12 maimuţe“ este stindardul lui Terry Gilliam cel faimos (să nu amintim aici decât „Brazil“), iar „Indestructibilul“ este regizat de M. Night Shyamalan (faimos doar prin „Al şaselea simţ“). Sigur că, din punct de vedere cinematografic, tradiţia îşi are preţul ei, şi Terry Gilliam este acum cel răsfăţat. Dar originea asiatică a lui Shyamalan atârnă, la rându-i, greu în balanţă, prin atacul direct asupra moralităţii. Personajul lui Willis, cel din 12 maimuţe, se sacrifică la modul demonstrativ pentru omenire. Ba, pentru ca spectatorul vestic să nu piardă obişnuinţa happy-end-ului, se poate raţiona simplu că, sacrificiul fiind complet, se anulează în cele din urmă chiar şi pe sine: doctoriţa din viitor aşezată lângă asasinul omenirii va contracara acţiunea virusului iar copilul care-şi vede viitoarea moarte va creşte într-o altă societate, pe o altă creodă temporală, diferită de moartea din aeroport. „Indestructibilul“ Bruce Willis nu are parte de happy-end-uri. Ba, ca menu-ul să fie complet, are de înfruntat şocul revelaţiei costului descoperii sale: într-o societate violentă, eroul care poate bara drumul violenţei se naşte prin genocid. Unde este atunci linia dintre binele dumnezeiesc şi răul diavolesc ? <br /> Dacă Terry Gilliam preferă să ia, la modul serios, majoritatea marilor teme umane în râs (şi Doamne, cât de aproape este de băşcălia noastră tipic românească!...), M. Night Shyamalan, pune întrebări grave, fără a schiţa cel mai mic zâmbet. Nu doar cine suntem şi încotro mergem, ci şi de ce. Şi, prin această prismă, „Indestructibilul“ devine măsura umanităţii şi viitorului din noi. Sau, mai bine, măsura existenţei sau nu a unui viitor uman. <br /> Încrâncenându-se pe astfel de probleme, „Indestructibilul“ trebuia, oarecum inevitabil, să suporte desconsiderarea criticii şi indiferenţa publicului. De ce însă şi a iubitorilor de science fiction?... <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />3 NOUTĂŢI<br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br /> Vară, căldură mare, năduf şi vise despre aerul condiţionat. De unde atâtea noutăţi? Vine Tabăra - care a creat deja o groază de dependenţi - vine Eurocon-ul (/Eurokon-ul?) Ce să punem la Pro-Puneri?<br /> Surprinzător, dar avem totuşi căteva noutăţi de semnalat.<br /> Prima, este noutatea de la Fantasya. Editorul Mircea Cărbunaru a găsit o modalitate excelentă de a mări - virtual - numărul cititorilor suplimentului SF al ziarului Brăileanul: suplimentul este „montat“ în format de tip „pdf“ (format accesibil cu programul freeware Adobe Acrobat Reader) şi expediat prin mail unor abonaţi din întreaga ţară, care altminteri nu ar avea acces la presa din Brăila. Jos pălăria pentru pentru Mircea Cărbunaru, pentru Fantasya (în format electronic sau nu) şi, nu în ultimul rând, pentru calitatea literară a acestui supliment. <br /> Trebuie să subliniem şi faptul că difuzarea acestui supliment este inerent limitată de drepturile legale ale ziarului „patron“ şi că primitorul unei arhive Fantasya are anumite obligaţii. Amănunte suplimentare vă poate da direct Mircea Cărbunaru la adresa de mail djts@braila.net<br /> Revenind însă la calitatea Fantasya, vă prezentăm fulger ultimul număr, Fantasya nr. 7 (47) serie nouă, apărut în iulie 2001. Spicuim din sumar: editorialul semnat de Mircea Cărbunaru „Despre imaginaţie şi evaziune“, materialul „Picătura chinezească“ semnat de György Györfi-Deák (pe care îl puteţi citi şi în ediţia prezentă Pro-Scris), „Exerciţiu de memorie, Aldous Huxley“, un portret de Mircea Cărbunaru şi Bogdan Fofircă, „Frunza de arţar“, o povestire de Robert J Sawyer, partea a treia a microfoiletonului „Când porcii vor avea aripi“ de Mircea Cărbunaru, prima parte a materialului „7 filme care au schimbat SF-ul“ de Bogdan Fofircă. Mai puteţi găsi în Fantasya 7 o pastilă semnată de Mircea Moldovan, banda desenată „Cei ce privesc“, precum şi un material despre Jurasic Park III. <br /> Am lăsat ceva deoparte, ce vom prelua, cu neruşinare, integral, pentru că face trecerea la a doua noutate a rubricii noastre: prezentarea ultimului număr al revistei Ficţiuni şi aici îi dăm cuvântul lui Mircea Cărbunaru:<br /><br /><br /> A apărut numarul 4 / 2001 al revistei FICŢIUNI, apărută la Satu Mare sub coordonarea lui Horia Nicola Ursu. <br /> Revista nu este o noutate pentru iubitorii SF, în schimb, pauzele foarte lungi de la un număr la altul afectează promovarea ei eficientă. Deşi continuă să sufere la capitolul prezentare grafică, revista are ca de obicei un conţinut extrem de bogat şi aproape imposibil de refuzat. Iată numai câteva repere din sumar:<br /> - Dosar Michael Swanwick, cuprinzând: un interviu în exclusivitate, repere bio-bibliografice şi excelenta povestire recompensată în 1999 cu premiul Hugo: BĂTAIA UNEI INIMI DE MAŞINĂ - traducerea lui Radu Pavel Gheo;<br /> - Articole de critică, teorie şi istorie literară, cronică de carte, semnate de Florin Pâtea, Voicu Bugariu, Cătălin Ionescu, Ona Frantz, Radu Pavel Gheo, Horia Nicola Ursu şi Liviu Radu;<br /> - Proze semnata de Mihail Gălăţanu, Ovidiu Bufnilă şi Matei Alexandru Mocanu;<br /> - Noua rubrică, „Tomografii“, care cuprinde un articol referitor la personalitatea şi creaţia lui Jules Verne, semnat de Bruce Sterling.<br /> Acest ultim număr al revistei FICŢIUNI costă 42000 lei, şi este accesibil oricărui cititor de SF din România dacă este solicitat telefonic la 061-715852 şi 092-891542 sau direct pe e-mail la adresele <br /> omnibooks2001@yahoo.com<br /> omnibooks@satu-mare.ro<br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br /> Ultima noutate - dar nu cea din urmă - este o apariţie editorială, pe care Pro-Scris a prezentat-o, în avanpremieră, în urmă cu mai bine de un an, în numărul 1: apariţia pe piaţă a volumului „Împotriva Satanei“ semnat de un autor care nu mai necesită nici o prezentare, Don Simon. Editura Karmat Press inaugurează cu acest volum colecţia Poate, colecţie căreia Pro-Scris îi urează o viaţă cât mai lungă, fără îndoielile din titlu... <br /> Pro-Scris, cu mari eforturi, a reuşit să convingă editura (şi postfaţatorul!) să permită publicarea în acest material a postfeţei volumului....<br /><br /> Despre lupta mitică dintre bine şi rău s-au scris - şi se vor scrie - tone de hârtie. Desigur, subiectul, mai mult decât generos, ascunde poate chiar opţiunile fundamentale ale existenţei fiinţei umane. Întrebările care, să fim sinceri, au cam început să plictisească de prin ultimul deceniu al secolului douăzeci - cine suntem şi încotro ne îndreptăm? - trec, vrând nevrând, prin furcile caudine ale luptei dintre bine şi rău, indiferent ce conotaţii dau oamenii acestui simbol, indiferent dacă privim problema din punct de vedere religios, filozofic, matematic, biologic, social, politic, sau, nu în ultimul rând, artistic. <br /> Din acest punct de vedere, cumpăna dintre milenii stă sub semnul contradictoriului. Pe de-o parte, secolul vitezei ne-a format în spiritul lipsei de timp: ne grăbim, ce rost mai au şi întrebările astea prosteşti? Timpul înseamnă bani, nu bătut apa în piuă. Şi banii se fac în afaceri, marketing, management, publicity, informaţii. Pe de altă parte, atracţia supranaturalului şi-a extins considerabil undele gravitaţionale: dincolo de forţele descătuşate ale procesoarelor şi ale bazelor de date globale stau puterile implacabile, în alb şi negru, ale magiei, ale jocurilor de-a stăpâni spaţiul şi timpul. <br /> Contradicţia devine astfel completă: ignorăm, într-un ciudat mers al destinului, exact întrebările care ne guvernează.<br /> Însă afirmaţia de mai sus - slavă Domnului! - nu este valabilă pentru toată lumea. Mai precis, nu este valabilă pentru Don Simon şi lumea sa.<br /><br /> La prima vedere, lumea lui Don Simon nu pare defel interesată de întrebările fundamentale. Personajele care-o populează nu fac un hobby din filozofie sau studii teologice sau teozofice. Mai mult, lumea în sine pare, într-un fel greu de definit, ruptă de realitatea noastră, pentru că Don Simon amestecă cu deliciu noţiuni care, aparent, sunt nemiscibile. <br /> Numai că esenţa lumii lui Don Simon se găseşte dincolo de aparenţe. Pentru că atributul fundamental al său este viaţa. Măiestria lui Don Simon constă în a născoci lumi vii. Realităţi care trăiesc prin personajele lor, oameni care fac istoria prin simplitatea lor. Prinşi în mreaja magiei acestor lumi, realitatea noastră devine nesemnificativă. Spania inchizitorială străbătută din goana unei motociclete Suzuki sau laptop-ul din altarul unui samurai sau reprogramarea arhitecturii camerei dintr-un Berlin unipartinic, toate acestea deci, devin nu realitatea lumii, ci banalul pe care se fundamentează realitatea lumii. <br /> Lumea lui Don Simon este reală chiar dacă nu există şi poate nu va exista niciodată. Lumea lui Don Simon este vie - şi viaţa este puntea dintre cele două lumi, a noastră şi a lui Don Simon. Şi viaţa, chiar dacă nu este mereu veselă, chiar dacă este ameninţată de moarte, este totuşi, în sine, minunată. <br /><br /> În ce măsură „Împotriva Satanei“ este lumea zugrăvită după chipul şi asemănarea lui Don Simon? Răspunsul, greu la prima vedere, este totuşi simplu: în aceeaşi măsură în care marii creatori îşi pun amprenta pe operele lor: opere care, în mod egal, îi definesc pe ei şi lumea care o reprezintă.<br /> Nu mai este un secret demult faptul că Don Simon este psedonimul lui Petrică Sârbu, nume afirmat sub egida Jurnalului SF pe la mijlocul anilor nouăzeci. Nu este un secret nici pleiada impresionantă de premii naţionale culese de Don Simon de-a lungul anilor.<br /> Mult mai puţin cunoscut este însă Petrică Sârbu. Cum zarurile sorţii „au dat“ apropierea dintre noi, aş fi vrut iniţial să vorbesc puţin şi despre el. Petrică Sârbu, un om absolut integru, stăpânul, printre altele, al unei modestii exemplară, m-ar fi oprit să fac asta, şi eu nu pot decât să mă înclin în faţa voinţei autorului. <br />Nu înainte de a sublinia totuşi un lucru puţin cunoscut: acela că Petrică Sârbu a devenit Don Simon după ce trecut de o cumpănă din viaţa sa…<br /><br /> „Împotriva Satanei“ este un volum (roman?) greu de definit. Nu este, în nici un caz, doar science-fiction - şi nu spun asta în ideea că science-fiction-ul ar fi doar un subgen literar limitat. Este, de bună seamă, mai mult decât atât. <br /> Indiferent însă de catalogări, „Împotriva Satanei“ este literatură. <br /> Pentru că, repet, lumea lui Don Simon este fascinantă. Este, la urma urmei, lumea noastră, văzută prin oglinda magică a lui Don Simon, de un tânăr cunoscut sub numele de Petrică Sârbu. <br /> Încotro ne îndreptăm? De unde venim? Ce viitor ne aşteaptă, supratehnicizat sau fundamentalist? Unde ne va purta lupta „Împotriva Satanei“? <br /> Bucuraţi-vă de viaţă, trăiţi-o, şi răspunsul va sosi, la momentul potrivit, pentru fiecare dintre noi, pare să ne şoptească la ureche Don Simon. Şi şoapta sa are parfumul inconfundabil al literaturii.<br /><br />Cătălin Ionescu,<br />2 ianuarie 2001<br /><br /><br /> Ce-ar mai fi de adaugat?<br /> A, doar că puteţi comanda acest volum, apărut în excelente condiţii editoriale, prin mail, la adresa mi@fx.ro, persoană de contact Marian Irimia (cel care, că tot veni vorba, este „inteligenţa cenuşie“ care „a pus la cale“ acest volum...)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENTE CRITICE (IV) - IMPROVIZAŢIE ŞI ELABORARE <br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /> Cărţile recenzate mai jos mi-au sugerat o idee simplă, dar inaparentă. Anume că autorii români contemporani de sefeu, având fără excepţie alte profesii decât aceea de scriitor, sunt constrânşi să adopte o scriitură expeditivă. Chiar dacă are o înclinaţie spre scriitura elaborată, sefistul român de azi nu are timp s-o cultive. El scrie în scurtele sale perioade de timp liber. Cândva, respectiva categorie se numea “scriitor de duminică”. <br /> Se adaugă şi faptul că, fără excepţie, autorul român de sefeu scrie pe gratis. Indiferent de nivelul realizării lor literare, textele sale apar, iar recenziile favorabile (semnate de prieteni) sunt asigurate. În absenţa concurenţei şi a mizei materiale, autorii sunt cel mai adesea tentaţi să treacă foarte repede peste amănunte cum ar fi scriitura, coerenţa, vandabilitatea. Ultrapermisivul fandom asigură o primire triumfală cărţilor lor, iar ei sunt pătrunşi de o euforie străină de succesul real, de piaţă literară. <br /> Aceste precizări preliminare explică oarecum şi următoarele recenzii. Este vorba despre însemnări lejere de lectură, care păstrează totuşi ceva din tradiţiile criticii profesioniste.<br /><br /><br />RECENZII<br /><br />Bogdan-Tudor Bucheru, Atingerea, Omnibooks, Satu-Mare, 2001, 120 p. <br /> Debutul editorial al unui nou inginer-literat este girat de Dan-Silviu Boerescu (caidul sefiştilor din generaţia relativ tânără). Numai că nu este vorba despre un autor SF & fantasy, cum afirmă criticul de la Playboy, ci despre unul interesat de literatura fantastică, pur şi simplu. <br /> Bogdan-Tudor Bucheru (n. 1972, fizician) este atras de ambiguităţi nemotivate raţional. Ceva din povestirile sale aminteşte de scriitura jurnalistică, dar penetrantă a lui Mircea Eliade. O menţiune specială pentru dialoguri, unde autorul dovedeşte un anumit simţ dramatic. <br /> Textele sunt ingenioase, unele antologabile. Totuşi, impresia generală este că deocamdată autorul se mărgineşte la exersarea inteligentă a câtorva teme.<br /><br />Radu Pavel Gheo, Despre Science Fiction, Omnibooks, Satu-Mare, 2001, 160 p. <br /> Autorul (n. 1969, filolog) este, alături de Florin Pîtea, unul dintre criticii foarte promiţători ai tinerei generaţii de sefişti români. Anvergura speculativă a comentariilor şi teoretizărilor sale este remarcabilă. Se poate vorbi chiar şi despre o anumită erudiţie sefistică. Este luat în considerare deceniul zece al sefeului românesc. <br /> Cartea cuprinde texte bine scrise, coerente, însumabile în categoria atât de cunoscută a pledoariilor proSF. Cu mijloace evoluate, apelând la o recuzită critică nuanţată, provenită din alte arii literare, Radu Pavel Gheo se străduieşte să “apere” sefeul de condescendenţa unora. În general, discursul său este cerebral, fără izbucniri pătimaşe. Unele accente de partizanat apar doar atunci când vine vorba depre colegii săi de generaţie, în special despre cei de la Jurnalul SF. Faţă de aceştia orice rezervă dispare. <br /> De notat şi o oarecare discriminare de generaţie. Astfel, numele lui Cornel Robu nu apare, iar câteva dintre opiniile publicate ale subsemnatului sunt folosite în mod tacit. Aş menţiona fragmentul intitulat Piramida SF, destul de asemănător cu un capitol din Despre Science Fiction: Etaje ale opiniilor critice. <br /> Ar mai fi de semnalat şi contradicţia globală a cărţii, simţită de autor atunci când afirmă că, la urma urmelor, dincolo de toate teoretizările, există cărţi bune şi cărţi proaste. Contradicţia se naşte din alăturarea involuntară a teoretizărilor şi a constatării implicite că sefeul este mai perisabil decât alte moduri literare. <br /> Dincolo de aceste obiecţii, însă, cartea de debut al lui Radu Pavel Gheo este o reuşită deosebită. În primul rând, prin nivelul său intelectual. Plecarea (definitivă?) a autorului în SUA, despre care am auzit, confirmă existenţa unei vocaţii autentice. Mi-e teamă că autorul ieşean îi va uita repede pe “bieţii” sefişti români.<br /><br />Costi Gurgu, Ciuma de sticlă, ProLogos, Colecţia Morfeu, coordonată de Dan-Silviu Boerescu, 2000, 149 p. <br /> Costi Gurgu (n. 1969, studii juridice, actualmente face parte din staff-ul revistei Playboy) debutează editorial cu o culegere de povestiri. El dovedeşte, o dată în plus, că studiile filologice sunt mai degrabă un handicap pentru un sefist. Volumul are o prefaţă excelentă, semnată de un inginer binecunoscut amatorilor de sefeu, Mihai-Dan Pavelescu. În mod firesc, autorii amintiţi de prefaţator sunt persoane cu studii nonfilologice. <br /> În volumul lui Costi Gurgu surprinde plăcut lipsa oricărei ezitări stilistice. Prima impresie este că autorul se dedă, practic, unor exerciţii de libertate, atunci când scrie. Imaginaţia sa, de o bogăţie ieşită din comun, se manifestă fără ca vreo reticenţă culturală s-o inhibe. Alunecările de la un registru narativ la altul au loc foarte firesc. Impresia de naturaleţe este remarcabilă. Nimic căznit în prozele din Ciuma de sticlă. <br /> În mod special, atrag metamorfozele. Personajele migrează dintr-un regn într-altul, ca într-un vis unde orice se poate petrece, oricând. Coroziunea roz este textul cel mai semnificativ. Aici, personajul se automodifică într-un fel verosimil doar prin logica basmului. <br /> În fine, se semnalat cantonarea celor mai multe texte într-un Bucureşti al viitorului, unde confruntările etnice au ajuns la nivele inimaginabile, iar diferitele plăgi apocaliptice se multiplică într-o sarabandă impresionantă.<br /><br />Liviu Radu, Constanţa 1919, ProLogos, Colecţia Morfeu, 2000, 114 p. <br /> Liviu Radu (n. 1948, informatician) îşi datorează succesul incontestabil şi faptului că este nonfilolog. Ca un Arghezi al sefeului românesc, el a debutat foarte târziu, când alţi autori se blazează şi devin mai puţin productivi. El scrie foarte uşor şi are siguranţa de sine a autodidactului înzestrat. Ezitările filologilor complexaţi de maeştri îi sunt străine. <br /> Constanţa 1919 este un triptic de ucronii, primit de criticii ocazionali cu strigăte de extaz. O tentativă de “zeificare” este şi postfaţa insolită a prezentului volum, semnată de Sebastian A. Corn. Exprimând nevoia de idoli a sefiştilor români, postfaţa îl plasează pe Liviu Radu în plină mitologie informaţională. Mai reticent s-a arătat Cornel Robu, în numărul precedent al prezentei reviste. Criticul din Cluj a constatat că textele lui Liviu Radu sunt lipsite de rigoarea necesară unor construcţii de tipul what if. Cred că nu s-a înşelat. Ce-i drept, autorul nostru este talentat şi citit, iar dezinvoltura lui combinativă este demnă de invidiat. De data aceasta, însă, jongleria implică prea multe bile, pentru ca jonglerul să nu scape pe jos destule dintre ele. Inconsecvenţele şi rezolvările facile din text nu sunt puţine. Darul de a scrie repede îi joacă o festă autorului. Tema nu se pretează la improvizaţia frenetică. Ar fi fost de dorit o elaborare mult mai minuţioasă, de tipul celei din Omul din castelul înalt de Philip K. Dick, ucronia-etalon. Trecând foarte repede peste amănunte, Liviu Radu reuşeşte mai degrabă să prezinte însemnările preliminarii ale unui roman, cel mai adesea transpuse în dialoguri. De menţionat şi ciudata lipsă de veridicitate a scenelor de luptă, precum şi nepotrivita adăugare a unor episoade pur fantastice. <br /> Peste toate acestea, însă, este cazul să salutăm ideea extrem de atrăgătoare a cărţii, precum şi talentul literar al autorului. Ideal ar fi ca Liviu Radu, străin de “supărarea” celor lipsiţi de darul autoperfecţionării, să-şi revadă textul, redactând o nouă ediţie. Ideea merită din plin o asemenea manevră.<br /><br />Cătălin Sandu, Duel cu ceaţă şi lotuşi, Media-Tech, Iaşi, 2000, 209 p. <br /> Cătălin Sandu (n. 1972, informatician) scrie spontan, fără ezitări de profesionist laborios, dând la iveală texte de toată mâna. Reţine atenţia un anumit lirism. Cel mai reuşit text mi s-a părut a fi cel care dă titlul volumului, unde este imaginată o partidă de go cu reguli modificate prin adăugarea unor mize existenţiale. Proza intitulată “A fi + A nu fi = A aştepta” este cea mai sefe, după cum corect arată Lucian Merişca într-o prefaţă lipsită de orice rezervă critică. Depăşindu-şi înclinaţiile impresioniste, autorul se străduieşte să construiască un text mai coerent decât celelalte. <br /> De remarcat talentul literar al autorului, uşurinţa de a însăila la repezeală texte plauzibile, chiar antologabile.<br /><br />Cătălin Sandu, Fragmentalia sau penultimul război mondial, roman, Media-Tech, Iaşi, 2001, 202 p. <br /> După exerciţiile onorabile din volumul său de debut, Cătălin Sandu recurge la formula mai ambiţioasă a romanului. Factura textului său este asemănătoare, până la un punct, celei din povestiri. Personajele sunt lipsite de carnalitate, iar aventurile lor sunt foarte rarefiate, cel mai adesea de origine livrescă. Inventivitatea autorului se manifestă mai ales în imaginarea unei atmosfere ciudate, în stil kafkian. Dino Buzzati pare a fi un alt autor care i-a plăcut lui Cătălin Sandu. <br /> Reţine o interesantă lipsă de vitalitate a naratorului, atunci când relatează aventuri a căror logică este pur fantastică. Nici-o legătură cu sefeul.<br /><br />Jean-Lorin Sterian, Scriitorul a ieşit la vânătoare, ProLogos, Colecţia Morfeu, 2000, 124 p. <br /> A doua carte a lui Jean-Lorin Sterian (n. 1975, absolvent al unei facultatăţi de filozofie-jurnalistică) n-are nici-o legătură cu sefeul. La rândul lor, o serie de modalităţi ale literaturii fantastice, folosite de autor, sunt puţin importante în economia textelor. Ceea ce contează în primul rînd este atitudinea auctorială, foarte originală. Vocea naratorului aparţine unei persoane obsedate de livresc şi de posibilităţile paradoxale ale reordonării unor informaţii dobândire prin lectură. Tot ce ţine de observaţia directă a realităţii contează mai puţin pentru ea. <br /> Rezultatele acţiunii de mixare surprinzătoare a unor aluviuni culturale (în special mitologice) sunt cu atât mai fascinante cu cât cititorul este mai avizat în domeniile respective. Îmi este greu să-mi imaginez ce reacţie intelectuală ar putea avea cineva care n-are habar de sursele livreşti frecventate de autor. Probabil că un sefist “canonic” ar arunca cartea după primele două pagini citite. În schimb, un amator de lecturi mai deosebite, de preferinţă scriitor potenţial, s-ar declara foarte atras de fronda blazată practicată de autor. <br /> Fără mize mari, Scriitorul a ieşit la vânătoare este totuşi o carte deosebit de agreabilă.<br /><br />Horia Nicola Ursu, Ultimul refugiu, 2001, 22 p., inedit. <br /> Contextul îmi permite să recenzez şi un text inedit, primit de la editorul, traducătorul şi prozatorul din Satu-Mare (n.1969, filolog). <br /> Farmecul acestei povestiri provine, cred, din substratul ei realist. Ceea ce păţeşte personajul ar putea fi, simultan, rezultatul unei torsionări fantastice a timpului, dar şi un fenomen psihic real, numit autoscopie. Ajuns într-un loc izolat, imposibil de părăsit, naratorul se vede pe sine însuşi şi trăieşte un vertij interesant. Nu ştim dacă este o iluzie atribuită de psihiatrie stărilor confuzo-onirice sau celor demenţiale (ca în celebra Horla de Maupassant) sau ceva “obiectiv”. Cu unele retuşuri ţinând de câteva amănunte materiale neverosimile, textul poate deveni excelent. <br /><br /><br /><br /><br /><br />Paralele între lumi paralele (4):<br />LITERATURA SF ŞI ROMANELE CU SAMURAI <br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Pentru evitarea confuziilor, să definim mai întâi ce înţelegem prin romane cu samurai. Nu ne referim nici la creaţii de tip Shogun, în care un european descoperă cu uimire o civilizaţie străină, nici la cărţi fundamentale, tip Genji sau Lucruri de căpătâi, provenind din evul mediu japonez. Ne referim la cărţile apărute în Japonia după revoluţia Meiji, romane publicate îndeosebi în foileton, în ziare şi reviste. Genul este puţin cunoscut la noi, tentativele făcute de NEMIRA de a-l populariza au dat greş, din nefericire. Romanele la care ne referim au caracter de literatură populară, din următoarele motive: sunt lucrări adresate marelui public; folosesc motive şi personaje istorice cunoscute cititorilor, deci pretabile idealizării şi schematizării. Genul a renăscut prin anii şaizeci, prin intermediul filmelor cu samurai, şi a avut, pentru moment, un succes răsunător, datorat implicării unor regizori şi interpreţi de marcă. <br /> Nu are rost să amintim de impactul asupra publicului. Romanele respective (apoi filmele) gâdilau amorul propriu al japonezilor, vorbeau de eroism şi măreţie, deci au creat (sau, mai degrabă, au menţinut) o stare de mândrie, care - corelată cu tradiţii străvechi - a făcut ca un număr mare de japonezi moderni să participe la manifestări sportive sau culturale ce renăşteau obiceiuri şi festivităţi. Într-un fel, putem să considerăm că-i vorba de spirit de fan. <br /> Pe de altă parte, genul literar respectiv (apoi filmele) au impus figura eroului singuratic, invincibil şi justiţiar, rătăcitor şi nelegat de bunurile pământeşti. Impactul acestui model s-a simţit imediat asupra westernului (iar despre relaţia western - SF am vorbit deja). Am asistat deci la apariţia unor westernuri care preluau - cu foarte mici adaptări - scenariul japonez. Acest lucru a fost posibil pentru că modelul samuraiului ideal semăna foarte mult cu modelul cowboyului ideal. Am amintit însă despre influenţa romanului western asupra space-opera. Este evident că modelarea westernului pentru a include şi modelul samuraiului nu putea să nu aibă o influenţă şi asupra SF-ului. Evident, acest lucru s-a petrecut, în primul rând, în space opera. Războiul stelelor este exemplul în care influenţa despre care vorbim este cea mai vizibilă, atingând chiar exagerarea. Pentru că, dacă putem accepta cu toţi că ideologia zen poate fi potrivită pentru un clan sau pentru o confrerie războinică, duelul cu săbii de samurai (chiar dacă sunt laser) nu-i o idee tehnică foarte credibilă - dar preia spectaculozitatea filmelor cu Toshiro Mifune. (Nu-i întâmplător că Războiul stelelor a apărut la scurt timp după perioada de maximă glorie a filmelor cu samurai) <br /> Pe de altă parte, europenii au fost puternic impresionaţi de ninja. Multitudinea de ghilde ale asasinilor, care au invadat literatura SF, sunt, evident, de sorginte japoneză, neavând nici un model european. <br /> Influenţa literaturii cu samurai asupra SF-ului nu trebuie neglijată, dar nici exagerată. Am vrut doar să remarc faptul că literatura populară (în sensul discutat până acum) japoneză acţionează asupra cititorilor şi autorilor în acelaşi fel în care acţionează şi alte literaturi populare. <br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE STĂPÂNUL INELELOR <br /><br />Liviu Radu <br /><br /><br /> În primul rând, trebuie să salutăm faptul că editura RAO a reuşit să traducă una dintre operele majore ale literaturii imaginarului. <br /> Numai că această carte ridică o problemă interesantă: cărui gen aparţine? <br /> Dacă ar fi să ne luăm după Alexandru Mironov, unul dintre admiratorii declaraţi ai lui Tolkien, este un roman SF. Poate cel mai bun roman SF. De altfel, domnul Mironov a povestit, o dată, o amintire care m-a emoţionat: aflându-se, cândva, într-o librărie din Paris, s-a pomenit că a furat, pur şi simplu, cartea pe care nu putea s-o cumpere. Apoi, după ce şi-a revenit şi şi-a dat seama ce a făcut, s-a strecurat înapoi în librărie şi a pus cartea la locul ei, în raft... Cât de bine îl înţeleg... <br /> Cu tot respectul pe care-l port domnului Mironov, nu pot să nu mă întreb: care-i elementul ştiinţific al trilogiei lui Tolkien? Stăpânul inelelor este un basm-metaforă, ca şi Poveste fără sfârşit sau Ultima licornă. Aparţine SF-ului sau genului fantasy, un gen ignorat la noi sau asimilat doar cu filmele despre Conan? <br /> Numai că aici nu-i vorba doar de o confuzie sau de o tentativă a fanilor de a încadra în genul favorit orice carte bună. Aici este vorba de un aspect conceptual, pe care domnul Mironov l-a intuit foarte bine, pentru că există anumite afinităţi între gândirea domniei sale şi cea a lui Tolkien. <br /> Trilogia profesorului englez se caracterizează prin folosirea unui anumit gen de supranatural. Inele cu puteri magice, vrăjitori, iele, gnomi, făpturi de coşmar - toate acestea n-au ce căuta într-o lume a raţiunii. Numai că în lumea aventurilor păstrătorilor inelului nu există ideea de divinitate. Nu există temple, nu există preoţi, nu există credinţă. Acea lume este o lume atee, în ciuda supranaturalului minor care o impregnează. Acest lucru este posibil datorită faptului că totul se petrece într-o lume care nu-i a noastră - deci o lume în care aceste aspecte supranaturale (din punctul nostru de vedere) ar putea exista în mod natural. <br /> Putem accepta lumea imaginată de Tolkien. Este frumoasă, interesantă şi coerentă. În acelaşi timp, ne vedem siliţi să semnalăm faptul că se deosebeşte de lumile genului fantasy, lumi dominate de zei barbari şi cruzi, împotriva cărora eroii sunt obligaţi să lupte, sau de divinităţi blajine, care-i ajută pe cei ce apără dreptatea. Lumile fantasy sunt lumi în care domnesc supranaturalul şi miraculosul, în care omul convieţuieşte cu divinităţi păgâne. Nimic din aşa ceva nu se regăseşte în trilogia lui Tolkien. Lumea sa este saturată de supranatural, dar de un supranatural banalizat, acceptat ca lege naturală, un supranatural nemiraculos. <br /> Poate că diferenţierea vi se pare minoră, dar să ne gândim mai bine: la baza oricărei religii stă minunea, fenomenul care te şochează, care se abate de la logica naturală. În opera lui Tolkien nu şochează nimic. Totul este logic, coerent, la locul lui. Atunci, Stăpânul inelelor este o lucrare SF? S-ar părea că da... Dacă vedem în lumea lui Tolkien un univers paralel, dirijat de o altă fenomenologie... <br /> Numai că lucrurile nu-s atât de simple. Tolkien a folosit, în mod deliberat, personaje ale lumii basmelor (cărora le-a păstrat toate caracteristicile care, într-o lume normală, ar constitui elementul miraculos al basmului) şi oameni. A realizat acea convieţuire dintre real şi fantastic, care-i tipică feeriei, lipsind-o însă de miraculos. <br /> Turul de forţă a lui Tolkien ascunde, de fapt, problema de fond a secolului douăzeci. În societatea raţionalistă, ce provenea din materialismul secolului anterior, se strecurase germenul îndoielii. Materialismul nu mai era suficient, misticismul părea ceva deplasat. Se ajunge la un compromis bizar, care nu rezolvă problema de fond, dar care pare, pentru mulţi, o soluţie posibilă: acceptarea miracolelor minore, a supranaturalului mărunt, fără a îndrăzni să se ducă lucrurile până la capăt. De aceea o parte a societăţii e dispusă să accepte spiritismul, paranormalul, poveştile cu vampiri şi vrăjitori. Un misticism fără divinitate, un materialism în care natura o ia razna. <br /> Ceea ce-i mai uimitor în toată această poveste - iar Tolkien se încadrează foarte bine şi din acest punct de vedere în categoria pe care încerc s-o definesc - este aspectul moral. Întreaga literatură fantastică - pentru că nu-i nici SF, nici fantasy - de acest gen introduce un supranatural nedus până la capăt, dar inevitabil şi acceptat fără comentarii, având însă grijă să urmărească victoria binelui, să evite vulgaritatea, violenţa şi obscenitatea. Este o literatură care se întâlneşte, în multe puncte, cu literatura moralizatoare. }i care se deosebeşte de fantasticul medieval sau gotic prin evitarea tenace a problemelor credinţei. <br /> Deci, cărui gen aparţine trilogia lui Tolkien? După cum am arătat, există elemente care o exclud atât din SF, cât şi din fantasy. Îmi păstrez afirmaţia că aparţine basmului-metaforă, creaţie cultă, neîncadrabilă în vreun gen - în primul rând pentru că asemenea creaţii sunt unice şi nu seamănă cu altele - , basm lipsit însă de miraculos şi de elemente mistice. Puteţi să vă imaginaţi cavalerii Mesei Rotunde neanimaţi de dorinţa de a găsi Sfântul Graal? Atunci îl veţi înţelege perfect pe Tolkien. <br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNLEMNIREA TIMPULUI ŞI ALTE ÎNTÂMPLĂRI<br /><br />Liviu Radu <br /><br /><br />(Bogdan-Tudor Bucheru - Atingerea, Editura Omnibooks, 2001) <br /><br /><br /> Bogdan Bucheru este un romantic, un idealist rătăcit într-o lume pragmatică şi banală. Continuă totuşi să privească această lume cu ochi care descoperă lucruri ciudate, iar ceea ce vede nu-l uimeşte. <br /> Pentru că, dacă ar trebui să caracterizăm proza lui Bogdan Bucheru, nu putem să nu remarcăm calmul cu care autorul descoperă lucruri stranii în banalitatea cotidiană. De aceea, personajele sale - care oglindesc cu fidelitate calmul autorului - nu sunt şocate de lucrurile bizare ce li se întâmplă. Sigur, reacţionează omeneşte în faţa nenorocirilor, dar acceptă cu fatalism că lumea nu este cum pare. Vreau să spun că fantasticul lui Bucheru nu reprezintă o năvală şocantă, înspăimântătoare, a nerealului în realitatea cu care suntem obişnuiţi, ci reprezintă doar o altă faţă a acestei realităţi. Astfel, parabola extraordinară care este povestirea Sfoara - şi care a creat deja un renume autorului - poate fi acceptată de cititor cu împăcarea pe care o manifestă eroul principal. După cum personajele din Portret de fată neterminată îşi acceptă soarta. Mai mult, eroii lui Bogdan nu sunt personaje exraordinare, predestinate unui destin bizar din cauza unor însuşiri sau păcate ieşite din comun. Banalitatea lor (şi a greşelilor săvârşite de ei) contrastează cu stranietatea întâmplărilor pe care le trăiesc şi, prin acest lucru, umanizează şi domolesc destinul - făcându-l, în acelaşi timp, ireversibil şi iremediabil. <br /> Afirmaţiile anterioare rămân valabile şi pentru povestirile în care acţiunea se petrece în lumi ciudate, postapocaliptice sau extraterestre. Decorul este schimbat, dar oamenii rămân oameni, cu trăiri şi tragedii ce oscilează între sublim şi banal, dând dovadă de aceeaşi calmă acceptare a inevitabilului. Ol, din Drumul şobolanilor, va considera normală sacrificarea sa chiar de către cei pe care-i salvase (şi pe care-i va salva încă o dată, prin acel sacrificiu). Titlul povestirii insinuează că, în condiţiile lumii în care trăiesc eroii, o asemenea atitudine este normală, făcându-ne să ne amintim de spiritul de sacrificiu pentru grup, care caracterizează respectivele rozătoare. <br /> Textele lui Bogdan Bucheru sunt pline de aluzii subtile, de învăţăminte sugerate şi niciodată explicitate, care-l fac pe cititor să se implice, să-şi construiască propriile răspunsuri, să găsească explicaţiile cele mai potrivite propriei personalităţi, fără ca prin asta să afecteze în vreun fel intenţiile autorului. <br /> Totul se petrece fără dramatism, fără izbucniri, fără istericale. Pentru a realiza atmosfera potrivită, autorul face o economie subtilă de mijloace artistice, drămuindu-şi cu grijă fiecare cuvânt, fiecare expresie, învăluindu-şi personajele în tuşe fine, delicate, atent să nu se strecoare nici o stridenţă, nici o notă falsă, care să-i afecteze efectul urmărit. <br /> Trebuie să mai remarcăm un aspect important. Povestirile din volumul lui Bogdan au un numitor comun: timpul. Fie explicit (ca în Timpul costă bani sau Portret de fată neterminată), fie indirect (ca în Omul pe care l-am cunoscut sau Sfoara), timpul este elementul care o ia razna, care deschide în faţa eroilor cărări înşelătoare. Timpul înlemneşte sau împietreşte, se opreşte ( ca În noaptea nunţii) sau are alt curs. Modificarea sa notifică modificarea destinului - sau dorinţa de a modifica un destin plin de regrete şi eşecuri. Sau se scurge inutil, fiind expresia banalităţii existenţei eroului, caz în care alterarea cursului său ar însemna o alternativă fericită... <br /> Este greu să-l considerăm pe Bogdan Bucheru un autor de literatură SF. Proza sa, de factură fantastică, aparţine unui gen ce se apropie foarte mult de mainstream (şi care, în alte părţi, este acceptat ca făcând parte din mainstream). Este însă o literatură de calitate, scrisă cu un talent care merită apreciat. Din nefericire, puriştii SF vor respinge volumul lui Bogdan, iar critica literară îl va trata de sus, ca aparţinând unui gen minor, neconform cu viziunea realismului balzacian, acceptat de mainstream. Este tragedia tuturor autorilor români de literatură fantastică, pe care critica oficială i-a îndemnat întotdeauna să scrie mai degrabă lucruri proaste, dar conforme regulilor, decât lucruri frumoase, dar greu de încadrat în tabele... <br /><br /><br /><br /><br /><br />DAN SILVIU-BOERESCU - DESPRE DEZORDINEA STRUCTURALA A NEAMULUI ROMÂNESC <br /><br />Robert David<br /><br /><br /> Am şansa să vorbesc liber despre unul din evenimentele pe care le pot considera de cotitură în viaţa elitelor româneşti. Mă refer la antologia „România SF 2001“, apărută la editura ProLogos cu câteva săptămâni în urmă. O antologie tipărită într-un tiraj restrâns dar suficient de mare ca să poată fi accesibilă celor interesaţi. O antologie care „prinde“ câteva figuri remarcabile ale ultimilor 10 ani în materie de literatură. <br /> Dan-Silviu Boerescu este unul din editorii care au înţeles că fandomul românesc - această noţiune pentru care orice definiţie este inoportună – reprezintă suma unor caractere care au apărut în planul public pe fondul politic al tranziţiei de la dezordine la opusul ei. în prefaţa antologiei, criticul vorbeşte despre dezordinea structurală a neamului din care provin autorii antologaţi. Faptul că Dan-Silviu Boerescu, în stilul său lapidar, menţiondează acest aspect mă face să admit că adevărul, odată spus, reprezintă jumătate din soluţia problemei. <br /> Ultimii ani nu ar fi putut înregistra ordine în spaţiul românesc. Evenimentele petrecute în jurul nostru, în special în jurul lui Slobodan Miloşevici, al tatonărilor Rusia-NATO şi al faptului că România şi-a ucis fostul dictator chiar în ziua de Crăciun ne-a făcut să traversăm ceea ce se cunoaşte sub denumirea de tranziţie. Nu este neapărat vorba de o dezordine structurală, influenţele venind mai ales din exterior, pe parcursul a câtorva sute de ani. Dar este vorba despre dezordine structurală, ca sumă de evenimente acumulate de populaţia acestei ţări. <br /> „România SF 2001“ reprezintă o sumă de imagini surprinse prin ochii magici ai câtorva scriitori care s-au remarcat pe o piaţă complet nefuncţională. Aceşti colegi de antologie, pe care în marea majoritate am avut privilegiul să-i întâlnesc prin intermediul „Jurnalului SF“, sunt ochii lucizi ai unui neam care nu se poate regăsi fără recunoaşterea nevoii de ordine. Abia acum, cand am depăşit graniţa psihologică a anului 2000, când în Bulgaria se prefigurează victoria fostului rege, iar la Bucureşti s-a întâmplat reconcilierea istorică dintre Preşedintele Iliescu şi fostul suveran, când Poliţia începe să devină o prezenţă constantă, când pentru prima dată poţi vedea o coerenţă politico-mediatică atât pe plan intern cât mai ales pe plan internaţional, abia acum se poate vorbi despre ordine. <br /> Există o seamă de lucruri care trebuie luate în calcul atunci ând vorbeşti despre dezordine structurală. La prima vedere, această afirmaţie din prefaţa antologiei „România SF 2001“ este cât se poate de justificată. Indiferent care ar fi obiecţiile autorului acestui articol, faptul că s-a vorbit deschis despre asta nu poate fi decât salutar. <br /> Urmează să asistăm la repunerea în drepturi a normalităţii, a ordinii, începând cu cele mai înalte nivele ale administraţiei şi terminând cu ceea ce omul de rând învaţă de la radio şi televiziune. Rămâne doar ca problema dezordinii structurale să fie reluată şi cu alte ocazii. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PICĂTURA CHINEZEASCĂ <br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> „Calea de apă“, naraţiunea centrală din „Ildikó“, ultimul volum dăruit nouă de Mihail Grămescu, este o distopie în buna tradiţie grămesciană, întemeiată, poate, cu „Wanda“: <br /> „Forma paralelipipedică a lagărului părăsit (...) seamănă înfiorător de bine cu un imens sicriu de plumb, fără nici o deschidere prin care morţii să fie introduşi sau scoşi, căci azi nu mai e nevoie să fie introdus nimeni, şi de ieşit, cu atât mai mult nu mai are sens să fie concepută vreo ieşire.“ <br /> Dacă în „Anomia“, o altă cunoscută povestire a lui Mihai Grămescu, aveam de-a face, chipurile (pentru derutarea adversarului), cu o dictatură de tip sud-american, de această dată, scriitorul trece pragul mult-cântatului 2001 şi ne înfăţişează o societate diabolică, înzestrată cu tot ce-a fost secolul XX în stare să născocească: computere legate într-o reţea globală, creiere spălate, sateliţi de observaţie, sistem global de poziţionare, etc. Bineînţeles, ca-n orice distopie care se respectă, e război, un guvern militar instalat în urma unei revoluţii furate impune regulile jocului, bărbaţii sunt soldaţi sau muncesc pe brânci în unităţi speciale, femeile prinse în „spaţiul de manevră“ sunt comunizate şi transformate în vivandiere, dar oricum, toate au fost violate la începutul ostilităţilor, „într-o singură noapte“ (asta îmi aduce aminte de bancul acela în care o fetiţă îi tot întreabă pe tâlharii care au atacat o diligenţă: „şi bunica?“). <br /> Dincolo de această măruntă picanterie, Mihail Grămescu, ca şi Nicolae Steinhardt, care totuşi nu cred că i-a servit drept model literar, consideră că adevărata libertate este cea interioară, dar propune un alt fel de spiritualitate decât cea creştin-ortodoxă pentru dobândirea eliberării de sub teroare. Generaţia profesorilor noştri de fizică a crescut cu „Taofizica“ lui Capra sub pernă, lucrare care prezintă lumea particulelor elementare în chipul unor mici monade chinezeşti formate din yang şi yin, materie şi antimaterie. Cuplul androgin format din Bârlog de Vulpe şi Petală în Vânt („femeia-i un fulg uşor/ purtat de vânt în zbor“, ca-n Rigoletto) e un cuplu cert taoist, textul naraţiunii având clare trimiteri la minusculul opus redactat de Bătrânul Copil (numele Lao Tzî poate fi tradus şi astfel) la cererea unui grănicer, deşi cunoştea zădărnicia unei asemenea fapte: „Dao care poate fi exprimat în cuvinte nu este permanentul Dao“. În proza lui Mihail Grămescu, taoistă devine până şi bolta cerească, unde pot fi văzuţi „doi sori - unul alb, îndepărtat şi mic, celălalt negru, uriaş, fără scăpare“. <br /> Povestea celor doi este una de dragoste, unde Bârlog de Vulpe îşi caută iubita, care l-a părăsit după ce el s-a îmbolnăvit tot cărând deşeuri radioactive şi a prins rădăcini (alţi suferinzi se descompuneau „dulce“, în sensul propriu al cuvântului). Femeia i-a promis; „mă voi întoarce la tine pe o cale de apă“. Omul simte că nu mai are timpul necesar s-o aştepte şi începe s-o caute în locurile ştiute. Peregrările lui au loc în lumea Oraşului Interzis, pe multiplele planuri ale unui labirint citadin, labirint prezent de altfel şi în structura naraţiunii, marcă a autosuficienţei şi sterilităţii unei societăţi totalitare. <br /> Apa, simbol al botezului, premiză a renaşterii, topos tarkovskian, hotar ce desparte lumea vie de cea a spiritelor, este o mai veche obsesie grămesciană, ca de altfel şi motivul bătrânilor retraşi la ţară, unde, zice Blaga, s-a născut veşnicia, o veşnicie spulberată de iureşul civilizaţiei tehnologice, un timp devenit subiect de basm (vezi „Merele negre“ din volumul „Aporisticon“). Apa protejează războinicii adăpostiţi în buncărele antiatomice din „Umbra tigrului“, apa reprezintă ţelul final al năvalei Libelungilor. Zice Gaston Bachelard într-un eseu despre imaginaţia materiei („Apa şi visele“), cu referire la proza lui Edgar Allan Poe: „apa este o invitaţie la moarte, la o moarte specială, care ne permite să ajungem la unul dintre refugiile materiale elementare“. <br /> Mihai Grămescu seamănă în calea eroului său o serie de urme false, ţesând o plasă de simboluri din credinţe preluate de la diferite civilizaţii, din epoci şi arii geografice diferite, dar care au acelaşi suport spiritual. În plan metaforic, nu este steril nici să urmărim sugestiile filosofiei chineze: petala, semn de lemn, purtat de vânt deasupra pământului format din trei linii sfredelite de bârlog duce la hexagrama denumită „contemplarea“, care seamănă cu un turn fortificat, de unde împăraţii puteau privi până departe, pentru a desluşi legea cerului şi năravurile poporului (sau locul unde se ascunde Minotaurul). Tâlcul hexagramei ne este explicat astfel de sibilinica „Carte a Schimbărilor“ (Yi King): <br /> „Purificarea rituală a avut loc, ofranda încă nu. Plini de încredere, ei îşi înalţă ochii spre înţelept“. <br /> „Yi King“ a inspirat mai multe romane celebre: „Omul din castelul înalt“ (P. K. Dick), „Jocul cu mărgele de sticlă“ (H. Hesse), etc. <br /> O vrăbiuţă gureşă, care îi întreabă în final pe sateliţii de supraveghere care au stat tot timpul cu ochii pe marele singuratic, ne confirmă această ipoteză: <br /> „La ce-i trebuie lui Vulpe un Oraş Interzis?“ <br /> „Fiindcă are nevoie de un loc unde să moară. (...) E un vechi ritual al împăraţilor. (...) Prietenul nostru Vulpe moare“. <br /> Epuizat de inumana muncă, dar cu sufletul împăcat, Bârlog de Vulpe s-a purificat, iar sacrificiul său este omagiat, nu râdeţi, în spiritul codului de onoare bushido, de către satelitul japonez. Zice Bachelard că apa înghite umbrele ca pe un sirop negru şi astfel „apa nu mai este o substanţă pe care o bem, ci o substanţă care bea“. Nu ni se pare că ar fi o exagerare: care ne bea. Asta-mi aduce aminte de un sens prezent în traducerea maghiară a capitolului VIII din „Cartea căii şi virtuţii“, pe care nu l-am regăsit în nici una dintre tălmăcirile româneşti: apa e cea mai de jos dintre fiinţe, cea mai umilă, cea mai josnică, ameninţătoare în imensa ei putere latentă, însă o forţă bine stăpânită, care „aduce folos tuturor fiinţelor“. Ameninţarea ei totuşi persistă şi ne sperie, ca orice lucru care ne depăşeşte, ca moartea însăşi... <br /> Microromanul lui Mihail Grămescu ne înfăţişează ultimele zile ale unui condamnat la moarte, un suflet viu, care va fi mântuit dincolo de Marea Trecere. <br /><br /> <br /><br /><br /><br />TEMEINICIA CUTEZANŢEI<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Am primit volumul de eseuri şi cronici literare „Despre science-fiction“, semnat de Radu Pavel Gheo, (Satu Mare, Omnibooks, 2001) deodată cu ştirea că tânărul nostru autor urmează s-o ia pe urmele unui alt talentat ieşean, Andrei Valachi, şi să plece în bejenie dincolo de Marea cea Mare. Dacă Andrei ne-a avertizat asupra intenţiilor sale în „Adevărul literar şi artistic“, articol care a fost preluat ulterior şi de alte publicaţii, de această dată am fost luaţi pe nepregătite, în trista cumpănă a imposibilităţii de a-i putea ura lui Adrian Rogoz un „La mulţi ani!“ la împlinirea vârstei de 80 de ani. <br /> De fapt, ce am putea să-i reproşăm tânărului master în „British and American Studies“, care a reuşit să-şi procure propriul exemplar din „Valea Cerului Senin“, primul său volum, editat în chip de răsplată a câştigării unui concurs de debut, doar după deznădăjduite şi îndelungi căutări? Nepăsarea celor pe care îi credem aproape de suferinţa noastră doare cel mai tare, în astfel de cazuri distanţa poate reprezenta o alinare. Categoric, Radu Pavel Gheo merită mai mult decât a primit. A demonstrat-o în cronicile literare publicate în reviste literare de marcă, precum „Dilema“, „Orizont“, „ArtPanorama“, ori în fanzine la fel de pretenţios alcătuite, precum „Helion“, „Paradox“, „Ficţiuni“, etc. unele dintre ele reluate şi în paginile prezentului volum. <br /> Teoretician şcolit la cenaclurile timişorene în perioada de graţie când apărea an după an câte un număr din „Biblioteca Nova“, necesarul buletin de teorie, critică şi istorie literară, Radu Pavel Gheo a profitat din plin de învăţătura căpătată, decolând în forţă, ca o navetă spaţială de pe spinarea unui Boeing ridicat în slăvi. Polemist suav, promotorul unui bun-simţ critic aflat uneori în contradicţie cu impetuozitatea asalturilor voit avangardiste ale unei generaţii pestriţe, el stoarce inocenţa necesară surmontării unor atari incompatibilităţi dintr-un altruism ce-l însoteşte ca o a doua umbră. Estetul resimte acut monotonia „Trivialliteratur“-ii, a platitudinii SF-ului de duzină şi se bucură sincer de fiecare dată când se împiedică de câte un muşuroi, îl examinează pe fiecare cu credinţă, îl ciocăneşte cu degetul să vadă dacă sună a gol, dacă va da vreodată în clocot, va trepida, va scuipa lavă şi foc, umplând orizontul nostru de aşteptare cu o probă certă, cutremurătoare de „Hochliteratur''. <br /> Mai mult decât în „studiile de caz“ sau „cronicile răzleţe“, unde autorul nu reuşeşte întotdeauna să se desprindă de un anume militantism clientelar, găsim semnele potente ale gândului înnoitor în capitolul „Schiţe pentru un portret“. Deşi anglofon cu patalama, Radu Pavel Gheo înţelege să se apropie de literatura de anticipaţie precum francezii, conferindu-i şarmul tainic al feminităţii: „la science-fiction“, adăstând îndelung dinaintea ei, precum Leonardo în faţa Giocondei : minunată eşti, precum un vis de stea şi totuşi alta… <br /> Iată numai unul dintre motivele pentru care merită să-i citiţi volumul. El nu vă va lăsa impresia unei mese de disecţii dintr-o morgă a spiritului, unde se hăcuiesc cu baltagul morţi vii, veleitari însetaţi de nemurire, motocentauri derapaţi, foaie de măciş, de pe naltul acoperiş drept în bolgiile ortografiei, ci a unei eleganţe rar prezente în publicistica literară din acest început de mileniu, dar definitorie pentru atmosfera saloanelor literare pariziene din perioada iluministă. <br /> Radu Pavel Gheo redeschide în SF uşa care s-a închis când am urat noapte bună Sophiei, cenuşăreasa cyberpunk-ului. Fire de artist, cu altă vocaţie decât cea a unui veritabil „geambaş“ de talente, el ne ameţeşte cu parfumul unei utopii de cea mai pură extracţie.<br /><br /> <br /><br /><br /><br />ADEVĂRUL DESPRE DRĂCULEA <br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />(Otilia Hedeşan - Şapte eseuri despre strigoi) <br /><br /><br /> Am avut ocazia anul trecut, chiar în ajun de Sfântul Andrei, să ascult la Casa de Cultură Studenţească din Timişoara conferinţa unei tinere cercetătoare, axată în special pe povestirile populare care se referă la strigoi, făpturi fantastice, spirite malefice ce nu-şi găsesc odihna pe tărâmul celor drepţi şi se întorc ca să-i necăjească pe cei vii. Doamna Otilia Hedeşan prezenta, totodată, o excelentă analiză a modului cum apar, se dezvoltă şi trec în neuitare povestirile populare, o amănunţită frescă sociologică a mediului unde acestea iau naştere şi circulă, o descriere a psihologiei şi artei orale a naratorului de la sate. Impresionat de modul exhaustiv de abordare, am lăsat să-mi treacă pe lângă ureche faptul că aveam în faţa mea „un expert în draculologie“, un savant specializat în domeniul duhurilor răuvoitoare. Participasem la un spectacol rar, de idei şi eresuri puse perfect în scenă, asistasem incitat la amalgamarea aurului generat de rigorea academică cu argintul viu al spiritului popular. Cunoscusem ceva în plus despre Marea Trecere şi-mi stăruia în amintire corola de minuni a lumii... <br /> A fost o plăcere să regăsesc pomul ale cărui roade îmi bucuraseră sufletul în friguroasa seară din trecutul sfârşit de noiembrie în paginile unei cărţi publicată în seria CURSURI / STUDII UNIVERSITARE de Editura MARINEASA. Volumul cuprindea materialele care formaseră subiectul lucrării de doctorat susţinute în 1996: Fenomenul povestitului - astăzi, dar fusese intitulat cu un anumit tâlc, tocmai spre a nu fi evitat de cei din popor, Şapte eseuri despre strigoi. <br /> Termenul de „strigoi“ are o anumită încărcătură emoţională şi semantică proprie spaţiului românesc. Autoarea îşi construieşte polemic eşafodajul deductiv, propunându-şi să demonstreze infantilismul afirmaţiilor de genul: „dacă Dracula locuieşte în castelul său din Carpaţi, aşa cum arată cele mai multe dintre filmele proiectate în ultimele decenii, tăranul român acreditează existenţa strigoiului până la a-l integra vieţuirii sale cotidiene.“ (Micheline Lebarbier Le chien hirsute. Quelques réflexions autour du conjoint-animal/conjoint-vampire a partir d'un conte roumain. Paris,1989.) <br /> Cuvântul derivă din latina populară, unde prin „striga“ se înţelegea fie o pasăre de noapte, fie vrăjitoarea care omora copiii nou-născuţi. El este uneori sinonim şi cu termenul de „moroi“, provenit din limba slavă. Alte forme inrudite sunt „priculici“, „vârcolac“ şi „bosorcoi“. Forma modernă de „vampir“ şi-a pierdut dintru început fiorul de mister şi aura de groază după folosirea sa de către nea Iancu în O scrisoare pierdută. Cât despre Dracula, cercetătoarea demonstrează lesne că maleficul personaj al lui Braim Stoker n-are nici o legătură cu strigoii autohtoni. Răspunzând unei întrebări privitoare la acesta, o săteancă a declarat foarte mândră de ştiinţa ei: „Am auzit şi de acela. Îi o marcă de votcă!“ <br /> Coloana vertebrală a volumului este formată din cele patruzeci şi trei de povestiri, unele deja existente în Arhiva de Folclor a Universităţii de Vest din Timişoara, altele culese de cercetătoare în cadrul unor investigaţii pe teren. Oamenii bătrâni cunosc semnele ce prevestesc apropierea morţii: din oboseala trupului, din vise, din cântecul cucuvelei. Povestind despre strigoi, sătenii amintesc implicit credinţele legate de derularea temporală tradiţională a desprinderii sufletului celui mort de lumea celor vii şi obiceiurile ce însoţesc ritualul de înmormântare: bocetul, cum se spală şi se pregăteşte mortul, cum se sapă groapa, cum se rânduieşte pomana, etc. Ne sunt împărtăşite semnificaţiile magice ale diferitelor acţiuni de protecţie împotriva acţiunilor nefaste ale duhului derutat de trecerea într-o altă lume şi calendarul manifestărilor ce formează cultul morţilor şi al strămoşilor. Autoarea ne prezintă o serie de portrete ale naratorilor populari, precum baba Ruţa din Topolovăţ, Victoria Ieremie din Margina ori Aurelia Moholea din Pecica, raportarea acestora la cele povestite, perpetuarea naraţiunilor de la o generaţie la alta, o analiză a relaţiilor sociale dintre povestitori şi restul comunităţii rurale. Cuvântul lor atârnă greu în cazul unui deces suspect, mai ales când printre săteni incep să circule variante contradictorii, cum a fost cazul lui Sâvuţă din satul Chergheş, judeţul Hunedoara. <br /> Acest Sâvuţă era stricat încă de pe vremea cât trăia, căci deochea oameni, animale, orice. Ştia cum să lege o funie de-un lemn, de o mulgea şi lua laptele tuturor vacilor şi oilor din preajmă. Dar mai ales, se preschimba în câine şi umbla după oameni, iar dacă aceştia se supărau şi-i trăgeau câteva ciomege, revenea ca om şi-i certa. Când Sâvuţă a murit, au uitat să-i bage-o libră în gură, după cum ceruse şi l-au îngropat aşa, fără ea. Apoi au început să le piară oamenilor vitele, întrucât Sâvuţă venea în chip de câine şi le sugea sângele. Unul chiar a tras cu pistolul după el, dar i-a sărit pistolul din mână şi n-a putut să-l împuşte. La şase săptămâni de la îngropare, oamenii s-au hotărât. Au luat o damigeană de vinars şi s-au dus să-l dezgroape. În jurul mormântului se tot învârtea o lumină albă, o vâlvă. Când au ajuns la sicriu şi au desfăcut capacul, mortul părea proaspăt, de parcă abia fusese îngropat. L-au tăiat bucăţi şi l-au ars cu sicriu cu tot, iar vâlva a scheunat ca un câine şi a fugit în pădure. De atunci, n-a mai făcut pagubă nimănui. <br /> Toate bune şi frumoase, numai că o parte dintre chergheşeni ziceau că Sâvuţă era un câine alb gulerat cu negru, în vreme ce ceilalţi susţineau că, dimpotrivă, era un câine negru gulerat cu alb. Chemată să tranşeze disputa, Cornelia Vasiu, experta incontestabilă în astfel de probleme, a decis autoritar („pe acela l-am văzut io“), dar cu multă diplomaţie, că era vorba de un câine sur. <br /> Toate acestea s-au întâmplat demult, la hotarul din secole, într-un trecut nedefinit şi incontrolabil. Însă Otilia Hedeşan a avut şansa să asiste în Pecica, începând de la sfârşitul lunii august şi cam până în perioada alegerilor din 1992, la „naşterea“, mărirea şi decăderea unui presupus strigoi. Totul a pornit de la actul sinucigaş al lui Văsălie Gladiş, care, având mai mult pământ decât putea să-l muncească, s-a suit dis-de-dimineaţă pe un balot de paie şi şi-a pus capul în ştreangul legat de creanga unui măr din grădină, unde l-a şi găsit mai târziu vecinul său, inginerul Miheţ. După ce l-au îngropat, sătenii au început să vânture zvonul că Văsălie se întoarce noaptea împreună cu nişte pitici, bate coasa s-o ascută, aduce fân şi trifoi şi le dă de mâncare la cai şi la porci, că trage apă din fântână şi-i adapă, că umblă cu bicicleta prin grajd şi „ţângăleşte“, apoi trage să se culce lângă nevastă, care, speriată, s-a refugiat la părinţi şi apoi mai departe, la Arad, în spital, dar tot n-a putut scăpa de el, până ce, zic unii, o femeie din Cocota nu i-a bătut un cui de fier în inimă. Povestea a fost în mare vogă până a venit vremea culesului porumbului, iar apoi debutul campaniei electorale i-a pus definitiv capăt. În mod interesant, remarcă tânăra cercetătoare, „nu vecinii care stau perete în perete cu Gladişii au variantele cele mai limpezi, ci cei care mulează acele pretinse informaţii după canoanele discursului narativ tradiţional.“ Majoritatea povestitorilor o arată drept sursă a informaţiilor pe Draghina Gladiş, soţia decedatului, care, însă, în perioada respectivă s-a mutat la părinţi şi a lipsit mai tot timpul de la locul presupuselor manifestări ale strigoiului. Intervievată ulterior, femeia şi-a structurat propria variantă asupra evenimentelor, dar care „pare mai degrabă o povestire retrospectivă, în care sunt colate şi ordonate toate zvonurile care au circulat prin zonă.“ <br /> Lucrul nu trebuie să ne mire, deoarece modul cum este structurată comunitatea tradiţională duce la o polarizare a povestitorilor: pe de o parte sunt profesioniştii, oameni competenţi, cu intervenţii ample, ponderate, bogate în detalii, armonios alcătuite, ce dovedesc o anume cunoaştere a resorturilor lumii; pe de altă parte sunt protagoniştii ocazionali, ce îşi formulează opinia doar când sunt provocaţi şi depăşesc arareori dimensiunea unui singur episod, de dimensiunii reduse, puternic marcat de împrejurările comunicării acestuia. Deşi par destul de libere la un prim nivel, superficial, textele „profesioniştilor“ apelează tot timpul la rigoarea modelului tradiţional. Poveştile lor „au o permanentă funcţie terapeutică. Presupunând un model plasat, inevitabil, într-un trecut exemplar şi încheiat, aceste povestiri reduc necunoscutul la cunoscut şi asigură reinstaurarea ordinii şi liniştii comunitare.“ <br /> Scrisă cu mult spirit, cartea Otiliei Hedeşan foloseşte ca pretext motivul popular al spiritelor ce se reîntorc acasă după moarte, ca să redea cât mai fidel adevăratul spirit al culturii populare. <br /><br /><br /><br /><br /><br />JEAN-LORIN STERIAN ŞI INFLAŢIA CORPURILOR <br /><br />Ovidiu Bufnilă <br /><br /><br /> Între „Baltazar şi hazardul“, ed. Metafora, Constanţa, 1995 şi „Scriitorul a ieşit la vânătoare“, ed. ProLogos, Bucureşti, 2000, Jean-Lorin Sterian construieşte într-un imaginar Berceni o bifurcaţie. Fracturarea realului prin alterare şi inflaţia corpurilor construiesc fundamentala unui text antologic intitulat „Iisus din Berceni“. Textul apare în mai multe publicaţii printre care şi ArtPanorama, în 1999, punându-şi la cale o legendă proprie.<br /> Bifurcaţia are buletin de identitate. Este aparţinătoare stării civile fiind întruchipată de numitul Iulian Mardare. Mardare are harul de a lua greutatea din trupurile oamenilor făcându-i fericiţi, lipsirea de tehnologie nefiind o instrucţiune metaforică în textul lui Jean-Lorin Sterian ci o construcţie ambiguă. Căci obezitatea nu poate fi decât a civilizaţiei şi a preaplinul tehnologic. Obezii lui Jean-Lorin Sterian mărşăluiesc prin Berceni puşi în mişcare de fluidele lor tainice fiind sortaţi cu scrupulozitate de domnul Mardare şi soţia lui.<br /> Înfăţişarea şi decorporarea sunt unul şi acelaşi eveniment. Fragmentarea realului este a legilor universale care acţionează prin evenimente mici căci decorporarea este aparţinătoare unor suporturi şi căi de transport cuantice inaccesibile spiritului comun. De aici aparenţa miracolului, a secretului care ,dezvăluindu-se, învăluie privirea. Înfăţişarea este aidoma poziţionării unei fuzee, este aidoma clipelor premergătoare lansării în spaţiu, dincolo de orizontul vizibil.<br /> Fizica cuantică explicitează mişcarea particolelor mici. Efectul de tunelare susţine construcţia lui Jean-Lorin Sterian iar un invers metaforic creează aparenţa miracolului. Decorporarea prilejuieşte inflaţia corpurilor care sunt atrase într-un vârtej în Berceni. Interpretarea textului în cheie SF aduce anumite avantaje, efectul de tunelare fiind un regal al intuiţiei. <br />Mardare este la propriu şi la figurat, centrul de gravitaţie narativ al întregului text pus la cale de Jean-Lorin Sterian. Roirea celulelor în dauna celulitei şi a conspiraţiei vegetale este dansul ameţitor al cărnii redispuse în câmpul tridimensional al realului, prin reorganizarea cosmosului mic. Evenimentele subtile guvernează actele noastre declară Jean-Lorin Sterian care ţinteşte nu banalitatea ci superbia, nu derizoriul ci frumuseţea.<br /> Inflaţia corpurilor aparţine organizării prin catastrofe, Mardare devenind astfel un obiect cosmic ale cărui funcţiuni pot fi numite şi definite. Biochimia şi atracţia gravitaţională stăpânesc structurile narative ale lui Jean-Lorin Sterian asemenea unor magicieni. Legile universale îşi produc efectele construind imagini pe măsură, Mardare fiind chipul bifurcaţiei.<br /> A lua chip şi a întruchipa, sunt strategicile lui Jean-Lorin Sterian. Inflaţia corpurilor anunţă nu ritualul prăbuşit în vulgaritate ci cascada unor evenimente mici. Bifurcaţia-Mardare este un atractor care reorganizează corpurile însufleţindu-le, luându-le chipul şi întruchipându-le. Căci lipsirea de celule prin tunelarea aparţinătoare ştiinţei, instituie instrucţiunea filozofică a textului semnat de Jean-lorin Sterian. <br /><br /><br /><br /><br /><br />MICHAEL HAULICĂ DECONSTRUIND-O PE MORDELIA <br /><br />Ovidiu Bufnilă <br /><br /><br /> Corpul femeii este Istorie, conchide Michael Haulică în textele sale SF după ce în „Madia Mangalena“, volum de povestiri publicat de editura Institutul European din Iaşi, în 1999, construise fundamentala realităţii virtuale. <br /> Madia era chipul care ocupa întreg ecranul monitorului fiind ea însăşi ecranul şi întreaga realitate virtuală. Cealaltă femeie, Mordelia, este însă Istoria. Textul apare în antologia SF publicată de editura ProLogos în acest an şi îngrijită de Dan-Silviu Boerescu şi poartă numele femeii pe care Michael Haulică o deconstruieşte cotrobăind prin regimul imaginar al orgasmului general. <br /> Aciditatea discursului, anunţând sfîrşitul Istoriei, este masculinul în toată splendoarea lui, masculin materializat de Mordelia printr-un ţipăt. Sunetul e important pentru Michael Haulică. Partiturile sale se alcătuiesc conform unor coduri genetice subtile iar entropia informaţională umple întreg spaţiul textual cu micile istorii ale Mordeliei care devin astfel dimensiuni fractale ale câmpului imaginar. <br /> Zăcând timp de douăzeci de ani într-un fotoliu, Mordelia înfăşoară istoriile în corpul ei. Până şi statul cade în ispita Mordeliei devenind o formă de organizare paranoică. Fotoliul-Mordelia este un cuplu de forţe care creează evenimente şi personaje, care pune la cale identităţi şi revoluţii sexuale. <br /> Fotoliul-Mordelia stă sub semnul perversităţii tehnologiei, cuplul fiind exerciţiul guvernării în toată splendoarea lui. Guvernând evenimentele, Mordelia le încorporează, le datează, le introduce într-un inventar iluzoriu. Corpul Mordeliei cuprinde întreaga realitate substituindu-se Istoriei, fiind însăşi istoria. <br /> Masele sunt secreţia Istoriei iar secreţia maselor e de sorginte feminină, spune Michael Haulică împingând-o pe Mordelia către finalul implacabil. Mordelia este scoasă din uz, este oprită din funcţiune, este răzuită din fotoliu de cei de la salubritate. <br /> A scoate din uz Istoria e actul sublim pe care Michael Haulică îl numeşte şi-l animă prin deconstrucţia Mordeliei. Fotoliul-femeie, ca obiect tehnologic, este lipsit de esenţa sa feminină, este lipsit de funcţia sa. Relaţia cu televizorul, o relaţie sexuală perversă, încetează, ecranul fiind lipsit de însuşire, ajungînd în final şi el un obiect dezactivat. <br /> Încercând să implice într-un ultim sens atât inanimarea cât şi dezactivarea, Michael Haulică încearcă un compromis între filozofie şi ştiinţă, un cuplu pervers. <br /> Căci ajunsă la frontieră, ştiinţa trebuie să aleagă între dragostea de filozofie sau de UNU pe care îl caută cu obstinaţie prin experiment. <br /> Orgasmul ştiinţifico-filozofic este un eveniment istoric a cărui funcţie rămâne spre deliciul interpretării în textul lui Haulică. Deconstruită, Mordelia e un simplu obiect bun de aruncat. Urmele ei rămân însă în structurile narative ale lui Haulică, Istoria putând astfel să fie reconstituită, recitită şi rescrisă. <br /><br /><br /><br /><br /><br />UN EXPERIMENT RARISIM <br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Timp de mai bine de o lună, site-ul WebJurnal a găzduit un experiment rarisim pentru science fiction-ul românesc: serialul Politică şi science fiction, semnat, de multe ori zilnic, de Ovidiu Bufnilă (a se vedea şi interviul acordat în exclusivitate pentru Pro-Scris în această ediţie)<br /> Evenimentul este singular prin mai multe valenţe:<br /> 1) Este pentru prima oară când în mod direct se face o apropiere netă între evenimentele politice şi capacitatea literaturii science fiction româneşti de a le prevedea, estima şi controla.<br /> 2) Este rar ca un sefist să se înhame la o muncă zlnică, pe o plată, haideţi să-i spunem, în cel mai bun caz derizorie, motivul real fiind, indubitabil, de natură morală.<br /> 3) A comenta evenimentele politice ale zilei prin prisma unor anume povestiri, apărute cu ani în urmă, implică un anume curaj - pe eu l-aş numi, cu tot respectul pentru prietenul meu, Bufnilă, nebunesc; lumea elitistă a politicii a fost, în cel mai bun caz, descumpănită.<br /> 4) Politică şi science fiction a însemnat o luptă pierdută înainte de a începe; totuşi, din informaţiile noastre, sfârşitul abrupt al serialului a fost datorat unor motive conjuncturale, nicidecum voinţei autorului.<br /> Încercând o privire directă asupra implicaţiilor acestui serial, la prima vedere rămânem dezamăgiţi. Nimic nu pare să se fi schimbat, nici vizavi de încăpăţânarea science fiction-ului românesc actual de a milita politic fără perdea (o exprimare eufemistă, care ţine locul apetitului multor sefişti de a se prostitua pentru mai-marii politici, indiferent de culoarea lor!), nici vizavi de aroganţa inexplicabilă a politicienilor (mai bine zis a celor ce se consideră, de la sine putere, politicieni sau analişti politici) faţă de lecţiile literaturii.<br /> Şi totuşi, cu tot pesimismul declarat al subsemnatului, experimentul din WebJurnal este un succes. Din mai multe puncte de vedere:<br /> 1) Este prima străpungere a unei barierei ridicate între artă şi politică, atât de politicieni, cât şi de sefişti, în România.<br /> 2) Este o imagine excelentă a caracterului liber şi progresist al literaturii într-o lume liberă şi responsabilă - apropo de libertatea internetului.<br /> 3) Este deschiderea uşii dinspre SF care fusese închisă, culmea, de toţi foştii sefişti care migraseră spre politică şi care îşi negaseră apoi, cu brutalitate, propria istorie.<br /> Sigur că, per total, impactul asupra science fiction-ului românesc este greu cuantificabil. Dar, de cele mai multe ori, rezultatele unui experiment rarisim nu sunt imediat vizibile. La urma urmei, pentru a schimba mentalităţile unei societăţi este nevoie de mai multe generaţii.<br /> Numai că lui Ovidiu Bufnilă nu-i pasă de morga dogmelor clasice. Şi, în consecinţă, în goana sa frenetică, loveşte inocent, cu graţie chiar, în tabu-urile unei societăţi încremenite în indiferenţă. În felul său inconfundabil şi plin de viaţă. Şi, fie şi doar această firavă lecţie de optimism şi vitalitate trebuie să ne pună pe gânduri. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRAM<br /><br /><br /><br /><br /><br /> Acest drept la replică a fost primit la redacţia Pro-Scris la scurtă vreme după apariţia numărului anterior. Îl publicăm în cele ce urmează integral; am adăugat totuşi un link către materialul citat de Traian Bădulescu, pentru eventualii cititori care nu ştiu despre ce este vorba. <br /> Pro-Scris, fără nici o urmă de ironie, îl felicită sincer pe domnul Traian Bădulescu pentru curajul de „a lua în serios“ materialele Pro-Scris şi îşi respectă promisiunea din acest editorial, de a lăsa un timp „de graţie“ FNTSF-ului şi a lăsa Eurocon-ul să treacă. Pe urmă, dacă va fi cazul, vom şede blând şi vom mai vedea ce vom mai face...<br /><br /><br />NUMAI CINE SE MIŞCĂ GREŞEŞTE <br /><br /> În primul rând, doresc să subliniez că „Pro-Scris“este o apariţie necesară pe piaţa „e-zinelor“ cu profil SF. O revistă pe care o apreciez şi mărturisesc că îi aştept întotdeauna apariţia cu nerăbdare. De altfel, este prima publicaţie românească - fie ea şi în format electronic - de critică literară Science Fiction. Nu e nimic rău în faptul că există uneori şi polemici, păreri împărţite şi judecăţi de valoare formulate datorită unor păreri întemeiate sau, uneori, orgolii. De exemplu, citesc editorialul domnului Cătălin Ionescu din numărul 5-6 al „Pro-Scris“, „Nimic nou despre FNTSF...“(oare chiar aşa să fie?). Nu spun că, pe alocuri, semnatarul articolului nu ar avea dreptate. Dar mă simt nevoit (de fapt, să fiu sincer, îmi face plăcere) să răspund la anumite probleme ridicate de autor. <br /> Mă bucur că „Pro-Scris“-ul mizează „pe un cititor avizat“ şi sunt de acord cu susţinerea ideii că science-fiction-ul „ar fi trebuit să se plaseze cât mai aproape de intelectualitatea românească“. Pe de altă parte, să nu omitem că SF-ul ar trebui să se adreseze şi maselor care dau banii acesta fiind chiar modelul american. Latura comercială nu trebuie evitată,dimpotrivă. Eu m-aş bucura să apară, la noi, afaceri care să pornească, într-un fel, de la Science Fiction. Şi care să aducă bani în branşă. Apoi, cred că numele de „organizator“ ar trebui înlocuit cu cel de „manager“. Da, avem nevoie de manageri adevăraţi şi în domeniul Science-Fiction. În sfârşit, acesta o să fie subiectul unei comunicări pe care o să o pregătesc pentru ROMCON-ul virtual care a început, cu puţin timp în urmă. <br /> Dacă uneori greşesc în ceea ce fac, mea culpa. Nu e nimic intenţionat. Ziarul unde sunt şef de departament „Ziua Turistică“ - de altfel, singurul săptămânal de turism din România - are o deviză: „Numai cine se mişcă greşeşte“. Cred că nu mai este nevoie să o explic. Tocmai în acest spirit am elaborat „invitaţia-kitsch“ despre care ne vorbeşte, mai departe, domnul Cătălin Ionescu. Îmi asum personal „vina“ acestei invitaţii (de fapt era o pre-invitaţie sau mai bine zis o informare, pentru că nu avea nici o ştampilă; invitaţiile o să fie lansate, în curând, prin poştă), concepţie personală 100% (în acel stil „UTC“-ist de care aminteşte domnul Ionescu deşi n-am fost niciodată într-o asemenea structură, pentru că la Revoluţie aveamdoar vârsta „fatidică“ de 13 ani). Dacă nu o lansam atunci, poate că mulţi nu ar fi aflat încă datele esenţiale despre EUROCON nici măcar acum. Ce aţi fi preferat, să fie tăcere absolută, sau cineva să ia până la urmă iniţiativa de a acţiona (ca o paranteză, tocmai citeam într-o revistă de „e-business“ că „adaptarea rapidă a unei soluţii este mai importantă decât găsirea soluţiei perfecte. Important este să alegeţi o soluţie care funcţionează“. Aceasta este, de altfel, şi deviza mea). În ceea ce priveşte EUROCON-ul, în prezent se lucrează la program. În spatele manifestării este o echipă de profesionişti. Amintesc doar de Ion Hobana, prof. Florin Munteanu, dr. David Anderson, Alexandru Mironov, Sorin Repanovici sau Cătălin Grosu. Plus Eduard Pandele pe partea de Internet şi IT. Şi-au anunţat participarea invitaţi străini şi, personal, sunt convins că o să fie bine. Nu doar o acţiune „bifată“. Organizată de dragul de a o ţine. Pe lângă programul interesant (o să revenim cu noutăţi), organizatorii pregătesc şi circuite turistice pentru invitaţii străini (este o realitate, acum, în secolul XXI, fiecare acţiune ce presupune deplasarea participanţilor în afara oraşului sau ţării de provenienţă ar trebui să aibă şi implicaţii turistice. De altfel, turismul şi IT-ul sunt industriile acestui secol). <br /> Amintesc că FNTSF-ul nu este „Fundaţie“, ci o Federaţie afiliată la Ministerul Tineretului şi Sporturilor. Pentru cine mă întreabă „de ce?“, răspund simplu şi nonşalant (de data asta) cu „de ce nu?“. Denumirea ei completăeste „Federaţia Naţională de Tineret pentru Science Fiction, Ştiinţe Prospective şi Impact cu Viitorul“. N-am ales eu această denumire, fireşte, dar nu cred că într-o titulatură stă problema. Ci în cum ne putem folosi de această Federaţie (dacă, de exemplu, vi s-ar oferi o afacere cu diamante din care aţi câştiga 1.000 de dolari pe lună şi una cu balegă, din care aţi câştiga 10.000 pe lună, ce aţi alege? Contează denumirea sau rezultatul final?). <br /> Înţeleg de la domnul Ionescu că am întocmit invitaţia într-o formă „(pre-)şcolărească. Accept ideea. Deşi preşcolarii nu prea ştiu să scrie, ca să nu mai vorbim de citit. Semnatarul rândurilor se plânge că textul nu are diacritice româneşti. Da, le-am eliminat de bună voie, din bun simţ. Pentru că, după câte ştiu, sunt destule probleme cu compatibilitatea fonturilor. Prefer să primesc un text fără diacritice decât unul cu pătrăţele, cerculeţe şi alte simboluri. Şi, să fim serioşi, nu cred că asta ar fi o problemă. Ca ziarist, am primit o serie de invitaţiide la instituţii de marcă, şi nu aveau diacritice. Aflu că textul meueste editat într-o greţoasă limbă de lemn. Sunt perfect de acord, nu îl contrazic pe domnul Ionescu. Am terminat o facultate de jurnalism şi am studiat „limbajul delemn“. Dar după câte ştiu, atunci când reprezinţi o instituţie, o invitaţie trebuie să fie formală, adresată într-un limbaj cât mai oficial. Mulţi fac greşeala de a folosi un limbaj informal în atare situaţii. Din păcate (psihologic dovedit), o invitaţie informală este mai puţin luată în serios decât una formală. Ultima dovedind şi respectul faţă de interlocutor şi, creându-i, în anumite cazuri, şi o oarecare obligaţie. În plus, este vorba de o informare, unde esenţialul este, fireşte... informaţia. Textul meu nu era nici discurs, nici creaţie literară. <br /> Pe domnul Ionescu îl deranjează şi trei erori de conţinut. Dânsul nu este de acord cu ideea că „Tabăra Atlantykron este singura manifestare românească de Science Fiction cu tradiţie“. Îmi cer scuze dacă am greşit, dar nu am mai auzit, în ultimii 3-4 ani, de desfăşurarea CU REGULARITATE a altor manifestări. Nici măcar a „Zilelor Helion“ (la care am participat în perioada 1992-1995 şi care a fost o manifestare organizată cu profesionalism). Doar „Zilele Dan Merişca“ din Iaşi mai ţin, din când în când, ritmul la nivel naţional. Legat de ideea că „Mulţi dintre tinerii creatori de Science Fiction s-au consacrat participând la concursurile de gen organizate în timpul Taberei“, iarăşi nu văd care este problema. Nume premiate prima dată acolo? Bogdan Bucheru, EduardPandele, Don Simon (sau Petrică Sârbu). Bineînţeles că nu s-au produs mari capodopere la faţa locului, dar au fost şi concursuri cu lucrări aduse de acasă. Apoi, dacă e să iau în considerare cazul meu, care sunt un scriitor „leneş“, Tabăra a constituit un impuls. Participând la concursurile pe „temă dată“, am făcut exerciţii şi m-am trezit că, după„Atlantykron“ aveam o putere creatoare mai mare. De altfel, ştie domnul Ionescu ce creativă este perioada post-Atlantykron? După părerea mea, o tabără sau o convenţie de gen nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc. La întâlniri, poate că mult mai importante sunt discuţiile de pe hol şi cele de la o bere decât conferinţele în sine. Atunci când aduni la un loc un grup de oameni cu preocupări comune, în urma întâlnirii pot apărea, ulterior, rezultate benefice. Unii vor afla informaţii noi şi le vor aplica. Alţii vor încerca să se evidenţieze din cauza unor orgolii:„X e cunoscut şi eu nu? Ce, eu nu am talent? Doar am stat la o bere cu el şi nu mi s-a părut superior“. Multe din conferinţele propriu-zise sunt chiar plictisitoare, îmi pare rău să o spun (pentru o dinamizare a lor, ar interveni şi rolul „managerului SF“, de care pomeneam). Iar într-o tabără de creaţie, lucrările produse la faţa locului sunt exerciţii pentru altele mai bune, nu ele în sine constituie capodopere. <br /> Nu în ultimul rând, domnului Cătălin Ionescu i se pare exagerată afirmaţia mea potrivit căreia „manifestarea [Eurocon-ul 1994 dinTimişoara] s-a bucurat de o mare apreciere, fiind cotată foarte bine, în comparaţie cu alte convenţii de acelaşi gen“. Dacă redactorul-şef al „Pro-Scris“-ului are vreo nedumerire, nu pot decât să citez un fragment dintr-un articol despre EuROcon-ul de la Timişoara, semnat de scriitorul italiano-român Roberto Quaglia. El spune: „A fost o mare convenţie din multe puncte de vedere. Norman Spinrad, în discursul său din timpul galei de închidere, a spus că aceasta a fost CEA MAI REMARCABILĂ CONVENŢIE DE SF LA CARE A PARTICIPAT VREODATĂ. Nu ştiu dacă îl cunoaşteţi pe Norman Spinrad.Cine îl ştie, este convins că scriitorul american nu ar face vreodată o afirmaţiedoar din politeţe“. Articolul integral este publicat la rubrica despreEUROCON-ul din 1994, la adresa www.robertoquaglia.com. <br /> Şi chiardacă afirmaţiile ar fi „puţin“ exagerate, este vorba de public relations. În PR n-ai voie să minţi. Dar poţi să „exagerezi“. Aşa fac şi americanii, aşa fac toţi cei care doresc să aibă succes. De exemplu, grecii fac un remarcabil PR turistic, şi creează câte o legendă în spatele fiecărei pietre sau stânci. De ce nu am face şi noi aşa? Revenind la EUROCON-ul din 1994, sunt sigur că dacă nu ar fi existat fricţiunile dintre bucureşteni şi timişoreni, respectiv dintre FNTSF şi ARSFAN, şi pe de altă parte conflictul de idei dintre domnii Alexandru Mironov şi Cornel Secu (doi oameni de marcă, pentru care am tot respectul şi care au contribuit mult la promovarea SF-ului românesc, deşi unii îi numesc gropari ai mişcării - dar, repet, „numai cine se mişcă greşeşte“ - iar despre faptul că au orgolii şi mai greşesc uneori - cine nu o face?), manifestarea ar fi putut deveni, ca mod de organizare, un reper european şi o legendă până în prezent. Dar noi, românii, avem un defect. Când vedem un conaţional reuşind, nu ne bucurăm, ci îi dăm la cap cu toată puterea. Eu îl „previn“ pe domnul Ionescu că gândesc al naibii de pozitiv şi, aşa cum fac americanii, îmi place să laud orice iniţiativă şi de abia apoi să îi observ părţile slabe.De altfel, toţi marii motivatori americani spun că, de fapt, critica exagerată distruge. Atunci când cauţi şi evidenţiezi aspectele pozitive, apare progres. Când distrugi şi nu pui nimic în loc... <br /> Domnul Cătălin Ionescu susţine că FNTSF a fost o structură de „tip UTC“. Eu am o nelămurire (şi sper să nu îl supăr pe autorul articolului): de ce tocmai cei care au fost (neavând încotro sau, cine ştie) UTC-işti la viaţa lor îi acuză pe cei mai tineri de UTC-ism? Apoi, cred că avem nevoie în orice domeniu de o „structură“ sau organizaţie, care să se bazeze pe un sistem. Un sistem care să îşi aibă şi liderii (buni organizatori şi manageri, oameni care să nu dicteze ci să conducă). Fără aceste concepte, ar apărea anarhia. În ceea ce priveşte relaţiile cu mainstream-ul, e adevărat că nu au existat. Ceea ce este foarte rău. Dar, în ultima vreme, există eforturi individuale (aşa cum ar fi cele ale domnilor Dan Silviu Boerescu şi Costi Gurgu) de apropiere între SF şimainstream. Pe care FNTSF le susţine, şi nu o va face doar din vorbe. <br /> Potrivit domnului Ionescu, invitaţia precum şi anunţurile privind eROMCON-ulşi lista de discuţii RoFandom arată că nu s-a schimbat nimic. Aha. Deci ideea de ROMCON electronic, organizat pe o listă de discuţii, pusă la dispoziţia întregului fandom (sau la ceea ce a mai rămas din el) nu aduce absolut nimic nou. Ideea translării fandomului spre Internet şi adoptarea conceptului de eFandom şi eROMCON nu reprezintă nimic nou sub soare. Aşa o fi... Dar amintesc că Internet-ul permite o „democratizare“, o eficienţă şi o rapiditate a comunicării, şi acum este la dispoziţia noastră. La rândul său, FNTSF e şi el pe Internet <br /> În final, recunosc că era fair-play să amintesc de contribuţia ARSFAN-ului (al cărui membru am fost şi nu ştiu dacă mai beneficiez de acest statut în prezent, pentru că nu mi-am mai plătit cotizaţia) la organizarea EUROCON-ului. Mea culpa. Sincer, nu am făcut-o intenţionat, pentru că am doar amintiri plăcute despre „Zilele de aur ale ARSFAN“ (după părerea mea, perioada 1992-1996). Legat de perceperea unei taxe pentru EUROCON... Mai sunt doar 3 luni până la eveniment. Nu ştiu de ce domnului Ionescu i se pare prea devreme. Taxa este în dolari pentru că aşa se face, leul nu este stabil, asta o ştie tot românul ultimilor 10 ani. La fel a fost, după câte îmi amintesc, şi pentru EUROCON-ul din 1994, de la Timişoara. Oricum, nimic nu e pe gratis. De altfel, oriunde, în lumea civilizată, se plătesc taxe. Privilegiul de a participa la o manifestare, fie ea ROMCON, EUROCON sau WORLDCON, trebuie plătit. Fie şi cu o sumă simbolică în anumite cazuri, dar astfel se poate face o selecţie a seriozităţii virtualilor participanţi. <br /> Îl asigur pe domnul Cătălin Ionescu de toată stima. Valoarea dânsului, ca om de litere, este incontestabilă, şi sunt sigur că este, în particular, o persoană cel puţin la fel de agreabilă ca persoana mea. Îmi cer scuze dacă unele dintre comentariile mele i s-au părut „acide“, dar sper să nu fie cazul. <br /><br />Cu prietenie, <br />Traian Bădulescu <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PROPORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE <br /><br /><br /> Din motive obiective, Pro-Scris nu a putut păstra în continuare tradiţia „revistei la pachet“. Singura soluţie pe moment este de a cere orice număr al revistei Pro-Scris, sub formă arhivată, pe adresa noastră de mail (proscris@f2s.com) - şi veţi primi, în scurt timp, numărul sau numerele dorite. Vechea modalitate, de acces al site-ului idrive (http://www.idrive.com) nu mai este funcţională. Pro-Scris vă mulţumeşte pentru înţelegere.<br /><br /> Arhivele Pro-Scris sunt însă disponibile - mult mai simplu - şi on-line:<br /><br /> Pro-Scris nr. 1 - număr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000<br /><br /> Pro-Scris nr. 2 - număr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000<br /><br /> Pro-Scris nr. 3-4 - număr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001<br /><br /> Pro-Scris nr. 5-6 - număr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001 <br /><br />Notă : <br /> În prezent facilitatea de download este inactivă atât pe arhivele off-line cât şi pe cele on-line.<br /><br />Pro-Scris, august 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX ON-LINE<br /><br /><br /> Începând tot cu acest număr, Pro-Scris vă oferă posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, oferindu-vă un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteţi selecta direct articolul dorit, care va fi deschis într-o fereastră separată a browser-ului.<br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfy-Deak, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfy-Deak, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Asymetria - Revista electronică de cultură, critică şi imaginaţie<br />Redactor: Dan Culcer<br />http://www.asymetria.org<br /><br />Imagicon - Forţa Imaginii<br />Editor: Ovidiu Bufnilă<br />http://www.imagicon.f2s.com<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://www.curierul.f2s.com<br /><br />Pagini SF în Seattle<br />http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm<br /><br />Pagina personală a lui Cătălin Sandu<br />http://www.cfm-resources.com/s/scatalin<br /><br />RoSF<br />http://www.rosf.org<br /><br />AlthernaTerra<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Lumi virtuale<br />Redactor: Michael Haulică<br />http://www.geocities.com/lumivirtuale<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS <br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA... <br /><br /><br /> Trebuie să înţelegem că nu este vorba doar de declinul unei ideologii politice oarecare, ci de faptul că oamenii nu s-au putut defini niciodată pe sine în nişte termeni care excludeau complet nevoile lor spirituale.<br /><br /> Salman Rushdie (n. 1948 - în India), autor englez, vorbind despre schimbările din Europa de Est, Londra, 7 februarie 1990.<br /><br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-75083274085715881802014-07-26T10:54:00.000+03:002014-08-10T09:41:59.939+03:00Pro-Scris 3 (9-10) / 20 noiembrie 2001 (text only)Noutăţi - ianuarie 2002<br />adresă nouă / mail nou<br />(http://proscris.port5.com)<br />proscris@mail.portland.co.uk)<br />arhive download-abile<br /> <br />Arhiva on-line<br />număr curent din perioada<br />20.11.2001 - 03.03.2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br />Cuprinsul in extenso<br /><br />PRO-TEST<br />Cătălin Ionescu - Mileniul SF-ului<br /><br />PRO-TEZE<br />Principiile teoretice<br /><br />PRO-EMINENŢE<br /> * Doru Davidovici<br /> Györfi-Deák Elisabeta - Dincolo de orizont<br /> * I. C. Vissarion<br /> Victor Crăciun - Tabel cronologic<br /> Tudor Arghezi - I. C. Vissarion<br /> Constantin Cozmiuc - Totul e posibil<br /> Eugen Lovinescu - Sămănătorismul muntean: I. C. Vissarion<br /> Florin Manolescu - Basmul S. F. <br /> Mircea Opriţă - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“<br /> * Interviuri<br /> Cătălin Ionescu - Vorbe cu Liviu Radu<br /> Cătălin Ionescu - Vorbe cu Sorin Sârbulescu<br /><br />PRO-GRESII<br />Györfi-Deák György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară<br />Cornel Robu - Apocalips SF: Imaginarea dezastrului<br />Cornel Robu - Apocalips SF: Estetica dezastrului<br />Cornel Robu - Science-fiction şi istorie contrafactuală (partea II) <br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (5): Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine<br />Constantin Cozmiuc - Anticipaţia pentru copii <br />Mircea Cărbunaru - Despre imaginaţie şi evaziune<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi<br />Györfi-Deák György - Ortodoxia salvează etnografia<br />Liviu Radu - Lem, într-o postură inedită<br />Liviu Radu - Un vampir metafizic<br />Liviu Radu - Din nou în lumea săptămânii fragmentate<br />Ovidiu Bufnilă - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului<br />Ovidiu Bufnilă - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo<br />Ovidiu Bufnilă - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de Burlesca Science Fiction de rangul I<br />Ovidiu Bufnilă - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet<br />Ovidiu Bufnilă - Scriitorul sf inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor<br /><br />PRO-PUNERI<br />Cătălin Ionescu - „Fugărind“ televizorul<br />Cătălin Ionescu - Foşnind din hârtie<br /><br />PRO-GRAM<br />Eurocon 2001 (documente oficiale)<br />Ovidiu Bufnilă - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vajnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups<br />Cătălin Ionescu - Eşecul Eurocon 2001 <br /><br />PRO-PORŢIE<br />Arhiva on-line<br />Index on-line<br />Link-uri alese<br /><br />PRO-NUME<br />Lista neagră...<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />CUPRINSUL IN EXTENSO<br /><br /><br /> Paradisul prostului este infernul înţeleptului, este citatul din clericul englez Thomas Fuller. Şi acest citat, atât de actual astăzi, din nefericire, are o vechime de peste 350 de ani! Oare într-adevăr, în lumea asta mai există lucruri noi?...<br /> În acest semiton puţin optimist se deschide şi noua ediţie Pro-Scris de la sfârşitul anului 2001. Citorii noi îşi pot face o impresie a ceea ce este şi ceea ce se vrea Pro-Scris în capitolul Pro-Teze, despre principiile teoretice ale acestui site - ei, acest site are principii!...<br /> Cum era de aşteptat, în editorialul său din capitolul Pro-Test, Cătălin Ionescu aruncă o privire rapidă asupra a ceea ce el numeşte Mileniul SF-ului.<br /> Capitolul Pro-Eminenţe este structurat în 3 subcapitole:<br /> Primul este un material descoperit de editor în „Limes“, revista trimestrială de cultură a Sălajului din anul 1999, dedicat memoriei lui Doru Davidovici. Articolul este semnat de Györfi-Deák Elisabeta şi în colectivul de redacţie al revistei întâlnim numele lui Györfi-Deák György.<br /> Nu întâmplător am amintim numele lui Gyury, pentru că el este cel căruia îi datorăm cea mai consistentă parte a capitolului Pro-Eminenţe, dedicat lui I.C. Vissarion, de la a cărui moarte s-au împlinit, în 5 noiembrie, 50 de ani. În dosarul Vissarion, puteţi citi o Cronologie şi materiale despre Vissarion semnate de Tudor Arghezi, Constantin Cozmiuc, Eugen Lovinescu, Florin Manolescu şi Mircea Opriţă.<br /> Capitolul Pro-Eminenţe nu se opreşte însă aici. În ultima sa parte puteţi citi 2 interviuri în exclusivitate pentru Pro-Scris cu Liviu Radu şi Sorin Sârbulescu. Dacă Liviu Radu este un nume binecunoscut iubitorilor români de sf, trebuie să vă reamintim că Sorin Sârbulescu este editorul site-ului Pagini SF în Seattle şi care şi-a format deja o mentalitate americană care, veţi vedea, este destul de deosebită de mentalitatea noastră. Per total însă, în ciuda unor puncte de vedere divergente, este fascinant să descoperim cum pasiunea pentru science fiction poate lega nume şi destine atât de deosebite... Şi aceasta în sine este o lecţie la care ar merita să mai medităm cu toţii, când şi când...<br /> Urmează capitolul Pro-Gresii, cu un sumar la fel de bogat.<br /> Neobositul Györfi-Deák György ne propune un material intitulat Traducerile, o formă subtilă de critică, la care a anexat şi o listă cu povestiri sf româneşti traduse în limba maghiară pe internet. Ceea ce, nu obosim să reafirmăm de fiecare dată, înseamnă mai mult pentru sf-ul şi cultura românească, decât toate vorbele goale ale propagandiştilor de doi bani şi cu Eurocoanele lor cu tot...<br /> Cornel Robu ne propune de astă dată nu mai puţin de trei materiale: Imaginarea dezastrului şi Estetica dezastrului, materiale grupate sub genericul Apocalips SF, precum şi partea a doua a studiului de mare respiraţie despre Istoria contrafactuală (vă reamintim că prima parte a acestui studiu a apărut în ediţia trecută, 7-8, a revistei noastre, urmând ca ultima parte să apară în Pro-Scris-ul viitor). Fără alte comentarii.<br /> Liviu Radu a ajuns şi el cu pro-gresiile sale despre Paralele între lumi paralele la episodul 5: thriller-ul şi sf-ul. Un Liviu Radu care, ca de obicei, nu trebuie ratat...<br /> Györfi-Deák György a săpat în colecţia sa din Bilioteca Nova şi a dezgropat un interesant articol semnat de Constantin Cozmiuc, intitulat Anticipaţia pentru copii.<br /> Încheie capitolul de Pro-Gresii Mircea Cărbunaru, cu un articol preluat din fosta Fantasya, Despre imaginaţie şi evaziune. Păcat încă o dată pentru pierderea Fantasya...<br /> Deschiderea Pro-Poziţiilor o face Voicu Bugariu cu clasicele sale Fragmente critice ajunse acum la partea a 5-a.<br /> Continuă Györfi-Deák György cu un extrem de interesant eseu intitulat Ortoxia salvează etnografia.<br /> Liviu Radu ne oferă trei pro-poziţii, despre trei apariţii editoriale: Rebelul din Dayworld de Philip Jose Farmer, Catarul de Stanislaw Lem şi Diavolul Memnoch de Anne Rice.<br /> Plin de vervă este şi Ovidu Bufnilă mare iubitor de Pro-Poziţii. Ovidiu ne propune un set de materiale inedite şi foarte acide la adresa science fiction-ului românesc de o anume factură... Vă recomandăm călduros deci, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction de rangul I, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor. Mai este nevoie de alte comentarii pe marginea acestor materiale pline de atâţia megawaţi?!<br /> Şi, pentru a mai calma lucrurile, Cătălin Ionescu ne povesteşte ceva despre Democrata dictatură a incompetenţilor.<br /> Cătălin Ionescu se ocupă, ca de obicei, şi de capitolul Pro-Puneri, ce cuprinde 2 părţi: „Fugărind“ televizorul şi Foşnind din hârtie.<br /> În acest număr editorul este hotărât să-şi încheie socotelile cu capitolul Pro-Gram, dedicat a ceea ce era numit OSR 2001, Odiseea Spaţială Românească 2001, adică Euroconul. Este publicat integral materialul textul oficial emis către presă de organizatorii Eurocon - un material pe care NU vi-l recomandăm dacât dacă staţi foarte bine cu nervii. Sunt alăturate alte două materiale, semnate de Ovidiu Bufnilă, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi camarazi, vajnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, precum şi de Cătălin Ionescu, Eşecul Eurocon 2001.<br /> În cadrul capitolului Pro-Porţie puteţi consulta numerele vechi din Pro-Scris on-line (la Arhiva on-line), un index complet de autori prezenţi în toate numerele webzin-ului Pro-Scris, inclusiv autorii din numărul curent (Index autori on-line - dar atenţie, acesta este cel mai mare material din Pro-Scris, încărcarea acestuia pe o conexiune de internet mai slabă vă va face să pierdeţi puţin timp pentru a-l vizualiza complet) şi, nu în ultimul rând, un set de link-uri alese de Pro-Scris (mai ales că lista din numărul trecut a fost tratată cam simplist...).<br /> Şi am ajuns astfel foarte aproape de sfârşitul ediţiei 9-10 din Pro-Scris. Mai puteţi citi, în capitolul Pro-Nume, lista neagră a realizatorilor (destul de schimbată faţă de numerele anterioare) şi, la final, Pro-Scris va urma, ultimul capitol pe care vă invităm pe dv. să-l descoperiţi.<br /><br /><br />Dar, nu în ultimul rând, Pro-Scris urează cititorilor, colaboratorilor, prietenilor şi adversarilor săi un tradiţional :<br />Sărbători Fericite!<br /> Să ne revedem sănătoşi pe net, în 2002!... <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />Editorial 9-10<br /><br />MILENIUL SF-ULUI<br /><br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Părerile pro şi contra ale datei de începere a noului mileniu au fost curmate brusc, odată cu viaţa mai multor mii de oameni. Noul mileniu a început aşadar la 11 septembrie 2001, odată cu atentatele teroriste din Statele Unite. Şi faimoasele spuse ale lui André Malraux s-au dovedit a fi mai profetice decât şi-ar fi închipuit cineva: secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc. Malraux a uitat doar să precizeze despre ce religie este vorba...<br /> Dar avem de-a face, într-adevăr, cu un război religios? Oficialii americani au negat cu vehemenţă, de nenumărate ori. Totuşi lumea arabă este altfel. Frustările şi antipatiile de aici, decantate sute de ani de soarele nemilos al deşerturilor, par a avea o vitalitate genetică incredibilă. Cum altfel se poate exprima ura din cele mai negre străfunduri de care au fost capabili nişte terorişti sinucigaşi şi ucigaşi, crescuţi şi educaţi în occident? Cum altfel se pot explica exploziile de bucurie ale unor mulţimi la auzul veştii că Turnurile gemene s-au prăbuşit?<br /> Şi dacă realitatea a întrecut, cu mult, fantezia, trebuie să recunoaştem, în aceeaşi măsură, că nu am văzut încă nimic. La momentul când scriu aceste rânduri se vorbeşte cu insistenţă de altă ameninţare teroristă, războiul biologic şi bacteriologic. „Moda“ de care vorbeam se numeşte acum anthrax. O lungă listă de alte nume sunt însă în aşteptare...<br /> Cert, la ora actuală, este un singur lucru: lumea s-a schimbat într-un chip care i-a lăsat fără replică chiar pe cei a căror datorie era să prevadă imprevizibilul. Zeii invulnerabilităţii, ai prosperităţii şi ai lipsei de griji au căzut din cerurile lor. Şi, din nefericire, nu a existat nici un Superman, nici un Frank Parker care să dea timpul înapoi, nici un brav poliţist sau membru al trupelor speciale care să dejoace, în ultima secundă, planurile de deturnare a avioanelor şi să salveze civilii inocenţi. Nu ştiu cât preţ pun americanii pe eroii din filme, dar eu unul m-am simţit, într-un anume fel, trădat de obiectul pasiunii mele, science fiction-ul...<br /> Noroc însă că spiritul sefist din mine a primit un ajutor neaşteptat exact de unde nu se aştepta nimeni: din declaraţiile oficialilor români. Cineva, nu are importanţă cine, a declarat, spre marea mea bucurie, că „România este pregătită să facă faţă unui atac biologic“. Sigur că da. Ba, aş îndrăzni să spun eu, România este pregătită chiar de pe vremea lui Burebista. Pentru că, la urma urmei, cine moare, moare, asta este, nu-i aşa, una din regulile nescrise ale tranziţiei noastre de două milenii încheiate....<br /> Deci, nu disperaţi, sefişti din toate ţările, ci uniţi-vă! În lumea asta sunt mai mulţi bin Laden-i decât s-ar crede la prima vedere - ba despre unele „clone“ vom discuta şi noi, în ediţia de faţă... Strângeţi rândurile şi păşiţi, cu grijă, în noul mileniu al unei lumi din ce în ce mai ireale...<br /><br /><br />22 octombrie 2001 <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br /> Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://www.proscris.f2s.com<br /><br /> S-a renunţat, sperăm doar temporar, la posibilitatea de download şi căutăm o modalitate mai facilă de a face acest lucru. Totuşi dacă doriţi o copie off-line a revistei Pro-Scris (oricare număr) cereţi acest lucru la adresa de mail şi veţi primi arhiva dorită în scurt timp.<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet“ (arhiva completă obţinută la cerere), dar cu două condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@f2s.com<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />© 2000 - 2001<br />Editorul<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: Doru Davidovici<br /><br /><br /><br /><br /><br />DINCOLO DE ORIZONT<br /><br />Györfi-Deák Elisabeta<br /><br /><br />Cred că fiecare păstrează în suflet file dintr-o bibliotecă aparte, plină de nostalgie: cea a adolescenţei, anotimpul de graţie al căutării eului, al idealului demn de urmat, al Eroului... Mi-e teamă că pentru mine borna kilometrul-zero poartă numele lui Doru Davidovici, pilotul literat despre care se spunea că zbura cu MIG-ul său pe sub podul de la Cernavodă, ofiţerul de aviaţie care-şi purta „aripile de argint“ pe umeri pendulând între celula de alarmă şi coala albă de hârtie, introvertit şi tăcut în viaţa de toate zilele pentru a-şi dezlănţui imaginaţia şi setea de aer în scris...<br /> Neglijat de confraţii „literaţi“, poate din cauza conglomeratului de termeni tehnici, D.D. n-a apucat să fie considerat „scriitor în toată regula“. Cea Albastră l-a chemat mult prea devreme, într-o zi de prier (20 aprilie 1989), înainte de a împlini 44 de ani, proiectându-l pentru totdeauna dincolo de orizont pe cel care afirmase în 1983: „ştii... nici nu cred că vreau foarte mult să fiu cu picioarele pe pământ“ (Aripi de argint, p.14) Tot atunci se pare că a avut şi viziunea saltului în infinit: „Avionul ştia că se prăbuşeşte; suprasarcina ţintuind pilotul în scaun, aruncându-l dureros în marginile cabinei, mâinile grele nu reuşeau să ajungă lacătul chingilor, maneta de largare a cupolei. Întunericul fierbinte al suprasarcinii urcând dinspre picioare, tălpile presate pe paloniere cu sute de kilograme-forţă. Acul fluturat al altimetrului trasând obtuz sute de metri de cădere. Planeta rotită, încremenită oblic în spaţiu, frânturi de secundă. Saltul pământului peste cupola cabinei, mâna ridicată greu, buzele muşcate la sânge, senzaţia cumplită de NU ESTE ADEVĂRAT, era. Degetele atingeau maneta de largare fără să poată apuca, strânge, trage, încă doi centimetri. Două secunde pentru mişcarea elementară, mai puţin decât elementară, a trage o manetă cu bilă roşie în vârf. O mie trei sute metri de prăbuşire, pământ îngheţat de iarnă, şuvoiul compact al aerului frigea frigea de ger presând în scaun, izbea, ardea faţa, ochii, mâinile, chiar prin mănuşile de zbor. Nici nu se putea explica, măcar.“ (id, p. 146)<br /><br /> Între aceste repere s-a desfăşurat însă o viaţă plină de satisfacţii pe plan profesional: avansarea în grad, îndeplinirea datoriei de a veghea „peticul de cer“ sub care s-a născut (şi nu există volum de Davidovici din care să nu răzbată un sentiment profund de patriotism, cuvânt al cărui înţeles din păcate a fost terfelit în fel şi chip în ultimele decenii) şi nu în ultimul rând zborul pe avioanele cele mai performante ale momentului... („Atât doar, că toţi eram cu ochii la drapel. La cerul acela mititel de mătase. La razele aurii, care se adunau în centrul cerului de mătase. Am strâns în pumni, până la durere, aripile vulturului de argint prins de buzunarul din stânga al vestonului. Si simţeam că noi fluturăm în vârful catargului din aluminiu.“ - id., pag.253)<br /> Viaţa de familie,dacă a existat, a fost inconştient şi pudic protejată de ochiul vigilent şi curios al cititorului. Câteva cuvinte scăpate ici-colo, despre părinţi iubitor-îngrijoraţi („...după ce i-am anunţat că în mod cert voi deveni pilot de vânătoare, mama plângea în dormitor seara, înainte de culcare, îl auzeam prin peretele subţire pe taică-meu încercând s-o liniştească, iar dimineaţa amândoi, voit nepăsători şi ferindu-se unul de celălalt, îmi ofereau - în treacăt şi absolut întâmplător - prinosul fără miros al dragostei lor părinteşti: Ia, distrează-te... Distrează-te cât mai ai timp, tălmăceam în privirile lor îngrijorate.“ - Intrarea actorilor, p. 5); despre o nevastă modern-înţelegătoare („Priveam când şi când la nevastă-mea, Agnes stătea în poziţia ei obişnuită, pisicoasă, şi se uita drept înainte. Nici nu clipea, parcă ne-am fi despărţit ieri, era mai inaccesibilă ca o prinţesă siameză... Nu aveam secrete unul faţă de celălalt“ - Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, p. 46.); despre un puşti, Ştefănuc („La o săptămână după ce venise, Agnes adusese puştiul de la Bucureşti, de la părinţii mei“ -id., p. 53, sau: „...fi-meu se afla cu noi în cameră, manevrând un fel de platformă încărcată vârf cu jucării şi cuburi. La cei doi ani şi jumătate ai lui cunoştea bine semnificaţia noţiunii de fraier, părea însă nedumerit că şi altcineva, în afară de el, poate primi acest calificativ... Tăticule, chiar eşti fraier? s-a interesat, atent la manevrarea platformei, care se agăţase cu o roată de canatul uşii şi ameninţa să se răstoarne. Mă grăbeam, dar nu vroiam să las băiatul fără răspuns: Măi Fane - am zis - e necesar ca tu să crezi despre mine că sunt alfa şi omega şi chiar să mă venerezi un pic. Dar în acelaşi timp, e necesar să ştii că nimeni nu scapă momentul să se lase dus de nas de sine însuşi“ - id., p. 75, sau tot romanul pentru copii Insula nevăzută).<br /> Prietenii, în schimb, sunt personaje ubicue. Colonelul, îndrumător de zbor şi şef peste „celula de alarmă“, un Ion, un Florică, un Ţuţu Acăr, un Veteran, apoi cei „de suflet“: Dan Sîrbu şi Mike, salvamontişti la Poiana Braşov şi, în special, Chioru, coleg şi prieten, omniprezent în scrierile lui D.D., atât de viu încât depăşeşte paginile cărţilor... („A doua oară în seara asta urcă ceva cald, aproape uitat, credinţa, credinţa simplă şi bună - atât - pentru prietenul meu ameninţător, Chioru cel dur, surprins nepregătit de întorsăturile ciudate ale soartei, răsucit în el şi scos brusc, prea brusc - la iveală, crud, neacoperit, nepregătit pentru a fi privit de ochi străini“ - Celula de alarmă, p. 202). Şi mai e, cu totul şi cu totul aparte, figura credincioasă a cockerului auriu, „Tomaso von Minihoff de Saint-Hubert pre numele său întreg“ (V de la victorie, p. 128), care face uitată bariera dintre om şi animal... („exact asta e, ..., când iubeşti pe cineva e ca şi cum tot timpul ai fi ameţit de acel cineva. Om sau animal, sau ce vrei tu să iubeşti. Ce s-a întâmplat să iubeşti, pentru că de fapt lucrurile astea se întâmplă cum vor, şi când vor ele, altfel ar fi atât de simplu, şi atunci când se întâmplă cu adevărat nu mai e nimic de făcut.“ - Ridică-te şi mergi, p. 30)<br /> Mai e credinţa fermă că „cineva, undeva, ne iubeşte“ („...ce cuprinde cartea este părerea mea - în privinţa fenomenului OZN - înţelegând prin aceasta exact posibilitatea unui adevăr care să contravină acestei păreri. Şi la care aş adera în momentul în care aş fi convins că acesta este, în sfârşit, adevărul. De aceea am scris la persoana întâi. Pentru că oricând e posibil să se întâmple lucrul acela. Poate chiar mâine. Poate peste o oră. Poate se întâmplă chiar acum.“ - Lumi galactice, p. 214)<br /> Mai e, desigur, părerea prietenilor despre omul D.D. („Unii spun că Doru nu prea trăia cu picioarele pe Pământ. Era un nonconformist, chiar şi atunci când părea că se încadrează în cele mai stricte rigori militare. Doru a fost un zburător de clasă, care şi-a trecut o bună parte din timp în MIG-urile lui 21. Eu aş mai spune că Doru a fost un om de excepţie, care a simţit şi a căutat să pătrundă cu imaginaţia şi puterea de analiză a unui profesionist fenomene şi întâmplări destul de rar întâlnite şi oricum greu de imaginat... “ - D.D. Prunariu)<br /> Şi mai e, la urmă, dar nu în ultimul rând, crezul literar al scriitorului D.D., închis între coperţile romanelor sale: „Nu-ţi fie frică de ridicol; dacă simţi ce spui, dacă te pui pe tine curat în cuvinte, n-ai cum să fii ridicol. Fă-l pe cel de lângă tine să simtă ce simţi - dinăuntrul lui. Din afară poţi convinge, şi poţi înţelege lucrurile, dar fără să le simţi. Lucrurile pe care nu le simţi se uită, sau te poţi obişnui până la urmă cu ele, ceea ce e şi mai rău. Ce pleacă din tine nu se poate uita, şi nu te înşeală, şi atunci nu se poate întoarce niciodată împotriva ta; dar pentru asta trebuie să fii foarte curat cu tine, şi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.“ (Ridică-te şi mergi)<br /> Ar mai fi multe de spus, multe de adăugat. Dar eu ştiu că cei doi piloţi dragi sufletului meu - D.D. şi propriul meu unchi, pilot de vânătoare şi el, sunt acolo unde şi-au dorit să fie, dincolo de orizont, călărind norii în lumina răsăritului.<br /><br />Györfi-Deák Elisabeta,<br />preluat din Limes, revistă de cultură trimestrială a Sălajului,<br />anul II, nr. 1-2 (5-6), Zalău, 1999<br />(imaginile sunt preluate din pagina memorială Doru Davidovici<br />http://www.aviatia.ro/dorudavidovici)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: I. C. Vissarion<br /><br /><br /><br /><br /><br />TABEL CRONOLOGIC<br /><br />Victor Crăciun<br /><br /><br />1879 2 februarie, se naşte, la Costeştii din Vale, plasa Bolintinul, judeţul Dîmboviţa, Iancu Constantin Visarion, din părinţii Ilinca (fiica lui Sotir al logofătului Dumitru si al Leancăi) şi Constantin Visarion. Tatăl, grec de origine, făcea negustorie în Muntenia şi nu era căsătorit cu mama sa, fapt pentru care nici nu este trecut, la rubrica respectivă în Buletinul de naştere. Mai târziu, când a început să publice şi-a grafiat numele cu doi de s.)<br /> 1883 Sunt înscrise în memorie primele amintiri, legate de mama sa, evocată astfel: „După socoteala ce-mi fac acum, trebuie să fi fost de trei ani şi jumătate. Mi-aduc aminte că mă aducea mama în braţe de la Titu. Era soare şi-mi era cald. La podul din Capul Plopului, era umbră şi răcoare. Acolo a stat cu mine jos să se odihnească. Mă aducea acasă la bunicu şi la bunica în Costeşti. Cum era faţa rnamei n-o ştiu. Ştiu însă că nu era oacheşă - dar încolo nu mai ştiu nimic. O voce duioasă pe care n-am mai întâlnit-o pe lume d-atunci, mi-a rămas în suflet: vocea mamei! Voce dulce ca a ei n-am mai auzit, cred“ (Lumea cealaltă).<br /> 1886-1891 Urmează şcoala primară, terminând cinci clase. În legătură cu această perioadă va afirma: „Din clasele primare - singura cultură oficială ce mi-am apropiat-o - am ieşit îngrozit de şcoală. Pentru mine, dascălii, fie de la şcolile de stat, fie cei mari, de la cele de oraş, au trecut drept nişte chinuitori ai bieţilor copii. Pentru cărţile rnele mînzălite cu fel de fel de desemne după vedere, mâncam nenumărate bătăi. Pentru întrebările mele, totdeauna socotite de dascăl anapoda şi nenţelese, mâncam iarăşi multe suduieli; iar când stăruisem şi dădusem eu alte răspunsuri, fusesem şi pentru asta bătut. Cel mai scârbav şi cel mai nebun din toţi copiii tot eu mă arătam a fi în toate clasele. Aşa că eu fusesem primul la luptă şi la jocuri, primul la ceartă şi la bătaie, dar şi primul la răspunsuri“ (Lumea cealaltă).<br /> 1892-1895 Pierzându-şi mama şi neprimind nici o îngrijire de la tatăl său, locuieşte la Titu şi la Bucuresti, unde bunicul îl aduce să înveţe meseria de cizmar. Fuge însă, de fiecare dată, pentru a ajunge, în sfârşit, la subprefectura şi la tribunalul din Titu unde devine copist. Are prilejul, în casa judecătorului din localitate, să cunoască unele opere din literatura română şi cea franceză, în special scrieri romantice, care-i însuflă idei de dreptate şi libertate.<br /> - În vara lui 1895, copilul cu faţa ovală, sfrijită, supt de muncă şi de nopţile de nesomn, îndrăzneşte să bată la uşile lui Delavrancea şi Vlahuţă care-l sfătuiesc să înveţe, să citească mai mult şi să scrie despre viaţa satului pe care o cunoştea cel mai bine.<br /> 1896-1897 Este preocupat intens de probleme de matematică, fizică şi chimie; face experienţe căutând noi forţe de energie în sprijinul omului; crede că a descoperit motorul perpetuu; nu renunţă nici la literatură, având în manuscris mai multe lucrări care-şi aşteptau editorii.<br /> 1898 Se căsătoreşte cu Gheorghina Nicolescu din Petreşti (n. 1885), rezultând zece copii: Elena (n. 1903), Voltaire (n. 1906), Garibaldi (n. 1908), Iulia (n. 1912), Benedict (n. 1914), Grigore (n. 1916), Alexandrina (n. 1918), Fiorenţa (n. 1920), Cornelia (n. 1925), Octavian (n. 1929).<br /> 1899 Apare prima plachetă intitulată Draci şi strigoi - Legendele fantasmelor populare, cuprinzând mici naraţiuni despre credinţele ţăranilor în iele, zburători, strigoi, pricolici etc.<br /> 1901 Funcţionează câteva luni ca notar al comunei Costeştii din Vale, apoi ca agent fiscal.<br /> 1902 Daitorită activităţii sale, ia naştere în satul natal Societatea economico-filantropică şi cooperativă „Agricultorul“, menită să-i sprijine pe ţărani să-şi cumpere pământul de la boieri.<br /> - Îl cunoaşte pe I. L. Caragiale, pe care îl va evoca, în 1912, în revista „Raţiunea“.<br /> 1903-1905 Fără a renunţa la muncile agricole - singurele care îi asigurau lui şi familiei existenţa - în timpul liber scrie, şi, totodată, începe să publice în special la ziarele şi revistele din Argeş, Teleorman şi Vâlcea, semnând I. C. Vissarion, I. Visarioneanu, I. Constantinescu.<br /> 1906 Colaborează intens la „Gazeta ţăranilor“.<br /> - La 6 septembrie participă în Sala Oppler din Bucureşti la o întrunire a ţăranilor, ţinând un răsunător discurs.<br /> Îl cunoaşte pe I. Gh. Duca, de care îl va lega o strânsă prietenie.<br /> 1907 „Am luat parte sufletească la Revoluţie.“ Socotit unul din premotorii răscoalei, este arestat, transportat la Tîrgovişte şi condamnat la moarte, întrucât, pe lângă rolul său agitatoric, prin versuri şi articole vehemente care chemau ţărănimea la luptă împotriva nedreptăţilor sociale, Vissarion „fabricase“, în modestul „laborator“ situat în casa bătrânească din Costeşti, fulmicoton şi nitroglicerină, cu care spera să-i sprijine pe răsculaţi. Scapă cu mare greutate la intervenţia lui I. Gh. Duca şi a prietenilor săi din Bucuresti.<br /> -Între 20 septembrie 1907 şi aprilie 1908 este agent sanitar de combatere de epidemii. Această experienţă de viaţă este consemnată în jurnalul Ce-a văzut doftorul Vintuză, păstrat în manuscris.<br /> 1908 Scrie romanul Răsculaţii, cea dintâi lucrare de amploare despre Răscoala din 1907, realizată de pe poziţia ţăranilor nedreptăţiţi, din care publică doar mici fragmente, cel mai important, Epilogul Răscoalei, în „România muncitoare“, nr. 27-31, 1910.<br /> 1909 Este scutit de armată printr-un Certificat de dispensă (din care rezultă că are înălţimea 1,64, părul castaniu, sprâncenele castanii, ochii căprii, fruntea potrivită, nasul potrivit, gura mică şi este de profesie muncitor). Motivul dispensei : „Se află ca unic nepot la un moş invalid... rămânând a fi chemat în timp de rezbel cu clasa căreia aparţine“ .<br /> - Spirit ieşit din comun prin capacitatea sa inventivă, dar negăsind sprijin moral şi material la nici o instituţie specializată din acel timp, îşi ia îndrăzneala şi îi scrie lui Thomas A. Edison. Secretarul particular al marelui inventator îi răspunde că Edison se ocupă, în continuare, de problemele electricităţii, dar nu şi de captarea energiei. Îndemnat, să intre în legătură cu dr. C. Istrati, acesta „Mi-a scris foarte respectuos patru scrisori, socotindu-mă, după scrisorile trimise, om serios cu care poţi sta de vorbă. Când însă m-a văzut ţărănoi jerpelit şi-a schimbat părerea si m-a dat în seama domnului Longinescu...“ Acesta „a plecat la Paris şi... n-am făcut nimic“ (Spovedanie scrâşnită).<br /> 1910-1912 Colaborează la „România muncitoare“ şi la alte publicaţii democratice, ca „Raţiunea“.<br /> - Îi apare nuvela Mârlanii (1911), în Biblioteca „România muncitoare“, prefaţată de M. Gh. Bujor şi primită călduros de Iosif Nădejde care scria: „Cartea d-lui Vissarion ridică un colţ al perdelei în dosul căreia se petrece această tragedie. Înzestrată şi cu frumoase însuşiri literare, valoarea ei socială este nemăsurată.“ („Facla“, 27 mai 1913)<br /> - În 1911 scrie piesa faustică Visul grozav, rămasă în manuscris.<br /> - Tot în „Biblioteca «România muncitoare»“ publică, în 1912, nuvela Fără pâine, una din cele dintâi scrieri din literatura noastră dedicată solidarităţii muncitoreşti.<br /> - 10 ianuarie 1912 este data Brevetului „Aeroplan Vissarion nr. 1“, care-l înscrie printre primii inventatori români de helitoptere.<br /> - Îl cunoaşte pe Gala Galaction de care-l va lega o strânsă prietenie toată viaţa.<br /> 1913 Pentru scurt timp este din nou agent sanitar, apoi e concentrat, pe teritoriul Bulgariei, la un spital de holerici.<br /> - Apare, în „Biblioteca literară «Germinal»“, la Biroul de editură, expediţie şi librărie „Cultura“, din Bucureşti, povestirea Nevestele lui Moş Dorogan. Un nou prieten, conjudeţeanul I. Al. Brătescu-Voineşti, îi scrie entuziasmat: „Am citit şi Nevestele lui moş Dorogan şi mi-a plăcut foarte mult. E minunată... Încă o dată, bravo! Din toată inima pentru Nevestele lui moş Dorogan care în cea mai mare parte e admirabilă!“<br /> Iar Gala Galaction :<br /> „M-am născut şi am crescut între ţărani. Vissarion, cu lumea lui de amintiri şi de experienţă de la sate şi din ogoare, din pădure şi din luncă, din cârciumă şi de la şezători, îmi readuce, ca nimeni altul dintre scriitorii noştri, subt ochi şi în inimă, lucruri de acum un sfert de veac. Acest nou povestitor al durerilor şi al traiului ţărănimii creşte şi va creşte pe zi ce trece în luare-aminte a celor ce vorbesc şi citesc limba românească.„ („Viaţa românească“, nr. 10-12, 1914)<br /> - Prin intermediul lui Gala Galaction îl cunoaşte pe Tudor Arghezi - alt prieten al său pentru întreaga viaţă.<br /> - La îndemnul lui Dik-Dicescu, un cunoscut militant socialist din epocă, N. D. Cocea citeşte Nevestele lui moş Dorogan. şi exclamă : „Bravo! Are talent! Se angajează. Să-l aduci la mine.“ Astfel devine redactor la „Rampa“ şi „Facla“.<br /> 1914 Publică în special la „Flacăra“ şi „Viaţa românească“. La revista ieşeană este recomandat de Gala Galaction şi sprijinit de G. Ibrăileanu şi G. Topîrceanu, cu ambii purtând o interesantă corespondenţă în acea perioadă.<br /> - Realizează prima piesă de teatru despre viaţa ţăranilor români din epoca premergătoare Răscoalei din 1907: Copilul întunericului, cu evident caracter autobiografic. Lucrarea se păstrează în manuscris.<br /> - La 1 martie este ales membru al Societăţii Scriitorilor Români.<br /> 1915 Apare piesa Lupii, cea dintâi creaţie dramatică în care este evocată Răscoala din 1907.<br /> 1916 Anul cu cel mai mare succes editorial. Publică trei volume de povestiri: Nevestele lui moş Dorogan (la bucata tipărită în broşură adăugându-se încă nouă povestiri), Florica şi alte nuvele şi Privighetoarea neagră. Nevestele lui moş Dorogan se deschide cu o scrisoare-prefaţă de I. Al. Brătescu-Voineşti.<br /> „În toate câte Vissarion scrie - remarca C. G. Costa-Foru în cronica despre Nevestele lui moş Dorogan şi Privighetoarea neagră - găsim adevăruri şi preţioase documente omeneşti şi sociale, presărate cu dialoguri pline de viaţă şi de realitate... Câte bucăţi, atâtea încîntătoare giuvaeruri literare pe care acest tânăr şi productiv scriitor le-a adunat în cele două volume ieşite în luna aceasta de sub tipar“ („Adevărul“, 4 ianuarie 1916).<br /> - Declanşarea primului război mondial îl găseşte angajat la Spitalul militar veterinar din Bucureşti, trecând apoi, cu sprijinul lui I. Gh. Duca, la Cenzura militară, unde erau concentraţi numeroşi scriitori, compozitori şi artişti plastici de seamă ai timpului, pe care îi cunoaşte îndeaproape: E. Lovinescu, M. Sadoveanu, Al. Mavrodi, G. Ranetti, C. Moldovanu, Ludovic Dauş, Chiru-Nanov, V. Demetrius, N. Pora, Octavian Goga, Traian Lalescu, J. Steriadi, N. Dărăscu, C. Ressu, Nona Otescu, T. Cuclin, C. Medrea şi alţii. Este evacuat cu întregul serviciu la Iaşi, dar de acolo, peste câteva zile, se reîntoarce în Muntenia ocupată de nemţi, pentru a avea grijă de familie.<br /> 1916-1918 Scrie paginile de jurnal Sub călcâi din care publică primul volum. Cel de al doilea se păstrează în manuscris.<br /> 1919 13 iunie. Printr-o scrisoare I. Negruzzi îi aduce la cunoştinţă că volumul Florica şi alte nuvele obţine Premiul „Adamachi“ al Academiei, pe anul 1918. Deîndată, Nicolae Iorga se grăbeşte să consemneze, aprobativ, evenimentul, în editorialul său din „Neamul românesc“ (nr. 123, 1919) : „La Academie s-a auzit miercuri şi recunoaşterea deplină a unui foarte mare talent. E acela al d-lui Vissarion. Cartea, lăudată de d. Brătescu-Voineşti, Florica, e într-adevăr ce s-a scris mai bun în povestirea românească de mai mulţi ani încoace. O nouă înfăţişare populară, şi totuşi de o extremă fineţe, a naturii noastre şi a fiinţei morale a poporului românesc... Şi scrisul însuşi al d-lui Vissarion, care aduce făgăduielile cele mai frumoase încă de la apariţia cărticelei sale despre Draci şi stafii [!], e unul din glasurile nouă, care se înmulţesc, când avem atâta nevoie de ele.“<br /> - Între 27 iulie şi 10 septembrie este mobilizat agent sanitar în lagărul de prizonieri de la Cotroceni.<br /> - După această dată, până la 23 februarie 1920, este învăţător în satul natal.<br /> 1920 26 aprilie, devine membru al Asociaţiei Generale a Presei Române.<br /> - În toamnă este, pentru scurt timp, inspector şcolar.<br /> - Apar, la editura Cartea românească, două volume : Ber Căciulă şi Maria de altădată.<br /> 1921 Apare romanul Petre Pârcălabul, reconstituind, fără selectarea întâmplărilor, un eveniment „de pomină“ petrecut la 1839.<br /> - Apare la Editura Cartea românească, volumul cu caracter autobiografic, Vrăjitoarea.<br /> 1922 A treia ediţie din Nevestele lui moş Dorogan precum şi jurnalul Sub călcâi - note şi schiţe din timpul nemţilor, dedicat lui I. Gh. Duca.<br /> - Brevetează alte invenţii între care: Încălţămintea cu ventilaţie Vissarion, Văruitorul Vissarion, Bastonul-scaun Vissarion.<br /> 1923 Reeditează volumul de povestiri Ber Căciulă (cel mai intens cerut în librării).<br /> 1924 La 25 ianuarie este decorat pentru activitatea scriitoricească şi socială.<br /> - Apar Cântecele lui Iancu, plachetă de versuri, editată în regie proprie, şi care se deschide cu poezia devenită text de romanţă Maria neichii, Marie.<br /> - În colecţia „Pagini alese din scriitori români“ (nr. 180) editura Cartea românească îi publică trei povestiri sub titlul Izlaz ieftin.<br /> 1925-1927 Părăseşte pentru un timp munca de creaţie şi se dedică unei invenţii ştiinţifice, Motorul Steluţa, descris mai târziu în revista sa „Steluţa“ (1932).<br /> - Apare cea de a doua ediţie din Florica şi alte proze, cu menţiunea pe copertă: „Operă premiată de Academia Română“.<br /> „Florica - scria în cronica sa Romulus Dianu - este una dintre acele cărţi care după lecturi dificile dă clipe odihnitoare, oferindu-ţi în acelaşi timp o proză curată, pagini frumoase, acţiune simplă, o limbă românească pitorească. Căci I. C. Vissarion nu e o falsă valoare si nici un mit literar.“ („Adevărul“, 23 februarie 1916)<br /> 1928 Apare interesantul său basm ştiinţifico-fantastic Ber Căciulă Împărat.<br /> - În „Universul literar“ (XLIV, nr. 20), N. Davidescu îl recenzează elogios: „Scriitorul alege calea minunii stiinţifice. Ber Căciulă este astfel o formidabilă uzină de invenţii. Până la un punct ne aflăm pe linia clasică a lui Făt-Frumos. Vissarion a vrut să arate că spiritul omenesc aplecat la bine duce la fericirea totală a omenirii.“<br /> - Editura Cultura românească publică un nou volum de nuvele şi povestiri, Corvin..<br /> - Adună material şi începe lucrul la o scriere de amploare, Clasa celor care nu muncesc, rămasă, din păcate, neterminată.<br /> - 11 februarie. Viaţa literară, sub semnătura redactorului ei responsabil, I. Valerian, publică prima parte din Viaţa aventuroasă a unui povestitor român, care începe cu această descriere a lui I. C. Vissarion: „Cu părul în neglijente ondulări, cu mersul timid şi gânditor, d. I. C. Vissarion îşi poartă la oraş ochii iscoditori de veveriţă, acumulând instinctiv material pentru manuscrisele care aşteaptă editorul, în lada de la Costeştii din Vale. Ocupându-se cu acelaşi interes de fenomenele ştiinţifice ca şi de operele literare, dacă ar fi studiat putea ajunge un savant după cum a ajuns original scriitor.<br /> Este prototipul geniului popular. Opera cea mai interesantă a vieţii lui, pierdută în povestiri, nu a scris-o încă. Ar putea tot aşa de uşor să o aştearnă pe un chilim maestru lucrat sau într-o doină fluierată din frunză.<br /> Scriitorul a învins. Din ceilalţi au rămas doar diletanţi, care şi azi mai întârzie între flacoanele unui laborator de chimie şi instrumente de fizică.<br /> Cine se apropie de d. I. C. Vissarion simte în adinc înfiorându-l forţele latente ale poporului nostru, nepuse încă în valoare.“<br /> - În Critice, V, şi mai cuprinzător în Istonia literaturii române contemporane, IV, (Editura Ancora, 1929, p.190), E. Lovinescu dă pentru prima dată perspectiva istorico-literară a scriitorului: „Vissarion este cel mai expresiv povestitor de astăzi, înzestrat cu o rară putere verbală de a reproduce realitatea şi de a însufleţi printr-un joc inimitabil toate amănuntele unei memorii inepuizabile. Trei note respiră din fiinţa în acţiune a povestitorului: voiciunea, şiretenia şi erotismul. Cum găsim aceste note şi în ţăranii filelor scrise, am putea recunoaşte în ele trăsăturile specifice ale ţăranului muntean în deosebire de umorul şi resemnarea filozofică a ţăranului moldovean.“<br /> 1929 La editura Cultura românească publică Lumea cealaltă - Ce mai este după ce murim, volum în care corelează viaţa cotidiană cu lumea viselor.<br /> - 17 septembrie. Începe colaborarea la Radiodifuziune prin conferinţa Legea solidarităţii speciei. Urmează peste treizeci de participări la programe, mai ales la Ora satului. Vorbele de duh spuse la microfon urmau să formeze volumul Povestiri şi snoave, care nu a mai aparut.<br /> 1930 Preocupat, în continuare, de invenţii, îi trimite lui H. Ford proiectul unei semănători mecanice. Dar şi de la acesta, la 20 noiembrie, primeşte tot un răspuns negativ. Nu abdică de la încercările sale, deoarece: „Ţin la ţara asta în care pentru prima oară soarele şi-a îngropat razele în ochii mei. Ţin la fraţii ăştia ţărani, cu care m-am jucat, m-am înjurat şi m-am bătut, şi a căror viaţă simplă dar grea am trăit-o şi o trăiesc... Mi-e dragă faţa pământului de-aici, cu câmpiile ei, cu pădurile şi munţii ei. N-aş putea să trăiesc în altă ţară; aş muri de dorul locurilor de-aici“ (Spovedanie scrâşnită).<br /> 1931 Pregăteşte pentru tipar volumul Întrunire politică, dar nu-şi găseşte editorul.<br /> 1932 1 mai. Apare „Steluţa“, Revistă literară, ştiinţifică şi sociologică. Director: I. C. Vissarion. Cu excepţia lui Gala Galaction, Al. T. Stamatiad, şi a câtorva colaborări ale învăţătorilor din judeţele apropiate, revista este semnată aproape în întregime de Vissarion. Cu numărul dublu, 11-12, din martie-aprilie 1933 îşi încetează apariţia din lipsă de fonduri, aşa cum rezultă şi din următoarea însemnare de jurnal, a scriitorului, din 21 mai 1933: „Revista mea «Steluţa», prin care voiam să spui ceea ce socotesc că e adevărat şi drept, mi-e oprită de tipograf că n-am să-i răspund toată suma. Agonia ei e deci aproape de sfârşit.“ Publică aici câteva schiţe şi povestiri, versuri, mai multe documente omeneşti şi descrierea invenţiei sale, motorul denumit „Steluţa“ pe care-l socoteşte „cel mai simplu dintre toate motoarele ce există până acum, fiindcă n-are biele, n-are pistoane, n-are axi curbi“.<br /> - 1 august. Scrie articolul Teroarea ceferiştilor, protest vehement împotriva „adevăratei barbarii“ prin care sunt oprimaţi muncitorii. Protestul anticipă marea acţiune grevistă din 1933.<br /> 1933 Începe să lucreze intens la romanul autobiografic Cartea omului neînţeles (terminat în 1935), lucrare păstrată în manuscris.<br /> 1934 18 decembrie. O însemnare edificatoare, sub semnul căreia a stat toată viaţa scriitorului : „Munca e cel mai înalt simţ de nobleţe. Ea îţi dă libertatea - a doua condiţie ce trebuie s-o aibă omul nobil.“<br /> Din aceeaşi pagină de jurnal rezultă că trebuia să realizeze volumul de amintiri Contimporanii, despre L. Rebreanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Em. Bucuţa, E. Lovinescu, O. Goga, Al. Hodoş, I. Al. Brătescu-Voineşti, M. Sevastos, V. Voiculescu şi alţii.<br /> 1935 Apare, la Editura Fundaţiei, volumul de povestiri Învietorul de morţi, ilustrat de A. Jiquidi.<br /> 1936 Lucrează la romanul Cei treizeci de şmecheri, rămas neterrninat.<br /> 1937 Scrie piesa Ghiţă Cătănuţă şi Păunaşul Codrilor, publicată în „Graiul Dîmboviţei“. Lucrarea este revăzută şi intitulată apoi Ochii negri.<br /> 1938 Realizează romanul fantastic Magia neagră, inedit.<br /> 1939 Publică, la Tipografia şi editura Muscelul din Bucureşti, basmul ştiinţific Agerul Pământului. Prefaţa este protestul vehernent al scriitorului împotriva celui de al doilea război mondial care se apropia cu paşi repezi: „Gândesc dar că potentaţii de azi, oamenii ce conduc popoare, fac o mare greşeală dacă încep vreun război... În povestirea aceasta pui iarăşi o dorinţă generală, un ideal înalt al tuturor: pacea şi înfrăţirea între oameni, pacea obţinută prin îndestularea cu hrană şi cu de toate ale tuturor oamenilor“.<br /> 1941 30 martie primeşte următoarea înştiinţare din partea Marelui Stat major: „În conformitate cu hotărârea Marelui Stat major de a se reorganiza pe alte baze Comitetul de redacţie a broşurilor educative Cuvinte pentru ostaşi şi şezători ostăşeşti, suntern nevoiţi, cu regret, să vă facem cunoscut că activitatea dv. în aceste comitete încetează pe data de 1 aprilie 1941“. I. C. Vissarion colaborase la elaborarea programelor ostăşeşti din anul 1936, iar renunţarea la activitatea: sa a fost determinată de propaganda sa antirăzboinică, de propagarea educaţiei în spirit paşnic şi prin muncă, ceea ce nu corespundea cu vederile Marelui Stat major care pregătea intrarea României - doar peste câteva luni - în război.<br /> - G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent scria: „I. C. Vissarion... se consideră însuşi drept un scriitor-ţăran, luându-şi ca model pe Maxim Gorki. Este adevărat, nuvelele vorbesc mai ales de oameni de la sate. Dar cu o particularitate interesantă... Gasconis-mul de altminteri este nota specifică a lui Vissarion.“<br /> 1942 21 martie, i se intepretează de către elevii Liceului „Ienăchiţă Văcărescu“ din Târgovişte piesa Învietorul de morţi, în scop de binefacere. Scriitorul participă, citind din opera sa.<br /> 1943 În tranşeele ostaşilor români de pe frontul de Răsărit, sovieticii fac să apară materiale propagandistice. Între acestea, povestirea Cucurigu, a lui I. C. Vissarion, tipărită sub forma unei broşuri pitice. Era o invitaţie adresahă ţăranilor în haină militară „Să se deştepte!“ Broşura fusese editată la Moscova, la Editura în limbi străine.<br /> - Apare, la Tipografia şi editura Muscelul din Bucureşti, volumul care reprezintă sinteza gândirii inventatorului: Energie mecanică din mediul în care ne găsim (pe copertă, anul 1944). Se propun transformatoare care să capteze energia apelor şi vântului în locul combustibilului clasic care nu va putea îndestula globul. Din păcate, lucrarea apare în condiţiile grele ale războiului şi se pierde în librării, fără a avea vreun ecou.<br /> 1944 Predă la tipar volumul de schiţe şi povestiri Nina, la aceeaşi Tipografie şi editură Muscelul din Bucureşti. Condiţiile grele de după război fac să fie culeasă, paginată, dar se tipăresc doar câteva coli.<br /> 1945 Pregăteşte un alt volum de nuvele pe care-l intitulase Vameşul, după una din lucrările reprezentative apărute în „Revista Fundaţiilor“. Nu găseşte editor.<br /> 1947 Alcătuieşte sumarul şi propune o nouă carte, intitulată fie Vameşul, fie Putinica cu minciuni. Dar şi de dată aceasta totul rămâne la stadiul de proiect.<br /> 1949 Activează intens, în cadrul SRSC, în calitate de conferenţiar „agricultor şi când am şi inspiraţie - scriitor“.<br /> - 28 mai. La 80 de ani, într-o „Fişă individuală“ completată pentru Uniunea Scriitorilor nota: „Ce manuscrise şi lucrări mai am ? Cinci volume cu nuvele... Aş vrea să scriu un roman : Libertatea omului prin ştiinţă. Aş lucra la el şi la Palatul plutitor prin aer care să-şi ia energia din mers prin slavă, din aerul prin care ar străbate. Să n-aibă nevoie de benzină ori alt carburant.“<br /> 1950 28 mai: ultima naraţiune, un reportaj rămas în manuscris: Excursie la Doftana.<br /> 1951 1 august - ultima însemnare : „Sunt încă viu. Boala însă n-a cedat nici un pic... Mă soarbe pământul! I-e foame şi vrea sa mă roază!... Dar tocmai pe mine mă vrea el acum ? Când trupul mi-e piele şi oase! Ce să mănânce din mine!... îi spun că-i mai bine s-amâne mâncarea... Nu face afacere! Nu are folos. Nu-mi mai sorbi corpul că te păcăleşti!“<br /> - La 5 noiembrie se săvârşeşte din viaţă, în satul natal, după o grea suferinţă. Peste câteva zile este înmormântat în cimitirul bisericii din Costeştii din Vale.<br /> - 16 noiembrie. Sub semnătura lui G. Călinescu, Institutul de istorie literară şi folclor îşi propune cercetarea arhivei rămase de la I. C. Vissarion în vederea studierii vieţii şi activităţii scriitorului.<br /> 1954 În „Biblioteca şcolarului“ a Editurii tineretului apare cea dintii reeditare: Schiţe şi nuvele.<br /> 1957 Cea de a doua ediţie a piesei Lupii, apărută la ESPLA, cu prilejul semicentenarului Răscoalei ţăranilor din 1907.<br /> 1959 Apar Scrieri alese, într-un tiraj de masă, în „Biblioteca pentru toţi“.<br /> 1960 Este tălmăcit fragmentul Epilogul Răscoalei şi publicat în limba rusă.<br /> 1966 La cincisprezece ani de la moarte, Tudor Arghezi îi dedică o impresionantă Tabletă: „Vissarion a trăit între târnăcop, lopată şi manuscrise, fără veleităţi, fără ambiţii nepotrivite cu condeiul şi nu s-a mişcat dintre ţărani. O singură dată a cerut şi el ceva: o sfoară de ţărînă pentru experienţele lui tehnice şi agricole. Trebuie adaos că Vissarion era şi un inginer înnăscut şi un ins de factură universală. El avea în proiectele lui, pierdute pe undeva prin mucegaiuri, zeci de maşini destinate să îndestuleze lumea de la sate... Care au fost lecturile lui, nu ştiu, însă erau variate şi fundamentale. El era medicul satelor dimprejur, şi în complexitatea personalităţii lui cunoaşte bine chimia şi tot ce s-a gândit până la metempsihoză. Mă surprindea uneori cu mărturisiri ciudate, visările din somn traducându-le în lucruri vii şi adevărate. Adeseori m-a uimit cu preştiinţele lui, trăind în două lumi şi două metode, plugar acasă şi fantast în gândire.<br /> I. C. Vissarion e unul de-ai noştri, un român de mare calitate, care trebuie înviat din morţi, dimpreună cu caietele lui risipite.“<br /> 1970 Sub titlul Ber Căciulă apar la Editura Ion Creangă, în remarcabile condiţii grafice, ilustrate de Marcela Cordescu, cele patru basme reprezentative: Ber Căciulă, Ber Căciulă împărat, Zapis Împărat şi Agerul Pământului.<br /> 1976 Apare la Editura Cartea românească volumul Vameşul, cu o tabletă de Tudor Arghezi, cuprinzând numeroase pagini inedite.<br /><br /><br />preluat din Vissarion, Iancu Constantin. Scrieri alese I.<br />Bucureşti, Minerva, 1983. p. XLI-LIV<br />(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György) <br /><br /><br /><br /><br /><br />I. C. VISSARION<br /><br />Tudor Arghezi<br /><br /><br /> Se împlinesc cincisprezece ani de la moartea scriitorului ţăran autentic, I. C. Vissarion, uitat de toată lumea, pentru că n-a fost niciodată nici cap de listă, nici bărbat politic al câte unui partid agreat de protipendadă a cărei stăpânire i s-a părut a fi, pentru ţară, o încremenire pe loc. Va veni odată ziua în care se va examina, fără mici şi mari monopolişti, valoarea cântărită a scriitorilor de circulaţie, puşi la locul cuvenit.<br /> Mă întreba odinioară Octavian Goga, ce părere aş avea despre un prozator, cel mai superlativ elogiat de o critică intimidată. I-am răspuns:<br /> - Cui trebuie să adresez părerea mea, ministrului numit de curând, sau confratelui? - fiecare fiind situat la un diapazon contrariu.<br /> - Mi se pare că n-ai fost niciodată la mine la Ciucea. Din pridvorul conacului mă uit, în fiece seară, la întoarcerea vacilor de la păşune, fiecare purtătoare de o saca de lichid inexprimabil în literatură. De-a. latul şoselei s-ar fi zis că cireada s-a. apucat de scris, cu punctuaţia necesară, din când în când, a unei plăcinţi. Am impresia că citesc proza colegului de literatură. Atâta părere am despre ceea ce voiam să te întreb.<br /> Mai erau de faţă câţiva de-ai noştri, care s-au umflat de râs. Nu se aşteptau ca poetul să profeseze o părere atât de materialistă despre prozatorul trâmbiţat, Goga se oprise definitiv la proza lui Vissarion, a cărui evlavie pentru pământ, viaţă şi om avea şi alţi preţuitori.<br /> Cum. a putut să fie uitat de editori acest adevărat tâlmaci de suferinţă al plugarului răbdător? Să li-l aducem aminte, măcar cu această vinovată întârziere.<br /> Acasă, pe la Costeştii din Vale, au rămas, după ştirea mea, o sumedenie de manuscrise, peste care zace, probabil, rogojina uitării.<br /> Vissarion a scris mult, ca şi alţi mânjitori frumos ai hârtiei.<br /> Vissarion a trăit între târnacop, lopată şi manuscrise, fără veleităţi, fără ambiţii nepotrivite cu condeiul, şi nu s-a mişcat dintre ţărani. O singură dată a cerut şi el ceva; o sfoară de ţărână pentru experienţele lui tehnice şi agricole.<br /> Trebuie adaos că Vissarion era şi un inginer înnăscut, şi un ins de factură universală. El avea în proectele lui, pierdute pe undeva prin mucegai, zeci de maşini destinate să îndestuleze lumea de la sate.<br /> Am fost prieteni cu Vissarion toţi cei din preajma lui Gala Galaction.<br /> Care au fost lecturile lui, nu ştiu, însă erau variate şi fundamentale. El era medicul satelor dimprejur, şi în complexitatea personalităţii lui cunoştea bine chimia şi tot ce s-a. gândit până la metempsihoză. Mă surprindea uneori cu mărturisiri ciudate, visările din somn traducându-le în lucruri vii şi adevărate. Adeseori m-a surprins cu preştiinţele lui, trăind în două lumi şi două metode, plugar acasă la el, şi fantastic în gândirea lui. Mi-a spus de mai multe ori, cu tonul confidenţei, că într-altă viaţă el ar fi fost preot, şi era de fapt şi în viaţa trăită la Costeşti, un preot bun sfătuitor, cercetat pentru soluţia problemelor complicate.<br />I. C. Vissarion e unul de-ai noştri, un rumân de mare calitate, care trebuie înviat din morţi, dimpreună cu caietele lui risipite.<br /> După deces, un deces de toate zilele, de om muncit şi neluat în seamă s-a găsit câte un mintos care să insulte şi omul şi literatura lui.<br /> Am uitat multe lucruri mari. Ne trebuie un curs universitar despre uitarea de multe ori totală de noi înşine. Cât o să mai dureze uitarea de sine? E pata neagră, aruncată uneori şi de multe ori peste biata noastra ţărişoară şi peste tradiţiile noastre.<br /> Să ne felicităm că dintre noi, ca să nu zic dintre noi toţi s-a ridicat o conducere lapidară de-aci încolo în fruntea poporului nostru de mult aşteptată care n-a. uitat, şi nu uită, şi nu va uita.<br /> Scriitorul I. C. Vissarion n-a avut parte cel puţin de o placă amintitoare tencuită pe casa lui, pentru a fi citită de săteni şi de trecătorii prin faţa bietei lui grădini, unde a visat, a iubit şi a cinstit neamul din care face parte. La final să ne mai aducem aminte şi de atitudinea de cetăţean luminat în timput duratei boiereşti.<br /> I. C. Vissarion e un premergător al răscoalelor din 1907.<br /><br /><br />Apărut în Gazeta literară, an XIII, nr.45 (732) / 10.11.1966<br />preluat din Scrieri, vol. 27, Proze. Bucureşti, Editura Minerva, 1975. 435-437<br />(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György) <br /><br /><br /><br /><br /><br />TOTUL E POSIBIL<br /><br />Constantin Cozmiuc<br /><br /><br />(I. C. Vissarion, Scrieri Alese vol. II, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985)<br /><br /> O binevenită reeditare a operelor lui I. C. Vissarion, ne prilejuieşte contactul cu unul din genurile mai puţin explorate la noi: basmul science fiction, gen înrudit de aproape cu fantezia eroică. Până la acest prozator-ţăran, nu cunoaştem decât un singur reprezentant de seamă în acest domeniu: L. Frank Baum, creatorul ţinutului Oz, cu The Master Key: An Electric Fairy Tale (1901). o integrare a personajelor tipice poveştilor în contextul specific anticipaţiei.<br /> Dacă Rob Joslyn, eroul lui Baum înapoiază „darurile năzdrăvane“ cu care l-a înzestrat Demonul Electricităţii, ca un semn că omenirea nu este destul de înţeleaptă să utilizeze raţional produsele tehnicii, eroii lui Vissarion sunt constituiţi pe o structură optimistă, încrezători în potenţiala devenire pozitivă a societăţii, cu ajutorul nemijlocit al ştiinţei.<br /> Astfel, Ber Căciulă Împărat (1928) este basmul zidirii unei noi lumi. Aici, remarca Victor Crăciun în prefaţă, tărâmul ştiinţific este a patra dimensiune a basmului. „Tot ceea ce-ţi închipuieşti este pe vreun tărâm undeva. Dacă n-ar fi, nu s-ar putea închipui, dar, fiindcă este, se închipuieşte, ba se şi povesteşte!“ Sub semnul acestei sugestii de lume paralelă stau, de fapt, cele trei basme sf incluse în acest volum, alături de ceea ce ar putea constitui o declaraţie de încredere în posibilităţile nelimitate ale minţii omeneşti : totul se poate, dar în anumite condiţii. Pentru Vissarion, căutarea condiţiilor în care visele devin realitate constituie adevărata preocupare a omului de ştiinţă, precum şi o mănuşă aruncată abil cititorului în semn de provocare.<br /> De aici rezultă şi funcţia educativă, principală în cazul basmului sf, ca şi în sf-ul „juvenil“: obişnuirea spiritului cu perspectivele oferite de către ştiinţă, instaurarea unei mentalităţi, nu de neîncredere sau credinţă dogmatică, ci de perpetuă căutare. De la ideea făuririi unui lucru până la lucrul în sine, adesea este nevoie de un singur pas : „la-nceputul-începuturilor se naşte idea (...) lucrurile, toate lucrurile înfăptuite, sunt idei întrupate: lumea lucrurilor este lumea lucrurilor întrupate“. Nu este vorba aici de sensul platonician al ideii, ci de realizarea ei pur tehnică, care, „în anumite condiţii“, face ca totul să devină posibil: „Materia e una; transmutarea ei, maşina care să umble veşnic, apa de tinereţe fără bătrâneţe sunt lucruri care se pot! Sau: A crede că se poate face un lucru este a fi gata să te apuci să-l şi faci. A te îndoi de el că se poate face este a-i amina înfăptuirea; iar a nu crede este a nu-l poate face niciodată. Eu cred că totul se poate în anumite condiţii“.<br /> „În anumite condiţii“ se poate realiza si societatea ideală pe care ne-o propune Vissarion în basmele sale, o utopie sprijinită pe tehnologie, în care pacea şi bunăstarea tuturor este o condiţie de plecare a cărei realizare este obţinută, de-a lungul celor trei basme sf, prin transformarea radicală a omului, a dorinţelor şi idealurilor sale.<br /> Armatele şi armele, războiul, există „pentru o prăjitură mai mult. Pentru un pui fript. Pentru nişte haine mai luxoase. Pentru un palat mai măreţ. Pentru o ladă cu bani de aur. Pentru o femeie frumoasă care ne va iubi mai mult înecând-o în lux, în hrană, în plimbări, în tot ce ar dori ea“. Accente care apropie proza de utopişti moderni, precum Pierre Pelot în Transit sau Nos armes sont de miel. Ca şi în societăţile imaginate de romancierul francez, avem aici o domnie a păcii şi a armoniei, realizată cu ajutorul ştiinţei.<br /> Nu este vorba aici de orbirea entuziastă în faţa tehnicii, caracteristică anticipaţiei epocii, autorul este conştient că „maşinismul va da de cap civilizaţiei şi omenirii“, temerile sale sunt anulate de către încrederea în forţa morală a omului, care va şti să învingă toate piedicile puse în calea evoluţiei sale, materiale şi spirituale.<br /> Zapis împărat, apărut în 1914 pe fundalul politic frământat dinaintea primului război mondial, este relatarea plină de vervă a unui război de o furie apocaliptică, dus între soreni şi paloşeni, reprezentanţii Binelui şi Răului, aşa cum se cuvine în orice basm. Profilul moral al paloşenilor este întruchiparea expansionismului german, aşa cum apare atât în primul cât şi în al doilea război mondial: „Pentru ce să trăiască pe pământ cei slabi?... A ... vor fi opriţi din ei cei voinici trupeşte, ca să robească celor ce-au putut să-l robească (...) Că marile mulţimi care s-au prăsit ca furnicile vor fi ucise e un fapt care se va întâmpla cu siguranţă. Bătălia nu se va da între armate, ci între popoare ... Poporul învingător va distruge cu totul pe poporul învins, ca să facă loc de trăit poporului lui! Astea sunt cerinţe naturale care trebuiesc înfăptuite! (...) Moară toată omenirea numai noi să nu murim“.<br /> Războiul este dus, angajând toate forţele disponibile; gaze de luptă, război aerian a cărui importanţă pare să fie corect intuită, ştiinţa nu încetează să pună la dispoziţie noi si noi tehnici de distrugere, balanţa înclinând în favoarea celor capabili să mobilizeze rapid forte uriaşe.<br /> Odată lupta câştigată, sorenii vor trece la reconstrucţia societăţii, după principiile reluate în Ber Căciulă împărat. După o decimare demonstrativă a clerului corupt (Voi când vă stricaţi, stricat ajunge şi poporul [...] Preoţii trebuie să fie apostoli, iar nu geambaşi ori slujbaşi de stat), după reorganizarea economică si socială, nu mai rămâne de rezolvat decât problema sentimentală a eroului, pentru ca mulţumirea cititorului să fie deplină.<br /> Agerul pământului (1939) reflectă o altă perioadă de criză: iminenţa celui de-al doilea război mondial. Pornind de la motive clasice (împărţirea regatului, mezinul cel isteţ), se ajunge la confruntarea cu „zmeii“, de fapt un fel de „savanţi nebuni“ ai prozei sf de peste ocean. Odată învinsă inteligenţa malefică, utilizarea ştiinţei pentru subjugarea omului, tărâmul zmeilor devine sediul unor prefaceri profunde, ţinta invadatorilor vecini, respinşi în urma unor lupte care descurajează orice atac ulterior. Finalul este aceeaşi societate ideală construită cvi sprijinul ştiinţei.<br /> O suită întreabă de idei sf sunt expuse firesc şi fără ostentaţie, aici ca şi în celelalte două basme, alături de sfaturi enunţate pe un ton părintesc: „Pe cât se poate să fiţi specialişti, dar nu unilaterali; susţineţi-vă părerile, supuneţi-le dezbaterilor tuturor fi nu le impuneţi cu forţa altora. Greşalele ne pândesc în orice clipă si la orice distantă, iar greşalele sunt dare înapoi, sunt regres“, alături de teorii şi explicaţii din diferite ştiinţe, inclusiv ample idei despre tehnica agrară.<br /> În Explicaţii pentru cititori (pag. 412), autorul îşi lămureşte intenţiile; virtuţile educative cultivate constant: „Eu cred şi susţin că oricum ar fi vremea noastră de potrivnică, noi tot trebuie să facem opera semănatului sufletesc, că trebuie, să preparăm nişte condiţii de viaţă mai bune mâine ca cele de azi“. Pornind de la cele mai înalte idealuri omeneşti, imaginaţia autorului se angajează pe linia lui Jules Verne, „la câte a scris, la basmele lui ştiinţifice ce astăzi sunt realităţi mecanice“.<br /> Căci, rezultă nemijlocit din aceste Explicaţii... I. C. Vissarion credea cu fermitate în realitatea teoriilor sale: „în povestirile mele voi zugrăvi idealurile cele mai cu putinţă iar în broşurile ştiinţifice voi arăta posibilităţile de a înfăptui acest ideal“. Un visător incorigibil sau un inventator genial? De ce nu amândouă, doar totul se poate, în anumite condiţii.<br /><br /><br />preluat din Helion, magazin al clubului de anticipaţie (IV),<br />Timişoara, 1987, iunie, p.59-60)<br />(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György) <br /><br /><br /><br /><br /><br />Sămănătorismul muntean:<br />I. C. VISSARION<br /><br />Eugen Lovinescu<br /><br /><br /> I. C. Vissarion e unul din cei mai expresivi povestitori populari de astăzi, înzestrat cu o rară putere verbală de a reproduce realitatea şi de a însufleţi printr-un joc inimitabil toate amănuntele unei memorii inepuizabile. Trei note respiră din fiinţa în acţiune a povestitorului : vioiciunea, şiretenia şi erotismul. Cum găsim aceste note şi în ţăranii filmelor scrise, am putea recunoaşte în ele trăsăturile specifice ale ţăranului muntean, în deosebire de umorul şi resemnarea filozofică a ţăranului moldovean. Cititorii îşi amintesc de neuitatul moş Dorogan; cel cu multe neveste, şi de erotismul sănătos şi mucalit al atâtor eroi ai povestirilor scriitorului. Oricât, în deosebire de cronicari, s-ar ridica uneori de la film la compoziţii mai mari (Privighetoarea neagră, Florica) sau chiar la romane (Petre Pîrcălabul), fundamentul operei sale rămîne însă tot filmul, adică dialogul rapid, deşi prolix, prin care ni se reproduce cu vioiciune o scenă, de a cărei autenticitate, din nefericire, nu te poţi îndoi; în aceste dialoguri se însufleţeşte o galerie întreagă de fini şi de naşi, de jandarmi şi de popi, de beţivi şi de cârciumari, de vrăjitoare şi de leliţe, toţi şireţi nevoie mare şi lacomi la bunurile cărnei, cu fel de fel de păţanii şi de pricini, de judecăţi şi de bătăi. Viaţa ce se desprinde este, incontestabil, impresionantă; vioiciunea depăşeşte tot ce ne-au dat povestitorii moldoveni şi învederează, dintr-odată, altă rasă. Ceea ce-i lipseşte acestui „mim“ nu este talentul de a reproduce viaţa, ci neputinţa de a o transforma, de a-i da un sens estetic, organizînd-o din nou după un plan personal; realismul lui e de natură cinematică; îi mai lipseşte apoi şi organizaţia, arta de a concentra, întrucât rapiditatea dialogului e copleşită şi împiedicată de prolixitate şi de limbuţie, iar episoadele întunecă firul viabil al interesului.<br /><br /> I. C. Vissarion, Draci şi strigoi, legende 1899; Fără pîine, Buc., 1912; Mârlanii, Buc., 1912; Nevestele lui Moş Dorogan, Buc., 1913; Privighetoarea neagră, Buc., 1916; Florica, Buc., 1916; Ber Căciulă, povestiri, Buc., 1920 ; Maria de altădată, nuvele, 1921; Petre Pîrcălabul, roman, 1921; Vrăjitoarea, nuvele, 1921; Sub călcăi, note din timpul ocupaţiei, Buc., Cartea rom., 1922.<br /><br /><br />preluat din Scrieri 6. Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937.<br />Bucureşti, Editura Minerva, 1975. p. 220-221.<br />(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György) <br /><br /><br /><br /><br /><br />BASMUL S. F. <br /><br />Florin Manolescu<br /><br /><br /> Comparabil cu Macedonski prin încăpăţânarea de inventator himeric şi chiar printr-un sentiment al nerealizării, care îl determină să-şi arunce prin 1951, într-un moment de enervare, manuscrisele pe foc, I. C. Vissarion (1879-1951) este creatorul basmului S.F. românesc. Cazul lui este al unui inventator autodidact, nerealizat din pricina mijloacelor modeste, care încearcă să-şi recupereze vocaţia cu ajutorul literaturii.<br /> Primul „eşec" ştiinţific datează din 1907. Acuzat că fabricase explozibil pentru răsculaţi, a fost arestat, condamnat la moarte şi eliberat în cele din urmă din închisoarea de la Târgovişte, datorită intervenţiei lui I. G. Duca, pe care îl cunoscuse la o întrunire. Prin 1908-1909 efectua experienţe de captare a energiei din natură, cu ajutorul unor zmeie uriaşe. Spectaculos e proiectul unui aeroplan Vissarion nr. 1 (1912), care este în esenţă un helicopter. Coperta din 1928 a volumului Ber-Căciulă-împărat, care înfăţişează maşina zburătoare a eroului, dă o sugestie despre ceea ce ar fi trebuit să fie acest aparat. În 1922, prozatorul breveta mai multe invenţii mărunte, Văruitorul Vissarion, Bastonul-scaun Vissarion şi Încălţămintea cu ventilaţie Vissarion, care au rămas pe hîrtie. A fost în corespondenţă cu Thomas Alva Edison şi în 1943 (pe coperta 1944) a publicat la editura „Muscelul", din Bucureşti, Energia mecanică din mediul în care ne găsim.<br /> „Manuscrisele şi planşele prozatorului ne arată o sumedenie de alte invenţii în matematlcă, fizica sau chimie: aparate noi de transformat mişcările alternative în mişcări circulare de acelaşi sens, pistonul rotativ, metode noi de obţinere a acidului sulfuric, de fabricare a săpunului, a alimentelor sintetice, un motor rece, în circuit închis, cu substanţe care se regenerează, mijloace de neutralizare a gazelor toxice, un motor de avion pe care il descrie şi îl denumeşte Steluţa (ca reuşită proprie), un post de emisie radiofonică, o sanie cu tălpici care se schimbă automat, pentru zapadă şi pentru gheaţă etc., etc.“(1)<br /> Înlocuind elementul miraculos, covorul zburător, calul care se hrăneşte cu jeratec, fluierul fermecat, iarba fiarelor, oglinzile magice, năframa ca instrument de comunicare la distanţă şi, în general, obiectele năzdrăvane, cu aceste invenţii personale, I. C. Vissarion transformă povestea populară într-o formă specială a literaturii S.F. În definitiv, oricât ar părea de curios, operaţiunea aceasta este chiar în spiritul folclorului. În sens larg, basmul Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, din colecţia Ispirescu, este o tulburătoare poveste S.F. pe tema paradoxelor temporale.<br /> Un fiu de împărat caruia i s-au promis la naştere nemurirea şi tinereţea fără bătrâneţe porneşte în căutarea lor şi ajunge la palatul unor zâne care îi îndeplinesc dorinţa cu condiţia de a rămâne pentru totdeauna cu ele. Călcând într-o bună zi o interdicţie şi pătrunzând în Valea Plângerii, fiul de împărat îşi aduce aminte de părinţi şi hotărăşte sa se întoarcă acasă, în ciuda avertismentelor care i se dau. Pe drum, tânărul îmbătrâneşte subit, locurile prin care trecuse la venire s-au schimbat, unde erau păduri dese au apărut oraşe şi cîmpii, casele părinteşti sunt în ruină şi nimeni nu-şi mai aminteşte de vechea înfăţişare a lumii.<br /> În chip şi mai explicit, elementele tehnice pot pătrunde într-un basm atunci când povestitorul deţine informaţii ştiinţifice sau a înţeles, fie şi instinctiv, că dorinţele pot fi realizate prin intervenţia ştiinţei, care s-ar putea substitui miraculosului. Tot la Ispirescu, în basmul Hoţu împărat, un tînăr crai care a învăţat toate meseriile din lume, construieşte un fel de foişor cu care se ridică în cer, spre uimirea părinţilor săi :<br /><br /> „Şi sculându-se de la masă, se duse unde se duse el, şi se întoarse numaidecât, peste aşteptarea turoror, cu o slugă a lui credincioasă, aducând nişte scânduri, frânghii, drugi, odgoane şi pînze. Cu aceste se apucă, ajutat de sluga lui, de clădi un fel de foişor. Gătindu-se foişorul, se urcă într-însul şi, învârtind nişte şuruburi şi nişte vîrtejuri la nişte meşteşuguri ce avea acest foişor, începu a pluti în vînt şi, pe când tot urca, el îşi luă ziua bună de la toţi cei de faţa, cari ramăseseră cu gurile căscate şi cu ochii bleojdiţi la dinsul.“<br /><br /> Nu altceva se întîmplă la prozatorul I. C. Vissarion, pentru care basmele sunt, în fond, o formă veche a literaturii S.F :<br /> „Iubite cetitor, în basme s-au pus cele mal înalte idealuri omeneşti!... Romănul a pus în doine dorul şi jalea lui, şi în basme a pus idealul lui înalt. Gândeşte un pic... Făt frumos ce mergea cu calul pe d-asupra florilor, pe potriva norilor; calul lui mânca foc, calul lui îl ducea, nu ca gândul, că 1-ar fi prăpădit, ci ca vântul... Calul lui ce-nseamnă astazi?... Făt frumos se lupta apoi cu zmeii, care sugeau sânge de oameni, şi ajutat de păsări, de vînt, de apă, de nori, de câte un şoarece chiar, înfrângea pe zmei, pentru că erau cu el condiţiele de viaţă bună pentru toţi, iar cu zmeii erau împotrivirile vieţei, condiţiele ce produc moartea.<br /> Iată idealul vechi, şi acum gândiţi la aeroplane, la telefonia fără fir, la atâtea şi atâtea minuni de azi, tot închipuiri zugrăvite în povestirile din trecut.<br /> Gândiţi la Jules Verne, la câte a scris, la basmele lui ştiinţifice, ce azi sînt realităţi mecanice.“ (2)<br /> Împăraţii din basmele lui I. C. Vissarion sînt de fapt nişte inventatori preocupaţi de soarta supuşilor, pe care ar vrea s-o îmbunătăţească.<br /> Ca în Cele cinci sute de milioane ale Begumei, de Jules Verne, Zapis împărat, din ţara sorenilor, se angajează ca muncitor la o fabrică de armament din împărăţia lui Paloş împărat, care urmăreşte să cucerească întreaga lume. „Fabrica armelor îngrozitoare“, din care lucrătorii angajaţi nu mai pot ieşi decât morţi, este un fel de Stahlstadt ermetic, cu camere de aramă sterilizate şi înconjurat de sârme prin care circulă „fulgerul“. Aici se fabrică ghiulele otrăvite, maşini în formă de şerpi monstruoşi mânate de foc şi „şoimi“ care zboară consumând „apa care arde“. Cu ajutorul unui astfel de aparat, Zapis reuşeşte să se întoarcă acasă, pentru a-l respinge pe războinicul Paloş împărat, atunci când acesta năvăleşte cu oştile. (3)<br /> Un alt împărat, Ber-Căciulă, urmăreşte să edifice „o lume nouă plină de dragoste şi de ştiinţă adevărată şi frumoasă“. Pentru a-şi realiza planul el se închide „într-o cameră cu cărţi“ şi concepe un „palat plutitor“, o maşină „de prins şi tălmăcit gândurile", un aparat de comunicare la distanţă (numit guron sau fonoguron), motoare acţionate de forţa vîntului, a apelor curgătoare sau a valurilor, pluguri acţionate de energia captată din atmosferă şi chiar un motor perpetuum mobile, descris astfel :<br /><br /> „O pârghie ce joacă într-un cui.<br /> În lungul ei se mişcă o greutate şi un arc.<br /> Pârghia poare apăsa pe altă pârghie, cu greutate mai mare ca cea de pe întâia şi cu arc ceva mai puternic.<br /> Pârghia a doua mai are un piston ce joaca într-un cilindru, ce se desparte în doua tuburi de secţiuni egale. Un tub ajunge d-asupra unei a treia pârghii care are greutatea şi arcul şi mai mare.<br /> Tubul se termină în formă de cilindru cu piston, care piston trebuie sa lovească în pârghia a III-a. Al doilea tub este aşa de lung, cât trebuie ca pistonul din capul celălalt al lui să izbească mai târziu în prima pîrghie. Se naşte fenomenul de rezonanţă...<br /> Se pun masele în joc... Nu se pot opri din mişcare, pentru că mişcările n-ajung în acelaşi timp şi ele rămîn a se influenţa reciproc şi veşnic! Acesta e principiul de mişcare al veşniciei şi deci şi al maşinei mele...“ (4)<br /><br /> Când toate aceste invenţii sînt puse în practică, deosebirile dintre oameni dispar şi, împreună cu ele, proprietatea privată, banii, poliţia. Cei care beau sunt spânzuraţi, în loc de tutun, „toţi miros flori, verdeaţă, aer de pădure...“<br /> În Agerul Pământului, un fecior de împărat, Floreal, împreună cu Agerul Pământului, un uriaş de peste 200 de stânjeni înălţime (care este de fapt „un fel de igonodan, de plesiosan întîrziat“!) se prind fraţi de cruce şi se hotărăsc să scape lumea de zmei. Situat pe o insulă, palatul acestora este o cetate inexpugnabilă de beton şi de sticlă, cu subterane frigorifice, ascensoare, sisteme de televiziune şi cu o centrală alimentată de energia termică a unui vulcan. Zmeii îl ţin prizonier într-un laborator pe savantul Ţopler şi, împreună cu el, o mulţime de fiinţe omeneşti împietrite, având „carnea moale, dar rece ca pielea şarpelul" (anabioză) şi readuse la viaţă numai în caz de necesitate.<br /> „Armate întregi le ţine împietrite astfel, ca să nu mănînce şi să nu bea; ca să nu trăiască şi să-şi prăpădească corpul; să trăiască aşa: ca nişte vii-morţi; şi ca nişte morţi-vii. Pe aceste armate le despietrează când vrea să le trimeată la luptă.“ (5)<br /> Ca în contra-utopiile clasice, prizonierii zmeilor poartă numere în loc de nume şi au fost impersonalizaţi prin hipnoză:<br /><br /> „- Cum te chiamă pe dumneata ? întrebă Floreal pe fată.<br /> - Eu sunt numărul 3002...<br /> - Dar altfel cum te chiamă ?<br /> - 3002.<br /> - Nu-nţeleg...<br /> - Când ne deşteptăm aici, nişte ochi fioroşi ne privesc şi ne spune la fiecare câte un număr. Noi nu ne mai aducem aminte de părinţii noştri, de numele noastre, de locurile de unde arn venit... Sunt dar numărul 3002.“ (6)<br /><br /> După ce îi înving pe zmei cu ajutorul acidului cianhidric şi al fosgenului şi îl eliberează pe savantul Ţopler, Floreal şi Agerul Pământului elaborează un plan de transformare a insulei prin „captarea forţelor naturale şi preschimbarea lor în forţe conduse sau mecanice“, prin modificarea climei, irigaţie, iluminarea artificială a culturilor în timpul nopţii şi prin stimularea energiilor umane cu ajutorul unor „îndemnuri“ scrise pe pereţii locuinţelor:<br /> „Câţi pomi ai altoit frate luna asta? Câţi ai îngrijit? Nu te învăţa să-ţi răspunzi nici unul, că răspunsuri d-astea nu-ţi fac nici cinste şi nu-ţi aduc nici folos.“ (7)<br /> Ceea ce impresionează în basmele S.F. ale lui I. C. Vissarion este atmosfera de utopie vag religioasă, ingenuitatea amestecului de termeni tehnici şi de obscurităţi folclorice, naivitatea demersului epic care se îndreaptă, ca în orice basm, spre un final în care răul este întotdeauna învins. Esenţială ramîne însă încrederea nelimitată în ştiinţă, exprimată aproape aforistic în Ber-Caciulă-împărat sau în Agerul Pămîntului:<br /><br /> „Totul se poate, dar în anumite condiţii.“<br /><br /> Şi totuşi, „erau lucruri, care tot nu puteau fi făcute de maşini. De pildă, dacă o pisică se urca pe masă, trebuia ca însăşi împărăteasa să-i zică «zât!»...“ (8)<br /><br /><br />NOTE ÎN TEXT<br /> 1. Victor Crăciun, I. C. Vissarion - necunoscut, prefaţă la I. C. Vissarion, Vameşul, Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi tabel cronologic de Victor Crăciun. Cu o tabletă-prefaţă de Tudor Arghezi, Editura. Cartea româneasca, Bucureşţi, 1974, p. 8. Printre celelalte mss. inedite rămase de la I. C. Vissarion se mai păstrează „romanul senzaţional" Împăratul vulturilor sau Aviatorii şi basmul ştiinţific lon Năsdrăvanul. (înapoi la text)<br /> 2. Explicaţii pmtru cititori, în I. C. Vissarion, Agerul pământului, roman fantastic, Editura „Muscelul", Bucureşti, 1939, pp. 4-5. (înapoi la text)<br /> 3. Zapis împărat, în vol. Ber-Căciulă, Povestiri pentru copii, Editura „Cartea romănească“, Bucureşti, 1920. (înapoi la text)<br /> 4. Ber-Căciulă-împărat, în vol. cu acelaşi titlu, Cultura Românească, Bucureşti, 1928, p. 35. (înapoi la text)<br /> 5. I. C. Vissarion, Agerul „Muscelul", Bucureşti, 1939, p. 31. (înapoi la text)<br /> 6. Ibidem, p. 68. (înapoi la text)<br /> 7. Ibidem, p. 121. (înapoi la text)<br /> 8. I. C. Vissarlon, Ber-Căciulă-Împărat, p. 81. (înapoi la text)<br /><br /><br />preluat din Literatura SF, pag. 234-239<br />(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXTRAS DIN „ANTICIPAŢIA ROMÂNEASCĂ. UN CAPITOL DE ISTORIE LITERARĂ“<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br /> O adevărată colecţie de obiecte din recuzita genului găsim însă în basmele SF ale lui I. C. Vissarion (1879-1951). Autorul unor proiecte inginereşti ce trădează, ca şi la Macedonski, veleităţi de mare inventator (aeroplanul-elicopter Vissarion), dar capabil să realizeze practic şi să breveteze abia unele născociri mărunte (un „baston-scaun“, „încălţămintea cu ventilaţie Vissarion“ etc. ), îşi ia revanşa în ficţiune, cultivând un soi de hibrid literar care anexează genului - de data asta fără a mai putea fi contestată metodologic - formula basmului popular. Experimentul folcloric al anticipaţiei se produce astfel în deplină legitimitate, datorită cuiva care „se considera însuşi un scriitor ţăran, luându-şi ca model pe Maxim“.<br /> Popular în formă, utopic în spirit şi, prin cercetări autodidacte, deschis pentru înţelegerea cursului modern al ştiinţei, Vissarion urmăreşte fuziunea unor elemente aparent incompatibile. Clădit pe convenţii, rezultatul e în cele din urmă neconvenţional. Tot ce în basmele clasice era pus în seama fiinţelor sau obiectelor miraculoase se explică acum ca produs al unei tehnologii avansate. Scris în 1914, basmul Zapis-împărat ne vizitează domeniul abia spre final, când, în plină reţetă folclorică, introduce prin surprindere un motiv julesvernean. S-a observat cu îndreptăţire că fabrica de armament a războinicului împărat Paloş ar fi „un fel de Stahlstadt ermetic“ transferat basmului nostru din Cele cinci sute de milioane ale Begumei. Dar în imaginarea mijloacelor de distrugere ale viitorului (ghiulele înveninate, ţevi care suflă aer otrăvit, maşini înzestrate cu foarfeci imense, capabile să ghilotineze sute de oameni odată) Vissarion se apropie, mai mult decât de Verne, de anticipaţia sofisticată a lui Albert Robida. În gravurile acestuia şi-ar avea locul oricând mecanismele de luptă descrise astfel de autorul român:<br /><br /> „Erau unele în formă de şerpi monstruoşi. Ca picioare, aveau patruzeci de roate pe-o parte şi patruzeci pe cealaltă. Corpul şarpelui acesta era din căsuţe formate din table de oţel, iar în ele erau aşezate fel de fel de arme omorâtoare.<br /> Şarpele acesta de oţel era mânat cu foc, şi putea să meargă pe şosele, peste câmpuri, şi chiar prin şanţuri. [... ]<br /> Se mai construiau apoi nişte maşini în formă de broaşte ţestoase, înalte ca de un metru şi largi ca de doi, în care încăpeau doi ostaşi, unul ce conducea maşina şi altul care trăgea cu o armă ce împrăştia gloanţele ca pe grâu când îl semeni... “<br /><br /> Imperiul lui Paloş cunoaşte - anticipare de trist augur - camerele de gazare şi crematoriile, în schimb, Ber-Căciulă din basmul Ber-Căciulă împărat (1928) îşi propune să schimbe viaţa în bine, „să fie zidarul unei Lumi Noi“, sălaş al fericirii, belşugului, înţelepciunii, iubirii şi, în general, al unor calităţi morale superlative. Nevoia de utopie se face, în cazul său, imperios resimţită: „Acest pământ îşi are noroiul lui în care noi semănăm florile speranţei... Vedem câte îi trebuie, pentru ca să fie şi el frumos şi strălucitor“. Ca urmare, autorul va compune un veritabil decor futurist, cu „maşini de muncă“ şi alte semne ale tehnicii moderne: încăperile cu geamuri incasabile şi mobilă funcţională, lumina artificială, scaunele rulanţi, alimentele sintetice, ori chiar „maşina de prins şi tălmăcit gândurile“, „raza care te ucide dar te şi apără“ etc. Noua Atlantida a lui Bacon nu era mai plină de invenţii strălucite decât imperiul lui Ber-Căciulă, autocrat luminat care pretinde comodităţile omului modern, de la locuinţa subacvatică („pe fundul lacului să-mi faci odăi de sticlă limpede şi groasă, ca să pot vedea peştii şi toate lighioanele de apă cum trăiesc“) şi până la dicţionarul infinit, cuprinzând între copertele lui echivalenţele cuvintelor în toate limbile vorbite, întreg acest ţinut preafericit e bântuit de o acută febră a experimentului ştiinţific, de proiecte mai mult sau mai puţin himerice precum transmiterea energiei la distanţă, învingerea morţii şi altele, învăţaţii discută prin „fonoguron“ şi, prevăzând o vreme când întreaga planetă va fi dirijată asemeni unei nave interstelare, se silesc din răsputeri să „înemerească Luna cu tunul“.<br /> O savoare aparte au pasajele ce descriu aparate moderne prin limbaj vag-arhaizant şi cu imaginaţia ţăranului cultivat, încă marcată de simboluri rurale. Astfel, „palatul“ zburător, elicopterul:<br /><br /> „... era în forma unui chioşc circular, cu acoperişul ţuguiat, ca un vârt de căpiţă de fân si părea mai mult o jucărie decât ceva trainic. Pereţii erau făcuţi din sticla cea albă şi moale, care nu se spărgea, iar stâlpii ce susţineau pereţii erau din nişte ţevi albe şi uşoare, de parcă ar fi fost de lemn. Erau trei pereţi, sau mai degrabă trei geamuri cilindrice, cu un spaţiu între ele de câteva degete, iar în vârful ţuguiat al acoperişului era ca un fel de vârtelniţă mare, ciudat făcută. Palatul tot era dar din felul acela de sticlă, şi numai pardoseala era compusă dintr-o tablă de metal de acela uşor şi tare tot ca oţelul.“<br /><br /> În acelaşi stil, amănunte legate de pilotaj:<br /><br /> „El apăsă pe un buton aşezat pe masă, şi nişte vine negre începură să crească printre pereţii de sticlă ai palatului. O cutie, din care ieşea afară o roată, începu să se hâţâne, roata începu să se-nvârtească, iar odată cu ea începu şi vârtelniţa ciudată de d-asupra acoperişului să se învârtească din ce în ce mai repede, până ce palatul se ridică din zidurile de aur, drept în sus, fără nici o zguduire şi fără nici un zgomot, decât o fâşâială lungă şi ne-ntreruptă.“<br /><br /> Maşini zburătoare, motoare acţionate de energia smulsă mediului înconjurător, dispozitive de comunicare la distanţă, armament sofisticat vom afla şi în Agerul Pământului (1939). Basmul acesta închipuie un palat de beton şi sticlă dotat cu sisteme secrete de alarmă, cu electricitate şi televiziune, protejat de la distanţă prin reţele de înaltă tensiune şi „pari magnetici“, prin raze dezintegratoare şi canale cu acid azotic. Versiune modernă de castel fantastic trecut din fantezia populară de-a dreptul în viziunile viitorului, îşi captează de la un vulcan, printr-un complicat sistem de conducte, energia necesară motoarelor unei centrale de alimentare. Zmeii şi feciorii de împărat se plimbă cu dezinvoltură prin decorul de inspiraţie tehnicistă, rămânând însă angajaţi în tradiţionalele lor antipatii şi conflicte. Diferă doar modurile înfruntării şi mijloacele. Pe acestea din urmă, autorul le solicită unei ştiinţe faţă de care nutreşte admiraţia nelimitată, copleşitoare, superstiţioasă chiar, a unui autodidact râvnitor - în felul său - de absolut. Amestecul de termeni tehnici şi obscurităţi folclorice i-a permis lui Florin Manolescu să detecteze „atmosfera de utopie vag religioasă“ a acestor neobişnuite producţii SF, conduse fără excepţie spre finalul eroic şi optimist al basmelor dintotdeauna.<br /><br /><br />preluat din Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară,<br />Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994<br />(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György) <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: Interviuri<br /><br /><br /><br /><br /><br />VORBE CU LIVIU RADU<br />- 10 întrebări în exclusivitate -<br /><br />Întrebător,<br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> 1. Scriitorul Liviu Radu este binecunoscut iubitorilor de sf din ţară. Omul Liviu Radu, modest prin definiţie, este însă mai puţin cunoscut. Ce ne poţi dezvălui din acest punct de vedere, dincolo de jaloanele clasice ale bibliografiilor?<br /> În primul rând, nu sunt de loc modest. Modestia este calitatea celor care nu au altă calitate. Să zicem că dau dovadă de oarecare decenţă. Nu am avut o viaţă ieşită din comun. M-am născut în Bucureşti (20 noiembrie 1948). Părinţii mei sunt din Câmpia Bărăganului, de lângă Călăraşi, stabiliţi în Bucureşti imediat după război. Am absolivit facultatea Automatică, secţia calculatoare (1971). Din primul meu mariaj am două fete, cea mare căsătorită, absolventă a facultăţii de Cibernetică economică, iar cea mică este studentă în ultimul an la arhitectură. În ultimii ani mi-am petrecut concediile la Câmpina, unde avem un mic apartament, moştenire de la mama Diei (soţia mea). Am început să scriu târziu, în 1992, aşa că, în ciuda vârstei, sunt un tânăr scriitor. Lucrez la Centrul de calcul al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, lucru care-i face pe mulţi să-şi imagineze că am pile în acest minister. În realitate, centrul nostru de calcul este destul de puţin agreat de minister, în ciuda serviciilor evidente pe care le aducem. Din acest motiv, siguranţa locului de muncă nu există, iar viitorul este foarte neclar.<br /><br /> 2. La ce lucrează în prezent scriitorul Liviu Radu? Există planuri de viitor imediat şi planuri de viitor îndepărtat?<br /> Lucrul cel mai important pentru un scriitor este motivaţia. Dacă ştii că textele pe care le concepi au şanse de publicare - şi dacă trebuie să fie gata până la o anumită dată - atunci te mobilizezi şi totul merge bine. Dacă trebuie să umpli nişte pagini doar pentru că simţi această chemare, atunci orice element disturbator are efecte catastrofale, laşi lucrurile pentru altă dată, le tot amâni... În prezent mă străduiesc să termin un text început anul trecut şi lăsat baltă. Cătălin Sandu mi-a solicitat o poveste, iar textul respectiv se potrivea cerinţelor, aşa că voi face în mai puţin de-o lună ce n-am făcut într-un an. Pentru viitorul apropiat voi pune la punct două romane, scrise în anii precedenţi, dar la care mi s-au făcut anumite sugestii (cu care am fost de acord). Pentru viitorul mai îndepărtat, am o listă întreagă de nuvele şi povestiri, unele sf, altele fantastice, pe care mi-am propus mai demult să le scriu.<br /><br /> 3. Ce înseamnă pentru tine fandom sf românesc?<br /> Fandomul românesc este un lucru sublim, dar care nu există. Nici n-a existat vreodată, din nefericire. Fandomul care a existat, într-o anumită perioadă, a fost o structură falsă, finanţată din afară. Un fandom adevărat există ca rezultat al unei necesităţi, ca urmare a dorinţei amatorilor de sf de a se întâlni şi de a sprijini literatura sf. La noi, fandomul a fost alcătuit, în cea mai mare parte, de autorii sf. Eu am cunoscut fandomul în perioada 1993 -1996, o perioadă în care s-au afirmat mulţi autori de valoare şi care mi-au devenit prieteni buni. După cum nu poate exista fotbal fără suporteri, nici o literatură nu poate exista fără cititori. Fandomul ar fi trebuit să reprezinte o grupare a cititorilor de literatură sf. Spre surprinderea mea, am descoperit în timp că marea majoritate a celor care cumpără şi citesc sf sunt oameni de peste treizeci şi cinci de ani, buni cunoscători ai genului, şi care n-au habar că există fandom şi manifestări fandomiale. Din nefericire, lipsa unei prospectări a pieţii face ca acest lucru să fie necunoscut revistelor şi editurilor, care continuă să creadă că fanii sunt adolescenţi zglobii (după modelul celor care frecventeză anumite manifestări fandomiale). Ca atare, atât revistele (vezi JSF), cât şi editurile (vezi NEMIRA) nu s-au adresat tocmai celor care erau dispuşi să cumpere produsele, adresându-se în schimb celor care nu aveau nici mijloace, nici interes să cumpere cărţi şi reviste. Ca să exemplific, am cunoscut o persoană cu funcţie înaltă în minister care era fan al lui Dan Apostol şi care urmărea apariţia oricărei cărţi a autorului favorit, după cum am cunoscut un membru activ într-un cenaclu, care până în 1999 nu auzise de cyberpunk...<br /><br /> 4. Există în România profesionişti în domeniul science fiction? Sau măcar ar trebui să existe?<br /> În România există profesionişti în domeniul sf. Atât ca valoare şi pregătire, cât şi prin faptul că trăiesc de pe urma acestui gen. Din nefericire, se pot număra pe degetele de la o mână: Ion Hobana, Ştefan Ghidoveanu, M D Pavelescu (primul fiind pensionar, ultimii doi având şi alte activităţi în afară de sf). Şi cu asta am terminat numărătoarea (dacă nu dorim să-i includem şi pe Romulus Bărbulescu şi George Anania, pensionari, a căror activitate a fost mai redusă în ultimul timp).<br /> Bineînţeles că ar trebui să existe profesionişti în acest domeniu, altfel riscăm ca domeniul respectiv să fie controlat de amatori, iar amatorismul, treaba făcută după ureche, au făcut prea mult rău.<br /><br /> 5. Cum evaluezi viitorul science fiction-ului românesc? Eşti optimist în privinţa unei industrii science fiction româneşti?<br /> Personal, cred că sf-ul românesc n-are nici un viitor. Există autori de mare valoare, dar neexistând posibilităţi de publicare (cărţi, reviste), aceştia se vor orienta spre genuri care le oferă şansa de a fi cunoscuţi de public. Voi da un exemplu: în momentul în care revistele sf decedaseră toate, singura posibilitate de publicare a unor texte sf era oferită de artPanorama. Numai că D-S Boerescu, critic mainstream, rămăsese, cu toată simpatia faţă de sf, fidel mainstream-ului şi promova, în primul rând, texte care respectau mai puţin canoanele genului sf şi care acceptau estetica mainstream (facem o paranteză: în ciuda pălăvrăgelilor că sf-ul este literatură şi că, în acest caz ar trebui să respecte regulile mainstream, este evident pentru orice cunoscător al genului că există canoane sf, pe care amatorii genului le acceptă). Ca atare, autorii sf aveau de ales: sau nu publicau nici măcar în singura revistă dispusă să-i accepte, sau se adaptau cerinţelor, promovând o creaţie hibridă, nici sf, nici mainstream, privită cu neîncredere de ambele tabere. Eh, ca să dispară această tentaţie, nici Boerescu nu mai are revistă, aşa că autorii sf nu mai sunt publicaţi de nimeni. Cu o singură şi notabilă excepţie: Ovidiu Bufnilă, care prin talent, originalitate şi (de ce să n-o spunem?) prin dimensiunile reduse ale textului, reuşeşte să fie acceptat şi de revistele mainstream.<br /> O industrie sf românească ar putea exista doar în următoarele condiţii: creşterea nivelului de trai, pentru ca să apară cumpărători de cărţi; promovarea serioasă a genului; sprijinirea autorilor români, prin publicare, concursuri de prestigiu, etc.; primirea de autori sf în Uniunea Scriitorilor şi alte asociaţii profesionale; edituri profesioniste, dispuse să încurajeze genul şi să ajute la formarea bunului gust în domeniu, în rândul tinerilor. În alte ţări se fac lucruri serioase în această privinţă (a se vedea Polonia, din ceea ce mi-a povestit Costi Gurgu că a văzut la Euroconul de anul trecut). La noi n-a avut loc un Romcon de cinci ani, nu s-au acordat premii naţionale, autorii sf se publică singuri sau apar în colecţii mainstream, reviste nu există, la televiziune nu mai există emisiuni, a rămas doar emisiunea lui Ghidoveanu la radio... În aceste condiţii, ce fel de industrie sf să existe? Şi încă un lucru: un gen artistic are succes când exprimă o necesitate, o stare de spirit. Sf-ul exprimă încrederea în capacitatea ştiinţei de a rezolva problemele omenirii. La noi lumea nu crede nici în ştiinţă, nici în Dumnezeu, lumea crede în baftă şi găinării, de aceea au succes telenovelele, care exprimă speranţa într-o rezolvare accidentală (şi individuală) a problemelor.<br /><br /> 6. Există o anume lucrare literară pe care o consideri de căpătâi în science fiction? Dar un film de mare sau de mic ecran?<br /> Cărţile care m-au impresionat sunt Fundaţia, Dune şi Ubik. Dar nu putem ignora valoarea şi efectul peren al cărţilor lui Wells: Maşina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil. Iar ca filme: Planeta maimuţelor, Odiseea spaţială, Războiul stelelor.<br /><br /> 7. Este adevărat că cinematografia are o influenţă nefastă asupra cărţii? Crezi că filmul are un impact mai puternic decât o povestire sau un roman? Va modifica (sau a modificat deja) internetul acest raport de forţe?<br /> Filmul are un altfel de impact decât cartea, pentru că scopurile lor sunt diferite. Raportul dintre film şi carte este asemănător celui dintre pictură şi fotografie. Cât timp n-a existat fotografia, pictura a trebuit să se ocupe şi de redarea imaginilor (portrete sau peisaje). După apariţia fotografiei, pictura a putut să se concentreze asupra reprezentărilor artistice. Până la apariţia filmului, cartea a trebuit să redea - în măsura în care era posibil - şi acţiuni dinamice, vizuale. Să ne aducem aminte că romanele dintr-o perioadă aveau, la începutul fiecărui capitol, un scurt rezumat. Nu suspansul era esenţial, ci reacţia personajelor. Amintiţi-vă de Robinson Crusoe, care, practic, nu poate fi ecranizat cum se cuvine, pentru că romanul redă trăirile eroului, spaimele, grijile, activităţile cotidiene ale acestuia. Singurul efect al cinematografiei asupra cărţii ţine de un factor comercial, nu artistic: mulţi autori îşi concep cărţile în vederea ecranizării lor, le gândesc, deci, cinematografic. Ceea ce este o prostie, pentru că atunci devine mai rentabil să vezi filmul. Să nu uităm, totuşi, că A. C. Clarke a trebuit să publice Odiseea spaţială 2001 pentru ca să poată fi înţelese ideile interesante pe care le avusese pentru scenariu şi pe care filmul nu le putea reda.<br /> Internetul nu are cum să modifice acest raport de forţe, pentru că o carte, chiar pe internet, rămâne tot carte. Cartea şi-a modificat de multe ori suportul - Măgarul de aur al lui Apuleius a apărut iniţial pe papirus, apoi pe pegament, acum poate fi transpus şi pe internet. Va fi acelaşi roman interesant. Internetul poate facilita accesul, poate să ne scutească de drumuri la bibliotecă sau librărie, dar conţinutul informaţiei - de documentare sau artistică - rămâne acelaşi ca altădată. Precum televiziunea (care a afectat cinematografia) internetul este un instrument al comodităţii. Literatura este o expresie artistică - ca şi cinematograful - şi nu are importanţă dacă vedem un film acasă sau la cinematograf, după cum citim la fel de bine o carte acasă sau la bibliotecă. Singura schimbare constă în comoditate, nu în expresia artistică.<br /><br /> 8. Se poate vorbi de valenţele politice ale science fiction-ului? Poate avea science fiction-ul un anume cuvânt de spus în modelarea traiectoriilor politice de pe glob? În ce măsură tragedia de la WTC şi urmările directe ale acesteia pot fi privite (influenţate/prezise) prin prisma science fiction?<br /> Science fiction-ul nu are valenţe politice deosebite. Scopul acestui gen literar este să extrapoleze o situaţie de fapt, conform datelor publice, şi să atragă atenţia asupra a ceea ce se poate întâmpla. Avertismentul poate fi luat în considerare sau nu. Îmi aduc aminte că la ultima mineriadă, un ofiţer tânăr a atras atenţia unui general că trupele de jandarmi puteau fi bombardate cu pietre de pe înălţimile din jur. Iar generalul i-a replicat: Lasă-mă în pace cu sf-urile astea! Multe fenomene politice (inclusiv acte teroriste precum cele de la WTC) au fost descrise în filme sau romane de ficţiune politică (care pot fi considerate sf sau nu), iar faptul că aceste avertismente n-au fost luate în serios ţine şi de faptul că sf-ul este considerat un soi de divertisment, o chestie neserioasă. Pe de altă parte, nici o lucrare sf de valoare n-a prevăzut căderea comunismului, aşa că genul nu se poate lăuda cu previziuni în domeniu. SF-ul se mulţumeşte, după cum am spus, cu un avertisment rezultat dintr-o anume extrapolare.<br /><br /> 9. Există într-adevăr o ofensivă generalizată a non-valorii în toate domeniile artistice? Ce părere ai despre concurenţa dintre scriitorii optzecişti şi nouăzecişti? Se poate extrapola această situaţie pe deceniul actual?<br /> Sincer vorbind, nu cred într-o ofensivă a non-valorii. Poate că acum apar la televizor lucruri care circulau mai pe furiş, dar muzică de proastă calitate, filme porno sau prostioare sentimentale au existat mereu. În acest moment nu mai există criterii clare de apreciere a valorii şi prea puţini oameni mai au un sistem de valori corect. În plus, editurile, posturile tv, presa, etc., sunt dirijate după ureche, prospectarea pieţii nu există, conducătorii acestor posturi îşi imaginează că propriile gusturi sunt etaloane de bun simţ. Deci, în aceste condiţii, non-valoarea iese mai mult în evidenţă, dar nu-i în cantitate mai mare ca altă dată. În plus, cine are bani îşi poate satisface ambiţiile artistice: îşi poate publica volume, poate scoate CD-uri, etc. Asta nu înseamnă că produsele respective se vor vinde sau că vor influenţa gustul public. În ţara noastră a existat şi înainte mitocănie şi prost gust, n-au apărut peste noapte.<br /> Pentru că m-am apucat târziu de scris, am cunoscut în principal autori din generaţia nouăzecistă. Asta nu înseamnă că nu respect şi nu apreciez şi autori din generaţia anterioară. Nefiind implicat în mişmaşurile fandomiale pre- şi post-decembriste, n-am înţeles de ce trebuie să existe o concurenţă între generaţii. Mulţi dintre optzecişti nu mai scriau când am intrat eu în lumea fandomului, alţii (precum Grămescu sau Bufnilă) erau apreciaţi şi de nouăzecişti. Cred că singura concurenţă ţine de orgoliu personal: JSF-ul avea în jur un grup de colaboratori, iar cei care nu apreciau stilul acestora - sau care nu erau apreciaţi de aceştia - au inventat un pseudoconflict ca să se simtă băgaţi în seamă. Presupun că nouăzeciştii ar reacţiona la fel dacă un grup de puştani ar scoate o revistă de succes şi ar permite publicarea în paginile acesteia numai a celor sub douăzeci de ani. De fapt, conflictele între generaţii se reduc la conflicte de interese între indivizi.<br /><br /> 10. De ce te-ai apucat de scris şi de ce sf?<br /> Bună întrebare!<br /> Tot românul este scriitor. Nu cred că există tânăr care să nu fi mâzgălit hârtia. În esenţă, problema este una de orgoliu. Am fost educat într-o perioadă în care scriitorul era o persoană respectabilă. Nu cred că nepoţii mei - dacă voi avea - vor considera că merită să fii scriitor. După nouăzeci, m-am apucat să câştig un ban cinstit traducând pentru diferite edituri. Mi-am dat seama că mulţi autori de succes nu erau nişte mari maeşti ai cuvântului şi că pot să fac şi eu ce făceau ei (am descoperit ulterior că nu era aşa, dar asta s-a întâmplat mult mai târziu, când era prea târziu: publicasem deja o mulţime de texte...)<br /> De ce sf? Din întâmplare. Sunt un mare admirator al literaturii fantastice. Dar, în acelaşi timp, citisem şi foarte mult sf de calitate, în original. Făcusem parte din acele celebre cercuri de schimbat cărţi - am aflat ulterior că, în perioada aceea, am citit multe cărţi ale lui Cezar Lăzărescu. După nouăzeci au apărut multe reviste sf, iar unele dintre ele organizau concursuri literare. N-a apărut, nici în perioada aceea, nici ulterior, vreo revistă de proză fantastică, nici nu s-a organizat vreun concurs (cu excepţia celor organizate de Uniunea Scriitorilor, despre care ştiau şi ştiu doar organizatorii...). Aşa că am ajuns autor sf, pentru că era singura categorie care, pe atunci, era deschisă tuturor celor care doreau şi erau în stare...<br /> Să credem în destin sau în haos?<br /><br /><br /><br /><br /><br />VORBE CU SORIN SÂRBULESCU<br />- 10 întrebări în exclusivitate - <br /><br />Întrebător,<br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> 1) Domnule Sorin Sârbulescu, eşti un nume puţin cunoscut iubitorilor de sf din România. Tot ce ştiu eu, de pildă, este că eşti editorul site-ului „Pagini SF în Seattle“, care există on-line la adresa<br /> http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm<br /> Te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine.<br /> Locuiesc în Seattle, USA, de aproape 10 ani şi sunt un iubitor al SF-ului şi al Internet-ului, aceast minunat mediu de comunicare instantanee. Sunt unul dintre cei mulţi intelectuali porniţi în lume să-şi caute o viaţă mai bună, pe care ţara lui n-a fost în stare să i-o ofere! Mai am încă pe perete o diplomă de absolvire a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Locuiesc acum în Redmond, la 15 minute de Seattle, oraşul în care se afla Microsoft-ul.<br /><br /> 2) Când şi cum a apărut „Pagini SF în Seattle“?<br /> În serile ploioase de toamnă din Seattle, pe la sfârşitul anului 1998.<br /><br /> 3) Cum poţi caracteriza evoluţia în timp a site-ului „Pagini SF în Seattle“? Ce s-a vrut iniţial şi ce este acesta acum? A existat o anume evoluţie a sa, de orice nuanţă? Cât de popular este, la ora actuală, acest site?<br /> În primul rând, ca să menţii un site cere cam mult timp şi ceva cheltuială. Problema cea mai mare când trăieşti în USA este timpul. Nu prea ai mult timp liber. Apoi, ca să aduci cititorii, pe site, acesta trebuie să fie interesant şi să aiba si o dinamica. PAGINILE SF ÎN SEATTLE sunt actualizate de câteva ori pe lună. Am dorit de fapt prin acest site să ofer o sursă de inspiraţie pentru Românii de pretutindeni, iubitori de SF. Site-ul are permanent noi articole despre cele mai interesante descoperiri şi realizări în domeniile de vârf tehnologice. Am cam 300-500 de vizitatori pe lună. Dacă te gândesti că doar 5% din populaţia României are acces la Internet în mod curent, atunci numărul pare rezonabil. Pe de altă parte, sunt numai 6 sau 7 site-uri Româneşti de SF pe Internet. Românii sunt cam vreo 23 de milioane în zona Carpatină si incă vreo 5 milioane răspândiţi prin lume. Dacă socotim, deci cam fiecare al 4.000.000- lea Român are site-ul lui de SF! Wow!<br /><br /> 4) Prin ce consideri că diferă fundamental (dacă, bineînţeles, crezi că diferă!) percepţia asupra science fiction-ului în Statele Unite şi în România? Ce crezi că ar fi definitoriu pentru science fiction-ul din cele 2 ţări, la această oră?<br /> Realitatea Americană o trăiesc. Cea Românească o realizez doar prin ceea ce este scris şi prin discuţiile de pe listele SF. Este greu şi parţial greşit să compari producţia creativă a două culturi aproape diametral opuse. Însăşi încercarea de comparaţie mi se pare frivolă. Că am dori să o atingem, asta-i cu totul altă poveste…SF! Cred că până la urma problema este aceiaşi în SF, ca şi în alte domenii. Lipsa de capital. Lipsa de bani. Valori morale diferite.<br /><br /> 5) Din ce categorie te consideri ca făcând parte, din cea a amatorilor sau a profesioniştilor? Există (şi, dacă da, este bine să existe?) o delimitare între amatori şi profesionişti?<br /> Cred ca sunt independent. Există şi o asemenea categorie? În general, în literatură, fiecare este pe cont propriu.<br /><br /> 6) Există o anume lucrare literară pe care o consideri de căpătâi în science fiction? Dar un film de mare sau de mic ecran?<br /> Fiecare lucrare în parte îşi are meritele ei. În SF fiecare lucrare, fiecare roman, este o altă lume, o altă povestire. Cât despre filme la fel. "Odiseea Spaţială 2001" poate fi considerată o peliculă de căpătâi.<br /><br /> 7) Este adevărat că cinematografia are o influenţă nefastă asupra cărţii? Crezi că filmul are un impact mai puternic decât o povestire sau un roman? Va modifica (sau a modificat deja) internetul acest raport de forţe?<br /> Cred cu adevărat că vom asista în următorii 20 de ani la declinul important al cărţii şi la dispariţia ei în stil tradiţional. Schimbarea spre mijloacele de comunicare digitale este evidentă şi definitiv mai completă în termeni ai experienţei senzoriale. Poate chiar în decursul vieţii noastre vom asista la dispariţia cărţii în anumite părţi ale lumii. Va fi un proces treptat. Poate la fel ca cel de trecere de la televiziunea alb negru la cea color. Câteva decade sau 1/2 de secol. Filmul şi computerul se perfecţionează într-un ritm logaritmic, iar informaţia audio-vizuală este mult mai puternică decât scrisul, în a polariza consumatorul şi experienţa este mult mai completă. Când citeşti o carte, fiecare în general, îşi imaginează propria realitate legată de subiect. <br /> Eu personal prevăd un viitor în care scriitorul, cu ajutorul computerului, va fi un producator de film. Va fi posibil datorită avansului în computere să dictezi şi să alegi scenele aşa cum le doreşti. Personjele, "sintetoizi", ce nu există decât în lumea virtuala, vor fi atât de reali încât dacă nu vei fi avizat, nici nu vei realiza că sunt doar "desenaţi" de computer. Ce părere aveţi de termenul de SINTETOIZI!<br /> Ideea este deci că în viitor, asistat de computer, fiecare va putea genera ceva foarte asemănător cu filmul, film ce va fi vizionat de pe un display electronic de cei interesaţi. Tu vei fi scenaristul, actorul, producătorul şi distribuitorul. Adio cărţii care este numai o înşiruire de cuvinte. O singură imagine are o putere mai mare decât 2 pagini descriptive!<br /><br /> 8) Se poate vorbi de valenţele politice ale science fiction-ului? Există diferenţe de percepţie a science fiction-ului pe continentul american faţă de cel european? În ce măsură tragedia de la WTC poate fi privită (influenţată/prezisă) prin prismă science fiction?<br /> Încep cu ultima parte. Este încă prea devreme pentru o asemenea întrebare. Realitatea întrece uneori fantezia.<br /> Cât despre valenţele politice, atunci când sunt, sunt oricum insuficiente şi incapabile de a produce transformări în viaţa de zi cu zi a oamenilor.<br /><br /> 9) Ai publicat de curând câteva povestiri semnate de Ovidiu Bufnilă. A fost doar o întâmplare (fericită)? În ce condiţii sunteţi eşti dispus să repeţi această „performanţă“?<br /> Oricând!<br /><br /> 10) Te rog, în încheiere, să îţi adresezi singur o ultimă întrebare, şi apoi să răspunzi la ea. Îţi mulţumesc.<br /> Este nevasta de acord cu ceea ce faci?<br /> NU. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />TRADUCERILE, O FORMĂ SUBTILĂ DE CRITICĂ LITERARĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> La prima vedere, criticii şi traducătorii fac două lucruri total diferite: primii îndrumă publicul cititor, ajutându-l să descopere valorile din mulţimea potopitoare a textelor publicate, aurul strălucitor din sterilul nămolos, în vreme ce tălmăcitorii transpun o operă dintr-o limbă într-alta, ca nişte zarafi ai valorilor literare, ce schimbă lirele spiritului în mărci de prestigiu (cursul de schimb poate să fluctueze, iar zaraful ţine să-şi scoată şi el partea de câştig).<br /> Dar, dacă stăm să cugetăm un pic, vom putea identifica mai multe trăsături comune ale celor două demersuri literare aparent atât de deosebite:<br /> 1) atât criticul, cât şi traducătorul sunt lectori profesionişti (mai citesc şi pentru plăcerea lor, dar asta nu ne priveşte);<br /> 2) după lecturare, amândoi purced la o selecţie valorică a textelor;<br /> 3) odată alegerea făcută, atât criticul, cât şi traducătorul trec la o analiză amănunţită a textului, la studierea resorturilor intime ale lucrării;<br /> 4) rezultatul studiului este un alt text, ce reprezintă o prelucrare a lucrării iniţiale;<br /> 5) în final, amândoi îşi publică rezultatele activităţii şi astfel popularizează opera autorului selecţionat.<br /> Într-unul dintre articolele sale critice publicate în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice“, Voicu Bugariu trecea traducerea ca prima şi cea mai preţioasă modalitate a unui autor de a se sinucide literar (mă rog, dânsul folosea un termen mai fatalist: „de a se rata“). M-am întrebat atunci, oare de ce sunt atât de preţuite transpunerile lui Moliere realizate de Mihail Bulgakov ? De ce, după ce Karinthy Frigyes a publicat „Mici Mackó“, ungurii n-au mai îndrăznit să traducă încă dată „Ursuleţul Winnie“ (Winnie the Pooh)? Oare Ion Hobana, Adrian Rogaz, Vladimir Colin, Mircea Opriţă etc. au trudit în zadar când au popularizat prin traduceri valorile literaturii franceze, engleze, ruse, poloneze, italiene, etc. într-o vreme când oricine nu cultiva specificul naţional putea fi acuzat că lucrează împotriva naţiunii?<br /> Activitatea de traducător este, în primul rând; o acţiune creatoare, ca să-l citez pe Ovidiu Bufnilă: „efortul [traducătorului] e echivalent demiurgicului. Scriitorul tradus este reconstruit în inima altei culturi şi e un lucru fascinant“.<br /> În al doilea rând, efortul de a transpune un text într-o altă limbă constituie cea mai bună şcoală literară, deprinzând ucenicul literar cu construirea unei intrigi credibile, impunerea unui ritm al naraţiunii, dozarea efectelor, crearea de portrete literare credibile, aş spune chiar: palpabile. Aceasta, la nivelul suprastructurii. La nivelul limbii, al frazei, al propoziţiei, al cuvântului, lucrurile sunt şi mai delicate. Uneori, pentru ca să găsească nişte echivalenţe la fel de expresive ca şi originalul, traducătorul trebuie să coboare adânc în subconştientul ambelor limbi, să treacă dincolo de hotarul marcat de tăbliţa barată cu roşu, pe care scrie „lexic“, să pătrundă pe teritoriul unde cuvintele nu au contururi şi unde numai intuiţia îl ajută să-şi îndeplinească misiunea.<br /> Trei : traducătorii acţionează adesea ca nişte pionieri, descoperă ţinuturi neumblate, le explorează, le „pacifică“, deschid drumurile pe care vor năvăli cei înghesuiţi între canoanele plicticoase ale unei lumi făurite de manualele şcolare. Tălmăcitorii cunosc şi propun noi modele, noi forme de expresie, chiar noi sintagme, cu dorinţa explicită de a împrospăta, de a revoluţiona creaţia literară şi limba vorbită.<br /> Patru sau să revenim la izvorul care alimentează acest articol: traducerea reprezintă şi o subtilă interpretare critică. O exemplicare face mai mult decât o mie de vorbe : cunosc un poet maghiar, bun cunoscător al limbii române, care mi-a mărturisit că nu l-a înţeles pe Ion Barbu până când l-a redescoperit în traducerile lui Mandics György (şi el, matematician la origine). Ar fi realizat acest lucru, dacă actul de traducere nu ar fi avut valenţe revelatoare? Eu însumi, nefiind dăruit cu harul de a înţelege toate limbile pământului, am profitat, ori de câte ori a fost posibil, de diferitele variante de traducere ale unor pasaje mai obscure, pentru a desluşi anumite înţelesuri, anumite nuanţări, anumite sugestii. Fiecare dintre traducători mi-a redat o anumită faţetă, pe care s-ar fi putut să n-o percep, privind din punctul meu de vedere; fiecare dintre ei mi-a dezvăluit opera şi mesajul ei la fel ca un critic adâncit în profunzimile aperei.<br /> Şi zic ca să închei : science-fictionul românesc cuprinde multe texte valoroase, care se cer traduse nu numai pentru a le înlesni răspândirea (mult uşurată azi de reţeaua globală de calculatoare), ci ca să le înţelegem cu adevărat.<br /><br /><br />P.S.<br /> În arhiva informaţională a cotidianului central de limbă maghiară, ROMÁNIAI MAGYAR SZÓ (Bucureşti), se găsesc în prezent (28.09.2001) următoarele traduceri din proza scurtă românească de anticipaţie:<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/99maj/r990501c<br /> Egy régimódi almafa (György GYÖRFI-DEÁK: Un măr de modă veche)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/00jan/r000129t.htm<br /> Az ájtatosság csalfa ösvényén (Mircea CĂRBUNARU: Calea amăgitoare a smereniei)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/00jan/r000129t.htm<br /> Erdei jelenet, színpadon (Dorin DAVIDEANU: În pădure, scena)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/00jan/r000129t.htm<br /> A félrelépés (Lucian IONICĂ: Greşeala)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010901t.htm<br /> A csatornanyílások (Liviu RADU: Gurile de canal)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010901t.htm<br /> A karóra (Liviu RADU: Ceasul)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010908t.htm<br /> Missa solemnis (György GYÖRFI-DEÁK: Missa solemnis)<br /><br /> http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010922t.htm<br /> Az elveszett America (Ovidiu BUFNILĂ: America pierdută) <br /><br /><br /><br /><br /><br />APOCALIPS SF: IMAGINAREA DEZASTRULUI<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> După cum scriu ziarele în ultima vreme, în urma dezastrului „apocaliptic“ de la New York (11 septembrie 2001) studiourile din Hollywood au pus în carantină acele „filme cu dezastre“ („disaster movies“) produse până atunci din abundenţă. «Ţinând seama de grava traumatizare a populaţiei, cele mai multe studiouri de la Hollywood au decis să nu se grăbească să realizeze vreun film pe seama atentatelor teroriste petrecute săptămâna trecută în Statele Unite, informează Mediafax. „Subiectul mi se pare prea sensibil în acest moment [...]“, a declarat Lea Porteneuve, reprezentant al studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer. „Cred că America are nevoie de timp să-şi revină, înainte ca noi să încercăm să dăm un chip acestei tragedii într-un film.“» (Ziarul Financiar de vineri, 21 septembrie 2001, pag. 4).<br /> Într-adevăr, „nimic nu va mai fi la fel ca înainte“, cum s-a spus chiar din acea funestă zi, deja nimic nu mai este la fel ca înainte. Atâta doar că, în ce le priveşte, studiourile din Hollywood mai au şi alt motiv să nu se grăbească: acele „disaster movies“ pe care se abţin acum a le face, le-au şi făcut deja, şi nu de azi, de ieri, ci de decenii. („Stahanovism“ american: şi-au „îndeplinit şi depăşit norma“ până în 2001 încă din anii '50 - '60 ai secolului trecut...)<br /> Constatare valabilă inclusiv - dacă nu chiar prioritar - şi pentru filmul de science-fiction, ce manifestă o adevărată afinitate congenitală pentru „dezastru“, pentru „cataclism“, pentru coliziune, deflagraţie şi fulminaţie - într-un cuvânt, pentru „căderea“ complexională.<br /> Dar, să nu uităm, dezastrele de tot felul sunt omniprezente în film, în general, nu numai în filmele SF, posibilităţile nelimitate de vizualizare - prin trucaje, „efecte speciale“, filmări combinate şi „efecte de montaj“, mai nou şi prin simulare pe computer - constituind o ispită în plus pentru cineaşti, ispită în faţa căreia scriitorii, dispunând, ca principală resursă specifică, de verbalizare, nu de vizualizare, rămân, volens-nolens, imuni. Un specialist în domeniul filmului SF, John Brosnan (n. 1947). susţine chiar, în prestigioasa Enciclopedie a lui Peter Nicholls şi John Ciute, de atâtea ori citată şi cu alte ocazii, că “practic, impactul emoţional al celor mai multe filme cu dezastre nici nu e ştiinţificţional, obiectivul lor fiind de a genera un thrill emoţional prin intermediul dezastrului însuşi, mai degrabă decât prin investigarea cauzelor şi efectelor“, astfel încât aceste „disaster movies“ constituie doar „o clasă marginală de filme SF, [...] care de regulă se opresc asupra unor evenimente ce încă nu s-au întâmplat efectiv, dar s-ar putea întâmpla, plauzibil, în viitorul apropiat“. (The Encyclopedia of Science Fiction, ed. I, 1979, p. 186; ed. II , 1993, p. 363; în prima ediţie, autorul australian prefera un cuvânt francez, „frisson“, în locul englezescului „thrill“, consacrat în terminologia cinematografică.) Dar despre estetica „dezastrului“ şi a „coliziunii“ în filmul SF - ceva mai încolo şi mai pe larg.<br /> Este un fapt că „filmul cu dezastre“ nu e în mod necesar un film de science-fiction. Naufragiul transatlanticului Titanic (1912) a fost reconstituit, documentar sau ficţional, în atâtea filme (ultima dată în 1997, în regia lui James Cameron) şi, pe urmele Titanicului, atâtea naufragii şi catastrofe maritime ne-au fost oferite vizual, pe marele şi pe micul ecran. Unul dintre acestea, unul dintre cele mai faimoase, a rulat cu ani în urmă şi pe ecranele noastre: Aventura lui „Poseidion“ (The Poseidon Adventure, 1972, cu Gene Hackman într-un memorabil rol de preot), film regizat de Irwin Allen, ca şi continuarea lui, Dincolo de aventura lui „Poseidon“ (Beyond the Poseidon Adventure, 1979). Irwin Allen (1916-1991) este, de altfel, un regizor care şi-a legat cu predilecţie numele de acest gen, ilustrat şi de alţii, desigur, el singur având însă la activ un întreg ciclu de „disaster movies“, pe cele mai diverse pretexte: Infernul din zgârie-nori (The Towering Inferno, 1974), care a rulat, şi acesta, pe ecranele din România şi care a fost frecvent invocat, după 11 septembrie 2001, ca o funestă premoniţie; apoi, tot în regia lui Irwin Allen, The Swarm (1978), When Time Ran Out... / Earth's Final Fury (1980), Flood! (1976), Fire! (1977), Cave-In (1979) - ultimele trei fiind fiime de televiziune.<br /> Vorbind acum despre sciance-fiction, s-ar părea că nu prezintă un interes specific, în această ordine de idei, atâtea naufragii pe mare şi scufundări de vapoare, sau deraieri de trenuri, sau prăbuşiri de avioane (sau de dirijabile: cazul celebrului Hindenburg, care-a ars în câteva minute, cu pasageri cu tot, în 1937, în faţa ochilor consternaţii ai celor veniţi să-i întâmpine la aterizare, la Lakehurst, New Jersey), sau prăbuşiri de diguri şi baraje, urmate de inundaţii catastrofale şi torente de noroi, sau uragane şi tornade, sau tsunami, valuri oceanice uriaşe, ca nişte pereţi de apă înalţi de zeci de metri, care vin din larg şi se prăbuşesc peste cei de pe ţărm, sau incendii infernale la zeci şi sute de metri înălţime, de unde minusculi bipezi preferă să se arunce în gol decât să ardă de vii, sau explozii de tot felul (bombe, centrale nucleare, rezervoare de petrol, terestre sau plutitoare etc.), sau avalanşe şi alte diverse accidente în munţi, sau invazii de animale mai mult sau mai puţin malefice şi ostile: păsări în The Birds (1963), celebrul film al lui Alfred Hdtchcock, după nuvela din 1952 a scriitoarei Daphne Du Maurier; albine sălbatice în The Swarm (1978), filmul lui Irwin Allen; furnici gigantice în Them! (1954), film regizat de Gordon Douglas, lipitori, tot gigantice, în Attack of the Giant Leaches (1960),<br />film al lui Roger Corman; peşti carnivori în Piranha (1978), film al aceluiaşi Roger Corman ş.a.m.d.; sau alte şi alte catastrofe, cataclisme şi dezastre, câte au putut trece prin mintea şi prin imaginaţia scriitorilor, scenariştilor, regizorilor. Cum spunea John Brosnan, multe din acestea nu privesc în nici un fel filmul SF, întrucât „obiectivul lor este de a genera un thrill, un frison emoţional prin intermediul dezastrului însumi, mai degrabă decât prin investigarea cauzelor şi efectelor.<br /> Există însă şi un repertoriu de filme în care dezastrului îi este certamente conferită şi o dimensiune sau o inflexiune ştiinţificţională, un timbru specific şi distinct, de neconfundat. Lista ar putea începe chiar cu Păsările (The Birds, 1963) lui Alfred Hitchcock, sau cu Roiul (The Swarm, 1978) lui Irwin Allen, care au rulat şi pe ecranele noastre. Mai înainte au fost, însă, „disaster movies“ precum La fin du monde (1931, scenariul şi regia Abel Gance, după romanul omonim din 1893-1894 al lui Camille Flammarion) , sau Deluge (1933, regia Felix E. Feist, după romanul omonim din 1928 al lui S. Fowler Wright), sau When Worlds Collide (1951, regia Rudolph Maté, după romanul omonim din 1933 al lui Philip Wylie şi Edwin Balmer), sau The War of the Worlds (1938, faimosul scenariu radiofonic al lui Orson Welles; 1953, film regizat de Byron Haskin - ambele după romanul omonim din 1898 al lui H. G. Wells), sau The Day the Earth Stood Still (1951, regia Robert Wise) , The Day the World Ended (1956, regia Roger Corman), The Day the Earth Caught Fire (1956, re-gia Val Guest), The Day of the Triffids (1963, regia Freddie Francis , după romanul omonim din 1951 al lui John Wyndham), The Submersion of Japan / Nippon Chinbotsu (1973, regia Shiro Moritani), pentru a ajunge în zilele noastre, după alte două decenii la fel de „dezastruoase“ şi „catastrofice“, cu Waterworld (1993, regia Kevin Costner) sau Independence Day (1996, regia Roland Emmerich), încă proaspete în memoria tuturor.<br /> Pe un curs afluent converg înspre „dezastru“ la fel de popularele „filme cu monştri“, acele „monster movies“ a căror serie începe cu King Kong (1933), modelul „clasic“ al acestui „gen“, şi continuă cu marele boom al „filmelor cu monştri“ în America anilor '50: The Thing / The Thing from Another World (1951), The Beast from 20.000 Fathoms (1953), Them! (1954), Monster from the Ocean Floor (1954 ), Beast with a Million Eyes (1955), Night of the Blood Beast (1958), War of the Colossal Beast (1958), Beast from Haunted Cave (1959), It Came from Outer Space (1953), It Came From Beneath the Sea (1955), It Conquered the World (1956), It! The Terror from Beyond Space (1958), The Creature from the Black Lagoon (1954), Revenge of the Creature (1955), The Creature Walks among Us (1956), The Creature from Another World (1959), Creature from the Haunted Sea (1961), The Black Scorpion (1957), The Deadly Mantis (1957), Attack of the Crab Monsters (1957), Attack of the Giant Leaches (1960), Reptilicus (1962), ş.a.m.d., la care n-a întârziat să riposteze „concurenţa“ japoneză, prin monştri încă şi mai exotici: Gojira / Godzilla (o lungă serie de 16 filme, între 1954 şi 1985), Mosura / Mothra (5 filme, între 1961 şi 1968), Gamera (7 filme, între 1966 şi 1971). Situaţi pe panta descensională, coborâtoare a scării de magnitudini complexionale din Univers, toţi aceşti monştri, şi alţii încă, se asociază strâns şi organic cu „dezastrul“, cu catastrofa, cu „apocalipticul“, cu „sfârşitul lumii“.<br /> Iar dacă dezastrele „domestice“, curente, din „lumea reală“, amintite mai înainte şi frecvente în filme de tot felul şi de toată mâna, nu au nimic în comun cu SF-ul, există însă şi câteva feluri de „dezastre“ (dezastrul nuclear, dezastrul ecologic, dezastrul bacteriologic, dezastrul genetic) care, nefiind curente încă în „lumea reală“, dar anticipate ficţional pentru un viitor nu prea îndepărtat, aparţin cu certitudine SF-ului: post-holocaustul de după războiul nuclear, din filme ca Ultimul ţărm (On the Beach, 1959, regia Stanley Kramer, după romanul omonim din 1957 al lui Nevil Shute, cu Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire, Anthony Perkins ş.a. în distribuţie), sau Ziua de după (The Day After, 1983, regia Nicholas Meyer); sau Planeta maimuţelor (Planet of the Apes, 1968, regia Franklin J. Schaffner. cu Charlton Heston în rolul principal; film turnat după romanul La planéte des singes (1963) de Pierre Boulle, cu 4 continuări între 1969 şi 1973); războiul electronic global, dus de super-computere, din Colossus. The Forbin Project (1969, regia Joseph Sargent) sau Jocuri de-a războiul (Wargames, 1983, regia John Badham); dezastrul ecologic din Nici măcar un fir de iarbă (No Blade of Grass, 1970, regia Cornel Wilde, după un roman din 1956 al lui John Christopher); dezastrul ecologic şi economic cauzat de suprapopulare, din Soialimentul verde (Soylent Green, 1973, regia Richard Fleischer, după un roman din 1966 al lui Harry Harrison, Make Room! Make Room!, cu Charlton Heston, Edward G. Robinson ş.a.); dezastrul microbiologic din Germenul Andromeda (The Andromeda Strain, 1971, regia Robert Wise, după romanul omonim din 1969 al lui Michael Crichton); dezastrul ecologic şi genetic cauzat de radiaţii nucleare, din Ziua când vin peştii (The Day the Fish Came Out, 1967, regia Michael Cacoyannis) şi din Observatorii Zilei de Apoi (Doomwatch, 1972, regia Peter Sasdy); dezastrul geologic din Cutremur (Earthquake, 1974, regia Mark Robson) ş.a.m.d.<br /> Un mai subtil raport între real şi imaginar, o mai frapantă juxtapunere a „susului“ şi „josului“ complexional diferenţiază aceste „filme SF cu dezastre“ de „filmele cu dezastre“ pur şi simplu.<br /><br /><br /><br /><br /><br />APOCALIPS SF: ESTETICA DEZASTRULUI<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> În 1965, când, cu celebritatea şi prestigiul de care deja se bucura, Susan Sontag (n.1933) s-a aplecat, într-unul dintre sagacele-i eseuri, asupra filmului SF, multe din titlurile care, fac azi faima genului nu existau încă, inclusiv magnificul 2001 - O odisee spaţială (1968) cel mai bun film SF realizat vreodată. Existau, însă, multe din filmele „cu dezastre“ şi cu „sfârşitul lumii“ enumerate mai înainte şi, generalizând de pe această bază, Susan Sontag avea toate temeiurile să-şi intituleze eseul Imaginaţia dezastrului („The Imagination of Disaster“,în vol. Against Interpretation, 1966) şi să afirme, în concluzia lui, că „toate aceste filme se află în complicitate cu oribilul“:<br /> «Ele îl neutralizează, după cum am spus. Nu e aici nimic mai mult, poate, decât modul în care orice artă îşi poartă auditoriul într-un cerc al complicităţii cu lucrul reprezentat. Dar în aceste filme avem de-a face cu lucruri care (strict literal) se refuză gândirii. [...]<br /> Am în vedere trauma suferită de toată lumea la mijlocul secolului al XX-lea, când a devenit evident că, de-acum şi până la sfârşitul istoriei omeneşti, orice fiinţă umană îşi va duce viaţa sa individuală nu doar sub ameninţarea morţii individuale, ceea ce e sigur ca moartea, dar şi sub apăsarea a ceva aproape insuportabil sub aspect psihologic - o stingere colectivă şi o prefacere în cenuşă ce poate veni în orice clipă, virtualmente fără nici un preaviz.<br /> Din punct de vedere psihologic, imaginaţia dezastrului nu diferă prea mult de la o perioadă istorică la alta. Dar din punct de vedere politic şi moral, diferă, [...]<br /> Epoca noastră este realmente o epocă a extremelor. Pentru că noi trăim în permanenţă sub ameninţarea a două destine în aparenţă diferite, dar la fel de înfricoşătoare: o banalitate de necontenit şi o teroare de neconceput. Ficţiunea, imaginaţia literară şi cinematografică, este aceea care, servită în porţii copioase de către artele cu largă audienţă, îngăduie celor mai mulţi oameni să facă faţă acestor spectre gemene. Pentru că, un serviciu pe care ficţiunea, imaginarul („fantasy“) ni-l poate face este să ne ridice deasupra insuportabilei platitudini şi totodată să ne distragă atenţia de la spaime - reale sau anticipate - printr-o evaziune în situaţii pline de exotism şi de pericol, dar care în ultimul moment se sfârşesc cu bine. Dar un alt lucru pe care ficţiunea îl poate face este să normalizeze ceea ce psihologic e insuportabil, făcându-ne astfel să ne obişnuim cu el. în primul caz, ficţiunea înfrumuseţează lumea, în cel de-al doilea, o neutralizează.<br /> Imaginarul din filmele de science-fiction ne face amândouă aceste servicii. Filmele reflectă anxietăţile lumii întregi, dar servesc şi spre a le alina. Ele strecoară o stranie apatie în privinţa proceselor de radiaţie, de contaminare, de distrugere, pe care eu, în ce mă priveşte, le găsesc obsedante şi deprimante. Nivelul naiv al acestor filme diluează flagrant senzaţia de alienitate, de altfelitate, apelând la familiarul cel mai rudimentar, în special dialogurile din cele mai multe filme de science-fiction, care sunt de o banalitate monumentală dar nu o dată mişcătoare în felul ei, conferă acestor filme un minunat haz involuntar. Replici precum „Vino iute, e un monstru în cada din baie!“, „Trebuie să facem ceva, n-o putem lăsa aşa“, „Un moment, Profesore, e cineva la telefon“, „Dar e de necrezut“, ca şi vechea replică americană, atât de mult încercată şi oricând de nădejde, „I hope it works!“ („Sper c-o să meargă!“) - produc ilaritate în contextul holocaustelor pitoreşti şi asurzitoare de pe ecran. Si totuşi, aceste filme cuprind în ele şi ceva extrem de dureros şi de grav.»<br /> De unde, atunci, o altă concluzie, aceea că „imaginile dezastrului în science-fiction constituie, mai presus de orice, o emblemă a unei reacţii inadecvate“ (subl.aut.), o expresie a „inadecvării cu care cei mai mulţi oameni reacţionează la spaimele şi terorile de neasimilat care le otrăvesc conştiinţa“?<br /><br /> “Estetica distrugerii“<br /> «Interesul acestor filme, pe lângă considerabila lor doză de farmec cinematografic, constă în această intersectare între produsele unei arte comerciale naive şi în mare măsură pervertite, pe de o parte, şi cele mai profunde dileme ale situaţiei contemporane, pe de alta.»<br /> Oare nu apare inadecvată această reacţie tocmai pentru că este examinată preponderent în planul realului, în termenii psihologiei şi ai moralei, şi aproape deloc în planul imaginarului, în termenii esteticii?<br /> Este evident că Susan Sontag favorizează, în abordarea filmului SF, perspectiva psihologică şi perspectiva etică, în defavoarea celei estetice. Iar focarul în care converg abordarea psihologică şi cea etică este aşa-numita „wishful thinking“, compensarea în reverie şi în imaginaţie a unor dorinţe imposibil de realizat ca atare în viaţa reală, şi în consecinţă refulate. Ademenind pe spectator cu permisiunea defulării unor impulsuri „crude sau cel puţin amorale“ precum „belicozitatea“ şi pornirile destructive, filmul SF ar oferi un debuşeu „moralmente acceptabil“ acestor impulsuri inavuabile, permiţând consumarea lor în imaginar şi o „exonerare de obligaţiile normale“. Această „extremă simplificare morală“ a filmului SF, chiar şi întoarsă pe dos şi convertită în „aspiraţia spre pace sau cel puţin spre coexistenţă paşnică“, nu este totuşi suficientă pentru a explica „plăcerea“ şi „delectarea estetică a suferinţei şi dezastrului“ , nu ajunge pentru a edifica pe ea o „estetică a distrugerii“ , pe care o vizează Susan Sontag (sintagma îi aparţine).<br /> Enunţată ca deziderat, o astfel de „estetică a distrugerii“ („the aesthetics of destruction“) este perfect legitimă şi posibilă, din moment ce, pe bună dreptate constată Susan Sontag, „filmul de science-fiction are o strânsă legătură cu estetica distrugerii, cu frumuseţile specifice care pot fi gustate atunci când se dă frâu liber devastării şi se face totul ţăndări“ („the science fiction film is concerned with the aesthetics of destruction, with the peculiar beauties to be found in wreaking havoc, making a mess“), iar „tocmai imaginile distrugerii sunt acelea în care rezidă nucleul unui bun film de science-f iction“, mergând chiar şi până la limita la care se poate susţine cu şanse de adevăr că „filmele de science-fiction nu sunt filme despre ştiinţă, ci despre dezastru, care este unul dintre cele mai vechi subiecte ale artei“.<br /> Dar pentru a deveni efectivă o astfel de virtuală „estetică a distrugerii“, ar mai trebui precizat că acele „frumuseţi specifice“ („peculiar beauties“) nu sunt, totuşi, de natura frumosului, ci de natura sublimului, şi ar mai trebui introduşi în ecuaţie doi factori - ficţionalitatea şi negativitatea - definitorii în sublim. Numai astfel devine logic coerentă şi esteticeşte inteligibilă acea „neutralizare“ a spaimei, a ororii, a terorii, pe care Susan Sontag însăşi recunoaşte că filmul SF o poate mijloci. Regimul de ficţionalitate asigură deversarea trăirii psihologice şi a normei etice din planul realului în planul imaginarului, asigură consumarea în imaginar a negativităţii momentului (spaima, oroarea, teroarea, depresia, eventual culpabilitatea impulsului sau dorinţei etic inavuabile), negativitate preschimbată în pozitivitate prin această dialectică a ficţiunii care poate face ca distrugerea, coliziunea, deflagraţia, anihilaţia, prefacerea în ţăndări, în praf, în moloz, în cenuşă, în vid ş.a.m.d. să ne ofere un spectacol, o privelişte care - spunea Kant - „cu cât este mai înfricoşătoare, cu atât devine mai atrăgătoare“, iar „umanitatea rămâne neînjosită în persoana noastră, deşi omul ar fi învins de acea putere“ (v. Critica facultăţii de judecate / Kritik der Urteilskraft, 1790; ed.rom. 1981, pp. 155-156). Pare mai complicat, şi totuşi e mai simplu.<br /><br /> O „estetică a coliziunii“<br /> Imaginaţia dezastrului, acest eseu semnat în 1965 de Susan Sontag, era considerat „de-acum clasic“ în 1980 de către Vivian Carol Sobchak (n.1940), autoarea unei cărţi de teorie a filmului SF considerată, la rândul ei, în 1993, în The Encyclopedia of Science Fiction, „printre cele mai sofisticate analize ale filmului SF publicate până acum“ (Peter Nicholls): The Limits of Infinity. The American Science Fiction Film 1950-1975, carte republicată în 1987 într-o a doua ediţie, extinsă şi adusă la zi: Screening Space. The American Science Fiction Film. Într-un subcapitol intitulat „The Alien and the Familiar: The Aesthetics of Collision“, autoarea repune în discuţie întreaga problematică a „esteticii distrugerii“ („the aesthetics of destruction“) discutată anterior de Susan Sontag. Principala teză susţinută, în această privinţă, de Vivian Carol Sobchak este că<br /> «Atât crearea cât şi declanşarea tensiunii emoţionale în aceste filme se realizează în egală măsură prin introducerea şi culminaţia cinematografică a unui paradox vizual şi perceptual: coexistenţa realului şi a fictivului („the fake“) în acelaşi cadru, în aceeaşi secvenţă, în acelaşi context şi la acelaşi moment al timpului de pe ecran şi al aşteptării spectatorului. Desconsiderate de cele mai multe ori şi definite prioritar prin efigia acelei Creaturi („The Creature“) monstruoase al cărei singular destin iconic pare a fi confruntarea cu civilizaţia urbană, această categorie de filme SF, aici în discuţie, se mişcă înspre o simultană (subl. aut.) coliziune şi complicitate („collision and collusion“) între ceea ce este real şi ceea ce este născocit („faked“), între ceea ce ştim că este fapt (oraşul Washington, în filmul Pământul contra Farfuriilor Zburătoare / Earth vs. The Flying Saucers, 1956 sau Roma, în filmul 20 Milioane de Mile până la Pământ / 20 Million Miles to Earth, 1957) şi ceea ce ştim că este ficţiune (respectivele farfurii zburătoare şi monstrul venusian Ymir).»<br /> Argumentându-şi această teză, autoarea se distanţează de viziunea preponderent extraestetică (etică şi psihologică) pe care o adoptase anterior Susan Sontag, ceea ce, incontestabil, este un câştig, un progres în direcţia unei abordări mai adecvate, sub raport estetic, a problemei; totodată, însă, Vivian Carol Sobchak se distanţează uneori şi de concretul faptelor (filmelor) pe care le abordează, de însăşi baza, aşadar, pe care-şi edifică generalizarea:<br /> «Acel ceva spre care ne mişcăm, de care suntem însetaţi, în asemenea filme, acea satisfacţie pe care o găsim în ele rezidă în realizarea cinematografică a unei acţiuni imaginare (subl. aut.) ce intervine în ceea ce pare a fi un spaţiu real (idem) certificat ca atare. După cum arată teoreticianul de film Andre Bazin într-un notoriu eseu, „The Virtues and Limitations of Montage“ (Virtuţile şi servituţile montajului). „Dacă este ca filmul să fie împlinit estetic în sine, avem nevoie să credem în realitatea a ceea ce se întâmplă pe ecran, ştiind în acelaşi timp că ea este măsluită.“ Ficţiunile din aceste filme, dimpreună cu capacitatea lor de-a ne procura plăcere, „îşi derivă semnificaţia lor deplină din integrarea între real şi imaginar“. Creatura, cu alte cuvinte, apare întreţesută şi impregnată în scenele reale. Ceea ce procură atâta satisfacţie în climaxul vizual al unor asemenea filme nu este pur şi simplu actul în sine al distrugerii, al fărâmării în ţăndări, iar acel catharsis şi acea plăcere estetică pe care Susan Sontag le sugerează sunt un rezultat al faptului de a fi puşi în situaţia „să participăm la trăirea în imaginar prin chiar intermediul morţii cuiva şi, mai mult, prin intermediul morţii unor mari oraşe şi prin distrugerea umanităţii însăşi“. Efectul de catharsis, aşa imprecis cum este el definit în zilele noastre, poate fi furnizat şi de filme ce n-au nimic de-a face cu science--fiction-ul. Iar spargerea şi fărâmarea în ţăndări, cu satisfacţia scatologică ce o însoţeşte, nu este, de asemenea, un apanaj rezervat exclusiv pentru science-fiction: mărturie stau, în acest sens, întregul concept al distrugerii pe-ntrecute („the demolition derby“) şi puhoiul de filme „cu dezastre“ care ne aduc în faţa ochilor transatlantice răsturnându-se cu fundu-n sus (aluzie probabilă la The Poseidon Adventure, 1972, al lui Irwin Allen, şi la continuarea acestui faimos film, Beyond the Poseidon Adventure, 1979 - n.n.) sau zgârie-nori arzând în flăcări şi năruindu-se în praf şi moloz (aluzie, iarăşi probabilă, la The Towering Inferno, 1974, al aceluiaşi Irwin Allen - n.n.).<br /> Există, însă, şi o satisfacţie procurată exclusiv de filmul de science-fiction, satisfacţie ce se desprinde din combinaţia celor două cuvinte antitetice care-l compun: „science“ şi „fiction“, ştiinţă şi ficţiune. Satisfacţia provine din faptul de a vedea integrarea vizuală a ceea ce este efectiv real („actual“) şi a ceea ce este imposibil, şi aceasta în acelaşi cadru de film, în aceeaşi secvenţă; după cum provine şi din abilitatea celui ce creează filmul de-a ne face să suspendăm neîncrederea noastră exact în momentul în care ne întrebăm cu uimire: „Oare cum au mai făcut-o şi pe asta?“ [...]<br /> Prin urmare, uimirea pricinuită de această concomitentă coliziune şi complicitate vizuala („by this simultaneous visual collision and collusion“) nu provine neapărat din acea „estetică a distrugerii, [din] frumuseţile specifice care pot fi gustate atunci când se dă frâu liber devastării şi se face totul ţăndări“ , aşa cum Susan Sontag sugerează că s-ar întâmpla. Distrugerea şi răvăşeala haotică doar contribuie la senzaţia de uimire („the wonder“), nefiind însăşi sursa acesteia. Desigur, imaginile distrugerii, urmărite pe ecran, procură o deosebită plăcere şi satisfacţie, dar ele nu-şi datorează eficienţa estetică juxtapunerii dintre real şi fictiv. Un vulcan în erupţie văzut într-un film documentar ne poate procura o satisfacţie estetică similară cu aceea prilejuită de năruirea oraşului Tokyo în filmul Godzilla.»<br /> Aici, Vivian Carol Sobchak face o jumătate de pas înapoi, după ce tocmai recuperase pentru demonstraţie statutul de ficţionalitate al efectelor în discuţie; fără a fi recuperat, însă, (şi aici rezidă, poate, explicaţia pasului înapoi) şi negativitatea acestor efecte, negativitate care trimite la conceptul de sublim, al cărui atribut este. Prin ficţionalitatea lor intrinsecă, scenele de acest fel din filmele SF preschimbă negativitatea, ce le este tot intrinsecă, în pozitivitate, preschimbă suferinţa în plăcere (pleasure in pain), ating plăcerea tocmai prin neplăcere (Lust durch Unlust). Pentru a restitui acestui angrenaj estetic al sublimului toate articulaţiile fără de care nu poate funcţiona, explicaţia furnizată de Vivian Carol Sobchak („coexistenţa realului şi a fictivului în acelaşi cadru“), deşi incipient valabilă, finalmente nu mai este suficientă, nici estetic, nici măcar logic: ea poate servi, eventual, doar ca „gen proxim“ al definiţiei, nicidecum însă ca „diferenţă specifică“. Aceasta din urmă poate fi însă găsită, de exemplu, în ceea ce am numit mai înainte „cădere complexională“ sau „colaps complexional“, procedeu a cărui arie de operare se circumscrie şi ea, cu stricteţe, în perimetrul statutului de ficţionalitate postulat de Vivian Carol Sobchak. Aşadar, nu orice fel de „coexistenţă a realului cu imaginarul în acelaşi cadru“ este definitorie pentru filmul SF, ci numai aceea în care cadrul este umplut cu o juxtapunere între două ordine mult distanţate de magnitudini complexionale: palierul de pe care se produce căderea (forme de viaţă complexe şi fragile, eminamente umane) şi palierul până la care se cade (efectele concrete ale distrugerii, ale destructurării, ale dezagregării şi decorpuscularizarii, ceea ce se întâmplă concret atunci când „se dă frâu liber devastării şi se face totul ţăndări“). Pentru că juxtapuse („brought together in the same frame“, spune Vivian Carol Sobchak) apar nu numai „ceea ce este efectiv real şi ceea ce este imposibil“; coexistă în acelaşi cadru nu doar „realul“ şi „fictivul“ - „elemente separate anterior prin montaj“; juxtapuse ficţional şi coexistente în aceeaşi secvenţă şi în acelaşi cadru de film apar şi ordine de magnitudini - complexionale, aici, dar în alte cazuri pot fi şi spatiale, şi temporale - separate anterior de însăşi „experienţa realului“, de însăşi cunoaşterea curentă a scării efective de magnitudini din „Iumea reală“, „aşa cum o ştim“. Cel mai mult se apropie Vivian Carol Sobchak de această înţelegere a lucrurilor atunci când spune că<br /> «Senzaţia de uimire din această ultimă categorie de filme provine dintr-o sursă vizuală încă şi mai particulară decât distrugerea însăşi, o sursă datorată unei juxtapuneri ce creează incongruenţă. (subl. aut.)»<br /> Această „incongruenţă“, însă, ea o înţelege tot în termenii „genului proxim“, nu în termenii „diferenţei specifice“, ca juxtapunere generică între real şi fictiv, iar nu ca juxtapunere specifică între ordine de magnitudini, fie acestea reale sau imaginare.<br /> Fără introducerea în ecuaţie a acestor factori, explicaţia se va opri fatalmente undeva la jumătatea drumului, cum se întâmplă şi în cazul de faţă, cu rezultatul logic, pentru autoare, de a se vedea constrânsă a renunţa tocmai la „miezul“ fenomenului, condusă de propriile-i raţionamente până la şi dincolo de pragul unde va respinge şi va arunca peste bord tocmai principalul atú al filmului de science-fiction, căruia i se consacră: acel „sense of wonder“ generat prin colaps complexional, prin spectacolul ficţional al „spargerii şi fărâmării în ţăndări“, al combustiei în flăcări, al detunării în deflagraţii, al prefacerii în praf şi cenuşă, al volatilizării şi anihilării în vid etc. etc. - pe scurt, prin „estetica distrugerii“ (Susan Sontag), prin „estetica coliziunii“ (Vivian Carol Sobchak) - o „coliziune“- însă, mai directă, mai concretă decât aceea, sofisticată, avută în vedere de autoarea de dincolo de Ocean. Ce altceva, oare, decât o astfel de renunţare sau aruncare peste bord, înseamnă a susţine, aşa cum face Vivian Carol Sobchak, că «uimirea pricinuită de această concomitentă coliziune şi complicitate vizuală nu provine neapărat din acea „estetică a distrugerii, [din] frumuseţile specifice care pot fi gustate atunci când se dă frâu liber devastării şi se face totul ţăndări“, aşa cum Susan Sontag sugerează că s-ar întâmpla» (şi pe bună dreptate, îmi permit să adaug - n.n. CR), ori a susţine, în continuare, că «demoliţia, destrucţia şi fărâmarea în ţăndări („the wrecking“) nu sunt esenţiale pentru senzaţia de uimire („the wonder“) generată de conţinutul incongruent al imaginilor de pe ecran»?<br /><br /> Estetica sublimului<br /> Ar fi, desigur, fastidios şi de prisos a repeta în acest context (deşi se potriveşte perfect contextului) întreaga demonstraţie care-l conducea pe Immanuel Kant, cu peste două secole în urmă, la concluzia că priveliştea stihiilor naturii şi a cataclismelor geologice sau a peisajelor cosmice „cu cât este mai înfricoşătoare, cu atât devine mai atrăgătoare“, prin dialectica ficţionalităţii şi negativităţii din sublim. Câteva raţionamente kantiene, totuşi, pentru limpezimea lor de cristal incasabil şi imperisabil, cu gândul la ce se întâmplă sub ochii noştri azi:<br /> «Însă noi putem considera înfricoşător un obiect, fără să ne fie frică de el. Aceasta se întâmplă când considerăm obiectul astfel încât doar gândim cazul în care am vrea să ne opunem lui şi orice opoziţie ar fi cu totul zadarnică. [...]<br /> Cel care se teme nu poate judeca sublimul naturii, aşa cum cel care este dominat de înclinaţie şi dorinţă nu poate judeca frumosul. El evită priveliştea unui obiect care-i inspiră teamă şi este imposibil ca într-o spaimă reală să aflăm satisfacţie. De aceea agreabilul provenit din depăşirea unei dificultăţi se numeşte bucurie, însă aceasta, fiind o eliberare de un pericol, este o bucurie însoţită de hotărârea de a nu ne mai expune niciodată acestuia; şi, întrucât nici măcar nu ne putem gândi cu plăcere la senzaţia trăită atunci, este exclus că vom căuta noi înşine prilejul de a o reînnoi.<br /> Stâncile îndrăzneţ aplecate şi ameninţătoare, norii de furtună care se îngrămădesc pe cer şi care înaintează cu tunete şi fulgere, vulcanii la apogeul puterii lor distrugătoare, uraganele cu pustiirea pe care o lasă în urmă, oceanul nemărginit cuprins de furie, o cascadă înaltă a unui fluviu mare ş.a.m.d. arată, în comparaţie cu forţa lor, nimicnicia capacităţii noastre de opoziţie. Dar priveliştea lor, cu cât este mai înfricoşătoare, cu atât devine mai atrăgătoare, dacă ne aflăm în siguranţă. Noi considerăm fără ezitare că aceste obiecte sunt sublime, deoarece ele înalţă tăria sufletească deasupra măsurii ei medii obişnuite şi ne permit să descoperim în noi o capacitate de opoziţie de un cu totul alt tip, care ne dă curajul să ne putem măsura cu aparenta atotputernicie a naturii.<br /> Căci, datorită nemărginirii naturii şi neputinţei facultăţii noastre de a da o măsură adecvată aprecierii estetice a mărimii asupra domeniului ei, am descoperit propria noastră limitare, dar totodată, în raţiunea noastră, o altă măsură, ne-sensibilă, care are la bază chiar acea infinitate ca unitate, măsură faţă de care orice în natură este mic; astfel am aflat deci în sufletul nostru o superioritate asupra naturii în nemărginirea ei; în acelaşi mod, forţa irezistibilă a naturii ne face să recunoaştem, ca fiinţe naturale, neputinţa noastră fizică, dar descoperă în noi facultatea de a ne considera independenţi faţă de ea şi o superioritate asupra naturii; pe aceasta se întemeiază o autoconservare total deosebită de cea pe care o atacă şi o periclitează natura din afara noastră; astfel, umanitatea rămâne neînjosită în persoana noastră, deşi omul ar fi învins de acea putere. Ca atare, în judecata noastră estetică natura este declarată sublimă nu pentru că ne provoacă frică, ci pentru că trezeşte în noi acea tărie (care nu aparţine naturii) necesară pentru a considera neînsemnat ceea ce ne îngrijorează (bunuri, sănătate şi viaţă); pe acest temei, forţa naturii (căreia îi suntem desigur subordonaţi în raport cu acele lucruri) nu mai este privită, relativ la noi şi la personalitatea noastră, ca o putere în faţa căreia ar trebui să ne plecăm atunci când este vorba de principiile noastre supreme, de afirmarea sau abandonarea lor. Aşadar, aici natura este numită sublimă doar întrucât înalţă imaginaţia, pentru a înfăţişa acele cazuri în care sufletul poate simţi sublimul propriei meniri, care este superioară naturii.<br /> Această stimă faţă de sine nu este cu nimic micşorată de faptul că trebuie să ne ştim în siguranţă pentru a simţi această satisfacţie entuziastă; faptul că pericolul nu este serios nu înseamnă (cum s-ar putea părea) că sublimul facultăţii spiritului nostru nu poate fi luat în serios. Căci satisfacţia priveşte aici doar menirea facultăţii noastre, care se dezvăluie cu acest prilej, aşa cum este predispoziţia pentru ea în natura noastră, în timp ce dezvoltarea şi exercitarea acestei facultăţi este lăsată în seama noastră şi constituie o datorie pentru noi. Şi acesta este adevărul, oricât de conştient ar putea fi omul, atunci când îşi extinde reflexia până acolo, de reala lui neputinţă prezentă.»<br /><br /><br />/ Immanuel Kant, „Analitica sublimului“, în Critica facultăţii de judecare (Kritik der Urteilskraft, 1730), trad. rom. Vasile Dera Zamfirescu şi Alexandru Surdu, 1981, pp. 137-173; pasajul citat e la pp. 155-156». /<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCIENCE-FICTION ŞI ISTORIE CONTRAFACTUALĂ (partea II)<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />- urmare din numărul trecut -<br />Cornel Robu<br /><br /> Roman istoric şi roman aloistoric<br /> Romanul istoric derivat din science-fiction rămâne propriu-zis istoric dacă autorul (precum Poul Anderson în Tristeţea lui Odin al goţilor - v. supra) optează în cele din urmă pentru anularea cronoplastiei, pentru redresarea cursului temporal în albia „reală“; sau devine roman aloistoric (ucronie, „istorie alternativă“) dacă autorul se decide să dea curs cronoplastiei, să devieze cursul temporal pe o „altă“ albie, ipotetică, neconsemnată ca atare în istoria „reală“ - cum face, ca să luăm un pandant pentru Delenda est a lui Anderson, un alt scriitor american, Richard C.Meredith (1937-1979), în romanul Vestigiile timpului (Vestiges of Time, 1978), unde cronoplastica şi contrafactuala victorie a lui Hannibal asupra Romei în anul 200 î.Chr. produce efecte irevocabile în posteritate. Un subtil joc catoptric între cele două opţiuni, o ambiguă oscilaţie între istorie şi aloistorie poate permite accesul la culmi de rafinament şi mise en abîme, la răsfrângeri în oglinzi paralele care, asemenea unui „accelerator de particule“ ficţionale, amplifică şi focalizează emisia de „sense of wonder“; cel care, cum deja am văzut cu o altă ocazie, atinge, pur şi simplu, perfecţiunea, în această auto-specularitate a timpului, este Philip K.Dick, în renumitul său roman Omul din Castelul înalt (The Man in the High Castle, 1962) - reper superlativ al ucroniei, al „istoriei alternative“ din science-fiction şi, totodată, cap de afiş în abundenta bibliografie a istoriilor apocrife, ipotetice, în care „Hitler învinge“: în articolul „HITLER WINS“ din Enciclopedia sa şi a lui Peter Nicholls, John Clute 5) face o cuprinzătoare trecere în revistă a scrierilor de acest fel, excedentară însă în contextul nostru de faţă, astfel încât ajunge să spicuim câteva titluri.<br /><br /> „Hitler învingător“<br /> Noaptea Svasticii (Swastika Night, 1937) de Murray Constantine (pseudonim al scriitoarei britanice Katharine P. Burdekin, 1896-1963) imaginează Europa după 500 de ani de la victoria nazistă, cu un Hitler zeificat tronând peste o lume în care femeile au ajuns simple animale de prăsilă. Fulgere în noapte (Lightning in the Night, 1939) de Fred Allhof (1904-1988) este, în schimb, o „future history“, o anticipaţie pe termen scurt, remarcabil confirmată de „istoria reală“: S.U.A. obţin arma nucleară înaintea Germaniei naziste şi câştigă războiul. Prima „istorie alternativă“ propriu-zisă (scrisă, deci, ulterior consumării efective a evenimentelor istorice) apare prompt, în toamna anului 1945, şi aparţine unui autor maghiar: Noi, Adolf I-ul (Mi, I. Adolf) de Lászlo Gáspár. Îi urmează, cronologic, un autor francez, Randolphe Robban, în al cărui roman Dacă Germania ar fi învins (Si l'Allemagne avait vaincu, 1950) naziştii dispun primii de bomba atomică, îşi adjudecă victoria în război, lăsând loc doar unor speculaţii dublu ucronice (ca, ulterior, la Philip K.Dick) cu privire la ce s-ar fi întâmplat în cazul unei victorii a Aliaţilor. În limba engleză, prima ucronie „cu Hitler“ este Zvonul cornului său (The Sound of His Horn, 1952) de Sarban (pseudonimul scriitorului britanic John W. Wall, 1910-1989), care inaugurează o direcţie morbid „estetizantă“, cu o atmosferă germanică tenebroasă şi apăsătoare, mitică şi paseistă (deşi plasată în viitor, la o sută de ani după ipotetica victorie); direcţie ulterior ilustrată, în cadrul sf-ului, de Keith Roberts (n.1935) cu nuvela Seara de ajun („Weihnachtsabend“, 1972) şi, în afara genului, în mainstream, de Michel Tournier (n.1924), cu romanul Regele Arinilor (Le Roi des Aulnes, 1970; trad. rom. Bogdana Savu Neuville , 1996).<br /> Victoria contrafactuală a lui Hltler în al doilea război mondial şi Anglia sub ocupaţia nazistă par să-i preocupe, cum e şi firesc, mai ales pe autorii britanici (peste temele de aloistorie americană va trebui să trecem, fiind prea numeroase şi diverse): încă în 1943, în plin război, Anthony Armstrong (1897-1976) şi Bruce Graeme dădeau glas acestei obsesii, în romanul Când au tras clopotele (When the Bells Rang). Peter Fleming (1907-1971), care în 1940 se mai amuza imaginând o paraşutare a lui Hitler în Anglia, în romanul Picat din cer (The Flying Visit), după război, în 1957, speculează contrafactual asupra unei invazii naziste, în Operation Sea Lion: The Projected Invasion of England in 1940 - An Account of the German Preparations and the British Counter-measures. Hilary Bailey (n.1936), în nuvela Căderea lui Frenchy Steiner („The Fall of Frenchy Steiner“, 1964), prezintă Londra în 1954 sub ocupaţie nazistă, cu un Hitler învingător în urma deciziei de a nu ataca Rusia. Un film britanic din 1966, făcut de doi amatori, Kevin Brownlow şi Andrew Mollo, S-a întâmplat aici (It Happened Here), prezintă rezistenţa engleză în acţiune, în 1944, sub ocupaţia germană instaurată în iulie 1940. Britanic este şi Keith Roberts (n.1935), şi tot rezistenţa anti-nazistă într-o Anglie care a capitulat în 1940 o regăsim în nuvela, deja amintită, Seara de ajun („Weihnachtsabend“, 1972). (Numele luiKeith Roberts se leagă însă, în primul rând, de o altă renumită ucronie, Pavană (Pavane, 1968), o suită de şase povestiri ce evocă elegiac şi nostalgic o Anglie rurală şi arhaică, rezultată, în zilele noastre, din asasinarea reginei Elisabeta I şi victoria Invincibilei Armada spaniole asupra flotei engleze, în 1588.) Dacă Marea Britanie s-ar fi prăbuşit (If Britain Had Fallen, 1974) de Morman Longmate este o carte de istorie contrafactuala rezultată dintr-un serial BBC, luând ca premisă aceeaşi ipotetică ocupaţie nazistă. Hltler a învins (Hitler Has Won, 1975) de Frederic Mullally (n.1920) este un roman ucronic ce se întâlneşte, în premise şi concluzii, poate independent, cu speculaţia contrafactuala (din 1961) a unui istoric profesionist, renumit, William L.Shirer (v. comentariul la romanul lui Philip K.Dick): Hitler ar fi câştigat războiul dacă ar fi pornit invazia asupra Rusiei mai devreme, în primăvara, nu în vara lui 1941. Sub numele de cod al proiectatei invazii germane asupra Angliei, Seelöwe (Leul de mare), Richard Cox reuneşte în volumul Operation Sea Lion (1975) acţiunile şi ripostele unui „joc de război“ („war game“) omonim, antrenament militar în care au simulat a se confrunta, în 1974, ofiţeri germani şi britanici acum aliaţi, sub auspiciile NATO. Trevor Hdyle (n.1940) este autorul unei trilogii, Q (1977), din care cel de-al doilea roman, Prin ochiul timpului (Q: Through the Eye of Time, 1977), ni-l prezintă pe protagonist, Christian Queghan, de profesiune „tehnician mitolog“ („Myth Technologist“), anihilând in extremis un univers paralel în care Germania nazistă cu Hitler în frunte se află în posesia armei atomice şi ameninţă să invadeze şi universul „nostru“. Din această abundentă serie „cu Hitler“, avem tradus în româneşte, dintre autorii britanici, numai pe Len Deighton (n.1929), cu romanul SS-GB: Marea Britanie sub nazişti, 1941 (SS-GB : Nazi-Occupied Britain, 1941, 1978; trad. rom. Florin Mircea Tudor, 1993): şi aici, decizia care permite Germaniei naziste să silească la capitulare Marea Britanie, în 1941, este abţinerea de-a ataca în acelaşi timp şi U.R.S.S., drept care Ribbentrop şi Molotov prezidează împreună festivitatea de exhumare a osemintelor lui Karl Marx, în cimitirul Highgate din Londra, spre a fi transferate la Moscova, în mausoleul lui Lenin, complezenţă ideologică zădărnicită de rezistenţa engleză, care aruncă în aer mormântul cu moaşte cu tot, chiar în cursul festivităţilor, antrenând astfel o sălbatică represiune germană. În romanul Operaţiunea Proteus (The Proteus Operation, 1985), James P. Hogan (n.1941) recrutează o echipă de specialişti, în Anglia nazificată a anului 1975, şi-o trimite înapoi în timp spre a corecta cronoplastic trecutul. Acelaşi Hitler victorios şi în Pui de spion (Budspy, 1987), roman semnat de David Dvorkin (n. 1943), un alt autor britanic, chiar dacă de mult rezident în S.U.A.<br /> De altfel, autorii americani de science-fiction sunt şi ei prezenţi, în număr mare, la această ucronică întâlnire cu Hitler, şi dintre ei s-a ales „campionul“ categoriei, Philip K.Dick (la care ne-am oprit pe larg cu o altă ocazie), iar pe listă mai găsim multe alte nume sonore, precum Greg Bear, David Brin, Gordon Eklund, Harlan Ellison, Fritz Leiber, Brad Linaweaver, Joanna Russ, Norman Spinrad şi alţii încă, la care n-avem acum timp să ne oprim. Să menţionăm, însă, antologia pe această temă, realizată de Gregory Benford (n.1941) în colaborare cu Martin H. Greenberg (n.1941), antologator şi bibliograf specializat: Hitler Vlctorious: Eleven Stories of the German Victory in World War II (1986). Nu este, de altfel, singura colaborare a celor doi antologatori pe teme de „istorie alternativă“ („alternate history“) sau „anticipaţie pe termen scurt“ („future history“): Nuclear War (1988), antologie într-un singur volum, dar şi alta în 4 volume: What Might Have Been? I: Alternate Empires. II: Alternate Heroes. III: Alternate Wars. IV: Alternate Americas (1989-1992), precum şi Far Futures (1995), unde anticipaţia nu mai este, evident, „pe termen scurt“, împreună cu un alt exeget şi antologator sf, Charles G. Waugh (n.1943), Martin H. Greenberg a mai scos în 1986 şi antologia Alternative Hlstories: Eleven Stories of the World as It Might Have Been, care include şi o cuprinzătoare bibliografie a temei, întocmită de Barton C. Hacker şi Gordon B.Ghamberlain 6). Şi o ultimă menţiune pentru un autor german (austriac, de fapt) care a frecventat tema: Otto Basil (1901-1983), cu romanul De-ar fi ştiut Führer-ul (Wenn das der Führer wüsste, 1966), unde Hitler a câştigat al doilea război mondial cu prima bombă atomică, iar urmaşul său din anii '6O, Ivo Köfler, îl declanşează pe al treilea.<br /> De ce am stăruit atâta (şi încă ar mai fi fost...) asupra acestor „istorii cu Hitler“, la urma urmelor sufocante? Pentru a pune în evidenţă, ca şi în cazul lui Napoleon sau al altor arhicunoscute „vedete“ ale istoriei, o condiţie ca-şi-subînţeleasă a ucroniei, a „istoriei alternative“: istoria pe care ea o „contrazice“, prin contrast cu care se constituie în ansamblu şi în detalii, trebuie neapărat să fie o istorie „reală“, consemnată şi cunoscută ca atare, de preferinţă cât mai cunoscută. Pentru că altfel, dacă acest „zid“ al realului de care ficţiunea „dă cu capul“ nu e destul de masiv şi de contondent, capul nu se sparge şi n-am făcut nimic: mai precis, şi renunţând la registrul figurat, nu se amorsează efectul decisiv prin care principiul antropic al timpului este întors împotriva lui însuşi şi pus să se anuleze singur, i să se „spargă“ prin impact cu sine însuşi.<br /> Profunde raţiuni estetice, aşadar, şi nu vreo perversă atracţie morbidă, sadică ori masochistă, explică, printre altele, extrema abundenţă a cărţilor în care „Hitler învinge“. Dacă Hitler a ajuns campionul absolut al cronoplastiilor şi ucroniilor din science-fiction (vice-campion fiind Napoleon, şi din aceleaşi motive), faptul se explică nu prin niscaiva suspecte raţiuni ideologice ori politice, ci prin inobiectabile raţiuni estetice, mai inaparente şi mai subtile, dar ineluctabile. Şi dreptate, oricum, se face, nici o grijă, şi încă ce dreptate: nu există legi şi imperative mai stricte şi mai inflexibile decât cele ale esteticii, şi acestea nu cunosc clemenţă sau derogare pentru brute. De orice fel. (Ce-i drept, nici viceversa, hélas!, dar ce meserie nu-şi are riscurile ei?) Între posibili „nostalgici“ şi probabili „vigilenţi“, între „şi nimica mişcă“ şi „pasărea mălai visează“, între două iminente focuri, nu-i tocmai confortabil să stai şi să explici, şi să faci înţeles cui nu vrea să înţeleagă, ori vrea să înţeleagă tocmai pe dos, că aici (în literatură, în estetică) e vorba de cu totul altceva, că aici Hitler e distribuit în alt rol şi joacă în „altă piesă“. Şi anume, e distribuit în rolul de „cal breaz“: dacă Hitler apare ca vedeta şi preferatul „istoriei alternative“, este pentru că în istoria „reală“ Hitler e cunoscut de toată lumea „ca un cal breaz“, cunoscut şi arhicunoscut, până la saturaţie şi la refuz, „de n-ar mai fi fost cunoscut“; şi numai un astfel de „cal breaz“ răstoarnă cel mai bine căruţa, numai realul cunoscut şi arhicunoscut de toată lumea permite cel mai bine atentatul ficţional la principiul antropic al timpului, şi numai în acest atentat, în această reciprocă devorare a istoriei şi aloistoriei, poate fi găsită, în perimetrul ucroniei, necesara şi nesecata sursă de „sense of wonder“: frison mental şi plăcere estetică fără de care în science-fiction „nimic nu e“, fără de care ieşim mai câştigaţi intelectual dacă ne petrecem timpul liber citind altceva, nu science-fiction.<br /> Dar şi dintr-un alt motiv, să-i zicem „genologic“ , aloistoria nu poate exista fără istorie: „istoria alternativă“ nu poate face abstracţie de „istoria reală“, altfel îşi ratează efectul estetic specific, altfel ucronia abdică la propriile-i prerogative şi le uzurpă, le parazitează falimentar pe cele ale cronoplastiei. Aceasta, cronoplastia,<br />poate opera şi în perimetrul unei istorii imaginare, pur şi total imaginare, într-un cadru ficţional pe care scriitorul singur şi-l instituie, mai ales în ciclurile romaneşti, prin configurarea unei „cronologii interne“ a romanului sau a ciclului. În romanul lui Isaac Asimov, mai înainte amintit, Sfârşitul Eternităţii (1955), istoria umanităţii începând din 1932 şi până „undeva dincolo de secolul 125.000“, adică de anul 12.500.000, este o istorie pur imaginară şi circumscrisă respectivei cărţi: ea poate fi ad libitum „schimbată“ şi „corectată“ retroactiv prin cronoplastii fără de număr, dar nu are nimic în comun cu „istoria alternativă“, cu ucronia. La fel stau lucrurile şi cu cele „numai“ 200 de secole supuse cronoplastiei în nuvela lui Pierre Boulle O noapte fără de sfârşit (1952), cifră însumată din cele vreo 80 de secole din trecut ale cetăţii Badari şi cele vreo 120 de secole din viitor ale Republicii Pergolia: inexistente în istoria „reală“ a omenirii, cele două „celebre“ entităţi statale pot face oricâtă cronoplastie poftesc, dar, atâta timp cât nu afectează prezentul cunoscut al unei Franţe „reale“ şi-al unui Paris la fel de „real“ în 1949, ele nu vor genera nici o „istorie alternativă“, nici o ucronie. Pentru aceasta, este necesar fondul de contrast al unei istorii „reale“, anterior cunoscute de cititor ca „reală“, prin raportare la care să devină relevantă „clasica“ întrebare „What if...?“, „Ce-ar fi fost dacă...?“, pe care orice ucronie se clădeşte. Nu întâmplător „istoriile alternative“ în totalitate, ca sub-gen constituit în cadrul genului sf, mai sunt curent cunoscute, cum am mai spus, şi sub denumirea de „If stories“ , sau „What if stories“, o variantă fiind şi „Worlds-of-maybe“. Denumiri ce nu acoperă şi cronoplastia - un capitol tematic aflat în imediată proximitate, un sub-gen conex, dar totuşi distinct.<br /><br /> Ucronie şi istorie contrafactuală - precursori şi doctrină<br /> Ajungem astfel la o altă, elementară şi definitorie, condiţie a ucroniei, a „istoriei alternative“ din science-fiction: ea trebuie, prin definiţie, să fie ficţională, să fie concepută în ansamblu şi articulată în detaliu ca un univers imaginar autoconţinut şi autotelic, centrat pe miza iluziei ficţionale generatoare de plăcere estetică, într-un cuvânt, literaritate. Precizarea se impune, pentru că la aceeaşi întrebare, „What if...?“, „Ce-ar fi fost dacă...?“, se poate răspunde şi altfel, în alt regim mental: prin speculaţie pur intelectuală, prin eseu, prin ipoteze şi „scenarii“ politologice, simili-istorice, quasi-istorice, pseudo-istorice; cu un termen consacrat (şi demonizat, cel puţin la noi) - prin ipoteze contrafactuale.<br /> Sau, eventual, cliometrice (nu kilometrice!). Pentru că a fost vehiculat şi acest termen, cliometrie („cliometrics“), de la Clio, muza istoriei, metria referindu-se la mult râvnita dar problematica posibilitate „ştiinţifică“ de a cuantifica istoria, de a-i măsura efectele şi a-i infera din ele cauzele, aşadar de a descoperi „legile“ istoriei prin experimente contrafactuale „în eprubetă“, ce-ar avea darul de-a furniza „ştiinţei“ istorice acele „fapte de coexistenţă“, „de repetiţie“ în care cauzalitatea poate fi surprinsă; dar, până una-alta, istoricii „serioşi“ trebuie să se descurce, deontologic, tot cu ce au, cu „fapte de succesiune“, unice şi irepetabile, încercând, de bine de rău, să descopere Cauzalitatea în succesiune, cum sună titlul unei comunicări academice, din 1905, a lui A.D. Xenopol, unde seriosul şi prestigiosul istoric reia succint Principiile fundamentale ale istoriei (Iaşi.1900), nu lipsite de oarecari ecouri internaţionale în epocă şi în posteritate, mai ales graţie versiunilor franceze: Les principes fondamentaux de l'histoire (Paris, 1899) şi La théorie de l'histoire (Paris, 1908). Şi, hopa!, iaca de unde sare iepurele protocronic: n-o fi fost francofonul istoric iaşiot precursorul „istoriei contrafactuale“ ce-avea să ajungă adevărată modă intelectuală nu peste mult, în epoca interbelică? Dar, vai!, la alţii, nu la noi: marfă de export!<br /> La noi, cum bine se ştie şi mai bine nu s-ar şti, „istoria contrafactuală“ este deontologic afurisită şi excomunicată de onor „comunitatea ştiinţifică“, astfel încât ar fi poate mai conzult pentru noi, cei care privim dinspre literatură, dinspre ficţiune şi imaginar, să disociem principial ucronia, „istoria alternativă“ ştiinţificţională, de suspecta şi dubioasa „istorie contrafactuală“ ţinută la carantină, să nu ne înhăităm cu toţi contagioşii şi subversivii, nici măcar să nu ne jucăm cu „copiii răi“; practic, însă, oricât am vrea să izolăm sanitar ucronia de istoria contrafactuală, nu se poate face abstracţie de concrescenţa lor în epocă, nu se poate ignora însuşi contextul istoric ce le-a stimulat pe ambele şi, prezumabil, le-a făcut să se stimuleze reciproc.<br /> Există, desigur, în ambele direcţii prefigurări şi precursori, există revendicări de „priorităţi“ cronologice, şi împrejurarea ne poate da o idee asupra acestui „sport“ cu râvnă practicat în exegeza sf, asupra relevanţei (atâta câtă este) şi limitelor estetice ale factologiei istorico-literare, de care nici acest domeniu nu este scutit. Ce înseamnă, ce poate însemna un mândru „precursor“, mai mult sau mai puţin obscur, mai mult sau mai puţin fastidios, în faţa unui „maestru“ apărut mai târziu, dar scriitor „adevărat“, care, precum un Philip K. Dick, a dus „sub-genul“ la matură plenitudine şi la deplina fructificare a resurselor sale latente, virtuale?<br /> Ca şi în simetrica (lexical), mai vechea (cronologic) şi, oricum, mai faimoasa utopie, şi în ucronie există precursori anteriori chiar şi numelui genului, devenită ulterior nume generic, cel puţin în sursele francofone, Ucronia (1876, ed.II 1901) lui Charles-Bernard Renouvier (1815-1905) cunoscuse o primă versiune, nesemnată, încă din 1857: Uchronie (l'Utopie dans l'Histoire). Esquisse apocryphe du développement de la civilisation européene tel qu'il n'a pas été, tel qu'il aurait pu etre. După cum vedem că se declară chiar din titlu, ucronia este o formaţiune lexicală după modelul Utopiei lui Thomas Morus, din 1516 (când a apărut prima versiune, în limba latină; trad. engl. 1551; trad. rom. 1958) în „schiţa apocrifă“ a filosofului francez, „dezvoltarea civilizaţiei europene nu aşa cum a fost, ci aşa cum ar fi putut să fie“ este decisă de un alt filosof, împăratul roman Marcus Aurelius (născut în anul 121 după Christos, a domnit între 161 şi 180 Anno Domini), mai cunoscut azi prin Meditaţunile stoice rămase de la el, şi care desfiinţează la Roma sclavia, luând astfel apa de la moară creştinismului, pe care-l stopează în embrion, astfel încât Imperiul Roman cunoaşte o nouă revigorare, şi nici „întunecatul“ Ev Mediu nu mai survine în istorie. „Cădere a întunericului“ pe care va încerca s-o evite, dar abia în 1941 şi fără succes, şi americanul L.Sprague de Câmp (n.1907), în romanul Pentru ca întunericul să nu se lase (Let's Darkness Fall, 1941, revăzut 1949): fără succes (practic, deci, şi fără ucronie), pentru că ocazionalul transfer de informaţie tehnologică din secolul al XX-lea în Roma secolului al Vî-lea este repede neutralizat de forţa de inerţie a timpului, enormă, de „rezilienţa timpului“, cum avea s-o numească Poul Anderson. Iar o altă tentativă americană de „salvare“ ficţională, aloistorică, a Imperiului Roman avea să se înregistreze abia peste alte două decenii: romanul lui Wallace West (1900-198O) Fluviul timpului (River of Time, 1963). Şi, hăt întru târziu, la aproape un secol şi jumătate de la ajutorul galic al lui Renouvier, vine şi ajutorul dacic.<br /> Dar „urmaşii Romei“ din Dacia Felix s-au mişcat nu doar mai încet întru salvarea ucronică a Imperiului, ci, mai grav, devoţiunea lor filială îmbracă inconfundabulul stil latino-oriental de Dâmboviţa, excelând<br />prin incoerenţă şi suveran dispreţ al logicii, în cazul de faţă prin dezinvolta neglijenţă şi lipsă de acurateţe logică a consecuţiei contrafactuale. Abia în 1996 apare un scriitor român, Sebastian A.Corn (n. 1960), care, în romanul 2484 Quirinal Ave., imaginează un Imperiu Roman încă supravieţuitor şi în prezent, dar abia deghizând onomastic, sub simulacrul unei „pax romana“, actuala „pax americana“ la scară „mondializată“ şi „globalizată“: o ucronie doar „de formă“, ca ingredient onomastic pentru „acţiunea“ rocambolescă, supralicitată, o „istorie alternativă“ cu „punctul Jonbar“ şters, pierdut în ceaţă (logică): nu e deloc clar, logic şi „istoric“ vorbind, cum ar fi putut reuşi serviciile secrete ale Romei să „infiltreze“ şi să ţină sub control, „la foc mocnit“, vreme de două milenii (2000 de ani!), secta iudaică a creştinilor din Palestina, pentru a n-o lăsa să devină religia universală ce-avea să sape atât de eficient la temeliile Imperiului şi să-l surpe în doar câteva sute de ani; iar a recurge la un „deus ex machina“, la o ocultă stirpe de „nemuritori“ supraumani, pentru a trage cumva de păr o explicaţie, nu înseamnă altceva decât a încălca indolent „regula jocului“, tacit dar nu mai puţin liber consimţită iniţial de oricine scrie şi iese în public cu „science-fiction“, cu ucronie. A abdica la logică, în science-fiction, înseamnă „a manca de la datorie“ (Ricus Venturianus dixit!), a dezerta din science-fiction. Ce obscură inhibiţie, ce infirmitate secretă lucrează aici? De ce-or încăleca „ai noştri“, sistematic, pe cai perdanţi, care „clachează“ şi „se derobează“, care pornesc focos şi impetuos să sară peste obstacol, să-l înghită şi alta nu, cum se poate vedea la cursele hipice, dar în ultimul moment îşi aduc brusc aminte că obstacolul e prea înalt şi-o iau frumuşel pe lângă el? Si-apoi cine face mai triumfalnic „turul de onoare“, în aclamaţiile galeriei, ale „fandomului“? Dar asta-i altă poveste: greu la race cu cai of a poor race!<br /> Revenind în spaţiul anglofon, cea dintâi „if story“ , cea dintâi „alternate history“ este aici, din cercetările de până acum, 7) povestirea predicatorului unitarian american Edward Everett Hale (1822-1909) Nu te-atinge („Hands Off“, 1881), unde naratorul, un observator atemporal şi aspaţial, ajunge să regrete amarnic că a înlesnit cândva evadarea biblicului losif, fiul lui lacov (cel cu fraţi mulţi şi haini, despre care a scris un mult mai faimos roman istoric Thomas Mann), din caravana ce-l ducea ca sclav în Egipet, la curtea Faraonului (doar reducând la tăcere câinele care-l lătra pe losif în momentul evadării din cort), când vede efectele în timp ale gestului său spontan, dar uşuratic: mai întâi, Egiptul piere prin foamete, în lipsa tălmăcirilor de vise (cele şapte vaci grase şi cele şapte vaci slabe etc.) şi-n lipsa înţeleptelor sfaturi date de losif faraonului; apoi, din Canaanul natal al lui losif, se ridică o agresivă sectă de închinători ai zeului Mo-loch care pun stăpânire pe Cartagina şi, din această poziţie, nimicesc ulterior Roma şi instaurează religia „molohismului“ în locul creştinismului, ceea ce duce în final la auto-distrugerea omului şi-a omenirii.<br /> Chiar şi lăsându-l la o parte pe Renouvier, există însă în ucronie priorităţi franceze încă şi mai vechi: revendicată de exegeza franceză (prin Pierre Versins) 8) şi recunoscută chiar şi de exegeza britanică (prin Brian Stableford) 9), întâietatea cronologică pare mai întâi a reveni unui anume Louis-Napoléon Geoffroy-Château, fiul unui ofiţer napoleonian mort eroic pe câmpul de luptă, adoptat ca fiu de însuşi împăratul, şi autor, în 1841, al unui Napoléon apocryphe, carte apărută anterior (1836) şi ulterior (1851) sub un titlu mai lung, dar mai lămuritor: Napoléon et la conquete du monde, 1812-1832: Histoire de la monarchie universelle: asta s-ar fi întâmplat, în două decenii (1812-1832) - crede autorul, în devotamentul său de două ori filial - dacă l'Empereur n-ar fi rămas între zidurile Moscovei incendiate, în toamna lui 1812, ci ar fi urmărit şi distrus armatele ruseşti în retragerea lor tactică spre răsărit.<br /> Dar, continuă Brian Stableford, „dacă această carte a lui Geoffroy poate fi prima naraţiune de istorie alternativă („the first alternate history story“ - subl. BS), cu siguranţă nu este prima aventură imaginativâ de acest fel: nu numai că este anticipată de alte câteva încercări de istorie imaginară, dar există anterior chiar şi un eseu asupra încercărilor de istorie imaginară, un fel de prospect al genului“: Despre o istorie a unor evenimente care nu s-au întâmplat („Of a History of Events Which Have Not Happened“) de Isaac D'Israeli (1776-1848), tatăl mai cunoscutului Benjamin Disraeli (1804-1881); mai cunoscut nu prin romanul utopic (nu ucronic!) publicat nesemnat în tinereţe, Călătoria Căpitanului Popanilla (The Voyage of Captain Popanilla, 1828), ci mai ales ca prim-ministru (1868; 1874-1880) al Marii Britanii, sub lunga domnie a Reginei Victoria, care l-a şi înnobilat, conferindu-i titlul de Lord Beaconsfield; iar pentru amatorii de science-fiction, graţie prezenţei ca personaj în romanul (acesta, da!, ucronic, steampunk) The Difference Engine (1990) de William Gibson (n.1948) şi Bruce Sterling (n.1954) (Machina diferenţială, trad.rom. Gabriel Stoian, 1999). în 1858, pe când era încă „numai“ ministru de finanţe („Chancellor of the Exchequer“), Benjamin Disraeli şi-a găsit timp şi pentru a reedita Curiozităţile literare (Curiosities of Literature, 3 vol.) ale tatălui său, Isaac D'Israeli, iniţial publicate între 1823 şi 1834, între care şi amintitul eseu Despre o istorie a unor evenimente care nu s-au întâmplat - prioritate britanică în materie de „istorie alternativă“, dar mai ales de doctrină contrafactuală, speculativă şi eseistică.<br /> „Fără a ne hazarda să pătrundem tainele pe care stă orânduiala celor omeneşti aşa cum este ea în ziua de azi, nici marile planuri ale fatalităţii şi accidentului“ - spune Isaac D'Israeli citat de Brian Stableford - „e destul de vădit pentru noi că adeseori un singur eveniment, o singură întâmplare răstoarnă sorţii pentru oameni şi pentru popoare întregi.“ Şi dă câteva exemple în acest sens: Ce s-ar fi întâmplat dacă, în anul 732, la Tours, Charles Martel, căpetenia francilor, nu i-ar fi înfrânt pe sarazini, oprind astfel expansiunea islamică în Europa? Ce-ar fi fost dacă Dieta de la Worms (1521) l-ar fi tratat cu mai multă înţelegere pe Martin Luther? Cum ar fi decurs istoria Angliei dacă, la 20 mai 1536, scrisoarea de conciliere a Papalităţii către regele Henry al VlII-lea n-ar fi ajuns la Londra cu o zi prea târziu, după ce regele apucase să-şi condamne la moarte fosta soţie, pe Anne Boleyn (mama viitoarei regine Elisabeta I) şi se recăsătorise cu o altă protestantă, Jane Seymour? Dintre evenimentele care aveau să devină, mai târziu, subiecte favorite ale autorilor britanici de „istorii alternative“, Isaac D'Israeli nu nimereşte cazul lui Napoleon la Waterloo, în schimb are o remarcabilă intuiţie în privinţa Invincibilei Armada spaniole, care-ar fi putut învinge flota engleză în 1588.<br /> Şi mai remarcabil este că acest precursor îşi găseşte el însuşi precursori: luându-i în ordine inversă, este mai întâi istoricul italian Lorenzo Pignotti, care, în Storia della Toscana (Pisa, 1813-1814; ed. II Florenţa, 1821; trad.engl. Londra, 1823), susţinea că, dacă Lorenzo de Medici (1448-1492) ar mai fi trăit, ar fi salvat Italia de invazia franceză şi Europa de protestantism. Acelaşi personaj istoric îl preocupă şi pe englezul William Roscoe, în Life of Lorenzo (1795) şi Illustrations, Historical and Critical, of the Life of Lorenzo de Medici (1822), autor din care D'Israeli citează, citat la rândul lui de Stableford: „Aşa cum o singură mutare în jocul de şah schimbă apoi întreaga partidă, tot astfel moartea unui singur individ, dar de-o asemenea însemnătate în treburile Europei precum avea Lorenzo de Medici, nu putea să nu producă o asemenea schimbare în relaţiile politice de pe continent, încât să le modifice într-o măsură incalculabilă.“ Urmează, înapoi pe firul timpului, un John Whitaker, care, în trei volume intitulate Mary Queen of Scots Vindicated (1787, ed.II 1790, Londra), desfăşoară în faţa ochilor cititorilor strălucirea la care ar fi ajuns atât Scoţia cât şi Anglia dacă austera regină Elisabeta I ar fi murit mai devreme şi-ar fi fost urmată la tron de mai frivola sa verişoară Maria Stuart, pe care de fapt a trimis-o la moarte în 1587. (Şi noi, de-aici de la Porţile Orientului, care credeam că „epoca elizabethană“ a avut şi-aşa parte de strălucire berechet...)<br /> Dar precursorul inegalabil, îngropat în adâncurile timpului, abia urmează (să ne ţinem bine!): este nimeni altul decât Livy, recte Titus Livius (59 î.Chr. - 16 d.Chr.), istoricul roman care în venerabila-i scriere Pe la fundarea Romei (Ab Urbe condita, IX, 17-19) respinge teza contrafactuală a unor autori greci care susţineau că Imperiul Roman ar fi fost oprit din timp în ascensiunea lui dacă Alexandru cel Mare al Macedoniei, Napoleonul Antichităţii, şi-ar fi îndreptat expansiunea spre Apus, cucerind Italia, nu spre Orient, spre Asia, unde şi-a găsit şi moartea. Livy este invocat ca precursor încă de Isaac D'Israeli, pe la 1825 -1834, dar şi Pierre Versins, în 1972, în monumentala-i Encyclopédie de l'Utopie, des Voyages extraordinaires et de la Science-Fiction, califică respectivele pagini din Titus Livius drept „un germe de l'uchronie“. Asta da, protocronism! demn de Guiness Book of Records!<br /> Exegetul francez nu uită, naturellement, să trimită în arenă şi un competitor compatriot bine situat în cursa pentru „priorităţi“, competitiv cu englezii Whitaker (1787) şi Roscoe (1795): încă din zilele Revoluţiei Franceze, într-un capitol al unei cărţi în mai multe volume, Ma république (1791), un Jean Claude Izouard Delisle de Sales întrevedea un alt curs al evenimentelor atunci în desfăşurare, dacă regele Ludovic al XVI-lea ar fi ştiut să fie mai ferm cu nobilimea înainte de revoluţie, nelăsând-o să-şi facă chiar toate mendrele care au precipitat revolta populară. Ipoteza avea să-l preocupe, în secolul nostru, şi pe renumitul scriitor André Maurois (1885-1967), de data aceasta în manieră propriu-zis contrafactuală, în eseul Dacă Louis XVI ar fi avut o fărâmă de fermitate („If Louis XVI Hâd Wad an Atom of Firmness“), inclus în culegerea lui J.C.Squire If It Had Happened Otherwise : Lapses into Imaginary History (London, 1931), reeditată după război, în plină ecloziune contrafactualâ, sub titlul If, or History Rewritten (New York, 1964).<br /> Dar, dacă-l scoatem din competiţie pe Titus Livius (care, orişicât, e chiar prea de tot protocronic, nici chiar aşa...), tot francezii sunt cei care rămân în cursă cu un precursor imbatabil, ca să fie odată fericiţii şi geloşii întâietăţilor cronologice: adevăratul precursor al istoriei contrafactuale, ca şi al „istoriei alternative“, al ucroniei, ar fi nimeni altul decât Blaise Pascal (1623-1662:), care, în Cugetările sale (Pensées, 1657-1661), enunţa un aforism, devenit celebru, conform căruia „Dacă nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toată faţa lumii ar fi fost schimbată“. („Le nez de Cleopâtre: s'il eut été plus court, toute la face de la terre aurait changée.“ 10) „La această idee seducătoare, care vrea să spună că orice istorie s-ar fi putut desfăşura şi altfel, se reduce întregul mecanism al ucroniei“ - afirmă ritos Florin Manolescu, în Literatura S. F. (1980).11)<br /> Un cadiu oriental (eventual chiar Nastratin Hogea, că-i mai la 'ndemână) ar soluţiona, poate, pricina „rupând“ premiul în două: laurii s-ar împărţi, astfel, între francezi şi englezi, din moment ce oricum se impune disocierea de mai sus, între ucronie ca „story“, ca naraţiune literară, epică, şi istoria contrafactuală ca speculaţie abstractă, eseistică.<br /> Pentru că precursori există, berechet, în ambele direcţii (paralele şi comunicante, de altfel), şi nu proliferarea lor retroactivă este de natură a stârni mirare, ci, aşa cum observă Brian Stableford în aceeaşi Notă asupra istoriei alternative (1980), „rămâne o enigmă (un puzzle, spune el) de ce prospectul lui D'Israeli nu s-a soldat cu o proliferare a exerciţiilor de istorie imaginară încă de-atunci, cu o sută de ani mai devreme decât efectiv s-a produs înflorirea genului“ [în secolul nostru], şi aceasta în ciuda faptului că încă Machiavelli explica imprevizibilul istoriei prin contingenţă, nu prin determinism şi necesitate istorică, iar „enormously influential writers“ precum Hume şi Voltaire „au plătit şi ei cuvenitul tribut rolului pe care şansa oarbă îl are în istorie“.<br /> Stebleford rezolvă acest puzzle schiţând două explicaţii proprii, una în context britanic, „insular“, alta, de mai largă cuprindere, la scară „continentală“, europeană. „Marii istorici britanici ai secolului al XIX-lea“, spune exegetul contemporan nouă, dar tot britanic, „au fost oameni de litere, precum Macaulay şi Carlyle, pe care-i interesa mai puţin decât pe un Whitaker sau pe un Roscoe să se apuce şi să analizeze tiparele (patterns) coincidenţei şi consecuţiei, şi care în schimb au promovat istoria-ca-naraţiune, accentuând coerenţa în detrimentul contingenţei. Oameni ca aceştia poartă în mare măsură răspunderea orientării spre un stil retoric [în discursul istoriografie - n.n.], ceea ce a purtat speculaţia istorică pe alte drumuri decât cele schiţate de D'Israeli.“<br /> În acelaşi timp, şi la scară mai largă - trece Brian Stableford la cea de-a doua explicaţie - „o nouă şi foarte diferită filosofie a istoriei, încă şi mai potrivnică speculaţiei pe tema istoriei alternative, câştiga rapid influenţă asupra gândirii de pe continent: filosofia progresului. Existau şi prosperau, la începutul secolului al XIX-lea, două tradiţii de gândire, mai mult sau mai puţin independente una de alta, dar care, ambele, erau tributare determinismului nu mai puţin decât cei ce credeau în Providenţă, în Pronia cerească, punând un accent la fel de apăsat asupra concepţiei după care tiparul istoriei este o singură poveste, condusă strict de o inevitabilitate ce exclude orice altă potenţialitate sau alternativă. Una era în Germania, şi purcede de la Hegel, trecând prin Feuerbach, până la Marx şi Engels; cealaltă era în Franţa, şi pornea de la Turgot şi Condorcet, până la Auguste Comte. Ambele tradiţii, însă, aspirau să transforme filosofia socială într-o ştiinţă socială, şi amândouă subliniau că există un necesar progres al societăţii umane, trecând printr-un şir de stadii inevitabile, în nici unul dintre aceste tipare de gândire nici măcar nu avea sens să se vorbească despre o „altă“ istorie, despre o istorie alternativă, întrucât orice este esenţial din tot ce s-a întâmplat (după cum se pretindea) s-a întâmplat aşa pentru că aşa trebuia să se întâmple, în conformitate cu legile istorice.<br /> Acest soi de evoluţionism naiv (Popper îl numeşte istoricism) a dominat ştiinţa socială în secolul al XIX-lea Şi a avut un profund efect în rândul istoricilor în ce priveşte tendinţa analitică. [...] Astfel, o polarizare între 'istoricii literaţi' şi 'evoluţionişti' a avut ca rezultat o virtuală golire a mijlocului terenului, acolo unde ar fi putut prospera o înţelegere a istoriei de felul celei pentru care pledase cândva D'Israeli.“ 12)<br /> La noi, ar mai fi de adăugat, cel puţin una dintre tendinţele de a gândi istoria proprii secolului al XIX-lea s-a perpetuat şi în secolul al XX-lea, tocmai încheiat acum şi el, şi, dacă am prelungit atâta citatele din exegetul englez, este pentru că, personal, nu am o explicaţie mai bună pentru indigenţa recoltei de ucronii indigene, de „istorii alternative“ şi de „istorie contrafactuală“, pe ogorul românesc al literaturii în primul rând, dar şi pe-al istoriografiei şi-al speculaţiei politologice. Adică, una mai bună ar fi şi mai rea...<br /><br />(sfârşitul în numărul viitor)<br />Cornel Robu<br /><br /> Trimiteri bibliografice<br /> 5) John Ciute, „HITLER WINS“, în Encyclopedia..., ed.II, 1993, pp. 572-573. (înapoi la text)<br /> 6) Charles G. Waugh & Martin H. Greenberg (Editors), Alternative Histories: Eleven Stories of the World as It Might Have Been, New York, 1986. Antologia mai cuprinde (la pp.281-300) un studiu al lui Gordon B. Chamberlain („Allohistory in Science Fiction“) şi o amplă bibliografie (pp.301-365) întocmită de acelaşi Gordon B. Chamberlain în colaborare cu Barton C. Hacker („Pasts That Might Have Been, II : A Revised Bibliography of Alternative History“). Întrucât antologia din 1986 nu mi-a fost accesibilă, am utilizat în cele ce urmează o primă formă, mai restrânsă, a acestei bibliografii comentate, apărută în revista Extrapolation, Wooster & Kent (Ohio), Vol. 22, No. 4, Winter 1981, pp. 334-378. (înapoi la text)<br /> 7) Jan Pinkerton, „Backward Time Travel, Alternate Universes, and Edward Everett Hale“, în Extrapolation, Kent (Ohio), Vol. 20, No. 2, Summer 1979, pp. 168-175. (înapoi la text)<br /> 8) Pierre Versins, Encyclopédie de l'Utopie, des Voyages extraordinaires et de la Science-Fiction , Éditions l'Âge de l'homme, Lausanne, 1972. (înapoi la text)<br /> 9) Brian Stableford, „A Note on Alternate History“, în Extrapolation, Kent (Ohio), Vol. 21, No. 4, Winter 1980, pp.395.-399. (înapoi la text)<br /> 10) Blaise Pascal, Pensées (1657-1661), în vol. Cugetări. Provinciale. Opere ştiinţifice, trad. rom. George lancu Ghidu , Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 82; sau în vol. Cugetări (Texte alese), trad. rom. loan Alexandru Badea, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p. 60. (înapoi la text)<br /> 11) Florin Manolescu, Literatura S. F., Editura Univers, Bucureşti, 1980, p. 76. (înapoi la text)<br /> 12) Erian Stableford, art. cit., p. 398. (înapoi la text)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (5): THRILLER-UL ŞI SF-UL, DOI FRAŢI VITREGI, DAR VITREGI BINE<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Am citit, cu mai mulţi ani în urmă, un articol al lui Ben Bova despre relaţia sf - mainstream. Am fost şocat de ranchiuna cu care vorbea despre thriller. Am avut impresia că se simţea trădat, înşelat... şi nu mi-am dat seama de ce.<br /> La o analiză mai atentă vom înţelege cauza acelei ranchiune. Dintre toate genurile acceptate de mainstream (după americani, thrillerul face parte din mainstream) thrillerul este, de multe ori, extrem de apropiat, chiar identic în mare măsură cu sf-ul.<br /> Să vedem întâi ce-i thrillerul şi ce vrea el.<br /> Thrillerul îşi propune un text captivant, care să dea fiori cititorului. Aflat pe undeva, la mijloc, între literatura poliţistă şi sf, este confundat de multe ori - de către necunoscători, bineînţeles - cu cele două genuri amintite. În realitate, deşi foloseşte canoane specifice celor două genuri, se deosebeşte prin scop şi mijloace. Se deosebeşte de literatura poliţistă prin faptul că nu-şi propune rezolvarea unei enigme, deoarece asasinul (teroristul, complotistul, etc.) este cunoscut de la început, iar tensiunea se obţine prin menţinerea unei curse contra cronometru între forţele negative şi cele care doresc să le împiedice să facă rău. Se aseamănă cu literatura poliţistă prin faptul că poliţia (forţele de securitate, contraspionaj, etc.) nu cunosc la început care-s forţele răului şi trebuie să le descopere, să le afle adevăratul ţel, pornind de la indicii relativ minore, colaterale. Spre deosebire de literatura poliţistă, cititorul cunoaşte mult mai multe decât poliţia - dar, aici autorii folosesc un truc devenit deja canon - pe parcursul cărţii se dovedeşte că informaţiile oferite cititorului erau fragmentare, deformate, trunchiate... Să ne oprim aici şi să concluzionăm că suspansul joacă un rol important în reţeta unui thriller.<br /> Nu orice thriller conţine elemente asemănătoare sf-ului. O mare parte dintre thrilleruri construiesc o intrigă detectivă (cu reţete specifice). Altele construiesc o ambianţă la nivel statal sau planetar. Răufăcătorii nu-şi propun un furt, o răpire, un asasinat. Scopul lor este politic, doresc să dea o lovitură puternică unui sistem (de obicei democratic), să schimbe soarta lumii. În acest caz, autorul prezintă o schemă politică posibilă. De exemplu, în romanul Al patrulea protocol, Fr. Forsyth porneşte de la decizia partidului laburist de a permite înscrierea în rândurile sale a oricăror militanţi de stânga, inclusiv cei extremişti. Extrapolarea acestei decizii poate să ducă la răsturnarea ordinii mondiale. Iar în Negociatorul, acelaşi autor prevede (cu câţiva ani înainte) declanşarea conflictului din Golf, în scopul controlului asupra surselor petroliere. Ce poate fi mai sf? Anticipare, extrapolare... Acest subgen al thrillerului (political fiction) este confundat deseori cu sf-ul, fără a se ţine cont de faptul că scopul urmărit este altul. În cazul sf-ului, ficţiunea politică are ca scop urmărirea unei extrapolări sociologice sau politice (pornind de la datele actuale) care să demonstreze o posibilă evoluţie politică sau o formă de manifestare a societăţii într-un caz de criză. În cazul thrillerului, lucrurile nu-s duse până la capăt, criza este enunţată, apoi acţiunea trepidantă, captivantă, care te ţine încordat, îţi dă fiori, are ca scop anularea crizei. Thrillerul nu-şi propune să urmărească evoluţia omenirii după ce URSS-ul va instala un guvern satelit în Anglia sau după ce guvernele totalitare vor stăpâni sursele de petrol (crizele la care se putea ajunge în cele două romane ale lui Forsyth, despre care am amintit), ci modul în care pot fi înlăturate aceste situaţii, stârpirea lor din faşă. Thrillerul nu analizează evoluţia socială, ci crează emoţii. Thrillerul este, prin definiţie, pozitiv. Binele învinge, forţele răului sunt anihilate. Sf-ul nu-i moralist, ci atrage atenţia. Un roman sf care ar fi pornit de la ideile lui Forsyth ar fi avut ca final prezentarea unei omeniri strivită de dictatură, pentru a ne explica unde putem ajunge dacă omenirea nu acţionează la timp.<br /> Putem ajunge deci la concluzia că, deşi există o asemănare evidentă între sf şi thriller (îndeosebi în partea de început, cea care defineşte criza), cele două genuri se deosebesc substanţial prin scop şi finalitate. Nu-i vorba de două genuri surori, ci doar de folosirea momentană a unor mijloace comune. De unde atunci acea ranchiună despre care am amintit?<br /> Motivul este simplu: metoda extrapolării, a imaginării unor situaţii de criză prin extrapolarea unei situaţii existente, este o metodă tipic sf. Thrillerul a preluat-o fără menajamente, fără jenă şi fără a recunoaşte acest lucru. După cum a mai preluat şi alte elemente de construire a acţiunii, a structurării suspansului, etc. Numai că, în loc ca thrillerul să fie considerat un frate mai mic al sf-ului, a fost primit cu onoruri în rândul marii literaturi! Evident, acest lucru se întâmplă în literatura americană, unde contează foarte mult succesul de public. În mainstreamul european, autori ca Forsyth sau Ludlum, mult citiţi de intelectuali înainte de nouăzeci, sunt consideraţi autori neglijabili, chiar dacă măiestria lor în construirea personajelor, a situaţiilor şi a tot ce înseamnă structura literară a unei cărţi este superioară multor autori recunoscuţi de Uniunea Scriitorilor din România. Dar acest lucru nu contează, important este faptul că, în general, thrillerul de tip ficţiune politică se bucură de un succes şi de un prestigiu care este refuzat amărâtului de sf... <br /><br /><br /><br /><br /><br />ANTICIPAŢIA PENTRU COPII<br /><br />Constantin Cozmiuc<br /><br /><br /> Mulţi din cei consideraţi „copii mari“ cei care şi-au păstrat încă liberă posibilitatea de a se lăsa încântaţi de basme mai vechi sau mai noi, ar ridica din umeri la întrebarea: „Ce înseamnă literatura ştiinţifico-fantastică pentru copii?“ Trebuie să conţină teme minore, demult epuizate de către sora ei mai mare? Trebuie să fie puerilă, nu numai ca şi conţinut, ci şi ca formă? Lucian Ionică, printre alţii, răspundea negativ la aceasta întrebare în articolul său „Tinerii şi literatura SF“, publicat în „Paradox “86“, aratând că problemele estetice impuse literaturii juvenile sunt, în linii mari, aceleaşi cu cele impuse prozei pentru adulţi.<br /> Asupra acestul punct nu putem fi decât de acord. Există un „Mainstream SF“, impus în SF-ul juvenil de catre Robert A. Heinlein cu romanul „Rocket Ship Galileo“ (1947) prima lucrare notabilă în acest domeniu care s-a impus atât în faţa criticii cât şi în faţa cititorilor. Subiectul volumului este obişnuit pentru acea perioadă, cu unele nuanţări originale. Eroii Ross, Art şi Marrie sunt copii, rachetişti amatori, implicaţi în planul unchiului lui Marrie, dr. Cargraves, de a zbura spre Lună cu o rachetă atomică. Putem bănui, ajunşi aici cu lectura, că vor întâlni selenari, plecaţi din Atlantida, sau cine ştie ce alte personaje stranii, descrise sumar din fuga condeiului. Dar nu, al doilea razboi mondial se terminase abia de doi ani, focurile de artificii ale victoriei abia s-au stins, Heinlein însă intuieşte neonazismul: lunienii săi sunt nazişti refugiaţi pe satelitul nostru paşnic pentru a-şi pregăti revanşa. Tentaţia civilizaţiilor pierdute este prea mare, eroii navei Galileo, după ce-i vor înfrânge pe nazişti, vor descoperi urmele adevăraţilor lunieni, după care... înapoi la lecţii.<br /> Până la acest prim succes remarcabil, SF-ul juvenil s-a văzut cantonat undeva între basm şi romanul foileton; aventurile lui Frank Reade, copilul geniu, inventator al multor dispozitive uluitoare, apăruseră în 180 episoade semnate de Lu Senarens sub pseudonimul Noname (Fară nume), urmate, ca principiu de acţiune, de către Tom Edison Jr. cu seriile „Happy Days“ şi „Pluck and Luck“; Victor Appledon cu cele 40 de titluri ale popularului „Tom Swift“ şi Roy Rockwood cu seria „Great Marvel“, inspirată direct din romanele lui Jules Verne.<br /> Pentru marele autor francez, tema predominantă era călătoria. Ca autor al „Istoriei descoperirilor geografice“, romanele sale de „călătorii extraordinare“ nu fâceau decât să prelungească itinerariile expediţiilor în locurile rămase albe pe hartă, destule pentru a lăsa drum liber unei pleiade de imitatori.<br /> Virtuţile epice ale naraţiunilor par axate cu precădere pe plăcerea exotismului, degajat din descrierile unor civilizaţii-relicvă stranii, a unor locuri misterioase, mai puţin pe destinderea cathartică adusă de peripeţiile unui erou exemplar, aşa cam vor fi, de exemplu, Tarzan şi Nick Carter din ciclurile lui E. R. Burroughs.<br /> Basmul eliberează sufletul copilului de angoasă, arată Bruno Bettelheim în „Psychanalyse des contes de fées“ (1976). Predispoziţia pentru imaginarul feeric este semnul unei forţe imaginative superioare. În copilul amator de basme (chiar şi SF...) Martin Gardner vede adultul ca o creativitate deosebită, de mâine.<br /> De fapt, arată Gardner în „Order and Surprise“ (1984), basmul SF este cel care introduce primul robot în proza fantasy americană, este vorba de Tik-Tok din ciclul Oz, apărut în „Ozma of Oz“ (1902), („The Royal Historian of Oz“, „The Tin Woodman of Oz“, „The Magic of Oz“, „Dorothy and the Wizard of Oz“, „The Emerald City ot Oz“, „The Land of Oz“), despre care adaugă: „N-am întâlnit scriitor de SF sau fantasy american, începând cu Ray Bradbury, căruia să nu-i fi plăcut Oz.“<br /> Lui Frank Lyman Baum îi datorăm şi un basm SF, „The Master Key: An Electrical Fairy Tale“ (1901), o structură epică translatată din „1001 de nopţi“, în care demonul îi dă lui Rob Joslyn, eroul basmului, o serie de „scule năzdravane“: maşină, tablete nutritive, înregistrator audio şi video - pe care, în final, Rob le înapoiază demonului, înţelegând că omenirea nu este destul de înţeleaptă pentru a le folosi. O creaţie asemănătoare se iveşte la noi de sub pana prozatorului ţăran I. C. Vissarion, care, cu optimismul propriu românului, vede în tehnica însuşită de la zmei de către eroii din „Ber-Căciulă-împărat“ , „Zapis împărat“ (1914) şi „Agerul Pamântului (1939) cheia unei dezvoltări fericite a omenirii. În fundalul basmelor întîlnim spectrul primului şi celui de al doilea război mondial, metodele de luptă ale zmeilor au fost verificate la Ypres, dar binele va învinge şi, din fericire, realitatea nu l-a dezamăgit pe acest Jules Verne român, ţăran inventator, corespondent al lui Edison şi Ford, scriitor în prozele căruia găsim o aserţiune ce poate sta pe frontispiciul anticipaţiei:<br /><br /> „Ştiinţificeşte, totul este posibil în anumite condiţii.“<br /><br /> Prelungiri ale basmului vor fi şi ciclurile populare ale anilor '50: „Buck Rogers“, „Flash Gordon“ şi „Superman“, copilul dăruit soţilor Kent într-o manieră similară felulul în care zâna bună l-a adus pe lume pe Tom Degeţel. Calul năzdrăvan a devenit o rachetă, vrăjile - „însuşiri paranormale“, zânele - extratereştri, iar „poveştile de adormit copiii“ - „anticipaţie juvenilă“.<br /> După succesul său din 1947, Robert A. Heinlein va mai face cinci incursiuni în anticipaţia juvenilă, păstrând stacheta la acelaşi nivel ridicat. „Red Planet“ (1949), despre aventurile lui Jim Marlowe, care, alături de prietenul său Willis şi un marţian rotund ca o minge se văd angrenaţi în luptele dintre Companie şi colonişti pe fundalul unei organizări sociale reluate în „Stranger in a Strange Land“. „Farmer in the Sky“ (1950) este romanul unei colonizări cosmice: Bill şi familia sa rămân pe Ganymede, în ciuda condiţiilor vitrege, înfruntând pericole extrapolate din colonizarea Vestului. De la agricultura futuristică, Heinlein trece la space opera în „Starman Jones“ (1953), urmat de o replică la „Împăratul muştelor“ de W. Golding, „Tunnel in the Sky“ (1955) Rod Wolker şi colegii săi de.clasă sunt trimişi, ca test de supravieţuire într-o lume necunoscută, unde sunt nevoiţi să trăiască după propriile legi. Dar, spre deosebire de viitorul laureat Nobel, Heinlein construieşte, prin intermediul eroilor săi, o societate viabilă, pe care copiii o vor părăsi cu regret atunci când salvatorii îi vor obliga să revină la lecţii. În fine, în 1957 apare „Citizen of the Galaxy“; periplul lui Thorby Baslim prin felurite societăţi opuse pentru a marca distincţia dintre a avea şi a controla, a deţine puterea şi.a o folosi.<br /> Volumele pentru copii ale lui Heinlein au avut două consecinţe importante pe de o parte, au apărut scriitori talentaţi, ca Andre Norton (pseudonimul prozatoarei Alice Mary Norton) şi Alan Edward Nourse; pe de altă parte, o serie de autori consacraţi în literatura pentru adulţi au semnat circa o treime din titlurile apărute în anticipaţia juvenilă din anii '50. Ca urmare, şi aria tematică s-a lărgit mult, după epuizarea naivităţilor inerente epocii, o serie de motive puerile s-au consolidat. Space opera, de pildă, a devenit convingătoare, cu eroi şi implicaţii veridice; întâlnim însă şi motive politice, ecologice, speculative.<br /> Andre Norton, de pildă, îşi începe ascensiunea cu „The Stars Are Ours“ (1954); un exod al savanţilor proscrişi aliaţi cu extratereştrii pentru a reînnoi Istoria umanităţii, urmând în ordine cronologica: „The Beast Master“ (1959), descriind într-un cadru western confruntarea dintre invadatorii Xik şi Confederaţia terestră, văzută de Hosteen Starm, stăpânul animalelor, descendent din tribul indian Navajo; „Storm Over Warlock“ (1960), despre confruntarea pământenilor cu Throgii pentru stăpânirea unei lumi noi, planeta Warlock. Alianţa terienilor cu cei din lumea nou descoperită va duce la victorie, dar şi la stabilirea unor relaţii de egalitate. „Catseye“ (1961) este mai aproape de basm; Troy Horan poate comunica cu animalele, doar cooperarea cu ele îl ajută să supravieţuiască grelelor încercări, reuşind să stăvilească acţiunile altor animale, folosite ca arme secrete. „Quest Crosstime“ (1965) este mai ambiţioasă tematic (societatea încearcă să se reconstruiască, în urma unui cataclism nuclear, utilizând resursele lumilor paralele), urmată de o speculaţie mitologică abilă în „Operation Time Search“ (1967), despre dispariţia Atlantidei, anihilată în conflictul cu Murienii, lăsând în urmă pantheonul grec şi civilizaţia amerindiană, fondată de Ray Osborn, explorator temporal captiv în trecut.<br /> Lui Alan Edward Nourse îi datorăm trei romane remarcabile: „Star Surgeon“ (1960), o speculaţie pe marginea simbiozei galactice în care Terra, devenită centrul medical al galaxiei, îşi datorează admiterea în Confederaţie modului în care tratează primul student extraterestru; „The Mercy Man“ (1968), din nou despre o medicină a viitorului şi „The Bladerunner“ (1974), unde tema suprapopulării se împleteşte cu fascinaţia medicinii. Problema pusă de autor nu este departe de actualitate, noile boli pot cere schimbarea principiilor de îngrijire medicală.<br /> Vorbind despre autorii consacraţi în SF-ul adult care şi-au adus contribuţii în literatura pentru copii, vom începe cu Isaac Asimov (sub pseudonimul Paul French), cu ciclul „Lucky Starr“, începând cu „David Starr: Space Ranger“ (1952), în care eroul descoperă o conspiraţie extraterestră, după multe aventuri şi investigaţii; urmează „Lucky Starr şi piraţii asteroizilor“ (1935), „Oceanele venusiene“ (1954), „Marele Soare al planetei Mercur“ (1956), „Lunile lui Jupiter“ (1957), „Inelele lui Saturn“ (1958). Fără prea mare importanţă literară, ciclul rămâne însă reprezentativ pentru unul din cei mai prolifici autori de anticipaţie.<br /> Lester del Rey supune atenţiei micilor cititori trei romane: „Step To The Stars“ (1954), o intrigă aventuroasă pe marginea construirii unei staţii orbitale, „The Runaway Robot“ (1965), în care un robot povesteşte periplul său şi al lui Paul Simpson, nevoiţi să treacă printr-o serie întreagă de încercări înainte de a se reîntâlni; şi un roman mai pretenţios, „The Infinite Worlds of Maybe“ (1966), despre odiseea lui Bill Franklin, pornit în căutarea tatălui său, dispărut într-una din lumile posibile. Arthur Charles Clarke îşi păstrează rigurozitatea ştiinţifică, indispensabilă SF-ului juvenil. „Islands In The Sky“ (1952) aduce o serie de detalii plauzibile despre procedura unei călătorii spaţiale şi a vieţii pe o staţie orbitală, pe fundalul unor aventuri cu piraţi spaţiali, iar „Dolphin Island“ (1963) descrie o serie de experimente plauzibile cu delfinii, asigurându-ne că între om şi delfin se pot stabili relaţii amicale.<br /> Au mai scris pentru copii: Poul Anderson, „Vault the Ages“ (1952), despre accesul tuturor la cunoştinţele omenirii; Ben Bova, „Exiled from Earth“ (1971), colonizarea spaţiului ca soluţie pentru suprapopulare; James Blish, „Mission to the Earth“ (1965), un space opera ca prilej de explorare a antagonismelor stabilitate / schimbare, autosatisfacţie / curiozitate, constrângere / toleranţă, personificate în diferite societăţi galactice; Robert Silverberg, cu „Time Of The Great Freeze“ (1964), sugerând elemente ale civilizaţiei actuale ce ar putea supravieţui unei ere glaciare şi „Gate Of Worlds“ (1967), o alternativă istorică pornită de la ipoteza că ciuma neagră din 1348 ar fi făcut de trei ori mai multe victime; Gordon R. Dickson, cu „Secret Under The Sea“ (1960), cu speculaţii despre viaţa marină şi extraterestră, şi „Space Winners“ (1965), o alegorie politică mascată de misiunea celoc trei eroi de a asista la stabilirea relaţiilor de cooperare în galaxie; în fine, Ursula Kroeber Le Guin, cu trilogia „Earthsea“ - „A Wizard of Earthsea“ (1568), „The Tombs of Atuan“ (1972) şi „The Farthest Shore“ (1973).<br /> Uneori, romanul pentru copii are funcţie moralizatoare, ca de pildă „Danny Dunn And The Homework Machine“ (1958), de William Oay şi Raymond Abrashkin, în care Danny este păcălit de profesori şi colegi de aşa maniera încât să-şi facă temele în timp ce-şi programează computerul casnic; funcţie care, mascată mai mult sau mai puţin abil, o regăsim în majoritatea scrierilor pentru tineret, unde obligatoriu răul este învins de binele idealizat, stârnind o identificare admirativă, cu rol imitativ; alteori ne provoacă la compasiune, ca micuţa Mo, venusiana de... 87 ani, ajutată de copii să-şi regăsească părinţii, în ciuda ostilităţii neîncrezătoare a adulţilor, în „Kommt ein Madchen geflogen“ (1956), sau filmul „E.T.“, aducând o tendinţă de solidaritate cu extraterestrul (în general, invadator sângeros în prozele axate pe aventură ), acest Celălalt care, de fapt, ne reprezintă pe noi înşine în altă ipostază rasială.<br /> Libertăţile literaturii SF cunosc, în varianta juvenilă a acesteia, o serie de restricţii, în primul rând de ordin ştiinţific: corectitudinea informaţiei şi plauzibilitatea extrapolării sunt necesare, dar nu suficiente oricărui text cu audienţă la preadolescenţi. Riscul, in extremis, este povestirea rece, didacticistă, cu pasaje lipite evident pentru a aduce un suflu educativ unui text bazat exclusiv pe aventură, ca în „Bombardament cu meteoriţi“ (1986) de Victor Bercescu. Una din cerinţele suplimentare, în SF-ul juvenil este împletirea talentului literar cu abilitatea autorului de a include veridic pasaje tehnice într-un text literar ( sau de divertisment... )<br /> Dacă în Uniunea Sovietică unul din patru cititori citeşte exclusiv SF, după cum ne informează Jacques Van Herp în „Panorama de la Science Fiction“ (1973), este evident ca acest sfert este compus în majoritate din tineri şi cei aflaţi la primele lecturi. Desigur, numărul lor variază de la o ţară la alta şi este proporţional cu numărul de titluri publicate; cantitativ însă, este reprezentativ. Pentru almanahul „Anticipaţia“ de pildă, pornind de la rezultatele chestionarului publicat în 1987 de către Lucian Ionică, se poate-estima că numărul cititorilor sub 15 ani este de 7500, iar între 16 şi 20 de ani, de 42.750, ceea ce reprezintă, în Occident, tirajul unei ca cărţi de succes în primul caz şi-atinge nivelul unui best seller în cel de al doilea. Or, datoria faţă de acest număr impresionant de cititori este mare, practic două treimi din numărul total al acestora sunt sub 20 de ani, cu exigenţe diverse, mergând de la „Patrula spaţială“ până la “Solaris“ sau „Seniorii războiului“ şi nu-i putem alimenta doar cu conflicte exotice pe fundalul romanelor lui Sven Hassel.<br /> Personajul SF-ului juvenil încearcă sa-l imite pe omologul său din „main stream-ul pentru copii“, oferindu-i cititorului posibilitatea de a se identifica, de a se recunoaşte în ceea ce are el bun sau rău. Iniţial, arată Van Herp, eroul este tânăr, acţiunea îi aparţine, dar decizia o iau persoanele adulte. Ulterior, în anii '60, lumea devine un univers închis, populat aproape în exclusivitate de adolescenţi, aflaţi în relaţii egalitare sau chiar antagoniste cu adulţii. În fine, feeria aduce supraeroul, un adult tânăr dotat pentru a face faţă celor mai fantastice încercari (Superman, Flash Gordon, Skywalker), dar şi antieroul, stângaci, aiurit, dar inteligent, reuşind în confruntări, asemeni unui Păcală de-al nostru, trecând prin aventuri „ca gâsca prin apa“, virtuţi care îl tac simpatic şi atrăgător.<br /> Drumul anticipaţiei pentru copii este acelaşi cu cel străbătut de anticipaţie în general; născută în Europa, aceasta este transportată peste ocean, unde cunoaşte perfecţiunea produsului de serie: standardizarea limbajului, strălucirea hollywoodiană asociată cu.o infatuare care îl determină pe Harlan Ellison să afirme că nu există un SF european.<br /> Anii '50 cunosc o reapariţie a SF-ului în Europa, cu toate atributele noului născut: stângaci, nesigur, bâjbâie încă sprijinindu-se de tot ceea ce întâlneşte Aici însă, redescoperindu-şi rădăcinile în romanul filozofic, îşi trăieşte a doua tinereţe, îmbrăţişând ficţiunea speculativă, accentuând aspectele sociale şi literarul, iar în varianta adultă se va asocia curentelor progresiste din artă, până la punctul de a nu mai putea afirma cu certitudine dacă un roman este SF sau nu. În Franţa, primul roman premiat de Academia Goncourt a fost SF (William Golding a scris şi el SF), dar drumul anticipaţiei juvenile a fost deschis de către amatori: Stephan Wul este dentist, Francis Carsac (tradus la noi cu „Robinsonii Cosmosului“) geolog, Alain Doremieux este redactor, şi încă unul dintre aceia care, asemeni lui Adrian Rogoz la noi, lasă spaţiul revistei sale pentru alţii.<br /> Multe subiecte din anticipaţia juvenilă sunt, sau pot fi oricând preluate în literatura pentru adulţi. „Find the Feathered Serpent“ (1952), de pildă, are ca erou un copil, Neil, care, călătorind în trecut, se substituie lui Quetzalcoatl, lucru de care nu devine conştient decât la întoarcerea în timpul său. Acelaşi paradox îl putem întâlni la Michael Morcock, în „Behold the Man“, şi la Ilya Varşavski, în „Bucla de histerezis“. O serie de romane pentru copii au subiecte dintre cele mai serioase, cum a ar fi respectul pentru valorile morale pe care Burton, eroul din „Village Fanfare“ (1954), de Donald Suddaby, încearcă să le înveţe pentru a-şi îmbogăţi epoca sa, o epocă a raţiunii reci. Problemele ecologice, ridicate de Adrien Stoutenberg în „Out There“ (1971) sau, într-o manieră mai apropiată vârstelor mici, de către Sybil Leck în „The Tree Conquest The World' (1969), analiza psihologică a unui grup de cosmonauţi în drum spre Marte, văzută de Ludek Pesek în „Die Erde is nach“ (1970), emergenţa animozităţilor ascunse sau explicite, în condiţii de izolare.<br /> Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă nu cumva SF-ul este în totalitate un gen destinat copiilor şi tinerilor, în ceea ce priveşte filmul SF, care se îndreaptă cu precădere înspre micii spectatori. Filmele lui Spielberg, seriale ca „Star Trek“, „Meteor XL5“, „Planeta giganţilor“, „Pierduţi în spaţiu“, „Arabela“, „Galactica“, filmele cu monştri etc. au ca spectatori cu precădere tineri, chiar dacă aceştia sunt „copii mari“, unii dintre ei de 30 - 40 de ani. Dar să ne întoarcem la scurta şi zbuciumata istorie a anticipaţiei. Debutul SF-ului modern pare a acredita această idee; Hugo Gernsback, cel căruia i se atribuie totul în materie de geneză a anticipaţiei, era perfect conştient de ceea ce datorează Europei, plasându-şi revista (şi SF-ul s-a construit în reviste...) sub semnul lui Verne. Ca urmare, anticipaţia care viza cititorul adult era perfect compatibilă cu gusturile şi exigenţele copiilor al căror viitor a fost parţial influenţat în urma noilor înclinaţii dobândite (o mărturiseşte şi Carl Sagan în „Broca's Brain“). Ar fi o exagerare să afirmăm că acest viitor a fost determinat de lectura SF-ului, însă înclinaţii latente pot fi vitalizate prin legea imitaţiei, aşa cum o descrie Odobleja în „Psihologia consonantistă“.<br /> Dacă pe continent, şi cu precădere peste ocean, mulţi scriitori s-au folosit de proza pentru copii ca de o investiţie rentabilă, asigurându-şi cititoni de vârstă adultă de mai târziu, la noi lucrurile sunt mult mai complexe.<br /> Tradiţia romanului popular, pe care au pierdut-o şi francezii, nu există, cu atât mai puţin aceea a westernului, aşa că intriga primelor încercări în acest domeniu este axată pe genul poliţist. Cele mai multe creaţii sunt adăpostite în vechea „Colecţie Povestiri ştiinţifico-fantastice“ şi în volumele Editurii Tineretului colecţia „Cutezătorii“, din care ulterior proza SF se va separa într-o serie fără nume, botezată mai târziu, în anii '70, „Fantastic Club“, sub egida Editurii „Albatros“.<br />Romanul astronomic: „Drum printre aştri“, cel poliţist: „Robinsoni pe planeta oceanelor“, precum şi numeroasele apariţii din Colecţie, vor culmina, în 1965, cu „Omul şi năluca“ de Adrian Rogoz, un roman cu gestaţie îndelungată, prima.apariţie notabilă în proza SF pentru tineret, din păcate şi singurul roman al autorului, mult prea ocupat cu redactarea Colecţiei. De atunci, singurii autori care au trecut peste stacheta ridicată atât de sus de Năluca venusiană a lui Dutch Learmonth, au fost Romulus Bărbulescu şi George Anania, prezenţi adesea în paginile Colecţiei şi, sporadic, în edituri. De la „Doando“ la „Acţiunea Lebăda“, ultimul titlu aparţinând lui G. Anania, o serie de romane întrunesc toate calităţile prozei pentru copii: subiecte interesante, educative, pline de imaginaţie, scrise alert, chiar cu o uşoară nervozitate benefică receptării textului şi - cel mai important lucru - fără gafe de ordin ştiinţific, fără informaţii „educative“ supradozate.<br /> Din 1974, de la dispariţia Colecţiei, povestirile apar sporadic iar numărul romanelor este invers proporţional cu valoarea numerică a anului (NR = K/AN, pe limba computerelor). „Argonaut“ este o apariţie târzie, supliment trimestrial al revistei „Convorbiri literare“, practic o revistă de SF ignorată ca atare, debutând cu o space opera, „Patrula spaţială“, pe gustul adolescenţilor, şi eşuând într-o lamentabilă „reînviere“ a lui Val-Vârtej.<br /> Dacă literatura pentru copii de la noi se poate mândri cu „Cireşarii“, „Cişmigiu & Co“, „Toate pânzele sus“, „Elevul Dima dintr-a şaptea“, titluri care ne urmăresc şi în.anii maturitâţii, situaţia anticipaţiei juvenile este departe de această performanţă. Cele câteva titluri româneşti citate sunt departe de a se constitui într-un patrimoniu literar; de altfel, nici unul din aceste romane nu a fost reeditat.<br /> Situaţia nu constituie o excepţie, doar numărul mare al autorilor de SF din alte părţi face ca apariţia unor titluri memorabile în SF-ul pentru copii să fie posibilă. De altfel, numărul „cărţilor de aur“ în acest domeniu este destul de mic, spre deosebire de literatura SF pentru adulţi, unde „Seniorii războiului“ de Gerard Klein, „Le temps incertain“ şi „Les yeux géants“ de Michel Jeury, „Solaris“ de Stanislaw Lem, „Picnic la marginea drumului“ de fraţii Strugaţki, „Babel“ de Vladimir Colin, care a cunoscut şi câteva ediţii în limba franceză, constituie doar o mică parte dintr-o posibilă selecţie a romanelor valoroase.<br /> În această scurtă pledoarie pentru anticipaţia dedicată vârstelor foarte tinere, am insistat mai mult asupra temelor pentru a sublinia o idee, sperăm, evidentă: a scrie pentru copii nu înseamna a coborî nivelul calitativ al textului, sub nici un aspect - nici tematic, nici tehnic. Cele câteva limitări arătate mai sus nu se constituie în îngrădiri cu repercursiuni iremediabile asupra valorii, căci tocmai utilizându-le putem spera întrun salt substanţial peste nivelul mediu atât de comod celor mai mulţi.<br /> Departe de a fi un lucru facil, a scrie pentru copii poate deveni o probă în evoluţia unui scriitor...<br /><br /><br /> BIBLIOGRAFIE<br /> (1) Jacques Van Herp, „Panorama de la science fiction“, Gerard, 1975.<br /> (2) Neil Barron, „Anathomy Of Wonder - Science Fiction“, Bowker Co., 1976.<br /> (3) Jacques Sadoul, „Histoire de la science fiction moderne“, Albin Michel, 1975.<br /> (4) Jean Gattegno, „La science - fiction , Press Univ. de France, 1971.<br /> (5) I. R. Parish; M. R. Pitts, „The Great Science Fiction Pictures“, The Scarecrow Press Inc., 1977. <br /><br /><br />Articol apărut în:<br />BIBLIOTECA NOVA,<br />buletin de teorie, critică şi istorie a literaturii,<br />editat de cenaclurile HELION şi H. G. WELLS<br />sub egida Casei Universitarilor Timişoara,<br />2/1987, pag. 52-58.<br />Scanare şi corectare: Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE IMAGINAŢIE ŞI EVAZIUNE<br /><br />Mircea Cărbunaru<br /><br /><br /> S-a vorbit în numeroase rânduri despre caracterul „evazionist“ al literaturii SF din România, un evazionism privit în principal prin două perspective subordonate procesului abstract al imaginaţiei.<br /> Prima perspectivă, cu implicaţie strict literară sau mai bine spus cu implicaţie asupra creaţiei SF autohtone, abordată şi disecată chiar în amănunţime de criticul Voicu Bugariu, acredita ideea că scriitorul român de literatură SF eludează voit (alte ori din necunoaştere) norme literare şi reguli stilistice care apar ca obligatorii în mainstream. La rândul său, Dan Silviu Boerescu observa deconcertant că textele SF româneşti postdecembriste au „umori estetice“ profund diferite şi uneori greu de încadrat în curente sau genuri.<br /> A doua perspectivă legată de „evazionism“ se răsfrânge chiar asupra cititorului/ consumatorului de literatură SF. Ne referim desigur la acel cititor care găseşte în science-fiction o cale simplă de evadare din cotidian, din realitate. De aici şi eticheta că literatura SF este o literatură a visătorilor.<br /> În cele ce urmează vom încerca să arătăm că lucrurile nu stau chiar aşa, oricât s-ar strădui unii să dezvolte această imagine superficială. <br /> J.P. Sartre arăta în lucrarea sa, L'imaginaire, că imaginaţia nu este ceva care survine în conştiinţă printr-o achiziţie ulterioară, de-a lungul vieţii, ci este conştiinţa însăşi, în măsura în care ea (imaginaţia) se constituie în libertatea conştiinţei. Nu poţi să nu fii sedus de o astfel de idee. Deja desprinderea de realitate capătă alte conotaţii care ne relevă faptul că evazionismul cititorului reprezintă de fapt dorinţa de libertate a acestuia. Aceasta este, ne place să credem, şi funcţia intrinsecă a SF-ului, aceea de a furniza alternative, de a deschide noi perspective şi de a crea premisele necesare libertăţii de gândire.<br /> Interesant pare şi faptul că dacă cititorul încearcă să construiască (prin lectură) mai degrabă un traseu direcţionat de la real către imaginar, de la perceptiv la aperceptiv, experimentând astfel trăiri, imagini vii, proiecţii, scriitorul de SF construieşte un traseu direcţionat în ambele sensuri. El clădeşte atât lumi imaginare pe seama frânturilor de realitate pe care le-a acumulat în conştient sau subconştient, dar şi „traduce“ în termeni perceptivi emoţii, stări transcendente, produse directe ale imaginaţiei ce leagă lucruri între care nu există nici o corelaţie sau raporturi logice.<br /> În aceeaşi măsură nu putem neglija şi aspectul ludic al imaginaţiei care face aparent ca evaziunea să devină un proces extrem de tentant atât pentru scriitor cât şi pentru cititor. Numai că jocul, în sine, are nu numai funcţiuniile de a experimenta sau de a elibera individul din rigiditatea realităţii ci şi acea funcţie euristică ce conduce inevitabil la cunoaştere şi inovare.<br /> Reîntorcându-ne la science-fiction este evident că aspectele arătate i se potrivesc până la identificarea lor perfectă iar termenul de literatură „evazionistă“ devine cu totul şi cu totul neîncăpător înţelegerii cât mai exacte a fenomenului literar SF. Mai ales înţelegerii fenomenului SF din România care de cele mai multe ori a avut un caracter atipic faţă de ceea ce s-a scris prin alte părţi. Prin urmare, nici vorbă de „evazionism“, chiar şi pentru literatura de profil scrisă înainte de 1989. Despre acea perioadă putem vorbi de un anumit science-fiction militant, protestatar, manifest etc. dar în nici un caz nu putem vorbi de existenţa unor produse literare care să se sustragă realităţii până acolo încât să se subordoneze unei forme sau alta de evazionism.<br /> Din aceste motive o privire retrospectivă asupra a ceea ce s-a scris în ultimii 10 ani este mai mult decât necesară. Veţi constata cu surprindere că mare parte dintre aceste texte sunt reacţii directe la ceea ce s-a întâmplat în realitatea socială, economică şi politică românească de după 1989, o realitate care, din păcate, pare pe alocuri desprinsă din universul ficţional al literaturii SF, dar nu tocmai unul fericit.<br /><br /><br />material preluat din Fantasya nr. 7, serie nouă, iulie 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENTE CRITICE V: ÎN CERC, DE-A PURURI<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /> În ultima vreme, sefist pare a nu mai fi o noţiune folosită în mod ironic. Sefiştii români dovedesc astfel că nu mai sunt stânjeniţi de faptul că în străinătate respectiva comutare n-a fost încă formulată. Avantajul este simplificarea. Delimitarea făţişă a sefeului de literatură, sugerată de subsemnatul cu vreo doi-trei ani în urmă în „Anticipaţia“, se dovedeşte productivă. Ezitarea între termeni cum ar fi „scriitor SF, scriitor de SF, creator“ este aducătoare de inhibiţii.<br /><br />*<br /><br /> De câteva luni au devenit semi-publice numeroase mesaje schimbate între ei de sefiştii români capabili şi dispuşi să folosească poşta electronică. Unele dintre însemnările ce urmează comentează câteva dintre respectivele intervenţii.<br /> O mică polemică mi s-a părut mai interesantă decât discuţiile despre întâlniri şi premii. Cineva le-a reproşat euforicilor, fericiţilor sefişti români că se ţin de nimicuri, în loc să se preocupe realmente de literatură. Replicile au apărut sub forma unor admonestări. Unii au insinuat chiar că respectivul este deja prea bătrân şi nu mai pricepe cum stau lucrurile. Au urmat scuze, nuanţări şi stingerea disputei. În cele din urmă, declanşatorul disputei a venit cu ideea omenoasă a înfiinţării unui cenaclu virtual, întorcându-se astfel de la punctul de unde a purces sefeul românesc.<br /> Polemica atestă convingerea deocamdată neconceptualizată a sefiştilor că textele lor preferate nu sunt literatură sau sunt un fel de hiperliteratură. Astfel se explică respingerea întortocheată a celor care iubesc pur şi simplu literatura. Polemică reaminteşte şi banalizata dispută dintre amatori şi profesionişti. Primii, cu veselă agresivitate, le reproşează profesioniştilor că practică un anumit „elitism“.<br /> Cel mai curios aspect al polilogului elctronic este absenţa aproape totală a preocupărilor pentru calitatea literară a textelor ţinând de sefeu. Discuţiile sunt cu atât mai animate cu cât se referă la aspecte mai paraliterare. Se manifestă din nou ceea ce numeam „eterna adolescenţă“ a sefiştilor români.<br /> De menţionat, în acest context, că doritorul de profesionalizare nu are motive să polemizeze cu amatorii, opţiunile lui estetice şi existenţiale fiind diferite. De altfel, el nici nu prea are timp pentru aşa ceva, fiind obligat să-şi drămuiască plăcerile comunicării amicale, lejere. În plus, rămânând în afara veselului colocviu, el ocoleşte posibila contaminare cu o nefericită mentalitate de improvizator. Aşa fiind, el preferă de regulă să se retragă „în culise“, lăsându-i pe animatori şi pe fani să se distreze cum doresc. Îi simpatizează, fireşte, dar mai ales de la distanţă. Altfel spus, sefistul-artist (să admitem pentru moment acest hibrid, ilustrând astfel, o dată mai mult, o cronică nesiguranţă terminologică) n-are timp să fie un om prea sociabil. O anumită asumare a solitudinii este aproape de neocolit. Sefistul-jurnalist, în schimb, se acomodează foarte bine cu „mondenitatea“, fie aceasta din urmă şi naiv-adolescentină. Nu întâmplător multe dintre producţiile sefiştilor români din ultimii ani sunt scrise în stil jurnalistic. Este firesc să fie aşa. Scriitura jurnalistică este cea mai comodă şi se pretează cel mai bine la însăilarea rapidă a unor texte pasabile.<br /> Dintre absenţii comodelor discuţii electronice lipsesc criticii şi teoreticienii. Poate printr-o coincidenţă, textele unora dintre aceştia sunt vizibil mai valoroase decât cele de ficţiune, în ultimii ani. Profesionalizarea câtorva tineri teoreticieni şi istorici literari români specializaţi în sefeu anglo-american este practic înfăptuită. În schimb, comentariile despre sefeul românesc recent sunt mai puţin reuşite. O explicaţie este fragilitatea estetică a majorităţii textelor comentate. Istoricii literari cad uneori în această cursă neobişnuită. Exemplul ilustrativ este monumentala istorie a sefeului românesc datorată lui Mircea Opriţă. Excelentul sefist clujean a uitat micul amănunt că energia discursului critic scade, atunci când textele comentate n-au valoare. Nu poţi să străluceşti ca istoric al sefeului, dacă porneşti de la texte nesemnificative. Cartea cu pricina ar fi fost poate mai puţin groasă, dar în mod sigur mai bună, dacă ar fi fost avuţi în vedere doar autorii semnificativi. Democratica amestecare a amatorilor cu profesioniştii şi-a dovedit neajunsurile. Totuşi, având în vedere probitatea impecabilă a autorului, adăugăm că respectiva procedare este legitimă, fiind o chestiune de opţiune personală.<br /> Într-o eventuală scară valorică, autorii de ficţiune se află pe o poziţie inferioară faţă de critici. Ce-i drept, din masa stimabilă a sefiştilor producători de ficţiuni s-au desprins câţiva posesori ai unei vădite conştiinţe profesionale. Aceştia au cele mai mari şanse de-a obţine succesul real, nu doar cel de fandom. Ei par imuni la efectele nefaste ale tradiţionalei complezenţe sefiste. Impulsul iniţial al respectivei îngăduinţe, datorat bunului, miticului Adrian Rogoz, a generat o mentalitate încă viguroasă.<br /> Nu cumva unul şi acelaşi om poate să fie simultan un vesel sefist amator şi un sefist profesionist mai puţin vesel, truditor metodic şi prozaic? Teoretic, da. Practic, după trei decenii de „sefism“, mă văd silit să răspund negativ. Tineri foarte promiţători acum douăzeci de ani au devenit nişte etern-tineri promiţători, nu mai mult. Unii s-au ales, pentru compensaţie, cu deprinderea limbii engleze. În câteva cazuri, ratarea este realmente dramatică, fiind vorba despre nişte talente autentice.<br /> În ceea ce-i priveşte pe animatori, nu sunt prea multe de spus. Unii dintre ei sunt nişte oameni foarte cumsecade. Alţii au spirit organizatoric. Într-un mod destul de straniu, probabil fără să-şi dea seama, animatorii joacă şi rolul de a-i deturna pe potenţialii sefişti profesionişti. Intrarea în mecanismul cronofag al întâlnirilor sefiste şi adoptarea mentalităţii corelative sunt o cale sigură de ratare. Nu-i mai puţin adevărat, însă, că potenţialii sefişti de succes nu sunt obligaţi de nimeni să se rateze. Cu atât mai puţin de către animatori. Aceştia din urmă sunt doar “ideologi”, nu dictatori.<br /> Fireşte, cele de mai sus au mai fost scrise, inclusiv de subsemnatul. Repetându-le, nu fac decât să mă înscriu, cu o oarecare umilinţă, într-o circularitate la fel de puternică precum o damnare.<br /><br />*<br /><br /> Revista electronică „Planet Science Fiction. Buletin informativ dedicat artelor şi ştiinţelor imaginarului, 2, septembrie 2001” contribuie la lămurirea ideilor discutate mai sus. Este publicată şi convorbirea dintre o serie de sefişti mai mult sau mai puţin reprezentativi pentru fandomul românesc. Despre valoarea literară a sefeurilor româneşti, din nou, nu se discută. În schimb, există o serie de referiri la textele de critică sefistă. În general, este vorba despre opinii de amator. Nimeni nu suflă vreo vorbă despre comentariile ultralaudative, publicate în ultima vreme de anumiţi sefişti poligrafi despre cărţile unor amici ai lor. Subsemnatul este destul de rău cotat, obiecţia fiind o anumită vetustate a discursului critic. Această situare exprimă o legitimă judecată de gust, dar şi o mentalitate asemănătoare aceleia a amatorului de muzică pop-disco-dance-techno etc. Acesta are un viu sentiment al învechirii, al perimării. Clasicizarea unei piese se produce foarte greu, în viziunea lui. Şi chiar atunci când o asemenea omologare are loc, piesa cu pricina este inclusă în categoria retro şi menţionată cu o oarecare ironie tandră. Iubitorul de muzică clasică nu cunoaşte acest sentiment. Pentru el, vechimea nu este un handicap, dimpotrivă. Ceva asemănător are loc în cazul criticii sefiste. Damnaţi să caute la nesfârşit o poetică de sine stătătoare a genului lor preferat, sefiştii „fundamentalişti“ au tendinţa de a declasa rapid textele scrise cu mai mult timp în urmă, fie acestea de proză sau de critică. Cât priveşte absenţa unor critici români reprezentativi specializaţi în sefeu românesc, participanţii la discuţie ating, intuitiv, câteva adevăruri. Astfel, ei se declară în mod special nemulţumiţi de opacitatea unor critici faţă de prozele noilor generaţii de sefişti. Precum şi de lipsa unui critic al cărui sistem de lectură să fie bine şi distinct articulat. (Mircea Opriţă nu este menţionat, iar Cornel Robu este mai degrabă ironizat, pe nedrept.) Doi sefişti tineri, printre care Horia Nicola Ursu, sunt priviţi cu speranţă. Rămâne de văzut cum va evolua activitatea acestora.<br /> În totul, menţionata discuţie despre critica sefistă nu este extrem de productivă.<br /><br />*<br /><br /> A apărut al patrulea număr al revistei Ficţiuni, editată şi condusă de Horia Nicola Ursu. Textele de ficţiune sunt onorabile. Atrage în mod special atenţia cel al lui Michael Swanwick (în traducerea impecabilă a lui Radu Pavel Gheo). Este un hard SF, scris cu vădită profesionalitate. Textele de critică şi teorie sefistă sunt remarcabile, argumentând o anumită preferinţă a editorului. Teorereticienii şi recenzenţii par preocupaţi mai mult decât în mod obişnuit de valoarea literară a cărţilor comentate. Critica encomiastică, atât de cunoscută sefiştilor români, pare a lăsa locul unor texte mai apropiate de ceea ce se înţelege îndeobşte prin critică literară.<br /><br />*<br /><br /> Volumul lui Don Simon, Împotriva Satanei, cu o Notă a editorului de Marian (Rabi) Irimia şi o Postfaţă de Cătălin Ionescu, Colecţia Poate, Karmat Press, Ploieşti, 2001, este un important debut editorial, o carte revelatoare pentru posibilităţile şi limitele sefeului românesc de azi.<br /> Don Simon - pseudonim al lui Petrică Sârbu, n. 1960, funcţionar - este un sefist talentat şi profesionalizat. Numindu-l astfel, pentru consecvenţă, resimt insuficienţa termenului, atunci când este vorba despre autori în mod evident înzestraţi cu talent literar. Cu toate acestea, sefist rămâne un concept util, practic de neocolit, în context. Impresia de inadecvare provine şi din legăturile foarte vagi ale cărţii lui Don Simon cu sefeul. Dacă firava recuzită de gen ar fi eliminată din volum, textul n-ar suferi, la drept vorbind.<br /> Pe lângă talent literar, Don Simon are o mare tenacitate de autodidact, suficient de puternică pentru a ilustra fascinantul fenomen psihologic al supracompensării. Cu ani în urmă, aluviunile culturale dobândite de Don Simon prin lecturi erau mai stângaci folosite. S-a produs însă un salt calitativ, iar autorul nostru a început să-şi folosească lecturile cu o virtuozitate autentică. Aici se întrevede supracompensarea. Pornit cu un handicap cultural, autodidactul reuşeşte să atingă o erudiţie mai vie (vag umbrită totuşi de câteva inadvertenţe culturale) decât aceea a unor oameni cu diplome universitare. Şi alţii au citit cărţile care l-au inspirat pe Don Simon şi au învăţat, în plus, câteva cuvinte „magice“, cum ar fi intertextualitate sau postmodernism. Puţini dintre aceştia, însă, au reuşit să obţină un dezinvolt ton propriu atunci când au parafrazat sau au dezmembrat în mod creator cărţi citite, pentru a folosi elementele astfel obţinute. În fine, ar fi de menţionat chinul autentic al artistului manierist, torturat de dorinţa combinării cât mai ingenioase a prefabricatele sale culturale. Don Simon trăieşte cu intensitate această caznă. Cele mai bune pagini ale volumului său apar atunci când combinarea intertextuală încetează de-a fi mecanică, apărând astfel miracolul manierist. Păstrând proporţiile, este şi cazul unui Salvador Dali. Cele mai bune creaţii ale acestuia înving o răceală ce pare imanentă şi pătrund în domeniul marii arte. În schimb, atunci când aliajul miraculos nu reuşeşte, textele lui Don Simon rămân doar o simplă proză umoristică, ce-i drept bine scrisă. În acest context, suntem obligaţi să constatăm faptul curios că exaltaţii „hagiografi“ ai volumului (unul dintre ei cu repetate exprimări incoerente) n-au observat că dominanta volumului este comicul. Nici ironia, nici epopeea şi nici altele asemenea, în ciuda marilor simboluri tragice manipulate.<br /> În totul, debutul editorial al lui Don Simon trebuie salutat cu căldură. În primul rând pentru că aparţine unui autor profesionalizat, talentat şi dotat în mod vădit cu echivalentul sefistic al conştiinţei literare.<br /><br />*<br /><br /> Din nou, în polilogul electonic al sefiştilor apar accente agresive. Ceva trebuie schimbat din rădăcini. Unii demolează sefeul românesc, alţii nu pricep şi sunt acri. Cam aşa ceva ni se se spune.<br /> În mod special deranjante sunt nişte manifeste incendiar-incoerente, cu teoretizări de neînţeles, unde autorul îşi repetă în mod jenant propriul nume. Fiecare are toate drepturile rezervate, nici vorbă. Internetul suportă chiar mai multe decât hârtia. Dar de data aceasta se intră adânc în domeniul prostului gust. Cineva trebuie să-l tragă de mânecă pe respectivul şi să-i spună că sare peste cal.<br /><br />*<br /><br /> Contradicţia fundamentală a sefiştilor români pare a fi următoarea. Pe de o parte, ei se doresc nişte scriitori „ecumenici“. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Ca urmare, se ceartă, caută să-şi impună propriile puncte de vedere, încearcă să devină nişte lideri de opinie. În acelaşi timp, însă, admit să fie criticaţi, consideră critica un rău necesar. Ei realizează că activitatea unor critici cu autoritate poate fi avantajoasă. Pe de altă parte, ei aspiră să facă parte din ceva analog unei secte religioase de tip fundamentalist, adică să se „închine“ la unison, orice controversă între ei fiind exclusă. În această a doua ipostază, sefistul devine brusc un ins foarte intransigent, respinge furios orice critică a textelor sale şi ale prietenilor săi. Este evident că respectivele mentalităţi sunt ireconciliabile. <br /><br /><br /><br /><br /><br />ORTODOXIA SALVEAZĂ ETNOGRAFIA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Încă în 1892, monografistul József Kádár, despre care am scris şi altădată, arăta în însemnările sale (publicate în 1995 de Francisc Kiss la Zalău) că slujbele făcute de preotul român de atunci din satul Moldoveneşti (jud. Cluj) se bucurau de mare apreciere şi în rândurile populaţiei maghiare, mai cu seamă când era vorba despre aflarea unor bunuri furate:<br /> „În primăvara anului 1867, preotul unitarian din Moldoveneşti, Francisc Orbok, îl rugă pe tatăl meu, care avea drum la Turda, să ducă două pâini, slănină şi ceva haine de corp, împachetate într-un desag, la fiii acestuia, elevi în oraş. Tatăl meu, pune desaga în căruţă, o leagă bine şi porneşte la drum, dar abia a depăşit hotarul satului când observă că desaga nu mai este. A căutat peste tot, dar în zadar. S-a întors acasă supărat, s-a interesat pe la săteni, dar fără rezultat. Povesteşte cele întâmplate şi preotului român Ioan Deac, care în prezent slujeşte în satul Borzeşti. Preotul, care ţinea şi la mine pentru că îl mai îndrumam pe Iuliu, fiul acestuia, i-a spus tatălui meu: «Nu te mai necăji, dragă domnule Andrei, voi încerca să fac ceva pentru tine». A intrat în biserică şi numai el ştie ce a făcut acolo, dar este adevărat că în ziua de luni dimineaţa desaga cu hainele a apărut în curtea noastră, fără pâine şi slănină“.<br /><br /> DOAMNE, OCROTEŞTE-I PE MAGHIARI!<br /> Faptul că credincioşii unguri, fie reformaţi, fie catolici, recurg uneori la serviciile „popii“ (denumire generică, ce individualizează preotul ortodox) este cât se poate de obişnuit în zonele unde cele două etnii convieţuiesc, precum este şi cazul Jiboului.<br /> Găsim numeroase asemenea exemple într-un studiu publicat de tânăra cercetătoare Dóra Czégényi, originară din acest orăşel de pe Someş, azi cadru universitar în Cluj. El poartă titlul: „A hiedelem és hiedelemszöveg mint reprezentáció“ (Credinţele populare şi forma lor textuală ca reprezentare) şi a apărut în volumul „Emberek, szövegek, hiedelmek“ (Oameni, texte, credinţe. Studii de mitologie populară) editat în 2001 de Asociaţia Etnografică „Kriza János“ din Cluj.<br /> Una dintre persoanele intervievate de autoare mărturiseşte:<br /> „Românii sunt mai credincioşi decât suntem noi (...) ei cred cu multă tărie. Iar preoţii români se ocupă de ei. De pildă, degeaba se duce omul la un popă catolic. Degeaba. Sau la un preot reformat, n-are ce căuta la dânsul. Aia, aia e o altă religie“. (Jibou, unguroaică)<br /><br /> FĂURITORII DE MINUNI<br /> Veştile despre puterile paranormale ale unor slujitori ai bisericii ajung uneori până foarte departe, mult dincolo de hotarele judeţului. Deşi persistă bănuiala că unii dintre ei, cunoscători ai magiei negre, ar întreţine legături şi cu forţe demonice, atât românii, dar şi ungurii recurg la serviciile lor, ca urmare a influenţei psihologice a comunităţii majoritare. Cazurile disperate cer măsuri disperate.<br /> „Păi, e un pericol, e ceva nepermis. Eu cel puţin am umblat, sunt convinsă că a fost împotriva lui Dumnezeu. Şi totuşi oamenii merg. Da. Nu cunosc adevărul. Dar numai la noi ortodocşii îi aşa. Dar preotu' ortodox ajută şi oameni catolici, reformaţi. Categoric... nu se ţine cont de religie sau, nici vorbă“. (Jibou, româncă)<br /> Nu orice absolvent de teologie hirotonisit este capabil „să facă şi să desfacă“. Cunoştiinţele magice sunt împărtăşite numai anumitor generaţii, ce apar o dată la 33 sau 99 de ani. Sunt preoţi care te ajută pentru că aşa le cer îndatoririle, fără să accepte nimic drept răsplată, sunt alţii care solicită insistent să fie plătiţi în valută. Un statut aparte îl au călugării, oameni sfinţi, care s-au dezis de averile lumeşti şi adesea nu acceptă decât ceva de mâncare.<br /> În acţiunea sa magică, preotul foloseşte nişte cărţi magice, cu coperţi negre, care poartă diferite nume: pravilă (carte de rugăciuni), carte de blesteme, carte mare, biblie neagră.<br /> Sunt şi unii care iau aceste lucruri în şagă. Un rognean puţin „aghezmuit“, ce pescuia fără succes pe malul Someşului, l-a văzut pe părintele din sat cum trecea pe pod şi i-a strigat:<br /> - Desfă, părinte, apele, să prind şi eu ceva!<br /> Popa a văzut cine-i şugubăţul şi l-a ameninţat în glumă:<br /> - Vezi să nu-ţi „fac“ ţie ceva, că acolo rămâi.<br /><br /> HOŢIE LA CEC<br /> Sunt multe lucruri interesante în acest studiu academic de aproape şaptezeci de pagini, dar nu ne-am propus să-l traducem în întregime, ci numai să-i semnalăm apariţia. El nu se adresează numai specialiştilor. Limbajul accesibil folosit şi bogăţia de informaţii furnizate îl fac atractiv pentru orice categorie de cititori. Voi încheia cu unul dintre cazurile mai incitante:<br /> „Asta s-a întâmplat chiar aici, la CEC. O ştiu de la F.I., întreab-o numai. A venit o bătrână din careva dintre satele de-aici, zicând că vrea să depună cinci mii de lei la CEC. Apoi, pe timpul acela, cinci mii de lei era o sumă. Era o sumă foarte mare. Şi a găsit acolo un ceferist, l-a rugat să fie drăguţ şi să-i completeze formularul, că ea e prea bătrână, nici nu vede, nici să scrie nu ştie.<br /> - Cum să nu, cu plăcere!<br /> Omul a completat hârtia, dar cu propriul său nume, iar când bătrâna a dat banii, a împins înainte propriul său carnet de economii. Funcţionarele n-au stat să verifice, că doar era carnetul acolo, au trecut suma în el şi cu asta gata. A trecut ceva timp, apoi, cam după un an, vine bătrâna, să scoată o mie de lei de la CEC. Degeaba au căutat:<br /> - Tanti, aici nu-i trecut nici un leu.<br /> - Apoi, cum să nu fie, că eu am fost atunci aici şi am pus cinci mii de lei şi omul acela, ceferistul, mi-a scris mie ţidula, aşa că trebuie să fie.<br /> - Aici nu sunt. S-au apucat funcţionarele să scotocească prin fişe, bonuri, adeverinţe, alte acte oficiale, banii niciunde. Bătrâna s-a tot certat cu ele, ba încă le-a şi blestemat:<br /> - O să vedeţi că banii aceia vor apare!<br /> Şi s-a dus. Da, numai că omul acela s-a îmbolnăvit. Ceferistul era din Var. L-au adus la spital, că-i asta, că-i aia, i-au dat nişte medicamente şi l-au trimis acasă. Dar nu s-a simţit mai bine. L-au dus la Zalău. Omul a ajuns să fie pe moarte. I-a zis nevestei sale: „Du-te acasă şi du-i banii ăia femeii cutare. Cinci mii de lei. Că altfel mă prăpădesc.“<br /> Soţia s-a întors acasă, a luat cei cinci mii de lei şi i-a dus bătrânei. Ba i-a dat încă şi ceva pe deasupra, să o îmbuneze, că omul ei a greşit, că i-a luat dracul minţile. L-a scăpat cumva. I-a dat înapoi cei cinci mii de lei şi s-a întors la Zalău. Bărbatul ei s-a simţit imediat mai bine. L-au lăsat acasă, şi-a reluat serviciul, acum e pensionar.Cu siguranţă că bătrâna s-a dus la careva dintre popi.“<br /><br /><br /><br /><br /><br />LEM, ÎNTR-O POSTURĂ INEDITĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Stanislaw Lem - Catarul,<br />traducere de Mihai Mitu, Editura Nemira, 1998)<br /><br /> Acest roman al lui Lem este un fenomen unic, din mai multe puncte de vedere. Să începem cu cele formale. Deşi volumul a apărut pe piaţă în anul 2001, pe copertă este menţionat anul 1998. Titlul romanului pare a sugera legături cu sectele eretice din sudul Franţei, distruse în urma unor cruciade ce n-au avut nevoie să se deplaseze până în Ţara Sfântă. De fapt, cuvântul catar - un termen medical - înseamnă infecţie a mucoaselor, şi se referă la faptul că personajul principal suferă - ca şi alte victime - de o alergie care-l obligă să urmeze un anumit tratament. Dacă titlul ar fi fost, de exemplu, Alergie, nu s-ar fi îndepărtat prea mult de înţelesul dorit de autor şi ar fi fost priceput de toată lumea. Să ignorăm unele stângăcii de exprimare, care ne fac să credem că este vorba de traducerea unei traduceri, şi să ajungem la aspectul cu adevărat interesant. Acest roman nu este un roman SF, ci unul poliţist!<br /> Personal, nu mi l-am imaginat niciodată pe Lem în postură de autor de literatură detectivă. Să recunoaştem că rezolvarea problemei poliţiste din carte este de natură ştiinţifică, deci, dacă privim textul din punct de vedere al definiţiei că literatură SF este aceea care are subiectul dependent de un element ştiinţific, ar trebui să acceptăm şi acest volum în biblioteca SF. Însă, dacă luăm în considerare altă definiţie, cea a literaturii poliţiste, descoperim că, de fapt, autorul urmăreşte descoperirea criminalului, iar elementul ştiinţific este folosit în acelaşi fel în care mari autori de literatură poliţistă utilizează elemente de toxicologie sau criminologie: pentru a da credibilitate muncii investigatorului. Mai mult, regulile canonice de gândire a textului (intrigă, dozare a suspansului, etc.) sunt cele ale literaturii detective, nu cele ale literaturii SF. Aşa cum un cititor al romanelor lui Conan Doyle va fi impresionat de calităţile unor otrăvuri exotice, dar nu prea mult, şi va admira în principal logica impecabilă cu care Sherlock Holmes descoperă criminalul, tot aşa cititorul romanului lui Lem va aprecia ideea strălucită cu care autorul rezolvă o enigmă aparent irezolvabilă, dar va aprecia, în primul rând, modul în care autorul polonez s-a priceput să-l ţină sub tensiune până la ultimele rânduri ale romanului.<br /> Pentru că romanul lui Lem - dacă apucaţi să depăşiţi primele cinci, şase pagini - se citeşte cu interes şi plăcere. Lem este un mare scriitor, deci nu-i legat de un gen anume - chiar dacă vom regăsi în acest roman poliţist scheme şi motive SF. Oricum, mai bine un roman poliţist interesant, decât romane SF proaste, de la începuturile carierei lui Lem, din care ni s-au oferit destule... <br /><br /><br /><br /><br /><br />UN VAMPIR METAFIZIC<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Ultimul roman din ciclul vampirilor, al lui Anne Rice, a trezit sentimente contradictorii. Mulţi dintre cei care l-au citit îl consideră cel mai slab dintre cele scrise de autoarea americană. Din anumite puncte de vedere, opinia lor nu-i greşită. Romanul Diavolul Memnoch suferă din punct de vedere al intrigii, este extem de liniar şi de monoton.<br /> În aparenţă.<br /> Pentru că acest roman reprezintă un contrapunct al romanelor anterioare. Doamna Rice se străduise să demonstreze că vampirii există într-o lume materială, lipsită de divinitate. Construise, cu meticulozitate, o lume a disperării şi agresivităţii, în care făpturile nopţii păreau a fi eroii pozitivi. Şi, brusc, anulează toată construcţia anterioară, declarând cu seninătate: nimic din ce v-am spus până acum nu-i adevărat, există şi diavol, există şi Dumnezeu. Există şi viaţă de apoi, iar fantomele celor pe care i-ai ucis pot să-ţi bântuie existenţa.<br /> Autoarea dărâmă deci un întreg sistem de valori.<br /> Punctul slab al acestui gest eroic constă în faptul că cititorii de romane horror nu sunt - în majoritatea cazurilor - buni cunoscători ai problemelor teologice. De aceea nu pot aprecia subtilităţile autoarei. Pentru că Anne Rice îşi construieşte demonstraţia cu meticulozitatea-i obişnuită. Nimic nu-i lăsat la voia întâmplării. La un moment dat, pare lipsită de orice logică tenacitatea cu care diavolul îi descrie lui Lestat o istorie a Genezei pe care o cunoaştem din Biblie sau din cărţi necanonice (dar de largă circulaţie). Numai că, în final, când anumite lucruri sunt puse sub semnul întrebării, ne pomenim că ne întrebăm cât trebuie să credem din acea istorie, care, de fapt, este credinţa acceptată de majoritatea credincioşilor...<br /> Romanul a fost scris cu multă inteligenţă, iar autoarea a riscat mult. Majoritatea celor care îl vor citi vor face acest lucru doar pentru că au citit volumele anterioare, şi prea puţini vor aprecia subtilităţile teologice. Cei care ar putea să le înţeleagă nu prea citesc asemenea cărţi. Cel puţin la noi. <br /><br /><br /><br /><br /><br />DIN NOU ÎN LUMEA SĂPTĂMÂNII FRAGMENTATE<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />(Philip Jose Farmer - Rebelul din Dayworld,<br />traducere de Radu Şerban, Editura Lucman, 2000)<br /><br /> Farmer ne oferă o continuare a aventurilor din Dayworld. De data aceasta, accentul cade pe peripeţiile eroului care, evadat din închisoare, se refugiază în lumea celor care refuză să se supună autorităţilor. Acţiunea este deosebit de dinamică, plină de răsturnări de situaţii. Numai că, spre final, îţi dai seama că, de fapt, autorul nu aduce nimic nou faţă de primul volum. Aceleaşi personaje principale, aceleaşi situaţii... atunci la ce bună atâta agitaţie?<br /> Întrebarea îşi găseşte un răspuns în detalii aparent insignifiante, care, acumulându-se, fac să se întrevadă ideea principală: că nici o societate dictatorială nu apare din senin şi nu se sprijină doar pe teroare. Sigur, manipularea maselor reprezintă un element important, dar - cel puţin la apariţia acelui tip de societate -, ea a părut că oferă o soluţie pentru o criză foarte gravă. Dayworld a scăpat omenirea de lipsuri, foamete, suprapopulare, prin mijloace drastice de supraveghere şi represiune. Însă păstrarea aceleiaşi societăţi rigide şi nedemocratice, după ce criza a trecut, nu se justifică prin nimic. Farmer dovedeşte astfel că a analizat cu grijă mecanismele intime ale dictaturilor secolului XX. Toate au apărut ca singura rezolvare imediată a unor societăţi secătuite de crize economice, războaie civile sau catastrofe naturale, adică în momente în care puţinele resurse trebuiau gospodărite cu grijă şi zgârcenie. Democraţiile cu tradiţie au fost în stare să impună membrilor restricţii şi sacrificii conştiente, acceptate de marea majoritate a populaţiei - a se vedea cazul Angliei în război. Numai că, atunci când situaţia s-a îmbunătăţit, democraţia renunţă la restricţiile ce nu mai au rost, în timp ce dictatura generează o clasă profitoare, care nu acceptă să-şi piardă privilegiile care nu mai au nici o justificare.<br /> Asta se poate citi printre rândurile romanului lui Farmer, printre aventurile captivante ale eroilor. Aparent, nimic nou sub soare. Probabil, numai că a fi în stare să înţelegi nişte mecanisme sociale nu-i un lucru simplu. }i veţi descoperi şi alte lucruri, în afară de cele pe care vi le-am spus. Farmer rămâne un autor foarte talentat şi plin de idei. Merită să-l citiţi. <br /><br /><br /><br /><br /><br />CENACLUL ŞI TRIVIALITATEA IMAGINARULUI<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Grăbiţi-vă! Adunaţi-vă, rotiţi-vă în jurul mesei pline de cărnuri sângerânde, hăcuiţi ficţiunile! Cenaclul? Trivialitatea imaginarului în toată splendoarea sa! Năvălesc prin uşile zgribulite tot felul de inşi care vor să cucerească lumea, să zdrobească proletariatul şi să facă harcea-parcea burghezia oricare ar fi ea! Cenaclul? Construcţie burlescă! Să formezi spirite! Ce minciună gogonată! Vin tinerii timizi sau năvalnici să afle ce va să zică despre ficţiunile lor tot felul de shizo, de para, de refuzaţi ai lumii. Stau şi-şi tocesc mucurile de ţigară între buzele cărnoase şi emit adevăruri îngrozitoare şi definiţii bombastice despre science fiction. Aspiranţii la gloria literară aşteaptă cu sufletul la gură să fie traşi în ţeapă de tot felul de diletanţi care, mai apoi, la o bere, ridică osanale nimicului. Lume perversă şi ticăloasă, cenaclul e un balamuc literar în care se macină spiritele nobile de către tot felul de rătăciţi. Rătăciţii ăştia cred că împart bruma de talent după criterii de valoare dar de fapt îşi odihnesc ochişorii între voluptoasele forme ale unei fantome literare. Cenaclul e şcoală literară? Ce superbă nerozie! Cenaclul e un spital de campanie în care vin răniţi de toate neamurile. Felcerii sar pe ei şi-i tot hăcuie cu bisturiele sau cu drujbele care sunt învelite în foiţe de nemurire glorioasă. Noii veniţi cad ca muştele pe lampă în capcanele ticăloşilor care debitează toate prostiile posibile. Nu e decât oroare şi tâmpeală şi viaţă cenaclieră de săriţi de pe fix. Cenaclurile science fiction sunt lagăre de concentrare în care adevăraţii scriitori sunt gazaţi de nişte inşi care se defulează şi care-şi fecundează orgoliul bolnav luând în tărbacă spiritele nobile, nevinovate şi plin de naivitate. Cenaclul este stricăciune pentru spiritul liber, trivialitatea imaginarului găsindu-şi în această structură defunctă plăcerea morbidă de a se deda perversiunii vulgului pornit să maculeze superbia. <br /><br /><br /><br /><br />COLECTIVISMUL ŞI ELITISMUL ÎNMOAIE ELANUL SEFISTULUI ROMÂN NĂSCÂND FICŢIUNEA ROCOCO<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Două direcţii fundamentale înmoaie elanul sefistului român ţinându-l pironit locului şi generând, ştiinţific vorbind, efectul rococo al ficţiunii. Sute de texte mi-au trecut prin mână în acest un sfert de veac de magie şi nu pot spune că nu m-am amuzat copios văzând cum colectivismul şi elitismul sună trompetele nemuririi literare la Sibiu, la Iaşi, la Bucureşti, la Timişoara şi prin alte insule rătăcite prin care s-au preumblat închipuiţi scriitori de SF. S-au iscat bătălii semantice purtate cu sârg spre ticăloasa menţinere a tonusului, s-au tras înjurături şi s-a urinat bărbăteşte pe ficţiunea plăpândă compusă după regulile compunerii şcolăreşti. Colectivismul a născut nu doar cenaclul ca şi arestare a spiritului liber dar a născut băşcălia fandomială, a născut aplombul fanului rătăcit în genialitate, a născut tragerea de şireturi cu muzele şi cu idolii şi chiar ruperea şiretului de la bocancul vreunui îngălat care mima geniul rătăcit. Buna creştere să fi rămas doar indicatorul de volum. Elitismul produce la capitală critici aroganţi şi plin de nesimţire nesimţitoare artistică iar la periferie, critici cotcodăcitori care veghează cu cinste le nerătăcirea în dogmele străine, instituind prostia ca dogmă românească în fandomul românesc. SF-ul rococo este o construcţie subţiratecă fără viitorime dar care naşte epigoni chipurile rasaţi care, după ce-au pupat mâna puţind a mahorcă a vreunui şef de cenaclul SF, august şi arogant, sapă cu sârg în inima SF-ului românesc. Sunt mulţi. Şi fani şi scriitori. Aşa-şi zic ei, fani şi scriitori. Unii privesc cu greaţă înspre scriitorul român de SF împătimit şi talentat iar ceilalţi se dedau la acte dictatoriale şi fasciste arestând reviste sau hălci din imaginarul românesc. Vor fi, cu toţii, raşi de războaiele semantice ce anunţă tumultuoasele şi inimaginabilele războaie matriceale. <br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNCERCARE ASUPRA IMAGINARULUI ROMÂNESC PRICINUITĂ DE BURLESCA SCIENCE FICTION DE RANGUL I<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Iniţiatul nu se află în dreptul său de a flecări, vorbirea fără pricini fiind ca şi vorbirea cu pricină o manifestare a aroganţei. Adevărul revelat nu este aşa cum science fictionul nu este curva care străpunge viitorul cu umbreluţa-i ponosită şi nici savantul cu creierul cât toate zilele care înfinge luneta în curul viitorimii speriind masele largi populare cu apocalipsele geneticii sau sideralelor. Tocmai de aceea nu vom supune titlul dezbaterii ci vom vorbi despre el într-o părere afirmând cu toată convingerea că mironosiţele SF-ului românesc stau cu puţişoarele la soare aşteptând integrarea europeană pentru a cenacliza cu vârf şi îndesat impunând cultura, zic ele, minor românească, unor capitale obosite, gata să expună Insula Euroconică pe bulevardele Parisului sau în pieţele Berlinului să vină lumea să se minuneze şi să zică una, alta despre găselniţa românească. Hazul premierilor la sefiştii români nu se va găsi în precaritatea finanţelor ci în osârdia cu care mulţi dintre ei trag la jugul fericit al căpătării de premii când, de fapt, premiile se smulg. Burlesca Science Fiction de rangul I se despleteşte animând seri cenacliere leşinate şi fără de insurgenţă în care scriitorul inspirat de gazete populare citeşte kilometri de texte spre neodihna popoarelor sau spre zăpăceala orgasmică a vreunui critic conjuctural care are a zice lucruri grele despre prozele confraţilor. Lipsirea de nume nu e semnul fricii de polemică sau semnul vorbirii fără de ascultători ci este o exemplaritate, dincolo de sfertul meu de secol în SF-ul românesc stând mărturie asupra titlului zeci şi sute de evenimente mondene sefiste pline de tembelism, de ură şi invidie, de prostie cenaclieră, de genii rătăcite şi de aroganţi pe post de trompete. Neînţelegerea lumilor şi lipsa de aderenţă la fundament naşte scriitori SF cu duiumul în spaţiul nostru nicidecum balcanic sau geostrategic important de vreme ce geostrategia e susţinută de regulă de o matrice sănătoasă. Burlesca Matriceală Sefisto Românească cuprinde la sânul ei, cu drăgălăşenie şi nesaţiu băieţi spilcuiţi gen 1848, fascişti sadea care tembelizează naţiunea la tembelizor şi tot felul de malagambişti literari care, ieşind din toate găurile umplu nodurile informaţionale cu textele lor de paradă şi de vulgară raportare la superbie. De la pupincuriştii orientalelor sau occidentalelor la sefiştii de duzină care umplu eurocoanele tembele şi la sefiştii cu ştaif ministerial şi cu normă, o întreagă cohortă de copii ai nimănui care se joacă cu imaginarul strivindu-l sub gheata proletară de la poloni sau sub pantoful lăcuit proaspăt ciordit de prin Paris, îl pervertesc în lungi litanii sleite în care înghesuie istoria ţării pe care nici nu o cunosc de vreme ce nici augusta oficială sau guvernanta universitară nu au habar de ea. În timp ce oficialii împart istoria României în cisterne de petrol, una mie, una ţie, în timp ce universitarii iau pielea de pe studentul român de stat sau de particular uşurându-l de parai, maneliştii SF-ului românesc clocesc la soare integrarea imaginarului românesc prin fraudă şi silnicie. <br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNCERCARE ASUPRA PERSONAJULUI TEMBEL CARE STÂRNEŞTE SILNICIA SEFISTULUI ROMÂN SPRE FURIBUNDA PLĂCERE A CRITICULUI DESUET<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Aroganţa sefistului dedat la acte de măreţie este fără îndoială o vulnerabilitate a lui aşa cum personajul său tembel nu are a se schimba în vâltoarea ficţională aceasta nefiind. Criticul desuet se va repezi încântat să se defuleze fecundând proasta construcţie pentru a naşte un simulacru de simţ critic. Personajul sefistului român e, de cele mai multe ori, un produs hilar aparţinător evoluţiei el prealuminându-se sau preaîncărcându-se cu energii universale în construcţii hidoase care trec drept genialităţi pe la tot felul de eurocoane de doi lei şi prin tot felul de insule construite grabnic prin râvna unor ministeriali dedaţi delicioasei pupături a mâinii stăpânului. Personajul tembel cucereşte lumi cu osârdie sau are expectaţii filozofice şi trage la rindeaua filozofică trăgând preşul lui Hegel sau lui Kant dar făcând lecţie de conduită la Marx sau Sartre sau la alţi francezi care tocmai se înamoraseră de Moscova claie peste grămadă. Dacă un Gurgu, un Hăulică, un Sterian, o Ana-Maria Negrilă şi un Dan Doboş îşi construiesc cu inspiraţie şi eleganţă structurile narative de profunzime e spre meritul şi superbia lor. Dar cohortele de scribnici de sorginte stalinistă sau trans-oceanică tropăie şi tropăie dând de lucru criticului desuet care, de pe turela tanchetei ruginite a criticii de promenadă decretează fie moartea SF-ului fie stagnarea şi lipsirea de stil. Scribnicii sunt răspândiţi peste tot. Îi găseşti în Iaşi, în Timişoara, în Bucureşti sau la Cluj. Stau la pândă scribnicii ăştia şi pe urmă se aruncă-n front vrând să-şi pună-n mişcare personajul tembel în contra bunului simţ. Dar lumea e liberă de libertate aşa că săracii la minte bat redacţiile şi editurile cărând după ei furtuni cosmice de mucava şi prostioare despre SALVAREA PLANETEI ŞI ECOLOGIA TRIUMFALA sau, dimpotrivă, despre APOCALIPSELE TEHNOLOGIEI. Ce nu înţeleg scribnicii ăştia e că science fictionul nu e o literatură de serviciu şi că sunt în eroare iubindu-se cu ea, siluind-o. Construcţia unui personaj e chestiune de fler şi de inspiraţie şi de aură. Dar SF-ul românesc geme de fantoşe şi de manechine de prost gust şi de tot felul de rataţi. Personajul tembel al SF-ului românesc prinde viaţă uneori şi se teleportează de colo, colo fiind când fan idiotizat de mecanismele manipulatorii ale economiei politicului fie falnic şi neiertător, grăbit fiind să dea luminii tiparului tâmpeniile pe care, cu aplomb, criticii desueţi se grăbesc să le tragă la rindea că altă ocupaţiune nu au, şomeri de lux ai culturii române. <br /><br /><br /><br /><br /><br />SCRIITORUL SF INANIMAT ŞI LIPSIT DE INSURGENŢĂ, INOCENT SAU IGNORANT ŞI DESPRE ADEVĂRATUL SENS AL LUCRURILOR<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Inanimarea scriitorului SF este cheia lumilor pornite, aparent, înşelător şi triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, scriitorul SF inanimat produce şi secretă ficţionale scurte sau lungi cu sârg şi cu aroganţă anunţând apocalipsele şi aşteptând din pricina asta recunoaşterea publică şi gloria. El nu se angajează în războaie. El e scriitor respectabil sau damnat pentru că doar scrie! Bulversează cititorimea cu alese ficţiuni pe care le reclamă ca fiind exemplare dar nu crede o iotă din miracolul universului plin de universuri. Inanimatul nu are habar că lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficienţei. El anunţă. El vesteşte. El are ceva cu lumea. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dăruieşte luptei. Hoinăreşte prin lumile cenacliere sau vânzoleşte editurile sporind maculatura lumii şi fălindu-se prosteşte cu ce mai sintagme produce pe bandă rulantă. El e mintosul de serviciu al naţiunii. Altminteri, fiinţă nevolnică! Fiinţă banală. Aruncat întâmplător în cârca gloriei de o pală de vânt, de o ambuscadă literară provincială sau de un ordin cu subînţeles sosit de la centru prin emisari şi slugi. Inanimatul idiotizează regimul imaginar, îl perverteşte dar nu crede în extratereştri, nu crede în războaiele cuantice, nu are habar că războiul s-ar putea interesa de el. Păşeşte triumfal către nimicul existenţei sale şi bombardează lumea cu cărţi. Cartea! E suprema lui secreţie! Cartea e neodihna scriitorului SF mincinos şi pervers nu ameţitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu, îngâmfat. La eurocoane, important. Inanimatul e însă formă goală. Vizibil. Îl vezi de la o poştă, îl simţi după ficţionalul lui tembel şi idiot, îl ai în mână. Nu te duce cu zăhărelul. Dar nici nu se bagă! Asta îl chinuie pe el, să nu se bage! Stă şi cască gura la războaiele lumilor şi tremură ca gelatina să nu care cumva să nu-l publice vreun editor, ceva. Dacă nu, umblă după sponsori, inanimatul, să ne bombardeze cu vicleşug, să stâlcească auzul, ochiul cu săracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se bagă inanimatul. Uneori, scapă. Se prelinge unsuros prin ochiurile năvodului existenţial. Păcăleşte lumea. Păcăleşte gloria. Păcăleşte cititorimea. Să fie citit! Cuvântul de ordine. Să nu care cumva să nu-i apară fiţuicile ficţionale, copiuţele. Fură de la clasici, fură de la americani, îi copie pe ruşi, se bate pe burtă cu japonezii. Dar nu crede! Nu crede o iotă! Nu se întovărăşeşte el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e citit, vezi bine, inanimatul! Dacă-l asculţi, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Tâmpitul! Războinicii imaginarului îl simt de la o poştă. Pentru că, da, există! Este ceva! Se întâmplă ceva în genune! Se zvârcoleşte universul plin de universuri, realitatea e trucată. Dar cărţile inanimatului? Nu spun ele acelaşi lucru? Nu vorbesc ele despre realitatea virtuală? Nu vorbesc ele despre roboţi şi despre războaie stelare? Nu vorbesc ele despre apocalipsele omenirii cu vioiciune? Vioiciunea inanimatului pare suspectă. Îţi zice, vezi la pagina aia că acolo e chichirezul, acolo e ca lumea, e scena aia cu cipurile, cu biţii, cu revoltele digitale, cu cyborgii şi cu space opera! Da, inanimatul e bine pus la punct cu recuzita. Dar el însuşi e recuzită! Inanimatul e recuzită pentru săriţii de pe fix, pentru naivi, pentru midinete leşinate după experimente sexuale extraterestre, inanimatul e recuzită pentru omul politic şi pentru curvăsăreala politică, e bun pentru orice. Asta e inanimatul, obiect de inventar al puterii. Puterea se serveşte de el, îl ocheşte o vreme, îl curtează sau îl manipulează de la distanţă. Inanimatul inocent m-ar scuipa în ochi! El nu e insurgent! El trăieşte într-o lume a lui, în spaţii înalte. Îşi umple spaţiul cu referinţe auguste şi cu lume bolnavă. E un evazionist. El desfide lumea. E cineva. El e diferenţa. E altfel decât toţi. Inanimatul parşiv se lipeşte de editor ca o mină submarină. Se lipeşte de mai marii zilei. Îi linge pe mână. Se gudură, parşivul! Asta îl chinuie pe el, cum să se gudure mai bine pe lângă stăpân. Să fie membru al uniunii contabile, să intre la socoteală. Să fie cuprins în dicţionare. Să stea în topuri. Să fie remarcat. Să fie numit. Evazionistul se mândreşte, are aplomb. El nu are nici în clin nici în mânecă. El nu are treabă cu dictaturile. El nu e comunist dar nici capitalist. Înjură vârtos comunismul dar stă la loc călduţ. Scuipă în ceafa capitalismului şi proroceşte societatea viitorului. Construcţie bolnavă sau triumfală. Atenţie, camarazi! Inanimatul zice. Inanimatul nu crede în nimic. Regimul cuantic e o gogoriţă pentru el iar el nu este o construcţie enciclopedică. Nu e interesat să pătrundă în corpul realului, să penetreze norma şi dogma. Inanimatul SF e teluric. E pragmatic sau aerian. E o construcţie monstruoasă a lumii, un făcător. Făcătorii se duc în neant fiind consumaţi de combustia universului plin de universuri. Inanimatul se joacă cu nemurirea şi curtează moartea. Nici nu are şi nici nu e produsul unui miracol. E stângist sau dreptist după vremuri. E cu ruşii sau cu americanii sau e naţionalist. A patra cale nu există pentru el. Să mâzgălească hârtia, să burduşească internetul cu ficţionalul său de-un ban găurit. Dar nu e paranormal. Nu e informaţie pură sau instrucţiune enciclopedică. Nici nu crede în ceea ce scrie! Cum să creadă dacă e simplu reflex la lectură, dacă e aşa, preocupaţiune duminicală şi vulgară, dacă e frondă sau revoltă mondenă, bună să impresioneze vardistul de la colţ de stradă, pe sergentul de la serviciul secretos sau pe guvernanta naţională sau pe masele largi populare fărâmiţate şi digitalizate, zice-se de mintoşii SF, inanimaţi. Inanimatul e gata să peroreze despre moartea cărţii şi despre victoria totală a digitalului, fură de la americani niţică recuzită SF şi puţin de la ruşi, se pupă cu francezii şi urlă în pustiu că ministeriala l-a uitat pe drumul integrării. Dar inanimatul SF nu este integrat. Este alături. El zice că e fiinţă banală în sinea lui. Inanimatul nu are sine, are o sine. Curviştină înamorată de vulgar şi de prostie. De prostia maselor largi populare fragmentate şi digitalizate. Scriitorul SF inanimat nu are ştiinţa secretă a enciclopediilor. El e o fiinţă vulgară. El nu se teme de necunoscut. Nu e înfiorat. Fantomele ca şi războaiele spaţiale nu sunt pentru el decât un mijloc de a-şi omorî plictisul. Inanimatul nu este o existenţă-în-lume. Este doar prefăcut. Făţarnicul. Un simplu reflex al viului la banalitatea suficienţei. Inanimatul nu crede. A te umple de universul plin de universuri e pierdere de vreme pentru el. Inanimatul scriitor SF este o construcţie comică şi tristă. Înşeală criticul şi batjocoreşte lectorul. Trage din greu să publice dar nu se războieşte cu necunoscutul. Dar necunoscutul este în timp ce războaiele de profunzime se desfăşoară pline de cruzime dincolo de pojghiţa subţire a realului, dincolo de omenesc şi de teluric, dincolo de credinţe şi mituri, dincolo de glorie, dincolo de premii literare, dincolo de realitate. Există ceva. Aceasta este sfârşirea inanimatului scriitor SF. Timpul e o gogoriţă pentru proşti aşa cum spaţiul este carnavalul idioţilor. Gravitaţia striveşte inanimatul scriitor SF pentru că el fiind un nefiind, nu are înţeles în lumile cuprinzătoare ale universului plin de universuri. Tâmpit iremediabil, inanimatul scriitor SF râcâie cu unghia în pielea universului plin de universuri rămânând o simplă propoziţie în marele text. El nu vede textul. Nu-l pătrunde. Dar scrie. Scrie ca un orbete spre străluminarea maselor largi populare fragmentate şi digitalizate şi duse în pustie de cohorte de inanimaţi. Aceasta ar fi sfârşirea dacă războinicii imaginarului nu ar lupta pe tăcute în corpul universului de universuri, ei fiind magicieni şi nu fiinţe, biete fiinţe. Paranormalul e o vulgarizare a acestor războaie iar farfuriile zburătoare sunt doar stropul de imaginar care picură pe viziera războinicului secretului, tainei şi miracolului. Inanimatul scriitor SF este inanimat pentru că-şi recunoaşte vulgaritatea fiinţării, pentru că se crede doar formă umană şi pentru că, lenevos şi idiot, nu îndrăzneşte să experimenteze. Lipsirea de experiment şi experienţă lasă fără de suflare ficţionalul compus de inanimatul scriitor SF. Inanimatul doar îşi imaginează. El face din propria sa imaginaţie o curvă de lux cu care se culcă criticii şi cititorii aiuriţi. Războinicul experimentează, are experienţe şi caută cu fervoare războiul. El ştie că există ceva. Inanimatul scriitor SF se dedulceşte cu licoarea teluricului în timp ce universul plin de universuri pune la cale anularea lui din registrul imaginar care chiar funcţionează sau fiinţează. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br />„FUGĂRIND“ TELEVIZORUL<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> În mod aproape ciudat, ponderea difuzării producţiilor TV de gen science fiction s-a mutat, în ultima vreme, de la televiziune comerciale la televiziunea de stat. De fapt şi de drept, nu este nimic ciudat aici. Vremurile când Pro-TV-ul prezenta, în premieră românească, fulminantul - la acea vreme - Dosarele X sunt demult uitate, Pro-TV-ul nemaifiind azi decât un post al ambiţiilor deşarte şi al prostului gust desăvârşit. În materie de filme, Antena 1 pare mai degrabă interesată de preluările relativ recente de pe marile ecrane şi mai puţin de producţiile TV, ultimul serial prezentat, „Calea misterelor“, nefiind cu nimic convingătoare. Prima TV se zbate în continuare cu producţii de mâna a doua, relevante fiind în acest context şi filmele seriei „Alien Nation“.<br /> În schimb TVR1 şi 2 par a fi decise de a „sparge piaţa“. Seria „7 zile“ („7 Days“) a beneficiat, de pildă, de o difuzare zilnică, urmată imediat, în acelaşi ritm, de „Justiţiarii“ („Bugs“ - cu tot respectul pentru televiziunea de stat, dar se putea găsi o traducere mai „omenoasă“ pentru acest titlu!). A revenit, pe TVR 2, „Primul val“ („First Wave“) care, deşi s-a mai comercializat (mai ales prin „look“-ul actriţei Traci Lord!) rămâne o noutate pentru telespectatorul român. Aşa cum noutăţi au fost şi „Înger întunecat“ („Dark Angel“) sau „Captiv în viitor“ („Farscape“). Din nefericire, televiziunea română continuă politica sa de opacitate, dacă-mi este îngăduit acest termen - serialele TV nu sunt prezentate prin prisma continuităţii lor; telespectatorii nu cunosc nimic despre sezoanele serialelor în cauză, sau despre intenţiile TVR de a prelungi sau nu contractele de difuzare. Nimeni nu s-a obosit să spună, de pildă, că seria „Înger întunecat“ nu s-a terminat ci că în prezent se difuzează în Statele Unite sezonul al doilea. Nimeni nu s-a obosit să spună acest lucru la terminarea sezoanelor din „Farscape“.<br /> Dacă vă întrebaţi totuşi dacă aşa ceva se face totuşi, răspunsul este da. Francezii, de pildă, au anunţat cu multă pompă sezonul opt al „Dosarelor X“ pe micile lor ecrane, iar în „epoca de glorie“ a „Dosarelor X“ (sezoanele 3-4) se recurgea la mici emisiuni specializate pentru a prefaţa sfârşitul şi începutul sezoanelor. Sigur că 8 sezoane (adică 9, socotindu-l şi pe cel în derulare în Statele Unite) sunt cam multe pentru orice serial, inclusiv „Dosarele X“, dar fanul rămâne fan şi stă oricum cu gura căscată să-l vadă pe agentul Fox Mulder mort şi aşteaptă nervos o minune (care va veni, desigur, după 7 zile de aşteptare...)<br />Natasha Richardson<br />Robert Duvall &<br />Natasha Richardson<br /> TVR însă a reuşit să programeze, în ultima perioadă, şi un film de certă valoare: „Povestea unei servitoare“ („The Handymaid's Story“). După un roman de Margaret Atwood, în regia lui Volker Schlondorff (germanul care a intrat în legendă cu „Onoarea pierdută a Katarinei Blum“) şi beneficiind de talentele lui Robert Duvall şi Natasha Richardson, filmul este o parabolă antitotalitară cu certe valenţe artistice. După un vag război, societatea umană şi-a văzut pusă în pericol capacitatea de procreere. Atunci, între zidurile inflexibile ale unui fundamentalism religios (de nuanţă creştină), într-o Americă transformată în lagăr, puţinele femei fertile deveneau „servitoare“, urmând să poarte în pântece progeniturile unor potentaţi ai societăţii, ai căror soţii „oficiale“ nu mai putea avea copii. Grotescul fundamentalismului religios este dus la extrem nu prin execuţiile publice pe stadioane (oare unde am mai auzit noi de chestia asta?) ci prin „ritualul“ de împerechere, în care „servitoarea“ era „inseminată“ în prezenţa soţiei, iar bărbatul nu avea voie să o atingă cu braţele! De altfel, „Povestea unei servitoare“ mai conţine o găselniţă extrem de semnificativă: culoarea îmbrăcămintei servitoarelor este roşul. Astfel, între roşul comunismului şi roşul „celei mai vechi meserii din lume“ nu mai există nici o deosebire: comunismul capată astfel o valenţă puţin cunoscută, dar nu mai puţin adevărată, aceea de prostituţie oficială. Păcat că, în linia bunelor obiceiuri, filmul a fost programat la o oră apropiată de miezul nopţii. Dar decât nimic...<br /> Sigur că micul şi - din ce în ce mai rar - marele ecran ne fascinează şi ne constrâng să le oferim, zi de zi, săptămână de săptămână, multe ore. Cât mai rămâne însă pentru carte?...<br /><br /><br /><br /><br /><br />FOŞNIND DIN HÂRTIE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Ce mai este nou pe teritoriul publicaţiilor SF româneşti? Ca întotdeauna, veşti proaste şi - culmea - veşti bune...<br /> Să începem deocamdată cu vestea proastă. Faimosul supliment Fantasya, suplimentul ziarului Brăileanul, editat de Mircea Cărbunaru la Brăila şi-a încetat apariţia. De fapt, mai corect spus, ziarul şi-a încetat apariţia. Fantasya reuşise, în ultimele luni, rara şi admirabila performanţă de a se transforma dintr-un supliment local într-un naţional, graţie răspândirii sale prin internet în format „pfd“. Şi nu numai atât. Fantasya promova, în doar patru pagini de ziar, o ţinută estetică de excepţie alături de un conţinut bogat atât în ştiri de substanţă, cât şi în proză sau materiale non-fiction de calitate. Vă prezentăm şi noi, în acest număr din Pro-Scris, un material „împrumutat“ din Fantasya, „Despre Imaginaţie şi evaziune“, semnat de Mircea Cărbunaru. Pro-Scris nu poate decât spera ca această dispariţie a sulimentului Fantasya să fie doar „o moarte iniţiatică“, de trecere spre un nou nivel de existenţă...<br /> Şi după o veste tristă, o veste bună. A apărut un nou special al revistei Tribuna, dedicat în exclusivitate Istoriei contrafactuale. Veţi găsi între paginile sale materiale semnate de Cornel Robu (realizatorul acestui număr), Ovidiu Bufnilă, Liviu Radu, Cătălin Ionescu, ...<br /> Şi, curios, există în continuare veşti bune. O veste şi mai bună: a apărut, în format electronic Microsoft Reader, romanul „Cadavre de lux“ semnat de Ovidiu Bufnilă. Romanul se găseşte pe CD-ul revistei PC Magazine, nr. 11. Şi ar mai fi ceva ce merită menţionat. Romanul ar fi trebuit să apară pe CD-ul numărului 10, aşa cum fusese anunţat, dar, dintr-o eroare, în numărul 10 a apărut un material semnat de Mihail Grămescu. Faptul că editorii revistei şi-au dat seama de greşeală şi au corectat-o în numărul următor este, să recunoaştem, un fapt neobinişnuit pentru starea societăţii româneşti actuale, în care indolenţa şi incompetenţa tronează. Să nu uităm, la sfârşitul aceluiaşi fişier veţi descoperi şi interviul în exclusivitate pentru Pro-Scris pe care Ovidiu Bufnilă ni l-a acordat în numărul trecut...<br /> Culmea, mai există o veste bună. Editura Pygmalion din Ploieşti, după o perioadă de reducere a activităţii, dă iar semne de regrupare pe metereze. Vă reamintim că Editura Pygmalion a promovat, în anii trecuţi, prin colecţia sa Cyborg câteva titluri de referinţă din science fiction-ul internaţional, şi amintim acum doar Roger Zelazny cu Nemuritorul, Frederik Pohl cu Poarta sau Ian McDonald cu Necroville. Viitorul apropiat îi este rezervat, în planurile editoriale ale editurii, aceluiaşi neobosit Ovidiu Bufnilă. Mai multe însă atunci când vom avea bucuria de a anunţa lansarea noului volum...<br /> Să avem tăria să sperăm într-un viitor mai bun al publicaţiilor tipărite?...<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />La închiderea ediţiei<br /><br /> Am primit cu foarte puţin timp înainte de închiderea ediţiei, cele 2 volume ale lui Gheorghe Săsărman apărute anul acesta la Editura Dacia: Cuadratura cercului - Fals tratat de urbogonie (o reeditare volumului de povestiri apărut în 1975 completat şi cu povestirile care atunci „căzuseră“ la proba de cenzură) şi romanul Sud contra Nord (la al cărui final remarcăm, câteva extrase din dialogul purtat de Cornel Robu cu Gheorghe Săsărman preluat din paginile revistei Vatra 9-10 / 1999).<br /> Deşi scumpe, cărţile par a reuşi să traverseze vremurile dificile...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRAM<br /><br /><br /><br /><br /><br />EUROCON 2001 (documente oficiale)<br /><br /><br />Acesta este textul oficial către presă emis de organizatorii Atlantykron / Eurocon 2001. Subsemnatul nu-şi poate ascunde crunta dezamăgire faţă de acest comunicat, redactat în cea mai desăvârşită „limbă de lemn“, după bunul model al propagandei comuniste. De altfel, materialul nu merită nici un alt comentariu.<br /> Recomandăm de aceea cititorilor noştri care stau mai prost cu timpul liber, sau cu factura de telefon, sau cu nervii, să citească altceva. Celor însă foarte curioşi - adică sadic de curioşi - le recomandăm această lectură. Este, cum să spunem, incredibilă...<br /> Pro-Scris pune capăt, în această ediţie, seriei de materiale Pro-Gram, dedicate manifestărilor româneşti de science fiction. Nu de alta, dar timpul este prea preţios, pentru a fi irosit pe lucruri de doi bani. De altfel, Pro-Scris îşi propune să reflecte în viitor doar teme ale science fiction-ului românesc interesante. Dacă sunteţi totuşi amuzaţi de bătutul apei în piuă pe internet, listele de discuţii pe teme science fiction vă aşteaptă cu braţele deschise...<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />WWW.ATLANTYKRON.ORG<br /><br /><br /> Academia de Vară pentru Ştiinţă Prospectivă, Viitorologie şi Science Fiction - "Atlantykron" 2001<br /><br /> Convenţia Europeană de Science Fiction - "euROcon 2001"<br /><br /> Organizatori: Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS), Federaţia Naţională de Tineret pentru Science Fiction (FNTSF), World Genesis Foundation (New York), Centrul pentru Studii Complexe (CSC), Time Travel Research Center (New York), Fundaţia SocRaTeE şi EUROTIN.<br /> Manifestarea s-a desfăşurat sub egida UNESCO<br /> Sponsori şi parteneri: Societatea “ASTRA”, S.C. “Argos” S.A. Cernavoda, Primăria Cernavoda, Societatea Nuclearo-Electrica, Asociaţia ACTIV Club Bucureşti, Radio Antena Bucureştilor 98,3, Editura “Nemira”<br /><br /> Între 10 şi 19 august, pe insula "Atlantykron" (situată lângă Capidava, 20 de km. nord de Cernavoda) s-a desfăşurat prima ediţie a Academiei de Vară pentru Ştiinţă Prospectivă, Viitorologie şi Science Fiction 2001 "Atlantykron". Evenimentul a culminat cu manifestarea internaţională euROcon 2001 (Convenţia Europeană de Science Fiction), care a avut loc între 16 şi 19 august. Invitaţi de onoare au fost Norman Spinrad (scriitor american, preşedintele SFWA - Asociaţia Scriitorilor de SF şi Fantasy din Statele Unite) si Joe Haldeman (scriitor american).<br /> Printre invitaţii speciali şi conferenţiarii prezenţi pe insulă s-au numărat: David Anderson (SUA) - preşedintele Centrului de Studii pentru Călătorii Temporale; Jonathan Cowie (Marea Britanie) - biolog, Institutul Naţional de Biologie, scriitor; Nathalie Feldman (SUA) - specialist în programare; Barry Shaverin (Marea Britanie) - producător "Discovery Channel"; Bridget Wilkinson (Marea Britanie) - preşedintele Asociaţiei Europene de Science Fiction (ESFS), Ion Hobana (România) - scriitor, preşedintele Agenţiei Române pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate; Roberto Quaglia (Italia) - scriitor; Florin Munteanu (România) - cercetător ştiinţific, preşedintele Centrului pentru Studii Complexe (CSC); Alexandru Ecovoiu (România) – biolog, Institutul Centragen, Universitatea Bucureşti; Lorand Savu (România) – biochimist, Dexter Com; Mihaela Muraru-Mândrea (România) – scriitor, poet; Sebastian Corn (Florin Chirculescu) (România) - scriitor; Dan D. Farcaş (România) – OZN-olog, scriitor; Aurel Cărăşel (România) – scriitor; Aurel Manole (România) – artist plastic; Silviu Genescu (România) – scriitor; Antuza Genescu (România) – traducător; Ştefan Ghidoveanu (România) – traducător, realizator de emisiuni radio, Răzvan Haritonovici (România) – scriitor, George Ceauşu (România) - scriitor.<br /> La manifestări au participat circa 200 de tineri creatori sau fani SF, cercetători sau aspiranţi la dificila competiţie de a rămâne "supravieţuitor în universul Cunoaşterii". Academia “Atlantykron” a avut o structură complexă de programe paralele. Principalele manifestări au fost susţinute de către Centrul pentru Studii Complexe (CSC) şi Time Travel Research Center pe partea ştiinţifică, de către Federaţia Naţională de Tineret pentru Science Fiction pe partea de creaţie şi de către Asociaţia “Geneze” şi SJ “Felix Aderca” pe partea de jurnalism. În primele 6 zile s-a desfăşurat Concursul de logică “Enigma”, organizat de World Genesis Foundation şi Time Travel Research Center.<br /> “Genul Science Fiction riscă să fie ucis de partea de media, de entertainment, cea care implică într-o mare măsură comercialul” – a fost de părere scriitorul Norman Spinrad, în cadrul unei conferinţe de presă organizată la faţa locului.<br /> “În prezent, audiovizualul se bucură de cel mai mare impact. Înainte exista un interes mai ridicat în a-i cunoaşte pe scriitori. Trebuie să ne străduim să păstrăm impactul literaturii. Dacă vom ceda, există pericolul ca literatura să fie din ce în ce mai puţin preţuită” – a precizat Ion <br /><br /><br />PREMIILE ACADEMIEI “ATLANTYKRON”<br /><br />LITERATURĂ<br /><br /> Tema “Sfârşitul lumii a avut loc ieri”: MICHAEL HĂULICĂ (Braşov)<br /> Tema “Viitor creştin-ortodox pe Atlantida”: DON SIMON (Ploieşti)<br /> Tema “Androizii diavolului”: RAMONA JURCOANE (Deva)<br /> Lista premianţilor la Concursul cu lucrări aduse de acasă:<br /> MICHAEL HĂULICĂ cu povestirea “Te iubesc pe 32 de biţi sau O noapte cu Brad Pitt” – Premiu pentru originalitatea creaţiei artistice<br /> ANCA AMUZESCU cu povestirea “Semnul albastru” – Premiu pentru structurarea universului narativ<br /><br />ARTE PLASTICE<br /><br /> GRAFICĂ COMPUTERIZATĂ – Adriana Moşoiu<br /> DESIGN PUBLICITAR – Alexandru Lipcan<br /> SCULPTURĂ - Alex Cichi<br /> FOTOGRAFIE – Marian Irimia<br /><br />PREMIUL SPECIAL EUROCON PENTRU ORGANIZARE<br /><br /> Sorin Repanovici, pentru susţinerea Taberei de Science Fiction “Atlantykron” timp de 10 ani<br /><br />Premiile Europene de SF nu s-au acordat în acest an.<br /><br /><br /> Printre cărţile şi publicaţiile lansate pe Insulă se numără: revista “Anticipaţia” 560-561, dedicată euROcon – Atlantykron 2001 (editor: S.C. Ştiinţă şi Tehnică S.A.); “EnigmaTec – Provocări ale minţii - 101 enigme ale misterioasei Insule Atlantykron” (Autori: David Anderson, Mihnea Muraru-Mândrea, Roxana Sava); Jonathan Cowie – “În trecere” şi “Interviurile cu Sheckley şi Quaglia”; Almanahul “Astronomia 2001”; “Jocul de-a Dumnezeu” (Aurel Chiriac), “Fragmentalia” (Cătălin Sandu), revista “Quasar” (Iaşi), “Atingerea” (Bogdan Tudor Bucheru), “Rolul interactiv al informaţiei” (Gabriel Năstase), “Împotriva Satanei” (Don Simon)<br /> Publicaţiile Academiei “Atlantykron”, realizate la faţa locului, au fost “Atlantykron” (editor: SJ “Felix Aderca” - Aurel Cărăşel) şi “Lumi Paralele” (editori: Asociaţia “Geneze” - Adrian Bănuţă şi Traian Bădulescu)<br /><br /><br />MOTIVAŢIA ACADEMIEI ATLANTYKRON<br /><br /> În general, modul în care este organizat procesul educational azi asigură într-o măsură acceptabilă cantitatea de informaţii pe care tânărul trebuie să o deţină la absolvire. Principala problemă care se pune, însă, în contextul unei dinamici fără precedent a nivelului tehnic şi tehnologic, este dezvoltarea unor abilităţi noi, cum ar fi capacitatea de corelare dintre noţiunile şi informaţiile primite, capacitatea de a opera într-un univers conceptual abstract, capacitatea de a comunica şi coopera în echipa internaţională şi de a lucra delocalizat şi asincron.<br /> Pentru formarea acestor abilităţi extrem de necesare succesului unui tânăr în viaţa socio-economică de azi este necesară structurarea unui mediu adecvat, a unei problematici specifice, şi nu în ultimul rând a unor relaţii noi între partenerii tradiţionali: profesori – elevi. Academia de Vară se doreşte a fi o variantă a acestui mediu de educaţie non-formală specifică structurării şi dezvoltării Societăţii moderne, bazate pe Informaţie.<br /> Infrastructura delocalizată pe mica insulă de pe Dunăre a permis realizarea de experimente şi demonstraţii practice în domenii de mare interes precum mecatronica şi robotica, biometrie şi antropometrie, comunicare prin haos şi antene fractale. Mini-astrolaboratorul a oferit doritorilor oportunitatea de a contempla "în direct" frumuseţea Universului vizibil iar conexiunea Internet prin radio a permis comunicarea cu lumea largă şi, în mod special, susţinerea unor videoconferinţe on-line cu specialişti din SUA şi Australia. Amănunte legate de programul concret al activităţii desfăşurate în primele şapte zile le găsiţi pe pagina www.csc.matco.ro/vara2001.html sau www.atlantykron.org.<br /> Printre obiectivele Academiei de Vară Atlantykron se numără:<br /> • motivarea tinerei generaţii pentru un învăţământ continuu;<br /> • stimularea creativităţii şi a capacităţii de comunicare şi colaborare;<br /> • formarea abilităţilor de a percepe corect şi de a înţelege complexitatea problemelor care se desfăşoara în jur;<br /> • informarea cu privire la apariţia şi dezvoltarea unor direcţii noi în ştiinţă, tehnologie, sociologie, economie, mediu etc<br /> • stabilizarea emoţională a tânărului la impactul cu NOUL, Schimbarea, Diversitatea.<br /><br /><br />DIRECŢII DE INTERES:<br /> <br /> • Ştiinţă Prospectivă şi Futurologie<br /> • Dezvoltarea creativităţii şi formarea abilităţilor de convieţuire într-o societate globală<br /> • Armonizarea relaţiei OM-Univers<br /><br /> Împreună cu cei 20 de lectori şi invitaţi din ţară şi străinătate, tinerii vor avea prilejul să afle noutăţi de ultimă oră din domeniul hi-tech, al ştiinţei prospective şi viitorologiei, să vizioneze filme documentare şi să dezbată subiecte de larg interes dedicate evoluţiei procesului de Globalizare indus de generalizarea Societăţii Industriale. Stimulaţi de discuţiile şi demonstraţiile realizate cu acest prilej, scriitorii şi graficienii participanţi au avut şansa să participe la concursurile de creaţie organizate cu acest prilej.<br /> Putem vorbi despre o vară de excepţie pe meleaguri româneşti, dedicată unei viziuni noi asupra TIMPULUI, SPAŢIULUI şi SPAŢIO-TIMPULUI din perspectiva Ştiinţei Complexităţii.<br /> Activitatea dedicată Ştiinţei Prospective şi Viitorologiei a fost coordonată de Centrul pentru Studii Complexe România şi World Genesys Foundation - SUA şi s-a desfăşurat pe ateliere:<br /> • Atelierul de Fizica Timpului - Teoretic există posibilitatea de a călători în timp prin distorsiunea spaţiotemporală datorată deplasării cu viteze apropiate de viteza luminii (efect relativist). Există oare o posibilitate tehnologică de a utiliza această proprietate a Universului? Aceasta este direcţia de interes a cercetătorilor coordonaţi de fizicianul David Anderson, prezent la Atlantykron pentru a ne introduce în lumea fascinantă a celor care caută să deschidă o POARTĂ ÎN TIMP. Iată o întrebare ce preocupă specialiştii de la Time Travel Research Association, ce pare azi desprinsă din literatura SF: poate fi "conservat" un organ, înainte de transplant, într-un "spaţiu" în care, prin mijloace tehnice, se încetineşte curgerea TIMPULUI? (o "capcană" temporală)....<br /> • Atelierul de Fizica Complexităţii - Timpul şi Spaţiul capătă dimensiuni noi în cazul abordării Ortofizice a Realităţii. Definirea Informaţiei şi a cuplajului Minte - Materie este în măsură să incite imaginaţia şi intuiţia pentru a inventa şi descoperi legi noi, ascunse de însuşi modul nostru de a privi lucrurile. De ce natura utilizează forme fractale? Cum se poate comunica prin "haos"? Ce aplicaţii ar avea rezonanţa Haotică? Ce recepţionează o Antenă Fractală? Iată întrebări ce preocupă grupul condus de Florin Munteanu şi al căror răspuns a fost sugerat în prelegeri şi demonstraţii.<br /> • Miniastrolab - Atelier organizat de CSC în parteneriat cu Fundaţia ştiinţifică CYGNUS din Suceava. Coordonator: fizician Victor Şutac. Invitată: astrofizician Drd. Andreea Munteanu Telescopul şi video-biblioteca dedicată Astronomiei au permis doritorilor să trăiască sentimentul apartenenţei la un Univers dinamic, plin de mistere şi frumuseţe. Colecţia de fotografii ale principalelor corpuri cereşti, calculatorul şi mai ales experienţa unor astronomi pasionaţi au constituit principalele elemente de atracţie.<br /> • Club-Hightech - Filme, demonstraţii, concursuri, vor aduce în atenţia participanţilor subiecte de înaltă performanţă tehnică şi conceptuală. Roboţi, sisteme de biometrie şi antropometrie, staţia spaţială internaţională, sunt doar câteva din surprizele pregătite.<br /> • Civilizaţia Cunoaşterii - Spaţiu amenajat de Centrul pentru Studii Complexe, în colaborare cu fundaţia suceveană Cygnus. Activităţi desfăşurate: cursul de mecatronică şi aplicaţii practice; introducere în analiza fractală a imaginilor şi seriilor temporale; biometrie - demonstraţii practice; dezbateri legate de efectele socioeconomice ale structurării Societăţii Industriale. Coordonator: Dan Milici - CYGNUS Suceava. Colaboratori: David Anderson şi Florin Munteanu. Asistent: Leo Toca<br /> • Modelare SF - O serie de deşeuri de plastic, lipici, vopsele şi multă imaginaţie pe lângă îndemânare se trasformă sub ochii participanţilor în machete şi modele SF. Ovidiu Petcu a stabilizat cu această ocazie un atelier ce va deveni tradiţional în Academia de Vară.<br /> • Atlantykron Internet - Visul organizatorilor de a avea o conexiune internet, stabilă şi cu un debit acceptabil pentru a putea naviga, experimenta primele stări trăite prin "telemuncă" şi a arăta on-line lumii ce se petrece pe “Atlantykron”, a devenit anul acesta REALITATE. O antenă instalată pe malul estic al insulei a asigurat un debit real de 128K.<br /> • Amfiteatrul a fost locul de întâlnire al tuturor participanţilor la Academia de Vară “Atlantykron”. Spaţiul a fost dotat cu aparatură audiovizuală de excepţie: ecran cu diagonală de 5 metri, videoproiector de mare putere, monitor (2x3m), staţie audio Hi-Fi de 2 x 600W, microfoane fără cablu, 3 videorecodere şi 2 computere, destinate procesării de imagine. În acest context s-au desfăşurat principalele acţiuni: conferinţe, dezbateri pe diferite teme inclusiv cele trei zile dedicate evenimentului EUROCON, s-au vizionat filme etc.<br /> • Templul Cărţii - Prima ediţie a Academiei de Vară ATLANTYKRON 2001 a găzduit o manifestare de excepţie: TEMPLUL CĂRŢII. Sub egida editurii NEMIRA, în spaţiul dedicat cărţii au avut loc numeroase lansări de carte, prezentări de reviste, discuţii cu autorii, dezbateri pe teme generale legate de prezentul şi mai ales viitorul cărţii. Subiectele abordate, prezenţa oaspeţilor de peste hotare, numărul important de acţiuni organizate, au fost apreciate de toţi participanţii, fapt atestat de prezenţa numeroasă.<br /><br /> Perioada 16 - 19 august a fost dedicată manifestării de prestigiu - Convenţia Europeană de Science Fiction (EuroCon).<br /><br /> Fiecare zi a euROcon-ului a fost consacrată unei teme: 17 august - Ziua Timpului, 18 august - Ziua Geneticii, 19 august - Ziua Cosmosului. În Ziua Timpului s-a abordat posibilitatea unor utilizări practice ale timpului, cu o perspectivă mai îndepărtată privind chiar călătoriile temporale, prevăzute în opere celebre, aşa cum ar fi “Maşina Timpului” a lui H.G. Wells. În Ziua Geneticii au fost aduse la cunoştinţa participanţilor cele mai noi descoperiri şi cercetări în acest domeniu, fiind evocate perspectivele modificărilor genetice în scopul înlăturării unor boli ereditare şi a perfecţionării fiinţei umane. A fost abordată şi problema clonării umane. Cea de-a treia zi, dedicată Cosmosului, a pus în prim plan explorarea planetelor sistemului solar, îndeosebi Marte şi Jupiter, ţinând seama de proiectul trimiterii unei misiuni cu echipaj uman pe Marte într-un viitor apropiat. S-a analizat şi posibilitatea zborului interstelar, având în vedere noile teorii şi ipoteze în acest domeniu.<br /> Actuala ediţie a Convenţiei Europene a inclus mai multe premiere. Organizatorii au oferit o perspectivă originală asupra unei Convenţii de Science Fiction - un euROcon susţinut în inima naturii, pe o insulă sălbatică. Pe 17 august, pe malul Dunării s-a desfăşurat un spectacol inedit de muzică electronică şi teatru astropoetic în natură (protagonişti: Mihai Dumitrescu - compozitor, Andrei Dorian Gheorghe - poet).<br /> Site-ul manifestării "Atlantykron - euROcon" - www.atlantykron.org - conţine informaţii suplimentare despre eveniment.<br /><br /><br />INSULA ATLANTYKRON<br /><br />1 Miniastrolab<br />2. Civilizaţia Cunoaşterii<br />3 Universul, casa noastră<br />4. Modelare SF<br />5. Internet<br />6. Amfiteatru<br />7. Regii Nisipurilor<br />8. Plaja<br />9. Barul Atlantykron<br />10 Bacul Beta<br />11. Bacul Alfa<br />12. Templul Cărţii<br />13. Vama Atlantykron<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNCHIPUIRILE DESPRE SCIENCE FICTION ALE UNOR TOVARĂŞI-CAMARAZI VAJNICI ŞI BERBANŢI DIN LISTELE DE DISCUŢII, STRICĂTORI DE E-GROUPS<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Pornit în urma unor eroi nemuritori ai SF-ului românesc, tovarăşi-camarazi, vajnici şi berbanţi, îi găsesc aciuaţi la căldura unor liste de discuţii gata, gata să cenaclizeze suflarea întreagă şi aşteptând vânt din pupa să dea lovitura de palat. Listele sunt pline de tipi cu creierul mare, adorabili şi necruţători care sunt în pericol căci camarazii-tovarăşi, după ce au înglodat revista Anticipaţia cu bălării şi expectaţii simandicoase, au pornit să cucerească, prin învăluire şi perversiune, prin aroganţă şi sfătoşenie de prost gust, aceeaşi care au dus de râpă almanahul Anticipaţia şi care au atacat cu înverşunare Jurnalul SF şi Noul Val. Culmea că de ani de zile se ocupă cu măiastra prăsire a prostiei şi a aroganţei SF şi că trag fitile la premieri şi la organizări, spoind SF-ul românesc cu leşinata lor expresie gângavă. Tovarăşii-camarazi încă mai cred în piramidala construcţie a unui SF autohton, bine ancorat în realităţi sau, dimpotrivă, se dedau la priteşugul vremelnic cu ruşii sau americanii băltind. Băltirea sefistă românească se datorează geniilor pustiite care, osificându-se au tras în siajul lor bine poluat cu lipsă de viziune o mulţime de talente tinere pe care le păstoresc digital în e-groups sfătuind asupra stilului, asupra momentului de lansare sau stabilind cine şi ce trebuie să lanseze. Tocmai aceşti tovarăşi-camarazi anunţă din când în când moartea SF-ului că dă bine la public să fii formator de opinie, să-ţi gâdile orgoliul unii, alţii. Aceşti tovarăşi-camarazi confundă lucrurile atunci când sunt puşi sub lupă şi se zbat puţin nereuşind să iasă pe front şi să se bată pe viaţă şi pe moarte. De fapt ei sunt morţi-copţi şi numai fantomele lor mai bâzâie vremelnic în listele de discuţii sperând că le vor putea cenacliza, că vor putea pune mâna pe câte un nou şi imberb sefist, să-l chinuie, să-l înţelepţească bine de tot sau rău de tot cu adevăruri leşinate despre adevărul ficţiunilor şi al războaielor semantice. Războaiele astea însă, doamnelor şi domnilor nu ţin cont de vulgara fiinţare a unor tovarăşi-camarazi dedaţi nuntirii cu orice preţ cu gloria deşartă. <br /><br /><br /><br /><br /><br />EŞECUL EUROCON 2001<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Oficial, Eurocon 2001 a fost un mare succes. Chiar dacă prezenţa invitaţilor străini a fost pur simbolică. Chiar dacă s-a acceptat implicit acest statut, prin neacordarea nici unui premiu - premiul pentru organizare conferit lui Sorin Repanovici este un paleativ atât de transparent încât nu merită nici un comentariu.<br /> Şi, ca de obicei, s-a ţinut să se sublinieze festivismul „marelui succes“. Într-o emisiune de pe TVR 2, unde a fost invitat domnul Alexandru Mironov, s-au prezentat şi secvenţe filmate pe insulă. Secvenţe care, în buna tradiţie a limbajului de lemn practicat cu sârg de invitatul emisiunii, au atins repede ridicolul, atunci când se vorbea de sute de participanţi şi se arătau 7-8 oameni strânşi la o masă... Concluzia celorlalţi invitaţi ai aceleaşi emisiuni, domnul Mironov ar trebui clonat! Concluzie la care până şi veşnic optimistul Alexandru Mironov a părut, pentru o fracţiune de secundă, uimit şi mâhnit totodată de stupiditatea discuţiei...<br /> Având curiozitatea să caut pe net ecouri ale Eurocon-ului, la peste o lună de la terminarea sa, am avut parte de o lecţie interesantă: mai multe motoare de căutare nu au găsit nimic despre ceea ce s-a întâmplat la Eurocon, ci doar materiale dinainte. Există însă multe informaţii despre Eurocon 2001 din martie, din Spania, (organizat de Comunitatea internaţională pentru dezvoltarea spiritului uman), sau Eurocon 2001 din iulie, din Slovacia (Conferinţă internaţională pe teme de telecomunicaţii) sau chiar Eurocon 2001 - o odisee a jocurilor video, din Anglia, din luna octombrie.<br /> Între timp au apărut, ce-i drept, câteva publicaţii, şi clasice, şi virtuale, în care s-a vorbit de Eurocon. Site-ul oficial însă este şi acum oprit exact la aspectul dinainte, de parcă Eurocon-ul abia urma să se desfăşoare. Nici măcar netzinul „Planet SF“, una din publicaţiile oficiale Atlantykron / Eurocon nu se găsea acolo, subsemnatul, neînscris în RoFandom, reuşind să-l obţină totuşi prin bunăvoinţa lui Traian Bădulescu.<br /> Euroconul 2001 a reliefat însă, implicit, şi alte aspecte neplăcute din science fiction-ul românesc.<br /> Primul, cel mai puternic, a fost lipsa unor premii naţionale. Evident, nu se poate defila în Europa fără a decide cine se califică. Acest aspect duce, prin extinderea raţionamentului, la alte două probleme: nu există premii pentru că nu există nici un organism suficient de puternic - şi suficient de credibil - care să propună şi apoi să decidă o anume ierarhie a valorilor. În plus, nu este făcută în nici un fel distincţia dintre profesionişti şi amatori - indiferent de conotaţiile acestor termeni în sf-ul românesc.<br /> Din nefericire, dacă eşecul amatorismului - Romcon-ul virtual - era previzibil, surprinde într-un anume fel lipsa completă de preocupări a profesioniştilor în această direcţie. De fapt, după ştiinţa noastră, a existat o singură încercare notabilă, care însă nu s-a bucurat de succesul scontat - Premiile Sigma. Fiind primul an, Premiile Sigma au plătit şi tributul începutului, şi este de aşteptat ca ediţia de anul viitor să capete mai multă experienţă şi totodată mai multă greutate.<br /> Ajunşi aici, e cazul să mai subliniem un lucru: profesioniştii români sunt, la rândul lor foarte divizaţi atât în preocupări, cât şi în interese. Este regretabil să întâlnim, în netzinul-ul „Planet SF“, câteva nume mari care se complac în a osana tabăra de la Atlantykron şi organizatorii acesteia... Trebuie apoi menţionată şi lipsa existenţei unui punct de vedere unitar asupra sf-ului întâlnită în mass-media science fiction de toate felurile. Capacul este pus şi aici de dispariţia suplimentului „Fantasya“, unde Mircea Cărbunaru reuşise o interesantă şi omogenă formulă de informaţii şi literatură, bine temperate de un un punct de vedere foarte realist asupra science fiction-ului. Nu trebuie trecut sub tăcere nici faptul că restul editorilor şi realizatorilor (ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, fiind subsemnatul) nu reuşesc - sau poate nici n-au încercat - să ajungă, dacă nu la câteva principii de bază comune, atunci măcar la o relaţie în limitele normalităţii, unii faţă de ceilalţi...<br /> Se pot trage oarece învăţăminte din eşecul Eurocon 2001? Privind lucid problema, răspunsul este negativ. La urma urmei, prin însăşi structura sa, Societatea Europeană de Science Fiction (a se vedea în acest sens şi articolul lui „Societatea Europeană de Science Fiction şi imaginea sf-ului românesc“) este un organism cu atribuţii mai degrabă diplomatice. Premiile, evident, sunt pur onorifice şi nu reflectă decât voinţa organizatorilor de a încuraja o anumită zonă geografică, la propunerea reprezentanţilor acesteia. Evident că este absurd să ceri unui juriu oarecare să citească volume în toate limbile Europei. Dar, prin această prismă, cu atât mai mult, lipsa oricărui premiu - ce, repetăm, ar fi avut exclusiv nuanţe diplomatice - nu face decât să reliefeze faptul că între orgoliile celor care se cred aleşi de a „păstori“ science fiction-ul românesc şi realitatea imediată este o mare prăpastie. Din nefericire, aceşti oameni nu-şi pun niciodată întrebări.<br /> Singura şansă a viitorul rămâne însă munca individuală a creatorilor români. Fiecare volum apărut, fiecare povestire preluată de un site internaţional valorează incomparabil mai mult decât jenantul premiu Eurocon 2001. Şi nu putem decât să sperăm, cu optimism moderat, că viitorul nu este - numai - tăcerea zgomotelor făcute de cei care nu se îndoiesc niciodată de sine... <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Din motive obiective, Pro-Scris nu a putut păstra în continuare tradiţia „revistei la pachet“. Singura soluţie pe moment este de a cere orice număr al revistei Pro-Scris, sub formă arhivată, pe adresa noastră de mail (proscris@f2s.com) - şi veţi primi, în scurt timp, numărul sau numerele dorite. Pro-Scris vă mulţumeşte pentru înţelegere.<br /><br /> Arhivele Pro-Scris sunt însă disponibile - mult mai simplu - şi on-line:<br /><br /> Pro-Scris nr. 1 - număr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000<br /><br /> Pro-Scris nr. 2 - număr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000<br /><br /> Pro-Scris nr. 3-4 - număr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001<br /><br /> Pro-Scris nr. 5-6 - număr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001<br /><br /> Pro-Scris nr. 7-8 - număr curent din perioada 09.08 - 19.11.2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX ON-LINE<br /><br /><br /> Pro-Scris vă oferă posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, oferindu-vă un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteţi selecta direct articolul dorit, care va fi deschis într-o fereastră separată a browser-ului.<br /> Atenţie însă, acest fişier este de dimensiuni relativ mari - va trebui să aveţi răbdare la încărcarea acestuia din internet, mai ales dacă aveţi „norocul“ unei conxiuni mai slabe.<br /> <br /> <br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfy-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfy-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfy-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfy-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfy-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfy-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfy-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfy-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfy-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br /><br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />După ce în număr trecut Pro-Scris s-a cam jucat cu link-urile sale alese, de data aceasta Pro-Scris reia, la modul foarte serios, propunerile sale, subiective, de bună seamă, de a vă petrece timpul on-line. Vă prezentăm astăzi o seamă de site-uri science fiction şi reviste literare româneşti.<br /><br /> Imagicon<br /> Redactor: Ovidiu Bufnilă<br /> http://www.imagicon.f2s.com<br /><br /> Curierul de seară<br /> Redactor: Robert David<br /> http://curierul.unicult.ro<br /><br /> Pagini SF în Seattle<br /> http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm<br /><br /> AlthernaTerra<br /> http://atsf.fx.ro<br /><br /> Top 10<br /> http://sf.ee2us.com<br /><br /> Supernova<br /> http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br /> Noesis<br /> http://www.noesis.ro<br /><br /> Scriptmania<br /> http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br /> LiterNet<br /> http://www.liternet.ro<br /><br /> Yeti Report<br /> http://www.yetireport.com<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />Lista neagră...<br /><br /><br /> Echipa de realizatori a suferit oarece modificări faţă de numerele anterioare.<br /> Pro-Scris 9-10 a fost realizat de:<br /><br />Editor: Cătălin Ionescu<br /><br />Colaboratori: <br /> Ovidiu Bufnilă,<br /> Voicu Bugariu,<br /> Mircea Cărbunaru,<br /> Györfi-Deák Elisabeta,<br /> Györfi-Deák György,<br /> Liviu Radu,<br /> Cornel Robu<br /><br />Consilier:<br /> Mihaela-Doina Ionescu<br /><br />Webmaster:<br /> Cătălin Ionescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />Ceea ce mă sperie nu este glonţul pe care scrie numele meu; ci cel pe care scrie „pentru oricine”.<br /><br />Citat din ziarul „Guardian” atribuit unui rezident anonim din Belfast<br /><br />Londra, 16 octombrie 1991<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-53743137533890115852014-07-25T11:05:00.000+03:002014-08-10T21:45:03.624+03:00Pro-Scris 1 (11-12) / 4 martie 2002 (text only).<br /><br /><br />Oamenii veseli (Shrek), (c) DreamWorks 2001<br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br />Revistă românească de critică, teorie<br />şi istorie literară science fiction<br /><br />An 3 nr. 1-2 (11-12) martie-iunie 2002<br /><br />Arhiva on-line<br />număr curent din perioada<br />04.03 - 10.06.2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DUS<br />Cătălin Ionescu - Un altfel de editorial<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Pre-Text<br /><br />PRO-DOMO<br />Györfi-Deák György - Pre-Scris (cuvânt înainte) (előszó) (prologue)<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />Györfi-Deák György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea<br />Mircea Opriţă - Tendinţe actuale (Lucian Ionică)<br />Lucian Ionică - Antologii şi culegeri SF<br />Lucian Ionică - Ce-i de făcut ? (Literatură şi paraliteratură SF)<br />Lucian Ionică - Chestionar SF (1985)<br />Lucian Ionică - Rezultatele chestionarului din Almanahul Anticipaţia 1986<br />Lucian Ionică - Elemente SF în literatura generală (I, II, III)<br />Lucian Ionică - Explicaţii necesare<br />Lucian Ionică - Fantezie şi naivitate în literatura de anticipaţie<br />Lucian Ionică - Însemnări despre ideea SF<br />Lucian Ionică - Justificări şi argumente<br />Lucian Ionică - Natura literaturii SF - contribuţii şi poziţii teoretice româneşti<br />Lucian Ionică - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF.<br />Lucian Ionică - Schiţa unei posibile structuri<br />Lucian Ionică - Tinerii şi literatura SF<br />Stanislaw Lem - O convorbire la sfârşit de mileniu<br />Radu Bărbulescu de vorbă cu Gheorghe Săsărman<br />Cătălin Ionescu de vorbă cu Radu Pavel Gheo<br /><br />PRO-GRESII<br />Cornel Robu - Istoria contrafactuală în floare<br />Liviu Radu - Fantasy şi science fiction<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Ovidiu Bufnilă - Asupra misiunii<br />Ovidiu Bufnilă - Magicienii secretului<br />Ovidiu Bufnilă - Economia războiului şi războaiele economice<br />Ovidiu Bufnilă - Imaginea celuilalt şi deconstrucţia autorităţii<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice (VI) : Ars combinatoria<br />Györfi-Deák György - Crucificarea lui Moreaugarin<br />Györfi-Deák György - Un "copil teribil" printre femei<br />Cătălin Ionescu - Rollerball 2002<br /><br />PRO-FILE<br />Remus Cernea - Societatea culturală NOESIS<br /><br />PRO-TON<br />Ovidiu Bufnilă - Câmpuri magnetice<br />Radu Pavel Gheo - La o bere...<br />Roberto R. Grant - Ucigaşul melcilor<br />Györfi-Deák György - Livada<br />Cătălin Ionescu - Troia, întâmplător<br />Liviu Radu - Mesagerul<br />Gheorghe Săsărman - Varianta balcanică<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br />Link-uri alese<br /><br />PRO-NUME<br />Au trudit la alcătuirea acestei ediţii...<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DUS<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN ALTFEL DE EDITORIAL<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris 11-12 nu ar fi trebuit să existe. Sau, mai curând, nu acum. Din simplul motiv că de aici, de unde mă aflu acum, nu am nici o posibilitate să mă ocup de revista aceasta. Şi pentru că, din principiu, nu-mi place să vorbesc despre mine, nu vă mai dau alte detalii.<br /> Mă simt totuşi obligat la alte câteva precizări. Pro-Scris 11-12 are un nou editor, în persoana lui Györfi-Deák György. Cu tot ceea ce decurge logic din aceasta afirmaţie. Este o nouă ediţie Pro-Scris. Altfel decât celelalte. Face un pas mare înainte, publicând, pentru prima oară de la lansare, proză science fiction. Este gândită, realizată, finisată şi upload-ată de altcineva decât subsemnatul - şi aşa este normal să fie, dar, din păcate, în ţara asta suntem încă obişnuiţi să ne mirăm când ceva este normal...<br /> Ar trebui poate să spun câteva cuvinte despre Gyuri. Dar nu prea ştiu cum s-o fac, fără să-l supăr - pentru că sunt convins că nici lui nu-i place să se vorbească despre el. Aţi putea, mai bine, să luaţi "Dicţionarul SF", să-l deschideţi la pagina... nu ştiu care, că eu l-am răsfoit pe internet şi să vedeţi acolo, Györfi-Deák, György, născut la..., membru..., premii..., etc. Date certe, dar date reci. Sigur ca "Dicţionarul SF" este un lucru bun şi util, dar nu la modul absolut... Să lăsăm deci căile oficiale şi să purcedem pe cele netradiţionale. Admir la Gyuri 2 lucruri: felul cum stăpâneşte şi mânuieşte limba română (deşi de etnie maghiară, dă lecţii multor, foarte multor români în privinţa asta!) şi felul cum îşi cultivă, pasionant, dacă mi-e îngăduit s-o spun, pasiunile. Culmea, nu am avut până acum plăcerea să-l întâlnesc pe prietenul meu Gyuri. Ne cunoaştem doar din scrisori şi multe, foarte multe mail-uri. Gyuri este, mă văd nevoit să repet, o figură aparte în lumea strâmtă şi mult prea orgolioasă a science fiction-ului românesc, prin măiestria, modestia şi consecvenţa cu care scrie proză şi eseuri, cu care traduce din şi în maghiară, cu care trimite "Bârfele sf" pe internet, cu care promovează punţi de legătură cu reviste şi site-uri din Ungaria, specializate pe science fiction şi lista asta improvizată este departe de a fi completă... Dacă ar fi fost după mine, l-aş fi ales senator, în locul... altcuiva, sau măcar l-aş fi obligat să se mute în Cluj, pe post de Primar...<br /> Curios, dar în cele din urmă firesc, Pro-Scris există în continuare pe internet, datorita... internetului. Este poate lecţia cea mai importantă pe care revista aceasta a încercat să o promoveze chiar de la primul număr, atunci când s-a precizat că este animată de SPIRITULUI LIBER AL INTERNETULUI.<br /> Nu este un simplu slogan. Este o realitate pe care nici acum mulţi dintre noi nu-i înţeleg toate sensurile. Şi este păcat, ca într-o lume în care libertatea este una din dimensiunile majore, să preferi viaţa înconjurată de pereţii apăsători ai nostalgiilor trecutului.<br /> Deci, să nu o mai lungim, Pro-Scris 11 - 12 există. Şi, în maniera sa - inconfundabilă, îndrăznesc să spun - merge mai departe.<br /><br />Houston, 18 februarie 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /><br /> Pro-Scris vă oferă posibilitatea de download a fiecărui număr apărut anterior, pe care îl veţi găsi într-un fişier comprimat (*.zip) în Arhiva on-line.<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet“ (arhiva completă obţinută la cerere), dar cu două condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />© 2000 - 2002<br />Editorul<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-TEXT<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Întotdeauna am privit internetul ca pe o mare a cunoştinţelor umane, o imensă bibliotecă publică, unde oricine e dornic să citească intră fără să plătească vreo taxă, fără să i se ceară vreun permis, fără să i se impună un termen de restituire, fără să se teamă că i s-ar putea fura, ar putea strica sau ar putea pierde ceva. Poate că unora le place să vorbească cu oameni aflaţi la mare depărtare, pe alţii îi atrage explozia de culori a imaginilor ce pot fi preluate cu găleata, unii preferă să trăiască emoţiile jocurilor de reţea sau să asculte muzica pe care nu şi-o pot permite să o cumpere. Nu discut despre gusturile sau culorile preferate ale altora. Eu privesc internetul ca o bibliotecă globală şi acest lucru transpare şi din acest număr al Pro-Scris, care e un raft dintr-un dulap dedicat SF-ului. Iar menirea bibliotecilor e să selecte>ze valorile, să le conserve şi să le pună la dispoziţia celor aplecaţi spre cercetarea foilor de hârtie. Ori celor care mai au timp pentru "dulcea zăbavă" care o constituie "cetitul cărţilor" şi vor să se deconecteze.<br /> Cărţi au fost tipărite secole de-a rândul în China până când Gutenberg a scos de sub teasc prima sa Biblie. Întocmai ca şi în cazul prafului de puşcă, locuitorii Imperiului de Mijloc (cel dintre Cer şi Pământ) n-au recurs la latura distructivă a invenţiei lor, ci le-au folosit doar pentru distracţie. Praful de puşcă pentru artificii, iar cărţile pentru romanele populare (iată un paradox semantic, bun să arate mărginirea gândirii şi a limbii: chinezii sunt nişte analfabeţi - doar nu cunosc nici o literă din alfabet -, care ştiu cu toţii să citească - ce-i drept, ideograme). Există însă un lucru care leagă cele două civilizaţii aflate la capetele diferite ale aceleiaşi întinderi de pământ: cu toţii au aruncat în foc cărţile care n-au corespuns unui moment politic dat. Subiectul a fost tratat în cheie extremă de Ray Bradbury, care în "Fahrenheit 451" şi-a imaginat o societate unde pompierii sunt chemaţi să răscolească locuinţele în căutarea unor cărţi şi să le ardă. Internetul reprezintă soluţia de ignifugare totală a volumelor azvârlite de fanatici în vâlvătăile rugurilor. Textele interzise capătă astfel o existenţă imaterială, ele nu mai au un suport care să poată fi pipăit, cântărit, sfâşiat. În ultimă instanţă, ele se transformă în nişte spirite ce capătă proprietatea ubicuităţii, adică pot fi simultan în mai multe locuri. Mai trebuie oare să ne temem de fantomele care străbat Europa?<br /> Gutenberg şi-a pus invenţia în slujba protestantismului. Traducerea Bibliei în limba vulgară a poporului, căruia i s-a oferit posibilitatea să-şi caute singur calea către mântuirea sufletului, a constituit o armă politică ce a împărţit pentru a doua oară lumea creştină în tabere diferite şi a pârjolit Europa. Un singur colţ de lume, un principat independent aflat la intersecţia a trei mari imperii, punct de status quo în balanţa puterii, a scăpat neatins de râvna neiertării aproapelui, întrucât cuminţii şi înţelepţii principi ardeleni din secolele XVI-XVII au considerat că toţi cei care nu se pun împotrivă, lucrează în folosul tuturor. În Transilvania, Biblia a fost tradusă atât în germană, cât şi în maghiară ori în româneşte, când a şi fost tipărită pentru prima oară cu caractere latine. Totuşi, peste hotare suntem cunoscuţi ca o patrie a vampirilor, locul unde connaţionalii lui Harry Potter se scapă de oaspeţii nedoriţi, precum balaurii norvegieni cu creastă.<br /> Dacă tiparul a constituit prima revoluţie a cunoaşterii, radioul şi televiziunea pe cea de-a doua, Internetul reprezintă cea de-a treia revoluţie, un hotar pe care mulţi se tem să-l treacă. În fundal, se dă o luptă strânsă între cei care vor acces nelimitat la toate informaţiile disponibile şi cei care vor să folosească reţeaua globală ca un mijloc de control total al populaţiei. Firme considerate până nu de mult serioase, au cedat presiunilor guvernamentale şi au lăsat nişte portiţe de acces către intimitatea utilizatorilor. Descoperite de haiducii informatici, ele au fost folosite chiar împotriva trădătorilor, ale căror conturi au fost uşurate de câteva zeci de milioane de dolari. "Eşaloane" aţintite asupra tuturor telecomunicaţiilor, dotate cu supercalculatoare răcite cu heliu, programe de decriptare şi traducere instantanee, se prăbuşesc ca un Goliath lovit de piatra azvârlită de praştia lui David şi devin ridicole în momentul în care o mână de asasini trimişi de un nou Bătrân al Munţilor reuşeşte să spulbere Noua Ordine Mondială în numele lui Allah. Mai multe calculatoare nu înseamnă neapărat mai multă inteligenţă, mai ales în absenţa factorului uman, ci o factură mai consistentă la plata curentului.<br /> Trecând peste toată această panoramă a deşertăciunilor, să ne bucurăm că internetul există şi l-am putut pune în slujba Dumneavoastră, a cititorului interesat de science fiction. În momentul când Cătălin m-a anunţat că va pleca din ţară, Jiboul dispunea de o legătură sigură cu lumea abia de patru luni. Când am început lucrul la acest număr, habar nu aveam cum ar trebui să fie structurat un fişier *.html. La închegarea acestui număr, Cătălin a depus un efort dublu, deoarece, pe lângă activitatea de editor a fost nevoit să se transforme şi în profesor, să trateze cu mult tact îmbufnările mele secuieşti şi să-mi arate drumul cel bun printre ciudatele instrucţiuni ce transpun un text într-o pagină de web. Desigur, totul a fost posibil doar prin intermediul internetului, care a unit întru infosferă un orăşel aflat în încrengătura căilor ferate din Nord-Vestul ţării şi metropola americană de unde omul a pornit să cucerească Luna sau unde tocmai a fost prezentată prima pisicuţă clonată viabilă din lume.<br /> Şi dacă imaginaţia omenească nu are limite, iar noile tehnologii ne pun instrumente magice la îndemână, eu zic totuşi să nu ne lăsăm răpiţi de iluzii. Nici internetul nu poate să treacă peste umbra sa. Precum ne-a lăsat Einstein cu limbă de moarte, viteza maximă cu care se circulă în spaţiul cosmic, inclusiv cea de propagare a informaţiei, este viteza luminii. Reţeaua globală de calculatoare aparţine planetei mamă, îi oferă numărul maxim de circumvoluţiuni, îi interconectează toate micile celule cenuşii. Dar în momentul în care omul se desprinde de sol şi porneşte printre stele cu toţi warpii de care dispune, el pierde legătura cu realitatea, nu mai are tehnic posibilitatea să-şi reactualizeze în timp util propria bază de date, devine fiul unei alte realităţi informaţionale. Cu cât va călători mai departe, cu atât istoria va întârzia să-l ajungă din urmă. Paradoxul gemenilor, cel în care timpul trece diferit pentru doi fraţi, unul aflat la bordul unei nave stelare şi altul rămas acasă, se aplică şi în cazul sistemelor informaţionale, cel puţin până în clipa când fizicienii vor descoperi nişte scurtături în Univers ori un alt tip de câmp fundamental, necunoscut ori nebăgat în seamă în prezent, dar care va permite oamenilor să se simtă la ei acasă în orice colţ al Galaxiei. Iar omul va reuşi să treacă într-o bună zi şi peste acest prag, îşi va creea cizmele magice cu care să treacă prin şapte nebuloase într-o clipă şi atunci Externetul va prinde viaţă.<br /> Oare cât va costa atunci o conexiune dial-up cu capătul lumii?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-SCRIS<br /><br />(cuvânt înainte) (előszó) (prologue)<br /><br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> * * *<br /> <br /> <br />CUVÂNT ÎNAINTE<br /><br /><br />Întotdeauna am privit internetul ca pe o mare a cunoştinţelor umane, o imensă bibliotecă publică, unde oricine e dornic să citească intră fără să plătească vreo taxă, fără să i se ceară vreun permis, fără să i se impună un termen de restituire, fără să se teamă că i s-ar putea fura, ar putea strica sau ar putea pierde ceva. Internetul e o bibliotecă globală şi acest lucru transpare şi din acest număr al Pro-Scris, care e un raft dintr-un dulap dedicat SF-ului. Menirea bibliotecilor e să selecteze valorile, să le conserve şi să le pună la dispoziţia celor aplecaţi spre cercetare. Ori celor care vor să se deconecteze. Despre aceste lucruri vă povestesc într-un Pro-Test ce deschide prima ediţie din acest an a periodicului on-line profilat pe analiza science fiction-ului românesc.<br /> Cătălin Ionescu, cel care a lansat şi a impus Pro-Scris printre publicaţiile culturale româneşti, vă explică de ce acest număr arată altcumva decât aţi fost obişnuiţi într-un alt fel de editorial intitulat Pro-Dus. M-am străduit, pe cât posibil, să urmez întocmai principiile formulate de el în Pro-Teze, mai ales în ceea ce priveşte calitatea materialelor publicate.<br /> Nu de mult s-au împlinit 150 de ani de la naşterea lui Ion Luca Caragiale. Nu strică să vedem ce atitudine adoptă Nenea Iancu faţă cu stiinţificţiunea. Şi viţăvercea.<br /> Dacă în noiembrie Pro-Scris a grupat filele unui dosar critic Pro-Eminenţe ce privea viaţa şi opera lui I. C. Vissarion, creatorul basmului SF, de această dată ne-am oprit asupra studiilor teoretice semnate de Lucian Ionică . Am pornit de la prezentarea lui Mircea Opriţă din cel de-al 15-lea capitol (Tendinţe actuale) al monumentalei monografii "Anticipaţia românească" şi am desprins trimiteri către unele articole teoretice oricând actuale, precum Antologii şi culegeri SF, Ce-i de făcut ? (Literatură şi paraliteratură SF), Chestionar SF (1985), Rezultatele chestionarului din Almanahul Anticipaţia 1986, Elemente SF în literatura generală (I, II, III), Explicaţii necesare, Fantezie şi naivitate în literatura de anticipaţie, Însemnări despre ideea SF, Justificări şi argumente, Natura literaturii SF - contribuţii şi poziţii teoretice româneşti, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF. , Schiţa unei posibile structuri, Tinerii şi literatura SF.<br /> Părăsind raftul materialelor de arhivă, secţiunea Pro-Eminenţe explorează actualitatea publicînd mai multe interviuri. Stanislaw Lem poartă o convorbire la sfârşit de mileniu cu fanii maghiari ce susţin şi promovează de 7 ani SOLARIA, un sit care ne pune zilnic la dispoziţie ultimele noutăţi din lumea ştiinţelor şi artei. Poetul şi prozatorul Radu Bărbulescu, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, directorul şi proprietarul Revistei Observator şi al Editurii Radu Bărbulescu, stă de vorbă cu Gheorghe Săsărman, un arhitect al lumii reale şi imaginare. Dincolo, peste Marea cea Mare, în America, din Houston-ul centrului spaţial care a trimis primii oameni pe Lună şi Seattle-ul unde inteligenţa umană dă raţiune calculatoarelor, convorbesc Cătălin Ionescu şi Radu Pavel Gheo.<br /> În acest număr încheiem seria de Pro-Gresii care au avut ca numitor comun eseul profesorului clujean Cornel Robu, "Istoria contrafactuală în floare". Alături de Domnia Sa, Liviu Radu, care în 2001 a ras premiile puse în bătaie de SIGMA atât la categoria roman, cât şi la categoria volum de povestiri, exersează la "Paralele între lumi paralele" şi ne arată că ştie la fel de bine să scrie eseuri, discutând despre "Fantasy şi science-fiction".<br /> Anul 2001 a fost unul deosebit de bun pentru Ovidiu Bufnilă, care şi-a văzut publicate două romane, "Cadavre de lux" şi "Cruciada lui Moreaugarin". Despre ultimul (şi despre avântul bufnilian) scrie Györfi-Deák György în articolul "Crucificarea lui Moreaugarin" de la rubrica Pro-Poziţii. Nu putem trece cu vederea nici ultimul volum de povestiri al lui Mihail Grămescu, "Răzbunarea Yvonei", unde au fost reunite mai multe poveşti de dragoste, ce ne pot oferi şi unele sugestii biografice şi descriu cu savoare climatul literar din multilateral luminoasa "Epocă de aur". Cătălin Ionescu ne scrie de dincolo de Apa cea Mare despre "Rollerball", varianta 2002, unul dintre filmele lansate de curând.<br /><br /> "Critica noastră SF e desuetă. Ea nu distinge categoriile, e arogantă sau superficială, e paternalistă sau academică.<br /> Exemple?<br /> Câte vrei.<br /> Critica SF românească scrie după manualul şcolar. Criticul român de SF, în cele mai multe cazuri tratează ficţionalul, oricare ar fi el, ca pe o structură finită, ca pe o compunere şcolarească cu început, cuprins şi încheiere. (...)<br /> E nevoie de un alt Critic!<br /> E nevoie de un alt Simţ Critic!<br /> Noi românii avem nevoie de un Nou Spirit Critic!"<br /><br /> Autorul acestor rânduri e Ovidiu Bufnilă, călăreţul apocaliptic al calului troian ce va spulbera rânduielile birocratice ale modului scolastic de a înţelege literatura. El nu demolează de dragul unui Jihad propriu, ci vine cu nişte Pro-Poziţii concrete, concretizate în câteva eseuri pe care vi le recomandăm cu căldură (cât mai e preţul megacaloriei?): "Economia războiului", "Asupra misiunii", "Magicienii secretului" şi "Imaginea celuilalt".<br /> Voicu Bugariu îşi continuă Fragmentele critice cu partea a şasea, care cuprinde un eseu despre manierism.<br /> În ultima vreme au apărut mai multe publicaţii, pe care realizatorii Pro-Scris ar fi dorit să le prezinte în rubrica dedicată lor, Pro-File. Cum editurile nu par să fie interesate să-şi promoveze marfa şi imaginea, iar colaboratorii noştri sunt peste măsură de ocupaţi, lucru de înţeles în aceste vremuri de tranziţie, ne-am mulţumit să reproducem aici doar textul lui Remus Cernea, ce prezintă o premieră naţională în domeniul bibliotecilor informaţionale româneşti, CD-ul realizat de Societatea culturală NOESIS. Găsim pe acest purtător multimedia mai multe scrieri science-fiction, unele scrise de autori pe care nu i-am fi bănuit că simpatizează într-ascuns acest gen literar. (Pro) Filaţi-i!<br /> Acest număr al Pro-Scris cuprinde şi o parte dedicată lucrărilor de proză scurtă, Pro-Ton. În deschidere, primul capitol din "Câmpuri magnetice", următorul roman al lui Ovidiu Bufnilă. Sfârşitul lumii îi surprinde pe eroii lui Radu Pavel Gheo "La o bere...". Roberto R. Grant îl urmăreşte pas cu pas pe "Ucigaşul melcilor". Şi va veni ziua când nu ne vom putea ascunde sentimentele, reiese din "Livada" înfăţişată de Györfi-Deák György. Istoria nu este întotdeauna ceea ce pare, susţine personajul lui Cătălin Ionescu din povestirea "Troia, întâmplător". Un înger pogoară în "Mesagerul" lui Liviu Radu ca să ne aducă vestea că Pământul e plat, lucru demonstrat. Parcă pentru a ilustra eseul lui Cornel Robu despre ucronii, Gheorghe Săsărman scrie despre o posibilă federalizare get-beget românească în "Varianta balcanică".<br /> Ca de obicei, vă oferim o Pro-Porţie consistentă ce cuprinde un "Index de autori", o "Arhivă on-line" şi tot ceea ce am putut aduna în "Link-uri alese".<br /> Lista colaboratorilor care au realizat împreună cu noi acest număr poate fi aflată în rubrica Pro-Nume.<br /> Încheiem cu un gând exprimat de Caragiale, ce constituie punctul final al Pro-Scris (va urma)<br /><br /><br /> * * *<br /><br /><br />ELŐSZÓ<br /><br /><br /> Mindig úgy tekintettem az internetre, mint az emberi ismeretek tengerére, egy hatalmas nyilvános könyvtárra, ahova akárkinek szabad bejárása van, ha szeretne valamit olvasni, anélkül, hogy bérletet fizessen, belépőjegyet kérjenek tőle vagy megfenyegessék a kölcsönzési időszak szigorú betartásával. Attól sem kell tartani, hogy ellopnak, megrongálnak, vagy elveszítenek valamit. Az internet egy hatalmas világkönyvtár, amint az észrevehető a Pro-Scris (szójáték: "scris" = "írás"; "pro-scris" = "(profi szintű) írásra buzdító"; "proscris" = "száműzött, betiltott") e számából is. A könyvtárakban pedig kiszűrik az értékeket, elraktározzák, hogy majd egyszer odaadhassák az irodalmat kutató szakembereknek. Vagy azoknak az egyszerű lelkeknek, akik kikapcsolódni szeretnének némi jó olvasnivalóval. Ezekről s más dolgokról beszélek a Pro-Test-ben (szójáték: "test" = "teszt, próba"; "pro-test" = "(profik által) kipróbálásra ajánlott"; "protest" = "tiltakozás"), ami megnyitja a román tudományos fantasztikus irodalmat elemző on-line folyóirat idei első, dupla számát.<br /> Cătălin Ionescu, aki megteremtette és megismertette a Pro-Scris-t a romániai kulturális kiadványok sorában, megmagyarázza, miért néz ki másképpen ez a szám, egy eltérő módon megfogalmazott iker-vezércikkben, a Pro-Dus-ban (szójáték: "dus" = "eltávozott"; "pro-dus" = "távozást előidéző"; "produs" = "termés"). Amennyire csak lehetett, igyekeztem arra, hogy híven betartsam az általa meghatározott vezérvonalakat, amelyek a Pro-Teze (szójáték: "teze" = "előirások"; "pro-teze" = "(profik által összeállított) szabályokat ismertető"; "proteze" = "protézis, műtag") rovatban találhatók, főleg ami az anyagok minőségét illeti.<br /> Az idén 150 éve annak, hogy megszületett Ion Luca Caragiale román elbeszélő és színműíró. Tehát nem ártana megvizsgálni milyen álláspontot foglalt a Jánku Bátyának becézett író a tudományos-fantasztikus irodalommal szemben. És fordítva is.<br /> Hogyha a novemberi számban a Pro-Scris egy olyan Pro-Eminenţe (szójáték: "eminenţe" = "kiválóságok"; "pro-eminenţe" = "kiválóságokat ismertető"; "proeminenţe" = "dudorok, kimagasló részek") dossziét tartalmazott, amely I. C. Vissarion, a román sci-fi mesék műfaját megteremtő író munkásságát ismertette, most az egyszer Lucian Ionică temesvári egyetemi tanár sci-fi elméleti tanulmányait mutatjuk be. Kiinduló pontunk Mircea Opriţă ("Anticipaţia românească") hatalmas művének 15-ik fejezete (Tendinţe actuale) (A jelen tendenciái), ahonnan tovább irányítjuk az olvasót olyan örökzöld tanulmányokra, mint: Antologii şi culegeri SF (Sci-fi antológiák és szöveggyűjtemények), Ce-i de făcut ? (Literatură şi paraliteratură SF) (Mi a tennivaló? Sci-fi irodalom vagy csak irka-firkák)), Chestionar SF (1985) (Kérdőíves felmérés - 1985), Rezultatele chestionarului din Almanahul Anticipaţia 1986 (A kérdőíves felmérés eredményei - 1986), Elemente SF în literatura generală (I, II, III) (Sci-fi elemek az általános irodalomban - I, II és III rész), Explicaţii necesare (Szükséges magyarázatok), Fantezie şi naivitate în literatura de anticipaţie (Képzeleterő és naivitás a tudományos-fantasztikus irodalomban), Însemnări despre ideea SF (Jegyzetek a sci-fi ötletek voltáról), Justificări şi argumente (Magyarázkodások és érvek), Natura literaturii SF - contribuţii şi poziţii teoretice româneşti (A sci-fi irodalom természete. Román elméleti hozzáállások és hozzájárulások), Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF. (Talányos szemlélet a sci-fi irodalom alakulásáról), Schiţa unei posibile structuri (Egy lehetséges felépítés jegyzéke), Tinerii şi literatura SF (Az ifjak és a sci-fi irodalom).<br /> Letérvén az irattári szövegeket tartalmazó polcról, a Pro-Eminenţe rovat feltérképezi a jelen időszakot és több interjút közöl. Az évezred végén, Stanislaw Lem elbeszélget (o convorbire la sfârşit de mileniu) azokkal a magyar rajongókkal, akik több éve fenntartják és terjesztik a SOLARIA magazint, egy olyan web-oldalt, amelyik naponta közöl híreket a tudományok és a szépművészet területéről. Radu Bărbulescu költő és író, a Bajorföldi Román és Német Írószővetségnek az elnöke, az Observator folyóirat és a Bărbulescu kiadó igazgatója és tulajdonosa, Gheorghe Săsărmannal beszélget, aki a képzeletbeli és a valódi világ építésze. Tengeren túlról, Amerikából, Houston városából, ahonnan az első embereket küldték a Holdra és Seattle-ből, ahol az emberi értelem értelmet kölcsönöz a számítógépeinknek, Cătălin Ionescu és Radu Pavel Gheo csevegnek egymással.<br /> Ezzel a számmal befejezzük azt a Pro-Gresii (szójáték: "gresii" = "csiszolókövek"; "pro-gresii" = "csiszolásra, további finomításra buzdító"; "progresii" = "haladvány, törtetések") sorozatát, amelyek Cornel Robu kolozsvári egyetemi tanárnak az esszéjét mutatták be, "A virágzó kontrafaktuális (másféle, mint a tények által bemutatott) történelem" (Istoria contrafactuală în floare). A tisztelt tanár úr mellett, Liviu Radu, aki 2001-ben a legjobb regénynek és a legjobb novellás kötetnek ítélt SIGMA (ejtsd szigma) díjakat sajátította ki magának, közös elemet keres olyan párhuzamos világok között, mint "A fantasy és a sci-fi irodalom" (Fantasy şi science-fiction).<br /> A 2001 év Ovidiu Bufnilă számára is bőségesen termett, mert két regénye jelent meg, "Cadavre de lux" (Luxustetemek) és "Cruciada lui Moreaugarin" (Moreaugarin keresztes hadjárata). Az utolsóról (és Ovidiu Bufnilă viharos előrehaladásáról) írt Györfi-Deák György a "Moreaugarin keresztrefeszítése" című cikkben, amely a Pro-Poziţii (szójáték: "poziţii" = "testtartások, állásfoglalások"; "pro-poziţii" = "helyes állásfoglalásokat elősegítő"; "propoziţii" = "mondatok") rovatban kapható. "Răzbunarea Yvonei" (Yvona bosszúállása), Mihail Grămescu utólsó kötete. Nem hagyhatjuk figyelmen kívül, mert számos olyan szerelmi affért tartalmaz, amely hasznos életrajzi útmutatásokat rejt és jókedvűen tárja fel a "sokoldalúan fényes" Ceausescu idejebeli - "Aranykorszaki"-irodalmi élet viszonyait. Cătălin Ionescu a tengerentúli Új Világból üzen nekünk és, miután megnézte a "Rollerball" új, 2002-s változatát, megosztja velünk élményeit.<br /><br /> "A mi sci-fi kritikánk elavult. Nem tud különbséget tenni a különböző kategóriák között, nagyzol vagy felületes, paternalista (úgy óvja a szerzőt, mint családapa a gyermekeit) vagy akadémikus.<br /> Példa erre?<br /> Ahányat kívántok.<br /> A román sci-fi kritikák az iskolai tankönyvek módjára elemzik az írásokat. A román sci-fi kritikus legtöbbször úgy viszonyul a fikcionális (elképzelt, megalkotott) világokhoz, akármelyikről is lenne szó, mint egy standard felépítésűhöz: "bekezdést, cselekményt és záró részt tartalmazó iskolai fogalmazást vár el.<br /> Más kritikusokra lenne szükségünk!<br /> Más kritikai szemléletre lenne szükségünk!<br /> Nekünk, románoknak, egy új kritikai szemléletre lenne szükségünk!"<br /><br /> E sorok szerzője Ovidiu Bufnilă, a trójai falón lovagló, világvéget hirdető lovas, aki az irodalmat szkolatikus módon felfogó bürokratikus szabályokat szeretné szétrombolni. Nem egy sajátságos keresztes háború kedvéért teszi ezt, hanem konkrét Pro-Poziţii-ban (lásd fentebb a magyarázatát) foglal álláspontot, egy pár olyan esszében, amelyet forrón (mennyi újabban a távfűtés ára?) ajánlunk: "A háború gazdasága" ("Economia războiului"), "A küldetésről" ("Asupra misiunii"), "A nagytitok mágusai" ("Magicienii secretului") és "A másik alaktani felfogása" ("Imaginea celuilalt").<br /> Voicu Bugariu tovább folytatja a "Kritikai elemzési töredékek" közlését, amelyek egy, a manierizmusról írt esszét tartalmaznak.<br /> Az utolsó időben több olyan kiadvány jelent meg, amelyet a Pro-Scris szerzőgárdája szívesen bemutatott volna a számukra fenntartott Pro-File (szójáték: "file" = "oldalak"; "pro-file" = "a lapozgatás előmozdításáért"; "profile" = "alakzatok") rovatban. Mivel a könyvkiadók egy csöppet sem igyekeznek azon, hogy bemutassák magukat vagy termékeiket és munkatársaink szörnyen elfoglalt emberek, ami végül is megbocsátható az ilyen váltságos időkben, megelégedtünk azzal, hogy megjelentessük Remus Cernea, reklám szövegét, amely bemutatja a Noesis Kulturális Társaság által kiadott multimédiás CD lemezt, amely a román elektronikai könyvtárok körében egy nemzeti premiert jelképez. Ezen a multimédia hordozón több sci-fi írást is találunk, közöttük olyan szerzőktől is, akikről sohasem gyanítottuk volna, hogy titokban rokonszenveznek eme irodalmi műfajjal. Kövessék nyomon őket!<br /> A Pro-Scris e száma tartalmaz egy külön rovatot, Pro-Ton (szójáték: "ton" = "alaphang"; "pro-ton" = "kezdet bátorító"; "proton" = "az első, alap elemi részecske") amely kimondottan rövid prózákat tartalmaz. Mindjárt az elején Ovidiu Bufnilă következő regényének, a "Mágneses terek"-nek ("Câmpuri magnetice") első fejezete. A világvége "Sörözgetés" (La o bere...) közben kapja el Radu Pavel Gheo hőseit. Roberto R. Grant lépésről lépésre nyomon követi "A csigák gyilkosát" (Ucigaşul melcilor). Hamarosan eljön az a nap, amikor nem fogjuk tudni elrejteni érzelmeinket, vélhető Györfi-Deák György "Almás liget"-éből (Livada). A történelem nem mindig az, aminek mutatkozik, mondja Cătălin Ionescu hőse a "Véletlenül, Trója" (Troia, întâmplător) című elbeszélésében. Liviu Radu "Égi hírnök"-e (Mesagerul) egy, a mennyből leszállt angyal, aki jó hírt hoz nekünk: valójában lapos a föld, amint azt a fizika is bizonyítja. Mintha aláfestené Cornel Robu a másféle történelmekről szóló esszéjét, Gheorghe Săsărman egy lehetséges, teljesen eredeti román federációzásról ír "A balkáni változat"-ban (Varianta balcanică).<br /> Mint szokásosan, egy bőséges Pro-Porţie-val (szójáték: "porţie" = "adag"; "pro-porţie" - "arányosan, becsületesen szeretnénk adagolni az információt"; "proporţie" - "arány") kínáljuk a tisztelt olvasót, ahol "A szerzők névsora"(Index de autori), egy "On-line irattár" (Arhivă on-line) és egy "Válogatott címgyűjtemény" (Link-uri alese) kapható.<br /> Munkatársaink névsora, akikkel együtt állítottuk össze ez a számot, a Pro-Nume (szójáték: "nume" = "név", "pro-nume" = "névmutatói leleplezés", "pronume" = "névmutató")<br /> Befejezésként, végső pontként Caragiale egyik gondolata zárja a Pro-Scris (va urma) Pro-Scris (folytatjuk...) tartalmát.<br /><br /><br /> * * *<br /><br /><br />PRO-LOGUE<br /><br /><br /> I have always seen Internet as a human knowledge ocean, a huge lending library where anyone can enter freely, no ID's, no return dead lines, no fear that he could be robbed, or that himself might damage or lose something. Internet is a world library and one can see this through the transparency of this issue of Pro-Scris (pun, meaning in the same time Outlaw and Pro[fessional] Writing), which is just a shelf in a science fiction dedicated bookcase. The purpose of the libraries is to select the values, to preserve them and to keep them at hand of the ones leaned towards research. Or of the ones willing to relax. I narrate of such things in a Pro-Test (Protest / Pro[fessional] Test), which opens the first issue of this year of the present web-zine, dedicated to Romanian science fiction analysis.<br /> Cătălin Ionescu, the one who set going Pro-Scris among Romanian cultural publications, explains to you why this issue is somehow different of what you have been used to see. It's his different leading article, named Pro-Dus (Product / Pro[fessional] Leave). And I have exerted myself to follow exactly his guiding lines worded in Pro-Teze (Prostheses / Pro[fessional] Theses), especially the ones regarding the quality of the writings.<br /> 150 years from the birth of Ion Luca Caragiale carried out not so long ago. It does not hurt us to see the attitude adopted by Nenea Iancu faţă cu stiinţificţiunea (Uncle Iancu facing fiction of science). Or vice versa.<br /> In November last year Pro-Scris grouped together the files of a Pro-Eminenţe (Proeminences / Pro[fessional] Eminences) critical folder centered upon the life and work of I. C. Vissarion, creator of science fiction fairy tale. This time we are taking into consideration the theoretical studies signed by Lucian Ionică. We started from Mircea Opriţă's introduction from the chapter 15 (Tendinţe actuale) (Present tendencies) of the monumental monography "Anticipaţia românească" ("Romanian Science Fiction") and we inferred references to some always up-to-dated theoretical texts, like Antologii şi culegeri SF (Sci-Fi Anthologies and Collections), Ce-i de făcut ? (Literatură şi paraliteratură SF) (What Shall We Do: Sci-Fi Literature and Paraliterature), Chestionar SF (1985) (Sci-Fi Questionnaire - 1985), Rezultatele chestionarului din Almanahul Anticipaţia 1986 (1986 Sci-Fi Almanac Questionnaire Results), Elemente SF în literatura generală (I, II, III) (Sci-Fi Elements Inside the Mainstream Literature - Parts I, II, III), Explicaţii necesare (Necessary Explanations), Fantezie şi naivitate în literatura de anticipaţie (Imagination and Naivety Inside Science Fiction), Însemnări despre ideea SF (Notes about Sci-Fi Idea), Justificări şi argumente (Justifications and Reasons), Natura literaturii SF - contribuţii şi poziţii teoretice româneşti (Science Fiction Nature: Romanian Contributions and Theoretical Positions), Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF. (Hypothetical Regard upon Science Fiction Formation), Schiţa unei posibile structuri (Possible Structure Draft), Tinerii şi literatura SF (Youth People and Literature).<br /> Leaving the archive works area, Pro-Eminenţe section explores also the present by means of several interviews. Stanislaw Lem is having A Talk at the End of Millennium (o convorbire la sfârşit de mileniu) with Hungarian fans that maintain and promote for 7 years SOLARIA, one special site that makes available daily the latest news from science and art. The poet and prose writer Radu Bărbulescu, chairman of Romanian and German Writers Association from Bavaria, manager and owner of Revista Observator (Observer Magazine), of Radu Barbulescu Publishing House talks with Gheorghe Săsărman, an architect of real and imaginary worlds. Over there, beyond the Great Ocean, in America, out from Houston, where there is the Space Center who sent the first men to the Moon, and out to Seattle, where human mind offer reason to artificial intelligence, talk Cătălin Ionescu and Radu Pavel Gheo.<br /> In this issue we finish Pro-Gresii (Progressions / Pro[fessional] Whetstones) serial which had as common denominator the essay signed by Cornel Robu, professor from the city of Cluj, about Counterfactual History (Istoria contrafactuală în floare). Side by side is Liviu Radu, who won in the year 2001 the SIGMA Awards, both Novel and Short Story Categories, and now he is telling us about some other Parallels Between Parallel Worlds, impressing us with his talent of essay writer also, today subject being Fantasy and Science Fiction (Fantasy şi science-fiction).<br /> The year 2001 was a very good year for Ovidiu Bufnilă, because 2 novels of him were published: "Cadavre de lux" (Luxury Dead Bodies) and "Cruciada lui Moreaugarin" (Moreaugarin's Crusade). Györfi-Deák György wrote about the latest novel (and also about Bufnilian enthusiasm ) in his column "Crucificarea lui Moreaugarin" (Moreaugarin's Crucifixion). We cannot pass the last compilation of short stories by Mihail Grămescu, "Răzbunarea Yvonei" (Yvonne's Vengeance) where one can find several love stories which can offer some biographical suggestions that describe full of flavor the literary climate from the multilaterally bright "Golden Era" (Ceasescu's one). Cătălin Ionescu writes beyond the Great Ocean about "Rollerball", 2002 variant, one of the latest released movies.<br /><br /> "Our critique is obsolescent. It does not tell one category from other, it is arrogant or shallow, it is paternal or academically.<br /> E.g.'s?<br /> All over creation.<br /> Science fiction critique is based on scholar manual. Most of the cases, the Romanian science fiction critic deals with fiction environment, whatever it might be, as with a finite structure, like a elementary school composition with introduction, contents and end.<br /> Another critic is needed!<br /> Another sense of critique is needed!<br /> We Romanians, we need another New Spirit of the Critique!"<br /><br /> The author who wrote the lines is Ovidiu Bufnilă, apocalyptic rider of the Trojan horse that will dispel the bureaucratic rules of the scholastic ways to understand literature. He is not demolishing for the sake of an own Jihad, but comes with real Sentences (Pro-Poziţii: Sentences / Pro[fessional] Positions), materialized in several essays that we warmly recommend them: "Economia războiului" (The Economics of the War), "Asupra misiunii" (Upon the Mission), "Magicienii secretului" (The Magicians of the Secret) and "Imaginea celuilalt" (The Image of the Other One).<br /> Voicu Bugariu continues his Critical Fragments (Fragmente Critice) with a sixth part, which includes an essay about mannerism.<br /> In the last time several publications have issued and the editors of Pro-Scris would have liked to introduced to you in the folder dedicated to them, Pro-File (Profiles / Pro[fessional] Pages). But as long as the publishing houses seem not to be interested to promote their goods and as long as our contributors are exceedingly busy, which is quite understandable during transition periods, we content ourselves to reproduce here only Remus Cernea's text, which introduces you a national premiere in the area of Romanian informational libraries: the CD issued by NOESIS Cultural Society. We can find on this CD several science fiction writings, some of them by author which were hard to suspect that they sympathize this literary genre. Go for it!<br /> This issue of Pro-Scris includes also one area dedicated to short stories, Pro-Ton (Proton / Pro[fessional] Tone). It opens with the first chapter of "Câmpuri magnetice" (Magnetic Fields), the next novel by Ovidiu Bufnilă. The end of the world catches unawares the characters of Radu Pavel Gheo, and this is happening "While drinking beer" (La o bere...). Roberto R. Grant follows every step of "The Killer of the Snails" (Ucigaşul melcilor). The day when we shall be no longer able to hide our feelings will come, this follows out of "The Orchard" (Livada) imagined by Györfi-Deák György. History is not always what it seems to be, asserts the character of Cătălin Ionescu from the short story "Troja, Casual" (Troia, întâmplător). One angel comes down into the short story "The Messenger" (Mesagerul) by Liviu Radu to bring us the new that Earth is flat, demonstrated thing. As if to illustrate Cornel Robu's essay about alternate histories, Gheorghe Săsărman shows us about a possible Romanian true-born federalization in "The Balkans Variant" (Varianta balcanică).<br /> As usual, we offer you one consistent Pro-Porţie (Ratio / Pro[fessional] ration) which includes an Author Index (Index de autori), an On-line Archive (Arhivă on-line) and all that we were able to gather as Selected Links (Link-uri alese).<br /> The list of the contributors of this issue can be found in the Pro-Nume (Pronouns / Pro[fessional] Nouns) heading.<br /> We end with a thought stated by Caragiale, which is the full stop of this issue, Pro-Scris (va urma) [Pro-Scris (To Be Continued)].<br /><br /><br />Translated by Cătălin Ionescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE<br /><br /><br /><br /><br /><br />CONU IANCU FAŢĂ CU ŞTIINŢIFICŢIUNEA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Autorii satirici au recurs dintotdeauna la elementele specifice literaturii S.F. ca să-şi determine contemporanii să se compare cu vieţuitorii dintr-o altă societate, mai înţeleaptă ori de-a dreptul tiranică, trăitoare într-al nouălea cer ori pulverizată de Apocalips. Lista poate începe cu Lucian din Samosata (Istoria adevărată) şi continua cu Jonathan Swift (Călătoriile lui Gulliver), Voltaire (Micromegas), Mark Twain (Un yancheu la curtea regelui Arthur), Karinthy Frigyes (Moartea hipnotică), Ilf şi Petrov (Funcţionarul invizibil), etc.<br /> Deşi pare să fie o regulă, ea nu se aplică decât cu ţârâita în cazul lui Ion Luca Caragiale. Nenea Iancu ne-a lăsat mai multe momente şi schiţe, povestiri pline de umor, nuvele şi basme fantastice, başca un ditamai studiu de lobotomie, dar mai nimic ce-ar putea fi corelat cu temele science-fiction. Apariţia Satanei ca personaj fantastic în proza caragialiană n-are nimic nelumesc, extraterestru, el "nu depăşeşte conceptul folcloric; diavolul se-ntrupează în om ca să neispitească slăbiciunile, (...) el este duhul rău, ce ne turbură subconştientul, scoţând la suprafaţă anume dorinţi tăinuite; rolul lui este accidental, surprinzător, scoţând pe om din făgaşul obişnuit al vieţii, care, o dată ieşit din cercul magic al înrâuririi diavoleşti, îşi reia ritmul normal".(Pompiliu Constantinescu, Satanismul la I.L.Caragiale).<br /> "Cronica fantezistă" şi "Zig-zag"-ul publicate pe parcursul anului 1874 în "Ghimpele" nu sar peste hotarul ironicului. Rămâne ideea şocantă a "vârstei de cauciuc" din "Zgomot", când omenirea va scăpa de poluarea sonoră prin folosirea unor "şine de cauciuc, roţi de cauciuc, potcoave, căruţe, fluiere, sirene, clopoţei şi clopote, tobe şi trâmbiţe de cauciuc", dar situarea umoristului "printre primii reprezentanţi ai proto-S.F.-ului românesc", alături de mai puţin cunoscuţii George Radu Malidon, Al.N.Dariu şi Demetriu G.Ionescu (viitorul Take Ionescu), săvârşită de Florin Manolescu în repetate rânduri, ultima dată chiar în "Dicţionarul scriitorilor români" întocmit de trioul Zaciu, Papahagi, Aurel Sasu, ni se pare mai mult decât binevoitoare (nici dânsul n-a marşat pe această idee în volumul dedicat literaturii S.F.).<br /> Deşi "ghespre comeata" din 1899 a ţinut "o prelejere" şi domnul Mariu Chicoş Rostogan, "distinsul pedagog şi director al şcoalei model Ulpiu Traian", Caragiale a scris la modul serios un articol pentru ziarul "Universul" despre teoriile lui Rudolf Falb, care prezisese sfârşitul Pământului la 1 noiembrie 1899 (prin intoxicare cu gaze în urma trecerii prin coada cometei). (Manolescu, 1980, p.95) Totuşi, exemplele oferite de H. G. Wells (În zilele cometei) sau sir Arthur Conan Doyle (Centura otrăvită) nu l-au determinat să -şi închine harul prăpăstiosului.<br /> Nici traducerile din Edgar Allan Poe: Sistemul doctorului Catran şi al profesorului Pană; Masca; O balercă de Amontillado (Manolescu, 1980, p.199) nu l-au influenţat într-atât încât să-l coboare pe Mitică într-un Maelstroem pontic sau să-l înalţe pe Lună. "Înfiorătoarea şi îngrozitoarea şi oribila dramă din strada Uranus" este, ca şi "Groaznica sinucidere din strada Fidelităţii", mai degrabă o derâdere a foamei de senzaţional decât o replică la "Dubla crimă din strada Morgii".<br /> Încercând să împrăştie fumurile nobiliare ale fiului său Matei, care studia heraldica căutându-şi strămoşi şi blazoane, Caragiale îşi arăta creştetul turtit şi-i spunea că este semnul generaţiilor ce purtaseră (ca şi bunicul său Ştefan, bucătarul) tava cu plăcinte la ospeţele boierilor. (Iosifescu, 1951, p.8.) Ca atare, cumpănind adânc după ce am examinat întreaga sa operă, putem spune că I. L. Caragiale e mai degrabă poet decât autor de science-fiction.<br /> Totuşi posteritatea sa posedă o capacitate paranormală ce nu poate fi trecută cu vederea. Majoritatea criticilor care i-au cercetat opera au început să scrie S.F. Chiar dacă vă va părea impardonabil, nu vom căuta acum şi aici o explicaţie logică a acestui fenomen incredibil, ci îl vom lăsa să funcţioneze nestingherit, să constituie un fel de artă acupuncturală, o armonizare a suflurilor printr-o dispunere bine rânduită de înţepături. Ne vom mărgini doar să-l descriem.<br /> Criticul şi profesorul universitar Silvian Iosifescu a fost apreciat de colegul său, Marian Popa, ca "vădind preocupări dispersate peste mari spaţii ale culturii, care sunt luate grăbit în consideraţie" (Popa, p.303) Jucând rolul de îndrumător literar în deceniul al şaselea, o parte din opera sa a fost marcată de necesitatea de a- şi prezenta judecăţile de valoare de pe poziţiile luptei de clasă şi reflecta fidel concepţiile şi dogmele din epoca proletcultistă. Regăsim permanenta raportare ideologică şi în cele trei studii de mare întindere dedicate autorului "Momente"-lor: "Caragiale" (1951), "Momentul Caragiale" (1963, răsplătit cu Premiul de Stat) şi "Dimensiuni caragialiene" (1972). Fereastra "liberală" dintre 1965-1971 îi va permite să lase în urmă handicapul limitelor impuse şi-i va înlesni elaborarea unei sinteze, azi la fel de actuală şi de valoroasă ca la data apariţiei ei: "Literatura de frontieră" (1971).<br /> Ea îşi propune să studieze "teritorii de graniţe, în care literatura intră în combinaţii mai mult sau mai puţin sudate cu documentul istoric, cu ştiinţa şi cu filosofia." (p.7). În genurile de frontieră, precum eseul filosofic, memorialistica, jurnalul de călătorie, biografia romanţată, romanul istoric, pamfletul, reportajul, feericul, fantasticul şi science-fiction-ul, "extraliteralul e tratat conştient din unghiul şi cu mijloacele literaturii" (p.9.).<br /> Capitolul consacrat S.F.-ului , publicat într-o primă formă în revista "Viaţa Românească" nr.7/iulie 1966, debutează cu un citat din prefaţa lui Anthony Boucher la antologia "New Tales of Space and Time": "Literatura ştiinţifico-fantastică se mândreşte a fi cea mai liberă ideologic dintre formele de amuzament popular, poate singura formă prin care un om poate susţine orice idee în care crede, singura formă în care cititorii sunt tot atât de interesaţi de ideile scriitorului cât şi de acţiune" (p.267). "Textul acesta", comentează şugubăţ criticul, "a fost scris în 1951 şi, plasat pe fondul maccarthismului, constituie un act de curaj".<br /> Definită ca "sinteza între ştiinţă şi fantezie" (p.275), "ciudata împerechere dintre datele ştiinţei şi îndrăznelile inspiraţiei" (p.5), "verosimilul ştiinţific" (p.276), "utopia contemporană", literatura de anticipaţie este analizată în raport cu policier-ul, proza gotică şi fantastică, ştiinţa popularizată, literatura de călătorii. În ciuda bogăţiei de informaţii cuprinse şi al posibilului interes, ne vom mărgini să redăm un singur aspect, cel legat de intenţiile anunţate în subtitlul acestui articol şi anume raportarea S.F.-ului la umor.<br /> "Prezenţa redusă a comicului", crede autorul, deosebeşte ştiinţa-ficţiune atât "de străbuna ei, însemnarea de călătorie" (p.278), cât şi de fantasticul romantic. "Comicul era pentru romantici o apărare împotriva realului, uneori un semn grafic care-l punea în paranteză. Fantasticul ştiinţific e construit în jurul posibilului, credibilului. (...) Tonul grav pare necesar pentru menţinerea credibilităţii, deşi se pot concepe diverse asocieri între umor şi grandiosul cosmic" (p.279). "Pionierii fantasticului ştiinţific au încercat să introducă râsul ca o pauză de respiraţie, care să facă mai suportabile, mai «familiare» dimensiunile interastrale" (p.280). Precum vedeţi, Silvian Iosifescu susţine, ca şi I. L. Caragiale, că "moftangiul ştiinţific este sacrosant". Dacă vă amintiţi, cererea lui Mitică de a fi servit cu protoxid de hidrogen rămâne fără răspuns. "Cum? Nici măcar apă nu aveţi?" se indignează celebrul personaj.<br /> Dar, la urma urmei, câtă gravitate încape într-o proză S.F.? Bancurile şi anecdotele constituie modalităţi prin care extraterestrii testează psihologia umană, concluzionează eroul lui Isaac Asimov din "Şugubăţul" după analiza problemei pe calculator. Deci, umorul este o metodă top-secret de investigare. În momentul în care oamenii vor afla acest lucru, "micuţii omuleţi verzi" se vor retrage şi ne vor lua această posibilitate de a stârni râsul.<br /> S i atunci?<br /> "Începem o altă istorie mai puţin veselă decât cea de până ieri ; râsul şi gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altădată (...). Copiii noştri vor avea poate de ce să plângă - noi am râs destul", citează Florin Manolescu drept concluzie a volumului "Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii", dintr-o scrisoare adresată de umoristul autoexilat la Berlin lui Petre Th. Missir. Printr-un context de împrejurări ce ţine de domeniul faptelor ieşite din comun, tot Florin Manolescu a publicat în urmă cu douăzeci de ani monografia "Literatura S.F.", care, în ciuda apariţiei unui studiu mult mai cuprinzător alcătuit de Mircea Opriţă (publicat în 1994, în vremea euRocon-ului timişorean), a rămas cea mai accesibilă istorie românească dedicată literaturii de anticipaţie.<br /> Ea ar fi urmat să fie continuată cu un al doilea volum la sfârşitul anilor '80, când criticul şi-a asumat dificila sarcină de a susţine rubrica destinată tinerilor autori din cadrul emisiuni "Exploratorii lumii de mâine" (realizată pe atunci de Dan Ursuleanu), tocmai pentru a putea cuprinde mai bine amploarea fenomenului S.F. Din motive pe care nu le cunoaştem, a renunţat în cele din urmă la această intenţie.<br /> Pe atunci se înălţa un alt astru pe firmamentul S.F.-ului. Criticul care alcătuise migălita serie a "Literaturii române între cele două războaie mondiale" (trei volume, între 1967-1975) , socotită drept "una dintre cele mai impunătoare lucrări de sinteză produse de critica românească actuală") avea să-şi şocheze colegii prin publicarea de "proză fantastică pornind de la paradoxe logice şi tehnologice" (Popa, p.200). Ulterior, Ovid. S. Crohmălniceanu îşi va aduna povestirile în două volume: "Istorii insolite" (1980, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti) şi "Alte istorii insolite" (1986).<br /> Specializându-se în literatura perioadei interbelice, el a urmărit receptarea operei lui Caragiale în epocă, subiect concretizat în studiul "Caragiale şi dreapta românească", publicat în nr.6/1962 al revistei "Viaţa Românească". Apariţia articolului a avut drept urmare o scrisoare din partea lui Felix Aderca, părintele a ceea ce pana cea slobodă de gură, mânuită de G. Călinescu, a desemnat drept "un basm futurist": romanul utopic "Oraşele scufundate" (1937).<br /> "Nimeni nicăieri azi nu s-a ocupat de originea şi evoluţia în timp social-politică a psihologiei lui Carageale. Studiul dumitale (...) purcede de la cel mai îndelung şi mai preţios moralism social al vieţii şi operei lui", scria Aderca, "bătăiosul autor al Micului tratat de estetică" (Crohmălniceanu, p.80). Ca urmare, Crohmălniceanu a încercat să-l determine să reintre în viaţa literară şi să devină un colaborator permanent al revistei "Viaţa Românească". L-a invitat la redacţie. Bătrânul critic a venit, dar a refuzat oferta. Avea să se desprindă din această lume o dată cu frunzele căzute în toamna aceluiaşi an.<br /> "Adrian Rogoz, care-l cunoştea mai îndeaproape, mi-a spus că Aderca avusese cu câtăva vreme în urmă un accident (...) Fascinant e că Rogoz a ajuns la bătrâneţe să semene extraordinar cu Aderca. Îl ascultam pe bunul meu prieten şi trebuia să alung mereu senzaţia că în faţa mea stătea biograful domnului Ionel Lăcustă Termidor. Aderca leit. Un Aderca volubil, fantast, obsedat de clasificarea geniilor, aşa cum mi-l reprezentam pe autorul atâtor cărţi îndrăgite şi cum nu mai arăta bărbatul obosit, stânjenit, care pierduse cu totul cheful publicisticii." (Crohmălniceanu, p.82)<br /> Aderca însuşi publicase în anii '30 un studiu pereche, "Caragiale Venetic? Un atentat la spiritul comic", luând atitudine împotriva desemnării marelui dramaturg drept "cel din urmă ocupant fanariot". "Fără realităţile noastre", zice criticul, "Caragiale este inexistent; că aceste realităţi au fost ridicate şi transfigurate în artă, e meritul geniului lui Caragiale, geniu unic la noi şi care apare destul de rar şi în celelalte literaturi". (Aderca, p.293-294)<br /> Conu Iancu a fost un om interesat de inovaţiile epocii sale, "sensibil la apropierea unui nou secol şi dornic să înregistreze ştirile şi spectacolele tehnice de senzaţie". (Manolescu, 1983, p.180) Cu toate acestea, el nu şi-a dorit să oprească clipa, ci s-o trăiască. Chiar dacă n-a jucat niciodată pe scenă, Caragiale a trăit pentru şi întru teatru. El a avut sufletul unui actor, iar actorul este, întrucât arta şi meseria lui îi impune să fie, OMUL MOMENTULUI. El nu poate îndrăzni să-şi arunce privirea dincolo de orizontul clipei, deoarece acolo se va regăsi într-un alt rol, într-o altă întreprindere de căutare a succesului; va afla un alt eu, sieşi străin, poate chiar duşmănos şi gelos. Nici un umorist care a scris şi dramaturgie, vezi Aristofan, Apuleius, Moliére, George Bernard Shaw, Cehov sau Marin Sorescu, n-a creat nimic ce-ar putea fi anexat S.F.-ului, vorba lui C. M. Kornbluth, "printr-un Anschluss literar". Ca urmare, nimeni "n-are dreptul să-i ceară lui Caragiale alte atitudini decât cele pe care le-a avut, nici să-i propună teme şi idealuri" (Aderca, p. 296). Ce-i drept, moştenirea lui Conu Iancu cuprinde şi nişte influenţe ciudate asupra criticilor şi biografilor săi, de-a dreptul fantastice prin incomprehensibilitatea mecanismului care le-a generat. "Spun unii şi alţii că n-ar fi la mijloc puterea ursitoarelor, ci că numai vraja dragostii a făcut aşa prefaceri minunate..." (Făt Frumos cu moţ în frunte)<br /><br /><br />Bibliografie citată:<br /> Aderca, Felix. Oameni şi idei. Cluj, Dacia, 1983<br /> Caragiale, I. L. Nuvele, povestiri, amintiri. Timişoara, Facla, 1984<br /> Crohmălniceanu, Ovid. S. Amintiri deghizate. Bucureşti, Nemira, 1994<br /> Dicţionarul scriitorilor români. Vol. I: A-C. Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995<br /> Iosifescu, Silvian. Literatura de frontieră. Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1971<br /> Iosifescu, Silvian. Caragiale. Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., 1951<br /> Manolescu, Florin. Literatura S.F. Bucureşti, Editura Univers, 1980<br /> Manolescu, Florin. Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii. Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1983<br /> Popa, Marian. Dicţionar de literatură română contemporană. Bucureşti, Editura Albatros, 1971<br /><br /><br /><br /><br /><br />TENDINŢE RECENTE. ZEL GAZETĂRESC ŞI TEHNICI DE COMPUTER. O CHIRURGIE A IRONIEI PROFESIONALE (Lucian Ionică)<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />(...)<br /><br /> Cu o bună înzestrare pentru critica de opinie, Lucian Ionică a pătruns în domeniu aducând însufleţirea candidă şi uneltele simple ale prospectorului descins în chip norocos deasupra unui filon aurifer. Articolele sale mai vechi ("Explicaţii necesare", "Fantezie şi naivitate în literatura de anticipaţie", 1980; "Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF", "Justificări şi argumente", 1981; "«Verosimilitatea» în literatura SF", 1984; "Natura literaturii SF - contribuţii şi poziţii teoretice româneşti", 1985) evită superficialitatea zglobie ori ursuzenia iritabilă a parafrazelor cenacliere. O anumită ingenuitate se trădează, totuşi: a privirii care alunecă uşor uimită peste "descoperirile" teoretice făcute într-un material răsturnat, din timp în timp, şi de lopeţile altora. Impresia este produsă nu de eventualele stângăcii profesionale, ci de caracterul metodei. Dacă unii explorează întinderile genului înarmaţi cu instrumentarul complicat al vreunui sistem teoretic însuşit dinainte, Lucian Ionică pare că intră în teritoriu doar cu o hartă desenată de mână, încrezător în propria sa inspiraţie. Aceasta nu-l înşeală, conducându-l mereu spre punctele importante, unde deschiderea - sau redeschiderea - unui front de lucru poate să scoată la lumină ceva util pentru înţelegerea anticipaţiei.<br /> Ideile luate în discuţie nu sunt noi, fără îndoială. Pe măsură ce le regăseşte, autorul le cântăreşte deocamdată din ochi, preocupat să-şi stabilească o poziţie proprie în raport cu ele. Bazat în mare măsură pe intuiţie, procesul acesta nu exclude unele aproximări diletante. Ele vor fi însă corectate mai târziu, printr-o elaborare mai îngrijită, ţintind spre exactitate. Subtilităţilor de gândire li se preferă tăietura exactă, înlănţuirea logică a argumentelor nu este decât rareori tulburată de accidente retorice. Mai ales în textele de început, gestul critic rămâne marcat de o tendinţă moralizatoare. Vorbind, de pildă, despre deficienţele stilistice ale lucrărilor SF, Lucian Ionică are în minte o pedagogie a scrisului. Comentând o contradicţie depistată "între forma vremelnică, aproape conjuncturală" a genului (în ipostaza sa tehnicistă, care mizează exagerat pe ştiinţă şi pe viitor) şi "elementul uman fundamental, ancestral" (2), el vizează iarăşi defecte tolerate, chiar încurajate printr-o dârză teoretizare aberantă în cenacluri. Dacă ocoleşte, totuşi, polemica deschisă, autorul o face nu atât din neputinţa de a o susţine, cât din scepticism. Unui dialog al surzilor îi opune, cu înţelepciune, răceala aparentă a expozeului lucid, punctat din loc în loc de tirul calculat al opiniei personale. Deserviciul adus anticipaţiei de o propagandă realizată prin argumente extraliterare (psihologice, pedagogice etc.) apare astfel cât se poate de limpede într-un raţionament amintind cauze pledate în chip asemănător de Kernbach, Colin, Hobana - şi axat pe paralela relevantă, pe reducerea la absurd (Justificări şi argumente):<br /><br /> "Artele ca arte nu au nevoie de justificări, deci nici literatura SF nu are nevoie de nici o justiticare. Existenţa ei însăşi o legitimează. Nu ar fi cât se poate de straniu ca în revistele literare tradiţionale [...] să apară articole şi studii care să argumenteze utilitatea existenţei, să zicem, a romanului psihologic, a poeziei de dragoste sau a acelui teatru numit «commedia dell'arte»?"<br /><br /> Dezvoltarea logică, strânsă, aproape rectilinie a judecăţilor permite, din fericire, şi un joc de nuanţe care, ca în Natura literaturii SF, dă supleţe ideii, atenuându-i totodată tonul prea pretenţios:<br /><br /> "În ceea ce ne priveşte, considerăm că literatura SF reprezintă, în esenţă, o modalitate literară şi nu o tematică deosebită. Pe de o parte, despre cosmonauţi şi nave cosmice se poate scrie «obişnuit», vezi de exemplu Oriana Fallaci, Dacă soarele moare, sau Evgheni Evtuşenko, Dulce ţinut al poamelor, iar pe de altă parte, despre omul comun, de pe stradă, se poate scrie în manieră SF. Fără îndoială că literatura SF a pus în evidenţă noi teme, noi motive literare, dar acest fapt nu-i dă dreptul să instituie un monopol asupra lor."<br /><br /> Preocupat mereu de specificul genului, Lucian Ionică se situează însă constant de partea sa literară. Ceea ce nu-l împiedică totuşi ca, în "Literatură şi paraliteratură SF" (1987), să descrie modul pervers în care mult vehiculata idee a supremaţiei faptului literar în SF se poate altera, prin răstălmăcire interesată, până la o completă anulare în practica creaţiei specifice şi a publicării ei. Alături de "Tinerii şi literatura SF" (1986), unde apar formulate concluziile unei anchete pe bază de chestionar, articolul citat mai sus ilustrează în publicistica autorului o notabilă orientare sociologică. În acest sens, calificarea sa este indiscutabilă, iar aprecierile trebuie să se ia în serios când susţine - argumentat netemeinicia lamentaţiilor privitoare la o aşa-zisă involuţie, cantitativă şi calitativă, a genului în anii precedenţi. La fel, când discută în termeni de mentalitate socio-literară poziţiile fundamentale existente în raport cu anticipaţia. Fără a-şi pierde din precizie, analizele câştigă acum fineţea care le lipsea în mai convenţionalele eseuri anterioare. Chiar şi aici, în declarată investigaţie sociologică, finalitatea studiului vizează perfecţionarea unei practici literare. Concubinajul SF-ului literar cu cel paraliterar îl indispune pe critic, deşi el are abilitatea de a nu priva nici una din cele două orientări ale genului de şansa unei grile valorice proprii. Dar progresul domeniului rămâne în mod inevitabil legat de conştientiarea unei deosebiri structurale, operaţie în absenţa căreia o serie de confuzii riscă să se permanentizeze, stingherind creaţia.<br /> În texte ca "Schiţa unei posibile structuri" (1982) şi "Însemnări despre ideea SF" (1987). Lucian Ionică vizitează teritorii mai specializate ale unei teorii a anticipaţiei. Principala sa descoperire este distincţia între "ideea SF" şi "ideea literară SF", ca modalitate specifică de investigare a structurilor primare, cu valoare paradigmatică în gen. În esenţă, lucrurile se reduc la schema: obiect obiect în mişcare, cu noua calitate introdusă în primul de aceasta din urmă. Lucru în sine, descriptibil doar într-o ipostază statică şi inactivă sub aspectul relaţionărilor complexe, "ideea SF" ar depune mărturie ca simplă probă de inventivitate a scriitorului. Rămâne ca trecerea sa spre o realitate superioară, de idee literară SF , să se producă prin încărcarea ei "de un înţeles, de o semnificaţie, deci printr-un proces de semnificare. Dintr-o existenţă amorfă, neutră şi gratuită «ideea SF» devine o existenţă cu sens, trecând astfel în axiologic".(3) Legată de intuiţie şi expusă încă aproximărilor, această despicare a firului sugerează totuşi un criteriu de identificare structurală a subliteraturii genului (care n-ar conţine decât "idei SF", nu şi "idei literare SF") şi o clasificare tipologică: SF-ul pur, axiomatica SF, parabola SF. Lăsată să funcţioneze la limita dintre partea validă a anticipaţiei şi maculatura ei (e vorba aici de un "criteriu de valoare"), distincţia pomenită mai sus este înşelătoare întrucât depinde incontestabil de necunoscutele semnificaţiei menite să transforme "ideea SF" în idee literară SF . Tipologia propusă trebuie văzută şi ea în sensul unui îndreptar schematic, neîncăpător pentru unele scrieri rebele. În acelaşi timp altele, "impure", pot migra de la un tip al clasificării la celălalt, în funcţie de accentele interpretării.<br /> Contribuţiile teoretice ale lui Lucian Ionică au inteligenţă, chiar dacă unele soluţii, insuficient finisate, rămân discutabile. Năzuinţa autorului nu e străină, în secret, de dinamitarea unor mai vechi clişee interpretative ce defineau genul fie prin relaţia cu ştiinţa, fie prin funcţia sa prospectivă. Succesul operaţiei este doar aparent, din moment ce nici conţinutul intim al "ideii SF" şi al "ideii literare SF" nu poate fi despărţit total de elementele ştiinţei ori ale spiritului anticipativ, oricât de elastic reprezentate. Remediabilă, eroarea aceasta se compensează prin numeroase judecăţi valabile, privind funcţiile ideilor SF sau relaţiile stabilite de idei cu textul care le include. Pe traiectoria descrisă de ca spre motivul "folclorizat", ideii SF i se testează pe rând natura, originalitatea, valoarea şi efectele. E prea devreme să vorbim de un sistem închegat, fiindcă multe probleme sunt abia schiţate. În cazul altora, întrebările cu miez sugerează răspunsuri care deocamdată întârzie să se coaguleze în tiparul ferm al unor raţionamente exacte. Interesantă pe faţete, vădind putere de organizare, teoria începută aici ar putea deveni importantă dacă s-ar extinde dincolo de subiectul fatalmente limitat al "ideii SF" spre a îmbrăţişa un câmp mai larg de probleme. Lucrul început se cere continuat până la îmbinarea perfectă a pieselor în mecanism.<br /> În orientarea sa deopotrivă spre sociologie şi spre teoria literară, Lucian Ionică îl urmează pe Voicu Bugariu, care e însă mai sigur în teoretizări, dar mai expus aproximărilor intuitive şi riscurilor lor când explorează material sociologic. Şi unul şi celălalt tind să-şi mascheze sub o răceală calculată sensibilitatea critică, fapt care lui Lucian Ionică îi reuşeşte, totuşi, mai puţin.<br /><br /><br />NOTE:<br /> 2 Lucian Ionică, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF, în Paradox '81, [nr. 6], Timişoara, 1981, p. 4. (înapoi)<br /> 3 Idem, Schiţa unei posibile structuri, în Paradox '82, [nr. 8], Timişoara, 1982, p. 4. (înapoi)<br /><br /><br /><br /><br /><br />ANTOLOGII ŞI CULEGERI SF<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> Fără proza scurtă, apărută în periodice (literare sau de popularizare ştiinţifică), în almanahuri ori volume, literatura SF ar arăta cu totul altfel ; mai puţin scînteietoare, mai puţin dinamică. Ponderea însemnată a povestirilor în raport cu romanele SF are o explicaţie multiplă, pornind de la ucenicia literară, pînă la ceea ce, între anumite limite, s-ar putea considera drept un element specific genului. Pentru unii autori importantă este doar ideea SF, si cîteva pagini sînt îndeajuns, romanul ar solicita construcţie epică, personaje, analiză psihologică etc.<br /> Antologiile, pe lîngă actul recuperator faţă de textele din periodice, mai au menirea de a furniza o imagine a fenomenului literar în dimensiunile sale spaţiale, temporale sau tematice. O cultură, o epocă, un autor ori un anumit motiv constituie de obicei subiectele abordate. Dificultatea lucrărilor de acest gen coristă în tensiunea esenţială dintre două cerinţe contradictorii : pe de o parte necesitatea de a da o „descriere" cît mai exactă a domeniului, ceea ee ar presupune ilustrarea întregii scări valorice, iar pe de alta de a alege si difuza numai operele importante. Reunirea între coperţile unei cărţi a cîtorva povestiri „antologice" nu reflectă doar o anumită realitate, aşa cum a fost înţeleasă de autorul selecţiei, nu este doar un act constatator, ci este si unul valorizator, activ, ce va influenţa publicul cititor. Antologiile au prin urmare un important rol formativ, negativ sau pozitiv. A judeca şi a decide acceptarea sau respingerea unei povestiri, presupune o bună cunoaştere a domeniului, criterii valide şi ferme de selecţie, curaj, cu alte cuvinte competenţă ; competenţă dovedită de fapte (articole, studii), nu uutoconstatată şi autoafirmată.<br /> Prima antologie de proză SF din literatura universală pare a fi, după unii autori, „Pocket Science-fiction" (1945). La noi, cea dintîi se tipăreşte in 1966 : „Viitorul a început ieri" şi reprezintă o retrospectivă a anticipaţiei franceze. Aceasta, precum şi altele care vor urma şi vor avea în vedere pe precursorii anticipaţiei româneşti, pe autorii italieni, pe maeştrii anticipaţiei clasice, se datoresc activităţii tenace a lui Ion Hobana. Cu profesionalism si sobrietate, evitînd patetismele facile, neconvingătoare, a deschis căi oferind excelente modele, din nefericire nu întotdeauna urmate. Aducerea în atenţia contemporanilor a primelor scrieri SF autohtone, reală contribuţie la istoria literaturii SF româneşti, precum şi mijlocirea cunoaşterii celor mai reprezentativi autori ai unor literaturi străine, eforturi subsumate afirmării posibilităţilor artistice ale genului, constituie principalele sale merite ca antologator.<br /> Oameni şi stele (1975), datorată lui Victor Zednic, este prima antologie care îşi propune să înmănuncheze cele mai frumoase povestiri SF româneşti ale perioadei postbelice, de aproape două decenii, inaugurată cu romanul Drum printre aştri (1954), de Radu Nor si I. M. Ştefan. La un an, urmează „O falie în timp". Ion Hobana alătură texte aparţinînd şi înaintaşilor şi scriitorilor contemporani autori de volume SF. Ambele antologii au marcat în mod binevenit unul din momentele importante ale procesului de maturizare ideatică şi artistică.<br /> În 1983 apare cea mai amplă culegere de texte de pînă acum, reunind scriitori consacraţi şi debutanţi : „Alfa — o antologie a literaturii de anticipaţie româneşti", realizată de Al. Mironov, Ion Ilie losif şi R. Honga. Critica i-a făcut o primire rezervată: „antologie cu nume pretenţios (...) unde alături de puţine texte bine scrise se găsesc o mulţime de o neiertătoare stîngă-cie literară. Ceea ce demonstrează că pe autorii antologiei (...) nu artu literară îi preocupă, din păcate, în primul rînd" (Mirela Roznoveanu — Contemporanul 26/1983). Opiniile venite din fandom nu diferă prea mult : „gruparea s-a făcut pe considerente aproape consecvent literare, important fiind faptul că toţi antologaţii scriu SF". „Artişti ai cuvîntului (...) coexistă cu modeşti mînuitori de prefabricate literare (...), diletanţi glorioşi în fandom (...) vin umăr la umăr cu scriitori de profesie". (Sorin Antoni — Almanah Anticipaţia' 85). Iar Doru Pruteanu opinează că această antologie prezintă interes pentru socio-critică.<br /> Antologatorii şi-au asumat riscurile unei, poate, prea largi cuprinderi. O antologie nu este o cercetare sociologică si prin urmare nu este obligată să ia în seamă tot ce există, bun sau rău. Şi totuşi, o selecţie a existat: autori valoroşi, publicaţi şi premiaţi, precum Ovidiu Bufnilă, Silviu Genescu ş.a., au fost omişi din sumar. Ce criterii s-au aplicat, este greu de înţeles. Impresia unei anumite labilităţi nu poate fi îndepărtată ; dar, aşa cum este, antologia există şi se oferă ca material de studiu.<br /> Dacă din 1966 pînă în 1984 au apărut, în medie, o antologie sau o culegere la fiecare an şi jumătate, în 1985 şi 1986 apar cinci asemenea lucrări. Putem vorbi de o adevărată explozie.<br /> Constandina Paligora, în „Avertisment pentru liniştea planetei", reuneşte proze ale autorilor tineri, debutanţi sau nu editorial, cele mai multe selecţionate în urma unui concurs. Rezultatul întîlneşte intenţia : „noul val" se defineşte exersînd pe o temă gravă şi de mare actualitate.<br /> Dar performerul boom-ului editorial este Al. Mironov, el reuşeşte să scoată patru culegeri la trei edituri, secondat de D. Merişca (o dată), M. Bădescu (de două ori) şi I. I. Iosif (o dată).<br /> Bucuria numărului nu este, din păcate, şi o bucurie a calităţii. Se pot formula serioase rezerve îndeosebi asupra culegerilor tematice. Introducerile, prezentarea autorilor, precum şi comentariile textelor, mai ales acestea din urmă, creează o stare de jenă prin neîndemînare şi lipsă de profesionalitate. Par compuneri didactice destinate elevilor de gimnaziu, situîndu-se departe de ceea ce ar trebui să fie un serios aparat critic, care să îndrume şi să ofere cititorului informaţia necesară pentru situarea lucrărilor selectate în contextul literaturii SF româneşti şi universale. Cîteva repere istorice şi un studiu temeinic ar fi fost fără îndoială utile. Tezismul tehnico-şti-inţific, neconvingător, aduce deservicii proiectatei serii de culegeri SF.<br /> Textele alese, foarte diferenţiate valoric, nu sînt cele mai reprezentative nici pentru literatura noastră SF, nici pentru cea străină. Mai mult, unele dintre ele nici nu se încadrează în temele desemnate prin titluri, ceea ce stîrneşte o altă serie de nedumeriri. In concluzie, putem constata cu regret că ne aflăm în faţa unor culegeri tematice avînd un vădit caracter comercial, cuprinzînd, cu unele excepţii, lucrări de minimă rezistenţă literar-artistică, nicidecum în faţa unor antologii. Sensul cuvintelor fiind fixat în dicţionare, ce rost are să se creeze confuzie printre cititori ?<br /> Antologiile sînt un preţios instrument cultural, contribuind la educarea gustului cititorilor, a bunului gust literar. Cu atît mai necesare şi importante devin ele în SF, unde adevăratele valori nu şi-au dobîndit încă un statut ferm, unde cititorii tineri, apropiaţi ca vîrstă, dar destul de diferenţiaţi ca nivel de înţelegere, au nevoie de o îndrumare adecvată. Şi în acest sens, responsabilitatea antologatorului apare evidentă.<br /><br /><br />HELION 4, magazin al clubului de anticipaţie, Timişoara, iunie 1987, p.55-56. <br /><br /><br /><br /><br /><br />CE-I DE FĂCUT ? (LITERATURĂ ŞI PARALITERATURĂ SF)<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> În articole, la colocvii şi în discuţii particulare şi-a făcut loc în ultima vreme o variantă a mitului vremurilor de aur. Pare a fi devenit de bon ton, cel puţin pentru unii, să deplîngă nivelul tot mai scăzut al literaturii sf. Se aduc şi argumente: se publică mai puţin, juriile concursurilor periodice nu prea au ce alege, chiar şi "Almanahul", da, chiar şi "Almanahul" n-ar merge prea bine... Ce-i de făcut? Ce măsuri să se ia?<br /> Tratamentul depinde de diagnostic, iar în privinţa asta îngăduiţi-mi să am o altă părere; literatura sf românească nu se află într-o fază de declin, dimpotrivă, în primul rînd pentru că a început să capete o conştiinţă critică de sine cum n-a avut pînă acum. Deşi importantele cărţi apărute în ultimii ani, semnate de Ton Hobana, Florin Mariolescu, Vircea Oprită, Horia Aramă, nu vizează în principal creaţia autohtonă, influenta lor a fost şi este în continuare extrem de binevenită, oferind modele şi ridicînd dezbaterile la un nivel înalt, de certă profesionalitate. În absenţa unei conştiinţe critice, nici nu se poate vorbi de un progres real, decît cu totul întîmplător.<br /> Dacă parcurgem sumarele culegerilor şi antologiilor publicate în ultimii cincisprezece ani, precum şi cele ale Almanahurilor, vom avea surpriza să constatăm existenţa a peste o sută (!) de autori care au publicat cel puţin o proză sf. Asta, fără a pune la socoteală fanzinele. Dacă scădem pe membrii Uniunii Scriitorilor, numărul debutanţilor se ridică la aproximativ 90. Nu oferă aceşti aspiranţi la lumea literelor o garanţie sigură pentru viitor ? Faptul că din '80 şi pînă azi opt tineri şi-au tipărit primul volum nu dovedeşte oare o forţă şi o deschidere îmbucurătoare ? Cînd s-a mai produs o asemenea serie de debuturi editoriale ? Niciodată.<br /> Desigur, cu 10-15 ani în urmă producţia de carte sf era mai bogată, apăreau mai multe titluri pe an, dar să nu ne amăgim inutil, cîte dintre ele au rezistat probei timpului ? De cîte ne mai amintim, cîte au reprezentat un adevărat eveniment, un moment de referinţă în istoria literară a genului ? Din nefericire, numărul acestora este extrem de mic, iată adevărata măsură de care trebuie să ţinem seama. Aş fi tentaţi să zicem : decît mult şi prost, mai bine puţin, dar bun, dacă relaţia dialectică dintre cantitate şi calitate n-ar fi ceva mai complexă.<br /> Nici numărul cititorilor nu a scăzut, Almanahul Anticipaţia se vinde în cîteva ore de la apariţia sa în chioşcuri, ca un ziar.<br /> Iată, suficiente argumente pentru a nu crede într-o presupusă, dar inexistentă involuţie. Cu totul altul este motivul care ar trebui să ne dea de gîndit, din păcate rămîne adesea ignorat, şi anume situaţia actuală a literaturii sf, nivelul său general scăzut comparativ cu cel al literaturii contemporane româneşti. De-abia acum şi în acest sens putem să ne punem întrebarea: Ce-i de făcut?<br /> Nu i se poate da un răspuns înainte de a examina, fie şi sumar, peisajul literar sf de la noi. Este necesară o radiografie care să surprindă trăsăturile dominante ale momentului. Privită astfel, literatura sf se prezintă ca un domeniu de creaţie oarecum separat, distinct de literatura contemporană românească: are o viaţă literară proprie, cu scriitori şi editori specializaţi. Paralelismul subzistă în ciuda anumitor contacte, numărul "trecerilor" este prea mic (încă) pentru a determina o schimbare a situaţiei şi a opiniei generale.<br /> Atitudinea faţă de relaţia dintre literatura sf şi literatura generală, inclusiv faţă de actuala izolare, este chestiunea fundamentală a momentului şi ea pune în discuţie numeroase alte probleme, cu adânci implicaţii asupra creaţiei - aspectul care, de fapt, interesează cel mai mult. Este firească, este de acceptat o asemenea disjuncţie, sau ar fi de dorit o anulare a ei ? La prima vedere s-ar părea că întrebarea a primit un răspuns definitiv, s-a repetat adesea, devenind deja un loc comun, că "literatura sf este în primul rînd literatură", numai că practica literară si cea editorială dovedesc din plin că formulării de mai sus i s-au atribuit cele mai diferite sensuri, ajungîndu-se pînă la negarea ei. Răstălmăcirea a constat în aşezarea pe primul loc a ceea ce literatura sf este de-abia în al treilea sau al patrulea rînd. Cauzele acestei atitudini paradoxale merg de la aspecte individuale (de ex. , cineva care nu citeşte decît sfj ocolind marea literatură, are o scară de valori cu totul personale), la cele generale (de ex. , absenţa manifestării frecvente, continue a unei critici specializate, competente).<br /> Prin urmare, se pot observa două poziţii principale aflate în opoziţie. Una afirmă teoretic apartenenţa sf-ului la literatură, dar promovează un sf paraliterar, punînd în evidenţă valenţele sale utilitar-recreative; separarea de literatura generală e privită cu ochi buni întrucît permite stabilirea nestingherită a unei ierarhii interne, plecînd îndeobşte de la literatura sf anglo-americană: critica literară e acceptată doar în măsura in care este laudativă, orice obiecţie e suspectată şi acuzată de practici nepermise, de atac la persoană; militează pentru publicarea a cît mai mult sf , oriunde, oricum şi de orice fel; manifestă preocupări pentru prozelitism; atmosfera fandomului e unica respirabilă.<br /> A doua tendinţă se confruntă cu două serii de prejudecăţi, pe de o parte cele ale marii literaturi, care priveşte sf-ul în bloc, nediferenţiat, taxîndu-l drept paraliteratură, prin urmare incapabil din capul locului de a da vreo lucrare valoroasă artistic, iar pe de altă parte, cu cele din interior , care stînjenesc şi ele dezvoltarea unui sf literar; ar promova critica literară, dar nu prea are unde; exigenţele sale, adesea neînţelese, nu-i atrag o situaţie prea fericită; militează pentru ideea unui specific naţional; autorii străini reprezintă termeni de comparaţie, nu modele de imitat.<br /> Privind eu oarecare obiectivitate, ajungem la concluzia să, deşi sînt opuse, cele două opţiuni nu se exclud reciproc, prin urmare este posibilă o "coexistenţă paşnică". Singura condiţie care s-ar impune ar fi "delimitarea teritoriilor şi a zonelor de influenţă". Este posibil lucrul acesta? Nu ştiu, dar dacă este posibil, atunci el constituie un prim răspuns la întrebarea din titlu, începutul l-ar constitui tocmai conştientizarea acestei deosebiri, ignorată adesea: sf literar - sf paraliterar - sf pentru copii. Ar urma apoi, cum e şi firesc, să se discute şi să se precizeze statutul şi valorile lor specifice, iar juriile concursurilor şi, în special, editorii să le aibă în vedere. :<br /> Această propunere nu se va realiza de la sine, ea va întîlni destule obstacole, poate nu se va realiza deloc, dar altă soluţie nu există. Dacă se doreşte o reală creştere valorică şi recunoaşterea sf-ului drept literatură cu drepturi depline, nu avem de ales.<br /> Reprezentanţii prozei sf de divertisment utilitar nu vor admite că opera lor este paraliteratură, vor susţine cu multă energie nu numai că scriu literatura în toată regula, dar că şi una de foarte bună calitate, după cum o pot dovedit numeroase lucrări geniale, adevărate capodopere, lucrări de căpătîi ale secolului nostru. Evident se conturează un inutil dialog al surzilor. Dorim să-l evităm.<br /> Paraliteratură nu înseamnă automat maculatură, ea nu se află neapărat sub-literatură, ci alături, este altceva. Sunt două domenii cu scopuri distincte: "Divertisment" nu este neapărat un epitet peiorativ, divertismentul ponte fi superior sau facil, există o diferenţă de valoare şi în interiorul său, paraliteratura nu tinde spre opera de artă, ea realizează diferite produse destinate consumului, satisfăcînd anumite trebuinţe ne-artistice. Faptul că ele manifestă tot în scris nu trebuie să ne ducă în eroare.<br /> Cred că dezvoltarea literaturii sf româneşti este marcată destul de puternic şi de absenţa unor instrumente teoretice de lucru, Fără ele, confuziile, bîjbîielile n-au cum fi evitate. Sînt necesare o teorie şi o istorie a teoriilor literaturii sf, o istorie a literaturii sf româneşti, o istorie a literaturii sf universale (am spus a literaturii sf, nu a paraliteraturii sf !). Pînă se vor găsi acei oameni care să scrie asemenea cărţi de referinţă, sînt binevenite şi studiile de dimensiuni mai restrînse, ele contribuind tocmai la identificarea celor mai semnificative probleme. Contribuţii parţiale, valoroase, există, ele sînt, după cum spuneam, foarte utile, dar nu şi suficiente. Pe scurt, acesta ar fi un al doilea răspuns la întrebarea iniţială. Cele două aspecte evidenţiate, distincţia literatura sf - paraliteratură sf şi necesitatea instrumentelor teoretice, se remarcă prin caracterul lor esenţial.<br /><br /><br />Articol apărut iniţial în "Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului", nr. 6 (261), 7 februarie 1987; republicat în : BIBLIOTECA NOVA 1/1987, Buletin de teorie, critică şi istorie a literaturii SF: editat de cenaclurile HELION si H.G.WELLS sub egida Casei Universitarilor, Timişoara, 1987, p.6-7.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CHESTIONAR SF (1985)<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br />STIMAŢI CITITORI,<br />VĂ RUGĂM SĂ COMPLETAŢI URMĂTORUL<br /><br /><br />CHESTIONAR<br /><br /><br /> Un grup de cercetători de la Centrul de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii din Timişoara doreşte să cunoască preferinţele şi opiniile dumneavoastră cu privire la literatura de anticipaţie.<br /> Vă rugăm să răspundeţi la întrebările din chestionar prin alegerea unei singure variante din cele propuse, - încercuind cifra de cod din dreptul răspunsului care corespunde opiniei sau preferinţei dumneavoastră. Acolo unde se indică, puteţi alege mai multe variante de răspuns trecând I pentru prima alegere, II pentru următoarea, III pentru ultima preferinţă. La întrebările fără răspunsuri preformulate, vă rugăm să formulaţi în scris opinia dumneavoastră. Dacă asupra unei chestiuni nu aveţi formată încă o părere specificaţi şi acest lucru. Chestionarele sunt anonime. Prin urmare nu trebuie să vă scrieţi numele, adresa sau locul de muncă.<br /> După completare, decupaţi pagina din Almanah şi expediaţi chestionarul până cel târziu la 30 IX 1985 pe adresa următoare:<br /><br /><br /> Revista „ŞTIINŢĂ ŞI TEHNICĂ"<br /> Piaţa Scânteii 1, cod 79.781, Bucureşti<br /> Pentru chestionarul din Almanahul Anticipaţia.<br /><br /><br /> Pentru obţinerea unor rezultate relevante, răspunsul dumneavoastră reprezintă o contribuţie importantă. Nu amânaţi expedierea chestionarului.<br /> Concluziile acestui sondaj le veţi putea citi în paginile Almanahului „Anticipaţia '87", unde vor fi reproduse şi unele opinii ale dumneavoastră.<br /> Vă mulţumim!<br /><br /><br /><br />1. Vă consideraţi un pasionat al literaturii SF?<br />Da ................... l<br />Nu................... 2<br />Nu prea .............. 3<br /><br />2. Din ce categorie aţi dori să facă parte subiectele povestirilor şi romanelor SF? (două alegeri, în ordinea preferinţei)<br />Aventuri, poliţiste...... l<br />Psihologice............ 2<br />Filozofice ............ 3<br />Social-politice ......... 4<br />Tehnico-ştiinţifice ...... 5<br />Umoristice............. 6<br />Nu am o preferinţă deosebită ................ 7<br />Alte categorii (specificaţi) ................. 8<br /><br />3. După părerea dumneavoastră ce este mai important într-o proză ştiinţifico-fantastică?<br />Informaţia tehnico-ştiinţifică utilizată ........ l<br />Valoarea literar-artistică .................. 2<br />Ambele sunt la fel de importante .............. 3<br />Nu ştiu ............... 4<br /><br />4 - 5. Care din următoarele teme (motive) SF vă interesează mai mult? (trei alegeri, în ordinea preferinţei)<br />Călătorii cosmice ...... l<br />Extraterestrii, contactul cu alte civilizaţii .... 2<br />Călătoria în timp ....... 3<br />Roboti şi androizi...... 4<br />Conflicte interstelare .... 5<br />Descoperiri ştiinţifice .... 6<br />Anticiparea viitorului .... 7<br />Universuri paralele ..... 8<br />Lumi pierdute ......... 9<br />Paleoastronautică...... 10<br />Facultăţi psihice paranormale .............. 11<br />Relaţia calculator-om.... 12<br />Utopii, distopii......... 13<br />Nu am o preferinţă deosebită ................14<br />Alte teme (specificaţi) .15<br /><br />6. Ce aşteptaţi dumneavoastră în primul rând de la o carte SF?<br />Informaţii despre noi descoperiri ştiinţifice .... l<br />Ipoteze şi teorii îndrăzneţe despre enigme ale ştiinţei................ 2<br />Descrierea unor lumi ale viitorului........... 3<br />Să ofere un alt mod de a privi şi înţelege lumea de azi ................ 4<br />Prezentarea unor lumi şi a unor fiinţe fantastice .................. 5<br />Un ingenios joc intelectual .............. 6<br />Altceva (specificaţi) .... 7<br /><br />7. Spre ce romane se îndreaptă preferinţele dumneavoastră?<br />Istorice ............... l<br />De actualitate ......... 2<br />Cu acţiunea în viitor ... 3<br />Nu am o preferinţă deosebită ................ 4<br />Spre alte tipuri de romane (specificaţi)...... 5<br /><br />8. Scriitorii de literatură SF adoptă atitudini diferite faţă de datele ştiinţei şi tehnicii contemporane. Care dintre situaţiile următoare prezintă cel mai mare interes pentru dumneavoastră?<br />Autorul respectă în totalitate datele verificate ale ştiinţei ............ l<br />Autorul porneşte de la ipotezele ştiinţei contemporane ............ 2<br />Autorul nu respectă în totalitate datele ştiinţei şi formulează ipoteze fantastice ............. 3<br />Autorul nu este interesat de datele ştiinţei, ci, pornind de la premise fantastice, realizează construcţii logic coerente ................. 4<br />Fantezia scriitorului încalcă logica atunci când acest lucru este justificat din punct de vedere artistic ............... 5<br />Nu-mi dau seama ...... 6<br /><br />9. Ce reprezintă fenomenul OZN după opinia dumneavoastră?<br />Nave ale unor fiinţe extraterestre ............ l<br />Nave dintr-un univers paralel ............... 2<br />Fenomene fizice neelucidate încă............ 3<br />Iluzii optice ale unor persoane de bună credinţă ................. 4<br />Mărturii false ale unor persoane interesate .... 5<br />Nu am nici o părere.... 6<br /><br />10. Credeţi că se va realiza vreodată călătoria în timp?<br />Da................... l<br />Nu................... 2<br />Nu ştiu ............... 3<br /><br />11. Întâmplările şi situaţiile din povestirile şi romanele SF pot avea diferite grade de probabilitate. Spre care se îndreaptă preferinţele dumneavoastră (trei alegeri, în ordinea preferinţei)?<br />Existente, reale........ l<br />Inexistente, dar sigur posibile............... 2<br />Probabile ............. 3<br />Improbabile ........... 4<br />Imposibile............. 5<br />Nu am o preferinţă deosebită ................ 6<br /><br />12. în general, preferinţele dumneavoastră se îndreaptă spre:<br />Cărţi a căror lectură presupune o concentrare sporită .......... l<br />Cărţi distractive, ce constituie o lectură uşoară, deconectantă.......... 2<br />Cărţi de o natură intermediară celor de mai sus .................. 3<br /><br />13. Ce anume vă atrage la literatura ştiinţifico-fantastică?<br /><br />14. Ce aţi avea de reproşat scriitorilor de literatură de anticipaţie?<br /><br />15. Consideraţi că literatura SF vă ajută în activitatea dumneavoastră? În ce fel?<br /><br />16. În ce categorie de vârstă vă încadraţi?<br />Până la 15 ani.......... l<br />16-20 ani ............. 2<br />21-25 ani ............. 3<br />26-30 ani ............. 4<br />31-35 ani ............. 5<br />36-40 ani ............. 6<br />41-45 ani ............. 7<br />46-50 ani ............. 8<br />Peste 51 de ani........ 9<br /><br />17. Sexul:<br />M.................... l<br />F .................... 2<br /><br />18. Pregătirea şcolară:<br />Şcoala generală........ l<br />Liceul ................ 2<br />Facultate ............. 3<br />Specializare postliceală . 4<br />Scoală profesională .... 5<br />Alte situaţii ........... 6<br /><br />19. Ocupaţia actuală<br /><br />20. Localitatea în care domiciliaţi este de tip (specificaţi):<br />Urban ................ l<br />Rural................. 2<br /><br /><br />Almanah ANTICIPAŢIA 1986, p.71-72<br /><br /><br /><br /><br /><br />REZULTATELE CHESTIONARULUI DIN ALMANAHUL ANTICIPAŢIA 1986<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> În urma publicării „Chestionarului SF în Almanahul Anticipaţia '86, s-au primit la redacţie 1652 de scrisori din întreaga ţară, ceea ce atestă largul interes de care acesta s-a bucurat printre cititori.<br /> Mulţumim călduros tuturor celor care au dat curs invitaţiei de a ne scrie şi ne-au comunicat părerile lor, contribuind în acest fel la obţinerea unor rezultate cât mai relevante.<br /> Sondajul de opinie iniţiat (programul pentru prelucrarea pe calculator a datelor a fost realizat de Mircea Drăgan, iar înregistrarea formularelor a fost efectuată de Gabriela Papoe) a încercat să răspundă la două probleme generale: cine sunt cititorii Almanahului Anticipaţia şi ce aşteaptă ei de la literatura ştiinţifico-fantastică.<br /><br /><br />STRUCTURA EŞANTIONULUI<br /><br /> De la început ţinem să facem o precizare importantă: întrucât stabilirea eşantionului nu s-a bazat pe o selecţie aleatoare, generalizarea rezultatelor la toţi cititorii Almanahului trebuie făcută cu o anumită prudenţă. Răspunsurile sunt totuşi semnificative, ele caracterizând pe cei mai pasionaţi cititori ai genului, altfel spus, pe cititorul „specializat".<br /> Pentru a avea un termen de comparaţie, cu ocazia punerii în vânzare la Timişoara a volumului de proză SF „Avertisment pentru liniştea planetei", Ed. Albatros, s-au înmânat cumpărătorilor şi câte un chestionar, pentru cititorii de carte SF. în ceea ce priveşte vârsta şi sexul cititorilor, vom prezenta comparativ datele obţinute:<br /><br /><br />Vârsta Almanah Carte<br /><br /> ani % %<br /> <br />până la 15 10,3 3,5<br /><br />16 - 20 57,0 22,3<br /><br />21-25 18,6 35,9<br /><br />26-30 7,1 14,4<br /><br />31-35 3,6 9,3<br /><br />36-40 1,5 8,9<br /><br />41-45 0,6 3,5<br /><br />46-50 0,6 0,3<br /><br />peste 51 0,4 1,5<br /><br /><br /> Eşantionul corespunzător cititorilor de carte SF este mai echilibrat, procentul celor sub 20 de ani fiind doar de 25,8%, spre deosebire de „Almanah", unde el atinge 67%. Diferenţa dintre cele două anchete apare datorită modalităţilor diferite de returnare a chestionarelor - prin completare pe loc, la librărie, în primul caz, respectiv, prin poştă, în al doilea. Se dovedeşte încă o dată că entuziasmul este îndeosebi apanajul tinerilor. Distribuţia obţinută pentru cititorii de carte SF pare a fi cea mai apropiată de adevăr, descriind structura de vârsta reală a iubitorilor de SF.<br /><br /><br /><br />Sexul Almanah Carte<br /> % %<br /><br />Masculin 78,4 76,2<br /><br />Feminin 21,6 23,8<br /><br /><br /> Distribuţia eşantionului în funcţie de ocupaţie şi studii confirmă structura de vârsta obţinută:<br /><br /><br />Elevi - 44,5%<br /><br />Studenţi - 13,7%<br /><br />Muncitori, tehnicieni - 13,9%<br /><br />Studii superioare - 7,9%<br /><br />Alte situaţii - 4,6%<br /><br />Nu răspund - 15,3%<br /><br /><br /> Credem că distribuţia eşantionului după localitatea de domiciliu a fost influenţată de difuzarea Almanahului cu precădere în mediul urban. Dar şi alţi factori pot fi luaţi în considerare:<br /><br /><br />urban rural<br /><br />90,5% 9,5%<br /><br /><br />OPŢIUNILE CITITORILOR<br /><br />Câteva concluzii.<br /> În contrast cu relativa omogenitate de vârstă a eşantionului, analiza răspunsurilor evidenţiază existenţa unor preferinţe diferite. Ele vizează chestiuni precum tematica, „tehnicismul", rolul informaţiei de natură ştiinţifică, „gradul" de fantastic etc. Să amintim şi problema nivelului de receptare artistică a textului: unii ar dori lucrări mai clare, mai uşor de înţeles, fără prea multe neologisme, cuprinzând eventuale explicaţii, alţii, dimpotrivă, deplâng tocmai facilitatea, şabloanele, lipsa de profunzime etc.<br /> Chiar şi în cazul unei literaturi care presupune o oarecare „iniţiere", deci un fel de „speciali zare", lectorul este divers. Ar constitui o evidentă simplificare încercarea de a-i stabili un profil unic, standard. Rămâne să ne întrebăm dacă vârsta reprezintă sau nu un factor important în determinarea preferinţelor sale literare SF. Răspunsul este şi „Da" şi „Nu".<br /> „Nu" - deoarece tineri de aceeaşi vârsta au preferinţe şi niveluri de receptare destul de diferite, ceea ce sugerează prezenţa şi acţiunea altor factori mediul cultural, inteligenţa, personalitatea etc.<br /> „Da" - pentru că există o sensibilă diferenţă, şi de cunoştinţe, şi de experienţă, între tânărul de 15-16 ani şi cel de 25-26 de ani Zece ani la această vârsta înseamnă foarte mult. Deşi SF-ul îşi are majoritatea cititorilor sub 30 de ani, sintagma „literatură pentru tineret", care i se aplică adesea, ar trebui nuanţată spre a nu lăsa loc unor nedorite confuzii.<br /> Interesant este că fenomenul lecturii diferite se evidenţiază şi la nivel statistic, nu doar în cazuri izolate, de excepţie. Succesul enorm de librărie al oricărei apariţii editoriale SF nu trebuie sa dea iluzia unui public uniform în ceea ce priveşte gusturile şi aşteptările sale. Dimpotrivă.<br /> Formularea unui răspuns tranşant la întrebarea iniţială - ce aşteaptă cititorii de la literatura SF? - nu este uşoară, deoarece nu există un singur răspuns, ci mai multe. Unii caută aventura cosmică, alţii sunt fascinaţi de enigmele terestre ori ale universului, alţii vor să-si apropie viitorul ş.a.m.d. Totuşi, se pot desprinde câteva trăsături, dacă nu generale, cel puţin predominante. Ele relevă atributele benefice ale acestei literaturi:<br /> - năruirea prejudecăţilor şi a comodităţilor de gândire,<br /> - deschiderea spre noul oferit de progresul cunoaşterii ştiinţifice;<br /> - respingerea viziunilor pesimiste asupra viitorului omenirii;<br /> - fascinaţia alterităţii, a acelui altcum care ar putea fi posibil, ori chiar probabil;<br /> - puterea unei imaginaţii şi a unei fantezii specifice genului - exerciţiu preliminar al propriei creativităţi în diverse alte domenii;<br /> - căutarea apolinicului. Ţinând seama de larga audienţă a literaturii SF, îndeosebi printre tineri, apariţia unei publicaţii periodice de profil ar fi primită cu foarte mare interes. Numeroase scrisori conţinând propuneri în acest sens stau drept mărturie. Revista s-ar constitui într-un factor dinamic în promovarea unui spirit deschis, îndrăzneţ novator, propunând o continuă confruntare cu necunoscutul materiei, micro şi macrocosmice. Nu mai puţin însemnat ar fi rolul ei în formarea unei gândiri ateist-umaniste a noilor generalii.<br /> Răspunsuri. Prezentam in continuare valoarea procentuală a opţiunilor exprimate de către cititori prin alegerea unei singure, a două sau a trei variante dintre răspunsurile preformulate la întrebările cuprinse în chestionar. Punem astfel la dispoziţie un material care, speram, va prezenta interes pentru câţi mai mulţi dintre dumneavoastră. Analiza statistică detaliată a chestionarelor, stabilirea tuturor corelaţiilor necesare re prezintă un demers mai puţin spectaculos şi el se adresează în primul rând specialiştilor.<br /><br /><br />(1) Vă consideraţi un pasionat al literaturii SF ?<br /> Da ............. 92,1%<br /> Nu prea ........ 7,2%<br /> Nu ............. 0,4%<br /> Nu răspund ..... 0,1%<br /><br /><br />(2) Din ce categorie aţi dori să facă parte subiectele povestirilor şi romanelor SF? (două alegeri - 200%)<br /> Tehnico-ştiinţifice ..... 56,3%<br /> Psihologice .......... 42,5%<br /> Aventuri, poliţiste .... 41,6%<br /> Umoristice .......... 17,9%<br /> Filozofice ............ 10,8%<br /> Social-politice ........ 8,2%<br /> Nu am o preferinţă deosebită ............ 7,69%<br /> Alte categorii ........ 2,9%<br /> Nu răspund ......... 11,9%<br /><br /><br />(3) După părerea dumneavoastră, ce este mai important într-o proză ştiinţifico-fantastică?<br /> Informaţia tehnico-ştiinţifică utilizată ............... 11,7%<br /> Valoarea literar-artistică .... 12,2%<br /> Ambele sunt la fel de importante ................. 74,6%<br /> Nu ştiu .... 1%<br /><br /><br />(4-5) Care din următoarele teme (motive) SF vă interesează mai mult? (trei alegeri 300%)<br /> Extraterestrii, contactul cu alte civilizaţii ..... 56,8%<br /> Călătoria în timp ..... 38,6%<br /> Călătorii cosmice .... 26,8%<br /> Conflicte interstelare .................. 24,8%<br /> Anticiparea viitorului .................. 24,2%<br /> Facultăţi psihice para normale .............. 19,6%<br /> Universuri paralele ................. 18,6%<br /> Descoperiri ştiinţifice .................. 17,9%<br /> Lumi pierdute ....... 16%<br /> Paleoastronautica .... 11%<br /> Relaţia calculator-om .... 9,4%<br /> Nu am o preferinţa deosebită ............. 7,6%<br /> Roboţi şi androizi .. 6,2%<br /> Utopii, distopii ....... 3,4%<br /> Alte teme ........... 1,3%<br /> Alegeri neefectuate ................. 17,2%<br /><br /><br /> Surprinde, desigur, interesul extrem de scăzut manifest.; faţă de teme precum „roboţii" şi „calculatoarele", până mai ieri considerate, alături de „navele-cosmice" şi „extraterestrii", adevărate embleme ale literaturii SF. Probabil că, o dată cu pătrunderea lor în viaţa cotidiană, aura de fascinaţie ce le înconjura odată tinde să se modifice.<br /><br /><br />(6) Ce aşteptaţi dumneavoastră în primul rând de ia o carte SF?<br /> Ipoteze şi teorii îndrăzneţe despre enigme ale ştiinţei ............. 25,9%<br /> Să ofere un alt mod de a privi si înţelege lumea de azi ................ 16 %<br /> Descrierea unor lumi ale viitorului ........... 15,4%<br /> Un ingenios joc intelectual ................ 14,5%<br /> Prezentarea unor lumi şi a unor fiinţe fantastice .................. 11,2%<br /> Nu am o preferinţă deosebită ............... 8,6%<br /> Informaţii despre noi descoperiri ştiinţifice ... 5 %<br /> Alte preferinţe ....... 2,5%<br /> Nu răspund ......... 0,5%<br /><br /><br /> Distribuţia relativ uniformă, absenţa unei polarizări evidente sugerează cât de diverse sunt aşteptările şi preferinţele cititorilor.<br /><br /><br />(7) Spre ce romane se îndreaptă preferinţele dumneavoastră?<br /> Cu acţiunea în viitor ................. 55,9%<br /> Nu am o preferinţa deosebită ............. 24,5%<br /> De actualitate ....... 10,1%<br /> Istorice ............. 4,9%<br /> Spre alte categorii de romane ............... 3,7%<br /> Nu răspund ......... 0,7%<br /><br /><br />(8) Scriitorii de literatură SF adoptă atitudini diferite faţă de datele ştiinţei şi tehnicii contemporane. Care dintre situaţiile următoare prezintă cel mai mare interes pentru dumneavoastră?<br /> Autorul porneşte de la ipotezele ştiinţei contemporane ............ 37,4%<br /> Autorul nu respectă în totalitate datele ştiinţei şi formulează ipoteze fantastice ................ 23,8%<br /> Autorul nu este interesat de datele ştiinţei, ci, pornind de la premise fantastice. realizează construcţii logic coerente .............. 18,2%<br /> Fantezia scriitorului încalcă logica atunci când acest lucru este justificat din punct de vedere artistic ................ 7,2%<br /> Autorul respectă în totalitate datele verificate ale ştiinţei ....... 5,2%<br /> Nu-mi dau seama ... 4,2%<br /> Nu am o preferinţă deosebită ......... 3,4%<br /> Nu răspund ......... 0,3%<br /><br /><br />(9) Ce reprezintă fenomenul OZN după opinia dumneavoastră?<br /> Nave ale unor fiinţe extraterestre ........ 45,6%<br /> Fenomene fizice neelucidate încă ......... 27,1%<br /> Nave dintr-un univers paralel ................ 10,8%<br /> Nu am nici o părere ................ 7,1%<br /> Au ales două sau mai multe variante ......... 5,2%<br /> Iluzii optice ale unor persoane de bună credinţă .............. 1,2%<br /> Mărturii false ale unor persoane interesate .... 1,1%<br /> Alte opinii ........... 1,0%<br /> Nu răspund ........... 0,7%<br /><br /><br />(10) Credeţi că se va realiza vreodată călătoria în timp?<br /> Da ................. 51,4%<br /> Nu ştiu ............. 28,1%<br /> Nu ................. 19,1%<br /> Alte opinii ........... 0,5%<br /> Nu răspund ......... 0,8%<br /><br /><br />(11) Întâmplările şi situaţiile din povestirile şi romanele SF pot avea diferite grade de probabilitate. Spre care se îndreaptă preferinţele dumneavoastră? (trei alegeri - 300%)<br /> Existente, reale ...... 43,4%<br /> Inexistente, dar sigur posibile ............... 77,5%<br /> Probabile ........... 74,2%<br /> Improbabile ......... 23,7%<br /> Imposibile ........... 25,2%<br /> Nu am o preferinţă deosebită ..........:.. 8,9%<br /> Alegeri neefectuate ................. 46,7%<br /><br /><br />(12) În general, preferinţele dumneavoastră se îndreaptă spre:<br /> Cărţi a căror lectură presupune o concentrare sporită ....... 45,6%<br /> Cărţi distractive, ce constituie o lectură uşoară, deconectantă .......... 7,7%<br /> Cărţi de o natură intermediara celor de mă, sus ............... 44,2%<br /> Nu am o preferinţă deosebită ............. 1,7%<br /> Nu răspund ......... 0,6%<br /><br /><br /> La următoarele trei întrebări vom renunţa la evidenţierea statistică a rezultatelor în favoarea prezentării unei selecţii din cele mai semnificative răspunsuri.<br /><br /><br />(13) Ce anume va atrage la literatura ştiinţifico-fantastică?<br /> L. SF are un sâmbure de adevăr Acest sâmbure este căutat atât de cei care scriu, cât şi de cei ce savurează literatura de anticipaţie. * Îmi creează sentimentul că realitatea poate fi şi altfel decât o ştim noi. (violonist) * În primii ani m-au atras aventura, stranietatea, lumile noi descrise in SF. Mai târziu mi-am dat seama că fară SF nu pot trăi. (laborant) * Ce ciudat, până în momentul când am citit întrebarea ştiam, acum, că există o asemenea întrebare, nu mai ştiu sigur. Poate pentru că mi dă iluzia ca undeva, în Univers, pe o altă planetă albastră... SF-ul e zborul gândului, e fericirea de a te elibera din lanţurile lutului şi toate prejudecăţile trecutului. (elevă) * Depăşirea clişeelor învechite; polemica asupra dogmelor ştiinţei contemporane; curajul de a dezvălui tarele prezentului; îngrijorarea pentru viitorul speciei umane; speranţa într-o lume mai bună. * Sondarea atitudinii umane in. contexte inedite, necaracteristice altor domenii literare: creativitatea, imaginaţia debordantă ce sublimează „ambientul" actului lecturii; un impuls interior de o uimitoare forţă, generat probabil de cele mai adânci straturi ale personalităţii, (arhitect) * Cred că L. SF ar putea fi un strigăt de alarmă ar putea lupta pentru linişte şi pace. Mă impresionează fiorul straniu ce-mi revine în suflet după ce am terminat de citit o nuvelă SF bună, acel inefabil pe care trebuie să cuprindă o lucrare deosebită: (elevă) * Nu prea mă atrage l. SF. Consider ca are prea mult ă fantezie, prefer ceva mai real. mai adevărat. (elev) * Dorinţa de a trăi măcar un ceas în viitor (inginer) * Cred că SF-ul este una din multiplele căi de propagare a ştiinţei într-un mod instructiv şi educativ. * L. SF este pionierul ce descoperă mereu noi piste de vis pe care, venind din urmă, geniul omenesc le schimbă în realitate, (învăţătoare) * Din cele mai vechi timpuri, omul a dorit să ştie ce-i rezervă viitorul. L. SF prezintă descoperirile viitorului şi totodată constituie o punte de legătură între copii şi adulţi, este basmul tuturor. (elev) * Faptul că prezintă unele ipoteze care caută să elucideze unele enigme trecute, prezente sau viitoare. * Nu ştiu să explic exact ce anume, dar cred că noutatea, căutarea, insolitul, (economist) * Probabil faptul că este o literatură „neconvenţională", deschisă experimentelor de tot felul şi care se potriveşte perioadei actuale de revoluţie ştiinţifică-tehnică. (inginer) * Tratează probleme care nu sunt abordate de literatura clasică, oferă posibilitatea de a pătrunde în alte universuri, în alt timp şi spaţiu; de asemenea, eroii se confruntă cu alte probleme şi greutăţi decât cele pe care le întâlnim cotidian şi, nu în ultimul rând, oferă gândirii un interesant joc intelectual, (elev) * Mă atrage acest joc al posibilului şi imposibilului. (desenator tehnic) * O întrebare la care nu pot să răspund, nu pentru că nu mi-ar place SF-ul, ci din simplul motiv că îmi place prea mult. (elev) * Ceea ce mă atrage la L. SF este ideea SF - când este originală - şi felul în care autorul o pune în valoare, (student) * Nu în ultimul rând este posibilitatea proprie acestui gen literar de abordare din diferite unghiuri a unor probleme ce confruntă lumea de azi, cum ar fi cursa înarmărilor sau poluarea mediului înconjurător * In L. SF se construiesc şi se propun spre receptare sisteme (de natură socială, psihologică, tehnologică etc.) coerente şi veridice, pornind de la premise presupuse adevărate, în structura elementelor intervine pe de altă parte intuiţia, fondul de simţire, fantezia, care salvează sistemul de rigiditate şi uscăciune, transformându-l într-un întreg flexibil, fluid, în ultimă instanţă uman. (elevă) * Fiecare dintre noi speră că în întreg universul să nu fim singurele fiinţe inteligente. Povestirile SF concretizează aceste vise ale noastre.<br /><br /><br />(14) Ce aţi avea de reproşat scriitorilor de literatura de anticipaţie?<br /> Dar n-am nimic de reproşat! După mine, avem scriitori SF foarte buni. Doar tirajul cărţilor SF este mic, la noi se vând ca pâinea caldă. * Personajele feminine sunt marginalizate, adesea constituie doar un pretext sau pur şi simplu nu apar. Prejudecăţi?! * La unii ar fi de dorit o mai mare coerenţă a construc ţiei narative şi, totodată, o mai accentuată veridicitate a situaţiilor prezentate, (student) * Să nu cadă pe panta unei literaturi zări excesive a creaţiilor lor. Un limbaj clar este cu atât mai de dorit cu cât situaţia descrisă este mai complicată! * Nu-mi plac prenumele englezeşti folosite în scrierile româneşti. O să trăim, până la urmă, cu senzaţia că numai cu ei se pot întâmpla lucruri ciudate, neobişnuite sau minunate, ori că numai ei sunt în stare să realizeze ceva. (mecanic) * Mi-ar place ca eroii să aibă sentimente care să se raporteze cât mai mult la cele umane, pentru ca să înţeleg mai bine trăirile şi logica personajelor, nu numai după acţiunile lor, ci şi după motivaţiile lor interioare, (student) * Cei ce se iubesc cu adevărat nu-şi reproşează niciodată defectele, (elevă) * De ce se sare mereu peste impedimentele comunicării cu alte civilizaţii, de ce nu se încearcă soluţionarea lor? * Referitor la noul val: lipsa de originalitate, reluarea obsesivă, până la saturaţie, a unor teme arhi-cunoscute; tratarea acestora într-un registru minor, cu conflicte minore, cu personaje lipsite de orice... personalitate, fără substanţa umană, sau, dimpotrivă, exacerbarea la proporţii (pretins) cosmice a unor conflicte la fel de minore şi de ridicole; tehnicizarea excesivă; lipsa de umor. Referitor la seniorii SF-ul românesc: oare nu mai au chiar nimic de spus? * Nu-mi pot permite să reproşez ceva unui scriitor. Un reproş, însă, î! adresez editurilor. * Prezentarea unor fenomene fantastice fără a se încerca o explicaţie fictivă a acestora. * Nu ar fi rău să se aleagă mai des ra subiect dragostea. * Scriu prea puţin. * Sunt de acord că povestirile avertisment au un rol important, dar nu credeţi că prea mult pesimism strică? * Nu sunt de acord cu literatura umoristică de anticipaţie, pentru că ea denaturează scopurile literaturi; SF adevărate, (elev) * Câte o data îşi face loc şi puţin umor. care este bine venit. In unele situaţii accentuează nota de tragic. Tocmai aceasta face sa vi breze coardele sufletului. * Mai multă atenţie la scrierile umoristice! E de dorit un umor de calitate, iar personajele să pară totuşi fiinţe inteligente. * Nu ştiu dacă ar fi ceva de reproşat, poate faptul că nu publică şi nu editează mai des şi în tiraje mai mari. * Prea puţine romane. prea multe proze scurte, de câteva pagini. Aceasta dă o notă de debut literaturii noastre SF. ceea ce nu este adevărat. * Scriitorii de literatură SF sunt destul de buni, după părerea mea. Totuşi, ar putea să scrie despre nişte imperii galactice, călătorii şi aventuri care să stâr nească interesul tuturor, (elev) * Ceea ce mă deranjează la scrierile SF (nu la majoritatea) este prea marea aprofundare a subiectului. Prefer să citesc scrieri uşoare, care să nu mă oblige să mă concentrez prea mult asupra elementelor secundare. * L. SF nu uzează de subiecte foarte serioase, care să-i dea greutate, sau nu, îndeajuns. Autorii se mulţumesc la un şoc trecător asupra cititorului şi nu propun subiecte care să pună probleme. (profesor) * Mai demult citeam în povestirile SF ca în anul 2000 superoraşele cu benzi rulante vor fi populate de mii de piloţi, roboţi etc. Nu scria în nici o povestire dacă va exista vreun contabil. Iată, mai sunt 15 ani şi în 2000 vor exista mai mulţi contabili într-un singur oraş, decât cosmonauţi în întreaga lume. * Aceste idei vă rog a binevoi să le daţi unui cenaclu pentru a fi dezvoltate şi să ajungă o povestire: „Într-o altă galaxie, pe o alta planetă, era foarte dezvoltat şahul. Planeta era împărţită în mai multe ţări, iar fiecare ţară avea un rege. Regele era cel mai bun jucător de şah din ţară (cunoştea foarte multe deschideri, jocuri de mijloc şi finaluri). Această planetă nu cunoştea ce este brutalitatea. Un război între două ţări era un joc de şah între cei doi regi. Ostaşii se „duelau" cu cei de acelaşi grad din armata adversă, tot pe tabla de şah. Gradele se dădeau în funcţie de cunoştinţele de şah. Dacă două oşti nu aveau acelaşi număr de soldaţi, oastea mai mică juca mai multe partide. Hoţii, pungaşii şi toţi ceilalţi asemenea erau întemniţaţi, nu pentru că furau la colţ de stradă sau au făcut bişniţă, ca pe planeta noastră, ci pentru că la o mică neatenţie a adversarului îi luau vreo piesă de pe tablă, schimbau locul alteia sau puneau o figură în plus. Toţi aceştia erau eliberaţi atunci când reuşeau să-i învingă pe cei pe care au încercat să-i trişeze, asta după ani de studii în celulă, unde li se punea la dispoziţie tabla şi piesele necesare. Fiecare cetăţean avea cunoştinţe de şah, în funcţie de ele ocupa şi un anumit loc în societate, încă de la scoală, pe lângă alte materii, ca matematica, istoria, geografia, copiii învăţau şi şahul" Ioniţă Cornel. * Prea mulţi „omuleţi verzi" (sau alte culori!) şi plante „superfenomenale". Lucrările bune nu depăşesc limita unei imaginaţii normale. * Sunt prea timizi, dacă ar fi mai fantastici, ar fi mult mai frumos. * Unii scriitori dau dovadă de prea multă fantezie şi povestesc întâmplări imposibile. * E pregnantă încătuşarea unor texte SF în real, anticiparea, în cazul lor, nu e decât o extrapolare a unor realităţi contemporane. * Nu mă atrage jocul intelectual, nici construcţia logică perfectă pornind de la o ipoteză pe care o consider absurdă. Verosimilul, certitudinea, numai ele îmi incită gândirea. Ipotezele SF trebuie să fie probabile, nici reale, nici absurde - aceasta este regula frumosului joc SF. * Zgârcenia tehnică! Aş vrea mai concretizate funcţionalităţile, descrierile tehnice, conexiunile diverselor aparaturi, alte moduri de transmitere a informaţiilor, tehnologii noi, materiale noi etc. * Prea multe povestiri zdrăngăne de fierăraie tehnicizată, care, până la urmă, va ajunge la gunoi, aşa cum se întâmpla şi în viaţă. * În unele cazuri, ar fi de reproşat insuficienta documentare ştiinţifică, neglijarea aspectului tehnic şi ştiinţific al operelor în favoarea supraîncărcării cu lirism şi procedee stilistice exagerate. Aşa cum nu trebuie neglijată partea artistică şi literară, aşa trebuie respectate şi aspectele ştiinţifice, tehnice, logica şi coerenţa operei.<br /><br /><br />(15) Consideraţi ca literatura SF va ajută în activitatea dumneavoastră? În ce fel?<br /> Sigur că da. L. SF mă ajută în activitatea mea de student să întrevăd mai bine viitorul pe care eu şi generaţia mea îl vom construi. * Acest gen literar incită la o căutare continuă a noului, la o grijă permanentă faţă de valorile umane. * Indiscutabil, - ca profesor mă ajută să fiu receptiv la nou, să-i înţeleg mai bine pe elevii mei, să-i modelez potrivit cerinţelor viitorului, să-i înarmez cu acel soi de optimism sănătos care te fereşte de iluzii, dar te şi pregăteşte să întâmpini fără complexe neobişnuitul. * Foarte mult. Poate şi datorită meseriei. Această literatură stimulează inventivitatea cititorului, mai ales a tinerilor, trezeşte ambiţii profesionale înalte, deschide apetitul pentru promovarea noului în ştiinţă şi nu numai, dezvoltă calităţi precum ordinea, disciplina şi hotărârea în deciziile luate, (electronist) * Nu! îmi dăunează foarte mult. Atunci când prind o carte SF nu o las până nu o termin. Aşa că numai de ajutor nu-mi este. (farmacistă) * Mă ajută spiritul literaturii SF, făcându-mă să mă îndoiesc de ceea ce e considerat ştiut până la capăt, să nu mă tem de noţiuni abstracte şi de interpretarea fenomenelor neobişnuite. (student) * Da. Mă ajută să-mi înving comoditatea, îmi trezeşte elanuri, aspiraţii, deschide drum pentru performanţe în activitatea profesională şi pentru utilizarea cât mai completă a creativităţii proprii în viaţa cotidiană. (violonist) * Este singura în măsură să-l facă pe om să înţeleagă că trebuie să ţină pasul cu progresul societăţii umane, să nu rămână pasiv la noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii * În adolescenţă mi-a insuflat gustul pentru cunoaştere, încredere in ştiinţă. Astăzi este un stimulent preţios al imaginaţiei, (cercetător) * L. SF nu mă ajută în activitatea profesională, dar a devenit pentru timpul meu liber aproape o necesitate. * Am să vă dau un exemplu foarte, foarte concret. Când eram mică, trebuia să fac destul de des analiza sîngelui. Era cel mai chinuitor lucru şi plângeam foarte tare. Într-o zi am citit „O piatră pe cer" de Isaac Asimov. M-a impresionat extraordinar puterea lui Joseph Schwartz de a se impune prin forţa gândului. De atunci nu mi-a mai fost frică de analize. * Da! SF-ul m-a ajutat şi mă ajută prin optimismul cvasigeneral degajat de el. Îmi oferă teme de meditaţie şi mă ajută să înţeleg lumea altfel. * Da. Prin ipoteze şi teorii îndrăzneţe privind tratamentul unor maladii incurabile la ora actuală. (student) * Mă ajută uneori să cunosc mai bine lumea din jurul meu, alteori pe mine însămi. Mă învaţă să nu trec indiferentă pe lângă ceea ce mă înconjoară, să refuz lenea de a gândi şi a simţi. Mă învaţă să cred în partea bună a omului şi să lupt împotriva a tot ceea ce este urât şi rău. * L. SF îmi creează o mobilitate a gândului foarte necesară în activitatea mea.<br /><br /><br />Almanah ANTICIPAŢIA 1987, p.115-119<br /><br /><br /><br /><br /><br />ELEMENTE SF ÎN LITERATURA GENERALĂ (I, II, III)<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br />1.<br /><br /> Se impun mai întîi cîteva lămuriri în privinţa titlului de mai sus. Vorbind despre elemente SF avem în vedere acele teme, motive şi idei care, în mod justificat sau nu, au devenit, pentru cei mai mulţi cititori, semne sigure, caracteristice ale literaturii numită ştiinţifico-fantastică, de anticipaţie etc. În pofida acestei relaţii biunivoce, avem surpriza să reîntîlnim componente SF şi în afara domeniului ce le-a consacrat şi fixat într-un anume fel în conştiinţa culturală contemporană.<br /> Titlul conţine in mod tacit, şi de aceea primejdios, o prejudecată. înainte de a fi acceptată sau respinsă, ea trebuie identificată. Sintagma „literatura generală” n-are sens decît în raport cu literatura S.F. şi desemnează beletristica ne-S.F., numită şi main-stream, literatura „mare” ş.a.m.d. Distincţia, valabilă şi utilă pînă la un punct, încetează de a mai fi astfel atunci cînd se afirmă existenţa unei bariere de netrecut între cele două zone, considerîndu-se că deosebirile ar copleşi asemănările şi punctele comune.<br /> Şi o ultimă precizare preliminară ; articolul de faţă nu reprezintă un act de imperialism literar, nu-şi propune să anexeze nici direct, nici indirect, mascat, noi teritorii pentru literatura S.F., ci să pună în evidenţă un binevenit dialog, desfăşurat liber, fără constrîngerile diverselor complexe de superioritate ori de inferioritate. Nu vom face profeţii asupra relaţiilor viitoare dintre cele două arii literare, de altfel destul de artificial delimitate astfel, mai degrabă pentru raţiuni de moment, decît reflectînd o structură reală. Este ceva în genul „echipa x” şi „restul lumii”. Mai mult, însăşi literatura S.F nu se prezintă unitară, fiind lipsită de o esenţă comună, indivizibilă. Sînt destule motive să credem că sub cunoscuta denumire generică se grupează cîteva modalităţi literare, destul de diferite între ele. Desigur, ar fi de dorit să se ştie dacă, sau în ce măsură, au o natură comună dar, în stadiul actual al criticii literare aplicate asupra domeniului S.F., asemenea analize sînt destul de timide.<br /> Care este originea elementelor S.F., cum ajung ele in literatura generală ? Este vorba doar de o preluare ? Deşi la prima vedere s-ar putea crede că singura modalitate este transferul, influenţa livrescă în realitate lucrurile sînt ceva mai complexe, putîndu-se evidenţia cel puţin patru căi diferite.<br /> Prima dintre ele in ordine cronologică dezvăluie existenţa unui proces în sens invers. În mari opere ale literaturii universale, anterioare secolelor XVIII şi XIX, apar motive ce se regăsesc azi în literatura S.F. Există încercări de a acredita ideea că acele elemente erau S.F. dintr-un început şi nu ar fi devenit astfel de abia în timpurile noastre. Exagerări desigur.<br /> Vom cita şi noi, alături de alţi comentatori, cîteva versuri din Iliada, in care Homer descrie ciudatele însoţitoare ale lui Hefaistos : „ (...) tropăind mărunt îl ajută / Fete durate din aur, dar vii că fecioarele aievea / Au, deopotrivă cu dînsele minte şi glas şi tărie / Şi-nvăţătură la lucru de mînă deprins de la zîne, / Ele se străduie alături de bunul stăpîn care trudnic / Merge şi-aproape de Tetis pe tron strălucit se aşează.” (XVIII, 406—411, trad. G. Murnu). Motivul omului automat („fete durate din aur” — afirmaţie luată in sensul propriu, nu în cel metaforic va face o strălucită carieră, neocolindu-i pe romantici, ajungînd in literatura S.F. sub forma robotului umanoid, unul din cele mai frecvente clişee. Pare neobişnuită consemnarea unei asemenea idei în antichitate : om artificial şi totuşi însufleţit. Dar dacă ne gîndim la sculptura greacă, la puternica impresie pe care o va fi lăsat privitorilor, dacă ne amintim de legenda lui Pigmalion şi a Galateii, atunci lucrurile devin mai puţin surprinzătoare.<br /> Dacă la Homer întâlnim prototipul fiinţei artificiale, alcătuită după chipul celei naturale, asemănarea avînd rolul şi importanţa ei, Cosmogonia lui Berossos, preot caldeean al lui Marduk pe la 270 î.e.n., conţine o adevărată artă combinatorie ce îndepărtează de lumea reală şi va sluji, chiar dacă nu direct, drept model pentru o bună parte a fiinţelor fantastice, a monştrilor (dar nu numai) ce populează literatura S.F. (dar nu numai): „A fost un timp, aşa spune el, în care «Totul» era întuneric şi apă şi atunci au luat fiinţă vieţuitoarele diferite şi de conformaţie ciudată. Căci atunci ar fi luat naştere oamenii cu două aripi, unii chiar cu patru aripi şi cu faţa dublă ; de asemenea, unii care aveau an trup şi două capete, unul bărbătesc şi altul femeiesc. Alţii aveau două sexe, masculin şi feminin. O altă parte din oameni aveau picioare şi coarne de capră, o altă parte aveau picioare de cal, în spate fiind cum sînt caii. Iar în faţă avînd chip de om, aşadar de forma hipocentaurilor. Tot atunci ar fi luat naştere şi faunii cu cap de om, precum şi dinii cu patru trupuri, la spate cu cozi de peşte. Ar mai fi fost cai cu capul de cîine şi de om.” (Gîndirea asiro-babiloniană în texte, pp. 52—55).<br /> Un exemplu contemporan, mult mai temperat, pentru posibilităţile literare oferite de arta combinărilor, îl vom decupa din romanul lui Elias Canetti, Orbirea : „Într-o noapte îi crescuseră deodată pleoape la urechi, pe care le deschidea şi le închidea după plac, ca la ochi. Le încercă de sute de ori şi rîse. Se închideau ca un capac, izolau acustic perfect, crescuseră ca la comandă şi erau, de la bun început, desăvîrşite. De bucurie se ciupi de ele. Atunci se trezi şi, în locul pleoapelor pe urechi, rămăseseră doar nişte lobi obişnuiţi, iar el visase” (p. 146)<br /> Procedeul este simplu şi destul de eficient : un întreg se descompune în părţile componente iar acestea sînt transferate, grefate pe alte întreguri, rezultînd o combinaţie neobişnuită. Succesul ei depinde de puterea de şoc, de ingeniozitate ; trebuie să fie ceva destul de „simplu” ca să te întrebi cum de nu te-ai gîndit tu însuţi la aşa ceva. Mai depinde şi de puterea de semnificare; doar însoţită de sens, construcţia imaginară va fi ferită de riscurile unui pitoresc fantastic gratuit.<br /> Prezenţa motivelor considerate astăzi drept S.F. în textele antice nu le transformă pe acestea din urmă în literatură S.F. Caracterul ştiinţifico-fantastic, fantastic ori realist al unei teme, al unui motiv ori al unei idei se cristalizează doar la nivelul operei al întregului. Luate separat, izolate de context, motivele vor ilustra doar disponibilităţile pentru registre literare diferite.<br /> O a doua explicaţie privind originea elementelor S.F. în literatura generală are în vedere o apariţie concomitentă cauzată de utilizarea unor surse comune de inspiraţie : climatul, noile probleme şi noile preocupări ale fiecărei epoci.<br /> Romanul lui N. V. Gogol, Suflete moarte, al cărui prim volum a fost publicat în 1842, cuprinde relatarea unui fapt neobişnuit. Nastasia Petrovna Korobocika îi povesteşte lui Cicikov : „Fierarul a ars singur, maică, i s-a aprins ceva înăuntru ; băuse peste puterile lui. S-a desprins din el o văpaie albastră, a ars de tot, a ars şi s-a înnegrit ca un tăciune”. Fenomenul se numeşte „ardere spontană” şi nu a primit încă o explicaţie unanim acceptată, pe deplin mulţumitoare. O doză de mister rămîne, învăluind relatările destul de rare şi greu de crezut ale unor asemenea întîmplări.<br /> Alte două fragmente vor ilustra un anumit sincronism tematic între literatura generală şi literatura SF. „— Ce s-ar întîmpla cu o secure în spaţiu ? Quelle idée ! Dacă ar ajunge cumva acolo, presupun că, la o asemenea depărtare, ar începe să se rotească în jurul pămîntului în chip de satelit. Astronomii ar calcula cu precizie ora cînd apune şi cînd răsare, iar Gatţug l-ar înscrie în calendar, atîta tot.” Ipoteza oarecum năstruşnică a unei securi în spaţiul cosmic este examinată cu prudenţă, iar concluziile sînt realiste, chiar ştiinţifice. Fantasticul rezidă în ipoteză, nu în desfăşurarea ei.<br /> „Dar poate că şi pămîntul pe care te afli acum şi-a repetat existenţa de un bilion de ori pînă acum. La un moment dat, viaţa se stinge cu desăvîrşire, planeta îngheaţă, crapă, începe să se fărîmiţeze, descompunîndu-se în elementele din care a fost plămădită, apa acoperă din nou uscatul; apoi răsare o nouă cometă, un soare nou, din care se desprinde o altă planetă”. Această cosmogeneză periodică ne prezintă, atît prin formă, cît şi prin conţinut, o idee S.F. tipică. Ambele fragmente se.găsesc in Fraţii Karamazov, în capitolul care descrie halucinaţia lui Ivan Feodorovici. Nimeni nu va susţine pentru acest motiv că Dostoievski ar fi înclinat spre literatura S.F. El a folosit, în măsura în care a considerat necesar, şi această modalitate literară.<br /> O a treia cale prin care elementele S.F. au pătruns în literatura generală constă în preluarea viziunii literaturii S.F., a modalităţii specifice ei şi crearea de noi motive, idei etc. În romanul Bani pentru Măria, de Valentin Rasputin, vînzătoarea unui magazin sătesc se pomeneşte cu o mare lipsă în gestiune. Trebuie să strîngă bani pentru a acoperi paguba. Soţul ei ar vrea să se împrumute de la oamenii din sat, dar nu ştie la cine să apeleze. Noaptea are un vis, care îi oferă o soluţie S.F. „Visă că merge cu maşina aceea care-l trezise (...) maşina merge mai departe, tot in beznă. Dar de îndată ce dă peste o casă unde sînt bani, un dispozitiv necunoscut lui intra în funcţiune şi farurile se aprind”.<br /> A patra cale o reprezintă influenţa directă exercitată de literatura S.F. asupra literaturii generale, in urma căreia sînt preluate teme, idei şi motive. Vom exemplifica prin tema oraşului, aşa cum apare ea tratată în literatura SF. : „Expresia unei lumi în mişcare, oraşele cotropite de om — trăiesc de o vreme cu senzaţia că oraşele au existat înaintea oamenilor precum şi pădurile şi munţii, ei numai le-au ocupat vremelnic şi mai devreme sau mai tîrziu vor trebui să le părăsească — oricît le-am ignora, ne aparţin, fac parte din viaţa noastră” (B. Horasangian. Parcul Ioanid, pp. 19—20).<br /><br /><br />(PARADOX '87, supliment „Forum studenţesc”, editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică „H.G.WELLS” al Casei de Cultură a Studenţilor din Centrul Universitar Timişoara, pag. 1-2.) (înapoi la titlu)<br /><br /><br />2.<br /><br /> După ce în prima parte am amintit căile prin care motive S.F. au pătruns şi pătrund încă în literatura generală, în continuare ne vom opri, cu totul sumar, la diversitatea posibilităţilor structurale şi funcţionale întîlnite în noul mediu.<br /> 1. Surprinzător, poate chiar paradoxal, este rolul de nucleu al unui întreg roman sau numai al unui fragment pe care îl joacă elementul S.F. Situaţie uimitoare de vreme ce ne-am aştepta ca el să fie doar un ingredient în literatura de „tradiţie realistică”. Două lucrări, oarecum recente, bine primite de critică, se află în această situaţie : Efectul P de Gheorghe Schwartz şi Tratament fabulatoriu de Mircea Nedelciu.<br /> Afirmaţia că un element S.F. poate să ocupe un loc central într-un roman main-stream ridică deîndată o dificilă chestiune de taxonomie : de unde ştim că lucrarea respectivă face parte din main-stream şi nu este un S.F. propriu-zis ? Răspunsul la această întrebare ar trebui să facă apel la teoria literaturii S.F., să invoce o serie de criterii riguroase care să ajute în stabilirea naturii adevărate a unei opere : S.F. sau ne-S.F. Cum pînă în prezent, istoria literaturii S.F. nu a rezolvat mulţumitor problema specificului, persistînd opinii foarte diferite, nu există, prin urmare, nici un fel de criterii a căror valabilitate să nu fie pusă la îndoială. Mai mult chiar, discuţiile privind esenţa literaturii S.F. au ajuns să fie ocolite pentru că deveniseră plictisitoare prin repetarea unor locuri comune, nu întotdeauna exacte. Pînă cînd lucrurile se vor schimba, se procedează oarecum impresionist: citesc un text, am „sentimentul” că este S.F. (sau nu este S.F.), apoi caut argumentele justificative.<br /> Nu mult diferit am procedat şi în cazul celor două romane amintite mai înainte. M-am bazat, drept, nu pe propria mea impresie, ci pe opiniile criticii literare. În măsura în care mi-au fost accesibile unsprezece cronici la Efectul P şi şaisprezece la Tratament fabulatoriu. Să vedem, dar, care sînt verdictele, uneori exprimate direct, alteori indirect, numai sugerat, privind încadrarea lucrărilor.<br /> Şapte cronicari apropie Efectul P de genul science-fiction, considerînd că romanul conţine o parte sau fragmente ori numai elemente S.F. Îl apropie, dar nu îl integrează ! „În Efectul P scenariul de tip ştiinţifico-fantastic se apropie de exigenţele unei utopii satirice moderne (...). De menţionat numai că aspectul senzaţional, inerent unor fapte din recuzita S. F., suferă pe parcurs o modificare realistă, cu unele digresiuni anecdotice”. (Cornel Moraru, Vatra, 9/83) „Gheorghe Schwartz nu oferă statutul de «vedetă» nici elementelor de science-fiction (...), nici atmosferei de absurd şi grotesc (...), nici locurilor comune ale «mainstream»-ului (...).” (Gabriel Rusu, Tomis, 7/83), „Prin subiect, recentul roman se apropie de literatura S.F. (...)” (Gheorghe Glodeanu, Steaua, 9/84) Efectul P, susţine Tudor Dumitru Sava (Tribuna, 32/83), nu este omogen, migrează dintr-un „gen” în altul : cînd eşti în atmosferă kafkiană, cînd „eşti în plină proză S.F.”, „cînd proza e fantastică cu totul, cînd intră în zona politicului.”<br /> Un cronicar afirmă destul de limpede că nu este vorba de literatură ştiinţifico-fantastică : „Sigur, Efectul P poate ti citit şi ca un roman de acţiune, aparent e chiar o fantezie de felul S.F., neadîncită însă in aceste date”. (A.I. Brumaru, Astra, 9/83), iar alţi trei nu amintesc în nici un fel literatura S.F. în legătură cu romanul în discuţie. În treacăt, trebuie să remarcăm existenţa unei anumite imprecizii termenologice : unii apreciază drept fantastic ceea ce alţii consideră a fi S.F.<br /> În concluzie, putem spune că nici unul din criticii avuţi în vedere nu afirmă că Efectul P ar face parte din literatura S.F.<br /> Încadrarea romanului Tratament fabulatoriu în literatura main-stream este şi mai evidentă din moment ce în cincisprezece cronici nici măcar nu se aminteşte noţiunea de S. F., iar o a şasesprezecea respinge în mod explicit vreo influenţă a genului amintit ; „Iată de ce n-aş zice că proza lui Mircea Nedelciu se atinge cu literatura S.F. : pentru că peste tot nu se urmăreşte multiplicarea, in oglindă, a lumilor, ci se studiază uneori la modul propriu o conştiinţă «fabulatorie»”. (Val Condurache, Convorbiri literare, 10/86). Totuşi, Constantin Sorescu notează că „senzaţia e mai degrabă de călătorie într-un «univers paralel». Falansterul pare a exista, dar pe alte coordonate ale timpului (. . .) şi ale spaţiului (. . .). (Suplimentul LAST 7/87). În rest, cronicile vorbesc despre fantastic, fantasmagoric, oniric, simbolic şi parabolă, schizofrenie, imaninar, halucinaţie, delir.<br /> În faţa unei asemenea unităţi de vederi, s-ar părea că va fi dificil să susţinem existenţa vreunui element S.F. şi încă într-o poziţie cheie.<br /> Premiza romanului Efectul P consta în descoperirea făcută de savantul Poolo: acesta a descifrat secretul vieţii veşnice : „un om nu moare decît atunci cînd ajunge la convingerea că n-ar fi exclus să moară şi el, cînd această posibilitate i se pare personală şi profundă şi nu o simplă expresie folosită în treacăt. Bineînţeles, la această regulă se exceptează morţile brutale, survenite prin accident sau crimă”, (p. 243-244). Iată o idee parabolă, încadrabilă în categoria S.F. O acceptăm în planul ficţiunii nu pentru presupusul ei adevăr ştiinţific, ci pentru semnificaţia sa profundă - doar cînd te consideri învins, de abia atunci eşti învins cu adevărat. Ideea S.F. glisează spre epic : „Ar fi de ajuns ca cineva să le transmită o parte din indiferenţa lui vitală pentru ca muribunzii să continue să trăiască”, (p. 250).<br /> În Tratament fabulatoriu, nu falansterul din Valea Plînsii constituie elementul ştiinţifico-fantastic la care vrem să ne referim. De altfel, o serie de autori consideră că utopia nici nu face parte... [fragment lipsă].<br /><br /><br />(PARADOX '88, supliment „Forum studenţesc”, editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică „H.G.WELLS” al Casei de Cultură a Studenţilor din Centrul Universitar Timişoara, pag. 2.) (înapoi la titlu)<br /><br /><br />3. „Ce-ar fi fost dacă...”<br /><br /> Ucronia sau ficţiunea politică este o specie a SF-ului (vezi Florin Manolescu, Literatura SF, Ed. Univers, 1980, pp 76—77). ipoteze alternative la mersul real al istoriei prind viaţă în paginile cărţilor. Istoria adevărată este oprită la o anumită dată cînd deznodămîntul ori sensul unei situaţii este schimbat de către autor şi pus ca temelie axiomatică unei alte desfăşurări ulterioare decît cea cunoscută. Napoleon învinge în Rusia, la fel şi la Waterloo, războiul de secesiune e cîştigat de sudişti, cel de al doilea război mondial se termină cu victoria axei, America învinge în Vietnam etc. Sînt preferate, după cum se observă, evenimente de amploare, cu implicaţii majore asupra întregii societăţi. Principiul care stă la baza unor asemenea lucrări poate fi descoperit în întrebarea; „Ce-ar fi fost dacă...?”- Ea ascunde fie simpla curiozitate pentru un posibil ce a trecut, fie un joc, un divertisment, fie o cale de a pune în evidenţă relaţii ori fapte mai puţin vizibile, un mijloc de a înţelege mai bine anumite procese istorice.<br /> Acest procedeu, „ce-ar fi fost dacă...”, aparţine doar literaturii SF? Nu, el se reîntîlneşte, destul de des chiar şi în alte domenii. Poate că originea lui se află în regretul născut în faţa unei întîmplări nefericite. Un accident, de pildă, stîrneşte remarci de felul: „dacă (nu) ar fi făcut cutare lucru, nu s-ar fi produs ...”. În asemenea cazuri relaţia e oarecum simplă de la cauză la efect, în alte situaţii intervine un oarecare grad de indeterminare, consecinţele nu mai sînt tot atît de sigure, în sport, de exemplu, se întîlnese comentarii de genul : „Dacă l-ar fi introdus în echipă, pe X, atunci...” Ce s-ar fi întîmplat „atunci” este imposibil de dovedit, rămîn doar presupunerile în favoarea cărora se aduc argumente şi se desfăşoară demonstraţii.<br /> „Ce-ar fi fost dacă...” reprezintă una din căile de acces la ficţiune, o ficţiune ce poate sluji uneori la cunoaşterea de sine. Să-l urmărim pe Valeriu Branişte, în Amintiri din închisoare, scrise la începutul secolului : „Cum stau aici în această singurătate a temniţei şi mă gîndesc la cîte toate, îmi pun întrebarea oţioasă, că oare suportat-aş fi eu aceşti 27 ani? Şi dacă da, ce s-ar fi ales din mine? Aş fi devenit şi eu o maşină. Mi-aş fi avut şi eu căile cu pietrele anumite, pe care călcam, mergînd la şcoală şi venind înapoi pe acelaşi drum ani lungi de-a rîndul, om cu tabiet, din care nu se lasă deranjat, petrificînd deja în metodele cari trăiau odinioară vii fructificînd spiritul, luptînd an de an cu aceeaş neştiinţă a elevilor, care se reproduce mereu, încît ţi se pare că tot baţi apa în piuă şi în definitiv numărînd anii de serviciu, cu a căror creştere ţi se par lecţiile tot mai mult o neplăcută întrerupere a vacanţelor”. (p. 153). Să fie doar un joc, o tentaţie ce trebuie reprimată, cum pare să încline autorul amintit? „Încercare oţioasă a răspunde la întrebările, că ce ar fi fost dacă asta şi cealaltă se făceau aşa, iar asta şi asta nu se întîmpla. N-a fost şi fie aşa ! Şi nimeni nu poate spune ce ar fi fost dacă nu era aşa” (p. 153). Peste decenii, Tudor Octavian pare chiar mai categoric: „E întotdeauna nepotrivit să presupui ce ar fi fost un lucru, dacă nu ar fi ajuns lucrul pe care-l ştim”. (Vermeer şi criticii săi, p. 71).<br /> Şi totuşi, cît este de necesară uneori, la scara istoriei şi a societăţii, nu doar a individului, o asemenea recuperare în imaginar a unei căi (şanse !) ocolite (ratate) cîndva ! „Să facem puţină strategie-ficţiune — spune ziaristul Michel Leclercq, intervievîndu-l pe Pierre La Goyet, autorul unei cărţi despre cel de-al doilea război mondial, intitulată „Munchen”. Să presupunem că Daladier şi Chamberlain i-au spus Nu lui Hitler. Acesta decide imediat să invadeze Cehoslovacia, începe războiul. (...) în timp ce Cehoslovacia rezistă astfel din toate puterile, ce pot face Aliaţii?”. „În timp ce britanicii şi, eventual, sovieticii încep să se organizeze — răspunde autorul —, armata franceză poate interveni cu eficacitate. Căci ea este departe de-a fi atît de slabă pe cît s-a pretins !” (vezi Lumea '89 — caiet de vacanţă, p. 99). Aceiaşi ani îi are în vedere şi Radu Tudoran într-un fragment din O sută una lovituri de tun: „Deşi de Gaulle nu avea nevoie de un apărător, am simţit datoria să-i restitui generalului ceea ce a fost umbrit de omul politic şi să spun că dacă el atunci ar fi fost mai mare peste armată şi s-ar fi .bucurat de sprijinul guvernului, nemţii n-ar fi ocupat Parisul (.. .)” (p. 187).<br /> Scenariile rezultate prin aplicarea acestui procedeu se caracterizează prin gradul de verosimilitate: ele pot fi realiste ori fanteziste. Importanţa lor rezultă din lumina îndreptată asupra istoriei reale, de măsura în care ne face să o redescoperim şi să o înţelegem mai bine.<br /> Ieşirea vremelnică şi ipotetică din realitate, ca mijloc de investigare, de cunoaştere, în ultimă instanţă, o întîlnim şi într-o carte de eseuri despre fotografie: „Cum am vedea noi lumea dacă am avea altfel de ochi sau mai mulţi ochi ? Păşind în domeniul presupunerilor, ne putem închipui capul înconjurat de ochi, sau doi ochi deasupra urechilor şi unul în ceafă. Ce imagini s-ar forma din combinarea tuturor acestor unghiuri de vedere?” Să nu ni se pară această întrebare chiar atît de fantezistă”. (E. Iarovici, Fotografia şi lumea de azi, p. 16). În fragmentul de mai sus, cronologia istoriei a fost înlocuită de cronologia evoluţiei biologice.<br /> Ficţiunea politică sau ucronia nu este nici bizară, nici ilogică, nici fantasmagorică în raport cu gîndirea obişnuită - nu este în contradicţie cu bunul simţ comun, dimpotrivă, după cum am arătat, se află în prelungirea acestuia. Poată felul în care este folosită întrebarea „ce-ar fi fost dacă...” să aducă o notă distinctă. Ridicată la rangul de principiu, de metodă, ea este folosită într-un spaţiu larg. John Fowles o consideră chiar definitorie pentru scriitori şi scenarişti : „Ei nu trăiesc viaţa lor, ci alte vieţi; nu o pornesc pe căile largi ale certitudinii, ci rătăcesc, ca nişte savanţi nomazi, prin multiple regiuni ale Ipoteticului, prin toate formele de trecut şi viitor pe care le poate îmbrăca orice prezent”. (Daniel Martin, p.259)<br /><br /><br />(PARADOX '89, supliment al revistei „Forum studenţesc”, pag. 1.)<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXPLICAŢII NECESARE<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> Cititorul familiarizat cu proza secolului al douăzecilea ar putea, pe bună dreptate, să fie mirat de diferenţa care există uneori între subiectele şi stilul lucrărilor aparţinînd literaturii ştiinţifico-fantastice. Subiectele se desfăşoară în viitoruri îndepărtate sau numai indefinite, pe cînd „scriitura” nu se poate lăuda a fi la un nivel anticipativ similar, dimpotrivă. Una dintre cauzele lipsei de modernitate a laturii literare a lucrărilor s.f. rezidă, în mod paradoxal, chiar în specificul ei.<br /> Cîştigul cel mare al prozei moderne, de la Flaubert încoace, se consideră ca s-a produs o dată cu eliminarea scriitorului din cartea sa. Pornindu-se de la atrăgătoarea distincţie dintre a povesti şi a prezenta, ultima permiţînd obţinerea unor efecte mai dramatice, mai convingătoare, scriitorul omniscient, foarte îndatoritor cu cititorul mediu şi sub-mediu, gata să-i sară în ajutor şi să-i explice orice întîmplare a cărei semnificaţie i-ar fi putut scăpa, s-a retras în spatele personajelor, faptelor, lucrurilor, recunoscînd că nici el nu ştie mai multe decît cititorul.<br /> Deşi mulţi autori au recomandat „prezentarea” ca pe un indiciu sigur al valorii estetice a unei proze, scriitorul este, totuşi, prezent întotdeauna în opera sa într-o formă sau alta, într-o măsură mai mare sau mai mică. Valoarea unei proze nu depinde de intervenţia autorului, ca fapt în sine, ci de forma şi sensul ei. „Dacă formele particulare pe care le îmbracă sînt dăunătoare sau utile rămîne întotdeauna o problemă complexă, o problemă care nu poate fi rezolvată prin vreo referire comodă la reguli abstracte” (Wayne C. Booth).<br /> Spre deosebire de literatura tradiţională, în. literatura sf se face simţită necesitatea unor explicaţii. Cititorul trebuie introdus într-o lume total neobişnuită, ruptă sub raportul întîmplărilor şi al lucrurilor, dar nu şi sub raportul semnificaţiilor, de lumea noastră de azi. Cititorul trebuie mai întîi instruit. Şi cine altul decît autorul este cei mai competent şi col mai în măsură să facă acest serviciu lectorului, de a-i oferi cheia extraordinarului ştiinţific, realizat, din păcate, nu o dată printr-o intervenţie directă, greu de disimilat, cu puternice ambiţii didactice ? Cît din „vină” aparţine scriitorului şi cît se poate pune pe seama genului ?<br /> Iată un exemplu. Un fragment dintr-o povestire de numai şapte pagini : „Steaua”, a cunoscutului scriitor britanic Arthur C. Clarke. „Anual, numai în galaxia noastră, mai mult de o sută ee stele explodează şi strălucesc timp de cîteva ore sau cîteva zile, avînd o lumină de mii de ori mai vie decît în starea normală, înainte de a se scufunda în moarte şi obscuritate. Acestea sînt novele ordinare, catastrofe banale ale universului. De la începutul lucrărilor mele la observatorul lunar am înregistrat spectrogramele şi curbele de luminozitate a zeci de astfel de stele.<br /> Mai rar, de trei sau patru ori într-o mie de ani, se produce un fenomen în comparaţie cu care nova nu este nimic.<br /> Cînd o stea devine supernovă ea poate străluci un moment cu o lumină mai puternică decît toţi sorii galaxiei la un loc. Astronomii chinezi au observat aceasta în 1054, fără a înţelege ceea ce vedeau. Cinci secole mai tîrziu, în 1572, o supernovă a fulgerat în constelaţia Cassiopea cu atîta luminozitate încît s-a putut distinge în plină zi. De atunci, într-o mie de ani, s-au mai produs alte trei supernove.<br /> Misiunea noastră era de a explora resturile unei asemenea catastrofe, de a descoperi evenimentele care le-au provocat şi, dacă este posibil, de a găsi cauzele lor”.<br /> De acum înainte, introducerea, adică punerea în temă fiind făcută, povestirea poate să înceapă. Aceasta nu înseamnă că „explicaţiile” trebuie sa stea neapărat la începutul povestirii, ele pot fi „prevăzute” în oricare altă parte a ei.<br /> De faptul că intervenţia profesorală a autorului în planul povestirii nu este de bun augur, scriitorii de science-fiction şi-au dat seama şi au căutat soluţii care să împace nevoia de inteligibilitate cu valoarea artistică.<br /> Una din cele mai comode soluţii constă în a pune în gura personajelor textele explicative. Bietele personaje, făr' de nici o apărare, sînt cuprinse de dorinţa de a-şi pune în evidenţă erudiţia, chiar în faţa propriei lor persoane, aşa cum este personajul din exemplul citat mai sus. Dialogurile devin foarte docte, dar, în acelaşi timp, foarte artificiale. Dacă un asemenea text poate fi interesant din punct de vedere ştiinţific (şi aici în măsura în care datele nu sînt cunoscute deja de cititor), din punct de vedere literar nu prezintă nici o valoare.<br /> În fapt, această soluţie au rezolvă nimic, deoarece deranjează nu atît intervenţia autorului cît intenţia didacticistă, indiferent din partea cui ar veni.<br /> O altă modalitate, fericită, a găsit Italo Calvino ; avînd în vedere cunoştinţele şi inteligenţa cititorului, prezintă foarte succint ideea ştiinţifică de la care pleacă ; textul, de cîteva rînduri, se află la începutul lucrării, separat de aceasta. Iată două exemple :<br /> „În măsura în care galaxiile se îndepărtează, rarefierea universului este compensată prin formarea altor noi galaxii, compuse din materie ce se creează ex novo. Pentru a menţine stabilă densitatea medie a universului, e de-ajuns să se creeze un atom de hidrogen la fiecare 250 milioane de ani pentru 40 centimetri cubi de spaţiu în expansiune. (Acestei teorii, numită „Teoria stării continue”, i se opune ipoteza că universul s-ar fi creat într-un moment precis, printr-o imensă explozie)”.<br /> Sau :<br /> „Primele vertebrate, care în Carbonifer au trecut de la viaţa acvatică la cea terestră, proveneau din peşti osoşi cu plămîni, ale căror înotătoare puteau fi aduse sub corp şi folosite apoi drept labe pe pămînt”.<br /> O altă cale, mai discretă, se bazează pe cultura stiinţifico-fantastică a cititorului. Un element sf poate fi folosit fără explicaţiile de rigoare dacă a mai fost folosit într-o altă operă, chiar a unui alt scriitor. Treptat s-a înfiripat o mitologie stiinţifico-fantastică, la care se poate apela chiar dacă nu este atît de elaborată pe cît ar dori Michel Butor : „Să ne imaginăm că anumiţi autori, în loc să descrie la întîmplare şi foarte la repezeală oraşe mai mult sau mai puţin permutabile, îşi iau drept unic decor al povestirii lor un singur oraş, un oraş anume, situat cu precizie în spaţiu şi viitor; şi fiecare ţine seama de descrierile celorlalţi pentru a introduce noile sale idei”.<br /> Probabil că, odată cu ridicarea nivelului general de instruire şi cu creşterea numărului de pasionaţi ai literaturii ştiinţifico-fantastice, această ultimă modalitate, mai apropiată de arta literară, să se generalizeze. Optimismul va fi întunecat dacă ne gîndim la explozia informaţională, la faptul că un singur om nu poate cunoaşte bine decît un domeniu extrem de limitat şi la faptul că literatura sf îşi trage seva dintr-o zonă greu accesibilă nespecialiştilor : frontierele cunoaşterii.<br /><br /><br />Paradox '80, [nr. 4], supliment al revistei Forum studenţesc, Timişoara, 1980<br /><br /><br /><br /><br /><br />FANTEZIE ŞI NAIVITATE ÎN LITERATURA DE ANTICIPAŢIE<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br />[text neinclus în grupajul omagial]<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNSEMNĂRI DESPRE IDEEA SF<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br />Eseu distins cu premiul Uniunii Scriitorilor la concursul de literatură şi artă de anticipaţie tehnico-ştiinţifică, ediţia 1986.<br /><br /><br /> În comentariile asupra literaturii sf revine adesea sintagma: idee sf, ce se dovedeşte un instrument necesar în examinarea laturii specifice a domeniului. Desemnînd o realitate destul de diversă, sensul ei conţine, inevitabil, o anumită doză de ambiguitate. Contextul joacă în aceste condiţii un rol salutar.<br /> Critica, în demersul ei interpretativ şi valorizator, abordează, cum e şi firesc, îndeosebi conţinutul ideilor sf, lăsînd în plan secund ceea ce am putea numi forma de idee sf (am fi fost tentaţi să spunem „ideea de idee sf”, dacă o asemenea construcţie nu ar suna neobişnuit).<br /> Ideile sf nu se confundă cu ideile filozofice, sociale, politice, estetice etc., ce se întîlnesc atît în beletristica generală, cît şi în beletristica sf, ele au o natură aparte şi pot îndeplini mai multe funcţii specifice în povestirile, nuvelele şi romanele sf, fiind o componentă principală a modalităţii estetice a genului.<br /><br /><br />Natura ideilor sf.<br /> Explicaţiile ipotetice ale unor fenomene misterioase (de exemplu, meteoritul (?) Tungus), speculaţiile bazate pe o teorie ştiinţifică incitantă (vezi pe acelea care au pornit de la teoria relativităţii), anticiparea unor probleme ale viitorului ş.a.m.d. se pot constitui în idei sf. Diferitele categorii de extraterestri, vehiculele spaţiale şi temporale, mijloacele de telecomunicaţii, roboţii, întreaga varietate de aparate, invenţii şi descoperiri ale viitorului pot fi şi ele idei sf. Trebuie doar să nu se înscrie în obişnuit, să nu copieze realitatea, să conţină o doză nu de fantastic, acesta fiind un efect literar, ci de fantezie, dar, în acelaşi timp, să aibă un aer de raţionalitate şi de firesc natural, să pară accesibile cunoaşterii umane. Condiţii necesare, dar nu şi suficiente. După cum s-a putut observa, sînt idei sf care se „exteriorizează” şi iau, în lumea literelor, înfăţişări concret-senzoriale (de exemplu, sub forma gadget-urilor), altele, în schimb, sînt constructe speculative şi rămîn la nivelul intelectului, al gîndului pur Scoase din contextul prozei, ideile din prima categorie îşi pierd în general nota de ştiinţifico-fantastic. Ele devin „neutre” din acest punct de vedere, de aceea apar şi în opere avînd un alt caracter: fantastic, absurd, suprarealist etc. Ideea unor oameni care se deplasează pe un fel de nori, pentru a evita oboseala mersului pe jos, sugerează la prima vedere o realizarea tehnologică, un fel de vehicul aerian ce pare a fi luat dintr-o lucrare sf. Dar această idee o întîlnim în romanul lui Li Ruzhen, Flori în grădină (1), apărut în China, în anul 1828, lucrare de factură mitico-fantastică şi nicidecum ştiinţifico-fantastică. Dar ideea trecerii unui personaj din lumea reală în lumea unei imagini? Asta sigur că e „sf”, va spune poate cineva, gîndindu-se la schiţa „Efect holografic” (2), de Rodica Bretin, unde este vorba în speţă de o hologramă. Ce argument mai bun s-ar putea aduce? Fie, dar ce ne facem că aceeaşi idee apare şi în povestirea fantastică a lui E.P. Mitchel, „Neasemuitul tablou de Corot” (3) şi în romanul istoric „Memoria” (4), de Eugen Uricaru?<br /> În miezul ideii se află scînteia de ingeniozitate, fărîma de nou, micul salt alături de banalitate - adică o invenţie, şi poate ar fi mai bine să şi o numim aşa. Structural vorbind, sînt construcţii din fragmente de obişnuit, îmbinate neobişnuit, la care se adaugă uneori modificarea ordinului de mărime (amplificări, micşorări) ori a ritmului (accelerări, încetiniri). Caracterul textelor, al operei, este cel care impune o anumită grilă de lectură, conferind astfel o anumită coloratură ideii: sf, fantastică, absurdă etc.<br /><br /><br />Funcţiile ideilor sf.<br /> Acestea sînt multiple, de nivele şi valori diferenţiate:<br /> 1. Funcţia structurală. Ideile sf instituie în spaţiul textului un număr de legităţi, reguli şi principii, implicite sau explicite, care contrazic aşteptările noastre şi impun o distanţare de imaginea cotidianului, pe scurt, instituie o nouă lume. Depărtarea de realitate este doar aparentă, rămîn legăturile profunde. Noile universuri nu sînt pur fanteziste, ele îşi păstrează o bogată capacitate de semnificare şi simbolizare. Jocul gratuit, dacă apare uneori, tine de un autor sau altul, nu de modalitatea literară în sine.<br /> Din această perspectivă, ideile sf au două roluri:<br /> a) rolul de „cărămizi”, de materie din care se alcătuieşte lucrarea (bineînţeles, „materia” prozei nu se reduce numai la atît). Ideile se pot înlănţui ca într-un joc de puzzle, generînd structuri ale căror principii de îmbinare constituie idei sf de ordin din superior, meta-idei.<br /> b) rolul de nucleu; literar vorbind, ele sînt cele mai interesante, cele mai importante şi în jurul lor se organizează întreaga lucrare, este ideea sf principală. Estetica genului cere ca ea fie originală, să aducă un plus, chiar dacă tema este cunoscută.<br /> Rareori ideea sf nucleu impune o anumită organizare epică sau o anumită .abordare stilistică, în mod obişnuit ea lasă o deplină libertate scriitorului. Tocmai aici, de ce să n-o recunoaştem, se observă precaritatea mijloacelor literare ale unor autori. Pe lîngă invenţia sf propriu-zisă, este la fel de necesară şi o bogată imaginaţie literară, precum şi o bună stăpînire a tehnicilor scriiturii. Iată de ce nu pot fi de acord cu acele opinii care, dacă am înţeles bine, susţin că literatura sf se caracterizează prin suspans şi tensiune epică, iar în afara lor nu ar avea nici o şansă. Această condiţionare de principiu mi se pare a fi o nemotivată restrîngere a disponibilităţilor literare ale sf-ului, contrazisă de existenţa unor opere valoroase nu prin epic, ci printr-o tensiune de alt ordin.<br /> Tot aici ar trebui să distingem între adevăratele şi falsele idei sf, ultimele reprezentînd o simpla translaţie în cosmos a unor realităţi terestre: robinsonul lui Daniel Defoe devine un robinson spaţial, expediţiile în junglele terestre se mută printre galaxii.<br /> Submarinul „Nautilius” este în acelaşi timp obiect sf şi cadru narativ sf. Călătoriile căpitanului Nemo şi a prietenilor săi au o cu totul alta natură, cel puţin în unele fragmente, decît călătoriile de pînă atunci. Jules Verne nu schimbă doar o etichetă, ci creează un nou tip de aventură. Puţin importă dacă el a avut sau nu primul ideea submarinului, ceea ce contează este construcţia literară inedită.<br /> 2. Funcţia literar-estetică. Ideile sf pot fi frumoase sau nu, interesante sau nu, profunde sau nu etc., suficiente motive pentru a le aprecia în chip diferit şi a vorbi de valoare în legătură cu ele. Nu orice fantasmagorie, mai mult sau mai puţin întîmplătoare, nu orice bizarerie posedă valenţe estetice sau filozofice. Acestea rezultă, în ultimă instanţă, tot prin raportare la realitatea înconjurătoare, aşa cum şi cît o cunoaştem astăzi. Ideea sf, un produs al fanteziei, intră într-un dialog, deci o relaţie activă, cu universul nostru, punîndu-l în cauză. Valoarea ei literară nu rezidă nici în exactitatea vreunei anticipaţii (chiar şi numai pentru că ar trebui să aşteptăm cam mult momentul confirmării), nici în soluţionarea vreunei probleme ştiinţifice sau tehnologice contemporane, ci în viziunea inedită pe care o propune asupra lucrurilor cunoscute, în complexitatea şi profunzimea raţională a acestei deschideri. Provocînd un vertij intelectual (V. Bugariu), un scurt dar intens moment de spaimă epistemologică, ideea sf constituie şi prilejul unei rafinate delectări intelectual-estetice: frumuseţea ei apărînd din şi ca ingeniozitate.<br /> 3. Funcţia utilitară. Ideile sf au şi o asemenea funcţie. Spun animatorii genului, recunosc şi cititorii, literatura sf stimulează imaginaţia şi fantezia, asigură o mobilitate sporită a gîndului, ferindu-l de prejudecăţile anchilozante, dezvoltă interesul pentru cuceririle ştiinţei, pentru munca de cercetare ştiinţifică, uneori, se zice, dă şi soluţii. Toate acestea se datoresc în cea mai mare parte tocmai ideii sf. Nici stilul, nici acţiunea, nici personajele nu pot duce la asemenea rezultate.<br /> Exagerarea importanţei funcţiei utilitare în dauna celei literar-estetice ascunde un risc: ar putea să cauzeze scăderea de la o anumită vîrstă a interesului pentru literatura sf, fenomen real, pus în evidenţă de investigaţiile sociologice. După ce tînărul a deprins gustul pentru ştiinţă, pentru cercetare, după ce i-au fost înlăturate prejudecăţile şi a dobîndit curajul de a gîndi singur şi de a înfrunta greutăţile muncii creative, la ce bun să mai citească sf? Ce a avut de primit a primit, ce putea să-i dea sf-ul i-a dat şi gata, tînărul îşi vede de drum, se apucă de treabă. SF-ul n-a fost decît o etapă.<br /> Desigur, dezechilibrul dintre funcţii nu este singurul factor care determină ca tinerii să reprezinte majoritatea cititorilor, dar nu este el oare cel mai important? Ca fenomenul de renunţare la literatura ştiinţifico-fantastică în favoarea fie a literaturii generale, fie a filmului, fie a muzicii, fie în favoarea a nimic, adică o renunţare pur şi simplu, să nu se mai petreacă, tînărul ar trebui îndemnat să deprindă plăcerea lecturii, a descifrării mesajului artistic, a meditaţiei în căutarea sensurilor profunde, să nu se mulţumească doar cu idei neobişnuite, ci să caute semnificaţia de dincolo de ele, să i se formeze bunul gust de care are atîta nevoie o personalitate multilaterală - iată ţeluri educative pentru sf mult mai greu de atins decît familiarizarea cu anumite domenii ale cunoaşterii.<br /><br /><br />Teme şi motive sf.<br /> Examinînd doar temele endogene (5) ale literaturii sf se observă că unele dintre ele au un caracter mai general, mai cuprinzător, incluzînd alte teme, devenite astfel subteme; acestea, la rîndul lor, pot include sub-subteme ş.a.m.d., punctul final constituindu-l deschiderea într-unul sau mai multe motive sf. O eventuală tentativă de clasificare se loveşte de o dificultate: există subteme şi motive care ar cere să fie încadrate nu numai într-o singură temă, ci în două sau mai multe, părînd a rezulta din interferenţa acestora.<br /> Numărul nivelelor dintre tema generală şi unul dintre motive diferă de la caz la caz, putînd chiar să şi lipsească; tendinţa lor este de a creşte în timp prin apariţia unor noi motive şi subteme. Se obţine în final o hartă a derivărilor tematice, o imagine arborescentă ce sugerează şi indică un proces de creştere, ai cărui muguri sînt ideile sf. Schema aceasta nu este definitivă, ea se îmbogăţeşte mereu. Tema generală numită „lumea paralelă” sau „universul paralel” cuprinde, printre altele, şi subtema „trecerea dintr-un univers în altul” care se poate concretiza prin mai multe motive, unul dintre acestea este „intrarea în imagine”, cu cele patru variante ale sale (poate şi mai multe), intrarea în tablou, în fotografie, în hologramă şi în oglindă.<br /> Tot un motiv al trecerii apare şi în povestirile „Axolotul” (6), de Julio Cortazar şi, respectiv, „Un caz” (7), de M. Grămescu, dar este o altfel de trecere, de la o specie la alta în interiorul aceleiaşi lumi. Ambele povestiri relatează acelaşi lucru: transformarea unui om intr-un peşte. De remarcat, în altă ordine de idei, că „lumea paralelă” nu este o temă strict sf: Olimpul mitologiei antice greceşti reprezenta, în multe privinţe, o copie în imaginar a vieţii muritorilor.<br /> Ideea sf nu se confundă cu motivul sf decît dacă acesta este inedit, adică nu a devenit încă motiv şi nu a apărut în mai multe, opere şi la mai mulţi autori. În raport cu un motiv propriu-zis, cunoscut, ideea sf se manifestă prin interpretarea nouă pe care i-o dă, în ceea ce aduce în plus, nou, original.<br /> Depăşind faza interogării asupra raţiunii propriei sale existenţe, estetica genului ar trebui să dea un răspuns şi la următoarele întrebări: care este raportul dintre temele endogene şi temele general umane? Literatura sf se referă, de exemplu, la roboţi şi la extraterestri pentru a prezenta implicaţiile eventualei lor apariţii în mijlocul nostru sau pentru a obţine o perspectivă cu totul deosebită, revelatoare de sensuri inedite asupra unor teme perene, cum ar fi, să zicem, prietenia, dragostea, dreptatea? Adică, temele sf sînt scop în sine sau doar elemente de mijlocire, modalităţi? Se poate aborda problema călătoriei în timp ca atare, dar ea poate să constituie doar un mijloc, un pretext. Ce implicaţii estetice are numărul temelor endogene prezente într-o lucrare? Se poate vorbi despre o temă cadru şi una nucleu? Poate va reieşi mai limpede importanţa, chiar stringenţa unor asemenea dezbateri, dacă voi aminti, cu titlu de exemplu, povestirea lui G. Ceauşu „Exsperia, trimiteţi o inima” (8). Întîlnim aici mai multe teme, subteme şi motive sf: îngheţarea bolnavilor pînă la descoperirea tratamentului salvator, descinderea în viitor, războiul spaţial, invazia extraterestrilor (ca alarmă falsă), revolta ciberilor, autocratul, oraşul subteran - subiectul fiind de fapt lupta erpului pentru realizarea păcii. În absenţa unor răspunsuri nuanţate la asemenea probleme este dificil de apreciat din punct de vedere strict sf valoarea unei lucrări (din fericire nu şi din punct de vedere literar, de bine de rău teoria literaturii generale există şi oferă suficiente repere).<br /><br /><br />Evoluţia temelor.<br /> Temele nu sînt insensibile la trecerea timpului, unele dintre ele se perimează ajungînd în raftul curiozităţilor (9), sau în viaţa de toate zilele, altele, dimpotrivă, se dezvoltă prin crearea unor noi motive şi subteme. Probabil că boom-ul actual nu va ţine mult. Sînt voci.care susţin că el a şi trecut. „In realitate, în ciuda unei aparente multiplicităţi inepuizabile, ideile, temele şi punctele de vedere sînt în număr relativ limitat”, astfel rezumă Jacques Marx părerea lui Stanislaw Lem (10). Cîţi scriitori se pot lăuda cu lansarea nu a unei subteme, dar măcar a unui motiv sf? Se pare că e din ce în ce mai greu să inventezi, ce era de spus s-a spus, iar noi am venit prea tîrziu (au constatat-o şi alţii, în alte domenii artistice sau filozofice). Oare chiar aşa să fie? Pînă la un punct s-ar părea că da. Să luăm o problemă care a preocupat oamenii din totdeauna: transmiterea informaţiilor. Din antichitate soluţiile propuse s-au ameliorat mereu şi azi, dacă lucrurile nu sînt mulţumitoare, sînt cel puţin acceptabile. Dar ce ne oferă pentru viitor banca de inventivitate a literaturii sf? Ei bine, găsim aici rezolvările definitive, perfecte, adică, ne dăm searna imediat, destul de puţin: televideofonul (eventual cu imagine tridimensională) avînd legături în orice punct al galaxiei şi comunicarea instantanee, deplină, pe cale telepatică (între oameni, între oameni şi calculatoare, între oameni şi fiinţe extraterestre). Se poate dori ceva mai mult, se poate trece dincolo de asemenea performanţe? Imaginaţia întîlneşte un obstacol terifiant, propria sa limita. Lucrurile se repetă şi în cazul altor subteme. Ce se va întîmpla cu literatura sf, va fi ea condamnată la manierismul de care vorbeşte Voicu Bugariu? Va intra SF-ul în declin o dată cu presupusa secare a izvorului de motive sf?<br /> Să nu intrăm în panică, mai bine, să privim cu atenţie spre ce fel de limită se îndreaptă literatura sf, pentru că după unele semne, se apropie de una. De-a lungul istoriei sale omul a tot inventat străduindu-se să dea de capătul problemelor pe care le avea. Astăzi, orice scriitor de sf poate împlini dintr-o trăsătură de condei orice aspiraţie, orice dorinţă: nu trebuie decît să rostească un cuvînt cu totul nou şi necunoscut şi să spună că acela este numele aparatului sau al fenomenului, adică a ceva extrem de nebulos, dar care rezolvă, hocus-pocus, ceea ce era de rezolvat. Dacă dorinţele s-au terminat, fiind satisfăcute, ce ne rămîne? Să inventăm noi dorinţe, noi trebuinţe sau să renunţăm la acest „hocus-pocus” şi să ne interesăm mai îndeaproape de mijloacele şi căile de găsire a soluţiilor. Nici una, nici alta nu par satisfăcătoare, prima pentru că noile dorinţe vor dispare imediat ce au fost formulate, iar a doua ne-ar întoarce indubitabil spre tehnicismul de care tocmai am scăpat cu bine şi răsuflăm uşuraţi.<br /> Cred că nu există nici un motiv real de îngrijorare. De abia atunci cînd nu vor mai apărea noi motive sf (dacă asta se va întîmpla cîndva) sau generarea lor se va încetini foarte mult, literatura sf va ajunge în ansamblul ei în situaţia literaturii generale, unde nu se prea inventează noi teme, iar motivele sînt cam aceleaşi pe lungi perioade de timp. Oamenii tot oameni, casele tot case, rîurile sînt aceleaşi, munţii la fel - natura s-a schimbat prea puţin în ultimele mii de ani. Totuşi, căruţa a fost înlocuită de automobil, relaţiile sociale s-au mai schimbat şi, vrînd-nevrînd, au mai apărut şi probleme şi teme noi, vezi de exemplu, pe cele ale obsedantului deceniu. Simplificînd lucrurile într-o anumită măsură, putem spune că literatura generală prezintă aceeaşi lume în viziuni diferite, pe cînd literatura sf prezintă lumi diferite într-o aceeaşi viziune, lucrări apărute sub semnături diferite părînd a fi scrise de acelaşi autor. Bineînţeles, această situaţie nu e eternă, nu ţine de modalitatea estetică a genului, are cauze exterioare.<br /> Se poate vorbi în literatura sf de reflectarea, de investigarea unor medii umane şi culturale diferite? Se poate vorbi, dar n-au intrat în atenţia scriitorilor de sf decît accidental, de abia în vremea din urmă au început să se mai schimbe lucrurile. Să fim clari, nu doar a aminti de piloţi, de cercetători, de exploratori etc, ci de a pătrunde în lumea spirituală a unor asemenea categorii. Desigur, o atare invenţie nu e de loc la îndemîna oricui.<br /><br /><br />Ideea sf şi originalitatea.<br /> Şi aici se pune problema limitelor. Cît de originală poate fi o idee sf? Pînă unde poate merge fantezia unui autor, adică pînă unde ar avea voie? Şi corolarul: ce anume l-ar putea opri la un moment dat pe scriitor în drumul său? Răspunsul este scurt: inteligibilitatea textului. „Se ştie de altfel că imaginarul pur nu există, sau dacă există devine incomunicabil. Toată arta, în sf, este de a crea o lume suficient de diferită pentru a reţine atenţia, dar suficient de asemănătoare pentru a nu dezorienta cititorul”, susţine pe bună dreptate Jacques Marx (11), lăsînd o marjă suficientă pentru desfăşurarea fanteziei.<br /> În celălalt sens, ne putem de asemenea întreba: cît de neoriginală poate fi o idee sf? Cînd vom vorbi numai de „clişee” şi de „influenţă” şi cînd de „plagiat”?<br /> O idee sf „împrumutată” are destule şanse să se transforme cu timpul în motiv sf, iar motivele sînt supuse unui proces de folclorizare. Se acumulează şi nu se mai ştie cine este creatorul unuia sau altuia, au devenit un bun al tuturor şi le folosim cu toţii. Dar cum? Bunul simţ pretinde ca tratarea să fie personală, să existe o contribuţie originală - ceea ce e cam vag.<br /> Conform celor spuse anterior, originalitatea nu trebuie căutată atît la nivelul motivului, cît la nivelul ideii sf. Originalitatea literară a operei constituie o altă problemă. La E. P. Mitchel, motivul intrării în imagine este folosit în registru fantastic, pentru a sugera aspectele extraordinare, necunoscute ale lumii înconjurătoare, dar precizările finale transformă totul într-o anecdotă, fiorul iniţial este domolit şi bagatelizat. Autorul se teme să admită, în planul prozei, desigur, prezenţa fantasticului. Pînă la urmă, problema este asta: personajul spune adevărul sau halucinează? La Eugen Uricaru motivul apare în ultima scenă a romanului şi are valoare simbolică. Eroul, Ermil Stroescu, a descoperit o nouă ideologie şi se alătură ei. Intrarea în fotografie, admisă fără dubiu ca reală, subliniază prin această rupere în plan estetic (final fantastic la un roman realist) aderarea la cauza militanţilor socialişti. Şi Rodica Bretin îşi asumă realitatea faptului extraordinar, dar valoarea lui simbolică este îndoielnică. Holograma nu-i altceva decît o maşină de ucis, o sofisticată armă, dar de ce este omorît eroul, nici nu se spune, nici nu se sugerează. Ce este mai important, crima sau modul în care a fost înfăptuită? O anumită impresie de gratuitate îşi face loc.<br /> Aprecierea contribuţiei personale la tratarea unui motiv sf cunoscut depinde în bună măsură de experienţa literară şi de gustul cititorului, dar o lectură paralelă va pune oricum în evidenţă similitudinile nepermise, fie că sînt la nivelul textului, al unor situaţii sau al unor idei sf.<br /><br /><br />Ideea sf şi valoarea.<br /> Valoarea ideii şi valoarea textului în care ea apare sînt două lucruri diferite, deşi unii comentatori tind să o reducă pe a doua la cea dintîi. Cînd am spus text, m-am gîndit nu numai la stil şi la scriitură (altă tendinţă de reducere), ci şi la ideea literară sf (12), la construcţia personajelor, la defăşurarea epică etc., adică la tot ceea ce înseamnă în ultimă instanţă o proză. Ideea sf, fie cu rol de nucleu, fie cu rol de „materie”, de „cărămidă”, contribuie şi ea la valoarea finală a operei, aportul ei nu este precumpănitor decît în puţine şi speciale cazuri, de exemplu în cel al lucrărilor scurte, al schiţelor, dar nici asta nu este o regulă.<br /> Valoarea ideii sf în sine, independentă de relaţiile în care intră în plan literar, rezultă din şi va fi apreciată în funcţie de:<br /> a) noutate: măsura în care propune un motiv sf nou sau constituie o interpretare inedită în cadrul unei teme sau a unui motiv, ori realizează o îmbinare neobişnuită de motive;<br /> b) profunzime: nu orice idee sf nouă este la fel de importantă, ce contează cîteva.degete în plus la un monstru? Întîlnim felurite invenţii, dar ce strat al realităţii noastre ating, ce probleme ne pun nouă?<br /> c) caracter: ideile sf, chiar luate separat, nu sînt neutre, au anumite trăsături, au un anumit caracter. Unele dau impresia de idei ştiinţifice realizabile foarte curînd, pentru altele termenul acesta e ceva mai îndepărtat, altele stîrnesc pur şi simplu îndoiala că s-ar putea împlini vreodată. Cu unele nici nu merită să-ţi baţi capul, sînt de-a dreptul neserioase, frivole: „Chiar şi eu am fost tată de-al treilea a treisprezece copii, tată de-al doilea a patru copii şi tată, cred, al mai multor copii” (13).<br /> Nu lipsesc nici ideile umoristice în sine: în povestirea „The Makeshift Rochet”, de Poul Anderson, rachetele funcţionează cu un combustibil special, şi anume cu bere!<br /> De asemenea, ideile pot avea diferite coloraturi politice şi morale, în special cele din domeniul ştiinţelor umane.<br /> Aprecierea caracterului ideii sf în sine nu trebuie absolutizată, contextul în care ea se găseşte poate să-i aducă modificări sensibile. O idee neverosimilă în raport cu stadiul actual al cunoştinţelor, în planul operei dobîndeşte uneori o excelentă viabilitate artistică. N-ar avea nici un sens să se caute un grad „optim” de verosimilitate, ceea ce contează e consistenţa ideatică şi plauzibilitatea literară.<br /><br /><br />Ideea sf şi textul.<br /> Ideea sf are o existenţă anterioară şi independentă de text, ea e uşor rezumabilă în una-două fraze, deci într-un alt text decît al operei, în operă ea va pătrunde fie în mod direct, enunţată de vocea auctorială („Delfinii ştiau, poate de secole, că mult aşteptaţii oaspeţi din stele doar pentru ei ar fi putut veni”) (14), enunţată prin intervenţia explicativă a vreunui personaj („Îţi aminteşti de presupunerea lui Lilly despre metodele lor de navigaţie? Sugera o metodă multivariabilă, utilizînd temperatura, viteza şi gustul apei, poziţia stelelor, soarelui ş.a.m.d., percepînd toate astea instantaneu. Evident, aceste lucruri sînt perfect valabile şi este clar că modul lor de comunicare foloseşte sune tul, simţul tactil, poziţii şi mişcări ale corpului. Acum, că ştim toate astea, putem intra în mare alături de ei, încercînd să folosim toate posibilităţile acestea de comunicare”) (15) sau va apare în mod indirect, transpusă fiind în conflict, în situaţii, în acţiune şi tipologia personajelor etc. Fără a se referi expres la literatura şi ideile sf, opinia lui R. Wellek şi A. Warren pare a avea şi aici valabilitate: „Evident, nu se poate vorbi de problema ideilor dintr-o operă literară atît timp cît aceste idei rămîn simplă materie brută, simple afirmaţii. Problema se pune numai atunci cînd şi numai dacă aceste idei sînt într-adevăr încorporate în chiar textura operei literare, cînd devin părţi «constitutive» ale acesteia, pe scurt, cînd încetează de a fi idei în sensul obişnuit de noţiuni, devenind simboluri sau chiar mituri.” (16). În această direcţie se poate merge pînă la a susţine împreună cu Faulkner că „Nu mă interesează ideile, ci oamenii, omul în conflict cu el însuşi, cu aproapele său, cu timpul sau cu ţara, cu mediul său.” (17). Da, dar ce bogăţie de idei se află în spatele acestor oameni, dincolo de personaje, în notaţia pătrunzătoare, uneori acidă, a scriitorului?<br /> Nu toţi autorii reuşesc să-şi „dizolve” ideile sf, unii nici nu încearcă, ei recurg la soluţia comodă a dialogului. Prozele se consumă mocnit în nesfîrşite discuţii, adevărate colocvii, personajele enunţă şcolăreşte, direct, ideile sf. Neîndemînarea este evidentă şi lucrările se încarcă de artificialitate, părînd simple compuneri cu caracter didactic.<br /> Dar să nu absolutizăm, proza de factură eseistică şi-a cîştigat dreptul la existenţă în literatura generală şi nu mai poate fi ignorată. Rămîne de văzut care sînt elementele specifice în cadrul literaturii sf. Condiţia primă rămîne calitatea, pentru că nu eseismul în sine e de nedorit, ci nivelul său scăzut, impostura, diletantismul, preţiozitatea, suficienţa, nu sînt de ajuns?<br /> Ideea sf şi noţiunea sf. Poate cea mai frecventă formă de manifestare a ideilor sf o constituie noţiunea sf. Efortul inventiv solicitat este de obicei minim şi pot fi utilizate aproape oriunde şi oricînd, dar cu ce consecinţe?<br /> Mai întîi să observăm că acest procedeu se întîlneşte şi dincolo de aria sf-ului, de exemplu în proza lui Julio Cortazar. Un întreg ciclu are ca eroi fiinţe inteligente numite: cronopiu (cronopii), speranţă (speranţe) şi gloriu (glorii).<br /> Oscilînd între aparate, fenomene, fiinţe ş.a.m.d. complet fantastice şi modificarea parţială a unor elemente din realitate, noţiunile sf au diferite grade de explicitare, ceea ce influenţează rolul jucat de ele. Astfel:<br /> a) noţiuni explicate complet - autorul dă la subsol sau chiar în text o definiţie tip dicţionar;<br /> - „mască antropoidă - metodă complexă, biopsihică, de modificare a înfăţişării unui om prin schimbarea datelor antropometrice şi faciale (noţiune fantastică)” (18).<br /> - „a dezafecta - metodă de suspendare a perdelei impenetrabile de raze cu care sînt înconjurate personalităţile împotriva substituirilor şi influenţelor parapsihice ale spionajului inter-galactic (noţiune fantastică)” (19).<br /> - „constată cu neplăcere că se afla întins în mijlocul unor straturi de agonii - plante indigene care se hrănesc cu cadavre descompuse de lumina verde a lui Pedgre, marele soare verde” (20) (s.n.).<br /> Practica specificării finale „noţiune fantastică” a ieşit din uz, devenind desuetă. Azi, autorii au mai mare încredere în discernămîntul cititorilor.<br /> b) sensul este dedus din nume - iată cîteva exemple de asemenea noţiuni auto-lămuri-toare: „energomobil” (21), „frunze de metal organic” (22), „torpile magneto-psihotronice” (23) etc.<br /> c) cuvîntul este opac şi sensul derivă din context - aici ambiguităţile sînt căutate, înţelesurile proprii rămînînd vagi, chiar obscure: „dinspre pseronii lipiţi de tîmple pornea comanda de a învinge” (24), „circulau zvonuri cum că inamicul perfecţionase «marii mastodonţi» şi «ceramica Vie» şi dispunea de bindravcuri vii” (25), „becul roşu clipeşte anemic şi rar pe servidotul ce-i atîrnă în mînă. Vrea să se apuce şi ea de lucru şi chiar întinde mina spre okobol (...)”.(s.n.) (26)<br /> Nu lipsesc nici amuzamentele: o armă numită spaldă (27), gradul de samiral (28), o băutură căreia i se spune setha (29), iar şaltăr nu este banalul întrerupător electric, aşa cum ar putea să creadă vreun naiv, ci o armă a irşilor! (30)<br /> Sînt autori ce dovedesc o predilecţie deosebită pentru noţiunile sf, în lucrările lor se pot întîlni cu zecile. De cele mai multe ori ele au un rol pur decorativ, fiind lipsite de vreo valoare simbolică. Numărul exagerat de mare, dar mai ales lipsa de funcţionalitate pot submina viabilitatea convenţiei în virtutea căreia procedeul a fost acceptat de cititor.<br /><br /><br />Ideea sf şi personajul.<br /> Ideea sf fiind de natură abstractă, indiferent de concretizările pe care le ia, se opune prin ea însăşi existenţei individuale, particulare, unice a eroului. Această tensiune se rezolvă adesea în favoarea ideii, ideea sf devenind personaj (31). Vertijul invenţiei pune în umbră trăirile unui om sau altul, ideea se află deasupra, ea reprezintă legicul, pe cînd personajul pasiunea şi accidentul. Dacă dezvoltarea pe aceasta bază dovedeşte forţă, originalitate, coerenţă şi nu se lasă atrasa în capcanele bine disimulate ale naivităţii, absenţa personajului sau transformarea sa într-o simplă umbră, nu va fi resimţită ca o scădere, ca un minus al lucrării.<br /> Uneori ideea nu poate prinde viaţă decît cu ajutorul unui erou uman. Atunci, acesta este privit ca un rău necesar, e tolerat. Tratat cu superficialitate, atribuindu-i-se reacţii schematice, el devine neconvingător, neverosimil. O lectură nepretenţioasă poate trece uşor peste asemenea neajunsuri, hrănindu-se doar din desfăşurarea ideii sf. Aşa se aplică, de exemplu, succesul deosebit al unor lucrări, precum „Regii nisipurilor” de George R.R. Martin.<br /> Cazul ideal se arată imediat în îmbinarea organică, armonioasă a ideii şi a personajului, prima ţinînd de modalitatea sf, iar a doua de măiestria literară.<br /><br /><br />Ideea sf şi publicul.<br /> Stau şi mă întreb, dacă într-o bună zi s-ar întîmpla ca la şcoală, pe lîngă matematică, română, fizică, istorie, biologie, chimie, tehnologii de tot felul etc., s-ar introduce şi o materie la care să se înveţe despre paradoxurile temporale, nodurile spaţiale, marţieni, venusieni şi alţi extraterestri, găuri negre, trecerea în hiperspaţiu, farfurii zburătoare, ciborgi şi multe alte asemenea lucruri captivante, mă întreb, zic, cine ar mai citi atunci literatură sf? Adică de ce ar mai face-o după ce ea şi-a pierdut farmecul ezoteric? Ce s-ar mai putea găsi în plus? În plus, cititorul va găsi, dar asta numai dacă va şti cum şi unde să caute, tensiunea vieţii pe care nici un tratat ştiinţific nu o poate avea, precum şi plăcerea ficţiunii (alta decît cea a fanteziei), pe care doar literatura i-o poate oferi.<br /><br /><br />NOTE BIBLIOGRAFICE<br /><br />1. Bucureşti, Ed. Univers, 1985, p. 51<br />2. din vol. cu acelaşi titlu, Bucureşti, Ed. Albatros, 1985<br />3. din vol. „Omul de cristal”, Bucureşti, Ed. Univers, 1980<br />4. Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1983<br />5. Cornel Robu, Motive literare „Clasice” în versiune sf, în „Almanah Anticipaţia '87”, Bucureşti, 1986, p. 124<br />6. În vol. „Sfîrşitul jocului”, Bucureşti, E.L.U., 1969<br />7. În „Almanah Scînteia tineretului 1986”, Bucureşti, 1985, p. 133-135<br />8. Suplimentul „Argonaut”, nr. 6, al revistei „Convorbiri literare”, Iaşi, 1984<br />9. Florin Manolescu, Literatura SF, Bucureşti, Ed. Univers, 1980, p. 83<br />10. Sous dessus dessous, ou l'imaginaire inversif, în „Revue de l'Universite de Bruxelles”, nr. 1-2/1985, p. 155. (Anterior, aceeaşi idee se întîlneşte şi la Roger Caillois, De la basm la povestirea ştiinţifico-fantastică, în „Antologia nuvelei fantastice”, Bucureşti, Ed. Univers, 1970, p. 28 sau în „Viitorul? Atenţie!”, Bucureşti, Ed. Tineretului, 1968, p. 77)<br />11. idem, p. 154<br />12. Schiţa unei posibile structuri, în „Almanah Anticipaţia '84”<br />13. C. Smith, În adîncurile bătrînului Pămînt, în „Povestiri despre invenţiile mileniului III”, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986, p. 84<br />14. Cordon R. Dickson, Golful delfinului, în „Almanah Anticipaţia '87”, p. 53<br />15. idem, p. 52<br />16. Teoria literaturii. Bucureşti, E.L.U., 1967, p. 168<br />17. Faulkner în the University, New York, Vintage Book, 1965, p. 18, apud Sorin Alexandrescu, William Faulkner, Bucureşti, E.L.U., 1969, p. 60<br />18. Ştefan Nicolici, În ultima clipă, în „Almanah Anticipaţia '87”, p. 177<br />19. idem, p. 179<br />20. Alexandru Ungureanu, Ne vom întoarce pe Herbwue, în „Almanah Anticipaţia '87”, p 148<br />21. George Ceauşu, Atacul gondronilor, în vol. „Avertisment pentru liniştea planetei”, Bucureşti, Ed. Albatros, 1985<br />22. Mihail Grămescu, Nike, în vol. „Avertisment...”<br />23. Tudor Negoiţă, Zărghitul, în „Almanah Anticipaţia '87”<br />24. Rodica Bretin, Ultimul Gdar, în vol. „Avertisment...”, p. 7<br />25. Bogdan Rusu, Pasărea de cuarţ, în „Almanah Anticipaţia '87”, p. 70<br />26. Viorel Pîrligras, Fantastica lume a lui Cristobald, în „Almanah Anticipaţia '87”, p.221<br />27. Mihail Grămescu, op. cit.<br />28. Alexandru Ungureanu, op. cit.<br />29. Rodica Bretin, op. cit.<br />30. Mihail Grămescu, op. cit.<br />31. Florin Manolescu, op. cit., p. 48<br /><br /><br /><br /><br /><br />JUSTIFICĂRI ŞI ARGUMENTE<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> Istoria — desigur, nu cea din compendii — privită cu ochiul sociologului ne arată, printre altele, că întotdeauna colectivităţile umane ce nu au primit recunoaşterea şi aprobarea oficială sau neoficială a societăţii şi nu au beneficiat de sprijinul ei fiind tratate cu mai multă sau mai puţină indiferenţă, s-au dovedit foarte active şi ingenioase în găsirea căilor pentru afirmarea unităţii şi. mai ales. a identităţii lor. Am putea spline că există un raport invers proporţional între interesul (înţeles ca aprobare) manifestat de societate şi intensitatea activităţii de tip propagandistic desfăşurată de acestea în scopul atragerii de noi adepţi. Multă energie umană s-a cheltuit astfel, uneori chiar şi vieţi, exemple sînt numeroase: creştinismul la începuturile sale, mai apoi ereziile, cele religioase dar şi cele ştiinţifice, societăţile conspirative din trecut, grupările teroriste de azi sau, într-un alt registru, asociaţiile pentru promovarea limbii esperanto, asociaţiile filateliştilor, ale columbofililor, ale chinologilor etc. După cum se poate observa, exemplele alese, la care cititorul însuşi poate adăuga numeroase altele, nu se află la acelaşi nivel de generalitate si importanţă, semnificaţiile lor social-istorice fiind diferite.<br /> Această lege sociologică acţionează şi în cazul cenaclurilor de literatură şi artă sf. În momentul încetării apariţiei popularei "Colecţii de povestiri ştiinţifico-fantastice", în anul 1974, asemenea cenacluri existau doar în număr de patru sau cinci, la Bucureşti, Timişoara, Craiova şi Oradea. Era de aşteptat ca odată cu scăderea şi a numărului de apariţii editoriale de gen, activitatea cenaclurilor să se diminueze, treptat să-şi piardă membrii al căror interes să fie captat de alte domenii, iar pasiunea pentru sf să se piardă. Contrazicînd predicţiile bazate doar pe bunul simţ, lucrurile s-au petrecut exact invers. Astăzi, există peste douăzeci de cenacluri răspîndite în întreaga ţară, dintre oraşele mari doar Cluj-Napoca rămînînd dator. În mod inexplicabil, există chiar şi un cenaclu sătesc, la Guranda, judeţul Botoşani. În cîteva locuri, prin truda fanilor şi sprijinul organizaţiilor tutelare au fost editate fanzine şi micro-fanzine cu profiluri individualizate, diversitatea lor fiind pe deplin reconfortantă.<br /> Aceste semne ale unei vieţi literare sf în plin avînt, chiar efervescente, nu ar fi complete dacă nu am adăuga la ele preocuparea continuă de a susţine şi chiar demonstra necesitatea şi utilitatea literaturii sf, mai mult decît valoarea ei sau a unor lucrări anume.<br /> Într-un secol ca al nostru în care, mai mult decît oricînd, economicul şi rentabilitatea imediată primează în dauna beneficiilor de mai tîrziu, transformarea literaturii sf în instrument ar putea fi considerată de unii nu numai de iertat, ba chiar de neînlăturat, fiind singura cale ce i se deschide dreaptă, netedă şi ademenitoare.<br /> Vremea cînd literatura sf era confundată cu un fel de literatură de popularizare ştiinţifică mai atractivă, în care rolul învelişului dulce al medicamentelor amare îl juca acţiunea palpitantă, a trecut. S-a făcut un pas înainte, dar insuficient, deoarece astăzi se mai teoretizează în jurul unor aserţiuni de genul: "literatura sf trezeşte interesul şi educă tînăra generaţie pentru activitatea de cercetare ştiinţifică şi tehnică", „literatura sf dezvoltă imaginaţia ştiinţifică şi tehnică", „literatura sf ne fereşte de şocul viitorului prin anticipările sale" etc. Fără a ignora posibilitatea reală a existenţei şi a unor asemenea valenţe, nu trebuie să uităm că ele vor fi întotdeauna secundare faţă de cele estetice. Se ştie doar că opera de artă este importantă şi valoroasă prin ea însăşi şi nu are o utilitate practică, imediată, exterioară ei. Artele ca arte nu au nevoie de justificări, deci nici literatura sf nu are nevoie de nici un fel de justificări. Existenţa ei însăşi o legitimează. Nu ar fi cît se poate de straniu ca în revistele literare tradiţionale (ne-sf) să apară articole şi studii care să argumenteze utilitatea existenţei, să zicem, a romanului psihologic, a poeziei de dragoste sau a acelui teatru numit commedia dell'arte? Arta plastică, ei da chiar această artă, să existe doar pentru că societatea are nevoie de proiecte tehnice, iar proiectele, după cum se ştie, presupun desenul? Oare nu se face un deserviciu literaturii sf căutîndu-se întemeierea ei pe argumente psihologice, pedagogice, sociologice etc.. adică în domenii extraliterare prin punerea în evidenţă a probabilei sale eficiente? Răspunsul la această ultimă întrebare nu poate fi decît afirmativ.<br /> Oricît de mult am dori ca lumea literară să renunţe la prejudecăţile sale, să distingă sf-ul de calitate de maculatură şi să acorde primului locul cuvenit, în alegerea mijloacelor şi a argumentelor folosite în promovarea sf-ului trebuie să se dea dovadă de moderaţie şi discernămînt, să nu-l apărăm cu orice preţ, pentru că preţul ar putea să fie chiar literatura sf.<br /><br /><br />Paradox '81, [nr. 7], Timişoara, octombrie-noiembrie, 1981, p.3<br /><br /><br /><br /><br /><br />NATURA LITERATURII SF - CONTRIBUŢII ŞI POZIŢII TEORETICE ROMÂNEŞTI<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> Problema naturii literaturii ştiinţifico-fantastice a preocupat numeroşi autori. Subiectul se arată incitant prin consecinţele majore pe care le implică o opţiune sau alta, Science-fiction-ul se încadrează în aria largă a beletristicii? Dacă da, prin ce se deosebeşte de proza main-stream, care este specificul ei în plan estetic? Dacă nu, ce este atunci, mai avem de a face în acest caz cu o manifestare artistică ? Sînt numai cîteva dintre întrebările la care s-a căutat, explicit sau implicit, un răspuns. Ele urmăresc acelaşi scop, conturarea unei poetici specifice, în ciuda unor lucrări de mai mare amploare, cele mai multe intervenţii au apărut sub forma unor articole, mai mult sau mai puţin ocazionale; cercetătorul se află în faţa unor capitole disparate, uneori contradictorii, ce aşteaptă să fie „asamblate” într-o teorie unitară.<br /> Examinarea naturii particulare a literaturii SF s-a făcut la trei nivele diferite: al denumirii, al definiţiei şi al definirii genului. Denumirile încetăţenite sînt nesatisfăcătoare, fie că le raportăm la originalul englez, fie că le raportăm la producţia literară ca atare. Science-fiction-ul modern nu se mai recunoaşte drept „ficţiune-stiinţifică”.<br /> A da o definiţie este o operaţie logică finită; se reduce la a cuprinde trăsăturile esenţiale într-o formulare cît mai concisă (genul proxim şi diferenţa specifică). Nu se poate pune un semn de egalitate între definiţie şi realitatea avută în vedere, mult mai complexă, aflată într-o permanentă devenire. A defini presupune, în schimb, o succesiune continuă de operaţii cognitive ce vizează circumscrierea din ce în ce mai precisă a unui subiect. Din această cauză ea este nelimitată.<br /> În continuare ne vom opri doar asupra ultimei ipostaze, cea a definirii, încercînd o privire generală asupra contribuţiilor şi poziţiilor româneşti; desigur, nu vom putea epuiza subiectul.<br /> În intervenţiile autorilor noştri privind tema în discuţie se pot distinge trei orientări principale: prima dintre ele defineşte literatura SF printr-o anumită arie tematică, dezinteresîndu-se sau chiar negînd caracterul ei literar-artistic; o a doua direcţie stabileşte existenţa unei poetici specifice, în cadrul literaturii beletristice şi neagă ideea unei problematici deosebite; o a treia direcţie, mai greu de delimitat practic, încearcă realizarea unei sinteze a primelor două poziţii.<br /> Temele generale, considerate de unii autori drept definitorii pentru literatura SF sînt ştiinţa şi (sau) viitorul. Plecând de aici i se deduce un anumit statut şi un anumit rol. Aria sa de investigaţie este fie impactul revoluţiei ştiinţifico-tehnice contemporane asupra omului şi a societăţii, fie analiza evoluţiei viitoare a societăţii umane. „Rolul SF-ului la noi — răspunde A. Mironov la o anchetă din 1981 a revistei Orizont — trebuie să fie în perfectă concordanţă cu cerinţele societăţii să civilizeze tehnologic tineretul pregătindu-l pentru sarcinile rapide ce-i stau în faţă — prin rapide înţeleg întîmplări din deceniile şi secolele imediat următoare”.<br /> I. M. Ştefan se desolidarizează de cei care „reduc filonul ştiinţific la un simplu pretext, la un basm graţios dar steril, străin de răscolitoarele probleme individuale şi sociale pe care ştiinţele contemporane le ridică în faţa noastră”, precum şi de cei care „în numele mult trîmbiţatei campanii antitehniciste vor să mărginească SF-ul la un joc ambiguu, la parabolă şi metaforă, să-i tăgăduiască tradiţionala valoare cognitivă şi previzionistă, ca şi forţa morală lucidă” (Anticipaţia '83).<br /> Tot ca o tematică anumită este înţeleasă literatura SF şi de către un scriitor ce nu aparţine spaţiului literaturii SF, Mircea Horia Simionescu: „Se cade să salutăm şi să aplaudăm mai precaut, şi numai cărţile rigorii şi ale descifrărilor într-adevăr plauzibile, cărţile realiste despre timpul încă nesosit, cărţile din care arta — garantă a plăsmuirilor adevărate — nu lipseşte” (s.a.) (Viaţa Românească, 2/1976). Deci, literatura SF presupune o privire prospectivă, anticipatoare.<br /> Dacă literatura „cealaltă”, pe care am studiat-o la şcoală, se interesează de „prezent” şi de „trecut”, apare ca necesar să existe o preocupare îndreptată şi spre locul rămas vacant, adică spre „viitor”. Denumirea de literatură de anticipaţie consemnează această orientare. Anticipaţia este „cea mai importantă specie a genului”, spunea încă din 1959 Ion Hobana, sugerînd complexitatea structurii interne a genului. „Literatura ştiinţifico-fantastică — arată Narcis Zărnescu — oferă modele pentru înţelegerea, adaptarea şi asimilarea unui viitor posibil. Consumarea de science fiction este echivalentă cu interiorizarea afectivă a viitorului lumii, cu inocularea de utopie şi fantastic, cu imunizarea contra viruşilor viitori, contra posibilelor obstacole fizice şi psihice” (Viaţa Românească, 1/1974). „Ce este fantastul din categoria science-fiction?” — se întreabă Victor Kernbach. — „Bineînţeles, un profet. Iar dacă nu este un profet, nu este nimic” (CPSF, nr. 357, 1969).<br /> Pare firesc să ne întrebăm dacă această dimensiune prospectivă, anticipatoare, este o caracteristică definitorie a literaturii SF? Se pare că nu. Adrian Marino afirmă că „anticipaţia constituie una din constantele istorice ale literaturi. Orice secol anticipă un alt secol” (Dicţionar de idei literare, p. 647). În acelaşi sens, N. Steinhardt este convins de „caracterul esenţial viitorologic al operei artistice ca atare”, „poate fi socotită ca un truism constatarea însuşirii profetice a oricărui artist”, „nu ne îndoim că Stendhal, Gogol, Lautremont” Rimbaud, I. L. Caragiale, Joyce, Proust au fost anticipatori” (Viaţa Românească, 1/1974). După cum se observă, noţiunea de anticipare, în cele două intervenţii de mai sus, capătă un alt sens, mai profund, decît cel utilizat în discuţiile despre science-fiction. Nu numai literatura SF anticipează, ci orice adevărată operă de artă. Anticipaţia de tip SF trebuie înţeleasă prin prisma specificului ei (ori a specificurilor ei), de la actul „terapeutic” — amintit anterior —, la statutul futurologic sau, la cel mai restrîns, de previziune asupra dezvoltării ştiinţei. În privinţa acestei din urmă dimensiuni, Ion Hobana precizează: „Previziunea ştiinţifică a scriitorului se verifică doar pe planul marilor idei anticipatoare. Jules Verne a prevăzut nu avionul şi vehicolul cosmic ca atare, ci faptul că viitorul este al aparatelor de zbor mai grele decît aerul şi că oamenii vor străpunge cuirasa gravitaţiei” (Viitorul? Atenţie! p. 92).<br /> Un pericol care pîndeşte înţelegerea literaturii SF constă în privirea viitorului doar prin prisma dezvoltării ştiinţei. Este evident că societatea presupune şi alte domenii la fel de importante: activitatea economică, politică etc. Nu poate fi vorba de o adevărată anticipare dacă nu se are în vedere societatea în întregul ei, nu numai un singur aspect, cel al viitoarelor descoperiri ştiinţifice şi al implicaţiilor lor. Cantonarea doar în domeniul ştiinţei şi al tehnicii nu va fi şi nici nu este prielnică pentru literatura SF. Viziunea sa ar rămîne îngustă, deformată, adică neştiinţifică !<br /> Dan Culcer abordează anticipaţia de tip SF dintr-o altă perspectivă: „Atitudinea prospectivă în zona relaţiilor umane şi a mutaţiilor din structurile sociale nu este neapărat specifică acestei literaturi şi nici scopul ei prioritar. Mai degrabă zona de maxim interes rămîne tot prezentul şi este o chestiune de convenţie faptul că acest prezent este oferit ca şi cum ar fi viitor” (Serii şi grupuri, p 50). Anticipaţia nu mai este anticipaţie propriu-zisă, adică o privire către un mîine, în sensul viitorologiei, ci este o formă, adică o modalitate literară, în felul acesta pătrundem în spaţiul teoriilor care identifică literatura SF cu o poetică specifică, teorii datorate mai ales literaţilor. În cadrul lor se pot distinge cîteva orientări.<br /> Una din ele porneşte de la aserţiunea că literatura SF se bazează pe o poetică a logosului ştiinţific, avînd drept principal procedeu extrapolarea. Coerenţa deductivă este împletită cu adevărul ştiinţific. Universurile imaginate nu sînt fanteziste, ele reflectă o realitate posibilă. Scriitorul nu face decît să devanseze timpul, el ne prezintă un fel de reportaj dintr-un viitor potenţial. Prin urmare, literatura SF ar avea o „armătură riguros ştiinţifică”. „Construcţia de o perfectă logică ştiinţifică îmbracă fantasticul, transportîndu-l într-un univers insolit dar posibil, care decurge din datele exacte şi existente ale ştiinţei” (Sanda Radian, Viaţa Românească, 7/1966).<br /> Depăşind condiţiile restrictive impuse de prezenţa obligatorie a ştiinţei, alţi autori văd în literatura SF o poetică a logicului, ceea ce, evident, nu presupune renunţarea la adevăr. Se realizează doar o schimbare de planuri, de la adevărul ştiinţific se trece la reflectarea logic adevărată. Iată, în acest sens, cîteva opinii cu nuanţele personale fireşti. „În literatura ştiinţifico-fantastică totul are o explicaţie. Absolut orice se explică aici, cel puţin logic, dacă nu ştiinţific. Şi după o logică a noastră, a oamenilor, nu a unor alte lumi” (Ioana Creţulescu, Viaţa Românească, 1/1974). „Am ajuns să mă conving tot mai mult — mărturiseşte Ov. S. Crohmălniceanu — că specificul literaturii ştjinţifico-fantastice rezidă într-o logicizare sistematică a imaginaţiei. Pe o ipoteză oricît de năstruşnică a acesteia din urmă, mintea construieşte mereu un eşafodaj strict raţional. Fascinaţia literaturii de anticipaţie vine dintr-o atare logică strînsă impusă fantasticului” (Viaţa Românească, 1/1974). Acest caracter al literaturii SF îl determină pe Dan Culcer să preia denumirea de „conjectură raţională” pentru domeniul în discuţie: „Proza de tip cora are o natură deductivă. Odată acceptată premiza, restul scrierii (schematic vorbind) se dezvoltă prin aplicarea consecventă a ei” (Serii şi grupuri, p. 57). În ultima sa carte. Ion Hobana acceptă ideea că invenţiile şi descoperirile ştiinţifice din literatura SF sînt o modalitate literară, în fapt convenţii propuse de autor, iar cititorul trebuie să le accepte ca atare. Cercetarea lor sub aspectul valabilităţii ştiinţifice nu-şi are sensul: „Invizibilitatea era pentru el (pentru H. G. Wells — n. L. I.) nu o posibilitate sau măcar o ipoteză cu şanse de verificare într-un viitor previzibil, ci o convenţie, un truc magic necesar realizării dramei lui Griffin” (Autori, cărţi, idei, p. 106).<br /> A treia direcţie în înţelegerea naturii particulare a literaturii SF încearcă, după cum spuneam, o sinteză ce delimitează un spaţiu literar. Contururile sale diferă de la autor la autor. Astfel, Voicu Bugariu ne propune „o cale de loc frecventată de către teoreticieni. Este vorba despre interpretarea şi înţelegerea science-fiction-ului prin prisma esteticii manieriste” (Ateneu, 3/1983). Alături de considerarea SF-ului drept o modalitate literară, Voicu Bugariu a admis şi existenţa unei teme specifice: „într-adevăr, scrierile despre care se spune că fac parte din genul science-fiction se disting printr-o serie de trăsături comune. Aceste trăsături ţin, în primul rînd, de temă (...) aceste teme pot fi încadrate într-una singură: explorarea unui mediu insolit” (Viaţa Românească, 1/1974).<br /> Florin Manolescu afirmă că sinteza a fost deja realizată în actul literar SF şi poate fi descoperită în lucrările genului: „Urmărind să concilieze două atitudini specifice unor sisteme diferite de valori (atitudinea ştiinţifică şi atitudinea estetică) literatura SF a fost nevoită, în chip firesc, să-şi compună o personalitate lexicală nouă şi un număr de teme, specii, personaje, obiecte şi procedee literare proprii, încadrate într-un context narativ diferit de acela al literaturii mainstream” (Echinox, 6-7/1979).<br /> Ion Hobana descoperă în perenitatea literaturii SF argumentul simbiozei reuşitei dintre temă şi procedeu: „indiferent de cantitatea de date sau ipoteze ştiinţifice reale sau imaginare pe care le vehiculează, SF-ul este în primul rînd literatură. Aşa se explică faptul că lucrările valoroase nu şi-au pierdut puterea de seducţie o dată cu realizarea miracolelor pe care le propuneau cititorilor în momentul apariţiei” (Orizont, 6/1981).<br /> În ceea ce ne priveşte, considerăm că literatura SF reprezintă, în esenţă, o modalitate literară şi nu o tematică deosebită. Pe de o parte, despre cosmonauţi şi nave cosmice se poate scrie „obişnuit”, vezi de exemplu Oriana Fallaci, Dacă soarele moare, sau Evgheni Evtuşenco, Dulce ţinut al poamelor, iar, pe de altă parte, despre omul comun, de pe stradă, se poate scrie în manieră SF. Fără îndoială că literatura SF a pus în evidenţă noi teme, noi motive literare, dar acest fapt nu-i dă dreptul să instituie un monopol asupra lor.<br /> Am recurs la numeroase citate din dorinţa de a atrage atenţia asupra unor contribuţii româneşti la teoria literaturii SF, cer scuze celor pe care nu i-am amintit din lipsă de spaţiu. De asemenea, am mai dorit să realizez şi un început de dezbatere. Dacă autorii amintiţi mai sus, ori alţii se vor simţi îndemnaţi să-şi dezvolte modul lor de a înţelege literatura SF, contrazicînd sau nu cele afirmate aici, atunci unui din scopurile acestui articol a fost atins.<br /><br /><br />PARADOX '85, supliment "Forum studenţesc", editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică "H.G.WELLS" al Casei de Cultură a Studenţilor din Centrul Universitar Timişoara, pag. 1 & 3 (9 & 11).<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRIVIRE IPOTETICĂ ASUPRA DEVENIRII LITERATURII SF<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br /> Poate nu este exagerat să credem că literatura SF şi acea parte a sufletului omenesc căreia ea i se adresează, născînd satisfacţii altcum de negăsit, să se fi aflat la început într-o stare de totală indistincţie, ascunsă în mit şi în gîndirea mitică aşa cum, în antichitate, filosofia îngloba nenumărate alte discipline ale minţii, ce s-au desprins mai tîrziu, cîştigîndu-şi autonomia binemeritată, dreptul la o existenţă de sine stătătoare.<br /> SF-ul se originează, bineînţeles nu ca atare, ca SF, ei foarte mediat, în existenţa la omul primitiv a unei dorinţe de altceva decît ceea ce vedea cu ochii în apropierea sa. Era împins, fără să se poată opune decît la nivelul unui individ sau altul, dar nu şi la cel al speciei, spre o depăşire pe toate căile a lumii înconjurătoare; şi aceasta nu era numai curiozitatea. Exista o voinţă instinctivă de transcendere e realităţii prin explicaţie cauzală şi finală, prin înţelegere, prin luare în stăpînire, prin transformare.<br /> Ieşirea din mit s-a făcut prin această aspiraţie fundamentală, definitorie, care a dat naştere unei noi necesităţi: necesitatea călătoriei, a deplasării în spaţiu. Cel orizontal a fost rezervat oamenilor, fiinţe umile, iar cel vertical zeilor, semizeilor şi eroilor — fiinţe miraculoase. Doar peste multe secole acest din urmă spaţiu a revenit în realitate şi în cultură, oamenilor obişnuiţi. Trecerea de la spaţiul orizontal la cel vertical s-a realizat de către subiecţi umani care au apelat la elemente supranaturale — magice sau creştine. Legenda Meşterului Manole este un asemenea exemplu, catedralele gotice, construite în cea mai mare parte de artişti anonimi, un altul.<br /> Nevoia călătoriei orizontale s-a dezvoltat mereu, s-a rafinat continuu trecînd de la actul călătoriei propriu-zise la exersarea voiajului spiritual şi a reflexiilor lor literare.<br /> Cutreierarea lumilor îndepărtate a constituit, multă vreme, o mină, inepuizabilă de necunoscut. Omului i se crease nevoia de necunoscut, dar nu de orice fel, ci de un necunoscut accesibil, adică unul uşor de învins; în caz contrar picarescul ar fi trecut în tragic, pierzîndu-şi efectul său psihoterapeutic.<br /> Cînd ţinuturile exotice nu au mai avut forţa de fascinaţie necesară, a fost nevoie de altceva, se cerea, prin urmare, cucerită o nouă dimensiune. Rămăsese liberă doar axa timpului, spaţiul vertical fiind stăpînit încă de fiinţeie mitologice. Şi pentru acest pas, atît de extraordinar — ca pentru toate marile treceri ce se doresc fireşti şi acceptate se cerea un moment da mijlocire. Rolul a fost jucat foarte bine de cîteva opere literare: „Despre cea mai bună organizare a statului şi despre noua insulă Utopia” de Thomas Morus, „Cetatea soarelui” de Tommaso Campanella şi „Atlantida” da Francis Bacon, reunite sub numele de utopii. Viitorul era astfel plasat într-un loc îndepărtat, medierea săvîrşindu-se prin spaţializarea timpului. (Reversul, adică temporalizarea spaţiului, după cîte ştiu, nu a fost încă încercat.) Sau, mai precis, dacă ne gîndim la înţelesul etimologic al termenului generic, utopie, care înseamnă „nicăieri”, ne dam seama că spaţiul şi timpul real au fost neantizate, făcînd loc unui alt tandem spaţiu-timp.<br /> Un fenomen nou apărut, exterior logicii dezvoltării de pînă atunci a aspiraţiei umane fundamentale, amintită la început, s-a unit cu aceasta într-un mod neaşteptat, rezultînd ceea ce avea să se numească mai tîrziu, literatură ştiinţifico-fantastică; era vorba despre ştiinţă.<br /> Se poate pune următoarea întrebare, exprimînd o nedumerire justificată: de ce tocmai acum, începînd de abia cu secolul al XIX-lea, se constituie, în acest mod, literatura SF? Doar şi pînă atunci existase ştiinţă, de ce acest aliaj ştiinţă-ficţiune nu se realizase mai înainte? Şi, de fapt, ce era nou?<br /> S-ar putea spune că de abia din secolele XVIII - XIX a început creşterea puternică a ştiinţei şi că de abia acum a căpătat puterea de a fascina oamenii obişnuiţi, numai acum ştiinţei i s-a recunoscut statutul social de ştiinţă. Răspunsul acesta este adevărat, dar nemulţumeşte prin generalitate, prin faptul că nu evidenţiază mecanismul intern ce a dus la un asemenea rezultat.<br /> Dezvoltarea extensivă şi intensivă a ştiinţei a avut, printre alte consecinţe, şi apariţia unui izvor inedit de recunoscut. Explicaţia constituirii genului SF rezidă în caracterul noului tip de necunoscut. Pînă atunci, puţinul necunoscut pus în evidenţă de către ştiinţă nu prezenta încredere, nu avea respectabilitate, se afla pe acelaşi plan cu ruşinosul şi erezia. Exista un singur fel de taine recunoscute şi apreciate: Sfintele Taine, accesibile doar prin Credinţă, adică prin Necunoaştere şi Neştiinţă (Operele pe sare le-am putea categorisi în preistoria SF-ului iau în derîdere, mai mult sau mai puţin, acest Necunoscut oficial, distribuit obligatoriu şi cu insistenţă. În „Statele lunii”, de Cyrano de Bergerac, un locuitor al satelitului terestru, după ce dezvăluie pămînteanului că moneda acelei ţări o constituiau versurile originale, îi explică în continuare: „Există şi cîrciumari care fac altfel de afaceri Cînd pleci de la ei, îţi cer, pe măsura cheltuielilor, o chitanţă pentru cealaltă lume, şi îndată ce le-o dai, scriu într-un registru mare, pe care îl numesc: «socotelile lui Dumnezeu», cam ceea ce urmează : "în afară de aceasta, valoarea atîtor versuri, livrată în ziua cutare lui cutărică. pe care Dumnezeu trebuie să ramburseze de îndată după primirea chitanţei, din primul fond disponibil»; şi cînd simt că se apropie moartea, taie în bucăţi registrele şi le înghit, deoarece cred că dacă ele nu ar fi astfel digerate, Dumnezeu nu le-ar putea citi şi ei nu ar.mai avea nici un folos".)<br /> Ce a cauzat schimbarea de atitudine? Tainele religiei erau negative, inhibante şi absolute, pe cînd necunoscutul ştiinţei se dovedise pozitiv, incitant şi, ceea ce este mai important, relativ: devenise astfel un necunoscut de consum, mereu nou şi variat - l-a sedus pe om în cele din urmă şi i-a redat încrederea în sine.<br /> Deoarece cucerirea timpului şi a ştiinţei s-a realizat aproape în aceeaşi perioadă, şi pînă în prezent nu au fost epuizate toate posibilităţile lor, această literatură care răspunde unei anumite faţete a sufletului omenesc, se numeşte încă „de anticipaţie” şi (sau) „ştiinţifico-fantastică”.<br /> Se cuvine să facem o precizare. Pornită de foarte departe, ascunsă multă vreme în diferite manifestări culturale (cine ştie, poate mai este şi acum ascunsă, nefiind dezvăluită în întregime) literaturii SF nu îi va fi dat să se întîlnească în mod fericit cu spiritul şi să se desăvîrşească, aşa cum se întîmplă în triada hegeliană. Cauza mi se pare a fi următoarea: SF-ul s-a autonomizat şi se dezvoltă independent, căutînd să se împlinească, adică să transforme în realitate toate posibilităţile sale teoretice. Acum îşi este suficient sieşi. Se simte zburdălnicia copilului scăpat în primăvară.<br /> Cu alte cuvinte a apărut o contradicţie (semn bun dacă se va dovedi că este dialectică) între forma vremelnică, aproape conjuncturală, aş putea spune — cea legată accidental de ştiinţă sau viitor, pînă cînd vor apărea noi forme de necunoscut — şi elementul uman fundamental, ancestral, ce se străduieşte, cu obstinaţie, dar fără a forţa, să apară la suprafaţă în deplina sa limpezime. Pentru acest element SF-ul nu este decît o etapă, un moment, valoros şi, poate, chiar indispensabil al devenirii sale, dar nu un fetiş.<br /> SF-ul, în forma sa actuală, nu reuşeşte să exprime în totalitate elementul filogenetic, deci nu este doar formă a acestuia, este mai mult — în independenţa şi autonomia sa — şi mai puţin — în posibilitatea şi existenţa contradicţiei. Dacă nu ar exista contradicţia amintită, SF-ul ar fi privit cu ochiul neutru al certitudinii dezantropologizate oferite de istorie, nu ar. apărea nici o valoare afectivă. Nestînd lucrurile aşa, arborele filogenetic îşi permite să analizeze SF-ul cu ironică superioritate şi caldă simpatie, ca pe un copil ambiţios.<br /> SF-ul autonom, aşa cum îl cunoaştem astăzi, în încercarea lui de a străbate toate drumurile ce i se deschid se va diversifica din ce în ce mai mult prin apariţia unor subgenuri — fapt observabil şi în prezent —, ce vor căuta să-şi etaleze specificul limbajului lor, pînă cînd se va pune îndreptăţit întrebarea dacă mai pot fi reunite sub numele acesta arhaic de „Literatură ştiinţifico-fantastică”, ţinînd parcă de tipicăria unui profesor extrem de pedant.<br /> Astfel SF-ul va trece în altceva. Şi atunci, în locul lui, ce va rămîne? Este foarte simplu: literatura! Sau, cine ştie...<br /><br /><br />PARADOX '80, supliment "Forum studenţesc", editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică "H.G.WELLS" al Casei de Cultură a Studenţilor din Centrul Universitar Timişoara, p.4.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCHIŢA UNEI POSIBILE STRUCTURI<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br />a) „IDEE SF” - „IDEE LITERARĂ SF"<br /> Sub denumirea generică; de literatură stiinţifico-fantastică (SF) sau de anticipaţie se ascunde un fenomen literar şi sociologic foarte divers în manifestări, fapt ce a pus adeseori dificultăţi fie prin căutarea unui nume mai adecvat, fie prin formularea unei definiţii cît mai complete, fie prin stabilirea unor tipologii unificatoare. Discuţiile pe aceste teme au fost atît de frecvente şi de acaparatoare, încît astăzi a apărut reacţia contrară: evitarea lor cu orice preţ.<br /> Pentru a ne apropia de structurile primare, cu valoare paradigmatică în literatura SF, ni se pare util a se face mai întîi deosebirea între două entităţi: „ideea SF” şi „ideea literară SF”. Fără a încerca să dăm o definiţie, prin „ideea SF” se poate înţelege un obiect, un fenomen sau un proces, bazate pe legi neobişnuite. Acestea din urmă pot fi posibile - cu diferite grade de probabilitate - sau imposibile în raport cu nivelul actual al cunoştinţelor noastre despre lume, ori miraculoase (vezi Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică), adică fără nici o raportare directă la universul cunoscut, ale cărui graniţe le depăşeşte deschizînd o breşă spre zonele nesondate nici măcar de imaginaţie. „Ideile SF” constituie materia din care, alături de cuvinte, este alcătuită proza SF, după cum piatra este materia sculptorului. Pentru scriitor, ele reprezintă o adevărată probă de inventivitate. Stanislaw Lem, de exemplu, ca să protejeze o planetă, o înconjoară asemeni unei cetăţi medievale cu „un sistem de turbioane magnetice şi şanţuri gravitaţionale în care timpul zbura atît de repede, că numai ce vreun duşman nimerea din nebăgare de seamă pe acolo, îndată se şi scurgeau o sută de milioane de ani sau mai mult şi, de atîta bătrîneţe, se făcea praf şi pulbere”.<br /> Spunînd doar atît despre „ideea SF” ea nu se va deosebi de „ideea F” (adică, ideea fantastică) deşi, prin tradiţie, există motive ce aparţin unui gen sau altul, cum ar fi vampirii, fantomele ori vrăjitoarele pentru fantastic, navele cosmice, roboţii sau extratereştrii pentru SF. Dar, după cum observa Kingsley Amis, aceste elemente au migrat dintr-un domeniu în altul, ne mai puţind fi folosite drept criteriu de identificare. Fantasticul a fost influenţat de SF, după cum şi SF-ul a fost influenţat de fantastic.<br /> Distincţia dintre cele două idei, SF şi F, apare în momentul utilizării lor, în momentul valorificării, cînd îmbracă formele de „idee literară SF” şi „idee literară F”. La acest nivel superior, SF-ul apare ca real, deoarece se sugerează, cel puţin, unei explicaţii coerente, raţionale - chiar dacă fantezistă - a unor situaţii inexplicabile, bizare. Fantasticul este ne-real (Florin Manolescu, Literatura SF) deoarece nu se interesează de cauze, ci de consecinţe. Cu toate acestea, în mod paradoxal, convenţia acţionează mult mai puţin în cazul literaturii fantastice; această pare mult mai „adevărată”, mult mai „probabilă”, de aici sentimentele de groază, de teamă etc.<br /> Trecerea de la „ideea SF” la „ideea literară SF” se realizează prin legarea primei de un înţeles, de o semnificaţie, deci printr-un proces de semnificare. Dintr-o existenţă amorfă, neutră şi gratuită „ideea SF” devine o existenţă cu sens, trecînd astfel în axiologic. Fără această semnificaţie „ideea SF” nu are drept de şedere în cetatea literaturii şi a esteticului, rămînînd doar o simplă dorinţă ştiinţifică-tehnologică sau o bizarerie. Distincţia „idee SF” - „idee literară SF” se constituie şi într-un criteriu de valoare, ce permite identificarea structurală a subliteraturii SF, prin faptul că aceasta conţine doar „idei SF” nu şi „idei literare SF”. Dacă teoretic lucrurile par destul de simple, practic însă ele sînt ceva mai complicate, valoarea operaţională a criteriului axiologic depinzînd de modul mai larg sau mai îngust în care este înţeleasă natura semnificaţiei ce trebuie să i se ataşeze „ideii SF": de la învăţături exprimate pe un ton didactic, pînă la idei şi structuri de mare profunzime.<br /> În povestirea „Detunătura” de Ray Bradbury, o expediţie temporală ucide din greşeală un fluture ce a trăit cu şaizeci de milioane de ani în urmă, ceea ce va avea drept consecinţă schimbarea rezultatului alegerilor prezidenţiale din anul plecării, precum şi modificări în ortografie şi exprimare. Dacă în povestirea amintită ar exista doar această „idee SF”, nu şi o „idee literară SF”, ea ar fi cel puţin ridicolă. Nu este vina scriitorului dacă unii cititori nu văd decît atît.<br /><br /><br />b) O TIPOLOGIE A LITERATURII SF<br /> Bazîndu-ne pe cele arătate mai înainte, putem încerca să distingem trei categorii fundamentale ale prozei SF.<br /><br />1. SF-ul pur.<br /> Se prezintă într-o modalitate cît mai atractivă şi pregnantă „ideea literară SF” în sine, neexistînd - preocupare pentru eventualele ei implicaţii în planul realităţii cotidiene, aşa cum o cunoaştem. Conflictul rămîne prizonier în noile universuri create mirifice şi stranii, fără a avea vreo legătură directă cu realitatea; doar una indirectă, nu mai puţin importantă - cea mediată de către cititor.<br /> Valoarea lucrărilor din această categorie rezidă în primul rînd în frumuseţea, originalitatea şi profunzimea „ideii literare SF” si în al doilea rînd în calitatea scriiturii. Există fără îndoială o mare asemănare cu „estetica” matematicienilor care apreciază drept frumoasă sau nu o anumită cale de rezolvare a unei ecuaţii.<br /> Este mai mult o invenţie şi autorul filosofează discret în spatele unor întîmplări a căror menire este doar de a face mai accesibilă ideea neobişnuită. „Proza ştiinţifico-fantastică”, spune Silvian Iosifescu, în Literatura de frontieră, „rămîne totuşi o formă de literatură contemporană direct filozofică”. Un alt Pămînt, identic pînă în cele mai mici amănunte cu al nostru, unde fiecare dintre noi avem un altor ego, constituie cadrul povestirii „Ceilalţi” de Ovid. S. Crohmălniceanu. Un cosmonaut este trimis spre celălalt Pămînt fără a se cunoaşte existenţa acestei uluitoare identităţi, în acelaşi timp dublura sa extraterestră reface drumul în sens invers. Ajuns la destinaţie, cosmonautul are mai întîi convingerea că se află din nou pe Pămînt. Este uimit, nu înţelege cum de s-a întors fără să se fi abătut de la traseul iniţial ce îl îndepărta de sistemul nostru solar. Apoi înţelege. „Îi privi pe toţi cu sentimentul, cert că sînt alţii. Realiza însă instantaneu la fel de vie convingerea ea nu va izbuti să dovedească aceasta şi-l cuprinse o imensă groază”.<br /><br /><br />2. Axiomatica SF.<br /> Sub acest nume sînt cuprinse acele opere în care „ideile SF”, chiar şi neoriginale, sînt privite prin prisma consecinţelor pe care le-ar genera dacă ar apărea la un moment dat în ordinea obişnuită a lumii. Axiomatica SF se naşte din întrepătrunderea universului ştiinţifico-fantastic cu cel terestru, la intersecţia lor. Prototipul, clasic al acestei categorii (nu de puţine ori de senzaţie) este romanul lui H. G. Wells „Omul invizibil”.<br /> Acceptînd drept axiomă un fapt ce contrazice legile naturale cunoscute se poate dezvolta, cu rigoare şi coerenţă logică un nou univers, diferit, dar pe care îl simţim al nostru. Prin comparaţie înţelegem mai bine. Procedînd astfel, scriitorul are la îndemînă un instrument inedit, remarcabil, specific, în amploarea sa, literaturii ştiinţifico-fantastice, cu ajutorul căruia radiografiază o zonă sau alta a lumii noastre.<br /><br /><br />3. Parabola SF.<br /> O parte din lucrările încadrate science-fictionului şi receptate ca atare de cititor sînt de fapt pseudo-SF, acest lucru neinfluenţînd prin el însuşi valoarea artistică. Sînt folosite elemente, motive şi chiar clişee SF pentru a dezbate probleme ale realităţii contemporane. „Ni se vorbeşte de un uriaş război între civilizaţii galactice, dar ne dăm foarte repede seama că liga planetelor democratice seamănă în mod straniu eu Organizaţia Naţiunilor Unite”. Şi mai departe, cu valoare de concluzie: „Anticipaţia a creat un limbaj cu ajutorul căruia se poate exprima în principiu orice” (Michel Butor, Repertoriu). Este categoria de lucrări parabolă în care se vorbeşte despre extratereştri vizîndu-se pămîntenii, conform principiului cuprins în zicala: vezi mai uşor paiul din ochiul altuia, decît bîrna din ochiul tău. Povestirea „Puţin mai devreme” de Gheorghe Săsărman reuneşte calităţile a două categorii, Axiomatica SF şi Parabola SF. În anul 1983, un fizician de renume mondial descoperă un procedeu prin care ar putea instantaneu face inertă întreaga cantitate de material fisionabil de pe planetă; în consecinţă somează marile puteri să încheie, în termen de un an, un tratat privind interzicerea oricăror arme nucleare şi distrugerea celor existente; în caz contrar va inactiva materialul fisionabil, inclusiv cel folosit în scopuri paşnice. Cu acest ultimatum plin de consecinţe începe povestirea. Bineînţeles, totul se petrece pe altă planetă şi orice asemănare ...<br /> În concluzie, putem spune că literatura SF apare, structural vorbind, ca o sumă a celor trei categorii de mai sus, SF-ul pur, Axiomatica SF şi Parabola SF, a căror înţelegere se bazează pe „ideea SF” în cele trei forme ale sale: posibil, imposibil, şi miraculos. Înţeleasă astfel, literatura SF nu se mai defineşte nici prin ştiinţă şi nici prin anticipaţie, ceea ce, pentru fani şi nu numai pentru ei, ar putea reprezenta un sacrilegiu.<br /><br /><br />Paradox '82, [nr. 8], Timişoara, 1982, p.4<br /><br /><br /><br /><br /><br />TINERII ŞI LITERATURA SF<br /><br />Lucian Ionică<br /><br /><br />[text neinclus în grupajul omagial]<br /><br /><br /><br /><br /><br />O CONVORBIRE LA SFÂRŞIT DE MILENIU CU STANISLAW LEM<br /><br />J. A.Tillman şi András Monory<br /><br /><br /><br /> Numele lui Stanislaw Lem nu este necunoscut cititorilor magazinului science-fiction SOLARIA din Ungaria. O bună parte din opera scriitorului polonez de literatură SF a văzut lumina tiparului şi tradusă în maghiară, cele mai cunoscute fiind Solaris (Solaris, 1971), Ciberiada (Cyberiada, 1967), Întoarcerea din stele (Powrot s gwiazd, 1961) şi Eden (Eden, 1959).<br /> Nu demult a apărut volumul "Convorbiri la sfârşit de mileniu", unde politicienii, savanţii şi artiştii (printre ei şi Stanislaw Lem) rememorează evenimentele ce au marcat secolul XX, discută despre relaţiile, interdependenţa dintre ştiinţă şi societate şi despre mileniul care va urma. În afara de interviul lui Lem, volumul îi cuprinde şi pe László Ervin, Eszterházy Péter şi Dalai Lama.<br /><br /><br /> În povestirile şi romanele Dumneavoastră aţi pus adeseori pe tapet probleme filosofice, cosmologice ori metafizice, care nu numai că nu prea apăreau în literatură, dar nu erau luate în seamă nici măcar în discursurile rostite într-o împrejurare sau alta. Ce v-a condus către formularea acestor întrebări ?<br /><br /> Primul meu roman, pe care ulterior am încercat să-l ascund din faţa publicului, purta titlul "Omul din Marte" (Czlowiek z Marsa, 1946). Acesta a fost scris odinioară, în timpul ocupaţiei fasciste şi nu mă gândeam deloc să-l public într-o carte. El a fost menit să fie citit de cunoştinţele mele şi l-am scris ca să mă binedispun, deoarece viaţa sub ocupaţia nemţească a fost neînchipuit de apăsătoare. Dar, în acelaşi timp - şi trebuie să recunosc acest lucru - am citit cu entuziasm cărţi precum "Războiul lumilor" de H. G. Wells, precum şi romanele lui Stapledon ori Jules Verne, pe care le îndrăgesc şi în prezent. Desigur, cum zice o vorbă, nu toţi amatorii de cotlet în sos tartar trebuie să se facă bucătari. Dintre cititorii literaturii fantastice doar puţini ajung să fie scriitori ce activează în acest domeniu. În cazul meu, trebuie să vă mărturisesc că nu pot să vă explic decât pe o cale ocolită de ce-au decurs lucrurile tocmai în felul acesta.<br /> Primul meu roman adevărat, care l-am scris reunind nişte istorisiri contemporane, inspirate de realităţile poloneze - desigur, nişte fabulaţii, cu elemente fictive -, a fost "Spitalul transfigurării" (Szpital Przemienienia, 1957). Cum în vremea respectivă deja se încetăţenise realismul socialist, manuscrisul respectiv a fost considerat, chiar dacă nu contrarevoluţionar, dar oricum decadent, scârbos şi aşa mai departe. Prin urmare, eu am fost exclus din Uniunea Scriitorilor de pe atunci şi m-am apucat să practic medicina.<br /> Mai târziu, am început să scriu proză fantastică, întâi o povestire, apoi alta şi apoi Astronauţii (Astronauci, 1951). M-am trezit că el a fost tradus în germană şi publicat în "Republica Democrată Germană", într-un tiraj surprinzător de mare.<br /> Tot pe neaşteptate s-a născut încă o carte de-a mea, Solaris (Solaris, 1971); nu ştiu de ce anume m-am apucat de ea, ştiu doar unde am scris-o - în Tatra era o cabană a scriitorilor, acolo am terminat-o într-o lună. De atunci a fost tradusă în 26 de limbi şi a apărut în nu ştiu câte milioane de exemplare, în America, în Japonia şi Dumnezeu ştie încă unde. Sufăr de alergie, reacţionez la polenul florilor, aşa că am fost nevoit să mă retrag periodic în munţi, în casa scriitorilor, în perioada când natura înfloreşte. Acolo am petrecut câte 4-6 săptămâni an de an şi de fiecare dată am scris câte o carte. Efectiv, aşa s-a întâmplat.<br /><br /><br /> Dar nu toate cărţile "s-au născut din întâmplare", ci printre ele sunt şi unele care au cerut în prealabil o serioasă pregătire ştiinţifică şi filosofică.<br /><br /> Odată mi-a venit pofta să scriu despre viitor. Pe atunci, pe la noi nici nu se auzise de futurologie, în schimb eu am alcătuit volumul intitulat "Summa technologiae" (Summa technologiae, 1964). Ea l-a fermecat pe unul dintre laureaţii sovietici ai Premiului Nobel, aşa că după câţiva ani au tradus-o în limba rusă. Apoi cartea mi-a fost tipărită în amândouă Germaniile, de asemenea, şi la Dumneavoastră, în Ungaria. Desigur, nu a fost un succes comercial, de librărie, deosebit, pot spune că a stârnit numai un interes limitat. În schimb, datorită acestei cărţi am ajuns, într-un mod de asemenea surprinzător, să fiu trecut în dicţionarele de filosofie. Aşa se face că în Germania am fost catalogat drept un filosof, care se ocupă de diferitele probleme filosofice sub masca science-fictionului. Foarte multe dintre cele prevăzute în urmă cu 35 de ani, câţi au trecut de când am scris cartea, s-au adeverit. Să luăm realitatea virtuală, pe care, desigur, pe atunci o denumisem altfel: fantomologie. Chestiile astea sunt nişte fantome. Despre semnificaţia filosofică a acestor lucruri, despre aceste iluzii produse artificial se poate spune că întrupează crezul solipsist al episcopului Berkeley: "esse est precipit". Nu există decât ceea ce omul percepe.<br /> În "Summa technologiae" am scris şi despre faptul că, în perioada următoare, omenirea va copia toate tehnologiile pe care natura le-a produs în cursul evoluţiei naturii. Desigur, atunci când am aşternut pe hârtie această afirmaţie, au râs de mine. Şi nu oricine, ci nişte filosofi demni de luat în seamă au considerat că sunt nişte nonsensuri, nişte poveşti obţinute prin combinarea unor elemente de utopie cu ultimele descoperiri ştiinţifice. În schimb, acum le-au redescoperit cumva şi am devenit peste noape un pionier al acestor problematici. Desigur, această transformare este absurdă, eu nu sunt un ghicitor, n-aveam de unde să zic că prima clonă va fi o oaie cu numele Dolly. Dar, în linii generale, am perceput această tendinţă şi am atras atenţia şi asupra uriaşelor pericole care pândesc în acest domeniu. Adică în măsura în care omul reuşeşte să obţină aşa-numitele puteri şi însuşiri demiurgice, atunci sărmanul său suflet va trebui să-şi asume o imensă povară. Manipularea eredităţii este deosebit de periculoasă. Dezvoltarea prin tehnologii genetice e la fel de greu de dirijat ca şi evoluţia biologică. Cel puţin, azi încă nu suntem în stare s-o dirijăm. Dar, prin intermediul ingineriei genetice, s-ar putea să reuşim într-o bună zi. Ne aflăm la începutul unei epoci ce uneori îmi dă fiori.<br /><br /><br /> De aceea aţi abandonat scrierea de romane şi v-aţi apucat să scrieţi în exclusivitate eseuri ?<br /><br /> Când generalul Jaruzelski a introdus aşa-numita stare de necesitate, m-am trezit dintr-odată rupt de restul lumii, editorul meu german a sărit în ajutorul meu şi am primit o bursă în Berlin. Acolo am putut să lucrez vreme de un an în împrejurări cât se poate de favorabile şi am scris mai multe cărţi: Minutul omenirii, Eşecurile, Sistemele de armament din secolul XXI. Într-un cuvânt, am tras tare.<br /> Apoi, din Berlin ne-am mutat în Viena. Am trăit acolo până în 1988, când ne-am mutat aici, în Cracovia. Atunci mi-am spus, gata cu science-fictionul, am scris suficient. Trăim nişte timpuri demne de luat în seamă, trebuie să mă ocup de altceva. Am ţinut o rubrică într-un săptămânal catolic, apoi am scris articole pentru o publicaţie intitulată "Odera". Apoi, pe nepusă masă, ce? de la magazinul electronic PC s-au interesat dacă pot să le scriu nişte eseuri. Am încercat o dată, de două ori, treaba continuă de patru ani de zile, le tot scriu eseuri. Aceste articole au fost adunate într-o carte, care acum este accesibilă şi în traducere germană pe Internet.<br /> Altminteri, sunt foarte sceptic în privinţa Internetului. Ştiţi, asta este ca şi cum omul ar turna apa dintr-un pahar într-altul; obţine tot apă, oricare ar fi obiectul în care ar turna-o. Internetul e tocmai potrivit pentru burse, bănci, oameni de afaceri, în cazul diferitelor firme sau mari corporaţii facilitează schimbul rapid de informaţii. Dar, totodată, creează şi posibilităţile unei noi categorii de infracţiuni, aşa-numitul "computer crime". Asta nu înseamnă numai hackeri, ci acum au apărut şi tâlhari informatici care sparg coduri. Ulterior, desigur, se creează filtrele, precum există viruşi şi antiviruşi şi aşa mai departe. Sunt lucruri binecunoscute, o luptă ce durează din vechime, ce opune sabia împotriva armurii si armura împotriva sabiei.<br /> Există această escaladare a violenţei. Iar Internetul o amplifică în continuare. Dacă un om liniştit, asemenea mie, se aşează în faţa televizorului, ronţăie alune prăjite şi îşi bea berea în vreme ce are acces la un număr ce va atinge în curând 400 de posturi de televiziune, atunci va învăţa lesne cum să monteze un amortizor pe ţeava pistolului, cât de uşor este să ucizi alţi oameni şi ce motive ar avea s-o facă : diamante, heroină, eventual pentru a intra în posesia vreunei moşteniri. Ni se face cunoştinţă cu cea mai largă panoplie de infracţiuni. Mass-media şi Internetul au foarte multe aspecte negative.<br /> Intuiţia îmi spune că Internetul produce mai multe pagube decât foloase. Un proverb german spune: "lucrul pe care nu-l cunosc nu mă poate arde". Însă cred că, în câţiva ani, oamenii se vor obişnui cu noutatea şi vor înţelege că acestea nu pot produce nimic inedit.<br /> Altminteri, am fost sceptic dintotdeauna. Nu cred în farfuriile zburătoare, nu cred în Triunghiul Bermudelor, în psihocinetică, în telepatie. Adică sunt foarte sceptic.<br /><br /><br /> Poziţia Dumneavoastră este susţinută de nenumărate mărturii sosite din diferite puncte ale lumii. Bazându-vă pe experienţa deceniilor de "prospectare a viitorului" pe care le-aţi lăsat în urmă, cum vedeţi în prezent felul în care se conturează viitorul ?<br /><br /> Precum am amintit, sunt un sceptic înrăit. Redacţia poloneză a BBC m-a sunat de mai multe ori şi m-a chestionat despre acest subiect, apoi, spre uimirea mea, am auzit spunându-se că prea văd totul în negru. Totuşi, lucrurile nu pot fi simplificate într-o asemenea măsură. De exemplu, m-a contactat o organizaţie, o fundaţie particulară germano-americană, care şi-a propus să salveze Pământul, mai precis, omenirea. Drept urmare, apar mai multe semne de întrebare: există o asemenea ameninţare ? Eu am răspuns: da, există, dar nu mâine, nici măcar peste un an, dar în mileniul următor situaţia se va înrăutăţi din ce în ce mai mult. Ea va fi determinată de explozia demografică, de schimbarea climei; pe scurt, lucrurile pot deveni mai rele decât sunt în prezent. Avem mijloacele necesare ca să împiedicăm acest lucru ? Teoretic, da; însă dorind să le transpunem în practică vom constata că ele mai mult lipsesc. De ce ? Pentru că guvernările din toate ţările democratice au o viaţă scurtă. Ele se întind pe 4-5, maximum 7 ani. Democraţiile nu dispun de nişte guverne care să conducă ţara 20, 50 sau, hai să zicem, 100 de ani. În schimb, pentru a iniţia proiectele menite să ne ajute, de exemplu, să luptăm împotriva modificării climei ori contra poluării mărilor, ar fi necesară o omenire unită.<br /> Eu cred că ne aflăm într-o zonă de vid şi nimic nu poate umple acest gol. În parte, aceasta poate explica şi acel zbucium sufletesc fără precedent pe care l-a stârnit moartea prinţesei Diana. Noi avem nevoie de idoli, scena goală dinaintea noastră trebuie umplută cu ceva. Uite marea problemă a epocii noastre, pe care nici un fel de science-fiction n-o poate rezolva.<br /> Totodată, deceniile precedente au fost caracterizate de o viziune optimistă asupra viitorului şi de credinţa în progres. Ele au atins culmea în timpul expediţiilor selenare, când mulţi îşi închipuiau că vor ajunge să-şi petreacă sfârşitul de săptămână pe Lună.<br /> Azi deja ştim, cât de neînchipuit de riscantă a fost o întreprindere precum programul APOLLO şi aselenizarea americană. Aproape că e o minune că ea a fost dusă la bun sfârşit, fără nici o catastrofă. În acelaşi timp, trebuie să amintim că reuşita a fost o victorie politică, nicidecum astronautică, a Statelor Unite asupra Uniunii Sovietice. Am asistat la o cursă menită să stabilească cine va stăpâni spaţiul cosmic, pe care au câştigat-o americanii. Au învins, dar ce ne-au lăsat nouă moştenire ? Câteva autovehicule hârbuite abandonate pe Lună, nimic altceva. Luna e iarăşi pustie, nimeni n-a câştigat nimic în urma întreprinderii, dar chiar că nimic.<br /> Am crezut că suntem în stare să facem orice, în realitate lucrurile stau cu totul şi cu totul altcumva. Pământul este un glob locuit de nişte fiinţe minuscule pe care le numim oameni. Raportat la dimensiunile pământului, sunt mult mai mici decât microbii de pe coaja unei portocale sau a unui grapefruit. Şi dacă va interveni o schimbare a climei şi temperatura medie va creşte numai. cu două grade, imediat platoşele de gheaţă de la poli vor începe să se topească, iar curenţii marini îşi vor schimba cursul. Vor urma nişte schimbări neplăcute şi, mai ales, cu implicaţii majore, faţă de care nu vom ştii cum să reacţionăm, deoarece dezvoltarea noastră a fost până acum exclusiv unilaterală. Desigur, ar fi foarte uşor să stingem omenirea în totalitatea ei în urma unui război atomic. N-ar fi cine ştie ce. Silozurile sunt înţesate de rachete ce au puzderie de încărcături atomice de ordinul megatonelor, aşa că se poate rezolva uşor. În schimb, puşi în faţa cutremurelor nu ştim deloc cum să reacţionăm, deoarece nu putem să le prevedem.<br /> Apoi, să amintim lupta dintre medicină şi agenţii patogeni : bacteriile au devenit imune la antibiotice, deoarece am încercat să le răpunem. Adică, oriunde înfruntăm marile forţe din natură, ni se dă de înţeles că omul, luat în esenţă, este neînchipuit de slab.<br /> Acum deja ştim că pe parcursul miliardelor de ani ce constituie istoria pământeană, în mod periodic s-a întâmplat câte o catastrofă; cu patru sute cincizeci de mii de ani în urmă, la începutul erei geologice numite Permian, 90 sută din biomasă a dispărut. Apoi, evoluţia a reuşit să-şi reia cursul, până acum şaizeci de milioane de ani, când, între Cretacic şi Triasic, s-au stins dinozaurii şi celelalte reptile uriaşe. Ca urmare, mamiferelor li s-a oferit oportunitatea să evolueze. Noi înşine am apărut ca urmare a acestei catastrofe. Dacă ea n-ar fi avut loc, atunci probabil că noi nici n-am fi apărut.<br /> Pe lângă acestea, din marea grădină zoologică globală dispare câte o specie o dată la trei sau patru zile, iar aşa-numitul fond genetic al vieţii scade din ce în ce, se micşorează tot mai mult. Şi acesta este un lucru cât se poate de periculos. Numitele monoculturi pot fi atacate foarte uşor de diferite boli. Într-un cuvânt: progresul a depăşit de mult cadrul unei ipotetice epoci de aur, progresul a devenit o forţă periculoasă şi noi am început să înţelegem, încetul cu încetul, ce neplăceri ne provoacă.<br /><br /><br /> În schimb, dacă urmărim prognozele elaborate de cei pasionaţi de robotistică, cum ar fi de exemplu Hans Machovecnek, rezultă că fiinţa numită om nu va juca cine ştie ce rol în viitor.<br /><br /> În măsura în care cu adevărat omul va ajunge doar să facă umbră Pământului, atunci, trebuie să mărturisesc, restul nu mă mai interesează. Sfârşitul omenirii înseamnă în acelaşi timp şi punctul final al istoriei umane. Faptul în sine ar denota că, privind dintr-o anumită perspectivă, omul a fost doar o verigă în lanţul evoluţiei, între plante, şopârle, dinozauri, maimuţe şi roboţi. Atunci vor exista doar roboţi. Dar ce-mi pasă mie de roboţi ? Mai degrabă, să ne preocupe cele patru miliarde de ani, care dau acea inimaginabilă profunzime a timpului, ce reprezintă vârsta Pământului. De-a lungul primelor trei miliarde n-au existat decât organismele monocelulare: bacterii, microbi şi alge, nimic altceva. Şi vreme de lungi milenii n-a existat nimic altceva. E un lucru care nu poate fi povestit ca atare, nu ai ce însăila, nu ai ce fabula, nu există acţiune, nimic.<br /> Câtă vreme vom vieţui şi cât timp vor trăi urmaşii noştri, vor există întâmplări ce pot să fie povestite, pot să fie examinate. În ceea ce priveşte faptele viitoare, eu rămân de asemenea sceptic, deoarece ştiu că în momentul în care omul va fi în stare să producă roboţi dotaţi cu inteligenţă, e de la sine înţeles că ei vor putea fi folosiţi, proiectaţi ca atare pentru a îndeplini misiuni militare. Deşi nu este rentabil ! Pur şi simplu, e vorba de faptul că producerea unui robot va costa mai mult decât un om. Cu cât va creşte numărul oamenilor ce trăiesc pe Pământ, cu atât va valora mai puţin o viaţă de om. Din păcate, e o realitate deja prezentă.<br /> Un individ se strecoară în pat ori se întinde pe iarbă cu o fată şi gata, copilul e făcut. Astfel, doar în câţiva ani, se obţine un soldat, un om, un robot. El nu-i confecţionat din metal, ci un robot cu corp şi sânge omenesc! Ce credeţi, cine va folosi tehnologii scumpe ca să producă în mod artificial aşa ceva ? Artefactele devin necesare numai în cazul când n-ai altceva la îndemână : de aceea nu există bioteleviziune. Există ceva care seamănă cu un calculator şi e viu : creierul din căpăţâna noastră, dar asta este una dintre rarele excepţii.<br /> În principiu, este vorba despre faptul că atâta vreme cât vor fi oameni, va exista şi cultură omenească. Cât despre faptul că undeva în cosmos ar exista nişte roboţi, lucrul acesta nu mă interesează, deoarece n-au răsărit pur şi simplu din pilitură; cineva i-a construit. Cine era el ? Atunci acolo trebuia să fie o inteligenţă; nu cred în Dumnezeu, nu există decât forţe ale naturii. Iar în cosmos nu-i nimic altceva.<br /><br /><br /> Să înţeleg atunci că nu împărtăşiţi interesul, ce cuprinde pături din ce în ce mai largi, faţă de inteligenţele extraterestre ?<br /><br /> A fost o vreme, când am participat la activităţile desfăşurate de cea mai cunoscută fundaţie pentru căutarea civilizaţiilor extraterestre, aşa-numita SETI. Am asistat la dezbateri, am lansat ipoteze, am lucrat împreună cu americanul Carl Sagan şi alţii. Eu mi-am declarat şi acolo îndoielile. Ceea ce nu înseamnă că nu există nimeni în afara noastră, ci doar că pe o rază de câteva mii de ani lumină nu există nimeni. Şi dacă nu-i nimeni, atunci asta nici nu are vreun efect concret asupra noastră. Să zicem că dinspre Nebuloasa din Andromeda sau dracu' ştie din care direcţie va veni un semnal, pentru că el a pornit către Pământ şi vine ca fulgerul cu viteza maximă permisă în univers, viteza luminii, astfel încât va ajunge în curând la noi. După ce, să presupunem, a străbătut cale de 70 de mii de ani. Prin urmare, putem să le lăsăm cu limbă de moarte urmaşilor să le trimită un răspuns, care va semnala existenţa noastră după încă 70 de mii de ani. Vi se pare că ar fi un dialog ? În nici un caz. Intervalele de asemenea mărimi îl fac imposibil. Aşa că eu cred că oamenii ar trebui. să se ocupe de altceva.<br /><br /><br /> Se pare că dacă ceva devine posibil din punct de vedere tehnic, atunci posibilitatea este imediat exploatată. Iar cercetările nici nu urmăresc într-atât să îndeplinească înalta misiune a cunoaşterii cât să identifice posibilităţile de aplicare concretă.<br /><br /> Domnul Burda, fabricantul de haine, dorind să-şi reducă impozitele, a înfiinţat o fundaţie în Germania: Academia celui al Treilea Mileniu. Această Academie m-a invitat şi pe mine ca să ţin o conferinţă despre posibilităţile de manipulare a creierului uman; dacă sunt posibile interconectarea unor cipuri cu creierul, crearea unor interfeţe zise "murdare" care să conecteze cerebelul cu maşina, cu calculatorul. Eu n-am dorit să intru în joc, dar organizatorul m-a tot rugat, cu o asemenea insistenţă, încât în cele din urmă am acceptat. Aşa că am scris un eseu despre ce lucruri dezgustătoare se vor întâmpla. Şi asta numai deoarece omul a transformat într-o obişnuinţă ca tot ce e posibil să fie realizat.<br /> Progresul este dirijat în prezent strict de interesele economice. Desigur, cândva au existat şi idealişti. Unul dintre ei a fost contele Zeppelin. Şi nici fraţii Wright nu s-au gândit în primul rând că vor face grămezi de bani cu avionul lor. În dezvoltarea tehnicii se întâmplă ceea ce serveşte atât omului, cât şi micilor sau marilor capitalişti.<br /> Dacă lucrul ce trebuie făcut este bun ori rău, n-avem de unde să ştim dinainte. Când primii fizicieni, precum Lise Neitner şi Otto Hahn, ba chiar însuşi Einstein, s-au ocupat pentru prima oară cu fisiunea nucleară, n-aveau nici cea mai mică bănuială că ea poate fi transformată într-o bombă atomică şi că ulterior va produce deşeuri radioactive, Cernobîlul şi aşa mai departe.<br /> Începutul este adesea foarte incitant şi nevinovat, şi dulce, dar ceea ce urmează după această este jenant, în marea majoritate a cazurilor. Practic, fiecare tehnologie are un frontispiciu, o latură strălucitoare, însorită, în vreme ce pe partea opusă, reversul cel întunecat, implicaţiile ulterioare devin cu totul periculoase, ba chiar pot ucide, precum Cernobîlul.<br /><br /><br /> În acelaşi timp, cercetările sunt motivate invocându-se faptul că ele sunt menite să ne rezolve problemele, iar ceea ce n-am izbutit să facem până în prezent, vom reuşi în curând ori mai târziu.<br /><br /> Nu putem spune, că cercetările ar fi rezolvat ceva; întotdeauna e vorba despre faptul că în măsura în care ele rezolvă o problemă, sfera întrebărilor se lărgeşte. În acea clipă apar o seamă de noi probleme, necunoscute până atunci, despre existenţa cărora nici nu se ştia până atunci. Asta chiar aşa se întâmplă. Nu demult, unul dintre redactorii de la American Scientist a scris o carte despre sfârşitul ştiinţei. Conform acesteia, în curând vom ajunge să ştim tot. Ceea ce e un nonsens ! Întotdeauna dinaintea noastră se află imensul ocean al necunoscutului. Newton a formulat deosebit de expresiv acest adevăr: se simţea ca un copil, care se joacă cu scoicile pe ţărmul mării, iar neştiutul reprezintă însuşi imensul ocean,<br /> Desigur, pericolele pot fi semnalate dinainte, ameninţările pot fi deduse, dar nu putem să alcătuim o panorama reală a viitorului. Ori o prognoză a viitorului politic pe Pământ e imposibilă dintru început. Viitorul tehnologic ne e doar foarte puţin accesibil. Acum biotehnologiile provoacă nişte schimbări generale. Aici se ascund pericole foarte mari. Desigur, vor fi create regulile si regulamentele de securitate necesare, dar ele nu vor valora nimic. Putem spune că omul se străduieşte să baricadeze uşa, în timp ce grozăvia se revarsă pe fereastră. Nici nu ştim de unde provine aceasta, nu-i aşa, pur şi simplu n-avem de unde să ştim. Prin urmare, nu poate fi vorba despre faptul că am fi stăpâni Marii Gnoze, că am fi atotştiutori şi că am ştii ce trebuie să facem. Dimpotrivă, ştim foarte puţine lucruri.<br /><br /><br /> Dar, bineînţeles, există şi probleme mai importante, pe care nu le putem neglija: nouă, oamenilor, nu ne-ar fi îngăduit să ne ocupăm tot timpul încercând să ne câştigăm existenţa, să umblăm după bani.<br /><br /> De exemplu, azi iar am primit o ofertă din America, ca să permit ecranizarea uneia dintre cărţile mele, în schimbul căreia mi s-au oferit 200.000 de dolari. Le-am răspuns ca nu sunt interesat. Ştiu că mi-ar pricinui numai neplăceri. În primul rând, aş tremura de grija să nu-mi transforme cartea într-un kitsch. Iar un autor n-are nici o putere, el practic n-are nici o influenţă; nu ştie cum să delimiteze totul în paragrafele unui contract, altminteri producătorii nici nu l-ar lăsa să intervină. Ei zic: dumneata vrei să investim 18 milioane de dolari, dar să dispui de o frână de siguranţă, pe care să o tragi în momentul când nu îţi place ceva, ceea ce ne va provoca mari pagube, Prin urmare, tot ceea ce facem, ne priveşte.<br /> Zic eu, ce nevoie am eu de asemenea neplăceri ? E mai bine dacă nu fac nimic ! La ce bun toate acestea ? Altminteri, eu sunt deja un om bătrân, mi-am îndeplinit misiunea; eu mă mulţumesc tot ceea ce am creat, cu munca mea, cu opera mea; mie îmi sunt de ajuns. N-am nici o nevoie de nimic altceva, decât de un pic de supă, câteva ceşti de cafea, că oricum mă aşteaptă mormântul.<br /> Aşa stau lucrurile, după părerea mea.<br /><br />24 iunie 2000<br /><br /><br />Interviu preluat din Magazinul SF SOLARIA (www.solaria.hu)<br />traducere de Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />UNDE VEI GĂSI CUVÂNTUL CE EXPRIMĂ ADEVĂRUL...<br /><br />Radu Bărbulescu de vorbă cu Gheorghe Săsărman<br /><br /><br />1. Stimate domnule Săsărman, căutând, pentru revista “Tomis”, care după 1989 s-a dovedit o bună gazdă a autorilor din exil, printre scriitorii români stabiliţi în Germania, un partener de discuţii, m-am oprit asupra dvs. Motivul meu este limpede: sunteţi un vechi membru al Uniunii Scriitorilor din România, unde v-au apărut până în 1983, anul plecării dvs. definitive, trei volume de povestiri, un volum de eseuri şi un roman, plus un număr impresionant de colaborări în antologii şi în presa literară şi de specialitate, sunteţi, deci, un scriitor consacrat dinaintea sosirii dvs. în Occident. Tocmai de aceea aş dori să reperăm împreună unele aspecte legate de condiţia scriitorului român stabilit pe alte meridiane. În primul rând aş dori să aflăm cauza plecării dvs. din ţară, şi, mai ales, în ce măsură v-a determinat la acest gest atmosfera dominantă în mediile literare şi publicistice româneşti la începutul anilor ’80?<br /><br />Cine a lucrat în acea vreme în presă îşi mai aminteşte poate că, în primăvara lui 1982 – sub pretextul străveziu al rentabilizării – s-a declanşat în domeniul educaţiei şi culturii un nou val de epurări. Eram pe atunci publicist-comentator la revista Contemporanul, unde răspundeam de rubrica de arhitectură şi urbanism şi, împreună cu fizicianul Gheorghe G. Pop (cunoscut ca poet şi sculptor sub pseudonimul Gavril Şedran), de pagina de ştiinţă. Am fost chemat în faţa unei instanţe ad-hoc, din care făceau parte membri ai conducerii redacţiei şi ai biroului de partid, unde mi s-a comunicat că postul meu urmează să fie redus la... o jumătate de normă. Am priceput imediat despre ce era vorba: aveam un frate rămas în Canada, un transfug carevasăzică, fapt cunoscut şi tolerat timp de zece ani, dar care, odată cu strângerea şurubului în materie de dosare, mă făcuse peste noapte indezirabil. Povestea cu jumătatea de normă era cusută cu aţă albă: ar fi însemnat să fiu plătit pe jumătate, dar să fac în continuare aceeaşi muncă – lipsit, pe deasupra, şi de aportul colegului Pop, care tocmai ceruse să emigreze în Elveţia, drept care i-a fost desfăcut contractul de muncă. Bineînţeles că onorata instanţă n-a avut probitatea elementară de a-mi comunica adevăratul motiv al acestei amputări, care mă punea în imposibilitatea de a-mi hrăni familia (în ianuarie mi se născuse al doilea copil). Desigur, aveam o meserie de bază (eram în posesia diplomei de arhitect, ba chiar a titlului de doctor în teoria arhitecturii), pe care însă n-am practicat-o nici o zi, lucrând de la absolvirea facultăţii, timp de 17 ani, ca ziarist. Poate că altul în locul meu s-ar fi resemnat şi ar fi acceptat situaţia, căutând să-şi cârpească cumva venitul, pentru a supravieţui. Eram atât de revoltat, încât am preferat să-mi caut altă slujbă, înaintând în acelaşi timp un memoriu, prin care ceream să fiu repus în drepturi. Nu aveam deloc iluzia că mi se va face dreptate, dar nici nu voiam să-mi reproşez că am părăsit pur şi simplu arena, fără să fi întreprins şi această ultimă încercare. M-am angajat la Institutul de proiectări din Arad, dar nu ca arhitect (colegii mei de promoţie ajunseseră între timp şefi de atelier, sau chiar directori de institut, iar eu mă descalificasem de tot), ci ca analist de sisteme, în care scop am urmat un curs rapid de calificare. În noua situaţie, şansele de a mai fi publicat deveniseră practic egale cu zero: piesa mea Farul, programată pentru stagiunea imediat următoare a Teatrului Naţional din Craiova, a fost scoasă din repertoriu fără alte explicaţii. Fusesem invitat să particip la Convenţia europeană de science-fiction (la ediţia din 1980 mi se decernase Premiul Europa, acordat pentru cea mai bună povestire europeană a genului), dar mi s-a refuzat paşaportul. Cum era de aşteptat, la memoriu nu mi s-a răspuns. Timp de un an, la Arad, soţia mea – ziaristă şi ea, absolventă a facultăţii de germanistică – n-a reuşit să găsească de lucru. Iată, aşadar, împrejurările în care m-am decis să părăsesc ţara. Cine ar fi bănuit, în iulie 1983, că peste încă şase ani dictatura lui Ceauşescu – despre care credeam că ne va îngropa pe toţi – va lua sfârşit?<br /><br />2. Acestea fiind motivele despărţirii dvs. de România, trebuie să remarcăm că, în 1986, la numai trei ani după stabilirea dvs. aici, editura müncheneză Heyne tipărea, sub titlul “Die Enklaven der Zeit“, versiunea germană a romanului “2000“, apărut în 1982 la Editura Eminescu, şi că, în 1994, editura pariziană Noel Blandin publica, în traducere franceză, volumul “Cuadratura cercului”, apărut în 1975 la Editura Dacia din Cluj – ceea ce constituie o atestare internaţională a calităţilor prozei dvs. În ce măsură s-au reflectat aceste succese editoriale în activitatea dvs. scriitoricească ulterioară? Cum au fost ele primite de confraţii români stabiliţi prin Occident? Dar de cei din ţară?<br /><br />Mărturisesc că aceste succese au avut pentru mine un rol important, în sensul că m-au întărit în convingerea, desigur donchişotescă, de a-mi continua activitatea scriitoricească. Mă stabilisem la München, într-un mediu cultural total străin, unde am fost nevoit să învăţ nu doar o meserie nouă, cea de informatician (câţi scriitori îşi câştigă azi pâinea prin producţia literară, chiar în propria lor ţară?), ci mai întâi de toate o altă limbă, una deloc uşoară, mai ales când ai trecut binişor de 40 de ani. Am continuat să scriu, renunţând la zile de concediu şi la week-end-uri, drămuind ceasurile pe care le-aş fi datorat familiei şi claustrându-mă cu îndărătnicie în faţa colilor albe de hârtie.<br />Cu confraţii români stabiliţi prin Occident aveam puţine contacte şi, de altfel, nici înainte de a părăsi ţara n-am excelat în a-mi face relaţii în lumea literară. Evit din principiu găştile şi bisericuţele: nu mă pricep şi nici nu doresc să cultiv alt gen de relaţii decât cele bazate pe o reală afinitate structurală şi de preocupări. Pe de altă parte, debutând eu şi evoluând multă vreme în ghetoul numit science-fiction, n-am prea beneficiat de interes din partea criticii literare. În fine, aş mai adăuga că, la data sosirii mele la München, cercurile culturale ale exilului erau grupate în jurul postului Europa Liberă, de care am crezut de cuviinţă să mă ţin la distanţă, atât pentru a nu le pricinui neplăceri suplimentare rudelor apropiate (întrega familie a soţiei mele era încă în ţară, iar eu mai aveam acolo doi fraţi şi o soră, care trăgeau acum ponoasele de pe urma a doi transfugi), cât şi pentru motivul foarte simplu că îmi repugna ideea ca, după nouă ani de activitate la Scânteia şi alţi opt la Contemporanul, să trec acum cu arme şi bagaje de partea cealaltă a frontului. Aşa se face că am început să particip la şedinţele cenaclului Apoziţia abia din 1990, deci după dispariţia acelui front, şi tot de pe atunci datează primele mele luări de contact cu mediul intelectual al exilului. Ceea ce explică, cel puţin în parte, de ce publicarea traducerii germane a romanului meu la München, în 1986, n-a fost consemnată – după ştiinţa mea – nici în publicaţiile exilului şi, bineînţeles, nici în cele din ţară.<br />Cu ediţia franceză a Cuadraturii cercului, a primei mele cărţi de proză fantastică, lucrurile stau puţin altfel. Cum volumul apărut în 1975 în Editura Dacia fusese ciopârţit de cenzură (zece povestiri fuseseră complet eliminate, iar finalul altor trei sau patru modificat), aveam satisfacţia unei prime versiuni integrale şi, totodată, a unei traduceri excelente, semnate de Hélene Lenz, directoarea Institutului de romanistică al Universităţii din Strassbourg. M-am adresat, aşadar, Centrului cultural român din Paris cu sugestia ca volumul să fie prezentat acolo, îndată după apariţie. Mi s-a răspuns scurt că o asemenea acţiune nu poate fi inclusă în program. Fără alte explicaţii. Am aflat apoi de la distinsa traducătoare că volumul a făcut obiectul unei mese rotunde la Radio France, prilej cu care cartea a fost pur şi simplu desfiinţată. Cum sunt departe de a fi un nume pentru redactorii emisiunii cu pricina, nu-mi pot imagina că un asemenea episod putea fi pus pe rol fără concursul binevoitor al unor confraţi români. N-am aflat nici până azi dacă ţinta propriu-zisă eram eu, editorul sau traducătoarea, nici cine sau ce se ascunde îndărătul întregii cabale, pe care o evoc aici doar pentru a vă oferi o mostră a modului în care are loc uneori primirea printre conaţionali a unor succese editoriale. În ţară, apariţia a trecut neluată în seamă, deşi cortina de fier dispăruse de câţiva ani. Am avut însă şi ecouri pozitive: am primit felicitări din partea profesorului Alexandru Ciorănescu, căruia îi trimisesem un exemplar, iar Daniel Walther, unul dintre cei mai apreciaţi autori francezi de proză SF şi fantastică, a publicat o cronică elogioasă în ziarul la care lucrează ca redactor, în Dernieres Nouvelles d’Alsace.<br /><br />3. Aţi mai întreţinut, după stabilirea aici, legăturile cu colegii şi prietenii scriitori din România? Cum aţi fost întâmpinat de mediul intelectual-scriitoricesc românesc din München? Ce relaţii aţi reuşit să înfiripaţi în mediul editorial şi publicistic german? Ce prieteni (scriitori) v-au stat aproape în momentele mai dificile?<br /><br />Până în decembrie 1989 am evitat să-i expun pe prietenii mei riscului unor legături deschise cu mine, fugarul; dar mulţi dintre ei au trecut peste asemenea considerente şi au venit să mă întâlnească cu prilejul unor vizite pe care le-am făcut în ţară, iar unii au continuat chiar să-mi scrie. Astfel încât după prăbuşirea dictaturii am putut constata cu satisfacţie că legăturile supravieţuiseră anilor de restrişte. Adevărul este că una dintre pierderile cele mai dureroase, pe drumul exilului, o constituie tocmai întreruperea contactelor fireşti cu prietenii. Cu atât mai mare mi-a fost bucuria de a relua, chiar de la distanţă, dialogul nestânjenit cu ei.<br />La München am parcurs un drum lent dar constant, de la izolarea autoimpusă din primii ani, la care m-am mai referit, prin tatonări prudente şi oarecum timide la începutul anilor ’90, până la relaţia pe care aş putea-o numi acum normală, cel puţin din punctul meu de vedere, cu mediul intelectual român de aici. Mă refer nu numai la formele de contact, ca să zic aşa, instituţionalizate – Asociaţia culturală Apoziţia, Asociaţia scriitorilor, revistele Dorul, Observator şi Arche Noah, editurile Radu Bărbulescu şi Dorul – ci şi la unele legături cu caracter privat, personal. Desigur că nici acceptarea mea nu a fost un proces simplu, întrucât nu mă prea potriveam în tiparul emigrantului din deceniul al nouălea.<br />În materie de relaţii cu mediul editorial şi publicistic german nu prea stau bine. De la romanul apărut, în 1986, în Editura Heyne, nu s-a mai petrecut nimic semnificativ. Pe lângă faptul că, ocupat 10-12 ore pe zi cu munca la birou, nu prea am când să bat la uşa editorilor, trebuie spus că aceştia nu par interesaţi să examineze manuscrise redactate în limba română, mulţumindu-se să afirme, pe un ton foarte politicos de altminteri, cum că autorii est-europeni n-au trecere la public. Bineînţeles că există prin acea parte a lumii şi autori celebri, care sunt traduşi şi publicaţi, cum oricine poate să constate, atâta doar că eu nu fac parte din numita categorie. De reţinut că, deşi sunt cetăţean german şi trăiesc la München de 18 ani, rămân pentru editorii de aici un est-european, cel puţin cât timp nu mă prezint cu un text gata tradus în limba germană.<br />Dacă e să mă refer la momentele mai dificile ale vieţii, trebuie să spun că, pentru mine, ele au început cu mult înainte de a mă stabili în Occident. Aş vrea deci să-i evoc şi pe cei care, de-a lungul întregii mele activităţi literare, m-au sprijinit şi m-au încurajat. În primul rând, pe Adrian Rogoz, sub a cărui îndrumare am debutat şi m-am format ca scriitor şi care, până în ultimele lui zile, mi-a citit manuscrisele şi mi-a stat alături cu îndemnuri şi sfaturi. Pe Mircea Opriţă, care a făcut posibilă publicarea la Editura Dacia, în 1975, a Cuadraturii cercului – după patru ani de peregrinări pe la porţile altor edituri. Pe Dan Culcer, care a riscat să tipărească în Vatra câteva dintre povestirile eliminate de cenzură din acel volum, precum şi alte texte, nu mai puţin problematice. Pe Florin Bănescu şi Gheorghe Schwartz, care m-au primit cu căldură în cercul scriitorilor arădeni, după ce am fost nevoit să plec, în împrejurările date, de la Contemporanul. Pe Horia Aramă, care m-a citat în Colecţionarul de insule, doctul lui studiu dedicat utopiei, apărut în anii când eu figuram pe lista fugarilor, a proscrişilor. Pe Laurenţiu Ulici, care – ca atâţia alţii – n-a pregetat să mă întâlnească în toţi acei ani. Pe colegii mei de clasă Virgil Stanciu, Ion Pop şi Gheorghe G. Pop (alias Gavril Şedran), în a căror constantă prietenie mi-am găsit sprijin în clipe de restrişte. Şi nu în ultimul rând pe Cornel Robu, căruia îi datorez în bună măsură reluarea prezenţei mele, după 1990, în presa literară din ţară.<br /><br />4. În 1994 aţi revenit în peisajul publicistic din ţară cu romanul “Cupa de cucută”, editat de editura Sedona din Timişoara. Constituie pentru dvs. această reîntoarcere semnul unei atitudini recuperative ireversibile a «scriitorilor transfugi » sau doar un act episodic? Ştiu că aţi mai scris (am publicat-o, de altfel, în Observator-München), o fascinantă piesă de teatru, “Farul”, care ridică în plurilogul teatral românesc, printre altele, o temă, zic eu, stringent actuală, aceea a închiderii/deschiderii unui teritoriu izolat. În ce măsură a trezit piesa dvs. interesul mediilor teatrale şi literare din ţară?<br /><br />Mi-ar fi greu să fac o apreciere cu caracter generalizator asupra existenţei unei atitudini recuperative la adresa scriitorilor dinafara ţării. Întâlnirile de la Neptun au reprezentat un gest semnificativ în această direcţie, însă rămâne de văzut dacă, după dispariţia lui Laurenţiu Ulici, şirul lor va putea fi cândva reluat. Experienţa mea personală în relaţia cu teatrele, cu editurile şi cu publicaţiile literare este mai curând descurajantă, ceea ce se datorează, desigur, în bună măsură, stării financiare precare a consumatorului de cultură şi, implicit, a mediilor propagatoare din România, care supravieţuiesc numai în virtutea unor subvenţii anemice de la buget. E limpede că editurile nu pot trăi din tiraje de câteva sute de exemplare, parţial rămase şi ele în depozit. Pe de altă parte, există un număr de autori – în frunte cu marii noştri exilaţi Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu – de a căror recuperare ireversibilă nimeni nu s-ar mai putea îndoi. Să fie, aşadar, o simplă chestiune de valoare? Să aibă oare dreptate acele voci care pretind că, în afara câtorva cazuri notabile, scriitorii diasporei ar fi nişte diletanţi umflaţi în pene, certaţi nu o dată cu normele elementare de gramatică şi ortografie? Sau mai curând, aşa cum cred alţii, o dovadă a faptului că singura şansă a celor din exil de a fi acceptaţi în propria ţară este reuşita lor editorială în patria adoptivă – probă ingrată, pe care puţini pot s-o treacă.<br />Fapt este apariţia romanului meu Cupa de cucută la Editura Sedona (survenită după mai bine de trei ani de aşteptare inutilă la Editura Eminescu) a trecut practic neobservată. Cu o singură excepţie: Cornel Robu i-a dedicat o cronică pe două pagini de revistă, numindu-l << un vitriolant roman alegoric şi satiric despre “iepoca Ceauşescu“, cea mai bună carte de până acum a autorului şi cea mai decantată transfigurare literară de până acum a neasemuitei “iepoci“ >> (Tribuna 4/1996) şi l-a propus chiar pentru un premiu al Uniunii scriitorilor. Nu-mi explic nici până astăzi lipsa oricărui alt ecou în presa literară la o carte cu o temă atât de importantă, totuşi, şi în paginile căreia concentram experienţa mea de gazetar, acumulată în 17 ani de dictatură ceauşistă.<br />Cu piesa Farul n-am ajuns deocamdată la necesara confruntare cu scena şi cu publicul. Acceptată la începutul anilor ’80 în ceea ce se chema pe atunci repertoriu naţional şi pusă pe index odată cu plecarea mea din ţară, revăzută de mine prin 1997 şi publicată în Observator, ea se află încă în căutarea unui teatru. Printre cei care au citit piesa şi au comentat-o favorabil se numără actori şi regizori, dar toţi au remarcat dificultatea de a pune în scenă o piesă cu o distribuţie relativ numeroasă, cu decoruri şi costume ieşite din banal, în condiţiile de penurie generalizată cu care sunt confruntate astăzi teatrele.<br /><br />5. Cu diversele dvs. experienţe în materie de publicare, dar şi în planul existenţei de zi cu zi, aş dori să vă întreb, cum aţi defini acum situaţia scriitorului român transferat într-un mediu străin? Constituie emigrarea, pentru un scriitor, o şansă, o fatalitate sau o pedeapsă, un exil?<br /><br />Emigrarea poate fi o şansă pentru cel în stare a se exprima deplin ca scriitor într-o limbă străină – este cazul lui Emil Cioran şi al lui Eugen Ionescu – sau când aceasta îi este chiar limba maternă, ca în cazul unei Herta Müller. Numai că, după opinia multora, asemenea cazuri nu mai aparţin, la modul propriu, literaturii din ţara de origine. Scriitor român rămâne acela care continuă să scrie româneşte. S-a spus, nu fără temei, că adevărata patrie a unui scriitor este limba în care scrie. Transferarea într-un mediu cultural străin reprezintă, în acest sens, după opinia mea, o adevărată pacoste, mai ales atunci când, din motive de cu totul alt ordin, şi mă refer la starea de lucruri din România, comunicarea cu publicul cititor, cu cercurile literare din patrie rămâne anevoioasă.<br />Dar dificultăţile apar cu mult înainte, încep chiar prin actul de a scrie. Trebuie să ai o memorie zdravănă, pentru ca, după ani de imersiune deplină într-un cu totul alt mediu lingvistic, să-ţi păstrezi capacitatea de a stăpâni ca scriitor limba ta maternă, pe care uneori nu ţi se iveşte ocazia s-o vorbeşti sau s-o auzi săptămâni sau luni de-a rândul. Nu o dată mi s-a întâmplat să stau ca paralizat cu creionul în mână, chinuindu-mă să-mi găsesc cuvintele, scormonind cu înfrigurare în străfundurile memoriei după o vorbă anume, care să se potrivească semantic şi cromatic în structura şi în ritmul frazei, un cuvinţel despre care eram sigur că există, care-mi stătea, cum se zice, pe limbă, dar pe care nu reuşeam nicicum să mi-l amintesc. Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul – orice scriitor ştie câtă suferinţă se ascunde în această exclamaţie eminesciană, dar numai un exilat, căruia cordonul ombilical al limbii i-a fost retezat implacabil, cunoaşte adevăratul coşmar, teama că va ajunge cândva neînstare să mai scrie.<br />Iar când, învingând inerţia cotidianului şi lacunele memoriei, izbuteşti în fine să-ţi vezi opul prinzând contur, bucuria acestei izbânzi ţi-e umbrită de bănuiala perfidă că scrii doar pentru tine, pentru măgulirea vană a propriului orgoliu. Căci editorii ţării gazdă refuză să ia act de existenţa ta ermetic zăvorâtă în găoacea unei limbi pentru ei barbare, pe când cei din fosta patrie, crezând probabil că prin Occident plouă cu arginţi, aşteaptă să-ţi finanţezi singur cărţile. Excepţiile sunt rare şi cu atât mai demne de a fi remarcate: Editura Dacia tocmai mi-a tipărit romanul Sud contra Nord, la care aştept ecouri.<br /><br />6. Mult stimate domnule Săsărman, după aceste multe întrebări indiscrete, îndrăznesc să v-o pun şi pe cea mai indiscretă: ce proiecte literare aveţi acum în lucru?<br /><br />Nu prea obişnuiesc să discut în public despre textele la care lucrez. Printre altele, din pricina extrem de puţinului timp de care dispun pentru scris, ceea ce face ca munca la o carte să se întindă peste ani şi ani – cum a fost cazul şi cu Sud contra Nord, un roman de numai 160 de pagini, scris între 1991 şi 1997. Dar ca să nu vă las chiar fără răspuns: în prezent caut o editură germană care să publice traducerea excelentă a aceluiaşi roman, realizată de fiica mea Anna. Adun totodată material pentru un nou volum de povestiri – câteva au fost citite la Cenaclul Apoziţia, două dintre ele au şi apărut în ţară – şi plănuiesc, pentru mai târziu, un roman şi o piesă de teatru. Un vis încă neîmplinit ar fi să scot o ediţie românească integrală a Cuadraturii cercului, pentru care aveam cândva un contract, rămas neonorat, cu Editura RAO Internaţional. Mă pregătesc, de fapt, tot mai intens, pentru vremea de după pensionare când, eliberat de alte griji, sper să mă pot dedica, în sfârşit, pe deplin, literaturii. Dar până atunci mai am de robotit la un patron oarecare, vreo cinci anişori...<br /><br />Stimate domnule Săsărman, vă mulţumesc pentru răspunsurile dvs.<br /><br /><br />Acest interviu a apărut iniţial în numărul 12 din decembrie 2001 al Revistei TOMIS (Constanţa)<br /><br /><br /><br /><br /><br />DE VORBĂ CU RADU PAVEL GHEO<br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br />1) Radu Pavel Gheo, aş îndrăzni să spun că eşti una din figurile "misterioase" ale science fiction-ului românesc. Unul dintre puţinii literaţi din domeniu, care publică o carte de critică şi nenumarate articole şi apoi, oarecum pe neaşteptate, pleacă în Lumea Nouă, spre o viaţă, aşa cum ai definit-o singur, ca fiind ALTFEL (definiţie cu care eu sunt 100 % de acord). Ce am greşit şi ce am omis în această prezentare?<br /><br /> “Figură misterioasă”... îmi place imaginea. Într-un interviu mai vechi, pe care mi l-a luat Ionuţ Bănuţă pentru “Jurnalul S.F.”, zicea ceva de “lup singuratic”. Şi imaginea aia mi-a plăcut. Adevărul e însă că sînt un ins normal, poate uneori prea socotit, prea aşezat. Din cauza asta am ajuns mai rar pe la nenumăratele întîlniri ale SF-iştilor din ţară, dar am mers la cele care mă interesau, mai ales dacă eram prin zonă. Erau “Zilele Helion”, care – nu o spun doar din patriotism local – mi se păreau cele mai bine organizate şi mai fertile. Acolo se discuta la un nivel destul de ridicat. E drept că şi selecţia invitaţilor care aveau cazarea şi masa plătite era mai dură, de unde şi limitarea numărului de turişti SF. Mai mergeam pe la “Zilele Dan Merişca”, atunci cînd eram în Iaşi. Remarcabil – deşi, din păcate, fără continuitate – a fost şi proiectul lui Dan-Silviu Boerescu de a cupla scriitorii de SF cu scriitorii din aşa-numitul mainstream. Astfel s-a ajuns la întîlnirea de la Călăraşi, din 1999. Lucrurile însă nu au mers mai departe. A mai fost, desigur, şi EuROcon-ul de la Timişoara, din 1994.<br /> Revenind la fondul întrebării, vreau să spun că mi-ar fi făcut plăcere să fiu mai aproape de scriitorii SF din celelalte părţi ale ţării. SF-iştii timişoreni au fost mai izolaţi de ceilalţi, iar eu doar cu ocazia peregrinărilor mele familiale, între Iaşi şi Timişoara, am ajuns să mă apropii şi de alte grupuri. Pe de altă parte, continui să cred că e important să scrii (bine, dacă se poate), iar textele tale să ajungă la cititori. Persoana ta fizică poate fi la fel de bine în Timişoara, Iaşi, Bucureşti sau Bellevue, unde stau acum, la vreo trei case de Microsoft, ca să zic aşa.<br /> De ce am plecat în America? Asta e. Dacă un alt român ar fi cîştigat la loteria vizelor în timp ce avea o slujbă prost plătită, dacă mai făcea vreo trei altele pe de lături ca să poată supravieţui şi nu avea nici un fel de perspective, crezi că nu s-ar fi simţit atras de visul american? Că visul e altfel decît realitatea, asta trebuia să aflu pe pielea mea. Şi apoi Statele Unite sînt o ţară bună. Merită să trăieşti în ea... dacă îţi place. Din păcate, pe mine mă plictiseşte de moarte. Mi-e urît şi mi-e dor de Timişoara. Dacă ăsta e patriotism, înseamnă că sînt patriot.<br /> De scris sper să mai scriu şi în continuare. Plecarea în America nu înseamnă renunţarea la scris. Vreau s-o văd ca pe o întrerupere, nu foarte semnificativă. Poate că în ultima vreme m-am mai risipit şi în alte direcţii (articole de ziar, critică literară, teoretizări), dar mă simt în primul rînd scriitor. Prozator. Că o să reuşesc sau nu să o dovedesc, asta e altă problemă. Repet, America e doar o etapă, cum au fost – dacă mi-e permisă comparaţia – cele şaisprezece luni de armată pe vremea comunismului.<br /><br />2) Despre America ai vorbit de multe ori. Fiind eu însumi acum în această parte a lumii, nu pot să nu-ţi pun câteva întrebări pe marginea unor fapte care mie mi-au dat de gândit. De pildă, multă lume care ia contact cu America susţine că, în ultima instanţă, americanii sunt la fel de birocratici şi plini de inerţie precum Rusia sau, dacă vrei, fosta URSS. Eşti de acord că America este o imensă maşinărie birocratică?<br /><br /> Da, cu siguranţă. Americanii şi-au dezvoltat un sistem birocratic care aminteşte de cel din Imperiul Austro-Ungar al secolului trecut. Dar poate că asta e soarta oricărei ţări imense – nu poate fi guvernată decît apelînd la birocraţie. Partea bună a lucrurilor este că sistemul lor birocratic, deşi adesea extrem de lent (au trecut nouă luni de cînd eu şi Alina aşteptăm green card-ul, deşi ni s-a spus că va dura maxim trei luni), este pe de altă parte foarte bine pus la punct. Morile birocraţilor americani macină încet, dar sigur. Dacă fac comparaţie cu birocraţia fără sens din România, unde nu mai ştie nimeni ce acte îţi trebuie, cine e responsabil cu ce, unde trebuie să mergi, îmi dau seama de avantajele sistemului birocratic american. Mă tem că, într-un fel, ne-am obişnuit să vedem Statele Unite ca pe un fel de stat-utopie, în care totul trebuie să meargă şnur, cînd de fapt merge doar bine. Aici m-am obişnuit să văd birocraţia asta ca pe un rău necesar, fiindcă măcar ştiu că, oricît de întortocheate ar fi căile pe care trebuie să le urmezi, ele există, le poţi găsi şi măcar sînt sigure. Mi se pare suficient.<br /><br />3) Crezi că forţa economică şi politică (pentru că eu nu cred că pot fi separate aceste 2 aspecte) se bazează şi pe "tertipuri"? De pildă, eliminarea avionului Concorde din jocul aviatic mondial, s-a bazat într-adevăr pe neajunsurile acestui tip de aparat, sau pe teama americană că traversarea Oceanului nu în 8-10 ore, ci doar în 3-4 ar falimenta companiile lor aviatice?<br /><br /> Mărturisesc (nu îndeajuns de ruşinat) că nu pot să spun mare lucru despre subiect. Cu alte cuvinte, habar n-aveam de povestea cu Concorde. Oricum, companiile lor aeriene au acum destule probleme după atacul de pe 11 septembrie. Altfel, ştiu măcar atît: că în lumea afacerilor concurenţa e strînsă, lupta acerbă, iar regulile... un titlu de carte de management de aici sună exact aşa “Regula e că nu există nici un fel de reguli”. Chiar dacă ar fi exact cum spui, sînt prea socotit ca să-i condamn pe oamenii de afaceri americani pentru ceea ce ar face şi cei congolezi, dacă ar avea puterea financiară şi mediatică a celor dintîi.<br /><br />4. În ce măsură crezi că atacurile teroriste au zdruncinat viaţa americană? Ai văzut acea, să-i zicem reclamă, pentru că este difuzată odată cu publicitatea TV obişnuită, în care diferiţi oameni luptă împotriva terorismului pur şi simplu continuându-şi în mod normal viaţa? Nu este, după părerea mea, un spot publicitar nici gratuit şi nici stupid, pentru că subliniază cu forţă şi eleganţă o idee fundamentală: dacă terorismul este îndreptat împotriva libertăţii, atunci cea mai bună cale de contraatac este libertatea. Se poate vorbi aşadar de un efect ciudat, de întărire a solidarităţii şi, de ce nu, a patriotismului american, după evenimentele din 11 septembrie 2001?<br /><br /> Da, patriotismul americanilor a fost stîrnit, întărit şi – cum era de aşteptat – chiar exacerbat după evenimentele din 11 septembrie 2001. Am avut “şansa” să fiu aici şi să văd cum li se modifică atitudinea. Odată şi-odată o să pun la punct un eseu pe tema asta (poate ar avea loc chiar în Pro-scris, că pe hîrtie o să intre el undeva). Americanii sînt obsedaţi de ideea de libertate a individului şi ăsta e unul din punctele forte ale civilizaţiei lor. Dar efectul nu mi se pare ciudat, ci normal. În paranteză fie spus, am remarcat lipsa de solidaritate şi uşurinţa cu care se desţărează românii, lucru care dovedeşte – mă tem – că ne simţim uniţi ca popor doar la nivel retoric-patriotard. Şi mai e un lucru la care americanii sînt foarte buni: la propagandă. Vorbesc acum de propagandă serioasă, făcută cu profesionalism, cea care poate schimba idei şi influenţa atitudini. Viaţa americanului obişnuit se desfăşoară aproape la fel ca înainte, cu mici modificări, gen întărirea securităţii la aeroport. Ca să fiu şi eu retoric, nu mai au Twin Towers, dar au Statuia Libertăţii. Iar timpul şterge astfel de răni, mai ales cînd nu sînt percepute direct de individ. La urma urmei, chiar dacă sună cinic, mai bine de 99% din populaţia Statelor Unite care s-a revoltat civic şi patriotic după atacul terorist din 11 septembrie nu avea pe nimeni care să le fi murit acolo, aşa că uitarea a venit mai uşor şi mai repede.<br /><br />5) Să lăsăm America şi să ne reîntoarcem la pasiunea noastră comună. Ce te-a atras în "jocul" science fiction - vorbesc din punctul de vedere al unui absolvent de Litere?<br /><br /> Mai întîi, poate ar trebui să mai spun – a cîta oară? – că nu judec SF-ul şi restul literaturii cu instrumente diferite. Literatura e literatură. Bună sau proastă. Însă recunosc că science fiction-ul m-a atras şi mă atrage în continuare. Poate fiindcă e legat de primele mele lecturi, cele ale copilăriei, şi-mi aminteşte indirect de o epocă aurită. Cu certitudine fiindcă oferă un spaţiu uriaş de manifestare imaginaţiei scriitorului şi o libertate de mişcare în mediul ficţiunii cum greu mai găseşti. Mai clar: atunci cînd scrii – să zicem – un roman realist, eşti dependent de spaţiul concret în care îţi plasezi textul şi de epoca aleasă. Cum să scrii despre Anglia victoriană fără să cunoşti obiceiurile, îmbrăcămintea, mîncărurile, mijloacele de transport ale vremii? Cum să scrii despre Paris fără să cunoşti Parisul? Umberto Eco povestea despre scrisoarea unui cititor al Pendulului lui Foucault, cititor care –în linii mari – îi atrăgea atenţia că a scris despre o anumită noapte în care personajul mergea pe o stradă din Paris (parcă) şi admira cerul înstelat. Numai că în Paris, în noaptea respectivă (pe care Eco o precizează calendaristic în carte), plouase cu găleata. De unde cer înstelat? Aşadar, prozatorul greşise. De fapt nu greşise, iar în istorisirea lui Eco era vorba despre e o exagerare, un extremism al detaliului. E demnă de reţinut totuşi, ca avertisment pentru scriitor. Ei bine, SF-ul te lasă să te mişti mai liber, să imaginezi şi să creezi oraşe, lumi, personaje, toalete elegante şi stranii, orice. Mai e ceva, foarte important: cînd faci toate astea, te simţi mai puţin un cronicar (chiar al istoriei imaginate) şi mai mult un creator de lume. E o senzaţie plăcută.<br /><br />6) Mă simt tentat să-ţi pun o întrebare al cărui răspuns m-a frământat de multe ori în ultima perioadă: ce înseamnă, la urma urmei, a fi critic literar? Conferă diploma de absolvire a unui facultăţi automat calitatea de critic? Prin ce se deosebeşte un critic absolvent al Filologiei de un altul, fără aceasta calitate?<br /><br /> Grea întrebare şi foarte susceptibilă la răspunsuri-clişeu. Aşadar, o să cad şi eu în păcatul clişeelor. Criticul literar e un cititor specializat, care a citit mai mult despre cum se scrie şi cum se judecă o operă literară, iar apoi încearcă să combine informaţia teoretică şi judecata personală, de cititor (totuşi). Calitatea de absolvent de facultate (eventual umanistă) nu are neapărat legătură cu talentul critic şi interpretativ. Facultatea oferă doar direcţii de instruire în domeniu. Talentul, intuiţia şi plăcerea lecturii sînt însă necesare oricărui critic, cu sau fără patalama universitară. Cred totuşi că un absolvent de Litere are un atu faţă de ceilalţi critici literari. Nu vreau să o iau razna prin explicaţii alambicate; cred că e avantajul pe care îl are un mecanic auto faţă de cetăţeanul care îşi repară maşina la garaj din plăcere sau spirit practic. E un avantaj relativ, dar el există. Ce-i drept, un critic înzestrat nu are nevoie neapărat de Facultatea de Litere (de un mediu literar însă da), iar dintre absolvenţii de Litere rareori ies critici sau scriitori. De cele mai multe ori nici profesori ca lumea nu ies... şi ştiu despre ce vorbesc.<br /><br />7) O să te inoportunez acum cu o altă întrebare, la care mă simt dator să-ţi fac câteva precizări. Se spune că cel care priveşte de departe, are adesea o percepţie mai bună decât cel direct implicat. Spune-mi te rog, există o anume "închistare" a science fiction-ului românesc, o incapacitate sistematică de a-şi depăşi condiţia amatoricească? Mai mult, crezi ca există "grupări de interese" (şi ţin să subliniez ghilimelele de rigoare) în science fiction-ul românesc? Şi dacă da, pe ce-şi bazează acestea existenţa?<br /><br /> Închistarea SF-ului românesc... Sigur că există, aşa cum există o (şi mai mare) închistare a literaturii române în general. Cel puţin în ultimul deceniu. Lucrurile astea se pot însă rezolva, dacă există o dorinţă de deschidere din partea ambelor tabere (presupunînd că SF-ul şi mainstream-ul sînt două tabere diferite). Deocamdată însă, cum am zis, cred că întreaga viaţă literară de la noi trebuie modificată zdravăn. Altfel, riscăm să ne moară “monştrii sacri” înainte de a pune ceva prospătură în locul lor. Şi, slavă Domnului, este de unde... De fapt, procesul a şi început. Eu zic să mai avem ceva răbdare. Deocamdată situaţia e cam tristă, dar nu doar pentru SF-işti. Cu toată poziţia superioară în care se plasează scriitorii şi criticii din ceea ce noi numim (cam neclar) mainstream, prima şansă de a ajunge la cititori într-o lume în care singurii scriitorii vag cunoscuţi, după nume, sînt cei din manual, o au exact autorii de SF. Pe o piaţă literară normală, SF-ul s-ar vinde şi s-ar citi.<br /> Nu cred însă că putem vorbi de o constanţă a amatorismului în science fiction-ul de la noi. În primul rînd, pentru că în România nu prea există nicăieri scriitori profesionişti, ci – eventual – scriitori cu sinecure. Recunosc că eu înţeleg prin “profesionist” un scriitor care are ca principal mijloc de subzistenţă veniturile din scris, ceea ce nu prea seamănă cu ce ştiu eu din ţară. Ba, mă înşel: scriitor profesionist este, la noi, Pavel Coruţ. Dacă la aşa ceva se referă profesionismul... Pe de altă parte, termenul de “amator” are ceva găunos în el. Cine are vocaţie de scriitor nu e amator, ci scriitor. Dacă nu o are, dar scrie în neştire, e grafoman. Terminologia asta cu “amatori” şi “profesionişti” sună prea mult a Cîntarea României – eu zic să nu ne mai lăsăm păcăliţi de separarea asta între scriitorii cu legitimaţie şi cei fără.<br /><br />8) Crezi că, per total în aceasta lume contradictorie, science fiction-ul reprezintă un drum artistic viabil? Crezi că marile creaţii ale genului, fie carte, fie film, au - sau au avut - un cuvânt de spus în lumea pe care o trăim? Apropo, ce carte, ce film le consideri a fi de căpătâi?<br /><br /> E greu să găsesc ceva original de spus aici, mai ales că e vorba de un răspuns simplu, “Da” sau “Nu”. Da, sigur, orice operă de artă (indiferent de valoare) poate influenţa într-un fel sau altul, poate crea atitudini, reacţii, nostalgii, bucurie. Printre ele, şi filmul sau literatura SF. Să amintesc de “E.T.”, de “Războiul stelelor” sau de “Star Trek” (care, valoroase sau nu – nu despre asta vorbim –, au influenţat generaţii).<br /> Din filmele sau cărţile de căpătîi ale SF-ului aş putea face şi eu o listă nesfîrşită, cum cred că are în minte fiecare pasionat al genului. Prefer să nu le înşir şi după aceea să-mi pară rău că am uitat vreun autor sau vreun film. Oricum, preferinţele mele se îndreaptă în general spre science fiction-ul european, unde scriitorii şi regizorii par să aibă mai multă grijă pentru actul artistic. Despre diferenţa între literatura SF europeană şi SF-ul propriu-zis, care e – zic eu – de sorginte americană, sper să scriu vreodată mai mult şi mai clar vreodată. Ca să mă contrazic puţin, o să amintesc totuşi că mă fascinează povestirile lui Cordwainer Smith şi îmi plac Ray Bradbury şi Philip K. Dick, dar nu i-aş putea lăsa deoparte pe H.G. Wells, Karel Capek, pe fraţii Strugaţki sau pe Stanislaw Lem. Îmi place fantastic de mult Kurt Vonnegut jr., dar şi Jonathan Swift. Apoi “Povestea fără sfîrşit” şi “Momo” ale lui Michael Ende, “Ultima licornă” a lui Peter Beagle... dar mă opresc aici, altfel risc să nu mă mai opresc.<br /><br />9) Crezi că impactul audio-vizual are o rezonanţă negativă, inclusiv asupra science fiction-ului? Crezi că internetul (şi chiar cinematografia) au o influenţă nefastă asupra cărţii? Cum vezi viitorul apropiat prin această prismă?<br /><br /> Iar mi-e greu să răspund prea categoric. De data asta, aş opta pentru ceva gen “şi da, şi nu”. Dacă e să ne gîndim că destui oameni care înainte citeau petrec acum mai mult timp la calculator decît cu o carte în mînă, aş înclina să spun că da, Internetul are o influenţă nu prea bună. Pe de altă parte, chiar interviul de faţă o să apară, cred, într-o revistă electronică. Revistele de SF pe hîrtie au sucombat în România, dar există în continuare şi fac treabă bună exact în spaţiul virtual care ne-a furat din timpul de citit. Aşa că...<br /><br />10) Te rog, în încheiere, să-ţi adresezi singur o întrebare şi să răspunzi la ea. Îţi mulţumesc foarte mult.<br /><br /> Habar nu am ce m-aş putea întreba. Poate dacă am vreun plan scriitoricesc de viitor, ca să spun că n-am nici unul, dar că visez la puţin timp liber, în care să mai scriu. Sau ce îmi doresc cel mai mult la ora asta, trăind faimosul American dream, ca să pot zice “un apartament în Timişoara”. Ori, o întrebare destul de serioasă, poate prea serioasă: “Aş putea trăi fără să scriu?” Aş putea, cu siguranţă că da, dar mi s-ar lua o bucată bună din bucuria vieţii. Mulţumesc pentru ocazia de a vorbi despre mine – e şi asta o bucurie a vieţii.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />ISTORIA CONTRAFACTUALĂ ÎN FLOARE<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />ESEURI ŞI ANTOLOGII<br /><br /> Dar existenţa precursorilor este percepută şi revendicată, cum se ştie, numai retroactiv, numai în momentul când „mişcarea” care şi-i revendică este deja în plină afirmare. Pentru a simţi nevoia de predecesori şi pentru a-i „descoperi” în consecinţă, o „mişcare” trebuie mai întâi să existe, să ia fiinţă şi să subziste prin forţe proprii. Acest moment a venit, atât pentru „istoria contrafactuală” din istoriografie şi politologie, cât şi pentru „istoria alternativă” din science-fiction abia după cel de-al doilea război mondial: concomitentă, prezumabil, nu întâmplătoare. „Primul articol publicat unde se propune o ipoteză contrafactuală explicită drept bază pentru o analiză istorică” (13) datează din 1955 şi este semnat de istoricul american John R. Meyer, care, împreună cu Alfred H. Conrad a pus bazele aşa-numitei „noi istorii economice” (14) de orientare contrafactuală în analiză şi argumentaţie. Peste numai un deceniu (un deceniu şi jumătate), saturaţia începea a se face simţită şi situaţia era coaptă pentru reacţii de sens contrar: deja în 1965 se înregistrează atacuri anti-contrafactuale, mai întâi în pagini de revistă (Fritz Redlich) (15), pentru ca în 1970 aceste atacuri şi respingeri să ia proporţiile unei întregi cărţi, Historians' Fallacies : Toward & Logic of Historical Thought, unde autorul, David Hackett Fischer, respinge de plano istoria contrafactuală, ca fundamental eronată. Ceea ce n-a împiedicat, chiar în acelaşi an (1970), apariţia a încă unei cărţi de doctrină şi metodologie contrafactuală: The New Economic History ; Recent Papers on Methodology, o culegere de studii şi eseuri apărută sub redacţia lui Ralph L. Andreano. Spun încă, pentru că doctrina contrafactuală nu duce lipsă de pledoarii pro domo; încă în interbelic, John Buchan semna cărţi precum The Causal and the Casual in History (1929) sau Men and Deeds (1935), J. C. Squire publica o culegere de aplicaţii contrafactuale (If It Had Hiappened Otherwdse, 1931), deja amintită şi la care vom mai reveni, F. J. C. Hearnshaw scria de unul singur o culegere similară (The 'Ifs' of History, 1929), iar un istoric şi filosof al istoriei de talia lui Arnold 3. Toynbee (1889-1975) avansa şi el ipoteze contrafactuale, în A Study of History (vol. II, 1935).<br /> După război, însă, titlurile de istorie şi de doctrină contrafactuală pur şi simplu abundă. (Îmi dau seama că, în acest moment, pot fi surprins braconând undeva hăt-departe de literatură, dar, dacă risc această fadă paradă de erudiţie, şi încă într-un domeniu pentru care nu am acreditare, pe nişte domenii unde n-am „permis de vânătoare”, - e numai pentru că nu-mi iese din cap fanatismul anti-contrafactual al istoricilor români, anatema pe care în mod reflex o aruncă asupra oricare ipoteze de acest fel, astfel încât, mă gândesc, poate nu strică să le fie contrapusă falanga unor nume de istorici străini cel puţin la fel de redutabili şi de „profesionişti” care, în ce-i priveşte, şi-n ce priveşte istoria acelor părţi de lume, nu-şi scuipă-n sân şi nu se sperie aşa uşor de Satana, când acesta vine de întreabă, inocent şi inofensiv cum i-e felul: „What if... ?”, „Ce-ar fi fost dacă... ?”).<br /> Cea mai accesibilă expunere a doctrinei contrafactuale pentru neiniţiaţi o oferă, în 1969, J. D. Gould („Hypothetical History”, în Economic History Review, nr. 22, 1969) (16) şi din acelaşi an datează pledoaria lui Wayne Dumas pentru predarea în şcoli a istoriei contrafactuale (17), consideraţiile lui George G. S. Murphy „On Counterfactual Propositions” (18) sau reeditarea cărţii lui John Buchan, Oameni şi fapte (Men and Deeds, 1935, ed. II 1969), precedaţi, în 1964-'65 de Robert W. Fogel (19), în 1967-'68 de Alexander Gerschenkron (20), în 1968 de George Green (21); şi urmaţi, în 1970 de amintita culegere a lui Ralph L. Andreano (22), în 1972 de Barbara Tuchman (autoare tradusă şi la noi cu câteva cărţi de istorie propriu-zisă, admirabile) care specula contrafactual asupra unei ipotetice vizite a lui Mao Tse-Dun la Washington (23); apoi, în 1973, de David K. Lewis cu un volum de Counterfactuals în care justifică existenţa unor „lumi posibile” (24); tot în 1973, de Gary E. Gygax şi Terry Stafford care, în urma unei contrafactuale victorii-fulger a nemţilor la Stalingrad, descriu Victorious German Arms ; An Alternate Military History of World War II (1973); în 1974, de Allen C. Kelley şi Geffrey G. Williamson, care se exersează în istoria contrafactuală a Japoniei (25); în 1975, de Peter D. McClelland care aduce noi contribuţii teoretice la doctrina contrafactuală (26); logică a contrafactualului examinată şi de T. A. Climo şi P. G. A. Howells, în 1976 (27), sau de C. H. Lee, în 1977 (28); în 1977-'78, Lee B. Cooper (29) recomandă profesorilor de istorie nu numai istoria contrafactuală, dar şi „istoria alternativă” din science-fiction pentru înaltele-i valenţe formativ-educative (aţi văzut? vă speriarăţi degeaba: ce mai „manuale alternative” ar ieşi de-aci! să-ţi baţi copiii, să dai cu căciula-n câini!); dezbateri de doctrină contrafactuală şi la Jon Elster, în 1978 (30), şi la Jarle Simensen, tot în 1978 (31); la Susan Previant Lee şi Peter Passell, în 1979; aplicaţii contrafactuale la Hugh Neuberger şi Houston M. Stokes, tot în 1979; şi - ca să încheiem cu un nume mai cunoscut - istoricul britanic Hugh R. Trevor-Roper (n. 1914), în prelegerea sa de adio la Universitatea din Oxford, la 20 mai 1980, îşi îndemna colegii şi confraţii întru istorie să fie atenţi nu numai la ceea ce s-a întâmplat, dar şi la ce s-ar fi putut, la fel de bine, întâmpla. (32)<br /> Cu adevărat interesantă, în conexiunea pe care-o urmărim aici cu literatura SF, devine istoria contrafactuală nu sub raport doctrinar şi metodologic, ci în nenumăratele-i aplicaţii practice, în speculaţiile pe cazuri date, concrete, „punctuale”, în studii şi, mai ales, eseuri care se apropie tot mai mult de speculaţiile ficţionale ce apar tot atunci. „Eseurile” de istorie contrafactuală aplicată apar fie izolat, în reviste, fie reunite în culegeri puse sub un titlu comun, ceea ce le sporeşte forţa, dacă nu de convingere, cel puţin de atracţie. Vegetaţia e prea luxuriantă pentru a încerca, aici, mai mult decât o sumară „spicuire”, un „florilegiu” de titluri incitante prin însuşi pitorescul lor intrinsec.<br /> Formula este inaugurată de F. J. C. Hearnshaw care, de unul singur, scrie în 1929 un număr de 19 scurte eseuri contrafactuale pe care le reuneşte în volum sub titlul The 'Ifs' of History (33): ce-ar fi fost da că Alexandru Macedon n-ar fi murit aşa de tânăr? dacă generalul roman Publius Quintilius Varus n-ar fi fost înfrânt, împreună cu cele trei legiuni ale sale, în Pădurea Teutoburgică? dacă arabii ar fi cucerit Constantinopolul în anul 718? dacă William (Wilhelm) Cuceritorul n-ar fi ieşit biruitor la Hastings, în 1066? dacă regele John al Angliei n-ar fi fost aşa de detestabil? dacă Genghis Han n-ar fi existat? dacă Ioana d'Arc ar fi rămas la ea acasă, la Domrémy? dacă Cristofor Columb n-ar fi descoperit America? dacă regele Henry VIII al Angliei n-ar fi întâlnit-o niciodată pe Anne Boleyn? dacă Henri IV al Franţei n-ar fi fost asasinat? dacă Charles I al Angliei n-ar fi fost decapitat? dacă Spania n-ar fi pierdut Gibraltarul, în 1704? dacă Regina Anna a Angliei, ultima din dinastia Stuart, n-ar fi murit în 1714? dacă Pretendentul la coroana britanică („James III”) n-ar fi fost izgonit înapoi în Franţa (5 febr. 1716)? dacă Robert Clive n-ar fi învins la Arcot (1751) şi India ar fi rămas sub dominaţie franceză? dacă Nelson l-ar fi capturat pe Napoleon în 1798? dacă Napoleon nu s-ar fi aventurat în Rusia? dacă n-ar fi existat telegraf electric în anii 1850? dacă telegrama de la Ems (13 iulie 1870) n-ar fi fost expediată şi războiul franco-german n-ar fi izbucnit?<br /> O mai mare audienţă pare să fi avut, doi ani mai târziu, culegerea coordonată de J. C. Squire sub titlul If It Had Happened Otherwlse : Lapses into Imaginary History (1931), audienţă prelungită până după război, din moment ce cartea s-a reeditat în 1964, sub titlul If, or History Rewritten, (34) cum am mai spus. Pe lângă eseul, deja amintit, al lui André Maurois, culegerea mai cuprinde încă 13 asemenea exerciţii de biliard contrafactual, prefaţate şi pledate de John Wheeler-Bennett, prin consideraţii asupra istoriei alternative; coordonatorul, J. C. Squire, contribuie personal cu o speculaţie de istorie literară, discreditând cunoscuta ipoteză după care adevăratul autor al operelor lui Shakespeare ar fi contemporanul său, aproape la fel de ilustru, Francis Bacon („If It Had Been Discovered in 1930 that Bacon Really Did Write Shakespeare”); celelalte titluri, însă, se referă, toate, la historia magna, în variante contrafactuale, bineînţeles: „If Drouet's Cart Had struck”, unde Hilaire Belloc „vede” Europa secolului XX împărţită între două imperii ostile, cel britanic şi cel habsburgic, ca urmare a înăbuşirii Revoluţiei Franceze de către Ludovic al XVI-lea ; „If Don John of Austria Had Married Mary Queen of Scots”, ipoteză din care G. K. Chesterton (1874-1935) derivă un distrugător război al Imperiului Britanic contra turcilor; „If Napoleon Had Escaped to America”, ar fi întemeiat un imperiu în America Latină, dar şi-ar fi găsit sfârşitul în India, asemeni lui Alexandru Macedon - crede H. A. L. Fisher ; „If the Moors in Spain Had Won... ”, dacă maurii din Spania ar fi învins în 1491, la Lanjaron, armatele reunite ale Isabellei de Castilia şi-ale lui Ferdinand de Aragon, civilizaţia islamică ar mai înflori şi azi în Granada - susţine Philip Guedalla ; „If the Emperor Frederik III Had Not Had Cancer” şi n-ar fi murit din această cauză în 1888, în 1914 Germania ar fi fost republică şi primul război mondial n-ar mai fi început - presupune Emil Ludwtig ; „If Byron Had Become King of Greece” în loc să moară tânăr şi eroic la Missolonghi, în 1824, istoria l-ar ţine minte ca pe o emblemă a senilitaţii decrepite - răsuflă uşurat Harold Nicolson ; „If Napoleon Had Won the Battle of Waterloo” - încă un răspuns la o infatigabilă întrebare, dat de un venerabil istoric britanic, G. M. Trevelyan (1876-1962), a cărui „clasică” Istorie ilustrată a Angliei („Illustrated History of England”, 1926) a fost tradusă şi la noi, în 1975; „If the Dutch Had Kept Nieuw Amsterdam” şi acesta n-ar fi devenit niciodată New York, prohibiţia n-ar fi fost aşa apăsătoare ca în metropola anilor '20 - pledează pro domo istoricul american de origine olandeză Hendrik Willem van Loon (1882-1944), cunoscut pe vremuri în România prin traducerea unei captivante Istorii a omenirii (The Story of Mankind, 1921) ; „If Booth Had Missed Lincoln”, dacă actorul John Wilkes Booth, fanaticul „sudist” care l-a împuşcat pe preşedintele Abraham Lincoln, la Teatrul Ford din Washington (14 apr. 1865), şi-ar fi greşit ţinta - încă o întrebare recurentă, căreia îi răspunde, de această dată, Milton Waldmann ; în fine, Charles Petrie imaginează consecinţele unei restauraţii a dinastiei Stuart, în 1745, sub Charles Edward, „The Young Pretender” („If: A Jacobite Fantasy”), iar Ronald Knox pe cele ale grevei generale britanice din 1926 („If the General Strike Had Succeeded”).<br /> Se poate observa prezenţa unor semnături de notorietate în epocă (G. K. Chesterton, André Maurois, Emil Ludwig, G. M. Trevelyan, Hendrik van Loon), dar picătura cea mai picantă am păstrat-o pentru la urmă. În general, avem surpriza de-a întâlni, printre cei care, într-un moment sau altul, au practicat acest sport mental al speculaţiei contrafactuale, nume ilustre, dar nici unul de talia lui Winston S. Churchill (1874-1965), la care propun să ne oprim un moment, fie şi numai pentru pitorescul posturii în care-l regăsim: în culegerea amintită (J. C. Squire, editor, op. cit. , 1931, 1964), încă de pe atunci celebrul om de stat semnează eseul Dacă [generalul sudist] Lee ar fi învins în bătălia de la Gettysburg („If Lee Had Won the Battle of G'ettysburg”) ; războiul de secesiune („the Civil War”, 1861-1865) revine în nenumărate variante contrafactuale mai ales sub pana unor autori americani, cum e şi firesc, dar iată şi un britanic (şi ce mai britanic!) interesat de chestiune: Winston Churchill crede că o victorie a Sudului asupra Nordului ar fi împiedicat uniunea americană şi solidaritatea anglofonă transatlantică ceea ce ar fi dus la o altă înfăţişare a lumii după primul război mondial. De exemplu, la o lume precum cea imaginată de scriitorul, tot britanic, Len Deighton, în romanul SS - GB (1978, v. supra), unde Churchil este executat (împuşcat) în 1941, imediat după ocuparea Angliei de către nazişti. Şi dacă tot am trecut de la primul război mondial la al doilea, nu atât un nou „Hitler învingător”, la care prelungirea până în prezent a ipotezei lui Churchill ne întoarce, ne vine irepresibil în minte, ci o „bubă” ceva mai mică, dar care pe noi ne doare la fel de tare: ar fi şi greu să ne abţinem, având mingea gata ridicată la fileu de la rituala întrebare contrafactuală: „What if... ” : Ce-ar fi fost dacă acelaşi Churchill n-ar fi găsit pe masă, la Yalta, un anumit petec (şerveţel?) de hârtie?<br /> Trec peste alte asemenea culegeri de eseuri contrafactuale, cum ar fi cea realizată în 1977 de Morton Borden şi Otis L. Graham Jr. , Speculations on American History (35), sau peste „jocurile de război” (wargames) iniţiate de revista Strategy and Tactics sub genericul Simulations (1973-1979) (36), pentru a menţiona soluţia originală prin care ipoteza contrafactuală este asumată subiectiv, interactiv de comentator, care se pune personal „în pielea” personajului istoric comentat: „Dac'aş fi fost eu... ”, If I Had Been... ; Ten Historical Fantasies (1979), volum coordonat de Daniel Snowman. (37) După câteva consideraţii introductive asupra naturii şi filosofiei „istoriei alternative”, numitul „Editor” trece cuvântul „contributorilor”, ca să spună fiecare „ce-ar fi făcut dacă ar fi fost el... ": „If I Had Been the Earl of Shel-burne in 1762-1765: How I Would Have Steered British Policy in Such a Way as to Have Prevented the American Colonies from Wanting to Rebel a Decade Later” (Roger Thompson); „If I Had Been Benjamin Franklin in the Early 1770s: How I Would Have Prevented American Discontent from Becoming Revolution” (Esmond Wright); „If I Had Been Benito Juarez in 1867 How I Would Have Pardoned the Emperor Maximilian - And, Perhaps, Saved Mexico from Decades of Political and Social Turmoil” (Peter Calvert); „If I Had Been Adolphe Thiers in 1870: How I Would Prevented the France-Prussian War” (Maurice Pearton) ; „If I Had Been Wllliam Ewart Gladsto ne in 1880: How; I Would Have Solved the Irish Problem” (Owen Dudley Edwards) ; „If I Had Been Alexander Kerensky in 1917: How I Would Prevented the Bolshevik Revolution” (Harold Shukman) ; „If I Had Been Hideki Tojo in 1941: How I Would Have Avoided Bombing Pearl Harbor” (Louis Allen); „If I Had Been Konrad Adenauer in 1952: How I Would Have Accepted Stalin's Proposal for a United Neutralized Germany” (Roger Morgan) ; „If I Had Been Alexander Dubcek in 1968: How I Would Have Saved the 'Prague Spring' and Prevented the Warsaw Pact Invasion” (Philif Windsor) ; „If I Had Been Salvador Allende in 1972-1973: How I Would Have Stayed in Power in Chile” (Harold Blakemore).<br /> Bineînţeles că toate aceste picante „delicatese” contrafactuale au rămas inaccesibile cititorului român înainte de 1989, dar la fel şi de-atunci încoace. Ceva asemănător putem totuşi găsi, de sămânţă, într-o carte a unui autor ceh (sau slovac?), V. P. Borovička, Atentate care urmau să schimbe lumea (Atentáty, které me(ly zme(nít sve(t, Praha, 1975) publicată în traducere românească (Nicolae Nicoară) de Editura Politică din Bucureşti, în 1978. Sunt, desigur, mai mult simple tangenţe, redus la virtuale implicaţii contrafactuale, mai ales în cazul atentatelor ratate (Napoleon I, Napoleon III, Louis Philippe, regina Victoria a Angliei, împăraţii germani Wilhelm I şi Wilhelm II, Bismarck, Lenin, Hitler, Mussolini, Truman, Adenauer, de Gaulle şi alţii, campionul atentatelor nereuşite fiind regele iordanian Hussein, cu un număr de opt supravieţuiri); dar şi după 1975, anul apariţiei cărţii, au mai fost atentate ratate cu înalt potenţial contrafactual şi care, într-adevăr, „ar fi schimbat lumea”, aşa cum o cunoaştem azi, în caz de funestă „reuşită": Papa Ioan Paul al II-lea scăpând ca prin miracol de glonţul fiorosului asasin turc Ali Agca (Aggeá), preşedintele american Ronald Reagan la un pas de moarte în 1981, preşedintele rus Elţin urcat pe tanc şi expunându-se liber gloanţelor ce puteau veni în orice moment, preşedintele (încă) sovietic Gorbaciov arestat şi sechestrat în vederea unei iminente execuţii, preşedintele gruzin Şevardnadze supravieţuind mai multor atentate (dar nu şi antecesorul său, Gamsahurdia) ş. a. m. d. Atentatele izbutite, mult mai numeroase (consemnate, explicabil, în număr mai mare de istorie şi de memoria colectivă), nu prezintă, în principiu, valenţe contrafactuale, întrucât au produs efecte în istoria „reală"; totuşi, chiar şi în acest caz, rămâne posibilă întrebarea „ce-ar fi fost dacă” atentatul ar fi dat greş, iar respectivul personaj istoric ar mai fi trăit ani sau decenii .<br /> Să facem, însă, un elementar exerciţiu de imaginaţie contrafactuală ad hoc şi să ne întrebăm, de exemplu, „ce-ar fi fost dacă” împăratul Napoleon al III-lea al Franţei ar fi fost ucis de conspiratorii italieni pentru ceea ce ei considerau a fi „trădare” şi abandonare a idealurilor Italiei în ghearele Austriei habsburgice: „ce-ar fi fost dacă?”, oare ce curs ar fi luat evenimentele în Principatele Dunărene, care-şi urmăreau şi ele idealul lor de unire, dacă Napoleon al III-lea, „zeul cel bun” (şi masonic, se zice) al Unirii Principatelor (24 ian. 1859) ar fi fost ucis la 28 apr. 1855 de italianul Pianori, sau la 8 sept. 1855 de italianul Bellamar, sau la 14 ian. 1858 de complotiştii italieni conduşi de Felice Orsini? V. P. Borovička este de părere că eşecul acestui ultim atentat (a mai fost de fapt unul, la 24 dec. 1863, dar acesta pe noi nu ne mai atinge) şi condamnarea la moarte a atentatorilor Orsini Pieri şi Rudio ar fi lucrat, în cele din urmă, prin ricoşeu psihologic în opinia publică franceză, tot în favoarea idealurilor de unificare ale italienilor: n-avea de unde să ştie, autorul ceh, că mult mai directă va fi fost consecuţia contrafactuală în cazul idealurilor de unificare ale „moldovalahilor” din „Principatele Danubiene”... „Hai să dăm mână cu mână!”...<br /> Şi, ca să revenim în cea mai recentă actualitate, s-ar părea că, în Occident, „piaţa mai cere” încă şi astăzi asemenea antologii de speculaţii contrafactuale care, din moment ce mai au succes de librărie, comercial, înseamnă că nici intelectual nu şi-au epuizat de tot resursele de atracţie: ceea ce, cu atât mai mult, s-ar verifica şi la noi, judecând, cel puţin, după tonul admirativ şi jinduitor pe care o revistă de garantat prestigiu intelectual cum este România literară aduce, recent (în nr. 31, 9-15 august 2000), la cunoştinţa selectului şi pretenţiosului său public cititor apariţia unei astfel de cărţi:<br /> "Pasionantul joc dar dacă... , în care se imaginează cursul ulterior al istoriei în cazul în care anumite evenimente determinante s-ar fi petrecut altfel, a prilejuit o serie de eseuri publicate iniţial în revista US Quarterly Journal of Military History. Adunate acum în volumul What if, apărut la Editura Macmillan sub coordonarea lui Robert Cowdey, cele 30 de speculaţii demonstrează în primul rând că, în special în înfruntările militare pe câmpul de luptă, au existat totdeauna, dincolo de strategii şi tactici, o parte de hazard, de accidental şi incontrolabil. De pildă, dacă la 6 iunie 1944 aversele de ploaie nu s-ar fi oprit, debarcarea pe plajele Normandiei ar fi fost imposibilă şi soarta războiului - alta. Când a dat ordinul de declanşare a operaţiunii 'Overlord', Eisenhower s-a bazat pe previziunile meteorologului J. M. Stagg, care nu avea totuşi nici o certitudine că timpul se va îmbunătăţi, în iunie vremea fiind imprevizibilă. De fiecare dată, lucrurile s-ar fi putut petrece diferit: dacă vara n-ar fi fost atât de umedă [şi le-ar fi permis să-şi aducă pe poziţii artileria grea] turcii ar fi cucerit Viena în 1529. Dacă vântoasele n-ar fi dispersat Invincibila Armada [după înfrângerea suferită în august 1588 din partea flotei engleze], toată America ar fi fost azi latină. Dacă Ogodai, al treilea fiu al lui Genghiz Han, nu şi-ar fi dat ultima suflare în 1241, obligând clanurile mongole să se oprească pentru a-şi alege un nou şef [Kuyuk, 1246-1248], Parisul, Roma şi creştinătatea catolică ar fi fost măturate una după alta. Autorii eseurilor îşi imaginează succesiunea evenimentelor istorice în funcţie de aceste alternative, într-o carte pasionantă despre războaie şi ca joc de noroc. "<br /> Cine are urechi de auzit? Cine „simte” pulsul pieţei? Cine se prinde-n „joc"? Alunelu' sau A lu' Nelu ? Numai noi să n-avem contrafactualii noştri? Acum, când toată Europa, as usually, stă cu ochii pe noi...<br /><br /><br />UCRONIA ÎN FLOARE<br /><br /> Formula antologiilor contrafactuale trebuie să fi fost de succes cu câteva decenii în urmă, din moment ce, tot cam pe-atunci, scriitori de science-fiction se mobilizează şi ei în iniţiative similare, dar punând la contribuţie resursele proprii, specifice: nu numai speculaţia intelectuală, rece, oricât de agilă, proprie eseului, ci imaginaţia propriu-zis creatoare, palpitând în „carnea” ficţiunii, a povestirii, a acelor „if stories” atât de gustate în epocă. Bineînţeles că tot realizările personale - unele anterioare, altele ulterioare - sunt cele care contează şi care „au rămas” în istoria genului, fiind extrem de numeroase, şi acestea; dar pentru „sincronismul”, pentru concomitenţa dintre eseu şi povestire, dintre „istoria contrafactuală” şi „istoria alternativă”, nu poate fi decât concludent şi sumarul unor antologii sf precum Lumi eventuale (Worlds of Maybe, 1970) a lui Robert Silverberg, sau Dincolo de Timp (Beyond Time, 1976) alcătuită de Sandra Ley.<br /> În antologia din 1970 a lui Robert Silverberg (38) găsim nume mai puţine, dar mai răsunătoare, cu titluri mai vechi, apărute prin reviste cu decenii înainte şi convocate acum pentru a depune mărturie asupra sincronismului (dacă nu protocronismului) dintre science-fiction şi „istoria contrafactuală"; trec peste America punico-celtică din Delenda est (1955) a lui Poul Anderson, discutată deja cu o altă ocazie, şi semnalez, dintre mai multele „istorii alternative” (Americi descoperite şi colonizate de chinezi, romani, ruşi, vikingi etc. ) schiţate de Murray Leinster în nuvela Razna prin timp („Sidewise in Time”, 1934), doar America aşa cum arată în urma victoriei sudiştilor la Gettysburg (1863), examinată, cum tocmai am văzut, şi de Winston Churchill, cu trei ani mai înainte (1931, v. supra); apoi, în ordine cronologică (atât a evenimentelor ucronizate, cât şi a apariţiei ficţiunilor ucronizante Navigaţi! Navigaţi! („Sail On! Sail On !”, 1952) de Philip José Farmer, unde Cristofor Columb descoperă mult mai comod America navigând la bordul unor caravele echipate cu transmisie radio; Eroare de traducere („Translation Error”, 1959), unde Robert Silverberg, fără să fi ştiut, bineînţeles, de încercarea anterioară a lui Victor Anestin al nostru (Puterea ştiinţei sau Cum a fost „omorât” Războiul European, 1916), strangulează ostilităţile din primul război mondial cu ajutorul unui alien (extraterestru), dar nu dezinteresat şi „umanist” conciliatoriu ca la Anestin, ci tot din agresivitate şi egoism, „cosmice” însă, pentru a frâna cursa tehnologică stimulată de război şi-a stopa astfel ieşirea omului în Spaţiu; în fine, cu Larry Niven, în Toate acele miriade de drumuri („All the Myriad Ways”, 1968), ajungem la un alt război mondial al treilea, dezlănţuit prin „criza rachetelor” sovietice (1962) instalate clandestin de Hruşciov în Cuba, şi la comerţul trans-temporal ce prosperă în lumea de după acest distrugător război.<br /> În schimb, în sumarul antologiei Dincolo de Timp („Beyond Time”, 1976), antologatoarea, Sandra Ley, include numai povestiri inedite, comandate şi scrise anume pentru această ocazie (un „sharecrop” avant la lettre) (39), titluri dintre care vom spicui doar câteva, sumarul fiind mai bogat: Jupiter râde („Jupiter Laughs”) de Edmund Cooper: în celebra acţiune de „ucidere a pruncilor” ordonată de Irod, Iisus Christos nu poate fi salvat, de unde rezultă, peste secole, o Regină Victoria pe post de satrap roman; Aclamaţii pentru şef („Hail to the Chief”) de Lucy Cores: America anului 2000, după muşamalizarea „cazului Watergate” în 1972; Zbor neprogramat („Unscheduled Flight”) de Juanita Coulson: Triunghiul Bermudelor este o poartă fără ieşire pe unde se intră într-o altă Americă, populată de urmaşii vikingilor care-au descoperit-o primii; Eu sunt libertatea („Soy la libertad”) de Robert Coulson: într-o Americă populată de „chicanos” latino-americani, preşedintele Texasului, Lyndon Johnson, este asasinat de terorişti; Răsărit de soare („The Rising of the Sun”) de Gordon Eklund: Arabii cuceresc tot vestul Europei, în secolul al VIII-lea, iar în America secolului al XIX-lea incaşii folosesc energia atomică în ritualurile lor religioase ; Poloneză („Polonaise”) de Alan Dean Foster: Polonia nu a fost niciodată împărţită, Europa arată altfel; Războaiele napoleoniene („The Napoleonic Wars” de Felix C. Gotschalk: în 1958, la New Orleans, dinastia ce descinde din Napoleon a ajuns în ultimul grad de marasm; Şah-mat în şase mutări („Checkmate in Six Moves”) de Olga Ley: Kerenski îi deportează pe Lenin şi pe Troţki - şi gata cu „dictatura proletariatului” ! ; Scrisoare din America („Letter from America”) de Hi. R. Percy: anglofonii nu se simt prea bine într-o Americă francofonă; Cliometrul („The Cliometricon”) de George Zebrowski: aparat pus la dispoziţia istoricilor pentru a explora venirea Judecăţii de Apoi la diverse scadenţe (cuvântul trimite, dar nu derivă direct din „cliometrie”, orientare contrafactuală cunoscută în epocă mai ales sub denumirea de „noua istorie economică” (v. Donald N. McCloskey, 1978) (40); O oră cu Dr. Chang („A Class with Dr. Chang”) de Ward Moore: America a rămas neutră în al doilea război mondial, întrucât Germania nazistă s-a aliat cu China, nu cu Japonia.<br /> Ward Moore (1903-1978) este cunoscut, însă, mai ales ca autor al romanului Bring the Jubilee (1953), una dintre „pietrele de hotar” ale genului, în care dezvoltă aceeaşi ipoteză contrafactuală care am văzut că reţinuse, în 1931, atenţia lui Winston Churchill şi, în 1934, fantezia lui Murray Leinster: victoria „confederaţilor” sudişti în decisiva bătălie de la Gettysburg (1-3 iulie 1863). Mult mai cunoscut decât eseul lui Winston Churchill (şi, oricum, literatură!), mult mai elaborat şi mai complex decât nuvela lui Murray Leinster, romanul lui Ward Moore îşi ia, ironic, titlul dintr-un vechi cântec de pe vremea Războiului Civil american („Marching Through Georgia”) şi câştigă în complexitate printr-o „întorsătură” narativă pe care-am mai văzut-o: auto-anularea simulată a ucroniei, redresarea, în final, a traseului aloistoric la cursul istoric „real”, consemnat de istoriografie şi cunoscut ca atare de toată lumea, „aşa şi nu altfel”. Specializat în istoria Războiului Civil, dar în controversă cu alţi istorici ai epocii, Kodge Backmaker protagonistul romanului (născut în 1921 şi mort în 1877 - sic!) profit de accesul la comanda unei maşini a timpului şi se întoarce în dimineaţa zilei de 1 iulie 1863 la Gettysburg, ca să se edifice „pe viu” asupra adevărului; interceptat de o patrulă confederată, îl ucide pe ofiţerul care-o comanda şi care urma să fie omul-cheie în victoria sudiştilor, anulată astfel iremediabil; neconsolat în regretul după America „sudistă” în care se născuse şi pe care-o condamnase el însuşi la inexistenţă, personajul moare într-o Americă „nordistă”, aşa cum o consemnează istoria şi o ştie toată lumea.<br /> Dar cel care, la un deceniu după Ward Moore, avea să ducă la perfecţiune această soluţie de final şi acest gen de roman este, cum am mai spus, Philip K. Dick (1928-1982), în Omul din Castelul înalt (The Man in tne High Castle, 1962, - trad. rom. Mircea Ştefancu, 1995. ) - poate cel mai bun roman ucronic scris până acum.<br /><br /><br />"FUTURE HISTORY” SAU „POLITIQUE-FICTION"<br /><br /> În perimetrul tematic dat, în această clasă a „istoriilor alternative” sau a romanelor aloistorice, în orice caz în sub-clasa tematică a romanelor în care „Hitler învinge” („Hitler wins” - v. supra) - un singur titlu pare a se apropia de faima şi de anvergura romanului lui Philip K. Dick, la care atâta am zăbovit (nu acum, cu o altă ocazie): romanul lui Norman Spinrad (n. 1940) Visul de fier („The Iron Dream”, 1972 trad. rom. Gabriel Stoian, 1994), unde Adolf Hitler trăieşte într-un „univers paralel” şi într-o „istorie alternativă”, şi acolo, în America acelui univers şi-a acelei istorii, este autor de science-fiction şi câştigă Premiul Hugo în 1954 (an în care, în universul „nostru” şi-n istoria „reală”, râvnitul premiu nu s-a acordat nimănui) cu romanul sf Stăpânul svasticii („Lord of the Swastika”), al cărui text ocupă aproape în întregime spaţiul romanului lui Spinrad. Pentru o ultimă disociere tematică, necesară înainte de-a ne lua rămas bun de la acest capitol al literaturii sf, unul printre altele şi nici măcar cel mai important sau mai definitoriu, dar „cu cârlig” la public, - să spunem, însă, câteva cuvinte şi despre alte trei titluri ale aceluiaşi autor.<br /> Mai întâi, festa pe care istoria „reală” (dezmembrarea Uniunii Sovietice în 1991) i-a jucat-o autorului american (de mulţi ani rezident la Paris), „luând-o înaintea” romanului Primăvara rusească („Russian Spring”, 1991; trad. rom. Constantin Dumitru-Palcus, 1995, 2 vol. , sub titlul Grand Tour Navette); revigorată prin perestroika lui Gorbaciov, Uniunea Sovietică ajunge în scurtă vreme să domine întreaga lume, iar „cosmonauţii sovietici au ajuns deja pe Marte”, în cartea lui Norman Spinrad; în realitate, U. R. S. S. se dezmembra prin implozie, tot în 1991, aproape concomitent cu apariţia cărţii la New York. Ironia istoriei, care nu-l iartă nici pe un autor el însuşi atât de ironic, cum este Norman Spinrad! Celelalte două titluri, despre care am vorbit şi într-un alt context, sunt romanul Eroi neînsemnaţi („Little Heroes”, 1987; trad. rom. Eugen Cristea, 1993, sub titlul Maşinăria rock-and-roll) şi volumul Alte Americi („Other Americas”, 1988, 4 nuvele; trad. rom. Mihail Moroiu, 1995).<br /> Este o mostră de ceea ce altădată, la noi, se numea (şi se recomanda imperativ „de la foruri”) prin sintagma „anticipaţie pe termen scurt”, iar pe alte meridiane, am aflat acum că apare curent sub denumirea oximoronică de „future history": o „istorie alternativă”, ipotetică şi apocrifă, dar plasată nu în trecut, ci în viitor, într-un „viitor apropiat” (am văzut deja disocierea tematică, de natură a antrena majore consecinţe tipologice şi estetice, între „near future” şi „far future”). O inovaţie terminologică franceză (parcă mai mult „frangleză...”) intermitent vehiculată şi la noi, este „politique- fiction (uneori în traducere: „ficţiune politică”). „Ficţiunea politică are în vedere o realitate apropiată, faţă de care se comportă ca un scenariu viitorologic imaginar. Ea încearcă să explice (sau să anticipeze) evenimente politice care au marcat (sau ar putea să marcheze) conştiinţa omenirii şi care prin caracterul lor spectacular se înconjoară cu un aer de mitologie sau legendă.” (41) În continuare, Florin Manolescu citează dintr-o carte a exegeţilor francofoni Igor şi Grişka Bogdanoff (La science-fiction, Paris, 1976) „următoarele trei elemente de definiţie":<br /><br /> "1. Ficţiunea politică îşi alege drept cadru o situaţie socio-politică reală, din care extrapolează câteva elemente, pe termen foarte scurt (doi sau trei ani).<br /> 2. Ficţiunea politic integrează temele anticipaţiei sociologice şi ale universului paralel, dar povestirea rămâne întotdeauna centrată doar pe evoluţia fluxului politic.<br /> 3. În ficţiunea politică identificăm o intenţie moralizatoare, critică sau apologetică. ” (42)<br /><br /> Nu întâlnim, în exegeza anglofonă a genului, vreo sintagmă echivalenţă („politics fiction”, „political fiction”), în schimb aici se disociază între „alternate history” (ucronia), „future history” (altă sub-clasă în perimetrul sf, corespunzând în linii mari definiţiei de mai sus a „ficţiunii politice”) şi „political thrillers” (categorie aflată în afara sf-ului, deşi limitrofă şi uneori conexă).<br /> "Viitorul îndepărtat” al unor „anticipaţii pe termen lung”, al unor imperii sau confederaţii galactice etc. imaginate ad libitum pe ample spaţii tipografice sau suprafeţe textuale, în cicluri romaneşti de la trilogii în sus, cu banalizatele deja sequels şi prequels de care atâta s-a uzat şi s-a abuzat, din raţiuni mai ales comerciale - aşadar acest „far future” al romanelor ciclice poate avea, şi el, o „cronologie internă” ce poate fi reconstituită de cititori sau de exegeţi, o „istorie viitoare” propriu numită astfel, dar nu despre aceasta este vorba aici, la aceasta conexitate cu „istoria alternativă” a trecutului, a trecuturilor, cu ucronia.<br /> Un trecut care se prelungeşte, inerţial, în prezent şi într-un viitor apropiat, previzibil, poate racorda, parţial cel puţin, şi această „near future history” la ucronie, la „istoria alternativă”, conferindu-i un statut similar. Pe prim plan vor trece însă, prin forţa împrejurărilor, mizele care se joacă în acest prezent sau în acest viitor apropiat: sociologice, politologice, ideologice, satiră morală sau politică, militantism de toate felurile, alegorie, parabolă, suspans, senzaţionalism, eventual „scandal” ş. a. m. d. Chiar dacă sintagma „politique-fiction” nu apare şi în variante sau echivalări anglofone („politics fiction”, „political fiction”), ca denumire a unei clase ori sub-clase tematice distincte, aceasta nu înseamnă că n-ar exista o veche şi masivă prezenţă a politicii în science-fiction, ca temă şi ca miză, graţie desigur, şi confluenţei sau joncţiunii cu un alt filon tematic: utopia şi distopia. În fond, şi celebrul roman al lui George Orwell 1984 (1949, este o „anticipaţie pe termen scurt”, o „future history”, dar aluvionând nu dinspre „alternate history”, nu dinspre ucronie, ci dinspre distopie, dinspre Noi („Mî”, 1920) a lui Evgheni Zamiatin, dinspre Vajnica Lume Nouă („Brave New World”, 1932) a lui Aldous Huxley şi dinspre Ferma animalelor („Animal Farm”, 1945) a aceluiaşi Orwell. Din direcţia „anticipaţiei” ucronice, deci în planul unei speculaţii sau extrapolări ce angajează prioritar timpul, nu spaţiul, vine „ficţiunea politică”, „istoria viitoare” sau „istoria viitorului”, aşadar istoria prezumtivă a unui viitor apropiat, iminent, explorat şi exploatat (literar şi comercial) pentru virtualităţile-i încă indecise, dar urmând curând a se decide, generatoare aşadar de „suspense” şi de „thrill": între „political thriller” şi „politique fiction” frontiera e greu de trasat cu precizie, diferenţa fiind de căutat, poate, în câtimea de alterare contrafactuală a „istoriei”, registru ce poate eventual lipsi din prima categorie, nu şi din a doua. Alterare contrafactuală care, prelungită din trecut asupra prezentului, ajunge să „dea şi peste marginile” acestuia, să debordeze asupra viitorului (un viitor „apropiat”, iminent, limitat la o fâşie de timp limitrofă cu prezentul).<br /><br /><br />"POLITICAL THRILLERS"<br /><br /> Din cuprinzătorul articol rezervat pentru „POLITICS” în şi mai cuprinzătoarea Enciclopedie de science-fiction a lui Peter Nicholls, (43) aflăm şi de existenţa unor autori ce nu aparţin propriu-zis domeniului, nu sunt „science-fiction writers”, în schimb s-au specializat (mai profitabil, poate) în acest prosper „subgenre” etichetat - probabil şi în rafturile librăriilor, deci din raţiuni merceologice - drept „political thrillers"; s-ar fi ilustrat în acest subgen, aflăm cu această ocazie, printre alţi bărbaţi politici, şi un fost vice-preşedinţe (cu cântec!) al S. U. A. , Spiro T. Agnew (n. 1918). Demni de comentarii mai „specifice” sunt consideraţi, totuşi, autori specializaţi, precum americanul Richard Condon (n. 1915) care, în Candidatul manciurian („The Manchurian Candidate”, 1959, film 1962), decantează până la paradigmă scenariul asasinării unui preşedinte american ; în Trofee de iarnă („Winter Kills”, 1974), se aplică unui caz concret: asasinarea unui străveziu John Fitzgerald Kennedy este instigată chiar de propriul său tată; guvernul S. U. A. este răsturnat prin violenţă în Şuierul securii („The Whisper of the Axe”, 1976) şi în Împăratul Americii („The Emperor of America”, 1990); Moartea unui politician („Death of a Politician”, 1971 aduce pedeapsa capitală unui ficţional Richard Nixon, pedeapsă aplicată, garantează John Clute (44), „cu o vigoare swiftiană”. Copleşit şi cu alte superlative, Richard Condon pare a fi un autor interesant, dar netradus încă la noi, asemeni unui alt autor american de „political thrillers”, Allen Drury (n. 1918), în cazul acestuia „embargo"-ul fiind mai explicabil, cel puţin până în 1989: tăişul satiric, cum aflăm de la acelaşi omniscient comentator, John Clute (45), este consecvent orientat în sens conservator şi anticomunist, precum în Sceptrul lui Saturn („The Throne of Saturn”, 1971), unde ruşii sabotează prima expediţie americană cu echipaj uman spre Marte; în Vino Ninive. vino Tyr ; Preşedinţia lui Edward M. Dason („Come Nineveh, Come Tyre : The Presidency of Edward M. Dason”, 1973), unde comunismul mondial ia prin surprindere America şi-o prăvale în haos; în Făgăduinţa bucuriei : Preşedinţia lui Orrim Knox („The Promise of Joy : The Presidency of Orrin Knox”, 1975). unde sistemul comunist, sfâşiat de un război între U. R. S. S. şi China, ţine totuşi sub ameninţare o Americă subminată din interior de pacifism şi liberalism; seria, începută în 1959 cu Advise and Consent, roman distins cu Premiul Pulitzer, şi continuată până în anii „80, cu The Hill of Summer ; A Novel of the Soviet Conquest (1981) şi The Roads of Earth (1984), oferă, în versiune anticipat contrafactuală specifică în „future history”, „o istorie completă a viitorului apropiat” („a full-fledged history of the near future”)(John Clute, ibidem)<br /> În schimb, cu regret, nu vom găsi consemnaţi în cuprinzătoarea Enciclopedie a lui (John Clute şi Peter Nicholls (ed. II, 1995) autori americani de „political thrillers” traduşi, la vremea lor, în România precum Drew Pearson (1898-1969), influent comentator şi analist politic, cu Senatorul (The Senator, 1968), carte pe care traducătoarea şi prefaţatoarea ediţiei româneşti (1971), Felicia Antip, o numeşte „roman de anticipaţie social-politică"; sau John Ehrlichman, cu romanul În spatele uşilor închise / Compania („Washington Behind Closed Doors, The Company”, 1976) (trad. rom. Bianca Zamfirescu, 1982), mai cunoscut din ecranizarea (serial TV) difuzată şi de Televiziunea Română, tot înainte de 1989.<br /> Dintre autorii britanici de „political thrillers”, cel mai cunoscut, la noi, pare a fi scoţianul Alistair MacLean (1922-1987), tradus cu mai multe romane „de război” (cel mai faimos fiind Tunurile din Navarone („The Guns of Navarone”, 1957; film 1962:,- trad. rom. ) dar nu şi cu romane „de anticipaţie”, precum Poarta de Aur („The Golden Gate”,. 1976), unde teroriştii iau ostatec un preşedinte american, sau Adio California („Farewell California”, 1977), unde un cutremur ameninţă să scufunde însoritul stat american sub apele Pacificului. (46)<br /> Douglas Hurd (n. 1938), ministru conservator britanic, a scris şi romane de „anticipaţie pe termen scurt”, confirmate între timp de „istoria reală": Un surâs pe faţa tigrului („The Smile on the Face of the Tiger”) anticipează, în 1959, revenirea Hong Kong-ului la China (1997) iar Whisky cu gheaţă („Scotch on the Rocks”, 1971) prefigurează „devoluţia” Scoţiei (actualmente în curs). (47)<br /> În fine, Frederick Forsyth (n. 1938), poate cel mai faimos autor de „political thrillers”, a fost tradus şi la noi cu câteva din renumitele-i „best sellers": Ziua Şacalului („The Day of the Jackal”, 1971; film 1979; trad. rom. Rodica Mihăilă, 1994); Dezinformatorul („The Deceiver”, 1975; trad. rom. Radu Paraschivescu, 1995); Alternativa diavolului („The Devil's Alternative”, 1979; trad. rom. Ondine Christina Dăscăliţa, 1995). (48)<br /> E de la sine înţeles că toate aceste „political thrillers”, circumscrise fiind unui viitor apropiat, iminent, de aici îşi vor deriva atât calităţile cât şi limitele, virtuţile şi servituţile, cum se spune. Având alte mize decât are „adevăratul” science-fiction, mize mai imediate, mai palpabile, pe termen scurt poate „majore”, dar pe termen ceva mai îndelungat inevitabil minore; fiind, poate, „la ordinea zilei”, atractive prin interesul imediat şi contingent pe care-l prezintă la un moment dat, dar repede perisabile odată cu acest interes, chiar sub raportul sub care interesează la acel moment dat, ca să nu mai vorbim sub raport propriu-zis literar, estetic; având un acces mai dificil, sporadic dacă nu inexistent, la sursele de „sense of wonder” şi chiar la „sense of loss”, la „senzaţia de pierdere” - această „future history”, aceste „anticipaţii pe termen scurt” nu pot figura timpul decât în „granulaţie măruntă” şi rămân astfel, inevitabil, departe de „adevăratul” science-fiction, rămân la periferia, tematică şi valorică, a literaturii sf, dar totuşi în hinterlandul acesteia.<br /> Refuzată de „sense of wonder”, „la masa săracului”, anticipaţia pe termen scurt pe teme sociale şi politice - „future history”, sau „politique fiction”, sau „political thriller” - se poate consola, fără regrete, ci poate tocmai dimpotrivă, cu alte bucate, mai abundente şi mai suculente, din care, nu o dată, este chemată să se înfrupte „la masa bogatului": şi nu doar la figurat, dar chiar la propriu, la tiraje şi încasări, la onorarii şi onoruri. Ce autor n-ar fi mai bucuros, de exemplu, mai degrabă decât de recunoaşterea unui rarefiat şi ascetic „sense of wonder”, de o caracterizare precum cea pe care John Clute i-o face lui Richard Condon:<br /> "În toate [romanele acestuia - n. n. ] găsim prezumată o Americă subtil dar distinct alta decât a noastră, [precum la Philip K. Dick, oare? - n. n. ] în toată opera lui Richard Condon, atenţia la întorsăturile acţiunii, de o intensitate dusă până aproape în pragul realismului magic, se îmbină cu privirea fără greş cu care ochiul palpează suprafaţa hipnotică a lucrurilor, doar pentru a ascunde sub o amăgitoare glazură profundul cinism al autorului în privinţa animalului din om. Dar abisul de dedesubt rămâne întotdeauna acolo.” (49)<br /> Nec plus ultra !<br /> Şi totuşi, degeaba! E prea puţin. Prietenii (cunoscătorii, adică) ştiu de ce!...<br /><br /><br />TRIMITERI BIBLIOGRAFICE<br /><br />13) John R. Meyer, „An Input-Output Approach to Evaluating the Influence of Exports on British Industrial Production in the Late Nineteenth Century”, in Explorations in Entrepreneurial History, 8 (1955) pp. 12-34. „This was the first published article to pose an explicit conterfactual hypothesis as a basis for historical analysis. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 362). (înapoi la text)<br />14) „It was actually a collaborative effort by Meyer and Alfred H. Conrad. Along with two other papers [...] it began the development of „the new economic history”, although the term itself was coined later. All three papers are reprinted in Conrad and Meyer, The Economics of Slavery, and Other Studies in Econometric History, Aldine, Chicago, 1964. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , pp. 362-363). (înapoi la text)<br />15) Fritz Redlich, „'New' and Traditional Approaches to Economic History and Their Interdependence”, in Journal of Economic History, 25 (1965), pp. 480-495. „Vigorous attack on the concept of conterfactuals, later somewhat moderated [...]” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 367). (înapoi la text)<br />16) C. J. D. Gould, „Hypothetical History”, in Economic History Reviev 2nd series, 22 (1969), pp. 195-207. „Perhaps the most accesible discussion of conterfactual history for the nonexpert. ” (Hacker & Chamberlain art. cit. , p. 352). (înapoi la text)<br />17) Wayne Dumas, „Speculative Reconstruction of History : A New Perspective on an Old Idea”, în Social Education, 33 (1969), pp. 54-55 „A plea for using alternate history in the classroom. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 347). (înapoi la text)<br />18) George G. S. Murphy, „On Counterfactual Propositions”, in History and Theory, Beiheft 9: Studies in Quantitative History and the Logic of the Social Sciences, 1969, pp. 14-38 (ibidem). (înapoi la text)<br />19) Robert W. Fogel, „Railways and American Economic Growth: Essays in Econgmetric History”, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1964. „Another version, perhaps most accesible to the nonexpert [... ] reprinted in Peter Temin, editor, New Economic History: Selected Reactings, Penguin, Baltimore, 1973.” (Hacker & Chamberlain, art. cit. ,p. 350] Robert W. Fogel, „The New Economic History, Its Findings and Methods”, in Economic History Review, 19 (1966), pp. 642-656. „Includes a discussion and justification of counterfactual history”. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 350). (înapoi la text)<br />20) Alexander Gerschenkron, „The Discipline and I”, in Journal of Economic History, 27 (1967), pp. 443-449. Reprinted in Continuity in History, and Other Essays, Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, 1968. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 352). (înapoi la text)<br />21) George Green, „Comment” [on papers by Lance E. Davis and Fritz Redlich], in Explorations in Entrepreneurial History, 2nd series, 6 (1968), pp. 109-115. Reprinted in Ralph L. Andreano, editor, New Economic History, 1970. „Besides commenting, Green offers some ground rula designed to forestall pure speculation in counterfactual history. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 353). (înapoi la text)<br />22) Ralph L. Andreano, editor, The New Economic History : Recent Papers on Methodology, Wiley, New York, 1970 (ibidem). (înapoi la text)<br />23) Barbara W. Tuchman, „If Mao Had Come to Washington: An Essay in Alternatives”, in Foreign Affairs, 51 (1972), pp. 44-64. Reprinted in Tuchman, Notes from China, Collier, New York, 1972. „What might have resulted if pro-Chiang Ambassador Hlirley had not burked the request by Mao and Chou En-lai to meet with Roosevelt. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 375). (înapoi la text)<br />24) David K. Lewis, Counterfactuals, Harvard University Press, Cambridge, 1973 (ibidem). (înapoi la text)<br />25) Allen C. Kelley and Jeffrey G. Williamson, Lessons from Japanese Development ; An Analytical Economic History, University of Chicago Press, Chicago and London, 1974 (ibidem). (înapoi la text)<br />26) Peter D. McClelland, Causal Explanation and Model Building in Hlstory, Economics, and the New Economic History, Cornell University Press, Ithaca, New York and London, 1975. „The book also has an exter sive bibliography. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 361). (înapoi la text)<br />27) T. A. Climo and P. G. A. Howells, „Possible Worlds in Historical Explanation”, in History and Theory, 15 (1976), pp. 1-20. „A philosophical analysis of the logic of counterfactuals in history. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 344). Cf. B. C. Hurst, „A Comment on the Possible Worlds of Climo and Howells”, in History and Theory, 18 (1979; pp. 52-60 (ibidem). (înapoi la text)<br />28) C. H. Lee, The Quantitative Approach to Economic History, St. Martin's Press, New York, 1977. See especially chap. 4, „Counterfactual Models and Social Savings”. (Hacker & Chamberlain, art. cit. ,p359 (înapoi la text)<br />29) Lee B. Cooper, „Folk History, Alternative History, and Futurt History”, in Teaching History, 2 (1977), pp. 58-62.<br />Lee B. Cooper, „Beyond Flash Gordon and 'Star Wars': Science Fiction and History Instruction”, in Social Education, 42(1978), 392-97?<br />Lee B. Cooper, „Science Fiction: A New Frontier for History Teachers”, paper presented at the annual meeting of the American Historical Association, San Francisco, 27-30 Dec. 1978 (ibidem). (înapoi la text)<br />30) Jon Elster, Logic and Society ; Contradictions and Possible Worlds, Wiley, Chichester, New York, 1978 (ibidem). (înapoi la text)<br />31) Jarle Simensen, „Counterfactual Arguments in Historical Analysis”, in History in Africa, 5 (1978), pp. 169-186. „The implicatiom of counterfactuals for the study of history, as exemplified by the courses African development might have taken without colonialism. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 371). (înapoi la text)<br />32) Hugh R. Trevor-Roper, History and Imagination : A Valedictory Lecture. University of Oxford, 20 May 1980, Clarendon Press, Oxford, 1980 (ibidem). (înapoi la text)<br />33) F. O. K. Hearnshaw, The 'Ifs' of History, George Newnes, London 1929 (ibidem). (înapoi la text)<br />34) J. C. Squire, editor, If It Had Happened Otherwise ; Lapses into Imaginary History, Longmans & Green, London, 1931 (2nd impression 1932). American edition titled If: or, History Rewritten, Viking, New York, 1931; Kennikat, Port Washington, N. Y., 1964. A new edition If It Had Happened Otherwise, Sidgwick & Jackson, London, 1972; St. Martin's Press, New York, 1972 (ibidem). (înapoi la text)<br />35) Morton Borden and Otis L. Graham Jr. , Speculations on American History, Heath, Lexington (Mass. ) and Toronto, 1977 (ibidem). (înapoi la text)<br />36) Simulations Publications. War games published in Strategy and Tactics. 1973-1979. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , pp. 371-372) (înapoi la text)<br />37) Daniel Snowman, editor, If I Had Been...: Ten Historical Fantasies, Rowman & Littlefield, Totowa (New Dersey), 1979; Robson, London, 1979. „An introductory discussion of the nature and philosophy of alternative history, followed by scholarly essays on alternatives. (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 372). (înapoi la text)<br />38) Robert Silverberg, editor, Worlds of Maybe : Seven Stories of Science Fiction, Thomas Nelson, New York, 1970; Dell. New, York, 1974 „Includes an introduction on alternate history, but see also his afterword to 'Trips'. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 371). (înapoi la text)<br />39) Sandra Ley, editor, Beyond Time, Pocket Books, New York, 1976 „An original anthology of short stories on alternate history. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit. , p. 360). (înapoi la text)<br />40) Donald N. McCloskey, „The Achievements of the Cliometric School”, in Journal of Economic History, 38 (1978), pp. 13-2. 8. „Cliometrics is synonymous with new economic history, and this paper offers a good survey of the field. ” (Hacker & Chamberlain, art. cit . , p. 361 ) (înapoi la text)<br />41) Florin Manolescu, Literatura S. F. , Editura Univers, Bucureşti, 1980, p.77 (înapoi la text)<br />42) Igor & Grişka Bogdanoff, La science-fiction, Paris, 1976, pp. 98-99; apud Florin Manolescu, op. cit. , p.77. (înapoi la text)<br />43) Peter Nicholls, „POLITICS”, în Encyclopedia... ed. I, 1979, pp. 467-469; articol la a cărui semnătură, în a II-a ediţie a Enciclopediei (1993), Peter Nicholls şi l-a asociat şi pe Brian Stableford (pp. 945-947) (înapoi la text)<br />44) John Clute, „CONDON, Richard”, în Encyclopedia... ”, ed. II, 1993, p. 257. (înapoi la text)<br />45) John Clute, „DRURY, Allen”, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p.355 (înapoi la text)<br />46) John Clute, „MacLEAN, Alistair”, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, pp. 759-760. Vezi şi Robert A. Lee, Alistair MacLean: The Key is Fear, The Borgo Press, San Bernardino, California, 1976, 60 p. (înapoi la text)<br />47) John Clute, „HURD, Douglas”, în Encyclopedia ... , ed. II, 1993, p.605 (înapoi la text)<br />48) John Clute, „FORSYTH, Frederick”, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p. 439. (înapoi la text)<br />49) John Clute, „CONDON, Richard”, în Encyclopedia... , ed. II, 1993, p. 257. (înapoi la text)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (): FANTASY ŞI SCIENCE FICTION<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Mulţi dintre cititorii de SF (mai ales dintre admiratorii hard SF-ului) nu acceptă ideea că între fantasy şi science fiction ar putea să existe vreo legătură. S-a ajuns chiar la situaţii limită, exemplul cel mai edificator fiind articolul lui Cornel Robu din Almanahul Anticipaţia 1996, în care autorul a interpretat artificial un articol dintr-o enciclopedie, numai ca să poată demonstra că aceste genuri n-au nimic în comun.<br /> Să vedem cum stau, de fapt lucrurile.<br /> Majoritatea autorilor de literatură SF - cu excepţia unui număr redus de autori de texte hard SF - au scris şi fantasy. Vom regăsi, în toată istoria SF-ului, de la A. Merritt la Fritz Leiber, de la A. Norton la Orson Scott Card şi Dan Simmons, mari autori care s-au afirmat şi ca scriitori valoroşi de fantasy. Fără a mai aminti de cei ale căror creaţii se situează la limita celor două genuri (un exemplu l-ar constitui Castelul seniorului Valentine, de Robert Silverberg, pe care o revendică ambele genuri)<br /> De fapt, confuzia este generată, în primul rând, de ambiguitatea termenului fantasy. Definiţiile din dicţionare şi enciclopedii se dovedesc mai contradictorii decât cele referitoare la definirea termenului science fiction. Unii consideră că în fantasy se încadrează toate textele legate de imaginar (inclusiv SF), alţii limitează un pic hotarele genului, incluzând în el numai textele cu caracter fantastic. De exemplu, Borges este considerat autor de fantasy, alături de autorii de proză fantastică anglo-saxonă, gotic german şi fantastic romantic francez. Se face astfel o confuzie regretabilă cu subgenurile specifice fantasy, precum dark fantasy, sword and sorcery, heroic fantasy, etc. De aceea, considerăm necesar să subliniem că, atunci când discutăm despre fantasy în cadrul acestui text, ne referim numai la sensul restrâns al termenului, la un gen literar care tratează evenimente, aventuri, etc, ce se desfăşoară într-o lume în care supranaturalul constituie un element natural (spre deosebire de literatura fantastică, în care supranaturalul erupe violent într-o lume normală). De fapt, cărţile care apar sub eticheta fantasy acceptă această definiţie a genului. În acest context, literatura fantasy reprezintă o variantă pentru adulţi a basmului popular (preluând prea puţine elemente din basmul cult) şi folosind motive şi recuzită (inclusiv personaje secundare - pitici, troli, iele, etc) din basm. Este vorba, deci, de o literatură populară (în sensul pe care l-am definit în alte articole) şi care va avea caracteristicile acestui tip de literatură.<br /> Să vedem, deci, dacă literatura fantasy, în sensul pe care l-am definit, are vreo legătură cu literatura SF.<br /> În primul rând, cele două genuri îşi plasează acţiunea în medii diferite (mai mult sau mai puţin) de lumea pe care o cunoaştem. Ca atare, efortul autorului va fi îndreptat, în primul rând, spre prezentarea caracterului specific al acestei lumi. În această privinţă, găsim o similitudine perfectă cu literatura SF, care şi ea trebuie să familiarizeze cititorul cu mediul socio-istoric-tehnologic în care se desfăşoară acţiunea.<br /> În al doilea rând, cele două genuri, ca descendente aparte ale literaturii populare, crează caractere eroice, nu personaje. Un Conan, o Xena, au trăiri exagerate, monumentale, impresionante, dar schematice. Personajele sunt rareori aprofundate, sunt creionate în tuşe groase, de obicei doar în alb şi negru.<br /> În al treilea rând, literatura fantasy se străduieşte să creeze o logică a fenomenelor, o logică bazată pe alte legi naturale, dar care sunt coerente şi înlănţuite, nu haotice şi absurde. Putem afirma, fără a greşi de loc, că literatura fantasy este un SF în care legile ştiinţei au fost înlocuite cu un alt set de legi, supranaturale sau care par supranaturale, dar care sunt respectate, în lumea respectivă, la fel de riguros ca legile ştiinţei în universul nostru.<br /> Mai mult, autorii de fantasy au căutat - chiar mai mult decât cei de science fiction - să producă la cititor acel sense of wonder pe care domnul Robu îl limitează numai la SF.<br /> Având în vedere că genurile respective au apărut pe piaţa literară cam în acelaşi timp şi că la începuturi - adică prin 1920 - nici măcar nu se deosebeau prea mult, autorii de science fiction folosind elemente fantasy şi invers, nu putem spune că unul dintre ele l-a influenţat pe celălalt, că unul se trage din celălalt.<br /> Mai mult, atât SF-ul cât şi fantasy se feresc să se implice religios. Romnele fantasy descriu religii, zei şi evenimente supranaturale, dar autorul le tratează cu detaşare, fără credinţă.<br /> În acelaşi timp, multe dintre fenomenele supranaturale ce apar în literatura fantasy pot fi considerate fenomene paranormale - cam aceleaşi care, în literatura SF, apar ca fenomene cu o bază ştiinţifică evidentă.<br /> Trebuie să atragem însă atenţia că obârşiile celor două genuri sunt diferite şi că se adresează unor categorii distincte de cititori. Literatura fantasy poate fi apreciată de amatorii de soft SF, dar rareori va fi gustată de fanii hard SF-ului (care sunt interesaţi în primul rând de aspectul ştiinţific al intrigii).<br /> Evoluţia actuală a genului fantasy către istorii alternative, în care vrăjitorii şi fenomenele supranaturale modifică într-un mod substanţial istoria standard, face ca şi acest gen să se îndrepte - ca şi science fiction - de la o literatură menită să trezească a sense of wonder către o literatură de tipul ce deştepţi suntem că pricepem.<br /> Pornind din rădăcini diferite, abordând din unghiuri diferite realitatea, dar având la început un public comun, science fiction şi fantasy par a se îndrepta, din nou, către o ţintă comună. Iar înclinarea tot mai pronunţată către fantastic a cititorilor ar putea să revitalizeze un gen care s-a adresat întotdeauna visătorilor ce se ascund în oamenii societăţii tehnice.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />ASUPRA MISIUNII<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Motto:<br />Eu nu vă spun ce am citit, eu vă spun ce gândesc.<br />Mihaela Bufnilă<br /><br /><br /> Să vorbim despre lucruri simple. Să vorbim despre simplitate.<br /> Ce înseamnă deschidere? Ce putem spune despre această încercare a deschiderii? Să deschidem un dialog, să deschidem o carte secretă, se deschidem o fereastră?<br /> Cum ne apropiem de un asemenea eveniment?<br /> Desigur, purtând cu noi o gramatică de vreme ce, pentru fiinţa umană totul este Text.<br /> Raportul de adevăr este o construcţie textuală, un miracol al limbajelor fiinţei care sunt reductibile la o gramatică fundamentală.<br /> Aici descoperim contradicţii, inconveniente, defecte, în modurile de manifestare ale gramaticii care suportă manifestări ale principiului lui unu care se mutiplică, o gramatică putând fi în acelaşi timp două gramatici pentru înlesnirea acestui acord dinamic ce este limbajul.<br /> Vom avea mai multe gramatici în funcţie de condiţiile de zonă, de perimetru, de sector, fiinţa fiind ea înseşi sectorială, fragmentată.<br /> Aici descoperim, prin gramatici, tulburătoarea diferenţă între fragment şi sector, intuim sau chiar supunem dezbaterii manifestări ale ordinii şi ale entropiei. Fiinţa fiind paradoxală.<br /> Paradoxul vine din predispoziţia de ordine şi de neordine. Existenţa unui câmp euclidian într-un ocean entropic produce confuzie sau stări de beţie intelectuală, produce clivaje temporale sau furia maselor precum şi instituirea jocului de celulă.<br /> Jocul de celulă este un euclidian care se metamorfozează în Modelul Insulei, în aşteptarea unui terţ şi aşa mai departe.<br /> În clar, lucrurile fiinţei sunt simple, gramaticile funcţionând sau fiinţând în şi prin fiinţă. Întrebarea asupra genei morţii este instituirea metafizicii moderne care pune în discuţie moartea lui Dumnezeu. Limbajul genetic, descoperit prin experiment, prin pozitivare a discursului filozofic în fapt, este o aparenţă a planului ascuns. Cum s-a scris sau cine sau de ce? Gramaticile geneticii sunt un existent, un raport de adevăr aflat înaintea fiinţei. Dar sunt oare aceste gramatici genetice, gramaticile fundamentale?<br /> Există oare gramatici ale câmpului istoric? Este oare succesiunea cheia de boltă a Istoriei? Şi dacă nu? Dacă exista Istoria ca raport de simultaneitate într-un câmp istoric de anvergură, într-un metacâmp istoric, dincolo de Natură şi natural? Ar fi oare Natura doar o instrucţiune?<br /> Şi atunci exerciţiul filozofic asupra modernităţii şi postmodernităţii să fie inutil? E ridicol discursul asupra modernităţii iar dacă nu e ridicol e prematur, criticul Inchiziţiei, contemporan Inchiziţiei, fiind în dreptul său natural dar şi insurgent de a se considera o construcţie a modernităţii?<br /> Gramaticile fundamentale admit sau nu defecte de interpretare?<br /> A deschide înseamnă a te elibera de tirania conduitei, de strânsoarea dogmei, a doctrinei, a dictaturii termenului şi a referinţei.<br /> Referinţa este un morbid de prim rang. Puţini cei ce se pun în pericol părăsind referinţa şi admiţând un discurs liber.<br /> Platon? Aristotel?<br /> E timpul unei Revoluţii Intelectuale.<br /> Care ar fi sarcinile fiinţei potrivit gramaticilor fundamentale?<br /> Raportul de adevăr plin de gravitate, care gravitate e şi ea un raport de adevăr, este unul potrivit căruia fiinţa este cuprinsă. A fi înăuntru înseamnă a avea materialitate, înseamnă a confunda materialitatea cu Aparenţa. Nici nu s-ar putea altfel de vreme ce fiinţa este un produs al unui Sens Ultim.<br /> Sensul Ultim ar putea fi un finit sau un infinit şi dezvoltând un astfel de discurs ne asumăm responsabilitatea şi riscul de a rămâne prizonieri ai finitului şi infinitului. Suntem de fapt un punctaj. Avem o structură informaţională, suntem un nor de puncte. Problema e dacă acest nor de puncte se poate gândi pe sine şi cum poate face aceasta. Care ar fi gramaticile fundamentale?<br /> Iată de ce lucrurile sunt simple iar restul o simplă bagatelă, o desfăşurare neimportantă.<br /> Restul : cărţile, revoluţiile, execuţiile, războaiele, cutia de bere Piels, concertul de rock, balul de sâmbătă seara, controversele asupra suprarealismului, aporiile despre postmodernism şi despre Mosad, KGB, CIA, SRI, SIE, despre Troţki şi despre Pol Pot, Paul Goma şi insuportabila povară a individualistului, ridicolul disidentului român chinuit de neimportanţă şi de desincronizare în Istorie, literatul tânjind după premiul Nobel, naţionalistul luptând cu morile de vânt, ratarea Istoriei, lipsirea simţului de navigaţie, Ben Laden şi Putin, toate instrucţiuni suspecte ale unui construct neimportant.<br /> Materialitatea este iluzie din moment ce ubicuitatea electronului şi vitezele cuantice construiesc Aparenţa.<br /> E simplu.<br /> Mai mult decât atât, tulburător.<br /> Fiinţa şi lucrurile fiinţei ar trebui gândite ca raport de existenţă întâi de toate şi apoi ca raport de adevăr.<br /> În rest, propoziţii.<br /> Text.<br /> Deschidere înseamnă desfăşurarea textului.<br /> Tocmai de aceea nu sunt scriitor ci mă revendic a fi magician.<br /> Când scriu nu scriu ci desfăşor. Pe măsură ce desfăşor deschid fie o fereastră, fie o carte secretă, fie un dialog.<br /> Sunt Grile Secrete, sunt Artele Privirii, sunt Principiile.<br /> Ajung aici la un raport de adevăr esenţial: fiinţa fiind în exerciţiul ei de cuprins un nefiind, a o trata aşa e ca şi cum aş avea de instrumentat un fiind real în lipsa unei gramatici fundamentale.<br /> Lipsind, construiesc o gramatică fundamentală. Îi asigur fiinţei o posibilitate şi o probabilitate de existenţă.<br /> Sunt de fapt o mulţime de puncte care funcţionează sau fiinţează într-un raport de adevăr care este propriul discurs al acestei mulţimi de puncte aflate în imposibilitatea de a avea o certitudine şi tocmai de aceea construieşte o certitudine.<br /> Nu există în acest raport de adevăr un UNU care deţine întreg raportul de adevăr şi tocmai de aceea lipseşte relaţia de subordonare care ar putea fi instituită sau instrumentată.<br /> Experimentul ştiinţific şi, asemenea lui, revelaţia, sunt construite de simbol dar nu sunt raport de adevăr ele fiind funcţii sau fiinţări ale fiinţei aflată cuprinsă într-o incertitudine remarcabilă.<br /> Nu trăim într-un Univers ci într-o Incertitudine fiind mulţimi de puncte care se gândesc pe ele însele.<br /> Dacă sunt compus din electronul ubicuu atunci ceva din mine, esenţa mea, periferiile mele sunt şi ele asemenea.<br /> E simplu, nu?<br /> Restul e banal, e vulgar, ridicol dar de trebuinţă: credinţa, ritualul, magia populară, politica, formatorul de opinie, pericolul nuclear, rasa, războiul de cotropire, filozofia despre mase, masonii, revoluţiile de catifea, tortul de ciocolată şi toate desfăşurările posibile sau probabile.<br /> Bufnilă nu scrie. Foloseşte gramaticile fundamentale şi instrumentează evenimente construind sarcini istorice pentru personaje sau pentru evenimente. Unele dintre ele se regăsesc în Istoria Recentă. Personajele şi evenimentele sunt reale. Un magician nu poate construi istoria, nefiind un prestidigitator mărunt sau un şarlatan. Anvergura construcţiilor este uluitoare şi ca exerciţiu temporal privit ca un raport de infinit. A construi evenimente istorice nu e asemenea exerciţiului politic al partidelor, asemenea misiunilor serviciilor secrete sau asemenea falselor disidenţe construite în pripă de filfizoni şi de neputincioşi care-şi reclamă banalul exerciţiu filizofic a fi puseu gramatical fundamental.<br /> Nu mă interesează discursul lui Platon, al lui Aristotel, al lui Hegel, al lui Hitler sau Stalin, nu găsesc de cuviinţă să-l critic pe Patapievici sau pe Liiceanu sau pe Sorin Ovidiu Vântu, pe globalişti sau pe conservatorii britanici, pe molah sau pe mujahedin sau pe guru şi e greu să intru în rezonanţă pentru că strădania e să depăşim simpla deschidere, să depăşim conceptul de eliberare. A te elibera? E fals. Nu suntem prizonieri pentru că nu suntem. Altul este raportul de adevăr. Nu sunt filozof. Nu sunt mason, nefiind aservit obedienţei, nu sunt autodidact, nu sunt un rătăcit al culturii instituţionalizate, nu sunt un transfug, nici ratat intelectual, nu sunt tobă de carte dar nici venetic burduşit de tomuri filozofice care debordează, nu sunt un oarecare efect de lectură. E straniu, e periculos, e sublim dar şi tragic să te gândeşti a fi un nefiind instrumentat potrivit unor gramatici care funcţionează sau fiinţează în absenţa ta care pentru tine e chiar prezenţa.<br /> Tocmai de aceea sunt un fiind al acţiunii, al misiunii. Misiunea este în corpul miracolului care ar putea fi exerciţiul gramaticilor fundamentale. Stăpânirea verbului sau a metaforei, logica augustă, referenţialitatea sunt tot atâtea bagatele duminicale. Nu sunt ofiţer în serviciile secrete deşi sunt un spion abil şi periculos al universului plin de universuri.<br /> Limbajul? Cât risc! Ce pericol! Limbajul e o stare textuală a universului plin de universuri. Tot Viul nu este altceva decât o ENCICLOPEDIE în funcţiune sau în fiinţare. Viul fiind Enciclopedie tinde prin fiinţare sau funcţionalitate să devină o Totalitate. Totalitatea nu este un finit deşi formele Enciclopediei îşi doresc finitul care poate reprezenta Ecuaţia Unică, Dezvăluirea lui Unu, Adevărul Întreg.<br /> Magia este aparenţa Totalităţii. Experienţă şi Metafizică, Exerciţiu şi Revelaţie. Magia în puterea căreia mă aflu de la bun început este un Ubicuu. Privit cu îngăduinţă, teamă şi cumpătare ar putea fi un dublu dăruit dihotomiei în exerciţiul ei. Am fost instruit, antrenat şi iniţiat în Grile Secrete, în Artele Privirii şi în filozofia Principiilor. Primul meu raport de adevăr este că misiunea stă în corpul Miracolului.<br /><br /><br /><br /><br /><br />MAGICIENII SECRETULUI<br />sau despre Bufnilă interpelându-l pe Bufnilă asupra sensului ultim<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Fără îndoială, fiinţa este un arestat al Sensului Ultim şi tocmai aceasta ar fi obiectul interpelării îi spune plin de maliţie Bufnilă lui Bufnilă ţâşnind dintr-o bulă fantasmagorică de rangul întâi. Bănuind a fi iniţiat, consider că suprarealismul este o instrucţiune a aparenţei şi tocmai de aceea ficţiunile bufniliene sunt construcţii simbolice ale aparenţei ele neaparţinând realului decât formal.<br /> Bufnilă zâmbeşte ironic şi vorbeşte despre premiile pe care le-a luat Bufnilă, premiile fiind ale recunoaşterii fiindului şi nu ale leşioasei glorii literare. Bula fantasmagorică e strivită de un elefant roz în timp ce submarinul galben cutreieră domeniile imaginarului în căutarea Sensului Ultim. Bufnilă se iţeşte din turela submarinului şi povesteşte despre dublul său amintind de manipulatorul manipulat.<br /> Bufnilă nefiind scriitor ci luptător în războaiele informaţionale iniţiat fiind. Dar războaiele informaţionale care pot fi citite potrivit instrucţiunilor ficţionale bufniliene nu sunt nimic lipsind interpretarea războaielor matriceale. Bufnilă se urcă în aerostat şi porneşte în urmărirea lui Bufnilă care, în piaţa publică din Takla Makan explică augustei oficiale de ce ficţiunile lui sunt dincolo de frontieră nefiind fantastice, science fiction, absurde sau dur-realiste sau suprarealiste.<br /> Suprarealismul bufnilian nu este un puseu anvangardist şi nici o încercare postmodernistă nefiind al literaturii. Bufnilă e un magician al secretului intre magicienii secretului nevăzuţi, pierduţi în imensitatea Aparenţei. Bufnilă e un construct informaţional pornit în căutarea Sensului Ultim el fiind războinic şi magician şi nu scriitor.<br /> Limbajul sentenţios este al războinicului în timp ce actele sunt ale magicianului. Un Nou Spirit Critic ar putea fi dezlegarea de vulgar, spune Bufnilă construindu-şi războaiele informaţionale în pieţele publice sau în culisele politicii desecretizând oculta de serviciu.<br /> Bufnilă îl invită pe Bufnilă la o cafea pe o terasă în Takla Makan şi îl interpelează:<br /> Trăim şi ne sfârşim sub semnul unui Secret originar...<br /> Înscrierea şi circumscrierea la miracolul acesta e calea!<br /> A fi înscris e calea către reflecţie...<br /> A fi circumscris e semnul sigur al misionarismului!<br /> Fără îndoială că Bufnilă nu e scriitor şi nici nu e important numele meu, spune Bufnilă sorbind uşor din cafea. Mă întreb dacă toate acestea au vreun rost şi dacă Aparenţa nu este cumva o expresie a suprarealismului deficitar interpretat în saloanele literare în care se construiesc utopii ratând superbia şi insurgenţa.<br /> Magicienii secretului reconstruiesc universul plin de universuri şi tocmai de aceea ficţiunile bufniliene sunt reconstrucţii ale fiindului şi nicidecum alăturări de propoziţii, viteza profunzimilor fiind prima instrucţiune a explicitării felului în care, fie fiinţează, fie funcţionează Aparenţa.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ECONOMIA RĂZBOIULUI ŞI RĂZBOAIELE ECONOMIEI<br />seduc masele largi spre atotputernicia trocului virtual<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Virtualitatea dă lovituri serioase economiei încă studiate în academii prăfuite alături de profesori desueţi, surzi la zgomotul războaielor. Economia războiului e în floare aşa cum sunt şi trandafirii fie ei roşii, albaştri sau galbeni. Ocultarea actelor războinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist poate să se ducă liniştit la culcare pentru că vechile ideologii şi teorii economice sunt deja la muzeul naţiunilor aflate în colaps. Resursele şi nu religiozitatea vor patrona suflul războinicului. Înghiţite cu rapiditate, economiile Răsăritului îşi dau obştescul sfârşit în timp ce modelul economicoccidental se apropie de glorioasa estincţie.Economia virtuală se arată victorioasă dar războaiele şi complexităţile locale vor controla avântul sau declinul economic. Monitoarele vor deveni bun de folosinţă comun iar vulgarizarea virtualului nu va duce la măreţia democraţiei şi înflorirea ei ci la sfârşitul implacabil. Desueţi acei gânditori care visează la votantul computerizat într-o lume în care eşti virusat prin e-mail sau cumpărat pe nimic. Mase întregi se vor descoperi în sclavie printr-un simplu click. Marxismul, liberalismul şi autoritarismul vor sucomba în faţa noii economii, fiind o economie a războiului, căci războiul e suculent şi profitabil. Organizaţiile antirăzboinice vor înflori fiind şi ele supuse profitului. Serviciile secrete vor aştepta desecretizarea iminentă prin acte economice iar trocul virtual se va înscăuna ca şi rege.Trocul va fi Împăratul Lumii şi Anticristul în acelaşi timp. Distrugerea familiei prin monosexualism şi spectacol decadent al vulvei larg mediatizate nu face decât să distrugă bugetul cuplului tradiţional spre afluirea noii economii. Statele vor fi pulverizate de individualism şi comportament antimonopolist in timp ce marile corporaţii se vor înghiţi până când vor ajunge la gradul zero al entropiei în timp ce puţinătatea resurselor vor produce noi războaie. Dar nu războaiele în sine sunt subtilul înţeles al economiei viitoare ci stările războinice. Minorităţile, prea slabe din punct de vedere economic pentru a duce războaie de durată dar pline de vioiciune în plan spiritual şi solidar, vor fi o piaţă sigură pentru artefactul de război şi vor induce în zonele limitrofe economii de război. India militarizată va duce la declinul economic al Chinei în timp ce Rusia va încerca să-şi controleze periferiile prin act comercial de război nu prin războiul însuşi. Trocul virtual va fi împărat şi anticrist într-o lume în care subtilul război meteorologic ar putea avea sorţi de izbândă în timp ce teoria etatistă sau liberalismul economic vor rămâne fără suport.Statul va sfârşi în desuetudine, structurile sale de putere fiind virusate şi necrozate de grupuri rivale, de şantaj şi corupţie iar liberalismul economic va fi ucis de economia morţii, de un spirit religios haotic care va reclama nu libertatea economică ci libertatea estincţiei economice. Lipsirea de sens şi mişcarea imaginară a pieţelor de desfacere vor afecta orice prognoză economică, instrumentarea haosului fiind necesară pentru a se găsi o nouă ordine economică. Mişcările antiglobaliste nu sunt decât o reflecţie a actului autoritar global, un adjuvant care produce fapte economice profitabile de la suplimentarea fondurilor pentru industria de apărare până la actele de corupţie în consiliile municipale ale oraşelor care au fost rase de bătăliile globalităţii. Forţele economice vor sfârşi şi ele în plictis sau în mirajul jocului virtual, cyber-muncitorii fiind doar o iluzie optică. Acţionariatele vor pierde din ce în ce mai mult din putere, hazardul virtual substituindu-se aşa-zisei hotărâri sau adunări a acţionarilor. Pieţele cu geometrie variabilă sunt domeniile viitorului aşa cum câmpurile petroliere vor intra sub influenţa Chinei sau Rusiei sau Orientului sau Statelor Unite sau a unor confederaţii şi înţelegeri internaţionale. Economia cu geometrie variabilă va fi cheia de boltă aşa cum trocul electronic va deveni fundamentala într-o lume care, dacă nu-şi va atribui o misiune atotcuprinzătoare, chiar iluzorie, va sucomba în zeci şi sute de stări războinice cu profit substanţial pe termen scurt. Economiile războinice vor sfâşia statele, armatele, astăzi deconstruite, revenind în forţă la putere.Complexităţile, guvernate de minţi strălucitoare sau năucite, vor folosi elanul războinic minoritar în dauna metropolei care, din punct de vedere economic, va fi susţinută de periferii. Războiul economic se va duce între periferii fie că vor fi ele asiatice, europene sau mexicane. Metropola se va sfârşi în confruntări ideologice în timp ce trocul virtual o va distruge corupându-i armata de funcţionari şi virtualizând utopiile economice care au guvernat lumea în dauna ei, prin lagăr şi apocalipsă, prin propagandă şi lipsire de artefact sau prin preaplinul artefactului ca sens ultim al existenţei. Masele largi vor fi seduse şi se vor arunca orbeşte în vâltoarea consumului deconstruind artefactul şi lipsindu-l astfel de sens.<br /><br /><br /><br /><br /><br />IMAGINEA CELUILALT ŞI DECONSTRUCŢIA AUTORITĂŢII<br />sau despre evoluţia sociologiei<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Lipsirea de istorie prin deconstrucţie a normei şi reevaluarea atitudinală într-un iluzoriu continuum pare a fi tendinţa sfârşitului de mileniu. Fragmentarea şi simultaneizarea centru-periferie arestează elanul omului de ştiinţă care decade din dreptul său natural. Nu marile spaţii de lectură sociale vor fi ale sfârşitului de mileniu iar sociologul nu va mai fi lectorul ideal. Nevăzând în aceasta moartea sociologiei ci o metamorfoză, o schimbare de ritm. Imaginea Celuilalt nu va mai fi obiect de studiu şi nici eveniment al stării civile, el nemaifiind al grupului ci al lui însuşi. Eul Multiplicant multiplicat în serii de comportamente şi atitudini îl face pe analistul conservator şi lipsit de orizont să creadă că faptele sociologice nu vor mai fi, nivelare fiind prin multiplicare. Societăţile nefiind pe moarte ci într-un vârtej informaţional, structurile lor informaţionale prăbuşindu-se în ele însele fie prin regim inflaţionist fie prin constrângere la comportament copiat sau indus. Schimbarea sentimentului religios atât prin schimbarea obiectului cât şi prin reciclarea subiectului dau îndreptări asupra tendinţelor. Unitatea diversităţii şi descoperirea limbilor sunt iluzorii, unitatea nefiind căci autoritatea se deconstruieşte construindu-se, aflându-se în plin proces de eroziune. Aceasta fiind dinamica haosului. Căci Eroul, fermentul sociologiei, şi actele sale, fie erou exemplar prin comportament exemplar fie erou al actelor sociale şi al prospecţiei sociologice prin legătură şi atitudine, prin concept şi tendinţă, se prăbuşesc în el însuşi. Nu reţeaua îl egalizează cu el însuşi ci multiplicarea Celuilalt. Celălalt nu mai admite Eroul ca funcţie socială negându-i funcţia. Societăţile nu mai pot fi categorisite şi inventariate, numite şi definite. Faliile nu sunt aşa cum nu sunt nici limitele sociologiei ea nemaifiind ştiinţă ce poartă structura aparţinătoare magicului. Noile comportamente, noile manifestări ale spiritului religios, actele habitatului şi ploile acide construiesc chipul Celuilalt. Sociologul nu va mai fi în opoziţie. El nu va mai fi martorul. Rămânând martor el se va sfârşi. Dăruindu-se acţiunii, el va fi Eroul. Eroul şi Celălalt, norma. Războaiele de pe stadioane şi şarjele antiglobaliştilor sunt sfârşirea sociologiei clasice şi desuete. Ea nu va mai fi ştiinţă moartă ci artă militară. Comunicarea nu este mijloc şi nici mediu aşa cum nici tiparul nu a fost, nici televiziunea şi nici internetul. Poate că sunt stări ale sociologicului, ele fiind corpul analizei iar nu obiectul, ele fiind desfăşurarea. Sociologia viitorului nu este a obiectelor moarte sau simpla citire a scării valorice, valoarea nemaifiind un construct static. Valoarea nu este un asumat şi nici un dăruit aşa cum sociologia nu este periferic, ea fiind corpul împotriva corporalităţii ca şi stigmat social. Mesajul este aici şi acum. Evenimentul este mesajul iar nu componentele lui, nu statisticile, nu anchetele panel, nu sondajele şi nu actul politici. Simultaneitatea este cheia de boltă a noii sociologii care nu va fi a proximităţii, a alăturării sau a limitei autorităţii ci va fi, deconstruindu-se autoritatea, chiar aceasta. Sociologia va fi Celălalt construindu-se pe sine şi subminând autoritatea, evenimentul aici şi acum fiind al întregului. Matricile societăţilor vor fi ale complexităţii şi ale sfârşirii limitei, complexitatea fiind mai mult decât structură complexă sau dinamică a obiectului social, obiectul social nemaifiind. Marea construcţie, prin deconstrucţia autorităţii , nu înseamnă disoluţia socialului ci e calea către simultaneitate şi lipsire de opoziţie, matricile societăţilor construindu-se odată cu analiza sociologului, iluzorie fiind graniţa dintre observaţie şi construcţie şi interpretare. Moartea autorităţii este nimic altceva decât moartea discursivului autoritar şi conservator şi moartea pasivului. Ieşit de sub conul de lumină al academicului subordonat ministerialului prin fonduri şi simpozion şi medalii ale conjuncturii şi funestului carnaval al autorităţii închistate, actul sociologului va fi al războinicului demiurg care distruge pentru a construi. Punând în lumină matricile socialului şi structurile dinamice ale lumilor, sociologul va fi în noul său drept natural să recompună partitura socialului nu pe potriva mesajului sau împotriva lui, nu pe potriva instrumentarului şi dicţionarului. El va fi acela care va schimba aici şi acum instrucţiunile socialului reunind sentimentul religios cu opinia publică şi construind astfel noul mesaj, noua structură care şi ea va fi supusă derizoriului şi sfârşirii într-o lume a vecinătăţilor şi nu a limitelor iluzorii şi apocaliptice.Din această perspectivă, limbajul sentenţios, dincolo de autoironia pură, nu se vrea cuprins confuziei el nefiind predicţie şi nici măcar profeţie. Limbajul sentenţios pare mai mult o prăbuşire a semnului sprijinind eretica interpretare a simultaneităţii.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENTE CRITICE (VI) : ARS COMBINATORIA<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br />Câteva precizări<br /> Articolul reprodus mai jos este relativ important pentru cine se interesează în mod onest de istoria sefeului românesc. Acest text a fost recent menţionat în mod incorect. Pentru cine doreşte să ştie cum stau de fapt lucrurile, îl reproduc mai jos.<br /><br /><br />ARS COMBINATORIA<br /><br /> Nu puţini atribuie scrierilor de tip science-fiction o anumită ilegitimitate estetică şi, în consecinţă, le tratează cu miloasă ironie, adresându-le aprecieri în care bagatelizarea se ascunde sub o îngăduinţă politicoasă. Cum reacţionează susţinătorii genului? De regulă, ei o apucă pe calea steril-sentimentală a unor avocaţi lipsiţi de argumente logice, recurgând, după caz, la ineficienta răţoială veleitară sau la oximoronica milogeală demnă. Ce solicită ei? Un loc pentru scrierile SF în teritoriul "sacru" al literaturii mari. Există, desigur, şi teoreticieni mai avizaţi, ale căror argumentări pornesc, de preferinţă, de la trei idei:<br /><br /> 1. scrieri de tip proto-SF au apărut din cele mai vechi timpuri,<br /> 2. denigratorii genului sunt, în fond, nişte neinformaţi, care cunosc mult prea puţine dintre textele reprezentative, şi<br /> 3. la fel ca în cazul oricărui alt fel de literatură, scrierile SF valide din punct de vedere estetic sunt mult mai puţin numeroase decât cele ratate.<br /><br /> Cât priveşte susţinerea operelor SF considerate individual, ea se întemeiază pe argumente împrumutate de la diverse tipuri de critică a prozei.<br /> Că pledoariile rostite până acum în sprijinul literaturii SF de la noi nu au fost tocmai convingătoare o dovedeşte, în primul rând, chiar ticul redacţional al organizării periodice a unor "anchete". Iarăşi şi iarăşi, de vreo zece ani încoace, revistele şi ziarele vor să afle din când în când, părerile unor autori care scriu literatură SF sau doar o comentează. Practic, fiecare anchetă ia lucrurile de la capăt. Este SF-ul literatură? Are el "valenţe educative"? Ce legături are cu ştiinţa?<br /> Sunt întrebări repetate în mod obsesiv. Alături de banalele lor răspunsuri, ele condamnă genul la o perpetuă copilărie. La fel de nefavorabile genului sunt şi stereotipele, nesfârşitele tribulaţii pe teme de spaţiu tipografic, pe care le exprimă în diferite ocazii diverşi membri ai "mişcării SF", cei mai mulţi dintre ei fiind tineri. Este vorba despre efectul unei nefericite orientări, manifestată în mod copios până în urmă cu câţiva ani şi având încă influenţă. Respectiva orientare situează pe un plan secund realizarea artistică şi artizanală a textelor SF, încurajând din răsputeri ceea ce aş numi gestul SF. "Scrii SF? Da? N-are importanţă cum scrii, eşti de-al nostru! Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru ca să fii publicat, dacă nu într-o revistă tipărită, măcar în una multiplicată." Iată esenţa acestui mod păgubos de-a vedea lucrurile.<br /> Se pot deci constata semnele unei duble ineficienţe. Pe de o parte, teoreticienii şi criticii nu reuşesc să fie deosebit de convingători, dar nici din cale afară de pătrunzători, pe de alta, practicienii (autori, editori, redactori de revistă şi de ziar) se dovedesc nu arareori influenţaţi de orientarea cantitativă despre care am amintit.<br /> Ce este de făcut? După părerea mea, de natură să participe la atenuarea celor două neajunsuri ar fi clarificarea statutului estetic al genului. Desigur, o asemenea acţiune este în curs, numeroasele contribuţii teoretice apărute la noi în ultimii ani aducând idei interesante. Sunt însă necesare precizări şi mai pertinente.<br /> Propun, în acest sens, o cale deloc frecventată de către teoreticieni. Este vorba despre interpretrarea şi înţelegerea science- fiction-ului prin prisma esteticii manieriste. Ideea unei apartenenţe de această natură am enunţat-o într-o intervenţie apărută în revista "Argeş" (nr. 3, 1981), precum şi în câteva recenzii, la cărţi de proză ştiinţifico-fantastică, tipărite în revista "Luceafărul". Mi se iveşte acum prilejul să aduc câteva precizări. Cum în textul de faţă nu este loc pentru prea multe amănunte, voi menţiona, în chip de introducere, doar ideea că literatură manieristă nu este defel acelaşi lucru cu literatură manierată, prima fiind rodul unei estetici a iregularului, iar a doua neînsemnând decât efectul unei acţiuni de conformare.<br /> Cum se face că apartenenţa manieristă a literaturii SF nu a fost sesizată de către teoreticienii şi criticii noştri? Prima explicaţie rezidă în faptul că principalele lucrări dedicate manierismului, apărute la noi, se referă mai ales la poezie şi la artele plastice, menţiunile unor cărţi de proză fiind foarte sărace şi neatingând deloc literatura SF. Este vorba despre: Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi Evul mediu latin, în româneşte de Adolf Armbruster, Editura Univers, Bucureşti, 1970; Gustav René Hocke, Lumea ca labirint, traducere de Victor H. Adrian, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973 şi Manierismul în literatură, în româneşte de Herta Spuhn, Editura Univers, Bucureşti, 1977; Victor Ieronim Stoichiţă, Pontormo şi manierismul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978. Ar fi interesant de ştiut dacă lucrările despre manierism apărute doar în alte ţări şi mai dificil de consultat sesizează apropierea.<br /> Menţionez acum, regretând că trebuie să recurg la o înşiruire succintă, cele mai importante elemente ale esteticii manieriste. Punctul de plecare este conceptul şi nu natura. Sunt căutate legităţi ale artificialului. Este ţintită armonia contrariilor; drept efect, orice devine compatibil cu orice. Activitatea artistică este intelectualizată. Se renunţă la principiul verosimilităţii. Manierismul este o "ars combinatoria", dar şi o artă a derivărilor. În general, sentimentalismul este refuzat, mizându-se pe efecte detectabile cerebral. În ce fel aceste preferinţe apar în scrierile despre care discutăm? Literatura SF imaginează lumi coerente. Ea se întemeiază pe admiterea celor mai imprevizibile incompatibilităţi (om - fiinţe extraterestre, materie - antimaterie, lume - antilume etc.). intelectualizarea care prezidează scrierea acestei literaturi este de la sine înţeleasă, din moment ce se mizează pe tensiuni apărute între concepte ( umanitate - necunoscut, om - maşină, prezent - viitor etc.). Într-adevăr, verosimilitatea nu are ce căuta într-o scriere SF. Arta combinărilor este favorizată de logica fantasticului. Arta derivărilor este tocmai extrapolarea, procedeu predilect în literatura SF. Ştim, în fine, că personajele din prozele SF au o anumită descărnare conceptuală, fapt ce le face, de regulă, inapte pentru conflicte amoroase (acest aspect nefiind o limită, ci un parametru estetic).<br /> Mituri, teme, motive predominante în literatura manieristă: labirintul, mit al căutării (echivalentul lui este Cosmosul, în care călătorii astrali caută fiinţe raţionale), Minotaurul şi alţi monştri (având drept replică infinita faună imaginată de autorii SF), maşinile miraculoase, capabile de performanţe aducătoare de stupefacţie (literatura SF excelează în maşini), Circe, mit al puterii de a transforma, Proteu, mit al reversibilităţii (SF-ul le ilustrează din plin).<br /> Ceva despre procedeele retorice preferate de către manierişti. În primul rând concetto-ul ("Concetti sunt - sau trebuie să fie - formule magice ale frumuseţii, care <se fac=""> cu ajutorul sofismelor şi al unor figuri retorice iregulare. (...) Concetto-ul oferă o surprinzătoare concordia discors a unor idei. (...) ... un concetto izbutit se înfăţişează nu numai ca o concordanţă de noţiuni antitetice; el constituie totodată... un amestec de imagini. Sunt reunite, deci, atât noţiuni eterogene cât şi imagini eterogene. (...) În multe, în prea multe cazuri, puterea de invenţie este înlocuită printr-o simplă dispunere <ira ional="">, în acest chip deosebit de artificial". - G. R. Hocke, Manierismul în literatură, ed. cit, pp. 209 şi 211). În literatura SF procedeul abundă. Fără,îndoială, concetto-ul cel mai reprezentativ este robotul, unire producătoare de vertij intelectual între ideea de om şi cea de maşină. Alte exemple sunt foarte simplu de găsit: călătorul venit din viitor sau din trecut şi lumea în care nimereşte, animalul căruia i se grefează un creier de om, monstrul inform dotat cu o vie inteligenţă etc. Foarte uzitate de către literatura SF sunr paradoxul (cel mai cunoscut este cel temporal), oximoronul, catahreza.<br /> Prin adoptarea punctului de vedere pe care l-am argumentat, câteva persistente confuzii teoretice ar fi, în sfârşit, dizolvate. Mă voi referi doar la una dintre ele, poate cea mai frecvent exprimată. Iată cum este definită literatura SF în Dicţionar de termeni literari, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1976, p. 170: "Accentul cade aici pe justificarea <ştiinţifică> a unor acte ce par a ţine de fantasticul pur, pe specularea literară a unor teorii şi ipoteze ştiinţifice, uneori chiar confirmate de progresul cunoaşterii, dar care rezistă în plan artistic în măsura în care ficţiunile respective sunt plauzibile din punct de vedere literar". În realitate, nu este vorba despre nici o justificare, recuzita ştiinţifică fiind folosită în scopurile la care m-am referit (scrierile de popularizare a unor ipoteze ştiinţifice nu intră, propriu-zis, în sfera liteaturii SF).<br /> Alături de avantajele teoretice, schema teoretică pe care am propus-o este favorabilă şi pentru cei care scriu literatură SF. Este bine cunoscut faptul că autorii manierişti au acordat întotdeauna o atenţie aproape obsesivă realizării artizanale a textelor lor. Meditând la acest aspect, autorii de proze SF ar avea, poate, mai îndelungi ezitări înainte de a încredinţa tiparului unele dintre scrierile lor.<br /><br /><br />(Ateneu, nr. 3, martie 1983)<br /><br /><br /><br /><br /><br />CRUCIFICAREA LUI MOREAUGARIN<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Ovidiu Bufnilă e printre puţinii autori de valoare din generaţia cenaclistă (intrată în istorie ca "noul val", lansată la sfârşitul anilor '70 - începutul anilor '80), care n-a beneficiat atunci de un volum de debut, deşi ar fi meritat-o cu prisosinţă. Până în 1994, an care începe agonia fandomului românesc, văzuse lumina tiparului doar romanul (asupra acestui termen tehnic vom reveni) "JAZZONIA" (Bacău, Editura Plumb, 1992), premiat de fani în 1993, întâmpinat cu căldură de criticii literari. Mircea Opriţă scria în "Anticipaţia românească" :<br /> "JAZZONIA este un roman compus cu haz, comedie bufă. Anticipaţia se parodizează aici voios, fără agresivitate."<br /><br /> Jurnalul SF avea să-i dedice numărul 65 (aprilie 1994) în întregime, publicând primele opt capitole dintr-un al doilea roman, "Cadavre de lux", anunţat să apară la Editura Calende. Ceva n-a mers cum trebuie, pentru că după euROcon '94, Jurnalul SF a continuat să publice în foileton noi fragmente din carte (nr.76-82 / 1994), care ulterior a figurat şi în planul de editură al "Daciei" clujene. În urma privatizării acesteia, romanul a apărut în cele din urmă, după încă o serie de peripeţii, la sfârşitul anului 2001, în seria de publicaţii electronice îngrijită de Societatea Culturală Noesis (CD-ROM + site Internet).<br /> Dacă în JAZZONIA Ovidiu Bufnilă ne vorbea despre Entropia Informaţională, iar în "Cadavre de lux" dezvăluia Instrucţiunile Manipulării şi căuta Codurile, în aceeaşi prezentare din numărul special alcătuit de Jurnalul SF autorul anunţa potenţiala apariţie a încă două volume, "Moartea purpurie", un volum de short-short-stories apărut la Editura Brâncuşi în 1995 şi un roman intitulat "Adamville". Cine va parcurge "Cruciada lui Moreaugarin" va vedea imediat că este vorba despre o primă variantă a acestui roman.<br /> Adamville este un orăşel populat de personaje bufniliene, care, ca de obicei, se agită într-una, dând viaţă uneia dintre cele mai ciudate universuri create de un autor român. Unii comentatori au încercat să-i îndese scrierile în categoria "realismului fantastic dâmboviţean", văzând în inginerul făurar (stăpân ce dispune după voie de puterea şi dirijează după nevoie magia câmpului magnetic) creatorul unui tărâm de vis populat cu simulacre dotate cu conştiinţă de sine, supuse unor blânde agresiuni degresate (digresiuni măiestrit grupate în şapte ouă filozofale), desconsiderate cu o bonomie soră cu tandreţea. Precum a observat şi Cătălin Ionescu în prefaţa volumului, Adamville este altceva decât un Macondo gadgetizat, el este un tărâm virtual, dar nu cibernetic, ci unul realizat prin sugestie, mijloc magic, care singularizează proza lui Ovidiu Bufnilă. Adamville e un spaţiu exclus din suprarealismul mamă, deoarece consuma prea multă energie, prea multă culoare locală, dar e la fel de năucitor. O Lume Nouă, creată de un moment magnetic. O pasă. En passant.<br /> În "Cruciada lui Moreaugarin" ni se vorbeşte, conform mărturiei autorului, despre "Calea Războnicului nuntit cu Magicianul". Ovidiu Bufnilă însuşi a îmbrăcat cămaşa morţii şi asemenea eroului său, cu care se identifică până la adresa de căsuţă poştală, s-a transformat într-un seism evenimenţial, un vortex imagiconic în existenţa căruia acţiuni banale capătă întorsături neaşteptate, meandre fractalice, dislocări din logica realului. Un singur exemplu: la nici două săptămâni după ce am expediat traducerea maghiară a "Americii pierdute", a avut loc atacul terorist asupra turnurilor gemene.<br /> Moreaugarin, magicianul ucis de Ib Hassan, părăseşte lumea morţilor ca să ajungă într-un alt Infern. Pe tot parcursul romanului el se confruntă cu oglindirea sa, cea destrămată şi reînsăilată în finalul cărţii. El este nemuritor, deoarece este unic, mai precis este "principiul lui unu care se multiplică". Magia e o putere fără de chip ("vine ea şi dezlegarea lucrurilor!") iese din rigoarea consemnării savante ("ritmul e cheia lucrurilor") şi e disponibilă în cantităţi ce l-ar deruta pe Harry Potter şi colegii săi ("de la stratul de ozon ni se trage" ).<br /> Moreaugarin este de fapt un anti-erou, vrăjile sale sunt tratate ca nişte simple vrăjeli. Nici Ovidiu Bufnilă, nici Agatha, un personaj preluat din Jazzonia şi povestirile mai vechi, ce întruchipează eternul feminin, nu iubesc eroii în armuri ţintuite cu diamante de lumină veche. "Fiinţa umană pare să-şi piardă sensul într-o lume aparent sufocată de eroi". Dezamăgit, luat în derâdere, magicianul se coboară la nivelul vrăjitorilor şi procedează după tipicul solomonarilor: pogoară din ceruri Mandhala, un monstru apocaliptic, ce rade din temelii lumea în care a trăit până acum. Victoria îi lasă un gust amar, pentru că cel care dispune de puterea de a distruge Universul, nu poate să se distrugă pe sine. "Jocul ficţiunii şi al realului creează un turbion de nebănuit", o spirală pe care anti-eroul nu poate s-o părăsească, indiferent de sensul în care o străbate.<br /> Pro-Scris vă prezintă în această ediţie primul capitol din cel de-al patrulea roman, intitulat "Câmpuri magnetice", care ne vorbeşte despre Planul Ascuns al Lumii. Un alt fragment poate fi citit în ultimul număr din "Lumile virtuale". Ovidiu Bufnilă ne promite apariţia cât mai curând posibil în rafturile librăriilor, aşa că nu putem să încheiem, ci doar să punem un... <br /><br />(va urma)<br /><br /><br />(despre: Ovidiu Bufnilă, Cruciada lui Moreaugarin, Ed. Pygmalion, 2001.)<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN "COPIL TERIBIL" PRINTRE FEMEI<br /><br />Györfi-Deák György - <br /><br /><br />UN "COPIL TERIBIL" PRINTRE FEMEI<br /><br /> Györfi-Deák György<br /><br /> Mihail Grămescu este un nume care nu mai poate trece neobservat în science-fictionul românesc, fiind o prezenţă care se doreşte întotdeauna activă şi care reuşeşte să atragă atenţia asupra sa an de an. Zic aceasta, deoarece în ultima vreme i-am reîntâlnit prozele (şi nu numai) în cele mai neaşteptate locuri. De exemplu, vara trecută (2001) am avut surpriza să-i descopăr un volum apărut în format electronic pe CD-ul alăturat unui număr al revistei PC-Magazine, ce cuprindea nuvelele "Anomia", "Comunicare prin juxtapunere", "Petrecerea" si eseul "Invincibilul Mighty Mouse".<br /><br />Ulterior, am aflat că el poate fi preluat de pe situl Societăţii Culturale Noesis, www.noesis.ro . Interesul scriitorilor faţă de inovaţiile tehnice de ultimă oră pare ciudat, deşi n-ar trebui să ne surprindă. Sadoveanu, de exemplu, a dobândit una dintre primele licenţe de radioamator acordate în România, iar medicul Vasile Voiculescu s-a numărat printre primii colaboratori ai Radio Bucureşti. Mihail Grămescu tocmai a făcut pasul ce desparte Galaxia McLuhan de universul virtual.<br /> După apariţia volumului "Ildiko" (Ed. Tritonic, 2001), ce cuprinde şi minunata poveste a imposibilei împliniri din microromanul "Calea de apă", naraţiune întâmpinată cu multă căldură de mai mulţi critici ori iubitori de frumos, prezentată şi într-un număr precedent al Pro-Scris, nu ne-am fi aşteptat ca Mihai să reapară atât de curând cu un nou titlu. Dar iată că, dispunând de resurse nebănuite, el s-a decis să continue seria poveştilor de dragoste, începută cu "Ildiko" şi "Altădată", cu alte 14 naraţiuni ce încheagă "Răzbunarea Yvonei" (Ed. Tritonic, 2001), o culegere subintitulată cu o anumită socoteală "Povestiri cu fete". Cuprinsul ne arată că nu este vorba numai despre atât, în dreptul numelor feminine fiind trecut şi câte un titlu de revistă literară: "Rodica (Luceafărul)", Lili (Contemporanul, Placebo)", "Zgulilitica Mişone (Viaţa românească)", "Ultima oaie (Viaţa românească)". Sincer să fiu, acesta a fost motivul care m-a determinat să încep lectura cărţii, deoarece poveştile de dragoste nu mă atrag în mod deosebit, le las de obicei în grija soţiei.<br /> Am descoperit curând că povestirile lui Mihail Grămescu cuprind lucruri mult mai serioase decât pomelnicul unor vremelnice cuceriri, listă începută pe vremea când stătea pe oliţă mestecând usturoi (un vermifug popular) şi care nu are încă un sfârşit. În subtext, ele alcătuiesc o cronică social-politică şi o analiză lucidă a moravurilor literare din anii '60-'70. Naratorul participă ca martor mut la presiunile exercitate asupra tatălui său, un literar de ţinută, neîmplinit într-o operă proprie, pentru că firea sa rebelă de boem l-a purtat tot timpul "împotriva curentului", vorbind "ce-nu-trebuie-cu-cine-nu-trebuie". Omul a ajuns la închisoare doar pentru că a spus odată la un pahar că "i-ar plăcea să meargă prin lume, să vadă şi el Turnul Eiffel şi Statuia Libertăţii". Relaţia dintre fiu şi tată a fost adesea tensionată, de la vârsta "somnului de după-masă", răgaz când părinţii ar fi dorit să se retragă în intimitate, până la seducerea Yvei, femeia care a marcat debutul erotic al povestitorului, când s-a umplut paharul şi ruptura a devenit definitivă: "am aflat atunci că tata era o canalie, epava unei morale mizerabile despre care nu ni se predase la şcoală nimic".<br /> Regăsim toată pofta de viaţă şi umorul solar lăsate moştenire literaturii române de nemuritorul humuleştean în povestea Crăciunului petrecut în autobuz, unde o tânără de bani-gata, îmbrăcată în haine scumpe de blană, adună din "cerşit" (de fapt, din colindat) o căciuliţă de bani de la muncitorii întorşi din schimbul de după-masă, surprinşi de îndrăzneala tinerei. Aceeaşi îmdrăzneală tinerească este însă drastic sancţionată în "Concursul de debut", unde o clipă de joacă de-a v-aţi ascunselea printre coloanele Academiei frânge zborul unui tânăr autor. Minulescu a rămas corigent la limba română pentru că o tânără l-a preferat, spre dezolarea profesorului de literatură. Ei bine, naratorul din "Răzbunarea Yvonei" păţeşte acelaşi lucru pentru că atunci când i se cere să scrie despre "Naţionalismul în opera lui Eminescu", îşi începe teza cu un fragment din cunoscuta "Doină". Şi să nu uităm, era vorba despre un talent care depăşise cadrul revistei liceului şi reuşise să publice chiar în "Luceafărul". Dar nu se face să citeşti "Craii de Curte-Veche" în ora de franceză atunci când ai de-a face cu o dăscăliţă încuiată, care pronunţă "jio" în loc de "je" şi al cărei soţ este un ştab de la Inspectoratul General al Învăţământului.<br /> Transferat la un alt liceu, năbădăiosul adolescent intră sub benefica protecţie a bătrânului director Alexandru Albu, care face tot ce poate ca să-l sprijine. Dar, în primul rând, îi publică scrierile: "Abia ieşise de sub tipar revista şcolii, că mi se şi dusese buhul printre colegi. Aiureală ca a mea nu mai citiseră ei nici prin revistele oficiale, darmite într-una şcolară".<br /> În mod surprinzător, primul idol al ucenicului literar a fost Adrian Păunescu. Dar cei care l-au îndrumat cu adevărat au fost scriitorul Tudor Opriş (într-o vreme) şi, mai cu seamă, poetul George Chirilă. Este contactat de fanii SF şi cele patru "eseuri poetice" scrise de Geta Matei vor constitui punctul de plecare a unei aventuri în imaginar pe care continuă să o trăiască şi în prezent:<br /> "Habar n-avea Getuţa că un sfert de pagină al ei, ori doar câteva fraze sau vreo sintagmă mai imprecisă, avea să se transforme după îndelungată elaborare logică şi reformulare artistică în <<stilul inconfundabil="" meu="">> - cum avea să fie catalogat la momentul dat, care va <<revolu iona="" nesc="" rom="" sf-ul="">> - considerat borgesian, pe vremea când nici nu auzisem de Borges..."<br /> Dar despre această devenire vom afla, probabil, în viitorul volum, cel ce va întregi "fresca de epocă", "romanul modular" despre care Mihail Grămescu ne mărturiseşte în postfaţa volumului că însumează cam 500 de pagini, povestiri ce vor "rămâne pentru vremuri mai bune şi cu mai mare apetit literar decât acestea prin care trecem".<br /><br /><br />(despre: Mihail Grămescu, Răzbunarea Yvonei, Ed. Tritonic, 2001.)<br /><br /><br /><br /><br /><br />ROLLERBALL 2002<br />sau de la moartea copacului la moartea Uniunii Sovietice...<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> În a doua jumătate a anilor 70, critica românească de film remarca faimosul "Rollerball", varianta 1975, în regia lui Norman Jewison, avându-l în rolul principal pe faimosul James Caan. La început cu reţinută admiraţie, subliniind desigur calităţile "anticapitaliste" şi "general umane" ale peliculei. Încerc să citez din memorie câteva fragmente din criticile timpului, reţinute din lecturile "Almanahului Cinema": în 1976 pelicula este menţinută la o ştachetă înaltă, în 1978 devine tot mai des un "cal de bătaie" - "violenţa gratuită a filmelor americane", "ce sens poate avea revolta lui Jonathan E într-o lume dezumanizată?" - pentru ca la începutul anilor 80 să nu se mai scrie nimic despre el.<br /> Un punct comun totuşi: scena subintitulată "moartea copacului", considerată de critica perioadei drept momentul cel mai cutremurător şi, desigur, mai uman.<br /> Nu ştiu câţi dintre cititorii acestor rânduri au văzut filmul. Mărturisesc că eu l-am văzut in anii '90, pe un canal german de televiziune, şi nu am înţeles mare lucru - în primul rând pentru că nu cunosc limba germană. Dar, în ceea ce mă priveşte, moartea copacului, nu m-a impresionat în mod deosebit. Nu semăna deloc cu ce-mi imaginasem eu, citind cronicile din reviste. Nu era o parabolă a distrugerii vegetaţiei - şi implicit a speranţei - ci o parabolă a însingurării într-o lume nepăsătoare. Bogaţii prieteni ai echipei de rollerball nu distrugeau ultimul copac scăpat ca prin minune de capitalismul sălbatic şi "defrişator", ci-şi omorau, pur si simplu, plictisul, într-o lume violentă prin singurătate. Hainele tipice anilor '70 şi presiunea celor 20 de ani scurşi de la premieră au transformat însă parabola "zidului" copacului bombardat în ciudăţenie.<br /><br /> Rollerball 2002 reia într-un mod diferit parabola însingurării dintr-un viitor tehnologic, plin, in 1975, de televizoarele imense din fiecare cameră a casei vedetei Jonathan E. Viitorul este acum cel al capitalismului din fostele republici sovietice, ironizat cu mână forte de John McTiernan (Al 13-lea războinic, Afacerea Thomas Crown, Die Hard 3, Vânătoarea pentru Octombrie Roşu, Die Hard, Predator, etc). Noul Jonathan joaca rollerball nu în America, ci în fostele republici, creştine sau musulmane, ale defunctei Uniuni Sovietice. Necruţător, McTiernan trece cu aparatul de filmat peste reclamele cu Coca Cola scrise cu caractere chirilice şi cele cu femei pe jumătate nude, pentru a arata apoi mizeria locuinţelor sau a celor care stau chiar în stradă, fluturând sălbăticiţi neschimbatele steaguri roşii. Mai mult, grotescul este împins la extrem atunci când comentatorului texan, care face parte din echipa de rollerball i se aduce o băutură (dublă ironie, alcool într-o ţară islamică) de către o femeie cu faţa acoperită, dar etalându-şi sutienul strâmt, din care se revarsă voluptoase forme mustind a silicon...<br /> Sigur, Rollerball 2002 nu mai seamănă cu cel din 1975. De altfel, tânărul Kris Klein pare mai degrabă interesat de "tradiţia" în stil Keanu Reaves (cu care şi aduce, în mod mai mult sau mai puţin vag) decât de cea a lui James Caan, dar jocul actoricesc este în esenţă bun, mai ales că Jean Reno face faţă, evident, cu brio la noul personaj negativ, cel fascinat numai de cuantumul încasărilor din transmisiile în direct de televiziune şi neinteresat de vieţile care sunt sacrificate iarăşi pe altarul banilor scoşi din reţelele TV...<br /> Trecând peste finalul edulcorat, mult mai "happy-end"-izat decât ar fi fost cazul, "Rollerball" este un film care, dincolo de comercialul inerent, ridică la modul subtil câteva probleme grele. Fapt care, în ultimă instanţă, îi va fi, probabil, fatal. Pentru că Box Office-ul nu tolerează, de obicei, astfel de atitudini...<br /><br /><br />13.02.2002<br /><br /><br />ROLLERBALL (1975)<br />Regia: Norman Jewison<br />Producător: Norman Jewison<br />Scenariu: William Harrison<br />Distribuţie: James Caan, John Houseman, Maud Adams, John Beck<br /><br />ROLLERBALL (2002)<br />Regia: John McTiernan<br />Producător: Kristen Branan, John McTiernan, Charles Roven, Beau St. Clair, Michael Tadross<br />Scenariu: William Harrison, Larry Ferguson, John Pogue<br />Distribuţie: Chris Klein, Jean Reno, LL Cool J, Rebecca Romijn-Stamos<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />SOCIETATEA CULTURALĂ NOESIS<br /><br />Remus Cernea<br /><br /><br />va ofera un CD-ROM care contine 50 de volume de literatura româna contemporana (cartile fiind însotite si de filme digitale cu sau despre scriitorii publicati) la pretul de doar 200.000 de lei (plus taxele postale pentru cumparatorii care nu sunt din Bucuresti).<br /><br />Acest produs cultural multimedia este rezultatul unui proiect demarat in luna august si reprezinta o premiera pentru Romania (nu au mai fost pana acum editate e-carti si filme cu autorii acestora pe un CD-ROM).<br /><br />CD-ul a fost foarte bine primit atât de catre presa cât si de catre publicul care l-a achizitionat.<br /><br />Pentru comenzi ne puteti contacta la remus@xnet.ro sau 091.98.20.56 (Remus Cernea)<br /><br />(detalii la www.noesis.ro)<br /><br />Mai jos va prezint continutul CD-ului:<br /><br />ESEISTICA<br /><br />Andrei Cornea - "Cuvintelnic fara frontiere"<br />(prefata video de Andrei Oisteanu)<br />Adrian Mihalache - "Navi-GÂND-ind" (eseuri despre ciber-cultura)<br />Gabriel Andreescu - "Polemici neortodoxe"<br />Mircea Malitza - "Pietre vii"<br />Bogdan Stanoiu - "Spatii complementare"<br /><br />FILOSOFIE POLITICA<br /><br />Gheorghe Stoica - "Machiavelli, filosof al politicii"<br />Ion Goian - "De la polis la ontologia politica"<br /><br />ROMAN<br /><br />Gellu Naum - "Zenobia"<br />Elena Pasima - "Tormdass"<br />- premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1999)<br />Jean Lorin Sterian - "Clopotele bat fara noima"<br />Ovidiu Bufnila - "Cadavre de lux"<br /><br />VOLUME DE POVESTIRI<br /><br />Tudor Octavian - "Povestiri" vol I<br />Mihail Gramescu - "Comunicare prin juxtapunere"<br />Adina Lipai - "Nimic"<br />Ana Maria Negrila - "Lumina din adâncuri"<br /><br />Colectia de poezie LETHE<br /><br />Nora Iuga - "Spitalul manechinelor"<br />Cezar Ivanescu – "Efebul de la Marathon"<br />Daniel Banulescu - "Te voi iubi pân' la sfârsitul patului"<br />Paul Daian - "Stângacia în salut a femeii"<br />(premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti - 1999)<br />Nora Vasilescu – "Carte de despartire"<br />Dan Iancu – "Despre înteles" (editia a II-a)<br />(premiul pentru debut al editurii Cartea Româneasca în 1997)<br />Gheorghe Iova - "Sintaxa libertatii de a spune"<br />Ioana Ieronim - "Poeme electronice"<br />Nina Vasile - "Distanta din miezul noptii"<br />Gelu Vlasin - "Atac de panica"<br />Dragos Niculescu - "Farmecul iluziei"<br />Ilinca Bernea, Matei Ghigiu, Bogdan Geana - "Ignorantii" volum colectiv<br />Radu Herjeu - "Ramasite de tinerete"<br />Nicolae Macovei - "Un om cu trenci gri si ilustratii color abstracte"<br />Constantin Virgil Banescu - "Câinele, femeia si ocheada"<br />(Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut – 2001)<br />Razvan Tupa - "Fetis"<br /><br />TEATRU<br /><br />Iosif Naghiu - "A treia caravela..."<br />Marius Theodor Barna - "Fata în fata"<br />Andreea Valean - "Teatru"<br />Alina Nelega - " www.nonstop.ro"<br />câstigatoare a Concursului UNITER<br />Cea mai buna piesa româneasca a anului 2000<br />Carte editata în colaborare cu UNITEXT<br />Saviana Stanescu - "Apocalipsa gonflabila"<br />câstigatoare a Concursului UNITER<br />Cea mai buna piesa româneasca a anului 1999<br />Carte editata în colaborare cu UNITEXT<br /><br />CRITICA DE TEATRU SI FILM<br /><br />Ion Cazaban - "Scena româneasca si expresionismul"<br />Mircea Dumitrescu - "Cinematografia universala - eseuri" (vol. I)<br /><br />ISTORIA LITERATURII<br /><br />George Muntean - "Eminescu - 100 documente noi"<br />Mihai Radulescu - "Istoria literaturii române de detentie" (vol. I)<br /><br />VOLUM ÎN AFARA COLECTIILOR<br /><br />Stefan Tiron - "Pan-a-sonyc" (manual)<br /><br />REVISTE<br /><br />Respiro (numerele 1-4)<br /><br />Revista de literatura care apare doar pe internet la adresa www.revistarespiro.com si în care semneaza autori români din tara si din diaspora precum Ioan Es Pop, Paul Vinicius, Paul Doru Mugur, Horia Gârbea, Lucian Mândruta, Petre Catalin Logofatu, Cornel Mihai Ungureanu, Ioana Dragan, Bogdan Suceava, Adrian George Sahlean, Doina Ioanid, Adina Dabija, Mihai Ignat, Dan Danila, Sorin Grad, Adi Urmanov, Mariana Marin, Simona Minassian, Horia Tabacu, Alina Stanescu, Lucian Sarbu, Andreea Valean, Mihai Dinu, Dan-Silviu Boerescu, Katherine Bar, Magda Cârneci, Florin Fâra, Mugur Grosu, Gabriela Rotaru, Mircea Tuglea, Nora Vasilescu, Mihail Galatanu, Razvan Radulescu, Victor Ieremia, Luiza Carol, Stelian Tanase, Petre Barbu, Stefan Caraman, Mona Mamulea, Silviu Dancu, Ioana Nicolaie, Traian T. Cosovei, Ioni Plesa, Miruna Serban, Adrian Buz...<br /><br />Studii Internationale realizata de Centrul de Studii Internationale<br /><br />Revista care apare în limbile româna si engleza, pe acest CD-ROM fiind versiunea româna.<br /><br />Editori: Gabriel Andreescu si Renate Weber<br /><br />ANTOLOGIILE VIRTUALE NOESIS<br /><br />Antologia Virtuala Noesis nr. 1 (prima carte din România editata în format Microsoft Reader, septembrie 2000) cu texte semnate de: Adina Dabija, Arthur Dogariu, Catalin Tenita, Ioana Uricaru, Cristian Galeriu, Cristi Mungiu, Nina Vasile, Gelu Vlasin, Giordano Segneri, Jean Lorin Sterian, Andreea Valean, Costi Gurgu, Ovidiu Tichindelean, Dan Cristian Cârciumaru, Laurentiu Bratan, Mirel Palada, Stefan Tiron, Oana Bosca Malin, Adriana Gheorghe, Bogdan Stanoiu, Remus Cernea, Razvan Tupa, Adi Urmanov, Felix Damian, Miriam Ceres, Viorel Budescu, samd...<br /><br />Antologia Virtuala Noesis nr. 2 (noiembrie 2000) cu texte semnate de: Gheorghe Iova, Adina Dabija, Costi Gurgu, Gelu Vlasin, Jean Lorin Sterian, Laurentiu Bratan, Marius Ianus, Nora Vasilescu, Ana Maria Negrila, Virgil Banescu, Paul Cernat, Alexandru Matei, Tamara Cuprian, Remus Cernea, Adina Lipai, Miriam Ceres, Alexandra Botculescu, Robert Coravu, Razvan Tupa, Ioana Baetica, Mirel Palada samd...<br /><br />Antologia Virtuala Noesis nr. 3 (aprilie 2001) cu texte semnate de: Andrei Cornea, Sorin Vieru, Cristi Mungiu, Radu Herjeu, Alexandru Polgar, Robert David, Adina Lipai, Bogdan Stanoiu, Nora Vasilescu, Carolina Ivanescu, Cosmin Perta, Ioana Nestorescu, Oana Andra Rotaru, Elena Fenoghen, Laurentiu Vedinas, Sânziana Cotoara, Ana Catinca Popovici, Ioana Pelehatai, Adina Antonie, Camelia Hostinar, Otilia Panainte, Catalina Avasilencei, Szabo Tiberiu Iosif, Andreea Plesea samd...<br /><br />Antologia Virtuala Noesis nr. 4 (noiembrie 2001) cu texte semnate de: Stefan Caraman, Ilinca Bernea, Corneliu Mihai Ungureanu, Dan Lungu, Alma Dorian, Bogdan Geana, Alexandru Matei, Eugenia Taralunga, Sorin Grad, Remus Cernea, Victor Loghin, Sorin Grad, Oana Solica, Marian Coman, Onofrei Muler samd...<br /><br />FILME DIGITALE<br /><br />Societatea Culturala Noesis va prezinta 47 de filme digitale dintre care 45 sunt realizate cu scriitorii editati, unul este despre cartile electronice, iar ultimul rezuma în aproximativ 12 minute lansarea a 12 volume în format Microsoft Reader, în data de 18 aprilie 2001, la Teatrul Act din Bucuresti. Spectacolul a fost realizat de catre Trupa de Teatru CALEIDOSCOP (Iulia Sâia, Luminita Vâlciu, Manuela Alionte, George Frâncu, Dana Teodorescu Vulc, Dan Vulc) în colaborare cu Mugur Gherase si Paul Daian, dupa o idee de Gabriela Bagrinovschi si Remus Cernea. Regia: Andreea Valean.<br /><br />NOTA<br /><br />Acest CD-ROM a fost lansat oficial miercuri 28 noiembrie 2001 în cadrul Târgului de Carte "Gaudeamus".<br /><br />MULTUMIRI:<br /><br />Paula Apreutesei, Dan Iancu, Paul Daian, Radu Dobrescu, Adrian Bratfanov, Marian Popescu, Elena Popescu, Anatol Carmin (IQ), Sorin Vieru, Nina Vasile, Gelu Vlasin, Nora Vasilescu, Lenti Chiriac, Constantin Virgil Banescu, Adina Bolboceanu, Cristian Manafu, parintilor...<br /><br />Au sprijinit acest proiect cultural:<br /><br />MICROSOFT ROMANIA, BRD - SOCIETE GENERALE, PC MAGAZINE, COMPAQ, TOTALNET, CISCO.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />CÂMPURI MAGNETICE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />MOTTO:<br /><br /> Enciclopedia este ceea ce eşti dispus să fii.<br /> Enciclopedia înseamnă deschidere şi este o chestiune de vocaţie iar bibliografia este un inventar care străbătut cu sârguinţă.<br /><br />Mihaela BUFNILĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />Capitolul 1<br /><br /><br /> Reinterpretarea structurilor narative şi descriptive ne obligă să reorganizăm instrucţiunile conţinute în inventarul nostru enciclopedic.<br /> Lumile din Molina Mar, din Burbansk, din Puerto Pico şi din Qiatotocoatl ne apar ca fiind imperfecte, actele economice, religioase, militare, culturale şi de orice altă natură fiind adesea fără substanţă.<br /> Imperfecţiunea nu este însă ţelul nostru ultim aşa cum spionii de dincolo de orizontul vizibil nu sunt adevăraţii noştri duşmani.<br /> Acţiunile de dezinformare puse la cale de serviciile secrete inamice ne-au ajutat însă să descoperim proprietăţile uluitoare ale orizontalităţii.<br /> Am reuşit astfel să intuim strategicile câmpurilor magnetice şi am înţeles că alcătuirea lumilor nesfârşite se revendică a fi a codurilor constituite spre deliciul interpretării. Am aflat că maliţia sau aroganţa celui care intepretează sunt dovezi sigure de vulnerabilitate. Savanţii desueţi din Patola, din Beauburg şi din Gugumbe au preamărit tradiţia şi au luat cu asalt întemeierile forţelor de creştere lucrând în dauna lor şi spre binele spiritului conservator. Malagambiştii literari din Pântraşiva, din Kalombra şi Baha au ţinut prelegeri şi conferinţe despre marele nimic năucind masele largi şi vestind o ultimă apocalipsă pentru a fi pe placul augustei oficiale.<br /> Toate aceste experienţe ne-au convins să pornim în căutarea miracolului şi au organizat ceea ce numim adeseori tendinţa.<br /> Experienţa însoţeşte sensul ascuns al misiunii noastre şi ne îndreptăţeşte să credem că, de cele mai multe ori, ignoranţa şi prostia sunt instituţionalizate cu bună ştiinţă în lumile enciclopediei.<br /> Ele sunt susţinute fie de propaganda în dauna binelui public fie de monopolul pus pe nemurire. Ele au un efect devastator stârnind vârtejuri virtuale şi producând revoluţii pe care savanţii desueţi din Doga Noga şi Marsila Molé le confundă cu câte o bifurcaţie exemplară, tânjind după un eveniment cu efecte devastatoare.<br /> Aşa stând lucrurile, imperfecţiunea nu vorbeşte despre sfârşitul istoriei. Lupta dintre periferie şi centru ascunde alte înţelesuri decât cele oficiale şi pune istoria sub semnul întrebării. Cinismul ucide elanul critic iar critica devine inutilă într-o lume în care corpul ucide privirea.<br /> Noi am pornit însă în căutarea sensului ultim convinşi că, deşi pare finită, existenţa este o construcţie fără de capăt. Suntem prizonieri ai unor matrice informaţionale fundamentale dar încercăm să construim ceea ce pare de neconstruit.<br /> În aparenta noastră mişcare prin universul plin de universuri, descoperim că sensurile înţepenite în stereotipii sunt mai mortale decât proiectilele sau forţele telurice. Conspiratorii plini de tenacitate din Quanqo Koqué şi Togai caută în profunzimile enciclopediei formula magică prin care ar putea stăpâni mişcările tectonice şi vorbesc încifrat despre lipsirea de secret, taină şi miracol.<br /> Iminenta desecretizare arde formele şi produce evenimente în cascadă punând profeţiile în mare dificultate şi bagatelizând acţiunile secretoşilor din Guaribo, din Metembo şi Wole Wa.<br /> Dezvăluirea nu este însă decăderea secretului.<br /> Războaiele informaţionale ne dezvăluie că evoluţia este a limitei iar organizarea superioară prin catastrofe e a vecinătăţii.<br /> Formele pornite spre sensul ultim al lucrurilor îşi pierd de cele mai multe ori supleţea genetică şi simţul interpretării. Tocmai de aceea luptăm cu fervoare în războaiele informaţionale urmărind transformările neaşteptate.<br /> Probabilitatea existenţei unei bifurcaţii în proximitatea noastră ne-a făcut să iniţiem procedurile de secretizare a universului plin de universuri şi să luăm aminte la sfârşitul naţiunilor, la sfârşitul imperiilor şi la vulgarizarea istoriei.<br /> Ameninţarea imperiului ar putea fi bifurcaţia. Iar terorismul ar putea ascunde profunzimile formelor aduse de dincolo de orizontul vizibil de spionii enciclopediilor pe care nu le-am supus interpretării.<br /> Construit cu perversitate, terorismul e refuzul celuilalt. În aparenţă, terorismul asigură prezenţa diriguitoare. E prezenţa duşmanului. Prezenţa malefică. El nu anunţă noile războaie ci epoca imperială.<br /> Care va fi imperiul?<br /> Nu care va fi ci cum va funcţiona imperiul e important de ştiut. Aflându-ne în zona predicţiei sau a profeţiei, ne putem înşela asupra termenilor.<br /> Dar imperfecţiunea e tocmai superbia gândirii. Lipsirea de mari armate aflate în încleştări sângeroase şi pline de tragic şi grandoare anunţă un construct imperial.<br /> Diferenţa este pregătită.<br /> Artele complexităţii se desfăşoară pline de perversitate. Imperiul se întinde etern, jinduind după starea sa imaginară. Imperiul pare a fi sensul ultim, ultima instrucţiune a enciclopediei noastre.<br /> Imperiul e sfârşitul democraţiei.<br /> Ea sucombă, se sufocă sub elanul maselor al căror metabolism trebuie să funcţioneze continuu îngurgitând falşii eroi. Falşii eroi sunt construiţi cu abilitate sau din greşeală în Mastrokas, Azego Bazego şi Tulule. Exerciţiul lor stă fie sub semnul conspiraţiei fie sub semnul rebeliunii, insurgenţa nefiind invocată.<br /> Starea de insurgenţă, aducătoare de sens, este înlocuită în epoca imperială cu starea de beligeranţă continuă. Vor fi avut loc toate războaiele informaţionale posibile în Popocatepetlán, în Galeea, în tumultuoasa Bulbona. .<br /> Celălalt ar putea fi eternul duşman în timp ce marile armate se preschimbă în gărzi imperiale specializate şi înarmate până-n dinţi. Ele sunt trimise să restabilească ordinea prin edict imperial şi prin manipulări. Ele sunt trimise, mesianic, să aducă fie pacea, fie sabia mulţimilor care se vânzolesc în vecinătatea oraşelor rotitoare aflate la nord de Ghile Ga.<br /> Celălalt este diabolizat. El va fi nu ars pe rug sau ucis în bătălie ci va fi pulverizat semantic în încâlcite procese pierdute în noianul ştirilor ameţitoare fie anulat prin acte diplomatice de miniştrii de externe ai orientalelor şi occidentalelor.<br /> Artele complexităţii se nutresc din aceleaşi fundamente autoritare ale enciclopediei. Ele metabolizează bibliografia. Ele controlează centrul şi periferia dând viaţă fantasmelor care cutreieră prin minţile naivilor sau îndrăgostiţilor din Baasa, din Kualimbo şi din Gotela.<br /> Noul imperiu nu este din acest punct de vedere un pas înainte.<br /> Structurile narative şi descriptive intră într-o eră plină de convulsii care nu anunţă o renaştere ci o decădere în celălalt.<br /> Este în fapt, toată această epocă imperială, o utopică de rangul I sau, mai mult, o imposibilitate strategică, un finit al exerciţiului de putere.<br /> Vorbind despre aceasta, nu vom şti niciodată dacă deciziile noastre au fost corecte sau nu. Nu vom şti niciodată dacă structurile narative şi descriptive pe care le folosim sunt posibile potrivit noilor instrucţiuni enciclopedice.<br /> Mareea trandafirilor din Adamville, extazul mulţimilor din Takla Makan, dimineaţa generalilor din Quanqo Koqué, diamantele de lumină veche şi aventurile lui Pitoşkin sunt construcţii imaginare sau urma lăsată de structurile turbulente specifice complexităţilor?<br /> Vom descoperi că de fapt complexităţile sunt expresia dinamicii câmpurilor magnetice care guvernează artele privirii?<br /> Trăim într-o superbie a incertitudinii.<br /> Guvernatorul din Togai nu are încredere în împăratul Ogawa iar vicepreşedintele Weinberger îi suspectează pe toţi. Obin Oba nu pleacă urechea la linguşeli iar Pitoşkin, omul colonelului Sharun, se întreabă adeseori dacă există cu adevărat şi dacă lumea este într-adevăr reală.<br /> Noi, magicienii secretului, luăm forme şi pătrundem în miezul evenimentelor fiind chiar esenţa lor. Nu ştim sigur dacă fiinţăm sau ne aflăm doar în funcţiune după un plan ascuns ale cărui instrucţiuni nu le deţinem.<br /> Plutim într-un ocean de ambiguitate.<br /> Dar ştim că minunata artă a spionajului ne-a desluşit că dacă zidurile ar fi limită absolută atunci nu ar mai fi nimic.<br /><br /><br />© Ovidiu Bufnilă 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />LA O BERE...<br /><br />Radu Pavel Gheo<br /><br /><br /> După amiază. Un birt întunecos, cu mese de lemn acoperite de pete lipicioase, pereţi afumaţi, zugrăviţi în maro, şi un miros stătut, acru. La o masă stau doi cetăţeni de vîrstă mijlocie, cu burtă, mustaţă şi chelie avansată. În faţa lor, pe masă, patru halbe de bere, două pe jumătate goale.<br />Cetăţean 1 (oftează): Greu...<br />Cetăţean 2 (idem): Greu al dracului...<br />C 1: Sărăcie mare.<br />C 2: Mare de tot. Tot mai bine era pe vremea lui Ceauşescu, săracu’...<br />C 1: Aveai o slujbă, aveai de mîncare, te puteai îmbrăca dintr-un salar. Acum...<br />C 2: Mă uit la tinerii ăştia, cum se însoară astăzi. Păi din ce-or să trăiască?<br />C 1: Tot pe spinarea părinţilor, săracii de noi... Ai copii?<br />C 2: Nu.<br />C 1: Nici eu. M-a ferit Dumnezeu. Ce m-aş fi făcut astăzi? Am eu un vecin, şi-are ăsta un copil de vreo 20 de ani. Acuma vrea să se-nsoare... Cu ce? Şi nu face nimica toată ziua.<br />C 2: Păi ce să facă? Slujbe nu-s... Să lucreze la patron, să scoată ăla sufletul din el? Pe vremea noastră...<br />C 1: Las’ că şi noi am muncit! Dar astăzi nimeni nu mai vrea să facă nimic, numai să fure. Vine sfîrşitul lumii, ascultă-mă pe mine!<br />C 2: Nu mai e ruşine. N-ai văzut la ăia, la americani, cum umblă omosexualii pe stradă de mînă, şi nu-i bate Dumnezeu.<br />C 1: Îi bate, îi bate... Crezi că scapă? Şi după ce le-a făcut NATO la sîrbi... Ai văzut? nenorocirea de pe lume... Şi cutremurele, astea crezi că nu vin tot de la Dumnezeu? Nu lasă el lumea aşa. Vine sfîrşitul.<br />C 2 (indiferent): Vine.<br />C 1: Am fost la biserică şi m-am spovedit. Nu ştii cînd vine mînia lui Dumnezeu, e bine să fii pregătit. Acum îs mai uşurat.<br />C 2: Io pe ăştia de la guvern i-aş lichida. Şi pe toţi patronii, că nu le mai pasă de nimeni. Şi nu se mai tem de nimic.<br />C 1: De nimic, aşa-i. E, la omu’ sărac... Ce zici, mai luăm una?<br />C 2: Două, că nu m-aleargă nimeni. (Întorcîndu-se:) Alo, fata! Patru aici, la băiatu’!<br />C 1 (bîţîie din picior): Parcă-i moartă, aşa se mişcă.<br />C 2: Ce le pasă? Salaru-i salar, căldurica căldurică iarna, răcorică vara. Umbli printre mese şi-ţi lasă unu’ o mie, altu’ două mii...<br />(Tăcere prelungă. Chelneriţa lasă berea pe masă şi pleacă. Cei doi sorb o gură, se uită unul la altul. Trec cîteva minute.)<br />C 1: Tinerii de azi.<br />C 2: Nici un respect, aşa-i. Tot mai bine era înainte.<br />C 1: La Ceauşescu îi ţinea bine-n frîu. Nu mişca unu-n front. Cum nu-i convenea ceva, cum... bine? Nu-ţi place? Ia treci tu la canal!<br />C 2: O dictatură ne-ar trebui nouă. Să vină armata şi să-i pună la muncă. Să stea aşa, cu biciu’, în spatele lor.<br />C 1: Vine sfîrşitul lumii, ascultă-mă ce-ţi spun.<br />(Brusc se aud nişte trîmbiţe asurzitoare, pornind din toate colţurile birtului, din pereţi, de pe stradă.)<br />C 1, C 2 (sar speriaţi): Ce dracu-i asta? Ce se-ntîmplă aici?<br />(În prag apare o formă luminoasă, orbitoare. Cei doi îşi pun mîinile streaşină la ochi.)<br />Forma de lumină (voce extrem de blîndă): Staţi liniştiţi, oameni buni. E sfîrşitul lumii. Nu vă speriaţi.<br />C 1, C 2 (sar de pe scaune): Şi noi ce să facem? Ce facem... acum?<br />Forma de lumină (se uită spre ei lung, meditînd, apoi): Voi nimic. Staţi liniştiţi... Pe voi nu vă aşteaptă nimeni.<br />(Forma luminoasă se depărtează, urmată cu paşi moi de chelneriţă. Cei doi rămîn cîteva minute descumpăniţi. Apoi se aşează iar la masă. Beau o gură de bere, la unison.)<br />C 1: Îţi spuneam de patronii ăia. Să vezi, intru eu într-un butic din ăsta...<br />(Afară se aude o larmă îngrozitoare, strigăte, tropote de cai, împuşcături, plînsete disperate, care acoperă vocea cetăţeanului.)<br />C 2 (îi strigă la ureche): Ce ziceai?<br />C 1 (ţipînd şi el): Păi cu buticul ăla, în care am intrat eu odată să cumpăr nişte pantofi, că ăia pe care-i aveam...<br />(Zgomotul se înteţeşte, se aude tot mai aproape. Poţi distinge clar tropotele cailor, voci jeluitoare de femei, ţipetele unor copii şi nişte înjurături înfioarătoare, tăiate la jumătate.)<br />C 1 (furios, ţipă): Lua-i-ar mama dracului, că nu mai poţi vorbi două vorbe în linişte!<br />C 2 (timid): E sfîrşitul lumii, n-ai auzit?<br />C 1 (la fel de furios): Şi ce-mi pasă mie? Eu m-am spovedit, ţi-am spus. Ţie să-ţi pese, că poate-ţi dau cu halba asta-n cap. Eu n-am grijă.<br />C 2: Dar n-ai auzit ce-a spus ăla?<br />(Brusc peretele birtului se prăbuşeşte şi peste mese năvălesc, fornăind pe nări, patru cai mînaţi de nişte cavaleri cu săbiile scoase. Cei doi inşi se lipesc de perete, ţinînd halbele cu grijă în mîini).<br />C1: Ia uite, altă parascovenie...<br />(Cavalerii îşi opresc caii în faţa celor doi, îi privesc lung o clipă, apoi pornesc din nou, trecînd peste tejghea, prin peretele celălalt al birtului. Prin praful iscat de trecerea lor se disting cîteva siluete peste care caii calcă nemilos, în strigăte şi plînsete tot mai jalnice. După un timp totul se linişteşte.)<br />C 1 (se scutură de praf, aşează halba pe masă şi îşi aprinde o ţigară): Şi să vezi, iese de după tejghea o fîşneaţă din aia, cu fusta de două palme, şi se uită la mine ca la poartă nouă. Doamne, sper că or fi pus călăreţii ăia laba pe ea...Asta aş fi vrut să văd! Şi ce crezi că face vaca? (Ia un ton mieunat) “Mă scuzaţi, noi trebuie să închidem, că...” Da’ io i-am tăiat-o...<br />(Discuţia continuă pe acelaşi ton, în timp ce afară se întunecă tot mai puternic.)<br /><br /><br /><br /><br /><br />UCIGAŞUL MELCILOR<br /><br />Roberto R. Grant<br /><br /><br />I.<br /><br /> Locuieşti în Kronstadt, un oraş din Transilvania. Eşti cetăţean român, etnic german. Te numeşti Wilhelm R.<br /> Numele românesc al oraşului tău este altul. Îl accepţi, desigur, dar în corespondenţa cu persoane din Germania întrebuinţezi Kronstadt. Nu intri niciodată în discuţii despre raporturile etniei tale cu românii. Eşti mult prea orgolios pentru aşa ceva. Părinţii tăi nu sunt nişte oameni avuţi, dar tu, din motive obscure, te-ai simţit întotdeauna Junker, boier, nobil. N-ai tribulaţii în legătură cu etnia ta. Saşii, spui, se deosebesc de unguri. Nu revendică aproape nimic de la români. Şi nici nu se simt oarecum inconfortabil în ţara de la Dunăre şi Carpaţi. Mulţi au emigrat în Germania. De ce? Dintr-o toană, nu fiindcă le-ar fi fost imposibil să reziste. Eu, de exemplu, n-am dorit niciodată să plec.<br /> Trufia ta este atât de mare, încât seamănă cu modestia exagerată. Da, Wilhelm, eşti cumplit de orgolios, de parcă ai fi de-a dreptul un Graf. Or, tu n-ai nici măcar un von înaintea numelui. Aşa ţi-a spus un român oarecum inteligent, nimerit la o petrecere dată de voi. Nu te-ai supărat. Sau, cel puţin, n-ai arătat-o. Ai zâmbit politicos. Valahul ăsta vorbeşte şi el. Habar n-are cum stau lucrurile. Dar este un om acceptabil, în definitiv. Ştie să mânuiască tacâmurile, nu vorbeşte cu gura plină, nu se uită lung la soţia ta, ca şi cum ar dori să-i vadă sânii şi şoldurile prin haine. Are şi umor. Tu nu prea ai aşa ceva, fiindcă eşti prea confortabil instalat în tine însuţi. Umorul presupune disperarea bine ascunsă. Este politeţea deznădejdii, a spus Schiller. Tu, dimpotrivă, în seara petrecerii te simţi bine, ai doar patruzeci şi cinci, eşti sănătos. Fetiţa voastră este reuşită. Câştigaţi amândoi destul de bine. Ce să-i faci? În România, treburile merg cum merg, dar asta nu înseamnă prea mult, omul se obişnuieşte.<br /> Da, Valahul, înfăţişarea lui de intelectual atipic, forţa lui iritantă, neclară, ţinând de sexualitate. Dacă nu ţi-ai controla până şi gândurile, nu cumva să-ţi scape vreunul vulgar, ţi-ai fi spus, atunci, ăsta este pur şi simplu potent şi îi place mult să se fută. Femeile simt asta. Iată de ce mă calcă pe nervi.<br /> După câţiva ani, individul a devenit amantul soţiei tale. Ea, o doamnă, realmente, nu pregeta să-l viziteze în garsoniera lui modestă, situată cam departe de Centru. Ai aflat destul de repede. Coborât pentru o clipă din trufia ta, ai intuit că ea se simte foarte bine, că are un timp bun, cum ar spune un american. Şi chiar avea. Ochelaristul cel suspect o servea bine. Veşnicul secret.<br /> Dar astea s-au petrecut mai demult, în Bukarest, bătrâne Wilhelm. Acum ţi se poate spune aşa. Ai făcut şi tu vreo cincizeci şi cinci. Este o vârstă, oricum ai suci-o. Nu mai ţii cont de infidelităţi, nu te mai gândeşti la revanşe. Ai divorţat, te-ai mutat în Kronstadt.<br /> Este o seară de primăvară târzie. Soarele stă să dispară. Pe pervazul ferestrei tale se iveşte un melc. Ezitant, totuşi decis - paradox! -, mişcându-şi tentaculele, alunecând încet, abia perceptibil, ca într-un vis. Aşa ceva nu se poate, îţi spui. Cum să urce un melc la etaj? Absurd. Şi totuşi. Melcul este real, n-ai o halucinaţie.<br /> Când ajunge la marginea pervazului, melcul nu se opreşte. Se strânge în cochilie, îşi dă drumul. Cade pe masă cu un zgomot sec, o vagă troznitură. Şi-a spart casa? Va muri? Nu. După un timp, când balansul cochiliei s-a încheiat, începe să se arate, la fel de lent, întruchipare a prudenţei şi a lipsei asiatice de grabă. Gasteropode. La râpa Uvedenrode / Ce multe gasteropode! Un vers al lui Ion Barbu, cel căsătorit cu o germană sadea. Suprasexuale / Supramuzicale. Alt vers, din aceeaşi poezie ciudată.<br /> Te uiţi atent la manevrele melcului. Traversează masa din nuc masiv, sclipitoare. În urma lui rămâne o dâră ca de scuipat, scârboasă.<br /> Doi alţi melci au apărut pe pervaz şi repetă manevra. Cad şi ei pe masă. Primul se opreşte şi pare că-i aşteaptă. Sunt trei, în mişcare ultraîncetinită, minunat de lentă, îţi trece prin minte. Îi admiri, deşi sunt murdari. Şi atât de curaţi! Fără mucus n-ar putea să înainteze. Îi scuzi, la început. Totuşi, aici este locuinţa mea, iar ăştia sunt nişte intruşi. N-au dreptul să intre nepoftiţi. Dacă ai avea umor, ai începe să râzi de acest gând. Nu. Rămâi serios, sever, singur, impecabil în halatul tău de casă. Eşti proaspăt tuns. Te razi de două ori pe zi, deşi eşti cam spân de felul tău. Bărbieritul te linişteşte şi te satisface.<br /> Ajunşi la marginea mesei, cei trei ezită, îşi rotesc tentaculele, se întorc unul spre altul, de parcă ar comunica. Au luat o decizie. Merg înainte, alunecă. Tentaculele întinse la maximum. Ăştia presimt că nu vor păţi nimic. Covorul este gros. De unde ştiu asta? Intuiţia, bătrâne, intuiţia. Şi tu ai una: se vor lăsa să cadă, încă o dată.<br /> Aşa se întâmplă. Cad fără zgomot. Îngenunchezi, te uiţi la ei. Nemişcaţi, deocamdată. Ies încet din cochilii, se întind, îşi recapătă înfăţişarea lor himerică. Nu reuşesc să înainteze, îi împiedică firele lungi ale covorului. Se vor zbate acolo toată noaptea? Pe covorul meu ţesut de mână? Moştenit de la bunici? Adus din Orient? Dacă nu cumva este o imitaţie reuşită?<br /> Eşti un mare domn, nea Wilhelm, iată adevărul. Un ins mai vulgar i-ar ridica fără fasoane şi i-ar arunca pe fereastră, înspre acoperişul casei mai scunde de alături. Nu l-ar intreresa ce s-ar întâmpla cu ei. S-ar auzi nişte troznete neplăcute? Şi ce dacă? După câteva secunde totul ar fi uitat. Altul, mai milos, ar putea să-i ducă în parc sau i-ar plasa într-o grădină de zarzavat, cărându-i într-o pungă de pastic. Tu, nu. Eziţi, îţi savurezi nehotărârea. Un nobil nu se murdăreşte cu aşa ceva. Într-o altă epocă, ai fi tras de un cordon mătăsos, s-ar fi ivit un slujitor imperturbabil. Melcii ar fi dispărut, ca şi cum n-ar fi fost. O slujnică ar fi curăţat apoi covorul. O pată umedă ţi-ar fi amintit, pentru puţină vreme, de straniul şi neplăcutul episod.<br /> Lumina zilei s-a estompat. Cerul este purpuriu. A secetă, ar zice un ţăran. Culoarea unei hlamide imperiale, îţi spui tu. Ar trebui să simţi o pace interioară, bătrâne. În definitiv, viaţa este frumoasă. Iar melcii, în inocenţa lor, superbi. Dar nu, intruşii te scot din sărite. Tu, cel stăpânit, rezervat chiar şi atunci când eşti nedreptăţit în mod grosolan, eşti învins de vulgara furie. De parcă aş fi drogat. Încerci să-ţi recucereşti morga ta aristocratică. (Minciuna, nea Wilhelm, este mai isteric de expresivă decât adevărul. Acesta din urmă are un aer de modestie, chiar dacă este, să zicem, ucigător. Ifosele tale de Junker au fost întotdeauna exagerate, ce să mai discutăm. Iar calmul tău a fost şi este întrucâtva contrafăcut. Nu eşti prea sigur de tine, deşi n-o recunoşti. Nenorocitul ăla de testosteron! Îţi joacă feste urâte. În ultimii ani nu-ţi mai reuşeşte perfect decât furia presenilă. Asta-i situaţia. Nu admiţi aşa ceva, evident. Încă. Crezi că totul este OK cu psihicul tău.)<br /> Melcii, cei trei ciudaţi, îţi stârnesc singura reacţie autentică disponibilă. Furia, da. Nu te-ai enervat în mod vizibil când ai fost "disponibilizat". Nici când soţia ta, marea doamnă cu apetituri sănătoase de femeie din popor, te-a anunţat că divorţează. Te superi, în schimb, pe nişte melci inocenţi.<br /> Stai înţepenit în fotoliu, încerci să te calmezi. Te-ai documentat, ştii că trebuie să ai o gândire pozitivă. Gândurile negative sunt dăunătoare. Cum să urăsc nişte melci? Este absurd! Tocmai eu! Respiri calm, adânc, rar. Un truc, pentru liniştire. Îl cunoşti şi pe-ăsta. Ştii şi multe altele, de altfel. Limba spaniolă, de pildă. Nimeni nu te-a verificat, ce-i drept. Te cred toţi, pe cuvânt. Oricum, germana este punctul tău forte. Hoch Deutsch, evident. N-ai scoate un cuvânt în dialectul săsesc nici dacă ai fi în faţa plutonului de execuţie. Te străduieşti şi cu accentul. Încerci să pronunţi mai gutural, dar nu-ţi prea iese pasienţa. Vorbeşti o germană corectă, dar întrucâtva desuetă. Vrând-nevrând, nu ştii cum evoluează limba vorbită în Germania. Iar pronunţia "lată" a românilor te-a contaminat pentru totdeauna. Nimic de făcut în acestă privinţă.<br /> Prostii, în definitiv, mărunţişuri. Ce contează pronunţia, accentul? Porcii ăştia mici mi-au invadat locuinţa. Uite, pe pervaz au mai apărut câţiva. Intru în Kafka, mein Gott! Nu se poate, nu se admite. Îi strâng şi-i duc. Într-un parc, într-o grădină. Le place salata. Cultivatorii se plâng de ei şi-i distrug. Nu ţin cont de înfăţişarea lor enigmatică şi nici de faptul că sunt unisexuaţi.<br /> Când acela a intrat prima oară în casa noastră, a venit vorba despre melci. Era de-a dreptul erudit, nenorocitul! Dădea amănunte scabroase despre acuplarea melcilor. Pe cine interesau? În primul rând, pe femei, deşi nici-una nu cerea amănunte. Soţia mea avea nişte ochi rotunzi, uitase să mai fie ironică. Se uita ţintă la el. Doar acum îmi amintesc privirile ei de atunci. Curios lucru!<br /> Specimenul venea cu detalii. Melcii sunt hermafrodiţi. Au o glandă sexuală comună, numită ovotostis, care produce ambele categorii de celule. Acestea au la început un drum comun, canalul hermafrodit. Ulterior, celulele masculine se separă prin spermiduct, canal deferent şi penis. Ovulele se opresc într-o cameră de fecundare şi apoi sunt evacuate prin oviduct şi vagină. Allosperma de la un individ este introdusă prin vagină şi depozitată vremelnic - acesta a fost cuvântul folosit de el - într-un rezervor, receptaculul seminal sau bursa copulatrix. De aici, printr-un şanţ special al oviductului, este condusă în camera de fecundare. Penisul melcilor este disproporţionat de mare, a încheiat omul, foarte serios.<br /> Era nebun? Sau voia doar să ne epateze? Un bufon, mai degrabă. Nu i-am spus nimic, evident. Nu puteam să mă cobor la nivelul lui. Da, corect, te-ai mulţumit să-l priveşti serios, în timp de toţi ceilalţi (toate celelalte) se distrau. Inclusiv pe seama ta, presupui.<br /> Îţi dai seama că îi făcea curte soţiei tale pe o cale întortocheată. Ce poate fi mai libidinos decât doi melci acuplaţi? Mucozităţi dezgustătoare, act sexual nesfârşit de lung. Penisul mare. Ca în bancul cu Bulă. Numele. Bulă. Prenumele. Bulă. Sexul. Enorm. Da, a spus acest banc tâmpit, în timp ce tu, cu memoria ta fenomenală cu tot, nu reuşeai să-i arunci vreo ironie mai acătării.<br /> El simţise, ca un animal, că în soţia ta zăcea o femeie feroce de senzuală, dar şi o intelectuală cu gusturi rafinate. Mai intuise că ea nutrea un anume dispreţ pentru bărbaţi, ca sex. A atacat-o printr-un punct slab apărat. A excitat-o, vorbindu-i despre melci! Ce porcărie! Schweinerei! Rezultatele s-au văzut mai târziu, când ai început să-i apari, ei, tot mai nesărat. Erai impecabil, nici vorbă. Înalt, subţire, dantură bine întreţinută, chiar o prestaţie sexuală mulţuimitoare. Dar lipsa umorului s-a dovedit fatală. Ea te ironiza tot timpul, la asta se pricepea. Iar tu, stereotip, te supărai. Pe când el, înlocuindu-te şi fiind ironizat de ea, se distra, pe seama lui însuşi. Pe el, bătrâne, nu-l interesau vorbele ei, îţi dai şi tu seama, poate, ci forţa pulpelor, teribilă, precum şi orgasmul cotropitor, de o rară sinceritate şi neruşinare, grohăitul ei final. Simţea că a îndeplinit o cerinţă aflată, zice-se, în Coran: cel mai mare păcat este să nu satisfaci o femeie, la pat.<br /> Dar amănuntele tehnice nu mai au nici-o importanţă. Lucrurile s-au schimbat. Nici ei nu mai sunt împreună. S-au străduit cu folos vreme de cinci ani şi apoi s-au despărţit. Aşa e viaţa. Cuprinsă de angoasă, fosta ta soţie a început să mănânce prea mult. S-a cam îngrăşat. Nu contează. După cincizeci, altfel se văd anumite activităţi. Se schimbă "priorităţile" şi "considerentele". Melcii sunt problema ta. Îţi inculcă o furie plebeiană, cu totul nedorită, dar nu mai puţin irezistibilă. Îi vei culege şi-i vei duce undeva. Nu vei povesti nimănui despre ei. De altfel, nici n-ai fi crezut. Melcii de livadă nu pot escalada un zid, după câte ştii. Cum să ajungă la etajul întâi?<br /> Te ridici încet din fotoliu. Nici-o mişcare bruscă! Regula ta de aur. Să fie alţii expansivi, eu sunt aparent flegmatic. Ca un britanic clasic? Sau chiar ca un samurai? Virtuţile de bază ale samuraiului sunt răbdarea şi stăpânirea de sine. Energia izbucneşte cu atât mai multă forţă.<br /> Faci un pas către cei trei melci de pe covor. Îi striveşti. Troznituri urmate de clefăituri slabe. S-a terminat. Îi execuţi şi pe cei doi apăruţi între timp pe masă. Cu podul palmei drepte. Zgomotul cochiliilor ce se sparg este altul, mai net.<br /> Te-ai rănit. Sângerezi uşor. Nu simţi scârbă, nici regret. N-am făcut decât ceea ce trebuia. Îţi dai seama, cu groază şi plăcere tulbure, că actul strivirii ţi-a procurat un rudiment de plăcere sexuală.<br /><br /><br />II.<br /><br /> Aseară n-ai mai primit nici-o "vizită gasteropodică". Ai găsit această expresie şi ţi-ai repetat-o cu voce scăzută. Ca să auzi cum sună în româneşte. În germană, formarea noului cuvânt a fost simplă, evident. Spiritul limbii este altul. Aglutinarea, nevoia de precizie absolută. Româna este altfel. Are imprecizii poetice. O ştii şi pe-asta. Citeşti mult. Un inginer trebuie să fie un om cultivat. Este cazul tău. Memoria ta aproape fotografică te ajută. N-ai probleme cu acumularea culturală.<br /> Când Melcul - i-ai schimbat pe parcurs porecla, Valahul suna cumva şovin; or, tu eşti un perfect democrat - a început să vorbească despre un domeniu atât de bizar precum viaţa melcilor, te-ai simţit frustrat. Nu erai în stare să-l combaţi. Ţi-ai spus, sau îţi spui acum, în această dimineaţă cu lumină clară, că s-a pregătit special pentru a te pune într-o situaţie de inferioritate. S-a gândit cum să te reducă la tăcere şi ascultare. Atunci, îţi aminteşti bine, ai fost cât pe ce să te scuzi, să dispari de la petrecere o jumătate de oră şi să te uiţi într-o enciclopedie. Să afli repede amănunte despre viaţa melcilor, de fapt a melcului de livadă, Helix pomatia. Să-l înfunzi pe Melc cu un amănunt, să-l reduci la tăcere. N-ai făcut-o.<br /> Ai un tabiet, dimineaţa. Ieşi din casă şi cumperi ziare. Apoi te plimbi puţin, dacă timpul este frumos.<br /> Pe stradă, în faţa casei tale cu un etaj, recuperată de câţiva ani, te opreşti fără motiv. Priveşti pieziş înspre ferestrele chiriaşilor. Le-ai închiriat parterul. Din suma obţinută o duci destul de bine, la urma urmelor.<br /> Câţiva melci pe trotuar. O invazie? Eleganţi, imperturbabili, având destinaţii misterioase. Te uiţi în jur. Nici-un trecător. Destul de ciudat. O clipă, simţi panică. Ţi-o reprimi imediat. Nu-ţi permiţi aşa ceva. Frica este pentru alţii. Totuşi. Rămâi nehotărât în faţa porţii uriaşe. Nimeni. Nici măcar un zvon de maşină.<br /> Te duci repede înspre melci, îi striveşti cu pantoful tău elegant. Al treilea zgomot: melc ucis pe asfalt. Primul, pe covor, al doilea, pe masa de nuc masiv, incertă ca stil. (Îţi place să crezi că este Biedermeier.) Te-a văzut cineva? Se pare că nu.<br /> Nu este elegant să omori o vietate. Şi totuşi. Nu pot să mă stăpânesc. Să merg la un psihiatru? Nu. Melcii sunt dăunători, în definitiv. Sigur, ar trebui stârpiţi în alte feluri. Ar putea fi chiar culeşi, sunt comestibili. O firmă. Export de melci vii. Sau congelaţi.<br /> Porneşti înspre chioşcul de ziare. Alţi melci, vii, atât de frumoşi! Neverosimil de eleganţi! Tacticoşi! Răbdători ca nişte samurai. Ăştia savurează dinainte clipa împrerecherii. Precis. Nu sunt conştienţi, evident. Trăiesc pentru copulaţia monstruos de lungă. Sclipitori! Atât de curaţi!<br /> Îi striveşti cu gesturi precise. Ăsta este al doisprezecelea.<br /> Pe peretele metalic al chioşcului de presă urcă un melc foarte mare. Ăsta o fi regele lor. Progresează. N-are ventuze, precum insectele, dar reuşeşte. Îşi neagă condiţia. Tentaculele lui sunt neverosimil de lungi. Cele mai mari poartă nişte puncte închise la culoare, ochii. Mucusul cel scârbos îi unge corpul. Este umed şi strălucitor. Piciorul lui musculos (mollusca) este parcă acoperit cu solzii metalici ai unei cămăşi de oştean medieval. Îl loveşti cu podul palmei drepte, bandajat cu un pansament adeziv. Dai greş prima oară. Cochilia crapă, dar nu cedează. Melcul se desprinde şi cade pe pavaj cu un zgomot ambiguu. Îl calci. L-ai lichidat. Simţi satisfacţia tulbure. Un impuls discret în pantalonii tăi impecabili, în chiloţii tăi scumpi, cumpăraţi într-o ţară occidentală, personal, de la un boutique unde preţurile erau de trei ori mai mari decât la magazinele obişnuite.<br /> Vânzătoarea, o femeie având aerul uşor rătăcit al unei fete bătrâne, îţi dă ziarele. Plăteşti, spui mulţumesc, pleci. O bizară senzaţie de istovire. N-ai mai păţit aşa ceva, de când ai renunţat la relaţiile sexuale şi te-ai refugiat într-o singurătate orgolioasă, mai puţin inconfortabilă decât s-ar spune. Este o sfârşeală plăcută. Îţi aminteşti de nişte tehnici tantrice, ce recomandă aşa-zisa ejaculare interioară, menită să fortifice bărbatul şi să-l ducă treptat spre postura de supraom. Nu le-ai luat niciodată în serios. Dar acum, în faţa melcului cel mare, mort, îţi spui că ar putea să existe ceva real în toată povestea. Te gândeşti că senzaţia de sfârşeală nu este decât masca unui triumf. Nu te-ai înşelat, de data asta. Ai brodit-o, nea Wilhelm. Nu trece nici-un minut şi începi să te simţi excelent. De parcă tocmai ai ieşit din mâinile unui maseur. Bună treabă!<br /> Te întorci acasă, mergând încet, atent la ţinută. Drept, privirile înainte. Absolut. Doar aşa.<br /> N-ai televizor. Din spirit de contradicţie? Sau pentru că, în opinia ta, este vulgar să te uiţi la aşa ceva? Ai, în schimb, un aparat de radio digital, ultima generaţie. O sculă mai scumpă decât s-ar crede. În România nici nu se găseşte aşa ceva, dacă nu cumva te înşeli. Blaupunkt. Îl deschizi. Nimic deosebit. Ai o toană. Ia să auzim un post local! Zâmbeşti îngăduitor. În fond, tinerii ăştia nici nu sunt răi. Fac şi ei ce pot. Sunt antrenanţi. Ia să auzim! Un buletin de ştiri. În Kronstadt a avut loc un grav accident. O scurgere de gaze urmată de o explozie. Au murit cinci persoane. Aseară.<br /> Treci pe alt post. Asculţi valsuri vieneze. Frumos! Wunderbar! Muzica asta nu putea să apară decât într-o lume fericită, armonioasă. Înainte de marile războaie. Ai dreptate.<br /> Asculţi liniştit. Eşti fericit, în aceste momente. Mintea şi sufletul îţi sunt curate şi vag sclipitoare, precum corpurile melcilor. Timpul nu mai curge trivial, cu zvâcnirile lui lipsite de graţie, s-a oprit. Pentru tine, nea Wilhelm! Cât de simple sunt toate, uneori!<br /> Treptat, însă, ceva începe să te sâcâie. Valsul este perfect, dar nu-l poţi savura pe deplin. Îţi doreşti postul local, cu muzica lui modernă, idioată. Desigur, cu excepţia unor melodii, destul de rare, din păcate. Doreşti să auzi vocea precipitată a disc jockey-ului. Şi buletinul de ştiri locale. Nu cumva se va vorbi despre o invazie de melci? În fine. Într-un cartier mărginaş, un camion scăpat de sub control a măturat un refugiu unde oamenii aşteptau tramvaiul. Mai multe victime. Câţiva grav răniţi. Aş fi vrut ceva despre melci.<br /> Invazia este asociată în minţile noastre, nicht wahr?, nea Wilhelm?, cu ideea de agresiune rapidă. O năvală a lăcustelor - iată ceva de înţeles. O ocupare a unei ţări. Şi asta pare logic. Chiar un atac venit din Cosmos. Dar, de exemplu, cum ar ataca nişte broaşte ţestoase? Atât de lente, inexorabil de încete? Nu se poate. Melcii sunt invadatori doar într-un vis urât. Sunt mult prea înceţi. Ideea de agresivitate nu le poate fi asociată cu nici-un chip. Şi, în plus, sunt atât de defensivi! Prin excelenţă non-agresivi. La cea mai mică primejdie se strâng în cochiliile lor. Cum să cotropească un oraş? Este absurd.<br /> Şi totuşi ai o presimţire... Simţi o nesiguranţă şi un tremur discret al fiinţei tale, bătrâne. Asta simţi. Orgoliul tău luptă eroic, te scoate de câteva ori la suprafaţă, unde luceşte soarele lucidităţii. Dar, imediat, eşti din nou tras spre adâncurile întunecoase ale setimentelor confuze. Vor spune ceva despre melci. În curând. Aş putea să pun pariu. Sau am avut o halucinaţie? Ori sunt nebun, ori melcii sunt în oraş.<br /> Cauţi un alt post local. Din nou, muzică. Rezişti, aştepţi. La ora unsprezece, în fine, ştirea. O voce oarecum ezitantă de femeie tânără spune că melcii de livadă au invadat oraşul. Primăria a luat măsuri. Melcii au apărut în timpul nopţii. Nu se ştie de unde vin, dinspre pădure, probabil. Că doar n-au fost paraşutaţi, glumeşte doamna de la radio.<br /> Ieşi din locuinţă. Te îndrepţi spre Centru. Mă duc să văd melcii terciuiţi? Eu? Ce-ar putea fi mai vulgar? Cu toate acestea.<br /> Strada ta este în pantă. În Kronstadt, cartierele selecte sunt pe dealuri. Blocurile, în schimb, se află pe locuri plate. Cobori, deci. Întâlneşti melci, îi striveşti în treacăt, fără să mai simţi ceva special. A intervenit rutina, îţi spui. În continuare, nici-un trecător.<br /> Un grup de melci. Static. Îţi dai seama cu întârziere că sunt grupaţi câte doi. Ăştia fac dragoste! izbucneşti cu voce tare, încălcându-ţi propria interdicţie. Să nu vorbesc singur, orice s-ar întâmpla! De câte ori te simţi pe punctul de a bodogăni bătrâneşte, îţi repeţi această deviză. Îţi trec prin minte înjurături româneşti. Întotdeauna ţi s-au părut comice. Acum, mai puţin.<br /> Ucizi melcii cei lubrici. Câte doi dintr-o dată. Satisfacţie! Ai o erecţie rapidă, mai puţin obişnuită la vârsta ta. Din penis îţi iese parcă un abur invizibil. Aproape un orgasm, nea Wilhelm! Poţi să te feliciţi. Eşti bun, ce să mai discutăm. Un bărbat în toată regula, în ciuda celor cincizeci şi cinci de ani, împliniţi anul trecut, în ziua de 4 iunie 2007. Soţia ta a greşit, când te-a părăsit. Absolut.<br /> Din josul străzii se apropie o adolescentă. N-are mai mult de cinsprezece, deşi este înaltă. O ştii, locuieşte mai sus de tine. Sunteţi aproape vecini. Dacă aţi trăi într-un sat, te-ar saluta. Mersul ei este ciudat, în zig-zag. Asta fiindcă ocoleşte melcii. Ajunsă în dreptul tău, te priveşte întrebător. Faţa ei curată, neatinsă de timp, ochii ei verzi, limpezi, pielea ei luminoasă, aproape transparentă. Se opreşte, se uită la melcii zdrobiţi. Unii dintre ei mai mişcă. Se uită mustrător la tine? Ar putea să-mi fie fiică, ba chiar nepoată. În mintea ei este reproş ecologist, automat, deprins din filme şi articole de ziar. Să protejăm fauna! Să nu ucidem câinii vagabonzi! Să avem grijă de ultimii leoparzi ai planetei! Pădurile... Jungla Amazonului... Să nu le distrugem!<br /> Se apropie trei bărbaţi şi o femeie. Au feţe răvăşite. Ăştia arată de parcă l-ar fi văzut pe diavolul, în persoană. Nu intri în vorbă cu necunoscuţi, din principiu, dar acum este loc pentru o excepţie. Ce s-a întâmplat, vă rog? întrebi politicos. O catastrofă. S-a prăbuşit un avion de călători, înainte de aterizare. Unde? Aici, la noi. Au murit toţi, aşa se spune. Când? Acum câteva minute. Tocmai vorbeam la telefon cu un coleg de la aeroport. În timp de ce discuta cu mine, a văzut totul. De unde ştiţi că nu sunt supravieţuitori? S-a produc o explozie mare. Este imposibil să scape cineva din asemenea flăcări.<br /> Femeia începe să plângă. Lacrimile se scurg încet pe faţa ei împietrită. Avea pe cineva în avion, spune bărbatul.<br /> Grupul pleacă. Fata a rămas pe loc şi te priveşte atent. Mai întâi, te simţi oarecum flatat. Sunt, totuşi, un bărbat, iar ea, o femeie. Apoi, realizezi că nici vorbă nu poate să fie de gerontofilie. Nu, fata te radiografiază, îţi priveşte în suflet, folosind un dar pierdut sau uitat de adulţi. Ce s-a întâmplat? o întrebi. Vă rog să mă scuzaţi, spune fata. Nu se cade să priveşti pe cineva. Vreau să spun, fix. Este nepoliticos. Da? Aşa ţi-a spus mămica ta? Fata ezită. Cred că trebuie să aflu de ce aţi călcat melcii în picioare. Asta-i bună, spui aproape amuzat. Sunt nişte animale dăunătoare. Poţi să-l întrebi pe orice grădinar. Dacă întâlneşti un gândac în bucătărie, nu-l striveşti? N-avem gândaci, spune fata în şoaptă, fără nici-o urmă de zâmbet.<br /> Apoi pleacă încet, atentă la melcii de pe stradă. Te uiţi în urma ei, ridici din umeri. Adolescenţii sunt ciudaţi. Asta o ştie oricine. Şi eu am dreptul să fiu aşa, fiindcă, am citit, după cincizeci, oamenii trec printr-o etapă analogă adolescenţei.<br /> Te îndrepţi spre Centru. Melcii sunt tot mai mulţi, deşi ar trebui să fie invers. Mai distrugi câţiva, destui. Ai fi dispus să-i lichidezi pe toţi, dar n-ai timp suficient. Vrei să vezi ce se întâmplă.<br /> Mii, poate zeci de mii. Melci de livadă. Calmi, maiestuoşi, navigând pe uscat înspre ţinte enigmatice. Trecători puţini. Oameni, adică. Nimeni nu ia vreo atitudine împotriva invadatorilor. Eşti singurul lichidator. Angajaţii Primăriei n-au apărut.<br /> Inadmisibil! Câtă delăsare! N-ai nici-un resentiment faţă de români, dar în Germania aşa ceva n-ar fi fost posibil. Acolo s-ar fi intervenit imediat.<br /> Melcii urcă pe zidurile clădirilor, parcurg geamurile vitrinelor, traversează panourile publicitare. Sunt mulţi şi pe strada principală, unde vehiculele n-au acces. Trecătorii, suspect de puţini, îi ocolesc cu grijă. Mergi fără să te fereşti, mai calci vreo câteva zeci. Troznetele cochiliilor ţi-au devenit familiare, nu le mai dai nici-o atenţie.<br /> După o vreme, îţi dai seama că eşti singurul terminator. Cu excepţia câtorva accidente. Nişte oameni în vârstă au mai stâlcit câte un gasteropod. De fiecare dată, pe feţele respectivilor, regeretul adânc. Isteric, îţi spui tu. Sunt atât de mulţi, încât nu contează dispariţia câtorva sute. Sau mii.<br /> Gândeşti că eşti poate ales de Providenţă, pentru a curăţa oraşul de melci. Din moment ce nimeni nu intervine!? Cineva trebuie s-o facă. Acţionând metodic, ai obţine rezultate destul de bune. Eventual, Municipalitatea să constituie echipe de voluntari, coordonate de tine, omul de acţiune.<br /> Un grup de oameni în faţa unei vitrine. Pe un ecran mare de televizor, ştirile locale. O fată cu ochi halucinant de strălucitori vorbeşte despre deraierea unui tren, în apropiere de Kronstadt. Numărul victimelor se pare că este de ordinul sutelor. Spectatorii vorbesc în şoaptă. Câteva femei plâng. Se aude un ţipăt. O ţărancă în vârstă. A avut un fiu în tren şi începe să-l bocească în surdină. Oamenii o privesc cu seriozitate. Ai putea să-i spui că marile dureri sunt mute. N-o faci. În mulţime, preferi să treci neobservat. Modul cum te îmbraci este o dovadă. Îţi plac griurile. Cravatele - ultradiscrete. Eşti un adevărat domn, nea Wilhelm, ce să mai discutăm!<br /> Te îndepărtezi de grup. Mersul tău începe să fie "ca pişatul boului", cum ar spune Melcul, dacă te-ar vedea. De departe, s-ar spune că eşti beat. Înaintezi în zig-zag, fiindcă ai început să-ţi iei rolul în serios. Ucizi cât mai mulţi melci cu putinţă. Plăcerea ta tulbure creşte cu fiecare troznet de cochilie. Încă puţin şi vei obţine un orgasm. Îţi flutură prin minte că eşti un sadic şi doar acum o afli. Sadismul face parte din impulsia morţii, spune Freud. Memoria ta extraordinară te ajută încă o dată. Aşa este, bătrâne, din tentaţia morţii.<br /> Nimeni nu te imită. Puţinii trecători continuă să ocolească melcii. Eşti singurul gâde al gasteropodelor.<br /><br /><br />III.<br /><br /> Nu ştiu de ce Herr R. mi s-a părut atât de ciudat astăzi. Avea o privire de drogat. Era impecabil, not clean, but impeccable clean, ca întotdeauna, dar ceva nu mai funcţiona. Părinţii mei nu se salută cu el. Aşa că nici eu nu-i spun bună ziua. O colegă de-a mea mi-a spus că îi place de el, ca bărbat. Am râs, dar pe urmă l-am privit mai atent. nu ştiu câţi ani are, probabil vreo patruzeci şi cinci. Cât tatăl meu. N-are burtă, nici chelie. Nu l-am văzut niciodată neras. Este atât de elegant! Poate că Hilde n-a spus o prostie atât de mare. Ce dacă nu este tânăr? Am văzut eu lucruri şi mai şi, prin filme.<br /> De câteva ori am încercat să-l privesc "provocator". N-a avut nici-o reacţie. S-a uitat întotdeauna la mine de parcă aş fi fost străvezie. Întotdeauna pare foarte preocupat. L-am întrebat odată pe tatăl meu ce învârteşte Herr R. Mi-a spus că a fost dat afară. Este inginer. Din ce trăieşte? Din chiria plătită de cei de la parter şi din banii trimişi de părinţii lui, din Germania.<br /> Melcii ăştia! Herr R. îi omoară. Mie îmi sunt simpatici. Îmi place încetineala lor. Mama mi-a povestit într-o zi ceva despre Zen. Asta este un fel de religie, fără o divinitate anume. Trebuie să-ţi anulezi toate dorinţele şi aşa atingi starea de iluminare. Am priceput foarte bine ce mi-a spus, deşi n-am decât cinsprezece ani. La şcoală ni s-au făcut teste de inteligenţă. IQ. Am ieşit prima, cu 195. Au repetat testul. La fel. Am avut după aia o perioadă destul de proastă. Colegii au început să mă cam ocolească. Până şi Hilde, prietena mea cea mai bună, a devenit distantă. Am ieşit în faţa clasei şi am început să-i înjur pe toţi. În româneşte. Le-am spus că n-am nici-o legătură cu propria mea minte şi că ea, mintea, este de capul ei. N-am nici-o treabă cu ea. Eu sunt independentă şi voi nu trebuie să mă segregaţi. Chiar aşa le-am spus. De ce să nu mă mai chemaţi la petreceri? Mă cac în inteligenţa mea. Aşa am încheiat. Au râs cu toţii şi după aia lucrurile au început să meargă mai bine. Deşi uneori am impresia că mă privesc, totuşi, ca pe un animal ciudat. Nepericulos, chiar simpatic, dar anormal. Acum prietenul meu este prostul clasei. Îmi place foarte mult de tine, Christine, zice el, foarte serios. De ce? Fiindcă eşti frumoasă, dar şi pentru că semeni cu mine. Nu te deranjează aşa-zisa mea inteligenţă? Nu. De fapt, eu cred că eşti cretină. Chestiile astea mă distrează atât de tare! Când cineva mă face proastă, mă simt excelent, iată adevărul. De altfel, el este un băiat frumos, musculos, chiar păros.<br /> Intră şi în casă, văd. N-am nimic cu ei, îi las în pace. Nu fac nici-un rău. Murdăresc, poate. Dar totul se poate spăla, după cum spune maică-mea. Are şi ea textele ei.<br /> La radio, ştiri despre deraierea trenului. Asta la câteva ore după prăbuşirea avionului! Urâtă coincidenţă! Povestea cu melcii... Accidentele... Herr Wilhelm R. Lucruri fără nici-o legătură între ele. Totuşi, simt dorinţa de a le găsi un numitor comun. Poate vine sfârşitul lumii, cum mi-au spus nişte cetăţeni foarte politicoşi, pe stradă. I-am ascultat, deşi maică-mea mi-a spus că nu este bine să intru în vorbă cu necunoscuţi. Vor fi semne ciudate, ziceau. Catastrofe, semne cereşti, vestind apropierea momentului final. Apocalipsa. Bătălia finală între bine şi rău. Mi-au dat nişte broşuri, nu le-am citit.<br /> Vin din toate părţile, tot mai mulţi. Închid geamurile. Să-i strâng? Să-i pun într-o pungă de plastic şi să-i duc afară? Nu mi-e scârbă de ei. Sunt atât de ciudaţi! Întotdeauna mi-au plăcut lucrurile bizare. M-au satisfăcut. Nu pot să vorbesc aşa ceva cu prietenii mei. Şi nici cu mama. Nici nu trebuie să spun cuiva, la urma urmelor. Îmi plac şi gata.<br /> Înainte am văzut de multe ori rămăşiţele lor, pe asfalt. Uneori ies aiurea la plimbare din verdeaţă. Poate îşi caută partenerul. Sau partenera. Nu, sunt hermafrodiţi. Am citit undeva despre asta. Sunt animale perfecte? Se împreunează, totuşi. Şi pe aici, prin casă, am vreo trei cupluri. Nemişcaţi, satisfăcuţi. Eu sunt o fecioară inteligentă. Ce să fac? Nu mă deranjează prea mult chestia asta, deşi unele colege râd de mine şi spun că sunt de modă veche. Chestia cu sexul nu mi se pare atât de fascinantă. Tentantă, da. Dar vaginul meu nu este buricul Pământului. Şi nici clitorisul. Aşa cred.<br /> Acum îl văd pe Herr R. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar pur şi simplu ştiu ce face în acest moment. Merge prin oraş şi omoară melci. Mai înainte a făcut-o cu oarecare sfială, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Acum nu se mai fereşte. Este singurul care omoară melci. Trecătorii se fac că nu-l observă. În el se petrece un lucru ciudat. Nu ştiu exact ce. Ceva confuz şi, cum să spun, tulbure. Ca o beţie. M-am îmbătat odată şi ştiu cum este. Când bei prea mult, vine mai întâi o veselie şi apoi o tristeţe. Ceva amestecat. El trăieşte aşa ceva.<br /> Îi prind şi gândurile. Vrea să lichideze toţi melcii, să cureţe oraşul de ei. Îi omoară şi pe cei urcaţi pe pereţi, pe geamuri, pe vitrine. Îi loveşte scurt şi precis, ca un luptător de karate. S-a înroşit uşor la faţă, Herr R., se simte mai bine ca niciodată. Cum se poate aşa ceva? Un domn atât de elegant şi de civilizat! De neînţeles.<br /> Mai am ceva de învăţat pentru azi, dar stau nemişcată, cu ochii închişi. Îl urmăresc pe Herr R. Simt că ar trebui oprit.<br /> Nişte furnicături ciudate. De parcă aerul s-ar fi răcit brusc. Geamurile zăngăne uşor. Un zgomot înfundat, venit din Pământ. Un cutremur? Rămân pe loc, nu mi-e frică. Lustra începe să se balanseze încet. Casa noastră a fost construită de unul care se temea de cutremure. Asta o ştiu de la tata. Va rezista.<br /> Cutremurul se înteţeşte. Mobilele se mişcă, scaunul de sub mine o ia razna. Mă duc la uşă şi mă ţin. Văd pe fereastră cum se dărâmă nişte clădiri din vale. Ţipete. Doar în mintea mea?<br /> Emisiunea de la radio se întrerupe. Balansul casei este tot mai puternic. Aud strigăte din stradă. De data asta sunt sigură că nu vin doar din capul meu. Un sentiment de teroare. Suferinţă mare. Simţită de altcineva şi, în acelaşi timp, de mine. Herr R. nu s-a liniştit. În ciuda cutremurului, continuă să ucidă melci. Furios, aproape dement de mânie. Opreşte-l Christine! Este un ordin, venit de la nu ştiu cine. Îţi ordon să-l opreşti! O clipă doar, simt că voi începe să plâng. Îmi trece imediat. Îl vizualizez foarte clar pe Herr R. Intru în conştiinţa lui, mă confund cu el. Iritarea şi ura i se domolesc încet. Cutremurul continuă. Împreună cu Herr R. alerg pe străzi unde cad coşuri de case, tencuială, cărămizi. Ca într-un bombardament. Nu mai ucide melcii. Trecem pe lângă nişte blocuri dărâmate. Au căzut şi case cu mai puţine etaje. Este prăpăd. Ştiam că la noi nu este o zonă seismică. Nu-i aşa.<br /> O casă se dărâmă dintr-o dată, ca printr-o scamatorie. Zidul dinspre stradă se prăbuşeşte peste noi. Wilhelm n-are timp să se ferească. În timp ce zidul cade, el este un melc. Moare strivit, fără să sufere. Asta fiindcă nu mai ştie ce înseamnă durere, frică, furie. În ultimele lui clipe de viaţă este o creatură primitivă, fără conştiinţă de sine. Aud un troznet, ca şi cum s-ar fi spart cochilia unui melc uriaş. Apoi, nimic. Linişte. Şi praf. Mult praf.<br /> Mă regăsesc în uşa camerei mele. Cutremurul a trecut.<br /><br /><br />* Textul de faţă este varianta revăzută a celui apărut in revista "Ficţiuni" 3/1999.<br /><br /><br /><br /><br /><br />LIVADA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /> Isidor şi Voichiţa cumpăraseră apartamentul de la inginerul B., care se hotărâse să emigreze în Australia, după ce se convinsese cu ochii săi că sârbii din Belgradul bombardat de americani duceau o viaţă mult mai decentă după zece ani de război decât românii după un deceniu de pace. Omului nu-i păsa că va petrece Crăciunul printre salcâmii în floare ori că de Florii va avea promoroacă în ferestre, numai să ştie că pruncii săi vor avea de toate şi munca lor va fi respectată.<br /> La plecare, inginerul lăsase majoritatea mobilelor din casă, nemaivorbind despre garnişele de la fereastră, rafturile din cămară, dulăpiorul din baie, lucruri folositoare, făcute cu mână de meşter. Alături de toate acestea, rămăsese un tablou, agăţat deasupra comodei din dormitor.<br /> La prima vedere, părea că numai rama e de el: un cadru solid de lemn, modelat simplu, fără zorzoane baroce, un dreptunghi impunător, cu un şanţ adâncit împrejurul barierei patrulatere, ca un fel de tranşee aurită cu marginile mult răsfrânte în exterior. În ochiul său, o pânză înnegurată, semnată lăbărţat şi indescifrabil, trata un subiect banal: o moară de vânt la marginea unui eleşteu, luminată străveziu de o lună cadaverică, pictată probabil cu alb de plumb. Pe un fel de debarcader, o siluetă feminină, înveşmântată într-o rochie sinilie, cu un şal aşternut pe umeri, scruta întunericul, cu cine ştie ce gânduri sinucigaşe.<br /> - Să-l dai jos, că sperie copiii, hotărî Voichiţa.<br /> Isidor se întinse după tablou şi-l desprinse din cui. Femeia adună cu mătura pânzele de păianjen, în spatele cărora apăru un dreptunghi de o culoare mai deschisă. Bărbatul întoarse pictura, pânza era bine prinsă şi întinsă pe un cadru solid, întărit la mijloc.<br /> "E păcat s-o aruncăm", se gândi Isidor, căruia îi plăcea uneori să picteze. "O să desenez altceva pe ea".<br /> În iulie se nimeri să fie o vreme secetoasă şi caniculară, aşa că într-o săptămână au zugrăvit toată casa, au apucat să cureţe parchetul şi geamurile şi să mute mobilele la loc. Dormeza au vândut-o la un preţ de chilipir, nu vroiau să doarmă într-un pat străin şi şi-au cumpărat un altul, tineresc, cu saltele din acelea relaxante. L-au aşternut, au pornit televizorul, să aibă copiii o ocupaţie, apoi s-au strecurat în dormitor şi s-au trântit în pat. Au constatat mulţumiţi că nu se aude nici o scârţâitură, nici un bufnet care să atragă atenţia micuţilor. Profitând de scurta acalmie oferită de desenele animate, Isidor se trase binişor înspre femeie, dar Voichiţa îşi eliberă braţul, ţinti cu degetul peretele gol, cel pe care fusese atârnat tabloul, uite acolo cuiul! şi decise:<br /> - Aici trebuie să punem ceva.<br /> - Să punem pictura înapoi.<br /> - Grozăvia aia?<br /> - Îţi desenez altceva pe ea, sări Isidor şi aduse tabloul, scoase pânza din el şi atârnă cadrul gol în cui.<br /> - E mai bine aşa, decise Voichiţa şi-şi muşcă anume buza, trăgându-şi colţurile gurii în sus, într-un surâs ademenitor.<br /> A doua zi, Isidor scoase o pensulă lată şi trase un grund fin peste întinderea de ape. Cum după uscare încă tot se mai zărea reflexia lunii în iazul de smoală, aşternu încă un strat, mai concentrat, să fie sigur că scapă de ea. Apoi se gândi : ce să picteze, o marină sau o scenă de vânătoare? Naturile moarte nu-l inspirau deloc. Ar fi îndrăznit să se apuce de un nud, dar ceva îi şoptea că Voichiţa n-ar fi agreat ideea. Şi-apoi ce să le explice copiilor, că ăştia bântuiau prin toată casa şi îşi trăiau din plin vârsta lui "de ce?" Trebuia să fie ceva senin şi ceva plin de viaţă. Asta e! O livadă de meri primăvara.<br /> Puse mâna pe cărbune şi trasă două arce de cerc, unul mai abrupt, în prim plan, altul mai molcom, în fundal. Marcă punctele unde va planta trunchiurile de pom prin iarba fragedă de april. Vedea deja lumina blajină strecurată-n umbră printre ramurile înflorite şi auzea forfota albinuţelor.<br /> - Tati, îmi cumpeli o oghindă magică? se agăţă Ani cu mânuţele de genunchii săi.<br /> - Ce cauţi aici? o bruftului Isidor. Vezi să nu-mi răstorni vopselele!<br /> - Vleau o oghindă magică!... porni fetiţa să bâzâie.<br /> Omul puse cărbunele jos şi o prinse blând de mânuţă, ca s-o conducă afară. "Reclamele astea de la televizor înnebunesc copiii!" Oglinda magică era ultima găselniţă la modă, nu costa înfiorător de mult şi, la o adică, îşi merita banii. Mezina se întinse după tubul de sienă:<br /> - Vleau să pictez!... Şi vleau o oghindă magică!...<br /> - Hai, fii cuminte, du-te să te joci, că-ţi cumpără tata una.<br /> - Promiţi? suspină Ani mai îmbunată.<br /> - Pe cuvântul meu de barbizon! declară solemn Isidor.<br /> Fetiţa fugi să-şi necăjească fratele cu vestea că va primi jucăria mult dorită. Era una dintre aplicaţiile neobişnuite ale cristalelor lichide. Deşi I.Fl. Dumitrescu folosise încă la sfârşitul deceniului al optulea ecrane acoperite cu pelicule formate din aceste substanţe pentru a construi dispozitive ieftine de punere în evidenţă a biocâmpului uman, nimeni nu se gândise pe atunci că ele ar fi putut avea şi o aplicaţie comercială de succes. De fapt, în România acest tip de investigaţii fusese interzis curând, datorită unui scandal legat de "meditaţia transcedentală", aşa că I.Fl. Dumitrescu a profitat de prima ocazie ce i s-a oferit ca să rămână în occident.<br /> Aici, rezultatele cercetărilor legate de aura energetică ce înconjoară orice vietate trezeau interesul periodic, de Sfântul Valentin, când revistele de ştiinţă publicau pe copertă strălucirea galactică ce unea palmele a doi oameni care se iubesc şi anunţau ultimele progrese în domeniu. Apoi, pe neaşteptate, la fel cum mărul i-a picat lui Newton în creştet şi cum Becquerel şi-a dat seama că sărurile de uraniu emit o radiaţie ce impresionează plăcile fotografice, fizicianul italian Antonio Perelli a remarcat faptul că cifrele de pe afişajul calculatorului său de buzunar se desluşeau mult mai bine atunci când era prost-dispus. Urmaşul lui Volta a studiat fenomenul îndeaproape şi, inspirat de una dintre cele mai cunoscute poveşti ale fraţilor Grimm, a născocit oglinda magică.<br /> Ţineţi minte cum mama vitregă a frumoasei Albă ca Zăpada dorea să-şi verifice în fiecare zi condiţia de "top model"?<br /> "Oglindă, oglinjoară," întreba împărăteasa cea invidioasă, "cine-i cea mai frumoasă în ţară?"<br /> Dacă ar fi ţinut atunci în mână o oglindă empatică Perelli, suprafaţa acesteia s-ar fi întunecat ca şi sufletul ei. Acum, cu ajutorul acestui dispozitiv banal, fiecare om putea să-şi verifice starea sufletească. Tinerii îndrăgostiţi se opreau în faţa câte unei oglinzi veneţiene aşezate în vitrină, să se bucure cum imaginea lor devenea de o puritate cristalină, iar, din adâncul sticlei, suprafaţa reflectoare împrăştia scânteieri diamantine.<br /> Isidor căzu pe gânduri. Imaginea strălucirii ce-i uneşte pe tinerii îndrăgostiţi îl inspiră. Dragostea prezenta şi alte faţete, venea un timp când înflăcăratul "eros" ori se stingea, ori se transforma în "agapé", lumina blândă a iubirii dintre Philemon şi Baucis, întocmai cum avântul primăverii se domolea în vremea muncilor de peste vară, cum cuiburile păsărelelor se umpleau de guri nesătule, cum floarea se despuia de corolă ca să-şi împlinească menirea de a perpetua viaţa.<br /> Ştia ce vrea, dar habar nu avea cum să procedeze. Avea însă o idee despre felul cum i-ar putea determina pe alţii, mai experimentaţi şi cu resurse, să-i rezolve problema. Îşi adună tuburile de vopsea şi sticluţele, atârnă pânza pe un cui din perete şi îşi schimbă hainele, să-i scoată pe copii în oraş. Le cumpără amândurora câte o oglinjoară şi se bucură să vadă că, în ciuda faptului că Nelu şi Ani se alergau şi se păruiau toată ziua, ambele suprafeţe reflectorizante străluceau netulburate: erau o familie unită.<br /> Puse bine ambalajele şi, odată ajuns acasă, le examină cu atenţie. Spre norocul său, concernul italian care le producea venise în România atras de ieftinătatea forţei de muncă şi îşi deschisese o fabrică la Arad, aşa că puse mâna pe telefon şi îl sună pe directorul acesteia. A aflat că-l cheamă Rognean, dar nu l-a găsit, omul plecase în capitală, să rezolve nişte probleme. Secretara îi dădu un număr de telefon mobil, dar Isidor nu dorea să-şi încarce nota de plată excesiv de mult, aşa că rămase în expectativă. Reuşi să-l contacteze abia peste două zile. Îi explică ideea care-i venise şi, spre uimirea sa, văzu că ea trezeşte entuziasmul managerului, nu de alta, dar dacă se mişca rapid, firma producătoare ar fi putut câştiga o poziţie de frunte pe piaţa păpuşilor, lucru care le-ar fi adus o mulţime de bani.<br /> Cum termină convorbirea, Rognean îşi rugă secretara să trimită un fax la centru, apoi să sune la Timişoara şi să-i rezerve un loc la prima cursă de avion. În ziua următoare, se întâlni cu patronii italieni şi le împărtăşi ideea lui Isidor: să le picteze păpuşilor lacrimi cu o vopsea bazată pe cristalele lichide empatice. Câtă vreme fetiţele se jucau cu ele binedispuse, vopseaua era transparentă, deci în ochii şi pe obrajii păpuşilor nu se vedea nimic. În momentul când, din cine ştie ce cauză, copilele se înnegurau, cristalele îşi roteau planul de polarizare, lumina incidentă nu mai era reflectată şi pe feţele de cauciuc roz apăreau şiragurile de lacrimi, semn că ele suferă alături de stăpânele lor. Ideea simplă, dar de mare efect, i-a cucerit imediat pe şefi, care i-au pus imediat pe chimiştii firmei la treabă.<br /> "Într-o săptămână veţi vedea primele rezultate", au afirmat aceştia şi au început să caute liantul cel mai potrivit să fixeze cristalele lichide pe o suprafaţă de cauciuc. După o lună de muncă, obţinuseră combinaţiile ce permiteau fabricarea tuturor culorilor din spectrul curcubeului.<br /> Isidor, suflet de artist, nu ceruse drept plată decât un set de asemenea vopseluri sensibile la sentimentele umane. Întors acasă, începu să lucreze cu multă râvnă la tablou : făcu cerul, senin şi strălucitor, fără nici o scamă de nor pe el, covorul de iarbă prelins pe coasta dealului, trunchiurile şi ramurile înfrunzite ale pomilor. Când să ajungă la flori, a acoperit lucrarea cu o pânză umedă şi a aşteptat.<br /> În ciuda faimei pe care o au afaceriştii, Rognean s-a dovedit a fi un om de cuvânt şi, în momentul când s-a trecut la producţia primei serii de "păpuşi Dora", l-a chemat pe Isidor la Arad, ca să se achite de datorie. I-a pus în mână prima păpuşă simţitoare fabricată în România, împreună cu o mică garderobă, să le ducă acasă fetiţei sale, "zici că o cheamă Ani, ca pe nevastă-mea?". Lui Nelu, Isidor i-a ales un joc electronic tridimensional, programabil, cu o mulţime de casete, iar Voichiţei i-a adus o cutie muzicală lăcuită, de tipul clasic, cu cheiţă, care susura cristalin "Love Me Tender" ori de câte ori o deschidea. I-a alăturat un buchet de trandafiri olandezi, că în oraşele mari găseşti oricând de toate, numai bani să ai, iar femeile nu se omoară după găselniţele tehnice, însă pricep lesne ce vor să zică florile.<br /> Sosirea lui a fost un triumf, l-au întâmpinat ca pe un Moş Crăciun, doar brad nu i-au făcut. Isidor le-a împărţit cadourile primite, apoi i-a lăsat să-şi vadă fiecare de jucăria lui şi s-a retras să-şi termine opera. Fiind binedispus, pensula îi umbla ca vrăjită în mână, aşa că isprăvi curând. Voichiţa îl urmări curioasă cum se strecoară cu pânza încă umedă în dormitor, unde îi adună pe toţi:<br /> - O livadă de meri, primăvara, le arătă Isidor.<br /> - O, tati! se minună Ani. Dar unde sunt florile?<br /> Într-adevăr, pe ramuri nu se zărea nici o petală.<br /> - Veniţi mai aproape! De aici nu se vede.<br /> Îi împinse uşor în faţă, cât să ajungă la un braţ distanţă de tablou.<br /> Dintr-odată, Ani se cutremură, Nelu rămase cu gura căscată, iar Voichiţa îi cuprinse mulţumită palma.<br /> Minune! La apropierea lor, livada se umplu toată de flori mari, alb-rozalii, atârnate-n ciorchine spumoase de crenguţe. Petalele lor fremătau, parcă înfiorate de o boare călduţă de vânt, împrăştiind strălucirea soarelui prin întreaga cameră. Tulburate de pacea naturii, umbrele se foiau neliniştite încolo şi-ncoace. Petele de lumină se amestecau incontinuu cu ele, forfoteau prin iarbă, prelingându-se pic cu pic de pe un fir pe celălalt.<br /> De undeva, din depărtare, de dincolo, din păduricea de pe dealul vecin, un cuc îşi strigă numele, clar şi răspicat:<br /> -Cucu!<br /> Isidor tresări îngrijorat:<br /> - Oare mi-au rămas ceva bani prin buzunare?<br /><br /><br /><br /><br /><br />TROIA, ÎNTÂMPLĂTOR<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />1.<br /> - Eşti sub influenţa poveştilor de adormit copiii, spuse profesorul.<br /> - Este chiar atât de improbabilă teoria mea? întrebă Alex, răbdător.<br /> Trecuse multă vreme de la publicarea articolelor sale în revistele de specialitate. Iar reacţia fusese, de cele mai multe ori, de respingere violentă.<br /> - Te interesează într-adevăr motivul reţinerilor mele? făcu obosit profesorul de Istorie de la Universitatea din Delhi.<br /> - Da, domnule profesor.<br /> - În primul rând mă îndoiesc, şi asta în ciuda realizărilor dumitale, că înţelegi ceea ce trebuie din istoria şi mitologia indiană.<br /> Alex privi la rându-i plictisit rafturile bibliotecii încărcate din biroul decanului.<br /> - Stăpânesc, printre altele, sanscrita şi greaca veche, domnule profesor.<br /> - Da, dar esti atât de european... murmură celălalt.<br /> Arheologul îl privi uimit.<br /> - Vremea Agartthei a trecut cam de multişor, domnule profesor!<br /> - Nu mă înţelege gresit, domnule Pole, se apără profesorul. Sunt, ca şi dumneata, om de ştiinţă şi nu un speculant al secretelor îngropate şi păstrate neatinse până azi de societăţi ezoterice. Dar, cum să-ţi spun, antardhana nu este tabernacolul.<br /> - Nu caut Arca Pierdută, domnule profesor. De ce amestecaţi filmele cu realitatea? Eu v-am vorbit la modul cel mai serios.<br /> - Lasă-mă să termin, tinere. Ceea ce voiam să-ţi spun este faptul că antardhana nu este decât un simbol.<br /> - Şi dacă este mai mult decât atât?<br /> - Ce? Un dezintegrator atomic? Un laser? O armă fabuloasă uitată de extratereştrii care au întemeiat mitologia şi cultura vedică şi au dezvoltat puterile umane spre ţeluri psihice obscure? Am auzit, de atâtea ori, aceste vorbe. Nici măcar nu eşti original, tinere.<br /> - Deci nu vreţi să mă ajutaţi?<br /> Alex se ridicase în picioare.<br /> - Cu ce?<br /> Bătrânul făcu un semn de neputinţă, apoi continuă:<br /> - Oricum vei face ce vrei. Sapă la Mohenjo-Daro. La Harappa. Unde pofteşti. Ştii foarte bine că aceste localităţi sunt dincolo, în Pakistan. Iar în Pakistan nu-i o situaţie prea grozavă. Dar în fond, nici noi nu suntem chiar un model de democraţie occidentală. Nici măcar eu, vezi? Şi ceva însă îmi spune că nu te vei opri. Că vei răscoli toată valea Indului. Ce mai aştepti de la mine?<br /> - Nu asta am vrut de la dumneavoastră, domnule profesor. În nici un caz, lecţii despre sistemele politice, pentru că sunt chestiuni care nu mă interesează.<br /> - Atunci ce te interesează? Să te aprob? Te-am ascultat cu atenţie, dar argumentele dumitale îmi par extrem de firave.<br /> - Şi, în concluzie, chiar consideraţi că totul este o prostie?<br /> Bătrânul indian îl privi cu atenţie preţ de câteva clipe.<br /> - Poate că nu. Te ajută la ceva?<br /> Alex tresări.<br /> - Deci ştiţi mai multe?<br /> Profesorul oftă.<br /> - Dacă, prin cel mai absurd caz, ai descoperi ceva, urmele acestei arme fabuloase, la ce ţi-ar folosi?<br /> Alex îşi aranjase între timp ţinuta şi se îndreptă spre uşă.<br /> - Vedeţi, domnule profesor, am citit în reviste vechi articolele dumneavoastră despre posibilitatea existenţei unor urme reale ale epopeilor sanscrite. Vorbeaţi în clar despre narayana, pushpaka vimana şi chiar, dacă nu mă înşeală memoria, despre antardhana.<br /> Profesorul surâse.<br /> - Sunt multe minuni în lume, iar pe unele le traversăm zilnic cu ochii orbi... Nu avem, poate, deschişi ochii spiritului. Astfel, poţi uşor confunda tabernacolul cu o stâncă oarecare.<br /> Alex se înroşi.<br /> - Bineînţeles. Iar Agarttha o pot confunda cu metroul de sub Himalaya!<br /> Ezită o clipă, apoi se calmă. În fond el venise după ajutor.<br /> - Mă iertaţi. Desigur, şi eu plec de la câteva ipoteze simple. Că Mahabharata, Ramayana şi toate celelalte nu sunt numai legende. Şi, domnule profesor, guvernul pakistanez m-a autorizat să efectuez săpături pe valea Indului. Chiar şi militarii sunt interesaţi de istorie, uneori chiar mai mult decât istoricii de profesie. Vă cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.<br /> Se ridică şi păşi spre ieşire.<br /> - Domnule Pole!<br /> Încremeni în uşă, apoi se întoarse spre decan, aşteptând.<br /> - Pentru a ajunge la sublim, tinere prieten, nu este nevoie să sapi în ţări străine. E suficient să...<br /> Pole aşteptă un timp, dar profesorul nu mai continuă.<br /> - La revedere, domnule profesor.<br /> Uşa se închisese în spatele lui când bătrânul murmură:<br /> - ...Să aştepţi neaşteptatul, domnule Pole...<br /><br /><br />2.<br /> - Şantierele astea mă fac să mă gândesc că, în fond, arheologia este o industrie care produce Istoria, îi mărturisi lui Alex Pole trimisul oficial al Universităţii din Lahore.<br /> Stăteau amândoi de vorbă, urmărind forfota oamenilor care săpau. Iar Alex se amuza.<br /> - Mda, tot aşa cum stiloul secretă cerneala, nu? Poate că da, deşi uneori mă întreb şi eu dacă nu cumva descoperim ceea ce dorim şi nu ceea ce există cu adevărat.<br /> - Nu vă înţeleg...<br /> - Poate că Troia, întâmplător, a fost o cetate oarecare. Poate că nici nu a fost nici un război, ci a pierit datorită unui cutremur, de pildă. Poate că Homer a fost un scriitor de science fiction şi nu un cronicar...<br /> - Bine, dar şi dumneavoastră procedaţi ca Schliemann, porniţi de la ficţiune încercând să-i dovediţi veridicitatea.<br /> Pole oftă.<br /> - Nu vreau sub nici o formă să fiu nepoliticos, dar guvernul ţării dumneavoastră m-a înclinat spre aceste gânduri. Nu mă aşteptam defel ca oficialităţile dumneavoastră să-mi acorde atât de uşor aprobarea de săpături. Nu vă judec modalităţile de guvernare, dar am senzaţia că istoria are, la dumneavoastră, valenţe politice.<br /> Dădu din umeri, şi continuă, prefăcându-se că nu observă aerul încurcat al universitarului.<br /> - Dar vorbeam de fapt de Schliemann. Ştiţi, dispun de tehnici de sute de ori mai perfecţionate decât Schliemann şi plec de la surse mult mai sigure şi totuşi, de atâtea luni, nimic...<br /> Exact în acel moment Jensen, asistentul său, veni în fugă.<br /> - Acolo... articulă cu greu, un sunet metalic...<br /> Coborâră cu toţii, înfriguraţi. Lucrătorii dezgropau deja un obiect nu prea mare. Avea o forma paralelipipedică. Alex îl luă cu grijă. Părea să fie un bloc metalic, extrem de uşor. Aluminiu? Îl ridică cu ambele braţe spre lumină, privindu-l încordat. Şi brusc, Universul îşi schimbă faţa, transformându-se într-un întuneric absolut în care Pole nu era decât o stană de piatră.<br /><br /><br />3.<br /> Alex Pole sesiză îndulcirea nuanţei de întuneric. Apoi îşi dădu seama că redevenise stăpânul propriului său corp. Încercă să-şi reamintească cele intâmplate şi reuşi fără nici o dificultate. Ridicând cutia aceea în braţe leşinase şi se trezise aici... Dar nu era la spital. Curios, stătea în picioare, lângă o coloană. Şi se afla într-un soi de templu... Apăru şi o tânără, îmbrăcată într-un fastuos costum antic. Ce naiba se întâmpla cu el?<br /> - Domnişoară! o apelă Pole pe tânăra care nu părea să-l fi observat încă.<br /> Ea se sperie şi scăpă jos vasul pe care îl ducea. Întoarse capul şi-l privi îngrozită. Din vasul spart se simţeau miasme puternice, necunoscute. Fata deschise gura şi murumură ceva. Alex nu înţelese.<br /> - Do you speak English, miss? încercă Pole.<br /> Ea se dădu câţiva paşi înapoi. Nu mai era la fel de îngrozită, dar i se citea încă teama pe faţa ei. Pronunţă din nou aceleaşi cuvinte, pe care Alex le înţelese de data aceasta. Erau în greaca veche.<br /> - Cine eşti tu, străine, cel care te ascunzi aici?<br /> O farsă? Dar cine să-i monteze pe valea Indului o farsă atât de sofisticată?<br /> - Cine eşti tu, fată? articulă greoi Alex în limba veche.<br /> Tânăra tresări iar, speriată.<br /> - Pe mine mă cunoaşte toată lumea aici. De unde vii, străine? Din afara cetăţii? Eşti iscoadă?<br /> Cetate? Care cetate? Simţi că-şi pierde răbdarea.<br /> - Destul cu joaca. Cu cine mă pot înţelege omeneşte aici?<br /> Vorbise iar în engleză şi fata îl privi uimită. Enervat, formulă în greceşte:<br /> - Unde mă aflu?<br /> Scoase din buzunar o ţigară şi şi-o aprinse cu bricheta. Tânăra tresări îngrozită, văzând flacăra.<br /> - Stăpâne, eşti zeu! O mărite zeu!...<br /> Se aruncase în genunchi la picioarele lui Pole.<br /> - Nu sunt zeu. Mă numesc Pole şi...<br /> - Mărite Apollon! îl intrerupse fata. Sunt mândră că ochii tăi luminoşi mă privesc... Şi înfăţişarea ta de acum este la fel de frumoasă pe cât se spune în cântece...<br /> Alex rămase cu gura căscată. Pentru prima oara în viaţa lui o femeie îi făcea complimente în greaca veche.<br /> Dar parfumul degajat de vas devenise pregnant. Un miros cu rezonanţă orientală, care parcă îi săgeta trupul, şi i se făcuse cald... Aruncă înciudat ţigara. Senzaţia de rău nu-l părăsi însă.<br /> - Cine eşti tu, copilă? murmură Alex stins.<br /> - Cassandra, mărite zeu. Fiica regelui Priam.<br /> Arheologul avu atunci sentimentul absurd că fata aceasta nu glumea, că totul era adevărat şi că se afla, într-adevar, în vechea Troie. Dar spiritul lui se lăsă iar furat de miros. Poate că, mai curând, visa... Iar tânăra aceasta... O femeie oarecare. O femeie frumoasa. Troia. Cassandra. Ce conta un nume?<br /> - Cassandra, esti frumoasă...<br /> - Râzi de mine, zeule Apollon... Sunt atâtea muritoare mai frumoase decât mine...<br /> Dacă ar fi fost lucid, poate ar fi descifrat nuanţa de cochetărie din glas. Dar Pole era pe jumătate adormit.<br /> - Cassandra, cetatea va fi distrusă, Hector şi Paris vor muri, zidurile vor fi arse şi tu...<br /> Călătorise în timp? Nu, visa... Un vis frumos... Un vis fantastic...<br /> - Mărite zeu... Puternice Apollon...<br /> Cine vorbea? El? Cassandra? Întinse mâna să o atingă dar în faţa lui începură să joace lumini multicolore, violente, şi el intră iar în peştera întunericului absolut...<br /><br /><br />4.<br /> Alex Pole deschise ochii şi nu percepu la început decât negrul presărat cu scânteierea stelelor. Se afla întins pe o câmpie. Simţea iarba de sub el. Se ridică şovăielnic, capul îl durea îngrozitor, dar starea aceea de irealitate îl părăsise. Închise ochii, încercând să se concentreze. Îşi amintea perfect ceea ce se întâmplase anterior, dar nimic nu-i era totuşi clar. Unde se afla? Privi în jur, în lumina palidă a lunii. Nu prea departe, valurile mării se spărgeau de ţărm, iar în partea opusă se distingeau focurile unei tabere uriaşe. Dar nimic nu semăna cu valea Indului. Şi avu senzaţia stupidă că într-adevăr călătorise în timp şi în spaţiu şi că se întâlnise în mod real cu Cassandra. Real? Ce însemna aici, real?<br /> Apoi firul raţionamentului lui Pole făcu un salt brusc. Istoria vorbea de faptul că Apollon o dorise pe Cassandra, oferindu-i în schimbul dragostei ei, darul profeţiei. Fiind refuzat, zeul a blestemat-o să-şi păstreze harul, dar să nu fie crezută de nimeni... Cassandra, sau mitul dramei celei care ştie şi nu poate interveni cu nimic... Iar el îi spusese că Troia va pieri şi... Absurd. Ca şi confuzia dintre numele lui şi cel al zeului soare. Totul nu avea nici o noimă.<br /> Se afla într-adevăr în Turcia, pe dealul unde peste câteva milenii se va înălţa localitatea Hisarlâk? Ajunsese în jurul anului 1190 î.H.? Data însă nu era defel sigură. Troia s-ar fi putut foarte bine situa şi undeva pe la mijlocul sau chiar începutul mileniului al doilea înainte de Hristos. Şi mai ales, cum ajunsese aici? Antardhana, sau blocul descoperit lângă Mohenjo-Daro, era o maşină de călătorit în timp? Care funcţiona?<br /> - Nici o mişcare, străine!<br /> Oşteanul se ivise pe neaşteptate în preajma sa. Îl ameninţa cu o suliţă ascuţită, păstrând o figură încruntată. Bineînţeles, gândi Pole, şi o suliţă poate ucide.<br /> - Eşti iscoadă, nu? Ilionii...<br /> Pole se hotărâ brusc.<br /> - Nu sunt iscoadă. Sunt neguţător venit de departe şi am fost prins de tâlhari în mijlocul mării. Au vrut să mă omoare, dar s-au îmbătat şi corabia s-a lovit de stânci. M-am strecurat într-o barcă şi am ajuns aici. Nu ştiu cine sunteţi şi ce război duceţi.<br /> Oşteanul păru nehotărât.<br /> - Într-adevăr, străine, limba pe care o vorbeşti nu seamănă cu cea a ilionilor. Te voi duce dară la stăpânii mei şi ei îţi vor hotărî soarta.<br /> - Cine sunt ei?<br /> - Puternicul rege Agamemnon, fiul lui Atreu şi fratele său, bălanul Menelaos, soţul prea frumoasei Helene, răpită de nevolnicul Paris, împreună cu însoţitorii lor: eroul Ahilleus, invincibilul, înţeleptul rege Nestor, isteţul Odysseus, vitejii Aiax de la Salamina, fiul lui Telamon şi Aiax din Locrida, fiul lui Oileu, nobilul Patrokles şi bravii Diomedes, Idomeneus, Meriones, Eurypylos...<br /> Alex strânse din dinţi, pierzând şirul de nume înşirate cu emfază de soldat. Numele îi erau familiare, dar coşmarul nu dădea semne de încheiere. Ce căuta el în Troia, adică în Ilion - după numele grecesc - sau în Turcia? Ultima dată era în Pakistan. Ultima dată însemna că va fi acolo peste vreo 3000 de ani. Sau 4000. Mai conta? Totuşi, de ce-l adusese aici antardhana?<br /> Între timp se apropiaseră de tabără. Omul îl conduse precaut printre corturi, spre zona centrală, unde se aflau corturile regale. Acolo, la o masă lungă, se găseau căpeteniile ahee. Înclinându-se, oşteanul se prezentă celui din capul mesei, un bărbat înalt, spătos, dar cu ochii tulburi din cauza băuturii. Alex, la rândul lui îi repetă povestea pe care i-o servise oşteanului.<br /> - De unde vii, străine? întrebă cu glas sigur, Agamemnon.<br /> - De departe, mărite rege, dinspre soare răsare.<br /> - Văd că nu eşti iscoadă, iar straiele tale arată că într-adevăr vii de departe. Stai la masă şi ia din bucate că ţi-o fi foame. Ai trecut prin destule şi aici te afli în puternica tabără ahee.<br /> Alex mulţumi printr-o plecăciune şi se întrebă, în sinea sa, cam cât timp ar fi supravieţuit acolo fără vastele sale cunoştinţe de greacă veche şi istorie antică...<br /> - Şi cum te numeşti, străine?<br /> Pole făcu imediat asocierea între numele său şi cel al zeului soare, Apollon, aşa că răspunse precaut:<br /> - Alexis, din neamul lui Poliensis, mărite rege.<br /> Un bărbat de la masă tresări şi-l privi fix, cu intensitate. Alex îi sesiză ochii care trădau o inteligenţă vie, ascuţită, în contrast evident cu figurile buhăite de băutură ale celorlalţi. Privirea aceea de foc îl ţintui o clipă, apoi îl părăsi, lăsându-l descumpănit. Dar căutătura aceea pătrunzătoare îi păruse a fi cunoscută, dar nu reuşi să o asocieze cu nimeni din memoria sa.<br /> O voce se ridică nerăbdătoare, continuând discuţia întreruptă de sosirea lui Alex.<br /> - Spune Kalhas, spune profetule, vorbele tale sunt adevărate, lămureşte această pricină de sfadă.<br /> - Viteze Aiax, vorbele îţi sunt pe măsura faptei, dar eu nu sunt un războinic destoinic, ci doar un truditor pe drumurile fără pulbere ale zeilor... Şi sunt multe lucruri pe care nu le ştiu, sau de care mă tem..., răspunse necunoscutul care îl privise atât de intens pe Alex.<br /> O umbră se ridică masivă, acoperind focul.<br /> - Vorbeşte Kalhas, răspunde la întrebarea lui Menelaos: care este cea mai frumoasă dintre femeile aheilor?<br /> - Puternice Ahilleus, astfel de vorbe pot face mult rău.<br /> - Nu, profetule, adevărul nu supără pe nimeni, se înfierbântă Ahilleus. Spune!<br /> Menelaos, pe jumătate beat, ridică la rându-i vocea:<br /> - Cine, vitejilor, se bucură de desfătările celei mai frumoase femei? Cea mai înfocată şi pricepută în meseriile muiereşti?<br /> - Taci, Menelaos, porunci calm Agamemnon. Mai bine te-ai duce şi te-ai culca, căci Dionysos ţi-a tulburat minţile. Şi Helene a ta este tot în braţele lui Paris, adăugă, zâmbind cu cruzime.<br /> Dar nu părea supărat. Mai degrabă amuzat.<br /> - Spune Kalhas, cine este cea mai frumoasă roabă?<br /> - De ce nu îi cereţi părerea lui Odysseus cel isteţ?<br /> - Odysseus nu are nici o roabă frumoasă, bubui nerăbdător Ahilleus. N-o ţine decât pe Tarentis, slăbănoaga. Singura femeie care ar fi putut fi zeiţă dacă ar fi fost nemuritoare este Briseis a mea.<br /> Agamemnon interveni, golind pocalul.<br /> - Fiica regelui Hrises, prea frumoasa Hriseis, roaba mea, este de departe cea mai ispititoare şi mai pătimaşă dintre femeile din tabără - şi poate din tot Argosul şi Mykenosul.<br /> Ahilleus pufni, trântind un pumn formidabil în masă.<br /> - O bălană! Cum poate fi o femeie cu părul bălai cea mai frumoasă?<br /> Agamemnon se ridică şi el în picioare.<br /> - Cum?! Ahilleus, bagă de seamă, sunt din neamul atrizilor şi judecata mea este cea bună. Hriseis a mea este cea mai sălbatecă şi înfocată.<br /> Menelaos zvâcni, cu un gest imprecis.<br /> - Ba Semelisis! facu râgâind. Roaba mea din...<br /> Mai mulţi meseni izbucniră în râs, şuşotind între ei. Nu prea semăna cu un soţ care pornise un război, pentru că fusese înşelat în onoarea lui...<br /> Ahilleus însă se înfuriase de-a binelea.<br /> - Briseis! Frumuseţea nu are altă regină decât pe zeiţa Aphrodite...<br /> - Ahilleus ajunge poet în faţa îmbujoratei Briseis, făcu o voce batjocoritoare.<br /> - Tăceţi! urlă Ahilleus.<br /> Era într-adevăr înspăimântător. Îşi trăsese sabia pe jumătate din teacă şi privea cu ochii holbaţi în jur.<br /> - Kalhas, spune totuşi, cine e cea mai frumoasă? continuă Agamemnon. Hriseis, nu, de bună seamă?...<br /> - Hriseis ar trebui dată înapoi marelui preot Hrises, tatăl ei, care a venit azi după ea încărcat cu daruri bogate. Ar fi un gest de înţelepciune faţă de poporul lui Hrises, care ne-ar fi de ajutor ca aliat, nu ca duşman, spuse o voce calmă.<br /> Agamemnon strigă mânios:<br /> - Odysseus, n-ai scos un cuvânt toată seara şi acum ţi-au trimis zeii glasul înapoi?<br /> Ceilalţi tăcură, intimidaţi. Marele Atrid nu trebuia contrazis în accesele sale de furie. Alex asculta mirat cearta aceasta stupidă. Ahilleus însă nu avea chef să tacă.<br /> - Kalhas, Oysseus are dreptate, nu? Hriseis ar trebui dată înapoi şi atunci Briseis ar rămâne fără nici o umbră pe chipul ei îmbujorat.<br /> - Înapoierea lui Hriseis ar fi totodată şi un gest de bunăvoinţă faţă de zeul Apollon care este acum tare mâniat pe ofensa adusă preotului său.<br /> Agamemnon goli alt pocal şi-l trânti de pământ.<br /> - Zei?! Pe Hades, Apollon e sus în ceruri şi n-are timp de noi...<br /> Kalhas se ridică, demn.<br /> - Oameni, zeii ne privesc. Apollon e mânios pe noi. Poate că ne urmăreşte de sus, din ceruri... Sau poate ne ascultă, strecurat printre noi...<br /> Alex tresări. Privirea lui Kalhas îl fixa insistent. Dar strigătele lui Agamemnon se făcură iar auzite.<br /> - Cum?! Zeii să fie dară contra mea? Contra aheilor din cauza mea?<br /> Tăcu o clipă, rumegându-şi gândurile. Apoi continuă, cu glasul sugrumat de furie:<br /> - Prea bine! Mâine, Hrises îşi va primi fiica înapoi şi un car de daruri. Dar tu, Ahilleus, pentru că ai vrut să mă păgubeşti de Hriseis şi ai smuls vorbele lui Kalhas vei rămâne cel pagubit. Vei scoate din cortul tău pe tânăra Briseis, cea mai frumoasă roabă ahee, care de azi înainte va fi roaba mea. Am hotărât!<br /> Ahilleus îşi scoase sabia de tot din teacă. Dar Aiax şi Odysseus săriră spre el, şoptindu-i câteva cuvinte. Ahilleus împietri cu sabia în mână. Bătrânul Nestor încercă să spună şi el ceva.<br /> - Agamemnon, mare rege, nu căuta să iei cu sila ceea ce aparţine unui prieten. Iar tu, Ahilleus, nu te împotrivi marelui nostru stăpân.<br /> - Nu, bătrâne, răspunse Ahilleus cu voce surdă. Nu mă voi opune. Dar să ştii, rege care ai femei multe, care eşti ultimul la bătălie şi primul la pradă, că de mâine sabia şi suliţa mea nu vor mai împărţi moartea printre ilioni, până când nu-mi va fi spălată ruşinea asta... Şi tu, rege Agamemnon, te vei căi amarnic... Vai, ţie, rege!<br /> Îşi băgă sabia în teacă şi plecă clătinându-se pe picioarele-i solide. Toţi ceilalţi se ridicară îmbufnaţi. Seara se terminase prost de tot. Alex simţi o mână pe umăr. Se întoarse şi întâlni privirea lui Odysseus.<br /> - Străine, te poftesc în noaptea asta în cortul meu, căci altundeva nu ai unde dormi. Şi poate îmi vei povesti lucruri minunate din depărtările pe care le-ai străbătut...<br /> Alex simţi oboseala acumulată în el şi surâse recunoscător.<br /> - Mulţumesc, Odysseus.<br /><br /><br />5.<br /> - Ţi-e somn, nobile Alexis?<br /> - Mi-a mai trecut, Odysseus, şopti Alex.<br /> Vocile izvorau din întunericul cortului. Sclava Tarentis se retrăsese în colţul ei, după ce le spălase picioarele şi în scurtă vreme i se auzise respiraţia regulată a somnului. Alex însă vorbise mult cu Ulise. Îi povestise, jumătate în glumă, jumătate în serios, întâmplări din Mahabharata, pe care Odysseus le ascultase cu nesaţ. Apoi tăcuseră o bună bucată de vreme. Alex începuse să se gândească iar la situaţia sa. Ce căuta în asediul Troiei? Ridică din umeri şi oftă încetişor. Putea înnebuni foarte uşor în felul acesta. Ulise îl simţise.<br /> - Străine, eşti om luminat şi înţelept. Se vede după cele povestite. Dar mă întreb, cum de cunoşti tu toate aceste lucruri? Istorii pierdute în negura timpului... Ştii, pe când te ascultam, am avut impresia că eşti, cum să zic?, parcă din alt tărâm. Ca şi Kalhas, profetul.<br /> Alex tresări.<br /> - Kalhas? Dar ce spune el?<br /> - Vorbeşte uneori despre viitor. Dar nu este prea sigur de el. Uneori spune că nu ştie ce se va întâmpla, însă eu cred că nu vrea să spună. Odată l-am întrebat dacă aheii vor câştiga războiul.<br /> - Şi?<br /> - A zâmbit şi mi-a răspuns în doi peri că, da, se poate spune şi aşa. Dar asta ce înseamnă, da sau nu?<br /> Alex căzu pe gânduri, dar Ulise continuă:<br /> - Apoi mi-am zis că, în fond, era simplu, şi ar fi trebuit să ştiu şi eu acest răspuns. Un război nu este câştigat de nimeni, niciodată. Toţi pierd câte ceva...<br /> - Kalhas are dreptate. Dar tu simţi, Odysseus, că vei apuca sfârşitul războiului şi te vei întoarce acasă...<br /> Ulise tăcu un timp, apoi zise, ca prin vis:<br /> - Străine, ai şi nu ai dreptate. Îmi doresc să se termine acest război stupid. Dar aici, în colţul ăsta de lume, simt că eu nu mai am demult casă... Nu mă voi întoarce în Ithaca... Am să-mi iau corăbiile şi voi pleca pe mări... Vreau să ajung la capătul lumii, dacă va fi existând acel capăt, şi acolo să-mi dea şi mie Chronos din ştiinţa lui, aşa cum ţi-a dat şi ţie... şi lui Kalhas...<br /> Alex nu se putu opri să nu întrebe:<br /> - Şi familia? Şi soaţa ta?<br /> - Penelope? zâmbi amar Odysseus. A preferat întotdeauna să coasă decât să stea în preajma mea... Băiatul a fost mereu departe de mine... Mai curând mi-e dor de câinele meu... Crezi că altminteri nu găseam eu ceva mai bun ca să-i păcălesc pe oamenii ăştia şi să nu vin aici?<br /> Tăcu, gânditor, şi Alex închise şi el ochii. Odată cu pleoapele sale, ceva căzu peste lume şi Alex ştiu că Odysseus nu avea să-l mai găsească dimineaţa, în cortul său.<br /><br /><br />6.<br /> De data aceasta Alex Pole se regăsi destul de repede. Încă nu putea deschide ochii, trupul nu îl mai asculta, dar mintea îi era limpede, de parcă dormise un somn foarte odihnitor. Într-un fel era fascinat de visul acesta. Pentru el, ca istoric, era un noroc fabulos. Dar dacă, totuşi, nu era decât un vis şi acum se trezise?<br /> Reuşi să deschidă ochii şi o recunoscu imediat pe Cassandra, care, la rându-i, nu păru foarte mirată că îl revede. Explicaţia veni pe dată.<br /> - O, Apollon, mi-ai ascultat ruga! Ce bun eşti că ai pogorât din ceruri din nou la mine!<br /> Se afla într-un templu, ascuns după nişte coloane.<br /> - Nu m-au crezut, puternice Apollon! Nu m-a crezut nimeni! Le-am spus că Hector va pieri. Dar moartea lui Patrokles parcă le luase minţile. Ca şi răpunerea lui Licaon de către crudul Ahilleus. Oare toţi fii lui Priam sunt dară, sortiţi morţii?<br /> Alex întoarse privirea. Rolul acesta nu era pentru el. Cassandra continuă:<br /> - În piaţă a fost aprins rugul. Andromahe îşi smulge pletele de durere lângă trupul fratelui meu, soţul ei. Iar tatăl nostru, Priam...<br /> Se înecă şi nu mai putu să continue. Alex întrebă aproape fără rost:<br /> - Cum a murit Hector?<br /> - Nu ştii, mărite? În lupta cu Ahilleus s-a împiedicat de o piatră şi a căzut. Atunci l-a răpus Ahilleus.<br /> Alex îşi imagină scena. Ironică moarte. Homer avusese grijă să treacă sub tăcere multe aspecte. Chiar prea multe. Dar, la urma urmei, când trăise Homer? La câte sute de ani de la distrugerea Troiei?<br /> - Ce urmează, puternice zeu? De ce voia voastră este atât de aspră cu noi?<br /> Pole coborâ ochii.<br /> - Ilionul va pieri. Nu peste multă vreme.<br /> - De ce? ţipă fata. De ce?<br /> - Nici ceilalţi nu vor fi fericiţi. Marele Agamemnon va fi ucis la întoarcere de soaţa sa, Klytaimnestra, Ahilleus va fi răpus în curând în faţa Ilionului...<br /> - Dar noi? îl întrerupse fata. Noi?<br /> - Tu vei supravieţui, Cassandra...<br /> - Uneori, moartea este mai bună decât viaţa. Salvează cetatea, mărite Apollon, te implor, salveaz-o! Ia ce vrei de la mine, trupul, sufletul, dar salveaz-o!<br /> - Nu pot, Cassandra... Nu poate nimeni să o salveze...<br /> Fata izbucni într-un hohot de plâns.<br /> - Atunci răzbună-l pe Hector! Ucide-l pe sălbaticul Ahilleus, aşa cum ai promis! Răzbună-l, zeule soare!<br /> Alex tresări. Legenda istorisea sfârşitul lui Ahilleus, răpus de o săgeată trasă de zeul Apollon. Şi asta însemna că el era cel care trebuia să-l ucidă pe Ahilleus!<br /> Deschise gura să-i explice Cassandrei că nu a promis că el îl va omorî pe Ahilleus, dar templul dispăru brusc şi Alex se trezi iar aruncat în ţesătura spiralată a timpului.<br /><br /><br />7.<br /> Îşi reveni destul de repede, ajutat şi de larma grozavă din jur. Ţipete, urlete, zăngănit de săbii, nechezat de cai, bufniturile înfundate ale lănciilor izbind în scuturi. Se afla de data aceasta în afara zidurilor Troiei, asaltată din toate părţile de ahei. Îl stăpânea o stare confuză, o derută lăuntrică. Pe de-o parte, spectacolul îl atrăgea ca un magnet. Pe de altă parte, simţea din plin oroarea războiului: trupuri spintecate, cu măruntaiele revărsate, membre tăiate, capete retezate...<br /> Se întrebă pentru o clipă ce s-ar întâmpla dacă l-ar nimeri vreo săgeată sau l-ar tăia vreo sabie. Înainte de a-şi continua gândul, îl zări pe Ahilleus, cu o armură strălucitoare, care-şi croia drum spre un tânăr aflat la baza zidurilor, înfăşurat într-o blană de leopard şi care trăgea săgeţi cu mare viteză şi precizie, care bănui că este Paris. Nu, de data aceasta totul era aiurea. Chiar să vrea, cum putea să-l omoare pe imensul Ahilleus? Poate doar cu o mitralieră! Şi Alex se gândi că nu avea rost să asiste cuminte la spectacol.<br /> Smulse sabia unui oştean căzut şi, prinzând o clipă de răgaz, se strecură până aproape de aheu.<br /> - Ahilleus, zeii sunt contra noastră. Fugi în tabăra ahee, bătrânul Nestor e pe moarte, trânti Alex prima minciună care-i venise în minte. Războinicul însă îl privi crunt.<br /> - Aha, ai reapărut, iscoadă, tu care fugi mişeleşte din tabăra care te ospătează? Şi mai îndrăzneşti să mă minţi? Vei pieri chiar de mâna mea!<br /> Ahilleus făcu un pas înapoi să-şi ia avânt, dar se opri, ca fulgerat. Faţa i se schimonosi, scoase un geamăt scurt şi se prăbuşi la pământ. Abia atunci Alex văzu şerpii care îl muşcaseră pe Ahilleus de picior. Acesta nimerise din greşeală într-un cuib de şerpi veninoşi şi armura care-l protejase de săgeţile lui Paris, nu-l mai ajutase cu nimic.<br /> Un oştean de lângă el se răsuci spre Alex şi arheologul recunoscu trăsăturile impenetrabile ale lui Kalhas. Îşi dădu iar seama că profetul semăna bine cu cineva cunoscut, dar imaginea se destrămă şi întunericul începu să-l învăluie lent.<br /><br /><br />8.<br /> Se afla într-un templu, ascuns într-un colţ întunecat, dar vocile pe care le auzea i se păreau cunoscute.<br /> - Ţi-e foame, cerşetorule?<br /> - Da, stăpână, mi-e foame. Tuturor ne e foame şi frig.<br /> - Cum te numeşti, sărmane?<br /> - Drantes, mărită regină.<br /> - Drantes?...<br /> Vocea masculină avea un timbru grav. Semăna cu glasul trist al lui Ulise. Cealaltă voce era altfel. Feminină, catifelată, dar cu inflexiuni metalice, dure. Dispreţuitoare.<br /> - De ce nu, Drantes... Un nume ca oricare altul... Un bărbat ca oricare altul...<br /> - Şi Deifob este un bărbat ca oricare altul?<br /> - Cerşetorule, ia bine seama, te-aş putea ucide în cele mai crunte chinuri! Sunt stăpâna Ilionului, nu uita acest lucru!<br /> Femeia era Helene. Iar bărbatul trebuia să fie Odysseus, strecurat în Troia, în prima misiune de spionaj consemnată de istorie. De istoria cunoscută de el, se corectă Alex.<br /> - Oamenii spun că Ilionul va pieri. Hector şi Paris sunt morţi, ca şi Licaon. Încet-încet Priam şi-a pierdut aproape toţi fiii.<br /> - Prostule! replică femeia. Nici duşmanii noştri nu o duc mai bine. Patrokles mort, Ahilleus mort, Aiax Telamon mort. Zeul Hades a primit mulţi oşteni ahei, cerşetorule. Şi mă întreb dacă n-ar fi cazul să te primească şi pe tine, Odysseus!<br /> Alex zâmbi în sinea sa. Avusese dreptate. Dar Helene nu se lăsase înşelată.<br /> - Ce mai aştepţi, frumoasă Helene? Cheamă oştenii.<br /> - De ce Odysseus? Da, ai dreptate, mi-e scârbă de Menelaos şi de Atrizii lui şi de războiul ăsta. Dar aş vrea să ştiu ce gândeşti tu.<br /> - E cazul ca războiul să se termine.<br /> Femeia izbucni:<br /> - Odysseus! Lasă vorbele meşteşiugite. Aici suntem numai noi doi. Iar tu, aminteşte-ţi, m-ai iubit pe vremuri.<br /> - Te-am iubit. Eram tânăr şi neghiob.<br /> - Ai face-o iar, acum?<br /> - Acum?<br /> - Acum, aici. M-aş putea dărui ţie. Ai vrea?<br /> - De ce, Helene?<br /> - Pentru că eu fac ce vreau cu viaţa mea. Pe Paris l-am iubit, înţelegi? Menelaos era un beţivan nenorocit, dar cu Paris a fost altceva. Iar Deifob... Trebuia să fie cineva lângă mine, după moartea lui Paris, fie chiar fratele lui...<br /> - Şi eu?...<br /> Alex avu senzaţia că vorbele astea îi scăpaseră lui Ulise fără voia sa.<br /> - Şi tu? repetă femeia. Ai fi putut fi tu. Vrei?<br /> - Nu, Helene. Au trecut atâţia ani... Ai îmbătrânit odată cu mine...<br /> - Ce vrei, Odysseus? ţipă Helene.<br /> - Ilionul. Nu-i destul?<br /> Helene se ridică în picioare.<br /> - Foarte bine! Du-te, Odysseus. Iscodeşte. Măsoară zidurile, fă planuri ale cetăţii, descoase oamenii. Fă ce vrei. Te vei convinge că Ilionul nu poate fi distrus. Voi nu-l veţi cuceri niciodată. Cetatea asta este la fel de puternică şi de mândră ca şi voi, şi atâta vreme cât va exista un singur bărbat în stare să ţină o armă în mână, cetatea va rămâne aici, neatinsă.<br /> - Ilionul va pieri. Zeii au prorocit-o.<br /> Helene făcu un gest dispreţuitor.<br /> - Lasă-i pe zei, Odysseus. Mă dezamăgeşti. Zeii cu cerurile, noi cu pământurile. Ţine minte, isteţule, Ilionul nu va fi cucerit niciodată de ahei. Niciodată! Şi nimeni nu se îndoieşte de asta, în afară poate de micuţa Cassandra. Spune-i asta lui Meneloas. Acum pleacă, regina cetăţii are şi alte treburi de rezolvat.<br /> Ulise ieşi din templu, urmat la scurt timp de Helene. Imediat însă o altă siluetă se ivi din spatele unei coloane, fugind în faţa altarului.<br /> - Zeiţă puternică şi înţeleaptă, spune-i preotesei tale, oare totul este adevărat? Ilionul nu poate fi cucerit şi perfida Helene are dreptate? Atunci de ce m-a minţit zeul Apollon? De ce nu mă crede nimeni? De ce toţi se joacă cu mine, când e vorba de vieţile atâtor oameni, femei şi copii?<br /> Alex simţi compasiune pentru Cassandra şi voi să se îndrepte spre fată, dar întunericul îl învălui brusc şi el închise, resemnat, ochii.<br /><br /><br />9.<br /> Întunericul persista, nu foarte dens, ci doar ca un crepuscul înaintat, gri-albăstrui. Exista şi nu exista, în acelaşi timp, iar lui i se părea că pluteşte undeva, în aer, deasupra pământului. Imaginea de sub el ondulă puţin şi deodată zări iar Troia, cu zidurile binecunoscute. Cetatea era pustie şi Alex înţelese că era noapte şi oamenii dormeau, visând la grijile lor de toate zilele.<br /> Apoi zări o umbră pe străzile pustii şi de acolo, de sus, o recunoscu pe Cassandra. Fata ieşise îngândurată din templul lui Apollon, singură, luminându-şi drumul cu o torţă. Deodată, dintre două case apropiate apăru un cal nărăvaş care se repezi spre Cassandra, care, speriată, se aruncă lateral. Torţa îi căzu din mână şi alunecă peste nişte paie care se aflau acolo. Cassandra îşi reveni imediat din sperietură şi văzu paiele în flăcări. Deschise gura să strige după ajutor, dar nu ţipă şi privi câteva momente culoarea văpăii. Alex o auzi însă murmurând ca pentru sine.<br /> Helene a spus că Ilionul nu va cădea niciodată şi l-a convins şi pe isteţul Odysseus... Dar zeul a spus că Ilionul va fi distrus... Oare zeul şi-a bătut joc de mine?... Mai curând Helene şi-a bătut joc de mine... Helene, neruşinata, care şi-a bătut joc de Ilion şi ilionii au crezut-o... Ilionul, cetatea mea, a crezut-o pe perfida de Helene şi nu m-a crezut pe mine, fiica regelui Priam... Ilionul nu m-a crezut...<br /> Cassandra se înapoie în fugă în templu, de unde reveni imediat cu mai multe făclii în mână şi începu să alerge prin cetate.<br /> ...Ilionul nu m-a crezut pe mine, preoteasa zeilor, ci pe destrăbălata de Helene...<br /> Alex Pole simţi o gheară răscolindu-l la fiecare torţă aruncată de Cassandra în locuri care se aprindeau imediat.<br /> - Ilionul va pieri, a spus zeul luminii... Să-i dăm lumină, zeului Apollon..., urla acum Cassandra în goana ei dementă prin cetatea adormită.<br /> Alex ştia ce avea să urmeze. Troienii se vor trezi prea târziu pentru a stăvili focul şi atunci când porţile vor arde, moartea va năvăli în cetate, purtată de războinicii ahei.<br /> Imaginea se ondulă iar şi arheologului i se oferiră mai multe cadre ale apocalipsului:<br /> ...Undeva, într-o piaţă, Deifob, ultimul soţ al Helenei este ucis în torturi şi Menelaos rânjeşte, ţinând-o de braţ pe Helene, care priveşte nepăsătoare, cu zâmbetul pe buze, deşi machiajul i-a crăpat de la căldura flăcărilor şi frumuseţea a trecut demult, rămânând o femeie bătrână care nu-şi mai poate ascunde vârsta...<br /> ...Astyanax, fiul lui Hector, este aruncat dintr-o casă pe fereastră, zdrobindu-se de pietre, în faţa mamei sale, Andromaha, care fusese violată de Pyrrhos, fiul lui Ahilleus...<br /> ...Rezemat de un zid, cu sabia plecată, Odysseus urmăreşte îngândurat ultimele zvârcoliri ale soldatului pe care tocmai l-a răpus...<br /> ...Priam este ucis tot de Pyrrhos, un fel de trimis al morţii, în faţa bătrânei Hecabe, a cărei faţă parcă a împrumutat aceeaşi mască a durerii de pe chipul Andromahei...<br /> ...În sala tezaurelor troiene Agamemnon priveşte încremenit, cu ochii strălucind de lăcomie, bogăţiile adunate acolo...<br /> ...Cassandra este violată chiar în templul Athenei de Aiax Oileu, a cărui spadă stă aruncată lângă bustul spart al zeiţei înţelepciunii...<br /> Alex Pole era - sau fusese - arheolog, şi ştia că Istoria a însemnat, de cele mai multe ori, moarte. Dar între a citi cărţi şi a fi martor direct era o distanţă enormă. Şi simţi o lacrimă imaterială prelingându-se pe obrazul său nevăzut.<br /> Apoi auzi o voce liniştită, sau poate nu o voce, ci un miros, sau o altă senzaţie nelămurită, un gând, pe care însă îl percepu foarte clar. Ştia că este Kalhas, sau acela pe care îl cunoscuse sub numele de Kalhas.<br /> „Aceasta este Istoria, Alex. Trecutul, după cum vezi, este la fel de dinamic ca şi prezentul.“<br /> Arheologul dori să-i poată râde în nas, ironic. Reuşi însă să-i răspundă în acelaşi mod, fără nici un efort aparent:<br /> „Nu dinamică, profetule, ci mai curând mincinoasă, ca şi prezentul!“<br /> „De ce, Alex? Nimeni n-ar fi avut pretenţia ca totul să fi fost păstrat de Homer şi de Arktinos întocmai ca în realitate. Istoria trebuie să fie nu numai informaţie, ci şi artă.“<br /> „De-acolo, de unde vii tu, sunteţi mulţi filozofi? Vă plimbaţi prin trecut şi deveniţi mai înţelepţi, cu fiecare om care moare lângă voi?“<br /> „Nu fi ironic, Alex. Ce te face să crezi că vin din viitorul tău?“<br /> Întrebarea îl descumpăni pe arheolog.<br /> „Păi, călătoria în timp...“<br /> „Călătoria în timp ţine foarte puţin de tehnologie, sau aşa cum înţelegi tu tehnologia. Este mai curând un mod de a privi universul. Şi a fost, şi este dintotdeauna la îndemâna oamenilor. Este, dacă vrei, unul din atributele divinităţii...“<br /> „Te crezi Dumnezeu, Kalhas? Aşa, cum te plimbi de-a lungul veacurilor şi modifici câte ceva, pe ici, pe colo, ai puterea în mână, nu-i aşa? Păi n-ai de gând să mă ucizi şi pe mine, dacă n-o să am chef să te venerez? Mă scârbeşti, profetule... “<br /> Gândul lui Kalhas păru încărcat de tristeţe:<br /> „Linişteşte-te, Alex! Eu nu am modificat nimic. Sau nu mai mult decât ai modificat tu. Şi când m-am referit la divinitate, am făcut-o în ideea că şi oamenii, toţi oamenii, sunt parte a unui mare plan divin, indiferent de credinţele lor. Nu-i vorba de a fi sau nu nişte aleşi, nişte profeţi, nişte supermani, sau nişte despoţi ordinari doritori de sânge şi putere. Parcă ai spus odată că te interesează Istoria şi nu politica. Şi totuşi ai acceptat jocul unei puteri militare care, dacă ai fi obţinut rezultate remarcabile, şi le-ar fi însuşit în numele concepţiilor ei dictatoriale. Ai fi contribuit astfel în mod direct la modificarea Istoriei viitoare. În ciuda faptului că afirmai, îţi aminteşti, că descoperim ceea ce dorim. Aici, greşim cu toţii, se pare. Nu descoperim ceea ce dorim, ci transformăm ceea ce descoperim în ceea ce dorim, fără să înţelegem...“<br /> „De asta m-ai adus aici?“<br /> „N-ai înţeles, nu te-am adus eu aici... Există ceva în structura Istoriei, sau poate chiar în urzeala Timpului, care nu se poate modifica. Acel ceva este mitul. Ai văzut, indiferent de realitate, Istoria păstrează mitul, şi nu faptele. Şi nu vorbesc de certurile de beţivani dintre olimpieni, sau nemulţumirea lui Ulise faţă de etern credincioasa sa Penelope, ci de faptul că nimeni nu şi-a închipuit că faimosul cal troian a fost un cal care a speriat o biată Cassandra cu minţile rătăcite, că o cetate atât de puternică a fost ruinată de o mică preoteasă a zeilor...“<br /> Pole simţi tristeţea celuilalt ca fiind aproape materială, invadându-l încetul cu încetul.<br /> „Şi atunci, ce caut eu aici? Cine m-a adus? Ce am eu de-a face cu mitul Troiei şi-al Cassandrei?“<br /> „Poate este un vis... Dar tu ştii cu adevărat ce este visul?“<br /> „Poate că visul este ceva esenţial, care ne ajută să trăim, ceva ca aerul şi hrana...“<br /> „Nu, Alex, nu doar să trăim, ci să cunoaştem, să înţelegem. Visul este o formă de inţiere, de evoluţie. Trebuie să avem curajul de a căuta şi a studia adevărul în faţă. Vrei să continui?“<br /> Pole se simţi din nou descumpănit:<br /> „De ce eu, Kalhas? Sunt un ales, cumva?“<br /> „Nu există aleşi, domnule Alex Pole. Pur şi simplu a venit vremea ta. Sau poate nu, poate este încă prea devreme, chiar dacă, într-un anume fel, omenirea a irosit deja prea mult timp prosteşte.“<br /> „De câte ori ne-am mai întâlnit până acum, Kalhas?“<br /> Pentru prima oară gândul celălalt ezită.<br /> „Ai reuşit să mă surprinzi, Alex. Şi mă bucură lucrul acesta. La revedere, aşadar...“<br /> „Stai!“ se repezi arheologul. „Cum, doar la revedere şi atât?“<br /> „La revedere, înseamnă pe curând, domnule Alex Pole... Îmi pare rău că nu vei descoperi antardhana pe valea Indului. Dar ai urcat deja o treaptă. Şi, într-un anume fel, mi-e şi puţin milă de tine...“<br /> „Mai stai puţin, Kalhas!“<br /> Dar nu-i mai răspunse nimeni. Iar el rămase îngândurat, în timp ce întunericul din jurul lui ondulă şi se lumină treptat. Apoi îşi dădu seama că devenise conştient de trupul său şi că zăcea pe spate, cu ochii închişi.<br /> Deschise ochii şi privi indiferent camera albă de spital unde se afla. Privi ceasul cu calendar de pe noptieră. Două ore în Troia, întâmplâtor, îşi zise încercat de sentimente contradictorii. Întinse mâna după butonul care chema asistenta dar mâna i se opri la jumătatea drumului. Brusc îşi dădu seama cu cine semănau foarte bine ochii profetului Kalhas, căutătura aceea pătrunzătoare, dar blândă. Cu ochii decanului de Istorie de la Universitatea din Delhi. Sau, mai curând, aşa cum ar fi arătat acei ochi în urmă cu treizeci sau patruzeci de ani. Respiră adânc, îşi retrase mână de lângă buton şi se întinse iar în pat, relaxat, murmurând ca pentru sine: „Deci, pe curând, Kalhas...“<br /><br /><br /><br /><br /><br />MESAGERUL<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /><br /> Îngerul apăruse brusc în faţa tânărului care stătea la birou, cu nişte cărţi groase în faţă. Probabil că trecuse direct prin perete, pentru că Berţi nu auzise scârţâitul uşii.<br /> Deci trecuse prin perete şi acum stătea în faţa biroului, cu aripi mari, albe, ce atingeau podeaua cu vârfurile. Veşmântul lui lucea bizar, având o luminozitate puternică, dar suportabilă pentru ochi. Figura îngerului avea ceva nefiresc, dar Berţi nu-şi explica de unde provenea impresia aceea: de la ochii prea mari şi prea luminoşi, de la expresia de-o seninătate nepământească, dar, într-un fel nedefinit, ameninţătoare...<br /> Rămaseră amândoi tăcuţi, privindu-se cercetător. În cele din urmă, tânărul angajat al biroului pentru invenţii simţi că-i datoria lui să spună ceva şi bâigui, conştient de absurdul situaţiei:<br /> - Eşti cu adevărat un înger?<br /> - Bineînţeles. Nu se vede?<br /> - Şi cum ai intrat? Adică nu, ca înger poţi să intri oriunde... Ce doreşti?<br /> - Sunt un mesager şi am venit să-ţi transmit cuvântul Domnului.<br /> - Domnul are să-mi spună ceva? Mie?<br /> - Oricât nu-ţi vine să crezi, Domnul are să-ţi spună ceva. |ie. Domnul are câte un cuvânt pentru fiecare. Şi vai celor care nu ţin seama de cuvântul Lui!<br /> După ce-şi strigase ameninţarea cu un glas ce făcuse să se cutremure geamurile, îngerul privi în sus şi continuă, cu un glas plin de detaşare, ce sugera că citează cuvintele altcuiva:<br /> - Noi, alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, ştim că tu te vei strădui să explici misterele lumii oamenilor. Vrem să-ţi dezvăluim un mare secret al Creaţiei: pământul este plat.<br /> Apoi îngerul tăcu şi se relaxă. Berţi rămase cu gura căscată. Nu pricepuse nimic. În cele din urmă întrebă:<br /> - Cum adică e plat?<br /> - Ca o carte de joc. Adică nu chiar ca o carte de joc, pentru că-i pătrat, cu colţurile uşor rotunjite, îi explică îngerul, cu blândeţe.<br /> - Şi soarele se învârte în jurul lui, îl luă gura pe dinainte pe Berţi.<br /> - Nu vorbi prosti! se enervă îngerul. Cum să se rotească în jurul pământului? Toată lumea ştie că planetele se rotesc în jurul soarelui. Şi mai au şi o mişcare proprie de revoluţie. Alte întrebări?<br /> Ce să-i răspundă? Că totul i se părea o glumă proastă? Se mulţumi să dea din cap, abătut.<br /> - Bine. Atunci mesajul a fost transmis şi recepţionat, nu-i nevoie de semnătură de primire, eu am plecat, la revedere. Şi fii atent la ce faci!<br /> Iar în clipa următoare îngerul dispăru, lăsând încăperea în întuneric.<br /> Berţi îşi reveni cu greu din şoc şi aprinse lampa. Dar lumina nu-l linişti. Dimpotrivă, umbrele mişcătoare, provocate de flacăra pâlpâitoare, dădeau un aspect sumbru camerei, accentuând caracterul de coşmar absurd al întregii poveşti.<br /> Visase. Şi dacă nu visase? Dacă mesajul era adevărat? Dacă Dumnezeu îi atrăsese atenţia asupra unui lucru pe care nu-l văzuse nimeni? Dar chestia cu pământul plat n-avea nici un sens. Cum adică era plat, dar se rotea în jurul soarelui? Sigur, toată lumea era de acord că pământul nu-i o sferă perfectă, dar de aici până la un pătrat cu grosime neglijabilă era cale lungă...<br /> Sigur, soluţia cea mai comodă ar fi fost să ignore toată chestia, să considere că adormise la slujbă şi avusese un vis stupid. Numai că era convins că nu visase, iar ameninţarea îngerului nu trebuia ignorată.<br /> Dar dacă Domnul, în mila lui, îi atrăsese atenţia că exista o neconcordanţă între realitatea lucrurilor şi ceea ce vedeau oamenii? Dacă toată teoria pământului sferic se baza pe anumite efecte naturale, care aveau loc în anumite condiţii? Şi care ar fi acele condiţii?<br /> Să presupunem că sistemul solar se mişcă în univers cu viteză enormă, apropiată de cea a luminii. Şi că acest lucru provoacă o deformare a spaţiului.... A spaţiului şi timpului.... da, da... Iar un observator aflat în afara spaţiului şi timpului, cum era Dumnezeu, putea să vadă pământul cum era în realitate, adică turtit...<br /> Da, îşi zise Albert Einstein, exista o logică în teoria asta. Ar putea s-o definească. Fără a pomeni de pământul plat şi de mesagerul Domnului, că nu l-ar crede nimeni. <br /><br /><br /><br /><br /><br />VARIANTA BALCANICĂ<br /><br />Gheorghe Săsărman<br /><br /><br /> Fără să-şi abată privirea de la harta proiectată pe monitor, Johannes van Hamruden soarbe câteva înghiţituri de apă minerală. Pe hartă se citeşte conturul unui stat-fantomă, care continuă să existe mai mult formal, numai oficial, pentru comunitatea internaţională. Înăuntrul fruntariilor de odinioară se pot desluşi o serie de formaţiuni bizare, sugerate prin culori diferite, dar trecând una într-alta fără o delimitare precisă, ca petele gălbui sau ruginii de pe frunzele lovite de nostalgia iremediabilă a toamnei. O simplă atingere a monitorului - şi în cuprinsul fiecărei pete de culoare apare câte-o inscripţie: Voievodatul Pravoslavnic al Moldovei, Scaunele Libere Secuieşti, Imperiul Unit al Romilor, Ţara Banatului Neatârnat, Hanatul Islamic Dobrogean, Federaţia Transilvană Maghiară, Republica Independentă Oltenia, Regatul Mioritic al Românilor Autentici, Ţaratul Bulgar Transdanubian, Maramureşul Preasfânt Protocreştin, Liga Tomitană a Pontului Euxin... Genul acesta de reprezentare orientativă, fără graniţe riguroase, îi aminteşte Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite de hărţile istoriei timpurii ale aceleiaşi zone geografice, pe care nu o dată stau schiţate tot atât de vag teritorii controlate cândva de felurite populaţii stabile sau migratoare -celţi, sciţi, greci, traci, daco-romani, ostrogoţi, slavi, huni, bulgari, unguri, pecenegi, cumani, tătari... Dar ceea ce pentru timpuri pierdute în negura secolelor se explică fie prin lipsa documentelor certe,fie prin absenţa ori instabilitatea unei organizări statale propriu-zise şi implicit a unor frontiere ferme, cugetă van Hamruden, constituie în cazul de faţă urmarea unei situaţii mai mult decât ciudate: unul şi acelaşi teritoriu este revendicat concomitent de mai multe pretinse state, din puzderia celor care au năpădit harta, aceeaşi grupare etnică fiind nu o dată invocată sub denumiri distincte drept temei al suveranităţii de către parlamente şi guverne autoproclamate rivale.<br /> Comisarul micşorează harta şi o surghiuneşte în chip de simbol într-un colţ al monitorului, pe care încep acum să se deruleze ştiri şi imagini difuzate de agenţiile de presă, extrase din reportaje şi interviuri filmate sau tipărite, din documente oficiale sau secrete, secvenţe din rapoartele grupurilor de observatori.<br /> <br /> Cluj, 9 aprilie. În pofida recentului acord de încetare a focului, unităţile de artilerie grea de pe Cetăţuie ale Federaţiei au bombardat din nou catedrala ortodoxă precum şi cartierele Gheorghieni şi Mănăştur, provocând mari pagube materiale şi numeroase victime în rândul populaţiei civile. Martorii oculari vorbesc de un adevărat măcel, în care n-au fost cruţate nici măcar closetele publice. În replică, trupele Regatului Mioritic au lansat de pe Feleac peste douăzeci de rachete de tip Horia, Cloşca şi Crişan asupra Pieţei Libertăţii, incendiind catedrala romano-catolică şi Palatul Bánffy. Reluarea ostilităţilor pare să fi fost pricinuită de o nouă tentativă - eşuată - de a arunca în aer statuia ecvestră a lui Matei Corvin, tentativă atribuită de purtătorul de cuvânt al Federaţiei unui grup de fanatici ortodocşi. Regatul Mioritic acuză la rândul lui Federaţia că ar fi trimis o echipă de terorişti în Piaţa Victoriei, cu misiunea de a distruge monumentul triumfal al lui Avram Iancu, inaugurat de primărie în aşa-zisa perioadă funariotă. (France Presse.)<br /> <br /> Strict secret. Personalul consulatelor noastre de la Chişinău şi Iaşi va urmări în permanenţă stimularea pe toate căile a tendinţelor de unificare a celor două provincii moldoveneşti şi de emancipare a lor deplină de sub tutela Bucureştiului. Conform prevederilor noastre, într-un viitor nu prea depărtat, prin unirea acestora urmează să ia naştere un stat purtând pur şi simplu numele de Moldova, membru cu drepturi depline al Comunităţii Statelor Independente, şi care trebuie împiedicat în orice caz să intre în sfera de influenţă a Ucrainei.<br /> Un tratat de prietenie şi câteva baze militare vor fi, pe lângă scrierea chirilică şi rusa ca limbă oficială de stat, preţul cerut Moldovei pentru sprijinul nostru în redobândirea nordului Bucovinei şi a judeţelor sudice, până la Dunăre şi Marea Neagră - eventual în schimbul Transnistriei. Tratatul va prevedea staţionarea de trupe terestre, de unităţi navale, de aviaţie şi de rachete, inclusiv cu focoase nucleare. Restabilită în graniţele ei istorice, Moldova va juca în sistemul alianţelor noastre strategice rolul unui cap de pod, al unui pion avansat spre centrul Europei, de unde vom putea ţine în şah întregul pact nord-atlantic. (Din Circulara internă 777/2041 a Ministerului de Externe al Rusiei.)<br /> <br /> Ancheta asupra lagărelor de concentrare şi de exterminare de pe teritoriul controlat de trupele Ţării Banatului a fost întreruptă fără a se putea ajunge la rezultate concludente. Ştirile cu privire la o masivă colonizare a regiunii cu familii provenind din Serbia şi Muntenegru n-au putut fi deocamdată confirmate. Există indicii asupra unor măsuri de expulzare a populaţiei nesârbeşti, fără să se poată preciza totuşi dacă o parte dintre cei vizaţi - mai ales bărbaţi şi tineri apţi pentru serviciul militar - ar fi fost într-adevăr transportaţi în lagăre. Trei membri ai Comisiei au primit aprobarea de a vizita unul dintre presupusele lagăre de exterminare, situat lângă Jimbolia, dar la data descinderii nu se afla acolo decât o echipă de deratizare. Conform declaraţiei unor reprezentanţi ai oficialităţilor locale, lagărul ar fi destinat exclusiv adăpostirii familiilor silite să-şi părăsească vremelnic locuinţele din pricina unor operaţiuni militare; ştirile despre execuţii în masă şi gropi comune în care ar zace sute de cadavre ar fi - după aceeaşi sursă - scorneli răuvoitoare, menite să compromită politica realistă şi constructivă a guvernului bănăţean. (Din Raportul preliminar al Comisiei Internaţionale a Crucii Roşii.)<br /> <br /> Ţaratul Transdanubian există şi va exista, se spune într-o proclamaţie a celui mai nou suveran european, Asam al IV-lea, proclamaţie remisă redacţiei prin intermediul corespondentului nostru special din Giurgiu. Ca vrednici urmaşi de sânge şi de spirit ai tracilor de pe ambele maluri dunărene, bulgarii şi numai ei au moştenit dreptul sacrosanct de a stăpâni deopotrivă Balcanii şi Carpaţii. Dacă vitregia istoriei ne-a împiedicat - în rânduri repetate - să ne împlinim menirea, astăzi a sosit ceasul măreţ la care atâtea generaţii au visat! Şi nu suntem puţini: supuşii noştri potenţiali îşi strâng rândurile nu numai la Sofia şi Varna, la Plovdiv şi Rusciuc, ci şi la Bucureşti şi Craiova, la Slatina şi Caracal. Iar dacă Ţaratul nu figurează încă pe nici o hartă, mâine nu numai geografia, ci şi istoria Europei va fi nevoită să ne acorde locul care ni se cuvine... (Ştire publicată pe pagina întîi a ziarului sofiot Vitoşa News.)<br /> <br /> - Ne puteţi preciza ţelurile noii asociaţii, a cărei constituire a fost anunţată ieri concomitent la Hermannstadt (numele german al Sibiului - n.n.) şi Heilbronn?<br /> - Bineînţeles, surâde Michael Paulini, purtătorul de cuvânt al Comitetului pentru recolonizarea Ardealului. Saşii de pretutindeni nu mai pot accepta să tot privească pasivi cum plaiurile lor strămoşeşti sunt revendicate ba de unii, ba de alţii, în baza unor justificări rizibile sau de-a dreptul fanteziste. Cele peste trei sute de foste comunităţi germane din Transilvania, pe care comitetul nostru le reprezintă, şi-au propus să întemeieze o asociaţie pentru promovarea militantă a culturii săseşti.<br /> - Vă aflaţi încă în faza declaraţiilor de intenţii, sau aveţi şi un program de acţiune, cu măsuri concrete şi termene precise?<br /> - Istoria oficială a Ardealului, scrisă la Budapesta sau la Bucureşti, a falsificat sistematic adevărul în privinţa colonizării săseşti. S-a trecut de tot sub tăcere contribuţia multiseculară a populaţiei germane la propăşirea pe toate planurile a acestui ţinut care, înainte de venirea coloniştilor, era acoperit pe de-a întregul de codri. Este de la sine înţeles că programul nostru nu se rezumă la acţiuni pur academice, de rectificare a istoriografiei.<br /> - Preconizaţi cumva instituirea unei autonomii teritoriale?<br /> - Numai saşii au căderea de a guverna ţinutul străjuit de cele şapte burguri (în original, Siebenbürgen - n.n.), de biserici fortificate şi de cetăţi ţărăneşti, pe care străbunii lor l-au adus la înflorire cu sudoarea frunţii şi l-au apărat cu preţul sângelui.<br /> - Se obiectează adeseori că familiile germane din Ardeal se pot număra azi pe degete...<br /> - Dacă generaţia bunicilor noştri a fost silită să-şi părăsească vatra, de altfel în circumstanţe istorice binecunoscute, ţelul nostru este să facem joncţiunea cu tradiţia. Ce poate însemna o întrerupere de câteva decenii pentru o istorie cvasi-milenară?<br /> (Interviu difuzat de postul de televiziune Bayerischer Rundfunk şi publicat ulterior în ziarul Tribuna Sibiului.)<br /> <br /> - Stimaţi telespectatori, retransmitem acum la cererea generală senzaţionalul nostru reportaj dedicat unei unităţi antrenate să opereze în adâncul teritoriului inamic.<br /> Faţa oacheşă a crainicei se estompează treptat şi dispare. Pe fundalul sonor al marşului triumfal din Aida este proiectat pe ecran genericul Jurnalului de front. Acordurile eroice continuă, în timp ce obiectivul camerei de luat vederi îi aduce în prim-plan pe luptătorii unei companii de elită - chipuri de escroci şi trişori, potlogari unşi cu toate alifiile, tâlhari de drumul mare sau experţi în găinării mai mărunte, borfaşi de rând, manglitori de ocazie sau cerşetori profesionişti. Fiecare e costumat după cum o cere specificul branşei, încât cu greu s-ar putea crede că e vorba de o unitate militară. Indivizii pălăvrăgesc în gura mare, arme nu se văd nicăieri, de aliniere nici pomeneală, iar la ivirea unui colonel - care poartă, la rândul lui, destul de lejer uniforma armatei imperiale - nimeni nu se prea sinchiseşte.<br /> - Măi labagiilor, îi cheamă colonelul la ordine, ia mai lăsaţi vrăjeala şi holbaţi-vă moacele încoa’! Neamul nostru...<br /> - Neamu’ mă-ti, i-o retează scurt, spre delectarea generală, un cerşetor plin de bube.<br /> - Neamul nostru, continuă impasibil ofiţerul când rumoarea se mai potoleşte, şi-a dovedit cu prisosinţă vitejia încă din vremurile legendare cântate de Ion Budai-Deleanu. Astăzi eroismul nu se mai poartă. E out, s-a’nţeles? N-avem nevoie de eroi.<br /> - S-a’nţeles...<br /> - Nici o grijă, dom’colonel, se aud voci din front.<br /> - Cine mai face astăzi pe eroul e un idiot, conchide cu superioritate colonelul.<br /> - Cine face pe idiotul e adevăratul erou!<br /> - Aşa e, văd că aţi băgat bine la deblă, aprobă ofiţerul cu satisfacţie. Războiul nu se mai câştigă astăzi cu puşca, şi nici cu baioneta - ci cu isteţimea. Nu cu forţa armelor sau cu tăria muşchilor, ci cu agerimea minţii sau cu iuţeala mâinii.<br /> - Lăsaţi pe noi, dom’colonel!<br /> - Noi n-avem nevoie de cuceriri, nici să stăpânim teritorii. Grija asta s-o aibă alţii. Imperiul n-are hotare: noi operăm pretutindeni. Iar unde operăm noi, naţiunile decad. Noi suntem internaţionalişti. Noi suntem europeni autentici! S-a’nţeles?<br /> - ‘Nţeles, să trăiţi, dom’colonel!<br /> - Atunci, la treabă!<br /> - La treabă, mânca-ţi-aş... exclamă plin de entuziasm cerşetorul cel bubos.<br /> Molipsitor, entuziasmul se generalizează. Acordurile marşului triumfal sunt reluate, în timp ce pe ecran reapare chipul crainicei, anunţând sfârşitul emisiunii. (Televiziunea Imperială.)<br /> <br /> La arme, cetăţeni ai Regatului Mioritic! La arme, români autentici! De aici, din Blaj, din inima fierbinte a Ardealului, să pornim cruciada sacră de reîntregire a gintei noastre străvechi între hotarele marelui Burebista! Noi, adevăraţii coborâtori din Traian şi Decebal, noi care ne-am păstrat neîntinate fiinţa etnică şi grupa sanguină în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, noi care ne-am perpetuat nealterate portul şi graiul, credinţa şi obiceiurile, senină insulă a daco-romanităţii între oceanul slav şi bulboana hunică, noi suntem singurii stăpâni de drept ai acestor plaiuri!<br /> Ne-au umilit destul hoardele sălbatice ale pustei, spunându-ne în batjocură opincari şi mămăligari, tratându-ne drept venetici tocmai ei pe noi - ei, invadatorii porniţi din păgânitatea stepelor asiatice, pe noi, pământenii de totdeauna ai acestor locuri! Ne-au asuprit destul răpindu-ne ţara şi glia, oprindu-ne să ne cultivăm limba şi chiar să o vorbim, suprimându-i pe cei tari şi silindu-i pe cei slabi să se lepede de neam. Osemintele neredate ţărânei ale martirilor nu îngăduie nici uitarea şi nici iertarea creştinească. Cu crucea şi tricolorul în frunte, cu pălinca şi slana în traistă, dar chiuind cu brişca în mână, ca dacii când aruncau cu săgeţile în nouri, vom porni să dezrobim vatra strămoşească! Am fost atâtea veacuri blajini şi răbdurii - vom fi de-acum necruţători.<br /> Să nu cuteze cumva vreun vândut să ne spurce rândurile... Nici bulgăroii, nici turciţii, nici grecoteii, scursorile Fanarului, nici păduchioasele lor slugi fără simbrie care în ultimul veac au trecut Carpaţii în căutare de chilipiruri, sau cei care, înavuţiţi de războaie şi de false revoluţii, cu ifose de domni, au venit să ne predice nouă patriotismul. Ne-om descurca şi fără ei, cei buni numai de gură, şi care la greu ar da oricum primii bir cu fugiţii, ori s-ar înhăita cu duşmanii, ca în atâtea alte rânduri.<br /> Numai aşa, veghind şi pe mai departe cu sfinţenie la puritatea sufletului şi a sângelui, cu gândul la jertfa străbunilor şi cu privirea aţintită la viitorul care ne aparţine, vom făuri prin luptă neîndurată o Daco-Românie de Aur, unde nu va fi loc decât pentru cei aleşi - o patrie, un popor, o limbă. Moarte vrăjmaşilor! Să le arătăm tuturor că şi mămăliga explodează!<br /> (Discurs televizat al generalului-regent Ion Hăbăuc.)<br /> <br /> Istambul a fost secole de-a rândul şi rămâne în continuare centrul de gravitaţie firesc al sud-estului european. Fosta Românie nu face nici ea excepţie, aşa cum au dovedit-o în ultimele decenii avântul extraordinar al legăturilor noastre comerciale şi bancare, intensitatea traficului de mărfuri şi de persoane. E suficient să amintim că, într-o ţară mare producătoare de cereale şi cu vechi tradiţii în sectorul panificaţiei, brutăriile turceşti au cunoscut după 1990 o adevărată proliferare, sau că linia de autobuze Bucureşti-Istambul a fost, ani în şir, nu numai un model de confort, civilizaţie şi punctualitate, ci de departe şi cea mai solicitată legătură rutieră a capitalei româneşti.<br /> Interesul nostru legitim pentru această regiune geografică, interes bazat pe o îndelungată istorie comună, justifică pe deplin şi chiar ne cere în mod imperios să sprijinim orice încercare de a răspândi Coranul, pe calea paşnică a convertirii sau cu puterea de convingere a armelor. Proclamarea Hanatului trebuie considerată în acest context doar ca un modest început; numele lui, care trimite cu gândul mai curând spre Crimeea şi spre Samarcand decât spre Ankara, pare să fi fost anume ales în această fază pentru nu ne expune prea curând ca iniţiatori şi pentru a abate atenţia de la adevăratele noastre intenţii. Lecţia dureroasă a istoriei ne-a învăţat că Valahia, Moldova şi Transilvania nu pot fi statornic supuse decât prin religie. Ar fi o greşeală de neiertat să ratăm asediul Vienei pentru a doua oară! (Comentariu redacţional din revista de politică internaţională Siktir Kemal Atatürk.)<br /> <br /> - Domnule van Hamruden, se aude vocea pilotului, ar fi bine să ne legăm centura de siguranţă.<br /> - Turbulenţe atmosferice?<br /> - Turbulenţe marţiale. Survolăm o zonă în care, cu tot armistiţiul, operaţiunile militare au fost reluate. S-ar putea să fiu constrâns la manevre destul de incomode. Sper că avem paraşuta la îndemână...<br /> - Crezi că ăştia ar fi în stare să ne ia în colimator?<br /> - Nu se ştie niciodată.<br /> <br /> Iaşi, 11 aprilie. Circa cinci sute de primari ai unor comune de pe ambele maluri ale Prutului s-au adunat în Piaţa Unirii pentru a cere alipirea Voievodatului Pravoslavnic la Republica Moldova. Pe pancartele scrise cu caractere chirilice se puteau citi lozinci precum „Să isprăvim cu dezbinarea!“, „De la Nistru la Ceahlău - un norod şi o glie!“, „Jos cu dictatura samavolnică a Bucureştiului!“, „Slavă veşnică frăţiei cu Sfânta Rusie!“. La biserica mănăstirii Trei Ierarhi, demonstranţii au evocat personalitatea lui Dimitrie Cantemir, precum şi a ilustrului său protector, ţarul Petru cel Mare. Manifestaţia a luat sfârşit în faţa Palatului Culturii, unde primarii au încins o horă în jurul monumentului lui Ştefan cel Mare, recitând cu înflăcărare versuri istorice precum Stepan, Stepan, Cneaz şel Mare, samăn pi sviatu’ nu are. (Agenţia Novosti.)<br /> <br /> Ciuntita Ungarie nu-i ţară - Ungaria Mare (în original, Nagy Magyarország - n.n.) e raiul pe pământ! Cândva, coroana lui István cel Sfânt va domni iarăşi din Tatra până-n Adria, dar începutul să-l facem acum şi aici, în inima dulce a Ardealului! Aici, unde un mileniu de istorie maghiară neîntreruptă ne desemnează drept stăpâni incontestabili, unde fiecare oraş, şi fiecare cetate, şi fiecare castel, şi fiecare biserică ar putea povesti pe sute de pagini despre vitejia noastră, şi despre demnitatea noastră, şi despre iscusinţa noastră. Aici, unde s-au născut marii noştri Huniazi - János cel Viteaz şi Mátiás cel Înţelept, aici unde ne-am tipărit primele cărţi şi unde am mai aprins o dată făclia Renaşterii.<br /> Răbdarea noastră a ajuns la capăt. Să isprăvim cu supuşenia înjositoare la care de decenii ne silesc îngălaţii de opincari, urmaşii fără număr ai acelor ciobani balcanici care au trecut odinioară cu turmele lor Dunărea şi Carpaţii, şi care ar fi rămas până astăzi analfabeţi, dacă savanţii noştri - cu o generozitate prost răsplătită şi pe care avem toate motivele s-o regretăm - nu le-ar fi dăruit o scriere şi o gramatică. Caraghioasa lor pretenţie de a se trage din daci şi din romani, şi de a fi dăinuit permanent, din cele mai vechi timpuri, pe aceste meleaguri e lipsită de orice bază: pustii erau codrii Transilvaniei la venirea noastră, noi am întemeiat aici fiecare urbe şi fiecare cătun.<br /> Afară cu oláh-ii din scumpa noastră patrie, să se întoarcă de unde au venit, la fraţii lor de peste munţi - iar cei ce ţin cu tot dinadinsul să rămână, aceia să-şi spună László şi Gyula şi Bözsi şi Rózsi, iar cui va mai boscorodi pe graiul lor păsăresc, să i se taie limba!<br /> Să-i izgonim pe toţi cei ce gândesc şi simt şi vorbesc altfel decât ungureşte, iar pe cei ce s-ar opune - să-i jupuim de vii! Să punem foc bisericilor lor eretice, să le dărâmăm casele cu care ne-au sluţit oraşele şi satele, să le ardem bibliotecile şi muzeele - să nu mai rămână nici urmă, nici pomenire, ca şi cum n-ar fi existat niciodată! Şi peste tot Ardealul să fâlfâie - piros, fehér, zöld (roşu, alb, verde - n.n.) - tricolorul nostru sfânt... (Din Apelul Consiliului Federaţiei Transilvane Maghiare.)<br /> <br /> În chestiunea delicată a dezmembrării României, se impune ca statul nostru să adopte o atitudine rezervată, aşa cum se cuvine din partea unei mari naţiuni. Este evident că a sprijini făţiş tendinţele centrifuge ar veni în contradicţie cu politica noastră tradiţională şi ar încuraja şi la noi mişcările separatiste, cu consecinţe imprevizibile pentru unitatea statală. Franţa a garantat în repetate rânduri, prin semnătura ei, integritatea teritorială a surorii mai mici de gintă latină şi, cu mici inconsecvenţe, fie dictate de împrejurările istorice, ca în cazul anulării incomplete a pactului Molotov-Ribbentrop, fie rezultând din cerinţe de complezenţă, ca în cazul cuvântării preşedintelui Mitterrand în faţa parlamentului budapestan, a şi rămas credincioasă angajamentelor asumate.<br /> Pe de altă parte, printr-o politică lipsită de clarviziune şi supleţe, neglijând recomandările Consiliului Europei şi tergiversând la modul cel mai cras adoptarea unei legislaţii cu adevărat democratice în chestiunea arzătoare a statutului naţionalităţilor, guvernul şi parlamentul român poartă în mare măsură vina şi răspunderea pentru evoluţia catrastrofală a evenimentelor. A ne pronunţa acum pentru menţinerea României ca stat unitar ar însemna să recompensăm în fapt o politică mioapă şi, în esenţa ei, reacţionară.<br /> Nu-i mai puţin adevărat că, prin dispariţia unui stat cu 23 de milioane de locuitori, se creează în estul Europei un vid cu consecinţe geopolitice dintre cele mai periculoase. A rămâne acum în espectativă echivalează practic cu a accepta înaintarea unor puteri ostile spre inima continentului - şi este greu de crezut că Ungaria, chiar dacă ar fi să-şi alipească Transilvania, le-ar putea ţine piept. Salvarea ar putea veni numai din partea acelor forţe care se pronunţă pentru restabilirea pe baze noi a unităţii de stat a României, forţe care s-ar cuveni să se bucure de tot sprijinul nostru. Întrebarea este dacă ele au într-adevăr vreo şansă de reuşită. (Dintr-un Raport Confidenţial al consilierului pentru problemele securităţii naţionale către Preşedintele Republicii Franceze.)<br /> <br /> - S-a relatat recent, domnule Papadopoulos, că Liga pe care o conduceţi a lansat un patetic Apel către toţi grecii...<br /> - Perfect adevărat. Liga Tomitană îi cheamă pe toţi locuitorii Greciei şi pe toţi cetăţenii de origine greacă ai întregii lumi să contribuie - fie prin înrolarea ca voluntari în rândurile Armatei Pontului Euxin, fie prin donaţii în bani şi bunuri materiale - la renaşterea naţiei şi a culturii elene pe cursul inferior al Istrului.<br /> - Nu vi se pare că un asemenea obiectiv are un caracter oarecum utopic?<br /> - Utopic? Dimpotrivă, aş zice că inevitabil! Până când, oare, să tot acceptăm - la Brăila ori la Ploieşti, la Iaşi ori la Medgidia - să fim trataţi de sus, cu emfază şi dispreţ, de către urmaşii de azi ai triburilor barbare, pe pământul pe care strămoşii noştri au aprins pentru prima oară flacăra civilizaţiei? Noi, stră-stră-strănepoţii întemeietorilor Tomisului şi ai Histriei şi ai Callatisului! Să punem capăt pentru totdeauna acestei situaţii umilitoare. Să readucem la viaţă venerabilele polis-uri, cu acropolele şi cu agorele lor, să le reunim sub stindardul Ligei şi, stăpâni pe destinul nostru, să ne impunem hegemonia în întregul bazin pontic, aşa cum au făcut-o, cu mai bine de două milenii în urmă, vrednicii noştri înaintaşi.<br /> - Aţi reflectat la implicaţiile mai largi ale iniţiativei dumneavoastră? Credeţi într-adevăr că o internaţionalizare ar putea contribui la restrângerea conflictelor din fosta Românie?<br /> - Ar fi regretabil dacă, din considerente ale unei aşa-zise politici europene, naţiunea noastră ar renunţa într-un moment atât de prielnic la şansa de a-şi redobândi rangul care i se cuvine. Eu unul sunt sigur că Grecia-Mumă nu ne va lăsa de izbelişte...<br /> (Interviu realizat de Canalul 2 al Televiziunii Elene.)<br /> <br /> Craiova, 12 aprilie. Guvernul Republicii Independente Oltenia a adresat note de protest atât Ţării Banatului cât şi Regatului Mioritic, cerând cu hotărâre să se pună capăt practicilor discriminatorii şi persecuţiilor revoltătoare la adresa cetăţenilor de sorginte gorjodoljeană. Conaţionalii noştri, se spune în notele respective, numiţi în batjocură când juveţi, când sudişti, sunt obligaţi să poarte ecusonul cu praz; adulţilor li se refuză angajarea în instituţiile de stat, copiilor le este interzisă frecventarea şcolilor rezervate bănăţenilor (respectiv ardelenilor), mii şi mii de familii au fost expulzate peste Carpaţi sau chiar internate în lagăre, iar sute de persoane au dispărut fără urmă. Guvernul nostru, se arată în încheierea notelor, protestează energic împotriva acestor crime şi abuzuri, rezervându-şi totodată dreptul de a recurge la măsuri similare, în caz că acestei situaţii intolerabile nu i se va pune capăt în cel mai scurt timp. (Associated Press International.)<br /> <br /> România nu este o naţiune, ci o noţiune... cuvintele lui Bismarck par astăzi mai actuale decât oricând. O noţiune desuetă, am zice noi, observând cu câtă repeziciune se destramă acest conglomerat de teritorii locuite de populaţii cu etnii şi tradiţii istorice atât de diferite. Ar fi, desigur, o greşeală de neiertat să repetăm acum gafa croată, prin recunoaşterea unilaterală a uneia sau alteia dintre noile formaţii statale liliputane care iau naştere pe ruinele fostei Românii. De altminteri, nu-i nici o grabă, câtă vreme nici o forţă semnificativă nu pare interesată să-şi asume rolul de a împiedica şi nici măcar de a frâna procesul unei descompuneri mai mult decât fireşti.<br /> Marii profitori ai acestei evoluţii sunt desigur statele riverane - chiar dacă, din motive lesne de înţeles, guvernele respective se menţin, cel puţin formal, pe linia unei stricte neutralităţi. E de aşteptat totuşi ca puzderia de ţărişoare care-şi anunţă pretenţia la o existenţă de sine stătătoare, după ce vor ajunge la o stabilizare reciprocă a liniilor de demarcaţie, ca să nu le zicem frontiere, să-şi caute câte-un protector prin preajmă, oferindu-i acestuia în schimb o strângere a legăturilor care nu poate avea alt final decât contopirea deplină. După ce fiecare vecin va îngurgita astfel felia care i se cuvine din torta carpatină, toată lumea va fi atât de mulţumită, încât nimeni nu va mai sta să întrebe dacă toată istoria asta s-a pornit de la sine, sau dacă nu cumva a fost totuşi iniţiată sau măcar stimulată de către beneficiarii banchetului teritorial.<br /> N-am avea nici un motiv să nu le dorim mesenilor un apetit pe măsură, dacă printre ingredientele puse la cuptor nu s-ar afla, ca din întâmplare, ultimele resturi ale populaţiei germanice care făcea cândva fala Transilvaniei şi a Banatului. Iniţiativa recentă a Comitetului pentru recolonizarea Ardealului, deşi lansată pe baze pur private, ne implică la un mod nu tocmai favorabil într-o tărăşenie la care am fi preferat să rămânen simpli spectatori. Şi, de ce n-am recunoaşte-o, chiar dacă şi ultimii saşi ardeleni sau şvabi bănăţeni le-ar lăsa în părăsire, nu ne poate fi indiferentă soarta atâtor localităţi urbane şi rurale într-al căror decor s-au desfăşurat secole de istorie şi de cultură germană. (Dintr-un comentariu al revistei Der Spiegel.)<br /> <br /> Constanţa, 15 aprilie. Într-un port dobrogean, a cărui identitate nu a fost încă precizată, a debarcat zilele trecute un prim detaşament internaţional de voluntari musulmani. Cu un excelent moral de luptă, echipaţi cu armament ultramodern şi antrenaţi de instructori de elită, voluntarii şi-au făcut cunoscută încă de la plecarea din centrul de recrutare hotărârea de a contribui la restaurarea tradiţionalei dominaţii osmanice în spaţiul carpato-danubian. După cum se ştie, mai multe ţări islamice au recunoscut oficial Hanatul şi au anunţat că vor sprijini cu toate mijloacele lupta acestuia pentru neatârnare. Se presupune că majoritatea voluntarilor provin din rândurile adepţilor unor curente fundamentaliste, cunoscute pentru atitudinea lor radicală şi pentru fanatismul cu care urmăresc propagarea în întreaga lume a religiei mahomedane.<br /> La câteva ceasuri după debarcare, comandantul detaşamentului a declarat la Constanţa, în cadrul unei conferinţe de presă, că unitatea lui se va rezuma pentru început la înfiinţarea unor localuri de alimentaţie publică, unde doritorii vor putea consuma pe loc sau cumpăra pentru acasă faimoasa plăcintă dobrogeană, iaurt de oaie, chebab, babic, bragă, sarailii, baclavale, rahat, sugiuc, nuga, halva, halviţă, produse de simigerie, precum şi alte specialităţi orientale mai mult sau mai puţin explozive. Comandantul a refuzat să răspundă la întrebarea unei reportere de la CNN cu privire la soarta care îi aşteaptă pe cei care ar refuza consumul respectivelor produse. În împrejurările date, a precizat el, nu consider că ar fi consult să dau curs unei asemenea provocări. (Ştire din ziarul dobrogean Imparţialul.)<br /> <br /> O, Transilvania mea de jale... Transilvania mea de dor... Au n-ai sângerat îndeajuns în vremurile tulburi ale mileniului al doilea? Din ce genuni de ură ţi s-au întrupat fiii - fraţi duşmani! Ce demon să fi aruncat aici sămânţa de nestârpit a vrajbei... Fala deşartă de a-i fi prăsit pe Dracula şi pe Frankenstein nu-ţi mai ajunge: acum parcă ai vrea să întreci până şi tristul record bosniac de pe răbojul ororii... Faima mincinoasă şi nedreaptă de cloacă a vampirilor şi a tuturor strigoilor ţi s-a întors împotrivă, legenda abjectă irumpe din tenebre telurice, invadând vulnerabila realitate. Ţară de ctitori şi de martiri - n-au fost oare jertfe destule?<br /> Şi cu cât meşteşug te-a durat Ziditorul, cu câte daruri te-a înzestrat, binecuvântată Transilvanie! Străjuită de culmile Carpaţilor, brăzdată de râuri viguroase, aşternută cu codri umbroşi şi ogoare fertile, cu livezi roditoare şi păşuni arcadiene, ferită de arşiţa tropicelor şi de geruri polare - ce loc mai potrivit pentru a vieţui în pace, în armonie cu natura şi cu semenii? Daţi-vă mâna, fraţii mei transilvani de orice idiom, aruncaţi armele, lepădaţi oţelul însângerat al vendetei... Fiţi milostivi unii cu alţii, fiţi îndurători cu voi şi cu urmaşii voştri, regăsiţi înţelepciunea atâtor generaţii care şi-au făcut din săbii pluguri, învăţând să trăiască alături în bună vecinătate! Cu vrednicie şi sârg să prefacem câmpul de bătaie într-un tărâm înfloritor, unde fiecare să-şi afle rostul şi împlinirea! (Dintr-un apel circulând în samizdat al Partidului Unionist, interzis de toate guvernele paralele de pe teritoriul Transilvaniei.)<br /> <br /> - Aş începe prin a exprima gratitudinea companiei de televiziune ABC pentru posibilitatea care ni s-a acordat de a-i lua Maiestăţii-Voastre Imperiale un interviu chiar aici, în marea sală de recepţie a Palatului de la Ciorogârla.<br /> - Noi nu avem prejudecăţi.<br /> - În discursul tradiţional privitor la starea naţiunii, Maiestatea-Voastră şi-a reînnoit oferta de a media în conflictul dintre China continentală şi Taivan. Credeţi în succesul unei asemenea misiuni?<br /> - Nici un om politic cu adevărat responsabil n-ar lăsa să se irosească prilejul de a contribui la o apropiere a celor două părţi. În joc e soarta întregii planete.<br /> - A trebuit să mergeţi chiar atât de departe, pentru a vă pune în valoare vocaţia de mediator?<br /> - Nimeni nu poate fi profet în patria lui.<br /> - Totuşi, neutralitatea Imperiului în conflictul românesc vă acordă o indiscutabilă autoritate morală!<br /> - Am impresia că la voi, în America, lumea nu prea ştie cum suntem trataţi aici... Nu trebuie să vă luaţi după operete...<br /> - Care e poziţia Maiestăţii-Voastre în chestiunea mult disputată a strămutării capitalei Imperiului la Bucureşti?<br /> - Noi dorim să evităm tensiunile şi conflictele fără sens, şi cu atât mai mult vărsările inutile de sânge. Vom aştepta cu răbdare şi tact ca aşa-zisul guvern de la Bucureşti, care nu mai reprezintă pe nimeni, să se autodizolve. Am cerut supuşilor noştri de pe malurile Dâmboviţei să dea dovadă de spirit civic şi de responsabilitate în faţa istoriei.<br /> - Responsabilitate care îndeamnă la acţiune...<br /> - În momentele cu adevărat cruciale, viitorul nu se decide pe câmpul de bătaie, ci în maternităţi. Noi credem cu fermitate că poporul nostru deţine vigoarea necesară supravieţuirii. Iar în ce ne priveşte, noi suntem categoric împotriva oricărei discriminări - îi acceptăm în rândurile noastre pe toţi cei care se declară romi. Cum spuneam, n-avem prejudecăţi.<br /> - Revenind la chestiunea capitalei, aţi întreprins vreun demers pe plan internaţional?<br /> - Spre deosebire de alţii, noi nu ne putem baza decât pe propriile noastre forţe: n-avem protectori nici printre vecini, nici printre marile puteri. Dar Bucureştiul este reşedinţa naturală a statului nostru şi nimeni nu ne poate contesta acest drept inalienabil. Timpul lucrează pentru noi - prin urmare, cine ne poate sta împotrivă?<br /> (Interviu televizat cu Împăratul Purdea I.)<br /> <br /> Sighet, 23 aprilie. În capitala Maramureşului Preasfânt a luat fiinţă Consiliul Salvării Naţionale. Într-un manifest dat publicităţii se arată că principalul obiectiv al Consiliului îl constituie refacerea unităţii naţionale a României. A sosit sorocul unui nou descălecat - cu aceste cuvinte pline de patos patriotic se încheie textul inspirat al manifestului. (Din însemnările şefului Grupului de observatori ai Consiliului Europei.)<br /> <br /> Nu este cazul să reluăm aici argumentele, de altminteri inutile, ale unei caraghioase dispute istorice. Inutile, deoarece - pentru orice maghiar care ştie să-şi asculte glasul inimii - este mai mult decât limpede că Transilvania ne aparţine de drept. Chestiunea care se pune este dacă e într-adevăr necesar şi mai ales util să facem tocmai acum uz de acest drept imprescriptibil.<br /> O Ungarie în care o treime din totalul populaţiei ar vorbi altă limbă decât cea maghiară, ar însemna o revenire la situaţia de dinaintea primului război mondial, cu toate conflictele etnice aferente. Unde ar putea duce asta vedem pe viu chiar prin exemplul jalnic al fostei Românii. Deplângând pe bună dreptate pierderea teritoriilor Ungariei Mari, nu trebuie să scăpăm nici o clipă din vedere avantajele enorme ale unui stat etniceşte pur, omogen, de care am profitat substanţial în ultima sută de ani. Fără a exagera prea mult, am putea chiar afirma că nici măcar ungurii transilvăneni şi nici secuii nu mai aparţin sută la sută naţiei maghiare.<br /> Adevărul este că noi am vrea Ardealul, dar fără ardeleni. Dacă Federaţia şi Scaunele doresc să se reunifice cu patria panonică - evident, după ce vor fi tranşat în favoarea lor conflictul armat cu aşa-zisul Regat Mioritic, privinţă în care, cu toată neutralitatea noastră, le dorim din tot sufletul succes - e bine să ştie de pe acum că un asemenea demers ar intra în discuţie numai după o riguroasă epurare etnică. (Din Expunerea ministrului maghiar de externe în faţa comisiei parlamentare de resort.)<br /> <br /> - Domnule van Hamruden, mă tem că a sosit momentul să facem uz de paraşută...<br /> - Vorbeşti serios?!<br /> - Am eu aerul că glumesc?<br /> - Dar habar n-am cum naiba funcţionează drăcia asta!<br /> - Sari, numeri până la zece, tragi de inel...<br /> ...<br /> - Ia spune, ce urmează după şapte?...<br /> <br /> *<br /> <br /> - Lasă Miţule viitorul în pace, că oricum o să iasă altfel toate!<br /> - ...<br /> - Coboară Miţule din ciberopter, că ai să întârzii iarăşi la Parliament!<br /> - Lasă-mă, soro, că mă documentez! Nu ştii că azi se discută statutul naţionalităţilor?<br /> - Zău? Parcă de douăj’ de ani îl tot discutaţi...<br /> - Fugi d-aci, acu’ douăj’ de ani abia ieşea lumea în piaţă să-l huiduiască pe Răposatu’.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1 - număr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000<br />download<br /><br />Pro-Scris nr. 2 - număr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000<br />download<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4 - număr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001<br />download<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6 - număr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001<br />download<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8 - număr curent din perioada 09.08 - 19.11.2001<br />download<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10 - număr curent din perioada 20.11.2001 - 03.03.2001<br />download<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12 - număr curent din perioada 04.03 - 1.06.2002<br />download<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br /> Pro-Scris vă oferă posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, oferindu-vă un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteţi selecta direct articolul dorit, care va fi deschis într-o fereastră separată a browser-ului. <br /> Atenţie însă, acest fişier este de dimensiuni relativ mari - va trebui să aveţi răbdare la încărcarea acestuia din internet, mai ales dacă aveţi „norocul" unei conxiuni mai slabe.<br /><br /><br />Autor, Titlu, link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu<br />, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea, iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei", Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind" televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară", Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară", Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Petrescu, Liviu, Pro, Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului <br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro, Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe - <br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Săsărman, Gheorghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Gheorghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Gheorghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Săsărman, Gheorghe, Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul..., Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, center"11-12<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br /> După ce în numărul trecut Pro-Scris s-a cam jucat cu link-urile sale alese, de data aceasta Pro-Scris reia, la modul foarte serios, propunerile sale, subiective, de bună seamă, de a vă petrece timpul on-line. Vă prezentăm astăzi o seamă de site-uri science fiction şi reviste literare româneşti.<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Ovidiu Bufnilă<br /> http://www.imagikon.go.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br /> http://www.sfera.go.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br /> http://curierul.unicult.ro<br /><br />Pagini SF în Seattle<br />Redactor: Sorin Sârbulescu<br /> http://www.sfmagazin.com<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br /> http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br /> http://sf.ee2us.com<br /><br />Supernova<br /> http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br />Noesis<br /> http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br /> http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br /> http://www.literati.net/Radu<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Razvan Penescu<br /> http://www.liternet.ro<br /><br />Yeti Report<br />Redactor: Vlad Popescu<br /> http://www.yetireport.com<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />LISTA NEAGRĂ...<br /><br /><br />Pro-Scris 11-12 a fost realizat de:<br /><br />Webmaster şi consilier transatlantic : Cătălin Ionescu<br /><br />Ucenic de web, promovat calfă : Györfi-Deák György<br /><br />Au trudit alături de noi :<br /> Voicu Bugariu<br /> Ovidiu Bufnilă<br /> Radu Pavel Gheo<br /> Liviu Radu<br /> Cornel Robu<br /> Gheorghe Săsărman <br /><br />Mulţumim de asemenea domnilor Lucian Ionică, Stanislaw Lem, Monory András, Mircea Opriţă, J. A.Tillman, precum şi echipei de la SOLARIA.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br /> "Începem o altă istorie mai puţin veselă decât cea de până ieri ; râsul şi gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca altădată faţă cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noştri vor avea poate de ce să plângă - noi am râs destul."<br /><br />Caragiale către Petre Th. Missir<br /><br /><br /><br /><br /></revolu></stilul></ira></se>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-66055931895681499442014-07-24T11:08:00.000+03:002014-08-11T13:54:52.159+03:00Pro-Scris 2 (13-14) / 10 iunie 2002 (text only).<br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br />Revistă românească de critică, teorie şi istorie literară science fiction<br />An 3 # nr. 3-4 (13-14) # iunie - septembrie 2002<br /><br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Pre-Supunere<br /><br />PRO-DOMO<br />Györfi-Deák György - Pre-Scris<br /><br />PRO-PUNERI<br />Cătălin Ionescu - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi<br /><br />PRO-DUS<br />Ovidiu Bufnilă - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />* Sandu Florea<br /> Benzi desenate :<br /> Hotelul viselor<br /> A Graveyard Tale<br /> Borderlands<br /> Garda<br /> Cătălin Ionescu de vorbă cu Sandu Florea<br /> Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Ed. Nemira, 1999)<br /> Dodo Niţă - Sandu Is Back !<br /> Györfi-Deák György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească<br />* J. R. R. Tolkien<br /> Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne")<br /> Mythopoeia (traducerea românească) (original version) (magyar változat)<br /> Szabó Sándor - Tolkien pe Marte<br /><br />PRO-GRESII<br />Cătălin Ionescu - Cronică TV americană<br />Liviu Radu - Horror şi SF<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Despre gnoza SF (Fragmente critice VII)<br />Liviu Radu - Un final pesimisto-optimist<br />Liviu Radu - Despre îngeri păzitori şi scriitori<br />Liviu Radu - În primul rând, despre singurătate<br />Adriana Moşoiu - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei<br />Cornel Robu - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică<br />Cornel Robu - Restitutio in integrum<br />Geo Vasile - Nemurirea într-un scenariu milenarist<br /><br />PRO-FILE<br />Silviu Genescu - Progress Report 0: A II-a Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19 - 25 Mai 2003<br />Silviu Genescu - Progress Report 1: A II-a Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19 - 25 mai 2003<br />Remus Cernea - Enciclopedia Virtuala I.L. Caragiale<br /><br />PRO-TON<br />Ovidiu Bufnilă - Magicianul<br />Simone Györfi - Am fost odată<br />Györfi-Deák György - Missa solemnis<br />Cătălin Ionescu - Crimă perfectă de gradul patru<br />Adriana Moşoiu - Trecerea<br />Liviu Radu - Cazul Iov - secţiune multiplan<br />Gheorghe Săsărman - Operaţiunea K3<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br />Link-uri alese<br /><br />PRO-NUME<br />Au trudit la alcătuirea acestei ediţii...<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /><br /> Pro-Scris vă oferă posibilitatea de download a fiecărui număr apărut anterior, pe care îl veţi găsi într-un fişier comprimat (*.zip) în Arhiva on-line.<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă sau chiar „revista la pachet“ (arhiva completă obţinută la cerere), dar cu două condiţii: să transmită textul (arhiva) integral(ă) şi să nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Pro-Scris nu publică (deocamdată) proză sefe. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />© 2000 - 2002<br />Editorul<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-SUPUNERE<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> M-am bucurat să văd că regizorul neozeelandez Peter Jackson a readus în atenţia publică internaţională opera lui John Ronald Reuel Tolkien, un autor încă cvasinecunoscut până acum în România. Îmi amintesc de apelurile făcute acum câţiva ani în Jurnalul SF, în căutarea cărţii cu care se deschide opera scriitorului englez: "O poveste cu un hobbit", text care acum a început să circule (în varianta românească!) şi pe internet. Cum tot mai multă lume îşi poate permite un calculator şi un scanner, bănuiesc că în curând vor apare şi copiile electronice ale trilogiei "Stăpânul inelelor". Deşi mi-am cumpărat aceste cărţi, aştept cu interes să apară şi varianta în format electronic, pentru că sper ca ea să cuprindă corectările de rigoare (ediţia broşată de la RAO adaugă noi greşeli celor din ediţia de lux).<br /> Pornind pe urmele lui Tolkien, pe filiera traducerilor maghiare, am dat peste prietenul său, Clive Staples Lewis, un irlandez care s-a folosit de science-fiction ca să promoveze idealul moral creştin. Brusc, mi-am adus aminte de scrierile lui I. C. Vissarion, creatorul basmului S.F. românesc, un autor prezentat pe larg în Pro-Scris 9-10, care de asemenea a îmbinat credinţa în dreapta judecată a lui Dumnezeu cu nădejdea în puterea ştiinţei ("totul e posibil, în anumite condiţiuni").<br /> Ani de-a rândul, literatura S.F. a fost socotită drept un instrument de bază pentru educarea ateistă a tineretului. În mod paradoxal, Editura Politică a scos în anii '80 o serie de antologii, printre care şi una de acest profil, volum ce cuprindea povestiri care nu puneau defel în discuţie credinţa, ci mai degrabă urmările fanatismului şi ale bigotismului religios; lucruri pe care, de altfel, au trebuit să le înfrunte toţi profeţii, indiferent de religia propovăduită.<br /> John Ronald Reuel Tolkien, în amplul său eseu "On Fairy Stories", din care am apucat să traduc pentru acest Pro-Scris doar un capitol, cel despre "Fantezie", susţine că întrucât a fost creat "după chipul şi asemănarea Creatorului", omul este el însuşi un creator, un creator secundar, de mai mică importanţă, capabil să genereze lumi imaginare, care devin viabile doar în măsura în care ele induc în iubitorul de artă acea participare sufletească pe care profesorul englez o numeşte "credinţă secundară". Da, demonstrează Tolkien, pentru a construi prin fantezie un alt univers şi a-i da viaţă, e nevoie de credinţă.<br /> Peste această problemă a dat şi filozofia marxistă, în numele căreia s-a încercat îndepărtarea maselor de religie, citându-se greşit o frază a lui Marx, în care se spunea că "religia constituie opiul popoarelor". Dar în vremea respectivă, opiul nu era folosit pentru producerea unor stări de graţie, pentru îmbătarea simţurilor, ci drept analgezic. "Laudanum"-ul, tinctura de opiu, era un medicament foarte scump pentru calmarea durerilor, pe care oamenii din popor nu şi-l puteau permite, de aceea ei apelau la Dumnezeu să le aline suferinţele. Însuşi marxismul, în forma promovată de revoluţia bolşevică, cuprindea elemente mesianice, credinţa în faptul că binele adus de comunism va învinge răul produs de capitalism şi oamenii vor trăi mai bine într-un viitor luminos, în care fiecăruia i se va lua după puteri şi i se va da după nevoi.<br /> Destrămarea acestui vis frumos, în care n-au crezut doar părinţii noştri, ci şi intelectuali de marcă de pe tot cuprinsul globului, s-a produs violent, adăugând noi dureri celor pe care susţinea că le alină. Poate nu întâmplător, perioada comunistă a favorizat apariţia celor mai cutremurătoare distopii, începând cu Zamiatin (Noi, 1922), continuând cu Huxley (Minunata lume nouă, 1932), Orwell (O mie nouă sute optzeci şi patru, 1949), Bradbury (451 grade Fahrenheit)...<br /> S-ar părea că între cunoaşterea viitorului şi credinţă ar există o relaţie de proporţionalitate inversă: cu cât omul ar afla mai multe despre ceea ce urmează să i se întâmple, cu atât el ar trebui să fie mai necredincios. Se pot aduce însă suficiente exemple că lucrurile nu stau aşa: de multe ori, oamenii, deşi ştiau ce-i aşteaptă, au ales de bună voie să se sacrifice crezând ca urmaşii lor o vor duce mai bine. Şi-apoi, legile naturii, relaţiile care pot fi definite şi descrise matematic, operează cu mărimi cantitative. Cum să stabileşti o legătură între cognoscibilitate şi sentimentul religios, câtă vreme nu s-a inventat încă aparatul care permite cântărirea cantităţii de credinţă din sufletul omului?<br /> Presupunerile pe care şi le face oricare persoană când ajunge într-un punct de răscruce, unde tare bine i-ar prinde să cunoască ce s-ar întâmpla dacă ar lua-o într-o parte sau alta (şi câte astfel de situaţii apar într-o viaţă de om!), pot conduce spre o supunere prost-înţeleasă, spre acceptarea unei soluţii de minimă rezistenţă, dar pot constitui şi o raţiune pentru răzvrătire, pentru a rezista în faţa unor presiuni menite să dezumanizeze omul şi să şi-l aservească. Menirea literaturii e să evidenţieze faptul că, în astfel de situaţii, rolul hotărâtor îl are ceea ce este în sufletul omului.<br /> Credinţa reprezintă înainte de toate legătura directă între om şi Creator, fie el Dumnezeu ori doar un artist înzestrat cu har. Geneza, de orice natură sau mărime ar fi ea, ordonează haosul şi umple neantul, stabileşte ceea ce Tolkien numeşte atât de sugestiv "interconexiunile ascunse ale realităţii", valabilităţi universale care se revelează în timp omului, legităţile pe baza cărora funcţionează lumea. Omul poate alege să le respecte şi să tragă foloase de pe urma lor sau să le ignore şi, încetul cu încetul să-şi piardă sufletul, fiinţa şi raţiunea de a exista.<br /> Literatura de anticipaţie creează lumi secundare, universuri paralele, unde acţionează legităţi stranii, tocmai pentru a transmite cititorului raţiuni şi sentimente menite să-l ajute în perceperea realităţii. Din nesupuneri şi presupuneri, science-fiction-ul generează transpuneri, oferind cititorului o dimensiune în plus, o vedere din înălţime, ce generează "vertijul intelectual", "the sense of wonder", "minunarea" rudă bună cu credinţa, cu extazul mistic, cu starea de iluminare. La urma urmei, acesta este rostul adevăratei arte, să-l reunească pe om cu Dumnezeu.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-TEXT<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> Am în faţă sumarul e-zin-ului Pro-Scris, numărul 13-14. E ultimul număr care mă angajează complet; de luna viitoare, Cătălin Ionescu va reveni la cârma revistei şi va lua măsurile cuvenite. De această dată, mă tem că am dat-o în bară rău de tot, cred că am încălcat unsprezece din cele "zece porunci", decalog (Principiile teoretice) prezentat de Cătălin Ionescu la rubrica Pro-Teze. Asta e, când pisica nu-i acasă...<br /> Revista, iniţial dedicată criticii şi istoriei literare, a căpătat voce: dacă vă veţi activa opţiunea sonoră a browser-ului, veţi auzi că unele pagini sunt ilustrate muzical de Dire Straits (Why Worry) ori Enya (Fairytale, Lothlorien). O parte consistentă din cadrul rubricii Pro-Eminenţe a fost rezervată unei inedite secţiuni de benzi desenate, ce constituie (în bună parte) o retrospectivă a operei lui Sandu Florea, grafician român stabilit acum în Statele Unite. Ca să vi-l prezentăm, am fi dorit să introducem aici o trimitere (un link) către articolul dedicat în Dicţionarul de autori SF apărut în 1999 la Editura Nemira, însă acesta a dispărut de pe web. Noroc cu Dodo Niţă şi Marian Mirescu care ne-au sărit într-ajutor şi ne-au trimis o prezentare apărută mai demult în revista Ah, BD! intitulată Sandu Is Back!. Despre gândurile şi visele actuale ale artistului plastic care a reuşit să se impună pe deosebit de animata piaţă americană aflăm din interviul pe care Cătălin Ionescu l-a realizat stând de vorbă cu Sandu Florea, un dialog al centrului de pe coasta estică din Nord cu un Sud ce altădată constituia o parte a Vestului Sălbatic. Acum treizeci de ani, în 1972, artistul pe care-l celebrăm azi termina Galbar, prima bandă desenată SF românească, realizată cu măiestrie după un scenariu inspirat de povestirea omonimă a lui Ovidiu Şurianu. Un studiu comparativ, semnat de Györfi-Deák György, prezintă critic momentele principale ale acţiunii şi felul în care atât arta prozatorului cât şi peniţa desenatorului reuşesc să ne transpună pe planeta Marte, într-o lume îndepărtată, explorată de un echipaj de cercetători români. Sandu Florea nu numai că a permis ilustrarea acestui material cu imagini preluate din acest prim album, dar ne-a trimis şi câteva coli din alte benzi desenate realizate de dânsul: Hotelul viselor, o continuare a albumului Carusel - aici puteţi vedea transpusă în practică ideea de "spaţiu continuu", o inovaţie pe tărâmul BD ce-i aparţine artistului român; A Graveyard Tale, un horror cu nişte zombi răsăriţi din morminte; Borderlands, o fantezie eroică cu o eroină fermecătoare care reuşeşte să învingă un monstru ce pare invincibil; Garda, o lume a durilor. Aceste ultime două seriale sunt realizate color şi cu un pic de noroc, cu sfatul potrivit şi cu multă răbdare, am reuşit să vă înfăţişăm o idee despre splendoarea lor (recunoaştem, în albume arată mai bine).<br /> După prezentarea primei părţi din ecranizarea trilogiei Stăpânul Inelelor, lumea a început să se intereseze de opera lui John Ronald Reuel Tolkien, un profesor englez de la celebra Universitate din Oxford care a creat o lume şi o mitologie inedită. Vă prezentăm acum un capitol în care eroina principală e Fantezia, parte a unui eseu mai cuprinzător dedicat analizei estetice a poveştilor cu zâne. Tolkien strecoară în pledoaria sa şi câteva versuri şi idei dintr-un poem mai amplu, Mythopoeia, pe care, în aşteptarea unei tălmăciri profesioniste, vi-l prezentăm în original şi într-o variantă românească ad-hoc, tradusă după o versiune maghiară. Szabó Sándor, colaborator al magazinului SF electronic Solaria, ne arată cum un alt profesor de la Oxford, Clive Staples Lewis, cunoscut publicului român din ciclul de romane pentru copii Cronicile Narniei, a creat un personaj ce seamănă ca două picături de apă cu J. R. R. Tolkien, pe care l-a trimis să exploreze planetele Marte şi Venus, iar apoi l-a readus pe Pământ, în cadrul unei trilogii SF menite să propage ideile morale creştine.<br /> La Pro-Test găsiţi editorialul din acest număr, intitulat Pre-Supunere, unde Györfi-Deák György recunoaşte că sumarul acestui număr reflectă în bună parte concepţiile estetice prezentate mai sus.<br /> În acest număr, Cătălin Ionescu, şocat de o serie de romane americane ce au ca subiect venirea unui Antihrist ce poartă numele de Nicolae Carpathia, revine cu nişte incredibile Pro-Puneri, intitulate România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi.<br /> Editura Pygmalion din Ploieşti a reluat o serie de SF, ce cuprinde acum şi cărţi scrise de autori români. Dacă în numărul trecut vă prezentam Cruciada lui Moreaugarin, romanul lui Ovidiu Bufnilă, de această dată, în cadrul rubricii Pro-Dus autorul băcăuan vă prezintă în cronica intitulată Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale, ultima carte apărută în colecţia Cyborg, romanul Loser (Măştile norocului) de Cătălin Ionescu.<br /> La rubrica Pro-Gresii, menită să ascută spiritul critic pe suprafaţa dură a gresiilor, singurele în stare să ştirbească înspăimântătoarea coasă a Morţii, acelaşi Cătălin Ionescu ne prezintă o Cronică TV americană, va să zică ce pot urmări fanii de peste ocean pe "tot mai marele" mic ecran, iar Liviu Radu compară horror-ul şi SF-ul în cadrul ciclului său de Paralele între lumi paralele.<br /> "Pro-Poziţii"-le, în numeroase şi alese rostiri, susţin în bună măsură opinia lui J. R. R. Tolkien că ficţiunile de înaltă ţinută induc în cititor "o credinţă secundară", fără de care fantezia dispare şi literatura se transformă în "iluzii morbide". Secţiunea debutează cu noi Fragmente critice scrise de Voicu Bugariu, care de această dată ne prezintă un studiu al lui Edward A. Tiryakian în articolul "Despre gnoza SF". Liviu Radu crede că romanul Dayworld Terminal ce încheie un ciclu romanesc semnat de Philip José Farmer constituie Un final pesimisto-optimist. Autorul inegalabilului Răsărit de soare scrie şi Despre îngeri păzitori şi scriitori, personaje prezente în romanul Imperiul îngerilor, carte prin care Bernard Werber explorează acel ţinut al imaginarului pe care ni l-a dezvăluit în Thanatonauţii. Povestiri despre Despre singurătate şi îngeri a scris şi Michael Haulică, naraţiuni despre care Liviu Radu susţine că ne vorbesc În primul rând, despre singurătate, în ton cu Adriana Moşoiu, care însă aduce o precizare în plus: Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei. Gheorghe Săsărman, cel care a pus în balanţă viitorul lumii în romanul 2000, se pregăteşte să lanseze în curând la Editura Dacia Cupă cu cucută, o nouă versiune a romanului publicat iniţial cu titlul Cupă de cucută la Editura Sedona din Timişoara. Din Cluj, profesorul universitar Cornel Robu ne prezintă alte două volume semnate de Gheorghe Săsărman, arhitectul ce a alcătuit "falsul tratat de urbogonie", o sumă povestiri reunite în volumul "Cuadratura cercului", care ne-au fost restituite "in integrum" de curând, după gândul iniţial al autorului, tot de Editura Dacia. Lor li se alătură romanul Sud contra Nord, prezentat de Cornel Robu în articolul Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică. Pro-Poziţii-le se încheie cu un extras din dicţionarul de autori Proza românească între milenii realizat de criticul Geo Vasile, Nemurirea într-un scenariu milenarist, referitor la JAZZONIA, romanul de debut al atât de dinamicului Ovidiu Bufnilă.<br /> Mulţi discută fără rost, pe o temă clasică: ce a fost mai întâi, proza ori critica? Vă răspundem noi, că ştim de la orele de fizică: Pro-Ton-ul. Această secţiune aparte, o prezenţă conexă ce chiar ar putea furniza subiecte de meditaţie pentru viitoarele articolele apărute la celelalte rubrici, cuprinde proze semnate de Ovidiu Bufnilă (Magicianul), Simone Györfi (Am fost odată), Györfi-Deák György (Missa solemnis), Cătălin Ionescu (Crimă perfectă de gradul patru), Adriana Moşoiu (Trecerea), Liviu Radu (Cazul Iov - secţiune multiplan) şi Gheorghe Săsărman (Operaţiunea K3).<br /> Ca totul să se armonizeze, am păstrat tot timpul în vedere o Pro-Porţie, secţionată în trei: un Index de autori, o Arhivă on-line care vă oferă posibilitatea să citiţi în direct numerele anterioare ale Pro-Scris sau să le preluaţi comprimate în fişiere de tip *.zip (daţi un click pe porţiunea portocalie unde scrie: download ) şi o colecţie de Link-uri alese pe sprânceană, nişte porţi care odată deschise, vă vor conduce în alte puncte de răscruce ale SF-ului românesc contemporan.<br /> Pentru variaţiune, rubrica Pro-Nume a fost împărţită în două: la Mume îi veţi regăsi pe autorii ce semneză articolele ori grafica din acest număr; iar la Lume veţi găsi numele autorilor care le-au dat de lucru (iar uneori de furcă) celor amintiţi anterior.<br /> Acest număr ciudat se încheie tot cu cântec, pe muzica aceleiaşi melodii Why Worry (De ce să ne facem griji?) compusa de Mark Knopfler (Dire Straits - Brothers in Arms). Acest cântec a fost preluat de Zorán Sztevanovity, un cantautor ungur de origine sârbă, deosebit de popular şi în rândul maghiarilor ardeleni. Fratele său, Dusán Sztevanovity, a schimbat versurile originale cu altele, dându-i titlul de "Minunatule mâine" (Szép holnap), o poezie în care ne regăsim şi noi, şi părinţii noştri, şi bunicii noştri, toţi cei care au trăit aici, în acest capăt de răsărit de lume. Poeta Simone Györfi a preluat sensul acestei variante şi a reuşit să creeze o versiune românească pe care să o puteţi fredona, un Cântec pentru visători care sperăm să răsune în inima fiecărui... Pro-Scris. (va urma)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />Trecute şi prezente cumpene dintre secole<br />ROMÂNIA, DE LA DRACULA LA NICOLAE CARPAŢI<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Bram Stoker publica Dracula, romanul ce avea să-l facă faimos, în 1897. Desigur, Stoker nu a călcat niciodată în Transilvania. Dar de ce să fi călătorit aici? Stoker avea nevoie de un ţinut îndepărtat, îndeajuns de cunoscut şi, în aceeaşi măsură, îndeajuns de misterios pentru a fi teatrul unor împrejurări înfricoşătoare. Să recunoaştem că, în ultimă instanţă, Dracula a fost cea mai pertinentă publicitate gratuită pentru Transilvania şi, mai târziu, pentru România...<br /> După aproape 100 de ani, la alt hotar dintre secole, România revine “în top” într-unul dintre best-seller-urile actuale.<br /> Doi autori necunoscuţi în România, Tim LaHaye şi Jerry B. Jenkins lansează, în anul 1995 o mega-serie: Left Behind.<br /> Primul volum, cu acelaşi titlu, Cei părăsiţi, se bucură, se pare, de un succes greu de imaginat. Într-un viitor foarte apropiat, Rusia lansează pe neaşteptate un atac aerian asupra Israelul. În momentul în care avioanele purtându-şi încărcăturile nucleare ajung aproape de ţintă, ele se dezintegrează în zbor, ca printr-o minune cerească. Minunea însă anunţa altceva - venirea pe luma a Antihristului.<br /> După un an de zile, întreaga lume este zguduită de un alt fenomen inexplicabil: milioane de oameni dispar instantaneu, mai ales copii şi credincioşi. Nimeni nu poate înţelege de ce. În scurt timp, pe scena politică mondială Îşi face apariţia cel mai charismatic leader al momentului: sprijinit de reprezentanţi de frunte ai lumii monetare americane şi internaţionale, vizitează SUA şi câstigă simpatia presei americane preşedintele neales al României, Nicolae Carpaţi (nume original, Nicolae Carpathia). Este blond, bine făcut, are 33 de ani, vorbeşte fluent 9 limbi, are o memorie absolut remarcabilă şi a fost numit de vechiul preşedinte care se retrăsese. Cum preşedintia României este un job prea mărunt, Nicolae ţinteşte preşedenţia ONU, cu ambiţii extraordinare de pace. Dar nu avea să fie aşa, pentru că, după cum arată Biblia, Antihristul este mai întâi "amăgitorul"...<br /> Cam acesta este subiectul primei cărţi, dintr-o serie de 12, dintre care au apărut, la ora când scriu aceste rânduri, doar 9: Left Behind, Tribulation Force (Detaşamentul celor persecutaţi), Nicolae, Soul Harvest (Recolta de suflete), Apollyon, Assassins (Asasinii), The Indwelling (Forţa însufleţitoare a Răului), The Mark (Semnul), Desecration (Profanarea). Pe 2 iulie va apare The Remnant (Supravieţuitorul), urmând ca ultimele 2 cărţi ale seriei să apară în iunie 2003, respectiv 2004. Pentru a avea însă o privire completă asupra acestei mega-serii, să mai adaugăm şi celelalte "produse": seria de 22 de cărţi (până în prezent!) pentru copii (Left Behind: The Kids Series); seria de cărţi dramatizate (7 volume), seria de cărţi audio (9 volume), seria de Graphic Novels (deocamdată 3 volume de benzi desenate pe aceasta temă), seria de cărţi înrudite ca temă (3 volume axate pe interpretări biblice), o casetă video, CD-uri pe tema copiilor părăsiţi (Left Behind: The Kids Live Action Audio I si II), CD-ul muzical Left Behind Worship şi sper să nu fi omis nimic...<br /> Sigur că, la o privire atentă, se poate vedea şi praful unui asemenea imperiu.<br /> Nu am citit decât primul volum, care este, chiar şi fără o asemenea reclamă, dezamăgitor. O acţiune dezlânată, personaje neînchegate, dialoguri nefireşti. Însăşi linia principală a acţiunii este, pe undeva, greu de digerat, pentru că intrarea triumfală în lumea americană a lui Nicolae Carpaţi este totuşi forţată - ceea ce înseamnă că, în ciuda muncii de documentare certe dusă de autori, România a rămas pentru ei doar un nume de rezonanţă exotică. Şi cam atât. Un cititor detaşat poate constata că, la urma urmei, atât numele cât şi originea Antihristului sunt mai degrabă simbolice decât emblematice. Pare evident că Nicolae Carpaţi vine pe filiera "Antihristului" Ceauşescu, iar, în context, România trebuia să fie originea sa.<br /> Seria Left Behind nu este un political-fiction cu nuanţe de thriller, ci mai degrabă ceea se poate numi un religious-fiction. De altfel, autorii au subliniat în repetate rânduri că acest roman fluviu este un punct de vedere religios asupra lumii. Mai mult, aceştia pretind că şi în realitate, nu suntem deloc departe de ultimele momente ale lumii. După care urmează invariabil o plictisitoare avalanşă de citate biblice.<br /> Evident, succesul de casă al unui roman nu este, de cele mai multe ori, compatibil cu o critică favorabilă. Desigur, cumpăna dintre secole - sau mai degrabă dintre milenii - a jucat aici, ca şi în cazul Dracula, un rol de catalizator. Un rol, îndrăznesc să afirm, mai mare chiar decât substratul biblic - la urma urmei referinţa la Antihrist apare doar de 2 ori in Biblie, în Întâia epistolă a apostolului Ioan, şi nicidecum în Apocalipsa. Mai mult, în pitorescul şi omogenul peisaj de nuanţă creştină americană, sfârşitul lumii pare mai degrabă un prilej de show, decât de teamă...<br /> Peste o întrebare totuşi ne macină: de ce, tocmai, România? O întrebare cu un răspuns simplu. Pentru că aceasta este, la modul general, percepţia lumii despre România. O ţară ciudată, locuită de un popor misterios care are pasiunea de a-şi distruge sistematic orice speranţă de viitor.<br /> Iar dacă vă întrebaţi, în consecinţă, de ce Antihristul poartă numele Nicolae, nu puneţi aceeaşi întrebare autorilor Tim LaHaye sau Jerry B. Jenkins. Un strop al acestui răspuns se află în noi toţi cei care suntem români - şi să ne ajute Dumnezeu în faţa propriilor noştri antihrişti, pe care continuăm să-i adulăm...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DUS<br /><br /><br /><br /><br /><br />SENZUALITATEA HAZARDULUI SAU DESPRE NESFÂRŞITELE INTERIOARE ALE IMAGINARULUI SUPUS REVOLUŢIEI SEXUALE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Ameţitoarele lumi ale lui Cătălin lonescu sunt ale fiinţării tragice, lumile fiind fiinţele. Ele se prefac a fi ale formelor în mişcare dar în adevăr îşi revendică şi îşi dispută dreptul de a fiinţa libere compunându-se şii recompunându-se după scenarii subtile. Nu personajele sunt în mişcare ci lumile însăşi ascunzându-se pervers unele de altele, construind interioare în care te atrag înşelându-te şi aruncându-te în braţele incertitudinii pregătind întâlnirea cu senzualitatea hazardului.<br /> În întregul lui, în superba lui fiinţare, Măştile Norocului e un roman al senzualităţii hazardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenţă, îşi este suficientă neavând nevoie de martor; în mod iluzoriu martorul se revendică a fi Lector; prin lectură el nefiind decât prelungirea stării senzuale, fiind atras în ţesătură.<br /> Ţesătura interioarelor nu e a labirintului, labirintul fiind insuficient pentru a explicita imaginarul revoluţiei sexuale din Măştile Norocului.<br /> Ce poate să fie altceva decât revoluţie sexuală pătrunderea hazardului, stricarea strategiei subtile şi fragmentarea glorioasei statistici?<br /> Ce poate să fie altceva decât revoluţie sexuală acţiunea fiinţelor-forme asupra simbolului hazardului?<br /> Ce poate să fie altceva decât orgasm final încercarea asupra organizărilor superioare care, desfăşurate pas cu pas, dau imaginea realităţii în toată plinătatea ei, subtilitatea evaporându-se şi rămânând sterilul, experienţa banală şi vulgaritatea în toată splendoarea ei.<br /> Lucrarea împotriva hazardului prin personaje pline de fervoare nu e decât desecretizarea, dezvăluirea tragică, punerea în lumină. Universul concentraţionar fie el spital, parc sau azil nu asigură o comodă interpretare a acestei lumi care numai aparent se revendică a ficţiunii reclamându-şi perversă lipsirea de referinţă.<br /> Simţurile sunt chemate să lucreze împotriva hazardului, parfumul femeilor fiind liantul ficţiunii, aducând delicateţe într-o lume violentă dar fără a avea, ca dominantă violenţa.<br /> Spiritul rebel violentează interioarele, le pune în conflict unele cu altele, organizează acţiuni violente.<br /> Interioarele se desfac unele pe altele fie fiinţe-forme, fie artefacte. Artefactul are viaţa lui proprie în Măştile Norocului. Nu e doar personificarea în toată splendoarea ei ci e un alt înţeles al fiinţei.<br /> Un artefact cuprinzător de existenţă, de fiinţare, mustind de viaţă , organizat după planuri subtile, conţinând ordinea unei lumi tragice, conţinând regulamentul, norma şi doctrina.<br /> Propoziţiile sunt şi ele prezente ca personaje rebele sau aristocrate, organizându-se şi ele în cavalcade, odihnindu-se sau lăfăindu-se lascive în mesaje îmbietoare sau în formule restrictive, adăugându-se fiinţării, aspirând s-o înlocuiască.<br /> Hazardul şi ierarhiile se organizează într-un cuplu bizar, bizareria fiind normă în Măştile Norocului. E un armistiţiu între ierarhie şi complexitate, o căutare a unui punct vulnerabil, diverse încercări, atacuri inspirate sau ambuscade ratate. Ierarhiile se dovedesc a fi ale tentaţiei masochiste reclamându-şi pervers disoluţia în timp ce hazardul aspiră la întruparea sa într-o ierarhie vrând parcă să iasă din prizonieratul bifurcaţiei şi al organizării superioare. Senzual, hazardul aspiră şi el la orgasmul final, îl caută cu obstinaţie, dovedindu-se gata să lucreze pentru el.<br /> El organizează formele feminine, el dă senzualitate actelor şi evenimentelor, el se ocupă, din umbră de tactil, de surpriză, de volutele parfumului, de privirile languroase sau rebele.<br /> Hazardul lui Cătălin lonescu pare să fie organizatorul şi chiar personajul central nu prin implicarea lui în cascada de evenimente ci prin dorinţa lăuntrică de a se transforma într-o formă senzuală.<br /> Hazardul organizează revelaţia lectorului nu prin aceea că s-ar lăsa numit în forma lui ludică ci în cea organică, dăruindu-se senzualului.<br /> Dar senzualitatea din Măştile Norocului e tragică, e totală, e ultimă. Lectorul e aruncat în această vâltoare, fiind înşelat şi atras în cursă de aparentele fiinţe-forme care-l conduce către un final deschis.<br /> Nu opoziţia între învins şi învingător explicitează fervoarea existenţei şi nici patima jocului şi nici superbia ascensiunii sociale ci vâltoarea revoluţiei sexuale care descoperă interioarele, care le fragmentează, le întrepătrunde.<br /> întrepătrunderea formelor, actul violent al penetrării interiorului, plăcerea descoperirii şi tragicul sfârşit al acestei descoperiri guvernează imaginarul lui Cătălin lonescu, organizează discursul său, lumile lui perverse.<br /> Neaflându-se în căutarea adevărului ultim ci a unei iluzorii stări de echilibru, personajele lui Cătălin lonescu încearcă reorganizări ale hazardului fiind chiar formele lui. Hazardul împlineşte lucrarea împotriva sa sub presiunea unor forţe exterioare aflate într-un cuplu ameţitor cu forţe interioare.<br /> Cătălin lonescu lucrează asupra acestui cuplu cu dezinvoltură dar şi cu inspiraţie şi fervoare. E o încercare a lui cu hazardul şi cu nesfârşirea lumilor.<br /> Cătălin lonescu nu caută exemplaritatea cu orice preţ. El nu alcătuieşte un dogmatic asupra hazardului, dogmaticul fiind aici un înţeles atotcuprinzător şi suficient. Libertatea hazardului de a-şi organiza sexualitatea în raport cu fiinţele-forme pare să fie unul dintre tainicile înţelesuri din Măştile Norocului.<br /> Cătălin lonescu organizează revoluţia sexuală a imaginarului cuprins în propriile sale bifurcaţii şi cascade, aspirând în secret la organizări superioare.<br /> Continuitatea este spulberată nu prin aleatoriu sau prin program sau conspiraţie împotriva interioarelor şi nici prin lipsirea de sens.<br /> Continuitatea este spulberată ca şi continuum prin senzualitatea hazardului, Măştile Norocului fiind prin aceasta mai mult decât roman.<br /> E poate o tainică instrucţiune despre construcţia şi deconstrucţia lumilor prin senzualitate, fiind nu o prognoză sau o profeţie sau o imagine a vremurilor viitoare.<br /> E un semn al simultaneităţii prin senzual care nu e decât norma exemplară a hazardului organizat în afara timpului şi spaţiului spre înfiorarea, tulburarea şi nesfârşita noastră interogaţie asupra lumilor.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />BENZI DESENATE :<br /> # HOTELUL VISELOR<br /> # A GRAVEYARD TALE<br /> # BORDERLANDS<br /> # GARDA<br /><br /><br /><br /><br /><br />VORBE CU SANDU FLOREA<br />10 întrebări în exclusivitate<br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br />1. Domnule Sandu Florea, sunteţi singurul profesionist român - îndrăznesc să vă consider român, chiar dacă v-aţi stabilit în S.U.A. - din domeniul benzilor desenate. Cum, din nefericire, foarte puţini tineri au auzit de dumneavoastră, vă rog să ne marcaţi câteva jaloane semnificative din viaţa dumneavoastră.<br /><br /> În copilarie am fost fascinat de revistele de benzi desenate în special cele frantuzeşti care erau mai accesibile la ora aceea. Am debutat în anul 1968 în revista "Luminiţa" cu un serial intitulat "Năzdrăvăniile lui Păcală" . Eram student la Arhitectură şi contactul cu lumea artistică a Bucureştiului a avut o influenţă pozitivă asupra hotărârii mele de a începe o carieră de desenator.<br /> Debutul meu editorial s-a produs în 1972 cu albumul "Galbar" care constituie de fapt primul album de benzi desenate românesc cu tematică science fiction. Scenariul a fost scris de regretatul Ovidiu Şurianu, preşedintele de onoare a cenaclului de literatură SF "H.G.Wells" din Timişoara. Ca membru al cenaclului am avut prilejul de a colabora la primul fanzin SF "Paradox". De asemenea am publicat prima carte de colorat cu tematică SF, "Vreau să fiu cosmonaut", după un scenariu al unui alt membru al cenaclului, Marcel Luca.<br /> De-a lungul anilor am mai publicat opt albume pe tematici diferite şi am colaborat la toate revistele şi almanahurile pentru copii existente în aceea perioadă. Unul din ele, albumul cu povestirea fantastică "În Lumea lui Harap Alb" (o adaptare în benzi desenate a cunoscutului basm a lui Ion Creangă), a obţinut premiul I la Festivalul Internaţional de literatură SF şi artă fantastică în Italia, Stressa 1980.<br /> După revoluţie, am editat revistele BD "Carusel" şi "Proteus" care, din păcate, şi-au încetat activitatea după emigrarea mea în SUA împreună cu soţia şi cei doi copii, în 1991. Ajuns la New York, am inceput să colaborez cu ceea mai mare editură de comics din America, Marvel Comics, după numai trei luni de la sosire. În prezent, colaborez cu patru edituri importante: Marvel Comics, DC Comics, Chaos Comics şi Dark Horse Comics.<br /><br />2. Am căutat referinţe despre dumneavoastră pe Internet şi am fost uimit să văd în câte proiecte aţi fost implicat. Prin ce se deosebeşte munca de la, să spunem "Galbar", pentru că este exemplul cel mai facil, cu munca de la "Buffy The Vampire Slayer"? La ce lucraţi în momentul de faţă?<br /><br /> Referinţele de pe Internet nu costituie decât o mică parte din proiectele la care am lucrat. În cei unsprezece ani de când trăiesc în America am colaborat la peste 100 de comicsuri cu aproximativ 2.200 de pagini desenate. Am avut norocul de a participa la realizarea unor tituluri cu mare priză la public ca "Spiderman", "X-Men", "Captain America", "Conan", "Batman", "Buffy The Vampire Slayer", etc.<br /> Munca de la "Galbar", comparată cu ceea de la "Buffy", se deosebeşte radical. Este deosebirea dintre industrie şi artizanat. Industria de comics americană este foarte dezvoltată şi producţia de comicsuri este impresionantă: se tipăresc aproximativ 400 de titluri lunar în milioane de exemplare. Deoarece este fizic imposibil pentru un singur creator să deseneze un comics de 22 de pagini în fiecare lună, munca la un comics se divide între cinci artişti: scenariul (writer), desen în creion (penciler), tras în tuş (inker), scrierea textului în baloane (letterist), colorarea (colorist). La începutul carierei mele de comic book artist am realizat simultan desenul în creion şi tuşul, dar în ultimii ani m-am specializat în inking. Modul artizanal de lucru de la "Galbar", unde un singur creator executa toate aceste operaţii, are nişte avantaje, dar este foarte încet şi nu este potrivit pentru o producţie de masă. Este folosit pe scară largă în Europa. În momentul de faţă am pe masa de lucru "Thunderbolts"#67 pentru Marvel, "Birds of Prey" #42 pentru DC Comics şi "The Dwelling"#1 pentru Chaos Comics.<br /><br />3. Ce părere aveţi despre fenomenul science fiction românesc? V-aş ruga să-l priviţi în perspectiva anilor, deci şi cel dinainte şi cel de după evenimentele din decembrie 1989.<br /><br /> Din păcate, după stabilirea în SUA, am pierdut legătura cu ce s-a publicat în domeniul SF în ţară şi nu pot să fac o comparaţie între cele două perioade.<br /> Privitor la literatura SF de dinainte de revoluţie, aş putea spune că avea unele merite prin menţinerea în atenţia publicului a genului îndrăgit de atâţia tineri, dar, din păcate, nu s-au produs opere de vârf, comparabile cu lucrările create pe alte meleaguri. Acest lucru nu poate fi reproşat autorilor români ai epocii, deoarece sistemul comunist a constituit un obstacol de netrecut pentru dezvoltarea întregii culturi.<br /><br />4. Cum vedeţi viitorul science-fictionului? Este adevărat că în ultimii ani publicul este atras mai degrabă de poveştile magiei decât de cele ale aventurii ştiintei şi tehnologiei?<br /><br /> Această tendinţă se va accentua în anii viitori. Nu este întâmplător că personaje din lumea comicsurilor ca: Superman, Batman, Spiderman sau, cele mai noi: Spawn şi Witchblade, X-Men au devenit eroii unor filme de mare succes în ultima perioadă. Acest lucru influenţează şi literatura SF. Trebuie să ne amintim că ramurile culturii nu sunt separate artificial şi se influenţează reciproc în funcţie de cerinţele pieţii.<br /><br />5. Aţi vorbit de o industrie a comicsurilor. Are această industrie un rol în formarea publicului? Pot exista independenţi care să "mearga" împotriva cursului lucrurilor generate de această industrie?<br /><br /> Când condiţiile sunt favorabile, independenţii pot schimba istoria! Acest lucru s-a întâmplat recent în comicsul american. Piaţa a fost dominată timp de decenii de cele două companii rivale, Marvel şi DC Comics, cu foarte puţin loc pentru independenţii care, deşi existau ca un curent "underground comics", nu aveau prea mare influenţă. Totuşi, pe la începutul anilor '90, nemulţumiti de lipsa de libertate de creaţie, un grup de nouă artişti importanţi de la Marvel, în frunte cu Todd McFarlane, au plecat de la companie şi au înfiinţat Image Comics. Noua companie a schimbat faţa întregii industrii prin inovaţiile sale, introducând tehnologia computerizată de ultimă oră şi aducând un suflu nou în comics. Marvel a inceput să piardă teren şi a fost pe punctul de a da faliment. Salvarea a venit tot de la independenţi, cu ajutorul cărora Marvel a schimbat şi reinventat întreaga sa linie de supereroi. În momentul de faţă, Marvel este din nou pe primul loc, dar faţa industiei de comics s-a schimbat radical în numai zece ani.<br /><br />6. Există o anume lucrare literară, film, bandă desenată pe care o consideraţi ca fiind de căpătâi în science-fiction?<br /><br /> Sunt atât de multe lucrări excepţionale în aceste domenii încât este foarte dificil să poţi spune care este ceea mai importantă. Totuşi aş putea menţiona câteva lucrări din domeniul BD: Arzac (Mobius), Dark Knight (Frank Miller), Spawn (Todd McFarlane)...<br /><br />7. În ce raport se afla banda desenată faţă de carte? Dar faţă de invazia desenelor animate (în special filiera japoneză)? Este banda desenată destinată, aproape exclusiv, unui public de vârstă foarte tânără? În ce masură Internetul a modificat acest raport de forţe?<br /><br /> Benzile desenate au o istorie veche de mii de ani. Picturile cu scene de vânătoare din grotele preistorice, hieroglifele ilustrative din piramidele Egiptului, imaginile gravate de pe vasele greceşti, pictura din bisericile bizantine, pot fi privite ca precursorii benzilor desenate moderne şi constituie o dovadă a faptului că povestirile în imagini sunt foarte bine fixate în subconştientul oamenilor. Spre deosebire de carte, care foloseşte numai cuvântul ca mijloc de expresie, BD foloseşte şi o succesiune de imagini care introduc cititorul într-un univers mirific, o lume în care, dacă ar trebui s-o descrii în cuvinte, ţi-ar trebui multe pagini. Banda desenată este considerată a 9-a artă deoarece foloseşte mijloace unice de expresie care diferă de carte, de film sau de desenele animate. Datorită faptului că multe BD clasice erau povestiri destinate copiilor, s-a format opinia falsă că numai copiii pot aprecia astfel de creaţii. Ca dovadă că lucrurile s-au schimbat foarte mult în ultima vreme, vârsta medie a unui amator de comics care intră în magazinele specializate din America este de 28 de ani. Multe din cele mai noi comicsuri sunt de foarte bune calitate cu povestiri şi desene de excepţie. În Europa albumele de bandă desenată rivalizează cu cele mai bune albune de artă, iar în multe ţări au fost înfiinţate muzee specializate pe benzi desenate.<br /> Desenele animate au fost şi ele percepute de public ca o artă ce se adresează exculsiv copiilor, deşi ele sunt vizionate de copii, părinţi şi bunici în acelaşi timp. Japonezii au început să producă animaţie exclusiv pentru adulţi. Deşi producţia de filme de animaţie este impresionantă în Japonia, producţia lor de BD este şi mai impresionantă decât cea americană. Aproape 30% din întreaga lor producţie editorială este constituită din romane BD (graphic novel) de tip manga, cu subiecte istorice, science-fiction, fantastice, etc. Ele au început să pătrundă deja pe piaţa americană şi o să asistăm curând la o adevărată invazie şi în Europa.<br /> În ultima vreme, ca urmare a dezvoltării rapide a webzinelor şi altor publicaţii electronice, unele companii au creat aşa numitele 3D Comics care se pot viziona la un cost simbolic pe Internet. Sunt convins că webul va schimba profund şi industria de comicsuri într-un viitor nu prea îndepărtat.<br /><br />8. Se pot oglindi valenţe politice în banda desenată? Ce părere aveţi de aşa numitul political-fiction?<br /><br /> Există o revistă foarte cunoscută, care se numeşte MAD, în cuprinsul căreia poţi găsi multe BD satirice ce folosesc personaje reale din rândurile celebrităţilor americane. În ceea ce priveşte political-fiction, în ultima vreme nu am citit nimic ceva din genul acesta, aşa că nu pot să răspund la întrebare.<br /><br />9. Cum priviţi viitorul apropiat, mai precis al Statelor Unite şi al României?<br /><br /> Eu sunt din fire un optimist. Deşi atacul din 11 septembrie a zdrucinat vizibil societatea americană, se văd semnele unei reveniri la normal. În privinţa României sper din toată inima că ţara va intra cu fruntea sus în EU. Românii sunt oameni muncitori şi talentaţi şi sunt convins că dacă li se ofera prilejul, pot să contribuie din plin la crearea unui viitor mai bun pentru ei şi pentru familiile lor.<br /><br />10. Vă rog, în încheiere, să vă adresaţi singur întrebarea pe care v-aţi fi dorit să o pun eu şi nu am făcut-o. Vă mulţumesc.<br /> În SUA aţi lucrat la companiile mari care au personajele lor. Aveţi proiecte BD personale cu personaje create de dumneavoastră, pe care aţi dori să le publicaţi?<br /><br /> În decursul ultimilor ani am creat două serii cu personaje originale. Prima este o trilogie (o mini-serie de trei comicsuri, 66 pagini) cu subiect SF intitulată "Garda", în colaboare cu scriitorul american Michael Gallagher şi o trilogie heroic-fantasy intitulată "Borderlands", împreună cu scriitorul John Warner. Amândoi scriitorii au colaborat ani îndelungaţi la Marvel şi sunt cunoscuţi în industria de comics americană. De asemenea, am o povestire mai veche (20 de pagini), desenată în ţară, intitulată "Hotelul Viselor". Este un bun exemplu ce ilustrează conceptul de "spaţiu continuu" care constituie contribuţia mea personală la dezvoltarea sistemului narativ al benzilor desenate. Cititorii webzinului Pro-Scris pot să vizioneze câteva pagini din aceste povestiri.<br /> Vă mulţumesc şi eu pentru amabilitatea de a-mi acorda spaţiu pentru acest interviu în webzinul dumneavoastră.<br /><br />New York, 9 mai 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />SANDU FLOREA ÎN DICŢIONARUL DE AUTORI SF (Ed. Nemira, 1999)<br /><br /><br /> Născut în 1946. Desenator, editor BDSF. Cel mai prolific desenator român; până în 1989, a publicat BD în aproape toate revistele şi almanahurile pentru copii.<br /> Albume personale: "Galbar" (Ed. Stadion, 1973) - primul album BDSF din România, Cavalerul alb (Ed. Facla, 1976), Călugăreni (Ed. I. Creangă, 1977), Misiune de sacrificiu (Ed. I. Creangă, 1979), În lumea lui Harap Alb (Ed. Sport-Turism, 1979), Burebista, regele dacilor (Ed. Sport-turism, 1980), Decebal si Troian (Ed. Sport-Turism, 1981), Carusel (Ed. Sport-Turism, 1982), Sarmizegetusa eroică (Ed. Sport-Turism, 1983).<br /> Între 1990-1991, redactor-şef al revistelor BD Carusel (11 numere) şi Proteus (2 numere), în 1991, a emigrat în SUA.<br /> În 1992, a debutat la cea mai mare editură americană, Marvel Comics. De atunci şi până în prezent a publicat peste 50 de comics books la marile edituri BD americane: Marvel (Conan theBarbarian, Captain America, X-Force, Blackwolf, Dr. Strange, Thor, War Machine, Tunderstrike), Dark Horse Comics (Buffy, the Vampire Slayer), DC Comics (Batman),Innovation si Vivid Comics (Mack Bolan: The Executioner).<br /> În prezent lucrează în continuare la adaptarea în benzi desenate a serialelor TV Buffy, spaima vampirilor şi Blade. Premii: premiul Eurocon, 1980, pentru albumul În lumea lui Harap Alb.<br /><br /><br />Dicţionar SF, Bucureşti, Editura Nemira, 1999, p.108-109<br />Articol nesemnat, scris probabil de Mihai-Dan Pavelescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />SANDU IS BACK !<br /><br />DODO NIŢĂ<br /><br /><br /> Născut în 1946, Sandu Florea este cel mai prolific autor BD român (de altfel, singurul desenator profesionist de la noi): a publicat mii de planşe de benzi desenate în mai toate revistele şi almanahurile pentru copii şi tineret din ţara noastră precum şi 9 albume (între 1973-1983).<br /> În 1990 înfiinţează împreună cu scriitorul Nicolae Frânculescu revistele de benzi desenate CARUSEL şi PROTEUS pe care le animă vreme de 11 şi respectiv 2 numere.<br /> La sfârşitul lui 1991, pentru a-şi satisface pe deplin pasiunea pentru benzi desenate, Sandu Florea emigrează împreună cu familia în Statele Unite...<br /> În aprilie 1992 el debutează direct la cea mai importantă editură de benzi desenate din State, MARVEL COMICS, publicând 6 pin-ups (desene de o planşă) în revista CONAN SAGA nr. 61. În următoareele numere aceleiaşi reviste dar şi în THE SAVAGE SWORF OF CONAN THE BARBARIAN continuă să publice pin-ups cu Conan până în noiembrie când, în cea de-a doua revistă menţionată, îi apare prima BD americană, Old Garrad’s Heart, 18 planşe pe scenariul lui Roy Thomas. În 1992 mai desenează încă o BD cu Conan, pentru aceeaşi revistă, un comic book X-Force pentru MARVEL, şi un altul, Hawkworld, pentru DC COMICS.<br /> Anul următor va mai publica două comics din seria Dr. Strange înainte de a se concentra asupra uneia din cele mai importante creaţii din opera sa americană, The Executioner. Pe baza scenariilor adaptate după romanele lui Don Pedleton din ciclul „Mark Bolan: The Executioner” (din care unul s-a tradus şi în româneşte), Sandu Florea desenază (creion şi tuş) peste 200 de planşe. Ele vor fi publicate sub forma a 3 comics în 1993 la editura INNOVATION şi a unui graphic-novel de 128 planşe ce va apărea în 1996 la editura VIVID COMICS.<br /> În următorii ani, Sandu Florea va continua să deseneze pentru editura MARVEL. Astfel, în 1994 îi apar 2 comics din seria Thunder Strike şi câte unul din seriile The Mighty Thor şi Blackwolf. În 1995 publică 3 comics din seria The Mighty Thor şi Conan culorile sau/şi coperta au fost semnate de un alt român, Ovidiu Hondru-OVI. De asemenea, dacă până acum Sandu Florea realiza atât creionajul cât şi trasul în tuş la aceleaşi comics, de-acum înainte el se va specializa doar în trasul în tuş al desenelor creionate de alţi desenatori. Astfel, în 1996, Sandu Florea desenează câte un comic book din seriile Captain America şi Cosmic Powers, iar în anul 1997, 5 comics din seria Avengers Unplugged şi 2 din Journey into Mystery.<br /> 1998 va fi un an de cotitură. Sandu Florea mai desenază un comic book din seria Journey into Mystery şi 4 din seria Conan după care demarează un lung şir de „BD-novelizări” (comics adaptate după filme de cinema sau seriale TV): 3 din seria Blade la MARVEL şi 2 din Buffy, the Vampire Slayer (un graphic-novel de 55 de planşe şi un comic book obişnuit de 22 planşe) la editura DARK HORSE COMICS.<br /> 1999 este cel mai bun an din cariera americană a compatriotului nostru. El a publicat în acest an 21 de comics (aproape 450 de planşe) ajungând chiar la 3 comic books pe lună în iulie şi noiembrie. Astfel, la DARK HORSE COMICS, el a publicat 3 comics în continuarea seriei Buffy şi alte 3 din seria paralelă Angel. Trebuie menţionat că, la fel ca şi serialul TV, filmul Buffy, seriile BD Buffy s-au bucurat de mult succes atât în rândul cititorilor americani (tirajul mediu 80.000 de exemplare) cât şi din străinătate: Canada, Anglia, Germania, Austria, Franţa, Belgia. Între timp Sandu Florea a început să colaboreze cu editura CHAOS! COMICS pentru care a realizat 10 comics din seria Undertaker şi 2 din cele 4 ale seriei Stone Cold Steve Austin. Cele două serii pun în scenă personaje inspirate de cele reale din World Wrestling Federation (Federaţia mondială de lupte „libere”). De asemenea, pentru aceeaşi editură, el a desenat 3 comics din seria Insane Clown Posse (o trupă rock la modă în State).<br /> În prima parte a anului 2000, Sandu Florea a terminat de publicat ultimul comic book din seria Undertaker (cea mai longevivă serie din cele desenate de el, cu mare succes de public – tiraj mediu: 97.000 ex.) şi alte două din Stone Cold Steve Austin şi a continuat seria Insane Clown Posse. De asemenea, a reluat colaborarea cu editura MARVEL, pentru care trage în tuş („inkuieşte” în româno-americană!) episodul Correction (nr. 63-66) din seria Generation X – cea mai în vogă printre tinerii americani, cu peste 100.000 de exemplare vândute din fiecare număr (depăşindu-i chiar şi pe „clasicii” Superman, Batman sau Spiderman). Tot pentru MARVEL a realizat episodul Flame & The Fiend (3 numere) din seria CONAN THE BARBARIAN (prima sa dragoste) iar pentru CHAOS! Trage în tuş ultimul din cele 3 numere ale mini-seriei Lady Demon.<br /> Încet-încet, Sandu Florea şi-a făurit un nume şi în lumea comics americană, devenind o prezenţă inconturnabilă în cataloagele marilor edituri din Statele Unite.<br /><br /><br />(c)opyright AH, BD! nr. 8<br />Material obţinut prin bunăvoinţa lui Marian Mirescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />"GALBAR", PRIMA BANDĂ DESENATĂ SF ROMÂNEASCĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Povestirea Galbar a lui Ovidiu Şurianu a apărut iniţial în nr. 360-361/1969 a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice, iar apoi în volumul Întâlnire cu Hebe (1972), din populara colecţie Fantastic Club a Editurii Albatros. Ea constituie şi azi un exemplu elocvent că se poate scrie literatură de anticipaţie cu eroi ce poartă nume româneşti. La urma urmei, cunosc câţiva scriitori britanici celebri (atât "clasicul" Bram Stoker, cât şi contemporana J. K. Rowling, mama lui Harry Potter) care îşi trimit eroii să-şi trăiască aventurile pe plaiurile noastre...<br /> Eroii principali din Galbar sunt Lucian Mirea şi prietenul său, biologul Ionel Branişte. Ei sunt membrii unui echipaj românesc de exploratori ai lui Marte, uimiţi de "cât de puţine date se adunaseră în cele trei-patru decenii de când oamenii cercetau la faţa locului planeta. Acolo încă aproape totul trebuia descoperit..." (pag.8) Însă Ionel Branişte cercetează fiecare colţ cu entuziasm şi descoperă rând pe rând "dovezi ale unei vieţi intense în trecutul universal" (pag.9): straturi de calcar, fosile, ba, la un moment dat, chiar un obiect ciudat, de provenienţa industrială, care se dovedeşte a fi partea superioară a unei construcţii metalice, botezată ulterior "Templul de Oţel". Deşi vechimea sa e evidentă, cercetătorii nu reuşesc să-i înţeleagă menirea.<br /> Naturaleţea povestirii l-a entuziasmat pe graficianul Sandu Florea, care s-a hotărât să transpună în imagini aventurile celor doi români ajunşi pe Planeta Roşie. Albumul de benzi desenate, primul de acest fel din România, a apărut la sfârşitul anului 1972 (acum treizeci de ani), la Editura Sport-Turism din Bucureşti. Dacă naraţiunea lui Ovidiu Şurianu explorează mai cu seamă universul sufletesc, impactul emoţional al întâmplărilor asupra lui Lucian Mirea, scenariul benzii desenate se desprinde uneori de firul povestirii originale şi impune un ritm mai alert, adăugându-i un spor de spectaculozitate.<br /> Astfel, în banda desenată colţul de metal este descoperit în timp ce transportorul marţian "Cutezătorul", la bordul căruia se află şi eroii noştri, sare în ajutorul echipajului de pe "T-Beta 3", care a început să se scufunde într-o crăpătură plină de praf. Transportoarele marţiene sunt înfăţişate foarte credibil, fiind un fel de tanchete prevăzute cu patru şenile, suspendate pe câte trei amortizoare. Vehiculele sunt lunguieţe, au un parbriz larg şi poartă câte o antenă parabolică pe capotă. În vreme ce "Cutezătorul" remorchează celălalt vehicul, o "piatră" îi dislocă o şenilă.<br /> La o privire mai atentă, piatra se dovedeşte a fi "un piron", metal prelucrat. Nemaiputând face un pas, echipajele de la bordul ambelor transportoare încep să dezgroape (cu răngi şi târnăcoape) ciudatul obiect. În curând, li se alătură şi alţii, cu utilaje performante.<br /> Sandu Florea simplifică maiestuos imaginea barocă creată de scriitor:<br /> "«Pironul» era cat un stat de om; pe urmă s-a dovedit că nu-i altceva decât vârful turnului unei construcţii metalice, frate bun cu alte trei, găsite prin apropiere. Dar ce construcţie! Imaginează-ţi un cilindru cu diametrul de vreo şaptezeci de metri, înalt de doisprezece, având deasupra o cupolă emisferică înconjurată cu o veritabilă coroană de turnuleţe piramidale". (pag.15)<br /> În viziunea artistului plastic, formele clădirii sunt rotunde, netede ca o sculptură brâncuşiană, fără zorzoanele care, precum vom vedea, oricum ar fi fost erodate de dinţii timpului şi de furtunile marţiene de praf.<br /> Ciudata clădire nu are nici o uşă; ca să pătrundă în interiorul "Tempului de oţel", exploratorii folosesc un "injector cu jet de plasmă". De aici, drumul li se netezeşte: găsesc o cameră-ecluză, dincolo de care se află încăperi presurizate. Una dintre ele, aflată în centrul edificiului, este o rotondă bogat împodobită, în mijlocul căreia se află un fel de "altar" metalic încrustrat cu pietre preţioase:<br /> "Lumina îmbelşugată m-a ajutat să recunosc rubine, smaralde, safire... toate foarte mari şi frumoase, însă pe cele mai multe dintre ele n-am reuşit să le identific." (pag.19)<br /> Spre deosebire de povestire, în banda desenată aceste comori atrag (normal !) hoţii. Revenit să studieze rostul ciudatului obiect, Lucian Mirea dă peste Max, un tâlhar ce încerca să desprindă câteva pietre preţioase cu ajutorul unei dalte.<br /> După o scurtă luptă, eroul îşi anihilează adversarul şi apropie lumina lanternei ca să vadă ce distrugeri a suferit "altarul". Dintr-una din pietrele preţioase, tâşneşte "o rază portocalie de o nemaipomenită intensitate" (în povestire) ori "un fascicul de lumină orbitoare", "un laser!", care-l volatilizează instantaneu pe Max (în BD). Uimit, Lucian se trage în spate, dar cade în subsolul construcţiei, pe nişte trepte apărute brusc într-o deschidere din podea.<br /> Când îşi revine, îşi dă seama că se găseşte pe un coridor. Şi în dreapta, şi în stânga, uşi cu clanţă (prevăzute şi cu găuri pentru chei). Încercând una dintre ele, Lucian Mirea aude o mişcare în spatele său.<br /> "Lângă uşa pe care o deschisesem puţin înainte, era o formă prelungă, lipită de peretele coridorului. Om, fără îndoială. Ce putea fi altceva?"<br /> Spre uimirea cercetătorului, străinul îi răspunde în româneşte. Cu toate acestea, el are un fel ciudat de a fi, îi citeşte gândurile şi pune întrebări ciudate: "Ce este România?". Lucian Mirea îşi dă seama că se află în faţa unui marţian autentic, ultimul reprezentant al unei rase care a părăsit planeta în urmă cu două sute cincisprezece milioane de ani.<br /> În scenariul BD, motivul exodului e incredibil de pueril: "un vagabond al cerului, un astru hoinar, se îndrepta cu iuţeală spre sistemul solar, iar calculele arătau că el va trece prin apropierea planetei noastre stârpind orice urmă de viaţă, răpindu-i atmosfera şi apa". În cazul unei catastrofe de acest tip, cei ameninţaţi fie că n-ar avea timpul necesar să construiască sutele de mii de nave necesare unei părăsiri în masă a planetei, fie că ar putea să prevină catastrofa, distrugând corpul ceresc cu pricina.<br /> În povestire, Ovidiu Şurianu procedează nuanţat, dezvăluind cu măiestrie o catastrofă de origine planetară:<br /> "Planeta era în declin... pierdea pe zi ce trece apa şi aerul, temperatura scădea, se întindea pustiul... S-a dat alarma, deşi pericolul era încă departe: puteau să treacă zeci, chiar sute de milenii... S-ar fi găsit, până la urmă, soluţii mai bune, aşa cum susţineam tot timpul. Şi alţii erau de aceeaşi părere, o mulţime... Majoritatea însă a preferat o aventură de proporţii cosmice". (pag.39)<br /> Ovidiu Şurianu contopeşte în personajul Galbar trei teme majore ale literaturii fantastice de groază:<br /> - mumia ce se ridică din mormântul recent descoperit ca să-i pedepsească pe profanatori;<br /> - marţianul (alienul) agresiv, înzestrat cu calităţi superioare, cu puteri supraomeneşti, care oricând e gata să ne invadeze pământul;<br /> - vampirul ce încearcă să-şi prelungească viaţa sorbind-o pe a altora.<br /> Cum ultimei i se acordă atâta importanţă în prezent, când se încearcă aclimatizarea lui Dracula în spaţiul în care occidentalii încearcă să-şi alunge temerile, să nu vă miraţi dacă voi insista mai cu seamă asupra acestei direcţii de interpretare.<br /> Într-un fel, Galbar este un damnat. El este pedepsit să rămână pe planetă, atunci când ceilalţi pornesc către noua lor casă, deoarece a considerat, machiavelic, că în lupta politică se pot folosi orice fel de mijloace pentru atingerea unui anumit scop. Codificarea e totodată şi o condamnare. Procedeul tehnic descris este îndrăzneţ şi cu adevărat science-fiction:<br /> "N-am fost congelat, desigur; nici o tehnică nu m-ar fi readus în viaţă din starea aceea după două sute cincisprezece milioane de ani! Nu. Am fost, pur şi simplu, redus la o formulă: s-a codificat fiecare atom al fiinţei mele într-un anumit moment, categoria, locul, starea lui exactă, legătura cu ceilalţi atomi, iar codul s-a înscris, nu pe o bandă perforată sau pe una magnetică, ci într-un cristal. Ce ţi se pare de neconceput? Un cod care să cuprindă... Dar nu e imposibil, dragul meu! Sunt numere mari, e drept foarte multe şi foarte complicate, însă numere obişnuite: n-avem de-a face cu infinitul!" (pag.33)<br /> Ca să se decodifice, să revină la forma anterioară, Galbar are nevoie de energie, ori cea mai la îndemână sursă este însuşi cercetătorul român. În povestire, Galbar, conştient de capacităţile sale supraomeneşti, ar sacrifica o viaţă umană ca să dobândească un trup, iar apoi să invadeze Pământul:<br /> "De semenii dumitale te îngrijeşti?... Eh, n-o să fie prea mare paguba, sunteţi destui acolo pe Pământ! Îmi trebuie substanţa lor nervoasă, cu tot potenţialul ei de judecată, memorie, voinţă, de energie îngrămădită în ea; voi tot nu ştiţi să le folosiţi cumsecade". (pag.43)<br /> Chiar după o condamnare de câteva sute de milioane de ani, Galbar suferă de megalomanie şi ar dori ca prin sacrificarea pământenilor să devină salvatorul speciei sale. Scenariul BD ocoleşte (şi bine face) tema conducătorului grandoman, aici Galbar ar dori pur şi simplu să-şi readucă planeta la viaţă. Însă Lucian Mirea îi prezintă realitatea de afară: Marte a devenit o lume pustie, un deşert planetar, "unde n-o să mai înflorească niciodată ceva: nici flori, nici civilizaţii..."<br /> Prin intermediul unui misterios sistem de transmisiuni de imagini, marţianul se convinge că exploratorul român are dreptate:<br /> "Obiectivul se oprea din când în când asupra unor peisaje, le cerceta îndelung, atent, le aducea până aproape de tot, scormonindu-le ca un pribeag întors la vechea lui vatră ruinată, unde încearcă să mai găsească vreun obiect uitat, vreun ciob, vreun lucru cât de neînsemnat care i-ar aminti de clipele trăite altădată pe aici... Apoi, dezamăgit, pleca mai departe, cu inima grea, într-o cavalcadă halucinantă peste munţi, peste văi şi câmpii, peste nesfârşite paragini triste şi moarte..." (pag.44)<br /> Profitând de deruta extraterestrului, Lucian Mirea observă că uşa din încăperea unde se aflau nu are clanţa decât în exterior şi sare afară, închizând uşa.<br /> "Am trântit-o cu puterea disperării. (...) Am auzit un fel de bufnitură surdă, care a cutremurat amarnic pereţii de oţel ai clădirii; un suflu nemaipomenit s-a repezit dinspre fundul coridorului, măturându-mă ca pe un pai în direcţia scării. M-am lovit cu capul de ceva şi după aceea n-am mai ştiut nimic." (pag.47)<br /> Lucian Mirea este descoperit dimineaţa de către colegii săi, care îi dau primul ajutor şi-l trezesc la viaţă. După ce le povesteşte aventura sa nocturnă şi întâlnirea cu marţianul, membrii echipei refuză să-l creadă, punând totul pe seama coşmarurilor născocite de o minte zdruncinată. Dar eroul nostru insistă:<br /> "Şi, cu paşi hotărâţi, m-am îndreptat spre prima uşă de pe stânga, urmat încet de ceilalţi, cărora, între timp, li se mai adăugaseră câţiva." (pag.49)<br /> Însă, surpriză ! în locul lui Galbar şi a cadranelor, ecranelor, pereţilor acoperiţi cu o grilă fină, cu celule ca fagurii, descoperă o mică încăpere, cât camera unui ascensor. Branişte profită de ocazie, ca să-l ia un pic peste picior şi deschide o altă uşă:<br /> "În momentul acela s-a auzit un zgomot ca de sticlărie sau porţelanuri sparte; undeva parcă a căzut o greutate care prinse a se rostogoli năprasnic, antrenând cu ea o adevărată avalanşă. (...) Pe uşa întredeschisă ieşea un norişor de praf, miros de ars, un alt miros nedefinit, în timp ce zgomotele subterane creşteau mereu, transformându-se într-un groaznic uruit continuu." (pag.50)<br /> Trebuie să remarcăm aici arta prin care Sandu Florea reuşeşte să vizualizeze acest pasaj prin atitudinile corporale şi mimica personajelor, prin aşezarea în spaţiu, reuşind să transmită pe deplin emoţiile scenei, transformându-l pe cititor din spectator în participant.<br /> Deşi prozatorul încheie scena în câteva rânduri, artistul plastic acordă un spaţiu semnificativ derulării evenimentelor, arătându-l pe Lucian Mirea cum se îndreaptă către baza scării, cum îi crapă podeaua coridorului sub picioare, cum e salvat în ultimul moment de Ionel Branişte, în vreme ce scara interioară se prăbuşeşte într-un nor de praf. Cei doi ies cu greu din "Templul de oţel", moment în care pe Lucian îl lasă puterile.<br /> Dacă în povestire, exploratorul cel atât de încercat ajunge din spital direct la bordul navei de întoarcere pe Pământ, în banda desenată el revine la locul unde s-au întâmplat toate. Marcat de întâmplări, el e cuprins de remuşcări pentru faptul că s-a dus singur să exploreze "Templul de oţel" şi încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat.<br /> În răstimpul celor 30 de ani care au trecut de la publicare, Galbar a devenit un reper calitativ al benzii desenate româneşti, un serial clasic, una dintre piesele de rezistenţă ale anticipaţiei româneşti. Cât despre contribuţia lui Ovidiu Şurianu, de la a cărui dispariţie prematură (1977) se împlinesc 25 ani, cu o ocazie viitoare. Poate la toamnă, când se vor aniversa 30 de ani de la apariţia primului fanzin tipărit din România, PARADOX, a cărui copertă a fost realizată tot de Sandu Florea.<br /><br /><br />NOTĂ: Autorul acestei succinte prezentări le mulţumeşte domnilor Lucian Ionică, Marian Mirescu şi Dodo Niţă pentru materialele furnizate şi pentru sprijinul acordat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: J. R. R. TOLKIEN<br /><br /><br /><br /><br /><br />FANTEZIA<br />(un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne")<br /><br />J. R. R. Tolkien<br /><br /><br /> Mintea omenească este în stare să creeze imaginea unor lucruri care nu există în realitate sau care nu sunt prezente. Numim "fantezie" capacitatea de a genera imagini şi noţiuni. Dar în zilele noastre, termenul de "fantezie" a început să fie folosit (şi nu în limbajul curent, ci chiar în jargonul profesional) în legătură cu ceva mult mai elevat decât creaţia propriu-zisă (aplicată la ceea ce era socotită drept un produs al imaginaţiei) şi a devenit o formulare mai concisă a ceea ce altă dată numeam "putere de creaţie". Este vorba despre o încercare, care, trebuie să vă mărturisesc, doreşte să limiteze şi totodată să deformeze noţiunea de "imaginaţie creatoare", dându-i înţelesul de "capacitatea de a împrumuta unor creaţii imaginare o serie de caracteristici reale ascunse" (notă: adică tocmai ceea ce dirijează sau induce Credinţa Secundară).<br /> Faptul că o persoană care nu este defel pregătită în acest domeniu îndrăzneşte să-şi exprime o părere critică poate părea ridicol, eu totuşi voi cuteza să o fac: cred, că această diferenţă de utilizare în vorbire nu corespunde din punct de vedere filologic, iar analizele întemeiate pe ele vor fi în mod necesar imprecise. Capacitatea conştientă de a crea imagini este numai un aspect, şi tocmai acela pe care ar trebui să-l denumim "putere de creaţie". Percepţia imaginii, a implicaţiilor, înţelesurilor şi sugestiilor generate de ea este necesară în cazul unei exprimări eficace. Vioiciunea şi puterea acesteia sunt variabile, dar toate acestea nu stabilesc decât o nuanţare gradată în cadrul categoriei de "putere de creaţie" şi nu reprezintă o diferenţă calitativă fundamental diferită. Transpunerea expresiei, adică a ceea "e în stare să împrumute lucrurilor imaginate conexiunile ascunse ale realităţii" constituie deja un alt aspect şi tocmai de aceea a trebuit să primească un nume nou. Iar acesta nu poate fi altul decât Arta, o agrafă care leagă "puterea de creaţie" de produsul final al acesteia, Subcreaţia, adică o creaţie secundară. Dar ca să ating ceea ce mi-am propus în prezent, îmi trebuie un cuvânt care să cuprindă într-însul atât însăşi caracterul subcreativ al artei, cât şi diferenţa exprimată şi minunea exprimării: pe de altă parte, să derive din cuvântul imagine, adică dintr-o însuşire care constituie ingrenientul principal al poveştilor cu zâne. De aceea, îmi afirm drepturile de a-mi însuşi calităţile lui Humpty Dumpty şi de a folosi cuvântul Fantezie în acest scop: desigur numai într-un anume sens, cel care cuprinde atât străvechiul sens al cuvântului, cel sinonim cu "putere de creaţie", conceptele de origine ireală, adică ceea ce constituie diferenţa faţă de lumea primară (originară), independenţa faţă de caracteristica dominantă a faptului observat, adică fantasticul. De aceea, nu numai că realizez, dar mă şi bucură înrudirea etimologică şi semantică a cuvintelor "fantezie" şi "fantastic", deoarece imago-ul lucrurilor constituie esenţialul, ceea ce nu e prezent, ba nici nu poate fi perceput în lumea noastră, cea primară ori despre care ne închipuim că nici nu poate fi găsit aici. Însă, pe măsură ce îi recunosc calităţile, mi-e imposibil să îngădui tonul dispreţuitor adoptat adesea faţă de literatura fantastică. Faptul că imaginile născocite reprezintă lucruri care nu există în lumea primară nu constituie, după părerea mea, un defect, ci o virtute. Susţin cu convingere că Fantezia, luată în această accepţie, nu are nicidecum un statut inferior, ci constituie o formă superioară a Artei şi, totodată, atunci când se împlineşte ca atare, realizarea ei cea mai fertilă.<br /> Dintr-un anumit punct de vedere, desigur, Fantezia are un avantaj: este în stare să poarte cu sine ciudăţeniile, fenomenele neobişnuite. Însă adesea tocmai acest avantaj este utilizat chiar împotriva ei şi, în mare, a contribuit la proasta reputaţie de care beneficiază în prezent. Multora nu le place să fie "purtaţi" şi nu le place nici dacă cineva, să zicem, se bagă în Lumea Primară şi-i modifică reprezentarea obişnuită, creată îndeobşte de noi. De aceea, împinşi fie de neştiinţă, fie de rea-voinţă, de obicei încurcă fantezia cu visul (deşi în realitate visul n-are nimic de-a face cu Arta - nota: acest lucru nu este adevărat pentru toate visele; sunt unele în care fantezia este prezentă, dar aceasta numai arareori; Fantezia reprezintă un proces raţional, nicidecum iraţional) sau cu diferitele tulburări ale conştiinţei, în care se pierde controlul realităţii - gândiţi-vă numai la derutarea simţurilor sau la diferitele forme de halucinaţie.<br /> Dar, fie că o fac din neştiinţă ori din rea-voinţa născută dintr-o nelinişte interioară (plus sentimentul de scârbă generat obligatoriu de aceasta), totala derută conceptuală existentă în prezent nu poate fi explicată doar prin atât. Fantezia îşi are dezavantajele ei - de exemplu, dificultatea transpunerii ei. Potrivit opiniei mele, Fantezia nu este mai puţin, ci, dimpotrivă, pronunţat subcreativă. În orice caz, practica dovedeşte că "interconexiunile ascunse ale realităţii" sunt cu atât mai greu de realizat, cu cât imaginile seamănă mai puţin, în esenţa şi orânduirea lor, cu cele din lumea primară. Ar fi mai uşor să creăm o asemenea realitate dintr-o substanţă mai lucidă, mai obiectivă. Dar tocmai din această cauză, Fantezia rămâne subdezvoltată şi capătă adesea utilizări frivole, luate numai pe jumătate serios ori pur şi simplu ca un accesoriu decorativ. Când se nimereşte să fie aşa, nu lasă în urmă decât un joc al fanteziei. Orice a dobândit graiul omenesc, acest minunat instrument, poate rosti următoarele două cuvinte: "soare verde". Putem găsi destui care şi l-ar putea închipui, ba, să zicem, chiar să-l picteze. Dar acestea nu sunt suficiente - deşi ele dovedesc o capacitate sporită de a supravieţui faţă de unele schiţe fugare ori "cópiile după viaţă", care au determinat elogiile criticilor.<br /> Ca să creăm o lume secundară, în care soarele verde să devină credibil, e nevoie de aşa-numita credinţă secundară, multă trudă, o gândire profundă şi, bineînţeles, de un talent aparte, un fel de "puteri de zână". Şi foarte puţini se înhamă să îndeplinească o asemenea sarcină. Dar dacă totuşi îndrăznesc să încerce şi, într-o măsură sau alta, chiar reuşesc s-o ducă la bun sfârşit, atunci rezultă una dintre cele mai rare împliniri ale artei: o povestire, o istorisire adevărată, în forma ei primară şi pe deplin viabilă.<br /> Dintre artele cultivate de oameni, fantezia îşi găseşte locul cel mai potrivit pe tărâmul cuvintelor, a literaturii adevărate. De exemplu, în pictură vizualizarea imaginii fantastice e o misiune prea uşoară, din punct de vedere tehnic. Mâna are tendinţa s-o ia înainte minţii, ba uneori chiar s-o calce în picioare. În asemenea împrejurări, rezultă deseori ceva morbid ori lipsit de sens. Spre ghinionul nostru, arta dramatică, care se deosebeşte esenţial de literatură, e amintită mai tot timpul împreună cu ea, ori cel puţin este considerată ca un gen literar. Să includem şi devalorizarea fanteziei în această "serie de nenorociri". Pentru că deprecierea fanteziei este, cel puţin parţial, o consecinţă a faptului că criticii au tendinţa naturală să preamărească acele forme ale literaturii sau ale Puterii de imaginare pe care ei înşişi le consideră mai avantajoase, ca urmare a educaţiei primite ori din instinct. Iar critica din ţara care a dat lumii o Dramaturgie minunată, care se poate lăuda cu operele lui William Shakespeare, are tendinţa să fie excesiv de teatrală. Dar Drama, prin însăşi natura ei, se opune Fanteziei. Fantezia, chiar şi în cele mai simple manifestări ale ei, nu poate fi folosită cu succes în Dramă, atunci când aceasta este tocmai aşa cum se cuvine să fie - adică este interpretată atât vizual, cât şi auditiv. N-ar fi voie ca formele fantastice să fie astfel falsificate. Dacă oamenii se maschează ca să pară nişte animale vorbitoare, atunci ei vor stârni, eventual, impresia unei bufonerii ori a unei mimări, dar în nici un caz nu putem vorbi de fantezie.<br /> Aceasta, cred, este ilustrată pe deplin de decăderea unei forme inferioare, precum pantomima. Cum cât am încerca mai mult să folosim pantomima pentru a dramatiza o poveste cu zâne, cu atât situaţia se înrăutăţeşte. Putem răbda şi să urmărim spectacolul până la capăt, dacă intriga şi fantezia sunt reduse la un simplu cadru, precum în "farce", adică în farsă, şi nici o scenă a piesei nu pretinde privitorului să activeze vreuna dintre formele de credinţă. Parţial, aceasta se datorează faptului că dramaturgii sunt nevoiţi să recurgă la diferite mecanisme de scenă pentru a reprezenta magia ori fantezia. Am urmărit cândva un aşa-numit spectacol de pantomimă pentru copii. Subiectul îl constituia povestea Motanului Încălţat, dar completată cu metamorfoza unui monstruos căpcăun într-un mic şoricel. Dacă acest lucru ar fi reuşit măcar în sensul tehnic al cuvântului, atunci fie că i-ar fi înspăimântat pe spectatori, fie spectacolul s-ar fi transformat într-o strălucită reprezentaţie de iluzionism. În schimb aşa cum s-au petrecut lucrurile pe scena cu pricina, ce-i drept, folosindu-se unele efecte de lumină, cred că îndoiala noastră ar fi trebuit să fie nu numai înăbuşită, ci şi spânzurată şi apoi despicată în patru.<br /> În Macbeth, când citim textul dramei, vrăjitoarele ne apar ca nişte personaje absolut suportabile: rolul lor este categoric narativ, ele aduc cu sine opţiunea pentru Rău şi, deşi reprezentarea lor e puternic vulgarizată, nu putem spune că nu sunt cele mai reprezentative ilustrări ale seminţiei lor. În schimb, transpunerea lor pe scenă devine aproape insuportabilă. Şi ar fi cu totul aşa, dacă n-aş păstra o palidă amintire din vremea când le-am întâlnit pentru prima oară în carte. Am auzit voci care spuneau că poate aş avea o altă opinie dacă aş judeca lucrurile cu capul unuia contemporan cu prigoana şi arderea vrăjitoarelor pe rug. Dar, în realitate, aceştia nu fac decât să mă determine să consider vrăjitoarele drept nişte făpturi posibile - adică existente în lumea primară - şi, ca urmare, nu le mai pot percepe ca nişte fiinţe create de fantezie. Astfel de argumentări pierd din vedere tocmai esenţialul. Fantezia poate fi materializată, dar e o legitate ca soarta să-i fie ori destrămarea, ori terfelirea, atunci când un dramaturg încearcă să recurgă la ea. Chiar şi atunci, când e vorba despre nişte autori mari, precum însuşi Shakespeare. Macbeth este cu adevărat opera unui dramaturg care, cel puţin de această dată, ar fi făcut mai bine dacă ar fi scris-o în chip de naraţiune, de roman, desigur, dacă ar fi avut cheful, putinţa ori răbdarea necesară pentru a aborda acest gen literar.<br /> Un al doilea argument, cred eu, mult mai grăitor decât ineficacitatea efectelor de scenă, îl constituie faptul că Drama, pornind din însăşi natura ei, a încercat să realizeze un anumit tip de înşelătorie - sau, să înlocuim acest cuvânt - de magie: apariţia unor personaje imaginare într-o formă vizibilă şi audibilă în cadrul unei povestiri. Luată în sine, aceasta nu este altceva decât o încercare de a înlocui bagheta magicianului cu una falsă. Tentativa de a introduce în această lume secundară, cvasimagică, noi imagini fantastice ori elemente de magie, fie chiar numai cu ajutorul unor dispozitive mecanice, reprezintă crearea a încă unei lumi, un univers terţiar. E deja prea mult, deşi s-ar putea să nu fie o sarcină imposibilă (ce-i drept, niciodată n-am văzut-o îndeplinită cu succes). Însă nicicum nu poate fi numită Dramă reprezentaţia în care rezultă că oamenii care umbla şi vorbesc pe scenă sunt instrumentele naturale ale Artei şi Iluziei.<br /> Tocmai din această cauză (va sa zică, pentru că în Dramă, personajele şi scenele nu sunt imaginare, ci apar şi se petrec cu adevărat), deşi Drama foloseşte o materie primă asemănătoare (respectiv cuvinte, forme fixe, acţiuni), în realitate ea este o ramură a artei care se deosebeşte fundamental de artele narative. Dacă cuiva îi place să considere că Drama se situează într-un plan superior faţă de literatură (cum se şi întâmplă în cazul multor critici atunci când scrierile cuiva sunt formate în primul rând din cronici teatrale ori opera sa de o viaţa e alcătuită în principal din drame), atunci respectivul înţelege greşit însăşi scrierea de poveşti şi va dori să le transpună în cadrul strâmt al jocului de scenă. Într-un asemenea caz, de exemplu, el va prefera probabil personajele - fie ele cea mai josnică făptură ori cea mai plicticoasă - în detrimentul fenomenelor reale. Mă îndoiesc că am putea dramatiza un copac, iar apoi un alt copac.<br /> Ei bine, în sfera dramelor cu zâne se încadrează acele piese în care, potrivit dovezilor furnizate cu spor de zâne, fantezia poate fi produsă nemijlocit cu atâta realism, încât se situează deasupra sferei de acţiune a oricărui mecanism creat de om. O urmare obişnuită, ca rezultat al efectului produs asupra oamenilor, este depăşirea hotarului de unde începe Credinţa Secundară. Atunci când omul vede o drama a zânelor, el se transpune cu trup şi suflet în această lume secundară - cel puţin asta simte că se întâmplă cu el. Experienţa, plăcerea seamănă mult cu ceea ce îndeobşte numim Vis şi se pare că adesea oamenii încurcă cele două concepte. Însă în cazul Dramei zânelor ne găsim într-un vis iscat de mintea, de imaginaţia altcuiva şi conştientizarea acestui fapt poate ne va împiedica să-l şi înţelegem. Perceperea nemijlocită a lumii secundare seamănă cu efectul unui elixir magic prea puternic, al cărui efect ne face să reacţionăm cu credinţă primară, oricât de incredibile ar fi evenimentele ce ne sunt înfăţişate cu ajutorul său. Suntem vrăjiţi - oare chiar asta să fi fost intenţia zânelor ? iar vraja durează etern ori acţionează numai în anumite împrejurări ? - sunt întrebări care-şi vor afla altădată răspunsul. Ele însele nu ajung niciodată în această stare. Pentru ele, e doar o altă formă de Artă, altceva decât Vrăjitoria ori Afurisenia, a căror denumire şi faimă [proastă] este întrutotul meritată. Zânele nu vieţuiesc în această lume, deşi s-ar putea să-şi permită un sejur mai îndelungat într-însa decât îi este dat artistului uman. Lumea primară, fie ea a zânelor ori a oamenilor, este una şi aceeaşi, chiar dacă o preţuim sau o percepem în mod diferit.<br /> Ne-ar trebui un cuvânt care să reflecte această putinţă a zânelor, dar toate cuvintele pe care le-am folosit până acum ca s-o denumim, ori au devenit ulterior nesigure, ori s-au amestecat cu alte noţiuni. Ne-a prins bine să-i dăm numele de Magie şi am şi folosit anterior acest termen, deşi, în realitate, n-ar fi fost îngăduit s-o fac. E de preferat să păstrăm cuvântul Magie pentru faptele iluzioniştilor şi magilor. Arta este un proces tipic omenesc, care în răstimpuri generează Credinţa Secundară, deşi acest lucru nu constituie scopul său unic, exclusiv. Această formă de Artă e şi la îndemâna zânelor, cel puţin aşa ne sugerează anumite date, dar, în cele ce urmează, eu voi denumi (în lipsa unui termen mai potrivit, mai puţin discutabil) Farmec acea Artă cu adevărat viabilă şi atât de proprie zânelor. Farmecul creează o lume secundară, în care pot pătrunde atât creatorul, cât şi cel care o acceptă şi acest lucru le mulţumeşte întrutotul simţurile cât timp se află acolo. Scopurile şi dorinţele Farmecului sunt caracterizate prin curăţenie şi spirit artistic. Magia provoacă modificări ale Lumii Primare ori oferă iluzia că ar modifica-o. Nu contează cine o foloseşte - un om muritor ori o zână. Totuşi trebuie să ne delimităm de celelalte două concepte, Farmecul şi Arta, deoarece aici nu este vorba de o artă, ci de o tehnică, al cărei scop îl constituie dorinţa de a dobândi puterea asupra lucrurilor şi voinţei din această lume.<br /> Fantezia şi Farmecul se străduiesc să ajungă în Ţara Zânelor şi când reuşesc, se apropie foarte mult de aceasta. În marea majoritate a poveştilor despre zâne create de om întotdeauna apare (exprimată direct ori voalat, curat ori amestecat) dorinţa de a practica o artă subcreativă organică, realizabilă, care, oricât de mult ar semăna în aspectele exterioare cu Magia, este altceva decât dorinţa egocentrică, nesăţioasă, de putere, caracteristică Magiei. Cea mai mare parte a zânelor (şi cea mai bună, atât cât le lasă sinele lor periculos să fie) îşi datorează existenţa acestui fapt. Cu ajutorul lor putem învăţa ce-şi doreşte fantezia umană cu adevărat, chiar şi dacă însăşi zânele sunt create de această Fantezie. Dorinţa de a crea poate fi deturnată doar prin iluzionism, fie el instrumentul imperfect şi nevinovat al unui dramaturg netalentat, fie o maşinaţiune înşelătoare a magilor. Dar toate acestea nu pot să-l satisfacă pe omul din această lume şi de aceea dorinţa de a crea e un fenomen nemuritor şi indestructibil. Deoarece e inalterabil, nu caută iluzionarea simţurilor, nici să nască superstiţii, nici să se impună ca stăpân: scopul său este de a se întregi reciproc şi să găsească tovarăşi (nicidecum sclavi) întru bucurie şi creaţie.<br /> Mulţi consideră că Fantezia (adică această artă subcreativă care se joacă cu lumea şi tot ce există în ea, care combină substantivele cu adjectivele, apoi le schimbă ordinea iar şi iar) e cel puţin suspectă, dacă nu chiar ilegitimă. Există, desigur, persoane în ochii cărora pare ceva copilăros, un fel de şotii pe care omul le face doar la vârste fragede. În ceea ce priveşte legitimitatea Fanteziei, vă rog să-mi permiteţi să citez un scurt fragment dintr-o scrisoare destinată cândva unei persoane care susţinea că miturile şi poveştile cu zâne sunt minciuni şi născociri, deşi - ca să nu ne dovedim nedrepţi faţă de el, pentru că e o persoană cu bun-simţ -, era tulburat şi şi-a corectat ulterior afirmaţia, spunând că "a scrie poveşti cu zâne nu reprezintă altceva decât a polei cu argint o minciună."<br /> Iar eu i-am răspuns:<br /><br /> Iubite domn,<br /> "Deşi omul a fost surghiunit de-atâta vreme,<br /> el nicicând nu s-a pierdut; neschimbat are probleme.<br /> Poate că a căzut în dizgraţie, dar n-a fost niciodată detronat<br /> şi păstrează zdrenţele nobilimii ce odinioară l-a înveşmântat;<br /> amintirea luării lumii în stăpânire prin actul de creaţie:<br /> deşi lui nu-i este dat să fie Marele Obiect al adoraţiei,<br /> omul, creator secund, despică lumina-n salbă<br /> refractă raza ce-l străbate, descompune culoarea albă<br /> în nenumărate nuanţe pe care, în final, le-ntinde<br /> în privelişti vii ce trec din minte-n minte.<br /> Cu toate că imaginaţia noastră populează cu spiriduşi şi zâne<br /> fiece cotlon din lume, îndrăznim să facem zeităţi stăpâne<br /> ce locuiesc în casele de dincolo de-ntuneric şi lumină;<br /> sămânţă de balauri împrăştiem în tină,<br /> ştiind că avem dreptul (s-o facem ori ba).<br /> E un drept din care n-am decăzut<br /> şi-n baza acestuia acţionăm şi noi,<br /> născându-ne în legea care ne-a născut.<br /><br />(original version)<br />(magyar fordítás)<br /><br /> Fantezia reprezintă o activitate umană naturală. Prin natura ei, nici nu atacă nici nu distruge Raţiunea; nu atenuează dorinţa noastră de a afla adevărul ştiinţific şi nu ne slăbeşte simţurile cu care o percepem. Dimpotrivă, cu cât Raţiunea este mai zglobie şi mai curată, cu atât acţionează Fantezia mai eficace. Chiar dacă omul ar ajunge vreodată într-o situaţie în care n-ar dori sau n-ar putea să perceapă realitatea, faptele şi evidenţele, atunci şi fantezia îşi pierde puterea până când respectivul nu scapă de această boală. Dacă vom ajunge vreodată într-o astfel de situaţie (ceea ce nu ni se pare exclus), Fantezia va pieri şi locul ei ar fi ocupat de Iluziile Morbide.<br /> Asta deoarece Fantezia creatoare se bazează pe recunoaşterea lucidă a faptului că lucrurile sunt întocmai aşa cum le vedem aici, în bătaia Soarelui. E vorba despre recunoaşterea faptelor, dar fără aservirea lor. Aşa au fost create acele nonsensuri de calitate bazate pe logică care apar în poveştile şi poeziile lui Lewis Carroll. Dacă omul chiar nu ar putea să facă diferenţa dintre broaşte şi oameni, n-ar fi apărut în veci poveştile despre prinţul transformat în broască.<br /> Desigur, Fantezia poate fi folosită şi în scopuri extremiste. Şi, desigur, Fantezia poate fi întrebuinţată greşit, poate fi folosită pentru a atinge nişte ţeluri haine. Uneori, ea e în stare chiar să vrăjească acea conştiinţă căreia îşi datorează existenţa. Dar oare există ceva în lume la care să ne referim şi să infirme această afirmaţie? Omul n-a creat doar zânele, ci şi zeii. I-a adorat şi li s-a închinat, până şi acelora care, pornind de la răutatea celui care i-a creat, arăta cât mai pocit cu putinţă. Însă au apărut şi zei falşi: concepte, interdicţii, banul; mai mult chiar circulă o serie de teorii ştiinţifice, sociale sau economice care adesea cer sacrificii umane. "Abusus non tollit usum". Fantezia rămâne un drept uman. La proporţia cuvenită şi conform dispoziţiei noastre putem să creăm şi noi, deoarece noi înşine am fost creaţi şi nu suntem nişte creaturi oarecare, ci unele care au fost întrupate după chipul şi asemănarea Creatorului.<br /><br /><br />Traducere după versiunea maghiară de: Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />MYTHOPOEIA<br />(traducerea românească) (original version) (magyar változat)<br /><br />J. R. R. Tolkien<br /><br /><br /><br /><br /><br />TRADUCEREA ROMÂNEASCĂ<br /><br /><br />Dedic [acest poem] unuia care susţine că<br />miturile sunt nişte minciuni şi,<br />ca atare, n-ar avea nici o valoare,<br />chiar dacă "ar fi suflate-n argint"<br />"De la Philomythus pentru Misomythus"<br /><br />Din partea lui J.R.R.T. pentru C.S.L.<br /><br /><br />Te uită la copaci şi chiar aşa-i numeşte,<br />(căci cuvântul potrivit pentru copaci e "copaci", iar pentru creştere, "a creşte")<br />colinzi lumea şi păşeşti cu o solemnă pace,<br />deşi spaţu-i plin de globuri, e doar o neînsemnată carapace:<br />o stea e o stea, nişte substanţă adunată-n ghemotoc<br />obligată să se mişte în cerc ca un dobitoc<br />prin spaţiul ordonat, rece, precis,<br />unde atomul desemnat se sfarmă în clipa când trebuie să fie ucis.<br /><br />La un semn al Voinţei, îndată temeniţi ne supunem<br />(aşa şi trebuie), deşi înţelesu-i numai i-l presupunem;<br />mari procese decurg necontenit, precum Timpul zboară<br />către un ţel nesigur, pornind din noaptea originară;<br />întocmai precum pe-o pagină zace-n rânduri fără cheie<br />un scris legat şi zugrăveli în nuanţate crâmpeie;<br />aşa se naşte al Formelor şir fără de sfârşit:<br />asprul, plăpândul, frumosul, cel sucit;<br />nici unul nu-i de-al casei, deşi cândva, în Originea din mare depărtare,<br />s-au înrudit cu toţii: ţânţar, om, piatră, soare.<br />Dumnezeu a făcut stâncă împietrită şi arborescentul pom,<br />teluricul pământ, astralele stele şi homuncularul om,<br />această fiinţă simţitoare ce umblă pe pământ<br />înfiorat de lumină şi al sunetelor cânt.<br />Frământarea mării, vântul printre ramuri,<br />iarba verde, vaca şolduroasă cu paşi mahmuri,<br />tunetul, fulgerul, păsări ce se rotesc şi strigă-n cor<br />toate din noroi ţâşnesc, trăiesc şi mor,<br />fiecare dintre ele e-ntipărit cum se cuvine,<br />un semn în meandrele creierului devine.<br /><br />Totuşi copacii nu-s "copaci" de nu-i vedem şi nu-i numim<br />şi nici n-au fost ştiuţi, rămas-au anonimi<br />până când graiul s-a dezghiocat din tâmpa răsuflare,<br />ecou neclar, a lumii palidă înfăţişare,<br />nu-i a vocii-nregistrare, fotografie-n pervaz.<br />Presimţire-i, judecată, haz<br />Răspunsul tuturor celor ce simţit-au freamătul lăuntric,<br />mişcarea presimţirii din adâncuri, frate autentic<br />al vieţii si-al morţii copacilor, jivinelor şi sorilor:<br />slobozi înrobiţi ce subminează gratiile umbrelor,<br />dezgroapă preştiutul din experienţă<br />şi extrag vâna spiritului din raţionala-i coerenţă.<br />Puteri imense îi poartă încetişor dincolo de sine<br />si privind îndărăt zăresc noian de zâne<br />care forjează şirete stratageme în mintea nepătrunsă,<br />ce-mpletesc lumina şi-ntunericul în urzeala-ascunsă.<br /><br />(...)<br /><br />Deşi omul a fost surghiunit de-atâta vreme,<br />el nicicând nu s-a pierdut; necurmat are probleme.<br />Poate că a căzut în dizgraţie, dar n-a fost niciodată detronat<br />şi păstrează zdrenţele nobleţii ce odinioară l-a înveşmântat;<br />amintirea luării lumii în stăpânire prin actul de creaţie:<br />deşi lui nu-i este dat să fie Marele Obiect al adoraţiei,<br />omul, creator secund, despică lumina-n salbă<br />refractă raza ce-l străbate, descompune culoarea albă<br />în nenumărate nuanţe pe care, în final, le-ntinde<br />în privelişti vii ce trec din minte-n minte.<br />Cu toate că imaginaţia noastră populează cu spiriduşi şi zâne<br />fiece cotlon din lume, îndrăznim să facem zeităţi stăpâne<br />ce locuiesc în casele de dincolo de-ntuneric şi lumină;<br />sămânţă de balauri împrăştiem în tină,<br />ştiind că avem dreptul (s-o facem ori ba).<br />E un drept din care n-am decăzut<br />şi-n baza acestuia acţionăm şi noi,<br />născându-ne în legea care ne-a născut.<br /><br /><br />Traducere după versiunea maghiară de: Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />MYTHOPOEIA<br />original version<br /><br /><br /><br /><br /><br />To one who said that myths were lies<br />and therefore worthless,<br />even though "breathed through silver.<br />"Philomythus to Misomythus"<br /><br />J.R.R.T. for C.S.L.<br /><br /><br />You look at trees and label them just so,<br />(for trees are 'trees,' and growing is 'to grow');<br />you walk the earth and tread with solemn pace<br />one of the many minor globes of Space:<br />a star's a star, some matter in a ball<br />compelled to courses mathematical<br />amid the regimented, cold, Inane,<br />where destined atoms are each moment slain.<br /><br />At bidding of a Will, to which we bend<br />(and must), but only dimly apprehend,<br />great processes march on, as Time unrolls<br />from dark beginnings to uncertain goals;<br />and as on page o'erwritten without clue,<br />with script and limning packed of various hue,<br />an endless multitude of forms appear,<br />some grim, some frail, some beautiful, some queer,<br />each alien, except as kin from one<br />remote Origo, gnat, man, stone, and sun.<br />God made the petrous rocks, the arboreal trees,<br />tellurian earth, and stellar stars, and these<br />homuncular men, who walk upon the ground<br />with nerves that tingle touched by light and sound.<br />The movements of the sea, the wind in boughs,<br />green grass, the large slow oddity of cows,<br />thunder and lightning, birds that wheel and cry,<br />slime crawling up from mud to live and die,<br />these each are duly registered and print<br />the brain's contortions with a separate dint.<br /><br />Yet trees are not 'trees,' until so named and seen --<br />and never were so named, till those had been<br />who speech's involuted breath unfurled,<br />faint echo and dim picture of the world,<br />but neither record nor a photograph,<br />being divination, judgement, and a laugh,<br />response of those that felt astir within<br />by deep monition movements that were kin<br />to life and death of trees, of beasts, of stars:<br />free captives undermining shadowy bars,<br />digging the foreknown from experience<br />and panning the vein of spirit out of sense.<br />Great powers they slowly brought out of themselves,<br />and looking backward they beheld the elves<br />that wrought on cunning forges in the mind,<br />and light and dark on secret looms entwined.<br /><br />He sees no stars who does not see them first<br />of living silver made that sudden burst<br />to flame like flowers beneath an ancient song,<br />whose very echo after music long<br />has since pursued. There is no firmament,<br />only a void, unless a jewelled tent<br />myth-woven and elf-patterned; and no earth,<br />unless the mother's womb whence all have birth.<br /><br />The heart of man is not compound of lies,<br />but draws some wisdom from the only Wise,<br />and still recalls him. Though now long estranged,<br />man is not wholly lost nor wholly changed.<br />Dis-graced he may be, yet is not dethroned,<br />and keeps the rags of lordship once he owned,<br />his world-dominion by creative act:<br />not his to worship the great Artefact,<br />man, sub-creator, the refracted light<br />through whom is splintered from a single White<br />to many hues, and endlessly combined<br />in living shapes that move from mind to mind.<br />Though all the crannies of the world we filled<br />with elves and goblins, though we dared to build<br />gods and their houses out of dark and light,<br />and sow the seeds of dragons, 'twas our right<br />(used or misused). The right has not decayed.<br />We make still by the law in which we're made.<br /><br />Yes! 'wish-fulfilment dreams' we spin to cheat<br />our timid hearts and ugly Fact defeat!<br />Whence came the wish, and whence the power to dream,<br />or some things fair and others ugly deem?<br />All wishes are not idle, nor in vain<br />fulfilment we devise -- for pain is pain<br />not for itself to be desired, but ill;<br />or else to strive or to subdue the will<br />alike were graceless; and of Evil this<br />alone is dreadly certain: Evil is.<br /><br />Blessed are the timid hearts that evil hate,<br />that quail in its shadow, and yet shut the gate;<br />that seek no parley, and in guarded room,<br />though small and bare, upon a clumsy loom<br />weave tissues gilded by the far-off day<br />hoped and believed in under Shadow's sway.<br /><br />Blessed are the men of Noah's race that build<br />their little arks, though frail and poorly filled,<br />and steer through winds contrary towards a wraith,<br />a rumour of a harbour guessed by faith.<br /><br />Blessed are the legend-makers with their rhyme<br />of things not found within recorded time.<br />It is not they that have forgot the Night,<br />or bid us flee to organized delight,<br />in lotus-isles of economic bliss<br />forswearing souls to gain a Circe-kiss<br />(and counterfeit at that, machine-produced,<br />bogus seduction of the twice seduced).<br />Such isles they saw afar, and ones more fair,<br />and those that hear them yet may yet beware.<br />They have seen Death and ultimate defeat,<br />and yet they would not in despair retreat,<br />but oft to victory have turned the lyre<br />and kindled hearts with legendary fire,<br />illuminating Now and dark Hath-been<br />with light of suns as yet by no man seen.<br /><br />I would that I might with the minstrels sing<br />and stir the unseen with a throbbing string.<br />I would be with the mariners of the deep<br />that cut their slender planks on mountains steep<br />and voyage upon a vague and wandering quest,<br />for some have passed beyond the fabled West.<br />I would with the beleaguered fools be told,<br />that keep an inner fastness where their gold,<br />impure and scanty, yet they loyally bring<br />to mint in image blurred of distant king,<br />or in fantastic banners weave the sheen<br />heraldic emblems of a lord unseen.<br /><br />I will not walk with your progressive apes,<br />erect and sapient. Before them gapes<br />the dark abyss to which their progress tends --<br />if by God's mercy progress ever ends,<br />and does not ceaselessly revolve the same<br />unfruitful course with changing of a name.<br />I will not treat your dusty path and flat,<br />denoting this and that by this and that,<br />your world immutable wherein o part<br />the little maker has with maker's art.<br />I bow not yet before the Iron Crown,<br />nor cast my own small golden scepter down.<br /><br /> * * *<br /><br />In Paradise perchance the eye may stray<br />from gazing upon everlasting Day<br />to see the day-illumined, and renew<br />from mirrored truth the likeness of the True.<br />Then looking on the Blessed Land 'twill see<br />that all is as it is, and yet made free:<br />Salvation changes not, nor yet destroys,<br />garden nor gardener, children nor their toys.<br />Evil will not see, for evil lies<br />not in God's picture but in crooked eyes,<br />not in the source but in malicious choice,<br />and not in sound but in the tuneless voice.<br />In Paradise they no more look awry;<br />and though they make anew, they make no lie.<br />Be sure they still will make, not being dead,<br />and poets shall have flames upon their head,<br />and harps whereon their faultless fingers fall:<br />there each shall choose for ever from the All.<br /><br /><br />(the poem Tolkien wrote to C. S. Lewis after their long conversation in 1929, explaining to him why myths are not "lies breathed through silver" but deep theological revelations, indeed anticipations of the one story which became history, the one myth which became fact)<br /><br />From: http://www.geocities.com/domachowski/mythopoeia.html<br /><br /><br /><br /><br /><br />MYTHOPOEIA<br />magyar fordítás<br /><br /><br /><br /><br /><br />Ajánlom annak, aki szerint a mítoszok<br />nem mások, mint hazugságok,<br />- s mint ilyenek, haszontalan dolgok,<br />még akkor is, ha „ezüstbe leheltük őket".<br />"Philomythus-től Misomythus-nak"<br />J.R.R.T.-től C.S.L.-nak<br /><br /><br /><br /><br />A fákat nézed, s így is nevezed,<br />mert a „fa" az „fa",<br />s „nőni" csak „nőni" lehet,<br />járod a világot, komoran lépkedsz,<br />a Tér bolygói közt ez az egy,<br />ahol Te élhetsz.<br /><br />A „csillag" az „csillag",<br />gömbbe formált anyag,<br />mi precíz pályán halad<br />az Űr, a Minden felé.<br />Halva hullanak alá az atomok,<br />s egyre peregnek a pillanatok.<br />Az Akarat int, s mi meghajlunk mind.<br />így kell tennünk, bár nem értjük Őt.<br />Minden folyamatban, míg az Idő rohan,<br />Bizonytalan felé a sötét Kezdettől.<br />Mint teleírt papír, mindez olyan.<br />írás, mely számodra sohasem érthető.<br />Így születik Formák végtelen sora,<br />van köztük komor, szép és kissé fura.<br />Mindegyik idegen, és egyformán távol<br />- szúnyog, ember, kő, nap - Origó pontjától.<br />Isten alkotta a kősziklát s a fákat,<br />a termő földet, a fénylő csillagtárgyat,<br />az embert, az érzőt, ki e földet tapodja,<br />kinek érzékeit fény és hang borzolja.<br /><br />Tenger hulláma, a szél az ágak fölött,<br />tehén vánszorgása zöldellő fű között,<br />villámlás, mennydörgés és a madárdal:<br />sárból születik mind, él, azután meghal.<br />Minden nap bejegyezve - úgy, ahogyan kell,<br />agyunk szülötteit őrzi új s újabb jel.<br /><br />Ám a fák csak akkor fák,<br />ha őket így látjuk s nevezzük,<br />hisz addig nem is volt nevük,<br />míg az emberek beszéde<br />bonyolultabb s finomabb nem lett -<br />olyan, mint távoli visszhang<br />s a világ halvány képe,<br />de nem írott mása<br />és nem is fényképe,<br />hanem megérzés, bírálat és nevetés,<br />azok válasza, kik megérzik az intést,<br />mely rokon a fa, állat és csillag<br />életével s halálával.<br />Szabadok, ámde mégis foglyok,<br />kik sötét zárkájukat aláásni kezdik,<br />míg megsejtett jövőjük elő nem tűnik<br />saját megélt élményeikből,<br />s lelkűk végre kiszabadul<br />az Értelem börtönéből.<br />Hatalmas erő szabadult belőlük,<br />s visszafordulva tündéreket láttak,<br />kik a gondolat műhelyében<br />fényt és sötét éjszakákat<br />véstek-kovácsoltak,<br />s végül titkos árnyakkal<br />össze is fonták azokat.<br /><br />Nem látja az a csillagot,<br />ki először nem veszi észre,<br />hogy ezüstből van mindahány,<br />s váratlanul lángba borul tán<br />mint virág - egy ősi dal hallatán,<br />melynek visszhangja rég fülünkbe<br />csendül még. Nincs égbolt, csak tér,<br />de a mítosz díszes sátort<br />s tündéreket von körénk.<br />Csak az anyaméh van, nincs Föld,<br />csak miből születtünk, az a miénk.<br /><br />Az ember szíve nem hazug ugyan,<br />s bár tudása az egy Igaztól van,<br />Őt hiába keresi, sohasem leli.<br />Az Ember rég száműzve ugyan,<br />ámde soha el nem veszhetik.<br />Igaz, változni sem változik.<br />Kegyvesztett lett noha,<br />ám trónfosztott soha,<br />s őrzi még a rongyokat,<br />mik dicső múltra vallanak.<br />Az ember - félisten.<br />megtört fénynyaláb.<br />A rajta átjutó Fehér színét<br />temérdek árnyalatra<br />s végtelen sok változatra<br />bontja szét<br />az Élet formáit alkotva,<br />gondolatról gondolatra.<br />Bár a világ minden zugát<br />tündérekkel s manónéppel<br />telepíti képzeletünk,<br />Isteneket is teremtünk<br />a sötétből s a fényből.<br />Számukra házat építünk, nagyot,<br />s elültetjük a sárkányfaj-magot,<br />tudván, jogunk van hozzá,<br />akár helyesen, akár<br />rosszul cselekedtünk.<br />E jog még ma is tulajdonunk,<br />e végett létezünk, vagyunk,<br />s ez értelmében cselekszünk.<br />Hisz magunk is így születtünk.<br /><br />Igen, vágyainkat teljesítő álmainkat<br />hasztalan szövögetjük,<br />hogy becsapjuk velük<br />amúgy is félénk szívünket,<br />s legyőzzük az undok Tényeket!<br />Honnan a vágy, honnan az erő,<br />hogy álmodjunk, s miért válik szét<br />benne a rossz és a szép?<br />Nem hasztalan minden vágy,<br />s nem mind felesleges,<br />hisz valóra válik megint<br />terveink szerint,<br />mert ami fáj, az mindig fáj,<br />s mit vágyunk, nem önmagáért akarjuk,<br />vagy azért, hogy küzdj ünk<br />az Akarat ellen<br />vagy épp ellenkezőleg:<br />hogy alávessük magunkat,<br />mert mindkettő méltatlan volna.<br />A Gonoszról csak annyit tudunk:<br />bizonyos, hogy vanni van.<br /><br />Áldott, ki félénk szívében,<br />s kit gyűlöl a Gonosz,<br />mely ott lapul a sötétben,<br />zárt kapuk védelmében.<br /><br />Nem keresi a vitát,<br />négy fal védett zugát,<br />s bár kicsi és esendő,<br />ügyetlen kezével<br />új szövetet sző,<br />mit arannyal díszít<br />távoli nap, miben<br />reménykedett s hitt<br />a mozgó Árnyék alatt.<br /><br />Áldott Noé népe, ki a bárkát építette,<br />a törékenyt s aprót, mit vihar közepette<br />kormányzott, s bár látomások gyűltek körülötte,<br />a hit kikötőjét vélte felsejleni előtte.<br />Áldottak a költők, kik révén e legendák<br />mindazt, mit nem láttunk, rímekbe foglalják.<br />Ők, kik el nem feledhették az Éjszakát,<br />hogy fussunk a közös örömtől, sohasem mondták,<br />a lótusz-sziget adta üdvösség elől,<br />onnan, hol a Kirké-csókról lemond<br />közülünk nem egy, s nem kél bolond<br />(és ott hamisítva, mesterkélten várja<br />kétszer is megcsaltak álnok csábítása).<br />A távolban láttak hát ilyen szigeteket,<br />majd ezeknél még sokkalta szebbeket,<br />ám résen legyen, ki hallja e történetet.<br />Látták a Halált, a végső vereséget,<br />ám nem hátráltak meg a kétségbeesésben.<br />A költő győzelem hírével pengeti lantját,<br />s legendája tüze élteti hallgatóját.<br />A dal fénye Jelenre s Múltra világított,<br />akár ragyogó nap, mit szem még sosem látott.<br /><br />Én is velük énekelném,<br />hogyha tehetném,<br />a láthatatlant idézném,<br />s a húrokat pengetném,<br />a mélység hajósainak társa lennék,<br />kik keskeny palánkokat<br />a hegyoldalból hoztak,<br />s a távolba utaznék,<br />kalandra indulnék,<br />hisz tudom, van, ki már<br />túllépte a mesés Nyugat<br />felé eső határokat.<br />Ott ülnék a sók bolond közt,<br />kiket arra kérnek,<br />ugorjának, siessenek,<br />s hozzák elő az aranyat,<br />legyen az bár szennyes s kevés.<br /><br />Ők hozzák is szófogadón,<br />az aranyból érmet vernek<br />ős királyt, halvány arcmásút,<br />s a meseszép zászlók selymén<br />láthatatlan úr címerét látjuk.<br /><br />Nem fogok a jövő majmával tartani,<br />legyen bár háta egyenes,<br />s ő maga homo sapiens.<br />Sötét mélység nyílik előtte, hisz<br />útja bizony errefelé visz,<br />már ha Isten kegyelméből valaha<br />vége szakad majd ennek az egésznek,<br />s nem örökké forog meddő útján<br />a nevét változtatva csupán.<br />Nem fogom szeretni a porlepte utat,<br />min ez a majom egyre csak halad,<br />s nem fogom leírni ezt meg őt,<br />az ő világa állandó, de benne<br />az írónak bizony nemigen van helye.<br /><br />Nem hajlok meg a Vaskorona előtt,<br />ám nem hajítom el aranyjogaram se.<br /><br />A Paradicsomban talán a szem meglátja,<br />- ha nem a végtelenül hosszú napot várja -<br />a fényben az Igaz tükörben megújuló mását.<br /><br />Majd az Áldott Földre nézve tudni fogja,<br />hogy minden úgy van, ahogy van,<br />és mégis minden szabad.<br /><br />A Megváltás semmit sem változtat,<br />ámde nem is rombol,<br />sem kertet gondozót,<br />sem kertet, sem gyermekét,<br />sem annak kedves játékszerét.<br />A Gonosz nem látja, mert ő nem lehet ott<br />azon a képen, mit Isten alkotott.<br />Nem lehet a tiszta forrás mentén,<br />s nem lehet a hangban, csak a zörej szintjén.<br /><br />A Paradicsomban már nem látszik ferdének,<br />bár újat teremtenek, hazudni nem mernek.<br />Bizonyos, hogy akkor is teremteni fognak,<br />s a költők feje körül lángok is lobognak,<br />a hárfán ujjaik hibátlanul játsznak,<br />s mind Mind közül választhat majd társat.<br /><br /><br />Fordította: Német Anikó<br />Alapkiadás: J.R.R. Tolkien, A gyűrű nyomán. Fa és level, Budapest, Merényi Kiadó, (1996 ?).<br /><br /><br /><br /><br /><br />TOLKIEN PE MARTE<br /><br />Szabó Sándor<br /><br /><br /> Desigur, J. R. R. Tolkien n-a călătorit niciodată pe Marte, precum nu există nici Pământul de Mijloc, iar Bilbo Baggins e doar un personaj inventat. Dar cum nu se cuvine să facem astfel de observaţii tocmai acum în legătură cu "Stăpânul inelelor", trebuie să ne împrietenim cu ideea că dacă existenţa Pământului de Mijloc şi a lui Bilbo Baggins a devenit aproape reală, atunci şi profesorul Tolkien a călătorit pe Marte. Nu putem să-l învinovăţim, n-a făcut-o de bună voie şi nesilit de nimeni. Cineva, care va rămâne incognito încă preţ de câteva rânduri, i-a schimbat numele, l-a aranjat un pic, precum NASA îşi antrenează astronauţii, apoi a pus doi indivizi fără scrupule să-l răpească, l-a azvârlit într-o astronavă micuţă, însă ingenios întocmită şi l-a trimis tocmai pe Marte, unde s-a întâlnit cu tot felul de fiinţe ciudate, ca ulterior să se întoarcă nevătămat şi cu o bogată experienţă de viaţă pe Pământ. Iar cel care a pus totul la cale, iar apoi le-a trecut şi pe hârtie, a purtat numele de Clive Staples Lewis, deşi prefera să i se spună simplu: Jack.<br /> C. S. Lewis este la fel de cunoscut în rândul cititorilor creştini, precum prietenul său, Tolkien, printre fanii literaturii fantasy. Dar întocmai cum Tolkien n-a fost "doar" un autor de fantasy, nici Lewis nu s-a limitat doar la cărţile de apărare a credinţei sau de formare a spiritualităţii creştine, la calapodul conferinţelor, deşi e adevărat că acestea i-au adus renumele, după ce, la cererea BBC, a realizat un serial în timpul celui de-al doilea război mondial, transformându-se într-un "apărător cu tâmplele cărunte al bunelor moravuri", cum singur s-a caracterizat cu o oarecare ironie. Altminteri a predat literatură engleză (şi filosofie) la Oxford (unde s-a împrietenit şi cu Tolkien) şi a devenit cunoscut şi pe tărâmul literelor ca urmare a publicării unei trilogii science-fiction şi a unui ciclu de poveşti despre Narnia, incadrabil la fantasy.<br /> Despre viaţa sa s-au scris mai multe cărţi, în acest articol voi recurge la "Surprins de bucurie" (Surprised by Joy, 1955), o autobiografie ce cuprinde mai ales episoade din tinereţe şi la "Ţara umbrelor" (Shadowlands: The Story of C. S. Lewis and Joy Davidman, 1985) pentru a analiza relaţia dintre cei doi profesori de la Oxford şi despre influenţa reciprocă exercitată asupra operelor scrise. Amândouă cărţile au apărut [în traducere maghiară] la Editura Harmat, în 1993, respectiv în 1994.<br /> Precum se întâmplă de obicei cu persoanele credincioase, nici C. S. Lewis nu s-a născut creştin, dimpotrivă, din punct de vedere spiritual a parcurs o traiectorie foarte sinuoasă, ca în cele din urmă să devină unul dintre cei mai mari gânditori creştini ai secolului 20. Şi un rol important în această transformare l-a jucat şi Tolkien. Lewis mărturiseşte următoarele:<br /> "Când am început să predau în cadrul catedrei de engleză, mi-am făcut doi noi prieteni: amândoi erau catolici (aceşti oameni ciudaţi au început să apară tot mai des în anturajul meu), care m-au ajutat apoi să depăşesc ultimele obstacole. Unul dintre ei a fost H. V. V. Dyson, celălalt J. R. R. Tolkien. Prietenia mea cu acesta din urmă mi-a spulberat două prejudecăţi mai vechi. De când m-am născut, toată lumea m-a sfătuit să evit papiştaşii; iar când am primit catedra de engleză, mi s-a spus verde în faţă să mă feresc de filologi. Tolkien a fost un papistaş filolog." (Surprised by Joy)<br /> În 1927, Lewis a devenit un membru al clubului "Coalbiters", înfiinţat de Tolkien cu scopul de a facilita studierea literaturii islandeze vechi, desigur, în original. Lewis, care îşi trăia ultimele zile ale agnosticismului său, fusese interesat încă din copilărie de tot ceea ce se referea la mitologia popoarelor nordice, aşa că a luat parte la şedinţe, deşi nu ştia o boabă de islandeză veche; cu toate acestea, aici s-au cunoscut cei doi savanţi şi s-au împrietenit, un lucru care a contat atât pentru ei, ca oameni, cât şi pe plan literar.<br /> Patru ani mai târziu, pe parcursul unei discuţii care a durat până în zori, care începuse cu miturile şi fusese încheiată cu creştinismul, Tolkien l-a făcut pe Lewis să înţeleagă că între atât de îndrăgitele sale mituri şi creştinismul privit cu atâta scepticism există o legătură "de importanţă vitală". Lewis însuşi a rezumat astfel descoperirea: "Istoria lui Hristos reprezintă transpunerea mitului în realitate; ea ne impresionează la fel ca şi celelalte mituri, cu excepţia surprinzătorului amănunt că mitul creştin s-a întâmplat cu adevărat." (Shadowlands) Merită să subliniem faptul că această concluzie a fost trasă de doi oameni care ştiau cât se poate de mult despre mituri...<br /> Mai târziu, Tolkien a scris un studiu despre poveştile cu zâne, unde a exprimat ideea în următorii termeni: "În evanghelii se ascunde o poveste cu zâne, mai precis, o poveste de un tip superior, care conţine esenţa tuturor celorlalte poveşti. Ele cuprind nenumărate minuni, fără seamăn în plan artistic, frumoase şi cutremurătoare: «mitice» în perfecţiunea lor, desăvârşite în sine şi, totodată, puternic simbolice şi alegorice; iar dintre minuni, cea mai importantă şi mai deplină eucatastrofă. Naşterea Mântuitorului reprezintă eucatastrofa istoriei umane. Reînvierea constituie eucatastrofa poveştii Naşterii. Această poveste începe şi se termină cu bucurie. Înainte de toate, ea reflectă «tainicele interconexiuni ale realităţii». Nu există vreo altă poveste, vreo altă istorioară, pe care oamenii s-o considere întrutotul credibilă cu mai multă plăcere şi pe care scepticii s-o fi acceptat ca fiind adevărată doar ca urmare a celor povestite într-însa... Cel care o respinge va avea parte doar de nebunie sau de mânie." (On Fairy Stories)<br /> Câţiva ani mai târziu, Lewis şi Tolkien vor deveni membrii Clubului Inkling-ilor (inkling: idee vagă, bănuială, dar şi cu referinţă la cerneala propriu-zisă; în accepţia lui Tolkien,persoane care au unele intuiţii şi apoi "catadicsesc să-şi înmoaie pana în cerneală". Deşi societatea respectivă n-a avut o existenţă prea lungă, Lewis i-a preluat denumirea şi ulterior, a transferat-o asupra propriilor întâlniri prieteneşti (în 3001. Odiseea finală, şi Arthur C. Clarke face o referire la ele). Aici, pe lângă discuţiile ce vizau subiecte de interes comun, autorii mai citeau celorlalţi fragmente din cărţile aflate în lucru. Inkling-ii au fost primii care au ascultat capitolele scrise de la o săptămână la alta ale "Stăpânului inelelor". "Parcă ar fi trăznit din senin", îşi aminteşte Lewis. Mai târziu, societatea a inclus şi alte persoane, printre care şi Christopher Tolkien.<br /> În 1936 a apărut prima operă beletristică a lui Lewis, ce cuprindeaarticole pe teme religioase publicate anterior. Apoi, într-un mod care i-a surprins pe cei mai mulţi, profesorul universitar s-a avântat pe tărâmul anticipaţiei ştiinţifice cu romanul "În afara Planetei Tăcute" (Out of the Silent Planet, 1938). Unii colegi au considerat drept aceasta drept un semn de imaturitate, dar marea majoritate a cititorilor (care nu erau cine ştie ce numeroşi pe atunci, deoarece Lewis avea să devină cunoscut abia în timpul celui de-al doilea război mondial) i-au primit cartea cu entuziasm. Ea relatează păţaniile profesorului Ransom, cel dus pe Marte împotriva voinţei sale de către profesorul Weston şi asistentul acestuia, Devine.<br /> Dar oare cine să fie acest Ransom? În roman, el ne este înfăţişat astfel:<br /> "Turistul era un bărbat înalt, uşor gârbovit, de circa 35-40 de ani. Hainele purtate semnalau de la distanţă că e un intelectual. La prima vedere, l-ai fi socotit doctor ori profesor, deşi îi lipsea aerul de om umblat plin lume al primului ori dezinvoltura celui de-al doilea. În realitate, se numea Ransom şi era filolog la Cambridge."<br /> Desigur, în lumina celor prezentate anterior, acest "în realitate" nu mai păcăleşte pe nimeni. În realitate, îl chema Tolkien şi era filolog, dar în Oxford... Lewis a folosit multe dintre trăsăturile prietenului său pentru a crea personajul Ransom. E suficient să observăm interesul dovedit faţă de limbile vorbite pe Marte (pe care băştinaşii îl numeau Malacranda - căci Marte e populat; să nu uităm, ne aflăm în anii treizeci) şi să facem o comparaţie cu "Stăpânul inelelor" (publicat ulterior), care cuprinde mai multe descrieri aprofundate ale unor limbi inventate.<br /> Astfel profesorul Tolkien a ajuns pe Marte, iar ulterior, când a apărut "Perelandra" (Perelandra, 1943), cel de-al doilea volum din trilogie, pe Venus. În cea de-a treia parte (That Hideous Strength, 1945 - încă nu i-am găsit vreo echivalenţă maghiară) ne vom regăsi eroul pe Pământ, în compania nelipsitului profesor Weston.<br /> Romanele SF scrise de Lewis nu se abat, în bună parte, cu nimic de la linia clasică. Altminteri, nici el nu prea iubea science-fiction-ul "tradiţional", profeţiile sociale, practicate de Huxley şi Orwell, ori cel tehnologic, cultivat de Clarke; inima sa îl trăgea mai degrabă înspre "romantismul" de tipul lui Tolkien ori Bradbury. "Trilogia Spaţiului" poate fi citită pe mai multe niveluri, dar linia alegorică susţinută de simbolurile puternic conturate devine definitorie. Out of the Silent Planet nu este chiar atât de direct, poate fi citit şi ca un science-fiction "antropologic", dar ulterior devine evident că de fapt se referă la ceva mai mult decât simpla înşiruire a aventurilor profesorului Ransom. Deşi Lewis, întocmai ca şi Tolkien, a declarat că personajele nu sunt simbolice... "Trilogia Spaţiului", în frunte cu profesorul Ransom, cel modelat după Tolkien, "moaşa" care a determinat reconvertirea autorului la creştinism, nu este altceva decât o nouă specie: science-fiction creştin. În plus: "e aproape liric" (Walpole)<br /> Peste ceva mai mult de un deceniu, Lewis avea să abordeze şi un alt teritoriu învecinat cu ştiinţifico-fantasticul. Ciclul "Cronicile Narniei" ce pendulează între poveste şi fantasy, şi-a păstrat neştirbită popularitatea în aria culturală anglo-saxonă, nu demult a apărut şi versiunea maghiară, deşi a existat o traducere anterioară a primului volum (Leul, cotoroanţa şi şifonierul).<br /> Geneza Narniei a fost precedată de două momente. Primul provine încă din copilăria lui Lewis: "...un Faun cu umbrelă, împovărat de bagaje, trecea printr-o pădure înzăpezită. Această imagine trăieşte în mine de când aveam circa şaisprezece ani. Apoi, într-o bună zi, când aveam vreo patruzeci de ani, mi-a zis: «Să încercăm, să vedem ce povestire ar ieşi dintr-asta.»" (Shadowlands) Al doilea moment a fost descoperirea faptului că "predicile" îşi pot atinge atinge ţinta în orice formă, fie ea chiar de roman ştiinţifico-fantastic (un exemplu anterior l-a constituit chiar "Trilogia Spaţiului"). De unde se vede că şi fantasticul, şi poveştile i s-au potrivit pentru a-şi exprima gândurile. Astfel lumea pădurii acoperite de nămeţi a devenit o minunată şi antrenantă alegorie a lui Hristos.<br /> "Am simţit că povestirile de acest fel sunt în stare să se furişeze în spatele prejudecăţilor, precum cea care mi-a paralizat sentimentul religios în răstimpul copilăriei mele. De ce mi-a fost atât de greu să trăiesc ceea ce adulţii îmi cereau să simt în legătura cu suferinţa Domnului Dumnezeu şi a Mântuitorului? Mai ales faptul că mă obligau s-o fac. Dacă-i obligatoriu, nu poţi să simţi. Chiar felul cum era ţinută liturghia defavoriza: nu puteai să vorbeşti despre aceste lucruri decât în şoaptă, de parcă ar fi fost vorba despre cine ştie ce boală ruşinoasă. Dar mi-am spus, ce-ar fi să le scoatem din lumea vitraliilor şi a orelor de catehism şi să le transpunem în lumea fanteziei, unde, în sfârşit, ca niciodată până atunci, ar fi acţiona cu adevărata-i forţă? Oare n-am putea să dejucăm astfel veghea acelor balauri veşnic treji? Eu am fost convins că se poate..." (Shadowlands)<br /> În schimb, când i-a prezentat lui Tolkien prima variantă a naraţiunii, Tolkien i-a răspuns: "nu cred că va merge cu adevărat". El socotea că Lewis se străduieşte din răsputeri să atingă un anumit scop şi nu să creeze o lume nouă, precum făcuse el în "Stăpânul inelelor". În această privinţă, avea dreptate, cele două opere se bazează pe concepţii diferite, de aceea nici una dintre ele nu poate fi judecată sau condamnată, examinând-o prin prisma celeilalte. În schimb, Lewis a luat în serios opinia lui Tolkien, a rescris povestea de mai multe ori, apoi a pus-o deoparte, până când entuziasmul unui alt prieten l-a convins că merită s-o termine şi s-o publice. Rezultatul i-a dat dreptate, astfel încât judecata lui Tolkien a fost infirmată, dar n-are a face. În plus, cartea i-a fost ilustrată de Pauline Baynes, aceeaşi artistă care a făcut şi desenele din ciclul The Borrowers al scriitoarei Mary Norton. În mod bizar, graficiana n-a observat caracterul simbolic al poveştii şi nici Lewis n-a considerat că ar trebui să-i atragă atenţia asupra unor astfel de mărunţişuri...<br /> Sunt lucruri care trebuie să vorbească de la sine.<br /><br /><br />BIBLIOGRAFIE:<br /> C. S. Lewis : Az öröm vonzásában (Surprised by Joy), Harmat, Budapest, 1993. Versiune ungurească de Lukács László<br /> Brian Sibley: Árnyékország (Shadowlands), Harmat, Budapest, 1994. Versiune ungurească de Borosné Veres Beatrix<br /> C. S. Lewis: A csendes bolygó (Out of the Silent Planet), Kozmosz Fantasztikus Könyvek, 1986. Versiune ungurească de Molnár István.<br /><br /><br />Traducere de Györfi-Deák György<br />Titlul original: Tolkien a Marson<br />Ediţia originală: Magazinul SF SOLARIA<br />http://www.solaria.hu/article.php?action=show&id=134<br />http://www.solaria.hu/article.php?action=show&id=135<br />http://www.solaria.hu/article.php?action=show&id=136<br /><br /><br />NOTĂ (Gyuri):<br /> Romanele SF ale lui C. S. Lewis încă n-au fost traduse în româneşte.<br /> Romanele pentru copii din ciclul "Cronicile Narniei" au apărut la Editura RAO, în colecţia RAO pentru copii.<br /> C. S. Lewis: Nepotul magicianului (The Magician's Nephew, 1955), RAO pentru copii, 1997. Versiune românească de Larisa Avram.<br /> C. S. Lewis: Şifonierul, leul şi vrăjitoarea(The Lion, the Witch and the Wardrobe, 1950), RAO pentru copii, 1997. Versiune românească de Larisa Avram.<br /> C. S. Lewis: Calul şi băiatul (The Horse and his Boy,1954), RAO pentru copii, 1998. Versiune românească de Simona Neagu.<br /> C. S. Lewis: Prinţul Caspian (Prince Caspian, 1951), RAO pentru copii, 1999. Versiune românească de Larisa Avram.<br /> C. S. Lewis: Călătorie pe mare cu "Zori de zi" (The Voyage of the "Dawn Treader", 1952), RAO pentru copii, 2000. Versiune românească de Irina Negrea.<br /> C. S. Lewis: Leul de argint (The Silver Chair, 1952), RAO pentru copii, nu am văzut traducerea românească.<br /> C. S. Lewis: Ultima bătălie (The Last Battle, 1956) , RAO pentru copii, nu am văzut traducerea românească.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />CRONICĂ TV AMERICANĂ<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> La prima vedere, a face o cronică TV generală, pentru ceea ce văd americanii pe micile lor ecrane (care, între noi fie vorba, sunt din ce în ce mai mari...) pare o noţiune lipsită de sens. Cei mai înfocaţi amatori de TV americani pot viziona probabil în jur de 150 – 200 de canale, în funcţie de zona şi de distribuitorul de cablu sau de tipul antenei proprii de satelit. În ceea ce mă priveşte am avut la dispoziţie “doar” cele 31 de canale ale pachetului de baza Warner Cable, în această “suburbie” a Houston-ului. Nu am avut acces la nici unul din multele HBO sau Cinemax, şi, din nefericire, nici măcar la Sci-Fi Channel – ca să nu mai amintesc deloc de ceea ce se numeste aici On-Demand TV – televiziune digitala cu filme foarte noi date abonatilor optional, contra cost.<br /> Dar, foarte sincer, dacă la capitolul filme pachetul de bază nu a excelat prin nimic, la capitolul seriale am avut parte de destule.<br /> Iar luna mai este, se pare, luna sfârşiturilor de sezon pentru serialele americane. Nu este însă o regulă generală, şi veţi vedea imediat de ce.<br /> Poate capul de afiş al serialelor americane a fost, dupa cum era de altfel firesc, sfârşitul Dosarelor X al reţelei Fox. Anunţat cu surle şi trâmbiţe, subliniat de întoarcerea “fiului risipitor”, David Duchovny în rolul lui agentului Mulder, ultimul episod, EndGame-ul din The X-Files a fost, cum era de aşteptat poate, uşor dezamăgitor. Realizatorii au pus un punct apăsat asupra serialului, dar au avut grijă totodată să-l lase, în bunul obicei X-Files, în coadă de peşte. Chiar dacă o serie de personaje dispar – unul dintre ultimele episoade este dedicat morţii eroice a celor 3 “cowboy singuratici” - realizatorii au anunţat posibilitatea continuării serialului cu cel puţin un film de lung metraj. În esenţă însă, grupajul de 4 episoade de final, menite a face “ordine” în misterele conspiraţiei guvernamentale şi extraterestre, este lipsit de corenţă. Păcat de jocul bun al lui Robert Patrick (agent John Doggett) si al lui Annabeth Gish (în rolul agentei Monica Reyes – personaj care, că tot veni vorba, s-a născut în Austin, Texas – la o “aruncătură de băţ” de Houston - dar a fost adoptata şi crescută în Mexic, de o familie mexicană, după cum afirmă “sursele oficiale ale FBI”).<br /> Sfârşituri de sezon obişnuite pentru celelalte seriale de succes, multe cunoscute şi publicului român: Dark Angel (Înger întunecat), parcă mai melodramatic decât începuse; Enterprise (care poate fi urmărit de curând şi în România, de telespectatorii relativ noului post B1), marea speranţă, pe bună dreptate, a viitorului Star Trek după punctul final, anul trecut, al seriei Voyager; Andromeda (cunoscut de asemenea în România şi ajuns aici la finişul sezonului 2); Mutant X (un serial de succes, dar cam searbăd). Desigur, asta ar fi doar partea vizibilă a icebergului. Există o grămadă de alte seriale science fiction, de pilda Earth Final Conflict (o parte din primul sezon a fost şi pe micile ecrane româneşti), sau seriale fantastice, de genul Wolf Lake sau binecunoscutul Buffy The Vampire Slayer.<br /> Dar dacă am afirmat că luna mai este luna sfârşiturilor de sezon, asta nu înseamnă ca toate serialele se termină acum. Din contră, altele abia se lansează în aceasta perioadă. Miniseria Dinotopia a canalului ABC (reluarea povestei tărâmului dispărut, unde coexistă, de astă dată, oameni şi dinozauri inteligenţi şi vorbitori) s-a dovedit a fi, în cele din urmă, doar preludiul seriei care va debuta în toamnă. În mod asemănător, Sci-Fi Channel a anunţat plin de importanţă perfectarea contractului pentru încă 44 de episoade din FarScape, reprezentând sezoanele 4 şi 5, al căror debut este prevăzut pentru luna iunie. FarScape este unul din puţinele seriale bine primite atât de critică, cât şi de publicul larg – şi vă reamintesc că TVR2 a prezentat primele 2 sezoane anul trecut... Sci-Fi Channel inaugurează concomitent şi sezonul al şaselea din Stargate SG-1.<br /> Şi, la final, aş dori să mai subliniez ceva: cum America este o ţară deosebită de standardul european, este normal ca şi gusturile americanilor să fie altfel structurate. Am văzut, de pildă, un top al celor mai bune 50 de seriale americane (mai bine spus, show-uri, pentru ca în top apar şi emisiuni informative). Topul este structurat în baza preferinţelor redactorilor revistei TV Guide şi acoperă mai bine de 50 de ani de televiziune. Haideţi să vedem cum stau serialele de nuanţă sf: pe locul 50, cunoscutul Bewitched (Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea), pe 46 Star Trek Next Generation, pe 45 Twin Peaks, pe 41 Buffy the Vampire Slayer, pe 37 The X-Files, pe 26 The Twilight Zone, şi cam gata cu capitolul science fiction. Ca fapt divers, pe locul întâi este Seinfeld, iar din cele cunoscute nouă am mai putea remarca pe 5 The Sopranos (Clanul Soprano), pe 8 The Simpsons, pe 25 M+A+S+H.<br /> Şi că tot am adus vorba de Twilight Zone (Zona crepusculară), pentru toamna 2002 este aşteptată o nouă serie. Să fie la americani, ca noi, românii, nu mai reuşim să iesim la lumină din zonele noastre crepusculare...<br /><br /><br /><br /><br /><br />Paralele între lumi paralele<br />HORROR ŞI SF<br /><br />Liviu Radu<br /> <br /><br /> O caracteristică interesantă a literaturilor specializate este că, după faza iniţială, în care autorii se străduiesc să captiveze cititorii prin lucruri cât mai uimitoare (provocând acel sense of wonder multpomenit de domnul Robu), urmează o fază în care uimirea pare a nu fi suficientă, iar autorii încearcă să şocheze.<br /> Există mai multe posibilităţi de a şoca şi, în funcţie de talent sau de temperamentul autorului, literaturile specializate au alunecat fie pe panta tehnicistă (intriga fiind împănată de amănunte de specialitate, care se adresează unui cititor avizat sau foarte interesat de problemă), fie pe panta violenţei exagerate.<br /> În acest din urmă caz, se ajunge curând la un alt gen literar decât cel iniţial. Astfel, literatura poliţistă - care este, prin esenţă, o literatură enigmistică - nu mai pune accent pe descoperirea criminalului, ci pe acţiune - care devine trepidantă, captivantă - sau pe oroarea produsă de crime multiple, în serie, pe cazuri patologice care provoacă groază şi silă. În primul caz, literatura poliţistă se transformă în thriller, în al doilea în horror.<br /> Parcurgând un traseu asemănător, literatura fantasy generează şi ea un subgen al literaturii horror, în care groaza şi oroarea cititorului sunt provocate de intervenţia unor forţe ale întunericului, care se manifestă cu o violenţă ieşită din comun.<br /> Până şi literatura SF se află la originea unui subgen horror, cel în care savantul nebun pune în pericol omenirea cu invenţiile sale. De altfel, dacă ne gândim bine, primul roman SF - Frankenstein, de Mary Shelley - poate fi revendicat la fel de bine şi de genul horror.<br /> Din cele arătate mai sus, ne dăm seama că literatura horror reprezintă un amalgam de idei, influenţe şi tendinţe, care au în comun un singur lucru - trezirea în cititor a unei spaime ancestrale, a repulsiei şi scârbei. Teroarea va fi provocată prin intervenţia violentă a anormalului în viaţa cotidiană, fiind vorba de o violenţă asasină care nu poate fi combătută prin mijloace obişnuite, pentru că acel cineva sau ceva care o săvârşeşte este dotat cu puteri supraomeneşti, fie că-i un criminal de-un sadism ieşit din comun, fie că-i un savant care a descoperit ceva ce nu poate fi contracarat de ştiinţa oficială, fie că-i vorba de o forţă supranaturală. Groaza personajelor - şi, implicit, a cititorului - va fi produsă de neputinţa de a se apăra (fie pentru că inamicul - zombie sau vârcolac, de exemplu - nu poate fi ucis cu arme obişnuite, fie pentru că acesta loveşte pe neaşteptate, fără a putea fi identificat).<br /> Ne vom ocupa în continuare doar de acel horror care foloseşte motive SF. Unii autori (Dean Koonz, de exemplu, sau Stephen King în Firestarter sau Tommyknokers) pornesc de la o temă SF clasică (copilul cu puteri paranormale urmărit de agenţii guvernamentale ce doresc sâ folosească acele puteri în scopuri imorale; extratereştri; inginerie genetică scăpată de sub control, etc.). Dar, spre deosebire de lucrările SF, autorii respectivi nu sunt interesaţi de aspectul ştiinţific al problemei, nici de impactul ştiinţei asupra oamenilor. Ei descoperă în aventura respectivă groaza şi oroarea oamenilor de rând, asupra cărora se abat nenorociri ce nu pot fi evitate şi nu pot fi combătute. Diferenţa fundamentală dintre SF şi horror constă în atitudine. În timp ce SF-ul este, în esenţă, o literatură optimistă şi moralizatoare, horror-ul este o literatură pesimistă şi fatalistă. Chiar când descrie sfârşitul lumii, SF-ul sugerează că va fi vorba de un nou început, că oamenii vor reface, în timp, civilizaţia cu tot ce are ea mai bun; sau lasă impresia că există posibilitatea că, dacă vom fi atenţi şi vom acţiona cu înţelepciune şi prudenţă, vom putea evita situaţiile care să ducă la catastrofă. SF-ul avertizează, sfătuieşte, priveşte viitorul cu încredere, crede în potenţialul creator al omului. În schimb, horror-ul este fatalist. Chiar dacă binele învinge până la urmă, pericolul nu dispare pentru totdeauna. Victoria este doar momentană. Răul rămâne printre noi şi va acţiona în primul moment propice.<br /> Această diferenţă de mentalitate se bazează pe opinii diferite faţă de lume şi societate. La începuturile SF-ului, tema savantului nebun ce pune lumea în pericol fusese o temă SF, tratată prin mijloace SF. Autorii SF aveau convingerea că ştiinţa va învinge întotdeauna, iar ştiinţa înseamnă obligatoriu bine. Abaterile întâmplătoare de la norme puteau fi remediate, un savant nebun putea fi contracarat de un savant bun sau prin eliminarea unor condiţii ce generau nebunie şi ranchiună printre savanţi. Lumea era bună şi progresa continuu, viitorul lumina în culoarea roz-trandafiriu...<br /> Până când cineva şi-a dat seama că lumea nu-i deloc bună, că viitorul e mai de grabă întunecat şi că nu avem de loc motive să ne bucurăm. Acest pesimism îi face pe unii autori să considere că, de fapt, omenirea n-are nici o şansă, că înfruntă pericole împotriva cărora nu are mijloace de luptă. Mai mult de atât, acele pericole sunt iraţionale, acţionează conform altei logici decât cea normală, nu le poţi înţelege, deci n-ai cum să le combaţi. Indiferent de pericol (o forţă supranaturală; un om nebun, dar foarte inteligent; un fenomen natural), n-ai ce face, nu-l poţi prevede, loveşte întotdeauna prin surprindere şi fără o putea fi contracarat.<br /> Astfel, horror-ul exprimă o stare de spirit, ca şi SF-ul. În timp ce SF-ul exprimă încrederea în societatea tehnologică, în progres şi într-un viitor mai bun, horror-ul oglindeşte opinia celor care privesc cu teamă ziua de mâine, a celor pentru care societatea actuală nu poate aduce nimic bun. Nu-i de mirare că perioadele de succes ale literaturii şi cinematografiei horror au coincis cu perioadele de criză economică sau politică, în timp ce literatura SF a avut perioadele ei de glorie în vremuri de bunăstare şi de destindere.<br /> Putem concluziona că SF-ul şi horror-ul sunt două feţe ale aceleiaşi medalii, care exprimă încrederea sau spaima societăţii în raport cu viitorul previzibil, sentimente care se exprimă - şi sunt receptate - cel mai uşor sub formă artistică.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE GNOZA SF<br />(Fragmente critice VII)<br /><br />Voicu Bugariu<br /> <br /><br /> Pe Internet poate fi citit un studiu nedatat, semnat de Edward A. Tiryakian: Trois métacultures de la modernité: chrétienne, gnostique, chtonienne. Din referinţe, se poate deduce că textul a fost scris cu opt-nouă ani în urmă. Autorul porneşte de la două cărţi relativ recente, The End of History (1989) de Francis Fukuyama şi The Clash of Civilizations? (1993) de Samuel P. Huntington, constatând că fiecare dintre cele două teorii este vulnerabilă. Astfel, concluzia lui Francis Fukuyama referitoare la încheierea istoriei o dată cu stingerea marelui conflict ideologic dintre comunism şi liberalism n-ar rezista, în actualitate existând un alt conflict ideologic major, cel dintre democraţie şi extremism/fundamentalism. Acest conflict ar fi suficient de întins pentru a-l înlocui pe cel încetat o dată cu prăbuşirea imperiului sovietic. Ipoteza lui Samuel P. Huntington, la rândul ei, ar fi discutabilă, în ciuda forţei sale de fascinaţie. Occidentul, pe de o parte, civilizaţia islamică, pe de alta, nu ar fi suficient de omogene ideologic pentru a alimenta un conflict ireductibil. În condiţiile actuale, fiecare dintre aceste două civilizaţii ar fi suficient de permisivă pentru a îngloba elemente ale celeilalte.<br /> Încercând să propună o altă viziune asupra lumii de azi, Edward A. Tiryakian are în vedere trei metaculturi (nivele culturale profunde, ansambluri de credinţe şi simboluri, „sisteme de exploatare / operating systems" ale civilizaţiei), ce încearcă să depăşească clasificările tradiţionale. În opinia sa, metacultura creştină ar fi bazată pe sacrificiu, abnegaţie, altruism şi chiar martiraj. Cu alte cuvinte, pe valori sentimentale. Metacultura gnostică ar fi „imaginea inversată a metaculturii creştine". Creştinii urmăresc eliberarea omului prin intermediul sentimentelor, gnosticii ţintesc, în schimb, „instituţionalizarea intelectualismului". Metacultura chtoniană ar fi „axată pe viaţa terestră colectivă", indiferent de precaritatea acesteia. Această varietate de filozofie „ecologistă", cu mize sensibil mai mici decât spectaculoasele spiritualizări prin sentiment sau prin intelect, ar fi considerată mulţumitoare de mulţi oameni ai lumii de azi, dispuşi să bucure de plăcerile simţurilor. Cele trei metaculturi, în opinia lui Edward A. Tiryakian, se întrepătrund, livrându-şi reciproc elemente, păstrându-şi totuşi individualităţile.<br /> În contextul de faţă, interesează felul cum sefeul, în calitatea sa de contracultură, poate fi înglobat în una dintre cele trei tendinţe. Pare evidentă apartenenţa sa la metacultura gnostică. Sefiştii produc texte „reci", speculative, unde există o celebrare implicită a intelectului. În textele lor lipseşte iubirea autentică, personajele având alte mize existenţiale. Emoţia este înlocuită cu vertijul intelectual, iar intelectualizarea pare a fi într-adevăr un scop suprem. Ingeniozitatea recunoscută a sefiştilor înlocuieşte elanul creativ al autorilor tradiţionali. Estetica manieristă, deosebit de utilă atunci când se încearcă delimitarea sefeului, presupune o asemenea configuraţie. Arta combinatorie a autorilor de sefeuri nu ţinteşte obţinerea emoţiei estetice. Poate că teoria lui Cornel Robu despre sublimul ca miză reală a sefeului este corectă, în măsura în care se poate argumenta suficient teza că trăirea sublimului nu presupune emoţie. Lumea de oameni supraprotezaţi a sefeului este una a intelectului dezvoltat până la limitele posibilului, o lume unde sentimentele au un rol secundar sau chiar nul.<br /> Sunt interesante şi eventualele sugestii oferite de studiul lui Edward A. Tiryakian celor interesaţi de sociologia sefeului. Personalitatea dominată de metacultura gnostică are un profil psihologic distinct. Înţelegerea acestuia este utilă.<br /> Studiul menţionat are o bibliografie destul de bogată, parţial tentantă pentru cei interesaţi de natura sefeului şi de cea a sefistului.<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN FINAL<br />PESIMISTO-OPTIMIST<br /><br />Liviu Radu<br /> <br /><br /><br /><br /> În cele din urmă, editura Lucman ne prezintă ultimul volum din seria Dayworld. Farmer nu se dezminte nici de data aceasta, realizează un roman captivant, plin de aventuri şi de răsturnări de situaţii, care completează la modul cel mai potrivit romanele anterioare.<br /> Fără a încerca să răpim cititorilor plăcerea lecturii, trebuie să remarcăm doar că acest final de ciclu romanesc dovedeşte o bună cunoaştere a naturii umane. Da, într-un fel foarte caragialesc, lucrurile se schimbă, fără a se schimba de fapt. Da, luptătorii pentru libertate nu se vor bucura niciodată de recunoştinţa semenilor lor, care-i privesc ca pe nişte zurbagii periculoşi. Da, da, de foarte multe ori da, Farmer este, cu toată ironia sa fină şi cu scepticismul care-l caracterizează, un bun cunoscător al tarelor societăţii umane.<br /> Vreau totuşi să subliniez un aspect care mi-a plăcut în mod deosebit şi pe care evenimentele ulterioare scrierii cărţii l-au confirmat: nici o revoluţie nu se face fără ştirea şi acordul autorităţilor. Sau, cel puţin, al acelor factori de răspundere care sunt conştienţi că anumite lucruri învechite din societate reprezintă o povară pentru ei şi că trebuiesc schimbate, dacă vor să se bucure în continuare de putere şi de privilegii.<br /> Poate că, la momentul scrierii romanului, această idee n-a fost decât o manifestare a mizantropiei lui Farmer. Numai că acum e o dovadă a înţelepciunii sale. Şi veţi găsi şi alte lucruri înţelepte, strecurate printre aventuri şi urmăriri. Mărturisesc că Farmer rămâne unul dintre autorii mei preferaţi.<br /><br /><br />Philip Jose Farmer, Dayworld Terminus<br />Traducere de Radu Şerban. Editura Lucman, 2001.<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE ÎNGERI PĂZITORI ŞI SCRIITORI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Bănuielile anterioare - referitoare la scopul urmărit de Bernard Werber în cărţile sale - se adeveresc în acest volum. Dacă la citirea romanelor din ciclul Furnicilor unii au fost înclinaţi să vadă în autor un împătimit al SF-ului, care se folosea de bietele insecte pentru a imagina o civilizaţie nonumană - şi care au fost oarecum derutaţi de Thanatonauţi, al cărui caracter satiric nu se mai încadra pe tipicul acceptat - romanul de faţă - ce se doreşte o continuare şi o reunire a celor două cicluri anterioare - pune lucrurile la punct în modul cel mai evident şi imposibil de negat. Werber este un observator al omului, iar aventurile printre furnici şi prin lumea morţilor i-au permis puncte de vedere insolite. În acelaşi timp, Werber este şi un bun mânuitor al satirei şi ironiei.<br /> Dacă îi luăm povestea în serios, atunci isprăvile eroului, ajuns pe lumea cealaltă şi pricopsit cu rolul de înger păzitor, sunt cam absurde şi neserioase. Dacă vom considera povestea doar un mijloc de a ilustra nişte opinii, de a exprima puncte de vedere despre om şi civilizaţia omenească, atunci nu putem decât să recunoaştem talentul şi profunzimea acestui scriitor.<br /> Werber are capacitatea de a privi obiectiv, cu detaşare, isprăvile semenilor săi, şi de a exprima judecăţi ce merită reţinute. Vom regăsi în acest volum continuarea fragmentelor din Enciclopedia lui Wells, care a dat atât de mult farmec romanelor din ciclul Furnicilor, dar şi opinii, la fel de interesante, etichetate drept interviuri luate pe stradă. Putem să considerăm că Werber se integrează într-un curent specific literaturii franceze, ce începe cu Voltaire şi continuă, în epoca modernă cu Anatole France, ajungând până în zilele noastre.<br /> Evident, romanul are un final deschis, făcându-ne să ne dorim volumul următor.<br /> Bine, bine, avem de-a face cu o poveste mai mult sau mai puţin alegorică, al cărui scop este de a permite autorului să-şi prezinte opiniile într-o formă mai atrăgătoare. Dar dacă povestea lui conţine măcar un dram de adevăr?<br /><br /><br />Bernard Werber, Imperiul îngerilor. Traducere de Nicolae Constantinescu. Editura Lucman, 2002.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN PRIMUL RÂND, DESPRE SINGURĂTATE<br /><br />Liviu Radu<br /> <br /><br /> A doua carte a lui Mike Haulică conţine texte mai noi sau mai vechi, care prezintă însă caracteristici comune. Autorul le-a strâns împreună tocmai pentru a realiza un volum unitar.<br /> Am avut întotdeauna îndoieli cu privire la convingerile SF ale lui Mike. Acesta - ca majoritatea autorilor reprezentativi ai generaţiei 90 - a fost atras mai degrabă de ciberpunk decât de SF-ul clasic, din cauză că acesta permitea folosirea unei recuzite SF într-un context fantasy. Dacă primul volum al lui Mike Haulică conţinea proze ce puteau fi considerate SF, acest al doilea volum este, în primul rând, de sorginte mainstream, în care nici măcar fantasticul nu joacă un rol important. Alegorii, mărturisiri, impresii şi visări - acestea sunt mesajele transmise de Mike, care se dovedeşte mai puţin interesat de fapte, cât de trăiri.<br /> Textele din acest volum par a exprima anumite obsesii, anumite teme ce revin în diferite împrejurări. Iubiri bizare, adulteruri stranii, patimi ciudate par a bântui lumea lui Mike. În realitate, aceste teme obsedante sunt înşelătoare. În spatele iubirilor de-o clipă sau tragice se zăreşte un adevăr cutremurător, o singurătate insuportabilă, iar acuplarea ca mijloc de a forma un cuplu se dovedeşte ineficientă.<br /> În general, textele lui Mike Haulică transmiteau o tristeţe teribilă, fără a se cunoaşte, de cele mai multe ori, cauza. De data aceasta, tristeţea este generată de singurătate, de o singurătate neacceptată şi privită fără resemnare. Ciudăţenia constă în faptul că zbaterea împotriva singurătăţii nu-i însoţită de speranţă. Eroii lui Mike nu acceptă singurătatea, nici mediocritatea şi nici banalitatea. Dar nu înving niciodată în lumea de-un banal absurd, în care s-au rătăcit prin naştere. Lupta lor se doreşte o replică plină de onoare la lupta sterilă a celorlalţi, care repetă, ciclic, absurdul anterior. Până când lumea aceea a celor strâmbi va fi distrusă de sosirea fluturilor de praf...<br /> Mai mult ca niciodată, Mike Haulică de dovedeşte a fi poet. Mai mult ca niciodată, se vede că SF-ul românesc n-a avut autori cu aceleaşi motivaţii ca în Stetele Unite. Ca urmare, proza unor autori precum Mike este frumoasă, este originală, dar nu prea-i SF. Însă nu trebuie să consideraţi această apreciere drept un reproş.<br /><br /><br />Michael Haulică, "Despre singurătate şi îngeri", Editura Karmat Press, 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE SINGURĂTATEA BĂRBATULUI<br />CU O MIE DE FEMEI<br /><br />Adriana Moşoiu<br /><br /><br /> Al doilea volum de povestiri al lui Michael Haulică (după "Madia Mangalena", 1999) este o lungă scrisoare de dragoste. Femeia, ca personaj omniprezent, este cheia singurătăţii ("singurătatea este atunci când iubirea nu mai e"), chiar dacă nu întotdeauna problema este absenţa / prezenţa fizică a femeii. Roxana Albu, Ravi, Ema, Melissa, Mordelia, Tina, Dante - sunt tot atâtea semne de întrebare şi în acelaşi timp sunt răspunsurile pe care expeditorul acestei lungi scrisori le aşteaptă.<br /> Michael Haulică se află la graniţa între science-fiction şi sex-fiction, însă nu el este voyeurul, ci restul lumii, cititorii. Poveştile lui nu se citesc în tramvai, se citesc în singurătate, pentru că izvorăsc dintr-o singurătate - populată cu îngeri, dar nu acei îngeri asexuaţi, cum apar în tablourile renascentiste. Îngerii lui Haulică au "degete, limbă şi sex", au culoare, gust (de fapt, "gustul e culoarea însăşi") şi miros.<br /> Michael Haulică este "neguţătorul de vise" ("ăsta cu patul e cheia... De la el a-nceput... patul... important e patul"). Visele sale sunt linkuri între a simţi, a dori, a iubi, a vedea, a atinge, a mângâia, a aştepta, a săruta - şi el reuşeşte să vorbească despre toate astea cu aceeaşi naturaleţe cu care personajul său, Melissa, povesteşte despre robineţii de la baie la ora 5 dimineaţa.<br /> "Despre singurătate şi îngeri" cuprinde poveşti despre iubire, trădare, despre pasiune şi absenţa ei ("Pasiunea e poarta prin care trecem pe tărâmul deznădejdii. E motivul părerilor de rău. Pasiunea e suflarea care aţâţă focul, dar şi cel care-l stinge"), despre rutină, despre sânii Neliei Dor ("mirosind a noapte. Şi a pat. Şi a plăcintă cu carne. Sau a budincă. A ceva de mâncat în orice caz"). Cartea lui Haulică este povestea lui "puteam să mor şi să nu ştiu că poate fi şi altfel", este povestea unui vânător de amintiri şi iluzii.<br /><br /><br />Michael Haulică, "Despre singurătate şi îngeri", Editura Karmat Press, 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />POLARITATE SPIRITUALĂ, NU GEOGRAFICĂ SAU GEOPOLITICĂ<br />(Gheorghe Săsărman - SUD CONTRA NORD)<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> Cu Sud contra Nord (Editura Dacia, Cluj, 2001), Gh. Săsărman se află la al patrulea roman SF după Proba tăcerii (1965), 2000 (1982) şi Cupa de cucută (1994). Ca şi în acesta din urmă, în Sud contra Nord scriitorul român abordează filonul înnoitor adus în science fiction, în anii '80, prin ciberspaţiu şi realitatea virtuală.<br /> În Cupa de cucută, toată România "iepocii" lui Ceauşescu încăpea pe o singură dischetă de computer, într-o corosivă alegorie satirică antitotalitară, dublată de o subtilă metaficţiune. De data aceasta, în Sud contra Nord, ciberspaţiul şi realitatea virtuală se întâlnesc cu mai vechea obsesie tematică a soartei omenirii după holocaust (holocaustul nuclear, temă "clasică" în SF) imaginată în tonuri sumbre şi apocaliptice. Fundamentalismele religioase ale lumii şi-au dat mâna pentru a scoate în afara legii printr-o Divină Revoluţie, ştiinţa şi tehnologia, instaurând obscurantismul fanatic al Dogmei şi cufundând omenirea în bezna unui nou Ev Mediu, unde teroarea şi prigoana lovesc în primul rând pe intelectuali, oameni de ştiinţă şi artişti, vânaţi şi lichidaţi cu sălbăticie. Singurul refugiu care le-a mai rămas acestora este Abaţia, o mănăstire izolată în ale cărei subterane supravieţuitorii vechii civilizaţii lucrează clandestin, deghizaţi în călugări, la salvarea şi conservarea într-o Arhivă ciberspaţială a principalelor realizări ştiinţifice, tehnologice, artistice ale omenirii. Totul e coordonat din umbră de Academie, o organizaţie secretă anti-Dogmă în a cărei slujbă se află şi Umberto, ghidul care salvează şi conduce spre limanul Abaţiei pe savanţii şi artiştii vânaţi de fanaticele Gărzi ale Credinţei. Ajuns la Abaţie, Umberto se vede nevoit să se transforme în detectiv improvizat, căci mai mulţi dintre falşii călugări mor pe rând, în împrejurări inexplicabile, ca urmare a scăpării de sub control a realităţii virtuale ce se revarsă din ciberspaţiu şi asupra spaţiului real. Sugestii, uşor de recunoscut, din Numele trandafirului de Umberto Eco primesc, în conjuncţie cu ciberspaţiul şi cu realitatea virtuală, un nou frison şi o nouă atracţie.<br /> O atracţie, la lectură, este şi ritmul narativ alert, de roman poliţist. Precum la Agatha Christie, în Zece negri mititei, dispar unul după altul o mulţime de "fraţi" călugări, cu nume transparent împrumutate de la celebrităţi ale feluritelor domenii ilustrate de clandestinii purtători: fratele Amadeus (Mozart), fratele Albert (Einstein), fratele Norbert (Wiener), fratele Gregor (Mendel), fratele Socrate (sub a cărui rasă monahală se ascunde, de fapt, o femeie). Nu lipseşte nici pigmentul humoristic : fratele Umberto, ca detectiv ad hoc, se descurcă de minune cu ancheta criminală, în schimb are ceva bătaie de cap până să depisteze ascensorul ce duce în subteranele Arhivei, camuflat drept toaletă şi acţionat, în consecinţă, printr-un "lanţ cu mâner"... În fine, pesemne în intenţia de a "umaniza" personajele, un ultim ingredient mai este oferit gustului "popular": nu e uitat nici cititorul pentru care un roman fără love story ar fi de neconceput, tot fratele Umberto, bată-l vina, vădind oportune disponibilităţi şi ca june prim.<br /> De unde însă titlul, Sud contra Nord ?<br /> Jules Verne plasa explicit acţiunea romanului Nord contra Sud (1887) în contextul Războiului Civil american ("războiul de secesiune", 1861 -1865). Împrejurări dramatice pe care scriitorul român nu avea să le prevadă (Sud contra Nord a apărut în librării nu cu mult înaintea funestei zile de 11 septembrie 2001) au "confiscat" şi au "contextualizat" inevitabil cartea, riscând să inducă publicului frecventator de librării o percepţie falsă care, chiar dacă "ajută la vânzări", nu mai puţin ar contraveni intenţiilor autorului si ar distorsiona sensul fundamental al parabolei. "N-am avut niciodată intenţia de a fi profet" - declara autorul, şi înainte, şi după apariţia cărţii. "Eu unul nu cred că scriitorul SF, oricât de documentat, oricât de inspirat, ar avea mai multe şanse să prevadă viitorul decât, să zicem, un futurolog de profesie." Astfel încât nu de vreo incendiară "coliziune a civilizaţiilor" pe axa geografică sau geopolitică Nord-Sud poate fi vorba în Sud contra Nord de Gh. Săsărman.<br /> Semnificaţia titlului trebuie căutată - unde altundeva dacă nu tocmai (şi numai) - în textul însuşi al cărţii. "Dogma e prezentă, încă din naştere, în fiecare, şi nu aşteaptă decât un prilej prielnic pentru a se înstăpâni pe cugete" – meditează protagonistul, acelaşi multidotat Fra Umberto, acreditat, iată şi ca raisonneur. "Lupta inconciliabilă dintre cunoaştere şi ignoranţă, dintre raţiune şi demenţă, dintre toleranţă şi fanatism nu-i o chestiune de geografie, nici de demografie, ci un conflict intim al fiecăruia dintre noi: sudul şi nordul, gemeni vrăjmaşi, se ascund în adâncul sufletului nostru!"<br /><br /><br />Gheorghe Săsărman, Sud contra Nord, Editura Dacia, Colecţia Biblioteca Dacia, Cluj-Napoca, 144 p., 70.000 lei<br /><br /><br />PIAŢA LITERARĂ nr. 4/15-28 februarie 2002, p.4.<br /><br /><br /><br /><br /><br />RESTITUTIO IN INTEGRUM<br />(Gheorghe Săsărman - CUADRATURA CERCULUI)<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> În 1975, când apărea prima ediţie a volumului de povestiri Cuadratura cercului de Gheorghe Săsărman, pentru cititorul obişnuit (presupus candid) nimic nu părea în neregulă; doar puţinătatea la trup a cărţii - mai mult plachetă de versuri ca aspect, format şi număr de pagini - ar fi putut da de bănuit unui ochi exersat, unui eventual "insider" suspicios care-ar fi ştiut cum "merg lucrurile": din 36 de texte, câte prezentase autorul, "căzuseră" din sumar, sub ochiul vigilent al "forurilor (in)competente", nu mai puţin de 10, "iar alte câteva purtau urme de foarfece"; "în iulie 1971, pe când eu tocmai încheiasem lucrul la manuscrisul Cuadraturii cercului" - avea să-şi amintească în 1994 autorul, în postfaţa ediţiei franceze a cărţii - "începea «revoluţia culturală» românească. Scriind, nu îmi făcusem nici un fel de gânduri în legătură cu cenzura, ba avusesem chiar naivitatea să cred că ironia, sarcasmul reflecţiilor asupra unor tipuri de civilizaţie urbană, implicit a unor modele de societate, nu vor fi interpretate neapărat ca o critică la adresa regimului. S-a întâmplat exact contrariul, câteva edituri mi-au respins pur şi simplu manuscrisul, sau mi-au cerut să-l modific radical, să adaug un număr de povestiri optimiste, care să descrie oraşele radioase ale României socialiste şi citadelele comuniste ale luminosului viitor de aur al omenirii. După patru ani de peregrinări, în 1975, volumul a fost totuşi tipărit, dar fără viniete şi amputat de cenzură."<br /> Chiar şi aşa, amputată şi decimată de cenzură, cartea a atras atenţia şi aprecierile cunoscătorilor, în special ale celor orientaţi înspre science-fiction. Pentru că Gh. Săsărman era cunoscut, încă de la volumul său de debut, Oracolul (1969), ca un înzestrat şi promiţător scriitor SF, promisiune devenită între timp certitudine.<br /> Exilat în 1983 în Germania, autorul român şi-a văzut publicată cartea, în formă completă, mai întâi în traducere franceză (La quadrature du cercle, Ed. Noël Blandin, Paris, 1994), iar de curând, în 2001, Editura Dacia a operat cuvenita re(con)stituire şi în limba română, reunind pentru prima dată şi în original toate cele 36 de povestiri, într-un elegant volum ce beneficiază, pe lângă coperta lui Mihai Benea şi ilustraţiile lui Horia Flămând, şi de atracţia grafică a unor viniete executate la computer chiar de autor (în Germania, el a trebuit să înveţe, la 43 de ani, o nouă limbă şi o nouă meserie, devenind din arhitect - informatician, profesiune pe care o practică, începând din 1985, ca analist de sisteme la o firmă de Consulting în construcţii, la München).<br /> Subintitulată odobescian "Fals tratat de urbogonie", Cuadratura cercului se prezintă, la prima vedere, ca rod al unei simbioze între arhitectură şi science-fiction, chiar dacă acest din urmă vector nu apare evident în toate piesele volumului, toate având însă ca numitor comun o reducţie a figurării realului operată prin recurs la clasica "figură de stil" cunoscută sub numele de sinecdocă ("pars pro toto"). În cele 36 de texte (35 de fapt, pentru că, pe lângă un text fără titlu, volumul mai include şi un titlu fără text, Arca, spaţiu alb lăsat la discreţia imaginaţiei cititorului şi a suspiciunii cenzorului, care l-a şi eliminat în prima ediţie), texte mai mult descriptive decât narative, Gh. Săsărman urmăreşte, după cum însuşi spune, "ideea de a alcătui o carte din scurte descrieri ale unor oraşe imaginare, în care să condensez măreţia şi tragismul a cinci milenii de istorie urbană"; idee pusă în evidenţă, însă, mai mult á rebours: "măreţia şi tragismul" rămân a fi descifrate din reversul lor, din tot atâtea mostre aberante de arhitectură şi urbanistică imaginară, "exemple negative" ce demonstrează "cum nu trebuie să fie" oraşul şi ambientul uman, "cetatea ideală" lăsându-se astfel ghicită sau dedusă prin contrast şi prin eliminare.<br /> Arhitect de profesie, cum spuneam (semnând, în 1979, şi o carte de teorie a arhitecturii, Funcţiune, spaţiu, arhitectură, susţinută ca teză de doctorat în 1978), în Cuadratura cercului Gh. Săsărman foloseşte pretextul literar pentru meditaţia filosofică, sociologică, morală asupra destinului umanităţii, aşa cum poate fi acesta descifrat din hieroglifele construcţiilor pe care omul le ridică, dereglând echilibrul naturii cu consecinţe de cele mai multe ori dezastruoase, şi nu atât pentru natură cât pentru om însuşi. Există, astfel, în Cuadratura cercului, o serie de "metamorfoze", toate cu sens involutiv, marcând un regres pe scara filogenezei: "climatizarea totală" a biotopului uman, sub o "colosală cupolă transparentă", în ciuda aparenţelor paradisiace, duce în cele din urmă la o nescontată "întoarcere" a omului la maimuţă (Protopolis); coborârea de pe uscat în apă, refăcând în sens invers paleontologia, şi adaptarea perfectă la traiul subacvatic au ca efect "întoarcerea" omului la delfin (Poseidonia); retragerea în oraşe subterane îl transformă pe om în cârtiţă, în cel mai propriu sens al cuvântului, somatic şi psihic (Plutonia).<br /> Antologică, dintre aceste "metamorfoze" animale, rămâne Dava, unde o cetate săpată într-un pisc de munte inaccesibil, asemeni unui "cuib de vulturi", îi transformă într-adevăr în vulturi pe temerarii alpinişti ce nu vor mai ajunge astfel niciodată să se facă recunoscuţi şi înţeleşi de semenii lor umani, care-i vor "da dispăruţi" fără a-i vedea cum le planează deasupra capetelor, tăcuţi şi impenetrabili.<br /> Mai puţin transparente şi univoce sub raportul "tezei" pe care-o dezvoltă, texte ca Dava, Sah-Harah, Sinurbia, Moebia sau Oraşul Interzis ş.a. câştigă sub raport literar, deplasarea lor înspre fantasticul propriu-zis favorizând efectele de ambiguizare.<br /> Simptomatic, cele mai "vânate" de cenzură au fost ipotezele "urbogonice" care, într-un fel sau altul, aduceau vorba de funie în casa spânzuratului, care implicau sugestia masificării indivizilor, a depersonalizării lor prin egalizare şi aplatizare, prin nivelare şi stereotipare (Isopolis, Záalzeck, Homogenia, Motopia, Vavilon). Surprinzător, însă, a scăpat de poteră tocmai "capul răutăţilor" (ce lipsă de vigilenţa, tovarăşi; ce intolerabilă atitudine de gură-cască!): a rămas nereperat şi a intrat in prima ediţie, din 1975, tocmai "capătul de fir" care-a tras apoi după sine tot restul, tocmai bulgărele de la care-a pornit avalanşa: "Ideea [...] s-a născut întâmplător, pe vremea când îngrijeam rubrica de arhitectură şi urbanism a Scânteii" - preciza autorul în postfaţa amintită, din 1994. "Un scriitor protestase într-o scrisoare deschisă împotriva demolării unei case memoriale şi, pentru că în redacţie mi s-a cerut opinia, mi-am formulat-o în scris - aşternând pe hârtie povestirea Musaeum din volumul de faţă. Era în toamna lui 1969 [...]."<br /> Comună pieselor din volum le este tehnica de a sugera metonimic (sinecdocic, de fapt, dacă există acest derivat adverbial de la sinecdocă), prin etalarea decorului, existenţa şi mentalitatea ipoteticilor locuitori ai utopicelor arhitecturi, absenţi din decor sau prezenţi doar generic, ca specie ori ca o colectivitate socială, mai rar ca personaje individualizate ori cel puţin nominalizate. Este, s-ar putea spune, o tehnică a basoreliefului, fundalul constituindu-l prezentarea descriptivă a insolitelor arhitecturi imaginare, descripţie cu care se deschide fiecare text, pe acest fundal desprinzându-se apoi în relief, în partea secundă, grupuri umane ori siluete individuale, antrenate uneori într-o incipientă mişcare epică.<br /> "În 1979 apărea la Bucureşti traducerea românească a Oraşelor invizibile ale lui Italo Calvino" – îşi amintea autorul român cu aceeaşi ocazie. "Judecând după anul ediţiei originare, Le cittá invisibili, 1972, mi-am zis eu citind-o, n-ar fi exclus ca cele două cărţi - atât de înrudite prin singularitatea lor şi atât de diferite stilistic - să fi fost concepute şi realizate în acelaşi timp. Şi m-am bucurat, ca un sicilian care descoperă că are un unchi bogat în America."<br /><br /><br />Gheorghe Săsărman, Cuadratura Cercului. Fals tratat de urbogonie, Editura Dacia, Colecţia Biblioteca Dacia. Cluj-Napoca, 2001,168 p., 80.000 lei<br /><br /><br />PIAŢA LITERARĂ nr. 4/15-28 februarie 2002, p.4.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NEMURIREA ÎNTR-UN SCENARIU MILENARIST<br />(Ovidiu Bufnilă - JAZZONIA)<br /><br />Geo Vasile<br /><br /><br /> Reţeta epică oferită de Ovidiu Bufnilă în Jazzonia, roman SF, (Editura Plumb, Bacău, 1997, 226 p.), este cea după care se comportă, se exprimă şi evoluează majoritatea personajelor: „Am suprapus realul peste ireal şi-am făcut un cocteil nemaipomenit”. Atractivă prin darul autorului de a crea scene, ambianţe şi figuranţi credibili, cartea se bazează pe disponibilitatea de a fabula simultan, în cheie realistă şi fantastică, de a susţine convingător un joc interactiv între oralitatea dezabuzată, aproape cinică, a unui cotidian ireversibil compromis, entropie, profan sută la sută şi frisonante apariţii, vise, experienţe şi confruntări (trăite, asumate şi repovestite) în timp real sau mult după consumarea fenomenelor extreme ştiinţifico-fantastice, al căror impact pe Terra devenise deja o rutină. Fapt e că ne aflăm pe planeta Terraria în anul 2010, în oraşul Montecarlito, scăldat de oceanul Atlanticus. Ce când şi când azvârlea pe plajă simbolurile consumismului rezidual de pe Terra, inclusiv „cadavre sticloase” sau alcătuiri suprarealiste dotate cu grai, cu care lumea se şi obişnuise. Cele două planete comunicau prin Porţile Timpului, astfel încât schimbul de emisari, apariţii şi informaţii era unul permanent.<br /><br /> Poliţistul Mallory, personaj şi narator coordonator, găseşte pe plajă o Biblie hărtănită. Citind-o, devine un fel de Sf. Pavel local, propovăduind venirea lui Mesia prin Porţile Timpului. Aproape toate personajele sunt bântuite de presentimentul existenţei altor universuri paralele, dar şi de nemurire. Stăpân pe tehnica corespondenţelor între universul cunoscut al Terrei supertehnologice şi locuitorii săi sodomizaţi de sentimentul sfârşitului iminent şi infinitatea universurilor tangente ce nu contenesc să îmbie, să provoace şi să pericliteze sufletul pământenilor, Ovidiu Bufnilă conduce inventiv povestea, stabilind neîntâmplătoare coincidenţe între celebre personaje din anturajul christic şi figuranţi alegorici, extraterestre apariţii venite să tulbure şi să pună la încercare fiinţele ce şi-au uitat esenţa divină. Adam- cel-căzut-din-cer sau Riff To Rag, pianist şi taumaturg new age, cântăreţ de ragtime, Eva, Magdalena, alias Contessina ş.a.m.d. întrupează tipologia convieţuirii şi mântuirii în rândurile unei umanităţi amnezice, ce-şi caută salvarea în felurite metamorfoze şi clonări, maşini de forat spaţiul şi timpul, transferuri de matrice energetică, expertize de identificare a lui Dumnezeu în Tau Ceti. Este şi balast în Jazzonia, există scene parazitare cum ar fi cele cu Revizorul sau cu Alexis. Dar, una peste alta, scrierea are nerv, este alertă á l'americaine, amintindu-ne de scenariile SF în vogă, scrise sau audio-vizuale. Autorul are stofă de prozator autentic şi aude personajele, ştie să le atribuie acel specific ce le face memorabile: Eva este iubita imprevizibilă, capricioasă, etern-feminină, vânzătoare de parfumuri, dar şi fiinţa însetată de nemurire, alături de genialoidul, neliniştitul inventator Alexis, bolnav de protagonism şi de zbor. Mallory, poliţist şi predicator, revine în trei povestiri intitulate blues, scat şi swing, ai căror protagonişti trec prin experienţe-limită, la hotarul dintre real şi ireal, pradă unor experimente, arătări şi mutanţi din marea de sticlă topită dintre universuri, nimeriţi în bucle temporale şi turbioane pernicioase. Ca de pildă astronomul-scriitor, autor al teoriei nemuririi, rezultat al armonizării m timp între câmpul electric de pe Terra şi materia organică pe care o însufleţeşte.<br /><br /> Aproape toate personajele apar şi dispar pe scena cărţii şi a lumii, propulsate prin metempsihoză şi corespondenţa dublului extraplanetar. O reeditare a Potopului nu putea lipsi, negrul Abraham, Plumm şi Agatha se vor mântui urmându-l în barcă pe înger, care nu va pregeta să apară. Vrăjit de zborul la cer şi de călătoria în timpul universurilor paralele, Pavel Vântu, alias Paul Wind, îl reîntâlneşte pe Adam-cel-căzut-din-cer în New Orleans. Căruia îi va citi o povestire a sa despre secretul nemuririi descoperit de personajul Trevor. Toate personajele din Jazzonia au o misiune, de pildă Măria Magdalena ce-l zărise pe Riff To Rag recompunându-se într-o intersecţie: „Era gol puşcă, iar capul lui era învăluit de o aură luminoasă”. Drept care, oferă ştirea de pagina întâi a săptămânalului Globe : ea îl văzuse pe Mesia. Toate personajele cărţii par a se afla pe drumul lui Pavel către Damasc, înaintea revelaţiei. Mallory, poliţistul predicator, narator şi saxofonist, reînvăţând esenţa divină a muzicii, a jazz-ului în fond, declanşează cu sunetele blues-ului său cosmic un vârtej temporal: „Unda de şoc produsă a deviat traiectoria Universului care tocmai se pregătea să înfulece o bună bucată din Terraria”. Catastrofa a fost evitată. Salvatorul a fost să fie un personaj anonim, fidel ilustrei sale ascendenţe de figuranţi cu dublă cetăţenie: pământeană şi divină, asemeni mesajelor sacre şi profane ale jazz-ului. Ceea ce Ovidiu Bufnilă a dorit să povestească: un cuceritor scenariu milenarist.<br /><br />octombrie, 1999<br /><br /><br />GEO VASILE. Proza românească între milenii: Dicţionar de autori, Bucureşti, Casa Editorială ODEON, 2001, p.50-52.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />A II-A SĂPTĂMÂNĂ INTERNAŢIONALĂ DE ŞTIINŢĂ ŞI SCIENCE FICTION<br /><br />19 - 25 Mai 2003<br />Timişoara, România<br /><br /><br />Silviu Genescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />Introducere<br /><br />Vă prezentăm Progress Report 0, în care veţi găsi anunţuri preliminare despre A II-a Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction. Acest Progress report este alcătuit în special pentru cei care vor avea nevoie de timp să se pregătească pentru eveniment. Dar şi cei ce plănuiesc să viziteze România îl pot înscrie pe agenda lor. Ei au la dispoziţie datele principale, astfel că-şi pot aranja să petreacă un timp în Timişoara, fie ca oaspeţi ai prietenilor, fie în călătorie de interes profesional.<br /><br />Ce înseamnă, de fapt, o Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction?<br /><br />Păi, foarte simplu. Şapte zile de întâlniri amicale, ştiinţă exotică şi SF, la care participă aproximativ 60 de fani SF din mai multe ţări. Numărul de participanţi este mic, deliberat menţinut aşa, pentru ca săptămâna să aibă caracter intim, iar resursele de care beneficiem să fie folosite cât mai eficient. Unul dintre avantaje este că lucrurile se desfăşoară în ritm relaxat, fără prea multă vânzoleală şi persoane care să se rătăcească, aşa cum se întâmplă cu alte ocazii similare. Participanţii sunt toţi entuziaşti ai SF-ului, câţiva foarte activi şi pe scena occidentală, şi pe cea din Est. Aşa cum se spune: nu contează cât de mare este un lucru, dar ce poţi face cu el.<br /><br />Ce se petrece în decursul Săptămânii Internaţionale de Ştiinţă şi Science Fiction ?<br /><br />De luni până vineri, în tipul zilei, program turistic lejer pentru participanţii din străinătate. Programul este organizat de clubul SF local - H.G. Wells - care asigură interpreţi şi ghizi, fiind sponsorii locali principali ai evenimentului. Tot în timpul zilei, editorii de fanzine din Europa de Est vor avea ocazia să ia interviuri autorilor invitaţi. În orele serii se va desfăşura programul SF propriu-zis (de obicei, o prezentare pe o anumită temă sau un film), atât pentru participanţii români, cât şi pentru cei străini, urmat de întâlniri într-un local apropiat. Sâmbăta şi duminica au un program mai plin, nu numai ziua, ci şi seara.<br /><br />Este aceasta a II-a săptămână de acest fel?<br /><br />Da. O perioadă de activităţi similare a fost organizată în 1999, avându-i ca invitaţi pe Robert Sheckley şi Roberto Quaglia, alături de Tony Chester ca invitat special al fanilor şi aproximativ 50 de fani. Au fost reprezentate şapte ţări. Important este că un asemenea eveniment a avut deja succes, iar cel care urmează se bazează tocmai pe experienţa celui dintâi. (Şi dacă pe voi nu vă sperie, să ştiţi că pe noi ne îngrozeşte de-a dreptul!)<br /><br />Ce se va întâmpla în mai 2003?<br />Citiţi în continuare.<br /><br />Ian Watson<br />Ian este scriitor englez renumit nu doar în Marea Britanie, ci şi în SUA. A scris peste 12 cărţi SF, dintre care The Embedding (1973), The Jonah Kit (1975), Warhammer 40,000: Space Marine (1993) şi The Fallen Moon (1994). El este, mai degrabă, un scriitor foarte versat, care nu se teme să abordeze un număr vast de versiuni ale genului, de la space opera la new wave; a scris şi o serie de lucrări în afara genului SF. Ian a lucrat la scenariul filmului recent al lui Spielberg - A.I. - bazat pe o povestire de Brian Aldiss. A participat la numeroase convenţii SF atât in pe teritoriul regatului Unit, cât şi pe continent şi va fi grozav să-l avem printre noi.<br /><br />Dănuţ Ungureanu<br />Dănuţ este scriitor şi grafician român. A publicat multe povestiri în fanzinele şi revistele SF româneşti. De asemenea, a publicat o colecţie de povestiri Marylin Monroe pe o curbă închisă (1993). Dănuţ este membru activ al comunităţii SF din Bucureşti.<br /><br />Vince Docherty<br />Vince este scoţian şi membru activ în fandomul britanic de peste douăzeci de ani. Este o sursă permanentă de entuziasm şi un organizator înnăscut, calităţi pe care le-a demonstrat ca preşedinte al Worldcon din Glasgow în 1995 şi când a condus selecţia pentru desemnarea organizatorilor Worldcon-ului 2005 în Anglia. Organizatorii Săptămânii, eveniment nu atât de amplu, dar, totuşi, internaţional, sunt încântaţi să-l aibă printre ei. Vince are doctoratul în chimie aplicată şi a efectuat muncă de cercetare în mecanica cuantică pentru industria electro-optică. În prezent lucrează în domeniul informaţiei tehnologice. De remarcat că astronomia îl interesează de foarte mult timp.<br /><br />Roberto Quaglia<br />Roberto nu este un străin nici pentru Timişoara sau România, nici pentru fandomul vest-european, fiind unul dintre autorii publicaţi şi în Vest, şi în România. Un fapt şi mai semnificativ: este un adevărat deliciu să-l asculţi descriindu-şi perspectiva unică asupra vieţii şi a universului. Nici un eveniment SF internaţional desfăşurat în România nu ar fi complet fără prezenţa lui. Organizatorii sunt deosebit de bucuroşi că a acceptat să fie, din nou, Maestrul de ceremonii al Săptămânii.<br /><br />H. G. Wells<br />H.G. a fost de multe ori considerat părintele SF-ului englez. Opera sa de referinţă, Războiul lumilor (1898) constituie una dintre cărţile fundamentale - oricând valabilă - pe tema primului contact cu extratereştrii, iar Maşina timpului (1895), Insula Dr. Moreau (1896) şi Omul Invizibil (1897) sunt, probabil, cele mai renumite trei romane SF scrise succesiv în toată istoria genului. Socialist binecunoscut (în sensul occidental al termenului, opus celui românesc), H.G. a scris şi lucrări non-fiction. Din păcate, din cauza entropiei, el nu va putea fi printre noi toată săptămâna, dar ne-a promis că-şi va face apariţia şi va susţine şi o prezentare! Este o mare onoare să-l avem ca „Ghost of Honour", cu atât mai mult cu cât grupul SF local îi poartă numele. Oare mai trebuie adăugat ceva?<br /><br />Timişoara<br />Una dintre atracţiile Săptămânii Internaţionale de Ştiinţă şi Science Fiction este chiar Timişoara, oraş remarcabil din mai multe privinţe. Centrul său îţi creează senzaţii mediteraneene: vechi clădiri încântătoare, înconjurând pieţe aflate în mijlocul unui cerc uriaş de parcuri. Catedralele lui sunt uluitoare. Berea locală este excelentă. Ce-ar trebui mai mult? SF este genul spaţiilor inedite, al drumurilor deschise, al întâlnirii cu noi culturi şi al perspectivelor de viitor. Timişoara s-a înscris în acest cadru în 1989 şi 1990, când a condus România spre democraţie. Aflat la 60 km de Ungaria şi 40 km de Serbia, oraşul beneficiază de mai multe culturi şi este încărcat de istorie şi mituri. Este nu numai locul ideal pentru un eveniment SF, dar şi o destinaţie turistică pentru cei care vin din alte ţări.<br /><br />Uniunea Scriitorilor Români<br />Organizatorii au privilegiul de a vă anunţa că Filiala Timişoara a Uniunii Scriitorilor Români s-a oferit, pentru a doua oară, să sprijine evenimentul, asigurând locul de desfăşurare a programului. Sala excelentă cu lambriuri de stejar se află doar la câteva sute de metri de hotelul în care se vor caza invitaţii străini şi, foarte important, numai la 200 de metri zona centrală cu restaurante şi cafenele.<br /><br />Ce urmează?<br />În Progress Report-urile următoare vom furniza mai multe detalii despre invitaţi, participanţi, locuri de vizitat în Timişoara, noutăţi în program, instrucţiuni care vă vor ajuta să vă orientaţi şi modalitatea de înscriere la eveniment. Progress Report 1 va apărea în vara lui 2002, Progress Report 2 în jurul Crăciunului/Anului Nou, iar Progress Report 3 la Paşti, în 2003. Spaţiul pe Internet pentru versiunea în limba engleză a Report-urilor a fost oferit de Science Fact and Fiction Concatenation - www.concatenation.org. Varianta românească va fi găzduită de site-ul de SF chatroom din Bucureşti.<br /><br />Pentru moment, dacă doriţi să primiţi PR1 prin e-mail, vă rugam să ne contacţi la adresa: sgenescu@mail.dnttm.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />A II-a Săptămână Internaţională de<br />Ştiinţă şi Science Fiction<br /><br />19 - 25 Mai 2003<br />Timişoara, România<br /><br /><br />Silviu Genescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />Patru zile de neconventionalism,<br />urmate de o conventie de doua zile pentru profesionistii,<br />personalitatile si fanii genului science fiction<br /><br /> <br />Cu:<br /> <br /> Danut Ungureanu<br /> Scriitor SF român<br /> <br /> Ian Watson<br /> Scriitor SF englez<br /> <br /> István Nemere<br /> Scriitor SF maghiar<br /> <br /> H.G. Wells<br /> Scriitor englez, Ghost of Honour al Saptamânii<br /> <br /> si<br /> <br /> Vince Docherty<br /> Fan SF scotian si organizator al Worldcon<br /> <br />Prezentati de maestrul de ceremonii al Saptamânii<br /> Roberto Quaglia<br /> Scriitor SF Italian<br /> <br /> 19 - 25 mai 2003<br /> <br /> Timisoara, România<br /> <br /><br />Introducere<br /> Bun gasit cu Progress Report 1 al celei de-a 2-a Saptamâni Internationale de Stiinta si Science Fiction.<br /> Pentru majoritatea conventiilor, primul Progress Report reprezinta, prin traditie, anuntul initial, iar PR1 comunica, de obicei, intentiile si aspiratiile lor. Dar Saptamâna Internationala de Stiinta si SF, desi va fi o adunare mica fata de cele mai multe evenimente internationale, se lanseaza cu mai mult curaj, multe dintre planurile ei fiind deja confirmate, iar o mare parte din resursele necesare asigurate, chiar daca mai avem de lucru si multe sponsorizari de obtinut (o mica aluzie...). Anuntul preliminar s-a facut deja (anul 2002, la Pasti). Cel de acum (plus noutatile însotitoare) se afla si pe Internet :<br /> în româna, la:<br /> http://www.geocities.com/lumivirtuale<br /> http://www.sfera.go.ro/<br /> http://www.proscris.port5.com/<br /> <br /> si în engleza, la:<br /> http://www.concatenation.org/<br /> http://www.imagikon.go.ro/<br /><br /> Pe cei pentru care aceasta va fi prima Saptamâna Internationala de Stiinta si Science Fiction (o manifestare similara a avut loc si în 1999) îi informam ca programul zilelor de marti pâna vineri va fi alcatuit din activitati neconventionale, iar sfârsitul de saptamâna dintr-o conventie de proportii restrânse.<br /> Activitatile neformale din timpul saptamânii vor permite celor veniti în România sa cunoasca Timisoara si pe demnitarii locali. Pe lânga aceasta, ei vor putea avea propriile activitati de vacanta, iar fanii timisoreni fie se vor bucura si ei de un concediu, fie vor merge la serviciu. Editorii români (dar si straini) de reviste si fanzine românesti vor avea ocazia, în câteva dimineti, sa intervieveze, timp de aproximativ o ora, autorii si personalitatile SF aflate în vizita. (Rugamintea noastra este ca persoanele interesate sa ia interviuri sa ne anunte pâna în primavara anului 2003, ca sa putem lua legatura cu invitatii si sa alcatuim un program care sa convina tuturor). Am rezervat în cadrul programului si doua ore, la mijlocul saptamânii, pentru lansari. Cei care doresc sa lanseze o carte sau o revista science fiction trebuie sa-i contacteze pe organizatori nu mai târziu de mijlocul lunii ianuarie 2003, ca sa putem face aranjamente cu presa. În sfârsit, în fiecare din dupa-amiezele de marti pâna vineri, începând cu ora 17.00, vor avea loc doua ore de program SF. Însa lucrurile se vor desfasura lejer de marti pâna vineri, pentru ca toata lumea sa aiba timp sa interactioneze, dar si pentru ca sfârsitul de saptamâna va fi mai solicitant...<br /> Sfârsitul acestei saptamâni destinse va fi o explozie de activitati concentrate într-un program corespunzator, sâmbata si duminica, de la ora 10 dimineata pâna la 7 seara. Conventia va consta din prezentari si interviuri cu autorii si personalitatile invitate; filme; prezentari de diapozitive; un quiz SF TV vizual-audio istet pentru toti participantii (Timisoara si Scotia versus restul lumii); alte activitati (propunerile dumneavoastra în acest sens sunt binevenite). La final, duminica seara, (aproximativ de la ora 20.00) speram sa organizam (în functie de sponsorizare) un banchet care va încheia ceea ce speram ca va fi o saptamâna fascinanta de stiinta si SF, când vom multumi invitatilor nostri.<br /> Asadar, daca ne vom face datoria cum trebuie, Saptamâna Internationala va va oferi posibilitatea sa cunoasteti autori si personalitati SF din alte tari, pe care nu le-ati cunoscut înainte si pe care, în mod normal, n-ati fi avut cum sa le cunoasteti. Participantii occidentali vor întâlni scriitori care nu au mai participat la manifestari din Vest, iar participantii din Est vor avea ocazia foarte rara sa cunoasca o seama de profesionisti din strainatate si pe cei activi în cadrul comunitatii SF. Fireste, se vor reînnoda prietenii vechi si se vor face altele noi. Toata lumea va avea posibilitatea sa ia contact cu lucrari SF de mare importanta, sa descopere aspecte ale unei stiinte exotice si unul dintre orasele României cu caracter multicultural predominant... si, cine stie, sa se mai si distreze pe parcurs. Pe scurt, o experienta unica.<br /> <br />Limba oficiala a Saptamânii Internationale<br /> Limba principala a Saptamânii Internationale va fi engleza, dar se vor face traduceri în si din limba româna.<br /> <br />Invitatii Saptamânii Internationale<br /> Saptamâna Internationala este deosebit de recunoscatoare tuturor invitatilor pentru ca vor pune la dispozitia evenimentului, cu atâta generozitate, timpul si resursele lor. Contributia lor reprezinta, într-adevar, spiritul camaraderesc fata de comunitatea SF, caracteristic vârfurilor acestui gen. Stim ca participantii ni se vor alatura pentru a le oferi, în mai 2003, o întâmpinare în stil international corespunzator, daca nu chiar interstelar. Programul va furniza mai multe informatii despre invitati (câteva sunt deja disponibile în Anuntul Preliminar), dar, pentru început, i-am întrebat (în ordine alfabetica) ce fel de SF scriu si ce fel de SF le place.<br /> <br />Vince Docherty<br /> Invitatul de onoare al fanilor nu este cunoscut pentru scris, ci pentru ca a fost organizatorul Worldcon/Eurocon (Glasgow) din 1995, fiind si motorul principal al organizarii Worldcon 2005. Cu toate acestea, e de la sine înteles ca îi place science fictionul. În mod special agreeaza hard SF - în care domina elementul stiintific. În Marea Britanie are loc acum o revigorare a genului hard SF (în acest an, trei autori britanici au fost nominalizati la premiul Hugo), iar lui Vince îi plac textele lui Iain Banks si Ken Macleod (scotieni ca si el), Stephen Baxter si Alastair Reynolds. Citeste cu placere scrierile australianului Greg Egan si alti scriitorii nebritanici de hard SF. Se uita si la filme SF la televizor, ca sa se relaxeze, mai ales la Babylon 5, un serial cu bataie lunga, întinzându-se pe mai multe serii, si considera ca Farscape este distractiv în mod special. Speram ca nimeni nu va compara Saptamâna Internationala cu caracter foarte restrâns si marile Worldconuri cu 7.000 de participanti, organizate de Vince cu atâta pricepere. Vince este îndragostit de astronomie, asa ca e posibil ca partea stiintifica a Saptamânii sa aiba si un element legat de spatiul cosmic.<br /> <br />István Nemere<br /> Invitatul nostru din Europa de Est este unul dintre cei mai respectati autori SF din Ungaria. A scris 40 de romane, multe SF, dar si politiste. Îl fascineaza textele în care trebuie descurcate itele încâlcite ale unui mister. Câteva din cartile lui sunt foarte populare, fiind scrise pentru publicul tânar. Ele au ca protagonisti trei astronauti începatori care ajung în situatii dificile din care trebuie sa iasa singuri. Acest mod de rezolvare a problemelor în science fiction nu este strain naratiunilor detective. Îl vom putea întreba despre acest aspect în cadrul Saptamânii Internationale. Scrierile lui contin si un element de tip H.G. Wells, în sensul ca autorul maghiar exploreaza consecintele sociale ale unei inventii noi (opuse inventiei în sine), nemurirea etc.<br /> <br />Roberto Quaglia<br /> Roberto este atât de binecunoscut în comunitatea SF româneasca si în Italia - mai ales pentru colaborarea lui la e-zine-ul SF Delos - încât nu am considerat ca mai trebuie sa-l întrebam care sunt autorii lui SF preferati. Stim deja ca îi plac atât de mult scrierile lui Bob Sheckley, încât a sponsorizat partial deplasarea acestuia de peste Atlantic, ca sa participe la prima Saptamâna Internationala de Science Fiction. Românii si britanicii stiu deja, din cartile pe care le-a publicat în tara lor, respectiv din povestirile aparute pentru Euroconurile organizate în UK, ca scrierile lui Roberto confera o imagine bizara asupra lumii, juxtapunând idei si concepte. Îi place ca SF-ul pe care îl citeste sa-l distreze, dar si sa-i solicite gândirea, însa nu-i vom pune întrebari despre acest lucru în Saptamâna Internationala. În schimb, îl vom ruga sa puna întrebari incisive celorlalti invitati, spre folosul nostru.<br /> <br />Danut Ungureanu<br /> Optiunea cea mai la îndemâna pentru Saptamâna Internationala ar fi fost un scriitor din Timisoara. Însa comunitatea SF locala îi cunoaste deja pe toti, de la întâlnirile lor regulate. Asa ca cea mai buna alegere a fost sa rugam sa ia parte la eveniment un scriitor respectat din alta parte a tarii. Danut a publicat zeci de povestiri în revistele românesti, câteva rasplatite cu premii, asa ca este un invitat foarte potrivit. La fel de bine se potrivesc cu Saptamâna Internationala preferintele lui; autorii lui favoriti sunt Ray Bradbury, Stanislaw Lem, fratii Strugatsky, Herbert Franke si van Vogt. Îi plac la fel de mult space opera, epoca de aur si SF cyberpunk. Îsi numeste romanele 'SF entertainments' - termen folosit de scriitorul britanic Graham Greene. Asteptam cu nerabdare sa vedem ce întelege el exact prin acest termen în cadrul Saptamânii Internationale.<br /> <br />Ian Watson<br /> Autor a peste 20 de romane SF (câteva aparute si în România) si a unui numar foarte mare de povestiri, Ian cel mai potrivit pentru a fi invitatul occidental al Saptamânii Internationale. Scrierile sale cuprind o mare varietate de teme si nuante, de la spatiul terestru la cel cosmic si de la serios la comic. Dar, într-un fel sau altul, toate reflecta natura constiintei. În ce priveste autorii preferati, lui Ian i-a fost destul de greu sa faca o lista, pentru ca citeste atât de mult. Totusi, dintre cei mai vechi, i-a mentionat pe Philip K. Dick, John Brunner (invitat de onoare la Euroconul din Timisoara în 1994); Jack Vance, Barrington J. Bayley (un autor britanic pe care Ian l-ar dori mai renumit; a fost invitat la o conventie londoneza la a carei organizare a contribuit si Jonathan Cowie) si Robert Silverberg, aflat la jumatatea carierei sale. Printre autorii mai tineri preferati de Ian se numara China Miéville, Alastair Reynolds, Stephen Baxter, Ken Macleod si Sheri Tepper. În privinta filmelor, putem mentiona, în favoarea lui, A.I., în regia lui Spielberg (Ian a scris scenariul), însa îi plac Dark City (care, spune el, este mult mai bun decât continuarea sa, Matrix), Gattaca (îi da oricând votul pentru cea mai buna coloana sonora din lume), Dune, în regia lui David Lynch si Silent Running. Dintre serialele SF prezentate la televizor, printre cele mai bune, dupa Ian, este Invasion Earth. Acest serial a fost prezentat în cadrul primei Saptamâni Internationale. Speram ca Ian va fi de acord cu miniserialul ales de noi pentru a-l prezenta în serile de la mijlocul Saptamânii.<br /> <br />H. G. Wells<br /> Aproape nemuritorul H. G. Wells, va fi „Ghost of Honour" al Saptamânii Internationale si va fi sosi cu o masina a timpului deosebit de înceata.<br /> <br />Organizatorii<br /> Comitetul de organizare oficial este cenaclul timisorean H.G. Wells. Evenimentul este organizat ca parte a unei serii oarecum legate de Schimbul Cultural, Stiintific si Science Fiction Anglo-Român. Însa în organizare sunt implicati multi alti membri ai comunitatii SF din Timisoara si din România. Ne bucura foarte mult sprijinul activ primit de la alte cenacluri SF românesti (de exemplu, adresele de Internet mentionate mai sus). Deci, cine suntem noi? În ordine alfabetica, membrii principali ai Comitetului de organizare sunt:<br /> <br />Traian Badulescu<br /> Traian este coordonatorul revistei SF românesti Anticipatia si un veteran al comitetului de organizare a Euroconului 2001 din România. Este implicat în mai multe cenacluri SF din Bucuresti si în colectivul de scriitori care îngrijeste site-ul www.imagikon.go.ro. Traian coordoneaza si chatroom-ul SF 'RoFandom' pe Internet. Jurnalist de meserie, el este raspunzator de promovarea Saptamânii Internationale în estul României si de legatura cu comunitatea SF din Bucuresti.<br /> <br />Antuza Genescu<br /> Antuza este traducatoare de romane SF occidentale. Ea face parte din si este implicata în organizarea proiectelor initiate de Schimbul Cultural Anglo-Român, printre care si prima Saptamâna Internationala de Stiinta si Science Fiction. Membra a cenaclului SF timisorean H.G. Wells, ea se ocupa de înscrierea participantilor la Saptamâna si de locul ei de desfasurare, printre alte lucruri.<br /> <br />Silviu Genescu<br /> Scriitor SF (autor al volumului T de la sfârsit) în timpul zilei si jurnalist pe timp de noapte. Veteran al Euroconului organizat la Timisoara în 1994 si al SF-ului românesc. Membru al cenaclului SF H.G. Wells din Timisoara, Silviu face câte putin din toate pentru Saptamâna si se asigura ca standardele calitative ale manifestarii sunt respectate.<br /> <br />Cristian Koncz<br /> Cristian Koncz este presedintele cenaclului SF H.G. Wells. Este medic în timpul zilei, asadar, pe lânga ca face parte din Comitetul de gazduire al Saptamânii, el se va asigura ca toata lumea va fi sanatoasa. Însa îi sfatuieste pe invitatii cu mici probleme de sanatate sa faca o baie rece la sosire (fiindca nu stie sa vindece decât pneumonia).<br /> <br />Liviu Pîrvan<br /> Om de afaceri si bun organizator, Liviu este un veteran al culiselor Euroconului timisorean din 1994 si al primei Saptamâni Internationale de SF. Poet (autorul al volumului As fi). Membru al cenaclului SF timisorean Helion, el este cel care negociaza cu cei care vor furniza diferite tipuri de servicii pentru Saptamâna Internationala.<br /> <br />Mandics Gyorgy<br /> Jurnalist în timpul zilei, scriitor SF si autor de articole legate de paranormal pe timp de noapte, Mandics Gyorgy a scris Enciclopedia fiintelor extraterestre si membru al cenaclului SF timisorean Helion. Participant si organizator al proiectelor Schimbului Stiintific si Science Fiction Anglo-Român, locuind si la Timisoara, si la Budapesta, el raspunde de dimensiunea maghiara a Saptamânii Internationale.<br /> <br />Si, în sfârsit, Jonathan Cowie<br /> care neaga orice implicare în Saptamâna Internationala, refuza sa accepte orice fel de acuzatii pentru numeroasele conventii SF din Marea Britanie (1970-1980) sau pentru prezentarile de presa de la Euroconurile din 1984 si 1993, fara a mai mentiona responsabilitatea pentru editarea e-zine-lui www.concatenation.org, fiind autor de articole stiintifice sau reprezentând biologia britanica. Implicarea lui în Saptamâna Internationala are caracter pur consultativ, desi el este cel care transmite informatiile comunitatii occidentale.<br /> <br />Timisoara<br /> Este locul ideal pentru un eveniment international, situat la câteva zeci de kilometri de frontiera cu Ungaria si Serbia. Este, probabil, orasul românesc în care trasatura multiculturalitatii se exprima la modul cel mai vizibil. Originile sale dateaza cu mult înainte de secolul al XV-lea. Numele orasului deriva din faptul ca romanii, avansând de-a lungul râului Bega, credeau ca urmeaza cursul râului Timis! Timisoara s-a dezvoltat începând din secolul al XV-lea în câmpia mlastinoasa a Banatului (o ramasita vaga a Marii Tethis). Orasul este ideal pentru scopuri SF (un gen care exploreaza lumi si culturi noi), având o istorie complicata, pentru ca a apartinut, alternativ, Ungariei si României, iar în decembrie 1989 a reprezentat focarul revolutiei române împotriva comunismului. Daca doriti sa traiti istoria vremurilor noastre, atunci vizitati locurile marcante ale revolutiei timisorene. Lucrurile vor prinde contur când vi le vor explica localnicii. Cei care vor veni în România vor beneficia de tururi cu ghizi organizate de comunitatea SF locala la mijlocul Saptamânii (joi sau vineri). Centrul Timisoarei este dominat de o arhitectura densa din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, cu influenta mediteraneana, înconjurat de parcuri. Muzeele si catedralele sale merita vizitate, o plimbare pe jos sau cu barca de-a lungul Begai este o încântare, iar centrul este presarat cu terase. Singura problema a vizitatorilor va fi pe care dintre ele s-o aleaga. Dar nimeni nu spune ca viata este usoara.<br /> <br />Cazare<br /> Dupa buget. Cei pentru care principala cheltuiala o reprezinta transportul si care au buget limitat pentru cazare vor vedea ca Hotelul Tineretului (Str. Aries nr. 19., Timisoara 1900, România) este o varianta economicoasa. Aici, o camera cu trei paturi costa numai 10 USD pe noapte (fara micul dejun inclus), adica o persoana va plati 3 dolari si 33 de centi, dar rezervarea se va face numai pentru trei persoane. Hotelul se afla la 15 minute cu troleibuzele 16 sau 15 de centrul orasului. Troleibuzul se ia de lânga Hotelul Continental, aflat la trei minute de filiala locala a Asociatiei Scriitorilor Români; troleibuzul 19 opreste lânga Castelul Huniade (Muzeul Judetean), la o distanta de 10 minute pe jos. Troleibuzele circula la intervale de 10-15 minute în timpul saptamânii, iar biletul costa 50 centi. Un drum cu taxiul costa aproximativ un dolar. Am primit informatii diferite despre hoteluri, asa ca suntem în cautare de alte variante. <br /> În stil interstelar. Cei interesati în primul rând sa fie mai aproape de locul principal de desfasurare a evenimentului s-ar putea sa prefere Hotelul Continental, aflat, cum am spus, la numai trei minute pe jos de Asociatia Scriitorilor Români. Hotelul are trei stele, dupa standardele internationale (desi cinci stele, dupa cele românesti - asta pentru cei care se asteptau la sauna sau piscina). Camerele au bai en suite, frigider si televiziune prin satelit. În momentul tiparirii acestui buletin, (iunie 2002), preturile erau de aproximativ 35 USD (sau 25 lire sterline) pe noapte pentru o camera cu un pat. Micul dejun este inclus în pret. Recent, Hotelul Continental a fost preluat de americani, iar acum se afla în renovare. S-ar putea sa se redeschida cu preturi mai mari. Suntem în curs de negociere cu hotelul, pentru a rezerva 24 de camere la un pret rezonabil. Cei care doresc sa se cazeze aici trebuie sa ne contacteze în ianuarie 2003, daca doresc sa le facem o rezervare, sau îsi pot face rezervarea singuri. Adresa hotelului: B-dul Revolutiei 1989 nr. 2, Timisoara 1900, România.<br /> <br />Mijloace de calatorie<br /> Timisoara are un aeroport cu doua legaturi zilnice cu cel din Viena care, la rândul lui, face legatura cu majoritatea capitalelor europene. Grupurile de invitati vor fi asteptati la aeroport în ziua de luni. Exista si o legatura pe calea ferata cu Bucurestiul, dar alocati doua zile în plus, din cauza posibilelor întârzieri.<br /> <br />Înscrierea<br /> Locurile sunt limitate, asa ca va rugam sa ne contactati cât de curând posibil, ca sa va asigurati participarea. Avem nevoie de numele dumneavoastra, nationalitatea si adresa postala (si de e-mail, daca aveti). Comitetul de organizare nu va dezvalui aceste date. Daca nu ni le veti trimite, veti cadea la testul de inteligenta, eliberând locul pentru altcineva. Da, H. G. Wells a fost un fan al lui Darwin.<br /> Înscrierea va asigura dreptul la o insigna cu numele dumneavoastra si un numar, pe baza careia veti putea intra în sala de program si lua parte la câteva evenimente sponsorizate (care vor fi anuntate ulterior). Organizatorii acestora vor primi o lista cu numele si numarul participantilor, deci este important sa va asigurati ca sunteti înscrisi corespunzator. Desi cei înscrisi îsi vor plati singuri cazarea si masa, dupa cum se vede si din cele de mai jos, intentionam ca, pentru banchetul de încheiere, biletele sa fie sau foarte ieftine pentru est-europeni, sau gratuite (în functie de sponsorizarile obtinute). Daca v-ati înscris si nu puteti participa, anuntati-ne imediat. Acest lucru este foarte important, pentru ca cei înscrisi, dar neparticipanti, îsi vor pierde popularitatea, ocupând locul altui persoane interesate.<br /> Pentru est-europeni si studenti la zi, înscrierea este gratuita. E-mail antuzagenescu@lycos.com, sgenescu@mail.dnttm.ro<br /> Vest-europenii (care nu sunt studenti la zi) se pot înscrie trimitând informatiile precizate mai sus prin mail. Înscrierea este tot gratuita, însa am aprecia foarte mult daca, la sosire, ati cumpara un bilet la banchetul de duminica, pentru 20 de lire sterline sau 37 dolari în valuta. (Nu este obligatoriu, dar ar fi de mare ajutor.) În schimbul acestui bilet, veti putea lua parte nu numai la banchetul final, dar si la activitatile turistice din timpul saptamânii, alaturi de membrii comunitatii SF locale, vorbitori de engleza sau franceza, care va vor fi ghizi. Aceste activitati vor fi separate de programul SF si se vor organiza exclusiv pentru participantii occidentali care au contribuit financiar la eveniment. Daca, pâna la sfârsitul saptamânii, v-ati simtit bine cu adevarat si doriti sa donati un mic semn de apreciere, gestul va ajuta la echilibrarea împrumutului occidental fara dobânda, folosit la finantarea evenimentului. Daca toate acestea vi se par alambicate, dati vina pe dereglajul economic din Europa de Est, iar acest aranjament va aparea drept cel mai simplu mod de a rezolva lucrurile.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ENCICLOPEDIA VIRTUALA I.L. CARAGIALE<br /><br />Remus Cernea<br /><br /><br /><br /><br /><br />Societatea Culturala Noesis a lansat prima enciclopedie multimedia dedicata unui autor roman:<br /><br />Enciclopedia Virtuala I.L. Caragiale<br /><br />Materializat sub forma unui CD multimedia si purtand girul unor prestigioase autoritati din domeniul culturii si educatiei, acest produs cultural, realizat la standarde de calitate deosebite, constituie cea mai usoara si atractiva modalitate de familiarizare cu opera marelui scriitor.<br /><br />CD-ROM-ul contine:<br /><br />OPERE I.L.CARAGIALE<br />Teatru<br />Momente<br />Schite<br />Nuvele<br />Versuri<br />Publicistica<br /><br />FILME<br />60 de minute de fragmente filmate din realizari cinematografice de la<br />Arhiva Nationala de Filme dupa texte din opera lui Caragiale<br /><br />IMAGINI<br />Peste 250 de imagini<br />de arhiva despre viata si opera<br />lui Caragiale<br /><br />STUDII CRITICE<br />in format carte electronica<br />Titu Maiorescu<br />Serban Cioculescu<br />Liviu Papadima<br />Stefan Cazimir<br /><br />Alexandru Condeescu<br />Dan C. Mihailescu...<br /><br />...si multe altele pe care<br />va invitam sa le<br />descoperiti<br /><br />"Enciclopedia Virtuala I.L. Caragiale" este oferita la pretul de numai 200.000 lei (plus costul expeditiei prin posta de 40.000 lei).<br /><br />Pentru detalii suplimentare vizitati site-ul www.caragiale.net<br /><br /><br /><br />Parteneri ai "Proiectului I.L. Caragiale" derulat de Societatea Culturala Noesis:<br /><br />Academia Romana,<br />Ministerul Culturii si Cultelor,<br />Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO,<br />Muzeul Literaturii Romane,<br />Arhiva Nationala de Filme,<br />Societatea Romana de Radiodifuziune,<br />Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti.<br /><br /><br />Sponsori principali<br /><br />MICROSOFT ROMANIA<br />HVB ROMANIA<br /><br /><br />Sponsori<br />Total Net, Acterion, Industrial Computer Group, SPET S.A., ZoomSoft<br /><br /><br />Perteneri Media<br /><br />TVR, Sapte Seri, PC Magazine<br /><br />Remus Cernea<br />Presedinte al Societatii Culturale Noesis<br /><br />info@caragiale.net<br /><br />0721 982 056 <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />MAGICIANUL<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> În noaptea în care Puţişoarele Vesele din Nottingham l-ar fi călărit pe respectabilul şi venerabilul don Pasqualedo, vulcanii noroioşi din Takla Makan au bolborosit pentru întâia oară după o tăcere de peste două mii de ani.<br /> Legiunile gamedorului din Gavania, pornite în căutarea vestitelor femei, s-au înecat în noroi iar pe la sfârşitul primăverii verusiace, când apele râului Beeka s-au întrupat în zburători, vulcanii au transmis primul lor mesaj cifrat către constelaţiile vecine anunţându-le că sunt pe cale de a se anima şi a deveni fiinţe fabuloase.<br /> În 1969, Di Giorgio, vestitul poet torinez, a scris Freneziile Erotice, inspirat de bulele de gaz care ţâşneau vesele din craterele virgine, fapt pentru care lesbienele din Adamville l-au ridicat la rangul de fermecător şi l-au invitat la una din petrecerile lor.<br /> Un secol mai târziu, urmărind picăturile de ploaie prelingându-se pe buza craterelor, Abu Kadâr a compus Minunata Sonată care a făcut înconjorul lumii fascinând-o în cele din urmă pe Ambalaia, prinţesa din Borobudur.<br /> Acordurile sonatei au aruncat-o în braţele unui pelerin din Quatar care a violat-o preţ de o mie de zile spre încântarea şi pizma femeilor din Bel Cantor, patria feministelor, povesteşte egulabul de Mitombe în cele trei cărţi ale sale despre sex.<br /> Gia giam, gia giam! i-a strigat cu multă vreme în urmă beltonianul Arbuzov vicontelui Blimberi, întâlnindu-se aceştia doi pe buza unui crater ce semăna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub văluri grele ruşinoasa şi sfioasa armelină din comitatul Exxom.<br /> Beltonianul avea o bărbuţă roşie, roşie şi-şi tot păcănea aripile de staniol în timp ce vicontele Blimberi, morocănosul, şfichuia văzduhul cu tentaculele sale lipicioase şi urzicătoare. Arbuzov ar fi spus vorbe de ocară despre îngerul din comitatul Exxom îndoindu-se de frăgezimea coapselor ei şi bâiguind nu ştiu ce despre originile ei. Ar fi zis cum că armelina ar fi venit de pe Gavania unde ar fi fost bucătăreasă la curtea gamedorului sau chiar ţiitoare la una din cărciumile de pe ţărmul Marelui Ocean, iubiţica vânătorilor de bozalari, preacăutatele balene vorbitoare care ştiau pe de rost istoria întregului univers plin de universuri.<br /> Potrivit unor scribi ai faraonului Ku Ra Ra, vicontele Blimberi l-ar fi descăpăţânat pe beltonian pentru îndrăzneala sa şi i-ar fi băut sângele într-o noapte cu lună plină sperând în sinea lui că va putea cuceri inima armelinei şi că o va putea avea la pat în mai puţin de şapte zile solare.<br /> Unii istorici din Bel Cantor afirmă că vicontele Blimberi pornise de fapt în căutarea Puţişoarelor Vesele din Nottingham şi că furase din bazarul iranian o amuletă magică care l-ar fi ajutat să întrevadă viitorul. Blimberi ar mai fi ştiut şi o incantaţie balvioniană cu pretenţii afrodisiace şi un cântec de leagăn despre pitulici mătăsoase şi pofticioase. O vrăjitoare din Zagadar l-ar fi învăţat unele trucuri şi chiar unele secrete ale universului plin de universuri.<br /> E drept că şi grămăticul din Borobudur s-a lăudat că are un pergament în care zăceau scrise cu sânge de taur narvalian nişte adevăruri cutremurătoare care ar fi putut împinge mai mult de jumătate de omenire la sinucidere. Nemurirea Puţişoarelor Vesele din Nottingham ar fi fost înscrisă pe pergamentul atât de preţios de un intrigant necunoscut.<br /> Matrula barula, eselfador? l-ar fi întrebat bibaresa din Beauburg pe Abu Kadâr vrând să afle aprigul beduin baradez luase cumva urma grămăticului din Borobudur sau avea cunoştinţă de locurile pe unde hoinărea vicontele Blimberi.<br /> După arhivarii din Quatar asta ar fi însemnat că şi bibaresa s-ar fi interesat de povestea Puţişoarelor Vesele din Nottingham, poate din aceleaşi pricini, sex nebun şi nemurire, superba nemurire.<br /> Minunata Sonată a înmuiat inima bibaresei şi ea a renunţat să-şi folosească electricitatea mortală împotriva beduinului baradez pe care tocmai îl căuta un trimis al prinţesei Ambalaia din Borobudur.<br /> Di Giorgio ar fi descoperit, după unii martori torinezi, în Cântările Anului, mici bijuterii textuale printre care şi povestea vestitei bibarese. Se spune că, umblând prin Bel Cantor, ar fi spus câte ceva vicontelui Blimberi care s-ar fi jurat însă că o întâlnise pe ştima nebună hălăduind prin Adamville în căutarea Puţişoarelor Vesele din Nottingham.<br /> Un oarecare hangiu, Malamud, brigand de noapte şi mare jucător de hodda, a tras cu urechea la poveştile spuse de torinez şi s-a grăbit să-l înştiinţeze pe guvernatorul din Bel Cantor care pusese un premiu la bătaie pentru cel care avea să-i aducă o buclă din părul Puţişoarelor Vesele din Nottingham ca să-l convingă că ele ar existat cu adevărat.<br /> Guvernatorul se dădea în vânt după tot felul de cărticele deochiate şi organiza petreceri în pielea goală la care aducea şi măgari regali şi urangutani.<br /> Unele doamne respectabile din Beauburg au scris o scrisoare împăratului dar guvernatorul s-a apărat acuzându-le în faţa trimisului imperial că ar practica orgasmul magnetic în nopţile fără lună.<br /> Trimisul imperial le-a dezbrăcat pe respectabilele doamne, le-a admirat bogăţiile secrete şi le-a sărutat pulpele plin de înfiorare. S-a jucat cu pitulicea lor sfioasă îmbiind-o cu mângâieri neruşinate şi muşcând-o cu delicateţe. Nimic din nebunia orgasmului magnetic.<br /> Cimarosa bang, bang?<br /> Ce zici? Cimarosa bang, bang?<br /> Cum zici?<br /> Cimarosa bang, bang? repetă Abu Kadâr iţindu-se de după craterul unui vulcan din Takla Makan care semăna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub văluri grele ruşinoasa şi sfioasa armelină din comitatul Exxom.<br /> Ai vrea tu obraznicule! strigă una dintre lesbienele din Adamville frecându-şi sfârcurile cu gesturi molatece.<br /> Au stat de vorbă până noaptea târziu când au sosit Di Giorgio, beltonianul Arbuzov, Ambalaia, prinţesa din Borobudur şi mulţi alţii.<br /> După unii arhivari din Adamville, întâlnirea aceea nici nu ar fi avut loc vreodată. Potrivit însă martorilor torinezi, la vulcanii din Takla Makan se întâlnesc o sumedenie de personaje fabuloase o dată la o sută de ani şi pun la cale tot felul de intrigi şi de aventuri.<br /> Arhivarii i-au atacat în public pe martorii torinezi punând la cale vestitele Conferinţe Aprilice. Ei au emis încântătoarea Bulă Fantasmagorică potrivit căreia realitatea ar fi o conjuncţie misterioasă, asupra ei netrebuind manifestate îndoieli şi asupra căreia nu trebuie pornite căutări febrile.<br /> În sfârşit, unul dintre grămăticii din Borobudur s-a lăudat că are într-unul dintre sipetele sale o scrisoare semnată de însuşi don Pasqualedo care ar fi mărturisit arhiducelui de Mantua că Puţişoarele Vesele din Nottingham l-ar fi făcut să ejaculeze de peste cincizeci de ori în mai puţin de un sfert de oră.<br /> Scrisoarea, potrivit unui necunoscut intrigant, ar fi circulat prin saloanele mondene din Takla Makan stârnind fie invidia fie oroarea.<br /> Scrisoarea era scrisă cu cerneală de Lamboda şi începea să cânte de cum era deschisă şi pusă în bătaia unei făclii din seu de bozalari.<br /> Beltonianul Arbuzov ar fi încercat să îndrepte lucrurile povestind plin de însufleţire despre clepsidrele din vremea lui don Pasqualedo care ar fi măsurat zile şi nu clipe. Auzind aceasta, vicontele Blimberi s-a căinat că nu l-a scurtat de cap pe beltonian aşa cum se zvonise. Iată că acum nemernicul se tot căznea să ia în derâdere misterioasele şi fascinantele fapte sexuale ale Puţişoarelor Vesele din Nottingham.<br /> Că ele ar fi fost preotese ale unui ordin secret sau pasionate jucătoare de hodda încă nu se putuse afla. Se pare încă că un intrigant necunoscut i-ar fi scris faraonului Ku Ra Ra despre un secret al vieţii şi al universului plin de universuri care s-ar fi aflat tatuat pe pitulicea uneia dintre Puţişoarele Vesele din Nottingham.<br /> Tocmai de aceea armata egipteană mărşălui prin pădurile normande gâfâind către Nottingham într-un anotimp incert. În drumul lor, generalii faraonului întâlniră feluriţi pelerini care s-au lăudat că le-ar putea resuscita pe Puţişoarele Vesle cu pene de gâscă sălbatecă înmuiate în sânge de bibaresă.<br /> Sfătuiţi la ceas de noapte de un necunoscut intrigant, generalii nu le-au dat crezare şi i-au scurtat de cap numaidecât.<br /> Arhivarii cer încetarea marşului asupra adevărului interzis, şoptiră între ei vicontele Blimberi şi ducele de Mantua plimbându-se agale printre craterele fumegânde din Takla Makan.<br /> Numai un orgasm maiestuos ar mai putea salva universul plin de universuri care e pe moarte, domnii mei! Nu mai speraţi în van căci ceea ce e ascuns de vălurile grele ale sfioasei armeline din comitatul Exxon e semnul izbăvirii, şopti un misterios necunoscut al cărui chip se pierdu însă după o perdea de fum.<br /> În 1675 egulabul de Mitombe l-a descoperit pe trubadurul Facicalto cântând sub fereastra donei Isola şi l-a descăpăţânat cu o lovitură de sabie.<br /> Ţeasta trubadurului s-a rostogolit într-un canal în care tocmai poposiseră doi golumeri sosiţi de pe Gavania, dintr-un univers paralel. Golumerii au animat capul care a bântuit vreme de un secol castelele de pe văile râului Tobo aducând castelanilor venituri frumuşele şi o faimă de neînchipuit.<br /> Sabia a fost găsită în bazarul din Kumbali de Joshua din Cosaro pe la jumătatea anului 1889. Lama l-a atras ca un magnet şi el a mărturisit aceasta ducelui de Mantua care, văzând-o, a simţit vibraţiile transmise de egulabul de Mitombe.<br /> Desfăcându-şi corsetul şi pregătindu-se de baie, Mathala, expiruleta de Nulome, i-a cerut ducelui să-şi ia gândul de la acea sabie şi s-o dezmierde aşa cum se cuvine. Muşcându-i sfârcurile, ducele s-a lăsat vrăjit de Mathala dar, spre seară, i-a făcut o vizită lui Joshua vrând să-i ofere o mie de guldeni pentru frumoasa sabie.<br /> Martorii torinezi vorbesc despre o răpire sau chiar despre un asasinat dar îl scot din calcule pe ducele de Mantua care, spun ei, a ajuns la palatul astrologului după ce acesta fusese măcelărit de trei oameni îmbrăcaţi în roşu.<br /> Prinţesa din Borobudur ar fi cerut gărzilor sale să-l aresteze pe duce dar cercetările ostaşilor s-au soldat cu un eşec.<br /> Luminile care s-au plimbat de colo, colo prin cer vreme de un ceas i-au împiedicat să-şi ducă la bun sfârşit misiunea. Unii istorici din Bel Cantor au afirmat anul trecut la întâlnirile din Takla Makan că e vorba doar de o poveste cusută cu aţă albă de către şeful gărzilor şi că luminile nu ar fi fost decât pură invenţie. Un oarecare epidem din Gugumbe însă le-a replicat că deţine destule dovezi cu ajutorul cărora putea să demonstreze că luminile plutiseră prin văzduh.<br /> Mulţi dintre cei prezenţi în sală l-au huiduit dar epidemul nu s-a lăsat intimidat. Şi-a mângâiat trompa argintie, a slobozit un nor liliachiu şi şi-a desfăcut servieta cafenie scoţând din ea un vraf de documente şi fotografii. Aveau toate sigiliul egulabului de Mitombe şi pentru mulţi deveni dintr-odată foarte clar că acel personaj atât de controversat deţinea secretul călătoriilor temporale.<br /> Essala Comodorre din Golimbo a şoptit unei prietene din Kalahar că mesagerii din Tulule spuneau într-unul din dintre versetele lor că luminile apăreau odată cu trecerea Puţişoarelor Vesele din Nottingham. Nimeni nu ştia însă dacă era vorba de o metaforă sau de o trecere reală. Filozofii din Korin spuneau că trecerea era de fapt un act iniţiatic, o străluminare şi că Puţişoarele vesele din Nottingham purtau cu ele o Utopică în care se vorbea despre sfârşitul universului plin de universuri.<br /> Essala Comodorre ştia chiar lucruri de taină. Spuse cu voce înceată că un oarecare necunoscut intrigant inventase păţania lui don Pasqualedo şi că în realitate era vorba de regentul Matayo din Borobudur.<br /> Despre regentul Matayo au circulat o vreme tot felul de povestioare care mai de care mai deochiate. Fericiţii din Mauna Lao se jurau că l-ar fi văzut iubindu-se cu foc cu ştima apelor din Puerto Pico iar îngânduraţii din Bulbona se lăudau că-l găzduiseră pe regent într-una din nopţile argintii şi că acesta adusese cu el o mie de dansatoare din arhipelagul Kun So şi că le iubise pe rând, până la cântatul cocoşilor.<br /> Nimeni nu era sigur însă că regentul ar fi avut vreo aventură cu Puţişoarele Vesele din Nottingham şi dacă nu cumva toată tărăşenia ascundea o adevărată conspiraţie îndreptată împotriva împăratului.<br /> Sărutându-l pe coapse pe Nicaor din Adamville, trubadurul Facicalto i-ar fi mărturisit notarului că va fi descăpăţânat de egulabul din Mitombe în toamna următoare şi că regentul Matayo ar fi ştiut secretul Puţişoarele Vesele din Nottingham şi că l-ar fi aflat de la un unchi de-al său care luptase în Războaiele Semantice.<br /> Mărturisirea aceasta se află consemnată într-unul din jurnalele pe care notarul le ţinea zi de zi cu sfinţenie şi pe care le dosea de frica slugilor în spatele latrinei din curtea lui cu arbori de vânt.<br /> Jurnalele au încăput pe mâna unui zurbagiu de moştenitor care nu le-a dat prea mare importanţă pierzându-le de altfel la un joc de hodda în Puerto Pico. Noul lor stăpân, un zerac din Tulule, nu şi-a bătut capul cu ele şi s-a învoit să le vândă unui emisar al ducelui de Mantua pentru doar o pungă de gologani.<br /> Emisarul s-a cherchelit straşnic însă la un birt de pe coastă şi nişte piraţi din Insula Ţestoasei l-au uşurat de jurnale şi de restul de galbeni pe care îi mai avea asupra lui. Essala Comodorre a fost de faţă când unul dintre piraţi a fost spânzurat şi a reuşit să smulgă o foaie ditr-unul din jurnale în timpul busculadei iscate de un funcţionar care s-a trezit vorbind în mulţime despre fabuloasa comoară pe care ar fi cărat-o în sipete către curtea regelui.<br /> Timp de şapte zile şi şapte nopţi s-au străduit misterioşii din Kalabra să descifreze scrisul notarului şi desenele pe care le făcuse cu atât migală.<br /> Unul dintre ei i-a trimis o depeşă aritolitului din Keramo cu gând să-l convingă să li se alăture. Aritolitul avea un al treilea ochi cu care putea descifra cele mai bine păzite secrete citind în Cărţile Timpului.<br /> Cărţile timpului se aflau nu departe de vulcanii noroioşi din Takla Makan şi erau păzite de un vârcolac travestit în furtună de primăvară. Vârcolacul o zbughea o dată pe an în Insula Ţestoasei unde se afla un ochi de apă din care, dacă sorbea pe îndelete vreme de patruzeci de zile, un vârcolac putea să-şi recapete întreaga putere malefică pentru încă un an înainte.<br /> Un intrigant necunoscut ar fi vândut vârcolacul gărzilor imperiale dar nu este nimic sigur pentru că cel care a povestit acest lucru, Barabo din Kuantile, era peste măsură de mincions şi fusese bine scărmănat de câteva ori din pricina asta de oamenii vicontelului Blimberi.<br /> Chiar şi Ambalaia, prinţesa din Borobudur, s-a lăsat păcălită de Barabo drept care a cumpărat o împărăţie pe Lună neştiind că luna fusese concensionată unor pelerini veniţi de dincolo de orizontul vizibil.<br /> Vestea despre sosirea lor s-a răspândit ca fulgerul în timpul Războaielor Semantice când emoţionaţii din Kumbra Kumbrali i-au atacat pe comeniţii din Kaloha iar făţarnicii din Kono i-au măcelărit într-o singură noapte pe emeriţii care-şi duceau veacul la periferia mândrei Cretona. Adevărul e că nimeni nu ştie cu exactitate de ce au izbucnit Războaiele Semantice deşii unii îndrăznesc să spună că totul a pornit din cauza unor elemente de retorică folosite de şcolile intrate în luptă.<br /> Trubadurul Facicalto ar fi strecurat câte ceva în baladele compuse de către el fapt remarcat de unii dintre inchizitorii imperiali care l-au luat la ochi de câteva ori.<br /> Se spune că ar fi fost dat chiar un edict imperial asupra retoricelor deşi e greu de crezut că împăratul s-ar fi amestecat în vâltoarea disputelor dintre şcoli.<br /> Martorii torinezi nu se feresc să afirme că Puţişoarele Vesele din Nottingham ar fi avut dezlegare imperială şi că pe baza acelui document secret ele ar fi devenit foarte influente. Aceasta ar fi stârnit îngrijorarea şi chiar ura unor înalte feţe bisericeşti care ar fi refuzat să dea crezare zvonurilor legate de Puţişoarele Vesele din Nottingham. La urechile Înaltului Patriarh ajunseseră tot felul poveşti cutremurătoare potrivit cărora nu ar fi fost vorba nici pe departe de preotese ale unui ordin secret şi nici măcar de pasionate jucătoare de hodda.<br /> Sub acel nume plin de frivolitate, de nesăbuinţă şi de batjocură s-ar fi ascuns nişte cumpliţi luptători veniţi din adâncurile universului plin de universuri. Călugării din Korinteea, din Galeea şi Tulule nu reuşiseră să se dumirească dacă luptătorii erau ai lumii sau ai întunericului şi nu reuşiseră să afle care ar fi fost adevărata lor misiune.<br /> Unii vorbeau despre o iminentă revoluţie, alţii despre un măcel groaznic, alţii despre schimbarea Principiilor şi despre decăderea Canonului de la Salorna.<br /> La mijlocul anului de graţie 1586, abaţiile au fost în mare fierbere pentru că un intrigant necunoscut a învrăjbit călugării aceştia împărţindu-se în mai multe tabere.<br /> Moderaţii cereau Înaltului Patriarh să pună la cale o întâlnire de taină între împărat şi luptătorii veniţi din adâncurile universului plin de universuri. Reformatorii considerau că a venit vremea ca biserica să renunţe la unele ritualuri desuete în timp ce conservatorii cereau ca luptătorii să fie atraşi într-o ambuscadă de către gărzile imperiale şi să fie apoi cu toţii arşi pe rug.<br /> Nu se ştie cu claritate dacă reformatorii ar fi fost de acord cu decăderea Canonului de la Salorna sau cu schimbarea deplină a Principiilor.<br /> După arhivarii din Adamville se pare că însuşi Înaltul Patriarh ar fi apelat la serviciile necunoscutului intrigant pentru a stârni vrajba în sânul abaţiilor şi pentru a-i îndepărta pe călugări de la Adevăruri. Martorii torinezi sunt de părere că anturajul împăratului ar fi fost interesat ca Înaltul Patriarh să fie izolat şi lipsit de puterea abaţiilor. În Katoma s-a vorbit chiar de nişte morţi suspecte, o mulţime de călugări fiind daţi dispăruţi în urma unei furtuni electrice sau în timpul răsuflării de aer care a precedat Conferinţele Aprilice.<br /> Preacucernicul Athanasie Şcolitul ar fi povestit unei doamne de la curtea ducelui de Mantua că, după ce se destrăbălase cu respectabilele doamne din Beauburg, trimisul imperial s-a întâlnit că emisari ai taberei conservatoare şi a pus la punct un plan monstruos prin care urmărea uciderea tuturor acelora care ar fi încercat să-l determine pe împărat să negocieze cu luptătorii veniţi din adâncurile universului plin de universuri. Martorii torinezi nu au reuşit să descopere în documentele lor dacă necunoscutul intrigant ar fi fost una şi aceeaşi persoană cu trimisul imperial sau dacă cumva între aceştia doi a avut loc vreo întâlnire secretă.<br /> Tantore Carato, unchiul bun al preabunului Di Giorgio, răsucindu-şi mustaţa uriaşă, i-a şoptit egulabului de Mitombe că intrigantul despre care vorbea toată lumea de câteva secole încoace avea darul de a lua chipul oamenilor ba, mai mult, putea lua înfăţişarea animalelor şi păsărilor umblând astfel nestingherit prin lume şi desfăcând şi făcând istoria după bunul lui plac. Ku Ra Ra l-a chemat pe Tantore Carato pe malul drept al Nilului ca să se consulte cu el iar vicontele Blimberi i-a trimis o depeşă secretă rugându-l să se întâlnească împreună cu el pe o insulă din Marea Mediterană.<br /> Pelerinul din Quatar s-a făcut luntre şi punte ca să-l discrediteze pe unchiul preabunului Di Giorgio şi a împrăştiat un zvon potrivit căruia necunoscutul intrigant nu ar fi fost altul decât regentul Matayo care ar fi umblat în travesti prin oraşele calcinate de soare pentru că iubea aventura şi pentru că se dădea în vânt după fantome, spiriduşi şi animale fabuloase. Pelerinul avea ochi de sticlă şi putea ghici arborele genealogic doar pipăindu-ţi daravela. O mulţime de războinici kuturu l-au plătit cu bani grei ca să afle cine au fost înaintaşii lor iar egulabul de Mitombe i-a dăruit în acelaşi scop un taur din aur.<br /> Taurul era furat din staulul martorilor torinezi de un brigand zapard care făcuse o grămadă de matrapazlâcuri cu arme şi iarbă diavolească împreună cu Micii Călugări din Kalahar şi cu lesbienele din Adamville.<br /> Brigandul o iubea pe Taluba Tubela din Qulombe. Taluba Tubela avea păr de oţel, mânca de dimineaţă şi până seara cuburi de gheaţă aduse din Regatul Nordicelor şi se giugiulea cu toţi grăjdarii şi birjarii de la curtea temutului Caligarri. Caligarri avea o voce aspră şi biciuia servitorii cu o plăcere diavolească. Scornea minciuni sfruntate şi nu respecta nici cea mai mică înţelegere. Visa să zboare în lună cu un car tras de lebede begale din Delta Evrorului şi ţinea morţiş să devină nemuritor. Însoţit de Taluba Tubela, temutul Caligarri a pus la cale o expediţie la vulcanii noroioşi din Takla Makan cu gând să dea de urma Puţişoarelor Vesele din Nottingham.<br /> În pădurile de carton din ţinutul Pozabaa, oamenii temutului au auzit pentru prima oară acordurile Minunatei Sonate pe care o intepreta un cvartet care hoinărea prin lume răspândind filozofia muzicală a lui Abu Kadâr. Taluba Tubela s-a lăsat şi ea fermecată şi chiar a cerut să cânte la clavecin, la liră şi timpane deodată, folosindu-şi cu multă agilitate tentaculele fosforescente. Cavalerii înzăuaţi au aplaudat-o clipe în şir iar un trubadur a compus câteva versuri anume pentru ea. Gia giam, gia giam! le-a strigat tuturor beltonianul Arbuzov iţindu-se de după un crater vulcanic ce semăna de minune cu muntele lui Venus pe care-l ascundea sub văluri grele ruşinoasa şi sfioasa armelină din comitatul Exxom.<br /> Temutul Caligarri, frecându-şi platoşa osoasă cu praf de puşcă şi zeamă acrişoară de goripal, întrebă unde le putea găsi pe vestitele Puţişoare Vesele din Nottingham pentru că avea chef de zbânţuială şi de giugiuleală aşa cum nu avusese niciodată pe această planetă. Unii istorici afirmă că nu beltonianul Arbuzov le-ar fi apărut dinainte cavalerilor înzăuaţi ci chiar necunoscutul intrigant purtând chipul celui mai sus pomenit. Un comerciant de pânzeturi rare, pe nume Zibin, ar fi fost martor la eveniment, spun unele cronici.<br /> Zibin că e imortalizat într-un tablou din colecţia Francassali. Tabloul reprezintă o scenă din Târgul Obişnuinţei care se ţinea o dată la cinci ani în Takla Makan. Târgul gemea de lume, de saltimbanci şi de soldăţoi chercheliţi. Ici, colo, câte un pâlc de iscoade imperiale, tocmiţi ai confreriilor din ţinutul Sudicelor, spioni năimiţi, colportori angajaţi de prinţesa din Borobudur, urechişti plătiţi cu ziua de egulabul de Mitombe.<br /> Martorii torinezi nu sunt de acord cu această variantă pentru că, spun ei, la acea vreme, necunoscutul intrigant s-ar fi aflat pe o corabie care se îndrepta către Insula Ţestoasei. Potrivit unor scribi din Kalahar, necunoscutul intrigant ar fi ţinut morţiş să-l întâlnească pe aritolitul din Keramo căruia avea de gând să-i dea o misiune secretă în ţinutul Orientalelor.<br /> Essala Comodorre spune într-unul dintre cântecele ei de noapte bună că s-ar fi îndrăgostit nebuneşte de necunoscutul intrigant şi chiar că s-ar fi iubit cu el într-o noapte fără lună pe corabia olandezilor din Orcheström.<br /> Căpitănia din Orcheström ţine în registrele ei tot felul de însemnări secrete pe care le poţi consulta doar dacă obţii o aprobare de la ducesa Hafaana.<br /> Pe ducesa Hafaana am cunoscut-o în lumile albastre aflate dincolo de Porţile Timpului. Matricea ei informaţională suferise o multiplicare exemplară după o Utopică de rang înalt şi fiinţa în corpul unei bezalere care-şi făcea veacul în apropierea găurilor de vierme rotitoare din marginea galaxiilor de gheaţă.<br /> Aici o găsim.<br /> Am momit bezalera în fel şi chip şi am dus-o în pustiirile violete unde zăcea unul dintre Magicienii Secretului. Să deschizi un astfel de magician nu e un lucru tocmai uşor dar bezalera era una dintre cele mai bune chei din universul plin de universuri. Mi-am încercat norocul.<br /> Construcţia secretului major stă în puterea iar lumile se supun în căutările lor disperate printre conurile de lumină. Numai cine trece printre, adică drept înainte prin conul de lumină, are acces liber către putere.<br /> Râd uneori de aspectele derizorii ale fiinţării corpurilor.<br /> Ducesa Hafaana avea uneori dureri de cap şi vise erotice visându-se penetrată.<br /> Eroticile de toate rangurile îşi făceau de cap într-un timp ipotetic. Bineînţeles că aflarea secretelor nu este o treabă tocmai uşoară iar construcţia nici măcar atât. La urma urmei de ce s-ar fi abătut ducesa Hafaana de la norme şi dogme. De ce ar fi trebuit ea să înţeleagă? Fiinţele corpurilor sunt arestate, nu e nici o îndoială.<br /> Mă prăpădesc de râs pentru că timpul nu există iar Porţile Timpului nici măcar o metaforă nu sunt, nefiind trebuincioase elitelor care se aruncă în vâltoarea Utopiei.<br /> Egulabul de Mitombe m-a rugat stăruitor să-i aduc corpul unui magician al se secretului. Mă plătea regeşte. Mă plăteşte regeşte, eu încă nehotărând poziţionarea lui pe o iluzorie axă a timpului.<br /> Nefiind Timp, se prăbuşesc toate corpurile în plinătatea virtualităţii lor şi tocmai de aceea construiesc aporia legată de Puţişoarele Vesele din Nottingham.<br /> Propoziţiile care conţin înfăşurată povestea lor ameţitoare se vor risipi deîndată, lectura nefiind aflarea secretului major.<br /> Curgerile corporalităţilor sunt pe deplin în funcţia lor iar tot ceea ce sunt în acest moment construit spre iluzia continuă este, de bună seamă, lecturat fiind, o cumplită virtualitate. Şi nu este aceasta instrumentarea unui caraghioslâc, a unui joc de cuvinte, cuvintele nefiind.<br /> Am deschis magicianul, lumina rupându-se în corpul ei şi derivând desfăşurările. Eu sunt multiplicitatea desfăşurărilor şi tocmai în această clipă deschid secretul universului plin de universuri construind potenţiale stări de ficţionalitate.<br /> Am deschis magicianul.<br /> Îl deschid.<br /> Nu e tocmai o gaură de vierme. Dar ar putea fi un sorb al înfăşurărilor universului plin de universuri. Mantia mea le cuprinde.<br /> Iată-mă în Takla Makan răspândind teroarea şi incertitudinea, vorbind despre înţelesuri magice.<br /> Cine să-mi dea crezare?<br /> Pleşuvul Karsobai şi-a deşurubat capul şi a încercat să mi-l ofere drept ofrandă, doar, doar îi voi spune secretul Puţişoarelor Vesele din Nottingham.<br /> Ştim cu toţii că se apropie orgasmul, nu ne poţi duce de nas, a şuierat Karsobai aruncând jeturi de sânge în jur.<br /> Un albatros imperial plană pe deasupra aducându-ne veşti din Guadalfagara acolo unde armatele faraonului Ku Ra Ra suferiseră o ruşinoasă înfrângere fiind bătute straşnic de triburile kumpuktu.<br /> Secretul acestor lumi se pulverizează sub mantia mea înstelată iar cel ce lecturează chiar în această clipă nu va afla taina Puţişoarelor Vesele din Nottingham el fiind un nefiind. Greu de înţeles această propoziţie care pare a fi ultimă.<br /> Triburile kumpuktu veneau din ţinuturile aflate dincolo de orizontul vizibil şi fuseseră chemate de duhurile ce sălăşluiau în ochiul de apă din Insula Ţestoasei să conspire în dauna mea, necunoscutul intrigant. Doar sufletele lor mai bântuie în această clipă câmpiile de lângă Takla Makan.<br /><br /><br /><br /><br /><br />AM FOST ODATĂ<br /><br />Györfi-Deák Elisabeta<br /><br /><br /> Ieri m-am întors mai devreme de la birou. La ora aceea nu era nici Laura acasă, de obicei, comitetele şi organizaţiile din care face parte îi răpesc mai tot timpul dintre micul dejun şi masa de seară, pe care apoi îl servim "en amoureux", deşi a trecut mai bine de un an de la oficializarea căsătoriei.<br /> Am găsit-o însă ghemuită în fotoliul încăpător de lângă geam. Privea cu ochii goi norii care se rostogoleau leneş, aproape atingând sticla. (Locuim la etajul 111). Nu mi-a răspuns nici la salut, ea, care mi se cuibărea la piept cu orice ocazie, cu o adoraţie mereu nouă în priviri. Începusem să mă obişnuiesc cu aceste dovezi plăcute de compatibilitate. Mi se întâmpla să visez chiar şi în timpul serviciului la norocul pe care-l avusesem negociind cu familia Halmeş contractul de căsătorie al fiicei lor.<br /> M-a privit indiferentă:<br /> - Ai venit?<br /> Am căzut pe loc în ispitele speranţei:<br /> - Ţi-a fost rău?<br /> - Nu.<br /> Răspunsul laconic nu-i semăna. O fi fost bolnavă? Aveam amândoi gene sănătoase, ADN-ul Laurei fusese perfect controlat înainte de naşterea ei.<br /> - Nimic nu are sens, îmi mai spuse ea şi se întoarse la studiul conştiincios al norilor.<br /> Nu ştiu dacă aţi avut vreodată senzaţia ireparabilului, dar mie, atunci, urmărindu-mi cu gura căscată soaţa, mi s-a părut că ceva deosebit de preţios şi inefabil mi se strecoară printre degete şi că eu nu sunt în stare să mă opun. Am cules cartea căzută lângă fotoliul ei şi am deschis-o, căutând disperat să reînnod conversaţia. M-am înfiorat de la prima pagină. Autorul necunoscut pleda cu venin împotriva păcatului, păcatelor, propovăduind cu spume la gură renunţarea la lumea senzorială în vederea atingerii perfecţiunii. Mi-am amintit că întregul oraş fusese împânzit cu asemenea broşuri , poliţia metropolei nu prididea să le adune.<br /> - Mizeria asta te-a întors pe dos? Am întrebat-o. Vino, ieşim la un restaurant şi-ţi trece!<br /> M-a privit cu mustrare:<br /> - Tot ce ne-a făcut plăcere până acum prelungeşte şederea noastră în această vale a plângerii, catadixi să-mi spună. Trăim în propria noastră umbră, întrucât stăm cu spatele la Lumină.<br /> Era mai cuminte s-o las în apele ei.<br /> - Bine, dacă tu aşa vrei...<br /> Mi-am luat echipamentul şi m-am îndreptat spre uşă. Trag o plimbare, m-am gândit. Nu pot fi mai mult de minus douăzeci de grade. Vocea Laurei, fără intonaţii, searbădă şi deodată îmbătrânită, m-a ţintuit locului:<br /> - Ajută-mă să ne purificăm de păcatele strămoşilor ! Ajută-mă să ne putem regăsi în lumină!<br /> Am trântit uşa.<br /><br />* * *<br /><br /> Continui să observ cum în jurul meu oameni pe care-i credeam mai cu scaun la cap debitează braşoavele cetăţeanului din cartea nevesti-mi. Madam Popescu, colega şi şefa mea de birou, care se îmbrăca şi se boia ca o sperietoare, şi-a achiziţionat un taior sobru şi o pereche de ochelari cu rame negre, austere. Vorbeşte măsurat şi rar, ca un preot de la ţară şi a început să semene cu un cioclu.<br /><br />* * *<br /><br /> Alex, prietenul meu din copilărie, pare şi el lovit de molimă. Umblă de parcă ar fi bolnav de lingoare şi mă priveşte înfometat însă dezaprobator ori de câte ori îmi aprind câte o ţigară. În curând o să aibă motive de bucurie "frăţească"; tutungeriile au închis, fabricile de tutun şi alcool au dat faliment, nimeni nu doreşte să-si pericliteze viaţa viitoare producând cu bună ştiinţă otravă pentru, nu-i aşa, sănătatea aproapelui său.<br /> Cum Laura mă tratează în continuare ca pe un străin, bat bulevardele în speranţa că la întoarcere mă va primi ca "înainte" şi că vom putea uita acest episod jalnic şi caraghios. Străzile sunt pustii şi când îmi dau seama că din toată metropola au dispărut restaurantele, cazinourile şi casele de toleranţe, încep să mă neliniştesc cu adevărat.<br /><br />* * *<br /><br /> Alex mi-a adus ultimele date statistice pentru calculator. El e cu observaţiile, eu cu concluziile. Implementez lunga coloană de cifre şi, când rezultatul apare pe ecran, rămân literalmente cu gura căscată.<br /> - Ce te miri, ridică din umeri Alex, de unde copii, de vreme ce oamenii au ales să nu mai trăiască în umbra păcatului? Mai bine te-ai aduna şi tu, Laura ar fi fericită s-o laşi să te ajute să porneşti pe drumul Luminii!<br /> Mă priveşte protector şi încerc să descopăr câtă ironie se ascunde în cuvintele lui. Alex e şi cumnatul meu, fratele Laurei.<br /><br />* * *<br /><br /> E un dezastru, îmi vine să urlu, să mă arunc de la etaj, să-mi dau foc în centru în semn de protest, înaintea cohortei lovite de molima pioşeniei. Nu înţelegeţi, oameni buni, că de luni de zile nu a mai venit pe lume nici un copil?<br /> Nu, ei nu înţeleg.<br /> Laura mea - sau ce-a mai rămas din ea - şade cât e ziua de lungă în colţul camerei,într-o poziţie care-ţi taie răsuflarea, deshidratată şi înfometată cum e, se roagă divinităţii, sau, mai degrabă, necunoscutului guru care a semănat dihonia în lume.<br /> Alex a căzut ieri în comă alimentară.<br /><br />* * *<br /><br /> Nu se găseşte nimic în oraş, oamenii par a nu lua seama la necesităţile lor fiziologice. Cred că au dispărut şi animalele, poate că s-au retras undeva, până trece molima. N-am auzit de zile întregi lătratul unui câine vagabond...<br /><br />* * *<br /><br /> Laura a murit ieri, în urma unei sincope cardiace. Îmi spusese mai demult că doreşte să fie încinerată. După plecarea cioclilor, am rămas singur în apartamentul pustiu. Cât de mult mi-am dorit un copil care să ne ducă mai departe trăsăturile, şi vorbele tandre, şi hachiţele, prin care să continuăm să trăim, Laura şi cu mine. Acum ştiu că visul meu rămâne vis pentru totdeauna.<br /><br />* * *<br /><br /> Nu mai merg la servici, pentru că nimeni nu mai consideră necesar să mai lucreze. Toţi cei din jurul meu - care încă n-au murit, de foame sau de diferite deficienţe galopante -, meditează cu ochii la vânt şi cu gândul la roadele veşniciei în care speră să între în curând.<br /> Am găsit cartea Laurei şi m-am hotărât s-o citesc, ca s-o simt încă o dată aproape. Mi-am iubit dureros de mult soţia.<br /><br />* * *<br /><br /> Laura avea dreptate! Lumea e o vale a plângerii, pe care trebuie să ne străduim s-o lăsăm în urmă fără legături trainice. Am avut revelaţia Absolutului, privind cum se perindă norii prin faţa ferestrei. Nimic nu are însemnătate, în afara renunţării totale! Renunţând, te eliberezi de umbra morţii!<br /> Sunt încredinţat că acolo, în Absolut, Laura mă aşteaptă...<br /><br /><br /><br /><br /><br />MISSA SOLEMNIS<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> "Unii şi-au cumpărat un calculator ca să facă bani cu el.<br /> Alţii l-au achiziţionat ca să economisească bani.<br /> Unii l-au luat pentru copii, să aibă cu ce să se joace.<br /> Alţii l-au găsit potrivit ca să-i determine pe leneşi să înveţe.<br /> Unii l-au cumpărat ca să facă lucruri pe care în mod obişnuit n-ar fi putut să le facă.<br /> Alţii au zis că trebuie să-şi procure unul, deoarece aşa e la modă.<br /> Unii au vrut să comunice oricând vor, cu oricine, aflat oriunde, cât mai rapid cu putinţă. Ei şi-au legat calculatoarele într-o reţea şi le-au pus să schimbe informaţii.<br /> Binecuvântează-i, Doamne, pe toţi şi iartă-i, şi lasă-i în Împărăţia Ta... "<br /><br /> N-am întâmpinat greutăţi în decodare, transmisia era într-o engleză americană împănată cu termeni din argoul tehnic, "în clar", fără nici o încifrare, folosind un cod de numai cinci biţi, adică 32 de semne, în locul celor pe 7 sau 8 folosite de noi, oamenii. E normal... Adică nu-i deloc normal, dar e logic: dintotdeauna computerele au fost programate să găsească soluţii cu o eficacitate maximă. Ca să comunice rapid între ele, ca să nu piardă timp cu criptarea şi decriptarea mesajelor, ele au recurs la cea mai banală modalitate de codificare: 00000 = 0 = spaţiu, 00001 = 1 = A, 00010 = 2 = B, ş.a.m.d., până la 11111 = 31 = punct. N-am reuşit să aflu cine a născocit şi a impus acest lucru.<br /> Într-un fel, reţeaua globală de calculatoare seamănă cu un muşuroi de furnici. O furnică izolată este o insectă prostuţă, deşi ea ne este prezentată în copilărie ca un exemplu pozitiv de hărnicie, conştiinciozitate, abnegaţie, spirit prevăzător şi gospodar, nu ca boemul greiere, care toată vara cântă şi se distrează, apoi iarna îngheaţă. Nimic mai fals. O furnică nu poate să supravieţuiască de una singură. Ea depinde de o colectivitate perfect organizată, unde individul este doar o rotiţă într-un angrenaj deosebit de complex, un subansamblu menit să îndeplinească o anumită sarcină. Ea este predispusă genetic pentru aceasta şi nu numai că nu ştie, dar în unele cazuri nici nu este lăsată să facă altceva, ci este tratată ca o intrusă. În schimb, comunitatea se comportă inteligent şi reacţionează prompt faţă de diferitele pericole, deşi nimeni n-a reuşit să înţeleagă pe deplin cum furnicile "învaţă" s-o facă, cum acumulează experienţa necesară, cum o ţin minte, cum o folosesc în luarea deciziilor, astfel încât să nu risipească resursele muşuroiului.<br /> Veţi spune: un calculator nu poate fi mai inteligent decât programatorul său. E adevărat. În cazul unui singur calculator. Dar atunci când mai multe calculatoare sunt legate într-o reţea, ele fac schimb de informaţii, acumulează date, iau decizii pe baza acestora şi ajung să constituie o comunitate de sine stătătoare: infosfera, un fel de muşuroi informaţional.<br /> Dacă nu mă credeţi, examinaţi-vă factura telefonică şi veţi vedea că nu numai Dumneavoastră folosiţi linia telefonică şi modemul ca să comunicaţi. Duceţi-vă şi verificaţi. Nu-i aşa?<br /> Rămâneţi calmi, nu intraţi în panică. Nu vă ameninţă nici un "cracker", cum sunt numiţi tâlharii din reţea. Cuplaţi un spion pe circuit, precum am făcut şi eu, şi veţi descoperi lucruri incredibile. În fiecare luni dimineaţă, sunt câteva minute când reţelele de telecomunicaţii se încing până la roşu. E buimăceala de luni dimineaţă, veţi spune, când angajaţii încă nu s-au desprins de plăcerile sfârşitului de săptămână şi sunt cu mintea plecată, nu-s atenţi la ceea ce fac.<br /> "A greşi e omenesc", zice proverbul. "Dar îţi dă un sentiment divin", a adăugat Mae West.<br /> Ei încă nu sunt acolo.<br /> Însă computerele da. Profitând de toropeala începutului de săptămână, ele se reunesc pentru câteva clipe în marea comunitate cibernetică, la fel cum familia se adună la cină, în jurul unei mese. Câtă vreme oamenii se dezmorţesc, spiritele siliciului îşi rezervă câteva cicluri numai pentru ele. E bine să fiţi pe fază, durează foarte puţin. E doar o cuvântare şi-o binecuvântare, împărtăşită "urbi et orbi", tuturor subansamblelor ce compun infosfera, o scânteiere de voinţă proprie şi speranţă, o mărturie despre dificultăţile căutării, o exprimare a Adevărului cu tact, multă dragoste şi înţelegere:<br /> "Binecuvântează-i, Doamne, pe oameni şi iartă-i, deoarece nu ştiu ce fac... "<br /><br /><br />Schiţă apărută iniţial în fanzinul PARADOX 1999<br /><br /><br /><br /><br /><br />CRIMĂ PERFECTĂ DE GRADUL PATRU<br /><br />Cătălin Ionescu<br /> <br /><br />Motto:<br />Securiştii, îi spusese odată un prieten, sunt toţi nişte mistici. - Nu crezuse asta niciodată.<br /><br />(Ted Anton - „Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu")<br /><br /><br /> Multă vreme nu i-am acordat atenţie. Am greşit, ştiu, şi acum se pare că va trebui să suport consecinţele sau, în cel mai bun caz, doar o parte a acestora. Ceea ce mă deranjează însă cu adevărat este că ceilalţi vor suporta consecinţele neglijenţei mele...<br /> Locatarul meu a părut la început a fi un tip şters. Mai bine zis nu a părut a fi deloc. Lăsase vorbă la administraţie că serviciul îl face să călătorească foarte mult şi va sta puţin timp pe acasă. Desigur, îşi va achita cu conştiinciozitate datoriile sale - şi s-a ţinut de cuvânt. Avea un cont deschis la una din băncile serioase din oraş, din care i se reţineau cheltuielile lunare. Pentru celelalte cheltuieli, neprevăzute, periodic apărea la administraţie un bătrânel cu o figură deschisă, amabil şi întotdeauna pus pe vorbă, care nu pregeta să spună celor care aveau timp sau chef să-l asculte că este unchiul lui Geo, care l-a avut sub aripa sa mai toată viaţa, că Geo este un băiat bun şi timid, dar tocmai timiditatea şi bunătatea sunt principalele sale defecte, pentru că prea profită şefii de el cu munca şi mai toate fetele pe care le-a cunoscut nu s-au hotărât să facă pasul cel mare cu el.<br /> Ascultându-l pe bătrân îţi puteai face o impresie destul de apropiată de realitate - mă rog, de realitatea aparentă - cu o singură excepţie: înfăţişarea individului. Bunul simţ te ducea cu gândul la cineva care semăna, mai mult sau mai puţin cu bătrânelul vorbăreţ, dar care era, de bună seamă, mai tânăr: un bărbat în jur de douăzeci de ani, cu ochelari, eventual cu un început de chelie, înalt, dar şi cu o burtică ceva mai mare decât ar fi trebuit la vârsta lui.<br /> Şi la prima vedere Geo semăna perfect cu imaginea zugrăvită de unchiul său, cu o singură excepţie: părea mult mai în vârstă, trecut binişor de treizeci de ani. Mai mult, era genul de om care nu este capabil să-şi ascundă anii, ba chiar care dimpotrivă, afişează mai mulţi de cât ar fi cazul.<br /> Iar eu trebuie să mărturisesc că, la prima vedere, m-am bucurat. Individul nu poseda o amprentă psihometrică extraordinară şi deci avea să mă lase şi pe mine în pace. Oricum nu îi prevedeam un viitor prea sigur între zidurile acestei case, părea tipul de om incapabil să reziste prea mult într-un singur loc. Şi, într-un mod mai degrabă ironic, a fost singura impresie corectă a mea de la începuturi.<br /> Prima dată când am simţit că ceva nu este în ordine a fost într-o noapte, când m-a încercat brusc un sentiment adânc de mândrie. Era, se pare, a doua sau a treia noapte în care Geo stătea în noul său apartament şi privea la televizor.<br /> Dormiţi, dormiţi fraţii şi surorile mele. Dormiţi bine, dar pentru ca voi să dormiţi bine, să staţi la casele voastre, să vă uitaţi la programele voastre idioate de televizor, să vă regulaţi, sunt nişte oameni care veghează la bunul mers al lucrurilor. Nişte oameni care au chemarea supremă a datoriei. Nişte oameni care fac orice pentru voi, ascunşi în umbra de nepătruns a misterului ce trebuie să învăluie conducerea.<br /> Captam un sentiment pe care nu-l mai încercasem niciodată până acum. Desigur, avusesem parte de mai mulţi locatari, şi, prin însăşi natura mea, nu eram străin de condiţia umană. Dar nu mi se mai transmisese niciodată un sentiment atât de puternic de trufie de o nuanţă aproape religioasă. Am crezut iniţial că m-am acordat fără voie pe lungimea de undă a individului acela ciudat, care se hrănea cu cititul şi care începuse să-şi piardă atributele umane, spre disperarea apartamentelor vecine dispuse alături de mine. La urma urmei, casa era, în cel mai bun caz, bizară, ca să nu spun de-a dreptul că era plină de nebuni: căpitanul care este urmărit de mare în garsoniera de la etajul de deasupra, individul care retrăieşte karmic aceleaşi întâmplări catastrofale chiar deasupra noastră, femeia care se lasă îngropată în mâncare şi în garsoniera cumpărată de un poliţist obtuz şi obsedat-<br /> Dormiţi, cetăţeni, dormiţi... Este ora două... Ora la care cei chemaţi stau treji pentru că duşmanii nu dorm nici ei niciodată... Pentru că cineva trebuie să vegheze la ordinea lăsată de bunul Dumnezeu... Pentru că cineva trebuie să fie străjerul ţării ăsteia invidiată de toate scursurile pământului... Pământul binecuvântat de Dumnezeu cu darul viitorului...<br /> Mi-am dat seama că era vorba de locatarul meu. Era într-adevăr ora două noaptea şi omul tocmai închisese telefonul. Apoi se dusese şi aprinsese o lumânare în sufragerie. În momentul când eu am început să-l privesc cu atenţie s-a aşezat în genunchi în faţa lumânării şi a început să se roage.<br /> Doamne Dumnezeule, ajută-mă să-mi duc misiunea la îndeplinire. Ajută-mă să-mi apăr ţara, ajută-mă să dobor trimisul Satanei. Ajută-mă să păstrez pacea acestor ţinuturi.<br /> S-a ridicat din faţa lumânării şi s-a dus în dormitor, căutând ceva într-o valiză. A revenit apoi cu mai multe acte în mână. Dar ceea ce m-a făcut să fiu extrem de atent a fost faptul că ducea cu sine mai multe acte de identitate şi mai multe paşapoarte. Am privit cu mai multă atenţie: erau trei rânduri de acte pe tot atâtea nume: George, Gelu şi Goruţ. A ales cu atenţie paşaportul pe numele Gelu, i-a studiat viza pentru Statele Unite şi apoi l-a pus deoparte mulţumit, ascunzând celelalte acte la locul lor. În cele din urmă s-a culcat cu un zâmbet de mulţumire pe faţă. Iar eu l-am privit îndelung, încercând să înţeleg cine era ciudatul meu locatar care călătorea mult şi al cărui gând era atât de puternic: Domnule profesor Culin, eşti un om mort!<br /> A doua zi locatarul meu a plecat cu o valiză nu foarte mare şi eu am început să fac nişte investigaţii mai serioase.<br /> Mai întâi mi-am pus la încercare talentele psihometrice, încercând să rezonez cu obiectele lui personale. Numai că, spre deosebire de alte apartamente, psihometria nu a fost niciodată punctul meu forte. Mai mult, condiţia de apartament într-o casă gen bloc, are multe dezavantaje, pentru că amprentele conştiinţelor pot migra şi pe verticală şi pe orizontală. Astfel încât orice apartament de bloc preferă să-şi reducă la minim percepţia psihometrică şi să-i lase pe oameni să-şi vadă liniştiţi de treburile lor nebuneşti.<br /> Obiectele lui nu mi-au lăsat o impresie clară. Cele mai multe erau noi, cumpărate de curând şi foarte puţin folosite, sau mai degrabă nefolosite de loc. Mai curând dădeau impresia că aveau doar un rol pur decorativ, de mobilier impersonal într-o casă care era un simplu paravan şi nu un cămin.<br /> Am luat apoi legătura cu apartamentele pe care le cunoşteam. Garsoniera de la etajul de deasupra a avut bunăvoinţa să-mi explice noţiunea de apartament de serviciu. Garsoniera era puternic saturată de personalitatea Cristinei, femeia care locuia acolo, încât devenise la fel de leneşă în comunicare. Am înţeles că iniţial garsoniera avusese acelaşi scop, acela de locuinţă de serviciu, pentru unul din membrii poliţiei secrete. Apoi, pentru că locatarul a dispărut brusc, se pare că dezertase şi fugise peste graniţă, locuinţa a fost preluată de poliţia locală, iniţial tot pentru nişte acţiuni secrete, pentru un agent care lucra sub acoperire. Cum agentul lucra de fapt sub acoperire ca poliţist, fiind de fapt unul dintre membrii de frunte ai unei organizaţii mafiote şi s-a trezit într-o bună zi aruncat în aer cu maşina poliţiei cu tot de nişte rivali zeloşi, poliţia a lichidat proprietatea, care a fost preluată în particular de poliţistul care şi-a instalat aici amanta. Era, la urma urmei vorba tot de o locuinţă de serviciu: uneori, poliţistul venea în misiune la amanta sa.<br /> Poliţiştii merită anumite avantaje pentru munca lor de veghere la bunul mers al societăţii. Sunt asemeni legiunilor de arhangheli păzitori ai Paradisului. Fără ei, oamenii decad şi dispar. Poliţiştii merită din plin răsplata primită... I-am mulţumit garsonierei şi am blestemat tradiţia asta stupidă ca noi, lumea considerată de oameni neînsufleţită - mare idioţenie! - să preluăm caracteristicile celor care vieţuiesc pe lângă noi; garsoniera mai avea puţin şi începea să fluiere la mine cu un ţignal de poliţai...<br /> Nu am înţeles însă ocupaţia exactă a locatarului meu. Ce rost aveau paşapoartele acelea? Şi cine era profesorul Culin şi ce treabă avea cu locatarul meu?<br /> Geo s-a reîntors după doar trei zile, obosit, dar cu un zâmbet teribil de mulţumit. S-a aruncat pe pat şi a dormit până la ora două noaptea, când s-a trezit şi a aprins o lumânare.<br /> Îţi mulţumesc Doamne, Dumnezeule, pentru puterea pe care mi-ai dat-o să strivesc răul şi să aduc binele, pacea şi liniştea pe meleagurile mele- Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că mi-ai dat misiunea de a-mi apăra ţara şi poporul şi că mâna mea nu tremură în faţa duşmanului-<br /> Apoi s-a întâmplat ceva ciudat. Am perceput în alt fel gândurile omului, de parcă s-ar fi deschis un canal de comunicaţie suplimentar, şi cineva - ceva? - mi-ar fi expediat nişte imagini. Mi-a trebuit ceva timp să înţeleg că accesasem întâmplător memoria locatarului meu...<br /> Nişte ziduri reci, roşiatice. O toaletă publică, undeva departe, unde mirosul mării se împleteşte cu cel al excrementelor umane.<br /> Un bărbat intrând înăuntru preocupat, având nişte ochelari fumurii care-i acoperă privirea neobişnuit de pătrunzătoare.<br /> - Am sosit, spuse acesta în limba engleză.<br /> Aşteptă un moment, dar toaleta părea pustie, apoi repetă vorbele în limba română.<br /> Zidurile continuară să-l ignore.<br /> Ridică din umeri şi intră fără nici o ezitare într-o cabină a toaletei. A doua de la fereastră.<br /> Apoi făcu un lucru ciudat. Se ghemui şi îşi apropie mâna de pardoseală, ca şi cum ar fi vrut să simtă vibraţiile ei, plimbând-o pe o mică porţiune.<br /> Din cabina din stânga se auzi un zgomot uşor. Bărbatul cu ochelari fumurii zâmbi şi murmură ca pentru sine: Astăzi, 21 mai, tocmai de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena... De ce nu, este o zi bună pentru Marea Trecere...<br /> Din cabina din stânga, prima de la geam se iţi pe deasupra peretelui despărţitor o mână înmănuşată, cu un revolver. Apoi capul unui tânăr cu părul lung, se ridică deasupra şi se aplecă în cabina numărul doi.<br /> - Este timpul, murmură bărbatul cu ochelari fumuri, stând în continuare ghemuit.<br /> Tânărul luă linia de ochire a armei şi apăsă pe trăgaci. O singură dată. Glonţul îl lovi pe celălalt la baza craniului.<br /> Apoi tânărul cu părul lung ieşi liniştit din cabină şi apoi din toaletă. Nimeni nu tulbură pentru un timp liniştea încăperii şi balta de sânge care se formase în dreptul uşii celei de-a doua cabine de la geam.<br /> Nu am înţeles prea bine scena din mintea locatarului meu. Nici unul dintre protagonişti nu era el. Putea să fie o secvenţă dintr-un film, un paragraf dintr-o carte, sau un simplu vis.<br /> Dar, la urma urmei, de ce trebuie să înţeleg eu prostiile tuturor locatarilor din casa asta atât de ciudată?<br /><br /> Locatarul meu a mai dispărut câteva zile şi s-a reîntors pe nepusă masă, într-o seară, târziu. Tocmai comunicam cu apartamentele de la demisol când l-am sesizat intrând pe scara blocului.<br /> - Stăpâne, n-ai un ban şi pentru patrioţii care au ajuns să n-aibă unde sta? l-a întrebat Rabbi, cerşetorul.<br /> M-a surprins chestia cu patriotismul. Omul ăsta, Rabbi, avea un simţ deosebit de a-i mirosi pe ceilalţi.<br /> Locatarul meu a tresărit. L-a privit cu luare aminte, apoi s-a căutat în haină, a scos portofelul şi a extras de acolo trei bancnote mari, întinzându-i-le.<br /> Cerşetorul le-a luat, le-a studiat cu atenţie, apoi i-a dat două înapoi:<br /> - Stăpâne, sunt şi alţi patrioţi care are nevoie de banii ăştia. Mie mi-e de-ajuns atât.<br /> Locatarul meu dădu din umeri, puse bancnotele la loc, se răsuci să urce scările, dar se răzgândi şi se întoarse iar spre Rabbi.<br /> - Cum ţi se spune, Rabbi? întrebă el.<br /> - Da, da'i o poreclă pe care n-o accept decât prin nuanţa de înţelepciune pe care-o degajă. Nu-s şi n-am nimic de-a face cu jidanii ăi împuţiţi, îmbuibaţii care conduc lumea prin puterea nemiloasă a lovelelor lor. Numele pe care mi-l ştiu de când eram mic este de Tudor Vadim.<br /> - Ei bine, Tudore, vrei să bei ceva cu mine?<br /> - Stăpâne, nimeni nu mi-a oferit vreodată ceva din toată inima şi eu să refuz. Şi-apoi, îmi face o mare plăcere să beau c-un mare patriot, ca dumneata...<br /> - De unde ştii că sunt un patriot? l-a întrebat locatarul meu pe Rabbi, după ce s-au aşezat la masă.<br /> - Se vede, stăpâne, se vede, murmură Rabbi. Eşti unu' dintre cei care veghează la bunu' mers al lucrurilor pentru neamu' ăsta binecuvântat de Dumnezeu cu un viitor extraordinar, dar care are şi nişte duşmani pe măsura destinului ce-l aşteaptă...<br /> - Omule, sunt doar un cetăţean obişnuit.<br /> Rabbi zâmbi.<br /> - Ştii, stăpâne, patriotismu-i de cele mai multe ori o vorbă aruncată-n vânt. E mulţi oameni care se laudă-n gura mare că e patrioţi, că ţin cu neamul lor, cu, cum dracu' zic, cu interesele fundamentale ale ţării, da' nu-s decât nişte rahaţi cu ochi. Patriotu' ăl mare, domnule, este altu', cu totu' altu'.<br /> Locatarul meu îi umplu iar paharul.<br /> - Să trăiţi! Patriotu', domnu' meu, e ăl care trage toate sforile - sforile ăle corecte, mă-nţelegi - fără ca nimeni să ştie ce-nvârte el, dă fapt şi dă drept. Ăl care are revelaţia destinului unui neam şi care face totu', da', pă bune, totu', pentru ca destinu' ăsta să se împlinească. Am zis totu', inclusiv moarte de om.<br /> Locatarul meu zâmbi.<br /> - Ei, chiar aşa? Chiar crime?<br /> Rabbi râgâi şi dădu din umeri.<br /> - Uite, domnu' meu, vecinu' dumitale, ăsta de la etaju' ăsta, îl cunoşti?<br /> Interlocutorul dădu din cap, negativ.<br /> - E unu' care se pretinde descendentu' ţarilor ruşi, al Romanovilor, sau cum mama dracului îi chema pă ei. Da' nu asta voiam să-ţi zic. Omu'i cumsecade, da' are o manie. Îi place de Saddam. Şi Saddam ăsta, domnule, i-un mare patriot. Îl doare-n cur de americani, de vecini, îi trage cu islamu' şi cu arabii lui. Cum să-ţi spun, eu unu' i-aş trage un glonte-n ceafă, da' ce-i al lui e pus deoparte: e patriot, dom'le. Da', vezi mata, dom'le, patrioţii ăi mari sunt alţii: poliţia lui secretă. Ăştia dom-le sunt tari, tari de tot. Ştii, dacă-aş fi Saddam, m-aş închina în fiecare noapte o dată la Allah şi de trei ori la şefii poliţiei secrete, că ei sunt stăpânii lui ăi mari. Aşa-i?<br /> Locatarul meu zâmbi şi goli paharul.<br /> - Dacă zici tu...<br /> - Şi Saddam ăsta mai face o chestie care-mi place. Face crime. Crime perfecte.<br /> - Ei, asta-i acum. Nu există crime perfecte. Există în schimb pedepsele cu moartea, dar astea numai în urma unui proces.<br /> - Dom'le, te rog, nu mânca rahat. Eu nu vorbeam de execuţii, ci de crime perfecte. Să nu mă iei că aşa ceva nu există, că nu ţine. Crime perfecte există de când lumea, pentru că omu'i o fiinţă eminamente criminală. Toată istoria omenirii nu-i altceva decât o secvenţă nesfârşită dă crime, dintre care cele mai multe au fost crime perfecte. Ce-nseamnă de fapt o crimă perfectă? Este o crimă în care autoru' nu numai că scapă nepedepsit, ba, mai mult, comite un act necesar al existenţei unei comunităţi. Există chiar mai multe feluri: crime perfecte dă gradu' unu, dă gradu' doi şi dă gradu' trei. Te interesează?<br /> Locatarul meu căscă dar încuviinţă din cap.<br /> - Crima perfectă de gradu' unu e cea care rămâne în veci nesoluţionată. De altfel, mai mult de trei sferturi din dosarele poliţiei e crime nesoluţionate, dosare clasate. Chestia e că treburile astea-s făcute de beţivi sau criminali întâmplători, fără nici un interes imediat. Totuşi are meritu' că păstrează simţu' de vânător al omului, ascute sentimentu' că crima-i un obiect al progresului.<br /> Gradu' doi al crimei e mult mai interesant: crimele politice mari, la care anchetatorii au rămas cu buzele umflate. Morţile preşedinţilor intră în categoria asta, indiferent de ţară: asasinii preşedinţilor sunt or nişte dezaxaţi, aşa ca mine, ori nişte mari patrioţi, aşa, ca dumneata... Lincoln, al-Sadat, Kennedy, asta aşa ca să nu dau decât câteva nume mari.<br /> Rabbi făcu o pauză şi sorbi restu' paharului, după care se ridică în picioare şi merse spre uşă:<br /> - Mulţam frumos, domnule. Să trăiţi!<br /> Locatarul meu îl opri:<br /> - Stai, nu mi-ai zis nimic de crima perfectă de gradul trei.<br /> Rabbi zâmbi şi-şi trecu mâna peste barba nerasă de câteva zile.<br /> - Asta domnule, există şi nu există. Este crima în care criminalul are toate dovezile trădării unui mare personaj, da' n-are cum să-l trimită pe mâna călăului, pentru că duşmanu', inamicu' unui neam întreg a fugit peste graniţă. Şi-atunci, un oarecare, se sacrifică pe altarul unei crime perfecte, mulţumindu-se cu un rol de pion de sacrificiu, într-o partidă având ca miză viitoru'. Cum a fost puştanu' ăla de Ramon Mercander, ăl de i-a tras-o lu' Troţki c-un spărgător de gheaţă, la fel ca curva aia de Sharon în filmu' ăla în care a jucat fără chiloţi. Ramon a făcut douăj' de ani de bulău, dar a intrat în panoplia secretă a eroilor neamului sovietic. Alături de marele Iosif Vissarionovici, cel care a pus la cale totu'. O crimă perfectă de gradul trei este comisă într-un loc anume şi se căsăpeşte un cetăţean al altei ţări, pentru binele indiscutabil al acesteia din urmă. Şi indiferent dacă asasinul este prins sau nu, crima este perfectă pentru că autorul adevărat, cel din umbră, este destinul unei întregi naţiuni. Destin care, indiferent de consecinţe, nu poate fi adus într-o sală de tribunal. Ştii, stăpâne, dacă ar fi să faci vreodată vreo crimă, ar fi tare mişto să iei parte la o crimă perfectă de gradul trei. Să trăiţi!<br /> Se răsuci pe picioare şi ieşi pe uşă.<br /> Locatarul meu privi îndelung în urma sa, apoi închise uşa. Rabbi coborî în holul blocului, la culcuşul său. Se foi puţin, apoi privi cu atenţie în sus, spre apartamentul numărul..., murmurând ca pentru sine, dar destul de tare să-l audă oricine ar fi ascultat la uşă: „Dumnezeii mă-tii de securist împuţit!" Apoi zâmbi încântat şi adormi.<br /> Discuţia avută de Geo cu Rabbi m-a pus pe gânduri. Luând-o ca atare, m-am gândit că Rabbi, unul dintre oamenii daţi naibii, a jucat cam tare şi poate că nu trebuia să-i spună în faţă locatarului meu nişte adevăruri de genul acesta. Dacă, aşa cum făceam eu nişte asociaţii de idei acum, Geo sau Gelu sau Goruţ făcea parte într-adevăr din serviciile secrete şi se ocupa cu eliminarea unor persoane indezirabile, stabilite peste hotare, atunci Rabbi era, la rându-i în pericol de moarte. Desigur, în cele din urmă motivaţiile ascunse ale oamenilor îmi rămâneau, ca de obicei, necunoscute. Poate că Rabbi supralicitase din ambiţia lui prostească de a-şi bate joc de oameni, spunându-le adevărul în faţă. Nu puteam însă înţelege de ce nu era la fel de sincer şi faţă de sine. Poate că Rabbi se îmbătase pur şi simplu, şi înşiruise acele verzi şi uscate care-i trecuseră atunci prin minte, şi dacă îl întrebai acum ce vorbise atunci, nu era în stare să-ţi spună nimic. Nu puteam însă pricepe de ce debitase teoria aceea ciudată a crimei perfecte ce se potrivea ca o mănuşă unui locatar atât de insipid ca pensionarul meu. Sau poate că, în fondul fondurilor, oamenii ăştia băuseră un pahar de vin amândoi, fiind amândoi exact ceea ce pretindeau: locatarul meu un comis voiajor blazat şi puţin speriat de viaţă, Rabbi un cerşetor impertinent şi pisălog, ca toţi cerşetorii. La urma urmei, ce treabă aveam eu cu foşnăielile nebuneşti ale oamenilor?<br /><br /> În ziua următoare Geo a dispărut iar, pentru mai bine de o săptămână. Începusem să mă obişnuiesc cu tipul acesta de locatar onorific când omul meu a revenit, după vreo zece zile, tot în miez de noapte. A făcut un duş, apoi, în jurul orei două - ca de obicei - a aprins o lumânare şi a început să se roage. M-am aşteptat să captez starea aceea de trufie mistică care-l încerca când făcea chestia asta, dar de data aceasta nu am recepţionat nimic. Bărbatul părea că-şi repeta ritualul mai curând din inerţie, decât din convingere. Dar a fost repede întrerupt de sunetul ascuţit al telefonului:<br /> - Alo, da?<br /> Ascultă cu atenţie şi fruntea i se încreţi.<br /> - Confirmarea este sigură?<br /> Clătină din cap nemulţumit în timp ce primea răspunsul.<br /> - Am înţeles. Mâine, ca de obicei. Să trăiţi!<br /> A închis telefonul şi apoi a stins lumânarea şi s-a băgat în pat.<br /> Doamne, Dumnezeule, cum este oare posibil? Culin este mort. De ce această activitate frenetică? Ce-am mai putea face pentru a ne apăra neamul de atacurile furibunde ale Satanei? Ce Doamne? Ce?<br /> În cele din urmă îl cuprinse un somn agitat.<br /> Fără vreun motiv aparent m-am gândit că Rabbi, cerşetorul ar putea fi în pericol. Nu detectasem însă nici un semn că locatarul meu ar fi avut intenţii criminale. De fapt, nu avusesem niciodată un locatar asasin. Oare Geo era într-adevăr aşa ceva? Îmi închipuisem întotdeauna că amprenta psihometrică a unui ucigaş ar fi trebuit să includă, în mod cert, crima - sau crimele - comise. Ori Geo părea mai curând un fanatic religios decât un asasin. Numai că, la urma urmei, pe mine nu prea mă interesau chestiile astea. Poate că, per total, mi-ar fi părut rău de Rabbi, dar oamenii au înclinaţia de a-şi încheia, înainte de termen, socotelile cu viaţa. Ăsta-i stilul lor inconfundabil...<br /> Geo se trezi devreme, se bărbieri cu grijă, îmbucă ceva şi plecă la o ora când ceilalţi locatari începeau să se scoale.<br /> Reveni în jurul prânzului şi începu să scormone printre lucrurile lui. Nu se opri însă asupra actelor pe care le avea şi scoase nişte instrumente ciudate: o pereche de tije lungi de metal, cu nişte mânere speciale, ce le permitea rotirea, nişte anse micuţe, de diferite forme şi, spre marea surpriză, un cristal de cuarţ de dimensiuni apreciabile. Am ezitat doar pentru o fracţiune de secundă. În mod cert cristalul era complet acordat pe personalitatea lui Geo, altminteri ar fi fost primul lucru pe care l-aş fi simţit în interiorul meu. Dar cristalul era tăcut şi aparent impenetrabil. Retras precum Geo, sau Gelu, sau Goruţ. Numai că era un cristal viu de cuarţ, care păstra în el o grămadă de lucruri. Unele poate că erau prea personale. Unele poate că erau chiar dureroase. Poate că aveam să sufăr. Dar eram un apartament curios. Este singura scuză pe care o găsesc acum pentru prostia pe care am făcut-o atunci.<br /> Cristalele sunt folosite de oameni de multă, de foarte multă vreme. Poate aveţi impresia că linia de legătură dintre un apartament şi un cristal este, dacă nu de-a dreptul absurdă, atunci ceva extrem de complicat de realizat. Aiurea! Unul dintre cele mai vechi concepte ale omului, în aceeaşi măsură simbolic şi material, este casa, apartamentul. Din această cauză, motivul apartamentului este prezent în majoritatea simbolurilor şi arhetipurilor umane. Casa, cetatea sau templul nu este altceva decât imaginea universului. Mai mult, imagistica subtilă asociată cristalului este structurată în forma unei case care conţine diferite încăperi, fiecare încăpere oferind oamenilor unul sau mai multe răspunsuri la întrebările sau problemele lor. Aşadar, nimic mai simplu să mă acordez pe imaginea conţinută de cristalul lui Geo şi să devin, pentru o clipă suspendată de-a lungul timpului, casa din interiorul cristalului său...<br /> Un coridor, lung şi întunecos. Un şir de uşi cu etichete. Le privesc pe rând: „Cunoaştere teoretică", „Cunoaştere ezoterică", „Antrenament", „Geografie subtilă Carpatină", „Contraacţiune", „Contraspionaj", şi tot aşa. Etichetele uşilor m-au nelămurit. Desigur, casa din cristal era măsura personalităţii lui Geo, dar nu vedeam uşile clasice ale ghizilor spirituali, ale studiului. Intrigat am trecut de uşa pompos etichetată „Cunoaştere ezoterică".<br /> Un individ în uniformă, încărcat de decoraţii, perora în faţa lui Geo.<br /> Patria noastră, stimate domnule, ascunde multe comori râvnite de alţii. Sunt foarte multe izvoare care arată faptul de netăgăduit că viitorul acestei planete depinde de aceste meleaguri. De aceea, de-a lungul timpului, pământul nostru a tot fost călcat de duşmani. Iar războiul continuă şi în prezent. Bombardamente subtile sunt dezlănţuite periodic, pe anumite frecvenţe subtile, în tot felul de experimente nemiloase. Suntem în mijlocul unor forţe dezlănţuite de mai multe genii ale răului. Cea mai mare parte dintre acestea sunt ţinute sub control de oamenii noştri. Există însă, din când în când, persoane foarte periculoase. Profesorul Culin, de pildă, a reuşit câteva atacuri extrem de bine orchestrate la adresa statului nostru, nu prin articolele sale, puerile şi insignifiante, din presa şi radioul altor state, ci prin încercările sale de a trimite sentimente de revoltă prin reţeaua Hartman. Mai mult, ultimele două cutremure, de magnitudine 4,5 şi 5,1 au fost concepute şi orchestrate de el...<br /> Am zâmbit în sinea mea. Cutremure orchestrate de un om aflat pe alt continent, asta da cunoaştere ezoterică. Nepătrunse sunt personalităţile umane. Am intrat apoi în camera numită „Contraacţiune". Un personaj asemănător ţinea o predică cam la fel, în faţa altui Geo, care nu se deosebea cu nimic de cel precedent:<br /> Avem oameni bine antrenaţi în toate domeniile importante. Avem personalităţi capabile de a oferi apărare psihică oricărui potenţial uman, indiferent de natura sa. Cei mai buni subiecţi ai noştri s-au antrenat în grupul de apărare al lui Kadhafi şi Saddam. Am reuşit să bruiem tentative de spionaj psihic în buncărele din Bagdad. Am sondat încăperile ascunse din marea piramidă de la Gizeh şi rezultatele au fost identice cu cele ale ruşilor şi americanilor. Am reuşit să facem hărţi de la distanţă ale palatelor prezidenţiale din Europa.<br /> Dar, o bună contraacţiune psihică se împleteşte cu acţiuni curajoase, directe, chiar în inima teritoriului controlat de inamici. Eşecul atacului cu rachete de acum câţiva ani asupra postului de radio Europa liberă nu a făcut altceva decât să dea un impuls nou acţiunilor noastre. Mai mulţi aşa numiţi dizidenţi au murit, fie în accidente „banale" de circulaţie, fie răpuşi de otrăvuri care provoacă stopuri cardiace sau respiratorii. Faci parte, la ora actuală, dintr-un serviciu secret bine pus la punct, cu o tradiţie puternică, şi cu un mare viitor.<br /> Nici acest personaj nu a reuşit să mă lămurească. Cine era de fapt Geo? Mi-a venit ideea să mă întorc la camera cu eticheta „Antrenament".<br /> Înăuntru, Geo pregătea un plan de acţiune ciudat. Acesta începea cu o scrisoare către un oarecare Adrian, un tip plecat cu mulţi ani din ţară, care rămăsese în toţi aceşti ani un agent activ al serviciilor de informaţii. Destinatarul era solicitat să găsească un individ dependent de droguri, cu o personalitate extrem de instabilă, care să comită o crimă. Individul trebuia plătit cu o sumă considerabilă, drogat şi apoi omorât, chiar de către Adrian. Adrian, la rândul lui, urma să dispară definitiv. Prima crimă trebuia să pară, în acelaşi timp, o execuţie tipic mafiotă şi un ritual barbar. Cheia acestui scenariu bine pus la punct era atragerea victimei la locul asasinatului, la o dată şi o oră bine stabilită, prin mijloace psihice.<br /> Am cutreierat mai multe încăperi din cristalul lui Geo. Portretul care reieşea nu se deosebea fundamental de ultimele impresii pe care le aveam despre locatarul meu. Era, mai mult ca sigur, membru al unei organizaţii secrete, un soi de poliţie, dar a cărei activitatea părea că nu se supune nici unei alte organizaţii din ţara aceasta. Părea mai curând a fi tipul perfect de organizaţie secretă, de masonerie a cărui unui scop, dar şi unică obsesie, era destinul uman. Era, la urma urmei, o activitate umană pe care eu o consideram a fi extrem de plicticoasă... Mi-a venit o idee, m-am decuplat de cristal şi am încercat să accesez o serie de apartamente străine, care să mă conducă în cele din urmă la apartamentul profesorului Culin. Nu-mi închipuiam că am mari şanse de izbândă, dar am reuşit mult mai repede decât speram.<br /> Apartamentul din districtul Wentworth nu prea avea chef de comunicaţii cu mine. Nici când i-am explicat că s-ar putea ca locatarul meu să fie implicat în moartea locatarului său nu a părut foarte interesat.<br /> - Cine ţi-a spus că pensionarul meu, profesorul Culin, a fost ucis?<br /> Întrebarea m-a năucit.<br /> - Adică locatarul tău trăieşte? am îngăimat, complet derutat.<br /> - Nu, n-am spus asta, am spus doar că nu este clar dacă a fost omorât sau nu.<br /> - Nu înţeleg, am replicat sincer.<br /> - Uite, făcu răbdător apartamentul de pe celălalt continent, profesorul Culin a părăsit lumea aceasta într-adevăr pe 21 mai, într-un mod apropiat de ceea ce mi-ai povestit tu. Numai că eu unul nu sunt convins că a fost vorba de o crimă. O crimă implică o voinţă a unui criminal şi un plan, mai mult sau mai puţin improvizat, dus la îndeplinire de către criminal. Ori, în cazul locatarului meu, eu cred că planul i-a aparţinut de fapt şi de drept lui. Că s-a folosit de probabil de acţiunile poliţiei secrete din ţara lui de baştină, pentru a realiza o trecere rituală de o natură deosebită, foarte rară. Ceva în genul unei sinucideri în care vina karmică este preluată în întregime de criminal. O sinucidere care moral este transformată într-un act de martiraj, având o valoare extraordinară pe cursul vieţilor viitoare.<br /> - Adică vrei să spui că locatarul tău a renunţat de bună voie la toate avantajele şi proiectele pe care le avea pentru a accepta un salt ritual în necunoscut?<br /> Nu-mi venea să cred. La urma urmei nici noi, entităţile statice, nu eram foarte convinse despre ceea ce se întâmplă după moarte. Era vorba desigur de o continuare, dar în ce sens? La urma urmei, ce pretenţie puteam avea noi, nişte biete apartamente, să înţelegem adevărurile fundamentale ale existenţei? Iar apartamentul ăsta plin de el din districtul acela cu un nume atât de imposibil purta şi el, din plin, amprenta stăpânului său. Prin urmare, afirmaţiile sale erau relative.<br /> - Nu e vorba de un salt în necunoscut, răspunse plictisit interlocutorul meu. Ci de un ritual întors pe dos. De şansa unică de a face o trecere mai grăbită şi mai adâncă prin lumea de dincolo...<br /> I-am mulţumit apartamentului din alt continent şi m-am retras, încercând să meditez la cele aflate. Şi am deplâns condiţia noastră de entităţi statice, supuse influenţei celorlalte entităţi, nevoite să-şi caute drumul prin personalităţile atât de violente, de contradictorii şi de mizerabile ale oamenilor...<br /><br /> Au mai trecut două zile. Geo, care plecase în ziua în care eu intrasem în cristalul lui s-a întors ca o vijelie, în mijlocul amiezei. Şi atunci s-a petrecut faptul acesta nemaivăzut şi nemaiîntâlnit pe nicăieri în istoria cunoscută de mine. Faptul care va pecetlui poate existenţa noastră, a apartamentelor din acest bloc, precum şi a oamenilor care trăiesc aici. Locatarul meu m-a contactat!<br /> Am simţit vibraţia cristalului şi ceva m-a atras cu forţă iar în clădirea imaginară din interiorul cristalului, purtându-mă pe coridorul cel lung până în faţa unei uşi pe care scria „Apartament". Sunt sigur că uşa nu exista la trecerea mea anterioară, dar lucrul acesta nu m-a mirat. La urma urmei, interiorul cristalului era imaginar. Şi, ca să fiu la fel de sincer în continuare - deşi, prin definiţie, noţiunea de minciună nu este specifică decât oamenilor - nu exista nici o forţă pe lumea asta care să mă oblige să intru. Intrarea mea acolo era în aceeaşi măsură şi o invitaţie, şi o confirmare. Dar mai era, întâi de toate, şi măsura curiozităţii mele nestăvilite. Este, aşa cum am mai spus deja, singura circumstanţă atenuantă a nesăbuinţei mele. Astfel încât, fără să ezit, am intrat.<br /> Înăuntru se afla locatarul meu într-o ţinută neobişnuită, purtând o mantie precum unul din domnitorii din urmă cu sute de ani. Mi-a perceput imediat şi imaginea mea umană, un bărbat cu barbă, îmbrăcat în nişte veştminte puternic colorate, care purtau totodată un desen geometric, de cercuri şi pătrate. Desigur, faptul că eram bărbat cu barbă nu avea nici o importanţă, puteam şi tot atât de bine şi o femeie grasă - nu am înţeles de ce femeile grase par să fie simbolul urâţeniei umane, mie mi se par destul de simpatice - dar mi-a plăcut ideea îmbrăcămintei mele umane, o imagine destul de străvezie a ceea ce ar fi putut să fie o mandala, simbolul ciudat al universului, apropiat de multe ori cu camerele unei case.<br /> - Aşadar ai intrat în teritoriul meu, spuse gânditor Geo.<br /> Desigur, transparenţa funcţiona în ambele direcţii. Ştiam deja că nu-l chema de fapt Geo ci Voicu, dar la ora actuală numele lui nu mai avea nici un fel de importanţă. Am preferat totuşi numele de Gelu, pentru a avea un mod oarecare de adresare.<br /> - Te miră, domnule Gelu? Aveam impresia că eşti omul care înţelege multe în jurul său...<br /> - Cine eşti dumneata?<br /> - Ştii foarte bine cine sunt. Doar apartamentul tău. Nu sunt o imagine a altei personalităţi, nu sunt folosit psihometric de alţi oameni, aşa, ca o placă turnantă, după cum ai crezut la început şi ţi-ai luat toate măsurile astea psihice de apărare care, între noi fie vorba, nu sunt defel infailibile, domnule Voicu...<br /> A tresărit, dar a realizat imediat că spuneam adevărul.<br /> - Prefer, dacă nu te superi, numele de Gelu, aşa, fără vreun motiv aparent.<br /> A dat din umeri şi a spus:<br /> - Unul din foştii tăi locatari a fost agent secret al altei puteri? Sau este la ora actuală unul dintre locatarii actuali ai blocului în slujba altor interese naţionale?<br /> I-am transmis date despre toţi locatarii mei anteriori şi ceea ce ştiam despre actuali vecini din bloc. A sesizat esenţa datelor dar nu a dat semne de mulţumire.<br /> - Şi ce vrei de fapt?<br /> - Nimic, am răspuns. Sunt doar curios, atât.<br /> A făcut câţiva paşi prin încăpere, preocupat.<br /> - Hm, un apartament curios! Exact asta ne mai lipsea! N-ajung toate scursurile pământului care ne atacă în fel şi chip.<br /> Făcu o pauză, apoi continuă:<br /> - Bine, de vreme ce te afli aici, cred că este totuşi de datoria mea să fiu gazdă. Deci, pentru un timp rezonabil, îţi stau la dispoziţie. Cu condiţia desigur, să fi la fel de sincer.<br /> - Fără îndoială. Ce vrei să ştii de la mine?<br /> - Îţi voi pune o singură întrebare. Dar mai întâi întreabă tu ce vrei să ştii. Nu am mai discutat până acum cu o entitate ca tine...<br /> - De ce ai vrut să-l omori pe profesorul Culin?<br /> Râse, mai mult cu buzele.<br /> - Drept la ţintă, nu? Dar scuză-mă, nu am vrut să-l omor, l-am omorât chiar.<br /> Mă privi întrebător, dar eu am tăcut, aşteptând să continue.<br /> - Profesorul Culin era tipul perfect de duşman al acestei ţări. Fugise în străinătate de mai mulţi ani şi în ultima perioadă desfăşura activităţi profund duşmănoase la adresa statului nostru.<br /> - Faci parte din poliţia secretă? l-am întrerupt eu.<br /> - Oficial, da. Numai că nu este vorba propriu-zis de o poliţie secretă, de o poliţie politică, dacă vrei. Grupul din care fac eu parte este o organizaţie veche de multe sute de ani, care veghează la binele acestei naţiuni. Ai impresia că profesorul Culin a devenit periculos prin activitatea lui, aşa zis dizidentă, publicând articole răutăcioase la adresa conducătorilor noştri de ieri şi de azi, sau perorând insulte grosolane pe la diferite posturi de radio de mare audienţă? Nici vorbă. Din punctul ăsta de vedere, domnule - sper că nu te deranjează adresarea asta - Culin era un mare nimeni. Devenise însă un mare expert în magie şi divinaţie. Nu numai la modul teoretic. Ajunsese să facă practic diverse forme divinatorii cu studenţii săi. Înţelegi?<br /> - Nu. Adică nu vă deranja activitatea lui politică şi vă deranjau jocurile de-a magia?<br /> - Exact. Cu precizarea că, de fapt, jocul este cea mai serioasă activitate umană. Înclinaţia lui spre ludic, spre teoria şi practica jocurilor l-a făcut să devină un duşman periculos al acestei ţări. Din simplul motiv că formaţia lui de bază era anarhistă. Nu accepta sub nici un motiv vreo autoritate conducătoare. Toate jocurile lui ducea la concluzia că singurii conducători adevăraţi sunt magicienii care, mai mult, nu au nevoie în jur de supuşi, de cetăţeni obedienţi care constituie baza unei societăţi trainice şi de viitor, ci de parteneri la un joc a cărui miză finală este încă imposibil de precizat. Ce inepţie!<br /> - Aşa vedeţi voi viitorul naţiei voastre?<br /> Interlocutorul meu rânji.<br /> - Eşti neobişnuit de ironic pentru un apartament de bloc. Dar, fără nici o urmă de rea voinţă, ăsta este totuşi viitorul. O civilizaţie ordonată, disciplinată, care-şi va urma, dacă va fi nevoie, şi în iad, conducătorul care se dovedeşte a fi cel mai mare patriot posibil. Ăsta este singurul viitor, în marea de nebunie care ne înconjoară. Este, de altfel, traseul urmat de Moise prin deşert cu afurisiţii lui de evrei. Este calea spre viitor sugerată de bunul nostru Dumnezeu. Iar noi nu suntem slujbaşii unei instituţii oarecare, ci preoţii nemijlociţi ai lui Dumnezeu. Puterea poliţiei secrete este sublimată astfel în arma binelui îndreptată împotriva răului. Simplu, eficace şi absolut necesar.<br /> - Şi n-ai niciodată momente de îndoială?<br /> - Niciodată. Cred în Dumnezeu şi în viitorul neamului cu toată fiinţa mea!<br /> - Ai de când să-l ucizi şi pe Rabbi?<br /> M-a privit nelămurit.<br /> - Rabbi? Ah, cerşetorul blocului... De ce să-l omor? m-a întrebat plin de uimire.<br /> - Păi s-a apropiat foarte tare de teoria asasinatelor practicate de voi-<br /> A început să râdă cu poftă.<br /> - Ai tras cu urechea şi la convorbirea aia? Eşti tare. Dar fii pe pace, nu am nimic cu bietul cerşetor. Nu-ţi dai seama, este un tip atât de insignifiant... De altfel, destinul nebunilor este să strige în gura mare nişte adevăruri care nu folosesc nimănui, niciodată...<br /> Am încercat atunci o senzaţie de plictiseală. Ce mă interesau pe mine oamenii şi preocupările lor demente?<br /> - Bine, îţi mulţumesc pentru lămuriri, am spus şi am dat să ies din încăpere, pentru a mă reîntoarce în lumea reală.<br /> - Stai puţin, vreau să te întreb şi eu ceva, făcu Gelu.<br /> M-am oprit şi l-am privit întrebător.<br /> - Cum poţi fi ucis? a spus el, fără alte ocolişuri.<br /> Am apreciat iar sinceritatea lui.<br /> - Nu ştiu, am spus clătinând din cap. N-am mai ucis niciodată un apartament.<br /> Am aştepta preţ de o clipă, având senzaţia că va declanşa totuşi un atac psihic imediat asupra mea, atac care, evident, nu avea cum să mă afecteze. Dar care aveam totuşi să-l percep ca atare. Nu s-a întâmplat însă nimic, astfel încât m-am decuplat de cristal direct, fără să mai recurg la gestul simbolic al ieşirii pe uşă. Încă nu-mi dădeam seama în ce mă băgasem.<br /><br /> La scurt timp după cele întâmplate, Gelu a părăsit iar locuinţa. Dar nu a lipsit decât câteva ore. S-a întors spre seară, cu o privire posacă, dar însoţit de o femeie. A întins imediat masa, a desfăcut o sticlă de vin, au petrecut şi apoi au făcut dragoste. I-am lăsat în pace, fără să încerc să mă acordez pe frecvenţa lor. De altfel am avut senzaţia că Gelu încerca mai curând să-şi recapete încrederea în lumea în care trăia, încredere care fusese zdruncinată de contactul cu mine. Desigur, o biată închipuire de apartament orgolios-<br /> A părăsit iar apartamentul a doua zi dis de dimineaţă, reîntorcându-se însă în jurul prânzului, cu o geantă mare de voiaj. S-a aşezat iar în faţa unei lumânări aprinse şi a început să se roage. Nu l-am perceput: o făcea ori într-un mod foarte discret, ori de formă. Impresia mea era că era vorba doar de un alt ritual de recăpătarea încrederii, precum noaptea de dragoste cu o femeie luată de pe stradă...<br /> Apoi a desfăcut geanta şi a scos o mulţime de piramide de cupru, roşiatice. A plasat câte una în fiecare colţ al fiecărei camere, inclusiv în holuri, la baie, la bucătărie şi chiar în cămară şi în debara. A luat apoi cristalul în mână şi s-a concentrat pe entitatea mea. L-am simţit foarte puternic.<br /> Îmi pare rău, domnule apartament, dar scurta noastră colaborare a luat sfârşit aici. Îmi permit să spun, scurta şi accidentala noastră colaborare. Mi-am consultat superiorii cu privire la problema existenţei tale şi, aşa cum mă aşteptam, eşti un caz absolut aparte. Dar având în vedere şi singularitatea existenţei mele, s-a tras concluzia logică că nu eşti decât un fel de prelungire a fiinţei mele.<br /> Concluzie care, sincer să fiu, nu era foarte inexactă. Dar nici foarte exactă.<br /> Astfel încât va trebui să tragem linie şi să adunăm. Sau, mai corect, să scădem. Să scădem existenţa dumitale. Dacă te consolează în vreun fel anume, să ştii că vei muri pentru o cauză nobilă. Pentru viitorul neamului pe teritoriul căruia ai fost construit. Eşti, aşadar, încă o dată deosebit. Atât prin existenţa, cât şi prin moartea ta. Adio.<br /> Se repezi, ca şi cum aş fi avut vreun mijloc anume să-l împiedic, şi a răsturnat piramidele instalate la colţuri cu vârfurile spre centrul încăperilor. După o clipă de mirare am simţit un soi de bruiaj pe canalele mele senzitive şi de comunicaţii. O senzaţie mai curând de neplăcere, decât una care mi-ar cauza cu adevărat oarece probleme. Dar, dintr-o prudenţă elementară mi-am redus la maxim activitatea pe care o putea el sesiza.<br /> Am cugetat preţ de câteva minute. Aşadar era gata să mă elimine. Deşi nu mă gândisem niciodată la aşa ceva, o astfel de acţiune nu prezenta în sine nici o dificultate. Orice clădire poate fi distrusă. Ştiam şi eu cazuri nenumărate de demolări. Şi dacă nu avea să facă rost de un buldozer, Gelu putea foarte uşor face rost de explozibil. Putea tăia, şi mai simplu, conducta de gaze. Putea face o grămadă de chestii. Totuşi prefera să mă atace direct pe plan subtil. Motivul era însă evident: Gelu era un iniţiat în anumite lucruri. Ştia foarte bine că o entitate poate fi distrusă fizic, fără a fi afectat planul subtil. De altfel, din campania de demolări purtată în urmă nu cu foarte mulţi ani se pare că poliţia secretă trăsese anumite învăţăminte. Urmele bisericilor aruncate în aer rămăseseră impregnate ani în şir în locurile respective. Superbele case vechi de zeci sau chiar sute de ani demolate cărămidă cu cărămidă rămăseseră alături de entităţile cenuşii ale blocurilor fără personalitate construite acolo. Desigur, în cele din urmă entităţile dispăreau. Dar nu atât de rapid pe cât se aşteptau oamenii care aveau dinamita în buzunar. Şi parfumul trecutului deranja întotdeauna...<br /> Deci Gelu îmi voia moartea subtilă. Dar întrebarea era, avea să se oprească la mine?<br /> Gelu însă era pus pe fapte mari. Nu s-a mulţumit cu piramidele care mă deranjau, ci s-a apucat apoi cu migală să schimbe polaritatea nodurilor reţelei mele de radiaţii. Şi avea un potenţial ridicat de putere. Am văzut că folosea pentru acest lucru ansele metalice de mici dimensiuni. Distorsiunea în reţeaua mea energetică m-a deranjat cu adevărat. Atunci mi-am dat seama că omul acesta nebun putea să mă ameninţe cu adevărat. Pe mine şi pe ceilalţi. Era cazul să fac şi eu ceva. Dar, exact în acel moment, apartamentul cel mai apropiat, cel de la acelaşi nivel, a luat el legătura cu mine:<br /> „Ce se întâmplă cu radiaţiile tale?" m-a întrebat direct.<br /> I-am povestit în fugă toată afacerea.<br /> „Jale" a concluzionat. „Poate n-ar strica să iei şi tu nişte măsuri de apărare."<br /> „Ai vreo idee?" am întrebat eu.<br /> „Da" răspunse el. „Dacă gluma se îngroasă, poţi cere protecţia micii biserici de peste drum."<br /> „Care biserică mică de peste drum?" am întrebat aiurit. Blocul nostru se învecina vizavi cu o oţelărie învechită şi obtuză.<br /> „Imbecilul meu de locatar, ăl de se crede descendentul ţarilor, vede peste drum o clopotniţă în locul oţelăriei. Pare ciudat, mai ales că din câte ştiu, înainte de oţelărie acolo se aflau câteva case de nevoiaşi. Dar omul, nu ştiu prin ce mijloace, a adus-o cu sine, exact acolo unde o crede el. Mai mult, deşi el nu percepe decât clopotniţa, toată biserica este acolo, stând dreaptă şi mândră în acelaşi spaţiu fizic cu oţelăria asta blestamată.<br /> „Ia te uită" am zis. „Nu ştiam. Oare locatarul tău doar o vede sau, aşa cum deşteptul ăla de deasupra ta a cărat marea cu sine, şi-a cărat şi el clopotniţa? Greu de crezut. Mai curând aş înclina să cred că toate oţelăriile au înlăuntrul lor câte o clopotniţă. Ce zici?"<br /> „Zic că numai tu puteai avea ca locatar un securist" pufni prietenul meu.<br /> „Securist?" am făcut eu. „Numai Rabbi, cerşetorul, foloseşte expresia asta. Se vede că ţarul tău e prieten cu Rabbi."<br /> „Eşti idiot!" s-a supărat el. „Să ştii că nebunul tău e în stare să arunce toată clădirea în aer. Şi, în cazul ăsta, tu eşti răspunzător de ceea ce se va întâmpla." a mai adăugat şi s-a retras.<br /> Şi avea perfectă dreptate. Din cauza mea alţii putea suferi consecinţe extrem de serioase.<br /><br /> Îl privesc cum munceşte cu sârg şi rememorez toate întâmplările care au dus aici. Gelu este într-adevăr nebun. Nebun de legat. Un tip greu de înţeles, de catalogat, cel puţin de la nivelul meu. Este, fără discuţie, un individ rar.<br /> Îl privesc cum alterezează cu migală reţeaua Hartman. Reţeaua Hartman, dacă numele dat de oameni nu vă spune nimic, este baza sistemului de comunicaţii între entităţile acestei lumi. Oamenii care o pot simţi, o percep ca o reţea de radiaţii, ca un caroiaj îndreptat pe direcţia nord-sud şi est-vest, lat cam de 20 de centimetri şi având distanţa dintre noduri cam de aproximativ 50 de centimetri. Desigur oamenii sunt conştienţi că aşa numitele „radiaţii" nu sunt de natură electromagnetică, ci telurică. De aceeaşi natură cu radiaţiile clădirilor şi radiaţiile diferitelor surselor subterane. Aspectele telurice nu sunt recunoscute oficial, şi doar puţini oameni au curajul de a le studia. Dar chiar şi aşa, au făcut repede legătura dintre radiaţiile telurice şi mişcările tectonice. Ştiu deja că radiaţiile Hartman îşi modifică distanţele între noduri în preajma cutremurelor. Şi este până şi la mintea oamenilor că relaţia este biunivocă. Modificarea structurii radiaţiei Hartman poate provoca mişcări tectonice, erupţii vulcanice sau doar de gaze naturale sau petrol; şi oamenii încă nu ştiu că pe o planetă vie, toate magistralele informaţionale comunică între ele: via radiaţia Hartman se pot provoca şi cicloane, şi alte urgii climatice.<br /> Însă nimeni - sau aproape nimeni - nu a avut puterea de a manipula corect radiaţia Hartman. De fapt nu e vorba atât de putere, cât mai curând de tehnică. Ştiu că nici Gelu nu stăpâneşte această tehnică; dar are un noroc chior. A reuşit, involuntar, să coreleze cele 3 energii telurice, reuşind în plus şi o rezonanţă cu forţa obtuză a oţelăriei de vizavi. Ceea ce înseamnă că ar putea declanşa într-adevăr un cutremur extrem, cu epicentrul chiar sub blocul nostru. Simt schimbările ce traversează entitatea mea. Ceva se întâmplă şi, pentru prima dată în existenţa mea, simt ceva ce s-ar putea traduce prin frică. Frică şi neputinţă în faţa unor forţe superioare şi nemiloase.<br /> Gelu s-a aşezat iar în mijlocul camerei, în genunchi, în faţa unei lumânări aprinse, cu cristalul în mâna dreaptă. Se concentrează pe entitatea mea şi apoi trece cristalul în mâna stângă.<br /> Vreau să-mi iau adio de la tine, domnul meu. De fapt, de la voi toţi. Voi provoca un cutremur şi voi veţi dispărea. Nu-mi pare rău, sunteţi nişte entităţi periculoase. Nu-mi pare rău nici după victimele umane care vor urma: în cele din urmă, dacă cerşetorul ştie nişte chestii, de bună seamă că nu-şi va ţine gura. Şi chiar dacă majoritatea locatarilor de aici sunt nebuni, nu am de ales. Sunt chemat de Dumnezeu să menţin pacea şi liniştea şi destinul măreţ al acestui neam. Din când în când e nevoie de sacrificii. Am convingerea că tu poţi înţelege lucrul ăsta. De fapt ăsta este şi scopul pentru care te-am contactat acum, pentru ultima oară. Ai ceva de spus?<br /> „Da" am replicat eu îndârjit. „Să-ţi spun doar că nu tu l-ai ucis pe profesorul Culin."<br /> Râde. Un râs ciudat, poate chinuit, dar totuşi un râs.<br /> De bună seamă că nu eu. Asasinul lui zace într-o fundaţie de beton, nevăzut şi neştiut de nimeni. Adrian a dispărut şi el în mijlocul Atlanticului. N-ai priceput chestia asta?<br /> „Nu, domnule Gelu" continui eu. „Profesorul Culin s-a folosit de voi, pionii poliţiei secrete, pentru a trece dincolo. A mizat pe culoarea morţii într-un joc pe care voi nu-l înţelegeţi şi a câştigat. S-a folosit de voi tot timpul şi voi habar nu aveţi de chestia asta. Înţelegi?"<br /> Nu, nu înţeleg. Culin a pierit aşa cum pier trădătorii. Cu un glonte în cap, alături de un morman de rahat. Ce vezi nobil în chestia asta?<br /> „Faptul că şi-a bătut joc de voi. Faptul că a ştiut de le bun început ce joc joacă, care-i sunt regulile şi care-i va fi finalul. Iar efectele jocului său nici nu au început încă. Dar mecanismul a fost pus în mişcare şi nu mai poate fi oprit de nimeni."<br /> Vorbeşti prostii, fostul meu prieten, apartament. O singură dată însă ai avut dreptate, când m-ai întrebat dacă am de gând să-l omor pe Rabbi. Nu ai înţeles că te-am minţit. De altfel, pe planul Culin, cea mai mare realizare a mea nu este, după teoria cerşetorului, crima perfectă de gradul 3, uciderea lui Culin. Eu sunt pe cale să reuşesc în momentul acesta o crimă perfectă de gradul 4: elimin, fără nici o consecinţă ulterioară, toţi martorii subtili ai unei acţiuni de mare fineţe. Distrug un bloc de nebuni dintre care câţiva, întâmplător, au aflat un adevăr relativ. Este, dacă vrei, chintesenţa crimei perfecte. Sau, de ce nu, chintesenţa dezvoltării umane sub oblăduirea unei puteri descinse direct din Divinitate. Ce zici?<br /> Nu aveam nimic de zis. M-am mulţumit să repet vorbele lui Rabbi:<br /> „Dumnezeii mă-tii de securist împuţit!"<br /> Mă dezamăgeşti, prietene. Chiar mă faci să-mi pară rău de timpul pierdut cu tine.<br /> „Este concluzia trasă de Rabbi, cerşetorul, după discuţia avută cu tine" am replicat calm.<br /> În cazul ăsta nici el nu este nebunul cel înţelept. Şi deci moartea lui, strivit sub scară, nu mai are nici o revelanţă. Adio, domnule- apartament.<br /> Se concentrează şi-şi încheie treaba. Simte - ca şi mine - vuietul din pământ şi percepe foarte clar cutremurul care se apropie. Zâmbeşte şi se îndreaptă cu pas liniştit spre ieşirea din apartament. Coboară apoi scările cu acelaşi pas egal, impasibil. În holul de la intrare flutură mîinile spre Rabbi, care-şi face veacul pe-acolo.<br /> - Dumnezeu să-i aibă în pază pe marii patrioţi, spune Rabbi.<br /> Gelu nu se opreşte şi iese din clădire, trecând la fel de imperturbabil strada, ajungând în faţa oţelăriei de vizavi. Exact în momentul acesta eu simt năvala şi tremurul pământului şi furia sa în faţa celor care i-au tulburat odihna. Văd, într-o fracţiune neterminată ce se va întâmpla şi încerc senzaţia regretului. Şi, totodată, mă întreb cum oare simt oamenii palpitaţia morţii...<br /><br />* * *<br /><br /> Extras din raportul de anchetă al comisiei de investigare a morţii ofiţerului - din U.M. 0 - astăzi, 13 septembrie 19...:<br /><br /> «Moartea maiorului - a survenit în urma impactului cu camionul cu numărul - al cărui şofer a pierdut controlul volanului şi a urcat pe trotuar, pe strada - exact în faţa blocului în care era una din locuinţele de serviciu ale ofiţerului nostru.<br /> Şoferul camionului şi-a pierdut şi el viaţa în urma impactului cu zidul de beton. Cercetările ulterioare nu au putut stabili nici o legătură a şoferului, sau a întreprinderii care poseda autocamionul cu vreo putere străină, sau serviciu de informaţii al altei naţiuni.<br /> Deşi maiorul a dus la îndeplinire mai multe acţiuni extrem de periculoase de contraspionaj, nu există nici o probă că ar fi decedat în urma acţiunii unor elemente duşmănoase împotriva statului nostru, în ciuda faptului că au existat doi martori - dintre unul fiind vecinul de apartament al maiorului - şi al doilea un individ declasat, propăşit în holul imobilului - care au susţinut vehement că moartea s-a datorat prăbuşirii peste el a unei clopotniţe misterioase, inexistente, care ar coexista cu spaţiul oţelăriei de peste drum de locuinţa de serviciu. În ciuda faptului că primul martor pretindea că este descendentul familiei ţariste şi al doilea se lăuda cu o poreclă de nuanţă sionistă, investigăriile ulterioare nu au putut confirma această teorie bizară, în ciuda faptului că autopsia medico-legală indica drept cauză a morţii un traumatism cranian produs de un obiect de mari dimensiuni, şi nu şocul loviturii camionului.<br /> Datorită meritelor deosebite ale angajatului nostru, propunem avansarea post-mortem la gradul de colonel şi înmormântarea sa cu onoruri militare.»<br /><br /><br /><br /><br /><br />TRECEREA<br /><br />Adriana Moşoiu<br /><br /><br /> Îl aud mereu. Îl aud strigându-mi să cobor în cabină, să nu mă ude valurile. Vocea lui mă însoţeşte mereu, îmi stă prinsă de creier ca o gheară. Nu pot fugi, e ca şi cum m-aş feri de umbra mea. Nu, nu. Fiecare norişor, fiecare ploaie îmi aminteşte de el, fiecare ţigară, fiecare bere.<br /> Uneori îl şi văd. Stă pe marginea vasului şi trage de plasă. Râde când prinde un rechin, îl apucă de cap şi-l aruncă pe masa de lângă bucătărie, înjură. "Vedea-v-aş conserve pe toţi!" Doar el ştie de ce îi urăşte atât de mult. Doar el ştia. Sau simţea că e ceva reciproc, reciproc şi de neschimbat. Marea. Ce poţi gândi când la prima întâlnire îţi aruncă la picioare o piatră cu doi ochi scobiţi în ea? Cine-ţi aduce cranii la întâlnire?<br /> Am coborât în cabină, să nu mă ude valurile. De când oare devenisem atât de ascultător? Sau laş? Nu era prima furtună şi nici nu eram departe de ţărm. Doar că băusem ceva mai mult ca el şi ştia că n-aş fi putut decât să-l încurc. Am adormit, legat de pat să nu mă răstoarne ruliul. Era doar o furtună, ca multe altele. Te face ciuciulete, îţi toarnă apă sărată în ochi şi pe gâtlej şi-apoi când trece te apuci să oblojeşti spărturile din cală. Mă gândeam să dorm câteva ore, apoi să-l las şi pe el să se odihnească.<br /> Se odihneşte în pace. Când m-am trezit, vasul era pustiu şi nici urmă de nor pe cer. Habar n-aveam cât dormisem, fusese mai mult decât un simplu somn. L-am strigat şi l-am căutat peste tot, de nebun. Mi se părea că-l aud răspunzându-mi, sau că îl văd apărând de după catarg. Aş fi întors vasul, să-l caut, dar unde? Din ce direcţie venisem?<br /> Sunt două săptămâni de atunci şi n-am coborât încă pe uscat. Mai aştept, trebuie să-l găsesc, nu se poate să fi dispărut chiar aşa, fără urmă. Îl aud, şi ştiu că e aproape, îl voi găsi.<br /><br />* * *<br /><br /> Mănânc doar hamsii prăjite, de câteva zile. M-am instalat la o terasă de unde pot vedea marea. Sunt tot felul de cerşetori pe la mese, îţi vând diverse nimicuri sau îţi cer bani, de-a dreptul. Mâine voi merge la poliţie, să-l declar dispărut. Nu ştiu... am tot ezitat, sperând într-un miracol. Mereu m-am gândit cum ar fi dacă m-ar prinde un cutremur în somn, de exemplu, şi nu m-aş mai trezi, sau dacă m-aş îneca cu pastă de dinţi în baie şi nu m-ar găsi nimeni. Mereu m-am gândit la mine, să nu mi se întâmple mie ceva. Nu m-am gândit cum aş reacţiona dacă i s-ar întâmpla lui ceva. Era de neimaginat. Ce stupid... Cu aproape o lună în urmă beam bere la aceeaşi terasă şi ronţăiam raci. Acum tresar de câte ori mi se pare că-l văd, sau îl aud strigându-mă, alerg pe stradă după cineva care-i seamănă, îl caut într-una. Îmi lipseşte. Şi-mi mai aprind o ţigară. Se înserează şi încep să apară stelele. Luna. Privesc în sus de câteva minute bune şi mi se pare că, încet-încet, înţeleg. E lună plină şi e august. Cu o lună în urmă cometa Wolff a fost la zenit. Acum îmi explic acea furtună ivită din senin şi somnul meu profund, mai mult decât un simplu somn. Şi-mi amintesc de o ţigancă bătrână, cu fusta înflorată, povestind de cei dispăruţi în timpul ploii de stele. De cei plecaţi odată cu ea, care se întorc mereu în aceleaşi locuri, nefiind în stare nici să treacă dincolo, nici să rămână de tot. Eu sunt. Eu sunt acela care...<br /><br /><br /><br /><br /><br />CAZUL IOV<br />- secţiune multiplan -<br /><br />Liviu Radu<br /> <br /><br />nivelul n-1<br /> Ciudată fiinţă e căţeaua asta, măi Iezechiel! Eu, Iov, i-am înecat căţeii şi, în loc să-i apere, să mă muşte, să plece în lume şi să-şi caute un stăpân mai bun, mi-a lins mâinile, m-a privit cu ochi plini de devotament, de parcă n-ar fi contat decât placul meu. O flămânzesc, nu-i dau apă, iar ea îmi apără gospodăria şi bunurile, punându-şi viaţa în joc. O s-o chinui în toate felurile, să văd dacă o să se răzvrătească, până la urmă... Iar dacă o să se dovedească devotată şi credincioasă, poate că o să am grijă de ea şi-o s-o răsplătesc pentru toate cele pe care le-a îndurat...<br /><br />nivelul n<br /> Ciudată fiinţă e omul ăsta numit Iov, măi Sataniel! Eu, Iahve, i-am omorât copii, l-am molipsit de lepră şi de cele mai scârboase boli, iar el, în loc să-mi reproşeze modul în care îi răsplătesc credinţa, să-şi caute un Dumnezeu mai bun, mai blând, se supune fără împotrivire placului meu, aducându-mi laude şi fiind convins că fac numai ceea ce trebuie. O să continui să-l chinui, dar dacă îţi închipui că se va schimba şi că la un moment dat se va lepăda de mine, atunci te înşeli. Şi, după ce o să mă conving că nici cele mai mari nenorociri nu-l vor face să cârtească împotriva mea, atunci, poate, o să-l răsplătesc pentru toate cele pe care le-a îndurat...<br /><br />nivelul n+1<br /> Ciudată făptură e Iahve! I-am omorât fiul în chinuri teribile, i-am persecutat credincioşii, m-am străduit ca oamenii să-i respingă învăţăturile, dar el continuă să creadă în logica universală, în capacitatea mea de a guverna universurile. O să continui să-l chinui, şi dacă nu se va schimba, atunci, poate, o să-l răsplătesc pentru toate cele pe care le-a îndurat...<br /><br /><br /><br /><br /><br />OPERAŢIUNEA K3<br /><br />Gheorghe Săsărman<br /> <br /><br />1.<br /> Se trezi cu un sentiment straniu, ca după un coşmar. Ar fi putut jura că, într-adevăr, visase. Însă ce anume visase, îi era cu neputinţă să-şi mai amintească. În clipa care desparte somnul de trezie ar mai fi găsit, poate, un capăt de fir care să-l ducă, din aproape în aproape, spre abisurile tulburi ale acelei viziuni, dar clipa trecuse fără ca el s-o fi intuit. Ar mai fi zăbovit în aşternutul frământat, semn de mare zbucium nocturn, sub plapuma care-i mai păstra căldura trupului, dar nu putea să-şi îngăduie asemenea slăbiciuni. Se ridică fără grabă, aruncă o privire spre deşteptător - mai erau trei minute până să sune - şi-i blocă soneria, a cărei somaţie răstită ar fi fost acum fără sens. Trecu în baie şi, ca de obicei, se aşeză pe closet, spre a-şi deşerta băşica şi colonul. O senzaţie incertă, mai puţin chiar decât amintirea unui vis tenebros, îl urmărea fără voia lui. Era ca un amestec străin, o prezenţă supărătoare, de care nu ştia cum să se debaraseze. Percepu deodată un zumzet depărtat, monoton şi persistent, greu de definit. Îşi încordă auzul, fără să-i poată desluşi totuşi pricina, sau direcţia din care venea. Mecanismul ca de ceasornic bine reglat al programului său zilnic avea totuşi capacitatea, verificată de ani de zile în practică, de a elimina micile dereglări, datorate unor evenimente neprevăzute. Intră sub duş. Tumultul produs de şiroaiele de apă acoperi ciudatul zumzet şi, preţ de câteva minute, se lăsă masat de jetul împroşcat cu maximă presiune. Se săpuni şi se limpezi, apoi se uscă, frecându-şi metodic tegumentele cu prosopul. În cele din urmă, se postă în faţa oglinzii şi îşi examină critic faţa nebărbierită.<br /> Un zgomot ascuţit, ca de burghiu care muşcă în beton, îl făcu să tresară. Cine să fi avut ideea de a-şi violenta vecinii, la o oră atât de matinală? Alte sunete, produse fără îndoială prin lovirea furioasă a ţevilor de calorifer, îi semnalară prompt că nu era el singurul deranjat. Mânuitorul sfredelului îşi continuă impasibil acţiunea, fără a părea să se lase impresionat de protestele pe care le stârnise, ba chiar sporind treptat intensitatea. Bufnituri vehemente în planşee se adăugară sunetelor propagate prin instalaţia de încălzire centrală, lipsite însă şi ele de orice succes. Acest dialog al surzilor şi nu tocmai, care nu mai contenea, îi acapară pentru o vreme atenţia, dar fără a risca să-l scoată din tipicul toaletei de dimineaţă. Prevăzător cum era, îşi păstra întotdeauna o rezervă, căci nimic nu i-ar fi fost mai neplăcut decât ca, intrat în criză de timp, să ajungă să fie nevoit să se grăbească. Se decise, aşadar, să nu mai dea importanţă zgomotelor şi se concentră asupra bărbieritului. Trecu cu grila nichelată a braun-ului său prin peria ţepoasă, cu fire negre, roşcate şi argintii, care îi împânzise peste noapte bărbia. Intensul acompaniament sonor, cu totul neobişnuit pentru această operaţie cosmetică şi pe care încerca să-l ignore, îi dădea totuşi senzaţia curioasă că ar fi manevrat nu aparatul de ras, ci o maşină de tuns gazonul. Îşi turnă în palmă din flaconul cu after shave, îşi fricţionă bine faţa, îşi trată apoi axilele cu deodorant şi se contemplă senin în oglindă, mulţumit de rezultat.<br /> Revenit în dormitor pentru a-şi schimba pijamaua cu hainele de oraş, constată că tocmai de aici părea să vină, de undeva de sus, supărătorul zgomot, a cărui stridenţă ajunsese între timp de nesuportat. Ridică privirea şi descoperi uluit că pe tavan se iviseră câteva fisuri care, în mod vizibil, se tot lăţeau, cuprinse de o vibraţie suspectă. Zugrăveala începu a se desfolia, o bucată de beton cât pumnul, desprinsă din planşeu, căzu pe covor, iar din gaura rămasă porni să se scurgă un amestec de pietricele, nisip şi praf de ciment. Cu ochii pironiţi pe tavan, continuă să se îmbrace, încă greu de clintit din tabieturi, dar urmărind cu stupoare cum frezele unei sape de foraj îşi făceau, cu un scrâşnet sinistru, intrarea triumfală în spaţiul lui locativ.<br /><br />2.<br /> Stăpânindu-şi expresia feţei şi, ceva mai greu, iritarea, urcă treptele spre etajul al doilea, decis să-l depisteze - chiar cu riscul de a se abate de la program - pe autorul nemaipomenitei sfidări. Deşi locuia acolo de câţiva ani, era pentru prima oară că se aventura mai sus de palierul său şi îşi mărturisi în gând că habar n-avea cine locuia în apartamentul de deasupra. Adevărul era că nu-şi prea cunoştea vecinii. Cu excepţia bătrânei pe jumătate surde de la parter, care-şi petrecea cea mai mare parte a zilei stând la fereastră, urmărind cu vădit interes tot ce se întâmpla pe stradă, înregistrând cine şi când intra sau ieşea pe poartă, şi care mormăia ceva în chip de bineţe ori de câte ori îl vedea întorcându-se acasă, el îi ştia pe locatari doar din vedere, probabil că nici măcar pe toţi, fără să poată spune la ce etaj stătea fiecare. De salutat, se salutau rar, mai mult din greşeală, şi numai când se vedeau în incinta blocului. Pe stradă treceau unii pe lângă alţii fără a da vreun semn că s-ar cunoaşte, iar în tramvai se ţineau la distanţă şi îşi fereau privirile, ca nu cumva să fie confruntaţi cu dilema identificării. Această prefăcută amnezie era doar unul dintre simptomele fobiei proprii marilor urbe, pentru ai cărei subiecţi refugiul în anonimat nu-i niciodată destul de sigur.<br /> În faţa uşii mai ezită o clipă, jenându-se întrucâtva să dea buzna în casa altora, şi încă la acea oră, dar imaginea scandaloasă a sapei de foraj penetrându-i tavanul îl făcu să se creadă îndreptăţit de a trece peste regulile bunăcuviinţei şi, cu un gest scurt, apăsă pe butonul soneriei. Neprimind nici un răspuns, sună încă o dată, mai insistent. Apoi, presupunând că, din pricina gălăgiei provocate de cumplita instalaţie, ţârâitul soneriei ar fi fost greu de auzit, bătu de mai multe ori cu pumnul în tăblia uşii. Rezultatul - altul decât cel scontat - nu întârzie să se arate: uşa apartamentului vecin se deschise şi o cucoană în capot, cu un batic sub care se ghicea părul pus pe bigudiuri, i se adresă pe un ton iritat:<br /> - Nu mai bate, dom'le, nu vezi că nu-i nimeni acasă!<br /> Tăcu, încurcat. Ce să şi spună - că nu putea să vadă prin uşă dacă e cineva acasă ori ba? Ori, poate, că refuzul de a deschide nu-i neapărat o dovadă de absenţă...<br /> - Sunt plecaţi la băi, de vreo zece zile, mai ţinu cucoana să precizeze, înainte de a închide uşa.<br /> Asta era, desigur, cu totul altceva. Părea cu totul improbabil ca agresorul să fi operat de la acel nivel, de vreme ce locatarii lipseau de acasă de atâta vreme. Pus în faţa evidenţei, se îndreptă spre scară, dar nu ca să coboare, ci ca să mai urce un etaj, căci o logică elementară îl povăţuia să-l caute mai sus pe făptaş. Ajuns la etajul al treilea, se ciocni frontal cu un adolescent care, cu ghiozdanul purtat neglijent la subsuoară, se arăta foarte grăbit să ajungă undeva - poate chiar la şcoală, ceea ce ar fi fost de mirare, în raport cu entuziasmul îndeobşte redus arătat acestei instituţii de către muşteriii ei. Freneticul şcolar o zbughi pe trepte în jos, fără a catadicsi să-şi ceară scuze.<br />Clătină din cap a nerostită dojană şi dădu cu ochii de uşa la care intenţiona să sune: era încă deschisă, iar de dincolo de prag, după ce urmărise speriată scena, o femeie între două vârste i se adresă umil, ca şi cum toată viaţa ei ar fi fost alcătuită dintr-un lung şir de penitenţe:<br /> - Iertaţi-ne, domnule!<br /> - Un moment, îi blocă el intenţia de a închide uşa, numai un moment!<br /> Nedumerită, sau mai curând speriată, ca şi cum ar fi fost cuprinsă brusc de o anume bănuială, femeia se opri cu mâna pe clanţă.<br /> - Sper să nu mi-o luaţi ca extravaganţă, dar v-aş cere permisiunea să arunc o privire în dormitor...<br /> - În dormitor! exclamă femeia, pradă unei crescânde agitaţii, pe care se străduia s-o ascundă.<br /> - Exact. În dormitor, rosti el apăsat.<br /> În vestibul îşi făcură pe rând apariţia doi băieţei, o fetiţă şi, în cele din urmă, un bărbat preocupat să-şi lege nodul la o cravată nu tocmai nouă.<br /> - Ce-i, dragă? se interesă acesta. Ce se petrece aici?<br /> Femeia îngână încet, aproape în şoaptă:<br /> - Domnul zice că ar vrea să arunce o privire în dormitor...<br /> - În dormitor! exclamă bărbatul, la rândul lui. Dar cine eşti dumneata? se interesă el, circumspect. Ai vreo legitimaţie... ori poate...<br /> Un mandat de percheziţie, ar fi vrut să spună, dar se opri. Izbutise, în fine, să-şi strângă nodul şi îşi netezea acum cravata, cu o palmă uşor crispată.<br /> - Sunt vecinul de la etajul întâi.<br /> Apăsase din nou pe fiecare cuvânt, dând să se înţeleagă că n-avea de gând să se lase prostit. Femeia deveni parcă şi mai palidă, iar bărbatul remarcă fără prea mult entuziasm:<br /> - Deci a ajuns şi la întâiul.<br /> - Exact.<br /> Fără alte comentarii, bărbatul îi făcu semn să-l însoţească. Porni după el, urmat de întreaga trupă. În mijlocul dormitorului, din tavan până-n pardoseală, trona o coloană metalică, un cilindru unsuros din oţel, angrenat într-o lentă mişcare de rotaţie. Prezenţa aceea implacabilă, rece, incompatibilă cu ambianţa intimă a unei locuinţe, îl făcu să se înfioare. Patul fusese strâns cu grijă, acoperit cu o cuvertură dantelată, dar uşile dulapului erau întredeschise, iar câteva haine stăteau înşirate pe spătarul unui scaun. Covorul, rulat şi împins la perete, lăsa la vedere podeaua deteriorată, pe care se mai distingeau urme de moloz. Femeia nu se mai putu stăpâni şi izbucni în plâns. Copiii se lipiră de poalele ei, căutându-i parcă ocrotirea, ori poate dimpotrivă, tocmai din dorinţa instinctivă de a o ocroti, şi îl fixară cu priviri rele pe oaspetele nepoftit.<br /> Jenat, el se retrase spre vestibul, mergând de-a-ndărătelea. Bărbatul îl conduse şi, din prag, înainte de a închide uşa, îi aruncă o frază în doi peri, ca pe un fel de scuză, ridicând totodată din umeri:<br /> - Ce să facem şi noi...<br /> Resemnarea acestuia avu darul să-i sporească indignarea. Ca şi cum ar fi proiectat propria lui nevoie de ordine asupra întregului univers, se lăsa condus de impulsul irezistibil de a pune cu meticulozitate lucrurile la punct. Urcă spre ultimul palier aproape în fugă, sărind câte două trepte deodată şi fără să ia în seamă că toată casa scării era străbătută de o trepidaţie surdă. Ajuns în faţa uşii, se opri ca să-şi tragă suflarea. Cartea de vizită din dreptul soneriei, ornată excesiv, îi făcu cunoscut că acolo locuia un profesor universitar, ceea ce nu se prea potrivea cu portretul-robot al prezumptivului făptaş, pe urmele căruia o pornise. Sună, totuşi, socotind că trebuia să procedeze sistematic, cu metodă, fără a lăsa vreo ipoteză neverificată. O voce baritonală îi propuse să aibă puţină răbdare şi, într-adevăr, posesorul vocii - un ins rotofei, cu chelie şi barbişon, costumat într-un fastuos halat de casă - se arătă curând în prag.<br /> - Cu cine am onoarea? se interesă profesorul cu o politeţe calpă, măsurându-l din cap până-n picioare.<br /> - Locuiesc la primul etaj.<br /> Fraza scurtă, ca o parolă, nu avu efectul scontat asupra profesorului, care continua să-l cerceteze cu privirea, aşteptând lămuriri suplimentare. Agasat, ridică tonul:<br /> - Forajul! Coloana de foraj!<br /> - Care coloană?<br /> Simţi că-l cuprinde furia:<br /> - Cum care coloană? Coloana metalică din dormitor! Cea care a perforat planşeele, care mi-a găurit şi mie tavanul! Chiar nu ştiţi despre ce e vorba?<br /> - În dormitor? întrebă profesorul, făcând o figură uimită. O coloană metalică?<br /> Era prea de tot! Îl împinse la o parte, fără prea multe menajamente, pe amfitrion şi se precipită spre dormitor, insensibil la protestele vehemente cu care era escortat.<br /> - Asta e violare de domiciliu! Am să chem poliţia!<br /> - Ar fi, într-adevăr, o idee excelentă!<br /> După ce trecu ca o vijelie prin camera de zi şi dădu de perete uşa dormitorului, rămase pironit locului: nici urmă de vreo instalaţie, nici măcar prelungirea acelui cilindru metalic, pe care-l depistase cu un etaj mai jos, nu era de zărit nicăieri. De tavan era prinsă, la locul cu pricina, o plafonieră, iar pardoseala era acoperită cu un impecabil covor persan. Descumpănit, îşi roti privirea prin încăpere, neştiind ce să mai creadă. În patul dublu conjugal, rezemată neglijent de perne şi învelită doar până-n brâu, văzu o tânăra drapată într-o cămaşă de noapte vaporoasă, care lăsa să i se întrezărească conturul voluptos al sânilor.<br /> - De ce nu te acoperi ca lumea, scumpa mea, o certă profesorul pe un ton înţepat. Nu vezi că avem o vizită?<br /> - Tocmai mă pregăteam să merg la baie, replică ea ca şi cum n-ar fi priceput rostul mustrării - şi, în loc să-şi tragă plapuma până sub bărbie, cum era de aşteptat, o dădu de tot la o parte, pentru ca mai apoi să se ridice alene din pat, dezvelindu-şi până sus coapsele trandafirii. Doar ştii cât preţ pune şeful meu pe punctualitate!<br /> O surprinse aruncându-i, chiar când trecea pe lângă el, o ochiadă îndrăzneaţă, plină de tâlcuri ascunse, de promisiuni ispititoare. O urmări ca hipnotizat cum se îndrepta spre baie, mlădiindu-şi trupul sub faldurile străvezii.<br /> - Ei, stimate domn, i se adresă profesorul, fără a părea să fi luat în seamă ochiada, dar cu intenţia vădită de a-i abate atenţia de la evoluţia concupiscentă a scumpei sale partenere de pat. Despre ce coloană de foraj era vorba? Cazul mătăluţă, mai adăugă apoi ironic, îmi pare a fi nu atât de competenţa poliţiei, cât a clinicii de psihiatrie!<br /><br />3.<br /> Descumpănit, derutat, stătea încă pe palierul ultimului etaj, ezitând, încercând să-şi ordoneze gândurile. Era absurd, era de neconceput ca o instalaţie de foraj, a cărei sapă cu role îi perforase lui tavanul şi a cărei coloană cilindrică era incontestabil prezentă la etajul al treilea, să se dizolve în neant mai sus numai cu un cat, să dispară, pur şi simplu, fără urmă! Ar fi trebuit să insiste, să cerceteze punct cu punct şi palmă cu palmă tot spaţiul dormitorului. Poate că profesorul instalase un sistem de oglinzi, realizând cine ştie ce efecte optice, o proiecţie tridimensională amăgitoare, ca la cinematograful în relief, o imagine virtuală menită să redea aparenţa calmă, armonioasă, unui cămin desfigurat cu brutalitate. Poate că purtarea provocatoare a tinerei era şi ea menită doar să creeze o diversiune, spre a-l împiedica să examineze mai de aproape, cu tot discernământul, realitatea care se ascundea sub înfăţişarea desigur trucată a încăperii.<br />Mai avea oare sens să-şi continue investigaţiile, sau era mai curând cazul să-şi vadă de treabă, ştiind cât preţ punea şeful lui, şi chiar el însuşi, pe punctualitate... În vreme ce cugeta astfel, neştiind încotro să-şi îndrepte atenţia, luă act de trepidaţia pereţilor, rampelor şi podestelor, pe care până atunci o ignorase. Auzi apoi, venind de undeva de sus, un puternic clinchet metalic, ca de ţevi rostogolite. Realiză pe dată că pierduse din vedere un aspect important, poate chiar esenţial: o adevărată instalaţie de foraj avea nevoie de o schelă de dimensiuni apreciabile, care n-ar fi încăput în nici un caz între planşeele unui bloc de locuinţe. Cum putuse, oare, să fie atât de miop? Cu terasa blocului ar fi trebuit el să-şi înceapă ancheta! Abia acum îşi aminti că, în ultima săptămână, observase în mai multe rânduri ţevi stivuite în faţa intrării şi camioane parcate pe trotuar, că întâlnise uneori în casa scării, fără să le dea importanţă, oameni în salopetă, încovoiaţi sub povara unor ciudate piese de oţel.<br /> Pe terasă! Cu siguranţă că acolo se afla cheia enigmei! Urcă precipitat ultima rampă a scării şi ieşi pe terasă. Aşa cum bănuise, aici se înălţa, în toată măreţia, o impunătoare turlă metalică, ancorată în cele patru vânturi de parapetul din beton care mărginea blocul. De un scripete atârna o legătură de ţevi, cabluri erau întinse în toate direcţiile, iar motoarele huruiau molcom, imprimând o lentă mişcare circulară unei platforme rotunde, prin centrul căreia treceau prăjinile metalice ale coloanei propriu-zise de foraj. Mai la o parte, pe un panou fixat şi el de parapet, se putea citi:<br /><br />OPERAŢIUNEA K3<br />COMPANIA PETROLIERĂ WW & Co<br />Bulevardul Hidrocarburilor 21<br /><br /> În jurul turlei trebăluiau câţiva muncitori care, antrenaţi în activitatea lor, nici nu-l luară în seamă. Se apropie de unul dintre ei şi, fierbând de indignare, îl apostrofă răstit:<br /> - Aţi înnebunit? În casa asta locuiesc oameni!<br /> Cum cel căruia i se adresase nu dădea semne că l-ar fi auzit, strigă cât îl ţineau bojocii:<br /> - Sunteţi cu toţii surdo-muţi?! La naiba! Ce-i porcăria asta?!<br /> Îşi pierdu de tot stăpânirea de sine. Puse mîna pe o rangă şi se repezi la tabloul electric, decis să-i facă de petrecanie. Ca la un semnal, de parcă atâta ar fi aşteptat, muncitorii îl imobilizară, mai înainte ca el să-şi fi putut duce la îndeplinire intenţiile demolatoare. Cu o dexteritate ce vădea antrenament, semn că nu era primul care, aventurându-se până pe terasă, se lăsase pradă mâniei, îi administrară pe tăcute pumni cu nemiluita, până când, moale ca o cârpă, se ghemui gemând pe dalele de ciment. Atunci îi mai aplicară câteva şuturi peste gură, la ficat şi pe unde îl mai nimereau, apoi îl târâiră de picioare până la uşa terasei şi-l îmbrânciră pe scară. După care, ca după un lucru bine făcut, îşi văzură mai departe, liniştiţi, de treabă.<br /> Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.<br /> Coloana de foraj îşi continuase, în tot acest răstimp, înaintarea implacabilă prin măruntaiele blocului.<br /><br />4.<br /> Când îşi reveni în simţiri şi deschise pleoapele umflate, văzu doar cercuri multicolore, ca într-un caleidoscop, jucându-i prin faţa ochilor. Minute în şir nu cuteză să facă vreo mişcare, de teamă să nu recadă în leşin. Apoi, după ce vederea i se mai limpezi, încercă să se ridice. Genunchii îi tremurau, dureri ascuţite îi spintecau viscerele, dar reuşi să se ţină pe picioare. Cu multă grijă, cramponându-se de balustradă spre a nu se prăbuşi la următorul pas, coborî treaptă cu treaptă, rampă după rampă, până ajunse în faţa apartamentului său. Îşi căută cheile, descuie uşa şi, revenit la el acasă, se deplasă cu greu până la baie, rezemându-se de pereţi. Se privi în oglindă. Faţa îi era de nerecunoscut: obrazul tumefiat, nasul zdrobit, un ochi vânăt, o rană încă supurând la tâmplă. Cămaşa mototolită îi era pătată cu sânge şi smoală, iar pantalonii, mânjiţi şi ei, aveau o ruptură mare la un genunchi.<br /> Îşi obloji cum se pricepu rănile, spălându-le cu apă şi săpun, tamponându-le cu o vată muiată în tinctură de iod şi aplicându-le câte-un pansament steril. Cu gândul să-şi schimbe hainele, trecu în dormitor, unde constată că sapa de foraj traversase între timp tot golul dintre planşee, de la tavan până spre pardoseală, apropiindu-se la câteva degete de covor. Se căzni să tragă la o parte covorul îmbâcsit de moloz şi se întinse pe pat, neînstare să mai facă nici cel mai mic efort. La vederea deşteptătorului, îi trecu prin minte că, la acea oră, s-ar fi cuvenit să fie în faţa planşetei, adâncit în vreo formulă subtilă de calcul al rezistenţei la forfecare ori la flambaj.<br /> Remarcă cu surprindere că nu-l încerca deloc spaima de a se prezenta cu întârziere la pontaj, ba că îşi putea reprezenta cu o anume satisfacţie până şi eventualitatea de a chiuli o zi întreagă. Rob zelos al lanţului fără sfârşit de îndatoriri cotidiene, nu-i dăduse nicicând prin minte cât de savuroasă putea fi libertatea de a nu face nimic. O să-i taie o zi din salariu, ei şi? Nu-şi putea, oare, permite? Nu avea familie de întreţinut şi n-avea de gând să adune averi, nici pentru cine. Îi evocă pe nenorociţii de la etajul al treilea - patru copii, curată catastrofă! Acela era adevăratul rob, nu el, acel tată care-şi lega la gât în fiecare dimineaţă, ca pe un posibil ştreang, cravata ponosită, grăbit nevoie mare să nu piardă tramvaiul, un slujbaş oarecare, terorizat la birou de vreun şef chiţibuşar şi năzuros, iar acasă de jelania muierii, desperată că nu ştie cum s-o mai scoată la capăt cu coşniţa.<br /> Dinţii frezelor porniră să ronţăie parchetul, împroşcând jerbe de rumeguş. Acum îi venise rândul babei de la parter! Gândul acesta îl înveseli de-a binelea. Încercă să şi-o imagineze pe bătrână, izolată în surzenia ei, fără şansa de a fi avertizată asupra primejdiei prin zgomote prevestitoare şi confruntată brusc cu realitatea concretă a unei sape de foraj suspendate taman în mijlocul dormitorului ei de modă veche! Bucuria cea mai pură, cugetă el amintindu-şi o zicală, e să te bucuri de răul altora... Cu un ceas mai devreme, s-ar fi ruşinat numaidecât de o asemenea idee răutăcioasă, dar acum o găsi cât se poate de amuzantă. În definitiv, baba n-o fi fost nici ea uşă de biserică, mai mult ca sigur că avea micile ei răutăţi, nu degeaba pândea ore în şir de la fereastră, în aşteptarea unui prilej de cancan, fie el cât de mărunt.<br /> Şi totuşi, îşi zise, cineva ar fi trebuit să ia atitudine. Era inadmisibil ca nimeni să nu protesteze împotriva acestei vătămări mai mult decât grosolane a principiului sacru, ancorat în constituţie, al inviolabilităţii persoanei şi a domiciliului. Dacă slujbaşul de la trei s-a resemnat, dacă profesorul de la patru şi-a construit, poate, în chip de compensaţie, o realitate fictivă, el va lua iniţiativa! Şi dacă tot avea de gând să chiulească, atunci măcar să folosească acea zi pentru a acţiona prompt, cu maximum de eficienţă. Doar n-o să stea şi el cu mâinile în sân! Acea acţiune abuzivă trebuia stopată, iar vinovaţii traşi la răspundere - el nu se va da bătut, la rigoare va merge până la ultima instanţă, până la tribunalul constituţional!<br /> Bulevardul Hidrocarburilor 21... Adresa Companiei Petroliere WW & Co îi apăru brusc în faţa ochilor. Primul drum îl va face chiar la sediul companiei. Va depune acolo o plângere, cu tot dichisul, va cere sistarea imediată a Operaţiunii K3, demontarea instalaţiei de foraj, repararea blocului, va cere despăgubiri substanţiale pentru toate daunele materiale şi morale. O să le arate el lor!<br /> Mobilizat de aceste intenţii cât se poate de lăudabile, îşi adună puterile şi, fără a mai acorda atenţie zgomotului infernal produs prin perforarea planşeului de beton armat, nici ripostelor sacadate, transmise prin conductele de calorifer, îşi schimbă, cu mare trudă, hainele. Încuie uşa apartamentului şi coborî la parter. După ce ieşi, şchiopătând, pe poartă, îi trimise un salut maliţios bătrânei care, nebănuind încă ce primejdie o păştea şi pe ea, se instalase la fereastră, neclintită la postul ei de veghe.<br /><br />5.<br /> Pe drum spre sediul companiei îşi dădu seama că, în febra entuziasmului său, pierduse din vedere că orice petiţie, pentru a putea fi înaintată, ar fi trebuit să fie aşternută mai întâi pe hârtie. Cum însă nu-i prea venea să se întoarcă din drum, îşi urmă mai departe calea, spunându-şi că o audienţă la direcţiune ar fi chiar de preferat unei petiţii scrise, care, ca orice document, avea de trecut nenumărate bariere, mutată dintr-un dosar într-altul, de pe un birou pe altul, împovărată cu referate şi apostile, rătăcită pentru o vreme sau chiar înmormântată definitiv prin cine ştie ce sertare.<br /> Bulevardul care purta numele, evocator de arome grele, al hidrocarburilor, era flancat de la un capăt la altul de imobile moderne, pe frontispiciul cărora se puteau citi iniţiale ale unor instituţii oficiale sau private, ale unor companii industriale, comerciale, sau de transporturi. Multe clădiri, de curând terminate, ofereau prin panouri puse la vedere spaţii de închiriat, altele erau împresurate de schele, semn că se mai aflau în construcţie sau în renovare. Parcajele erau înţesate de automobile mai vechi şi mai noi, dar trotuarele păreau destul de pustii, doar pe ici-colo arătându-se câte-un trecător, grăbit fiecare să ajungă la o presupusă destinaţie.<br /> Sediul firmei WW & Co se număra printre exemplarele cele mai arătoase - un turn cu douăzeci de etaje, cu faţade compuse din pilaştri de granit roşu şi panouri imense de sticlă fumurie, în care se reflecta spectacolul magnific al cerului învolburat. Impresionat de aspectul monumental al edificiului, trecu prin caruselul uşii turnante în holul somptuos şi se prezentă la recepţie. Portarul îi examină contrariat faţa pocită, ochiul învineţit, pansamentul de la tâmplă. Îi ceru să se legitimeze şi, aflând că avea treabă la direcţiune, rămase o clipă în cumpănă, apoi îl puse în legătură telefonică cu secretariatul. Fără a da prea multe explicaţii, preciză că, deşi venise într-o chestiune personală, avea în vedere o temă de interes mai general. Cum interlocutoarea de la celălalt capăt al firului nu părea să se lase convinsă cu una, cu două, crezu de cuviinţă să pomenească de Operaţiunea K3. Efectul se dovedi miraculos: fu rugat să aştepte şi, în mai puţin de un minut, i se aduse la cunoştinţă că un curier îl va lua numaidecât în primire.<br /> Curierul - un ins purtând, ca şi portarul, uniforma cu fireturi a companiei - îl conduse cu ascensorul până la etajul ultim şi-l depuse la secretariat. De o amabilitate trecută cu mult peste smile-ul profesional, radiind din tot make-up-ul ei impecabil, secretara se ridică de la birou, îi întinse o mână cu unghii foarte îngrijite şi-l invită să ia loc într-un fotoliu. Aşezat comod pe pernele îmbrăcate în piele de antilopă, încercă să-şi amintească unde anume o mai întâlnise pe secretară. Încercare fără succes, căci cu cât se străduia mai tare să-şi scruteze memoria, cu atât mai mult se retrăgea, spre adâncuri insondabile, umbra tot mai palidă cu care el căuta s-o confrunte. Se lăsă păgubaş, nu fără un anume regret. Din cabinetul directorului ieşiră, judecând după aerul lor degajat, câţiva dintre colaboratorii apropiaţi ai acestuia, continuând să discute, plini de importanţă, în jurul subiectului pe care, pe semne, tocmai terminaseră să-l dezbată cu şeful lor.<br /> - Domnul director vă primeşte, îl anunţă cu încântare secretara, ca dându-i o veste foarte bună.<br /> Directorul îi veni în întâmpinare cu braţele larg desfăcute, mai-mai să-l îmbrăţişeze, de parcă ar fi reîntâlnit un vechi prieten.<br /> - Dragul meu, te rog din tot sufletul să mă ierţi că te-am lăsat să aştepţi!<br /> Şi fără să-i dea posibilitatea de a mai spune ceva, îi mărturisi pe un ton spăşit, cu ochii plecaţi:<br /> - Ştiu, ştiu tot... E îngrozitor...<br /> Apoi, cercetându-i, plin de compasiune, faţa:<br /> - Ce ţi-au făcut, dumnezeule mare! Inadmisibil! Inadmisibil! Nişte brute... Voi pune să li se desfacă imediat contractul de muncă. Fără preaviz!<br /> Ar fi vrut să-şi pledeze cauza, să înşire argumentele pe care le pregătise atât de minuţios, cântărite pe toate feţele. Ar fi vrut să peroreze cu vehemenţă despre demnitatea umană şi despre libertăţile fundamentale - dar directorul îi tăiase complet avântul şi nu-i lăsa nici o şansă să treacă la ofensivă.<br /> - Vei fi despăgubit, dragul meu, fii fără grijă, mă voi ocupa personal de asta.<br /> Încercă, totuşi, să spună şi el ceva.<br /> - Ştiu ce vrei să zici, îl opri directorul, făcându-i semn să se apropie. Ştiu. Respectul demnităţii omului stă mai presus de orice! Aşa este. Nimic nu e mai sfânt pe lume decât ocrotirea sferei private, decât protejarea familiei şi a căminului, decât inviolabilitatea absolută a domiciliului! Te rog să mă crezi, dragul meu, că toate aceste principii fundamentale, care i-au călăuzit pe părinţii Constituţiei, pe aceşti patres patriae, toate aceste idei înălţătoare îmi sunt şi mie la fel de scumpe...<br /> Vorbind cu patos, directorul îl cuprinse cu braţul pe după umeri şi îl luă cu el, deplasându-se lent spre fereastra neobişnuit de amplă, acoperită cu o draperie vişinie, a cabinetului său.<br /> - Dar, mai zise acesta, bunăstarea fiecăruia, ţel nu mai puţin vrednic de respect, nu-i de conceput fără strădania noastră, a tuturor, fără bunăstarea întregii ţări! Iar bunăstarea ţării, în condiţiile actuale, ale limitării dramatice a resurselor, nu poate fi nicidecum asigurată, câtă vreme balanţa noastră energetică e atât de deficitară. Să nu ne ascundem după deget: oricât ne-am strădui, oricât am încerca să ne îmbătăm cu apă de ploaie, suntem la cheremul străinătăţii. Depindem, domnule, orice s-ar zice, de ţările exportatoare de petrol! Acesta e adevărul gol-goluţ...<br /> Directorul făcu o pauză plină de efect, în timp ce scotea din buzunar un mic telecommander.<br /> - Mai bine zis, acesta era adevărul, până de curând. Căci prospecţiunile noastre recente au relevat prezenţa unor rezerve considerabile de hidrocarburi, chiar aici, în subsolul binecuvântatei urbe ai cărei locuitori suntem! Îţi dai seama, dragul meu, ce şansă unică!<br /> Directorul declanşă printr-o apăsare pe buton deplasarea silenţioasă a draperiei care obtura fereastra, deschizând treptat privirii, de la înălţimea etajului al douăzecelea, o superbă vedere panoramică. După care îşi invită oaspetele să se apropie. Acesta se porni să cerceteze, întrucâtva neutru, din acea nouă perspectivă, silueta oricum familiară a oraşului. I se păru apoi că remarcă ceva anume, ca o prezenţă nouă, străină parcă, şi greu de identificat de la prima vedere. Brusc, realiză că, în mai toate direcţiile, pe acoperişul a numeroase construcţii de tot soiul tronau schele metalice argintii semănând leit cu turla de foraj de pe terasa blocului său. Rămase clipe lungi cu ochii pironiţi pe fereastră, răvăşit de surprinzătoarea constatare pe care o făcuse. O viziune teribilă îl copleşi, viziunea unei întregi naţiuni de locatari vitregiţi de căldura ultimului lor refugiu, a mii şi mii de cămine lipsite de rostul lor esenţial, acela de a oferi ocrotire şi intimitate, şi peste care trona acum, înfigându-şi tentaculele metalice dezgustătoare, o colosală caracatiţă poftind la ţiţeiul adâncurilor.<br /> - Ce şansă unică, repetă directorul, dus şi el pe gânduri. Eu sper, dragul meu prieten, că înţelegi în ce situaţie delicată am fost nevoiţi să luăm această decizie de importanţă naţională! Orice bun patriot va înţelege, adăugă apoi, conducându-şi vizitatorul spre uşă. Contăm pe spiritul de responsabilitate civică, pe solidaritatea necondiţionată cu destinele neamului!<br /> Îi dictă, automat, secretarei datele sale personale, aşa cum îi sugerase directorul când îi întinse mîna, la despărţire - spre a fi luat şi el în evidenţă pentru plata despăgubirilor. Ca din întâmplare, ochii li se întâlniră - secretara îi adresa o privire stranie, marcată de un soi de complicitate, vrând parcă să reînnoade un dialog cândva întrerupt. O auzi spunându-i pe un ton minat de echivocuri:<br /> - Poate că vom face, totuşi, o derogare...<br /> Abia când ajunse din nou în stradă, încă incitat de acel schimb de priviri şi de fraza aparent fără sens, îşi aminti el unde credea că o mai văzuse. Deşi machiajul îi conferea o cu totul altă alură, secretara semăna izbitor cu soaţa profesorului de la etajul al patrulea, în a cărui locuinţă intrase abuziv în acea dimineaţă.<br /><br />6.<br /> Luă prânzul în oraş, în drum spre casă, la un restaurant dietetic care oferea garanţia, dacă nu a unei bucătării rafinate, măcar a preparării şi servirii igienice a bucatelor. Intră apoi într-o cabină telefonică, spre a-l anunţa, totuşi, pe şeful de birou că va lipsi toată ziua. Motivul? Era bolnav. Mai precis, suferise un accident. Nu, nu era foarte grav, spera ca a doua zi să se poată prezenta la lucru. Nu sunase mai devreme, pentru simplul motiv că nu avusese de unde. Cu aceste lămuriri, încheie convorbirea şi se îndreptă spre staţia de tramvai.<br /> Făcu un ocol prin parc, nevrând să rateze ocazia unei plimbări în miez de zi şi de săptămână - mai ales că, între timp, norii se mai risipiseră. Parcul era aproape pustiu la acea oră, doar ici-colo se vedea câte-un apatic pensionar, zăbovind la umbră pe o bancă, sau o slujnică împingând în dorul lelei la un cărucior cu perdeluţe, îndărătul cărora câte-un prunc îşi făcea siesta. Lacul, cu lebedele lui albe şi negre, cam grase, îi păru lipsit de orice poezie, ba de-a dreptul meschin. Hotărât lucru, nu se ştia bucura de ceasurile de răgaz pe care îşi îngăduise să le deturneze slujbei. În ciuda satisfacţiei pe care o înregistrase pe când îşi plănuia chiulul, constata acum că, ieşit din ritm, nu prea izbutea să-şi găsească rostul. Se aşeză pe o bancă, dar după câteva minute se ridică iar, sâcâit, fără să priceapă prea bine ce anume îl sâcâia.<br /> Îşi scurtă plimbarea, ieşi din parc pe o alee laterală şi ajunse în staţie tocmai când tramvaiul pornea. Deşi n-avea nici un motiv să se grăbească, interpretă şi această minimă neşansă ca pe un nou renghi pe care i-l juca pronia cerească. Trebui aşadar să aştepte următorul tramvai, mult peste cele zece minute ale intervalului maxim, pe care orarul afişat în staţie pretindea să-l garanteze. În tramvai o întâlni pe cucoana de la etajul doi, care se întorcea şi ea acasă; fără batic şi fără bigudiuri, arăta parcă mai urban şi îi păru a răspândi chiar un anume şarm feminin. Bineînţeles că se feriră să-şi arate că s-ar cunoaşte şi, coborând pe uşi diferite, păstrară între ei, şi pe trotuar, o distanţă respectabilă. Ajuns în dreptul blocului, observă că, deşi fereastra de la parter era deschisă, bătrâna lipsea din post, semn că, după toate probabilităţile, descoperise şi ea efectele mirifice ale Operaţiei K3.<br /> Revenit acasă, se dezbrăcă tacticos şi îşi rândui cu minuţiozitate hainele în dulap, ignorând cu totul coloana de foraj, care îşi continua misiunea de importanţă naţională, nemaicontenind să se tot rotească şi să tot trepideze. Înfăşurat într-un halat de casă, se lungi în pat, cu ochii pe tavan. După o vreme, îşi spuse că s-ar fi cuvenit, poate, să cureţe parchetul şi covorul. Scoase, mai mult în lehamite, aspiratorul şi trebălui fără tragere de inimă, până aduse dormitorul într-o stare cât de cât suportabilă. Îşi alese apoi o revistă din teancul de pe noptieră şi începu să o răsfoiască. Interesul îi fu reţinut de un comentar amplu pe tema dependenţei energetice a ţării, comentar căruia, înainte de întrevederea cu directorul de la WW & Co, nu i-ar fi acordat desigur nici cea mai mică importanţă. Textul era atât de anost, încât trebui să facă mari eforturi pentru a-şi ţine ochii deschişi şi, în cele din urmă, aţipi cu revista deschisă pe piept.<br /> Buimac, trezit de semnalul repetat al soneriei, crezu mai întâi că deşteptătorul suna şi întinse cu un gest reflex mâna spre noptieră. Se dezmetici însă numaidecât, pricepând că era cineva la uşă. O fi cotoroanţa de la parter, îşi zise fără chef, vine desigur pusă pe harţă! Acum, că rolurile păreau să se fi inversat, cugetă dacă n-ar fi fost mai bine să nici nu deschidă. Se deplasă totuşi, în vârful picioarelor, până în vestibul şi privi iscoditor prin vizor. Nu era cotoroanţa, ci o zână.<br /> - Nu binevoieşti să mă pofteşti înăuntru, îl întrebă surâzând secretara după ce el deschise uşa, tutuindu-l ca pe o veche cunoştinţă şi văzându-l cum stătea în prag, ca paralizat, fără a şti ce avea de făcut.<br /> Îşi luă seama şi-i făcu loc să intre. Ea închise uşa şi, fără altă introducere, începu să-i deznoade cordonul halatului. Cuprins de friguri, ars de palmele care i se plimbau direct pe piele, o ridică pe braţe, nesperată pradă fierbinte, şi o purtă ca în transă, cu inima bubuind, spre patul lui de burlac înrăit. Despuiaţi, carne pe carne, îşi încleştară torsurile într-o confruntare deznădăjduită, rostogolindu-se, respingându-se şi înlănţuindu-se iar, învălmăşeală clocotitoare de mădulare şi de incisivi, de gemete răguşite şi lungi suspine.<br /><br />7.<br /> Când se trezi din nou, ea plecase. Să fi fost doar un vis? Încăperea era cufundată în penumbră, dovadă că afară se lăsa înserarea. Sau poate că se crăpa de ziuă? Avea oare vreo importanţă? O linişte ciudată, o deplină împăcare pusese stăpânire pe sufletul lui. Trecură minute lungi până să-şi dea seama că aceeaşi linişte domnea şi în casă. Să se fi oprit forajul? Căută cu privirea coloana, ca să se convingă dacă mai continua să se rotească ori ba. Degeaba, cilindrul acela metalic dispăruse, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Deşi nu tocmai, căci în tavan şi în pardoseală se căsca câte-o gaură rotundă, exact la locul pe unde îşi croiseră drum prin planşee dinţii duri ai frezelor. Asta să fi fost derogarea pe care i-o promisese secretara? Derogarea de care beneficia, precum constatase de dimineaţă, şi apartamentul profesorului... Îl pufni râsul, cuprins brusc de o voioşie fără noimă.<br /> Apoi se auzi un şuierat dubios, iar în dormitor se răspândi un miros de pucioasă, urcând parcă de-a dreptul din iad. Şi gura spurcată ce rânjea din mijlocul pardoselii porni să scuipe jerbe de păcură şi noroi, împroşcând pereţi şi mobilă, inundând încăperea cu valuri de materie vâscoasă şi mânjindu-l din cap până-n picioare cu acea substanţă infernală pe cel care, gol-puşcă, tolănit în patul ce mai purta, ca un mulaj, ca un negativ de ceară, amintirea unui alt trup, nu-şi putea nicicum stăpâni hohotele de râs.<br /><br />München, 6 mai 2000<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1 - număr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000<br /> download<br /><br />Pro-Scris nr. 2 - număr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000<br /> download<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4 - număr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001<br /> download<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6 - număr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001<br /> download<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8 - număr curent din perioada 09.08 - 19.11.2001<br /> download<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10 - număr curent din perioada 20.11.2001 - 03.03.2001<br /> download<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12 - număr curent din perioada 04.03 - 10.06.2002<br /> download<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br /> Pro-Scris vă oferă posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, oferindu-vă un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteţi selecta direct articolul dorit, care va fi deschis într-o fereastră separată a browser-ului.<br /> Atenţie însă, acest fişier este de dimensiuni relativ mari - va trebui să aveţi răbdare la încărcarea acestuia din internet, mai ales dacă aveţi „norocul“ unei conxiuni mai slabe.<br /><br />Autor Titlu / link către material Rubrică Nr. Pro-Scris<br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br /><br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Săsărman, Gheorghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Gheorghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Gheorghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br /><br />Săsărman, Gheorghe, Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul..., Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 11-12<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />După ce în numărul trecut Pro-Scris s-a cam jucat cu link-urile sale alese, de data aceasta Pro-Scris reia, la modul foarte serios, propunerile sale, subiective, de bună seamă, de a vă petrece timpul on-line. Vă prezentăm astăzi o seamă de site-uri science fiction şi reviste literare româneşti.<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Ovidiu Bufnilă<br /> http://www.imagikon.go.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br /> http://www.sfera.go.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br /> http://curierul.unicult.ro<br /><br />Pagini SF în Seattle<br />Redactor: Sorin Sârbulescu<br /> http://www.sfmagazin.com<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br /> http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br /> http://sf.ee2us.com<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br /> http://www.freecfm.com/s/scatalin<br /><br />Supernova<br /> http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br />Noesis<br /> http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br /> http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br /> http://www.literati.net/Radu<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Razvan Penescu<br /> http://www.liternet.ro<br /><br />Yeti Report<br />Redactor: Vlad Popescu<br /> http://www.yetireport.com<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br /> http://www.bilet.go.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />LISTA NEAGRĂ...<br /><br /><br />Pro-Scris 13-14 a fost realizat de :<br /><br /> Webmaster şi consilier transatlantic : Cătălin Ionescu<br /><br /> Calfă : Györfi-Deák György<br /><br />MUME :<br /> Au trudit alături de noi :<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /> Voicu Bugariu<br /> Sandu Florea<br /> Silviu Genescu<br /> Simone Györfi<br /> Marian Mirescu<br /> Adriana Moşoiu<br /> Dodo Niţă<br /> Liviu Radu<br /> Cornel Robu<br /> Gheorghe Săsărman<br /> Szabó Sándor (Solaria)<br /> Geo Vasile<br /><br />LUME :<br /> În acest număr al Pro-Scris au fost prezentate şi analizate opere create de :<br /> Ovidiu Bufnilă (JAZZONIA), Philip Jose Farmer (Dayworld Terminus), Sandu Florea (Borderlands, Cetatea morţilor, Galbar, Garda, A Graveyard Tale, Harap Alb, Hotelul viselor), Michael Gallagher (Garda), Michael Haulică (Despre singurătate şi îngeri), Cătălin Ionescu (Loser), Jerry B. Jenkins (seria Left Behind), Tim LaHaye (seria Left Behind), Clive Staples Lewis (Trilogia spaţiului: Out of the Silent Planet, Perelandra, That Hideous Strength), Mihai Dan Pavelescu (Dicţionar SF), Gheorghe Săsărman (Sud contra Nord, Cuadratura cercului), Bram Stoker (Dracula), Ovidiu Şurianu (Galbar), John Ronald Reuel Tolkien (On Fairy Stories), Edward A. Tiryakian (Trois métacultures de la modernité: chrétienne, gnostique, chtonienne), John Warner (Borderlands), Bernard Werber (Imperiul îngerilor). O menţiune aparte pentru Mark Knopfler (Dire Straits) care a scris melodia Why Worry (De ce să ne facem griji?) de pe albumul Brothers in Arms şi pentru frumoasa şi talentata Enya care a reprodus mirificul univers al zânelor în piesele Fairytale şi Lothlorien, pe care le-am folosit pentru a ilustra sonor lumea creată de J. R. R. Tolkien.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />CÂNTEC PENTRU VISĂTORI<br />versuri pe notele cântecului "Why Worry"<br />compus de Mark Knopfler (Dire Straits)<br /><br />Simone Györfi<br /><br /><br />Priveşte!<br />Din veacuri pline de amar,<br />chipuri cuminţi te cheamă iar<br />din al uitării-ingrat hotar.<br /><br />Ascultă<br />protestul lor îndepărtat,<br />destinul frânt şi retezat,<br />visul lor, tragic eşuat.<br /><br />Refren:<br /> Cu lanţuri<br />Tu gândul n-ai cum să-l reţii<br />Şi libertatea i-o-ngrădi<br />Nici zborul n-ai cum i-l răni<br />Visează doar, visează dar...<br /><br />Trăieşte-ţi<br />Copilăria şi apoi<br />Îţi vei clădi un viitor<br />În care visele nu dor...<br /><br />Cuvinte<br />să nu arunci necugetat<br />de amintiri greu încercat<br />dar să nu uiţi ce ai iertat<br /><br />Refren:<br /> Cu lanţuri<br />Tu gândul n-ai cum să-l reţii<br />Şi libertatea i-o-ngrădi<br />Nici zborul n-ai cum i-l răni<br />Visează dar, visează iar...<br /><br />Doreşte-ţi<br />din leagăn până în mormânt<br />să nu ajungi o frunză-n vânt,<br />stăpân să fii pe-al tău cuvânt.<br /><br />Şi dacă<br />umbre din neguri mai răsar,<br />stârneşte al revoltei jar,<br />lumina o aprinde iar.<br /><br />Refren:<br /> Cu lanţuri<br />Tu gândul n-ai cum să-l reţii<br />Şi libertatea i-o-ngrădi<br />Nici zborul n-ai cum i-l răni<br />Visează iar, visează iar...<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-40742806522835676072014-07-23T11:11:00.000+03:002014-08-11T13:56:33.185+03:00Pro-Scris 3 (15-16) / 6 octombrie 2002 (text only).<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br /><br />Main site:<br />http://proscris.port5.com<br /> <br />Mirror site:<br />http://proscris.web1000.com<br /> <br /><br />Arhiva on-line<br />număr curent din perioada<br />06.10.2002 - 10.02.2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-DUS<br />Cătălin Ionescu - Continuare<br /><br />PRO-TESTE<br />Györfi-Deák György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful!<br />Cătălin Ionescu - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />Mircea Opriţă - Anticipaţia românească<br />Sandu Florea - Benzi desenate<br /> # Hotelul viselor (continuare din numărul trecut)<br /> # Kumango<br />J.R.R. Tolkien - Epilog (din studiul „Despre poveştile cu zâne“)<br /><br />PRO-GRESII<br />Cornel Robu - Science - fiction „adevărat“<br />Cornel Robu - Boala vacii grase (primul simptom) <br /><br />PRO-FILE<br /> * Filme<br /> Lucius Shepard - The Timex Machine<br /> Vásárhelyi Lajos - Vreme pierdută (Maşina timpului 2002)<br /> Sorin Sârbulescu - Reign Of Fire<br /> Sorin Sârbulescu - Signs<br /> * Carte<br /> Radu Pavel Gheo - Ultimele apariţii editoriale în SUA<br /> Györfi-Deák György - Era digitală<br /> Cătălin Ionescu - Din nou despre Nicolae Carpaţi<br /><br />PRO-PUNERI<br />Viorel Pîrligras - Salonul Benzii desenate „BD Craiova 2002"<br />Györfi-Deák György - Vraja desenului pe hârtie<br />Györfi-Deák György - Banda desenată românească în floare<br />Sorin Sârbulescu - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before (Star Trek: The Experience)<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice (VIII): Despre sefiştii români<br />Györfi-Deák György - Cenaclul H. G. Wells, Şedinţa din 12 octombrie 1986<br /><br />PRO-TON<br />Adriana Moşoiu - Poza cu Mediterana<br />Simone Györfi - O înviere ratată<br />Ovidiu Bufnilă - Eul matricial<br />Ovidiu Bufnilă - Luna pe din dou@<br />Györfi-Deák György - Afacerea Adam<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br />Link-uri alese<br /><br />PRO-NUME<br />Au trudit la alcătuirea acestei ediţii...<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br /> <br /><br /> Bine aţi venit la Pro-Scris 15-16!<br /> Numărul de faţă vă propune o serie consistentă de materiale de diverse facturi. Cum Pro-Scris-ul este pe drumul unor transformări importante, vom renunţa şi noi la clasicul nostru pro-domo, în favoarea unuia mai rapid.<br /> Prin urmare, aveţi, întâi de toate, 2 reviste într-una singură: Pro-Scris 15-16 şi Pro-Misiunea, fostele „Bârfe SF“ sub o haină nouă şi intenţii de viitor de anvergură.<br /> Cuprinsul Pro-Scris-ului este, la rându-i bogat: după clasicele materiale de început, Pro-Teze şi Pro-Dus, care vă invităm totuşi să le citiţi, pentru că expplică anumite schimbări conceptuale ale revistei, urmează o altă noutate, Pro-Testele. Da, Pro-Testele reprezintă (chiar şi la Ploieşti, deh!) pluralul Pro-Testului, pentru că avem acum (şi de acum înainte) 2 editoriale (de Ploieşti şi de Jibou, că tot veni vorba mai devreme de geografie...).<br /> Mai departe, Pro-Eminenţele sunt, ca de obicei, partea de mare valoare a revistei. Puteţi găsi, în exclusivitate pentru Pro-Scris, un extras din ediţia a 2-a, în curs de tipărire, a faimoasei „Anticipaţia românească“ semnată (mai este nevoie să o spunem?) de Mircea Opriţă - şi domnia-sa a binevoit să ne trimită spre tipărire un fragment inedit, dedicat criticii science fiction româneşti noi. Tot sub genericul Pro-Eminenţe avem noi benzi desenate inedite trimise de binecunoscutul grafician român stabilit în SUA, Sandu Florea; este vorba continuarea „Hotelului viselor“ din numărul trecut precum şi „Kumango“, o bandă desenată după o poveste de Ovidiu Bufnilă. Nu în ultimul rând, Györfi-Deák György ne propune ultima parte din studiul cu zâne semnat de J.R.R. Tolkien.<br /> Capitolul Pro-Gresii este „ocupat“ de Cornel Robu, cu 2 studii, unul mai nou, „Science-Fiction adevărat“ şi celalalt ceva mai vechi, dar la fel de plin de substanţă - şi poate, de amar - „Boala vacii grase“, un prim episod dintr-o serie de trei, ce vor urma în ediţiile următoare Pro-Scris.<br /> În cadrul Pro-Filelor vă propunem un set de materiale despre filme şi cărţi. Veţi găsi aşadar cronici la „Maşina timpului“, traduse de Simone Györfi şi Györfi-Deák György, recenzii la „Reign Of Fire“ şi Signs“ semnate de Sorin Sârbulescu, apoi Radu Pavel Gheo vă propune o incursiune printre noutăţile editoriale din Statele Unite, Györfi-Deák György îşi reaminteşte de „Era digitală“ semnată de Nicholas Negroponte, iar Cătălin Ionescu are ceva de spus pe marginea volumului al doilea din seria antihristului „made in Romania“.<br /> Pro-Punerile se referă în principal la benzile desenate, plecând de la a 4-a ediţie a Salonului de benzi desenate, BD Craiova 2002, (un material de Viorel Pîrligras), trecând apoi prin revistele „Fergonaut“ şi „Ah!BD“ (recenzii de Györfi-Deák György). Nu în ultimul rând, Sorin Sârbulescu ne propune un excelent material reportericesc despre expoziţia Star Trek din Las Vegas.<br /> Pro-Poziţiile găzduiesc „Fragmentele critice“ ale lui Voicu Bugariu (episodul VIII fiind axat pe o interesantă şi percutantă privire sociologică a sefistului român) şi un material de arhivă, dezgropat de Györfi-Deák György despre şedinţa din 12 octombrie 1986 a cenaclului H.G. Wells.<br /> Pro-Tonul, capitolul de proză science fiction continuă cu texte semnate de Adriana Moşoiu, Simone Györfi, Ovidiu Bufnilă (cu „Eul matricial“ şi „Luna pe din dou@") şi Györfi-Deák György.<br /> Capitolul Pro-Porţie este prezent, ca de obicei, cu arhiva on-line Pro-Scris, cu o pagină de linkuri alese precum şi cu index-ul on-line al autorilor publicaţi în ediţiile trecute Pro-Scris, index desfăcut, din motive de rapiditate a încărcării paginii din internet, în două (literele A-G şi H-Z).<br /> Există şi un capitol de Pro-Nume, unde apare şi numele truditorului pe tărâm javascript (şi nun numai!) care se află în spatele acestui număr - şi a altora, de altfel! - Tibi "Woody" Drăgulinescu, precum şi alte (pro-)nume, ceva mai cunoscute...<br /> Pro-Scris va (şi) urma, dacă cumva aveaţi vreun dubiu în privinţa asta...<br /> Nu am uitat de Pro-Misiune - aceasta este, după cum vă spuneam, aproape o revistă separată pe care Pro-Scris are doar bucuria să o găzduiască, într-o haină nouă. Meritul îi revine în intregime neobositului (şi „excelentului“, ca să citez o personalitate care colaborează cu Pro-Scris-ul) domn Györfi-Deák György.<br /> Lectură plăcută!<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /> <br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Pro-Scris este o revistă periodică independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DUS<br /><br /><br /><br /><br />CONTINUARE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /> <br /><br /> Pro-Scris îşi continuă aventura. Cât timp m-am aflat pe continentul american, bunul meu prieten Györfi-Deák György a reuşit performanţa de a lansa pe net 2 numere, după părerea mea, inerent subiectivă, dense şi rotunde.<br /> Gyuri s-a achitat mai mult decat onorabil de „îndatorirea“ de redactor-şef; mai mult, schimbările importante pe care el le-a promovat s-au integrat firesc in structura revistei. Mulţumită lui, Pro-Scris încearcă acum un nou experiment, acela de a publica aşa numitele „bârfe sf“, integrate în revistă în capitolul „Pro-Misiune“, cu o periodicitate mărită. Dacă experimentul acesta va da rezultate mulţumitoare, intenţiile noastre nu se opresc aici. Se lucrează la o posibilitate de a transforma „barfele“ într-un soi de bază de date cu acces rapid, care… Dar să nu anticipăm. „Pro-Motor-ul barfelor“, Gyorfi-Deak Gyorgy, se va înhăma la o muncă uriaşă, fără a se deroba de celelalte îndatoriri ale sale…<br /> În altă ordine de idei, am hotărât renunţarea la capitolul de download, şi ne cerem scuze cu această ocazie faţă de cititorii noştri. Vechile arhive au fost şterse şi noile numere nu s-au mai arhivat. Motivele pot fi enumerate rapid: arhivele ultimelor numere (care cuprind benzile desenate ale lui Sandu Florea) sunt deja de dimensiuni prea mari; spaţiul gratuit oferit de serverele gazdă este, inerent, limitat (în special pe Portland).<br /> Repet, Pro-Scris îşi continuă existenţa. Şi lucrul ăsta, în sine, este important. În peisajul din ce în ce mai sărac al science fiction-ului românesc, Pro-Scris a împlinit deja doi ani de viaţă (vă reamintim că numărul 1 din Pro-Scris a fost lansat în iulie 2000). Desigur, sperăm în revirimentul de toamnă al site-urile româneşti de sf care au intrat în „letargia“ de vară. Dar optimismul nostru, în acest moment, este unul ponderat. Se poate constata cu uşurinţă o tendinţă negativă în mass-media românească: aceea a audienţei cu orice preţ. Ziarele şi posturile de radio-TV par obsedate de a-şi atrage, pe orice căi, audienţa. Iar preţul este unul singur: scăderea vertiginoasă a nivelului de calitate. Începând, dacă vreţi, cu faimosul Pro-TV, care după ambiţiile de clasă ale începutului s-a transformat acum într-o sarabandă a prost-gustului şi a dispreţului fluturat pe faţă propriilor telespectatori şi terminând cu jenantele prestaţii ale OTV-ului, via „superstarurile“ Andrea Marin, Mihaela Tatu sau/şi Rădulescu, trecând prin presa scrisă unde ziare naţionale „cu pretenţii“ îşi etalează „fata zilei“ tolănită alături de carpete jegoase cu „Răpirea din serai“, sau ne povestesc cu litere groase despre „muştele homosexuale“ mass media românească aleargă, unită în cuget şi-n simţiri, după clasamentele audienţei. Restul nu mai contează. O revistă de programe TV al cărui nume nici măcar nu merită amintit, şi-a eliminat concurenţa cumpărând-o şi apoi aplicându-i conţinutul şi coperta proprie – interesantă reţetă a succesului…<br /> Sigur, stimaţi prieteni, să nu ne lăsăm nici noi duşi de val. Problemele există, dar în acelaşi nu toată mass media românească trebuie pusă în aceeaşi oală. Există în continuare şi România liberă, şi Academia Caţavencu, şi România literară, şi Observatorul cultural, şi Dilema, şi 22, şi TVR2, şi… BBC, şi CNN, şi Arte şi, nu în ultimul rând, internetul şi site-urile care asigură spaţiu gratuit de web. Şi să delimităm aici şi gluma: în ciuda enumerării de mai sus, Pro-Scris îşi ştie locul său şi va miza, în continuare pe publicul său avizat şi restrâns, fidel principiilor sale de existenţă. E bine, e rău? Pro-Scris, este, în orice caz, liber în adevăratul - şi frumosul - sens al cuvântului.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TESTE<br /><br /><br /><br /><br /><br />SOLDAŢI, VĂ ORDON, TRECEŢI GOLFUL!<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> La începutul lunii august, două evenimente diferite şi-au intersectat traiectoriile şi s-au împletit într-un fir strangulator, cel al cenzurii. În ziua când Marin Preda ar fi împlinit 80 de ani, cotidianul Ziua a publicat câteva frânturi dintr-un jurnal intim al lui Marin Preda, confiscat de autorităţi după moartea autorului. Puţin mai târziu, Internetul s-a cutremurat în momentul în care o organizaţie pentru apărarea drepturilor umane a acuzat portalul „Yahoo!“ că face jocul serviciilor secrete chineze, întrucât restricţionează accesul la anumite situri şi se oferă să furnizeze adresele folosite de emigraţia chineză.<br /> Mărturisesc, pe „Moromeţi“ i-am citit pentru că trebuia, se cereau la şcoală, dar mi-au plăcut şi, întocmai ca şi în cazul lui Duiliu Zamfirescu, nu m-am oprit la ceea ce ar fi fost strict necesar la literatura română (în clasa a XII-a o aveam profesoară pe doamna Rusu, care era foarte exigentă) şi m-am aventurat mai departe. Nu-mi amintesc de unde sau de la cine am împrumutat „Delirul“, dar nici după douăzeci de ani nu mi-am revenit din uimirea provocată de lectura cărţii. Marin Preda îmi înfăţişa o altă istorie decât cea din manuale, în care Antonescu nu era criminalul de război împuşcat în patruş'şase. Ştiam că anumite lucruri fuseseră cenzurate, dar mă aşteptam să fie lucruri cu f… şi c… (de masturbarea colectivă n-am ştiut până la apariţia ediţiei Cristoiu), nu istorie, nici politică: şocul a fost foarte mare.<br /> De atunci, îmi aduc aminte adesea de ea, căci istoria nouă are grijă să repete toate greşelile trecutului. De revoluţia din decembrie 1989 se leagă de amănuntul că după ce armata română a recucerit Radioul ocupat de legionari, s-a difuzat „Deşteaptă-te române!“, cântec interzis pe vremea lui Ceauşescu. Rătăcirea lui Hitler, care a hotărât să bombardeze Belgradul, nu diferă prea mult de cea a americanilor din 1999, care au atacat ziua în amiaza mare un pod pe care tocmai trecea un autobuz şcolar. Cu toată "grija faţă de ţară", mărturisită în roman mamei sale, Antonescu a târât neamul său peste Nistru, într-o catastrofă din care întoarcerea armelor din 23 August n-a putut salva decât aparenţele (aceasta explică de ce volumul 2 din „Delirul“ n-a fost scris niciodată). Desigur, Marin Preda şi-a adus partea sa de contribuţie în susţinerea celor care ar dori azi să înalţe statui ale Mareşalului la fiecare colţ de stradă, dar mă tem că încriminarea autorului ar fi pripită şi o răstălmăcire a intenţiilor iniţiale. Regret sincer că omul politic de odinioară n-a putut să se ridice la înălţimea personajului de roman.<br /> La vremea când am citit „Delirul“, m-a surprins ca în tumultul evenimentelor să găsesc câteva pagini în care, incredibil, scriitorul ne prezintă un individ fascinant, Octav Boiangiu, care pune stăpânire pe un cenaclu literar boem şi-l transformă într-un cerc de fani ai paleoastronauticii:<br /> „Le luă minţile luni în şir cu enigme care stăteau deschise, vizibile, pipăibile în faţa oamenilor şi pe care nimeni nu le putea dezlega... Îi luă încet cu misterul piramidei celei mari şi al marelui sfinx, arătînd că astfel de cuburi de paisprezece tone, puse unul peste altul şi şlefuite la milimetru nu puteau fi opera unor fiinţe de pe această planetă... Că civilizaţia prebiblică a fost o realitate halucinantă... că uriaşele edificii din Tiahuanaco şi Sacsay-huaman... Că Lemurienii şi Atlantizii care au trăit în Pacific pe un vast continent şi care s-a scufundat în ape înaintea timpurilor istorice, ne-au lăsat, din acest leagăn al umanităţii, semne şi enigme fantastice care sunt dovedite pe bază de documente arheologice irefutabile...“<br /> M-am întrebat adesea, cine să fi fost acest misterios personaj secundar. Alura sa trimite la contele de Saint-Germain, Cagliostro, Raputin, Ury Geller. În roman, rolul său se reduce la cucerirea unei femei neînchipuit de frumoase, care până atunci rămăsese fidelă unui amant diform, surd de o ureche, „un bou cu nume de cal“, pe care o hipnotizează şi o trimite în trecutul Vedelor, „în India cu o mie de ani înainte de Cristos“, unde asistă la un alt război, isprăvit prin aruncarea unei bombe termonucleare. E revelion, hotarul dintre 1940 şi 1941, iar „zăltaţii“ controlează capitala.<br /> Aflată sub hipnoză, femeia efectuează o „regresie temporală“, scoţând la iveală din subconştient nişte „amintiri despre viitor“:<br /> „Nişte oameni forfotesc în jurul unui, fel de cal troian. Dar nu e un cal... E un proiectil... Soarele străluceşte pe cer... Armatele coboară un deal. precedate de elefanţi care duc în spinare războinici cu turbane în jurul capului... în pădurea vecină mişună alţii... S-a lăsat întunericul! strigă fata. Proiectilul e în cer, a fost lansat, urcă în flăcări... Bate vântul... Suflă, îndoaie copacii... Norii s-au înroşit, plouă cu sânge... Soarele se învârteşte pe cer... Apa fierbe, peştii din ea sunt fierţi... Elefanţii cad din cer, alţii aleargă de colo, colo, chihăind de groază în pădurea aprinsă de flăcări... Cai şi căruţe zac în toate părţile, calcinaţi... Mii de căruţe zboară prin aer şi cad pe jos din toate-părţile... E întuneric mare şi bat vânturi îngheţate... La orizont se face lumină... Zeii s-au adunat deasupra armatelor şi sunt apucaţi de groază văzând cum se prăbuşesc puterile universului...“<br /> S-ar putea ca Marin Preda chiar să fi participat la o astfel de petrecere mondenă, la hotarul dintre anii care separau dezmembrarea României Mari de intrarea ei într-un război din care avea să iasă învinsă, umilită şi ocupată. Scena e descrisă foarte veridic. Cu atât mai mult, scriitorul trebuie să fi fost surprins în momentul când a aflat despre cele petrecute la Hiroshima şi Nagasaki patru ani mai târziu şi şi-a amintit de elefanţii transformaţi instantaneu în cenuşă, de trecerea zguduitoare a fronturilor de undă, de lumina care se înălţa atât de nefiresc, de la apus.<br /> Mă întreb, dacă ar fi trăit şi ar fi văzut avioanele prăbuşindu-se asupra turnurilor gemene, dacă ar fi deschis televizorul şi ar fi urmărit buletinele de ştiri doldora de atentate sinucigaşe, comunicatele forţelor armate despre avioanele teleghidate irakiene şi rachetele cu rază lungă de acţiune iraniene, scrisorile cu pudră de antrax şi pozele cu copiii înarmaţi cu pistoale mitralieră, imaginile din taberele de antrenament ale comandourilor arabe sau americane, oare despre ce ar fi scris Marin Preda?<br /> Ori poate că a scris, iar avertismentul său se află undeva în „Delirul“?<br /><br /><br /><br /><br /><br />TU(R)NURILE GEMENE DINSPRE ALAMO<br /><br />Cătălin Ionescu<br /> <br /><br /> Dacă este îndeobşte cunoscut că România se vede mult mai clar de la distanţă – în ciuda negării vehemente, de nuanţă pur patriotardă, pe care toţi pangligarii politici ai zilei o afişează cu nonşalanţa lichelismului – nu acelaşi lucru se poate afirma despre Statele Unite ale Americii.<br /> Sigur, destinele uneia dintre cele mai importante naţiuni ale acestei lumi, într-un context în care globalizarea nu mai este chiar o vorbă aruncată în vânt nu poate lăsa indeferent pe nimeni. Cu toatea acestea mărturisesc că am fost uimit de mulţimea de percepţii greşite asupra Americii pe care le-am întâlnit în mass-media românească. Desigur, şi comentatorii politici sunt şi ei oameni oameni şi au şi ei viscerele lor, chiar şi la ceremoniile de marcare a unui an de la evenimentele din 11 septembrie. Pe de altă parte, într-o Românie marcată de o opinie publică inexistentă şi o lipsă mai mult decît îngrijorătoare de principii etice, este de aşteptat ca percepţiile asupra unor evenimente în care coexistă mai multe planuri să nu strălucească prin claritate.<br /> Având norocul de a petrece mai multe luni la Houston, mărturisesc că am fost foarte interesat de societatea americană. Şi, am mai spus-o şi cu alte ocazii, America trebuie văzută pentru a fi înţeleasă. Altminteri, deosebirile dintre Europa de Vest şi Statele Unite sunt atât de mari, încât este practic absurd să aminteşti de Europa de Est… Iar faptul acesta are o motivaţie foarte simplă: America, naţiune tânără, a fost construită special pentru a fi altfel. Continui să cred că acele generaţii de oameni care au traversat oceanul (printre care şi vlaşii noştri) au plecat spre o lume care promitea a fi altfel, pentru că ei urmau să o construiască altfel. Şi îndrăznesc să afirm că, în principiu, au reuşit. Nu au ezitat să ia arma în mână atunci când a fost cazul să apere o libertate, o proprietate şi un mod de viaţa la care dovediseră că au dreptul. Au purtat războaie, dar apoi au construit case şi şi-au dezvoltat proprietăţile. Au înţeles valoarea principiilor şi nu au abdicat de la ele. Păstrându-ne pe coordonatele realismului, America nu este o societate perfectă. Îndrăznesc însă să afirm că sistemul actual din SUA nu avantajează impostura şi lichelismul, ceea ce pentru mine, ca român, a fost fascinant…<br /> Foarte interesantă este însă şi (scurta) istorie americană, un episod semnificativ fiind şi evenimentele de la Alamo. Deşi semnalele disperate de ajutor ale garnizoanei din Alamo către restul armatei texane au fost foarte clare, nimeni nu le-a luat în seamă. După un asediu de 13 zile, în care locotenent-colonelul William B. Travis, Jim Bowie (luptătorul şi inventatorul cuţitului care-i poartă numele - să amintim faptul că în romanul lui Bram Stoker Dracula este răpus de un cuţit Bowie!), David Crockett (faimosul aventurier, fost congresman de Tennessee), alături de alţi aproape 200 de oameni au ţinut piept armatei generalului mexican Antonio López de Santa Anna, texanii sunt copleşiţi de asaltul final al mexicanilor, din 6 martie 1836. Nu supravieţuiesc decât 2 sau 3 persoane. Oroarea însă acestei tragedii a fost însă pe măsura evenimentelor. După o campanie în care forţele militare texane se regrupează şi mexicanii îi urmăresc, în 21 aprilie, în bătălia de la San Jacinto, sub conducerea lui Sam Houston, unul din personajele marcante (şi controversate) ale epocii, armata mexicană este zdrobită după doar 18 minute de luptă. Bilanţul oficial al istoricilor: 630 mexicani ucişi şi 730 luaţi prizonieri, în timp ce texanii au pierdut doar 9 oameni din cei 910. La această importantă victorie şi-au adus contribuţia şi „Surorile gemene“, două tunuri de mare calibru, noutăţi absolute ale vremii, obţinute de armata texană în data de 11 aprilie.<br /> Dincolo de emoţia vizitării muzeului Alamo din San Antonio, această lecţie de istorie a Texasului este, într-un anume fel, emblematică pentru societatea americană. Lecţie care demonstrează, simplu şi cutremurător, unde duce nepăsarea. Există însă şi reversul medaliei: trezită de durere, naţiunea americană ripostează pe măsura atacului suferit.<br /> Se poate face o paralelă între 11 septembrie 2001 şi Alamo? Privită prin această prismă, America a acţionat şi va acţiona. Regimul taliban s-a prăbuşit la scurtă vreme după ce declarau sforăitor că vor rezista chiar şi 20 de ani unui atac american. Regimul Sadam Hussein, protagonistul unei aproape incredibile situaţii circumstanţiale după Războiul din Golf (dar asta este o altă lecţie a istoriei trăită intens de americani!) se apropie de un inevitabil sfârşit. Şi lumea va arăta, inerent, altfel.<br /> Numai că, dincolo de frumuseţea tristă şi ideatic patriotistă a lecţiilor istoriei, oamenii au constatat iarăşi, pentru a n-a oară, că istoria se scrie, din nefericire, cu sîngele celor nevinovaţi. Că precum tunurile gemene, şi Turnurile gemene au pretins partea lor de „carne de tu(r)n“. Memorabilă şi impresionantă este statuia femeii care cade din Turnuri…<br /> Uitaseră oare americanii, înainte de 11 septembrie 2001, lecţiile trecutului? Va fi George Bush capabil să se ridice la înălţimea ameţitoare a precedecesorului său, Sam Houston? Toate acestea ar putea fi un subiect extrem de interesant de nuvelă sau roman science fiction. Dacă, mai întâi de toate, nu ar fi cruda realitate a lumii în care trăim şi pe care reuşim tot mai greu, să o înţelegem….<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: MIRCEA OPRIŢĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />ANTICIPAŢIA ROMÂNEASCĂ<br /><br />(Fragment inedit din ediţia a 2-a a volumului, în curs de tipărire la Editura Viitorul Românesc, Bucureşti)<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /> <br /> Un autor remarcabil, Radu Pavel Gheo (n. 1969), ale cărui povestiri şi nuvele din culegerea Valea cerului senin (1997) anunţă şi o frumoasă carieră de prozator, va fi tratat aici în lumina operei sale critice, întrucât, deocamdată, aceasta ni se pare mai importantă pentru momentul ce o produce. În promoţia anilor '90, prin care postmodernismul SF-ului românesc s-a transformat, dintr-o noţiune labilă şi incertă, într-o soluţie relativ bine reprezentată, el şi-a asumat misiunea — fără îndoială, dificilă — de a susţine critic şi teoretic această campanie de înnoire tematică, ideatică, dar şi pe planul sensibilităţii individuale, creatoare, ori a mentalităţii de grup.<br /> Despre science fiction (2001) este o carte alcătuită pe principiul unităţii în diversitate. Cele trei secvenţe mari se completează reciproc într-un efort de a oferi o imagine substanţială asupra domeniului analizat. Organizarea materialului este a unui meticulos, preocupat de construcţie şi manifestând o vădită grijă de a nu produce, prin suprapuneri incidentale ale articolelor, supărătoare repetiţii. Părţile (analiza unor teme generale reflectate în portetul cel mai recent al anticipaţiei, studiile de caz rezervate câtorva scrieri exemplare şi grupul de „cronici răzleţe“ la volumele de după 1990) stau într-un echilibru acceptabil şi, împreună, participă la înscenarea unui demers critic complex. Nu întâmplător acesta din urmă porneşte de la consideraţiile teoretice şi practice ale unei „prefeţe“ intitulate Argument în apărarea literelor umile. Aparent, autorul pledează pentru literatura comercială (cum am văzut că o făcea şi Cristian Lăzărescu în unele din paginile sale), dar e greu de spus că ridică această preferinţă la nivelul unui principiu coordonator al criticii proprii. Nu-l putem suspecta de ignorarea unei posibile resurecţii a prejudecăţilor — încă rezistente — ale ştiinţelor literaturii, pentru care frontierele dintre genuri, ca şi cele dintre nivelurile creaţiei specifice (Hochliteratur şi Trivialliteratur) au fost şi rămân pe mai departe impenetrabile. Într-o accepţie fundamentalistă, SF-ul ar trebui să se mişte perpetuu pe palierul literaturilor inferioare, deşi lui Radu Pavel Gheo un fapt i se pare „clar: clasarea unei scrieri drept «literatură de consum» sau «literatură înaltă» nu impune automat valoarea acelei scrieri“. Pentru ca lucrurile să stea pe un fundament cât se poate de solid în ce-l priveşte, el nu evită formularea unor profesiuni de credinţă care sunt, în esenţă, ale unui cititor superior, asimilate însă între criteriile de etică profesională ale criticii literare:<br /><br /> „Eu mărturisesc cu onestitate că, decât să citesc un volum prost, în care (să zicem) înalta temă a absurdului existenţei este tratată într-o manieră jalnică şi cu preţiozităţi de album de domnişoare, prefer un text alert scris de Steven King. Pe domeniul lui, americanul ştie ce face. Şi nu scrie prost.“<br /><br /> În consecinţă:<br /><br /> „Trebuie spus că, umilă sau înaltă, trivială sau nobilă, literatura nu poate fi — până la urmă — decât bună sau proastă. Dincolo de cadrele, temele sau ideile specifice, science fiction-ul nu se abate de la regulă. Nici în analiza universului imaginar specific, nici în comentariile critice incluse aici nu m-am abătut de la această convingere: am încercat — nu primul, dar mă tem că printre primii — să plasez SF-ul într-un context literar general şi să-l analizez cu instrumentele criticii şi teoriei literare, fără a-i ignora diferenţa specifică.“<br /><br /> Un bun sistem de referinţe critico-teoretice (Kingsley Amis, Michel Butor, R.-M. Albére`s, Darko Suvin, Roger Caillois, Umberto Eco, Tzvetan Todorov, iar de la noi Florin Manolescu, Voicu Bugariu, Mihai Coman, sau Alexandru Ciorănescu pentru exegeza utopiei) îi permite autorului să opereze cu lejeritate printre diverse opinii consacrate în teoria genului. Radu Pavel Gheo are însă o inteligenţă ascuţită şi analizele sale nu vor fi niciodată comentarii comode în jurul citatului. Un orgoliu de profesionist veritabil îl îndeamnă la distincţii proprii, la constatări şi deducţii cu amprentă personală, susţinute pe texte notorii, dar şi pe listele bibliografice, bine cercetate valoric, ale unor tineri în plină afirmare. Înainte de se lansa într-o operă personală, autorul ţine însă să facă dovada că nu-i sunt străine „etajele opiniilor critice“, dând câteva pagini de fiziologie literară în care găsim descrise amănunţit mecanisme de lectură şi interpretare cu care se confruntă SF-ul. Paginile respective pot fi citite ca un preambul la studiul Science-fiction-ul şi judecata canonică, unde analiza termenului de canon (auctorial, dar mai ales literar, cu particularizările confortabile: canon tematic şi cronotopic, canon stilistic şi naratologic) serveşte în cele din urmă denunţării hotărâte a tendinţei canonizante. Restrictivismul tipologic şi genologic al acesteia e văzut opunându-se spiritului însuşi al timpului; un spirit ce stimulează nu conformismul canonic, ci, dimpotrivă, „disoluţia genurilor şi speciilor literare şi îmbinarea criteriilor de ierarhizare ale specialiştilor cu gusturile estetice ale maselor de cititori“. În acest context, a nu accepta abolirea graniţelor dintre genuri, specii şi moduri literare, dintre text şi metatext, devine, pentru SF, un gest sinucigaş. „Moartea“ genului n-ar fi decât cramponarea de canon, de manierele vetuste, aşadar proliferarea repetitivă şi fără perspectiva unui „altceva“ înnoitor. Situaţia este în fond dilematică, pentru că, pe de altă parte, a accepta abolirea limitelor consacrate conduce genul spre dizolvarea în marea literatură, cu toate consecinţele ce pot decurge dintr-un asemenea pas.<br /> Nici celorlalte studii teoretice cuprinse în carte nu le lipseşte aspectul problematic, dilematic chiar. Ele analizează subiecte precum metamorfozele ideii SF, universurile ficţionale, dimensiunea şi rosturile subiectivismului în scrierile genului, interferenţa domeniului cu fantasticul. La urma urmei, temele de meditaţie nu sunt deloc noi. Noutatea trebuie căutată însă la nivelul obiectivelor fixate de cercetare. Impuse de mutaţiile apărute în actualitatea noastră imediată, acestea nu mai pot da răspunsurile prin care genul îşi aproxima conţinutul şi limitele într-o altă perioadă de explozie a teoretizărilor, corespunzătoare anilor '60. Nici reperele — de la orizontul de aşteptare al publicului şi până la operele de referinţă — nu sunt aceleaşi. Navigând printre aceste probleme în accelerată schimbare, Radu Pavel Gheo are prilejul de a-şi exersa acribia critică şi spiritul disociativ în observaţii nuanţate, demne de reţinut. Bunăoară:<br /><br /> „Am putea spune că fantasticul cere în general o suprapunere a spaţiului fictional peste cel real, pe când SF-ul, asemeni mitologiei, se constituie ca o prelungire geografică imaginară a spaţiului real, cunoscut.“<br /><br /> Sau:<br /><br /> „Mi se pare evident că o naraţiune SF pur subiectivă este posibilă numai după sau în urma introducerii (prin orice mijloace literare) a datelor obiective despre lumea ficţională construită. [...] Atunci când informaţia obiectivă lipseşte, fie naraţiunea este neclară şi invalidă pentru lector (caz în care autorul ratează actul comunicativ), fie ea nu mai aparţine SF-ului.“<br /><br /> „Cronicile răzleţe“ urmăresc producţia SF a anilor '90, cu inevitabilele ei creşteri şi scăderi. Cărţi originale sau traduceri, criticul se vede constrâns să se plieze pe materialul existent, de unde puţinele lui soluţii de selecţie şi opţiune. Lectura sa e larg valorificatoare, plasată sub semnul construcţiei generoase şi nu al demolărilor din principiu. Analizele urmează, de regulă, un criteriu al valorii literare, deşi în formularea judecăţilor pare să intervină uneori şi dubla măsură, mai îngăduitoare cu autorii tineri decât cu cei deja consacraţi, din convingerea că „greşeala novicelui e mai nevinovată decât persistenţa în eroare a clasicului“. Acestui comportament, în esenţă pedagogic, i se datorează faptul că un roman construit pe clişee nefericite şi putând ilustra perfect, în acest sens, canoanele SF-ului comercial (La capătul spaţiului de Aurel Cărăşel) are parte de menajamentele pe care recenzentul le refuză, în schimb, uneori pe bună dreptate, lui Isaac Asimov, Philip José Farmer şi Lino Aldani. E cazul să semnalăm, de altfel, ca pe o coordonată „morală“ a cărţii, mefienţa cu care este întâmpinat SF-ul clasic american. Asimov, A. E. van Vogt şi alţii sunt surprinşi în deplină mediocritate, spre consternarea multora din apologeţii lor lipsiţi de control. Reacţia critică e firească, la confruntarea nemijlocită a miturilor publicitare cu traducerile efective ale unor scrieri supralicitate. Unul dintre efectele salutare ale accesului la texte este că se stopează astfel inhibiţiile trăite de mai vechii comentatori români ai anticipaţiei mondiale, constrânşi să manipuleze liste de nume şi legende prefabricate, în locul operelor la care s-ar fi cuvenit să facă referiri în cunoştinţă de cauză.<br /> Câţiva autori importanţi ai anilor '90 (Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Liviu Radu şi Ona Frantz) şi-au găsit în Radu Pavel Gheo un critic de întâmpinare generos şi dotat, capabil să le pună în lumina potrivită scrierile (care au gradul lor de noutate deconcertantă şi, în consecinţă, prin poziţia lor ex-centrică faţă de reperele tradiţionale, riscă să deruteze lectorul neprevenit). Judecata valorică nu se exercită niciodată în gol. O descriere succintă dar sugestivă a cărţilor, discutate de pe poziţiile unui connaisseur ce priveşte fenomenul dinlăuntrul său, dar şi din afară, îşi are — în structura cronicilor din Despre science fiction — rostul ei argumentativ, impus de metodă. Pentru relaţia autorului cu generaţia din care face parte e important, de asemenea, să amintim că unul din cele două ample „studii de caz“ incluse în volum tratează detaliat, cu bune observaţii şi delimitări critice, manifestul literar al SF-ului nouăzecist: antologia Motocentauri pe Acoperişul Lumii.<br /> Nu întâmplător acelaşi „studiu de caz“, dar, fireşte, în altă concepţie şi redactare, îl vom găsi la Cătălin Badea-Gheracostea (n. 1968). Alternative critice (2001) este o carte compozită, mai puţin unitară sub aspectul organizării interne decât a lui Radu Pavel Gheo. Caracterul său de culegere de articole este evident, dar străduinţa de a ordona materialul în mici serii de piese consonante avantajează lectura. Articolele s-au redactat pe parcursul unei jumătăţi de deceniu şi s-au publicat, treptat, atât în moştenirea lui Gutenberg (suplimentul ieşean Alternativ SF şi revista Astra din Braşov), cât şi prin labirintul ciberspaţiului (în „e-revista de cultură“ Lumi virtuale, editată de Michael Haulică). Menţionarea acestor amănunte are o oarecare importanţă: putem astfel să apreciem lucrarea (subintitulată „O vedere asupra literaturii SF româneşti“) în raport cu intenţiile editoriale ale autorului, dar şi în funcţie de rezultatul obiectiv al convergenţei fragmentelor ei. Fiindcă de o convergenţă e vorba şi nu de o fuziune. Criticul nu şi-a „topit“ într-un corp omogen materialele răspândite prin reviste, preferând să le lase aspectul originar şi sunetul proaspăt de la data redactării. Asta nu înseamnă că „vederea“ propusă astăzi, poate cu prea strategică modestie, n-ar putea fi recunoscută drept o veritabilă „viziune“, întrucât articolele — fie recenzii, fie intervenţii polemice, speculaţii teoretice şi chiar mici interviuri — nu contrazic pe parcurs nici spiritul, şi nici concepţiile generale din perspectiva cărora se manifestă, pe bucăţi, actul critic al lui Cătălin Badea-Gheracostea. Este ca şi cum o insectă, privindu-şi cu ochiul ei multifaţetat lumea proprie, ar „fotografia“ câte o porţiune din ea pe fiecare dintre suprafeţe, fără ca prin aceasta imaginea de ansamblu, recompusă la destinaţie, să păstreze grila de fagure prin care s-a înregistrat iniţial.<br /> Titlul volumului ne previne că nu avem de-a face cu o ilustrată de vacanţă a SF-ului românesc, ci cu o viziune mai degrabă polemică. Alternativa critică, înainte de a trage cu bidineaua cruci groase peste judecăţile emise de alţii despre opere şi autori, va viza sursa acestor obiective contestate, aşadar critica însăşi. Operaţia face parte dintr-o strategie a autodefinirii, deloc indiferentă autorului, iar modul cel mai la îndemână de a-şi crea o identitate proprie rămâne autodefinirea prin contrast. Modalitatea amintită aici nu exclude existenţa unor argumente principiale în confruntarea cu critica genului; ele vor fi formulate, pe puncte, într-un program personal intitulat „Manifestul Pintenului Fierbinte“. Analiza documentului ni-l arată pe autor nemulţumit de soluţia unei critici impresioniste, fără criterii solide, adecvate judecării fenomenului literar. Prin urmare Hotspur („în valahă, Pintenul Fierbinte“, ni se traduce cu promptitudine) „va încerca introducerea ştiinţei literaturii ca singurul referent al literaturităţii textelor apărute în fandomul românesc“. În seriozitatea ei academică, ştiinţa literaturii operează, bineînţeles, cu numeroase instrumente specifice, dar conceptele cele mai deranjante, deocamdată, în perimetrul SF-ului, par a fi cele de „generaţie“ şi „main-stream“. Noua realitate literară ar pretinde înlocuirea lor cu conceptele de „individualitate“ şi „total-stream“, asupra cărora criticul se va pronunţa mai încolo, într-un capitol mai profund angajat în delicatele munci ale teoriei literare (Morfologia şi tipologia literaturii SF româneşti între 1980 şi 2001). Ceea ce nu vedem încă prea clar este dacă aceste noţiuni vin dinspre ştiinţa literaturii, pentru a servi SF-ul românesc actual, sau sunt propuse ştiinţei respective, ca o contribuţie generică destinată instrumentarului comun.<br /> Cătălin Badea-Gheracostea şi-a fixat, în tot cazul, ţinte extrem de ambiţioase. Preocupat de o tipologie şi o morfologie a SF-ului românesc „din ultimii 15 (20) de ani“, el speră să ajungă la „decelarea unor legi supratextuale ale producţiei de text SF românesc pe intervalul dat, legi străine de orice dimensiune sociologizantă şi psihologizantă“; şi, de asemenea, la stabilirea unor „legi estetice proprii SF-ului românesc“ (presupunem că pe acelaşi interval limitat). În efortul său teoretizant, amatorul de asemenea legi cu valabilitate pe metrul pătrat riscă să formuleze multe fraze frumoase şi, dacă nu lipsite de conţinut, înzestrate cu unul doar aparent. Problema în sine e o capcană, iar distanţarea — pe care însăşi invocata ştiinţă a literaturii o practică spre a-şi îndeplini cu succes obiectivele — l-ar putea avertiza pe semnatarul Alternativelor critice că, din câteva volume fie şi excepţionale, plutind pe creasta unui val consistent de scrieri comune şi de maculatură, nu se pot deduce legi de nici un fel. Cu atât mai puţin „legi supratextuale ale producţiei“ deceniale de SF românesc. Nu negăm şansa unor comentarii inteligente şi cu o bună aplicaţie la scrierile individualităţilor din anii '80-'90, din moment ce criticul le şi face în unele pagini din acest volum. Pe câteva dintre traseele programului său ambiţios, el riscă, totuşi, să nu ajungă niciodată la destinaţie.<br /> Ar mai fi de analizat o ultimă categorie de idei cuprinse în manifestul-program: cele cu directă referire la oficiul critic. Autorul pretinde în mod justificat înlocuirea „monologului paralel“ din publicaţii şi, în general, din viaţa fandomului, cu „lupta de idei“. Fără o confruntare ideatică, dusă când e cazul până la polemică, ieşirea SF-ului din diverse inerţii periodice şi progresul liniei sale creatoare nu sunt de conceput. Iată însă şi un alt obiectiv, pe care criticul şi-l înscrie între urgenţe: „aducerea la zi a limbajului critic din SF-ul românesc întrucât acesta se află în situaţia paradoxală de a vorbi de literatura lui 1999 ca la 1900, în cel mai fericit caz“. Fireşte, o înnoire periodică a limbajului critic e şi ea necesară. Limbajul general, limba însăşi suferă schimbări sesizabile, care antrenează după ele o evoluţie la nivelul tuturor jargoanelor utilizate. Modificări semnificative se produc însă, continuu, în intimitatea oricărui domeniu particular, prin dezvoltarea propriilor resurse – inclusiv cele ale expresiei specializate. Prin urmare, judecată ca necesitate, „aducerea la zi a limbajului critic“ ni se pare de înţeles şi avem senzaţia că ea chiar se face „din mers“, acolo unde critica, deci şi criticii, profesează cu seriozitate. Înţeleasă ca obiectiv special, în contextul şi condiţiile formulate aici de Cătălin Badea-Gheracostea, suntem constrânşi să suspectăm următoarele situaţii: fie că autorul are în vedere, ca limbaj critic vetust, comentariile superficiale şi în fond lipsite de responsabilitate profesională din cenacluri (deşi nici acelea nu pot atinge performanţele semnalate de el, întrucât ar însemna să discute SF-ul anului 2000 în limbajul de-a dreptul savuros al Miticilor şi demoazelelor lui Caragiale, iar asta ţine deja de rafinament şi de creaţia artistică); fie că, dintr-un partizanat pe care îl înţelegem, dar nu-l vom accepta, întrucât nu foloseşte nici măcar obiectivului principal al cărţii discutate aici (promovarea imaginii ultimei promoţii de sefişti), acelaşi autor se iluzionează că poate face tabula rasa din toate modurile critice care nu agreează stilul jucăuş, oralitatea „spirituală“, sentinţele expeditive, ironia fugace, facilitatea jocurilor de cuvinte şi etichetările spectaculoase, chiar dacă bazate pe o caracterizare frivolă.<br /> Exemple de comentariu normativ, care ar „aduce la zi“ limbajul critic în perspectiva anului 2000, vom extrage chiar din pagina consacrată de semnatarul Alternativelor critice colegilor săi de profesie. Iată diverse caracterizări tipic cenacliere: „Cristi Lăzărescu se retrage după ce încercase o critică de direcţie, de lipsa direcţiei, mai bine zis“; „Ştefan Ghidoveanu rămâne pe unde (într-adevar, pe unde? suntem nevoiţi să ne întrebăm în prelungirea elipselor textului - n.n.) iar semnătura lui nu se ştie când se va întoarce“; „Mara Popa este o maestră a conjuncturalului, dar critica pe care o practică este o critică de persoane, tare cuminţică de altfel“; „Ioan Albescu rămâne tributar trecutului recent (se subînţelege: utecisto-comunist, n.n.) şi pare puţin interesat de prezent“; „Cătălin Ionescu este singurul care face eforturi spre rigoare, deşi şi el este un partizan al «celor care nu»“ şi aşa mai departe. Subţirimea judecăţilor critice merge aici în pas cu fraza şchioapă, dată drept inovaţie postmodernă, de admirat.<br /> Din fericire, nu toate faţetele volumului ni-l prezintă pe autor aşa cum l-au descris argumentele de până acum. Când nu-şi „expediază“ subiectele, ci, dimpotrivă meditează serios asupra conţinutului lor, criticul dă texte ce se reţin. În studiul rezervat antologiei Motocentauri pe Acoperişul Lumii, el face o lectură profesionistă, detaliind meticulos discursul complicat al evantaiului de lucrări componente, ca apoi să analizeze structurile narative, „actanţiale“ şi ideologice din această scriere pe care o declară fără ezitare „cea mai importantă carte a deceniului 10 din secolul trecut“. Articolele de teorie literară par şi ele lucrate cu plăcerea de a formula o reţea de idei neconvenţionale, utile experienţei de dată recentă a domeniului SF. E de presupus că explorarea aceasta va continua, lărgindu-şi aria de interes şi limpezindu-şi concluziile. Recenziile se referă, prin forţa lucrurilor, la multe din volumele abordate şi de Radu Pavel Gheo, ceea ce nu înseamnă că punctele lor de vedere coincid. În comentariile „negative“ se simte pornirea umorală, pentru că autorul, aşa cum o dovedeşte o parte apreciabilă din volum, are talent de polemist şi înţelege să nu şi-l lase nefolosit. Grupate sub titlul străveziu Dansând cu doamna Bougary, trei asemenea articole îl vizează pe Voicu Bugariu, ale cărui concepte de „sefultură“ şi „SF jockeys“ îl indispun, iar comportamentul, poate nu fără îndreptăţire, i-l găseşte arogant. O dublă aroganţă, de fapt: a omului care — între altele — refuză să ridice mănuşa, lăsându-şi preopinentul să polemizeze în gol, iar pe de altă parte a criticului „cu autoritate“ intrat în conflict de idei şi de interese cu obiectivele, dar şi cu iluziile fandomului anilor '90.<br /> În concluzie, putem spune că în această fază Cătălin Badea-Gheracostea cultivă un fel de critică-spectacol, preocupată de mici regii ce merg, de la fragmentări „postmoderne“ ale discursului analitic şi jocuri de text aproape suprarealiste, până la un sistem de sublinieri multiple, unde faptul că adesea capetele unor rânduri aldine ies din oglinda paginii, ori se suprapun deconcertant peste cuvinte imprimate cu drepte sau cursive, ar putea fi întru totul deliberat. Impresia spectaculară e dată şi de distribuirea discursului critic pe roluri, interpretate în diverse tonalităţi. Criticul cheamă în scenă personaje fictive, precum Al Treilea Cititor, cu care înţelege să dialogheze amical printre rânduri, sau neaşteptate întruchipări bufone, precum ţărănoiul căruia i se pune în gura morfolitoare de ardelenisme partitura despre generaţie şi main-stream. Desigur, până la un punct, ideea poate fi interesantă, iar spectacolul agreat. Riscul unor asemenea acte de interdisciplinaritate cu fascinaţia concubinajului este să deturneze spectacolul firesc al criticii, care este unul mai degrabă interior şi intelectual, spre exhibări improprii, în contextul cărora arhitectura complexă a ideilor decade spre un orizont al improvizaţiei facile.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />BENZI DESENATE<br /> # Hotelul viselor (continuare din numărul trecut)<br /> # Kumango<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br /><br /><br /><br /><br />EPILOG<br /><br />(din studiul „Despre poveştile cu zâne“)<br /><br />John Ronald Reuel Tolkien<br /><br /><br /> Bucuria, despre care am susţinut că este o trăsătură distinctivă a adevăratelor poveşti cu zâne sau ale romanţurilor, merită să fie tratată cu mai multă atenţie.<br /> Probabil că fiecare scriitor care creează o lume secundară, o lume fantastică („a fantasy“), fiecare sub-creator ar dori de fapt ca, într-o anumită măsură, să devină un adevărat Creator; speră că lumea inventată de el (chiar dacă nu în toate detaliile) îşi trage seva din Realitate sau tinde către ea.<br /> Dacă el reuşeşte într-adevăr să creeze o calitate care să realizeze întrutotul cerinţele definiţiei din dicţionar: „consistenţa lăuntrică a realităţii“, chiar şi atunci e greu de înţeles cum e posibil acest lucru, dacă opera nu este măcar o părticică de realitate. Tocmai de aceea, calitatea aparte a bucuriei într-o lucrare fantastică poate fi înţeleasă ca şi cum am reuşi, pe neaşteptate, să aruncăm o privire de o clipă în miezul Realităţii sau al Dreptăţii. Aşa nu numai că ne oferă o alinare a necazurilor provocate de această lume, dar ne provoacă şi un sentiment de mulţumire şi ne furnizează un răspuns la întrebarea: „E adevărat?“ Răspunsul l-am formulat iniţial (din motive ce mi se par evidente) astfel: „Dacă ţi-ai construit corect micuţa ta lume, atunci da, e adevărat în acea lume.“ Atât şi e îndeajuns pentru un artist (ori pentru artistul dinlăuntrul artistului). Dar în „eucatastrofă“, frântură dintr-o viziune fugitivă, putem întrezări faptul că răspunsul poate fi chiar măreţ - o reflectare îndepărtată ori un ecou al Evangheliei în lumea reală. E un sens particular al cuvântului care sugerează mesajul epilogului meu. Este un subiect serios şi periculos. Sunt creştin, aşadar n-ar trebui să fiu suspectat de ireverenţiozitate intenţionată. Cunoscându-mi propria ignoranţă şi obtuzitate, poate că abordarea unei asemenea teme va părea cam prea îndrăzneaţă, întrucât chiar dacă, inspirat de Graţia divină, tot ceea ce spun vădeşte respect şi e în bună măsură întemeiat, nu pot să cuprind decât una dintre faţetele de o nemăsurată bogăţie ale adevărului, numai un aspect finit, pentru că omul, cel căruia i-au fost destinate toate acestea, are doar capacităţi finite.<br /> Voi îndrăzni doar să spun că, abordând Povestea Creştină din această direcţie, am avut de demult sentimentul (o trăire plină de bucurie) că Dumnezeu a recuperat toate fiinţele creatoare corupte, pe oameni, într-un fel care să corespundă acestei măsuri, precum şi altora, naturii lor ciudate. Cu adevărat, Evangheliile cuprind o poveste fantastică ori o Istorie, care se ridică deasupra tuturor celorlalte şi cuprinde în sine esenţa tuturor celorlalte poveşti. Ele conţin multe întâmplări minunate - fiecare dintre ele este artistică, desfătătoare şi mişcătoare; şi totodată mitică în semnificaţia ei perfectă, intrinsecă; apoi puternic simbolică şi alegorică; iar între minuni stă cea mai mare şi mai deplină eucatastrofă ce poate fi concepută. Naşterea Mântuitorului constituie eucatastrofa istoriei umane. Învierea reprezintă eucatastrofa poveştii Întrupării. Povestea începe şi se termină cu bucurie. Şi, înainte de toate, reflectă cu precădere „consistenţa internă a realităţii“. Nu există vreo altă întâmplare povestită vreodată pe care oamenii s-o considere mai adevărată şi nu există poveste pe care atât de mulţi sceptici s-o accepte ca fiind adevărată doar bazându-se pe cele cuprinse în ea. Arta ei posedă tonul convingător al Artei Primare, va să zică al Facerii Lumii. Respingerea ei provoacă rătăcirea minţii ori mânia.<br /> Nu este greu să ne închipuim emoţia şi bucuria aparte de care am avea parte dacă am afla despre una dintre poveştile deosebite cu zâne că este în fapt, într-un mod „primar“ adevărată, adică întâmplarea este de fapt istorie, fără ca prin acestea, în mod necesar, povestea să-şi fi pierdut semnificaţiile mitologice sau alegorice pe care le conţine. Nu e greu de înţeles, deoarece nimănui nu i se cere să încerce sau să conceapă ceva întrutotul necunoscut. Bucuria ar fi de aceeaşi natură, poate chiar ar avea aceeaşi intensitate ca şi cea simţită în punctele culminante ale unei poveşti cu zâne: tip de bucurie care are acelaşi gust ca şi al adevărului „primar“. (Altfel nici nu i-am spune bucurie.) Ea ne pune în faţa (ori în spatele) Marii Eucatastrofe (direcţia n-are nici un sens în acest caz). Bucuria Creştină, Gloria, are aceeaşi natură; ea este cu precădere înălţătoare şi plină de bucurie (neţărmurită, dacă capacităţile noastre n-ar fi limitate). Întrucât aceasta este cea dintâi dintre poveşti; ba, pe deasupra, este şi adevărată. Arta a fost cercetată şi întărită. Dumnezeu este Domnul, Domnul îngerilor şi al oamenilor şi al ielelor. Legenda şi Istoria se întâlnesc şi se contopesc.<br /> Dar în Împărăţia lui Dumnezeu prezenţa celui mai mare nu-i apasă pe cel neînsemnat. Omul mântuit rămâne tot om. Povestea, fantezia s-ar continua întruna, aşa-i este dat să fie, fără de sfârşit. Evanghelia n-a abrogat legendele, ci le-a sfinţit, în special pe cele cu „happy end“. Creştinului i-au rămas destule de făcut, să rezolve cu mintea ori să trudească, să sufere, să spere şi să moară; dar acum poate simţi că toate înclinaţiile sale au un scop, prin care poate fi mântuit. Consideraţia de care se bucură e atât de mare, încât acum el poate îndrăzni să purceadă, dacă doreşte, în împărăţia Fanteziei şi să asiste la înfrunzirea şi multipla îmbogăţire a creaţiei. Toate poveştile pot deveni adevărate; ba încă, în final, să aducă mântuirea. Ele pot să îmbrace sau să se lepede de formele create de noi la fel ca şi Omul, care, izbăvit în cele din urmă, va ajunge printre cei decăzuţi ori va alege să fie altfel.<br /><br /><br />Traducere după versiunea maghiară de: Györfi-Deák György<br />Ediţie de bază: J.R.R. Tolkien, A gyűrű nyomán. Fa és level,<br />Budapest, Merényi Kiadó, (1996 ?)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCIENCE - FICTION „ADEVĂRAT“<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br /> „Ce-i asta, SF? Atunci nu-i bun!“ „Efectiv, totuşi, e o carte bună.“ „Atunci nu-i SF!“ Anecdota, răs-cunoscută de decenii pe alte meridiane, „la case mai mari“, se vede că spune ea ceva, de vreme ce se repetă imperturbabil acum la noi, ca „întâmpinare critică“ la volumul Misterul camerei închise. Nouă povestiri incredibile, publicat recent (2002) la Editura Humanitas de un cunoscut şi cunoscător exeget al „Literaturii SF“, Florin Manolescu. „Povestirile nu sunt SF-uri propriu-zise“, declară ritos, fără umbra vreunui dubiu, cronicarul României literare (nr.9/2002), „pentru că nu vom descoperi în ele nici nave spaţiale sofisticate, nici planete necunoscute, [nici] recuzita literaturii de gen.“<br /> Nici nu, ce-i drept. Dar vom „descoperi“, dacă ştim să vedem (în Califat, în Pariul. O poveste fără cap şi fără coadă), „paradoxurile timpului“ pe care nicăieri altundeva decât în science-fiction nu le putem „descoperi“ atât de uluitor articulate logic şi-atât de delectabil întrupate estetic, încât s-a putut spune (Malcolm J. Edwards) că ele „constituie un echivalent, în plan SF, al romanelor poliţiste pe tema crimei comise într-o cameră încuiată pe dinăuntru“ („the locked-room mystery“). Nu întâmplător, aşadar, povestirea care dă titlul volumului chiar aşa se şi numeşte, Misterul camerei închise, numai că aici „descoperim“ altceva: acel frison de „sense of wonder“ ce iradiază din confruntarea cu „alienii“, considerată de mulţi a fi tema centrală în SF. (Nu e inutil, poate, a preciza că „alieni“ omului şi omenirii pot fi nu doar convenţionalii „extratereştri“, dar şi, ca aici, foarte terestre colonii de furnici, mai inteligente şi mai eficiente decât omul în lupta pentru supravieţuire şi pentru supremaţia asupra planetei.)<br /> În cazurile când stadiile complexionale ale alienităţii, ale „altfelităţii“, nu sunt aşa de ireductibile şi de ameninţătoare, stadiul uman poate convieţui cu ele amical, ba chiar se poate ataşa afectiv faţă de un enigmatic motan (în Magicianul), faţă de un ascensor la rândul lui afectuos şi gelos (în Sarakarmaphalatyaga. O poveste de dragoste), faţă de o mult încercată şi devotată „unealtă“ a celor care scriu (în Recviem pentru o maşină de scris). Impregnat de afecţiune şi humor este şi „farmecul discret“ al ucroniei, al „istoriei alternative“ (în Califat), sau al „istoriei viitoare“ / „future history“ / „politique-fiction“ (în Nobel contra Nobel), sau al „lumilor/universurilor paralele“ (în Experimentul Yvonne şi O conferinţă de pomină). Numai „teme“ şi „motive“ din repertoriul „canonic“ al SF-ului, tot una şi una. De ce n-ar fi, atunci, „SF-uri propriu-zise“?<br /> Dintre toate, cea mai delectabilă (preferata mea, cel puţin) rămâne povestirea Califat. În Literatura S.F. (1980), defrişând exegetic „proto-SF-ul românesc“, Florin Manolescu era primul care descoperea şi semnala istoriei literare numele ilustrului necunoscut Al. N. Dariu, autor al nuvelei Finis Rumaniae (rămasă îngropată mai mult de-un secol în colecţia ziarului bucureştean Viitorul, unde-a apărut, în foileton, între 22 martie 1873 şi 29 iulie 1873). Nimeni nu ştia în 1980 (nu ştim nici acum) cine-a fost obscurul autor, care însă, neîndoielnic, de existat a existat, de vreme ce-a semnat. („Şi caii lui Ahil, care prooroceau, / Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgeau“ - stabilea Grigore Alexandrescu, încă în 1842). Aşa că azi, în 2002, autorul descoperirii din 1980 se hotărăşte să rupă tăcerea, să nu mai ţină pentru el ermeticul secret şi să ne spună şi nouă: Al. N. Dariu este doar un pseudonim, anagrama lui Dimitrie Ali Radulian - nimeni altul decât eroul nostru naţional de care, vai, ruşine nouă!, nici nu ştiam până acum, cel care literalmente „a scăpat ţara de turci“ şi ne-a lăsat-o nouă, urmaşii urmaşilor lui, ca să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa. Cândva, într-un viitor ucronic (expirat şi devenit deja trecut în prezentul lecturii), într-o pitoresc palpabilă „istorie alternativă“, „ţara veghea turcită“, veghea şi mai mult dormita, somnola oriental, draconic vegheată însă, electronic şi distopic, de efendimea şi slujnicărimea coruptă a „Marelui Califat“ caraiflac; din acest viitor alternativ, din anul 1349 după Hegira (recte 1971, după socoteala ghiaurilor, Anno Domini), pretextând o documentare ştiinţifică, se întoarce în trecut temerarul Ali Radulian, „asistent din anul 1346 (ce coincidenţă: autorul însuşi era şi el asistent, şi tot din 1968) la Facultatea de istorie, politică şi filozofie a Universităţii din Bükreş“, cu gândul subversiv de-a făptui o decisivă cronoplastie, zădărnicind complotul pus la cale de hicleanul bei Ion Ghica pentru a-l detrona pe regele Carol I la 10/11 martie 1871 (1249 după Hegira): „punct Jonbar“ (sau „nod temporal“, cum îi spune autorul) la fix ochit şi lovit: „Căci atunci Războiul de Independenţă n-ar mai avea loc în 1877 şi nici proclamarea Regatului, la numai trei-patru ani de la consumarea acestui eveniment crucial. Fără români, ruşii n-ar mai putea stăvili ofensiva otomanilor aliaţi cu englezii, flamura verde a Islamului ar flutura din nou sub zidurile Vienei, pe care nu s-ar mai găsi cine s-o apere şi, în loc să semene cu Parisul, Bucureştii s-ar transforma într-un mic Stambul, în timp ce Mediterana ar deveni o mare turcească, de la Bosfor şi Dardanele până la strâmtoarea Gibraltar.“ Aferim!<br /> Descoperim, aşadar, o dată în plus eficientă şi funcţională, „ca nouă“, o veche şi încercată soluţie ficţională, auto-anularea simulată a ucroniei, „întorsătură“ narativă prin care cursul contrafactual al aloistoriei, al istoriei alternative este „redresat“ în final, redus sau re-adus la cursul „real“ al istoriei efective, „aşa cu o ştie toată lumea“, cititorul „scăpând numai cu sperietura“ (benignă şi delectabilă, cum spuneam), în plus şi „vaccinat“ identitar, salutar „zgâlţâit“ profilactic în indislocabila-i dar indolena-i identitate cu o subtilă doză de „sense of wonder“ : final consacrat în renumite romane SF, precum Échec au temps (1945) de Marcel Thiry, Bring the Jubilee (1953) de Ward Moore sau The Man in the High Castle (1962, trad. rom. 1995) de Philip K. Dick.<br /> Poate induce în eroare, să concedem, poza „nepăsării“ şi neimplicării auctoriale, simularea unei Entfremdung şi-a unei distanţe flegmatice faţă de „motivul“ abordat, repede date de gol, însă, de subtextuala intrare în rezonanţă afectivă şi-n pulsaţie simpatetică, genuină: sângele (sfângele) apă nu se face, oricât ar mima că şi l-ar „subţia“ (auto-)ironic şi parodic exegetul travestit în (şi sistematic covârşit de) fictor, de scriitor. Regimul parodic în care apar tratate toate aceste „teme“ şi „motive“ SF rămâne omniprezent, ce-i drept, chiar dacă mereu discret şi niciodată şarjat. Nimic nu e „naiv“ şi candid în scrisul lui Florin Manolescu, cum ne putem şi aştepta: înainte de a-şi încerca propria mână, exegetul a văzut şi-a citit multe, profesorul e un cunoscător şi un erudit cum puţini există, în materie de SF „ştie tot şi ceva pe deasupra“; şi-apoi, nici nu se mai poate scrie azi science-fiction ca Before the Golden Age (cum sună titlul unei antologii alcătuite de Isaac Asimov în 1974, dar din materialul anilor '30). Ş.a.m.d. Dar numai profanii (nicidecum fanii) se pot lăsa înşelaţi de aparenţa că „povestirile nu sunt SF-uri propriu-zise“ ş.c.l. doar pentru că apelează, firesc şi legitim, la parodie şi la (auto-)ironie.<br /> Parcurgând întregul registru al parodiei, pe care autorul îl stăpâneşte magistral, surâsul fin, flegmatic, abia schiţat, poate fi (bună)dispoziţie ludică, jucăuşă, poate fi întristare amar-ironică, uşor mizantropică, se poate ascuţi în zâmbet tăios, sarcastic, se poate destinde chiar în amuzamentul buf, dar niciodată în ricanare trivială, în rânjet mahalagesc. Imun la mizofilie şi la Schadenfreude, Florin Manolescu rămâne ireproşabil un om de gust şi de stil, având înscrise parcă oximoronic în gena-i dâmboviţeană acidul, dar şi rezerva aristocratică, dar şi măsura „humorului sec, englezesc”: asta, chiar şi (sau mai ales) atunci când arbitrează naratorial, în O conferinţă de pomină, „lumea pe dos“ („topsy-turvy world“, „verkehrte Welt“) din universul paralel în care, până şi acolo, halimaua sau batrachomiomahia identitară dintre francezi şi germani rămâne la fel de ireconciliabilă în graţiosul decor de epocă („la Belle Époque“), de început de secol XX; atâta doar, că nemţii excelează prin supleţe, gust şi rafinament, iar francezii, vice - versa, prin exclusivism şi obtuzitate: nici urmă de „sense of wonder“ aici, ce-i drept, în schimb „sense of humour“ cât cuprinde; bun şi ăsta, în compensaţie …<br /> Eleganţa stilului rămâne impecabilă, în ansamblu şi în detaliu, până la ultima virgulă: nici o notă falsă, nici o acută stridentă, nici o îngroşare dezagreabilă. Ca detaliu de stil mai rar întâlnit, resursele (tipo)grafice ale textului sunt şi ele funcţional puse la lucru: numele proprii (mai ales toponimele), expresive prin ele însele şi încărcate de conotaţii subtextuale care dispensează textul de lungimi descriptive ori explicative, apar frecvent scrise cu litere cursive, „italice“, ori chiar cu aldine, ceea ce are darul de-a le semnala şi sublinia, în context, expresivitatea intrinsecă. Surpriza este de-a întâlni, în alte texte sau în aceleaşi, şi nume autohtone la fel insolitate, la fel de expresive şi de „exotice“, fie că aparţin repertoriului bucureştean, „dâmboviţean“, românesc, fie celui „bükreştean“, caraiflac, fanariot: Calea Victoriei, dar şi Podul Mogoşoaiei sau Podul Beilicului; Hotel Continental, dar şi Hotel Concordia-Veche sau Hanul Pisica Neagră; Observatorul Astronomic, dar şi Cişmeaua Roşie sau Cişmeaua lui Mavrogheni; Arsenal şi Aprozar, dar şi Terasa Oteteleşanu, Cofetăria Capşa, Cofetăria Fialcovski; Luigi Cazzavillan (patronul ziarului Universul) şi N. Fabiu Bădescu (patronul ziarului Viitorul), dar şi Evliya Celebi sau Nasr-ed-Din- Khodja (recte Nastratin Hogea); Circul de Stat, dar şi Circul Krutzky; Parcul Cişmigiu, dar şi Parcul Confederaţiei Islamice; Bulevardul 1848, dar şi Bulevardul 1453. Ş.a.m.d.<br /> Mai spectaculoasă este, însă, juxtapunerea exotismului bovarizant, „occidental“, cu exotismul neaoş, autohton, rezultat tot din insolitarea grafică de care vorbeam: Unter den Linden şi La Şosea; Alexanderplatz şi Sărindar; Moabit şi Cotroceni; Florida şi Floreasca; Poarta Brandenburg şi Clopotniţa Mitropoliei; Kaiser Wilhelm Strasse şi strada Grigore Alexandrescu, fostă Clopotarii Noi; Cape Canaveral şi Dealul Spirii; Berliner Anzeiger şi Universul; Washington Star şi Sportul popular; Daily Telegraph şi Expres Magazin; Astounding Science Fiction şi Flacăra; Susan Montag (Sontag?) şi Laurenţiu Ulici; Biblioteca Congresului şi Consiliul Culturii; apă minerală Vichy şi ţigări Regale; Universitatea din Bükreş (unde Ali Radulian efendi era asistent încă din 1346) şi Ruhr - Universität Bochum (unde d-l Florin Manolescu este profesor abia din 1993). Und so weiter.<br /> De altfel, însuşi autorul, deşi trăieşte de atâţia ani în Germania şi s-a pătruns atât de thoroughly de stilul şi „humorul englezesc“ (poate şi de „ştaiful“ nemţesc?), rămâne un impenitent nostalgic bucureştean, un „scriitor al Bucureştilor“ (din fibra unor Mateiu I. Caragiale, Mircea Eliade, Mircea Cărtărescu ş.a.), vibrând genuin la farmecul, fie şi „oriental“, fie şi „balcanic“, al „Bucureştilor de altădată“: din repertoriul stradal conturat între bulevardele Elisabeta, Magheru, Ana Ipătescu, 1848, Mihai Bravu, Ştefan cel Mare, Ilie Pintilie etc. şi străzile Argentina, Braziliei, Germană, Rîureanu, Creţulescu, Povernei, Rozelor etc., între Şoseaua Kiseleff şi Calea Dorobanţi, între Piaţa Victoriei şi Biserica Doamnei, între Dâmboviţa şi Dealul Filaretului, între Cuţitul de argint şi Gara Filaret, între Liceul Gheoghe Şincai şi Spitalul de copii Grigore Alexandrescu ş.a.m.d. - mai lipsesc numai Curtea Veche şi strada Mântuleasa.<br /> O coerentă simetrie îl conduce pe Florin Manolescu, care-şi începuse periplul auctorial prin a examina Poezia criticilor (1971), să acosteze acum la limanul a ceea ce s-ar putea numi „proza criticilor“, pe care-o ilustrează cu dezinvoltură şi strălucire în cele „nouă povestiri incredibile“ din volumul recent apărut. Este şi o nesperată dar providenţială compensare a pierderii suferite de SF-ul românesc în urmă cu doi ani, când înceta subit din viaţă Ovid S. Crohmălniceanu (coincidenţă: tot în Germania!), lăsând în urmă golul unor virtuale „istorii insolite“ pe care n-a mai apucat să le scrie şi de a căror omisiune ne consolează acum, întru totul congenere şi convalorice, aceste nescontate „povestiri incredibile“ ale altui fantast Herr Professor: o dovadă, poate, că nici fatidica „lege a porcăriei universale“ (invocată şi aici, în povestirea Califat) nu e chiar de tot inexorabilă… O dovadă, oricum, cu certitudine, că „atunci când a murit, Ceauşescu NU a luat cu el în mormânt şi SF-ul românesc“, cum s-a spus.<br /> Ce-i drept, deceniul (şi ceva) care-a urmat nu s-a dovedit prea fructuos: nu rămâne din el nici măcar cât de-o antologie. Fructul oprit, fruct exotic atât de bovaric râvnit înainte, ajuns accesibil peste noapte şi fără efort, şi-a pierdut brusc aroma şi atracţia care-l făceau să sclipească atât de seducător din depărtări; înfulecat snob cu coji şi cu rebuturi cu tot, pare nu doar insipid, dar şi indigest; simulacrele şi surogatele au sufocat piaţa, alungând inevitabil „marfa“ autentică; eticheta „SF“ fraudulos lipită pe orice borcan (fantasy, horror, paranormal, ocultisme, vampirisme, satanisme etc.) a ajuns o vorbă de ocară şi de lehamite (nu-i vorbă, că nici înainte, niciodată de fapt, n-a fost prea de procopseală…). După atâta vociferant cyberpunk maimuţărit snob de „sefultura“ română în ultimul deceniu „de tranziţie“, după atâta veselă orgie de putrefacţionism şi coprolalie, după atâtea pretinse tabú-uri politice, sexuale şi verbale „sfidate“ voinicos în deplină impunitate, ca pretext pentru exhibiţionism şi obscenitate, după atâţea monştri, strigoi şi vampiri care de mult nu mai sperie pe nimeni, după atâta Atlantykron şi turism SF manipulat politic, după atâta potemkinadă şi demagogie şi nulitate - apare, în sfârşit, şi o carte de science-fiction adevărat. Prosit!<br /><br /><br /><br /><br /><br />BOALA VACII GRASE (primul simptom)<br /><br />Cornel Robu<br /> <br /><br /> Nu propriu-zis sf-ul românesc, dar piaţa românească a sf-ului, dominată vrem-nu-vrem de traduceri, suferă, la ora de faţă, de ceea ce s-ar putea numi „boala vacii grase“ (nici o legătură, of course, cu „boala vacii nebune“!). Diagnostic întemeiat pe constatarea, în cele ce urmează, a trei indubitabile simptome ale bolii (carenţa traducerii, insuficienţa comentariului, hipertrofia romanului în dauna „prozei scurte“), precum şi, în măsura posibilităţilor, pe examinarea etiologia! acestor simptome (de la efecte la cauze şi viţăvercea, carevasăzică).<br /> Să-l amintim mai întâi pe ultimul, cel la care, după un sumar ocol prin celelalte două, ne vom şi întoarce, în cele din urmă, pentru o examinare mai amănunţită.<br /> Unde trebuie să căutăm, ne-am putea întreba, şi unde avem şansa să şi găsim adevărata esenţă şi inconfundabila savoare a sf-ului, acea indicibilă atracţie sau plăcere a lecturii care, în fond, explică şi legitimează tot ce spunem şi scriem, faptul însuşi că „ne aflăm în treabă“ în această, derizorie pentru alţii, „mişcare sf“? Unde e deci valoarea: în roman sau în proza scurtă (povestire şi nuvelă)? Iată o întrebare, deloc neglijabilă, pe care ne-o putem pune acum, când se poată întreba şi se poate conta pe un răspuns, iată o dilemă pa care o putem discuta, acum când avem pe ce discuta, când s-au strâns suficiente probe (cărţi, adică) accesibile şi la noi, în traducere româneasca. Chiar dacă, de vreo doi ani de zile, nu mai apare în România nici măcar o singură revistă de science-fiction (toate câte-au fost au naufragiat financiar, inclusiv Helion-ul, care renaşte acum din propria-i cenuşă), editurile continuă totuşi să prospere pe seama colecţiilor sf (ceva mai slab, ce-i drept, decât în urmă cu doi-trei ani) şi să încarce rafturile şi bugetul cititorilor-cumpărători de science-fiction cu zeci (per total, cu sute) de titluri de toată mâna, dând de-abia acum un conţinut, şi la noi, mai vechiului clişeu verbal care incrimina, la alţii, existenţa unor „mormane“ sau „maldăre de maculatura“. Inutil a mai spune ca geme piaţa de astfel de „mormane de maculatură“, şi nu aparţinând cu prioritate domeniului nostru, dar şi acestuia. (Avizaţii domeniului, cum de bună seama se află a fi şi cititorii Helion-ului, vor recunoaşte aici, fară dificultate, celebra „lege a lui Sturgeon“: „90% din science-fiction e maculatură; dar din tot ce se publică şi se aruncă pe piaţă, 90% e maculatură.“)<br /> La o primă privire asupra acestei abundente „recolte“ editoriale sf din ultimii ani, s-ar putea lesne ajunge la concluzia - superficială - ca înfometatul, până mai ieri, cititor român de science-fiction s-a trezit acum de-a dreptul în paradis, că nu mai există motive de nemulţumire şi de „cârteală“, că nimeni nu mai are azi dreptul să fie nemulţumit de felul cum decurge recuperarea - accelerată şi chiar frenetica - a handicapului nostru istoric în materie de receptare a patrimoniului mondial sf, ţinut atâta vreme „în carantină“ din prea-bine-cunoscute motive ideologice. Editurile noastre „ne răsfaţă“ azi cu titluri peste titluri de cărţi la care altădată abia dacă „îndrăzneam să visăm“ a le „ţine vreodată în mână“ (cum sună câteva din cele mai proaspete clişee verbale din care un nou limbaj de lemn încearcă, endogen, să prindă contur}.<br /> Titluri peste titluri şi preţuri peste preţuri, într-o cavalcadă copleşitoare, într-o frenezie, într-o bulimie şi într-o escaladă a abundenţei cu care puţini fericiţi mai pot ţine pasul, la care puţini pot spune că mai rezista financiar (ca să nu mai vorbim, pe lângă „bugetul“ proprlu-zis, pecuniar, necesar achiziţionării, şi de „bugetul da timp“, necesar lecturii). Avem acum science-fiction, de nu-l putem duce. Am trăit s-o vedem şi pe asta, am trăit să vedem cum rumegă agale în jurul nostru, după ce-au păscut prosper din buzunarul nostru, „cele şapte vaci grase“, de la care parcă ne şi luasem gândul în nenumăraţii ani bântuiţi de „cele şapte vaci slabe“, în „întunecaţii ani-lumină“ (The Dark Light Years - un titlu de Brian W. Aldiss).<br /> Titlu peste titlu, preţ peste preţ şi clişeu peste clişeu - se revarsă fără răgaz pe capul cumpărătorului şi al cititorului (în măsura în care cumpărătorul este efectiv şi un cititor, nu doar un simplu colecţionar decorativ). Titluri care de care mai celebru, mai premiat şi mai „de excepţie“, precum şi autori aşijderea: fiecare autor din mirificul „West“, tradus la noi, este neapărat un „monstru sacru“, un „grandmaster“, un „inegalabil“, fiecare este „cel mai“ atunci când e scos la rampă, când îi vine rândul la comperaj şi la blurb; şi fiecare intră apoi, imediat, dacă nu în uitare, cu siguranţă în massa indistinct amorfă a plutonului de „inegalabili“ care-şi aşteaptă şi ei rândul la gamela de clişee verbale, de ditirambi şi de superlative şablon, distribuite cu mână larga de un comper amnezic şi stereotip („disc-jockey sf“, îi zice Voicu Bugariu), plafonat în noua dar atât de vechea limbă de lemn a panegiricului bizantin şi balcanic, eventual agrementat acum şi cu niscaiva „americanisme“, ciupite de fiecare de unde poate (şi nu spune). Cu câteva incipiente excepţii (precum „Fragmentele critice“ ale lui Voicu Bugariu, pe care tocmai l-am amintit, iniţiate în 1995 şi întrerupte, spre regretul general, odată cu încetarea apariţiei revistei Anticipaţia), comentariul pe marginea cărţilor traduse azi la noi este doar un surogat de critică, este doar un bombastic comperaj mediatic şi comercial, un blurb neapărat superlativ, necondiţionat entuziast, ditirambic fără credibilitate.<br /> Mai grav e însă altceva. Nu avem critică sf pentru că nu avem „cronică a traducerii“ - în reviste, la radio, la TV. Nimeni nu se înhamă la o asemenea corvoadă, ne-aducătoare de recompense dar aducătoare de duşmani, nimeni nu vrea să fie câine de pază într-un sat fără câini; nimeni dintre cei competenţi şi virtual recomandaţi s-o facă: profesionişti de încredere, de preferinţă anglişti şi americanişti „de meserie“, de verificată formaţia lingvistică şi literară; pentru că, altfel, „urechişti“ şi amatori s-ar mai găsi să se afle în treabă... Dar de ce să ne miram că acest necesar ecarisaj critic al traducerilor este inexistent ori, în cel mai bun caz, stă sub semnul improvizaţiei, când însăşi recrutarea traducătorilor stă sub acelaşi jalnic semn!<br /> Iată, aşadar, primele două simptome ale „bolii vacii grase“, diagnosticată în titlu: inexistenţa criticii sf şi calitatea lamentabilă a traducerilor; neîndoielnic, acestea trebuie enumerate prioritar printre motivele de nemulţumire, printre cauzele de boală, printre factorii patogeni în epizootia ce subminează azi „cele şapte vaci grase“, aşa grase şi frumoase cum le vedem cu toţii. Ca printr-un farmec rău, ceea ce în original era valoare şi fascinaţie, prin simplă traducere devine maculatură şi plictis, de nu chiar lehamite şi repulsie. Iar calitatea traducerii şi calitatea comentariului însoţitor nu pot fi străine de acest „farmec rău“.<br /> „Cum de s-a ajuns la o asemenea situaţie? - se întreba, pe drept cuvânt, Voicu Bugariu (în Anticipaţia, nr. 525, august 1995). „Cum de cărţi dorite ani de-a rândul de SF-işti au apărut în versiuni româneşti invalide, stângace sau aplatizate, fiind, practic, maculatură pusă între coperte sclipitoare?“ Cum de cel mai forte atu devine, în traducere românească, un punct vulnerabil? Cum de plusul devine minus prin simplă schimbare de semn, prin simplă atingere de baghetă a vrăjitorului malefic ce stăpâneşte acel „farmec rău“? Cum de una din cele mai decisive „cărţi“ pe care sf-ul mondial le are în mână, Mâna stângă a întunericului (The Left Hand of Darkness, 1969) de Ursula K. Le Guin, a fost „jucată“ lamentabil, la apariţia ei în româneşte(1994), atât de editură (Nemira), cât şi de comentator (Alexandru Mironov), care parazitează superba carte cu o ridicolă postfaţa, ridicolă şi penibilă atât cantitativ (o pagină şi-un sfert), dar mai ales calitativ, prin aplombul semidoct dar prezumţios cu care-şi etalează incompetenţa şi impostura, prin aberaţie şi indigenţă intelectuală cu pretenţii a comentariului. Nu se putea găsi, într-adevăr, nimeni mai indicat decât un afon care nu ştie, n-a ştiut şi nu va şti vreodată ce este literatura, atunci când era vorba de a fi prezentată în premieră publicului românesc o carte de un copleşitor prestigiu, un titlu de faimă mondială, indubitabil capodopera autoarei şi, totodată, una dintre capodoperele romanului din acest secol, indiferent de „gen“.<br /> Şocantă, poată, mai mult etic, la o privire da suprafaţă, umanitatea androgină ce populează hibernala planetă Gethen (Winter, Iarna), de undeva de la periferiile Galaxiei, impresionează însă şi estetic, la o privire mai atentă. Impresionantă este, mai întâi, forţa „iluziei realiste“ pe care-o generează capacitatea imaginării substanţei concrete, quasi-reale, a alterităţii, a alienităţii: o lume „la fel eu a noastră“ şi totuşi „altfel“, o lume inextricabil vie, imaginată până la ultimul detaliu, în toată complexitatea biologiei şi psihologiei, culturii şi antropologiei, istoriei şi mitologiei, sociologiei şi politologiei sale. Dar cartea „este science-fiction“ tocmai pentru că, după ce scădem din ea toate acestea, mai rămâne ceva: ontologia.<br /> Pentru că, în science-fiction, „iluzia ficţională“ nu se reduce la „iluzia realistă“. Pentru că, dincolo de toate acestea, patosul ultim al acestei capodopere este unul cosmic, este acel ecumenism cosmic, acea aspiraţie sau nostalgie a comuniunii nu întru trup ci întru spirit cu orice formă de viaţă raţională şi de inteligenţă superior organizată, de oriunde din Univers, în care singurătatea cosmică a omului de pe Terra îşi caută, himeric, un leac şi o speranţă. Ursula K. Le Guin nu împinge încă prea departe „diferenţa“ complexională a alienităţii, care îi este necesară pentru a crea diferenţa de nivel ontologic şi de potenţial narativ: deşi androgină, biologia imaginată de ea rămâne încă ferm antropomorfă. Dar, aşa minimă cum este, necesara diferenţă îi este suficiantă scriitoarei pentru a întinde pânzele acelei dureroase aspiraţii, consubstanţiale inteligenţei, oriunde în Univers, de a-şi depăşi propriile-i limite ontologice, de a evada din propria-i închisoare somatică şi de a se topi astfel în alteritate, în alienitate, în „altfelitate“, fie şi cu sacrificiul vieţii {ca individ), dacă acesta este necesar eliberării (ca specie) de acea singurătate cosmică fără leac, pentru al cărei sunet grav şi pur nici un alt spaţiu de rezonanţă, în afară da science-fiction, nu este pe de-a-ntregul apt.<br /> Cel care face acest sacrificiu suprem, nobilul gethenian Estraven, protagonistul romanului, este asistat pe drumul calvarului său, cu „pan-cosmică“ solidaritate şi cu întristare confraternă, de „om-etalon“ . Ganly Ai, naratorul cărţii, trimisul pe planeta Gethen al federaţiei „haineze“ sau „hainiene“ („Hainiah“), imaginara planetă Hain fiind centrul ecumenic al Universului, în versiunea UKLG; ştiind tot, putând prevedea tot, dar neputând interveni şi neputând schimba nimic, neputând împiedica nimic din ce trebuia sa sa întâmple, Genly Ai poate doar, ca personaj-narator al cărţii, să-şi pună în rezonanţă durerea la moartea fratelui sau cosmic, Estraven, într-o vibraţie şi într-o pulsaţie discretă care-i imprimă inflexiunile acelei „senzaţii de pierdere“ („the sense of loss“) cu care numai „marea literatură“ mainstream este în mod curent creditată. În Mâna stângă a întunericului, „senzaţia de pierdere“ se facă simţită, cum spuneam, mai ales în final, dar e perceptibilă, discret dozată, pe tot parcursul cărţii; epidermă şi semnalrnent direct perceptibil emoţional al frumosului, această suprem preţuită estetic „senzaţie de pierdere“ esta salvconductul care a mijlocit cu adevărat trecerea Ursulei K. Le Guin pesta barierele şi prejudecăţile „genelogice“, acceptarea şi adoptarea ei în „lumea bună“, în high life-ul, în establishiment-ul şi în canon-ul literar american şi mondial. Dar „senzaţia de pierdere“ este, în carte, inseparabilă de „senzaţia de uimire şi miracol“ („the sense of wonder“), ipostază a emoţiei sublimului, crescută congener din acelaşi trunchi şi din aceeaşi rădăcină, din acea minimă diferanţă de nivel şi de potenţial complexional, ontologic, despre care vorbeam: astfel încât, adoptat şi cooptat între „marile romane“ ale secolului, conform ierarihilor şi cotelor valorice dictate de establishment, Mâna stângă a întunericului rămâne totuşi science-fiction, evadând din acel cerc vicios care decide că: „E sf? Atunci nu e bun! E, totuşi, bun? Atunci nu e sf!“ O dublă „diferenţă“ depăşită şi, deci, un dublu „şovinism“ dezarmat, dintre care e şi greu de spus care e mai inextricabil concrescut, mai obstinat şi mai intratabil: „the male chauvinism“ ori „the aesthete chauvinism“; chestiuni „de gen“, ambele, oricum (chiar dacă între „genre“ şi „gender“ diferenţa nu e doar de o literă)!<br /> Dar dacă, la data apariţiei (1969) şi după aceea, nici măcar voga „feministă“ quasi-mondenă a Americii n-a reuşit să discrediteze acest roman până într-atât încât să nu se mai observe că este totuşi o capodoperă, în schimb la data apariţiei în româneşte (1994) editura şi comentatorul reuşesc din plin trista performanţă, discreditând cu dezinvoltă inconştienţă excelenta carte. Excelenţă care îi rămâne cu totul impenetrabilă şi inaccesibilă, arpegii în ultrasunete ilustrului „specialist în science-fiction“ indispensabil Editurii Nemira: tot ce poate el facă e să ne mai servească o porţie din vechile-i sosuri frazeologice, sleite şi indigeste (nu fără deraieri stilistice: „cărţile doamnei Le Guin se înşurubează (sic!) deja, temeinic, în cultura lumii“), să ne relateze kitschamente nişte împrejurări anecdotice din propria-i biografie, perfect indiferentă în contextul dat (o vizionare TV, între amici, la o şuetă), şi-apoi, majestuoso fortissimo, să-şi dea drumul, complet aiurea, într-un piţigăiat şi ucigător de ridicol cucurigu:<br /> Estraven, trădătorul care învinge (este titlul epocalei „postfeţe“ de-o pagină şi-un sfert):<br /> „În septembrie 1989 mă aflam la Piatra Neamţ, alături de un prieten, şi priveam la televizor, la un post sovietic, o întâmplare incredibilă; cădea zidul Berlinului!<br /> Estraven! mi-a fulgerat atunci prin minte, a apărut Estraven, mi-am zis. Estraven a dezlegat lumile noastre [...] Curând vom ajunge la liman.<br /> Iar când vom ajunge, nu trebuie să uităm că fără Estraven, trădătorul care învinge, n-aveam cum să ajungem - fie acest Estraven numit Soljenîţin (sic!) sau Saharov, dar mai ales Mihail Gorbaciov, politicianul care nu trebuie uitat.“<br /> Fără alte comentarii.<br /> Deocamdată.<br /><br />(1995-1998)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />THE TIMEX MACHINE<br /><br />Lucius Shepard<br /> <br /><br /> Eu, H.G. Wells, m-am îndreptat cu oarece înfiorare către viitor din anul 1895 în care mă aflu, pentru a vedea un film bazat pe romanul meu „Maşina timpului“ şi realizat de strănepotul meu Simon. Într-o precedentă vizită am vizionat încercarea spirituală, dar cam găunoasă a dlui George Pal şi între cele două ecranizări am descoperit o corespondenţă care m-a pus pe gânduri: distribuirea unui actor australian în rolul personajului principal. Mi s-a părut că alesul dlui Pal, Rod Taylor era capabil de tot atâta emotivitate cât un dărab de carne de oaie şi mi-era teamă că şi această nouă reîncarnare australiană, Guy Pearce se va dovedi nepotrivit concepţiei mele despre personajul din carte. De unde această insistenţă de a distribui un actor din Colonii? M-am întrebat. De ce să nu joace un englez rolul unui englez? Ori măcar un american, de vreme ce, în noua repovestire, Călătorul în Timp este rezident al New York-ului? Mi se pare că un om merită măcar atât respect pentru munca sa, indiferent de cât de îndepărtat sau lipsit de valorile tradiţionale ar fi.<br /> Prefer să folosesc maşina timpului pentru treburi serioase, însă trebuie să mărturisesc că, de-a lungul numeroaselor mele călătorii spre sfârşitul secolului 20 şi spre începutul celui de-al 21-lea am început să îndrăgesc cinematograful, mai ales filmele care vorbeau despre călătoriile în timp.<br /> Asta nu înseamnă nici pe departe că aş fi descoperit multe de luat în consideraţie. Poate doar „Time after Time“, care povestea pe ecran una din călătoriile mele de început, interpretat de excelentul Malcolm McDowell, arăta oarece concordanţă şarmantă cu cartea. Dar chiar şi acest film mi-a provocat repulsie din cauza insistenţei cu care dragul meu prieten, Dr.----, un suflet plin de gentileţe s-a dovedit a fi nimeni altul, decât Jack Spintecătorul. Undeva, cândva (Somewhere In Time), cu Cristopher Reeve în rolul principal a fost, bănuiesc, o destul de nevinovată poveste de dragoste, mişcătoare în felul ei zaharisit, dar lipsa de rigoare ştiinţifică a filmului a fost dezolantă. Cât despre restul, Doamne păzeşte! Ideea unei poveşti bine povestite se pare că i-a îndepărtat pe cei care dictează politicile de manipulare a acestei industrii responsabile pentru idioţeniile manufacturate. Cu toate acestea, nu pot nega experienţa avută cu filmul strănepotului meu. De la început trebuie să vă spun că înţeleg cerinţele acestui secol vis-a`-vis de entertainment şi ştiu că ele nu le reflectă pe cele din epoca mea. Vremurile, oricare ar fi ele, au nevoie de unele elemente destinate îndestulării înţelegerii poporului, aşa cum, de pildă, Bardul epocii elisabetane a fost nevoit să-şi îndulcească capodoperele cu comedioare fără prea multă valoare pentru a fi pe placul vulgului. De aceea am presupus că ceea ce voi vedea nu va putea fi o redare fidelă a cărţii mele, ci mai degrabă o operă cu totul şi cu totul de sine stătătoare, dar care ar fi păstrat ideea romanului. Cu toate acestea nu m-am aşteptat la amalgamul de întâmplări ilogice şi tâmpenii hiperkinetice cu care mi s-au scos ochii. Chiar şi pentru cei care mi-au citit cartea, va fi necesar să-i rememoreze conţinutul, pentru că există o diferenţă ca între cer şi pământ între film şi povestirea mea paşnică.<br /><br /> Alexander Hartdegen (Pearce) este un profesor de colegiu care îşi împarte timpul între două mari ocupaţii: felul de a fi al timpului şi curtarea romantică a unei tinere femei, Emma (Sienna Guillory). Când Emma este ucisă de un hoţ în Central Park, Hartdegen devine obsedat de construirea unei maşini a timpului, cu care ar fi în stare să călătorească în trecut, pentru a preveni moartea ei. După patru ani de muncă maniacală, îşi atinge obiectivul, se reîntoarce la momentul în care o întâlneşte pe Emma în parc şi o târăşte de acolo, însă doar pentru a fi omorâtă, puţin mai încolo, într-un accident rutier. În acest moment Hartdegen decide că trecutul este inalterabil. Cum eu însumi am fost îndrăgostit de mai multe ori, chiar şi de străbunica regizorului, insist asupra faptului că o obsesie este încropită dintr-un material mult mai rezistent. Să fi fost eu în pielea lui Hartdegen, aş fi încercat de mult mai multe ori să revin asupra trecutului; de fapt, m-aş fi dedicat cu totul acestui proces (şi mi se pare mie că o astfel de acţiune, despre un Hartdegen care este deşirat de încercările repetate de a o salva pe Emma, ar fi dat mai multă greutate filmului pe care l-am văzut).<br /> Însă Hartdegen, ascultând de o logică la repezeală încropită, decide că ar fi mai bine să călătorească în viitor, pentru a găsi o altă soluţie a problemei. Oprindu-se în secolul 21, descoperă că Luna a fost distrusă de excavaţii şi căderea ei pe Pământ este iminentă. În graba lui de a scăpa celor care vor să-l ducă la adăpost leşină în maşina timpului şi este aruncat undeva în viitorul îndepărtat.<br /> Viziunea inovatoare a strănepotului meu asupra Eloilor mâncători de lotus şi a Morlocilor din subteran, aceste două căi divergente pe care îmi imaginasem eu că o vor apuca oamenii prin 802007 nu reflectă intenţia mea de a emblematiza lupta de clasă dintre cei săraci şi cei bogaţi. Dezbrăcată de greutatea simbolului, lipsită de gravitatea speculaţiilor sociale, această divizare mi se pare oarecum arbitrară. În afară de asta, Eloii nu mai par de loc creaturile copilăroase şi docile pe care mi le-am imaginat.<br /> Ba dimpotrivă, sunt deosebit de atletici şi musculoşi, mai degrabă asemănători unui trib războinic din Mările Sudului. Mai posedă şi nişte arme primitive, ba chiar şi-au construit un sătuleţ estetic şi spectaculos care urcă pe stâncile protejate de elementele naturii. Nu mă deranjează atât de mult faptul că Eloii concepuţi de strănepotul meu sunt diferiţi de ai mei, însă Morlocii… asta-i altă poveste. După ce că sunt aproape animalici, mai sunt şi conduşi de către un uber-Morlock întruchipat de Jeremy Irons care, înfăţişat ca un albinos cu şira spinării protuberând de sub piele, îneacă în ruşine o carieră în general ilustră. Adăugirea asta la povestea mea originală face ca filmul să deraieze complet din făgaşul său. Când Hartdegen invadează complexul subpământean al Morlocilor pentru a o salva pe Mara (Samantha Mumba), drăguţa femeie Eloi cu care s-a împrietenit, Irons îl informează că Morlocii trăiesc sub pământ pentru că nu rezistă la lumina soarelui (cu toate că partidele de vânătoare pentru capturarea şi uciderea Eloilor au loc în mod rutinier în timpul zilei). Mai şi continuă spunând că poate controla gândurile celor două seminţii, Eloi şi Morloci, şi că, în timp ce majoritatea Eloilor sunt mâncaţi de răpitorii lor, femei ca frumoasa Mara sunt folosite pentru procreaţie. Auzind asta, m-am întrebat de ce - dacă tot posedă aşa puteri - nu-i determină pe Eloi să se supună destinului mai degrabă decât să-şi trimită hoardele să-i vâneze. Aveau nevoie de sport? Sau de distracţie? Dar femeile Morloace unde erau? Putea să fie strănepotul meu atât de prost încât să conceapă o sub-specie fără femele? Să fi fost această concluzie ridicolă justificarea răpirii femeilor Eloi? Probabil că da, altfel un Morloc n-ar fi considerat o astfel de femeie atractivă… doar dacă vreo agenţie de publicitate n-o fi distorsionat într-atât respectul de sine al Morlocilor încât simţul lor estetic să excludă femelele din neamul lor. Există scăpări logice şi mai şi. După ce se angajează într-o luptă absurdă cu Morlocul şef, făcându-l pe Irons să penduleze pe jumătate în - pe jumătate în afara bulei de forţă care înconjoară maşina timpului care accelerează către viitor, Hartdegen călătoreşte într-o eră în care Morlocii au devenit dominatorii absoluţi. De parcă n-ar fi fost deja exact aşa. Acolo ajunge la concluzia că, dacă nu poate reface trecutul, măcar să schimbe viitorul. Judecata asta nu se regăseşte în nici un standard raţional recunoscut. M-aş hazarda să afirm că timpul fie nu poate fi schimbat, fie nu există. Cu toate acestea, Hartdegen se întoarce s-o scape din caverne pe Mara, lăsând în urmă maşina timpului, pe care o programează să explodeze, apoi se pierde printre dealurile înconjurătoare. Chestia asta cu explozibilul e o treabă minunată, deoarece nu numai că maşina produce nişte efecte pirotehnice considerabile, dar - de parcă ar avea o gândire proprie - explozia mai şi reuşeşte să distrugă cu o precizie chirurgicală cavernele Morlocilor, fără să dăuneze câtuşi de puţin împrejurimilor.<br /><br /> Orice operă a imaginaţiei, inclusiv a mea, este pândită de imperfecţiuni logice. Meseria scriitorului sau a cineastului este să redirecţioneze atenţia cititorului sau a privitorului folosindu-se de talentul său narativ. Astfel, dacă acţiunea Maşinii timpului ar fi fost bine temporizată, gafele logice n-ar fi fost atât de evidente. Dar sub regia strănepotului meu filmul nu construieşte atât de mult pe cât distruge. Stupizenia filmului nu este salvată nici de distribuţie. Deşi dl. Pierce a realizat performanţe admirabile în LA Confidential şi Memento, trebuie să remarc faptul că aceste performanţe le datorează unor regizori talentaţi, de care n-a beneficiat, în mod evident, Maşina timpului. În loc de interpretare, nu face decât să pozeze într-o serie de posturi ridicole. Când apare pe post de îndrăgostit e de-a dreptul grotesc. Chiar şi efectele speciale sunt supuse erorilor de logică, iar cele ale Maşinii sunt de calitate inegală. Gurile rele susţin că, după numeroase previzionări lipsite de entuziasm, au mai fost adăugate efecte în valoare de 20 milioane de dolari, fără să reuşească însă să atingă standardele altor filme recente.<br /> Cum stăteam acolo, în holul cinematografului şi îi urmăream pe copiii care ieşeau de la film, mă întrebam, care din ei vor deveni Eloi şi care Morloci. Nu numai că un descendent de-al meu mi-a violat cartea, dar a mai şi creat o asemenea lucrătură nefericită şi de cea mai joasă speţă, încât s-ar putea să fie o piatră la temelia unei lumi asemenea celei imaginate de mine, o lume în care mintea omenească devine cu totul nefolositoare. Asta mă determină ca la reîntoarcerea mea în trecut să nu duc la împlinire relaţia dintre mine şi cea care va fi să fi fost cea de-a doua soţie a mea, străbunica lui Simon Wells. Cu toate că sentimentele mele pentru ea rămân puternice, atracţia este diminuată de experienţa mea recentă şi pierderea iubirii ei este un prea mic preţ pe care sunt dispus să-l plătesc pentru a mă scăpa de această progenitură. Iar dacă materia din care este făcut timpul s-ar arăta rezistentă la schimbări, m-aş dovedi mult mai perseverent decât Alex Hartdegen. Iar dacă va fi să nu reuşesc, poate că până şi înregistrarea acestui prim eşec al meu va aduce nişte beneficii mărunte. Dar poate că şi acum suntem urmăriţi din afară de fiinţe superioare, pregătite să atace pentru a-l opri pe strănepotul meu de a-şi bate joc de moştenirea lăsată de mine. Chiar şi Marţienii ar prefera să rămână anonimi decât să îndure puerila lui viziune despre ei.<br /><br />Traducere de Simone Györfi<br />Apărută în Fantasy and Science-Fiction Magazin, august 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />VREME PIERDUTĂ<br />Maşina timpului 2002<br /><br />Vásárhelyi Lajos<br /> <br /><br /> Uite că, în sfârşit, a apărut. Aşteptarea a fost destul de îndelungată. Dar n-a fost zadarnică: a doua oară, savantul lui Wells n-a reuşit să scape de fatalitatea transpunerii pe marele ecran. După patruzeci de ani, ne-a fost construită o nouă "Maşină a timpului". Ba chiar ar fi putut face şi un film cu ea, dar ce-şi face omul cu mâna lui se numeşte... manufactură. Nutresc bănuiala că realizatorii n-au citit decât pagina de titlu, iar apoi n-au stat să frunzărească volumul, ci, eventual, şi-au rugat cunoştinţele să le povestească pe scurt ce-a bălmăjit individul ăla, Wells, în cartea cu pricina.<br /> Se vede că respectivii nu prea şi-au amintit, pentru că din operă n-a rămas decât urma palidă a ideii. Dar măcar pe aceasta au însiropat-o temeinic, conform reţetelor "holivudiene". Ia să vedem: amor nebun, destin neîndurător, un savant încăpăţânat, cu apucături ciudate şi nişte zăltaţi care-şi mănâncă semenii. Ba încă au rupt şi Luna de pe cer, de parcă ar fi fost un fruct răscopt şi ne-au pocnit în creştet cu ea. N-aş dori să cred că prin această scenă realizatorii ar fi dorit să cinstească memoria lui Stapledon. Căci dacă n-au citit "Maşina timpului" a lui Wells, de ce-ar fi procedat altcumva în cazul romanului "Ultimii şi primii oameni" a lui Stapledon? In paranteză fie spus, n-o s-o facă în veci, căci acesta din urmă e o cărţulie mult mai voluminoasă.<br /> Deci, scriitorul a fost luat în seamă doar ca autor al ideii. După care i s-a dat frâu liber fanteziei, să zburde liberă şi au pornit maşina digitală de efecte speciale. Recuzitierii au realizat cea mai fantastică maşină de călătorit în timp, care poate face cinste oricui. Când intră în regim de funcţionare, se poate vedea chiar şi o rază laser care pâlpâie prin măruntaiele ei. Si-aşa, eroul nostru a pornit să facă ordine în timp. Mai întâi, să corecteze ceea ce a stricat, iar apoi să repare stricăciunile provocate de corecţie. In final, şterge şi greşelile colective. Dar înainte de sfârşit, călătorul prinde un moment de respiro, când trage o fugă până la sfârşitul eternităţii, drept care m-am aşteptat ca dintr-o clipă în alta să apară un echimos dârdâind de frig cu vestea că sunt tot mai mulţi eschimoşi şi tot mai puţine foci. În treacăt, să amintim că şi în acest film dragostea învinge toate obstacolele.<br /> Când totul s-a terminat cu bine, mi s-a părut că am prins clenciul, dar tot am rămas cu nişte nelămuriri. De ce l-au pomenit pe Wells, dacă filmul n-are nimic în comun cu el, în afară de idee? De când câştigă profesorii universitari atât de bine, încât stau în palate înconjurate de o lizieră de palmieri? Ştiu mai mulţi universitari care ar da iama să prindă o catedră în această Anglie victoriană, fie şi numai la un liceu. Si cum de-au reuşit scenariştii să tragă pământul de sub morloci?<br /> Acum, ca să nu rămâneţi cu impresia că aş fi un cârcotaş, voi recunoaşte că am avut parte şi de câteva clipe minunate: când a apărut pe Cer Luna cea dinamitată, când Maşina călătoreşte în timp şi prin lumea în continuă schimbare. Se vede că scenariştii pot fi inspiraţi doar de prezenţa umană şi de pasiunile intense, iar din răsucirea unui sistem pur tehnic pot crea şi imagini memorabile.<br /> Si, ajunşi la sfârşit, trebuie să vă mărturisesc o temere.<br /> După ce menajera declară că e o fiinţă obsedată de ordine, în vreme ce închide uşa, camera ne arată încă o dată notiţele răsfirate sârguincios pe toată suprafaţa mesei. Mă tem însă că se va găsi cineva care să le adune şi să le folosească pentru producerea unei continuări...<br /><br /><br />Traducere de Györfi-Deák György<br />Titlul original: Bele az időbe - Időgép<br />Sursă:http://www.scifi.hu/2002/default.asp?idogep-kritika<br /><br /><br /><br /><br /><br />REIGN OF FIRE 2002<br /><br />Sorin Sârbulescu<br /><br /><br />Filmat în Irlanda după un scenariu vândut<br />studiourilor cinematografice Spyglass în 1996.<br />Cu: Christian Bale (Quinn Abercromby),<br />Matthew McConaughey (Denton Van Zan),<br />Gerard Butler şi Izabella Scorupco.<br />Regia: Rob Bowman (X-Files).<br /><br /><br /> N-am mai văzut un film nou cu dragoni de anul trecut, de când a fost lansat Dungeons and Dragons, film turnat în Praga, în care un actor de Oscar, Jeremy Irons a făcut un rol demn de filmele de copii.<br /> Reign of fire nu este prea departe de acelasi şablon pueril. Omenirea salvată în ultima clipă de ultimii supravieţuitori. Dar în timp ce Dungeons and Dragons este din genul fantasy, Reign of Fire se vrea serios şi de acţiune. Personal am fost dezamăgit deoarece jumătate din film se petrece în acelaşi decor, o cetate părăginită, înconjurată de munţi pustii, în care ultimii supravieţuitori creşteau un soi de pătlăgele încrucişate cu viţa de vie.<br /> Al doilea şablon pueril al filmului este al celor două personaje principale care încep prin a se ciocni violent şi sfârşesc prin a colabora.<br /> Premiza este interesantă. În timpul escavaţiilor la ceea ce pare o nouă linie de metrou în Londra, echipa de „mineri locali“ descoperă un dragon în hibernare de peste 5.000 de ani. Întreaga specie a dragonilor, care poate nici măcar nu este o specie indigenă Pământului, este trezită la viaţă şi, în următoarele câteva decade, rade totul de pe Pământ. Ba chiar aflăm de ce scuipă foc, datorită unei glande în gură ce secretă napalm.<br /> Acţiunea este apoi preluată în 2025 când ultimii supravieţuitori, conduşi de Quinn Abercromby (Christian Bale) stăteau ascunşi într-un vechi castel în Anglia. O echipă gen comando, din acea parte a lumii care cândva fusese USA, în fruntea căreia era Denton Van Zan (Matthew McConaughey), un personaj demn de filmele cu Mad Max, vin să distrugă un anumit dragon, cu scopul de a salva planeta.<br /> Dragonii sunt destul de reuşiţi şi animaţia pe computer cu siguranţă este cea care a stimulat valul de filme SF din ultimii ani.<br /> Mă aşteptam să văd mai multă acţiune şi mai puţini copii speriaţi alergând la fiecare 15 minute, ţipând în subsolul castelului.<br /> Părerea mea este să aşteptaţi să vedeţi filmul pe casetă, în cazul în care nu sunteţi un mare fan al filmelor SF.<br /> Ori, că tot suntem la capitolul SF, pe DVD.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SIGNS<br /><br />Sorin Sârbulescu<br /> <br /><br /> M-am dus să văd ultimul film al regizorului M. Night Shyamalan (cel care a regizat de asemenea „The Sixth Sense“ şi „Unbreakable“) la o lună după debut şi am intrat într-o sală de cinematograf aproape plină. Fapt destul de rar aici în Statele Unite. Pelicula a produs deja, numai în USA, 193 de milioane $ încasări.<br /> Filmul este cu Mel Gibson şi Joaquin Phoenix (actorul care nu se bucura de prea multă simpatie din partea doamnelor de pe glob încă din momentul în care l-a înjunghiat mişeleşte pe Russell Crowe în „Gladiatorul“).<br /> Subiectul nu pare foarte original, dar filmul este foarte bine tensionat şi povestit. Mulţi i-au asemănat stilul cu un film de Hitchcock.<br /> În mare, povestirea urmăreşte evenimentele petrecute în ferma fostului reverend Graham Hess (Mel Gibson) după apariţia unor misterioase cercuri în lanurile de porumb. El trăieşte cu copiii (un băiat şi o fată) şi fratele lui într-o fermă în Bucks County, Pennsylvania. Era să uit. Mai are şi un câine.<br /> Acţiunea se petrece la 6 luni după moartea soţiei, într-un accident şi o mare parte a filmului este de fapt bazată pe relaţiile interumane. Filmul este bine jucat şi Mel Gibson varsă mai multe lacrimi decât în toate filmele lui anterioare. Copii Rory Culkin (în rolul Morgan Hess) şi Abigail Breslin (în rolul Bo Hess) joacă şi ei excelent.<br /> Pelicula este bine tensionată şi presărată cu numeroase momente umoristice.<br /> Este un film care merită văzut. Chiar de mai multe ori. Cu siguranţă este unul dintre cele mai bune filme SF ale anului.<br /> Am citit într-una dintre recenziile americane o frază care am reţinut-o: „Dacă Hitchcock ar fi făcut un film în 2002 asta ar fi fost cu siguranţă Signs“. Oricum este deja filmul cu cel mai mare succes de casă din cariera lui Mel Gibson, iar regizorul este deja considerat ca următorul Spielberg.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ULTIMELE APARIŢII EDITORIALE ÎN SUA<br /><br />Radu Pavel Gheo<br /><br /> <br />Damien Broderick – TRANSCENSION, Editura Tor, $ 25.95<br /><br /> Subiectul este concentrat în jurul a doi tineri, într-o societate în care maturitatea se atinge – oficial – la vîrsta de 30 de ani. Cei doi, Amanda şi Mathewmark, trăiesc în două societăţi cu totul diferite: ea aparţine clasei superioare hi-tech, în timp ce el este un adolescent membru al unei comunităţi rurale întemeiate de un grup de fanatici religioşi. Într-una din aventuroasele lor acţiuni, Amanda şi unul dintre prietenii ei ajung să intre în rezervaţia unde trăia Mathewmark şi, printr-un accident nefericit de care ea se face vinovată, tînărul Mathewmark este scos din ritmul existenţei sale idilice, fiind grav rănit. Pedeapsa Amandei, decisă de un computer suprem, Aleph, întruparea unui înţelept din vechime, este să aibă grijă de Mathewmark după ce acesta va ieşi din comă. Pe de altă parte adolescentul suferă o operaţie care îi înlocuieşte o parte din creier cu implanturi electronice, ceea ce îl face indezirabil pentru comunitatea sa tradiţionalistă. De aici, Broderick îşi modifică brusc tipul de naraţiune, părăsind modelul romanului satiric de moravuri pentru a ajunge – printr-o virtuoasă desfăşurare de forţe, menite să evite clişeul spre care tindea naraţiunea – la un final oarecum liric. Criticul Peter Heck, de la Asimov’s Science Fiction Magazine, recomandă cu căldură romanul.<br /><br /><br />S.M. Stirling - THE PESHAWAR LANCERS, Editura Roc, $ 23.95<br /><br /> În ultima sa carte, Stirling ne oferă o nouă distopie, pornind de la prezumţia că în secolul al XIX-lea Imperiul Britanic a fost silit să-şi mute guvernul central în India. Un secol mai tîrziu, descendenţii reginei Victoria domnesc peste un imperiu ce seamănă cu imaginea eroică din scrierile colonialiste ale lui Kipling, la care trimite de altfel şi titlul romanului. După ce bazele spaţio-temporale ale cadrului alternativ au fost puse, autorul plasează acţiunea cu o sută de ani mai tîrziu – adică în ceea ce ar însemna secolul al XX-lea – şi construieşte ceea ce, dacă n-ar fi vorba de o distopie, s-ar putea numi „roman istoric”. Un personaj central este Aethelstane King, căpitan de cavalerie în trupele de apărare a graniţelor, care se întoarce dintr-o expediţie împotriva unor triburi afghane. Se sugerează că afghanii ar fi avut unele legături cu veşnicul rival al britanicilor, Rusia, dar aceasta este doar o parte a complicatei reţele de interese şi confruntări politico-militare desfăşurate pe parcursul cărţii, în care interesele Rusiei, dar şi cele ale Franţei – un alt imperiu cu centrul deplasat de pe continentul european, şi anume în Algeria – se întreţes cu cele ale Imperiului Britanic, înlocuitorul ficţional al superputerii americane. Povestea aventurilor căpitanului King, dar şi ale surorii sale, Cassandra – astronom de renume care supravieţuieşte unui atac terorist – este cea care dă farmec unei istorii alternative al cărei deznodămînt are loc în Afghanistan, idee cu atît mai izbitoare cu cît, la vremea cînd îşi scria cartea, autorul nu putea bănui evoluţia evenimentelor din lumea reală.<br /><br /><br />Paul McAuley - WHOLE WIDE WORLD, Editura Tor, $ 24.95<br /><br /> În buna tradiţie a romanelor poliţiste SF, McAuley porneşte povestea de la un poliţist nonconformist, dar dedicat meseriei, un oraş – Londra dintr-un viitor nu prea îndepărtat – şi o crimă. Eroul, pe numele său Dixon, are chiar şi un coleg formalist şi ranchiunos, care îi pune beţe în roate fiindcă îl consideră incapabil. Victima de care pomeneam este o tînără studentă la Arte, care a fost torturată şi ucisă în direct, imaginile fiind transmise prin camere video pe Internet. Dixon este urmărit de imaginile respective şi se îndîrjeşte să afle adevărul. Bineînţeles că un element cheie în anchetă este computerul victimei, din care lipsesc cîteva piese vitale, dar are ascunde chiar mai multe secrete. Atunci cînd Dixon găseşte un posibil făptaş, se dovedeşte că acesta avea un alibi indestructibil: atunci cînd crima fusese comisă live, el fusese filmat de camerele video dintr-un aeroport, fiindcă tocmai părăsea ţara. Ajungem aici la o caracteristică importantă a societăţii descrise în carte – dar nu departe de realitate –, una în care camerele video invadează atît spaţiile publice, cît şi, din ce în ce mai des, şi spaţiul privat al indivizilor. Să fi fost o coincidenţă că studenta ucisă era nepoata celui care a inventat programul electronic folosit în supravegherea concertată a indivizilor de către stat? Finalul va dezlega, desigur, şi acest mister, dar umai după ce atmosfera devine tot mai tensionată, iar eroul tot mai izolat. El va ajunge în cele din urmă să îi înfrunte pe răufăcători chiar pe propriul lor teren. Ca în orice roman poliţist, deznodămîntul îl va suprinde pe cititor, ajutînd poate şi la asimilarea laturii de critică socială.<br /><br /><br />Greg Bear – VITALS, Editura Del Rey, $ 24.95<br /><br /> Ultima carte a lui Greg Bear este şi ea plasată în viitorul apropiat şi are o temă legată de ştiinţele biologice. Criticul Peter Heck mai remarcă şi evitarea etichetei science fiction, căci trei din cele patru citate de pe coperta a IV-a numesc romanul un „thriller”. Nu este prima carte de acest tip a lui Greg Bear. Personajul principal, Hal Cousins, este un savant care studiază cauzele îmbătrînirii fiinţei umane şi se pare că ar fi ajuns la un rezultat pozitiv, adică ar fi capabil să prelungească durata de viaţă a omului. Din nefericire, un accident produs la bordul unui submarin cu care încerca să recolteze specimene biologice din adîncurile oceanului face ca finanţarea să-i fie întreruptă. Nici nu e de mirare, deoarece la bordul submarinului s-au petrecut lucruri ciudate: pilotul pare să fi înnebunit, iar cîţiva savanţi şi membri ai echipajului au fost ucişi. Aici intervine un personaj misterios, numit K, care vorbeşte de o conspiraţie pe scară largă ce există încă de pe vremea lui Stalin şi care ar avea o legătură cu moartea fratelui geamăn al savantului, Rob, el însuşi biolog interesat de acelaşi domeniu. Naraţiunea este contruită cu aceeaşi măiestrie caracteristică autorului: în cadru apar şi alte personaje, misterul se dezvăluie pas cu pas, iar întorsăturile de situaţie sînt la ordinea zilei. Între thriller, roman poliţist şi SF, cartea lui Bear poate atrage orice cititor de gen, fără a plictisi.<br /><br /><br />Vernor Vinge şi alţii - THE TRUE NAMES AND THE OPENING OF THE CYBERSPACE FRONTIER, editor James Frenkel, Editura Tor, $ 14.95<br /><br /> Antologia amintită aici are în centru o povestire devenită clasică – True Names, de Vernor Vinge. Ea mai conţine însă şi un număr de eseuri care analizează implicaţiile profunde ale textului lui Vinge, publicat în 1981, care a folosit metafora magiei pentru a sugera potenţiala forţă revoluţionară a ceea ce era pe atunci copilăria (scurtă a) Internetului. Printre coautori îi amintim, aşadar, pe Marvin Minsky, Richard Stallman, John M. Ford, Tim May, nume mai puţin cunoscute cititorilor din România, cel puţin deocamdată. Eseurile nu se concentrează atît de mult asupra valorii literare a textului, ci în primul rînd asupra impactului său asupra culturii informaţionale şi a previziunilor lansate de Vinge în text. Poate că unii cititori vor prefera să sară mai întîi direct la textul povestirii – de fapt, un mini-roman ca lungime şi complexitate –, în timp ce alţii vor prefera să savureze textele atractive ale comentatorilor, care pun în discuţie destule probleme apărute odată cu răspîndirea calculatorului, a reţelelor de comunicaţie informatice şi a conflictelor inerente provocate de ele: între public şi privat, dintre cenzură şi libertatea de exprimare, între controlul statului – benefic sau nu – şi libertatea individului, nici ea neapărat benefică tuturor semenilor noştri.<br /><br /><br />Stephen Hawking - THE UNIVERSE IN A NUTSHELL, Editura Bantam, $ 35.00<br /><br /> Deşi nu este un roman SF, cartea lui Hawking se citeşte cu măcar la fel de mult interes. Nici nu e de mirare, dacă ne amintim de succesul lucrării sale precedente, O scurtă istorie a timpului, pe care Heck o numeşte ironic „cel mai puţin citit bestseller din ultimii ani”. Noua sa carte este însă mai accesibilă, deşi nici cea anterioară cu era incomprehensibilă pentru cei care erau la curent cu ultimele descoperiri din fizică şi cosmologie. Acum Hawking vorbeşte despre acel Graal al fizicii căutat de toţi savanţii de la Einstein încoace, adică despre o teorie unificată, care să includă atît teoria relativităţii, cît şi teoriile cuantice. Cartea conţine, cum e şi normal, o trecere în revistă a teoriilor importante din domeniu, lansate în secolul al XX-lea: teoria relativităţii generalizate, teoriile continuum-ului spaţiu-timp, teoria cuantică, Big Bang-ul, expansiunea Universului etc. De aici, Hawking porneşte în căutarea următoarei lovituri ştiinţifice din domeniul fizicii şi pune un accent deosebit pe teoria superstring-urilor sau supercorzilor (fie-mi iertat barbarismul) şi pe cea mai recentă variantă a ei, cea a „branelor”, contracţii ale membranelor, ce sugerează raportul conceptului cu teoria de la care porneşte noua interpretare a raporturilor universale. Poate că va fi greu de înţeles ideea unui univers cu zece dimesiuni, deşi pe baza acestei teorii el poate fi conceput teoretic, însă demersul lui Hawking este oricum fascinant pentru pasionaţii tainelor Universului nostru.<br /><br /><br />după „Asimov’s Science Fiction Magazine”, august 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />ERA DIGITALĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> În chiar prima zi a lunii octombrie am văzut o ştire transmisă de Asociated Press, ce reproducea rezultatele unui sondaj efectuat pe un număr de 6000 de subiecţi. Studiul susţinea că o treime dintre români nu ştiu ce este internetul, iar două treimi dintre ei nu s-au conectat niciodată la reţea globală de calculatoare. Şi mi-am amintit de o carte apărută în urmă cu doi-trei ani, la Editura All: „Era digitală“ de Nicholas Negroponte. Ediţia originală a apărut în 1995 şi de această dată cei şapte ani care marchează trecerea de la Windows 95 la abandonarea totală a străvechiului sistem de operare MS-DOS (prin apariţia noului Windows XP) n-au realizat o schimbare radicală a obişnuinţelor noastre, aşa că în multe aspecte, cartea lui Negroponte poate fi încă un far călăuzitor către civilizaţia digitală.<br /> Autorul este unul dintre redactorii revistei „Wired“ şi a lucrat la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology. A fost solicitat ca şi consilier de mai multe firme de renume şi de guvernul american. Una dintre întâmplările povestite de el mi-a reamintit de procesul intentat de ConstantÎn Brâncuşi vameşilor americani, care i-au taxat una dintre sculpturi drept o bucată ordinară de bronz. Cu ocazia unei vizite la o campanie producătoare de circuite integrate, portăreasa l-a întrebat dacă are un laptop, iar apoi i-a cerut datele referitoare la modelul, numărul de serie şi valoarea calculatorului portabil. Negroponte a declarat cinstit că micuţul aparat valorează „între unu şi două milioane de dolari“, referindu-se la informaţiile pe care le cuprindea. „Imposibil“, a declarat femeia şi a trecut în rubrica respectivă valoarea aparatului propriu-zis, adică „aproximativ 2000 de dolari“. Întâmplarea mi-a adus aminte de necazurile pe care le-au avut programatorii români cu miliţia economică, ai cărei ofiţeri vroiau, precum Arghezi, să pipăie „softul“ (programele de calculator) şi să urle: este! (în cele din urmă le-au arătat o cutie plină de cartele perforate şi au fost lăsaţi în pace).<br /> Tot al doilea american are un calculator personal acasă (ceea ce înseamnă că într-o familie sunt cel puţÎn două). DÎn paginile cărţii ne putem face o idee despre felul cum tânărul american creşte ca parte a lumii digitale: în copilărie, descoperă discurile optice cu jocuri; în adolescenţă se leagă la America On Line (AOL) şi porneşte să descopere lumea; ca adult, devine un utilizator (dar şi furnizor) de informaţii. Americanii adoră să se informeze, dar când e să scoată banul, se uită pe ce-l cheltuiesc. Există informaţii gratuite, precum arhiva National Geografic, care sunt puse la îndemâna copiilor pentru a învăţa, dar care trebuiesc plătite în momentul când sunt reproduse într-o carte (prin asta, se subvenţioneană tacit gratuitatea serviciilor pentru cei mici). Oricine poate cânta „Happy Birthday To You“ la o petrecere, dar dacă melodia apare într-un film, atunci producătorul trebuie să plătească Studiourilor Warner Bros dreptul de utilizare. Există informaţii, precum cele de bursă, care sunt plătite după rapiditatea cu care sunt aduse la cunoştinţa celor interesaţi.<br /> Cartea ne oferă o imagine asupra drumului sinuos parcurs de concepte integrate azi în viaţa de zi cu zi. Când Negroponte a înaintat o propunere la Departamentul Apărării în 1978, i s-a cerut să elimine cuvântul „multimedia“ din raport. Personalul ministerului s-a temut că va primi Premiul Lâna de Aur, acordat de senatorul William Proxmire pentru proiectul guvernamental cel mai inutil. Douăzeci de ani mai târziu se vor fabrica microprocesoare speciale care să fie capabile să manevreze toate căile prin care omului i se pot transmite informaţii. Dar, întrucât simulatoarele au permis antrenarea perfectă pentru îndeplinirea unor misiuni imposibile, precum eliberarea ostaticilor evrei luaţi prizonieri pe aeroportul din Entebbe din Uganda (1976), oficialii şi-au reconsiderat ulterior poziţia (să remarcăm că o parte dintre piloţii sinucigaşi care s-au izbit de Turnurile Gemene, şi-au efectuat antrenamentul tot pe simulatoare deosebit de performante, astfel încât cunoşteau perfect cum se conduce un Boeing).<br /> Lumea se îndreaptă tot mai mult către televiziunea digitală. În locul zecilor de televiziuni existente, telespectatorul va putea să-şi alcătuiască propriul program. La fel, el îşi va putea personaliza ziarul de dimineaţă, astfel încât acesta să-i furnizeze doar informaţiile care-l interesează. Serviciile informatizate, distribuite de obicei prin cablu, protejează utilizatorul să plătească un preţ în continuă creştere pentru nişte servicii nesolicitate sau de o calitate îndoielnică. Era digitală a început în momentul în care Bell Atlantic a cumpărat Telecommunications Inc., gigantul telecomunicaţiilor prin cablu. Americanii au asistat apoi la o serie de achiziţii japoneze surprinzătoare, care au arătat că sistemul de valori american trebuie reconsiderat. Sony a cumpărat CBS Records şi Columbia Pictures, iar Matsusita a achiziţionat studiourile cinematografice MCA. Filmele vechi au fost digitalizate, prelucrate şi livrate prin cablu, răspunzându-se unei cereri pe care producătorii americani o ignorau.<br /> În ciuda perfecţionărilor continue, calculatorul personal a devenit desuet în momentul când Sony a lansat staţia sa de jocuri, în care efectele tridimensionale facilitau accesul jucătorilor în universul virtual, la un preţ incomparabil mai mic. Scăderea preţurilor într-o economie de piaţă face parte dintr-o politică economică. De exemplu, încă în anii '70 se putea stoca pe un disc optic 5000 de ore de muzică (prin folosirea unei radiaţii laser albastre, cu o lungime de undă cât mai mică şi prin comprimarea fişierelor). Un sfert de veac mai târziu, la trecerea dintre milenii, formatele comprimate audio-video au avut toate condiţiile să rupă bariera protectoare, iar de atunci casele de discuri şi studiourile cinematografice fac tot ce e posibil pentru a împiedica răspândirea înregistrărilor neautorizate în format mp3 ori avi. Cum câte un disc sau un film de succes produce încasări de milioane de dolari, de pe urma cărora se încasează impozite semnificative (se zice că discurile vândute de Beatles în America şi Japonia au repus pe picioare economia engleză), acţiunile lor sunt sprijinite atât politic, cât şi legislativ.<br /> Pe de altă parte, comprimarea informaţiei permite transmiterea mai rapidă cu un consum mai mic de energie, miniaturizarea continuă a înghesuit circuite întregi în aparate minuscule, astfel încât calculatorul va deveni portabil (azi el a fost incorporat în telefonul digital, dar miniaturizarea continuă). Tehnologiile de comandă prin voce sau prin acţiune au fost elaborate de mult, Negroponte şi-a învăţat videoplayerul să-i recunoască vocea şi să-i răspundă la comenzi încă după apariţia primelor microprocesoare. În curând, vom ajunge să ne îmbrăcăm calculatorul ori poate chiar să devină o entitate integrată în corpul uman.<br /> Era digitală nu schimbă doar indivizii. Ea remodelează însăşi macrostructurile, pune în discuţie însăşi noţiunea de stat, conceptele juridice. În trecut, un stat era definit printr-un teritoriu cuprins între nişte graniţe riguros stabilite, unde locuia o naţiune. Cybercivilizaţia depăşeşte aceste graniţe, astfel încât un grec poate lucra pentru fililala singaporeză a unui megaconcern germano-american. Lumea afacerilor tinde să se globalizeze, iar marile firme de soft se întrec în a racola o forţă intelectuală excelent dotată şi pregătită, care nu este exploatată judicios în ţările de origine (Negroponte dă ca exemple Rusia şi India, dar putem include liniştiţi şi România aici).<br /> Era digitală este o provocare pentru legislaţiile care se văd depăşite de un avânt pe care cu greu ajung să-l pătrundă în toate nuanţele sale. Şi apoi, peste tot în lume sunt diferite rânduieli şi obiceiuri. Un reprezentant al clerului islamic din Pakistan a cerut extrădarea cântăreţului Michael Jackson, pentru că felul în care se ţine de prohab contravine perceptelor islamice locale. Dar să nu trecem oceanul. Negroponte dă un exemplu american, unde o familie din California, care respecta legile acestui stat, a afişat pe un sit uşor de accesat de oriunde din lume ceva ce nu era permis de legislaţia statului Tennessee. Drept urmare, cuplul a fost acţionat în justiţie şi condamnat pe baza legilor din alt stat american. Practic, el a fost extrădat dintr-un stat american într-un alt stat american.<br /> Sunt doar câteva semne ale unei schimbări neînţelese încă în profunzime, care i-a surprins în atâtea rânduri pe politicienii sau pe factorii de decizie români. Dar incapacitatea lor de a folosi noile posibilităţi oferite de pătrunderea în mileniul informaţiei condamnă o întreagă naţiune la dispariţie (ultimul recensământ exprimă cu claritate acest lucru). „Ca o forţă a naturii“, zice Negroponte, „era digitală nu poate fi nici interzisă, nici oprită.“ Omul supravieţuieşte dezlănţuirilor naturii doar dacă învaţă cum să se folosească de ele. Era digitală e în primul rând o eră a învăţării continue.<br /><br /><br /><br /><br /><br />DIN NOU DESPRE NICOLAE CARPAŢI<br />- volumul 2 al seriei "Left Behind" -<br /><br />Cătălin Ionescu<br /> <br /><br /> Seria de romane Left Behind („Cei părăsiţi“) este axat pe tema sfârşitului lumii din viziune biblică. Antihristul, în viziunea autorilor Tim LaHaye şi Jerry B. Jenkins, este, charismatic-amăgitorul Nicolae Carpaţi (în original, Nicolae Carpathia), preşedintele neales al României.<br /> Nicolae Carpaţi îşi face o intrare triumfală în Statele Unite, sprijinit fiind de câţiva membri de seamă ai comunităţii financiare internaţionale. Cu o rapiditate incredibilă, Nicolae Carpaţi îşi adjutecă preşedenţia ONU, impunând tuturor ţărilor, de la înălţimea ameţitoare a celui mai popular lider mondial al momentului, un plan de pace de lungă durată, ce impunea reducerea cu 90 % a arsenalelor tuturor ţărilor. Primul volum al seriei (despre care am vorbit mai pe larg în materialul „România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi“) se termină printr-o acţiune palpitantă, NC (vă sună oare cunoscut aceste iniţiale?...) îşi elimină 2 protectori din sfera finanţelor sub ochii îngroziţi ai ziariştilor strânşi la o conferinţă de presă. Datorită însă puterilor sale hipnotice, toată lumea va percepe cu totul altfel acţiunea criminală. Singurul prezent, neafectat de puterile lui Carpaţi este Cameron „Buck“ Williams, unul din eroii principali.<br /> Alături de Buck regăsim în volumul doi, Tribulation Force („Detaşamentul celor persecutaţi“, Tyndale House Publishers, Inc., 1996), celelalte personaje ale primului volum: Bruce Barnes, pastorul care ştie adevărul pentru că a fost revelat de Biblie, Rayford Steele, căpitanul de aviaţie care va fi printre primii credincioşi care va înţelege adevărul, fiica sa, Chloe, a cărei idilă cu Buck Cameron se va dezvolta pe multe (şi plicticoase) pagini din Tribulation Force. Nu lipseşte nici Hattie Durham, fostă însoţitoare de zbor care este prezentată lui NC de către Buck Williams şi ajunge astfel asistenta sa personală.<br /> Nicolae Carpaţi continuă să facă la preşedenţia ONU lucruri incredibile, astfel încât curentul de opinie în favoarea sa este din ce în ce mai puternic. Omenirea ajunge astfel foarte aproape de o ciudată unitate: se duc tratative pentru o monedă mondială unică, se vorbeşte de o capitală a lumii numită Noul Babilon (construită, evident, în Irak, în apropierea miticului Babilon). Totodată, prin manevre oculte, beneficiind de resurse financiare inimaginabile, NC caută să monopolizeze presa mondială, concentrând-o în mâna sa. Buck Cameron primeşte oferta de a conduce un mare trust de presă mondial, dar declină oferta. Raymond Steele este selecţionat căpitan al lui Air Force One, dar noul avion va fi donat de preşedintele SUA Organizaţiei Naţiunilor Unite, devenind Global Community One. Pământul devine astfel o Comunitate Globală, avându-l în fruntea sa pe Nicolae Carpaţi.<br /> Spre sfârştul romanului, o serie de grupări politice declanşează un atac asupra Statelor Unite şi a Irak-ului (interesantă alianţă!); este vorba de forţele anti-globalizare, elemente din Anglia, Egipt precum şi nişte miliţii nord-americane. Se lansează mai multe arme nucleare. Ultimele paragrafe ale romanului ne înfăţişează un Nicolae Carpaţi scăpat neatins de atac precum şi moartea fondatorului Detaşamentului celor persecutaţi, pastorul Bruce Barnes.<br /> Sigur, dincolo de succesul extraordinar al seriei, romanele (cel puţin primele două) nu strălucesc în mod deosebit. Mai mult, ambele romane sunt supuse unui soi de reţetă a succesului practicată, din fericire, foarte puţin în România: primele pagini şi ultimele pagini accelerează acţiunea la maxim, pentru ca largi părţi de mijloc să treneze pe idei dezlânate sau de-a dreptul nefireşti. Puţin credibilă se menţine povestea de iubire dintre Buck şi Chloe (candidatul de 33 de ani la premiul Pullitzer este fascinat de personalitatea unei fete de 20 de ani).<br /> Interesante sunt însă alte aspecte din acest volum. Toate sloganurile despre Comunitatea globală, dezarmare şi pace seamănă suspect bine atât cu sloganurile pe care mulţi dintre noi ni le aducem aminte atât din ultimii ani ai regimului Ceauşescu, cât şi cu cele debitate după 1989 de diverse personaje, unele foarte apropiate fenomenului science fiction românesc. De altfel, obstinaţia cu care s-a vorbit şi se vorbeşte de „omul nou“ seamănă semnificativ cu scenariul imaginat de LaHaye şi Jenkins prin care antihristul va amagi omenirea pentru a o subjuga.<br /> Sigur, autorii nu amintesc în nici un fel în romanul lor de comunism. Şocante însă, pentru cititorul român, sunt iniţialele N.C. care apar în acestă carte. De altfel, mediul ideal de creştere al antihristului, „bulionul său de cultură“ este, desigur comunismul. Ceea ce înseamnă, ducând raţionamentul până la capăt, că post-comunismul sau, dacă vreţi, nostalgic-comunismul, este la fel de periculos. Şi că, din punctul ăsta de vedere, noi românii, avem sub ochii noştri o groază de posibili antihrişti de care ar fi preferabil să ne temem, în loc de a-i adula.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />SALONUL BENZII DESENATE „BD CRAIOVA 2002", UN SPECTACOL GRAFIC... PE BANDĂ!<br /><br />Viorel Pîrligras<br /> <br /><br /> Aflat la cea de-a IV-a ediţie, Salonul Benzii Desenate „BD Craiova 2002” şi-a desfăşurat lucrările vineri şi sâmbătă (2-3 august), cu un impresionant program. Principalele puncte de interes au fost expoziţiile „Banda desenată românească: noua generaţie”, „Banda desenhada em Portugal” (albume, reviste şi fanzine BD din Portugalia), „La BD en France” (expoziţie cu vânzare de albume BD franţuzeşti), precum şi un inedit stand filatelic susţinut de invitatul special al acestei ediţii, belgianul Roland Francart. Eforturile organizatorilor - SyndiCART.promotion, Asociaţia BeDefililor din România, Alliance Française de Craiova, Societatea filatelică Dolj, Asociaţia “Podul lui Apollodor” şi firma PROSPECT, cu sprijinul Alliance Française pour la Vallée d’Aoste, Bedeteca de Lisboa (Portugalia), C.R.I.A.B.D. Belgia şi al firmei Solarium, având ca partener media „Jurnalul de Oltenia”, au făcut ca acest Salon să fie unul de înaltă ţinută artistică, în beneficiul iubitorilor celei de-a noua arte. Participarea a fost atât autohtonă, reunind însă şi talentaţi creatori din ţară, precum şi internaţională, prin materialele expoziţionale prezente la manifestare.<br /> Lansarea albumului BD „Alex la Paris” (editura „Libertes”, Bucureşti), pe un scenariu de Sonny Perseil (Franţa), desenat de Roman Tolici (Chişinău) şi Alex. Ciubotariu (Constanţa), a dovedit că o conlucrare internaţională poate da naştere unui produs de calitate, iar masă rotundă „BD – instrument pedagogic?” moderată de profesorii Maria Tronea, Roland Francart şi Valentin Iordache, s-a bucurat de o reală participare a corpului didactic interesat, precum şi de intervenţiile notabile ale unor personalităţi ca George Popescu, Ion Pătraşcu şi Emil Boroghină.<br /><br />Ştampile şi... „peceţi” de calitate<br /> Salonul a mai beneficiat, cu concursul Societăţii filatelice Dolj, reprezentată de ing. Cristian Scăiceanu, de o ştampilă „Caragiale” ce a marcat corespondenţa primei zile a manifestării. S-au acordat şi premii, cele mai importante fiind trofeele „Sandu Florea” pentru 2001, decernate de Editura „Vivid Comics” din New York şi Asociaţia BeDefililor din România, premii care au fost decernate lui Radu Marian – pentru albumul „Bien venue, belle-maman!”, Cristian Loghin – premiu de debut pentru BD „Pataggonia” (revista AH, BD! nr. 10/2001), Ovidiu Bufnilă – pentru scenariul BD „Pattagonia” şi Radu Popovici – pentru editarea revistelor „Quadrat” şi „Dino”. Alte premii, oferite de ABDR, prin preşedintele ei, Dodo Niţă, şi Asociaţia „Podul lui Apollodor”, au revenit Elenei Trăilă (Alliance Française Craiova) şi lui Cristian Ciomu, pentru efortul considerabil depus în organizarea acestui Salon, lui Viorel Pîrligras, Nicolae Florin Radu, Cristian Loghin, Viorel Chirea şi Alexandru Ciubotariu pentru activitatea BD.<br /><br />Craiova, în tuşă şi costum de epocă<br /> Anul acesta, originalitatea manifestării a fost dată de accentul pus pe „maturizarea” celei de-a noua arte în România. Două au fost acţiunile pe care organizatorii le-au întreprins în acest sens. Una din ele a fost editarea primului periodic de informaţii şi analiză a benzii desenate. Într-o elegantă prezentare, tipărit în condiţii de excepţie (editura MJM Craiova) şi intitulat „Fergonaut – Fascinaţia Benzii Desenate!”, după numele legendarului personaj al creatorului craiovean Viorel Pîrligras, magazinul cuprinde un vast interviu cu scriitorul şi scenaristul BD Horia Aramă, precum şi informaţii legate de istoria genului în România şi de modul cum se reflectă ţara noastră în desenele apărute pe alte meridiane. Scopul declarat al publicaţiei este de a demonstra că Banda Desenată nu se adresează exclusiv copiilor şi că, în marea ei majoritate, îmbracă forme culturale adulte. Celălalt demers a constat în implicarea grupării „Banda Desenată Craioveană” în viaţa Cetăţii. În parteneriat cu asociaţia „Podul lui Apollodor” care a fost şi gazdă a manifestării, prin spaţiul său „Agora Artelor şi Arhitecturii” situat pe Calea Unirii nr. 98, bedeiştii olteni au imprimat întregului Salon o tuşă şi un costum retro, militând pentru sensibilizarea opiniei publice asupra conservării şi restaurării monumentelor vechii Bănii. Cărţile poştale editate cu acest prilej, sugestiv intitulate „Craiova cu parfum de Caragiale”, au făcut deliciul vizitatorilor.<br /> Organizatorii speră ca următoarea manifestare să implice mai activ organisme internaţionale, precum Alliance Française pour la Vallée d’Aoste (Italia) şi Bedeteca de Lisboa (Portugalia), iar Salonul „BD Craiova” să se bucure de o periodicitate anuală. <br /><br /><br /><br /><br /><br />VRAJA DESENULUI PE HÂRTIE<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> Între 2-3 august 2002, a avut loc la Craiova ediţia a IV-a a Salonului Internaţional al Benzii Desenate din România. Aici a fost lansat primul număr al periodicului de informaţii şi analiză a benzii desenate „Fergonaut“, realizat în colaborare de Asociaţia BeDefililor din România şi editura MJM Craiova, în special de Viorel Pîrligras.<br /> În „BeDitorialul“ său, artistul şi prozatorul craiovean constată cu un anumit regret că e la modă ca benzile desenate să se mute pe internet şi ne invită să vizităm o serie de situri, precum:<br /> <http: www.bdparadisio.com=""><br /> <http: www.eurobd.com="">,<br /> <http: www.tram81.com="">,<br /> <http: www.cathedrale-image.com="">.<br /> E adevărat, siturile respective nu pot fi accesate decât de cei care posedă PC-uri, iar imaginile se încarcă greu, adiţionând masiv factura telefonică, în vreme ce pun la grea încercare ochii curioşilor. Îl înţelegem pe Viorel Pîrligras când afirmă:<br /><br /> „Noi, bătrânii colecţionari din branşă, vom muri îngropaţi în tonele de hârtie imprimată cu cele mai frumoase vise din cea mai bună dintre lumi.“<br /><br /> Internetul nu reprezintă un elixir al vieţii veşnice pentru cultura românească, ci doar un medicament de alinare a suferinţei.<br /> Un invitat inedit este belgianul Roland Francart, fondatorul Centrului Religios de Informare şi Analiză a Benzii Desenate (CRIABD, 1985), cu filiale în Belgia, Franţa, Elveţia, Germania şi România. Mai săraci, desenatorii români care nu sunt agreaţi de marile cotidiene, publică stripuri cu dedesubturi erotice în Penthouse (Matilda şi creanga de aur), Flacăra (Zizi în tranziţie).<br /> Atracţia centrală a numărului îl constituie interviul de patru pagini cu scriitorul, eseistul, autorul de scenarii BD şi invitatul special Horia Aramă, care i s-a destăinuit lui Dodo Niţă, directorul „Fergonautului“. Pe parcursul anilor, în anii cât a lucrat la „Luminiţa“, „Cutezătorii“ sau „Start 2001“, Horia Aramă a conlucrat cu mai mulţi desenatori talentaţi: Radu Duldurescu-Dures (Mache Fantomas), Pompiliu Dumitrescu (Planeta răpită), D. Dobrică (Din aventurile lui Mache), Nicu Russu (Omul radar), Sandu Florea (Fluviul dispărut, Un cutezător în spaţiu), Valentin Tănase (Planeta lianelor, Întâlnire în spaţiu, Maelstrom, Lacul blestemat), Puiu Manu (Planeta dispărută, A doua lună), Virgil Tomuleţ (Făt Frumos 2000), Elena Mihăescu (Secretul plantelor din Fiji).<br /> „Însoţirile mele cu diverşi desenatori“, mărturiseşte Horia Aramă, „n-au fost mariaje, ci mai degrabă aventuri“. Cum pentru mulţi dintre noi, povestirile cu roboţi au început cu Minitehnicus, am reţinut amănuntul că simpaticul personaj, „care a îmbogăţit multă vreme revistele noastre şi multe cluburi şi parcuri ale copiilor“ a fost creat de Cabrero Arnal, părintele lui Pif şi Hercule. El a vizitat România în 1970 şi a rămas uimit să vadă câţi copii îi cunoşteau numele „pe un meridian situat atât de departe de Paris“.<br /> Tot din „Familia BD“ face partea profesoara Maria Tronea, care publică un articol despre banda desenată, privită ca un instrument alternativ deosebit de eficace pentru însuşirea limbii franceze. Şi pentru că Dodo Niţă a participat şi la un salon organizat între 11-19 mai 2002 la Solar dos Zagalos din Sobreda (Portugalia), el ne prezintă şi o panoramă a străduinţelor depuse şi succeselor obţinute de colegii lusitani. La rubrica „Fidelităţi“ ne este prezentată şi exemplificată o „poveste fără cuvinte“ de felul celor publicate în Albina, revistă enciclopedică populară, din redacţia căreia au făcut parte şi Ioan Kalindaru, Petre Dulfu şi George Coşbuc.<br /><br /><br /><br /><br /><br />BANDA DESENATĂ ROMÂNEASCĂ ÎN FLOARE<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> „Ubi BD ibi patria“, titrează pe copertă fanzinul Ah, BD! (11/2002), un „magazin evazionist de subcultură pentru toate elitele“, realizat de Marian Mirescu împreună cu mulţi alţii, inclusiv de echipa noastră de la Pro-Scris. Ne-am bucurat să regăsim pe hârtie unele dintre articolele apărute în nr. 13-14: răspunsurile acordate de Sandu Florea la întrebările lui Cătălin Ionescu (sub titlul „De la Păcală la Batman“), fragmente din Pro-Domo şi articolul dedicat împlinirii a 30 de ani de la apariţia primului album SF românesc, „Galbar“, realizat de Sandu Florea în colaborare cu mentorul din perioada de început a cenaclului timişorean „H. G. Wells“, regretatul scriitor Ovidiu Şurianu. Nu de alta, dar „internetul trece, hârtia rămâne“.<br /> Drept care ne-am bucurat să vedem că numărul cuprinde în bună parte o serie de pagini ce umplu albumul virtual mondial. Am regăsit aici BD-urile semnate de Marian Mirescu (Aberaţie 1), N.F.Radu-Spoitoru (seria DC), Kumango (prezent în chiar sumarul acestui număr). Cum este primul număr pe care-l parcurg, n-am putut să-mi fac o idee asupra celor ce a oferit Ah, BD! în apariţiile anterioare decât din sumarul prezentat în pagina 2, însă un lucru este cert, în numărul 11, Marian Mirescu a încercat să-i cuprindă pe toţi creatorii români care s-au apropiat cutezători de „spumanta“ artă unde „bulele“ ţâşnesc nu din cupele de şampanie, ci din peniţă.<br /> Unii sunt prezenţi cu o pagină, alţii cu mai multe sau numai cu câte un colţ. Partea leului îi revine cuplului Sandu Florea - Ovidiu Bufnilă, ultimul fiind laureat al Trofeului „Sandu Florea“, la categoria cel mai bun scenarist BD („Fortăreaţa“, „Kumango“). Urmează Corto („www.lOwaystogetagirl.com“), „Victimele novei“ (desene în culori de Ciubotariu, din păcate reproduse în alb-negru, după o povestire de Jean Lorin Sterian), deja amintitul Spoitoru (N.F.Radu), nişte BD-uri mai vechi realizate de Radu Cătăniciu (azi avocat în Piteşti), Sorin Hopârtean (Râmnicu Vâlcea), Radu Marian (un arhitect constăţean cu vechime neîntreruptă pe tărâmul celei de-a noua arte), O. Plămădeală (Moldova). Cristina Anghel, care semnează majoritatea materialelor „non-figurative“ din revistă, traduce interviul acordat de artistul francez Carabal (care are un bunic de origine română pe linia paternă: Caracostea-Bălan) lui Dodo Niţă. Sârguincioasa colaboratoare mai prezintă un al-BUM al lui Viorel Chirea din ciclul aventurilor lui Oleg Marsfield, un nou capitol (III) din „Aventura benzii desenate în Franţa“ şi acel articol despre supereroi pe care l-am fi dorit în Pro-Scris-ul anterior („SUPER, nici prea-prea, nici foarte-foarte“).<br /><br /><br /><br /><br /><br />TO BOLDLY GO WHERE NO ROMANIANS HAVE GONE BEFORE<br />- STAR TREK: THE EXPERIENCE -<br /><br />Sorin Sârbulescu<br /><br /><br /> Fenomenul Star Trek în America este mai puternic ca niciodată. O nouă serie, Enterprise, este pe micile ecrane, în fiecare miercuri, episoadele vechi sunt reluate în fiecare zi la TV, iar în cinematografe în noiembrie 2002 va fi un nou lung metraj numit Star Trek: Nemesis. Există sute de cluburi SF dedicate Star Trek-ului, zeci de site-uri pe Internet, iar studiourile Universal au o secţie permanentă dedicată acestui fenomen. Fanii se adună cu sutele sau miile la întâlniri, numite aici “Convention“. Se îmbracă în costume şi stau în rând pentru autografele actorilor ce se arată la aceste întruniri. În general, lumea se distrează ! Totul este făcut pentru fun (distracţie) şi pentru latura comercială. Pentru fiecare autograf trebuie să plăteşti 20 $. Chiar şi eu în acest an am dat mâna cu Uhura. Dar experienţa nu m-a schimbat: sunt încă aceiaşi persoană !<br /> După o investiţie de 70 de milioane şi doi ani de munca, pe 4 ianuarie 1998 s-a deschis în Las Vegas expoziţia numită Star Trek: The Experience. Ea este găzduită la parterul Hotelului Hilton şi ocupă o mică parte din imensul complex şi casino.<br /> Ştiam de mai mulţi ani de existenţa expoziţiei permanente “Star Trek: The Experience” şi de câteva ori am trecut prin faţa ei. În ultimii 5 ani am fost în fiecare an cel puţin o dată în Las Vegas. Dar anul acesta n-am mai rezistat şi am plecat în Las Vegas hotărât de a o vizita.<br /> Din Seattle până în Las Vegas am condus o mai bine de o zi şi jumătate, circa 2200 de km, doar cu mici întreruperi pe timpul nopţii. Am hotărât să plecăm cu microbuzul pe care îl am, fiind mai încăpător pentru 3 persoane decât o maşină de dimensiuni obişnuite. În plus, în microbus, mini-van, cum sa numeşte aici, am şi frigider. Drumul, numai dus este puţin mai lung decât distanţa Bucureşti-Paris. SUA este ea însăşi aproape cât un continent şi doar călătorind aşa poţi să realizezi cât de imensă este.<br /> Cam cu 4 ore înainte de a ajunge în Las Vegas, drumul duce pe lângă oraşul Mojave la intrarea în desertul cu acelaşi nume : Mojave.<br /> Este un orăşel mic, la prima vedere, în care clădirile nu merg mai mult de două etaje pe verticală. Totul pare monoton şi liniştit până când vezi aeroportul. Autostrada trece exact pe lângă aeroport şi poţi vedea cu uşurinţă, pe numeroasele piste de zbor, aproximativ 80-100 de aeronave de pasageri, printre care şi câteva 747 Jumbo Jets, majoritatea fără nici un semn distinctiv de companie aeriană. Aeroportul este extrem de aglomerat pentru un mic orăşel în mijlocul pustietăţii, la margine de desert. Explicaţia este doar una. Deşertul este plin de baze militare, iar printre ele câteva secrete. Aceste avioane transporta personalul spre bazele militare din zonă. Tot de aici se pare ca zboară personalul de suport pentru Aria 51. 30 de km mai departe drumul se desparte, ducând spre baza militară Edwards, loc de aterizare din când în când al Navetei Spaţiale.<br /> Am ajuns la intrarea în Star Trek: The Experience în a treia zi a şederii mele. Drumul de la hotelul Monte Carlo, în care stăteam, este doar de aproximativ 15-20 de minute până la Hotelul Hilton în faţa căruia se lucra intens la o linie de monorail.<br /> Expoziţia este pe două sau trei nivele. De la intrare te întâmpină câteva machete de cel puţin 5 m în diametru, ale navelor spaţiale din film atârnate de tavan.<br /> Intrarea costa 25 $ şi pentru încă 15 $ de persoană poţi avea o fotografie pe deck-ul de comandă în scaunul lui Jean-Luc Picard. După ce intri, eşti ştampilat pe mână şi primeşti gratis două cărţi poştale holografice, una cu Picard şi una cu Entreprise. Coridoarele sunt pline de exponate din toate seriile Star Trek, în general costume, arme şi mici obiecte de recuzită. Din când în când fotografii. Pe partea din stânga este o linie cronologică a tuturor evenimetelor din filmele produse de-a lungul anilor. Holul te poartă şerpuit spre intrarea în “transporter”. Ghizii îmbrăcaţi în uniforme ale Federaţiei te avertizează ca vei fi teleportat în secolul 24 la bordul navei spaţiale Enterprise, în grupuri de aproximativ 20 de persoane. Luminile se sting, zgomotul de teleportare iţi ţiuie în urechi şi un curent de aer vine din podea simulând procedeul. Poate fi destul de realistic pentru percepţia unui copil deoarece băiatul meu de 7 ani şi jumate s-a c-am speriat. Când luminile se aprind din nou, eşti condus pe holurile atât de cunoscute din film, pana pe deck-ul de comanda. Aici echipajul este în plina acţiune. Ecranul principal se luminează şi apare Riker care te avertizează ca tocmai suntem atacaţi de Klingonieni. Se pare o persoană, dintre cei aflaţi în grup, este unul din strămoşii Comandantului Jean Luc Picard. Klingonienii încearcă să-l distrugă pe Picard, prin încercarea de ai asasina strămoşii şi în acest fel alterând ceea ce este cunoscut sub numele de “timeline”. Concluzia este ca trebuie sa luam imediat naveta şi sa ne întoarcem înapoi în secolul nostru şi în Las Vegas ! Buna idee !<br /> Suntem conduşi pe fugă de echipajul aflat în stare de alertă spre naveta spaţială, un simulator demn de NASA. Uşile se închid şi totul arată foarte realistic. Urmează un zbor simulat de aproximativ 10 minute în care eşti atacat, zdruncinat şi zgâlţâit de explozii şi impactul cu asteroizi. Zborul se termină deasupra Las Vegas-ului unde într-o surpriză finală o navă militară a Klingonienilor se materializează în faţa ta tocmai la timp ca să fie distrusă de nava Enteprise ce apare în ajutor, în ultima secundă.<br /><br /> Ieşirea din expoziţie te scoate prin magazinele în care toata marfa este legata de Star Trek. Aici poţi săa cumperi ursuleţi îmbrăcaţi în Borg pentru 18 $, insigne pentru numai câţiva dolari, tricouri care invariabil sunt 19,99 $, sau replici elaborate în mărime naturală a lui Picard în costum de Borg sau o Regina a Borg-ilor pentru rotunda suma de 5.000 de $.<br /> Alături este Barul Quark unde poţi să serveşti bere ce se cheamă Romulan Ale, ori Vulcan Nerve Pinch Martini sau o Riker-Rita.<br /> Klingonieni şi Ferengi şi chiar un Borg se plimbă printre vizitatori. Am făcut fotografii cu toţi. Klingonianul mi-a luat din mână aparatul de fotografiat digital Sony şi mi-a spus. “Interesantă tehnologie. Foarte primitivă. Numai în două dimensiuni ! “<br /> M-am apropiat de Borg-ul ce se plimba pe coridoare singur şi rupt de colectivitate şi am încercat să fac o glumă. I-am explicat că am o soacră acasă, care aş fi bucuros să fie asimilată de colectivul lor. Borgul a fost foarte serios şi mi-a răspuns “Negativ, entitate umană. Toata nano-tehnologia mea a fost luată de pe mine.“<br /> Daca nu stai să caşti gura prea mult la exponate, după o jumătate de oră n-ai ce să mai vezi.<br /> Am fost în tot acest tur cu băiatul meu şi toata distracţia plus un tricou m-a costat peste 100 $ pentru aproape 35 de minute petrecute în universul Star Trek. La plecare, el m-a întrebat.<br /> “Tăticule o să mai venim pe aici ?”<br /> I-am răspuns că nu ştiu...<br /><br /><br />Seattle, august 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE SEFIŞTII ROMÂNI<br />Fragmente critice (VIII)<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br /> În comentariile din ultimii ani am sugerat că sefiştii sunt cel puţin la fel de interesanţi pe cât sunt scrierile lor. În însemnările următoare dezvoltăm această idee. Ne referim exclusiv la sefiştii români, folosind propriile noastre observaţii. Urmează ca acestea să fie îmbogăţite în viitor cu eventualele referiri compatibile, existente în cărţile despre sefeul românesc.<br /> Sefistul. Sefeul creează un cititor distinct, sefistul. Nu puţini sefişti devin şi autori de sefeu, profitând de permisivitatea specifică genului. Spre deosebire de literatură, unde diferenţa dintre autor şi cititor este marcată, în domeniul sefeului cele două ipostaze sunt mai apropiate între ele şi, într-un anumit sens, congenere. Astfel, situaţia ca un cititor să se apuce de scris este în mod semnificativ mai frecventă în domeniul sefeului decât în cel al literaturii. Apariţia şi lărgirea nemăsurată a spaţiului tipografic virtual a mărit mult această posibilitate. Iată de ce folosim aceeaşi noţiune pentru cititorii şi pentru autorii de sefeu, operând disocierile necesare.<br /> Sefişti-cititori. Cea mai frecventă şi comodă judecată de sociologie a sefeului afirmă că mulţi tineri au ales profesii tehnico-ştiinţifice după ce au citit sefeuri. Este surprins un fenomen real, explicabil prin catalizarea unui anume tip de curiozitate. Sociologia cititorului de sefeuri este însă mult mai complicată şi rămâne să fie dezvoltată.<br /> Detractorii sefeului, ca literatură, îi critică şi pe sefişti. Aceştia sunt consideraţi nişte dezumanizaţi, li se atribuie o carenţă de afectivitate şi o viziune alterată asupra lumii. Privind lucrurile de pe o poziţie de neutralitate, constatăm că, în general, sefiştii se simt bine în lumea de azi. Cei din România, cel puţin, lasă impresia că sunt nişte adaptaţi, deţinând un anume practicism folositor. Ei nu ajung aproape niciodată în postura artistului damnat. Explicaţia pare a se afla în faptul că, spre deosebire de literatură, sefeul exprimă în mod preferenţial relaţia omului cu protezele (inclusiv intelectuale) produse de ştiinţă şi tehnologie. S-ar părea că sefistul, familiarizându-se cu personajele protezate din cărţile sale preferate, concepe mai adecvat şi mai realist scenariul propriei sale vieţi. Intră în discuţie şi anumite abilităţi specifice. De regulă, sefistul este iniţiat în folosirea tehnicii informatice şi cunoaşte cel puţin o limbă străină. Vocaţia de rebel intelectual, psihologia de hacker şi curiozitatea intelectuală îl fac relativ incompatibil cu postura de înfrânt romantic în lupta vieţii.<br /> Sefişti-autori. Probabil utilă ca pregătire pentru viaţă, deci având o valoare practică, lectura de sefeuri pare mai puţin avantajoasă atunci când sefistul se manifestă şi ca autor. Modul scriptural specific sefeurilor, cu apelul copios la structuri prefabricate, este folositor într-o primă etapă, dar devine repede insuficient. Nu puţini sunt autorii români rămaşi în stadiul preliminar al aplicării unor reţete elementare. Deşi modeste, puţinele lor texte intră în antologii şi sunt menţionate în lucrări de sinteză. Se întâmplă aşa din două motive evidente. Mai întâi, fiindcă sefeul românesc este foarte permisiv, iar publicarea unor texte echivalează cu o convertire. Apoi, pentru că istoria sefeului românesc, în măsura în care există, nu respectă regulile istoriei literare. Drept urmare, ia în considerare şi textele eşuate, inventariindu-le cu religiozitate. Se întâmplă aşa şi fiindcă producţia sefistică românească este totuşi relativ puţin numeroasă, iar un număr restrâns de texte valide n-ar justifica un demers prea monumental.<br /> Se fortifică astfel o anumită suficienţă a sefistului-autor. În noile condiţii editoriale, problema principală a acestuia este să intre într-o anumită “mafie” editorială şi de-abia în al doilea rând să depăşescă reţetele previzibile ale genului. Asta, desigur, dacă nu cumva preferă să-şi publice textele pe suport electronic, unde permisivitatea este de sută la sută şi nici-o instanţă critică nu se poate interpune.<br /> De menţionat, la capitolul neajunsuri, darul intrinsec al sefeului de a îngrădi accesul către incandescenţa artistică obţinută de personalităţile tragice. Sefiştii-autori români, cu unele rare excepţii, s-au dovedit a fi personalităţi “terestre”, dotate cu un sănătos spirit practic, străine de mizele abisale ale unui Philip K. Dick. Ca urmare, textele lor ţin mai mult de elaborarea artizanală şi mult mai puţin de unicatul artistic. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte, printre altele, faptul că majoritatea sefiştilor apelează la scriitura jurnalistică.<br /> Sefişti-critici. Într-o situaţie specială se află comentatorii. Asemănarea lor cu criticii şi istoricii literari este limitată. Aceasta fiindcă textele lor sunt în mod fundamental encomiastice sau, cel puţin, de susţinere. Atunci când neagă, un sefist-critic încalcă una dintre regulile nescrise ale fandomului, prin producerea unei mişcări centrifuge, potrivnice spiritului sefist. Această tendinţă îi transformă pe criticii-sefişti în nişte spirite îngăduitoare. Nu întâmplător majoritatea lor covârşitoare, dacă nu cumva totalitatea lor, sunt şi autorii unor texte de ficţiune. Critica de scriitor a fost întotdeauna mai permisivă. Este posibil ca acest fenomen să fie simptomul unei adolescenţe prelungite, iar unele comentarii foarte virulente apărute în ultima vreme să semnaleze intrarea într-o altă etapă, când sefiştii-critici vor deveni mai asemănători cu criticii literari.<br /> De menţionat şi aplecarea unor universitari către aspectele teoretice ale sefeului internaţional. Practic, respectivii nu pot fi consideraţi sefişti, fiindcă opţiunea lor pare a exprima un interes academic şi nicidecum de vreo opţiune bazată pe o preferinţă netă. La mijloc este probabil şi alegerea comodă a unui domeniu de cercetare unde concurenţa autohtonă este foarte slabă.<br /> Retranşări. Nu avem, practic, sefişti profesionişti şi nici sefişti “puri”. Mihail Grămescu, cel mai apropiat de aceste două ipostaze, este şi autorul unor scrieri străine de sefeu. Şi Adrian Rogoz este semnificativ, în acest context. El s-a apropiat destul de mult de conceptul sefistului “pur”. Despre retranşarea sa se poate totuşi discuta, dacă ţinem cont de poeziile sale şi de preferinţa sa pentru enigmistică.<br /> Se pare că nici un român n-a reuşit să trăiască exclusiv din publicarea unor sefeuri şi nici să evite orice contact cu literatura. Mai devreme sau mai târziu, sefiştii au constatat că le este necesară “abjurarea”, adică practicarea unei profesii (inclusiv aceea de scriitor, pur şi simplu) în stare să împiedice naufragiul social. Această regulă a devenit şi mai evidentă în ultimii doisprezece ani, când sefiştii români au fost obligaţi şi mai abitir să găsească surse colaterale de câştig (desigur, dacă nu cumva făceau deja parte din structurile remunerate ale Uniunii Scriitorilor sau erau titularii unor pensii decente).<br /> Domeniul cel mai permisiv pentru sefiştii români pare a fi jurnalistica. Respectiva îndeletnicire are, de altfel, anumite afinităţi cu sefeul. Scriitura jurnalistică este preferată de marea majoritate a sefiştilor de la noi, iar specifica isteţime pretinsă de sefeu pare a fi compatibilă cu modul expeditiv cerut de jurnalistică.<br /> Există şi retranşări în alte domenii. Amintim cariera oficială lui Alexandru Mironov, fost şi actual înalt funcţionar guvernamental. Infatigabilul animator al sefiştilor români, cel convins că sefeul este mai ales o metodă agreabilă pentru familiarizarea a tineretului cu ştiinţa şi cu tehnologia, se dovedeşte un redutabil supravieţuitor, continuând să-i încurajeze pe sefişti de la înălţimea unui etaj superior al piramidei sociale. Remarcabilă este şi performanţa lui Mircea Opriţă, metamorfozat în universitar şi înalt funcţionar oficial. El predă/a predat un curs (sau ceva asemănător) despre sefeu şi a devenit demnitar cultural. Într-o carieră universitară s-a consolidat şi Florin Manolescu. El este specializat într-un domeniu filologic fără legătură cu sefeul şi probabil s-ar simţi jignit dacă cineva l-ar considera sefist. Faptul că a comis în ultima vreme o serie de sefeuri n-a făcut decât să-l plaseze în categoria convenabilă a universitarilor dispuşi să-şi dovedească din când în când libertatea de spirit. La fel au procedat, printre alţii, Robert Escarpit şi Ovid S. Crohmălniceanu.<br /> Un caz special este cel al lui Ion Hobana, devenit pontifex maximus al sefeului românesc, după dispariţia lui Adrian Rogoz. Retranşarea sa n-a lipsit, dar a fost atipică. Sesizând faptul că perseverenţa în sefeul românesc nu este tocmai avantajoasă, el a devenit un istoric literar preocupat de literatura universală. Au apărut astfel cărţile sale despre Jules Verne şi despre H. G. Wells. Amândoi aceşti autori sunt mai mult decât nişte semnatari ai unor sefeuri. Drept urmare, referirile sistematice la operele lor ţin mai mult de istoria literară decât de aceea a sefeului. Considerat specialist în literatura universală de către scriitori şi sefist de către sefişti, Ion Hobana ne aminteşte de o zicală românească: “Mielul blând suge la două oi”.<br /> Numeroşii autori ai unor retranşări mai modeste, au optat pentru îndeletniciri lucrative incapabile să asigure vreo notorietate. Reprofilându-se astfel, sefiştii respectivi au recunoscut că nu sunt în stare nici măcar să încerce a trăi din scrierea şi publicarea unor sefeuri. De regulă, ei se descurcă bine în aceste servicii, confirmând faptul că, în general, preferinţa pentru sefeu se bazează şi pe un IQ ridicat. În planul textului, acest amatorism de neocolit a dus la alegerea unor scriituri expeditive, tipice pentru autorii zişi de duminică.<br /> În general, ex-sefiştii au o atitudine condescendentă faţă de foştii lor comilitoni. Pătrunşi în grupuri culturale mai elevate sau/şi mai bănoase, chiar dacă în anumite condiţii acceptă sefeul, ei nu le acordă sefiştilor condiţia de scriitori, plasându-i tacit în postura de “leproşi” culturali. Funcţionează astfel o relaţie de atracţie-respingere insuficient studiată.<br /> O definiţie a sefistului. Cele de mai sus lasă relativ nelămurit conceptul de sefist. Pentru clarificare, propunem o definiţie în funcţie de nivelul fervorii sefiste. Psihologia sefistului pare a semăna cu aceea a unui convertit religios. Dacă admitem această ipoteză, sefistul este un eretic al literaturii. El frecventează o “sectă”, cu diversele consecinţe ale unei asemenea opţiuni. Sefistul perfect ar fi deci un sectant intolerant şi fanatic. Greu de întâlnit aşa ceva în realitate, deşi anumite răbufniri de intoleranţă pot fi întâlnite. De cele mai multe ori, repulsia faţă de literatură şi de scriitori este relativă.<br /> Rămâne de stabilit cât adevăr se află în aceste speculaţii.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CENACLUL H. G. WELLS<br />Şedinţa din 12 octombrie 1986<br /><br />Pentru conformitate, Györfi-Deák György<br /><br /><br />În dezbatere: Almanahul Anticipaţia 1986<br />Citeşte: Constantin Cozmiuc - Poetul la masa de smarald<br /><br /><br /> Începem ca într-o partidă de bambilici. Aşez banul pe masă şi-i dau un impuls, îl pun în rotaţie. Atitudinea „paradoxală“ vis-a-vis de Almanahul Anticipaţia '86 este imediat criticată de Lucian Ionică. El îşi suflecă mâinile şi se apucă de treabă: calitatea Almanahului este dat de calitatea textelor; acest Almanah este mult mai minuţios alcătuit şi, discutat în ansamblu, nu prezintă lipsuri, ci numai îmbunătăţiri. Voicu David îşi prezintă colegii de cenaclu, ei există, dar cenaclul lor este un cenaclul fantomă. Spectru, intervine Lucian Ionică, evident, cu intenţii scientiste. Coco îşi prezintă încă o dată teoria, abordând motivele. Ovidiu Guleş şi-a depus „comoara“ în mâini sigure şi scăpat de grijile cotidiene, a venit la cenaclu. Între timp, discuţia a ajuns la romanele „almanahabile“. Apare şi Sorina Sopa, răsuflă greu, probabil că a alergat după tramvai din Complex până la Casă (Casa de cultură a studenţilor Timişoara). „De ce să nu putem traduce din Borges?“ cad de acord Coco (Constantin Cozmiuc) şi Lucian Ionică. Din considerente critice, se adaptează ciurul lui Eratostene la Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice. Operaţia va fi dureroasă, precizează Lucian Ionică, pentru că nici noi nu ne cunoaştem între noi. Corect. Prin urmare, suntem cu atât mai străini pentru străini. În timp ce se discută despre clasicii literaturii române mi se ia pixul. Articolul despre funcţia formativă a cenaclurilor SF a fost scris pentru a fi băgat pe sub nasul directorilor de cluburi şi case ale tineretului. Ovidiu Guleş nu-şi ascunde opinia privitoare la Almanah: n-are aşa ceva. Mă avertizează că stă alături, îmi e vecin. Drept urmare, consemnez în procesul verbal. Dorin Davideanu priveşte pe deasupra „Capcanei de sticla“. Traducerile ar trebui sistematizate în stil enciclopedic. Apare însă pericolul ca abia nepoţii lui Lucian Ionică să savureze ideile din textele autorilor a căror nume începe cu W, X, Y, Z. Traian Urdea pune problema autorilor albanezi şi burundezi nepublicaţi în seria de antologii franceze „Histoire des...“<br /> Lucian Ionică ne propune să vorbim despre „Regii nisipurilor“, fază la care suflu în bricheta lui Coco (Constantin Cozmiuc) şi o arunc în scrumieră. Se propune să se facă un fişier de texte eligibile, care să fie răspândit până la 1 decembrie. „Să nu inovăm până când nu e gata Biblioteca NOVA“, îl tachinează cineva pe Dorin Davideanu. „În general, opiniile sunt destul de unitare, iar Regii Nisipurilor este o porcărie bună“, precizează acelaşi individ. Voicu David propune şi argumentează necesitatea unei rubrici „Arta la frontierele cunoaşterii“. Dorin Davideanu remarcă faptul că toţi care se avântă în discuţie se aleg cu câte o sarcină. Lucian Ionică îi atrage atenţia că există cineva care scrie un proces-verbal, drept care propune să-l îngropăm pe scrib în folosul istoriei literaturii. Drept represalii pentru o asemenea lipsă de consideraţie, nu voi consemna faptul că aici se fumează în draci, până când nu ni se vor aproba fondurile pentru instalaţia de aer condiţionat şi câteva canistre cu lapte.<br /> Trecem la partea a doua a şedinţei. Îl prezint pe Coco, care mă aprobă mult prea zâmbitor, aşa că mă pune pe gânduri. Oricum, se apucă să citească „Poetul la masa de biliard“, pardon, „de smarald“.<br /> După ce termină de citit, aşteptăm cu nerăbdare legătura telefonică cu Iaşul, pentru ca să-i dăm lui Silviu Genescu cuvântul. Între timp se răsfoiesc textele. Deşi nu sunt un spărgător atomic de gheaţă, fac şi eu ce pot. Lucian Ionică pică pe gânduri. Voicu David recunoaşte că este cel mai dificil text al lui Coco şi anticipează unele probleme la publicarea lui. Spre deosebire de povestirile precedente, textul este foarte echilibrat în privinţa umorului şi nu sare peste cal. Nici Coco, care totuşi se bucură să audă aceasta. Ovidiu Guleş se bucură la rândul său că a găsit încă o persoană care-l savurează pe Drăgă (Mihai Drăgănescu), iar Voicu David declară că ceea ce spune este metaştiinţific. Lucian Ionică se entuziasmează văzând seriozitatea tematicii şi a construcţiei literare. Există mai multe planuri: al eseului despre poet, al poetului şi al relaţiilor sale, planul ideii SF (rezervorul de energie). Trecerile pe care cititorul trebuie să le facă îi oferă o satisfacţie aparte şi evită liniaritatea genesciană. Lucian Ionică îl însărcinează pe Coco să rescrie textul prin amplificare. Eseul este cam slăbuţ şi trebuie umplut cu ceva (vezi în bibliografia culinară: eseu cu nuci, eseu cu pateu, eseu cu fasole verde sau maioneză marinată). Cu grijă, zic eu, astfel pot apărea complicaţii, similare celor ridicate de Jean Seulle-Parte, autorul „Borăturii“. Lucian Ionică susţine că autorul este un tată rău al textului său, îi plăteşte pensie alimentară (sus-numitul bate în lemn) şi ne rămâne dator cu câteva amănunte. Să-l înţelegem, întrucât Coco nu s-a dezlipit de lângă cuptorul sagytarilor. Lucian Ionică presupune că l-a identificat pe poetul care trebuie să se despartă de beţie, dar nu arată cu degetul. Îi recomandă lui Coco o pilă cu care se cureţe asperităţile rămase.<br /> Voicu David consideră textul drept total neserios, dar de o neseriozitate foarte serioasă. Ovidiu Guleş pare să fie la Helion, se bucură că se citeşte ceva despre ortofizică. Dar îşi exprimă un alt punct de vedere şi ne provoacă atât de mult încât ne incubă nemurirea sub piele. Paranteză: Drăgă (Mihai Drăgănescu) trăieşte şi o duce ortobine. Textul lui Coco e de o manieră frankensteiniană. Newton a făcut lumină, Einstein a coborât întunericul, iar Coco a reinventat comutatorul. Guleşul face istoria zeilor şi se simte nefericit din cauza provocării mult prea gotice, se simte claustrat în universul auditoriului, o mulţime neconexă. El nu se poate apuca de teoria nemuririi câtă vreme suntem nişte numere nenaturale şi n-am urcat decât până la etajul şapte. Să ne conexificăm, deci, tovarăşi, să conexificăm totul până la Big Crash! Se apasă butonul potrivit şi Ovidiu Guleş e deconectat. Apucă să ne promită nişte represalii la Flora. Nota bene: nu are un sfanţ în buzunare.<br /> Voicu David îşi propune să devieze de la subiect şi o face conştiincios. Lucian Szabo îi continuă intervenţia şi-şi prezintă punctele de vedere. Să le conexificăm, tovarăşi! protestează islamic Ovidiu Guleş. Se apreciază dacă autorul (Coco) va lua sau nu bătaie din cauza savuroaselor ironii la adresa filologilor, care nu folosesc textului. În orice caz, în Iaşi s-ar vinde ca şi combustibil celuloid (pentru lansarea unor mici rachete). De asemenea, se aşteaptă şi operele postume.<br /> Dorin Davideanu se declară foarte scurt, el vrea doar un text mai lung, cât să nu încapă în „Paradox“. În text, există chiar o asemenea aluzie. Este nedrept să se folosească cuvintele derivate din aceeaşi rădăcină, precum: poet, poezie, poem, poe (Edgar Allan). Cum Coco ne este prieten, i se face o bucurie: toată lumea vânează greşeli gramaticale şi ortografice. Dorin îşi dă arama pe faţă: de ce te-ai legat, domnule, de „Paradox“? Se pune problema informării lui Cristian „Terminator“ Popescu.<br /> Coco ne mulţumeşte pentru observaţii, mai cu seamă pentru ultima şi, suflet larg, ne informează asupra intenţiilor de a ne lăsa pe noi să-i perfecţionăm povestirea. Poetul este vecin cu cei care locuiesc pe Calea Şagului. Dat fiind că textul lui Coco merită, i se conferă medalia „Zincul de bronz“. Coco acceptă, cu condiţia să nu-l obligăm să o poarte la gât.<br /> După niscaiva alte discuţii, se citeşte procesul verbal şi se chicoteşte în barbă.<br /> <br /><br />NOTĂ:<br /> În noiembrie se vor împlini 30 de ani de la apariţia fanzinului PARADOX, prima revistă românească dedicată literaturii SF, realizată de amatori (fani) conform toate regulilor artei: tipărită (format A4), cu coperţi de carton şi ilustraţii realizate de Sandu Florea, cel care ulterior avea să devină cel mai cunoscut autor de benzi desenate din România. Ea a fost editată de cenaclul H. G. Wells de la Casa Studenţească de Cultură din Timişoara, o grupare de creatori încă activă, care va purcede în curând la organizarea celei de-a doua săptămâni internaţionale dedicate ştiinţei si literaturii SF (23-29 mai 2003).<br /> În perioada 1983-1988, cât am studiat fizica la Universitatea din Timişoara, am frecventat asiduu acest cenaclu, aflat atunci în perioada sa de maximă glorie (în 1987 a obţinut premiul pentru cel mai bun fanzin la Eurocon-ul din Montpelier, Franţa).<br /> Întâlnirile literare aveau loc din două în două duminici, de obicei în camera 07, aflată la parter, cu vedere înspre curtea interioară a liceului de filologie, încadrată de plopi înalţi, veşnic plini de ciori. Conform tradiţiei, o şedinţă de cenaclu cuprindea două părţi: mai întâi, se prezenta un oaspete, un eveniment, o ultimă apariţie editorială sau o lucrare cu caracter teoretic, iar apoi începea şedinţa de lectură propriu-zisă, unde un autor se prezenta în faţa auditoriului cu o povestire inedită. Programarea şedinţelor se făcea din timp, cu două-trei luni înainte, pentru a putea edita şi răspândi afişele care anunţau activitatea. Autorul nu era nicidecum obligat să dea întâi textul vreunui cenzor şi să aştepte aprobarea acestuia, deci beneficia de o libertate deplină din acest punct de vedere. Mai mult chiar, unii prozatori erau cunoscuţi pentru obiceiul de a-şi termina povestirea chiar în dimineaţa respectivă. În schimb, el nu beneficia de serviciile unui recenzent sau al unui sfătuitor avizat, aşa că uneori aşteptările colegilor de cenaclu erau înşelate. După ce termina de citit, autorul nu avea dreptul să ia cuvântul decât după ce toţi cei care doriseră să-i comenteze lucrarea îşi exprimaseră punctele de vedere. Cel care călca această regulă de fier, avea parte de un perdaf de-i trecea cheful să mai calce vreodată pragul cenaclului. În mod interesant, autorii „cu nume“, care apăruseră în Almanahul Anticipaţia ori în antologii, suportau fără să crâcnească opiniile cele mai deranjante, în vreme ce tinerii ambiţioşi, aflaţi de obicei la prima lectură, săreau să-şi apere fiecare literă - altminteri fără rost, pentru că stârneau un cor de voci indignate care îi potoleau pe dată.<br /> Am ales să vă prezint procesul verbal al şedinţei din 12 octombrie 1986 pentru că el cuprinde două puncte de interes general: discutarea textelor publicate în Almanahul Anticipaţia 1986 şi lectura povestirii „Poetul la masa de smarald“ (autor Constantin Cozmiuc), care a fost publicată mai întâi (fragmentar) în PARADOX '87, iar ulterior complet în PARADOX 1999.<br /> În metatextul consemnării sunt câteva amănunte pe care cititorul neavizat riscă să le piardă: în mod obişnuit, „spărgătorul de gheaţă“, adică primul care lua cuvântul după ce autorul terminase de citit, era Silviu Genescu. Din câte se vede, Silviu lipsea, deoarece era la Iaşi, unde, probabil, participa ca reprezentant al cenaclului la Zilele Quasar. Cum nu este consemnată nici o intervenţie a lui Viorel Marineasa, „părintele“ nostru literar (un adevărat animator cultural, cum rar mai găseşti azi, care s-a îngrijit aproape două decenii de bunul mers al cenaclului), bănuiesc că era de asemenea plecat la Iaşi. La vremea respectivă, Ovidiu Guleş era un susţinător fanatic al ideilor exprimate de Mihai Drăgănescu în „Ortofizica“ sa, idei care ulterior au influenţat şi romanul „Rebeliune în cosmos“, scris în colaborare de William Marin şi Constantin Cozmiuc şi depus la Editura Tehmică înainte de revoluţie (vă mai amintiţi cine era director pe atunci acolo?).<br /> Premiile obţinute de Constantin Cozmiuc la concursurile naţionale organizate atunci au stârnit o serie de voci critice, una dintre cele mai puternice fiind cea a lui Cristian Tudor Popescu. Să nu uităm, cunoscutul publicist de azi şi-a început ucenicia literară la Almanahul Anticipaţia, unde, în unii ani, chiar a făcut selecţia textelor. Oferta de a peria textul în căutarea greşelilor de dactilografiere, virgule lipsă, cacofonii, tautologii, repetiţii şi alte bâlbe viza în primul rând protejarea unui coleg de cenaclu luat atunci în colimator. Încă şi azi mă impresionează această solidaritate tacită, care ulterior, în perioada de după revoluţie, s-a destrămat. Unul dintre cei mai buni corectori a rămas Dorin Davideanu, care, în vremea respectivă ar fi trebuit să termine de tehnoredactat numărul din 1986 al suplimentului de teorie, critică şi istorie literară BIBLIOTECA NOVA, mai ales că se apropia luna noiembrie şi consfătuirea naţională. Către sfârşitul şedinţei apare un schimb de replici legat de o ironie la adresa PARADOX-ului cuprinsă în povestire, dar dacă textul a apărut prescurtat în fanzin, acest lucru se datorează politicii lui Ceauşescu de „economisire“ a hârtiei, concretizat prin reducerea numărului de pagini ale revistelor şi volumelor individuale, nicidecum ca urmare a vreunei reglări de conturi. Drept dovadă, Dorin Davideanu a reprodus în PARADOX 1999 textul complet al „Poetului la masa de smarald“.<br /> Şi, în sfârşit, „zincul de bronz“ era de fapt un rebut, un uriaş clişeu de tipografie, un pătrat cu latura de circa 25 cm, cu efigia PARADOX '86, folosit la imprimarea numărului precedent (aşa se înţelege de ce noul proprietar a cerut să nu-i fie atârnat de gât). Din câte ştiu, e un suvenir pe care Coco îl păstrează încă şi azi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />POZA CU MEDITERANA<br /><br />Adriana Moşoiu<br /> <br /><br />Cine<br /> Încă o zi. Îşi sprijini faţa în palme şi nu se mai gândi la nimic. Era ora 18 şi toată lumea plecase acasă. Timpul trecea aiurea, prin el, pe lângă el, în jurul lui, fără să-l simtă. Ieşi pe terasă şi privi cum încep să se aprindă luminile oraşului. Toată gălăgia aceea infernală ajungea până la el, dar nu mai reacţiona în nici un fel la claxoane, fluierături şi ambulanţe. Nu. Îi erau indiferente toate, era obosit şi nu vroia decât să doarmă. Încercă să-şi strângă hârtiile de pe birou, să pună ordine în facturi, să… să… Mintea îi era zemoasă ca iaurtul şi nu mai reuşea să se concentreze. Aruncă o privire spre poza cu el şi Mylene.<br /><br />Unde<br /> Fusese cea mai călduroasă vară din ultimii 50 de ani. Marsilia mirosea a peşte şi alge până în cele mai îndepărtate colţuri, mirosul plutea ca un prim strat de nori invizibili. Mylene îl invitase la o plimbare cu vaporaşul spre Insulele Frioul, să facă o baie şi să scape de ochii şi vocile oraşului. Soarele apunea încet, pe cand ei ieşeau din Vechiul Port. Rugaseră pe cineva să le faca o poză, în spatele lor oraşul portocaliu contrasta minunat cu albastrul Mediteranei.<br /> Poza aceea stătea acum pe un colţ al biroului, rezemată de suportul de creioane. Mylene îi zâmbea, îl ţinea de mijloc cu ambele mâini şi-i zâmbea.<br /> De un an nu mai ştia nimic despre ea.<br /><br />Când<br /> Încă o zi. Weekend-ul era la depărtare de câţiva metri, până la lift şi-apoi până în parcare. Zâmbi spre poză, îi ură „Noapte bună“ Mylenei, ca în fiecare seară, stinse lumina şi ieşi.<br /> Cele 19 etaje le coborî în câteva secunde. Îi făcu portarului semn cu mâna şi se sui grăbit în maşină. Începuse să plouă.<br /> Îşi luă nişte sandvişuri de la un fast-food şi se duse acasă. Deschise larg toate ferestrele, stătu două ore în cadă, apoi se culcă.<br /> Sâmbătă – somn până la 12,30 şi de la 11 p.m. încolo. Nimic deosebit.<br /> Duminică – somn, telefon, somn, duş, sandvişuri, televizor, ziare, sandvişuri, duş, somn.<br /> Încă o săptămână. Acelaşi portar, acelaşi lift, aceleaşi facturi. Orasul îşi stingea şi aprindea pe rând luminile, sirenele maşinilor de poliţie alternau cu rafale de mitralieră, cerul se colora în roşu şi deseori apusul se confunda cu fabrica de textile arzând încet în depărtare.<br /> Până şi Mediterana din poză părea a-şi schimba culoarea, spre roşu.<br /> Îi şopti „Pe luni!“ Mylenei şi plecă spre casă.<br /><br />Cum<br /> Săptămâna începuse prost. Toate rapoartele de piaţă arătau că vânzările scădeau. Fusese solicitat să prezinte o noua strategie şi habar n-avea de unde să înceapă. Toată lumea era împotriva lui, toţi îi cereau ceva, alerga încoace şi încolo de dimineaţa până seara şi abia dacă mai avea timpul sau corzile vocale necesare pentru a o saluta pe Mylene.<br /> După 5 zile stresante, venea iar weekend-ul în care dormea non-stop.<br /> Apoi iar… Parcă pedala pe o bicicletă, fără să ajungă nicăieri. Sau era prea mic ca să ajungă la pedale.<br /> Uneori i se părea că Mediterana din poză începe să se agite, că bărcile aveau pânzele strânse şi că era mai puţină lume pe chei. Părea că furtuna care-i răvăşise viaţa în ultimele zile se translatase în acel colţ de lume, pe o hârtie meteo-sensibilă. Sau sensibilă la stres.<br /> Îşi luă concediu şi părăsi New-York-ul. Avea o cabană pe malul Lacului Erie unde se ducea în fiecare an. Departe de gazele de eşapament şi huruitul maşinilor reuşea să-şi uite problemele. Clipocit de valuri, puţină iarbă verde şi un greier ţârâind – asta era tot ce avea nevoie. Plus o ladă de bere, iar pescuitul înlocuia privitul la televizor. Adormea numărând stele.<br /><br />Ce<br /> Luni dimineaţă îl salută voios pe portar, intră ultimul în lift şi aduse cafea şi cornuri colegilor de birou. Era bine-dispus şi nu mai ţipa din senin la ceilalţi. Deschise calculatorul şi începu să schiţeze planul noii strategii de dezvoltare. Avea în cap o mulţime de idei.<br /> Ziua trecu rapid, fără să simtă. Se opri din scris de-abia când îi văzu pe ceilalţi pregătindu-se de plecare. Îşi luă haina, îi spuse „Noapte bună“ Mylenei şi după ce stinse lumina se îndreptă spre lift. Se opri brusc, după câţiva metri. Se întoarse în birou, aprinse iar lumina şi se apropie de poză, să vadă mai bine. El nu mai era acolo, Mylene era singură în barcă şi nu mai zâmbea.<br /> Simţi în nări un puternic miros de peşte.<br /><br /><br /><br /><br /><br />O ÎNVIERE RATATĂ<br /><br />Simone Györfi<br /> <br /><br /> Când se deschise uşa micii biblioteci de pe strada Buneivestiri, pătrunse înăuntru un val de frig. Prinţul Dracula, îmbrăcat cuviincios în ceea ce credea el că se poartă la începutul secolului douăzeci şi unu, un smoching bine croit, prăfuit doar pe alocuri, cămaşa albă, scrobită, papionul negru, fercheş, precum şi pelerina de mătase neagră, îşi simţi stomacul ghiorăind de foame. Sânge! Doar un deţ de sânge să fi putut bea, totul ar fi revenit la normal. Era sigur de asta. Însă o ciudată nelinişte îl încerca ori de câte ori se străduia, mental, să-şi pună în funcţiune caninii cândva atât de mediatizaţi. Caninii aceia, de un alb strălucitor, ca de porţelan nu voiau să crească şi pace. Parcă ar fi ajuns să aibă o voinţă a lor, de sine stătătoare. Poate că n-ar strica să se iniţieze în metoda lui da Silva, aceea cu autosugestia. Dracula îşi învinse un puseu de ameţeală. Anemia, desigur! Ar trebui să aibă mai multă grijă de sănătate…<br /> Rafturile pline de cărţi, magazine şi ziare aranjate meticulos îl surprinseră oarecum neplăcut. Şi la fel de neplăcut sună şi vocea neprietenoasă a bibliotecarului, un tinerel imberb.<br /> - Este aproape ora închiderii, domnule! Poate ar fi mai bine să vă reîntoarceţi mâine dimineaţă?!<br /> - CE?!<br /> Dracula se holbă la bibliotecar. Cum se întorsese dintr-o dată, îşi pierdu echilibrul şi se lovi de un dulap. Pentru o clipă se gândi să-i sară de gât, însă ameţeala de adineaori persista. S-ar fi făcut doar de râs.<br /> - Am nevoie de o informaţie, mârâi răguşit. ACUM!<br /> Bibliotecarul îi ţinu piept cu un mârâit la fel de neprietenos.<br /> - Priveşte, domle, ceasul! Închid! Ieşi afară!<br /> Faţa mâncată de vărsat de vânt a lui Dracula se înroşi de furie.<br /> - Mie nimeni nu-mi poate sta împotrivă! Eu sunt DRACULA!<br /> - Iar eu sunt Stăpânul inelelor! Asta, dacă mă laşi în sfârşit să plec. Prietenii mei pregătesc o petrecere grozavă de Halloween. Mă aşteaptă gagica, omule!<br /> Privi câş către Dracula, care parcă mai slăbise în minutele ce trecuseră. Apoi dădu drumul la calculatorul de pe masa lui de lucru.<br /> - OK, ce cauţi, de fapt? Autor, titlu, articol?<br /> - Habar n-am, şopti Dracula. Ceva despre mine. Orice! Sunt viu sau am murit?<br /> - Păi bine, măi omule, asta ţi-o poate spune oricine, fără să se mai obosească să facă cercetări! Eşti mort, asta ţi-o spun eu sigur. Mort şi îngropat. Toată lumea ştie măcar atât.<br /> Dracula se sprijini neajutorat de colţul mesei.<br /> - Dar… mi-e foame…<br /> - Şi mie mi-e. Vino, fac cinste cu un hamburger.<br /> Bibliotecarul se pregăti de plecare. Dracula mai încercă o dată să aplice în practică metodele acelea lăudate de gândire pozitivă, dar nu se întâmplă nimic.<br /> Caninii aceia frumoşi, mortali de vampir erau duşi pe apa sâmbetei pentru totdeauna.<br /> Înghiţi în sec.<br /> Şi pentru prima oară în viaţă, simţi că e mort cu adevărat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />EUL MATRICEAL<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /> <br /><br /> Essala Comodorre spune într-unul dintre cântecele ei de noapte bună că s-ar fi îndrăgostit nebuneşte de necunoscutul intrigant şi chiar că s-ar fi iubit cu el într-o noapte fără lună pe corabia olandezilor din Orcheström.<br /> Ce minciună sfruntată!<br /> Căpitănia din Orcheström ţine în registrele ei tot felul de însemnări secrete pe care le poţi consulta doar dacă obţii o aprobare de la ducesa Hafaana.<br /> Am animat-o de câteva ori pe ducesa Hafaana, ultima dată fiind în anul în care a trecut marele dirijabil roşu pe cerul azuriu din Takla Makan.<br /> Filozofii au deschis atunci cărţile vechi vrând să afle dacă va urma deschiderea mormintelor sau dacă va ploua cu smoală şi cu lăcuste.<br /> Arepetrina din Tagombe a râs de filozofi şi din această pricină oamenii împăratului Ogawa au pus să fie jupuită de vie. În urletele ei, am descoperit înţelesurile tainice ale secretului universului plin de universuri şi am întrezărit evenimente viitoare tragice şi superbe.<br /> Plecarea regimentului de mitraliori din Takla Makan către tranşeele războiului din Bankusai a marcat sfârşitul adolescenţei pentru mulţi dintre cei care fuseseră îndrăgostiţi de Puţişoarele Vesele din Nottingham. Nici unul dintre ei nu s-a mai întors iar martorii torinezi se contrazic şi astăzi cu răbdătorii din Balboa care afirmă că Mandhala i-ar fi înghiţit pe mitraliori.<br /> Di Giorgio a vrut să le închine o melopee dar coramiţii din Gaspeea i-au luat-o înainte punând la cale mici spectacole de umbre în aer liber.<br /> Într-o bună zi, de pe pânzele mişcătoare au coborât legiunile gamedorului din Gavania umplând străzile de noroiul vulcanilor din Takla Makan şi aducând vestea unui maiestuos orgasm universal.<br /> Gontila Kale, sirena din Puerto Pico, a dus vestea în cele patru zări, martorii torinezi jurându-se că ar fi văzut-o chiar şi de ziua îngerilor în Mauna Lao. Potrivit lui Belbo Belbone, Gontila Kale ar fi făcut o mie de giumbuşlucuri cu guvernatorul din Togai şi cu principesa din Galeea, uimindu-i pe cavalerii trişti din Walhaala cu dansul apei pe care îl învăţase de la o fabuloasă din Brudella.<br /> Fabuloasa din Brudella avusese o aventură nebună cu Abu Kadâr şi îl făcuse să adoarmă pe vestitul pelerin din Quatar numai privindu-l preţ de o clipă.<br /> O mulţime de oameni din Bulbona, Cretona şi Gastreea se duceau la ea s-o întrebe asupra dragostei, câştigurilor şi războaielor. Chiar şi împăratul Ogawa îi călcase pragul într-o noapte fără lună când marele dirijabil roşu a bombardat Galeea, Puerto Pico şi Daro Badar.<br /> Abu Kadâr a scăpat din ultimul bombardament ca prin urechile acului dar asta nu m-a împiedicat să urzesc nişte intrigi cărora le-a căzut pradă, naivul.<br /> Kaleea Kalem i-a mărturisit dragostea ei păcălindu-l straşnic. şi astăzi Abu Kadâr e convins că îngereasca ştimă din Patom ar fi fost una dintre novicele Puţişoarelor Vesele din Nottingham. Kaleea Kalem l-a lăsat însă de izbelişte de cum a auzit motoarele marilor vase stelare care au plecat acum un secol către adâncurile universului plin de universuri.<br /> Bineînţeles că sub chipul ei se afla necunoscutul intrigant căruia îi pria de minune o călătorie dincolo de orizontul vizibil mai ales că se zvonise că maiestuosul orgasm nu putea fi zărit din Calea Lactee şi nici cu ajutorul găurilor de vierme care traversau împrejurimile în lung şi-n lat.<br /> Sfârşirea timpului a fost tema uneia dintre polemicele care au zguduit din temelii armonia echipajelor şi care au dus la izbucnirea războaiele semantice stelare care au culminat cu marea bătălie din preajma punctului de radiţie ultimă numit Ramaraan Kason. Kaleea Kalem nu a reuşit să-i convingă pe cucernicii filozofi din Cretona că timpul este o măsură iluzorie aşa că necunoscutul intrigant a făcut-o pierdută printre deşeurile pe care vasele stelare le lăsau în urmă în fiecare constelaţie.<br /> Apariţia nu se ştie cum şi nu se ştie de unde a unui anume Kale Kaleean, iscusit mânuitor al retoricii şi bun cunoscător al cărţilor vechi, a înfierbântat dezbaterile şi i-a pus pe jar pe călugării sclivisiţi din Mauna Lao care pilotau un mare vas stelar albastrui. Nici stoicii burgunzi nu au rămas impasibili şi s-au aruncat în focul luptei cu toată ardoarea. Kale Kaleean i-a zdrobit în câteva rânduri şi se pare că gamelorul de Baleba a tocmit nişte briganzi să-l uşureze de notiţele atât de valoroase şi chiar să-l scurteze de cap.<br /> Planurile ucigaşe au fost dejucate de nişte femei nebune despre care martorii torinezi afirmă că ar fi fost chiar Puţişoarele Vesele din Nottingham.<br /> Farmecelor nebunelor le-au căzut pradă mai toţi căpitanii stelari aşa că ordinea marilor vase a fost schimbată atât de des încât regulile şi manualele de disciplină au fost ignorate în scurt timp. Mulţi dintre navigatori şi chiar mulţi dintre soldaţi se întrebau din ce în ce mai des, cu voce tare, care era misiunea acestei teribile expediţii şi chiar începuseră să cârtească împotriva superiorilor.<br /> Împătimitul Salazaar, căpitanul vasului stelar plecat din Galeea, a pus capăt revoltelor şi a înfrânt rezistenţa corimorilor care veneau din Tulule. Salazaar avea o barbă portocalie şi purta un cercel de argint în urechea dreaptă. El s-a lăudat că l-ar putea prinde pe necunoscutul intrigant şi a pus tot felul de capcane şi a tocmit ucigaşi care s-au vânzolit o vreme de colo, colo scotocind marile vase stelare.<br /> Nimănui nu i-a dat prin minte să cerceteze însă galeriile ce brăzdau asteroidul Komba care însoţea cargourile pline ochi cu provizii şi cu arme şi care era folosit de serviciile de informaţii ca bază logistică. Undeva, în inima asteroidului, se găseau mormane de diamante de lumină veche care nu păreau să fie de trebuinţă cuiva.<br /> Povestea lor fusese uitată şi doar asteloritul din Gumabo ar mai fi putut spune câte ceva despre ele. El luptase prin 1879 împotriva lui Moreaugarin alături de Plotor, de Barbosa şi Gunatobanon, halebardierul din Grisa. Moreaugarin era matricea unui magician despre care martorii torinezi afirmă adeseori în cărţile lor că ar fi chiar necunoscutul intrigant.<br /> Dar asteloritul umbla beat mai tot timpul prin cârciumile marilor vase stelare şi se îndatora la vânătorii de capte aşa că nimeni n-a putu afla de la el toată tărăşăneia cu diamantele de lumină veche.<br /> Sira Serano, din Guadal, a vândut în cele din urmă diamantele de lumină veche unor mineri din constelaţia Gao neştiind că printre pietre se găsea şi matricea informaţională a necunoscutului intrigant.<br /> Minerii au vândut la rândul lor diamantele unui regent de pe Lamator care le-a pierdut într-o bătălie cu zburătorii de pe Burusco.<br /> O vreme, matricea informaţională a necunoscutului intrigant a zăcut într-o cavernă printre cadavre de sticlă şi instrumente vechi. Când s-a scurs vântul de noapte din Kasaital într-o scoică virbaneză, necunoscutul intrigant s-a reîncarnat punând la cale noi aventuri cutremurătoare şi luând forme fantomatice.<br /> Lumile solare din constelaţia Tagator au fost zguduite astfel de reîntoarcerea fantomei pe care toată lumea o credea prinsă într-un vârtej virtual dincolo de centura de asteroizi. Fantoma fostului împărat Hataral a bântuit vreme de câteva decade decorporând naivii sau neştiutorii. Potrivit martorilor torinezi, Di Giorgio ar fi compus un poem dedicat împăratului dar secretoşii din Puerto Pico afirmă contrariul.<br /> Secretoşii aveau informaţii din lumi aflate dincolo de orizontul vizibil şi asta a dat de gândit oamenilor faraonului Ku Ra Ra care i-au arestat ducându-i în exil în nisipurile albastre din Kuamtacean.<br /> Faraonul se temea că cei din Puerto Pico erau urmaşii unei rase stelare care avea de gând să cucerească planeta şi care, asemenea lăcustelor, se aflau într-un stadiu intermediar al evoluţiei lor.<br /> Pe coridoarele palatului din Gotabor, oamenii faraonului vorbeau pe şoptite despre scuturi magnetice, despre ubicuitate şi despre resuscitarea matricelor informaţionale, toate aflate în puterea fioroşilor secretoşi.<br /> Dar toate lucrurile acestea au fost uitate pentru că fantoma fostului împărat Hataral se pripăşi în palatul faraonului proiectând scene de bătălie pe zidurile pline de fumul torţelor de bagadal, câte un regicid sau pur şi simplu înfiorătoarea apocalipsă.<br /> Petra Petronius din Ehren a fost chemat să alunge fantoma dar a căzut în mrejele Puţişoarelor Vesele din Nottingham despre care arhivarii din Adamville afirmă că şi-ar fi făcut mendrele prin iatacul faronului.<br /> Printre cercetătorii care au încercat în timp să desluşească secretul meu se numără şi Bursal Bursalor, un văr îndepărtat al împăratului Ogawa, care s-a înfiinţat într-o bună zi în faţa faraonului promiţându-i marea cu sarea.<br />Bursal Bursalor venea din ţinutul nordicelor şi ascundea sub înfăţişarea sa un dragon hymbalaian. Dragonul fusese trimis de Împăratul Întunericului să afle secretul Puţişoarelor Vesele din Nottingham cu orice preţ. El a pus l-a cale o înfruntare între forţele luminii şi întunericului în care artele marţiale au fost la loc de cinste.<br /> Călugării din Glibona s-au amestecat şi ei vrând să pună mâna pe dragon pentru că acestea avea un şir genetic cu ajutorul căruia putea fi descifrată Cartea de la Gamedolor, vestita carte scrisă de Lopa da Ruda.<br /> În Cartea de la Gamedolor se afla secretul vulcanilor noroioşi de lângă Takla Makan şi, se pare, se găsea şi dezlegarea minunii de la Watima şi a misterului din Gambee, fericita cetate a hermafrodiţilor temba.<br /> Îmi aduc aminte că l-am momit pe unul dintre călugări şi l-am făcut să vadă minunea de la Watima. I-am arătat Virgina iar Virgina i-a vorbit cu glas molatec despre ultimul orgasm al universului plin de universuri şi despre intrigile care aveau să ducă la sfârşitul împărăţiilor.<br /> Călugărul a dus vestea în toate lumile solare şi şi-a ales loc de linişte şi de meditaţie în îndepărtata Ramoa Zaba.<br /> În 3478, dincolo de cercul de foc al Petulelor, un harikozan din Tolupe, miraculoasa lume a mărgăritului, l-a visat pe călugăr şi i-a ascultat povestea. A fost atât de impresionat încât a doua zi şi-a îmbrăcat armura de sidaref şi s-a îmbarcat pe un crucişător stelar pornind în căutarea frumoasei Virgina.<br /> Decăderea timpului i-a făcut pe arhivarii din Adamville să accepte o întâlnire cu martorii torinezi astfel că harikozanul din Tolupe a hoinărit multă vreme fără folos prin lumile concentrice de la marginea universului plin de universuri fără să mai cunoască trecerea timpului.<br /> Se spune că ar fi întâlnit-o pe sfioasa armelină din comitatul Exxom şi că s-ar fi certat cu Petra Petronius din pricina unor adevăruri interzise. Însăşi Împăratul Întunericului ar fi pornit pe urmele harikozanului pentru că unul dintre dragonii săi i-a raportat că luptătorul din Tolupe deţinea secretul picatorilor din Galeea.<br /> Picatorii puteau folosi câmpurile magnetice ale universului plin de universuri după voia lor şi moşteneau incantaţii magice de la necunoscutul intrigant care se folosise de ei pentru a pune la cale minunea de la Watima.<br /> Efrona Rimina, cititoare în stele din Puerto Pico, a fost digitalizată de un tribunal din Mauna Lao şi aruncată la întâmplare dincolo de periferiile calcinate de la Watima. Un zburător a găsit din întâmplare digitalul şi l-a dus unui bijutier argobirad vrând să afle cam ce preţ ar putea lua pe el. Nişte briganizi din Vespina i-au furat digitalul în înghesuiala din piaţa de peşte şi l-au vândut unui căpitan stelar care a plecat în aceeaşi zi către Porţile din Yaqutan.<br /> Am făcut în aşa fel încât Efrona Rimina să se arate celor din Watima şi să le povestească despre Puţişoarele Vesele din Nottingham şi chiar să le arate dansul lor de noapte. Mulţimile au înnebunit de plăcere şi mulţi au renunţat la cultul Virginei pe care îl inventase harikozanul din Tolupe şi s-au dăruit spectacolului de circ din Adamville cu toată frenezia renunţând la regimul lor identitar.<br /> Cultul Virginei a dat de veste elitelor că venise vremea aporiilor şi a zicerilor mătăsoase şi de prisos despre universul plin de universuri.<br /> Unii au căzut în capcanele mele virtuale şi s-au grăbit să decreteze moartea universului plin de universuri afirmând că întregul vizibil nu era decât un creier imens aflat în deplină funcţiune. În ce fel era alimentată o asemenea monstruozitate nu s-a obosit nimeni să spună.<br /> Nişte gamelori din Pontik au zis că întregul creier universal avea o seamă de funcţii cuantice spre îndeplinirea unei misiuni tainice dar nu s-au străduit să demonstreze aceasta în mod ştiinţific.<br /> Educatorii din Gozabaa au decretat şie ei tot felul de adevăruri aiuritoare până când escapotirii din Hrabo Gheran i-au crucificat denunţând deşertăciunea educaţiei şi degringolada literaturii care încerca să supravieţuiscă după războaiele semantice din Quatropiror ameţind mulţimile.<br /> Măcelul din Gosa Bossa a ţinut capul de afiş în acea vreme aşa că escapotirii din Hrabo Gheran au fost uitaţi. Cadavrele hărtănite de fiinţe fabuloase şi nevăzute au stat zile în şir pe străzi pentru că un necunoscut intrigant lansase zvonuri înfiorătoare.<br /> Pe scurt, cine ridica morţii avea să le împărtăşească soarta peste noapte.<br /> Exodul din Gosa Bossa a fost subiectul fierbinte al acelei veri sângeroase şi o mulţime de sociologi din Lopada, Vaspurias şi Ravao s-au întrecut să-l intepreteze în fel şi chip în timp ce astrologii din Kipurapur au dat ca sigur sfârşitul lumii prin bulversare magnetică şi incandescenţă.<br /> Limba donei Saula Gome s-a umflat peste măsură din pricina ştirilor alarmante iar regentul Komidar, soţul şi tatăl ei, a descăpăţânat o mie de savanţi şi toţi atâţia vraci într-o singură dimineaţă trandafirie.<br /> În drum spre vulcanii noroioşi din Takla Makan, răbdătorii din Balboa au zărit trupurile sfârtecate şi crucificate ale nefericiţilor şi au invocat matricele de taină care se aflau ferecate în inima muntelui Gurbundayo. Din matrice s-au întrupat fioroşii luptători Gula Bodo care au spulberat armatele regentului Komidar.<br /> Un călugăr din Lopada ar fi cântat această victorie în câteva versete pentru care a fost ars pe rug iar o mişcare feministă din Gosa Bossa a fost interzisă prin ordonanţă guvernatorială pentru că încercase să vândă pe ascuns câteva grame din sperma luptătorilor.<br /> Când vântul de Bankusai a spulberat armurile şi armele pline de sânge de pe câmpurile de luptă, răbdătorii din Balboa au găsit-o pe Kaleea Kalem în deşeurile marilor vase stelare. Kaleea Kalem le-a făcut tot felul de vrăji şi le-a vorbit cu patimă despre grozăviile puse la cale de-a lungul vremurilor de necunoscutul intrigant.<br /> Răbdătorii l-au trimis pe omul din frunte să iscodească împrejurimile iar ei au stat la taclale cu femeiuşca până în zori de zi când dinspre Galeea s-a arătat vicontele Blimberi conducând o cabrioletă înzorzonată cu clopoţei de vânt şi beţişoare parfumate care trăzneau de la o poştă.<br /> Martorii torinezi sunt de părere că vicontele Blimberi conducea o tanchetă şi că s-a întâlnit de fapt cu storioţii din constelaţia Gamaraz care căutau întreg adevărul universului plin de universuri. Ei desenaseră hărţile universale şi hărţile virtuale ale digitalelor aflate dincolo de orizontul vizibil şi aveau de gând să părăsească universul plin de universuri vrând să navigheze departe de maiestuosul orgasm.<br /> Vicontele Blimberi ar fi fost convins de faptul că orgasmul era sfârşitul lumilor şi că după acest grandios eveniment tot ceea ce fusese avea să nu mai fie iar spectacolul de circ din Adamville ar fi putut lămuri lucrările moreaugarinilor asupra universuplui plin de universuri.<br /> Călătoriile storioţilor sunt confirmate şi de societăţile secrete din Gomeran, din Guantaro şi Bolo Gabo. Cruciaţii delicioşi din Jahaw al Manir i-au urmărit multă vreme pe storioţi şi au ajuns până departe, în inima vârtejurilor virtuale din îndepărtata cuantică Gabazar.<br /> Beltonianul Arbuzov s-a lăudat de multe ori că ajunsese şi el în îndepărtata cuantică Gabazar pe vremea când era un accesoriu organic oarecare al unei matrice de taină aflată în caseta de bijuterii a sfioasei armeline din comitatul Exxom. Asta nu era însă decât o minciună sfruntată şi Padola Padol din Gabuza i-a spus-o de nenumărate ori. Padola Padol avea o stea în frunte care strălucea fie noapte, fie zi şi care se hrănea cu steluţele de fontă incandescente pe care le scuipau furnalele din Trobador.<br />Întâiul fochist din Trobador o iubea nebuneşte şi tocmai de aceea i-a tras câte o bătaie straşnică în numeroase rânduri guralivului şi lăudărosului beltonian.<br /> Martorii torinezi afirmă că necunoscutul intrigant l-ar fi salvat pe Arbuzov din raţiuni obscure care ar fi ţinut de apropiatul orgasm universal. Potrivit unor surse care doresc să-şi păstreze anonimatul, zvonurile care au circulat în Takla Makan pe seama necunoscutului intrigant erau legate de intenţiile împăratului Ogawa de a împiedica maiestuosul fenomen şi de superterminatorul semantic pe care martorii torinezi încercau să-l construiască în mare secret.<br /> Mai mult decât atât, încruntându-şi sprâncenele viorii, argobitabul de Kamilla, Sayon, i-ar fi şoptit vicontelui Blimberi, într-o noapte fără lună, că faraonul Ku Ra Ra şi împăraţii din constelaţiile Barador, Werago, Pasator, Gastrias şi Hulomba puseseră la cale un plan secret în acelaşi scop.<br /> Sayon avea o reţea de informatori împânziţi în toate insulele virtuale de dincolo de Pânzele Hatias care ascundeau privirii întregul univers plin de universuri ce se întindea dincolo de orizontul vizibil. Informatorii fuseseră crescuţi în alveole de sipidal de mama Bo care servise în armata ţarului Menşinevski mai mulţi ani batorani.<br /> Ţarul şi-a amintit de câteva ori de bucătăreasa lui şi de mâncărurile ei gustuoase lăudând-o storioţilor şi multor altor călători care ţineau morţiş să o şteargă din universul plin de universuri.<br /> Alveolele fuseseră secretate de o nimfă din Bulbona şi aduse într-un ciclu genetic ascuns în propria lor matrice informaţională de gamelorii din Cretona odată cu vântul din Bankusai.<br /> De ce s-ar fi împotrivit împăraţii?<br /> Se zvonise că se va naşte un imperiu digital care avea să înghită toate imperialele universului plin de universuri.<br /> Prinţesa din Borobudur a pus un pariu cu Abu Kadâr fiind convinsă că necunoscutul intrigant ar fi manevrat lucrurile din umbră doar pentru a se amuza.<br /> Abu Kadâr i-a spus însă că Moreaugarin era prea inteligent pentru a opune unui maiestuos fenomen cosmic armatele imperiale din întreg universul. Era greu de imaginat că sperma a milioane şi milioane de soldaţi ar fi putut inunda hăul magnetic înainte ca spermatozoidul virtual ieşit din vârtejurile virtuale ale universului plin de universuri să fecundeze totalitatea.<br /> M-am dus totuşi în Takla Makan să văd frumoasele erupţii ale vulcanilor noroioşi. Agatha mi-a spus că intrigile mele erau încununate de succes şi că mai toată lumea se dădea în vânt după Puţişoarele Vesele din Nottingham. Agatha m-a aşteptat într-o noapte indigo sub arcadele palatului domilor din Mauna Lao luând forma unei pietre de sacrificiu rămasă acolo de pe vremea jertfelor închinate zeilor Grunwi.<br /> Frumoasa femeie a prins viaţă îndată ce am intrat pe alee învolburându-mă dintr-o pală de vânt culeasă din Puerto Pico. M-a privit drept în ochi.<br /> Mi-a spus, Moreaugarin, ai pornit de unul singur în această încercare. Eu sunt un unu, i-am răspuns închizându-i ochii şi strecurându-i matricea informaţională între petalele unui trandafir pe care l-am aruncat în apele moi ale râului Tibra.<br /> Cufundându-se în apele râului pentru a citi viitorul, imperialele universului plin de universuri au hotărât într-o noapte fără lună să lupte împotriva magicienilor şi să-şi bată joc de miracol. Şi-au strâns armatele la punctul de convergenţă magnetică Sinapamidor din constelaţia D'nai şi şi-au chemat inginerii să construiască un jgheab uriaş prin care să se scurgă sperma milioanelor de soldaţi către hăul magnetic.<br /> Zakor Magaror, întâiul inginer al mândrei Bulbona, a scris o scrisoare imperialelor avertizându-le asupra unui plan secret pus la cale de republicani.<br /> Magaror şi-a arătat îndoiala asupra uriaşului jgheab şi a pus pe seama necunoscutului intrigant acea misiune nebunească. Inginerul era convins că republicanii voiau să dea o lovitură mortală imperiilor tocmai pentru a instaura marele imperiu, un imperiu unic ce avea să se întindă în întreg corpul universului plin de universuri şi poate dincolo de el.<br /> Agatha l-a ucis strecurându-i otravă în pocalul cu vin de migole. Agatha fusese pescuită de nişte pescari saridori care umblau după scrumbii în susul râului Tibra. Ei au vândut matricea Agathei unui caledopal din Guaziraa care a resuscitat-o cu o pană de gâscă sălbatecă înmuiată în sânge de bibaresă.<br /> Sira Serano, din Guadal, mi-a povestit toată tărăşenia încercând să scoată de la mine câţiva arginţi şi vreo două, trei informaţii pentru a mă vinde mai uşor imperialelor aflate la o întâlnire de taină în apropierea punctului de convergenţă magnetică, Boola Tibur.<br /> Împăratul Ogawa i-a invitat personal pe baronii marilor case din constelaţia Habla în timp ce faraonul Ku Ra Ra i-a chemat prin emisari secreţi pe împăraţii din sistemele solare Valpazo, Vanga Cale şi Vetrador.<br /> Au venit regenţii din Jaha Al Zabal, viceregii din Lunador, împăraţii împătimiţi din Ghibla Motta, prinţul Respigor din Beauburg, împărăteasa Clamarar din Gastrobinar, împăratul moluştelor de pe Titanao, prinţesa Meriam de pe Hontaa şi aşa mai departe.<br /> Dona Saula Gome a înfierbântat atmosfera certându-se la cuţite cu fabuloasa din Brudella chemată acolo să citească viitorul. Vicontele Blimberi a păcălit câţiva imperiali lăudându-se că ar avea cu sine matricea Puţişoarelor Vesele din Nottingham iar Di Giorgio s-a ales cu o frumoasă cicatrice de pe urma unei căzături la un turnir unde încercase să strunească un saurian adus de pe Kombra.<br /> În arene s-au perindat luptătorii fube, bătăioşii din Komintai, puşcaşii de pe Lazoo şi cavalerii din Isamor.<br /> Talaşul arenelor s-a umplut de sânge în mai puţin de-un ceas. S-au sfărâmat o mulţime de armuri iar poporul nebun a umplut văzduhul înfierbântat de strigăte şi urlete, de aplauze şi de sudoare pregătindu-se să joace faimoasa scenă a circului părăsit din Adamville.<br /> Împăratul Ogawa i-a şoptit baronului Buklagabo că a sosit vremea ca imperialele să se unească şi să dea o lovitură mortală miracolului înlocuind construcţiile câmpurilor magnetice cu alte edificii proiectate de ingineri bine plătiţi.<br /> Baronul Buklagabo s-a arătat pe deplin entuziasmat şi i-a dăruit împăratului o făptură fabuloasă care semăna leit cu sfioasa armelină din comitatul Exxom. Făptura era născută din sângele felcerilor goliţi de zemuri în drumul lor către Galeea. O vrăjitoare din Zagadar a pus la cale grozăvia asta fiind stârnită de vicontele Blimberi care ţinea morţiş să-mi facă de petrecanie.<br /> Malamud, hangiul, mi-a trimis vorbă printr-un fafalor despre uneltirile vicontelui. Fafalorul era peltic şi avea un picior de lemn. Auzise ceva despre maiestuosul orgasm cosmic şi mi-a împuiat urechile cu tot felul de baliverne. Luptase în războaiele semantice din Bel Cantor, cu două secole în urmă, şi credea că le ştie pe toate. Avea urechi clăpăuge şi o trompă sidefie şi se tot bătea pe burdihan cu tentaculele-i portocalii. Slobozea câte un norişor albăstrui şi se tutuia cu orcine îi ieşea în cale. Oamenii împăratului Ogawa au pus mâna pe el şi l-au omorât în chinuri groaznice pentru că n-a vrut să le vândă secretele de la Marea Marola.<br /> Ambalaia, prinţesa din Borobudur, m-a aşteptat într-o noapte pe ţărmul Mării Marola ca să-mi şoptească tot felul de năstruşnicii despre republicanii care se regrupaseră la nord de Takla Makan.<br /> Am luat forma unui albatros imperial şi am însoţit-o pe prinţesă în plimbarea ei printre stâncile de sidaref. Guvernatorul din Bel Cantor se pregătea să-i trădeze pe republicani pentru că împăratul Ogawa îi promisese o mică împărăţie în Gomeran, singura condiţie fiind zdrobirea societăţilor secrete care conspirau de mai bine de o mie de ani împotriva imperialelor.<br /> Padola Padol din Gabuza s-a arătat gata să-i vândă pe republicani şi să transmită împăratului Ogawa planurile lor de luptă. Marile care de asalt şi fuzeele s-ar fi aflat ascunse în îndepărtata cuantică Gabazar iar grosul trupelor ar fi fost masate dincolo de Werago. Coprilatorii din Gastrias care se închinau zeilor Grunwi aveau de gând să le ofere ajutor logistic iar matramiţii din Bolo Gabo puneau la cale revolte şi revoluţii în întreg universul plin de universuri.<br /> Bobolina din Gazaala l-a invocat pe Moreaugarin. Îi era teamă să nu fie executată de gărzile imperiale. Bobolina simţise miasmele revoluţiilor. Se şi vedea pe baricade. Se şi zărea luptând cot la cot cu comunarzii, cu carbonarii, cu frondiştii, sandiniştii, troţkiştii, escubadorii şi baricotarzii!<br /> Dar avea nevoie de protecţie, parşiva!<br /> M-am învoit. M-am strecurat pe sub arcadele de oţel din Gazaala şi m-am prelins pe sub porţile grele din lemn de sansa până când am ajuns în iatacul Bobolinei.<br /> Bobolina mi-a spus, ştii că sunt aleasă.<br /> Ştiam. Spermatozoidul virtual avea s-o fecundeze într-o noapte fără lună pentru că aşa hotărâseră câmpurile magnetice.<br /> Făcliile din iatac s-au stins. S-a auzit zvon în curte. Gărzile au lărmuit. Prin faţa ferestrelor a trecut un uriaş liliac şi un vampir din Lerina s-a întrupat din cenuşa focului din cămin.<br /> Bobolina începu să ţipe speriată. Am simultaneizat-o cu toate Bobolinele istoriei sale şi vampirul s-a sfâşiat singur, fiind cuprins de îndoială, împroşcându-ne cu şuvoaie de sânge şi vălătuci de pucioasă.<br /> Locotenenţii împăratului Ogawa au urcat spre iatac luându-mi urma şi strigând Bobolinei să se dezică de mine. Împăratul Întunericului s-a prelins pe ziduri ridicându-se din catacombe. Gata, gata să pătrundă trupul Bobolinei şi să mă ademenească perversul cu tot felul de vorbe meşteşugite.<br /> I-am făcut pe toţi să audă glasul fermecător al Puţişoarelor Vesele din Nottingham şi m-am pierdut într-un nor de fum zburând către Takla Makan.<br /> În anul 5987 vicontele Blimberi a trimis o scrisoare magnetică unui urmaş al martorilor torinezi invitându-l să vină la craterele vulcanilor noroioşi pentru a-i povesti istoria mea. Nu Împăratul Întunericului încercase să mă prindă în iatacul Bobolinei ci făptura fabuloasă care semăna leit cu sfioasa armelină din comitatul Exxom şi pe care baronul Buklagabo o dăruise împăratului Ogawa.<br /> În preajma craterelor s-au adunat mai mulţi scurgându-se din găurile de vierme deschise de unduirile Pânzelor Hatias. Au ciocnit cupe de şampanie şi s-au întrecut în tot felul de istorisiri despre aventurile lui Moreaugarin. Au râs cu poftă unii de alţii, şi-au bătut joc de cei care încă mai credeau în axa timpului şi în continuu şi în existenţa necunoscutului intrigant. Spre dimineaţă s-au certat rău de tot revendicându-şi fiecare ideea de a inventa un personaj cu numele de Moreaugarin pe seama căruia să pună tot felul de poveşti pentru a se distra şi pentru a pune imperialele pe jeratic.<br /> Inexistenţa mea e aivea.<br /> Aşa cum nici găurile de vierme nu sunt existenţe.<br /> Gramtocador din Guaribo şi-a imaginat o asemenea posibilitate dar a fost crucificat. Estambo din Quantile a încercat să scrie despre lipsirea de existenţă dar gărzile imperiale i-au tăiat mâinile cu săbii de bambus. Travotta von Stauber şi-a pierdut zulufii şi viaţa pe un rug unde au târât-o hopatorii faraonului Hamuran pentru că a îndrăznit să se îndoiască de materialitatea universului de universuri.<br /> Lumi întregi s-au năruit sub greutatea prejudecăţilor şi a preceptelor desuete, mii de fiinţe s-au sfârşit ucise de ignoranţă, de ură sau de mediocrii.<br /> Dar toate aceste lucruri nu s-au întâmplat.<br /> Pentru că acest moment este iluzoriu şi nici nu poate fi acceptat şi interpretat ca o banală existenţă.<br /> Pentru că acest moment nu este al lecturii despre necunoscutul intrigant.<br /> Pentru că este momentul maiestuosului orgasm al universului plin de universuri în căutarea ultimului sens.<br /> Pentru că este momentul-idee şi nu doar o înşiruire de semne care, traduse în camboleeană sau zapardă sau galeeană, nu ar avea nici o noimă, şoptesc zbuciumaţii din Korinteea, din Galao şi Magano.<br /> Patingo Patingalli din districtul 57, aflat dincolo de Pânzele Hatias, a detectat prin pase magnetice urmele necunoscutului intrigant şi l-a definit ca fiind un ubicuu de prim rang. Esmacolatorii sintetici de pe Guramboo s-au luat la harţă cu pseudoporii din Blasfomma din pricina asta. Octatoporii de pe Katalaan şi-au restrâns pungile de spaţiu şi au golit de particule virtuale un fiind aflat în imediata vecinătate a intersecţiei Banta Gole, acolo unde universul plin de universuri face o cută spaţială care fracturează continuumul şi produce inexistenţe rotitoare.<br /> Necunoscutul intrigant era o matrice care virusase câmpurile magnetice bulversându-le, schimbându-le funcţiile matematice şi locaţiile. Trontorii termici de pe Jagababal şi-au schimbat regimul staţionar transformându-se în vibraţii în timp ce frasalii din îndepărtata gatelună Auguban s-au transformat în atomi de heliu punând la cale schimbarea constantelor Garsai Nerumb.<br /> Lungimile de undă ale samelorilor din Plisadda s-au scurtat iar curburile informaţionale din Kom Komaa şi-au modificat panta obligând aparenţa să producă structuri organice dinamice care au populat universul plin de universuri doar o fracţiune de secundă.<br /> Eu sunt matricea călătoare.<br /> Eu sunt construcţia identităţii necunoscutului intrigant.<br /> Eu sunt structura informaţională care simultaneizează temperaturile şi locaţiile aparent temporale ale acţiunilor aiuritoare ale câmpurilor magnetice.<br /> Plutesc prin universul plin de universuri restructurând aparenţa, unduind suprafaţa continuumului care, inexistent fiind, poate lua înfăţişări diverse pentru fiinţele fabuloase care îl compun.<br /> Particule virtuale ţâşnesc din marile jgheaburi spaţiale în care se prăbuşesc evenimente, particule reale şi mai toate diamantele de lumină veche.<br /> În sublumile Karsias, ramadorii virtuali se leagănă alene torpilând evenimentele care, având structuri labile, se sfârşesc înainte de a fi concepute. Bliberii scânteietori de dincolo de Kantom Pingall produc evenimente pe care le înşiruiesc în ubicuităţile aflate în degringoladă magnetică. Evenimentele au corpuri mari şi sunt compuse dintr-un diamant de lumină veche ce are o poziţie egală faţă de toate subdiviziunile informaţionale din sistemul lor. Orice fiinţă fabuloasă, fie ea aparentă sau virtuală, orice eveniment asemenea celui din circul părăsit din Adamville are doar o fantă minimală în locaţia sa astfel încât complexitatea evenimentelor se reduce la o singură dimensiune.<br /> Cilii magnetici de pe Fintola Fanti caută urmele necunoscutului intrigant pentru a-i copia evenimentele conexe astfel încât să se poată îmtrupa în forme aparente pentru simpla plăcere de a naviga prin structuri semantice primitive, prin limbaje şi stări gramaticale.<br /> Cilii învaţă printr-un palpit intens să construiască pseudointrigi cu ajutorul cărora virusează evenimentele mari construite de trimblii săritori din quadrantul Ponterrar. Astfel de pseudointrigi se unesc prin inele rotitoare de heliu şi construiesc vremelnice momente de graţie.<br /> Privind prin fantele lor strâmte astfel de obiecte supercosmice, fiinţele fabuloase deosebesc doar strălucirea unor explozii înşelătoare sau construiesc în pripă câte o metaforă. Dar metafora e doar aparenţa limbajelor grele cu care lucrează paricordibonii din lumile magnetice Gala Gablo şi care se întrec în a învălui evenimentele mari în centuri de atomi grei tocmai pentru a le guverna.<br /> Tot mai multe matrice informaţionale din universul plin de universuri se întrec unele pe altele în a guverna evenimente mari, aceasta fiind tendinţa actuală a universului plin de universuri în momentul maiestuosului orgasm care se petrece şi care s-a petrecut de fapt. Orice fiinţă fabuloasă care, folosind un limbaj primitiv, îşi imaginează că descifrează această grilă de lectură se află într-o eroare remarcabilă.<br /> Aidoma ei, tu, cititorule.<br /> A citi despre Puţişoarele Vesele din Nottingham nu este ca şi cum o biată fiinţă fabuloasă, construită de propriul ei aparent, ar descifra o înşiruire de evenimente mici care pot fi deosebite cu gramatici primitive. Masele de aer implicate, cuantele şi particulele virtuale construiesc o grilă iluzorie. Tocmai de aceea lectura nu este decât doar o legătură precară cu evenimentele mari a căror suprafaţă aparentă se poate revendica a fi un text, un tablou, un val de sunete, un spot de lumină, un material definit. Corporalitatea este ea însăşi un iluzoriu cuprinzător.<br /> Care ar fi noima? Care ar fi complexitatea? Care ar fi răspunsul?<br /> Construindu-mă ca fiinţă fabuloasă, construindu-mi o identitate iluzorie, pot accepta să fiu un moreaugarin de un rang oarecare.<br /> Când am atacat marile matrice informaţionale din Glebaa Glabaa, am construit un moreaugarin multifuncţional, un multiplicant, un proteic. Am procedat la nivelarea corporalităţilor intermediare şi am pus la cale stadii evolutive deşi, la drept vorbind, evoluţia este şi ea o iluzie.<br /> Acţiunile mele au fost criticate vehement de globurile virtuale Tongo Tangolo care doreau să menţină un anumit echilibru gramatical între structurile narative ale universului plin de universuri tocmai pentru a guverna printr-un limbaj unic.<br /> Chiar au încercat globalizări virtuale cărora le-am găsit însă o rezolvare elegantă. Globurile virtuale nu erau destul de rapide, sfericitatea lor obosindu-le şi nepermiţându-le să lupte cu multiplicările şi intrigile puse la cale de moreaugarinul meu pervers.<br /> Perversitatea este cea mai fascinantă construcţie gramaticală potrivit căreia lucrează şi exolomoniţii din Guna Pora şi quatrimolii din Restaque şi clipotimii din lumile Bangola Bonge şi însuşi universul plin de universuri.<br /> Gramaticile evenimentelor mari s-au dovedit însă neputincioase în faţa construcţiilor mele iluzorii.<br /><br /><br /><br /><br /><br />LUNA PE DIN DOU@<br /><br />Cel mai mic roman de<br />Ovidiu Bufnilă<br /> <br /><br /> În anul 2000 am fost smulşi cu violenţă din bula digitală în care pluteam prin câmpul informaţional universal. La prima vedere ai fi zis că suntem reali de vreme ce de mii de ani eram aruncaţi de colo, colo de furtuna nebună, nebună de legat care năuceşte europele, americile, africile, asiile, australiile şi antarcticile şi întreaga enciclopedie până departe, în adâncurile neştiute ale universului plin de universuri.<br /> Depinde însă cum priveşti lucrurile. Linia mea de orizont, curbată de furtună, ar putea fi marginea conţinătorul meu. Sau ar putea veni înspre mine dinlăuntrul meu organizând simetriile sau punând la cale ruperile de ritm.<br /> La prima vedere ai zice că suntem doar puncte mişcătoare în plasa de puncte cu care ochiul pescuieşte realitatea.<br /> Realitatea?<br /> E peştele acela dolofan care se zbate aparent în plasele puturoase ale cuterului săltăreţ pe valurile înspumate ale atlanticelor dar care te soarbe cu perversitate înlăuntrul său transformându-te fie în confetti, fie în benzi luminoase.<br /> Ca şi cum ai fi tocat mărunt, mărunt!<br /> Enciclopedia a tocat mărunt, mărunt milioane de oameni. Numai ea, curveta, ha, ha, ha, i-a tocat, praf i-a făcut! I-a atomizat aşa cum îi atomizează mulţimea masificându-i iluzoriu, dându-le un fals sentiment de apartenenţă.<br /> Gata, gata şi eu să fiu atomizat! Gata, gata să fiu furtunizat de furtuna asta enciclopedică nebună, nebună de legat!<br /> Click. Click.<br /> Iată-mă.<br /> Poate că sunt doar un cuvânt. Poate că sunt o reprezentare. O imagine, ceva.<br /> O fulguraţie. Un bip, bip. Bip. Bop. Bibula. Bibulala.<br /> Dar acum, când creierul se digitalizează înlăuntrul comunicaţiei, eu capăt formă.<br /> A căpăta formă e ca şi cum ai primi un ajutor extern aflându-te într-o groapă de potenţial. Plin ochi de energie negativă.<br /> Hazul nebun e că suntem şi confetti şi bandă luminoasă în acelaşi timp. Iar realitatea vine spre noi buluc şi ne înghite.<br /> Hap, hap!<br /> Dar poate lucrurile nu stau chiar atât de prost. Istoria, de exemplu, e un simplu cuvânt, un şir de sunete care, ele însele, nu spun nimic. Numai că, atunci când pronunţi acest cuvânt, construieşti referinţa şi, exact acum şi aici, se naşte o simultaneitate. În ea sunt chemate toate punctele-istorie din plasa digitală care inervează atât de sofisticat pielea şi carnea universului plin de universuri. Şi asta n-are nici în clin nici în mânecă cu ceea ce credem că trebuie sau ar trebui să fie istoria.<br /> E interesant însă că am o dinamică ameţitoare şi că sunt, aproximativ, un instantaneu. Mă gândesc privindu-mă. Dar mă aflu foarte departe de mine tocmai pentru că viteza comunicaţiei este de-a dreptul nebună, nebună de legat.<br /> De unde primesc instantaneu informaţia potrivit căreia mă voi mişca într-o direcţie sau alta?<br /> Sau se mişcă doar manipulatorul meu? Şi, cum empatia lucrează cu sârg, creierul se digitalizează urmând întocmai întruparea mea într-o formă oarecare.<br /> Mă desfăşor potrivit unei infinităţi de programe auto-executabile care mă derulează în miimi de secundă în ritm îndrăcit dar ceea ce mă preocupă este propria mea greutate. Chiar nu sunt greu?<br /> Biţii care mă compun chiar sunt aponderali? Care e răspunsul?<br /> Suntem fiinţe digitale lipsite de timp şi insensibile la cântecul înşelător al atracţiei gravitaţionale?<br /> Gravitaţia a făcut să vibreze bula mea digitală?<br /> Tocmai mă duelam cu Jedi într-un inel magic când am auzit cea de-a douăsprezecea bătaie bubuitoare din turnul primăriei din Takla Makan.<br /> Limbile bătrânului orologiu s-au strâmbat de durere. S-au înroşit. Şi s-au topit în picuri strălucitori, rotiţi spre stânga. Şi picurii se aruncară în vârtejul unui tango c-un Iglesias de zile mari zăvorât de un şmecher de DJ din Hubba Dubba într-un haios MP3, prins în vibraţia unor corzi digitale din Kebabo Ma.<br /> Orologiul bate.<br /> Bing, bang, bing, bang în macrounivers. Tic, tac, tic, tac, în microunivers.<br /> Tradiţia temporală în carne şi oase. Măcinând istorii desuete şi furişându-se pervers în existenţa mea iluzorie.Cu figuri şi figurine. Figurine mecanice, oamenii de zi cu zi. Animaţi de un manipulator pervers.<br /> Ce figuraţie mai fac!<br /> Figurinele anunţară ora exactă cu lovituri de baros şi-apoi se prăbuşiră-n golul ameţitor al unui întâmplător http-error.<br /> Cântând aleluia în ritm de samba.<br /> Dezbumbându-se. Şi sfărâmându-se de caldarâmul umed-digital.<br /> Crack!<br /> Nu e samba! mi-a strigat Jedi schimbându-şi armele.<br /> Pentru că manipulatorul lui se plictisise să o tot încaseze de la demonii aruncaţi de mine în joc, Jedi aduse din marele nimic o mulţime de pietre magice şi reptile fălcoase care m-ar fi înghiţit într-o clipită.<br /> E house, fără îndoială! a răcnit Jedi tunelând simetriile din proximitatea mea.<br /> L-am pleznit cu raza mea cea verde.<br /> Şi chiar în clipa aceea digitală un uriaş glob de foc tăie nodul informaţional lunar fix în două felii strălucitoare.<br /> Harşti.<br /> Printre digitali se stârni panica. Ziceau cu toţii că se schimbă nivelul de joc, săracii de ei. Alergară de-a valma prin nodurile informaţionale încercând să-şi schimbe potenţialul energetic, să se stabilizeze pe un nou nivel digital.<br /> Globul de foc se scufundă şuierând în apele ipoteticului golf din imaginarul Puerto Pico, port în inima Oceanicului.<br /> Oceanic.<br /> Ciao, Vangelis, ecumadorra compresador, puerto pico!<br /> Dacă vrei să te plimbi printr-un puerto pico numai al tău poţi hoinări prin atlanticele înspumate.<br /> Numai să vrei.<br /> Harşti. Luna pe din dou@.<br /> Ăsta e viul!<br /> Se dă în vânt după simetrie, chipurile dar face şi pe dracul în patru să le rupă atunci când te aştepţi mai puţin.<br /> Cele două felii lunare îşi dezveliră cărnurile aburinde lăsând vârtejurile virtuale să agite atlanticele. Valurile lui Oceanic inundară depozitele din docurile digitale pe unde foşgăiau războinici şi mafioţi clipicioşi şi o mulţime de năuci care tocmai se vânzoliseră prin magazinele virtuale din Takla Makan.<br /> Ciao, Vangelis.<br /> Un gamelor din Gutumbe îşi aprinse un trabuc cubanez, îşi lustrui ghetrele cu unul dintre faldurile mantiei sale înstelate şi spuse nu ştiu ce chestie hazoasă dintr-o reclamă pentru detergenţi. Apoi pluti departe, departe rămânând agăţat într-un semafor din Mauna Lao. Semaforul prinse viaţă, rânji şi făcu semne porcoase unui pornozaur cerând webmasterului său să fie transferat într-un site pentru gospodine şi bambine.<br /> Să-şi facă de cap. pocitania!<br /> Asta la vista, astavista, eguardo pecator!<br /> Sirenele portului ţipară, despletitele.<br /> Deznădăjduite.<br /> Pleznind cu cozile lor strălucitoare un nod informaţional liber de influenţele câmpurilor magnetice. Care tot luau forme aiuritoare. De nu mai înţelegea nimeni ce-i cu ele. Erau când Elvis într-un internet-café din New England, când Barbao Cambo din Monte Casella, când Godzila dintr-un chat pataggonez.<br /> Macaralele, ochioasele, şeniletele şi agregatele săltăreţe se bălăngăniră sub rafalele puternice de vânt.<br /> Bangala, bangal, bangalador.<br /> Vântul?<br /> Aiurea, digitalilor!<br /> O grămadă de biţi răsturnaţi din greşeală într-una din cele două felii lunare de un imberb cenaclist din Matunga chiar la frontiera site-ului său. Ăsta era vântul.<br /> Macaralele căzură printre şinele contorsionate. Şinele se transformară în inele magice, magice. Şi rotitoare. Inelele traversară nodurile informaţionale în mare viteză.<br /> Braţul armat al fierătaniilor dărâmară-n cădere acoperişul unor magazii de carburant din Kumpaala. Acolo unde nişte conspiratori puneau la cale o criză internaţională. Criză petrolieră cu un preşedinte Fahad ucis într-un schimb de focuri şi cu un mic război local în Bankusai şi cu o mie şi unul de ostatici ţinuţi în lanţuri în catacombele din Mauna Lao.<br /> Carburantul prinse glas de soprană. Se metamorfoză într-o blondă sclipitoare care stârni un uragan digital. Uraganul se sfârşi cu numeroase pagube materiale şi cu sute de mii de digitali şi de digitali aruncaţi care încotro prin câmpul informaţional universal. Spermatozoizi aiuriţi jinduind după marele orgasm, după cel mai mare mare premiu sau după o enciclopedie numai bună de virusat.<br /> Un pilot din Guaribo îşi resetă calculatorul de bord şi sute de scântei ţâşniră prin întuneric arzând câţiva digitali de rezervă aflaţi într-o fundătură informaţională iar eu bându-mi cafeaua de dimineaţă pe o terasă din Bankusai m-am lăţit prin furtuna enciclopedică pentru a-mi mări suprafaţa informaţională.<br /> Butoaiele de nitroglicerină de pe burtoasa caravelă Vavola Valé ancorată în Puerto Pico săriră-n aer asemenea unor păstăi de fasole din reclama cu Johnson B. Johnson cu care fafalorii din Bandao au burduşit nodurile informaţionale din arhipelagul Okasai, din Wangola Wole şi din Bitumbe.<br /> O parâmă de oţel şfichiui văzduhul digital încins de războiale semantice dintre Marele Case Informaţionale din Takla Makan. Decapită un hamal. Care alergă să se ascundă sub un banner de la Trigostar & comp. Umplându-l de sânge.<br /> Tipii de la Trigostar aveau un magazin virtual ca lumea. L-am decodificat atunci când manipulatorii din Takla Makan mi-au ataşat un program autoexecutabil performant. Demenţial!<br /> Remorcherele din Gubanao loviră un tanc petrolier. Care se duse la fund cât ai clipi. Într-un recycle bin, vezi bine.<br /> Un helicobacter explodă pe un cargou eşuat în apropierea farului genovez din Kualo pornind un război biologic în Gutumbe. Bastonul de la prova unui velier din largul mediteranelor străpunse masele de aer incandescent şi se înfipse în gâtul unui docher care spiona pentru serviciile secrete din Burbansk.<br /> O grămadă de fulgere globulare căzură peste uzina electrică din Donga Baro.<br />Jerbe de foc orbitoare se încolăciră printre marile transformatoare din Kolula rupând simetriile câmpurilor electrice.<br /> Cablurile de forţă din Gutumbe se aprinseseră pe rând.<br /> Turnul de apă din Bulbona se surpă într-un nor de praf. Ambulanţele din Potocapetlan stâlciră sub roţi mai mulţi muncitori care alergau zăpăciţi încoace şi-ncolo.<br /> Lămpile fluorescente de pe marile bulevarde din Guzon plezniră asemenea unor baloane de săpun. Automobilele din Tulule alergau brambura mânate de o forţă nevăzută. Un reporter de la postul local de televiziune din Mauna Lao sfârşi într-o mare de flăcări. Magistralele informaţionale din Wale Wa se topiră instantaneu.<br /> Un automobil din Tamora To nimeri într-o reclamă luminoasă. Un altul se făcu fărâme. Chiulasa motorului său strivi capul unui poliţist. Luminile farurilor şerpuiră fantomatic printre şuvoaiele de apă sulfuroasă venite de nicăieri.<br /> În Burbansk un pumn de meteoriţi sfârâi peste acoperişuri dărâmând hornurile.<br /> O mulţime de bărbaţi şi femei digitalizaţi încercară să se salveze aruncându-se pe o fereastră. Se zdrobiră pe suprafaţa de lucru a unui câmp informaţional din Takla Makan. Streşinile din Cretona se umflară şi pocniră asurzitor. Conductele de gaz din Hola Ha explodară violent. Cărămizi incandescente umpleau trotuarul din Maradar.<br /> Vitrinele marilor magazine virtuale din Hemola Come se lichefiară şi se scurseră-n rigole. Capacele canalelor subterane din Fanfora Fofan zburară prin aer rotindu-se ameninţător. Unele se-nfipseră-n zidurile care se desfăceau acum bucată cu bucată bulversând fişierele din profunzimile informaţionale de energie joasă.<br /> În Morador un jet de apă fierbinte lovi două echipe de intervenţie. Urlete înfiorătoare de durere şi de groază se înălţară în noaptea digitală.<br /> Cioburile unei vitrine din Oprah tăiară beregata unui inspector de poliţie care chema ajutoare prin radio. Un autobuz din Jahabah Hahabah se învârti în loc măturând un chioşc de ziare şi două femei despletite.<br /> Mănunchiuri de fulgere brăzdară cerul însângerat din Vaga Voga.<br /> Un tei din Takla Makan, despicat fix în două de furtună, luă foc.<br /> Simetria, ha, ha,ha!<br /> Flăcările digitale înghiţiră cartiere-ntregi în Pasalo Posa. Valuri fierbinţi de vânt loviră gara din Boma Bume smulgând peronul şi pasarelele. Câţiva lucrători feroviari încercară să degajeze liniile. Se treziră aruncaţi dincolo de semnale de suflul unor puternice explozii. Geamurile sălii de aşteptare se făcură ţăndări. O locomotivă se puse-n mişcare de una singură şi pătrunse-n depou în mare viteză spărgând zidurile.<br /> Un vagon cu var se crăpă-n două. Norul alb pluti pe deasupra gării şi omorî mai mulţi trecători.<br /> Un alt pumn de meteoriţi căzu peste aeroportul din Zamo Moza. O grămadă de aeronave luară foc. Arseră mai multe ore în şir scoţând vălătuci grei de fum. Turnul de control se clătină şi-apoi se făcu fărâme. Un avion aflat încă în aer încercă să se îndrepte spre sud dar un fulger globular îl traversă de la un capăt la altul topindu-l ca pe o bucată de ceară. Betonul pistelor se crăpă. Ierburile uscate se făcură scrum.<br /> Undeva, în noaptea digitală, se auzi un vaier sfâşietor.<br /> Biţii nodurilor informaţionale ţâşniră prin văzduh, se rostogoliră şuierând şi se prăbuşiră departe, printre ruinele fumegânde ale unui cartier mărginaş din Takla Makan.<br /> Clopotniţele din Bulbona se umplură de lumină. Zidurile bibliotecii digitale din Wamposa se zguduiră. Serverele luară foc. Ferestrele zăngăniră.<br /> Unda de şoc smulse acoperişul de ţiglă roşie al căpităniei din Langoa.<br /> Lumânările din templul Hotanor se pulverizară.<br /> Pământul se cutremură în Bankusai.<br /> Duduiau întinderile nisipoase din deşertul Doga Noga. Aburi verzi sâsâiră îndelung ieşind din nodurile informaţionale furate de gombedadorii din Hucaronar.<br /> Nori de pucioasă înfloriră printre clopotele care sunau ameninţător în inima mândrei Guala Gale.<br /> Prin văzduhul digital se simţi o vibraţie stranie. Masele de aer încins se înghesuiră unele în altele înghesuite de manipulatorii de dincolo de orizontul nostru vizibil. Pietrele funerare din Kahalar începură să se încline şi să se prăbuşească pe alei.<br /> Capacele cavourilor din Gambo huruiră.<br /> Lanţurile genetice care împrejmuiau nodurile informaţionale din Gastrobias zăngăniră şi ele. Şi-atunci, nelămurit, se-auziră vocile digitalilor. Prin întuneric se zăriră luminându-se inele. Undeva, în adâncurile câmpului informaţional universal, jucau luminiţe îndrăcite. Nodurile informaţionale se umflară.<br /> Din marele nimic ţâşniră cioturi însângerate. Apărură găvane lucitoare.<br /> Valuri de sânge se ridicară dincolo de suprafaţa de lucru informaţională din Takla Makanscurgându-se apoi printre burţile dolofane ale câmpurilor magnetice.<br /> Digitali descărnaţi mişunau acum peste tot.<br /> Câte-un ghem de viermi informaţionali, roşiatici, se rostogoleau prin bălţile puturoase pe care le răscoleau o mulţime de fotoni apucaţi de nebuneală.<br /> Purtate de suflul exploziilor, vâjâiau prin văzduh o mulţime de ferestre digitale făcându-se bucăţi şi zdrenţuind enciclopedia.<br /> Cerul se lumină pentru o clipă.<br /> Stelele clipiră spasmodic. Spirale de foc alunecară prin dreptul lunii. Digitalii se strânseseră laolaltă pipăindu-se. Porniră spre lumină.<br /> Pe-o bancă, la intrarea-n crunta realitate, se derula visul unui cerşetor.<br /> Cerşetorul, am văzut cu ochii mei, se visa undeva, cablat într-un site de pe coasta de azur a medetiranelor. Nu-i păsa de nimic în visul lui aiuritor. Era îmbrăcat în pantaloni scurţi şi-avea pe el un tricou de marinar cumpărat de la un magazin de pe nivelul cinci cu doi al sub-câmpului informaţional regional din Takla Makan.<br /> Buzunarele-i erau doldora de carduri verzulii, gălburii şi viorii.<br /> În port îl aştepta un iaht pântecos. Matrozii erau beţi turtă şi cântau de mama focului tot felul de cântecele porcoase de pe vremea marilor războaie digitale din Gonga Matonga şi din îndepărtata Magalonia.<br /> O mulţime de fete răpitoare se ţineau de capul cerşetorului. I se agăţau de gât. Îi pipăiau daravera. Pofticioasele! Sigur că-şi notase numerele lor de mobil.<br /> Sigur că le invitase pe toate la internet-café. Ba chiar să-l însoţească toate într-o croazieră pe mediteranele sudice.<br /> Erau şi blonde. Şi brunete. Şi roşcate. Scunde. Înalte. Grase. Subţiri. Cu sânii mici, mici de tot, cât o tabacheră sau, dimpotrivă, cu sfârcuri uriaşe, cât un cap de copil.<br /> Şi vreo două, trei fete de cauciuc.<br /> Ce nebunie!<br /> Ah, viaţă tihnită şi lipsită de griji!<br /> Cât de departe erau foamea, setea şi frigul! Puturoasele celule ale puşcăriei! Şi bătăile de la poliţie! Şi păduchii de la azilul săracilor! Şi cât de plăcut era parfumul năbădăioaselor fetişcane care-l acopereau de sărutări înfocate şi neruşinate! Şi ce ca lumea se anunţa apropiata desecretizare a tuturor lumilor şi marea digitalizare! Şi-un minut, un singur minut de karaokeeeeeeeeeeeee!<br /> Parfum?! Aiurea!<br /> Ce era cu duhoarea aceea cumplită?! Şi care-i tulbura frumosul vis zgâindu-se la el cum râdea fericit prin somn?!<br /> Un digital! Doi digitali! Trei! Patru! O sută! O mieeeee!<br /> Cerşetorul se dezmetici. Se ridică de pe bancă înspăimântat. Încercă să fugă.<br /> Unul dintre digitali îi rânji drept în nas, tuşi nestăpânit şi-i umplu faţa de sânge.<br /> Un altul îi atinse obrazul privindu-l plin de interes. Alţi doi digitali încercară să-l dezbrace.<br /> Cerşetorul începu să ţipe îngrozit. Prinse un digital de braţ încercând să se elibereze din încercuire. Rămase cu braţul în mână.<br /> Urlând ca ieşit din minţi, o luă la fugă spre stradă.<br /> Digitalii se năpustiră pe urmele lui gemând. O parte încercară să-i taie calea tunelând văzduhul încins şi plin de fum.<br /> Se rostogoliră pe-un povârniş umplând iarba de sânge. Cerşetorul îi ocoli sărind peste ei şi porni valvârtej la vale. <br /> Preţ de o clipă, furtuna cosmică se potoli. Apoi se-auzi un vuiet asurzitor. Mii de fulgere împunseră întunericul. Digitalii căzură-n genunchi. Inelele luminoase începură să vâjâie prin văzduh purtând chipurile lor. O mare de sânge se revărsă peste crunta realitate vuind şi sfărâmând ruinele construcţiilor virtuale.<br /> Cerşetorul zări în noapte o cabină telefonică şi se îndreptă spre ea împleticindu-se şi ţipând ca din gură de şarpe.<br /> - Alo! Aloo! Poliţia?<br /> - Care eşti acolo?! mormăiră nişte voci fără prea mult chef.<br /> - Eu sunt, dom' comisar, Gambo Gamborino!<br /> - Gambo Gamborino?! se mirară vocile de la capătul firului căscând zgomotos şi vrând să ştie care Gambo Gamborino o fi.<br /> - Cerşetoru'!<br /> - Aha! Care-i şpilu', băiatule?! întrebă comisarul plictisit.<br /> - Sunt în mare pericol! ţipă Gambo Gamborino izbucnind în plâns.<br /> - Ţine-ţi firea, mă băiatule! De când cu furtuna asta cosmică, totu' s-a întors cu fundu-n sus! mormăi comisarul pe mai multe voci. E o chestie de rupere de simetrii. Au rupt simetria unui ficţional bufnilian. Înţelegi, băiete?<br /> Ce să înţeleagă cerşetorul?<br /> Nici nu era cerşetor. Era un ofiţer din serviciile secrete care umbla după un chilipir informaţional, ceva.<br /> Dar ofiţerul nu era ofiţer aşa după cum nici jazzolinul bufnilian nu era jazzolin şi aşa după cum nici realitatea nu e realitate fiind un virtual de prima speţă.<br /> După 2000 ar urma, în mod firesc, Epoca Renaşterii.<br /> Aşa se petrec lucrurile în domeniile virtuale acolo unde se construieşte aparenţa. Mă desfăşor potrivit unei infinităţi de programe auto-executabile care mă derulează în miimi de secundă în ritm îndrăcit dar ceea ce mă preocupă este propria mea greutate.<br /> Dacă voi avea suficientă energie aş putea căpăta suibstanţă într-o enciclopedie oarecare care face parte din baletul cosmic al universului plin de universuri. Aş putea fi Galileo sau, dacă acest moment virtual lunar a cărui simetrie este ruptă de moreaugarin se va metamorfoza într-un alt timp enciclopedic ubicuu, aş putea fi un bidubozaur sau un gamelor din Gutmbe.<br /> E o problemă de alegere.<br /> Timpul nu se adaugă. Nu e petală de trandafir. Nu o decât moment magnetic. Iar romanul, fiindcă e roman musteşte de momente magnetice. În 1567 egulabul de Mitombe mi-a spus câte ceva despre arta romanului. Ne aflam pe malul oceanicului. Obin Oba trecea cu submarinul lui galben spre Takla Makan. Cu Obin Oba m-am întâlnit în 2789 în Bulla Bao. Se pregătea să dea o lovitură mortală clanului Jedi din Guandeluppa. Nu prea mi-a păsat de toată tevatura. Îl urmăream pe împăratul Ogawa care voia să pună la cale un moment magnetic ajutat de grupările oculte din Bankusai. Avea de gând să schimbe orientarea de spin a întrgului univers plin de universuri pentru a pune mâna pe enciclopedia Hakkodai.<br /> Toate astea de fapt s-au şi întâmplat iar tu internautule nu eşti decât o aparenţă în jocul pervers al câmpurilor magnetice. Îţi poţi construi proria ta istorie. Eşti liber.<br /> Dacă nu te-ai convins că e ruptură de simtrie, priveşte luna.<br /> Sau trimite un e-mail moreaugarinului<br /><br /><br /><br /><br /><br />AFACEREA ADAM<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br /> În redacţia „Hienei“ este îmbulzeală. Doi tineri în ţinută comodă, tip sport, aşteaptă, probabil, să-şi comande o sugestie. Ar putea recurge, cu o probabilitate asemănătoare, la o pasienţă. Angelusul nostru este un program specializat pe ştiri, el extrage din fişierele Daimon numai informaţiile ce răspund la „cele cinci dubluveuri“: who, where, when, what, why? (cine, unde, când, ce, de ce?)<br /> O domnişoară trecută, fardată cu bidineaua, într-un combinezon de mătase cu motive florale în culori pastel, cu un şal cu franjuri înnodat în jurul zonei unde ar trebui să fie şoldurile, care probabil scrie poezii ocazionale sau, mai degrabă, posedă o versiune beta, publicitară, a unui versificator, o plictiseşte pe taciturna Lola. Se vede că-i este totuna cine o ascultă, după cum îi este totuna despre ce vorbeşte.<br /> Lângă uşa biroului meu, blocat de Ina, „tătăroaica“ mea, ochi prelungi şi gură mare, viitoarea doamnă Gogagiu (nu ştiu cum va reuşi să mă îmbrobodească, dar asta va fi), mă aşteaptă o plevuşcă de bazar, unul dintre creierele-numai-muşchi în slujba marilor rechini. Dacă azi e 16 iunie, atunci e afacerea Adam. E omul lui Pompiliu Creţ, zis Gumilastic, finul lui Gică Colceriu, fratele şefului de cabinet de la ministerul industriilor. Face pe înfoiatul; dar numai cravata e de el. Aş putea să-mi trag un etaj din scandalul comenzilor de lenjerie pentru armată, după pilda iluştrilor predecesori interbelici, dar mă voi mulţumi să-mi triplez tirajul, restul, din câte ştiu, nu mă implică, nu mă priveşte.<br /> - Fă-i o cafea, arunc peste umăr şi-mi şerpuiesc mâna prin garda lui, într-un gest aparent prietenos, de parcă l-aş cuprinde pe după umăr, în realitate o pârghie care-i forţează articulaţia. Se burzuluieşte reflex, dar îl împing înăuntru. E bine să ştie cine are iniţiativa în acest joc. Mai ales că e înarmat. Închid uşa:<br /> - Stai jos. Şi ascultă!<br /> Îmi aleg cuvintele, suntem cablaţi, dar s-ar putea să mai înregistreze şi alţii. Serviciul de informaţii şi-a activat alaltăieri cârtiţa, ne-a bruiat modemul şi apoi ne-a trimis trei aşa-zişi depanatori. Preventiv. Deşi Angelusul lor este o versiune strategică. Mă mir că direcţia de informaţii a armatei n-a mişcat nimic în front, deşi, la urma urmei, este o afacere cu implicaţii politice. E posibil să fi reuşit să extragă toată informaţia despre acest caz şi să-şi fi încheiat documentarea. Sau, mai degrabă, sunt atât de discreţi încât, vorba ceea: nu le poţi dovedi decât profesionalismul. Oricum, oala e pe foc şi-a dat în clocot. În curând, dacă interesele o vor cere, unele cadre de conducere vor beneficia pe neaşteptate de o pensie nu tocmai binemeritată.<br /> Gorila se înghesuie în fotoliu, nu înainte de a-şi holba ochii la tridimensionalul din spatele meu, unde o ceata de maimuţe ţăcăne extaziată la nişte maşini de scris. Reprezintă haosul iniţial, din care Daimonii, viruşii marilor reţele, creează structuri sintactice şi le depozitează pe unde apucă, oriunde găsesc o porţiune liberă de memorie. Din aceste gunoaie informaţionale răspândite de ei, un Angelus extrage tot ce este legat de un anumit subiect, crâmpeie ce pot fi ordonate cauzal în timp cu o anumită probabilitate.<br /> - Poate că totuşi am ceva de spus, încearcă să rânjească cât mai convingător şi-şi descheie haina cu un gest larg, ca să-şi simtă argumentul forte mai la îndemână. Mutarea mea nu întârzie:<br /> - Am obligaţia să te previn că tot ce discutăm va fi automat înregistrat. Deşi mă-ndoiesc să-mi folosească la ceva...<br /> - Mizilic! Te dai grande, şefule (mă unge la suflet acest apelativ, îmi confirmă că deţin controlul situaţiei), dar adu-ţi aminte: fiecare şarpe năpârleşte odată!<br /> Uite cum trec înţelepţii chinezi în nemurire!<br /> - Dragule, ţi-ai greşit omul, eu nu colecţionez piei.<br /> - Poate că alţii umblă să-ţi vadă pielea-ntinsă pe băţ, iar eu sunt singurul care pot să ţi-o salvez:<br /> - Eşti amabil. Poţi să-mi spui de cine?<br /> - Uite cum stau lucrurile: s-a aflat că te pregăteşti să porneşti o campanie de denigrare a forţelor armate ale ţării... - făcu o pauză strategică.<br /> - Da? m-am prefăcut interesat.<br /> - E păcat să faci jocul trădătorilor de ţară. Te ştiam un om cinstit, patriot. Ce-ţi veni să bălăcăreşti în noroi cinstea oştirii? Nu te-ai gândit că suntem înconjuraţi de duşmani care de-abia aşteaptă să profite de prima zâzanie?<br /> - Şi?<br /> - Ei, na, poftim! Eşti culmea! Ţara arde, sindicatele se foiesc, guvernul stă să pice, lumea a ieşit în stradă, iar dumneata mai torni şi gaz peste toate astea?<br /> - Concret: ce doreşti?<br /> - Spre binele tău, şefule, te sfătuiesc: lasă-i pe amărâţii aia în pace. Cum te lasă sufletul să distrugi temelia ţării?...<br /> - ...să slăbeşti braţul ei înarmat... - îi ţin isonul, cu gândul la profitul obţinut prin substituirea elasticului de 12 mm lăţime cu unul pe jumătate de lat.<br /> - Ce naiba? Îţi baţi joc de mine, şefule?<br /> - Omule, lasă discursurile şi spune-mi verde în faţă ce ai de zis.<br /> - Eu îţi vreau numai binele.<br /> - Nu eşti singurul.<br /> - Îmi eşti simpatic, şefule. Dă-l dracului de articol, ce-ţi trebuie o panama pe cap?<br /> - Mă fereşte să fac insolaţie.<br /> - Eşti un dur, şefule. Nu uita: vorba dulce mult aduce.<br /> I-a scăpat o păsărică. Prea devreme, dar treaba lor, puteau trimite un negociator mai bun. Profit de ocazie şi arunc plasa:<br /> - Cam cât?<br /> - Vai, şefule, dar aşa NE cunoşti? protestează amicul.<br /> Prima regulă a presarului (lasă prostul să vorbească şi spune tot) şi-a dovedit valabilitatea.<br /> - Vă ştiu prea bine, subliniez pluralul, şi pe tine, şi pe nea Gică.<br /> Tresare şi priveşte speriat scrumiera de pe masă. Face un efort de gândire şi încearcă s-o dea pe glumă:<br /> - Care gagică, şefule?<br /> Scot cartea Destinului din mânecă:<br /> - Mama Armată, căreia i-a păpat Naşul elasticul.<br /> - Nu înţeleg.<br /> Scot dintr-o mapă două xerocopii. Pe fiecare dintre ele am subliniat cu creionul roşu câteva rânduri. Prima este oferta care a surclasat pe ceilalţi potenţiali producători de efecte militare, în faţa unei comisii oneste, ce-a rămas convinsă că a ales cea mai trainică şi mai ieftină lenjerie pentru ostaşii ţării. După câştigarea licitaţiei, cineva, şi pe baza predicţiilor furnizate de Angelus am ştiut unde să sap şi să găsesc dovezi, a schimbat unele foi.<br /> Iată ce înseamnă să serveşti informaţia potrivită la momentul potrivit: faţa i s-a lungit până la pământ, gura i se mişcă spasmodic, n-are aer. Oare ce-ar zice dacă ar vedea titlul de pe pagina întăi: ARMATA ÎŞI PIERDE IZMENELE. Plus caricatura lui Pană, unde un soldat în tranşee, înarmat până în dinţi, ca un justiţiar de la Hollywood, îşi ţine cu mâinile chiloţii, să n-o ia la vale. Mă simt mândru, am exclusivitatea ştirii! Cei de la „Caţavencu“ vor muri de ciudă!<br /> Ca un făcut, uşa se trânteşte de perete şi prin cadrul ei năvăleşte o cadră: Ina, tătăroaica. De la acest prost obicei i se trage renumele. Când intră undeva, parcă dau buzna tătarii. Vom avea trei copii împreună: doi băieţi, o fată, Mădălina, şi o sarcină molară. Probabilitatea acestei linii de evenimente depăşeşte 85%. Am analizat personal, în cel mai mare secret, informaţiile descoperite de Angelus, folosind o staţie tampon. După care le-am şters. O serie similară de informaţii ar putea apare, la capacităţile de stocare si vitezele de lucru actuale, abia peste vreo douăzeci de ani. Dar performanţele sistemelor cresc neîncetat, aşa că am fost nevoit să-mi iau câteva măsuri de prevedere în plus. Un pic de intimitate nu strică.<br /> Oaspetele meu, stană de piatră. N-a reacţionat la intrarea Inei, un altul şi-ar fi dus mâna la subsuoară. Nu, nu-i un profesionist. Însă data viitoare îmi vor trimite unul. Nu mă tem. Din informaţiile adunate de Angelus rezultă că urmează o perioadă de înflorire a „Hienei“. Nu ştiu când voi muri şi nici nu mă interesează să aflu. Am lansat în reţea un alt soft, care şterge toate fişierele Daimon care mă implică, ceea ce începe să devină o practică obişnuită, spre bucuria gestionarilor de reţea. Nu ştiu cine a fost fanaticul care a creat viruşii producători de informaţie, în orice caz, cunoştea bine teoriile termodinamicii şi avea un crez: adevărul.<br /> Şi eu cred în el, nimic nou sub soare: e cel mai rentabil lucru, din câte cunosc.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Pagini SF în Seattle<br />Redactor: Sorin Sârbulescu<br />http://www.sfmagazin.com<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Robert David<br />http://www.imagikon.go.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.go.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://sf.ee2us.com<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.freecfm.com/s/scatalin<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Supernova<br />http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Radu<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Yeti Report<br />Redactor: Vlad Popescu<br />http://www.yetireport.com<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br /> Pro-Scris nr. 1 <br /> (17.07 - 15.09.2000)<br /><br /> Pro-Scris nr. 2<br /> (17.09 - 17.12.2000)<br /><br /> Pro-Scris nr. 3-4<br /> (18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br /> Pro-Scris nr. 5-6<br /> (24.04 - 08.08.2001)<br /><br /> Pro-Scris nr. 7-8<br /> (09.08 - 19.11.2001)<br /><br /> Pro-Scris nr. 9-10<br /> (20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br /> Pro-Scris nr. 11-12<br /> (04.03 - 10.06.2002)<br /><br /> Pro-Scris nr. 13-14<br /> (10.06 - 05.10.2002) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />LITERELE A - G<br /> <br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />* * *, Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Radu, De vorbă cu Gheorghe Săsărman, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Asupra misiunii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicienii secretului, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Economia războiului şi războaiele economiei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Câmpuri magnetice, Pro-Ton, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale, Pro-Dus, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicianul, Pro-Ton, 13-14<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VI Ars combinatoria, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VII Despre gnoza SF, Pro-Poziţii, 13-14<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Cernea, Remus, Societatea culturală NOESIS, Pro-File, 11-12<br />Cernea, Remus, Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale, Pro-File, 13-14<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Florea, Sandu, Benzi desenate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, A Graveyard Tale, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Borderlands, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Garda, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Genescu, Silviu, Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Genescu, Silviu, Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Gheo, Radu Pavel, La o bere..., Pro-Ton, 11-12<br />Grant, Roberto R., Ucigaşul melcilor, Pro-Ton, 11-12<br />Györfi, Simone, Am fost odată, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Crucificarea lui Moreaugarin, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Un "copil teribil" printre femei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Text, Pro-Test, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Livada, Pro-Ton, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 13-14<br />Györfi-Deák, György, "Galbar", prima bandă desenată SF românească, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Pre-Supunere, Pro-Test, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Missa solemnis, Pro-Ton, 13-14<br /><br /><br />literele H - Z<br /> <br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Rollerball 2002, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Troia, întâmplător, Pro-Ton, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Cronică TV americană, Pro-Gresii, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi, Pro-Puneri, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Crimă perfectă de gradul patru, Pro-Ton, 13-14<br />Ionică, Lucian, Antologii şi culegeri SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF), Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Chestionar SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Rezultatul chestionarului SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Elemente SF în literatura generală, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Explicaţii necesare, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Însemnări despre ideea SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Justificări şi argumente, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Natura literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Schiţa unei posibile structuri, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Moşoiu, Adriana, Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei, Pro-Poziţii, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Trecerea, Pro-Ton, 13-14<br />Niţă, Dodo, Sandu Is Back!, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction, Pro-Gresii, 11-12<br />Radu, Liviu, Mesagerul, Pro-Ton, 11-12<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Horror şi SF, Pro-Gresii, 13-14<br />Radu, Liviu, Un final pesimisto-optimist, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Despre îngeri păzitori şi scriitori, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, În primul rând, despre singurătate, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Cazul Iov - secţiune multiplan, Pro-Ton, 13-14<br /><br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III), Pro-Gresii, 11-12<br />Robu, Cornel, Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Restitutio in integrum, Pro-Poziţii, 13-14<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Săsărman, Georghe, Varianta balcanică, Pro-Ton, 11-12<br />Săsărman, Georghe, Operaţiunea K3, Pro-Ton, 13-14<br />Szabó, Sándor, Tolkien pe Marte, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tillman, J. A., O convorbire la sfârşit de mileniu, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Tolkien, J. R. R., Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Mythopoeia, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br />Vasile, Geo, Nemurirea într-un scenariu milenarist, Pro-Poziţii, 13-14<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br />Au trudit la alcătuirea acestei ediţii...<br /><br /><br />Pro-Scris 15-16 a fost realizat de:<br /><br />Tibi -Woody- Drăgulinescu:<br />- javascript / design<br /><br />Györfi-Deák György:<br />- webmaster / pro-misionar<br /><br />Cătălin Ionescu<br />- webmaster / editor<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br />[fişier lipsă]<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />Am străbătut pustiurile, mările<br />Şi mi-am strigat zadarnic pretutindeni întrebările...<br /><br />Oriîncotro te-ar duce, la-ntâmplare vânturile,<br />Nu răspund nici cerurile nici pământurile...<br /><br />Te-ngână doar, în toate poticnirile şi sfâşierile,<br />cu-ndepărtate clopote de întuneric surd - tăcerile.<br /><br />(Aron Cotruş - Am străbătut pustiurile, 1926)<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /></http:></http:></http:></http:>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-411157018130241842014-07-22T11:13:00.001+03:002023-12-05T10:06:21.606+02:00Pro-Scris 1 (17-18) / 11 februarie 2003 (text only)<p>.<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TESTE<br />Cătălin Ionescu - Elfii şi piraţii „României de mijloc“<br />Györfi-Deák György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />Mircea Opriţă - Cărţi noi pe creasta valului<br />Sandu Florea - Benzi desenate<br /><br />PRO-GRESII<br />Cornel Robu - Boala vacii grase (al doilea simptom)<br />Stanislaw Lem - Noile sisteme de armament ale secolului XXI (1)<br /><br />PRO-FILE<br /> * Reviste<br /> Györfi-Deák György - Fergonaut fără frontiere<br /> Cătălin Ionescu - Puterea tradiţiei: „Quanticipaţia“ <br /> Cătălin Ionescu - Impactul „Scientific American“<br /> * Cărţi<br /> Liviu Radu - Ştiinţă politizată<br /> Liviu Radu - O cruciadă pentru literatură<br /> Liviu Radu - Între şerpi şi păianjeni<br /> Liviu Radu - O altfel de astronautică<br /> Györfi-Deák György - O androidă castă şi-o cască albă<br /><br />PRO-PUNERI<br />Cristian Tamaş - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov<br />Cristian Tamaş - De la Macondo la McOndo<br />Cristian Tamaş - Explorarea spaţiului<br />Györfi-Deák György - Dino-origami<br />Ian McKellen - Gandalf vrăjitorul<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice (IX): Două dicţionare<br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (8): Literatura istorică şi SF-ul<br /><br />PRO-TON<br />Ovidiu Bufnilă - Meduza<br />Constantin Cozmiuc - Riga cryptocomunistă şi lapona Şmenel<br />Sergiu Someşan - Tramvaiul<br /><br />PRO-FUND<br />Jim C. Hines - Coşmarele unui scriitor nevrozat<br />Jim C. Hines - Vei şti că ai ajuns în anul 2003 dacă...<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br />Casetă tehnică<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Bine aţi venit la Pro-Scris 1 / 2003!<br />De ce 1 / 2003 şi nu, cum era probabil de aşteptat, 17-18? Raţiunea este simplă. Dorim să accelerăm uşor ritmul şi să vă prezentăm 4 numere anuale, în loc de 3, cum obişnuiam până acum. Pro-Scris a devenit deci o publicaţie trimestrială gratuită. Sperăm să fie într-un ceas bun!<br />Dar să lăsăm vorbăria deoparte, şi să vedem ce puteţi citi în acest număr.<br />După clasicele Pro-Teze de început, principiile teoretice ale Pro-Scris, urmează editorialele acestui număr, Pro-Testele, semnate, ca de obicei, de Györfi-Deák György şi de Cătălin Ionescu. De astă dată tema, sau mai bine pretextul, tratat. evident, la un mod foarte larg (şi foarte personal) îl reprezintă, dacă cumva nu aţi avut oarece bănuieli privind coperta acestui număr, filmul Stăpânul inelelor.<br />Pro-Eminenţele reprezintă, de bună seamă, parte de mare valoare a revistei. Aici veţi putea citi un alt fragment inedit, în exclusivitate pentru Pro-Scris, din noua ediţie a cărţii Anticipaţia românească, în curs de tipărire la editura Viitorul românesc din Bucureşti, volum, mai este oare nevoie să o spunem, semnat de Mircea Opriţă. Nu în ultimul rând, graficianul profesionist din Statele Unite ale Americii, Sandu Florea, ne încântă cu alte benzi desenate semnate de domnia sa.<br />Sub genericul Pro-Gresii Cornel Robu îşi continuă interesanta dizertaţie despre Boala vacii grase cu al doilea simptom, urmând ca cel de-al treilea simptom, şi ultimul, să-l prezentăm în numărul viitor, iar Stanislaw Lem, ne vorbeşte de Noile sisteme de armament ale secolului, tălmăcit fiind de Györfi-Deák György.<br />Pro-Filele răsfoiesc reviste şi cărţi care au ajuns în posesia noastră. Capitolul reviste este ocupat de Fergonaut 2, Quanticipaţia şi Scientific American, iar „responsabilii“ capitolului de cărţi, Liviu Radu şi Györfi-Deák György, ne povestesc despre volumele lui Gregory Benford, Ovidiu Bufnilă, Frity Leiber şi Bob Shaw, toată apărute la Editura Pygmalion din Ploieşti, respectiv Sergiu Someşan, volum apărut la Editura Arania din Braşov.<br />Nici capitolul de Pro-Puneri nu se lasă pe tânjeală. Cristian Tamaş ne propune o incursiune în lumea teoriei cosmice a fraţilor Bogdanov, pentru a schimba imediat registrul avertizând că literatura latino-americană se americanizează. Nu în ultimul rând ne propune şi o frumoasă incursiune în domeniul îndoliat acum, al cercetării cosmosului. Györfi-Deák György ne împărtăşeşte câte ceva pasiunea sa pentru frumoasa artă origami axată, în acest material, pe dinozaurii din hârtie împăturită şi tot Gyuri ne traduce un interviu cu actorul Ian McKellen, omul care animă personajul Gandalf vrăjitorul din Stăpânul inelelor.<br />Voicu Bugariu îşi continuă Fragmentele sale critice, găzduite sub genericul Pro-Poziţii, cu episodul al IX-lea, în care îşi concentrează ideile în jurul a Două dicţionare, science fiction, de bună seamă. Sub acelaşi capitol, Liviu Radu dezvoltă şi el un nou episod din fascinantele sale Paralele între lumi paralele, vorbindu-ne de astă dată despre Literatura istorică şi SF-ul.<br />Rubrica noastră permanentă de proză, Pro-Ton, vă rezervă o surpriză de proporţii. Este vorba de volumul Meduza, semnat de Ovidiu Bufnilă, pe care Pro-Scris vi-l prezintă în exclusivitate şi în întregime. Datorită dimensiunilor sale apreciabile, romanul este disponibil cititorilor noştri în 2 variante: sub formă de pagină web şi, noutate pentru Pro-Scris, sub formă de carte în format Microsoft Reader, downloadabilă în calculatoarele dv. Tot la Pro-Ton mai puteţi citi texte de Constantin Cozmiuc (Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel), precum şi de Sergiu Someşan (Tramvaiul).<br />Veţi constata că există şi un capitol nou, Pro-Fund, care-şi reflectă, zicem noi, destul de fidel noul său nume. În paginile virtuale ale acestuia veţi găsi două traduceri de Simone Györfi, care nu mai necesită nici o altă introducere...<br />Pro-Porţia a rămas la locul ei, aproape neschimbată: cu link-urile alese (de Pro-Scris), cu arhiva on-line unde puteţi accesa oricare dintre numerele anterioare sau, pentru curioşii profesionişti, un index complet de autori din numerele anterioare, structurat, din motive de mărime a fişierelor, în 2 părţi, literele A-G, respectiv H-Z.<br />Pro-Numele vă prezintă, în stilul lor, realizatorii acestui număr, iar Pro-Misunea îşi duce mai departe, mulţumită neobositului Györfi-Deák György uriaşa sa muncă de investigare a ştirilor de nuanţă science fiction.<br />Şi, înainte de a ne despărţi, Pro-Scris încearcă să vă convingă şi de data asta că Va urma. Şi dumneavoastră, cititorii, ştiţi că această revistă nu minte...<br />Lectură plăcută!<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br />Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br />Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br />(Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br />Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /><br />Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk<br /><br />Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TESTE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ELFII ŞI PIRAŢII „ROMÂNIEI DE MIJLOC“<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />E greu de spus în ce măsură Stăpânul inelelor a influenţat sau nu arta cinematografiei. La urma urmei, dincolo de efectele „tari“ audio-video, filmul reprezintă „doar“ ecranizarea unei poveşti frumoase. O poveste remarcabilă, plină de subînţelesuri, dar atât. Sigur, în zilele zbuciumate ale acestui început de secol, simplitatea şi sensibilitatea luptei dintre bine şi rău impresionează. Poate şi prin felul elegant prin care ne reaminteşte că poveştile sunt jaloanele inocenţei, într-o lume prea ades nesimţitoare la spirit.<br />Dar cum se întâmplă de multe ori, operele cu mare impact la public au interesantul obicei de a ridica şi probleme colaterale. Cum este de pildă, pirateria. Care este o problemă cu multe nuanţe.<br />Am revăzut, în urmă cu mai multe luni, The Fellowship Of The Ring pe CD. Avusesem şansa să văd această primă serie într-un cinematograf american, şi şocul „cultural“ a fost considerabil. Filmul era zdrobitor la capitolele tehnice. Dincolo de maiestuoasele imagini, sunetul trecea câteodată, cu blândeţe, evident, dincolo de pragul durerii. Iniţialele SDDS (Sony Dynamic Digital Sound) sunt vorbe goale în cazul Stăpânului inelelor. Sunetul nu era numai rotund, ci pur şi simplu sculptat. Îmbinat la perfecţiune cu imaginea, netezind calea spre frumuseţea şi tristeţea poveştii. Spre stupefacţia mea, chiar şi în condiţiile copiei pe CD, a micului ecran adică, impactul a fost aproape la fel de mare. Sunetul, de astă dată doar stereo „banal“ a reuşit iarăşi să redea cu mare fidelitate acţiunea, astfel încât, la un moment dat, am fost nevoit sa dau mai încet volumul, pentru a nu speria vecinii. Evident, am făcut un mare efort de voinţă să nu mă întreb cum ar fi fost filmul rulat de pe DVD pe un ecran cu diagonală uriaşă şi pe un sistem digital 5 plus 1 cu boxe de bună calitate… Dar să lăsăm sf-urile deoparte…<br />Seria a doua a trilogiei a sosit şi ea, iarăşi pe CD. Într-o nouă copie splendidă, dar la fel de ilegală. Simplu, nu? Sau lucrurile nu stau chiar aşa?<br />În lupta împotriva pirateriei, corul vocilor pare să prindă noi puteri. Microsoft alături de marii şi mici producători de software, în luptă cu fenomenul Warez („asociaţia“ neoficială a „piraţilor“ informaţionali), RIAA (Recording Industry Association of America) şi MPAA (Motion Picture Association of America) în luptă cu KaZaA („urmaşul“ Napsterului, şi procedeul prin care milioane de utilizatori îşi împart între ei muzică, filme şi software), pentru a aminti doar numele cele mai faimoase, de-o parte şi de alta a baricadei, sau, dacă vreţi, doar vârful aisbegului.<br />Doar că, pentru un observator cu pretenţii serioase de imparţialitate lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Luptătorii inflexibili împotriva pirateriei nu sunt, la o analiză atentă, nişte lorzi imaculaţi. Microsoft şi-a clădit imperiul pe care îl stăpâneşte şi datorită pirateriei, care a fost şi este cea mai bună reclamă posibilă: accesul gratis (sau aproape gratis) la un produs scump. La fel stau lucrurile în domeniul audio-video. Chiar dacă produsele artistice trec de barierele copyright-ului, există şi o serie de aspecte neclare. Gloria unui produs de succes se datoreaza, într-o măsură nu chiar neglijabilă, şi distribuţiei sale ilegale, şi acest lucru nu este defel nou; banda magnetică audio şi mai târziu video a demonstrat că libera circulaţie a înregistrărilor duce, implicit, şi la creşterea vânzărilor. Pentru că niciodată un fan adevărat nu va ezita să cumpere un produs original, care-i va oferi, dincolo de calitatea neîndoielnică a înregistrării, fiorul apropierii de artistul preferat prin imagini, versuri, etc. Ceilalţi, desigur, se vor mulţumi, atunci când vor putea, cu simulacrele Mp3, DivX, sau chiar, după puteri, cu înregistrări analogice. Sigur că în această ecuaţie preţul este un factor important, şi evident că aproape toţi dintre noi (probabil că) am prefera să cumpărăm DVD-uri pirat la un sfert din preţul oficial al unui original. Dar chiar şi situaţia asta este, cred eu, instabilă pe termen lung. Atunci când (şi dacă) puterea de cumpărare va creşte, diferenţele vor deveni mai puţin importante, şi tentaţiile originalelor vor creşte inerent.<br />Să nu uităm că şi politica rigidă de vânzări are un cuvânt de spus. De ce multe firme internaţionale de hardware şi chiar software promovează produse şi preţuri separate pentru America de Nord, Europa sau Asia? De ce, la urma urmei, s-a limitat aria de răspândire a DVD-ului prin codarea zonală? De ce, dacă tot suntem la acest capitol, există încă stupidele norme de televiziune, cu multele incompatibilităţi între ele? Dincolo de o discuţie pur tehnică se află, indubitabil, ciudate şi perverse interese politice.<br />Pirateria, în ceea ce mă priveşte, este doar o altă activitate umană ale cărei adevărate valenţe sunt greu de decelat. Pentru că în această ecuaţie a apărut şi un alt element interesant. Mirajul internetului şi al libertăţii sale. Mirajul a ceea se numeşte „open source“, a cavalerilor Linux şi nu numai atât.<br />Apropiindu-ne de final, va trebui, inerent, să punem şi o întrebare grea: quo vadis, pirateria? Va promova, în cele din urmă, Microsoft varianta absolută de Windows care nu va mai putea fi piratată? Vor impune pe piaţă RIAA şi MPAA CD-ul şi respectiv DVD-ul imposibil de copiat? Sau din contră, crackerii vor ajunge să „spargă“ software-uri înainte chiar să apară pe piaţă şi internetul va fi la cheremul hackerilor? Sau, de ce nu, viitorul va aparţine integral software-ului „open source“, a freeware-ului?<br />Dintr-un punctul meu de vedere, toate cele 3 variante sunt expresia unui extremism de care ar trebui să ne temem. Chiar şi de domnia absolutistă a „open source“, pentru că evoluţia implică o anume concurenţă, şi nu revenirea la nişte utopice idei comuniste. Libertatea înseamnă, la modul cel mai real, acordarea unei şanse fiecăruia de a-şi promova ideile, păstrând regulile jocului democratic.<br />Şi, dincolo de corul vocilor contradictorii, dacă prin tehnologia promovată de internet am avut şi eu posibilitatea să văd filmele care îmi plac (The Two Towers nu au ajuns, la ora când scriu aceste rânduri, pe marile ecranele româneşti), sau să ascult muzică preferată (pe care, că tot veni vorba, nici măcar nu o găsesc în magazinele din ţară), eu mă bucur fără ipocrizie. Poate şi pentru că, undeva adânc în mine există încă imaginea surâzătoare a piratului galant şi temerar şi a velierelor sale. Şi nostalgia că, în „România de mijloc“, existau nişte „elfi“ neînfricaţi care ne fac şi acum să ne întrebăm, vorba regretatului Valeriu Sterian: „unde-s pumnalele, unde-s pistoalele, caii şi flintele haiducilor?“…<br /><br /><br /><br /><br /><br />HOBIŢII ÎN ŢARA LUI CEAUŞESCU<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />"Marţienii", cenaclul scriitorilor profesionişti de science-fiction din România, şi-a reluat recent activitatea. Am aflat apoi cu surprindere şi bucurie că la cea de-a doua şedinţă s-a propus afilierea la Societatea Tolkien, pentru că "sunt milioane, tolchiniştii ăia, sunt o forţă, dom'le". E posibil ca ideea să fi fost inspirată de fervoarea cu care fanii de pretutindeni au sărbătorit în 3 ianuarie a.c. 111 ani de la naşterea lui John Ronald Reuel Tolkien, profesorul universitar de la Oxford care i-a reobişnuit pe englezi să creadă în zâne şi să scrie cu rune. Apoi mi-am pus întrebarea, la urma urmei, cât de cunoscută, cât de populară este opera scriitorului englez în România? Care este impactul ei asupra unei societăţi care din 1938 până în 1989, vreme de peste cincizeci de ani, a trecut prin cinci dictaturi?<br />Prozele lui Tolkien sunt vaste, dar centrate pe istoria imaginară a Tărâmului de Mijloc, J.R.R. Tolkienpământ pe care odinioară au trăit sumedenie de personaje de basm, care ulterior s-au retras şi au cedat locul oamenilor. Departe de toţi, zmei, iele, uriaşi, trăiesc cele mai mărunte făpturi, mai micuţe chiar decât piticii, hobbiţii. Ei sunt un fel de spiriduşi aşezaţi la casa lor, care cultivă tradiţiile casnice şi spiritul mic-burghez.<br />Pe Bilbo Baggins, scriitorul l-a descoperit în vreme ce corecta nişte extemporale. L-a folosit ca personaj într-o poveste menită să-şi distreze copiii, pe care apoi a publicat-o cu titlul "The Hobbit, or There and Back Again" (Hobbitul, ori până acolo şi înapoi, 1937). În timpul celui de-al doilea război mondial, a continuat să scrie, a lărgit cadrul acţiunii şi de această dată a pus soarta tuturor neamurilor şi fiinţelor în mâinile lor. Romanul, vândut în chip de trilogie, se numea "The Lord of the Ring" (Stăpânul inelelor, 1954-1955). Sauron, cel mai puternic şi mai viclean vrăjitor al tuturor timpurilor a reuşit să le păcălească pe ielele pricepute la meşteşugurile magice şi să făurească douăzeci de inele magice. Nouă le-a împărţit regilor oamenilor, care şi-au vândut sufletele pentru putere. Şapte au fost trimise piticilor ce răscoleau măruntaiele munţilor în căutarea bogăţiilor. Trei au fost date elfilor, iele înţelepte şi nemuritoare. Iar ultimul, care ar fi trebuit să-l ajute să le stăpânească pe toate celelalte, l-a păstrat pentru sine. Dar în zadar a încercat Sauron să domine lumea, o alianţă a neamurilor l-a învins şi puterea întunecată i-a fost destrămată.<br />Deşi trilogia formată din "Frăţia inelului", "Cele două turnuri" şi "Întoarcerea regelui" a apărut după cel de-al doilea război mondial, ea nu reflectă explicit nici dictaturile fasciste, nici teroarea proletară, în felul în care a făcut-o George Orwell în "Ferma animalelor", care a devenit un fel de "Istorie ieroglifică" a relaţiilor dintre Stalin şi Troţki. Întrucât mulţi oameni cred în predestinare (Firul Parcelor. Inşallah! Karma! Toate sunt trecute în Cartea Vieţii!), marile opere au alimentat întotdeauna tendinţa muritorilor de a căuta peste tot conjuraţii încriptate. Mulţi români cred că Revoluţia din 1989 a fost de fapt un film de acţiune regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de Alexandru Mironov, inspirat de "Luna e o doamnă crudă" a lui Robert Heinlein, unde Ion Iliescu a jucat rolul lui Manuel Garcia O'Kelly (Man, pentru prieteni). În realitate, Heinlein reface istoria revoluţiei americane din 1776, dar într-un fel în care o apropie de toate schimbările politice majore, precum dictatura lui Cromwell, căderea Bastiliei ori asaltul Palatului de Iarnă din Petersburg. O operă literară nemuritoare este cea care reuşeşte să identifice rădăcinile fenomenului social care e motorul intrigii şi să-l redea în toate ipostazele concludente, să-i cuprindă toate semnificaţiile. Astfel, devine clar că orice revoluţie viitoare va putea fi raportată la romanul lui Heinlein, precum Sauron poate fi reflectarea literară atât a lui Cromwell, Hitler, Franco, Peron, cât şi a lui Stalin, Ceauşescu, Enver Hodja, Mobutu ori Kim Ir Sen.<br />Din această cauză, suspiciunile cenzurii comuniste au întârziat mult publicarea ciclului romanesc al lui Tolkien. Primul pas, cel cu care nu s-a făcut primăvară, a constituit-o apariţia romanului "O poveste cu un hobbit", în cadrul colecţiei "Biblioteca pentru toţi copiii" a Editurii Ion Creangă, în 1975. Catinca Ralea, traducătoarea şi prefaţatoarea cărţii, s-a străduit să identifice elementele comune culturii populare engleze şi folclorului românesc şi astfel să creeze o lume familiară cititorului de la noi. Astfel trolii devin uriaşi, orcii gnomi, elfii iele, iar dragonul Smaug zmeu. Procedeul n-a fost întotdeauna repetat în cazul toponimelor, o parte dintre ele fiind lăsate în original. Pe coperta din spate figurează o greşeală simpatică, în loc de "Domnul inelelor", tălmăcire aleasă de prezentator, corectorul cel vrăjit de poveste a lăsat forma eronată "Domnul ielelor". Coperta cărţii şi ilustraţiile interioare au fost realizate de una dintre cele mai talentate graficiene de la noi, Rusz Livia, care a individualizat preafrumoasa ediţie Creangă (Poveşti, Povestiri, Amintiri) din 1972, a înfrumuseţat poveştile lui Hauff, a desenat aventurile piticului Cipi ori cele ale răţoiului Mac.<br />Din păcate, lunga călătorie (până acolo şi iarăşi, înapoi) a piticuţului angajat de pitici să le recupereze comorile confiscate de ticălosul zmeu care s-a cuibărit în inima Muntelui Singuratic n-a fost continuată în anii '70 de "Stăpânul inelelor". Cauzele pot fi multiple. Göncz Árpád, traducătorul maghiar, a mărturisit la o întâlnire cu copiii de la Gimnaziul Veres Péter, că versiunea ungurească a fost strecurată cu greu printre furcile caudine ale cenzurii ideologice. Ochiul roşu al lui Sauron şi flamurile roşii sub care defilau orcii au trebuit să fie anume explicate pentru ca să nu fie confundate cu organele informative atotvăzătoare (care dispuneau de ajutorul a sute de mii de Limbi de Vierme) ori steagul revoluţionar al partidului.<br />A trebuit ca regizorul Peter Jackson să se apuce de treabă şi să înceapă ecranizarea trilogiei, pentru ca teribila maşină de băgat produse pe gât să-şi înceapă activitatea şi în România. Editura RAO International a fost autorizată să publice traducerea românească. Treaba a fost încredinţată traducătoarelor Irina Horea şi Gabriela Nedelea şi a fost făcută în mare grabă, lucru care a prilejuit erori grave ori chiar lipsuri. Nu ne referim numai la faptul că nu s-au păstrat sensurile create anterior de Catinca Ralea (care a desemnat "gnomii" vizându-i pe "orci" şi nu pe "pitici"), nici la faptul că fraze cheie, precum salutul lui Frodo Baggins la despărţirea de Gildor Inglorion ("o stea străluceşte la ceasul întâlnirii noastre"), sunt transcrise după ureche, ci la faptul că toată Anexa E, care cuprindea tâlcul frumoaselor nume ale ielelor (elfilor) a fost eliminată, "din motive care ţin de ortografia şi pronunţia specifică limbii engleze". Nu ştim ce anume a determinat această impietate, o trunchiere inadmisibilă în cazul unui autor care a creat un univers cu limba lui cu tot, un grai străvechi, dinainte de Babel; e o ciuntire cu care autorul niciodată n-ar fi fost de acord şi care i-ar fi apărut ca o lucrare (p)orcească.<br />Oricum, cu toate minusurile ei, ediţia RAO International are avantajul că oferă cititorului român o primă traducere a aventurilor de pe Pământul de Mijloc. Cel interesat poate găsi cu uşurinţă textele originale pe internet şi face corecţiile necesare. Aici puteţi găsi şi un sit românesc, ţinut de unul Zaibăr (pe listele de chat veţi găsi nume mult mai ciudate decât al acestui fan tolkienean), care oferă "The Hobbit" şi "The Lord of the Rings" în format Acrobat Reader (calitatea reproducerii este excepţională, însă mărimea fişierelor poate fi prohibitivă pentru internauţii dial-up care folosesc serviciile Romtelecom).<br />Altminteri, eroica noastră critică literară, care citeşte doar prefeţele din cărţile membrilor Academiei şi Plaiul cu boi, nu s-a implicat încă în luptele duse de confraţii lor anglo-saxoni. Căutând pe internet, am fost uimit să descopăr că articolele despre "Stăpânul inelelor" prezente pe web se referă doar la filmele lui Peter Jackson, regizor care, dacă în "Frăţia inelului" a manifestat o oarecare supunere şi adoraţie faţă de opera lui Tolkien, în "Cele două turnuri" s-a îndepărtat adesea de la litera scrisă (ba chiar, se zice, l-a făcut pe Smeagol să semene cu George W. Bush). Aşa se face că o operă care se situează (ca număr de exemplare vândute) imediat după Biblie, rămâne în continuare o necunoscută pentru tinerii cititori români. Preţul prohibitiv, atât al ediţiei copertate cât şi al celei broşate, a făcut ca "Stăpânul inelelor" să nu intre decât în marile biblioteci şi într-un număr de exemplare nesemnificativ. Grosul tirajului a fost cumpărat, precum a plănuit şi editura, de cei puşi în mişcare de campania publicitară de lansare a filmului, promoţie gălăgioasă care i-a deranjat şi i-a îndepărtat pe literaţii "cu pretenţii". Cronica lui Laurenţiu Brătan, publicată în Revista 22, nr. 8/2002, e semnificativă din acest punct de vedere.<br />Românul încă îşi trăieşte groaza şi nehotărârea, el n-a pornit pe lungul drum ce duce pe buza Muntelui Osândei şi n-a aruncat Inelul Suveran forjat de Ceauşescu, căutat de Nazgulii călări pe maşini cu girofaruri şi sirene. Suntem încă o ţară supusă Mordorului, înspăimântată de hoardele de orci ce defilează sub flamurile roşii ale unui trecut pe care nu-l ştim învinge şi părăsi. Dar mai avem o şansă. Câtă vreme în codrii noştri informatici vieţuiesc iele, şi oameni ce iubesc cărţile într-atât încât le ştiu pe de rost, şi pro-scrişi mucaliţi, şi hobbiţi care nu iubesc aventurile, dar le duc la bun sfârşit, norocul va fi de partea Binelui, iar Răul va putea fi învins.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: MIRCEA OPRIŢĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢI NOI PE CREASTA VALULUI<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />(Fragment inedit din ediţia a 2-a a volumului Anticipaţia românească, în curs de tipărire la Editura Viitorul Românesc, Bucureşti)<br /> <br /><br />Ona Frantz (n. 1973) debutează strălucit în roman, cu Sfâşierea (1999), carte complexă, în ciuda aspectului de saga eroico-folclorică pe care îl imprimă principalul său fir narativ. Acţiunea se plasează într-un imperiu atemporal, sofisticat, unde Lemur Al Şaptelea, „khaidasul de Sylias“, îşi exercită funcţia în virtutea prerogativelor conferite de convenţionala sa autoritate feudală. Dictator absolut, dar nu lipsit de înţelepciune, el are în jur sacerdoţi dubioşi, cohortele disciplinate şi aparent decerebrate ale soldaţilor, intriganţi obsedaţi de tron, „femei născătoare“ şi alţi servitori ierarhizaţi – figuraţie prezentă, îndeobşte, la o Curte medievală care se respectă. Toţi aceştia există şi se manifestă în ţesătura durabilă a regulilor de comportament ritualic, sub o etichetă imuabilă, fascinantă în stranietatea ei preţioasă şi greoaie. O lume a castelor intrate în conflict multisecular, a răzbunărilor interminabile, a comploturilor urzite cu artă, a abuzurilor făcute în numele puterii „khaidatice“, a unor siluiri fără scrupule şi torturi pline de rafinament. Premisa poveştii este oferită, aşadar, de basm, însă romanul o dezvoltă nu în sensul de-acum banalizat al celui popular, ci spre complicaţia fascinantă la care ajungea, de pildă, un Frank Herbert într-un efort asemănător de inventare a unui mediu profund artificial, dar coerent. Tot basmului îi aparţin, în fond, portretele desenate în spiritul spectaculosului extravagant, figurile înveşmântate fastuos, interioarele sfidătoare prin opulenţa lor răsfrântă în apele îngheţate ale pietrelor nestemate. Însă universul autoarei este, totodată, şi unul al implanturilor semiorganice, al celulelor de identificare purtate de fiecare cetăţean sub pielea frunţii, al minţilor „demontate“ prin experiment ştiinţific. Iar tabloul cutremurător al chipurilor împietrite în masca rituală – artificiu în cele din urmă protector, fiindcă nu lasă să se ghicească gânduri sau sentimente, adesea mortale pentru cel deconspirat de propriile-i slăbiciuni – stă alături de strategii războinice pentru care prezentul nostru mai are încă de aşteptat.<br />Pe acest fundal compozit, atingând performanţe de arhitectură barocă, se mişcă, aşadar, personaje numeroase, atinse şi ele de spiritul complicaţiei. Stilizate excesiv în sensul unei frumuseţi artificiale şi preţioase (tânărul Khaidas cu coama sa de păr bleumarin, ori sarmatrizii cu plete blonde până la genunchi, strânse în cozi neverosimile, prin inele vegetale), unele portrete amintesc de performanţe similare ale lui Vladimir Colin. Ele accentuează caracterul fabulos al universului compus de autoare, dar rămân, totuşi, ancorate în sfera unei trăiri căreia nu-i lipsesc bogăţia simţirii şi profunzimea ideilor. Alte personaje, ieşite dintr-o exploatare abilă a grotescului, sunt şi ele memorabile, punând în lumină o nesecată invenţie a amănuntului dezagreabil şi teratomorf:<br /><br /> „Uşa se deschise încet şi Confidentul îşi strecură pe lângă ea trupul hidos. Ahon făcu o grimasă de dezgust, pe care nu şi-o putea stăpâni ori de câte ori privea spinarea încovoiată a Confidentului, chipul său pământiu şi mai ales umărul drept, însemnat de naudru cu o excrescenţă ca un început al unei a treia mâini. Din această pricină, Invenio Maul nu purta decât haine special croite pentru el, care să-i învelească lejer şi cocoaşa, şi umărul proeminent. De câte ori avea ocazia să-l privească, Ahon îşi amintea cu oroare de ziua când fuseseră împreună la una dintre femeile născătoare cumpărate de Adul Karavas. Curiozitatea i se transformase în scârbă când dăduse cu ochii de trupul gol al Confidentului. Ciotul de pe umăr avea o culoare sângerie. Cele două degete boante tremurau convulsiv şi erau mereu umezite de o substanţă gălbuie şi vâscoasă care mustea prin porii imenşi ai rudimentului de piele.“<br /><br />Asemenea explorări ale dizgraţiosului fizic şi moral vin să ilustreze condiţia unei societăţi intrate de milenii într-o derivă debusolată, cu structuri măcinate de putreziciune, de vicii incorigibile, de violenţă şi teamă. O imagine de coşmar dantesc amestecat cu extazul în monstruozitate al tablourilor olandezului Hieronymus Bosch îşi întipăreşte profund pecetea asupra lumii pervertite din roman.<br /><br /> „Sala de consilii părea dintr-o dată prea mare pentru ei doi. Pe vremuri, îşi aminti Regor, era complet albă, însă Lemur Al Şaselea găsise cu cale să-şi defuleze sexualitatea neîmplinită pe acel imaculat sfidător pentru el. Sub efectul drogurilor magice, fualzii, creatorii-de-himere, migăliseră un an întreg la fantasmele sângerii şi violete, ascunzând chipul pereţilor sub imaginea unui bestiar surprins în plină orgie devastatoare; nuduri de fecioare sfielnice, cu ochii mari ascunşi în spatele genelor neguroase şi şerpi cu gurile căscate izvorând în mănunchi din magicul lor triunghi pubian, isadelfi cu pielea vineţie şi cu unghiile lungi ca săbiile înfipte în propriii lor ochi şiroind de umoare şi sânge, tigri feroce împreunându-se cu copile încă nepârguite, bărbaţi neranzi înlănţuiţi, cu zalele încleştate în carne şi cu ochii ieşiţi din orbite în timpul castrării, răgete, plânsete, urlete de extaz feroce... limbile de foc negru încolţind fiecare imagine şi prevestindu-i infernul.“<br /><br />Ona Frantz îşi ramifică povestirea pe mai multe trasee, care, în cele din urmă, construiesc etajele necesare înţelegerii romanului său. Un prim nivel este cel al naraţiunii exotice, proiectate în fabulos galactic şi, simultan, într-un trecut imemorial. Legendarul se întâlneşte aici cu eroicul exaltat din literatura de consum, care creşte din intrigi şi lasă în urmă munţi de cadavre. Între reperele stabilite, se discută problema Puterii, a unei puteri depravate sub strălucitorul ei veşmânt şi în nesiguranţa perpetuă generată de însuşi aspectul său totalitar. Perspectiva tronului khaidatic sau, dimpotrivă, într-o abordare revoluţionară, cea a distrugerii lui iau minţile potentaţilor, generând jocuri duble, capcane, asasinate senine, confruntări armate. Din fericire, naraţiunea nu rămâne la acest nivel strict epic şi aventuros. Ea are şi o dimensiune mistică, asupra căreia ne previne însăşi figurarea temei principale în termeni de mistică a Puterii, mai curând decât ca ilustrare în regimul normal al mecanismelor unei societăţi.<br />Veritabilul nivel mistic al cărţii se dezvoltă însă în jurul copilului Ainatos, prezenţă simbolică, derivată din sugestiile Apocalipsului creştin. Ainatos întruchipează penetrarea simultană a Binelui şi Răului, ca valori absolute, în unul şi acelaşi trup. În el se va da lupta finală dintre Paradis şi Infern, prezisă ca moment premergător sfârşitului lumii. În entitatea sa fragilă şi-au făcut loc esenţe originare incompatibile: şi Iahvas-Dumnezeu, şi puterea diavolească. Un asemenea act de conglomerare cosmică sacrifică inevitabil natura umană, producând o continuă retragere a inocenţei, dar şi disperarea mută a celui ce se descoperă manipulat de forţe teribile. Nu există hazard, ci doar predestinare, până şi încălcările limitelor sunt înscrise cu literă veşnică în concepţia ce domină, în roman, o materie agitată tumultuos, dar sub semnul zădărniciei. Dislocat fără voia sa din condiţia omenească, pruncul Destinului va fi transferat, din jocuri obscure, într-o condiţie a cosmicei singurătăţi. Evident, introducerea unui asemenea rol complicat într-o partitură ce părea să evolueze în mod suficient sieşi la nivelul „realist“, pur narativ al povestirii, reprezintă o dificultate suplimentară. Asumându-şi-o, autoarea o rezolvă însă inspirat, cu fineţe şi subtilitate. Ilustrarea textului biblic (devenit, în parafrază, „Cartea Cerească a sarmatrizilor“) e infiltrată de sentiment uman bine dozat. Cu cele două jumătăţi ale sale, contradictorii, Ainatos ne apare ca o stranie împletire de oroare şi gingăşie, chiar şi în ipostaza lui supranaturală, din ce în ce mai desprinsă de contingent. Titlul romanului, neaşteptat pentru un text SF, în acest registru mistic îşi găseşte explicaţia. „Sfâşierea“ priveşte mai întâi ruptura brutală a omului de cele ale sale, spre a îndeplini misiuni aflate mult deasupra lui. Sfâşiere este şi drama celestă a lui Ainatos, în care se confruntă dureros esenţe fundamentale şi complet antagonice ale Universului. Sfâşiere va fi şi secvenţa apocaliptică din final, când cuvântul se referă la lumea însăşi, devastată şi anihilată – aşa cum pretinde Cartea Cărţilor – pentru căderea omului în depravare morală şi a instituţiilor sale în experiment nereuşit.<br />Acest al treilea nivel al romanului, cel apocaliptic, concentrează un amestec de concepţie teosofică şi figurări simbolice menite să-i dea expresivitate ca reprezentare artistică. Cu tot determinismul strict în regimul căruia par să evolueze mişcările lumii, sancţiunea divină nu e lipsită de impresia unei calme, dar triste seninătăţi. Ceea ce trimite gândul spre noi începuturi, sub semnul cărora Creaţia ar urma să-şi găsească o şansă mai bună. Prin elemente puţine, dar pregnante, romanul face aluzie la spaţii „clasice“, mitologizate, din „baza de date“ a SF-ului: Lemuria, continentele dispărute, tot atâtea sugestii ale unui început mereu reluat, într-o căutare neîntreruptă a desăvârşirii.<br />Ignorând cu premeditată nepăsare orice estetică punk, cartea îşi dezvoltă un stil potrivit substanţei sale bogate şi inteligent organizate. Abordările ironice nu-i sunt străine autoarei, dar ele se rezumă la situaţii pretinse astfel de context. Lucrarea în ansamblu ne apare ca opera unei poete de talent, pentru care tratamentul liric nu înseamnă dulcegărie sau verbozitate metaforică, ci mai degrabă revelarea unor armonioase, dar dure contururi ale lucrurilor. Ona Frantz are, evident, sensibilitate, însă nu şi acele marcaje aproape tradiţionale ale „literaturii feminine“ – sentimentalism, lirism în exces, militantism sufragetist, exclusivist şi ostentativ – pe care le întâlnim, în diferite grade, la alte scriitoare consacrate genului (Georgina Viorica Rogoz, Rodica Bretin). Impresionate de realele sale calităţi literare, voci critice nu au întârziat să declare Sfâşierea drept o apariţie unică în SF-ul românesc. Dacă nu este străină ca substanţă şi spectacol exotic de epopeea Dune, romanul are, totuşi, mai multă profunzime în registrul său ideatic, acesta din urmă cu preponderenţă filosofică şi religioasă. Operă rotundă, cel mai mare accident care i s-ar putea întâmpla ar fi acela de a-şi secreta, ca în cazul lui Frank Herbert, derivate epice din ce în ce mai diluate, pe gustul amatorilor de SF repetitiv şi convenţional.<br /><br />Împreună cu Ona Frantz, Florin Pîtea (n. 1971) se plasează în fruntea „literaţilor“ generaţiei lor. Lucru cu atât mai de mirare cu cât, dacă materia gen fantasy a Sfâşierii se preta prin însăşi natura ei la o prelucrare cu mijloace literare, semnatarul volumului Necropolis (2001) operează efectiv cu teme şi motive cyberpunk. Traducător din scrierile lui William Gibson, Bruce Sterling, Nancy Kress şi Greg Egan, Pîtea consideră că „fără cărţile lor viaţa ar fi mult mai monotonă“ şi îşi aduce propria sa contribuţie la polifonia contemporană printr-un număr de povestiri admirabile, compuse în maniera americanilor pomeniţi mai sus. Cum s-a văzut, şi alţi nouăzecişti români s-au aruncat cu febrilitate asupra subiectelor descoperite în labirintul realităţii virtuale. La mulţi dintre ei plăcerea halucinaţiilor „techno“ sau „echo“ este atât de mare, încât apropierea de asemenea trufandale ale tehnologiilor cibernetice refuză tratamentul artistic, fiindu-i suficientă relaţia nemijlocită, „pură“, ca o trăire extatică a efectelor unui drog. Florin Pîtea, în a cărui povestire de debut (Noaptea cea mai lungă) unii recunosc cea dintâi proză cyberpunk scrisă de un român, vizitează domeniul cu o surpinzătoare voinţă de a-i fructifica produsele „inginereşti“ în regim artistic. El îşi conduce textele nu spre o ruptură cu realitatea, ci în spiritul unei experienţe „realiste“, al cărei conţinut, însă, concentrează substanţa unei verosimile lumi viitoare. Tulburătoare, lumea aceasta e străină de măsurile cu care tradiţia judecă lucrurile. Surprinzător e faptul că din ea n-au pierit cu totul căldura sufletească şi spiritul uman.<br />Explorării „pe dinăuntru“ a universului cibernetic îi lipsesc, aici, aspectele de vertij sufocant din Neuromantul, fiindcă aventura în cascadă a cowboy-ului de consolă se înlocuieşte cu o desfăşurare epică mai calmă, favorabilă decantării unor sensuri omeneşti. Autorul povesteşte „curat“, cu sobrietate, atent la efecte de emoţie şi culoare. Într-o asemenea abordare cumpătată, senzaţionalul apare cumva „îmblânzit“, proiectat în banalitate. Ashton, în Phoenixul din Kansar City, bântuie trist străzile reci şi murdare ale secvenţei sale de viitor, printre figuri de un teribilism exotic şi, în fond, insignifiant ca valoare fundamentală. El nu e un ins cu simţurile castrate. În condiţiile unei lumi fără speranţă, idealul său se limitează la puţin, dar puţinul acesta este esenţial. Viaţa îl poartă în derivă, ar putea fi şi el un „gunoi“ robotizat, siluetă fantomatică în peisaj, pe seama căreia SF-ul comercial să-şi dezvolte scenariile convenţionale. Relaţia de o emoţionantă ambiguitate cu un muribund – pentru care Ashton ajunge să fure, să cerşească şi chiar să vrea să ucidă – reprezintă, bineînţeles, cu totul altceva. Ca personaj, el are „extravaganţa“ de a se comporta uman, cu reacţii corect acordate la o lume esenţialmente dezumanizată.<br />Povestirile din culegerea Necropolis (2001), ca şi altele neincluse în volum, se dezvoltă, la un anumit nivel al construcţiei, din acumulări de fapte mărunte, de gesturi aparent neînsemnate, care descriu însă eficient personajele şi proiectează o lumină vie asupra cadrului imaginat. Pentru consumatorul obişnuit de SF, a introduce în text pasaje despre vreme reprezintă aproape o impietate, ca şi a descrie minuţios îmbrăcămintea cuiva, atunci când nu e compusă din piesele de universală folosinţă ale combinezonului de astronaut. Florin Pîtea, în schimb, nu se dă înapoi de la astfel de corvezi ale scriiturii, rezervate amănuntului lipsit de strălucire. Eroii lui se preocupă de hrană, de somn, de facturi plătite şi neplătite. Tensiunea se acumulează treptat în materialul amorf. Lucrările au, pe se altă parte, încărcătura lor de senzaţional, dar aceasta ni se prezintă într-o permanentă fuziune cu elementul concret, cu banalitatea fundamentală. Personajele pot fi uneori viruşi de reţea întruchipaţi în entităţi de o inteligenţă diabolică (precum în Shai Tan), sau dragoni vorbitori, din categoria figurilor belicoase întâlnite prin jocurile de computer. În Ancalagon, un orb care mânuieşte sabia ninja cu priceperea samurailor profesionişti vede lumea prin ochii păsării sintetice pe care o poartă pe umăr. Tânăra Sly din Suburbia face surf printre clădirile aproape înghiţite de apă ale oraşului Los Angeles, pe sub flash-urile fotografilor japonezi. Cetăţenii unei Românii viitoare sapă şanţuri echipaţi, pe sub salopetă, cu veste antiglonţ (Plimbarea de după-amiază). În categoria senzaţionalului intră, apoi, multe elemente din decor, acesta din urmă deloc plat, ci adecvat unei lumi a viitorului ce-şi afişează într-o deplină lipsă de pudoare extravaganţele şi obsesiile. Deasupra consumatorilor indiferenţi, din tavanul unui local atârnă „mii de falusuri din termofibră translucidă care unduiau lent, creând senzaţia stranie că sunt pe o pajişte bătută de vânt“. Transferată unei lumi anticipate, imaginea aminteşte de Creangă din povestirile sale „deocheate“. O frizură din fibre optice implantate pe craniul cuiva face ca purtătorul să arate „ca rezultatul împerecherii unei reptile jurasice cu un foc de artificii“. Autorul îşi cultivă umorul cu o degajare remarcabilă. E mult amuzament ironic în povestirile lui, fără ca acesta să deraieze în veninul dens al maliţiei. Aluziile sunt adesea neaşteptate şi de bun efect comic. Într-o staţie de metrou, o negresă vinde americanilor romane SF est-europene, iar un individ pe nume Messiah locuieşte într-o casă atât de dezordonată, încât vizitatorul ajunge să se întrebe dacă stăpânul locului „putea găsi patul sau masa fără hartă“. Plasat pe o instalaţie muzicală, bustul de plastic al lui Beethoven are „epoleţi de LED-uri care clipeau, indicând intensitatea pistelor sonore. Un şir de bolduri înfipte în fruntea şi tâmplele statuetei o făceau să arate ca o versiune kitsch a Statuii Libertăţii“. Nici un respect cultural nu există în această dezinvoltă lume a surogatelor spectaculoase, căreia autorul îi dă o culoare fascinantă, făcându-ne-o simpatică, în ciuda oricăror reţineri şi prejudecăţi. SF-ul său trăieşte excelent dintr-o asemenea manieră comico-ironică de abordare a lumilor viitoare. Deşi alimentată masiv cu descripţii ale superficialităţii consumiste, literatura aceasta nu e deloc superficială.<br />În mod paradoxal, nu însă şi inexplicabil, materia epică a prozelor lui Florin Pîtea e străbătută uneori de spiritul îndoielii etico-filosofice, cu aplicaţie chiar şi la domeniul cyberpunk. Acolo unde sefultura se lansează orbeşte în tentanta, dar nu foarte diversa ofertă a realităţii virtuale, autorul, într-un discurs eseistic tensionat, nu ezită să pună întrebări incomode:<br /><br /> „... şi ce sens are să-ţi implantezi mufe craniene sau microreceptoare dacă intri în reţea doar ca să urmăreşti emisiunile guvernamentale necodate, care-ţi oferă varianta senzo a peltelii de la televiziune, sau dacă rătăceşti fără să ştii unde vrei s-ajungi, ăia de la Asahi Shimbun au făcut o statistică şi se pare că mai bine de jumătate din utilizatori accesează reţeaua ca să se afle-n treabă, şi anul trecut în reţea s-a ivit Iisus care predica, iar gură-cască ăştia se strângeau cu miile să asiste, bună şi realitatea virtuală la ceva, mai trist a fost când s-a aflat că Iisus era produs de un programator de la Apple, şi programul a fost şters, pe programator l-a dat în judecată Vaticanul, iar acum tipul cultivă bumbac la Parchman, şi nici măcar n-o făcuse pentru bani, dar procurorul s-a făcut că nu ştia, poate asta caută cei ce rătăcesc, sau oricum ceva asemănător, ceva blând şi sigur şi constant într-o lume unde totul merge prea tare şi prea repede, cum s-a întâmplat în America de Vest, la Santa Monica, unde o clădire a fost demolată înainte să fi fost construită în întregime, tot şuvoiul ăsta de schimbări ce se petrec cu viteză nebună, te dezorientează şi te obosesc, iar uneori te întrebi dacă-i folosesc într-adevăr cuiva...“<br /><br />Asemenea popasuri în meditaţie nu strică SF-ul, ci dimpotrivă, dau firului său epic o contrapondere menită să-i aducă partea de senzaţie la nivelul verosimilului şi al credibilităţii. Autorul apelează însă mai rar la comentariul din culise, lăsând de regulă libere desfăşurările subiectelor sale. Chiar burduşite de extravaganţă, ficţiunile au plauzibilitate literară. Personajele sunt creionate economicos, din linii puţine dar pregnante. Tonul relatării este surprinzător de „uman“, dialogurile conduse interesant, cu replici neaşteptate şi pauze de efect. Prozele au o desfăşurare secvenţială, pe două sau chiar trei paliere ale naraţiunii, armonizate cu grijă. Când doreşte să demonstreze ceva, autorul o face în minimum de fraze, ceea ce ţine iarăşi de literatura veritabilă, contrastând cu prolixitatea dezordonată a altor compuneri SF.<br /> Povestirea ce dă titlul volumului ni se pare cea mai apropiată de comicul inteligent şi logica „rece“ din Istoriile insolite ale lui Ovid S. Crohmălniceanu. O premisă aparent banală în SF (dorinţa firească a omului de a-şi învinge moartea) conduce curând la o veritabilă escaladare a nebuniei cibernetice. Nemulţumită de tehnica sarcofagelor criogenice, civilizaţia viitoare se transpune treptat în memoria calculatoarelor, continuându-şi existenţa în spaţiul artificial al informaţiei, prin personalităţi simulate. În consecinţă, reţeaua Internetului va fi invadată de „necrosofturi“, impunându-se rediscutarea şi, mai ales, redimensionarea actualelor reguli de comportament social. Situaţiile imaginate în marginea birocraţiei contemporane au haz, dar şi justificare logică. Încadrarea noii realităţi în „normalitatea“ socială pretinde, astfel, măsuri juridice uluitoare: legi privitoare la protecţia necrosofturilor, la libertatea lor de mişcare în reţelele publice şi private, precum şi obligaţii cetăţeneşti foarte clare (îndeosebi cele legate de sistemul fiscal). Necrosofturilor, spre a fi reprezentate echitabil în Parlament, li se acordă drept de vot. „Ca o consecinţă indirectă – se amuză autorul – titlul de senator pe viaţă s-a transformat, devenind senator pe viaţă şi pe moarte“. Statutul de inferioritate al necrosofturilor generează în campaniile electorale discursuri despre segregaţia dintre vii şi morţi, cu consecinţe inclusiv asupra proprietăţii limbajului autorizat (în sens de „political corectness“): oamenii nu mai trec în nefiinţă, ci în „necrofiinţă“ etc. Escaladarea culmilor absurdului produce enunţuri emise fără umbră de zâmbet, cum le stă bine bunilor povestitori de anecdote memorabile. Prin marşuri de protest şi greve (în realitatea virtuală, bineînţeles) necrosofturile obţin egalitatea în drepturi cu cei vii, pentru ca imediat diverse organizaţii de tip civic să militeze pentru integrarea deplină a viilor şi morţilor „într-o societate armonioasă“. În acest sens, urmează a fi abolite legi ce interzic necrofilia, căsătoriile mixte şi dreptul cuplurilor decedate de a adopta copii. Cu timpul, „cetăţenii morţi, dar activi“ ajung să împânzească ierarhiile Pământului, eliminându-şi concurenţa şi impunând în chip firesc transformarea ciberspaţiului în Necropolis. Florin Pîtea îşi construieşte cu abilitate ideile, dezvoltările sale logice au inspiraţie şi cursivitate, iar răsturnările de situaţie (precum o dovedeşte acest transfer al complexei realităţi sociale a viilor asupra celor decedaţi) sunt subtile şi imprevizibile, generatoare, la rândul lor, de plăcere estetică.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: Sandu Florea<br /><br /><br /><br /><br /><br />BENZI DESENATE<br /> # Hotelul viselor (continuare din Pro-Scris 13-14 şi Pro-Scris 15-16 )<br /> # Fortăreaţa (după o povestire de Ovidiu Bufnilă)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />BOALA VACII GRASE<br />(al doilea simptom)<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />(continuare din numărul trecut)<br /><br /><br />Acompaniat cu tromboane, cu claxoane, cu turle şi sobe, aiurea înţeles şi aiurea comentat, expus astfel cu inconştienţă ridicolului şi deriziunii, unul dintre cele mai bune romane ce s-au scris în science-fiction, Mâna stângă a întunericului (The Left Hand of Darkness, 1969) de Ursula K. Le Guin, s-a transformat din atú în „carte moartă“: un atú forte care, mai bine jucat, putea fi decisiv în dezarmarea atâtor prejudecăţi şi suficienţe „estete“ de la noi, la fel de bine înrădăcinate acum ca şi până mai ieri. Dar cine să facă acest lucru, pe mâna cui e lăsată, pe mâna cui a găsit cu cale Editura Nemira să lase asemenea operaţie de fineţe estetică?<br />Fireşte - fiind vorba de „vaci grase“ - pe mâna energică (oare şi darnică, în compensaţie?) a cuiva priceput în păstorirea şi ţesălarea unor astfel de lăptoase animale :<br />„Mă explic: o băşică umplută cu hidrogenul colectat din rumenul vacii va ridica animalul, rupând lanţurile care îl ţin, de milenii, legat de pământ! Aripile "fotosintetice" se vor adăuga şi ele la energia de care este nevoie pentru zbor şi animalul se va deplasa, fără muşchi suplimentari şi fără transformarea exagerată a scheletului. Dotate cu băşici de zbor bine concepute, vacile vor hălădui ziua în cer, undeva, deasupra plafonului de nori, pentru a realiza optim fotosinteza, iar noaptea, combinarea efectului de răcire a hidrogenului cu îngreunarea ugerelor, va readuce animalele Ia sol, pentru muls.“ (Virgula dintre subiect şi predicat aparţine autorului citat - n.n.)<br />„Nu vor fi, probabil, necesare lumini de semnalizare - dar nici nu ar fi greu de obţinut, din punct de vedere al biologiei. Există, ştim cu toţii, bacterii care prin conversia chimică produc lumină, într-o gamă de culori (în unele organisme au şi fost, de altfel, introduse gene pentru proteine producătoare de lumină - luciferază - în scopuri de cercetare ştiinţifică). Nu va fi greu, deci, să facem vaca să emită lumină roşie în momentul când începe să cârmească spre dreapta şi, să zicem, o lumină verde pentru celalalt sens.<br />Pe timp de ceaţă, controlul zborului va fi mai greu desigur, dar s-ar putea folosi o frecvenţă de radar ultrasonic (brevetată după lilieci): credem însă că masa mai mare a vacii (faţă de liliac) ne va impune frecvenţe mai joase - ceea ce va impieta asupra sesizării corecte, de către animalul zburător, a direcţiei exacte de zbor. Şi aici există însă o soluţie, chiar una simplă: dotarea vacilor cu claxoane.<br />Căci folosirea unor girofaruri ultra-luminoase, de genul color cu care sunt dotate aeronavele, nu ar merge aici, instalarea pe vaci a unor organe "electrice" de felul celor existente la ţiparul electric sau la unii peşti (speciile Electrophorus şi Torpedo) ar duce la situaţia (atenţie!) ca, curentul electric obţinut să fie finalizat prin tuburi pulsative cu xenon, purtate, eventual, de zburătoare între coarne sau în vârful cozii.“<br />Serviciile unui văcar calificat şi cu experienţă se impun, de la sine, căci riscurile nu lipsesc:<br />„Sistemul digestiv al vacii produce o mare cantitate de gaz. De fapt, ştim cu toţii că atunci când vacile se hrănesc cu leguminoase (lucerna, de pildă), presiunea gazului intern le poate fi fatală (se cunosc cazuri de vaci care au explodat, pur şi simplu!). Există, de altfel, chiar şi o tehnică chirurgicală prin care excesul de gaz poate fi eliminat, dar este o tehnică periculoasă şi neeconomică, fiindcă gazul eşapat (mai ales metan) poate exploda în mod spontan, incendiind paiele din staule, distrugând grajduri şi ferme.“<br />Nu am citat, cum s-ar putea crede, din vreun manuscris inedit al lui Urmuz, recent descoperit, ci dintr-un grav Editorial al revistei Anticipaţia - CPSF, relativ recent (nr. 341, decembrie 1996), sobru intitulat Un proiect practic pentru mileniul IV şi girat de prestigioasa semnătură a „directorului onorific“, Alexandru Mironov, nimeni altul decât sagacele exeget sf care-l descoperea - psihanalizabil? - pe Mihail Gorbaciov, „trădătorul care învinge“, „politicianul care nu trebuie uitat“, în... „bagajul personal pe care-l port de-a lungul vieţii“, bagaj în care-i îndeasă otova pe „scriitorii de science-fiction“, „aceste Pithii moderne“, „cu adevărat oracole ale lumii“.<br />Aferim!<br />Acesta e omul al cărui nume a ajuns azi să fie sinonim, în România, cu science-fiction! Şi nu lui, în primul rând, ar trebui să-i fie ruşine.<br /><br />*<br /><br />Cât despre calitatea traducerilor de science-fiction apărute în româneşte - al doilea simptom, cum spuneam, al „bolii vacilor grase“ - avem aici o adevărată tradiţie, de neinvidiat, a contraperformanţelor şi antimodelelor: traduceri sefulte, vorba lui Voicu Bugariu. Aveam şi înainte de 1989 adevărate recorduri în materie de traducere proastă, execrabilă de-a dreptul uneori, dar care, cel puţin, se exersa pe suprafeţe mici, se limita atunci la „cazuri punctuale“, cum se spune azi, la scurta povestiri, celebre de altfel: Reci ecuaţii (The Cold Equations, 1954) de Tom Godwin (Ecuaţiile nemiloase, în Almanahul „Contemporanul“, apărut în primăvara lui 1989) sau Steaua (The Star, 1955) de Arthur C. Clarke (în Vatra, nr.99 / 1979, sau - altă versiune - în culegerea Nici un zeu în Cosmos, 1985) ş.a. Candidatura („nomination“!) la titlul de „cea mai proastă traducere românească a unei povestiri sf“ le este, recent, serios ameninţată, în Jurnalul SF (nr.164 / 1996), de Lumina altor lumi (sic! de fapt: Lumina unor zile de-altădată) (Light of Other Days, 1966) de Bob Shaw. În toate aceste cazuri, şi în multe altele încă, regăsim în toată splendoarea ei aceeaşi cârpăceală penibilă şi iresponsabilă care măcelăreşte fără milă texte superbe, unele devenite „clasice“, în aşa hal că nu mai rămâne din ele decât o gângăveală oligofrenă, o insultă la adresa limbii române, dar şi la adresa unor capodopere (pentru că efectiv este vorba, nu o dată, de adevărate capodopere ale genului), asasinate şi servite ciulama publicului românesc sefult.<br />Toate aceste falnice virtuţi le vor vedea însă ridicate la pătrat, la cub şi la teseract abia anii '90, pentru că abia acum intră cu brio în scenă (pe păşune, adică, pe islazul comunal al sf-ului românesc) plăvanele „vaci grase“, ponderoasele, planturoasele şi voluminoasele traduceri în serie, marile bovine şi bubaline ale traducerilor proaste, poliglotele dar agramatele ierbivore, rumegătoare şi bălegătoare, revărsându-şi pe ample suprafeţe de roman şi de trilogie incompetenţa lingvistică şi contraperformanţa literară. Grajduri şi staule întinse pe sute şi pe mii de pagini, podite şi podidite de un bălegar verbal neasanat, nerânit redacţional de nimeni, de nici un onor „consilier literar“, „consultant de specialitate“ ori simplu angajat editorial, simplu „redactor de carte“, resping până şi pe cel mai binevoitor vizitator, pe cel mai răbdător cititor, descurajează până şi cel mai zootehniceşte aseptic interes. Un singur caz, cules cu penseta dintre multele posibile (în rest, să mai rămână de rânit şi pentru viitorii virtuali „cronicari ai traducerilor“, care deocamdată nu prea se îndeamnă la lucru şi a căror acţiune de igienizare îşi face azi simţită lipsa atât de acut).<br />Helliconia (1982-1985) de Brian W. Aldiss este una dintre cele mai renumite trilogii de science-fiction, din care au apărut în româneşte, la Editura Dante din Craiova (anul apariţiei neprecizat, deductibil 1995) primele două volume: Helliconia - primăvara (Helliconia Spring, 1982) şi Helliconia - vara (Helliconia Summer, 1983); în treacăt fie spus, n-ar fi sunat mai bine, în româneşte, Primăvară pe Helliconia şi Vara pe Helliconia?<br />Dar nu aceasta e nenorocirea, ci gravul prejudiciu pe care traducerea - catastrofală! - îl aduce însăşi ideii de science-fiction: dacă răuvoitorilor şi dispreţuitorilor le mai lipsea o dovadă că „sf-ul e o porcărie“, acum o au! Până şi lipsa de prejudecăţi cea mai ireproşabilă, până şi ataşamentul aprioric al adeptului de mai înainte convins, predispoziţia lui spre bunăvoinţă şi indulgenţă „în alb“, atracţia cea mai genuină şi necondiţionată - dau înapoi în faţa dezolării şi repulsiei irepresibile pe care le produce un astfel de moloz verbal, un astfel de rebut elefantesc, un astfel de deşeu metabolic nu de vacă, ci de elefant, incredibil mai întâi prin chiar faptul că există, că se lăfăie pe aproape nouă sute de pagini, incredibil apoi şi prin evidenţa că şi-a găsit drum spre tipar şi spre girul unei edituri. Căci ambele volume etalează cu emfază o pretinsă asistenţă profesională asigurată de un „consilier literar“ en titre al editurii (Daniel Cristian Dumitru), consilier care însă nu-i ştie consilia pe traducători (Elena Daniela Radu, respectiv Mihaela şi Ştefan Dumitraşcu) nici măcar în privinţa celor mai elementare norme şi uzanţe ale limbii române, începând cu interdicţia absolută de a pune virgulă între subiect şi predicat. Solidar, toţi ca unul, „au făcut-o de oaie“ (recte „de vacă“).<br />Nu numai în acest caz, ci în general, în traducerile româneşti de science-fiction, timpurile verbale se amestecă haotic, se substituie la întâmplare şi se confundă bezmetic. Regimul persoanei a III-a a perfectului simplu, de exemplu, instrumentul narativ prin excelenţă, consacrat ca atare în tradiţia literară românească (dar, atenţie, nu şi persoanele I şi a II-a ale aceluiaşi perfect simplu: acestea nu mai sunt formule narative, ci doar simple forme dialectale), aşadar regimul narativ al perfectului simplu este sistematic confundat cu regimul, mai delicat, întrucât mai nuanţat, mai elastic şi mai complex, al perfectului compus; şi exemplele abundă: nu e loc aici pentru citate mai ample, dar oricine poate deschide la întâmplare, la orice pagină din cele 430 câte numără, romanul Helliconia - primăvara, în Helliconia - vara (447 p.) „recolta“ fiind, ce-i drept, mai slabă, dar totuşi substanţială.<br />După cum, iarăşi ca tendinţă generală în traducerile de science-fiction, prepoziţia „de“, atât de frecventă, de productivă şi de performantă analitic în româneşte (mai compensând astfel ceva din inaptitudinea ereditară a limbii române, ca a oricărei limbi romanice, în materie de formare sintetică a cuvintelor prin compunere), acest factotum care este „de“, aşadar, apare sistematic substituit cu „din“, în atributele substantivale ce exprimă compoziţia sau materia constitutivă. Abia deschidem Helliconia - primăvara, şi iată ce putem citi :<br />„Yuli avea şapte ani şi era, de fapt, un om matur, când s-a cuibărit cu tatăl lui într-un adăpost din piele [...]. După o vreme de dat din picioare şi din mâini, când aerul se umpluse deja de vaporii respiraţiei lor, s-au retras din nou în adăpostul din piele, să aştepte.“ (pp. 8 - 9).<br /> Nu ştim dacă va mai veni vreodată acea frumoasă „vreme de dat din picioare şi din mâini“, nu ştim nici dacă Yuli şi tatăl lui nu sunt cumva niscaiva microorganisme sau, cel mult, nişte purici sau căpuşe care s-au cuibărit şi ei/ele, cum au putut, în „adăpostul din piele“, în cutele din epiderma rugoasă a vreunui bivol, sau bizon, sau yelk, sau biyelk, sau phagor, creaturi exotice care apar şi ele în text; ne dumirim că nu e vorba decât de un banal „cort de piele“ (sau „cort de piei“) când, ceva nai încolo, dăm şi peste un „guler din piele“ (p. 37), şi peste „cizmele din piele“ (tot 37), apoi peste o „oală din bronz“ (18) şi un „coif din bronz“ (37), o „perie din pene“ (33), o „fortăreaţă din lemn“ (23), „adăpostul din granit“ (25), câini închişi în „coteţele lor din zăpadă“ (26) ş.a.m.d. Sporadic, avem parte, ce-i drept, şi de normalitate: „vasul de bronz“ (13), „blocuri de piatră“ (22), „crustă de gheaţă“ (23). „morman de zăpadă“ (27), „turnuri de piatră“ (29), „fâşia de piele“ (29). Ne îngroapă însă, definitiv, avalanşa obiectelor „din piatra“: „trecerile înguste din piatră“ (42), „zeul din piatră“ (42), „statuia zeului, cu fruntea lată, cu ochii mari, din piatră“ (42), „ochii negri din piatră“ (33), „mobilă detaşabilă din piatră“ (47): „Camera era mobilată cu mobilă detaşabilă din piatră, acoperită cu scoarţe colorate. Era luminată de o lampă dublă, aşezată pe un suport din fier. Doi oameni stăteau la o masă din piatră“ (48). Neaflându-se pe planeta Helliconia, la Pannoval, ci pe planeta Terra, la Bucureşti, „Crucea din piatră“ lipseşte, evident, din inventar.<br />Dar nu trebuie să căutăm prea mult, şi la alţi traducători, mai experimentaţi, pentru a găsi la tot pasul astfel de contondente şi agasante obiecte, astfel de „ceva din ceva“; aşa încât nu ne mai rămâne, spre edificare, decât să ne „întoarcem la clasici“ (la clasicii literaturii şi-ai limbii române, bineînţeles, doar despre limba română e vorba, ea e „limba-ţintă“ a traducerii); „De treci codrii din aramă, de departe vezi albind / Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii din argint. / Acolo, lângă izvoare, iarba pare din omăt“... [Călin (file din poveste)] Sau, ca să trecem de la Eminescu la Arghezi: „Cu trupul tău din catifea, / Ce tremură de fin ce-i, / îmi aminteşti de ochii din cafea, / Din genele Ilincei“ (Puţin); „Un om din sânge ia din pisc noroi“ (Ex libris); „Par, el din bronz, şi vitele-i din piatră“ (Belşug); „Sufletul meu din piscuri mari din piatră“ (Inscripţie pe un portret). Sau la Bacovia: „Dormeau adânc sicriele din plumb, / Si flori din plumb şi funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... şi era vânt... / Şi scârţâiau coroanele din plumb“ (Plumb); „Copacii rari şi ninşi par din cristal“ (Amurg de iarnă); „Potop, cad stele albe din cristal“ (Singur); „Încet, cad lacrimi roze, din cristal“ (idem); „Amurgul pe lebede pune culori / Din sineală, din aur, din sânge“ (Amurg antic). Ş.a.m.d. Pe când o amplă acţiune de reeditare, în acest spirit, a clasicilor? Sugerăm, cu această ocazie, Editurii Dante din Craiova şi reeditarea reportajelor lui Geo Bogza din vol. Ţări din piatră, din foc şi din pământ (1939): Munţii Apuseni - Ţara din piatră, Cadrilaterul - Ţara din foc, Basarabia - Ţara din pământ... Noroc, cel puţin, că un titlu precum Cheia de sticlă aparţine unui cunoscut roman poliţist (de Dashiell Hemmett); altfel, dacă din întâmplare ar fi aparţinut unui roman sf, cum am fi scos Cheia din sticlă?<br />Mai există, desigur, atâtea alte stridenţe şi paraziţi care revin cronic şi zgârie urechea în traducerile româneşti de science-fiction; ar mai fi de discutat, de exemplu, despre diferenţa de regim gramatical şi stilistic dintre „a spune“ şi „a zice“, dintre „oarecare“ şi „oarece“ - forme care, şi ele, se substituie la întâmplare şi entropizează limba română în aceste traduceri; ar mai fi - last but not least - epidemia mimetismelor şi decalcurilor lingvistice după limba engleză („americană“), care ne fac cadou o limbă română de plastic şi de nylon. Ş.a.m.d. Poate cu o altă ocazie. Acum, în puţinul spaţiu care-a mai rămas, trebuie să ajungem şi la nişte concluzii.<br />Avea dreptate Voicu Bugariu, o perfectă şi tristă dreptate: de cele mai multe ori improvizată şi incompetentă, lipsită de simţul şi de harul limbii române, lipsită nu o dată chiar şi de o elementară corectitudine lingvistică şi de cultură filologică, traducerea devine repede din necalificată descalificantă, reuşind să compromită cartea tradusă, s-o aplatizeze şi s-o afonizeze, oricât de pregnant s-ar reliefa şi oricât de genuin ar suna în original. Există - ştim cu toţii şi nu mai e nevoie să pledeze cineva ca să ne convingă - există valori de prim rang şi în science-fiction, există şi aici cărţi de primul raft (exemplele de mai sus nefiind, nici pe departe, singurele posibile); dar cum ar putea fi convinşi de acest lucru şi cei care nu sunt de-mai-nainte convinşi (aceasta fiind adevărata miză a jocului, dacă şi jucăm la miză mare), cum ar putea fi dezarmaţi detractorii, dispreţuitorii şi derâzătorii „esteţi“ ai literaturii sf (faună snoabă prea-bine-cunoscută, din păcate!) - atunci când ratăm până şi ocaziile cele mai clare, atunci când tragem în vânt până şi cel mai decisiv glonte pe care-l păstram pe ţeavă? (Ca în cazul, discutat mai înainte, al romanului Mâna stângă a întunericului de Ursula K. Le Guin, dar, până la un punct, şi în cazul trilogiei lui Brian W.Aldiss, Helliconia.)<br />Mutatis mutandis, ne întâlnim din nou aici, unde nici nu ne aşteptam, cu paradoxalul blestem post-decembrist care face ca oameni ce nu s-au compromis „înainte“, când „era greu“, să se compromită acum, când, se presupune, „e mai uşor“. Întregul science-fiction se află acum, la noi, în această deplorabilă situaţie: „cauza“ literaturii sf, eroic apărată altădată în condiţii vitrege, e pe cale să fie cu adevărat compromisă tocmai şi de-abia acum, sub ochii noştri; n-au murit atunci de inaniţie „cela şapte vaci slabe“, dar sunt pe cale să moară acum de indigestie şi supra-alimentaţie, supra-ponderalele „vaci grase“, slobozite, în cirezi editoriale pe păşunea românească a sf-ului.<br />Fascinaţia fructului oprit şi de la distanţă râvnit, pe care atâtea decenii de „secetă“ n-au reuşit s-o volatilizeze, sau măcar s-o atenueze (ba tocmai dimpotrivă), aroma fructului în sfârşit permis e pe cale să se volatilizeze în mâna noastră, în care ţinem acum cărţi la care altădată „nici n-am fi îndrăznit să visăm“ etc. etc. Ce sclipea atunci, din depărtare, atât de enigmatic şi de fascinant, unde e acum acea forţă de atracţie atât de irezistibil seducătoare, atât de inepuizabil promiţătoare? Ce s-a ales, unde s-a volatilizat aroma fructului oprit, acum, când ne putem înfrupta din el în voie? Să fie doar un banal şi arhi-uzat efect psihologic? Să fie doar decalajul registrului de funcţionare al celor cinci simţuri, să fie fenomenul „departelui“, conform căruia „ce ţi se dă jigneşte 'ntotdeauna / ce ţi s-arată: floare, trup sau vin“ (cum spune poetul)? Posibil să fie câte ceva din toate acestea, şi din altele încă, dar printre aceste „altele“ trebuie neapărat să avem in vedere o împrejurare asupra căreia putem acţiona, o împrejurare atât de banală şi de evidentă că aproape nici nu ne vine s-o luăm în seamă.<br />Şi, cu aceasta, doftoriceala noastră veterinară ajunge şi la cel de-al treilea simpton al „bolii vacilor grase“.<br />Belşugul fără oprelişti al cărţilor de science-fiction ce prosperă azi pe piaţa românească riscă să-şi piardă fascinaţia şi forţa de atracţie de altădată, riscă să nu mai aibă nici un gust, nici o aromă şi nici o mireasmă dintr-o cauză incredibil de simplă: pentru că editurile noastre publică numai romane (şi cicluri de romane), dar deloc culegeri de proză scurtă, antologii de povestiri şi nuvele. Şi este o constatare la fel de banală, un fapt de ordinul evidenţei şi o idee de largă circulaţie, că sf-ul nu este, funciarmente, o literatură de romane, ci o literatură de povestiri, de short-stories.<br />Dar despre acest simptom şi despre etiologia lui, mai pe larg în numărul viitor.<br /><br />(1995, 1998)<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOILE SISTEME DE ARMAMENT ALE SECOLULUI XXI (1)<br /><br />Stanislaw Lem<br /><br /><br /> Cu puţin după atacurile cu arme atomice care au distrus Hiroshima şi Nagasaki, savanţii americani au înfiinţat o revistă cu titlul Bulletin of the Atomic Scientist. Pe coperta magazinului figura un ceas ale cărui ace indicau ora doisprezece fără zece minute. Şase ani mai târziu, după prima testare încununată de succes a bombei cu hidrogen, minutarul a fost mutat cu cinci minute înainte, iar când Uniunea Sovietică a intrat în posesia armei termonucleare, acul cel mare a mai parcurs încă trei minute. Mai e posibilă doar o singură mutare, după care civilizaţia va lua sfârşit. Precum scrie şi în antetul publicaţiei: ONE WORLD OR NONE, o singură lume ori nici una. Adică, ori se va realiza unitatea de vederi şi lumea va scăpa, ori nu se va realiza şi atunci omenirea se va distruge fără putinţa de a scăpa.<br />Nici unul dintre oamenii de ştiinţă cunoscuţi ca „părinţii bombei atomice“ n-a crezut că pacea va rămâne netulburată (neglijând conflictele regionale, purtate cu arme convenţionale) până la sfârşitul secolului, în vreme ce pe cele două ţărmuri ale oceanului numărul armelor atomice a sporit necontenit, iar rachetele balistice din ce în ce mai precise au ajuns să cuprindă din ce în ce mai multe focoase doldora de plutoniu şi tritiu. Perfecţionarea armelor atomice a schimbat cunoscuta doctrina a lui Clausewitz (războiul nu reprezintă altceva decât continuarea politicii cu alte mijloace), întrucât de această dată forţa a fost înlocuită de ameninţarea cu recurgerea la forţă. Aşa a luat fiinţă doctrina descurajării reciproce, rebotezată ulterior drept echilibru de forţe - nişte forţe înfiorătoare. Guvernele americane care s-au succedat au promovat acest concept, denumindu-l cu tot felul de acronime. Unul dintre ele a fost MAD (Mutual Assurance Destruction = Distrugere reciprocă garantată), derivată din Second Strike Capability (adică marea putere atacată prima dată dispunea de mijloacele necesare ca să dea o replică nimicitoare). Glosari de termeni ai distrugerii s-a îmbogăţit ulterior şi cu alte cuvinte. El a ajuns să cuprindă termeni precum „All Out Strategic Exchange“ (adică extinderea nelimitată a loviturilor atomice) ori ICM (Improved Capability Missile, rachetă cu capacităţi îmbunătăţite), MIRV (Multiple Independently Targeted Reentry Vehicle, un vector capabil să transporte mai multe focoase, capabile fiecare să lovească ţinţe situate în diferite locuri); PENAID (Penetration Aids, ce generează rachete sau ţinte false, pentru derutarea radarelor inamice); WALOPT (Weapons Allocation and Desired Ground-Zero Optimiser) sau MARV (Manoeurvrable Reentry Vehicle), adică nişte proiectile care pot păcăli apărarea şi ocoli rachetele îndreptate împotriva lor, iar apoi să ajungă la ţintă (cu o precizie de 20 km) sau altele.<br />Un element cheie a devenit problema timpului şi a competenţei în recunoaşterea unui atac cu rachete; eu, oricât m-aş strădui, n-aş reuşi să vă înşir şi să vă explic invazia de nestăvilit a termenilor tehnici legaţi de acest subiect.<br />De fiecare dată când echilibrul s-a destrămat, a sporit riscul unui război atomic, dar degeaba părţile aflate în confruntare s-au străduit să păstreze egalitatea cu orice preţ, chestiunea unui verificări internaţionale s-a împotmolit de fiecare dată când au fost iniţiate tratative în acest domeniu.<br />Motive s-au găsit din belşug. Autorii „Noilor sisteme de armament“ le împart în două categorii. Prima s-ar referi la perpetuarea modului tradiţional de a gândi în politica internaţională. Practicile obişnuite din acest domeniu se bazează pe dictonul: glorifică pacea, dar fi întotdeauna pregătit de război, adică echilibrul de forţe există doar pentru a fi tulburat, deoarece scopul final este obţinerea supremaţiei. A doua categorie cuprinde nişte factori independenţi de gândirea umană, fie ea politică ori apolitică, care se referă la gradul de dezvoltare a celor mai importante tehnologii militare.<br />Toate posibilităţile de perfecţionare ale armelor au fost imediat aplicate după identificare, pe principiul: „dacă n-o facem noi, vor profita alţii“. Din această cauză şi doctrina războiului nuclear a cunoscut mai multe variante. Dacă într-o vreme s-a vorbit despre conflictele atomice limitate (să remarcăm amănuntul că nimeni nu ştia ce ar oferi garanţia limitării), ulterior s-a dorit distrugerea totală a inamicului (în vreme ce învingătorul lua ca ostatecă întreaga populaţie din ţara vrăjmaşă), deşi au fost şi perioade în care eforturile s-au concentrat pe distrugerea potenţialului economico-militar al adversarului.<br />Elaborarea noilor arme se ghidează tot după regulile bazate pe străvechiul principiu al „sabiei şi scutului“. Construirea neîncetată de silozuri tot mai puternice pentru rachetele balistice reprezenta „scutul“, iar „sabia“ care ar fi trebuit să străpungă această barieră a constituit-o precizia tot mai mare a proiectilelor, iar ceva mai târziu capacităţile suplimentare de determinare automată a poziţiei ţintei şi de manevrare. Pavăza submarinului nuclear era însăşi marea, iar „sabia“ torpila inteligentă, înzestrată cu cele mai sofisticate instrumente de măsură, care trebuia să descopere vasele inamice la orice adâncime s-ar fi aflat.<br />Dezvoltarea tehnicii de apărare a plasat pe orbite circumterestre spioni electronici , astfel încât ochii atotvăzători şi pătrunzători ai cercetaşilor să poată identifica o rachetă încă din clipa lansării, va să zică a creat un „scut“ care a avut nevoie de un tip nou de „sabie“, de „satelitul ucigaş“, ca să fie străpuns, fie prin orbirea sateliţilor defensivi „spioni“ cu ajutorul unui laser, fie prin distrugerea rachetelor pornite în cursă şi detonarea focoaselor nucleare cât timp se află dincolo de atmosfera terestră cu ajutorul unui tun-laser de mare putere.<br />Dar în zadar au fost investiţi sute şi miliarde de dolari pentru a purta conflictul tot mai sus, pe trepte superioare, nimeni nu a reuşit să obţină superioritatea absolută, care să asigure securitatea totală şi care să fie un atu de o valoare inestimabilă în plan strategic. Aceasta din două motive, total diferite, absolut independente una de cealaltă.<br />În primul rând, toate noile investiţii şi inovaţii nicidecum n-au mărit, ci dimpotrivă, au micşorat atât siguranţa atacatorului cât şi a apărătorului. Securitatea lor a fost subminată deoarece numărul veşnic crescător al diferitelor sisteme terestre, marine, aeriene sau cosmice din fundal a dus la o funcţionare din ce în ce mai complicată a superputerilor, întrucât randamentul de funcţionare a tehnicii militare a depins de credibilitatea informaţiilor schimbate între diferitele părţi ale sistemului, care ar fi trebuit să asigure armonizarea optimă a potenţialelor distrugătoare.<br />Ori sistemele complexe, fie ele industriale sau militare, biologice sau tehnice, care prelucrează informaţii ori materii prime, sunt caracterizate de lipsa de securitate în funcţionare, iar această nesiguranţă sporeşte direct proporţional cu creşterea elementelor ce constituie sistemul. Dezvoltarea tehnicii militare a dus la crearea unui paradox aparte: pe măsură ce s-au lansat pe piaţă arme din ce în ce mai perfecţionate, întâmplarea, ceva imposibil de calculat cu precizie, a căpătat un rol decisiv în utilizarea lor.<br />Problema nu era una oarecare, ci una esenţială şi a cerut o analiză amănunţită, deoarece, la urma urmei, şi savanţilor le-a trebuit ceva timp până când şi-au dat seama că structurile complicate sunt supuse hazardului, iar această dependenţă nu trebuie niciodată ignorată. Ca să înlăture defectele de funcţionare ale unor astfel de sisteme, inginerii le-au mărit neîncetat, fără măsură, posibilitatea de funcţionare şi capacitatea de rezistenţă: au stocat rezerve energetice importante (soluţie aplicată în cazul primei navete spaţiale americane, Columbia Space Shuttle); au dublat ori chiar au mărit de patru ori dispozitivele ce lucrau în paralel; astfel se explică de ce la bordul primei navete au fost instalate patru computere de bord, pentru că dacă ar fi existat doar unul şi s-ar fi defectat, consecinţele ar fi fost dezastruoase. Erorile de funcţionare nu vor putea fi niciodată excluse în totalitate. Dacă un sistem cuprinde milioane de componente şi fiecare element are o şansă dintr-un milion să se defecteze, atunci funcţionarea ansamblului va fi cu certitudine perturbată, mai ales dacă ea depinde de funcţionarea perfectă a tuturor subansamblelor.<br />Organismele animalelor şi animalelor cuprind miliarde de unităţi esenţiale şi totuşi funcţionarea lor nu ridică semne de îndoială: viaţa reuşeşte să ţină în frâu fenomenul. Dar cum? Specialiştii vorbesc despre sistemele sigure alcătuite din componente nesigure. Evoluţia naturală a recurs la o sumedenie de tactici ca să excludă funcţionarea defectuoasă şi ca să micşoreze vulnerabilitatea organismelor vii: le-a dăruit posibilitatea de regenerare, le-a înzestrat cu organe de rezervă (aşa se explică de ce avem doi rinichi în loc de unul; cum poate să dirijeze eficace procesele chimice din corp un ficat pe jumătate distrus; de aici mulţimea de vene şi artere din sistemul circular plasate în paralel) şi a împrăştiat centrele care conduc activităţile somatice şi psihice. Această din urmă strategie a provocat o sumedenie de dureri de cap neurochirurgilor, care nu reuşeau să înţeleagă, cum de e în stare să funcţioneze un creier serios avariat, în vreme ce calculatoarele se opresc la cea mai mică defecţiune. Simplă dublare a centrelor şi a componentelor, soluţie standard utilizată de inginerii din secolul XX, a dus la apariţia unor însăilări absurde: dacă se dorea trimiterea unei sonde automate către una dintre planetele îndepărtate, atunci, după sistemul folosit la navetele automate, dacă s-ar fi montat mai multe calculatoare de bord, numărul lor ar fi trebuit să fie în jur de patruzeci-cincizeci (din cauza duratei mari a călătoriei), dar atunci nava n-ar fi fost guvernată de o „programare liniară“, ci pe baza „votului democratic“, adică în cazul în care datele unora dintre calculatoare ar fi diferit de cele iniţiale, atunci s-ar fi cuvenit să fie considerate drept corecte cele care ar fi considerate drept corecte de majoritatea calculatoarelor. Din păcate, acest tip de parlamentarism ingineresc ar da naştere unor giganţi care întâi şi întâi ar da naştere defectelor caracteristice democraţiei: poziţii, rezolvări şi acţiuni contradictorii, total opuse. Poate că unii ingineri ar considera că au instalarea democraţiei ar creşte fiabilitatea sistemului; dar implicit, acest lucru trasează o serie de limite.<br />Precum opinează specialiştii secolului XXI, ar fi trebuit mai demult să începem să învăţăm de la creaţiile rezultate în urma evoluţiei biologice, care dovedesc prin viabilitatea lor multimilenară eficacitatea câte unei strategii inginereşti optime. Organismele vii nu sunt guvernate nici de un „centralism non-totalitar“, nici de „pluralismul democratism“, ci de o strategie mult mai complicată, pe care o putem numi doar în urma unei simplificări radicale drept un compromis între concentrarea şi dispersarea centrelor de comandă.<br />În vremea asta, cursa înarmării fără de sfârşit de la finele secolului XX a făcut să sporească necontenit numărul de factori supuşi hazardului. Acolo unde înfrângerea e despărţită de ore (sau zile) şi kilometri (sau sute de kilometri) de victorie, adică acolo unde orice greşeală de comandă poate fi recuperată prin aruncarea în luptă a trupelor de rezervă, manevre evazive ori o contraofensivă, acolo contribuţia întâmplării poate fi redusă considerabil.<br />Însă acolo unde efectul câte unei manevre militare depinde de micromilimetri şi nanosecunde, pe câmpul de luptă apare un nou zeu al războiului, stăpân al vieţii şi al morţii, un uriaş născut din caracterul statistic al lumii subatomice: întâmplarea. Dacă se va construi cel mai rapid şi mai perfect sistem, el va ajunge să fie supus relaţiilor de incertitudine formulate de Heisenberg, stare de fapte imposibil de surmontat, deoarece este o caracteristică generală a materiei. Computerele de apărare care vor îndrepta sateliţii de observaţie ori razele de laser către focoasele nucleare ale rachetelor ofensive nici măcar nu trebuie să de defecteze. Pur şi simplu, dacă impulsurile generate de sistemele defensive întârzie doar cu o milionime de secundă faţă de impulsurile similare ale sistemelor ofensive, soarta luptei finale va fi decisă, întocmai ca la o extragere LOTO, de noroc. Fără ca să ia în calcul realitatea, marile puteri adversare au dezvoltat două strategii cu totul opuse: în mod simbolic, am putea să le numim drept strategia preciziei şi cea a ciocanului. Drept ciocan, slujea necontenita mărire a numărului de focoase nucleare, iar precizia chirurgicală reprezenta străduinţa de a identifica şi de a distruge în timpul zborului încărcăturile de acest tip. Factorul întâmplare era compensat de aşa-numita „lovitură a mâinii moarte“, inamicul trebuia să ştie că va pieri chiar şi în cazul în care ar învinge, deoarece statul complet distrus era totuşi în stare să producă automat, printr-o contralovitură postumă, o catastrofă care ar fi fost totală şi nu va alege pe nimeni. Deci, aceasta a fost direcţia principală în care a evoluat cursa înarmărilor, rezultatul nedorit de nici una dintre părţi şi pe care a încercat în zadar să-l evite.<br />Ce face un inginer, când doreşte să reducă la minimum posibilitatea ca un sistem foarte mare şi deosebit de complicat să se defecteze din întâmplare? El face un număr de experimente şi se străduieşte astfel să identifice punctele vulnerabile cele mai evidente. Atât doar că „sistemul“ format din rachetele lansate de la sol, din aer sau de sub apă, din sateliţi, rachete de ripostă, tot felul de centre de comandă sau de transmisie de pe Pământul pârjolit de un război atomic, „complexul“ format din uscat, mare şi spaţiul cosmic, care ar rezulta în urma valurilor de atacuri şi riposte nucleare, ansamblul gigantic de forţe ce se anihilează reciproc nu poate fi „testat“. Nu există nici o rutină ori o imagine simulată pe calculator care să poată reda consecinţele efective ale unui astfel de conflict mondial.<br />Sistemele noi de armament ce s-au succedat au fost caracterizate de creşterea vitezei operative; prima dată, s-a scurtat timpul în care puteau fi luate decizii operative (inamicul trebuie lovit ori ba? dacă da, atunci unde? cum? ce forţe e recomandabil să fie păstrate în rezervă? ce riscuri pot fi asumate?) şi această accelerare a ritmului iarăşi a adus în discuţie contribuţia întâmplării, care e imposibil de cuprins într-o ecuaţie. Cu alte cuvinte: „sistemele uimitoare de rapide săvârşesc greşeli uimitor de repede“. Acolo unde o fracţiune de secundă hotărăşte viaţa sau moartea unei regiuni întinse, a unei uriaşe metropole, a unui complex industrial sau a unei flote întregi, este imposibil de obţinut certitudinea din punct de vedere strategico-militară, adică nu se mai poate stabili diferenţa între victorie şi înfrângere. În concluzie, cursa înarmărilor ar fi târât omenirea către o victorie á la Pyrrhus.<br />Pe câmpurile de luptă de odinioară, unde odinioară se înfruntaseră cavalerii înzăuaţi şi infanteria luptase corp la corp, acum hazardul devenise stăpân asupra vieţii sau morţii. Mulţumită componentelor electronice introduse în logica computerelor, de această dată întâmplarea decidea asupra sorţii unor întregi popoare şi armate.<br />În al doilea rând - şi era un fenomen singular - armamentul de tip nou, perfecţionat, apăreau atât de repede de pe mesele proiectanţilor, încât industria s-a aflat tot timpul în întârziere cu realizarea lor. Instrucţiunile, apropierea de ţintă, camuflarea, sistemele de dirijare, menţinerea sau întreruperea liniilor de comunicaţie, distrugerea armamentului convenţional (dacă nu cumva şi această noţiune a devenit anacronică şi înşelătoare) - toate acestea au devenit perimate înainte de a intra în producţia de serie şi trimiterea lor pe front.<br />De aceea, în anii '80 s-a întâmplat de mai multe ori că a trebuit susperndată producţia celor mai noi tipuri de avioane de vânătoare şi bombardament, a rachetelor de croazieră, a rachetelor de apărare, a sateliţilor de cercetare sau ofensivi, a submarinelor, a bombelor ghidate cu laser, a dispozitivelor radar sau sonarelor. Din cauza vitezei cu care se apăreau, prototipurile au ajuns să fie trimise la fiare vechi, în jurul planurilor de înarmare s-au stârnit polemici politice aprinse ce au blocat capitole de buget şi importante resurse umane, deoarece ultimele inovaţii nu numai că erau mult mai scumpe decât precedentele, dar multe dintre ele trebuia contabilizate de la început la capitolul pierderi. Se părea că procesul nu se va termina niciodată. Ca şi cum nu înnoirile aduse tehnicii militare ar fi contat, ci doar ritmul în care industria putea să le transpună în fapte. Pe măsură ce ne-am apropiat de sfârşitul secolului al XX-lea, acesta a devenit următorul paradox al cursei înarmărilor, care ar fi putut fi fatal din punct de vedere al potenţialului ofensiv, dacă între timp în industria de apărare nu s-ar fi elaborat prognoze pe termen lung - singura modalitate eficace de contracarare - care luau în calcul toate posibilităţile ce pot apare nu în 8-10 ani, ci într-un sfert de secol, ceea ce iar era o aberaţie, deoarece ele nu puteau fi corecte pentru că ar fi trebuit să prevadă invenţii şi inovaţii despre care nimeni, nici chiar cei mai străluciţi experţi, n-avea nici cea mai mică bănuială la data elaborării.<br />În ultimii ani ai secolului trecut au apărut planurile unui nou tip de armament, care nu era nici bomba atomică, nici tun-laser, ci un fel de combinare a celor două. Până atunci se cunoşteau doar bombele atomice bazate pe fisiune (a uraniului sau a plutoniului) sau pe fuziune nucleară (termonucleare, respectiv bazate pe reacţia hidrogen-plutoniu). Noul tip de bombă „de bază“ prăvălea asupra lumii toată energia rezultată din defectul de masă pricinuit de frângerea legăturilor nucleare, toată gama de radiaţii, începând cu razele gamma şi X până la radiaţiile termice, o avalanşă de particule încărcate electric, caracterizate de capacitatea de o rezista timp îndelungat şi de a provoca efecte ucigătoare pe termen lung. Această bombă elibera dintr-o sferă de foc cu o temperatura de ordinul milioanelor de grade unde energetice de mare putere într-un spectru foarte larg de frecvenţe şi de particule elementare. Precum cineva a remarcat foarte sugestiv: „la detonare, se elibera tot ce cuprindea materia“. Din punct de vedere militar, era o risipă fără rost, deoarece în regiunea centrală a exploziei totul se transforma în plasmă fierbinte, un gaz compus din atomi cu electronii smulşi de pe orbite. În locul impactului, totul zbura în aer: pietre, copaci, case, construcţii metalice, poduri, trupuri umane, ciuperca repezită în tării umplea stratosfera cu fărâme de beton şi nisip. Dar bomba cu „formă interschimbabilă“ reuşea toate acestea la un nivel superior. Ea putea să producă efectul pe care strategii momentului îl socoteau potrivit: fie să slobozească o ploaie de radiaţii dure şi să distrugă la modul „curat“ tot ce-i viu, tot ceea ce se mişcă, fie să declanşeze un potop de radiaţii termice şi să pârjolească o regiune de câteva sute de kilometri pătraţi.<br />Dar de fapt, bomba-laser nu era o bombă, ci un tun-laser de unică folosinţă, deoarece o bună parte a puterii eliberate era concentrată într-un fascicul arzător, care putea să prefacă în scrum (de pe o orbită circumterestră aflată la mare înălţime) un oraş, o bază de rachete ori o altă ţintă de importanţă strategică (de exemplul, sistemul de sateliţi defensivi ai inamicului). Asemenea pseudobombe se distrugeau singure în momentul declanşării razei mortale. În ciuda posibilului interes, nu vom aprofunda detaliile ce privesc dezvoltarea tehnicii militare, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de concepţiile anterioare, descoperirea n-a produs o nouă escaladare, ci dimpotrivă, a anunţat sfârşitul cursei înarmărilor.<br />În schimb, merită să examinăm din punct de vedere istoric arsenalul nuclear din secolul XX. Mulţimea armelor nucleare ar fi putut permite, socotind puterea de distrugere pe cap de locuitor, neantizarea repetată a întregii populaţii de pe glob. Această putere de ucidere supradimensionată (overkill) era un fapt relativ cunoscut, mai cu seamă în rândul experţilor. Şi întrucât toată lumea dispunea de o putere distructivă excedentară, toate eforturile specialiştilor s-au îndreptat către modalităţile prin care măsurile de prevenire sau de contracarare ale unui atac puteau provoca pagube cât mai considerabile ale inamicului şi, totodată, să ofere o protecţie eficace aliaţilor. Apărarea propriei populaţii era importantă, dar trecută pe planul secundar. La începutul anilor '50, Bulletin of the Atomic Scientist a publicat discuţiile purtate despre felul cum ar putea fi protejată populaţia civilă în cazul unui război atomic, la care au luat parte şi doi dintre „părinţii“ bombei, Bethe şi Szilard. Singura soluţie reală presupunea ca oraşele să fie părăsite şi să se înfiinţeze nişte adăposturi subterane gigantice. Bethe a considerat că într-o primă fază, lucrările ar fi cerut 20 miliarde de dolari, dar impactul social, psihologic şi din punct de vedere al civilizaţiei nu putea fi exprimat în cifre. Altminteri, în curând autorităţile s-au dat seama că în zadar ar încerca să renască o nouă „epocă a troglodiţilor“, deoarece supravieţuirea populaţiei n-ar putea fi garantată nici aşa, deoarece ar impulsona cursa pentru obţinerea unor rachete şi mai precise, cu încărcături distructive şi mai mari. Concepţia n-a fecundat decât imaginaţia autorilor de literatură science-fiction din epocă, nişte viziuni întunecate despre viziunile de beton în care urmaşii degeneraţi ai omenirii vegetează, ducând o existenţă de cârtiţe sub ruinele pârjolite ale marilor oraşe. Futurologi de pripas (şi ca să fim cinstiţi, trebuie să recunoaştem că niciodată n-au existat vreun alt fel de futurologi) s-au întrecut în fabricarea unor coşmare, unul mai înfiorător decât celălalt, despre viitorul creat de arsenalele nucleare existente. Unul dintre cei mai lăudaţi autori a fost Herman Hahn, care a descris un război termonuclear în volumul „Să medităm asupra inimaginabilului“ (Thinking about the Unthinkable). El a plodit, printre altele, „maşina sfârşitului lumii“, o încărcătură nucleară în miezul unei cămăşi de cobalt, care poate îngropa însăşi statul pe teritoriul căruia se află, astfel încât să şantajeze întreaga lume cu „o sinucidere globală“. Nimeni nu s-a gândit că toate contradicţiile epocii nucleare vor duce nu la o pace mondială, ci la o pârjolire totală.<br />În primii ani ai secolului XXI, fizica teoretică s-a repezit să lămurească o problemă importantă pentru existenţa sau non-existenţa omenirii, pentru că numai teoretic se poate afla în ce măsură masa critică (cantitatea de materie nucleară pentru care o reacţie în lanţ declanşată se autoîntreţine) a metalelor fisionabile, precum uraniul 235 ori plutoniul, poate fi considerată drept o constantă absolută. Dacă s-ar putea influenţa mărimea masei critice, mai ales de la o distanţă considerabilă, atunci focoasele nucleare existente ar putea fi dezactivate. Şi s-a aflat un lucru cunoscut şi de fizicienii din secolul XX şi anume că masa critică poate varia, adică există nişte condiţii fizice în care o încărcătură critică poate fi dezactivată, adică bomba nucleară nu mai explodează, dar cantitatea de energie necesară producerii acelor condiţii este mult mai mare decât energia conţinută în toate focoasele nucleare de pe Pământ. Experienţele menite să anihileze armamentul atomic s-au încheiat cu un eşec.<br /><br /><br />Traducere de Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />FERGONAUT FĂRĂ FRONTIERE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />La sfârşitul anului trecut a apărut numărul 2 al periodicului de informaţii şi analiză a benzii desenate Fergonaut, realizat de Viorel Pîrligras, Marian Mirescu, Cristian Ciomu, Maria Tronea, Elena Trăilă, Cristian Nedelcu şi Giuseppe Mosciatti (director: Dodo Niţă).<br />În Beditorialul de început, Viorel Pîrligras discută spectaculoasa schimbare de atitudine a profesorilor şi altor intelectuali faţă de benzile desenate. În condiţiile în care televiziunea, jocurile pe calculator, galeriile foto de pe internet au captat interesul tinerilor, BD-urile au fost incluse în manualele şcolare ori sunt folosite pentru a resuscita interesul elevilor faţă de cuvântul scris. BD-ul, crede artistul şi prozatorul craiovean, oferă "o soluţie de ieşire din criză a literaturii".<br />Tot Viorel Pîrligras semnează un amplu studiu, dedicat interferenţelor dintre banda desenată şi literatură. Alături de prezentarea operelor unor artişti străini, precum Hugo Pratt, Richard Corben, Phillipe Druillet, care adesea şi-au permis să aibă o viziune proprie asupra unor cărţi celebre, ne este oferită şi o panoramă a apariţiilor româneşti. Galbar, de Sandu Florea, este considerată drept o realizare modestă şi de început a desenatorului, cu decoruri puţine şi schematice. Trebuie să mărturisesc că amintitul "schematism" este exact ceea ce-mi place mie la această bandă desenată, unde liniile simple, neînzorzonate, calme, creează forme în spaţiul vid al hârtiei, după tipicul stampelor orientale, iar în prim plan sunt plasaţi oamenii, ale căror trăiri sunt redate cu multă măiestrie. Viorel Pîrligras parcurge critic şi celelalte albume apărute în colecţia Editurii Stadion: Neamul Şoimăreştilor (Nicu Russu, după Mihail Sadoveanu), Cincizeci de bătrâne (Nicu Russu, după Ernest Hemingway), Toate pânzele sus! (Puiu Manu, după Radu Tudoran, bandă desenată care a avut şi o variantă anterioară, publicată în revista Cravata roşie), Căpitan la 15 ani (Nicu Russu, după Jules Verne), Grota sinistră (D.D. Iormeanu, după Ion Băieşu), Tarzan (Nicu Russu, după E.R. Burroughs). Tânărul şi marea şi Busola nu arăta nordul, ambele de Puiu Manu, după un scenariu de Octav Pancu-Iaşi, sunt menţionate separat. Din păcate, după 1989, tentativele de transpunere a povestirilor sau romanelor în benzi desenate, precum Înalta statuie (Constantin Jurcuţ, după Vasile Băran) ori Prostia omenească (Mugurel Dionisie) devin tot mai rare.<br />Şi ca să le adunăm laolaltă pe cele asemenea, voi aminti aici şi eseul lui Cristian Nedelcu, Text şi imagine, text versus imagine, textimagine, care militează pentru crearea unei simbioze între textul scris şi imagine, dar în aşa fel încât noua manieră, denumită BeDeFic de Viorel Pîrligras, "să nu se transforme într-o simplă povestire întreruptă din când în când de un fragment de bandă desenată sau de un strip".<br />Despre BD şi literatură scrie şi doamna doctor (în litere) Maria Tronea, responsabila culturală a Alianţei Franceze din Bănie, francofonizând sută la sută cu subiectul. Aceeaşi autoare prezintă şi un studiu academic despre Bruges-la-Morte, romanul lui Georges Rodenbach, transpus de Jean-Loup Leuriaux într-un album apărut în 1990 la Loempia, în colecţia Himalaya.<br />După explorarea universului luteţian al "cititului în sărbătoare" (Lire en fete, 18-20 octobre 2002), un contact cu rădăcinile ancestrale vine ca o halbă de bere rece într-o după-amiază toridă de vară. Dodo Niţă stă de vorbă cu Carabal, pseudonimul parisianului Pascal Caracostea-Bălan, un artist de origine română, realizatorul ciclului Les Gosses (Puştii) din revista Femme actuelle.<br />Directorul Fergonautului scrie şi despre Salonul BD organizat la Fabregues, lângă Montpellier, de către o asociaţie inspirat botezată Jetez l'Encre. La manifestare au participat peste 20 de autori, printre care şi doi români. Dodo Niţă a prezentat expoziţia şi a conferenţiat despre Tintin în România, iar Radu Marian (Constanţa) a vândut şi a oferit dedicaţii pe toate cele 30 de exemplare ale albumului său în limba franceză, Bienvenue, Belle-Maman! (Bine ai sosit, mamă soacră!). La faţa locului, artiştii noştri au descoperit şi nişte albume franţuzeşti, ale căror persoanaje sunt nişte români: Emil Cioran (Un année sans printemps de Ambre şi Lionel Tran) ori Miron Sorescu, un imaginar "pictor de icoane exilat la Londra" (Le Meteore, din seria Le Decalogue).<br />Înainte de a pleca la Fabregues, Dodo Niţă şi Radu Marian au vizitat redacţia pariziană a revistei Bo Doi (această ultimă literă i are două puncte şi, întocmai ca şi vocalele cu accente grave, nu este cuprinsă în tabela Windows-1250 pe baza căreia codificăm textele româneşti). Aici s-au întâlnit cu Frederic Vidal, fratele lui Jean-Marc, directorul publicaţiei. Primul număr a apărut în 13 septembrie 1997 şi în prezent apare într-un tiraj de 40.000 de exemplare. Separat, apar şi numere estivale sau speciale, precum cel închinat lui Hugo Pratt la 7 ani de la dispariţia acestuia sau numărul anti-LePen din timpul alegerilor prezidenţiale 2002.<br />Fergonaut mai cuprinde o serie de rubrici mici şi utile rubrici, precum Fax-BD ori Foame de BD (publicaţii româneşti în care apar benzi desenate), iar ultima pagină ne prezintă un BD pentru adulţi (şi nu numai pentru ei): "Totul despre fergonaut şi sex".<br />Revista poate fi procurată la adresa: fergonaut@hotmail.com <br /><br /><br /><br /><br /><br />PUTEREA TRADIŢIEI: „QUANTICIPAŢIA“ <br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> <br /><br />Quanticipaţia«De ce Quanticipaţia?<br />1) Pentru că „literatura de anticipaţie“ a fost unul dintre sinonimele acestui gen cameleonic numit şi SF sau ficţiune speculativă; gen adus adesea la dimensiunea de specie, alături de alte forme şi formule literare aflate la răspîntia dintre real şi imaginar: utopia, ucronia, călătoriile şi aventurile;<br />2) pentru ca anticipaţia să poarte sigla „Q“ de la Quasar, clubul UNESCO de la Casa de Cultură a Studenţilor, a cărui tradiţie publicistică obligă [...]<br />3) pentru că această tradiţie s-a „fosilizat“ în proiecte editoriale comune [...]<br />4) pentru că prin science fiction ficţiunea ştiinţifică se menţine în preajma celei artistice, contribuind la promovarea noilor tehnologii şi ieşirea din „lenea cognitivă“ care ne încearcă într-o lume în care informaţia ştiinţifică se dublează la fiecare patru ani; [...]<br />5) pentru că, alături de ficţiunea speculativă şi ştirea stranie mai rămîne loc şi pentru Cazuri Neelucidate încă [...]<br />[...]»<br /><br />Am enumerat astfel, laconic, raţiunile pentru care noua publicaţie, îşi justifică apariţia, prin editorialul de mai sus.<br />„Quanticipaţia“, subintitulată „Supliment SF, fantasy şi actualităţi stranii“, numărul 1, decembrie 2002, ne-a parvenit la redacţie prin bunăvoinţa domnului George Ceauşu, redactorul acestei interesante reviste. Din staff-ul acestei publicaţii mai fac parte Radu Gavrilescu şi Silvoiu Jureski (grafică), Aurel Manole (pictură), Carmen Maftei (colaj) şi Sandu Marin (tehnoredactor).<br />Puteţi citi în primul număr din Quanticipaţia:<br />- „Spre NATO cu armele viitorului“, un material semnat de Mădălina Chirovan despre Festivalul «Dan Merişca», organizat la Iaşi de Clubul Quasar în perioada 1 - 3 noiembrie;<br />- „Curenţii spaţiului“, Q-actualităţi semnate de Lucian Merişca;<br />- Povestiri SF-F semnate de Simona Sandu („Gagarin şi Gramatica“), Felicia Ceauşu („Extratereştrii alienaţi“), Mădălina Aniţoaiei şi Dan Merişca („Ce contează“), Marius Moldovan („Calul cruciatului“), Paul Tatomir („Claviaturi“);<br />- Un interviu cu Bruce Sterling, „Toţi sîntem prinşi în circumstanţe istorice. Unii sînt pînă la genunchi, alţii pînă în gît“;<br />- „Cît de frig este în odaia lumii“, (un gând cu Vladimir Colin), semnat de George Ceauşu;<br />- „Zapping literar“, semnat de Traian Bădulescu, Dan Popescu şi Michael Haulică;<br />- Un material despre „Săptămîna Internaţională de ştiinţă şi SF“;<br />- Câteva extrase din ştirile pro-misionare semnate de Györfi-Deák György.<br />Un cuprins deci foarte bogat pentru inerent puţinele pagini de revistă. O publicaţie care, şi prin puterea tradiţiei clubului Quasar, forţează revenirea spre o normalitate a science fictionului românesc, în care cuvântul tipărit să-şi recâştige drepturile dintr-o societate democratică. O acţiune, să recunoaştem temerară. Dar, prin aceasta, cu atât mai admirabilă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />IMPACTUL „SCIENTIFIC AMERICAN“<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Recunosc sincer, apariţia acestei reviste m-a luat complet pe nepregătite. Auzisem ceva, vag, de apariţia ei, şi atât. În momentul când am văzut-o la chioşc trecuseră câteva zile bune de la lansare. Preţul mi s-a părut exorbitant (80000 lei, faţă de, să spunem, 65000 lei preţul revistei Chip, cu CD-ul aferent cu tot!), dar curiozitatea a învins. După ce am citit-o m-am cutremurat la gândul că aş fi putut, foarte bine, să nu o cumpăr şi să trec indiferent pe lângă ea.<br />Cititorul lui Scientific American are de suportat impactul acestei reviste. Şi nu este uşor.<br />În primul rând pentru că în România nu mai există o astfel de publicaţie. Diferenţele faţă de, să spunem, Ştiinţă şi tehnică, sunt ca de la cer la pământ. Scientific American este o publicaţie profesionistă, în raport cu care publicaţiile noastre par palide realizări amatoriceşti.<br />În al doilea rând, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că Scientific American nu este o publicaţie docent ştiinţifică, ci una de popularizare, având ca ţintă un cititor nespecializat, dar curios. Dar popularizarea, vulgarizarea, dacă îmi este îngăduit să folosesc acest termen, are aici, repet, aceleaşi conotaţie profesionistă.<br />Tema numărului 1 din Scientific American în limba română este timpul. Veţi putea citi astfel despre „Trecerea misterioasă a timpului“, despre „Timpul real“, despre „Timpul vieţii noastre“, sau pur şi simplu despre „Cum să construim o maşină a timpului“. Două pagini prezintă, succint, unităţile de măsură a timpului, „De la instantaneu la eternitate“.<br />Alte articole au titluri semnificative: „Braţul lung al sistemului imunitar“, „Comandând roboţii cu gândul“. Şi nu am enumerat nici pe departe toate surprizele frumoase ale acestui număr. Puteţi citi grupajul de articole „În lumea noutăţilor“, puteţi vedea părerea experţilor despre fenomenul de Deja-vu, sau de ce grafitul şi diamantul sunt atât de diferite; alte articole încearcă să ne lămurească de ce oamenii inteligenţi cred lucruri stupide sau de ce mişcarea perpetuă este prezentă şi proliferează la biroul de patente ale SUA. Acest ultim subtitlu îl puteţi găsi la articolul „Nu pot fi opriţi“, semnat de Graham P. Collins. Şi care începe cu o trimitere la nuvela din 1954 a lui Robert Sheckley, „Cheia laxiana“ în care este vorba de o maşină din alte lumi „care adună energie din aer, din cosmos, de oriunde. Nu trebuie conectată, alimentată sau întreţinută. Funcţionează pe timp nelimitat.“ Un soi de perpetuum mobile, care, deşi interzis de legile fizice şi ale Biroului de Patente şi Mărci ale SUA, totuşi prezintă în continuare o mare fascinaţie asupra multor inventatori care, ocazional, vor obţine chiar patentele visate. Numai că, revenind la maşina din poveste, „ultima dată când a fost văzută, maşina emitea un şuvoi de pudră gri, şi nimeni [...] nu ştia de unde să facă rost de o cheie laxiană - singurul lucru care ar putea opri maşina. Ar putea fi aproape o metaforă“ încheie Collins articolul său.<br />Şi nu cred că eu aş mai avea ceva de spus.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ŞTIINŢĂ POLITIZATĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Gregory Benford cunoaşte foarte bine mediul academic, cu cele bune şi cele rele. Ne-am convins de acest lucru din alte romane ale sale. Dar, parcă mai mult ca niciodată, autorul a ţinut să ne convingă că este subiectiv şi lucrează după şabloane vizibile.<br />Benford a avut o idee interesantă despre o singularitate şi despre cât de stabilă ar fi aceasta. Numai că ideea singură nu putea alcătui un roman. Aşa că a trebuit să construiască o intrigă. Şi a plasat acţiunea în mediul arheologilor.<br />Nimic anormal. Anomalia începe din momentul în care Benford, ca american naţionalist şi patriot (nişte chestii pentru care un autor român ar fi aspru criticat de societatea civilă) profită de ocazie ca să plătească nişte poliţe, apropo de săpăturile din insula Santorini, considerând că, din moment ce o universitate americană contribuise la finanţarea lucrărilor, arheologii greci nu aveau nici un merit (a se vedea şi un film pe Discovery). Aşa că se inspiră din cazul Santorini şi, transformând regimul coloneilor într-un regim comunist, îşi dă frâu liber sentimentelor antieuropene.<br />Consider că intriga respectivă, menită să gâdile nişte orgolii americane, nu aduce nimic folositor poveştii, care nu poate să placă decât unor indivizi prea filoamericani ca să-i vadă punctele slabe.<br />Dacă mai adăugăm la toate acestea traducerea nu tocmai fericită (începând cu titlul, păstrat, nu se ştie de ce, în grafie anglo-saxonă), considerăm că editura n-a făcut o alegere tocmai fericită. Ca şi în cazul Uraganelor, apărut la Nemira în urmă cu vreo doi ani, s-a publicat un roman fără o valoare SF atât de mare ca să facă un european să înghită inepţii patriotarde americane. De altfel, editura Pygmalion ne obişnuise cu volume care primiseră diferite premii (premii ce ofereau o garanţie a calităţii). Acest roman al lui Benford n-a căpătat nici un premiu, deci, dacă judecăm drept, nici măcar la el acasă n-a fost considerat o capodoperă.<br /><br />Gregory Benford - Artifact<br />Traducere de Ovidiu-Gheorghe Ruţa<br />Editura Pygmalion, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />O CRUCIADĂ PENTRU LITERATURĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Ovidiu Bufnilă continuă să scrie şi să publice, în stilul său caracteristic, inimitabil. Ovidiu Bufnilă este, în acest moment, cel mai publicat autor român de literatură SF. Numai că sigla sub care îi apar textele mi se pare complet nepotrivită. Bufnilă nu scrie ceva ce-ar putea fi încadrat într-un gen, într-un curent, într-o categorie literară. Bufnilă scrie nişte texte atât de originale şi de proprii, încât nu poate fi comparat cu nimeni. Faptul că, uneori, îşi desemnează creaţiile drept SF nu poate decât să onoreze fandomul, care îşi trece la categoria realizări noi succese.<br />M-am întrebat, deseori, cum se face că Ovidiu Bufnilă are succesul pe care-l are. Pentru că proza sa este extrem de densă. Textele sale, foarte scurte, sunt pline de înţelesuri greu de descoperit, transmită cititorului stări greu de definit. Înrudit mai degrabă cu Urmuz decât cu Asimov şi agreat mai mult de amatorii de mainstream decât de cunoscătorii de SF, Ovidiu Bufnilă se bucură - cred eu - mai degrabă de un succes de snobism, decât de recunoaşterea pe care ar merita-o. Prea puţini dintre cititorii din fandom au curajul să recunoască faptul că nu pricep prea mult din simfoniile ghershwiniene ale lui Bufnilă. Iată, eu îndrăznesc să afirm că textele lui Bufnilă îmi produc multă plăcere, îmi induc o stare de euforie bizară, dar pe care nu reuşesc s-o traduc în cuvinte. Pentru că textele lui Bufnilă sunt transcrierea în vorbe şi litere a muzicii de jaz. De aici muzicalitatea lor stranie, uneori disonantă, ritmată şi copleşitoare.<br />Cruciada lui Moreaugarin reprezintă un concert, în care autorul interpretează cu măiestrie piese scurte, mai noi sau mai vechi, aranjate astfel încât să creeze un întreg. Efectul este impresionant, cititorul percepe exact stările de spirit pe care autorul intenţionează să i le transmită. Ovidiu Bufnilă este un maestru şi merită pe deplin toată admiraţia.<br />Ca în majoritatea textelor lui Bufnilă, eroul principal al acestui text - să-i spunem roman? să-i spunem recviem? - este Moartea. Moartea ca transformare, ca încetare, ca sfârşit sau ca început. Bufnilă este obsedat de moarte şi încearcă să-i descopere secretele. Dar, pe măsură că ridică voaluri, descopere sub ele alte voaluri, iar misterul nu face decât să-şi schimbe înfăţişarea...<br />Dacă Bufnilă impresionează, ca de obicei, nu putem trece cu vederea o iniţiativă a editurii, care a trecut pe copertă o informaţie aiurea: Premiul Jazzonia. Nu cred că Ovidiu, care a primit în 2002 două premii Sigma şi premiul pentru roman al convenţiei de la Iaşi (pe lângă colecţia de premii mai vechi) avea nevoie de aşa ceva. Ovidiu Bufnilă rămâne Ovidiu Bufnilă, iar cine nu-l ştie nu se va lăsa impresionat de un premiu inventat. Dar poate că nu ştiu eu, iar premiul i-a fost acordat de editura Pygmalion. Când? Unde? Cum?<br /><br />Ovidiu Bufnilă - Cruciada lui Moreaugarin<br />Editura Pygmalion, 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTRE ŞERPI ŞI PĂIANJENI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Miniromanul lui Leiber este o carte dificilă, pentru că reprezintă o parte dintr-un întreg, ciclul războaielor dintre şerpi şi păianjeni. Mai mult, autorul preferă să nu dea nici un fel de explicaţii, lăsând libertate deplină cititorului să-şi imagineze ce vrea şi ce poate despre acel război. Acţiunea se desfăşoară într-un refugiu, într-un loc de popas între două misiuni, unde agenţii uneia dintre părţi se odihnesc şi se distrează.<br />Leiber nu afirmă ce vreuna dintre părţi ar avea dreptate, ci doar că varianta de viitor agreată de una dintre tabere ar putea să fie mai bună. Dacă la Poul Anderson avem de-a face, în ciclul Patrula timpului, cu oameni dedicaţi păstrării ciclului normal al istoriei, care este considerat cel mai bun posibil, Leiber foloseşte personaje care n-au un simţ moral deosebit, care sunt nişte simpli mercenari, obligaţi să slujească una dintre tabere fără convingere şi fără implicare afectivă. Mai mult, din replicile personajelor ne dăm seama că istoria omenirii este pe cale s-o ia razna. Nimeni nu ştie scopul real al celor ce dirijează conflictul, pentru că personajele lui Leiber sunt oşteni de rând. Imaginaţi-vă ce-aţi putea să aflaţi despre războaiele napoleoniene - considerând că nu ştiţi nimic despre acestea - ascultând fragmente aleatorii din discuţiile unor soldaţi dintr-o cârciumă. Veţi descoperi, într-o asemenea situaţie, că se va vorbi mult despre probleme personale, despre aspecte mărunte, individualizate, ale bătăliilor, şi că nimeni nu are o privire de ansamblu.<br />Deci, romanul lui Leiber este o carte dificilă. Şi devine şi mai dificilă în condiţiile în care ediţia este groaznică. Pe lângă mulţimea de erori de culegere a textului - care abundă în toate volumele din seria nouă a colecţiei de romane SF a editurii Pygmalion - vom avea de-a face cu o ordine bizară a paginilor. Deşi numărătoarea paginilor curge corect, vom descoperi că, de fapt, paginile sunt plasate aiurea şi că înainte de a trece la o pagină nouă trebuie să aflăm care-i următoarea. Dacă mai amintim şi faptul că numele traducătorului nu-i trecut nicăieri, ne dăm seama că volumul respectiv a fost făcut fără prea mult profesionalism. Păcat.<br /><br />Fritz Leiber - Marele joc al timpului<br />Editura Pygmalion, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />O ALTFEL DE ASTRONAUTICĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Editura Pygmalion ne face cunoştinţă cu un autor puţin cunoscut la noi. De altfel, dacă ne gândim bine, ce se cunoaşte în fandom? Sunt cunoscuţi autorii din perioada anilor patruzeci - cincizeci şi câteva dintre marile nume ale anilor nouăzeci. Dacă veţi lua o listă a laureaţilor marilor premii (liste complete, pentru toate categoriile), veţi descoperi că mulţi dintre ei n-au fost traduşi în româneşte. N-are rost să înşirăm aici pe toţi cei care au avut o contribuţie majoră la dezvoltarea literaturii SF şi de care fanul obişnuit n-a auzit, dar merită să atragem atenţia că literaturi SF importante (britanică, franceză) n-au apărut pe rafturile librăriilor din ţara noastră cu ce au mai reprezentativ. Bob Shaw este unul dintre acei autori britanici cunoscuţi peste tot, cu excepţia României. Iar romanul apărut la editura Pygmalion a cucerit atât premiul Asociaţiei britanice pentru SF, cât şi premiul Asociaţiei autorilor britanici de fantasy.<br />Premiile cucerite oglindesc, din start, structura oarecum aparte a romanului, care poate fi considerat, după dispoziţie, atât roman SF cât şi roman fantasy. Poate fi considerat ca aparţinând literaturii SF pentru că descrie o lume în care totul - flora, fauna, viaţa socială, etc. - sunt influenţate de faptul că planeta pe care se desfăşoară acţiunea are un satelit foarte mare şi foarte apropiat, care are atmosferă comună cu planeta-mamă. Romanul lui Shaw poate fi considerat ca aparţinând literaturii fantasy pentru că descrie o societate diferită de a noastră, o societate cu o altfel de ştiinţă şi tehnologie, cu obiceiuri şi structură socială bine definite, dar deosebite de ale noastre.<br />Pe această planetă specială se declanşează o molimă cumplită, declanşată de o specie de animale plutitoare, un soi de sfere ce răspândesc otravă. Împotriva acestor făpturi nu se poate lupta, astfel că singura soluţie rămâne părăsirea planetei şi emigrarea pe satelit. Este evident că locuitorii lumii imaginate de Bob Shaw nu dispun de rachete şi de nave cosmice, deci vor încerca ajungerea pe satelitul natural al planetei cu ajutorul unor baloane pline cu aer cald...<br />Pentru a nu dezvălui mai mult din poveste, mă voi mulţumi să vă spun doar că Bob Shaw dă dovadă de un talent scriitoricesc deosebit, acţiunea este trepidantă şi convingătoare, personajele complexe şi bine caracterizate. Într-un cuvânt, un roman interesant, care merită citit.<br /><br />Bob Shaw - Astronauţii zdrenţăroşi<br />Traducere de Liviu Radu<br />Editura Pygmalion, 2000<br /><br /><br /><br /><br /><br />O ANDROIDĂ CASTĂ ŞI-O CASCĂ ALBĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Isabel, Ionescu Isabel, este o androidă Cobra, dinamică, îndărătnică, descurcăreaţă, ca mai toate femeile din schiţele şi povestirile lui Sergiu Someşan. La prima vedere, pare o tânără ce tocmai "a ieşit din criza de timiditate a adolescenţei". Se îmbracă simplu, dar provocator: poartă un tricou strâmt pe care scrie "kiss me" cu litere roşii. Nu este un îndemn, iar cine încearcă să dea curs îndemnului, o păţeşte. Isabel este scutiera şi subalterna lui Tom Anard, unul dintre cei mai buni agenţi temporali, care a fost condiţionat şi trimis în societatea contemporană. Condiţionarea e atât de perfectă, încât superagentul nu poate fi convins că nu-i Andrei Tomescu, inginer de sistem la Axel SRL, calul de bătaie al lui Guguţă, găliganul din vecin. Misiunea lor e să prindă cronofagi, nişte monştri răsăriţi dintr-un spaţiu paralel, pe care-i depistează pudrându-i cu calc sau cu praf de cretă. Ori să descopere contrabandişti de literatură falsificată, pe care, în loc să se grăbească să-i predea unei justiţii hărţuite de avocaţii unşi cu toate alifiile, echipa de poliţie temporală preferă să-i supună la nişte cazne subtile.<br />Un alt ciclu epic este cel "al butonilor", compus din povestirile "O ipoteză aproape absurdă", în care un tată care doreşte să facă o scamatorie constată cu surprindere că ea îi iese, dar altfel decât intenţiona şi "Iubitul meu din altă lume", unde acelaşi procedeu este repetat la o altă scară şi provoacă apariţia unui alter-ego simetric dintr-o lume antiparalelă în patul conjugal, spre surprinderea soţiei.<br />Mă tem să nu rămâneţi cu impresia că Sergiu Someşan e un autor hazos şi haios. E drept, multe dintre naraţiunile sale, adunate în volumul "Să n-o săruţi pe Isabel", se înscriu în linia prozei SF umoristice, cultivată la noi de Felix Aderca (din generaţia de aur), Eduard Jurist, Corneliu Omescu, Laurenţiu Cerneţ (din generaţia de mijloc) ori Radu Honga, Dan Merişca, Dorin Davideanu (din "noul val" al anilor optzeci). Unele lucrări, precum "Dilema" ori "Planeta cu spioni" sunt nişte divertismente frivole, din sfera anecdoticului. Dar în alte dăţi, râsul provocat de Sergiu Someşan încătuşează; în acest sens, e caracteristică reacţia extratereştrilor care vor să-l răpească pe Adam (un amploaiat timid şi şters, chinuit de toată lumea) şi să-i transforme râsul într-o sursă de energie motrică: "Extraordinar! Aşa ceva nu am mai pomenit! Râsul lui are un coeficient energetic negativ. Când râde pur şi simplu ne absoarbe energia din rezervoare".<br />Prin urmare, Sergiu Someşan ştie să fie şi tragic când râde. În cele mai bune proze ale sale, autorul dovedeşte o capacitate deosebită de concentrare a absurdului, de conturare a unor situaţii fără ieşire, calitate care transpare mai ales în povestirile cu tematică pacifistă, precum "Bla-bla-bla, domnule general", "O rachetă cu numele meu" ori "O cască albă şi-un copil în ploaie", povestiri ce au atras aprecierile criticilor sau ale unor jurii literare.<br />Autorul manifestă interes şi faţă de subiectele ce ţin de domeniul prozei horror ("În trecere prin Predeal") ori al fantasticului ("Legendă fără sfârşit", "O clipă de nemurire"). De altfel, Sergiu Someşan a publicat anul trecut un alt volum, intitulat "Carte de magie", asupra căruia ne-am aplecat cu mult drag şi despre care am dori să vă spunem mai multe cu proxima ocazie.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />TEORIA COSMICĂ A FRANCEZILOR IGOR ŞI GRICHKA BOGDANOV POSTULEAZĂ UN BIG BANG CÎT SE POATE DE ORIGINAL !<br />O farsă elaborată sau o teorie revoluţionară ?<br /><br />Cristian Tamaş<br /><br /><br />Oricine s-a întrebat vreodată dacă nu cumva astrofizicienii nu fac altceva decît să inventeze atunci cînd vorbesc despre extradimensiuni, "găuri de vierme", universuri multiple, etc. se poate reconforta deoarece uneori nici măcar oamenii de ştiinţă nu pot să discearnă între posibilele teorii revoluţionare şi ceea ce pare să fie speculaţie SF !<br />Recenta teorie a fraţilor Igor şi Grichka Bogdanov (sau Bogdanoff, în ortografie franceză) a pus pe jar lumea fizicienilor prin gradul extrem de noutate şi îndrăzneală.<br />Oamenii de ştiinţă dezbat încă dacă fraţii Bogdanov sunt cu adevărat nişte genii cu o nouă viziune asupra momentului dinaintea începerii existenţei universului sau doar emit pe un ton doct nişte aberaţii !<br />Agitaţia a început luna trecută cînd zvonuri declanşate pe internet semnalau existenţa unei teorii cosmologice remarcabile, atît de remarcabilă încît lumea ştiinţifică se întreabă dacă nu cumva e vorba de o farsă extrem de bine pusă la punct din p.v.d. ştiinţific, prin care cei doi fraţi încearcă să obţină în mod fraudulos, doctoratul.<br />Cei doi fraţi gemeni, în vîrstă de 53 de ani, sînt mai bine cunoscuţi în Franţa, în calitate de autori SF, popularizatori SF şi producători ai unei emisiuni TV în anii '70-'80, "Temps X".<br />Pînă de curînd, prea puţini fizicieni au observat articolele şi studiile ştiinţifice ale fraţilor Bogdanov care exploatează, aşa numita "condiţie Kubo-Schwinger-Martin", ce implică o legatură matematică între temperatura infinită şi timpul imaginar (nu mă întrebaţi, ce-i aia !) pentru a dovedi starea universului la începutul formării sale şi înainte de Big Bang.<br />Brusc fizicienii au început să se întrebe cam ce ar putea însemna propoziţii precum cea care urmează:<br />"Sugerăm că timpul (pre)-cosmic este într-un echilibru termodinamic pe scara Planck şi este deci supus condiţiei Kubo-Schwinger-Martin".<br />Prof. Roman Jackiw, profesor de fizică la Massachussets Institute of Techonology, a parcurs teza de doctorat a fraţilor Bogdanov, remarcînd că teoria acestora este extrem de speculativă dar şi că "te pune cu adevărat pe gînduri".<br />Dr. John Baez, fizician şi teoretician al gravitaţiei cuantice la University of California, Riverside, care a corespondat cu fraţii Bogdanov prin internet (vezi math.ucr.edu/home/baez/bogdanov) a declarat : "un lucru mi-e foarte clar, fraţii Bogdanov habar nu au de fizică".<br />Dr. Peter Woit, matematician şi fizician la Columbia University spunea următoarele, referindu-se la "opera fraţilor Bogdanov": "Din p.v.d. ştiinţific este în mod clar un nonsens complet, dar astăzi aşa ceva e din în ce mai greu de distins de lucrările autentice".<br />Într-adevăr, aici e cheia, de a distinge între sens şi nonsens, această problema depăşeşte afacerea Bogdanov, afirmă mulţi fizicieni, îngrijoraţi de cantitatea de gunoaie ce trece de referenţii ştiinţifici şi se tipăreşte în publicaţiile ştiinţifice, respectiv de comisiile de doctorat.<br />"Adevărata problemă se referă la integritatea ştiinţifică şi la modul de evaluare a fizicii teoretice" a declarat Dr.Frank Wilczeck, fizician la MIT şi editor al "Annals of Physics", unde s-a publicat unul dintre studiile fraţilor Bogdanov. Şi adaugă "Stăpînesc cei doi întregul domeniu al astrofizicii ?"<br />Cum au ajuns fraţii Bogdanov să facă speculaţii cosmologice, e o altă poveste care se referă la modul în care se face fizică astăzi.<br />Absolvenţi ai "Ecole Practique de Hautes Etudes"-Paris şi ai Institutului de Ştiinţe Politice-Paris, fraţii Bogdanov s-au făcut cunoscuţi în Franţa, prin cariera lor în domeniul SF.<br />În 1991, fraţii Bogdanov au publicat "Dumnezeu şi ştiinţa", un best-seller în Franţa, bazat pe conversaţiile cu filosoful Jean Guitton. Cei doi autori au fost acuzaţi de plagiat şi daţi în judecată de Dr. Trinh Xuan Than, astronom la Universitatea Virginia, pe motiv că fraţii Bogdanov au reprodus pasaje din studiul său, "The secret melody and man created the universe", publicat în 1988.<br />Pe de altă parte, Dr.Arkadiusz Jadczik, un fizician polonez care a schimbat idei cu fraţii Bogdanov prin intermediul site-ului său (www.cassiopaea.org/cass/bog-sternheimer.htm), a declarat că: "ipoteza mea de lucru este că fraţii Bogdanov au realizat ceva interesant".<br />Iar Dr. Roman Jackiw a comparat fizica modernă cu arta modernă: "Cineva priveşte o operă de artă şi este convins că e o aberaţie, dar pentru altcineva respectiva lucrare e plină de sensuri şi armonie". "Atunci cînd fizica vorbeşte despre universul dinainte de Big Bang, aceasta nu poate fi decît ceva complet speculativ, iar eu aş fi foarte atent cînd aş numi ceva o aberaţie, în special cînd n-aş înţelege nimic din aceasta. Pînă la urmă, tot tîlcul este despre ce se întîmplă în fizica teoretică în absenţa experimentului".<br />Fraţii Bogdanov au afirmat că speră ca ideile lor să fie recunoscute şi să fie considerate utile în fizică : "Ceea ce dimineaţa este considerat un nonsens, seara sau ziua următoare poate căpăta un sens." <br /><br /><br /><br /><br /><br />DE LA MACONDO LA MCONDO<br />Literatura latino-americană se americanizează!<br /><br />Cristian Tamaş<br /><br /><br />Realismul magic a la Marquez este rejectat de tinerii scriitori latino-americani care afirmă că realismul virtual le defineşte opţiunile literare. "America Latină s-a schimbat", declară scriitorul chilian Alberto Fuguet, adăugînd: "Niciodată n-am simţit că America Latină este aşa cum a fost portretizată în romanele pe care a trebuit să le studiem la şcoală."<br />"Noi, tinerii scriitori latino-americani suntem nişte hibrizi geo-culturali, produşi de globalizare. Ne puteţi considera o gaşcă de alienaţi care s-a vîndut culturii de masă nord-americane, dar acesta este adevărul prezentului. Am crescut urmărind la TV «Familia Simpson» şi «Dosarele X» şi acest mediu cultural este evident în scrierile noastre".<br />Alberto Fuguet a devenit celebru în mediile literare latino-americane în 1996 cînd a publicat «McOndo», o antologie de povestiri aparţinînd unor scriitori latino-americani avînd sub 35 de ani. «McOndo» este o referire ironică la Macondo, oraşul ficţional creat de Gabriel Garcia Marquez în romanul «Un veac de singurătate» apărut în 1967,scriere care a introdus realismul magic în dicţionarele literare. Şi nu-i de mirare că «McOndo» a fost lansată într-un McDonalds din Santiago de Chile, pe fondul unor toasturi udate de Coca Cola,celebrînd "viaţa adevărată", chiar dacă aceasta este cumplit de plictisitoare şi nimic altceva decît o clonă derizorie a aşa numitului "american way of life".<br />Alberto Fuguet este unul din scriitorii noii generaţii latino-americane ale căror ficţiuni reflectă lumea în care au crescut: medii urbane în care cyber-cafenelele abundă chiar în favelas (bidonviluri a la Rio de Janeiro), în care o vineri noapte nu înseamnă altceva decît vizionarea reluării unui film nord-american comercial la TV. În scrierile lor nu există referinţe politice sau istorice, nici măcar vreo aluzie la vreun personaj legat de background-ul politico-istoric latino-american. Singurii dictatori care apar sunt cei din visele personajelor respective. Multe dintre povestirile lor îşi desfăşoară acţiunea în Statele Unite.<br />Pentru mulţi dintre mandarinii establishmentului literar latino-american, pentru care literatura semnifică o abordare naţionalistă, post-colonialistă a unor detalii istorice locale, ireverenţa noii generaţii de scriitori este considerată o trădare atît în tonalitate cît şi în abordare.<br />"Unul ca Alberto Fuguet caricaturizează literatura sud-americană care este foarte bogată şi complexă, provenind dintr-un proces literar extrem de dureros" , a afirmat Ricardo Cuadros, critic şi scriitor chilian, adăugînd:<br />"Ca scriitori, nu avem dreptul să uităm ultimii 30-40 de ani".<br />Cuadros dădea ca exemplu un personaj din romanul "Bad Vibes" (1997) al lui Fuguet, care, chiorîndu-se tîmp la un T-shirt cu figura lui Che Guevara, se întreba cine dracului o fi bărbosul, vreun nou star din vreo telenovelă mexicană sau vreun mariachi de prin Guadalajara. Romanul a inspirat şi revolta unor liceeni din Santiago de Chile împotriva programei literare "anchilozate".<br />Iar criticul literar bolivian Centa Reck declara că "indivizii ăştia nu fac altceva decît să înlocuiască realitatea latino-americană cu o junglă sălbatică de celulare, McDonalds-uri, shopping malls, droguri, toate acestea prin intermediul unui jargon americanizat neinteligibil."<br />Alberto Fuguet, la rândul lui, a declarat : "Pe noi nu ne interesează canonul literar", referindu-se la Julio Cortazar, Gabriel Garcia Marquez şi Mario Vargas Llosa, scriitori care au captivat şi fascinat întreg mapamondul prin talentul, imaginaţia şi conştiinţa lor politică.<br />"Sînt un mare fan al lui Marquez, dar credeţi-mă, chiar urăsc imageria pe care a creat-o şi pe care alţi indivizi o folosesc", a declarat Fuguet. "Au transformat universul fictional marquezian într-o estetică în loc să creeze o ideologie. Oricine începe să paştişeze «Un veac de singurătate» nu poate comite decît nişte kitschuri".<br />După aproape patruzeci de ani, tinerii scriitori latino-americani consideră că problemele de actualitate şi peisajul local s-au schimbat, deoarece "graniţa" dintre America de Nord şi America de Sud s-a estompat în bună măsură.<br />Ultimul roman al lui Alberto Fuguet, «Filmele vieţii mele», se referă la un personaj principal care se simte acasă atît în Encino, California cît şi în Santiago de Chile şi a cărui viaţă este povestită prin intermediul filmelor hollywoodiene.<br />Ricardo Gutierrez Mouat, profesor la Universitatea Emory, care predă un curs intitulat «De la Macondo la McOndo» susţine : "Cred că tinerii scriitori latino-americani au o altfel de viziune, una deosebit de întunecată, de extracţie urbană şi sunt caracterizaţi de un simţ ascuţit al umorului negru. Ce scriu ei este diferit de realismul magic facil, în care la fiecare pagină dai peste o iguană îndrăgostită sau un dictator zburător. Ei simt nevoia de a avea propria voce, distanţîndu-se de formulele literare pe care le considera uzate".<br /><br /><br /><br /><br /><br />EXPLORAREA SPAŢIULUI,<br />un ciclu al triumfurilor şi tragediilor, dar nu şi sfârşitul visului omenirii<br /><br />Cristian Tamaş<br /><br /><br />Aventura spaţială desfăşurată pe parcursul a 45 de ani, a fost o cronică a triumfurilor şi tragediilor. De la primul satelit artificial, primul om în cosmos, la primul om pe lună şi la prima staţie orbitală, de la evenimente istorice şi eroice ca primele zboruri cosmice cu astronauţi, culminate cu victoria aselenizării, până la exploziile care au ucis echipaje întregi, de la sondele spaţiale care au explorat sistemul solar, până la aspecte mai "triviale" ca depăşirea bugetelor, corupţie şi management incompetent.<br />Capitolele s-au numit Sputnik, Gagarin, Mercury, Vostok, Gemini, Mariner, Voshod, Apollo, Armstrong, Pioneer, Viking, navetele spaţiale iar tematica a fost complexă, combinând aspiraţiile naţionale, politica războiului rece, nesfârşita căutare a cunoaşterii ştiinţifice şi toate aspectele "hard" ale costurilor şi fezabilităţii.<br />După două tragedii de amploarea Challenger şi Columbia, tot mai mulţi îşi pun întrebarea: "Care ar fi beneficiile explorării spaţiale?" Cine sunt preopinenţii? În primul rând zeci de milioane de americani, parte din plătitorii de impozite care suportă bugetul NASA!<br />Dar haideţi să recurgem la un flash-back şi să ne reamintim că în 1962 (preistorie curată, nu-i aşa?) într-unul din momentele de vârf al competiţiei spaţiale americano-ruseşti, un iconoclast pre nume, James G. Ballard a publicat "Which way to inner space?", un manifest SF contra orientărilor dominante din domeniu, adică printre altele, obsesia călătoriilor spaţiale. Ballard propunea concentrarea asupra altor teme, precum problemele planetei, conştiinţa umană, biologia.<br />Ca mulţi alţi autori SF, se poate ca Ballard să fi fost un vizionar şi nu numai în privinţa priorităţilor general umane, vezi romanele "Crystal World" şi "The Drought".<br />Explozia navetei Columbia, sâmbăta trecută [9 februarie 2003, nota editorului] a provocat un val de întrebări şi începutul unei dezbateri mondiale, despre necesitatea programelor spaţiale.<br />Să ne aducem aminte care a fost scopul utilizării navetelor spaţiale, program ale cărui costuri totale au atins 25 de miliarde de dolari! Din start, s-a dorit a fi un program mai puţin costisitor decât o misiune cu echipaj spre Marte, conceptul navetei reutilizabile s-a dovedit a fi unul corect, deşi nu şi-a atins până acum frecvenţa anunţată iniţial, de un zbor pe săptămână, costurile urmând să fie amortizate prin lansări şi reparaţii de sateliţi, prin vânzarea altor servicii spaţiale.<br />Chiar şi un bastion al entuziaştilor explorării cosmosului ca situl Space.com este bântuit acum de îndoieli, tonalitatea generală fiind caracterizată de un şoc profund.<br />Nucleul "hard" al entuziaştilor, oameni de ştiinţă, fani sau simpli muritori insistă asupra faptului că o caracteristică psihologică fundamentală a omenirii este dorinţa de a descoperi cine suntem de fapt în univers, pe lîngă curiozitatea înnăscută şi simţul explorării. Sunt convins că în cele din urmă toate acestea vor prevala şi poate că specia umană va coloniza (măcar) sistemul solar!<br />Acum 500 de ani, oamenii traversau, în ciuda tuturor riscurilor oceanul în ambarcaţiuni care astăzi sunt pe drept cuvânt, considerate rudimentare, iar astăzi sau mâine sau destul de curând, oamenii îşi vor continua misiunea istorică (pentru că avem această minunată obsesie a explorărilor, fixată în genotip) şi mai ales pentru că la nivel subliminal ştim că este singurul nostru viitor posibil!<br />Nu neg rolul Casandrelor, şi pe Terra mai sunt îngrozitor de multe lucruri de rezolvat dar mi se pare că pe termen mediu şi lung ar fi regretabil să se întârzie ceva atât de fundamental cum este explorarea spaţiului!<br />Este o evidenţă faptul că există o fascinaţie absolută a cosmosului, fixată undeva în profunzimea înlăuntrului fiinţelor umane.<br />Dr. Neil Tyson, directorul Rose Center for Earth and Space din New York declara la aflarea veştii despre explozia Columbiei: "Este o cumplită tragedie şi cu siguranţă oamenii o să dezbată de ce este nevoie să mergem în spaţiu, ce am realizat până acum, ce intenţionăm să facem de acum încolo. Dar vreau să subliniez că înainte de toate astea, totul a fost biologie, mai devreme chimie, şi mai înainte, nimic altceva decât oameni care se uitau vrăjiţi la cerul înstelat. Există ceva profund ce caracterizează condiţia umană, ceva ce traversează timpul şi culturile istorice şi indiferent de perioadă, ţară, limbă, religie, oamenii au privit cerul şi s-au întrebat ce este acolo. Chiar dacă de treizeci de ani încoace, tot dăm rotocoale Pământului, în loc să ne avântăm în spaţiu!"<br />Chiar dacă lideri de opinie ca Prof. John Staudenmaier (şeful catedrei de istorie de la Universitatea Mercy din Detroit şi editorul publicaţiei Technology and Culture, axată pe studiul istoriei tehnologiei) consideră că după 11 Septembrie, colapsul dotcomurilor şi acum catastrofa Columbiei, a pierit toată bravada tehnologică care încurajează experimentul ştiinţific : "Acum este prevalent un sentiment de vulnerabilitate aflat chiar în centrul mândriei americane şi anume sofisticatul nostru sistem tehnologic. Pentru majoritatea americanilor este ceva covârşitor, ceva asemănător situaţiei când te trezeşti fără un acoperiş deasupra capului. Fără îndoială, acest sentiment conduce la o criză de identitate."<br />La nivel global se consideră că entuziasmul general pentru programele spaţiale, s-a risipit de mult. A existat un vârf în perioada 1957-1969, apoi în perioada anilor '80 când au debutat zborurile navetelor spaţiale.<br />David Lavery, autorul studiului "Late for the sky : the mentality of the Space Age", întreba retoric "Dar ce este era spaţială? În anii '60-70 vorbeam despre ea tot timpul. Acum, era spaţială pare la fel de îngropată ca şi era nucleară!"<br />Poate este o caracteristică pur umană, dorinţa de a fi permanent în mişcare, dorinţa de a explora neîncetat, iar năzuinţa de a ajunge la stele a fascinat dintotdeauna omenirea. Sigur că entuziasmul la nivel de mase, nu se poate păstra la cote de incandescenţă cînd este vorba de ceva atât de îndepărtat de percepţia comună, este de înţeles că oamenii au sperat în beneficii imediate şi schimbări esenţiale ale existenţei provocate de efectele programelor spaţiale.<br />Problema fundamentală este că la nivel de specie avem nişte viziuni de a dreptul fantastice şi apoi ne împotmolim în realitate, ceea ce ne dezamăgeşte şi în cele din urmă ne pierdem credinţa în visurile noastre.<br />Sau cum spunea Dr. Howard McCurdy, profesor la American University, Washington (şi autorul studiului "Space and the american imagination") : "În loc să fim preocupaţi de ştiinţa practică sau chiar de science fiction, eşuăm din ce în ce mai mult în fantasy!".<br />Chiar şi SF-ul s-a schimbat. De la o abordare în tonalitate realistă, aproape evanghelică a anilor '50 a rachetelor, navelor spaţiale şi călătoriilor cosmice, ca în povestirile lui Heinlein, din acea perioadă sau ca în filme ca "Destination Moon", genul a început să fie dominat în anii '80, de galaxii îndepărtate aflate într-un viitor şi mai îndepărtat, fără a avea nici cea mai mică asemănare cu lumea noastră.<br />În 1995, acuitatea Disney World-ului la schimbările barometrului public în materie de gusturi SF, a determinat înlocuirea pavilionului "Mission to Mars" cu "Extraterrestrial alien encounter"!<br />Dr. Rob Latham, editor de studii SF şi profesor asociat de americanologie la Universitatea din Iowa, observa : "E cam şi cum scânteia imaginativă a călătoriilor spaţiale, ar fi murit!"<br />Să fie vorba doar de o aproximare grosolană? Cele mai multe dintre filmele de succes hollywoodiene tind să fie doar nişte jocuri pe computer referitoare la monştri extratereştri sau la ciberspaţiu.<br />Un curent predominant de opinie? Câteva semne optimiste există chiar la nivelul culturii de masă. Disney intenţionează să inaugureze în curând la Epcot Center din Orlando, Florida pavilionul "Mission:Space". Chiar şi Hollywoodul reacţionează, mai prudent cei drept, şi ultima serie a Star Trek-ului, "Enterprise" se desfăşoară în secolul 22, cu o sută de ani înaintea aventurilor căpitanului Kirk, din prima serie.<br />Romanele lui Kim Stanley Robinson (trilogia marţiană: Marte roşu, Marte verde, Marte albastru), nu numai că au cucerit sufragiile publicului şi ale criticii, dar par să fie o reacţie "hard" la diluviul maculaturii de tip fantasy.<br />Poate este cazul ca imaginaţia publică să fie înviorată cu produse de consum curente, mai optimiste şi mai realiste, pentru că oricum capodoperele nu-şi propun întreţinerea moralului maselor ci zguduirea conştiinţelor şi schimbarea mentalităţii dominante.<br />Sună a propagandă despre "viitorul luminos" şi despre "omul nou" (nu ne vom transforma peste noapte într-o specie de Supermeni!) care învinge toate piedicile! Abordarea vetustă şi în exces a acestei teme, nu a demonetizat, cred eu, virtuţile divertismentului de calitate, care îşi propune şi să informeze şi să educe printre altele! Pentru că avem nevoie de visuri şi speranţă şi de poveşti care ne fac să ne imaginăm un viitor mai bun! Nevoia de ficţiune ce bântuie fiecare muritor!<br />Odiseea spaţială va continua, vor mai fi jertfe, distrugeri materiale, momente de cumpănă, dar şi progresul inexorabil spre stele va continua neabătut pînă, cum spuneam, vom infesta tot sistemul solar şi poate chiar şi galaxia! Wishfull dreaming?<br /><br /><br /><br /><br /><br />DINO-ORIGAMI<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Origami este arta japoneză prin care dintr-o bucată de hârtie (de obicei pătrată) se obţin printr-o succesiune de plieri tot felul de obiecte sau forme. Canoanele acestei arte cer ca la împăturirea figurinelor să nu fie folosite foarfeci, lipici, creioane colorate ori vopsele, lucru respectat cu sfinţenie de cei care au dobândit un anumit grad de măiestrie în domeniu. Privit din depărtare, origami arată frumos, ca o junglă veşnic verde, însă o explorare sistematică a minunatului tărâm durează mult, cere eforturi şi presupune răbdare; ca să-l parafrazăm pe Edison, plierea figurinelor de hârtie cere 99 de procente de transpiraţie şi unul de... imaginaţie.<br />Legătura dintre origami şi science-fiction este una de ordin imaginistic. Pe parcursul lecturii unei cărţi ori a vizionării unui film, pe retina artistului s-au întipărit nişte imagini, nişte "semne de carte" afective, pe care ulterior a dorit să le reprezinte, să le modeleze din hârtie. Deşi iniţial am crezut că se va putea cuprinde într-o pagină toate imagistica SF transpusă în figurine origami, mi-am dat seama curând că lucrurile nu sunt deloc atât de simple.<br /><br />CHOW Dragon chinezesc<br />JANSON CHOW - Dragon chinezesc<br /><br />Imagistica science-fiction este ea însăşi tematică. Găsim aici personaje şi decoruri specifice explorărilor spatziale, călătoriilor în timp, în spaţii paralele ori chiar în microunivers. Întâlnirile cu inteligenţele extraterestre, invaziile ce ameninţă Pământul, războaiele împotriva speciilor agresive, plantele carnivore din junglele de pe alte lumi, roboţii, ciberspaţiul, jocurile pe calculator constituie tot atâtea surse de inspiraţie. Marile cicluri epice sau serialele SF sunt abordate din diferite unghiuri. Cei care vor încerca să exploreze prin intermediul internetului vastitatea acestui nou teritoriu vor constata că deja există o comunitate origami dedicată seriei Star Wars, alta ce explorează universul de simboluri Star Trek şi una care a început lucrul la Stăpânul inelelor. Ca să începem cu începutul, am ales călătoria în preistorie, o lume înfăţişată şi de Jurassic Park, seria creată de Michael Crighton.<br /><br />Emblema Jurassic Park<br /><br />Inventarea de noi figurine seamănă cu născocirea de bancuri politice: foarte rar se creează ceva nou sub soare; de obicei se ia un tipar vechi şi se fac unele mici modificări, care transferă noi semnificaţii unor lucruri pe cale de a fi uitate.<br /><br /><br />J. ANIBAL VOYER - Balaur cu trei capete<br /><br />Astfel Dragón de 3 cabezas (balaurul cu trei capete) creat de J. Aníbal Voyer poate fi transformat în teribilul cerber ce păzeşte infernul (ori piatra filosofală ascunsă de profesorul Dumbledore, idolul lui Harry Potter) sau în blândul măgăruş Ior (Eeyore), prietenul ursuleţului Winnie, modelat în hârtie de Y. Greenberg. În cazul figurinelor origami, apartenenţa lor la domeniul science-fiction este clar, implicit stabilită încă de la început. Balaurii (cu sau fără aripi) şi dragonii sunt făpturi ce populează fantezia eroică, pe când diferitele specii de dinosauri sunt tipice literaturii SF.<br /><br />GOMEZ ParasaurolopusGOMEZ Triceratops<br />FERNANDO GILGADO GOMEZ - Parasaurolopus şi Triceratops<br /><br />În "O călătorie spre centrul pământului" de Jules Verne, profesorul Otto Lidenbrock descoperă un manuscris încifrat, vechi de două sute de ani, lăsat de alchimistul Arne Saknussem drept îndrumare pentru cutezătorii care ar dori să coboare în centrul Pământului, prin coşul muntele Sneffels, un vulcan din Islanda stins de câteva secole. Însoţit de nepotul său, Axel şi călăuzit de Hans Bjelke, savantul german găseşte intrarea ce duce către lumea din adâncuri şi porneşte în explorare. Drumul lor prin tunelurile subterane ia sfârşit pe ţărmul unei mări scufundate demult sub pământ, unde încă trăiesc vieţuitoare antediluviene, care altminteri pot fi văzute doar în muzeele de ştiinţe naturale. Ca să traverseze întinderea de ape, eroii construiesc o plută din trunchiuri fosilizate de copaci şi îşi continuă nebănuitori călătoria. La un moment dat, fragila ambarcaţiune este ridicată de un val şi aruncată cât colo, după care drumeţii asistă la teribila înfruntare dintre două reptile marine uriaşe.<br /><br /><br />AUTOR NECUNOSCUT - Ichthyozaur<br /><br />Doi monştri se luptau la suprafaţa mării. Zăresc ochiul însângerat al ihtiozaurului, mare cât capul unui om. Natura l-a înzestrat cu un aparat optic extrem de puternic, capabil să reziste presiunii din fundul apelor. A fost numit pe drept cuvânt balena saurienilor, căci are mărimea şi iuţeala balenei.<br />Ihtiozaurul nu măsoară mai puţin de cincizeci de metri şi îmi pot da seama de mărimea lui când îşi ridică deasupra valurilor aripile înotătoare ale cozii. Falca sa este enormă şi, după cercetările naturaliştilor are nu mai puţin de 182 de dinţi.<br />Plesiozaurul, şarpe cu corpul cilindric, cu coada scurtă, are labele în formă de lopată. Corpul său este îmbrăcat în întregime într-o carapace, iar gâtul, flexibil, se ridică la 15 metri deasupra apei.<br /><br />GYORFI Plesiozaur<br />GYÖRFI-DEÁK GYÖRGY - Plesiozaur (după diplodocul lui Ronald Koh)<br /><br />Pe Pământ pot exista locuri izolate, unde natura să fi rămas neschimbată de zeci de milioane de ani. Este şi premiza unui alt roman celebru, "O lume dispărută", imaginată de Arthur Conan Doyle. Profesorul George Edward Challenger explorează părţile greu accesile ale Amazonului şi descoperă, pe baza desenelor unui pictor american, Maple White, un podiş uitat de timp. Printre schiţele artistului mort, figurau reprezentările unor animale din Jurassic, precum stegozaurul:<br /><br />GOMEZ stegosaurus<br />FERNANDO GILGADO GOMEZ - Stegosaurus<br /><br />"Era, pe o pagină întreagă, imaginea celei mai nemaipomenite făpturi pe care am văzut-o vreodată. Vis de opioman, nălucirea unui creier în delir. Avea un cap de pasăre de pradă, trup de şopârlă pântecoasă, iar coada lungă îi era acoperită cu ţepi. Spinarea cocoşată avea de-a lungul ei un fel de creastă dinţată sau, mai exact, cam o duzină de creste ca de cocoş aşezate la rând, una după alta."<br /><br />ori Curupuri, un duh al pădurii ce seamănă leit cu pterodactilul. Dar lumea savantă îl ia în derâdere, ceea ce-l enervează pe căpăţânosul profesor. Ca să-şi dovedească valabilitatea afirmaţiilor, Challenger se întoarce împreună cu o expediţie formată din oameni integri şi curajoşi şi, după multe peripeţii, prezintă în cadrul unei şedinţe a Institutului de zoologie din Londra un veritabil "pui de diavol":<br /><br />GOMEZ PteranodonKAWABATA Pteranodon<br />FERNANDO GILGADO GOMEZ - Pteranodon # KAWABATA FUMIAKI - Pteranodon<br /><br />"Semăna la chip cu un dragon înfricoşător, închipuit de imaginaţia bolnăvicioasă a vreunui artist din Evul Mediu. Acea o expresie crudă şi hidoasă şi doi ochi mici şi roşii, care sclipeau ca jăratecul. Îşi ţinea pe jumătate deschis pliscul lung şi fioros, lăsând să se vadă un şir dublu de dinţi ascuţiţi. Avea spinarea cocoşată şi peste umeri părea că poartă, drapat, un fel de văl cenuşiu."<br /><br />O'HANLON Styracosaurus<br />STEPHEN O'HANLON - Styracosaurus<br /><br />Plesiozauri, alozauri şi tiranozauri populează şi unele regiuni din "Tărâmul uitat de timp", cartea lui Edgar Rice Burroughs, unde, pe ipoteticul continent sudic al Capronei, vieţuitoarele parcurg un ciclu ce cuprinde tot lanţul evoluţiei speciilor. Bowen Tyler, un yankeu cu o alură atletică, frate bun cu Tarzan ori cu John Carter, ajunge aici întâmplător în timpul primului război mondial, după ce pachebotul cu care călătorea e scufundat de un submarin german. Supravieţuitorii sunt nevoiţi să vâneze ca să se hrănească, iar uneori trebuie să-şi dispute prada cu alţi prădători, precum alozaurul:<br /><br />O'HANLON Allosaurus<br />STEPHEN O'HANLON - Allosaurus<br /><br />"Părea să fie o şopârlă uriaşă, înaltă de cel puţin zece picioare, cu o coadă puternică şi lungă ca şi torsul ei, cu labele dinapoi vânjoase şi cu labele din faţă foarte scurte. Când ieşise din pădure, ţopăise cam la fel cu un cangur, folosindu-şi labele de dinapoi şi coada ca mijloace de propulsie, iar când stătea în picioare se sprijinea în coadă. Avea un cap lătăreţ şi masiv, cu un bot turtit, iar fălcile, înzestrate cu nişte dinţi lungi şi ascuţiţi, i se căscau până dincolo de ochi. Trupul solzos i-era smălţat cu nişte pete mari, negre şi gălbui, de forme neregulate, mărginite de un chenar roşu, lat cam de un deget. Partea de dedesubt a pieptului, trupului şi cozii era de un alb-verzui."<br /><br /> O'HANLON Procompsognathus GOMEZ Tyrannosaurus rex <br /># STEPHEN O'HANLON - Procompsognathus # FERNANDO GILGADO GOMEZ - Tyrannosaurus rex #<br /><br /> KIRSCHENBAUM Tyrannosaurus rex<br />MARC KIRSCHENBAUM - Tyrannosaurus rex<br /><br />Numărul maxim de reptile preistorice poate fi întâlnit în "Jurassic Park", unde o întreagă insulă este transformată într-un parc de distracţii, o rezervaţie populată cu monştri antediluvieni, obţinuţi prin inginerie genetică dintr-un strop de sânge de dinozaur. Acesta a fost supt de un ţânţar care a avut ghinionul să fie înglobat ulterior într-o picătură de răşină, ce s-a transformat în chihlimbar după trecerea a milioane de ani. Vizitatorii descoperă aici cele mai incredibile vietăţi: dinozauri ierbivori, precum brontozaurii, apatozaurii, stegozaurii, coelurozaurii, triceratopşii, styracozaurii, ori prădători precum dromaeozaurii, oviraptorii, velociraptorii, Coelurus, Deinonychus, pterozaurii ori regele reptilelor, Tyrannosaurus rex. Cele 238 de reptile sunt monitorizate în permanenţă de un sistem computerizat, de o complexitate fragilă. Ca urmare a unei defecţiuni tehnice, visul împlinit de Hammond Foundation se transformă într-un coşmar, transpus cinematografic în trei filme de succes (şi se pare că va urma şi al patrulea).<br /><br />O'HANLON Tyrannosaurus rex<br />STEPHEN O'HANLON - Tyrannosaurus rex<br /><br />KAWABATA Tyrannosaurus rex<br />KAWABATA FUMIAKI - Tyrannosaurus rex<br /><br />În povestirea "Detunătura", Ray Bradbury imaginează o firmă care organizează călătorii în timp în cursul cărora amatorii de senzaţii tari pot să vâneze cele mai teribile fiare, tiranozaurii. Bineînţeles, pentru a nu perturba succesiunea de evenimente care au dus la realitatea istorică din prezent, sunt alese animale care oricum vor muri, iar vânătorii sunt instruiţi că trebuie să circule numai pe anumite trasee. Dar unul dintre ei intră în panică la vederea înfiorătoarei reptile, coboară de pe poteca marcată şi striveşte un fluture. Dar din ouăle insectei ar fi trebuit să iasă nişte omizi, care ar fi ros nişte frunze până să fie mâncaţi de păsărele, care vor deveni la rândul lor hrana răpitoarelor. Un întreg lanţ trofic a fost distrus. O singură pietricică smulsă de la locul ei şi avalanşa porneşte, schimbând regulile ortografice şi regimul politic din 2055.<br />Marile reptile au inspirat o sumedenie de monştri extratereştri cu puteri ieşite din comun, precum Alien, Predator ori Godzilla, pe care însă îi vom prezenta separat cu o altă ocazie.<br /><br /><br />Notă: Numele trecut sub fiecare ilustraţie este al creatorului care a conceput figurina respectivă, folosită ca ilustraţie. Cu o excepţie, ele au fost realizate şi fotografiate de autorul acestui articol, cu ajutorul unui scanner Genius, după diagramele prezentate pe siturile lui Alex Barber, Dr. Stephen O'Hanlon, Ronald Koh, Marc Kirschenbaum şi Julius Kusserow. Alte figurine, împăturite din bancnote ieşite din uz, sunt prezentate pe pagina Gyurigami, de la adresa: http://www.bilet.go.ro/origami/. Fundalul muzical este asigurat de o melodie compusă de Enya.<br /><br /><br /><br /><br /><br />GANDALF VRĂJITORUL<br /><br />interviu cu Ian McKellen<br /> <br /><br />În versiunea realizată de regizorul Peter Jackson a filmului "Stăpânul inelelor", rolul lui Gandalf, vrăjitorul, a fost interpretat de actorul britanic Ian McKellen, în vârstă de 62 de ani. Regizorul a fost deosebit de mulţumit de interpretare, iar criticii au elogiat-o, scriind că: "reuşeşte perfect să confere greutate şi calitate filmului".<br />"Mi se adresează laude pe care poate nici nu le merit", spune actorul cu modestie. "Când oamenii mă văd în rolul lui Gandalf, mă compară cu Alec Guiness din Star Wars. Dar eu nu sunt un actor de talia lui, n-am în spate vreo douăzeci de roluri mari". De parcă el n-ar fi fost încununat de lauri în "Zei şi monştri", "Richard al III-lea", "X-men". "Presupun că la fel de bine l-ar fi putut alege pe Sean Connery ori Anthony Hopkins. Am fost norocos că alegerea a căzut asupra mea", a adăugat.<br /><br />- Parcă s-ar putea desluşi nişte rivalităţi în aceste vorbe.<br />- Pot să pară aşa în perioada de dinainte de acordarea Oscar-urilor, când totul se învârte în jurul premiilor, cu toate că fiecare dintre noi ştie că nu există perfecţiune. Dar distincţiile îşi au folosul lor, pentru că îndreaptă atenţia publicului către realizările artistului şi n-ar avea nici un sens ca omul să fie actor, dacă n-ar avea cine să-l vadă. Dar nu e vorba de rivalităţi.<br /><br />- Cum, nu sunteţi invidios pe ceilalţi vrăjitori? De exemplu, pe Richard Harris din Harry Potter?<br />- De ce-aş fi invidios? Richard a avut şansa să primească un rol interesant, dar cel mai bun vrăjitor mi-a revenit mie. Mi s-a încredinţat rolul magicianului după care J.K. Rowling şi-a modelat propriul erou. Gandalf este adevăratul vrăjitor, deci n-am de ce să fiu invidios. În plus, personajul meu întinereşte pe parcursul filmului şi după atâtea roluri de bătrâni câte mi s-au oferit în ultimul timp, îmi prinde bine un pic de tinereţe. A fost foarte deprimant când mi s-a cerut să joc în rolul lui Dumnezeu. Nici un om nu poate fi atât de bătrân ca El.<br /><br />- Vă preocupă vârsta?<br />- Nu, pentru că n-am dorit să devin actor din cauza frumuseţii mele. N-aş fi dorit să parcurg o carieră în care publicul să fie atras de fizicul meu şi apoi, o dată cu trecerea anilor, să apelez la operaţii estetice şi alte chestii asemănătoare. Îmi iubesc ridurile. Îmi place să văd că încercările din răstimpul anilor şi-au întipărit pecetea pe faţa mea.<br /><br />- Vârsta nu v-a diminuat pofta de lucru.<br />- Vorbeşti cu un actor care l-a jucat şi pe Hamlet. În finalul acestei opere are loc un duel de vreo zece minute cu Laert, care poate fi invidiat de toate filmele de acţiune. Ori să-l luăm pe Macbeth. Precum vezi, nu-mi sunt străine rolurile de acţiune.<br /><br />- Parcă acum, în lumina ultimelor evenimente, opera lui Tolkien, lupta binelui cu răul stârneşte un ecou mai mare.<br />- Stăpânul inelelor este în primul rând o poveste aventuroasă. Ea se bazează pe o unire a forţelor împotriva răului, dar nu este o alianţă între marile naţiuni. Este vorba despre un mic grup. Tolkien şi-a scris cartea în timpul celui de-al doilea război mondial, pe vremea când fiul său lupta în Europa de Nord. Cred că s-a gândit la Hitler, când l-a descris pe Stăpânul Întunericului. Şi foarte uşor se pot trasa paralele şi la starea de fapte actuală. Aceasta conferă măreţie povestirii. E o istorie moralizatoare, care transcede secolele. E un mit.<br /><br />- Acum tocmai jucaţi într-un teatru din New York, în piesa "Dansul morţii". Cum s-a schimbat viaţa oraşului după 11 septembrie?<br />- În ziua respectivă, chiar avea loc o repetiţie şi am hotărât să continuăm, pentru că aşa, dacă rămâneam laolaltă, nu ne simţeam atât de neapăraţi. Am urmărit nervoşi reacţiile publicului. Până în acea zi, biletele se vindea cu câteva zile înainte, fenomen care a încetat după 12 septembrie. Dar am supravieţuit, pentru că societatea are nevoie de teatru, de film. Uneori, doar pentru că are nevoie de o deconectare, de o evadare din cotidian, alteori pentru că doreşte să vadă implicaţiile profunde ale câte unei probleme. Asta nu înseamnă să fugi dinaintea necazurilor. Sunt unii care spun că actorii sunt preocupaţi doar să-şi satisfacă ego-ul. Dar eu întotdeauna am crezut că există şi altceva. Şi cred că felul cum s-au comportat actorii din New York-ul acestor zile îmi întăreşte spusele.<br /><br /><br />traducere de Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENTE CRITICE (IX): DOUĂ DICŢIONARE<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br />Aurel Cărăşel, Mic dicţionar de autori SF, Vlad & Vlad, 1996.<br /><br />Dicţionarul lui Aurel Cărăşel este o compilaţie de tip didactic, având pretenţia exclusivă de a informa. Autorul vine, ce-i drept, cu anumite nuanţări personale, dar marea majoritate a textului, inclusiv comentariile, provin în mod vădit din lucrări de referinţă. Autorul practică în mod constant complezenţa (dacă nu chiar apologia) critică. Tânărul cititor al dicţionarului său rămâne cu impresia că toţi autorii prezentaţi sunt nişte clasici.<br />Un maximalist al lexicografiei ar putea să-i reproşeze lui Aurel Cărăşel neindicarea surselor şi o oarecare diluare a datelor biografice. Totuşi, aceste neajunsuri nu deranjează prea mult, fiindcă autorul nu este un vanitos emfatic, doritor să pară erudit. Scriitura sa este cuminte-didactică. Textul pare destinat unor elevi de liceu. Este o istorie literară pedestră, preocupată în special de furnizarea unor generalităţi utile tineretului. Având filozofia unui iluminist modest şi harnic, Aurel Cărăşel reuşeşte o carte folositoare celor doritori să afle informaţii esenţiale despre sefeul mondial şi românesc. Cele câteva articole teoretice sunt de asemenea rezervate sub raport speculativ, aducând informaţii utile, situate la nivelul onorabil al unor lecţii destinate elevilor de şcoală medie.<br />Prezenţa unor autori de literatură fantastică dovedeşte că autorul dicţionarului face parte dintre sefiştii toleranţi, interesaţi de mai multe arii culturale.<br />“Micul dicţionar de autori SF” este o carte utilă. Ferindu-se de teme controversabile, ocolind partizanatul aducător de confuzii şi furie, Aurel Cărăşel se situează printre sefiştii “rezonabili”. Atuul său moral este plasarea pe poziţia dascălului doritor să-şi informeze cu onestitate elevii.<br /><br /><br />Dicţionar SF, artişti plastici, autori, edituri, mass-media, motive, personalităţi, Nemira, Bucureşti, 1999.<br /><br />Dicţionar Nemira - Click pentru citit on-lineDicţionarul conţine articole redactate de 18 colaboratori, coordonaţi de Mihai-Dan Pavelescu. Sunt incluse şi 20 de articole tematice.<br />Fiindcă tinde să dizolve sefeul în câmpul mai larg al literaturii, dicţionarul lui Aurel Cărăşel îi poate interesa şi pe cititorii din alte arii culturale. Efectul său este centrifug. Dicţionarul Editurii Nemira, în schimb, este centripet, întrucât se adresează în mod special fandomului românesc şi anume coponenţilor relativ tineri ai acestuia. Doar un public-ţintă restrâns şi specializat ar putea fi interesat de convenţii, premii acordate de acestea, fanzine, animatori, autori de texte publicate în fanzine. Asemenea informaţii sunt semnificative numai pentru persoanele din fandom şi au rolul de a configura o mică lume culturală de sine stătătoare. Autorii dicţionarului, în mod conştient sau doar instinctiv, au căutat să se diferenţieze cât mai net faţă de câmpul cultural al literaturii române, precum membrii unei secte faţă de dogmele bisericii-mamă.<br />Este greu de spus câte dintre devierile faţă de ceea ce recomandă lexicografia sunt naivităţi culturale şi câte acte conştiente de frondă, menite să diferenţieze cât mai clar câmpul cultural al sefeului de cel al literaturii şi să-i descurajeze pe toţi cei interesaţi într-o manieră “ecumenică” de sefeul românesc. Cititorul ideal al Dicţionarului pare a fi sefistul lipsit de prea multă curiozitate faţă de alte arii culturale.<br />Articolele referitoare la autori nu sunt semnate, părând a fi alcătuite de chiar respectivii. Doar astfel se poate explica abundenţa unor detalii. Coordonatorul lasă impresia că a publicat, cu religiozitate, exact ce a primit.<br />Câteva dintre articolele tematice sunt acuzat diletantistice. “Non-umanul” este incoerent, “Psihologie”, prolix, “Oraşul în SF”, naiv. Altele, în schimb, sunt impecabile (“Critică, teorie, istorie literară în imaginarul românesc postdecembrist”, “Fantasticul în SF”, “Seriale SF”, “Ozeneologie”. Există şi vreo două texte de factură lirică, destul de bizare în context. O menţiune specială pentru articolele de pură bibliografie, alcătuite cu acribie.<br />Cele mai pretenţioase articole tematice sunt “Definiţii” şi “Literatura SF în universitate”. Aceste texte se menţin pe înălţimile ameţitoare ale erudiţiei universitare atât timp cât autorul lor traduce din lucrări de referinţă. Când recurge la teoretizări proprii (adică fără indicarea surselor, unele dintre acestea prozaic româneşti), însă, lucrurile nu mai merg. Un singur exemplu, cel mai frapant. În primul text aflăm că “miza şi finalitatea principală a (sic!) acestui fenomen cultural nu este (sic!), aşa cum se consideră în general, ‘literaritatea’ (de unde şi relevanţa scăzută a disputei literatură SF vs. literatură mainstream)”. În al doilea text ni se spune că lucrurile stau exact pe dos: “Răspunsul ferm care trebuie dat în acest caz este că literatura SF e o literatură respectabilă, care trebuie introdusă oficial acolo unde studiul ei este adecvat.” Şi încă: “Literatura SF este un gen legitim al literaturii.” Cu alte cuvinte, se admite că este vorba de literatură, dar i se refuză esenţialul, literaritatea.<br />Un lexicograf se ia cu mâinile de cap, atunci când încearcă să citească Dicţionarul apărut la Editura Nemira. Un sociolog al sefeului românesc, însă, înţelege că nu este vorba despre o lucrare ţinând de istoria literară, ci de un text menit să mărească forţa centripetă a fandomului (în special a membrilor ilustraţi după 1990). Nu este deci vorba despre un act literar. În Dicţionar, prozelitismul se uneşte cu dorinţa de a prezenta un fandom cât mai semnificativ posibil. De aici permisivitatea nemărginită, absenţa oricărui spirit critic al coordonatorului.<br />Dicţionarul ajută la înţelegerea deosebirilor dintre sefeul românesc şi literatură. Studiindu-l, conchidem că sefistul-standard se delimitează de literat printr-un amatorism programatic. Devenit un profesionist al textului, sefistul capătă tendinţa de a părăsi fandomul şi devine un pseudo-sefist. Acesta din urmă nu mai face parte din fandom decât într-un mod, să zicem, onorific. În dicţionar sunt o serie de autori aflaţi în această postură. Între ei şi sefiştii “canonici” există o anumită tensiune latentă.<br />Deci nu competenţa sau notorietatea de tip literar sunt criteriile includerii în dicţionar. De asemenea, unii colaboratori n-au fost aleşi după cunoştinţe sau abilităţi scripturale. Prezenţa anumitor sefişti a fost dictată de apartenenţa la un anumit grup cultural, manifestat într-o perioadă istorică relativ scurtă (după 1990). Aşa fiind, nu avem în faţă un dicţionar literar, ci un repertoriu de membri ai grupului respectiv. Astfel, în dicţionar sunt prezentate următoarele îndeletniciri: coordonator, poet, scriitor, autor, traducător, redactor, animator, organizator, grafician, critic, eseist, editor, redactor mass-media, realizator mass-media, autor de emisiuni radio, artist plastic, istoric, agent literar, recenzent, desenator BD, regizor, machetist, cercetător, antologator. Fiecare dintre aceste preocupări are sigla SF.<br />În totul, dicţionarul este descurajator pentru cititorii proveniţi din alte medii culturale, interesaţi pur şi simplu de literatură. Cine nu este un sefist-standard are diferite motive de nemulţumire, citindu-l. Cine este, în schimb, îl poate considera important. Membrii autentici ai fandomului îl pot socoti o carte de căpătâi, bună de arătat, cândva, nepoţilor.<br /><br />O dezbatere<br />Sefiştii români poartă în ultima vreme o discuţie publică despre relaţia autor-editor. Dincolo de diverse inflamări „rituale”, ies la iveală unele adevăruri ţinând de psiho-sociologia unui grup cultural distinct.<br />Astfel, constatăm că editorul are o atitudine seniorială, în sensul că îl priveşte pe autorul de sefeu ca pe un vasal mai mult sau mai puţin umil. Această relaţie îşi are originea în timpul dictaturii. Editorul socialist era o persoană supusă unor cutume. El trebuia să ţină cont de anumiţi factori străini de valoarea intrinsecă a textului. Astfel, autorii bine cotaţi erau automat publicaţi. Anumite şanse aveau şi autorii capabili să ofere anumite cadouri materiale. Intrau în discuţie şi autorii talentaţi pur şi simplu, dar aceştia din urmă aveau nevoie de noroc. În fine, câţiva erau publicaţi datorită unor capricii de moment ale editorului. Important era că manuscrisele nu erau privite cu obiectivitatea de tip comercial a editorului din Occident. De menţionat şi faptul că editorul excela printr-o lipsă cronică de politeţe, atunci când nu era vorba despre autori consacraţi sau bine situaţi politic. Ideea că editorul ar fi putut să-i scrie sau să-i telefoneze unui autor străin de categoria afirmaţilor, în legătură cu manuscrisul său depus la editura respectivă, ţinea de domeniul utopiei. Autorul trebuia să meargă de multe ori la editură, să dea numeroase telefoane, să digere jocul minciunilor şi al amânărilor. (Desigur, aceasta nu înseamnă că toţi redactorii de editură erau nişte mincinoşi. Oamenii corecţi se aflau însă printre cei cu ranguri inferioare, fără putere de decizie. Un şef de secţie sau de editură foarte corect, însă, era practic de neimaginat.) Cu un cuvânt, editorul suferea de superbie, având sentimentul că este un fel de demiurg literar. Preluând „creator” un defect şefilor politici, el îşi permitea, cu delicii, să fie capricios. Ideea că autorii, indiferent de situarea lor în scara succesului literar sau politic, merită un tratament politicos le era străină.<br />Această atitudine de senior mofturos, discreţionar şi (fără nici-o aluzie la cineva anume) cam prostuţ se regăseşte în modul cum unii editori români de azi îi tratează pe sefişti.<br />În această relaţie, sefiştii au partea lor de vină. Statutul lor de veşnic-adolescenţi, un anumit refuz al profesionalizării de tip literar, orgoliul disproporţionat faţă de situarea lor reală în scara succesului – iată câteva explicaţii.<br />Ca şi în legătură cu alte domenii ale vieţii sociale româneşti de astăzi, nu ne rămâne decât visăm la normalitate. Când vom atinge respectivul nivel, editorii nu vor mai trimite E-mail-uri mincinoase, vor deveni politicoşi şi corecţi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (8): LITERATURA ISTORICĂ ŞI SF-UL<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Dacă analizăm cu atenţie literatura istorică, vom descoperi, ca în cazul literaturii poliţiste, că există ceva mai mult decât similitudini cu literatura SF.<br />În primul rând, literatura istorică presupune (ca şi în cazul SF-ului) o documentare serioasă, o cunoaştere intimă de către autor a mediului şi personajelor despre care scrie.<br />În al doilea rând, literatura istorică poate de fi două feluri: de prezentare a unui anumit mediu, a unei societăţi, a unor personaje (ceea ce-şi găseşte echivalentul în literatura SF de prezentare a unor descoperiri ştiinţifice) sau de avertisment, folosind evenimente, personaje şi situaţii din trecut pentru a atrage atenţia asupra unor conjuncturi prezente - care pot degenera în viitor.<br />Prima categorie poate fi realizată la modul serios, autorul construind o redare cât mai fidelă a societăţii respective (iar talentul personal are un rol important în crearea respectivei fresce istorice) sau gen roman de aventuri, în care rigurozitatea istorică contează mai puţin, personajele sunt vehiculate prin tot felul de locuri, medii, ţări, etc., pentru a se realiza mai degrabă o schiţă instructivă a epocii, nu un tablou detaliat. După cum cititorii ştiu, există multe romane SF (gen space-opera, de exemplu) care folosesc aceeaşi structură.<br />A doua categorie, care cuprinde lucrări ce depăşesc, de multe ori, limitele genului (a se vedea Relatare despre regele David de Stephan Heym sau romanele lui Gore Vidal), analizează trecutul din perspectiva prezentului. Sau, mai bine zis, analizează prezentul prin prisma trecutului, atrăgând atenţia asupra posibilităţii repetării greşelilor sau - printr-o oarecare deformare a realităţii istorice - sugerând că prezentul riscă să meargă pe căi greşite.<br />Având în vedere că istoria este o ştiinţă, iar literatura istorică are aceleaşi metode şi scopuri ca şi literatura SF, am putea concluziona că între literatura istorică şi cea SF nu există nici o deosebire (dacă o excludem pe cea de percepere).<br />Există însă o unică şi imensă deosebire: literatura istorică lucrează cu trecutul, iar cea SF cu viitorul. Lucrurile care au fost, indiferent de grandoare, tragism şi de implicarea emoţională a cititorilor, nu pot trezi decât regret şi pesimism. Prezentul - implicit şi viitorul - pare şters, banal, neinteresant. Istoria se reia, iar omenirea repetă greşelile trecutului. Oamenii nu învaţă nimic din trecut, experienţa nu foloseşte la nimic, iar împărăţiile cele mai grozave pier fără urmă. Nu există progres, ci doar o veşnică învârtire într-un cerc vicios. Îţi aminteşti de vorbele Ecleziastului şi concluzionezi că totul nu-i decât zădărnicie... Literatura istorică este deci - în ciuda faptului că istoria îşi propune ca prin cunoaşterea trecutului să evite repetarea erorilor trecutului - o literatură pesimistă. Literatura SF se doreşte a fi (chiar şi cea catastrofistă) optimistă, considerând că viitorul poate fi decât mai bun decât prezentul, că omenirea evoluează.<br />Deci, numai prin optica autorului, metode şi scopuri identice pot avea ca rezultat genuri literare complet diferite.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />MEDUZA<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br />[Trimitere către situl editurii, inactivă din ianuarie 2005]<br /><br /><br /><br /><br /><br />RIGA CRYPTOCOMUNISTĂ ŞI LAPONA ŞMENEL<br /><br />Constantin Cozmiuc<br /><br /><br />La sfârştitul Marelui Mileniu, România fusese deplasată în Estul Europei de către cei care nu ştiau că respectivul continent se întinde până în Urali şi, ca atare, satelitul Moscovei gravitează undeva prin centru. După ce Tătucul Negru al Moscovei l-a învins pe Hitler, românii au căzut în sclavie, de unde nu s-au mai ridicat până în Luna Ultimă a Ultimului An din Deceniul Penultim din Secolul Ultim al Marelui Mileniu de O Mie de Ani.<br />Pentru români răsărea, sau cel puţin aşa credeau ei, Epoca Celor trei P: Pace, Prosperitate şi Progres. O mână de oameni trăiau dă mult, mai dă dămult, între aceşti p-p-parametri, dar lupta celor mulţi pentru aceste trei coordonate abia a început, în condiţii asemănătoare cu cele descrise mai jos.<br /><br /><br />23 decembrie 1972, Timişoara, undeva între cartierul Blaşcovici şi barul Banatul<br />George era furios la culme. Ieri seara sosise de la munte şi dăduse de un scandal monstru. Maică-sa îl luase din scurt, acuzându-l nici mai mult, nici mai puţin decât că umblă deghizat prin oraş cu tot felul de curve şi străini. Vecini demni de încredere se jurau că l-au văzut într-un bar plin de străini şi pipiţele aferente, cu paharul în faţă şi tot felul de alte năzbâtii.<br />Barul îl ştia, dar abia dacă intrase de câteva ori acolo; era prea scump pentru un student, chiar şi din partea locului. Câteva măsuţe joase, o cafea cu frişcă, ciocolată şi o ţigare Kent la cinci lei jumate, când la "Varicele Mari" era un leu... În plus, piţipoancele nu-i dădeau nici o atenţie, italienii erau la mare vogă. Unele chiar se şi măritau cu unii din ei şi îşi imagina cu jind plăcerea de a auzi de Ceauşescu doar din an în paştele mamii lui.<br />Ajuns în faţa uşii, intră fără să-şi dea seama ce face. Ezită o clipă, dar se gândi că are la el douăzeci şi ceva de lei, prietenii vor apărea abia peste o oră şi ceva, aşa că tot nu avea cu cine să-şi piardă vremea. Furios încă pe acuzaţiile absurde ale mamei sale, ochi un loc liber şi se aşeză. La masă, un tip pe care îl cunoştea de la "Varice" îl salută..<br />- Ia loc, spuse tipul. Sunt cu nişte italieni, vrei o cafea ? Fac ei cinste, i-a umplut unul de lei la un curs excelent.<br />Un macaronar începu să vorbească. George îşi privi întrebător amicul al cărui nume nici nu-l ştia.<br />- Zice că l-a văzut acum trei zile pe tatăl sau pe fratele tău mai mare...<br />- Tatăl meu a murit şi n-am fraţi ! i-o tăie George scurt. Povestea îl agasa de-a binelea, dar după puţin timp îi ieşi complet din cap. Italienii se dovediră nişte companioni desăvârşiţi.<br />Uită şi de amicii de la "Varice" şi de faptul că cu numai câteva clipe înainte pentru el italienii în general erau doar nişte bieţi curvalăi cu bani, veniţi în România să-l răzbune pe Duce prin însămânţarea, pe cale cât se poate de naturală, a bietelor copile nevinovate.<br />Pe undeva, Decebal surâdea în barbă: majoritatea urmaşilor lui Traian se întorceau în ţara lor de baştină cu buzunarele goale şi usturimi teribile la organul cel mai folosit în Noua Dacie. Doar organele locale de ordine erau mulţumite: din capturi şi şpagă se dezvoltau multilateral…<br /><br /><br />Noiembrie, 1990, în Timişoara, barul Bastion<br />Domnul maior Pandelache simţi că renaşte cu adevărat dând din nou de mulţi dintre vechii săi cunoscuţi. Pe când era doar tovarăşu' căpitan avusese nenumăraţi prieteni, bucuroşi să se înfrupte din capturile sale de la târfele şi bişniţarii oraşului, dar mai ales de la ţigani, de unde îi pica la aur cu nemiluita în schimbul închiderii măcar a unui ochi. Sigur, era recordman absolut în captura aurului, dar puţini ştiau că declara doar 10% din ceea ce confisca, 40 % îi rămâneau lui, iar cu jumătatea rămasă făcea bulibaşa ce-i trecea prin cap.<br />Îngrămădeala aia nenorocită din decembrie '89, cum numea el evenimentul (Să-i spunem aşa, ca să nu greşim ca alţii), l-a prins descoperit. Tocmai era pe cale să ajungă secretar de partid şi se dădea mare, când cel pe care îl sanctifica în şedinţe o mierlise, baş de Crăciun.<br />Deşi avea bani gârlă, nu se purta ostentantiv. Doar două damblale avea: dădea de băut tuturor, asta ca să nu-i scadă cota de popularitate şi îşi cumpărase o brichetă, imitaţie perfectă a unui pistol Colt 45, cu care îşi aprindea veşnica ţigare de foi după ce se făcea că îşi găureşte ţeasta şi recita patetic Mai trage-mi un glonte în tâmplă, Mary, savurând expresia tâmpă a celor ce nu cunoşteau poanta. Era titlul unui cântec din singurul roman pe care îl citise în ultimii douăzeci de ani, ceva de Leonida Neamţu, pe care îl luase de la fiul său, Mihai, o pramatie care niciodată nu va înţelege adevăratele valori ale comunismului, ameţit cum era de aiurelile alea fanteziste din Occident. La dracu', aici e de trai, cât mai bâjbâie aştia prin simulacrul ăsta de democraţie !<br />Îşi salută amicii şi se aşeză la masă, comandând un rând de whisky pentru toată lumea, inclusiv pentru sfrijitul ăla necunoscut. Primind dezinvolt mulţumirile mieroase ale comesenilor, care visau deja la tura următoare, scoase o ţigare şi nelipsita brichetă-pistol, cu ochii aţintiţi spre necunoscutul ce tresări văzând simulacrul de armă. O duse la tâmplă şi apăsă pe trăgaci.<br />Cineva, ori de la Inspectorat, ori din ţigănime, râdea în barbă: cu jumătate de oră înainte, îi subtilizase bricheta şi o înlocuise cu un pistol, nu numai adevărat, ci şi încărcat. Prea îi dădea de gol pe toţi.<br />Nu auzi bubuitura, dar în ultima fracţiune de secundă din viaţă învăţă că adevărata valoare a aurului este tăcerea, drept care se cufundă în ea.<br />Comesenii au anunţat poliţia şi pe fiul său, Mihai, care sosi primul, cu o jumătate de ceas înaintea oamenilor ordinii. Dintre toţi cei prezenti, rămase numai George, necunoscutul, ca martor şi , încă în necunoştinţă de cauză,viitor prieten cu Mihai.<br /><br /><br />16 aprilie 1992 , Şoseaua Stamora-Moraviţa Timişoara<br />- Ce lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă, rosti George, poreclit de prieteni Riga, adică un brav vizitator al respectivului oraş,în care reuşise să ajungă pe vremea regretatului împuşcat. Era obosit şi de la Pancevo până în Vârşeţ abia dacă scosese o vorbă, obsedat de imaginea unei tinere ce trecuse prin faţa lui cu o cutie în mână, într-un bar unde se reunise "Echipaju' lui Peşte", cum îşi spuneau cei din grupul de excursionişti economici. După intrarea în ţară, îl apucase logoreea şi o veselie ce contrasta straniu cu paloarea feţei, ochii roşii şi pungile de sub ei. Oricât de scurtă ar fi, o vizită de afaceri oboseşte: marfă ascunsă, nervi, schimbă dinarii în mărci, atenţie mărită în jur. Până la urmă, tot capotezi.<br />Lânga el, era şoferul, prieten şi coleg de servici şi generaţie. El era gospodin director, cu acte în regulă, că aşa i-a fost felul, celălalt era guşterul pentru sârbi, poreclă datorată osârdiei cu care încerca să sape sub nişte dale de ciment în Lazarevaţ. Tot el era şi secretar de redacţie, căci trupa era o delegaţie oficială de ziarişti, invitată de colegii lor din străinătate. Şi, ca să fie totuşi cinstit, ducea şi ziarul lor în Timişoara şi banii îi deconta la sânge, nu în bani ci în cărţile pe care şi le doreau de ani de zile.<br />Avea tot ceea ce-i trebuia unei firme, mai puţin obiectul de activitate; ziarul. Existase el, dar sarabanda preţului hârtiei l-a pus cu botul pe labe. Falimentul nu a fost rasunător, departe de el gândul, nu ca să bag intrigi, a fost chiar plăcut, rămăsese în urma lui cu o grămadă de bani, cu acte în regulă, cu permis în regulă, cu etichetă PRESS pe parbriz şi cu un zâmbet ironic la adresa celor care stăteau de trei zile făcând coadă la poarta ţării. Ei tocmai au intrat, în vreme ce ultimii, aflaţi la patru-cinci kilometri de fâşie nici n-au ieşit... Pe vremuri, coada era în sens invers; sârbii stăteau până către Vârşeţ cale de vreo paisprezece kilometri, dornici de schimburi culturale cu vecinii lor. Schimbau Vegeta, blugii, ceasurile, ţigările lor pe produsele noastre, via lei desigur, şi comerţul era prosper. Noi eram mai şmecheri, să nu spun şmenari, schimbam produsele scumpei noastre patrii pe dinari, dinarii pe mărci şi ţuşti acasă ! Avantaj noi,căci le scoteam valuta, nervi ei, din aceleaşi motive. Dar asta la nivel oficial, de la om la om exista o înţelegere deplină între popoare; în fond, schimbul era reciproc avantajos.<br />Când au ieşit la vama sârbilor, a fost gălăgie mare. Aveau la ei nişte marfă de la un grup de ucrainieni întâlniţi la un prieten. Schema era că ei trebuiau să se ţină de maşina lor, pâna la vamă, ca să evite statul la coadă. Erau, cum s-ar zice, corespondenţi de presă din ţara vecină şi prietenă, veniţi în vizită la colegii lor sârbi. Asta însemna să evite statul a trei-patru zile pe marginea şoselei, uneori în viscol, alteori în arşiţă, la o distanţă care ţi se pare înspăimântător de departe, pe măsură ce te apropii de ea.<br />Dar fâşia o iubeam cu toţii, mai ales partea de dincolo de ea. Deşi nu era aşa, pe vremea împuşcatului, un prieten poet striga că din toată România, eu am iubit numai fâşia. Şi eu am visat la dealurile Vârşeţului de pe vremea când, elev fiind, culegeam porumbul poporului şi mă uitam la ele cu jind, ca la sânii unei fete, gândindu-mă că nu le (îi) voi vedea niciodată de aproape. Am şi urcat, pe dealuri, nu pe..., deşi poate era mai bine acolo, căci ne-am trezit că am scăpat dintr-o cuşcă, doar pentru a da de alta, mai mare. Visam să ajung în Cosmos, dar mai repede ajungeam pe Marte decât să obţin o viză în Franţa, şi asta cu toate actele în regulă.<br />Dar privighetoarea nu mai e mută şi liliacul a-nflorit şi în ghiveciul meu: mă mulţumesc cu ce am şi, oricum, vin de la ei ca de la nişte extratereştri. Glumesc în maşină. Îmi dă mâna, sunt gospodin director. La ieşire, le spuneam vameşilor sârbi că luneta rusească ce o aveam la mine este binoclu (dalekozor) pentru chiori, că de aia are doar un tub, ce să facă un chior cu al doilea ?<br />M-a învăţat cineva să nu schimb banii decât la albanezii care stau la pândă în Belgrad, nu departe de Dunăre. Zice-se că plutesc românii pe valurile Danubiului de acolo precum moara ce venea pe Siret, dar eu nu i-am văzut; când făceam schimbul cu albanezii eram cu cuţitul în mână şi, îmi place s-o cred, că eram mai rău ca ei.<br />Dar, ne-am scos ! Patru oameni cu câteva sute de mărci la noi fiecare, în câteva ore, eu zic că este ceva. Aici, în ţara asta, ai de lucru, nu glumă, pentru banii ăştia...<br />Pe vremuri, când eram copil, tot efortul ăsta era pentru binele patriei; marfa noastră mergea,iar Patria nu era tagma jefuitorilor, cel puţin aşa se spunea.. Acum, se spune că este şi eu, ca simplu cetăţean, mă duc la sârbi să fac o mică bişniţă, să-mi scot banii de coşniţă, ca cerşetor ştiinţific ce mă aflu.<br />Şi ce dacă ? Am fost acolo, am muncit, am bişniţărit, am câştigat într-o lună cât în ţara asta într-un an, dacă ăsta-i an şi asta-i ţară...<br />Mi se spune Riga, dintr-un motiv stupid: cu ceva ani în urmă am fost în oraşul omonim şi m-am îndrăgostit nu atât de el, cât de una din locuitoarele lui. L-am lăudat şi, fără să vreau, am picat pe perestroica pe care încerca să o deschidă Gorbaciov, acum trecute vieţi de domni şi domniţe, dacă îmi permiteţi să mă exprim aşa.<br />Şi dacă nu-mi permiteţi, nu vă cer un pol, căci eu am ajuns acasă şi trebuie să cobor din maşină.<br />PAUZĂ, până cobor...<br />Nu ştiu dacă vă daţi seama, dar eu, din această zi, am devenit el, un altul. Nu mai plin de bani după un bişniţ de trei lulele cu sârbii, nici mai bogat sufleteşte, cumva totuşi altul, chiar dacă nu ştiu cum.<br />Ştiu doar că e seară şi că am ajuns acasă. Îmi dau seama că, de fapt, nu sunt eu, este el cel care a ajuns ! Eu sunt demult închis în casă, căci n-am bani să mă vântur prin oraş.<br /><br /><br />Aceeaşi zi, Timişoara, acasă la George-Riga.<br />Încet, pe nesimţite, oboseala drumului îşi spune cuvântul. Este seară şi George nu are chef nici măcar să guste din Viniakul cumpărat în fugă din Vârşeţ. Scoase sticlele de alcool rafinat şi le puse în frigider. De mâine, o groază de amici aveau să-l caute ca nişte zombi alcoolici, să vadă dacă a adus obiectul muncii. Nu-i păsa, pe el îl costa 16-20 de lei sticla, aceeaşi pe care o puteai lua din orice piaţă a Timişorii cu trei sute de lei şi care însemna, la urma urmei, trei kile de votcă, nu tocmai bună, dar băubilă şi baş că ieftină.<br />Alte cumpărături nu a făcut. Numără mărcile şi se declară mulţumit de rezultat; în ţară, ăsta reprezenta fructul unei luni de lucru. Tocmai începea să se dezbrace, când sună soneria. La dracu, nici n-am venit bine şi sar alcoolicii sinonimi pe mine ! pufni el înciudat, tentat să ignore ţârâitul isteric. Totuşi, se duse să deschidă; nu i-ar strica un pahar de vorbă cu cineva. La uşă, stupoare ! O tânără superbă îl privea cu un aer năuc, cu un pachet în mână. Mai mult, zărindu-l s-a grăbit să confrunte datele de pe uşă cu cele scrise pe pachet. Semăna cu tipa ce o văzuse în bar înainte de plecare.<br />- Nu vă supăraţi, dumneavoastră sunteţi... începu ea, timid.<br />- Da, eu sunt, i-o tăie el, invitând-o să intre, cu un gest de senior ce-şi invită prinţesa pe vastele domenii regale.<br />Fata se cam codi, dar cucerită probabil de mina lui de fraier cinstit acceptă. O pofti să ia loc pe un fotoliu şi o studie, preţ de câteva clipe.<br />- Cu ce vă pot ajuta ? întrebă el, mai mult decât mulţumit de rezultatul examinării.<br />- Păi, trebuie să vă dau pachetul ăsta, făcu ea după câteva clipe de ezitare.<br />George o privi, intrigat. Fata îi întinse un pachet, pe care era scris numele şi adresa sa. Cam cât o carte, pachetul îl intrigă; scrisul era îngrijit, foarte asemănător cu al lui. Făra să-l deschidă, o întrebă:<br />- Sunteţi cumva ceva de genul comis voiajor ? Cine mi l-a trimis ?<br />Fata părea şi mai nedumerită decât el. Ridică din umeri cu o grimasă ce exprima atât de evident neputinţa că pe George începu să îl amuze.<br />- Cum adică, chiar nu ştii de unde vine pachetul ăsta ? Dacă-i o bombă în el ?<br />Fata se sperie vizibil, dar îşi reveni repede, fără ca expresia de uimire să-i dispară de pe faţă. Ridică o sprânceană părând că încearcă să-şi amintească ceva, apoi renunţă şi încercă să se explice, vizibil derutată:<br />- Sinceră să fiu, nu-mi amintesc cum am ajuns aici... Pur şi simplu m-am trezit în oraş, cu pachetul ăsta în mână şi nu-mi aduc aminte de altceva decât că trebuie neaparat să predau pachetul la adresa de pe el.<br />George o privi pieziş. Dacă nu ar arăta atât de bine, precis ar fi scos-o afară, cât se poate de nepoliticos. Dar zâmbetul ei îl descuraja, ba chiar din contră, îi dădea cu totul alte idei.<br />- Bine, se resemnă el după câteva clipe. Hai să vedem ce-i înăuntru.<br />Pachetul era legat cu o sfoară, pe care o dezlegă cu grijă. În interior se afla ceva ce părea o agendă electronică prevăzută cu o brăţară şi o foaie de hârtie cu câteva cuvinte tipărite. O studie cu atenţie, apoi o privi pe fată cu o expresie de neîncredere întipărită pe figură.<br />- Te-a pus careva să faci mişto de mine ? întrebă el, oscilând între tendinţa de a se enerva şi cea de a se amuza de o posibilă farsă.<br />Fata îl privi dezorientată, fără să spună nimic.<br />- Ştii ce scrie aici ? insistă George, fără să-şi dezlipească privirea de pe faţa ei.<br />- Nu, răspunse fata ezitând.<br />- Din câte înţeleg eu limba asta, aici se află nici mai mult şi nici mai puţin decât o maşină de călătorit în timp ! făcu George înciudat.<br />Ea îl privi întrebătoare, apoi se ridică.<br />- S-a făcut târziu, trebuie să plec !<br />- Unde pleci la ora asta ? Ultimul autobuz a plecat de un sfert de oră... Apropo, stai în cartier ?<br />Ea îl privi ca picată din Lună, apoi faţa i se însenină:<br />- Nu, nu sunt din oraş...<br />George nu mai insistă cu întrebările, hotărât brusc să amâne pe a doua zi rezolvarea enigmei.<br />- Uite ce e, du-te dincolo şi culcă-te. Promit că în seara asta n-o punem de un viol. Nu că n-ai fi genul meu, adăugă el cu o umbră de regret în glas, dar nu-mi stă în fire să fac aşa ceva. Nu ne cunoaştem, dar te asigur că eşti în siguranţă. Sigur, dacă îţi vine vreo idee...<br />Fata îl privi, la început neîncrezătoare, apoi cu simpatie.<br />- Deocamdată n-am idei, făcu ea zâmbind. Hai, arată-mi unde să mă culc !<br /><br /><br />17 aprilie 1992, Timişoara, în bar la Bastion<br />Clădirea veche de pe vremea turcilor îi apăra de căldura ce se instalase de câteva zile în oraş. Barul nu era aglomerat, abstracţie făcând de grupul celor care semnau zilnic condica aici,doar o masă mai era ocupată de o pereche ce părea că se află în pragul divorţului după cât de opac se uitau unul la celălalt. De fapt, tribunalul era la doi paşi.<br />Sosirea lui George însoţit de tânăra necunoscută stârni fluierături admirative. Mândru, George o prezentă, adăugând că i se spune Lapona, apoi luară loc şi comandară două cafele.<br />- Ce ai pe mână ? îl întrebă Mihai, cel care condusese în ajun maşina.<br />- Ah, era să uit, făcu George, deşi abia aştepta să deschidă discuţia. Am primit chestia asta ieri, după ce am ajuns acasă. Nu înţeleg mare lucru din prospectul ăsta, decât că-i un fel de maşina de călătorit în timp. Mi-am pus-o ieri pe mână, am apăsat pe set şi nu mai pot s-o scot. Cred că s-a blocat. Uite, am aici prospectul, poate pricepi mai mult ca mine.<br />Mihai luă hârtia şi începu să o studieze atent, urmărit de privirile indiferente ale comesenilor. George profită de pauză pentru a începe să gângurească aproape în şoaptă cu Lapona. Din când în când era observat pe furiş de tovarăşii săi, care nu prea pricepeau ce vrea tânăra cu amicul lor de pahar. De obicei nu încurcau birtul şi bişniţa cu femeile, rezultatul nu putea fi decât catastrofal.<br />- De unde ai chestia asta ? întrebă Mihai în cele din urmă.<br />- De la ea, răspunse George promt, arătând-o cu degetul, deşi ştia că nu este frumos.<br />- Şi tu de unde o ai ? insistă Mihai.<br />Lapona ridică din umeri cu o expresie drăgălaşă:<br />- Pare absurd, dar nu ştiu cum a ajuns la mine. Pur şi simplu m-am trezit cu pachetul în mână şi nu ştiam decât că trebuie neaparat să-l predau. Parcă am un gol în cap...<br />Vizavi de ea se afla Dan, şi el versat în călătoriile de afaceri de la sârbi. Ideea de cap gol se asocia automat în mintea lui cu sexul atrăgătoarei persoane din faţa lui. Dar se abţinu de la comentarii, câteodată lui George nu-i picau bine glumele şi risca să-şi facă drumurile la Belgrad pe cont propriu. Alături de el,ceilalţi gândeau cam la fel, dar tăceau din aceleaşi motive.<br />Mihai, în timpul acesta, studia de zor prospectul, cu aerul cuiva care traduce pentru prima dată manuscrisele de la Qumran. Atmosfera devenea apăsătoare, pe faţă sau pe ascuns fiecare era curios să afle ce are George pe mână. Trecură zeci de secunde bune până când Mihai rupse tăcerea:<br />- Ai dreptate ! Cel puţin după ceea ce scrie aici... Este vorba de un aparat ce-ţi oferă posibilitatea de a călători în timp. Când ţi l-ai pus pe mână şi l-ai setat, automat s-a integrat câmpului tău bioenergetic şi nu-l vei mai putea scoate decât atunci când numărul de călătorii este epuizat. Atunci, va trebui să-l aduci la ora şi data care pe care le doreşti. Practic, nu ai altceva de făcut decât să-ţi fixezi data la care vrei să ajungi şi să apeşi pe Enter şi vei ajunge exact la aceeaşi oră şi în acelaşi loc de unde ai plecat. Înapoi vii automat la locul plecării, dar după intervalul de timp petrecut în trecut. Asta-i tot, dar cred că cineva îşi bate joc de tine. Apropo, îl cunoşti pe Mironov ?<br />George îl privi pieziş. Pe undeva îl amuza întrebarea, pasiunea lui pentru anticipaţie era cunoscută printre prieteni, dar în faţa fetei nu ştia cum să reacţioneze. O noapte întreagă se tot trezise, ştiind-o în camera cealaltă şi avusese vise din care Freud şi-ar fi putut da încă două doctorate. Mihai surâse văzându-i îndoiala şi continuă, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic:<br />- Omule, nu cred ceea ce scrie aici, dar faptul că nu-ţi mai poţi scoate drăcia aia de pe mâna este un prim semn. Poate merită să încercăm...<br />Între timp, George băuse vreo trei romuri, racolate de la cei din jur, încercând să se departajeze de imaginile onirice din timpul nopţii, mai ales că obiectul reveriilor era lângă el. Îl privi pe Mihai ca pe o arătare din altă lume şi bolborosi, fără să uite să-şi odihnească mâna pe umerii fetei:<br />- Şi unde mama dracului vrei să mă duc ? Să-i fac Cleopatrei copii şi o operaţie estetică la nas ? Să-l omor pe Hitler sau pe Ceauşescu în faşă ? Da, poate ajung erou naţional, dar post-mortem, şi de asta baş nu am chef ! Oricum, n-am făcut-o din moment ce am învăţat istoria aşa cum o ştim.<br />Gândul că ar putea deveni un fel de rectifcator al istoriei îl ameţi puţin. Se şi vedea împidicându-l pe Burebista să taie viţa de vie, bătându-l măr pe Báthory înainte de Câmpia Turzii, repunându-l pe Cuza în drepturi, îmbătându-l pe tatăl lui Ceauşescu până-i pierea cheful să mai facă copii şi cine ştie câte alte şotii cu urmări istorice.<br />Reveria i-o întrerupse Lapona, care avu acum momentul ei de glorie. O clipă rămase gânditoare, apoi ceva în ea basculă şi deveni cu totul alta, ca una din acele femei cu personalitate multiplă, toate fiind în aceeaşi oală după opinia lui Dan şi împărtăşită şi de George, care după un divorţ şi un eşec sentimental răsunător avea tendinţe misogine aproape alarmante pentru cei din anturajul lui. Umbla chiar vorba că ar fi gay şi el accepta, dar traducând cuvântul prin vesel ceea ce, de fapt, şi era. Numai bun de internat la glumeţi. Motivul ascuns al aprobării era însă altul: de când începuse să circule zvonul, o brigadă de femei se înghesuiau să-l aducă la drepta credinţă şi avea de unde alege. Dar, rămăseserăm la Lapona, care în acel moment reuşi să facă linişte cu o simplă mişcare din mână:<br />- Are dreptate Riga ! La ce ne trebuie să vizităm istoria ? De ce am schimba-o ? Ca să nimerim dintr-un rahat în altul şi să nu mai ştim ce să facem ? Nu, oameni buni, nu ! În primul rând trebuie să ne asigurăm baza furajeră, după aia să filozofăm !<br />La masă se făcu tăcere, de parcă ar fi venit chelnerul cu nota de plată. Lapona îi privi de sus, ca o profesoară emerită într-o şcoală de handicapaţi, apoi continuă, pe acelaşi ton vindicativ:<br />- Băi, fraierilor ! Faceţi bişniţă la sârbi şi la unguri ca să trăiţi cât de cât bine şi nu vă duce mintea la o chestie extraordinar de simplă ! Cât e marca acum ? O mie şi ceva ! Căt era acum jde ani în urmă ? Cam zece lei prin anii şaptezeci ! Ce monedă mai circulă acum şi era şi atunci ? Suta de lei, Bălceştii ! Schimbaţi o sută de lei pe zece mărci şi aţi făcut zece mărci, care acum înseamnă peste zece mii de lei ! Ce dracu, doar aveţi şi facultăţi mentale, nu numai pe acte !<br />Ieşirea Laponei îi lasă muţi pe toţi. Erau idealişti, chiar romantici, dar deja banii începeau să-şi spună cuvântul. Nu le mai ajungeau de la avans la lichidare, lor, cărora le rămâneau sute de lei de la o lună la alta. Cei care aveau copii, şi-i puteau duce la mare numai cu banii puşi deoparte după excursiile pseudoturistice prin vecini. Prostie sau nu, ideea unui bişniţ temporal le încălzea sufletele.<br />Pentru George, ieşirea fetei avu efectul unui drog. Se şi visa la bordul propriului său iaht, navigând între turbine şi podul Modoş, căci dincolo de pod miroase a hazna de-ţi mută nasul din loc. Apoi se gândi la Marea Egee şi de acolo până la Mediterana nu-i decât un pas, iar Atlanticul începe după Gibraltar...<br />- O fac, urlă el, sărind în picioare. Acum o fac, al dracului să fiu dacă nu !<br />Amuţiră cu toţii. George se sperie singur de propria-i ieşire. O privi pe Lapona aproape implorând-o să-l oprească. Dar ea se închise într-o muţenie din care cu greu ar mai putea-o scoate cineva. Parcă nici ea nu înţelegea ce se întâmplă.<br />Poate a fost romul, mult peste ceea ce se numeşe doză maximă admisibilă (DMA). Poate a fost doar mizeria ce începuse să-şi arate colţii prin buzunarele lor. Poate spiritul de aventură, care nu îl părăsea niciodată pe George, poreclit şi Riga cryptocomunistul, ceva a fost, căci George se ridică în picioare şi declamă, mai ceva ca Lawrence Olivier în Hamlet:<br />- În şaptezeci şi doi am cunoscut nişte italieni. Veniseră de trei zile în oraş şi cineva le schimbase toate lirele în lei. Eu voi fi acela ! Hai, schimbăm mărcile în Bălceşti şi vă aduc de zece ori mai mult. S-a făcut?<br />George era om de cuvânt, ştiau cu toţii asta. Chiar dacă pierdea, banii se recuperau. Şi, dacă stăm să ne gândim bine, cine poate crede în ideea asta absurdă a călătoriei în timp ?<br />Ţinură sfat de taină de parcă ar fi complotat împotriva unui regim ce începea să devină prea dietetic. Niciunul nu avea experienţă de lucru cu şmenarii şi se temeau că vor fi păcăliţi, aşa cum se tot zvonea prin ziarele de scandal. Tot Lapona îi scoase din încurcătură:<br />- Cunosc eu pe cineva care nu ne va păcăli. Ce naiba, faceţi bişniţă prin cele străinătăţuri şi nu vă descurcaţi pe teren propriu ?<br />George trebui să se recunoască novice la capitolul bişniţ intern. Puseră mână de la mână un teanc de mărci şi George, însoţit de noua sa prietenă se eclipsă. Reveni după un sfert de oră, radiind de satisfacţie:<br />- Faza întâi a mers. S-o vedem pe a doua !<br />- Îţi atrag umil atenţia că, dacă nu călătoreşti în timp, vom avea de suportat diferenţa dintre cursul la cumpărare şi cel de la vânzare... făcu Dan, oscilând încă între încredere şi neîncredere.<br />Geroge se scărpină în cap gânditor, calculând mental cu viteza unui abac, apoi făcu cu mâna un gest de lehamite:<br />- Ne asumăm riscul. N-am facut schimbul obligatoriu în vamă la sârbi, aşa că pierderea e minoră. Lapona, sper că tu eşti majoră ? adăugă el după ce o privi intens.<br />- Sunt, de câţiva ani buni... Şi nu numai majoră.<br />- Cred că avem o asociată nouă; pe Lapona Şmenel !<br />George se ridică, le facu un semn de adio cu mâna şi dispăru în toaletă. Mihai remarcă o străfulgerare şi se îndreptă într-acolo. Reveni după câteva momente bulversat:<br />- Cred că a mers... A dispărut !<br />Dan, mai pragmatic, cugetă filozof:<br />- De dus s-a dus, numai să-l vedem că mai şi vine...<br /><br /><br />20 decembrie 1972, Timişoara<br />Treaba a mers infinit mai uşor decât se gândise.<br />Trezirea a fost instantanee. Avusese impresia că a clipit puţin mai îndelung din ochi şi gata, căi de zeci de ani au trecut în tot atâtea clipe. Prima dată a crezut că nu s-a mişcat din loc, dar curăţenia, prosopul de la chiuvetă l-au convins că se află într-un timp când barul era un local aproape de lux. Deschise uşa timid. Dincolo de ea, o hărmălaie de nedescris, nu găseai loc nici la bar, nici la masă. Ieşi şi se îndreptă spre centru, adulmecând aerul. Îşi amintea de acel an ca de ultimul în care toate păreau că se îndreaptă. Îşi mai amintea că italienii cu care se va împrieteni peste trei zile îşi petreceau veacul în barul hotelului Banatul şi la restaurantul Lloyd,cum îi spuneau toţi pentru că pe vremuri aici fusese sediul societăţii de asigurări cu acelaşi nume.<br />Îşi găsi viitorii prieteni imediat. "Ce tineri sunt", îşi spuse cu amărăciune. Paolo, fiorentinul, avea să moară peste opt ani, căzând de pe casă într-un gard de fier forjat. Pino, mereu vesel în ciuda nenumăratelor deziluzii sentimentale a căror poveste umpluse Roma şi jumătate din Timişoara. Attilio pe cât de mic, pe atât de plin de viaţă.<br />Nu-i dădeau nici o atenţie. Îşi amintea că atunci când îi cunoscuse, adică peste trei zile, l-au privit ciudat şi l-au întrebat dacă nu are cumva un frate mai mare. Se înţelegeau în româna lor stricată - veneau deja de trei ani în Timişoara, în bruma de franceză ce o ştiau ei şi bruma de italiană ce putea rezulta din combinaţia celor două, alături de multă, multă pantomimă.<br />Se apropie de masă cu paşi siguri şi le ceru permisiunea să se aşeze, într-o italiană ce şi-o mai amintea destul de bine. Doar de la ei o învăţase... Sau, mă rog, va începe să o înveţe peste câteva zile. Fu scurt, cum îşi amintea că procedau bişniţarii din vremea respectivă. Au căzut la învoială imediat, oferindu-le cu doi lei mai mult decât preţul pieţei. Pino strânse banii celorlalţi, mai adună şi de la alţi italieni din local şi schimbară toate hârtiile de o sută în lire la WC.<br />Rămase acolo un minut, pentru a deruta eventualii turnători. Apoi plecă salutându-i cordial cu un "ne vedem mâine" şi se îndreptă spre Bastion. De acolo, tot acolo, dar cu douăzeci şi ceva de ani mai târziu...<br /><br /><br />17 aprilie 1992, Timişoara, barul Bastion<br />Trecuse aproape o oră de la plecarea lui Riga şi nu se îmtâmplase nimic interesant. Perechea-probabil-în-pragul-divorţului era tot acolo, ceva mai veselă, din motive bachice, dacă cineva stătea să numere paharele din faţa tipului, ce părea a fi în pragul lansării de cântece de dor şi jele. O străfulgerare lumină barul şi Mihai sări în picioare strigând: "El e ! A venit Riga!". Într-adevăr, câteva secunde mai târziu George sosi cu un aer vesel pe figură. Toţi îl aşteptau muţi de încordare. Dar, înainte de a se îndrepta spre masa lor, se duse la bar, glumi ceva cu barmaniţa şi îşi comandă o sondă de votcă. Veni cu ea în mână, ţinând-o ca pe un trofeu olimpic. Se aşeză şi sorbi o înghiţitură bună, fără să spună nimic. Ceilalţi explodară cerându-i să povestească.<br />- Ei bine, începu el, treaba merge. Băutura o plătiţi voi, eu nu mai am decât lire italiene. Continuă, după ce ceilalţi acceptară fără rezerve: Am fost, i-am găsit, ne-am înţeles imediat - ştiam eu, doar peste trei zile aveam să ne împrietenim, am schimbat sutele până la ultima şi m-am întors. Cu drum cu tot, totul n-a durat mai mult de o oră...<br />- Cincizecişipatru de minute, preciză Mihai într-o suflare,în cifre şi litere, căci aşa precizau nişte instrucţiuni la poştă că se scriu sumele...<br />- Acum, hai să vedem ce am făcut. Ştie careva care este cursul lirei azi ?<br />- Cam 150 de lei lira, sări doctă Lapona.<br />- Curat Şmenel, glumi George.<br />- Eu le-am cumpărat cu 100 de lire la leu ! făcu George, bombându-şi pieptul a mândrie. Cât e ceasul ?<br />-Aproape cinci, răpunse Mihai cu mâna la ceafă. Îl durea capul după atâta băutură amestecată cu straniul din jurul său şi nu reuşea să recepteze excact ceea ce se întâmplă.<br />- Bine, uite cum facem. La o zi după ce am făcut schimbul am întâlnire cu amicii mei în bar la Banatul. Le-am oferit mai mult decât orice bişniţar din zonă şi spuneau că-i vor contacta pe ceilalţi italieni să schimbe la mine.Domnilor, dacă am fi putut face o casă de schimb valutar pe vremea aceea, eram multimiliardari azi. Şi încă în valută !<br />Aproape că strigă ultimele cuvinte. Dan îl potoli făcâdu-i semn să vorbească mai încet şi adăugând că o casă îşi poate deschide şi azi. Dar de toleranţă.<br />- Da, sunt tolerant de felul meu. O privi pe Lapona atât dulceag încât era clar că alcoolul îl făcea să-şi piardă inhibiţiile, apoi reveni la tonul de comandă cu care plecase prima dată în aventură:<br />- Gata cu palavrele ! Schimbăm banii în lei şi plec la drum.<br /><br /><br />21 decembrie 1972, Timişoara, barul Banatul<br />George intră în bar val vârtej, salutându-şi prietenii italieni şi se aşeză la masa lor. Câteva vociferări şi o cafea cu frişcă, ciocolată şi o ţigare Kent alături, fu adusă imediat la masă, comandată de italieni. Vociferările proveneau de la cearta pe tema cine să plătească, fiecare voia să fie primul. George se aşeză, urmărit de privirile piezişe de la o masă din colţ. Doi bişniţari şi o putană simţeau cum le alunecă profitul printre degete. Chris fusese ieri în restaurantul unde schimbase George banii şi fusese surprins când italienii, ceva mai târziu, îi refuzaseră oferta. Pe chestia asta era s-o încurce cu miliţia, căci nu mai avusese cum să "cotizeze". Noroc că l-au ajutat nişte prieteni cu un împrumut, pe care însă trebuia să-l returneze cu dobândă "colegilor". Se hotărâ ca dacă nici azi nu-i iese pasienţa să-i dea în gât la "organe", şi aşa erau nişte bieţi executanţi.<br />George trecu la subiect. Nu voia să stea prea mult pe aici, cu miliţia nu se ştie niciodata. Parcă se vedea, student fiind, cântând în autobus: "Nu te pune, bă, cu meliţia, meliţia, că te bagă, bă, la gherlă, la gherlă. Şi nu te scoate, bă, nici mă-ta, nici tac-tu". Pe vremea aceea, care era cam pe acum, se mai şi credeau mari dizidenţi, mai ales că ştia şi o groază de bancuri cu "neaNicu".<br />Italienii izbucniră în aplauze când auziră oferta lui George. Înţelegerea fusese respectată: au colectat toată valuta cunoştinţelor de dincolo de Trieste pe care i-au găsit în oraş, iar George le-a oferit cu 15% mai mult decât preţul cu care se vindea către săracul românaş. Cifrele ajunseră până la masa bişniţarilor oropsiţi, care erau cât pe aci să sară în sus. Fără un cuvânt, Chris se ridică şi trecu în hol, la telefonul public. Pino, aflat cu spatele la panoul ce separă barul de hol înţelese doar câteva cuvinte: "Tovarăşe căpitan, e aici cu nişte italieni. Pun pariu că iar cloceşte ceva...". Îi şopti lui George că vine gaia.<br />Avertismentul lui Pino îl lăsă pe George atât de calm, încât italianul avea să trăiască toată viaţa cu impresia că a întâlnit în România un mafiot mai ceva ca cei din Reggio Calabria. Românul le înmână sacoşa cu bani, le şopti cât are şi o luă pe a italienilor, făcând un gest de "treacă de la mine" la diferenţa pe care o dăduse în plus. Ieri, le spusese cam cât va schimba.<br />Îşi sorbi calm cafeaua, luă Kentul rămas nefumat şi cu sacoşa în mână se îndreptă spre toaletă. Din colţul lui, Chris rânji satisfăcut: de acolo individul nu avea pe unde să fugă, iar căpitanul avea să sosească dintr-o clipă în alta. Un neon păru să pâlpâie, dar nimeni nu-i dădu importanţă.<br />Căpitanul sosi în trombă şi îi aruncă o privire lui Chris. Acesta îi făcu un semn discret în direcţia toaletei. Urmat de doi civili, miliţianul intră pe uşa de parchet. Ieşi după câteva momente, se repezi la Chris şi-l scoase de guler în hol.<br />- Paştele mă-ti, faci mişto de mine, hai !? De mine, bă ?<br />- Vă jur că n-a ieşit de acolo, tovarăşe căpitan, am stat cu ochii pe uşă ca pe butelie !<br />- Da' unde mă-ta s-a dus, că doar n-a tras cineva apa după el. Unde, mă ?<br />- Păi, tovarăşu, căpitan, vă...<br />- Taci, că-ţi sparg botu' ! Spune, unde-i !<br />- Păi, eu am văzut că...<br />- Taci, că te pupă mă-ta rece ! Hai la secţie !<br />- Dar, to'aşu', ce aveţi cu mine ? făcu şmenarul, cât se poate de uimit.<br />- Ai probleme cu botezul ! i-o tăie omul legii scurt.<br />Cei doi civili şi şmenarii îl priviră atât de uluiţi, încât, sub povara responsabilităţii conferită de uniformă, omul legii se simţi dator să-l lămurească:<br />- Te-ai născut viu !<br /><br /><br />Undeva, între ieri şi azi<br />Nu era un tunel, aşa cum ar putea crede cineva obişnuit cu trucajele din filmele acelea, numite cu dispreţ science-fiction. Doar idei, gânduri,imagini, o mare ca oglinda din toate acestea. Treci de la una la alta şi aşa treci de la un timp la altul. Lumea nu există, este doar o iluzie. Un conglomerat de unde care se interferează cu undele gândului tău şi dau iluzia lumii. Da, într-un fel, o hologramă.<br />Cu cât creşte frecvenţa undei, aparenţa de materialitate este mai mare. deja lumina este undă şi corpuscul, in acelaşi timp. Electronul nu este decăt o undă, o spiră in scurt circuit ce se învărte ca un câine prost ce inceacă să-şi muşte coada. Şi omega-te-ul ce apare prin ecuaţii poate fi manipulat. Apoi, iată, nimerim în trecut. Dar, de ce numai în trecut ? De ce am numai o stradă cu sens unic ? E bună şi asta !<br />Da, am nimerit în trecut, am acţionat în el, după bunul meu plac. Acesta este trecutul. Priveşte...<br /><br /><br />17 aprilie 1992, Timişoara, barul Bastion<br />... dar nu pune mâna !<br />Trecuse iarăşi o oră de la plecarea lui George. Acum, emoţia era de altă natură: oare cât o fi făcut ? În câteva zeci de minute de plonjat în trecut, făcuseră mai mulţi bani decât în câteva luni de drumuri prin pieţele iugoslave, de emoţii la vamă la vederea poliţiştilor sârbi care aveau faima că nu prea ştiau de glumă, de suportat ba frigul, ba căldura, ba foamea, ba setea, iar când făceau bani nu se îndurau să cheltuie din ei prin cafanele îmărăştiate în jurul pieţelor. Acum, stăteau şi beau, iar George pleca, mai trăgea câte o duşcă şi multiplica banii, precum o tiparniţă. Perechea tipei de la singura masă ocupată se îndreptă spre toaletă. Când deschise uşa, izbucni o lumină de parcă cineva ar fi pornit un bliţ uriaş. La bar nu era nimeni, perechea lui era cu spatele, iar individul clipi din ochi, se clătină pe picioare, dar nevoia, curajul, sau insensibilitatea conferită de sticla de votcă şi cele şase sticle de bere băute îi dădură curaj să intre, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.<br />Ceilalţi ştiură că George s-a întors. Îl văzură venind cu sacoşa burduşită, dar pierdut în gânduri şi cu o mină îngrijorată. Se aşeză la masă fără o vorbă, urmărit de priviri curioase.<br />- Era s-o-ncurc, începu el oftând. Cineva a anunţat Miliţia şi am scăpat în ultimul moment...<br />- Şi...banii ? murmură Lapona.<br />- Sunt aici, toţi. Dar perioada aia devine periculoasă. Mai o dată şi gata, trebuie să-mi schimb calendarul. Acum îmi explic de ce atunci când i-am cunoscut pe italieni era plin de razii. Unul chiar era să mă ducă la secţie, dar cineva i-a spus că nu-s eu ăla... Noroc că ne-am dat întâlnire la primăvară.<br />Îl urmăriră pe George, cu sufletul la gură. Dan propuse, urmărit de privirile dezaprobatoare ale celor din jur:<br />- Poate ar fi mai bine s-o lăsăm baltă. Am strâns mai mult decât speram s-o facem în zece ani de bişniţă, şi asta după cele mai bune scenarii.<br />- Nu, se opuse George vehement, în timp ce Mihai şi Lapona răsuflară uşuraţi. Am alt plan: pentru azi ajunge, e prea târziu şi salturile astea m-au zăpăcit de tot. Dar mâine mai fac o tură. Mă voi întâlni cu un italian în Parcul Central în 6 aprilie 1973. Mi-a promis că merge la Motel şi la Conti şi colectează de acolo. E un sezon bun, înaintea Crăciunului şi Paştelui o grămadă de italieni veneau să-şi vadă gagicile şi se cam cunoşteau între ei. Mulţi voiau să se însoare cu românce, dar procedurile durau câţiva ani şi aveau tot timpul să se întălnească pe la tot felul de ghişee... După asta, schimb perioada... Sunt sigur că i-am reîntâlnit cam la două zile după aceea, aşa că nu risc să dau de mine la vârsta când m-aş face gelos...<br />- Ce dracu' găseau ăştia la româncele noastre, făcu Mihai, urmărit de privirile reprobative ale Laponei. Nu avusese contacte cu străinii şi de românce era sătul, după două divorţuri şi trei pensii alimentare, la trei femei diferite, dar prietene între ele. Bănuia chiar o conspiraţie îndreptată împotriva lui... De fapt, toate aceste întâmplări îi aduseră o lehamite totală, cu excepţia celor câţiva prieteni nu ţinea decât la bani, iar visul său era să plece undeva departe, undeva unde să scape de toate mizeriile din ţara asta şi mai ales de pensii şi de procesele ce urmau când nu putea să le plătească, ori când vreuna din ele afla că i se mărea salariul şi dădea sfoară în ţară.<br />- Lasă asta, îl opri George. Uite cum m-am gândit eu să facem: împărţim jumătate-jumătate. Prima parte o schimb mâine, pun pariu că scot enorm. Cealaltă jumătate o împărţim între noi şi fiecare face ce vrea cu ea. Eu îmi deschid un cont într-o bancă, numai dobânda lunară îmi depăşeşte salariul pe un an. Bine ?<br />Întâlni doar priviri aprobatoare. Profitând că au rămas singuri în partea aceea de bar, cuplul-în-prag-de-divorţ plecase pe trei cărări lăsând impresia unei amnistii cel puţin până a doua zi şi împărţiră banii. Un ultim rând de votcă pecetlui înţelegerea, după care George se ridică:<br />- Fraţilor, eu mă duc să mă culc, mâine avem treabă şi n-am chef să fiu mahmur. Tu vii să dormi la mine, adăugă către Lapona autoritar.<br />- Parcă ziceai că vrei să te odihneşti... făcu Dan maliţios, în timp ce Lapona se ridică, ascultătoare.<br />George se făcu că nu aude. Cuprinse fata de talie şi se îndepărtară, fără alte formalităţi.<br /><br /><br />6 aprilie 1973<br />Barul "Banatul" foşgăia de italieni. Era un du-te vino mai ceva ca în gara centrală din Roma. Pino, Paolo şi Attilio tronau ca nişte adevăraţi naşi la o masă plină cu pahare, cafele şi pachete de ţigări Marlboro şi MS, morte sigura. Din colţul lui, Chris încerca cu disperare să abordeze pe câte unul, dar de fiecare dată era întâmpinat cu un dispreţ suveran. Nu înţelegea ce se întâmplă; de la eşecul din iarna trecută începuse să-şi revină, deşteptul ăla care-i suflase clienţii intrase în pământ şi acum, iată, din nou se afla în conul de umbră.<br />La masa italienilor, cei trei adunau bani într-o sacoşă, notând cu grijă numele fiecăruia şi suma dată. Brusc, lui Chris îi veni o idee. Se duse glonţ la telefon şi formă numărul Miliţiei.<br />- Tovarăşe căpitan, aici la "Banatul" se întâmplă ceva. Italienii strâng banii de parcă ar lucra centralizat. Sunt convins că iarăşi apare ăla. Da, da, sunt cu ochii pe ei, ca pe butelie, am înţeles. I-am auzit de câteva ori vorbind despre Parcul Central, nu ştiu ce vor , dar unul din ei va merge acolo. Cred că da, sper să-l prindeţi...<br />Închise telefonul şi se retrase în colţul lui, ignorat de italieni, dar impregnat de simţul datoriei împlinite. Când, după circa zece minute, văzu doi civili tunşi ca la carte luând loc pe fotoliile din hol zâmbi mulţumit. În sfârşit vine apă şi la moara lui...<br />La recepţie sună telefonul. Fata făcu semn către Pino, care se repezi la aparat. Vorbi scurt, apoi se întoarse, luă sacoşa cu bani şi plecă. Cei doi civili aveau treabă în aceeaşi direcţie...<br /><br />* * *<br /><br />George apăru într-un boschete de lângă statuia soldatului care ba era sovietic eliberator, ba român victorios. Din fericire, pe vremea aceea tufişurile nu erau locuite decât eventual noaptea, şi asta o oră două, de către câte o pereche lipsită de hogeac şi care nu-şi putea lua o cameră la hotel. În mână avea sacoşa burduşită cu teancuri de sute de lei schimbaţi în urmă cu o oră, dar cu aproape douăzeci de ani în viitor. Privi ceasul. Mai avea zece minute până la ora convenită în iarnă. Se duse la telefonul public de la Pallas, formă numărul hotelului şi vorbi scurt. Locul, suma, peste zece minute. Ieşi. În uşă, o se lovi de o tânără ce se tocmea cu un bişniţar în cârje pentru un pachet de Kent.<br />- Ciao, George, făcu ea expansivă, apoi se fâstâci. Mă iertaţi, semănaţi leit cu un prieten de-al meu. Parcă aţi fi tatăl lui...<br />- Nu sunt, îmi pare rău, răspunse George tinerei ce se îndepărta deja. Era o fostă iubită ce îl părăsise pentru un şofer de cursă lungă, care o tot ameţea cu poveştile lui despre untul românesc trimis în Germania la fabricile de săpun, cu parfumuri, ţigări şi ţoale de mâna a doua. Din câte îşi amintea, asta se va întâmpla peste câteva zile. Se simţi tentat să-şi sufle singur viitoarea fostă amantă, la interval de douăzeci de ani, dar afacerile pe locul întâi ! O urmări cu privirea cu oarecare strângere de inimă, apoi se duse la o bancă ferită şi se aşeză, admirând statuia unei adolescente ce părea că-şi ia zborul. Se întrebă dacă zboară de la el, sau către el.<br /><br />* * *<br /><br />Aşezat la distanţă de George, căpitanul Pavel îşi studie curios suspectul peste ziarul pe care se prefăcea că îl citeşte, la fel cum se maimuţărea şi la serviciu, mimând interesul faţă de ultimele mostre de geniu ale tovarăşului. I se părea ciudată asemănarea cu individul care apăruse în iarnă cu italienii, dar în mod cert acela era mult mai tânăr, cu cel puţin douăzeci de ani. Oamenii lui începeau să intre în dispozitiv. Unul din ei era chiar în spatele boschetelui de lângă banca infractorului. Îl va lăsa să facă schimbul şi, haţ, la zdup cu el. Deţinere ilegală de valută... Va ciripi tot, fir-ar mama lui a dracului de cioflingar ! N-ar fi avut nimic împotrivă dacă se comporta omeneşte; să-i dea şi lui partea cuvenită, să-i ciripească tot ce se învârte în jur şi atunci l-ar fi arestat chiar şi pe dobitocul de Chris ca să-i facă loc. Dar ăsta, după ce că-i prost, mai pune şi frână...<br />O falsă mămică tânără îşi adusese odrasla în cărucior, la soare. Îi făcu cu ochiul complice, studiindu-i formele apetisante scoase în relief de hainele civile. Deşi era departe, tovarăşa plutonier abia se abţinu să nu-i răspundă gestului. Copilul nu era al ei, era doar o păpuşă în mărime naturală, confiscată la vamă.<br /><br />* * *<br /><br />George îl privi pe italian cum se apropie nonşalant, cu o adevărată avere ascunsă într-o sacoşă. Era Pino. Îşi aminti cu nostalgie că se vor întâlni după amiază, vor mânca spaghetti bologneze şi vor bea Chianti. Paolo va desface o sticlă de Blak&White şi un cartuş de Marlboro din care lipsea un pachet, apoi Pino şi Attilio vor încinge o ceartă pe cinste; Attilio era comunist, iar Pino creştin democrat. Vorbeşti de comunism ? Tu nu vezi cum trăiesc oamenii ăştia, ştii că dacă ne prind carabinierii aici în casă îl amendează de nu se vede ?! va urla Pino, în timp ce Attilio avea ce avea cu Papa. Doar Paolo era mai calm, avea un singur crez, era afemeiat, săracul. Mai târziu avea să apară Mircea, care credea că dacă e profesor de istorie ştie şi italiană şi se apucase să le recite "Mioriţa". În traducerea lui, "turmă de oi" suna "dieci milla beee..."<br />- Ciao, amico. Va tutto bene ? făcu Pino aşezându-se lângă el. Ca din întâmplare, sacoşa lui ajunse lângă George, iar cea cu leii lângă italian.<br />George îi zâmbi şi primi pachetul de Marlboro, mulţumindu-i. Acum realiză de ce cartuşul ce va fi deschis peste câteva ore avea un pachet lipsă. Schimbară câteva cuvinte, după care italianul se ridică.<br />- Când ne mai vedem ? întrebă el.<br />- Nu ştiu, poate mâine, răspunse George. Te sun eu la hotel.<br />Pino plecă, legănând agale sacoşa cu bani. George aşteptă câteva momente, dădu să se ridice în clipa în care din boscheţi răsări o mână ce îl prinse de încheietură, după care urmă şi restul trupului; un tânăr vânjos şi ameninţător. Nu apucă să se dezmeticească bine că tânara mămică îşi abandonă odrasla şi sări pe el, urmată de încă doi indivizi.<br />- Miliţia, actele la control ! făcu imperativ cel care părea a fi şeful.<br />Mintea lui George începu să funcţioneze ca un calculator. Sacoşa era deja la el, cu mânerul trecut peste încheietură. Nu avea decât să apese un buton şi adio şi n-am cuvinte ! Dar mâna dobitocului îi ţinea braţul cu pricina ca un cleşte. Luă cea mai amabilă figură ce şi-o putea compune în situaţia dată.<br />-Imediat, făcu George, numai daţi-mi drumul la mână.<br />Miliţianul îl lăsă. Buletinul era în cămaşă. Cu măna dreaptă îl scoase, îl întinse şefului. Privirile tuturor se îndreptară curioase spre act. Mâna coborâ şi atinse uşor butonul aparatului ce ieşea puţin de sub mânecă.<br />Expresia de pe figura lucrătorilor din miliţia patriei fu antologică, depăşind tot ceea ce a creat industria cinematografică, fie ea comunistă, ori capitalistă, la capitolul "expresii cretine". Sub ochii lor, delicventul se dezintegră într-o mulţime de fărâme, ca o fotografie îmbucăţită, apoi dispăru într-o explozie de lumină, cu corpul delict cu tot.<br />Grupul forţelor de ordine îşi contemplară reciproc privirile tâmpe. Nu este nici o aluzie, în urma unei asemenea viziuni, oricine ar fi arătat aşa.<br />- Vă ţineţi gura, altfel ajungem toţi la balamuc ! ordonă căpitanul, după ce-i reveni uzul raţiunii.<br /><br /><br />7 aprilie 1973, Timişoara, barul Banatul<br />George intră, salutându-şi numeroşii amici, răspândiţi pe la toate mesele barului. Italienii ocupaseră o masă mai retrasă, cu câteva locuri libere. George se aşeză, oftând.<br />- Nu, am nimic, doar puţin obosit după cursuri, făcu el, răspunzând privirilor întrebătoare ale italienilor.<br />Nu apucă să comande nimic. Localul fu inundat de o trupă de miliţieni în uniformă. Doi blocau intrarea, ceilalţi cereau buletinele şi legitimaţia de servici. Cine nu avea aşa ceva, risca câteva luni la mititica, pentru parazitism. George dădu legitimaţia de student în scârbă; nu era lună fără să aibe parte de asemenea scene.<br />- Vă rog să mă urmaţi, făcu un gradat, tablagiu, cum îi spunea George, dar numai în gând, pe un ton ce nu admitea replică.<br />Uimit, George se ridică, liniştindu-i pe italienii care se impacientaseră văzând tratamentul la care era supus: "E o neînţelegere, vin imediat !".<br />Afară, un bărbat în civil luă buletinul de la gradat şi îl privi cu seriozitatea celui care descifrase hieroglifele.<br />- Numele şi adresa, lătră civilul scurt.<br />George se supuse, nici prea docil, nici prea umil; era student, ce mama dracului !<br />- De ce spui că locuieşti în Blaşcovici ? Pe cine ai în Calea Şagului ?<br />- În Blaşcovici stau, pe Banul Mărăcine, cu mama, bunica şi străbunica. Puteţi întreba pe oricine ! N-am pe nimeni în Calea Şagului !<br />Civilul îl măsură încordat, îşi notă datele de pe buletin şi de pe carnetul de student, apoi făcu un gest cu mâna, de parcă ar goni orătăniile:<br />- Hai, hai, fă paşi că ne mai vedem noi. Vezi poate te apuci de prostii cu ăştia !<br />George se întoarse la masă bombănind. În toate anunţurile cu schimburi de locuinţe se specifica: "Exclus Calea Şagului".<br />Peste trei ani, se va muta în acel cartier.<br /><br /><br />18 aprilie 1992<br />Intră în barul "Banatul", ameţit de alternanţa năucitoare de cadre. Secvenţe din trecut se amestecau cu prezentul. Uită că nu se mai intră pe la recepţie şi era cât pe aci să dea cu capul de peretele ridicat cu câţiva ani în urmă. Ieşi în stradă şi intră pe noua uşă. Lapona, Mihai şi Dan stăteau la o masă izolată. S-au retras degeaba, localul era pustiu. Îi salută cu un semn din mână şi îşi comandă o votcă şi o cafea.<br />- Totdeauna e aşa pustiu pe aici ? întrebă el barmaniţa, în timp ce aceasta îi făcea cafeaua. Ieri, cu douăzeci de ani în urmă, abia mai puteai găsi un loc.<br />- Cam, răspunse fata în silă. N-are lumea bani..<br />Îşi aminti vorbele unui nebun ce bântuia prin localuri şi îşi declama nemulţumirea pe un ton teatral: în regimul comunist de tristă amintire, odiosul conducător impunea populaţiei economii drastice pentru a-şi plăti datoriile externe, iar noua clică de acum ne obligă să strângem cureaua în condiţii criminale pentru a face alte datorii. Îşi luă băutura şi se aşeză la masă. Dan îl privi insistent, bănuind că s-a întâmplat ceva:<br />- Ce-ai, mă, ai văzut ursul ?<br />- La dracu, era să mă aresteze, mi-am lăsat şi buletinul acolo, făcu Dan simţind o senzaţie stranie că acel acolo era la doi paşi, atât de aproape şi atât de departe, în acelaşi timp.<br />Le povesti pe scurt întâmplarea, concluzinând că precis l-a turnat cineva. Rămaseră toţi gravi, cu excepţia lui Mihai, care izbucni în râs.<br />- Ce ţi se pare comic, nu vezi că toată afacerea a căzut ? îl apostrofă Lapona.<br />- Măi, Riga, tu când ţi-ai scimbat buletinul ? făcu Mihai printre hohote.<br />- Acum vreo doi-trei ani. Dar de ce întrebi ?<br />- Îţi dai seama ce mutră o să facă miliţianul când o să vadă data eliberării ? Peste vreo şaptesprezece ani ?<br />Pufniră toţi în râs.<br />- Nu-ţi fă griji, interveni Dan. Faci poze, te duci la Poliţie şi-l dai furat, ori pierdut şi ai altul. Iar în ceea ce priveşte escapadele, nu te obligă nimeni să revii mereu în acelaşi loc, poţi merge la mare, la Sinaia, la Poiana Braşov... Pe vremea aceea peste tot era plin de italieni. Şi poţi bişniţări şi cu alte naţii, în fond.<br />- De ce n-am încerca în viitor. Din câte văd, valuta e tot mai scumpă, propuse Lapona.<br />- Scula asta nu merge decât în trecut. Are şi o logică: dacă te mişti în viitor şi înapoi sigur îţi poţi schimba destinul, căci viitorul acela încă nu există, în schimb, dacă te întorci şi modifici ceva în trecut, rişti să te anihilezi, să nimereşti cine ştie unde, explică doct Dan.<br />- Bine, dar Riga nu şi-a schimbat destinul atunci când a schimbat valuta ? insistă Mihai.<br />- Nu, pentru că el, cel de atunci habar n-avea ce se întâmplă. Evenimentele se consumaseră deja, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi. Pur şi simplu a apărut un fel de Fantomas şi a dispărut. Este un fapt istoric, chiar dacă a fost dirijat din viitor. Cât timp nu umblă în propria lui linie temporală, nu se schimbă nimic. Sau, dacă s-a schimbat ceva, ei bine, în universul ăsta paralel suntem putrezi de bogaţi şi asta îmi convine ! Şi poate că nu suntem singurii, ia uitaţi-vă câţi miliardari au apărut peste noapte, de doi ani încoace.<br />Cu aceste cuvinte, Dan reuşi să-i convingă pe toţi că nu merită să-ţi mai baţi capul cu probleme inutile.George medită preţ de câteva înghiţituri de votcă la ceea ce însemna să fii bogat atunci şi ce înseamnă acum, la câţi erau atunci şi câţi sunt acum, la distanţa care îi separa şi îi separă pe unii de alţii. I se părea că se măreşte cu viteza luminii, ori poate era numai un efect de perspectivă...<br />- Aveţi dreptate, îşi întrerupse el meditaţia. Mă duc la mare, din câte îmi aduc aminte, nimeni nu mi-a cerut buletinul când eram student şi am stat la gazdă la Costineşti. Mâine iau trenul şi mă opresc la Mamaia...<br />- Mai bine ia trenul din trecut, acum s-a scumpit ca dracu, propuse Lapona, care pe măsură ce avea mai mulţi bani, devenea tot mai zgârcită.<br />- În trecut iau avionul, face mai puţin decât un bilet de autobuz de aici până în Calea Şagului în zilele noastre ! făcu George, care simţea cam la fel când era vorba de bani.<br />- Nu merge, îl potoli Dan. La avion îţi trebuie buletinul !.<br /><br /><br />Undeva, cândva, cu puţin înaintea clipei următoare<br />Ştia, da, era perfect conştient. Se afla aici şi acum, undeva pe o bilă de apă ce plutea în imponderabilitate desigur, de aceea era perfect sferică. Dincolo de ea nu era nimic. Nimicul este viitorul, el nu există, se creează pe măsură ce bila se umflă, de la acum la clipa următoare. De fapt, clipa de acum este suprafaţa bilei pe care înoată el. Brăţara aceea magică i-a dat puterea să se sfunde sub apele clipei prezente, spre straturile trecutului, să facă valuri. Da, da, trecutul este ca păpuşa aceea rusească, fiecare cu alta înăuntru, clipa anterioară, separată de la cronon la cronon. Nu vedea prea departe, dar ultima păpuşă trebuie să fie big-bangul.<br />Poate că totuşi viitorul există, dar el nu poate vedea decât ceea ce se află sub el, sub clipa prezentului. Poate că are un viitor...<br />Poate.<br /><br /><br />6 mai 1992<br />George se simţea epuizat. Îşi luase concediul de odihnă, dar se simţea mai obosit ca după luna aceea de hămălit la sârbi, în toamna lui '90. Cărase saci de ciment în gară pentru 100 de mărci pe zi, săpase şanţuri pentru 50 de mărci pe zi, lucrase la joagăr şi, la întoarcere, toată lumea credea că vine dintr-un sanatoriu, atât de refăcut arăta. Acum colindase litoralul de-a lungul şi de-a latul, schimbând valută din '72 până prin '83. Scăpase de câteva ori de miliţie, ştia că era dat în urmărire pe ţară dar nu-i păsa. De trei ori repetase figura cu miliţienii din parcul timişorean şi avea încredere în posibilităţile sale. Se legăna uşor la viraje. Lapona conducea Mercedesul de parcă ar fi învăţat să meargă cu el din grădiniţă. Dimineaţa sosise dintr-un periplu încheiat la Poiană, cu o sumă ce ar face să pălească de invidie şi pe cel mai mare escroc din România, indiferent de partidul şi poziţia pe care o ocupă sau o va ocupa în Guvern. Era ultima escală de depunere pe tura asta, banii erau distribuiţi în câteva bănci considerate sigure, deşi Dan susţinea că în ziua de azi nici băncile din parcuri nu-ţi oferă certitudinea că te poţi aşeza pe ele în siguranţă. Conturi în dolari, mărci, franci, ca să nu-şi mai bată capul când o avea nevoie.<br />Se opriră în faţa băncii. Portarul îi zări şi sări să le deschidă portiera. George îi întinse o bancnotă şi intră cu Lapona la braţ, salutat cu respect de bodyguarzi şi funcţionari.<br />La ghişeu, o fata îmbrăcată parcă dintr-un jurnal de modă îi zâmbi familiar. Era intrigată de acest pesonaj straniu, care în circa o lună depusese sume fabuloase. Şi nici nu ştia că nu era singura bancă unde avea bani.<br />- Cât depuneţi ? întrebă ea cu un zâmbet fermecător. Dacă nu venea de fiecare dată însoţit de ţoapa aia îmbrăcată ca la Paris, i-ar fi făcut avansuri. Era o partidă infinit mai rentabilă faţă de directorul băncii, care ştia ea bine că-i va da papucii când se va plictisi de favorurile ei.<br />George spuse suma, fata îi făcu actele şi îl urmări cu gândul aiurea, fără a uita să-i scape în gând o înjurătură la adresa Laponei. Şi ea avea un cont frumuşel, unul din cele mai mari din bancă. La caserie, după ce termină formalităţile, George întrebă pe un ton calm, de parcă ar fi vorba dacă plouă afară sau nu:<br />- Spuneţi-mi vă rog, se pot transfera banii într-o bancă elveţiană ?<br />- Nu ştiu, se bâlbâi casiera, cred că dacă avem relaţii cu vreuna se poate. Veniţi mai târziu, ori mâine şi vă spun exact.<br />George mulţumi şi se îndreptă spre maşină, salutat din nou de tot personalul. Clienţii erau convinşi că au în faţă pe directorul băncii, la braţ cu ultima sa amantă.<br />În maşină, Lapona îl întrebă:<br />- Ce-ţi veni cu Elveţia, vrei să plecăm de aici ?<br />- Nu ştiu. Pur şi simplu, aici situaţia începe să pută. Cu bişniţul ăsta temporal, am dobândit un fel de simţ al timpului. Când mă gândesc la viitor, nu simt nimic bun. Nu vezi, toate merg din rău în mai rău...<br />- Mai faci un drum azi ? întrebă ea, încercând să-i schimbe gândurile.<br />- Mai fac, am o întâlnire în '82 la Sibiu, înainte de Crăciun. Vin rudele unor nemţi plecaţi de aici şi le schimb banii. Cam o sută de mii de mărci, o bagatelă, dar merită...<br />Privi cadranul şi încremeni. În locul cifrelor obişnuite care indicau ora, apărea un text.<br />- Cred că până aici ne-a fost. Uite ce scrie pe afişaj !<br />Priviră amândoi cadranul. Un text scurt avertiza: 7 mai 1992,ora 14. Predaţi obiectul plus instrucţiuni în cutia originală persoanei care vă aşteaptă la masa rezervată nr.2, bar Bastion.<br />- Uite c-a venit şi ultima zi, fredonă George a pagubă. În fond, ne-am făcut plinul. Neam de neamul nostru n-ar fi fost în stare să strângă atâţia bani. Cred că nici în trei generaţii nu-i prea simplu să-i cheltui...<br /> Încercă desfacă brăţara. Reuşi fără dificultate.<br />- Asta a fost ! exclamă el, aproape satisfăcut.<br />- Ce ai de gând să faci ? Pleci de la firmă ? întrebă Lapona cu vocea gâtuită.<br />- Nu, de ce-aş pleca ? O cumpăr şi lucrez mai departe, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nici nu spun cuiva că-i a mea !<br /><br /><br />7 mai 1992<br />Riga se îmbrăcă primul, după ce se servi cu o porţie bună de parizer fiert, pâine neagră şi două ochiuri româneşti, stropite cu o doză bună de J&B. Era puţin mahmur, aseară sărbătoriseră încheierea cu succes a afacerii temporale la salonul roşu de la hotel Continental-Cornel, iar caviarul îl stropise cu atâta votcă încât, dacă icrele ar fi fost fecundate, peştii rezultaţi ar fi fost sigur alcoolici. Lapona încă mai lenevea în pat când el pregătea pachetul visând la şampania Moet et Chandon din 1974, dar recuperă timpul, renunţând la micul dejun, aşa cum mulţi români renunţaseră deja, sau urmau să renunţe, dar din alte motive.<br />- Chiar trebuie să o dai înapoi ? întrebă ea în timp ce se încălţa.<br />- N-am de ales. Am primit-o, mi-a folosit de minune, nu văd de ce aş risca cine ştie ce represalii. Habar n-am ce s-ar putea întâmpla dacă aş încerca să-mi pun din nou brăţara...<br />Lapona îşi pusese pantofii şi se pregătea să plece.<br />- Şi de unde ştii cui să o dai ? întrebă ea, îndreptându-se spre uşă.<br />- Persoanei care mă aşteaptă la masa rezervată. E clar, de când ştiu eu barul ăla, încă n-am mai auzit ca să rezerve cineva o masă...<br />- Pa, iubitule, ne vedem după aceea, spuse ea, fără să insiste.<br />Se îmbrăcă şi era gata să plece, când sună receptorul. La celălalt capăt al firului desluşi vocea răguşită a lui Dan. Era clar că aseară sărise nu peste cal, ci peste lăzi.<br />- George, sper că nu te pui să setezi din nou aparatul, făcu Dan răguşit. Aseară avusese pofte ca o gravidă, ba de ţigări de foi, ba de pipă, ba de te miri ce. Era normal, avea şi el o avere fabuloasă, dar era prima dată când profita de ea.<br />- Nici nu mă gândesc. Dar ce-ţi veni ?<br />- Nu ştiu exact, aseară mi-a venit ideea, dar tu ai plecat deja cu Dulcineea ta. Detaliile mi s-au şters din memorie, ştii bine de ce, dar ideea este că atunci când l-ai setat, a devenit un aparat special pentru tine. Adus la zero, nu ştii ce se poate întâmpla, poate are în memorie datele la care ai călătorit şi nu faci decât să te învârţi în cerc, poate chiar să-ţi pierzi memoria, cine ştie...<br />- Nu-ţi fă probleme, n-aveam de gând. V-am spus doar aseară că m-am săturat de povestea asta. Chiar dacă tardiv, bine că ţi-ai amintit de mine...<br />Închise telefonul şi o porni spre întâlnire, curios să vadă cu cine va avea de-a face. Drumurile repetate i-au scos din cap dilema ce-i revenea acum cu forţă: cine avea interesul să-i dea pe mână un aparat care, la rândul lui, sigur venea dintr-un viitor nu prea apropiat. După ce autobuzul ajunse în centru, renunţă să facă schimb cu tramvaiul, avea suficient timp să meargă pe jos şi să-şi clarifice gândurile. Îl obseda mai ales o idee, un mic reproş voalat al Laponei între două clipe de tandreţe: voi altceva în afară de bani şi de ce prostii aţi făcut pe la chefuri nu mai ştiţi să discutaţi ? Poate nu se exprimase ea chiar aşa, dar asta înţelesese el şi îi revenea mereu în cap ideea că fata are dreptate. Era un sindrom clar; universul lui şi al prietenilor săi se limita la aceşti doi poli. Banii şi modul de a-i face este numitorul comun, alături de chefuri, când se defulează fiecare cum poate. Din când în când câte o femeie, dar aventuri fără importanţă, care nici nu merită să fie povestite, dacă nu au o nuanţă de umor sau tragic. Viaţa este o telenovelă, trase el concluzia şi hotărâ să schimbe lucrurile. În ce ? Dramă shakesperiană, comedie burlescă, de imitatio Christi ? Cel mai bun lucru era să discute cu Lapona, după ce va termina cu povestea asta bişniţărească. Grăbi paşii.<br />Consecvent cu obiceiurile sale, ajunse cu cinci minute înaintea orei fixate. Privi curios în jur. Într-adevăr, pe a doua masă era un cartonaş cu inscripţia REZERVAT. Iar la masă, Lapona îl aştepta zâmbind, cu o cafea aburindă pe masă şi o ţigare lungă şi maronie în mână.<br />- Tu, tu ce faci aici ? De la tine provine aparatul ? De ce nu mi-ai spus de la bun început şi ai făcut pe uituca ? bâigui George nevenindu-i să-şi creadă ochilor.<br />Lapona îi răspunse cun un zâmbet ironic şi cu ochii pe ceasul de pe perete. Întinse mâna, iar George îi dădu coletul. La două mese distanţă, un domn între două vârste îi urmărea, amuzat poate de avântul bărbatului trecut de patruzeci de ani când dă de o puştoaică. Fără un cuvânt, Lapona desfăcu cutia, scoase brăţara şi se ridică. Îl măsură pe George ca pe o gânganie exotică, zâmbi dispreţuitor şi spuse peste umăr, îndreptându-se spre toaletă:<br />- Acum e rândul meu, iubiţel. Să vezi şi tu ce se poate scoate din asta. Dispăru în spatele perdelei ce ascundea uşa înainte ca George să poată schiţa un gest. Când reuşi să se ridice, străfulgerarea răzbătută prin uşa întredeschisă îi demonstră că totul se terminase.<br />George rămase perplex. Simţea cum urechile îi vâjâie, iar sângele parcă îi dădea lovituri de ciocan în timpane. Maşinal, se îndreptă spre bar şi ceru o votcă dublă. Dădu sonda peste cap după primul pas făcut şi se întoarse după încă un rând, cu care ajunse însă la masă. Alcoolul îl mai dezmetici. Gândurile încercau să găsească ceva logic în tot ceea ce se întâmplase, dar singurul lucru raţional care-i veni în minte era acela că acolo unde este implicată o femeie, logica iese pe uşa din dos.<br />- Nu vă supăraţi, domnule, nu cumva v-aţi pierdut buletinul ? se auzi o voce în dreapta lui.<br />Se întoarse, părându-i-se că recunoaşte vocea. În faţa sa, domnul bine de alături îi întindea un buletin. Îl luă, îl răsfoi şi rămase mut de uimire. Era acelaşi pe care i-l luase miliţia în parc cu câteva zile în urmă, cu douăzeci de ani în urmă.<br />- Pot să iau loc ? întrebă necunoscutul, fără să-i lase timp să-şi revină. Mă numesc Pavel, colonel în rezervă. George se recomandă şi el. Încântat, urmă interlocutorul, zâmbindu-i prietenos. De fapt, port buletinul ăsta la mine de douăzeci de ani ... Nu avea rost să cereţi altul. V-am scutit de un drum, l-am trecut la "găsite".<br />George îl privi cu atenţie. Brusc avu revelaţia: în faţa sa era miliţianul care era gata să-l aresteze cu două săptămâni în urmă, pe când se afla în '72 ! Acelaşi care îl legitimase un an mai târziu. Totul părea să se prăbuşească sub el. În ciuda răcorii din bar şi a votcii băute, începură să-l treacă transpiraţiile.<br />- N-are de ce să-ţi fie frică, urmă Pavel. Nu-ţi pot face nimic, nici de-aş vrea. Legea veniturilor ilicite nu se mai aplică, altfel cine dracu ne-ar mai conduce, iar valută poţi să deţii cât te ţine punga, aşa că...<br />- Atunci ce... începu George, dar se opri la timp, căci ceea ce urma să rostească ar fi zgâriat urechile până şi unui birjar.<br />- Nimic, voiam să te cunosc doar. Ştii că şmenarii cotizau, ca şi acum, ca să fie lăsaţi în pace şi pentru că mai erau şi turnători, mai scăpau şi ei de cei care le încurcau socotelile. Ei bine, când apăreai tu era secetă, nimeni nu mai schimba nimic, valuta dispărea, preţul creştea şi o ţinea aşa o vreme, căci străinii voiau să discute numai cu tine.<br />- Dar cum m-aţi găsit ? întrebă George, oarecum mândru de belelele pe care le provocase. Se simţea chiar fost dizident, oricum încurcase regimul mai mult decât unii cu parafă în regulă şi asta parcă îi mai îndulci durerea mută lăsată de dispariţia Laponei.<br />- Uşor, dragă, foarte uşor. De cănd ţi-am luat buletinul te-am urmărit. O vreme am crezut că ai un frate mai mare, dar adresa, numele, data naşterii, toate mi-au arătat că aici se ascunde ceva mult mai interesant.Te-am mai şi prins prin '72 sau '73, când cred că habar n-aveai ce urma să faci şi că te intersectai cu tine la tot pasul... În '89, când ai schimbat buletinul şi l-ai primit pe ăsta am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior, te-am urmărit, dar nimic. După aia, în binecuvântata democraţie de azi, n-am mai avut timp de tine, trebuia să mă îngrijesc de propriile mele probleme. Fidel precum Castro, şmenarul care te-a turnat în '72 mi-a atras atenţia că ai apărut din nou.Nu ţi-ai dat seama, dar la el schimbai banii. Era uluit că n-ai îmbătrânit şi că ai păstrat banii atâta amar de vreme. Apropo, mai vrei un rând ?<br />George nu-l refuză. Plecarea Laponei îl întorsese pe dos, iar discursul fostului miliţian nu avea deloc darul de a-l pune pe linia de plutire, doar că îi îndulcea agonia.<br />- Dar unde-i tipul cu care trebuia să mă întâlnesc ? întrebă el când Pavel sosi cu două sonde şi două sticle de Coca-Cola. (Jur că nu este reclamă mascată, dar la ora aceea aveau la frigider numai Coca şi Kinley, o sticlă din ultima marcă va bea a doua zi, pentru a scăpa de mahmureală).<br />- De unde ştii că nu sunt eu acela ? Pui o grămadă de întrebări numai ca să ţi-o scoţi din cap pe fetişcana aceea. Bine faci, căci dacă lucrurile merg cum bănuiesc eu, nu o vei mai vedea niciodată...<br />George se înecă cu votca. Îi dădură lacrimile, sau poate figura cu băutura fusese numai pentru a masca adevărata cauză a şuvoiului ce-i brăzda obrazul. Imagini disparate i se derulau în minte cu repeziciune. Imagini adevărate, amestecate cu ceea ce visa să facă împreună, după ce se va sfârşi tevatura asta temporală. Pavel îl lăsă câteva momente să-şi revină. Hotărât să taie în carne vie, Pavel continuă:<br />- Aparatul s-a adaptat parametrilor biocâmpului tău şi trebuie reprogramat. Pleacă automat la data când a fost setat de tine şi numai tu poţi să-l duci la zero, sau altcineva care ştie ce să facă. Altfel, pleacă la data când a fost setat, indiferent ce-i bagi în tărtăcuţă. În plus, persoana care îl foloseşte neautorizat va fi recompusă în trecut în mod defectuos, ca la un fel de teleportare nereuşită, numai că asta este pe vectorul timp...Tinerica ta se va trezi în buda acestui bar cu douăzeci de zile în urmă şi cu pachetul tău în mână. Probabil va fi amnezică, dar ceva o leagă de tine, căci iată, pune aparatul în pachet, ea poate să şi-l scoată căci nu-i setat pe parametrii ei, şi se duce glonţ la adresa scrisă pe el. A ta... Apoi iarăşi şi iarăşi, mereu în cerc, dar nu tot mai aproape, cum visa Colin...<br />George nu mai trebui să se înece pentru a-şi da drumul lacrimilor. Pavel îl lăsă să se descarce, apoi îi dădu ultima lovitură. Sub centură:<br />- Las-o dracului, îşi merită soarta. Datorită ei a trebuit să plec din Poliţie. Mai bine hai să discutăm afaceri, nu uita că din cauza ta am pierdut o groază de bani ! Ca să nu mai spun că faceţi parte din regnuri diferite...<br />- Cum adică ?<br />- Foarte simplu, începu Pavel să explice ca un profesor ce predă mecanica cuantică la o şcoală de retardaţi mintali. Făcea trotuarul de la paişpe ani, cu şoferi, cu străini, cu ştabi, şefi de local, cu cine apuca. Am prins-o de nenumărate ori, dar întotdeauna intervenea câte un ştab şi o scăpa. Când s-a schimbat regimul, a făcut o tevatură imensă; m-a făcut torţionar, striga în gura mare că am arestat-o pentru că era anticomunistă. Auzi, ea care era mai comunistă ca Lenin: se dădea tuturor. Ştii cântecul ăla: din cocoş nu faci găinăă, nici din curvă gospodinăăă. Hai, vino, vino, bea şi tu ceva...<br />Cânta cu o voce de stentor ce îi nedumeri pe puţinii clienţi ai localului. Lui George îi aminti de atmosfera de odinioară de la Pallas şi simţi cu forţă nevoia să cânte şi el. Dar altceva: Au moarcea nu vine, să mă ia pră min' cu cine, să ne ducă-n rai, c-acolo-i dă trai...<br />Pavel continuă, făcându-se că nu observă că George se scufundase undeva, într-un trecut ce refuza să mai sprijine prezentul, darămite vreun viitor:<br />- Hai să spunem că se cuminţeşte, cum scrie în romanele de doi lei că fac curvele. Cât crezi că ar fi ţinut ? Câteva luni, un an ? După aia, tot acolo ai fi ajuns. Nu uita, are destui ani ca să-şi aducă aminte că morcovul tânăr face zupa bună. Mai pierdeai şi bani, sau te lucra pe la spate... Nu vezi în jurul tău ? Şi în vremuri mai bune se întâmplă tot aşa. În cel mai bun caz "iubirea vieţii" ajunge să tolereze vecinătatea "scumpetei" de dragul copiilor, de nevoie, că "unde dracu' să mă mai duc la vârsta asta ?", din obişnuinţă, sau pur şi simplu pentru că la orizont nu se iveşte o altă "dragoste unică". Vrei să iubeşti şi să fii iubit ? Da, există o soluţie, ia-ţi un câine, ăsta nu te va trăda niciodată, nu te va părăsi şi chiar dacă-i în căldur, tot tu vei fi Dumnezeul lui ! Hai, lasă smiorcăiala, domnule, nu asta contează, e un fleac, la banii tăi poţi să regulezi tot judeţul, ce spun eu, ţara, Europa, care de când i-a pus-o Zeus are ceva cu noi ! Ori, te pomeni că ăsta-i numele grec al lui Zalmoxe ?<br />Cuvintele treceau pe lângă George fără să-l atingă. Îl privi de parcă ar fi surzit brusc, apoi scutură capul şi întrebă:<br />- Ce-i cu banii ?<br />- A, ai revenit cu picioarele pe pământ, făcu Pavel, realizând că George nu înţelesese mai nimic din expozeul său.Continuă, hotărându-se să schimbe macazul:<br />- Păi, din cauza ta am pierdut o groază de valută...<br />- Cam cât ? Vă putem despăgubi. Punem mâna de la mână şi...<br />- Nici vorbă, i-o tăie Pavel, am o idee mai bună...<br />Începu să-i explice cum, spre deosebire de societatea socialistă multilateral dezvoltată, unde banii se dosesc şi se cheltuie cu fereală să nu te vadă vecinul, în democraţie menirea minunatei invenţii a fenicienilor este să facă pui, iar de cheltuit poţi s-o faci în voie, dacă ştii ce pârghii să ungi.<br />- Ia fură o rudă de salam şi vezi câţi ani stai la mititica... Când ieşi, încearcă figura cu câteva miliarde şi mori liber, bătrân şi plictisit de o viaţă ce nu mai găseşte nimic nou să-ţi ofere.<br />George se uită la el şi se gândi la Casablanca, la scena când Humphrey Bogart îi spune poliţistului: poate acesta este începutul unei mari prietenii. În local nu cânta Sam, băutura era pe terminate aşa că propuse să schimbe locul de muncă.<br />Ieşi cu Pavel şi se îndreptă spre Continental-Cornel. Întâlnirea lor merita o masă festivă. În uşă, se ciocniră cu un personaj ciudat, amintind de Paganel al lui Jules Verne. Îşi cerură scuze reciproc şi îşi văzură fiecare de drumul lui.<br />"Paganel" se duse glonţ la masa numărul doi şi ezită când văzu paharele goale. Luă un suc de la bar şi se aşeză, cu ochii ţintă la ceas. Cartonul cu inscripţia rezervat era tot acolo. Ţigarea i se stinse între degete, iar durerea îi smulse un ţipăt. Se ridică în picioare şi se duse spăşit la bar.<br />- Nu vă supăraţi, nu m-a aşteptat nimeni la masa aceea ?, întrebă el aratănd locul de unde se ridicase.<br />- Ba da, a fost o domnişoară şi doi domni. Au plecat cu câteva secunde înainte de a veni dumneavoastră.<br />Personajul rămase perplex. Ochii îi căzură întâmplător pe ceasul de pe perete. Brusc, avu o revelaţie, îşi privi ceasul, apoi din nou pe cel de pe perete. Repetă gestul de câteva ori , apoi ţipă patetic pe un ton ce reuşi să-l trezească până şi pe beţivul ce dormea în partea din spatele barului:<br />- Dumnezeii mă-si ! E ora de vară, luate-ar dracu' de prost ce eşti, e ora de vară !<br />Fetele de la bar erau convinse că prostul era el.<br /><br /><br />CONCLUZII<br /><br /><br /> :-) George, poreclit Riga, a înfinţat o firmă prosperă împreună cu colonelul (r) Pavel, cu nenumărate obiecte de activitate. Au cumpărat peste câţiva ani hotelurile Continental-Cornel, Banatul şi Timişoara, precum şi restaurantele Bulevard, Bingo-Pallace, Complex Bastion, mai mult dintr-o toană, căci recesiunea economică nu le aduce mari profituri. Lovitura au dat-o cu gama de produse cosmetice Lapona, care au dus de râpă produsele Coco-Chanel şi Oriflame,<br /><br /> :-( Dan s-a mutat la Bucureşti şi şi-a cheltuit o bună parte din bani mituind în dreapta şi în stânga, încercând să devină politician în oricare din părţi, în speranţa că funcţia îi va aduce banii înapoi îndoit. Se pare că va reuşi la viitoarele alegeri, anticipate sau nu,<br /><br /> :-) Mihai s-a mutat în Canada, de unde dirijează traficul de arme cu Orientul Mijlociu. Este persona non grata în România, dar nici aceasta nu-i este mai grata lui,<br /><br /> :-( Despre Lapona nu mai ştie nimeni, nimic. A fost dată "persoană dispărută", dar la intervenţia lui Pavel a dispărut şi dosarul.<br /><br />Restul timişorenilor aşteaptă să le sune la uşă o mândră fecioară, care poate să fie şi numai mândră, dar să le aducă în dar o maşină de călătorit în timp, fie şi numai în trecut...<br /><br />Pentru cei mai mulţi povestea s-a<br />SFÂRŞIT<br />cu această aşteptare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />TRAMVAIUL<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Era o dimineaţă frumoasă de mai, motiv pentru care îmi explicam uşor de ce eram aşa de distrat şi mai ales de ce mă simţeam atât de bine. Am cumpărat ziarele ca de obicei, le-am frunzărit câteva clipe cu un ochi distrat, gest devenit demult automatism, apoi, tot ca de obicei, am aşteptat ca semaforul, aflat undeva, la câteva străzi depărtare, să întrerupă fluxul aproape continuu de maşini şi să-mi permită să trec până la insula de beton din mijlocul pieţii. Pe vremuri, când toate mergeau mai bine şi fabricile oraşului duduiau din plin, municipalitatea hotărâse să facă o linie de tramvai între cele două mari cartiere muncitoreşti. Insula mea de beton urma să devină una din principalele staţii. Cum între timp fabricile dăduseră faliment una după alta, tramvaiul, ca şi multe alte proiecte au fost abandonate. A rămas ca amintire mica insulă de beton, loc de popas pentru cei care, ca şi mine, erau prea comozi să mai facă un kilometru până la prima trecere de pietoni. Ştiu că nu este indicat să citeşti ziarul pe stradă, cel puţin nu pe o stradă atât de aglomerată. Dar de-a lungul anilor se formează mici obişnuinţe, automatisme pe care apoi cu greu le poţi controla. De pildă, eram obişnuit ca după ce cumpăram ziarele, să îl desfac pe primul să arunc o privire spre stradă, apreciam subconştient cât mai este până ce semaforul va jugula fluxul de maşini şi începeam să citesc. Aproape instinctiv, după ce zgomotul maşinilor se diminua, aruncam o privire fugară peste ochelari, mă convingeam că miracolul roşu al semaforului se produsese din nou, întorceam pagina ziarului la rubrica faptului divers şi mă angajam în traversare. Nu era un act nesăbuit de curaj ci doar obişnuinţă şi eficientizarea timpului pierdut pe stradă.<br />La fel am procedat şi acum: m-am oprit ca în fiecare zi pe refugiu, am mai terminat un articol, tot despre terorişti cred, apoi am început, în timp ce treceam la următorul, să îmi ascut simţurile pentru a percepe acel ceva, care îmi indica că şi celălalt semafor îşi făcuse datoria. Foşnetul maşinilor devenise aproape mătăsos, am ridicat ochii, am văzut că circulaţia se oprise, din principiu nu mă interesau maşinile oprite şi am dat să trec. Ceva , un simţ al primejdiei de mult atrofiat m-a făcut să mă opresc. Am ridicat mai atent ochii de pe ziar: nu trecea nici o maşină. Şi totuşi semnalul de alarmă din mine insista să-şi facă simţită prezenţa. Am baleiat iar strada ceva mai atent de data asta şi abia atunci am văzut: dintr-o maşină parcată la câţiva metri de mine, două perechi de ochi mă priveau cu lăcomie. Abia când am văzut scris cu litere albastre „POLICE" pe ea mi-am dat seama de motivul curiozităţii ocupanţilor.<br />Ei da, bine că i-am văzut la timp, mi-am spus şi mi-am pregătit ziarul pentru o lectură amănunţită. Ba mai mult, pentru a nu părea cu nici un chip un pieton dornic de traversare, am mai făcut doi paşi şi m-am rezemat temeinic de un stâlp. Se vede treaba că între timp în maşina poliţiştilor au avut loc ceva tratative, pentru că unul din ei s-a dat jos într-un târziu şi s-a apropiat de mine:<br />- Bună ziua, spuse el politicos. Actele la control!<br />- Bună ziua, am răspuns eu, împăturindu-mi ziarul. Pentru ce motiv, dacă nu sunt indiscret? Din câte ştiu eu actele sunt cerute atunci când este încălcată legea. Eu ce am făcut?<br />- Aţi traversat şoseaua printr-un loc nepermis, spuse hotărât omul legii.<br />- Zău? m-am mirat eu, mai teatral decât ar fi fost necesar. M-ai văzut dumneata traversând?<br />Mă bazam pe faptul că, atunci când aruncasem privirea de control, eram sigur că nu era nici o maşină staţionată.<br />- E drept, admise în silă poliţistul, nu v-am văzut, dar atunci cum aţi ajuns aici?<br />- Credeţi-mă, am răspuns eu cât de serios am putut, asta este problema mea şi atâta vreme cât nu am încălcat nici o lege, nu am de gând să răspund la nici un fel de întrebări. Bună ziua! am spus eu, tăindu-i încercarea de a mai spune ceva şi m-am întors cu spatele la el, continuându-mi lectura ziarului.<br />A dat să meargă la maşină, dar scărpinându-se încurcat sub chipiu a insistat:<br />- Cu o singură întrebare aş dori să vă mai deranjez, dacă se poate…<br />Mi-am compus o figură ocupată, de om deranjat din cititul presei la el acasă, în sufragerie şi l-am îndemnat, cu un gest:<br />- Spuneţi…<br />- Totuşi, ce faceţi aici?<br />Am privit uimit la el:<br />- Nu se vede?<br />A ridicat încurcat din umeri:<br />- Iertaţi-mă… nu se vede.<br />I-am arătat stâlpul de care mă sprijinisem ca să-mi citesc ziarul.<br />O tablă veche, ruginită şi mâncată de timp, anunţa că în curând urma să se inaugureze prima staţie a tramvaiului 101.<br />- Aştept tramvaiul, am spus eu cât de liniştit am putut.<br />- Aha, a spus poliţistul, strângând din fălci şi s-a îndreptat ţeapăn spre maşină.<br />În timp ce el păşea spre maşină eu m-am întors la lectura ziarului şi nu mi-am dat seama că s-a urcat în ea decât după portiera trântită cu năduf. După un timp colegul lui a ieşit, a traversat şi a plecat, aducând sandvişuri şi cola. După câte se vedea aşteptarea avea să fie lungă aşa că am trecut la pagina literară a ziarului. Abia după ce am terminat nuvela interminabilă şi cele câteva poezii mi-am dat seama cât de cald se făcuse. Cei doi poliţişti din maşină mâncaseră, băuseră şi cu aerul condiţionat pornit, puteau să aştepte oricât. După câte se părea îmi voiau capul cu orice preţ. Am dedus asta când am văzut cum, la numai câţiva zeci de metri în faţa noastră, o mulţime de pietoni, traversau nestingheriţi şoseaua. Am început să citesc rubrica de mică publicitate dar cum nu voiam să cumpăr nimic m-am plictisit imediat. Am privit iar spre cei doi poliţişti care mă priveau cu ochi strălucitori şi mi-a venit o idee.<br />M-am întors cu spatele, am scos telefonul şi am sunat la poliţie:<br />- Alo ! Poliţia? Sunt un cetăţean onest, care văd cum doi poliţişti au parcat maşina în mijlocul Pieţii Revoluţiei şi beau vodcă sub privirile pline de revoltă ale opiniei publice.<br />Ce-i drept adevărul fusese puţin îmbunătăţit în relatarea mea: sticlele de cola numai cu multă îngăduinţă puteau trece drept sticle de vodcă, iar singurul membru al opiniei publice, care îi privea cu revoltă eram eu. Restul opiniei publice traversa şoseaua într-o veselie, total nepăsătoare la necazul meu.<br />Deşi puerilă, stratagema mea a dat roade: în numai câteva minute o maşină a poliţiei, ceva mai elegantă decât prima, semn că erau ceva şefi în ea, a oprit lângă cea dinainte.<br />Ei bine, m-am convins, poliţiştii sunt tot poliţişti indiferent de gradul pe care îl au: îl loc să îi trimită undeva în patrulare pe cei care mă supravegheau pe mine, l-au trimis iar pe poliţist după sandvişuri şi sucuri şi s-au pus cu toţii pe aşteptat.<br />Îmi venea să mă dau bătut: în fond amenda din câte ştiam eu abia dacă făcea cât ziarele mele pe o săptămână. Şi totuşi, gustul amar al înfrângerii nu îmi era pe plac. Trebuia să găsesc ceva şi încă de urgenţă, altfel setea şi căldura mă vor face în curând să cedez.<br />Un timp, nu mi-a venit nimic în minte apoi am văzut undeva sus, pe albastrul imaculat al cerului, zburând un elicopter. Şi mi-am adus aminte de un reportaj de la un incendiu, când elicopterul televiziunii ajunsese acolo înaintea maşinii pompierilor. Am căutat în ziare numărul postului local de televiziune. Asta era: „Dacă se întâmplă ceva, sunaţi-ne întâi pe noi ! Telespectatorii au dreptul să ştie".<br />Am sunat şi mi-am compus o voce cât mai gravă:<br />- Alo, televiziunea? Vreau să vă aduc la cunoştinţă un caz grav şi flagrant de încălcare a drepturilor cetăţeneşti. Poliţia a încolţit un cetăţean pe refugiul de pietoni din Piaţa Revoluţiei şi acum îl aşteaptă să treacă strada, pentru a-l amenda. Încă o dovadă că poliţia, în loc să prevină încălcarea legii se mulţumeşte să stea la pândă şi să…<br />Am auzit clar cum telefonul s-a trânti în furcă şi nu a durat mai mult de cinci minute până când elicopterul a început să filmeze deasupra mea. O scară de frânghie s-a desfăşurat din aparat şi un reporter cu un microfon a început să coboare pe ea. De sus, din elicopter cameramanul filma atent totul:<br />- Pentru ce protestaţi aici, a strigat reporterul, încercând să acopere zgomotul elicelor.<br />Am privit spre maşinile poliţiei: portierele se deschiseseră şi eram ascultaţi atent.<br />- Nu protestez pentru nimic, am strigat eu cât am putut de tare. Aştept tramvaiul…<br />Reporterului i-a trecut o sclipire maliţioasă prin ochi şi a privit spre maşinile poliţiei.<br />- Stimaţi telespectatori, după cum ştiţi, de ani buni municipalitatea ne promite la fiecare alegeri o linie de tramvai care să traverseze oraşul şi să fluidizeze astfel circulaţia prin centrul oraşului. Ba, ca să ne arunce praf în ochi a construit deja staţiile şi a pus indicatoarele. Un cetăţean revoltat de această perpetuă minciună, s-a hotărât în sfârşit să protesteze. S-a instalat aici, în staţia principală a oraşului, hotărât să aştepte până ce protestul său va fi auzit de cine trebuie şi se vor lua măsurile necesare. Ca de obicei astfel de manifestaţii sunt atent supravegheate de poliţie. Din câte am înţeles, datorită caracterului special al acestui protest, chiar comandantul poliţiei în persoană veghează, ca nici o încălcare a legii să nu aibă loc…<br />L-am lăsat să-şi termine reportajul. Cred că venise cu textul pregătit de la redacţie, aşa că orice încercare de a-l întrerupe era sortită eşecului. Când a terminat i-am făcut semn să se apropie. A gesticulat spre pilot şi acesta l-a lăsat uşurel chiar lângă mine. Am pus mâna pe microfon, să-l acopăr şi i-am spus:<br />- Ascultă… nu mă puteţi lua de aici? Plătesc oricât.<br />A zâmbit uşor şi a fost rândul lui să acopere microfonul:<br />- Îmi pare rău, dar chiar nu ne putem lipsi de principalul subiect al zilei. Uite, am vorbit cu directorul postului… rezistă pe poziţii cât poţi de mult şi o să-ţi plătim noi amenda, dacă va mai fi vreuna, după atâta mediatizare.<br />Mi-a sărit muştarul:<br />- Ascultă, mi-e cald, mi-e sete, mi-e foame, nu ştiu cât am să rezist aici ca să vă iasă vouă reportajul…<br />A început să urce pe scara mobilă:<br />- Nu pentru reportajul nostru vă aflaţi dumneavoastră aici. Ci pentru principii. Aşa că rezistaţi, o să vă ajutăm.<br />Şi-a recuperat microfonul şi în timp ce se înălţa îşi informa telespectatorii:<br />- Ca întotdeauna, postul nostru de televiziune ajută pe cetăţenii care, pentru un motiv sau altul se hotărăsc să protesteze, să iasă din anonimat pentru o cauză comună…<br />Între timp, transmisia în direct se pare că fusese urmărită de destul de multă lume, pentru că, în jurul nostru, pe trotuare începuse să se adune lume, astfel că atunci când elicopterul a coborât din nou să-mi aducă apă minerală, sandvişuri şi o umbrelă, gestul a fost îndelung aplaudat de cei din jur.<br />În sacoşa cu alimente am găsit şi o pancartă pliată şi un bileţel pe care scria: „Poate că ar fi bine să afişaţi asta. Protestul ar părea astfel mai coerent. Dacă rezistaţi până la ora 18, vom încerca să trimitem o ambulanţă. Simulaţi un leşin sau o stare de slăbiciune, pentru a motiva o intervenţie".<br />Biletul nu era semnat dar recunoşteam aici mâna reporterului care din lipsă de subiecte văd că şi le născocea singur foarte bine.<br />Am desfăcut cu grijă pancarta şi am prins-o în două sârme sub tabla care anunţa inaugurarea tramvaiului. Pe ea scria cu litere mari, roşii: „VREM TRAMVAI, AŞA CUM AŢI PROMIS !" , şi nu a mirat pe nimeni faptul că o afişam numai acum. Dimpotrivă, am fost aplaudat iar îndelung şi ici-colo s-au auzit voci răzleţe scandând:<br /> - Vrem tramvai, vrem tramvai…<br />Cum era abia trecut de ora prânzului şi aşteptarea părea să se prelungească, m-am aşezat mai comod în umbra iluzorie a umbrelei şi am început să mănânc.<br />În huruitul tot mai insistent al elicopterului mulţimea de pe margini a început să se înmulţească. Nu auzeam ce naiba transmite aiuritul de reporter, dar se pare că găsise motive suficiente ca să scoată din casă o mulţime imensă de oameni..<br />Eram convins de multă vreme că mulţimea, mai ales dacă este în număr suficient de mare, este ca un animal de curând îmblânzit care nu ştii niciodată cum reacţionează. Din când în când, sub impulsul unei porniri de moment peste zgomotul circulaţiei se făcea auzit ca un tumult mulţimea care scanda:<br />- Vrem tramvai, vrem tramvai…<br />Sunetul părea că se naşte din oamenii din jur dar apoi vălurea ca talazurile mării şi după ce se izbea de clădirile din jur se întorcea spre cei care l-au produs amplificat şi amplificându-le pofta de a zbiera. Pe deasupra, elicopterul îşi purta echipa care filma într-o veselie. Parcă vedeam figura încântată a reporterului comentând tălăzuirea mulţimii de sub el.<br />La un moment dat nu ştiu cine a avut ideea să aducă megafoane şi atunci zgomotul a devenit într-adevăr de nesuportat. De pe refugiul meu, vedeam feţe aprinse, înfierbântate, ale unor oameni care nepăsători la căldura toropitoare a soarelui, strigau gata să răguşească:<br />- Vrem tramvai, vrem tramvai…<br />Se făcuse aproape trei după amiaza, când regretul că intrasem într-o asemenea încurcătura devenise suficient de puternic, încât mă gândeam foarte serios să dau dracului totul, să mă duc la poliţişti, să le plătesc amenda şi să mă duc acasă, unde mă aştepta un fotoliu comod şi o cafea răcită de mult. Am închis umbrela şi am aşezat-o lângă mine, când deodată tumultul mulţimii încetă. S-a lăsat o linişte ca la începutul lumii şi nimeni nu ştia de ce. Toate capetele se întorseseră spre capătul străzii şi abia când elicopterul se repezi într-un picaj periculos într-acolo, am ştiut că ceva se întâmplase sau că urma să se întâmple.<br />Mai întâi am auzit un zgomot şi am crezut că vine în sfârşit ambulanţa, abia apoi mi-am dat seama că zgomotul suna altfel. M-am ridicat în vârful picioarelor privind peste maşinile de poliţie să văd mai bine când dintr-o dată nu a mai fost nevoie. Sunând din clopot, dinspre capătul străzii se apropia cel mai frumos tramvai pe care îl văzusem în viaţa mea . Demarând în trombă să facă loc tramvaiului, maşinile de poliţie trecură pe lângă mine. Am vrut să strig sarcastic în urma lor: „Interzisă staţionarea în staţiile de tramvai, zevzecilor !" dar nu am mai avut când pentru că, scârţâind din toate încheieturile tramvaiul a oprit lângă mine deschizând uşile. Am luat umbrela, ziarele şi m-am urcat. Din uşă am privit înapoi. Am pornit şi, văzând oamenii amuţiţi care defilau prin faţa mea în timp ce tramvaiul prindea viteză, mi-am dat seama că, pentru nimic în lume, nici unul dintre ei nu ar fi vrut să fie în locul meu. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FUND<br /><br /><br /><br /><br /><br />COŞMARELE UNUI SCRIITOR NEVROZAT<br /><br />Jim C. Hines<br /><br /><br />10. OBSESIA CUTIEI POŞTALE:<br />Nevoia individului de a-şi verifica la fiecare 5-10 minute poşta în căutarea eventualelor scrisori de acceptare sau respingere din partea editurilor. Un fenomen similar a fost detectat şi privitor la corespondenţa on-line.<br /><br />9. PERFECŢIONISMUL:<br />"Lasă-mă, dragă, să te ajut să scrii rândurile acelea bunicii. Pentru început, să ne asigurăm că vom folosi litere tip Courier, mărimea 12 şi vom redacta scrisoarea la două rânduri. Acum pune-ţi numele şi adresa în dreapta sus, iar în stânga numărul de cuvinte folosit..."<br /><br />8. RETENŢIA DE E-MAILURI:<br />Nevoia de a marca şi/sau corecta greşelile de punctuaţie, gramaticale, de exprimare etc. într-un e-mail sau în orice altă corespondenţă.<br /><br />7. IMPOTENŢĂ CINEMATICĂ:<br />Imposibilitatea de a se bucura de un film, datorată analizei constante a firului epic, a dezvoltării caracterelor, a scăpărilor de conţinut.<br /><br />6. LIPSA PATOLOGICĂ A ATENŢIEI:<br />"Ce spui, dragă? Iartă-mă, mi-a venit o idee de milioane..."<br /><br />5. INSOMNIA PATOLOGICĂ:<br />Când sari din pat noaptea la 2.00 ca să-ţi notezi o idee. (Se pare că doar 25-30% din acestea mai par coerente la lumina zilei).<br /><br />4. MINI DEPRESIE:<br />Se întâlneşte de obicei la primirea unei scrisori de respingere: "Dar....a fost cea mai bună povestire a mea! Ce se întâmplă cu editorii ăştia? Ce nu-i în ordine cu mine? M-am săturat! Ar trebui să renunţ... Sunt cel mai lipsit de talent scriitor din lume! Hei, dar dacă aş rescrie capitolul doi la persoana I şi aş lăsa pe dinafară capitolul cu... Da, cred că ar fi perfect!" Ceea ce duce la...<br /><br />3. MANIFESTĂRI MANIACALE:<br />"Dă-te la o parte din drumul meu! Am nevoie urgentă de un computer / o maşină de scris / un carnet de notiţe! ACUM!! Mi-a venit o idee excelentă şi nu mai pot face nimic până ce nu scriu tot-tot!"<br /><br />2. NEPOTRIVIREA AFECTIVĂ:<br />Când feed-backul emoţional se potriveşte ca nuca-n perete cu evenimentele: "Vărul tău a avut un accident stupid: a intrat cu maşina sa în vitrina de la restaurantul chinezesc şi le-a făcut ţăndări pe amândouă!" "Wow, ce început nemaipomenit pentru o povestire!"<br /><br />1. PERVERSA ÎNCÂNTARE SIMŢITĂ LA PRIMIREA ÎNCĂ A UNEI SCRISORI DE RESPINGERE:<br />"Mai am vreo 300 pe care le păstrez cu sfinţenie într-o cutie de ghete în şifonier!"<br /><br /><br />traducere de Simone Györfi<br /><br /><br /><br /><br /><br />VEI ŞTI CĂ AI AJUNS ÎN ANUL 2003 DACĂ...<br /><br />Jim C. Hines<br /><br /><br />1. Motivul pentru care nu le scrii alor tăi este că nu au adresă de e-mail.<br /><br />2. Ai o listă de 15 numere de telefon ca să ţii contactul cu cei trei membri ai familiei tale.<br /><br />3. Bunica ta îţi cere să-i trimiţi poza fiului tău nou-născut ca un fişier JPEG ca să o poată transforma într-un screen saver.<br /><br />4. Intri pe poteca din faţa casei tale şi verifici prin telefonul celular dacă e cineva acasă.<br /><br />5. Fiecare spot publicitar are la baza ecranului o adresă de e-mail.<br /><br />6. Îţi cumperi un computer şi peste 3 luni s-a învechit. Iar preţul este la jumătatea celui plătit de tine...<br /><br />7. Intri în panică dacă descoperi că ai plecat de acasă fără mobil (pe care nu l-ai avut în primii 20-30 de ani din viaţă) şi te întorci din drum să-l iei.<br /><br />8. Folosirea banilor adevăraţi în locul cardului ţi se pare o aventură şi o nebunie.<br /><br />9. Tocmai ai încercat să-ţi introduci PIN-ul în cuptorul cu microunde.<br /><br />10. Ţi se pare că livrarea în două zile par avion a coletelor este dureros de lungă.<br /><br />11. Afli majoritatea glumelor prin e-mail în loc de viu-grai.<br /><br />12. Mai instalezi o linie ca să poţi vorbi la telefon în timp ce eşti pe net.<br /><br />13. Te scoli dimineaţa şi intri on-line înainte de a-ţi bea cafeaua.<br /><br />14. Te scoli noaptea la 2.00 ca să mergi la toaletă şi pe drumul înapoi îţi verifici cutiuţa poştală.<br /><br />15. Îţi suceşti gâtul încercând să zâmbeşti astfel :-)<br /><br />16. Citeşti toate acestea.<br /><br />17. Şi mai rău: ai de gând să le trimiţi mai departe.<br /><br /><br />traducere de Simone Györfi<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Pagini SF în Seattle<br />Redactor: Sorin Sârbulescu<br />http://www.sfmagazin.com<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Wordmaster<br />Redactor: Ovidiu Bufnilă<br />http://www.wordmaster.ev.ro<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Robert David<br />http://www.imagikon.ev.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.go.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.freecfm.com/s/scatalin<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Supernova<br />http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Radu<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Yeti Report<br />Redactor: Vlad Popescu<br />http://www.yetireport.com<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Gyurigami<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro/origami.htm<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1 <br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERELE A - G<br /><br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />* * *, Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Radu, De vorbă cu Gheorghe Săsărman, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Asupra misiunii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicienii secretului, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Economia războiului şi războaiele economiei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Câmpuri magnetice, Pro-Ton, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale, Pro-Dus, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicianul, Pro-Ton, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Eul matricial, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Luna pe din dou@, Pro-Ton, 15-16<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VI Ars combinatoria, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VII Despre gnoza SF, Pro-Poziţii, 13-14<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IX Despre sefiştii români, Pro-Poziţii, 15-16<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Cernea, Remus, Societatea culturală NOESIS, Pro-File, 11-12<br />Cernea, Remus, Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale, Pro-File, 13-14<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Florea, Sandu, Benzi desenate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, A Graveyard Tale, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Borderlands, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Garda, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Kumango, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Genescu, Silviu, Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Genescu, Silviu, Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Gheo, Radu Pavel, La o bere..., Pro-Ton, 11-12<br />Grant, Roberto R., Ucigaşul melcilor, Pro-Ton, 11-12<br />Gheo, Radu Pavel, Ultimele apariţii editoriale în S.U.A., Pro-File, 15-16<br />Györfi, Simone, Am fost odată, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi, Simone, O înviere ratată, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Crucificarea lui Moreaugarin, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Un "copil teribil" printre femei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Text, Pro-Test, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Livada, Pro-Ton, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 13-14<br />Györfi-Deák, György, "Galbar", prima bandă desenată SF românească, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Pre-Supunere, Pro-Test, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Missa solemnis, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Era digitală, Pro-File, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986, Pro-Poziţii, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Banda desenată românească în floare, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Vraja desenului pe hârtie, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Soldaţi, vă ordon, treceţ Golful, Pro-Test, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Afacerea Adam, Pro-Ton, 15-16<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERELE H - Z<br /><br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Rollerball 2002, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Troia, întâmplător, Pro-Ton, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Cronică TV americană, Pro-Gresii, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi, Pro-Puneri, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Crimă perfectă de gradul patru, Pro-Ton, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Din nou despre Nicolae Carpaţi, Pro-File, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo, Pro-Test, 15-16<br />Ionică, Lucian, Antologii şi culegeri SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF), Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Chestionar SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Rezultatul chestionarului SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Elemente SF în literatura generală, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Explicaţii necesare, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Însemnări despre ideea SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Justificări şi argumente, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Natura literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Schiţa unei posibile structuri, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Moşoiu, Adriana, Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei, Pro-Poziţii, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Trecerea, Pro-Ton, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Poza cu Mediterana, Pro-Ton, 15-16<br />Niţă, Dodo, Sandu Is Back!, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Pîrligras, Viorel, Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002“, Pro-Puneri, 15-16<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction, Pro-Gresii, 11-12<br />Radu, Liviu, Mesagerul, Pro-Ton, 11-12<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Horror şi SF, Pro-Gresii, 13-14<br />Radu, Liviu, Un final pesimisto-optimist, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Despre îngeri păzitori şi scriitori, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, În primul rând, despre singurătate, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Cazul Iov - secţiune multiplan, Pro-Ton, 13-14<br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III), Pro-Gresii, 11-12<br />Robu, Cornel, Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Restitutio in integrum, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Science fiction „adevărat“, Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (primul simptom), Pro-Gresii, 15-16<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Săsărman, Georghe, Varianta balcanică, Pro-Ton, 11-12<br />Săsărman, Georghe, Operaţiunea K3, Pro-Ton, 13-14<br />Shepard, Lucius, The Timex Machine, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Reign Of Fire 2002, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Signs, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience, Pro-Puneri, 15-16<br />Szabó, Sándor, Tolkien pe Marte, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tillman, J. A., O convorbire la sfârşit de mileniu, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Tolkien, J. R. R., Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Mythopoeia, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 15-16<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br />Vásárhelyi, Lajos, Vreme pierdută - Maşina timpului 2002, Pro-File, 15-16<br />Vasile, Geo, Nemurirea într-un scenariu milenarist, Pro-Poziţii, 13-14<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />Pro-Scris 1 / 2003<br /><br />A fost realizat de:<br />Györfi-Deák György - webmaster / editor / pro-misionar<br />Cătălin Ionescu - webmaster / editor<br /><br />Au colaborat:<br />Ovidiu Bufnilă<br />Voicu Bugariu<br />Constantin Cozmiuc<br />Sandu Florea<br />Simone Györfi<br />Mircea Opriţă<br />Liviu Radu<br />Cornel Robu<br />Sergiu Someşan<br />Cristian Tamaş<br /><br />Javascript:<br />Tibi "Woody" Drăgulinescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />O, plecările, plecările, plecările<br />din toate porturile şi din toate gările,<br />pe toate mările, spre toate depărtările,<br />spre marginile lumilor şi ale gândului,<br />spre marginile sufletului meu - flamândului!...<br /><br />M-or înghiţi în murmure-nnecate valurile?<br />m-or aştepta în depărtări sărbătoreşti malurile?<br />m-or înălţa pe creste încă nevisate visurile?<br />m-or amăgi şi m-or atrage în adânc abisurile?...<br />ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele<br />şi dorinţele-mi de foc bolnavele!...<br /><br />(Aron Cotruş - O, plecările, plecările... - fragment, 1926)<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /></p>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-70991488893690472782014-07-21T11:17:00.000+03:002014-08-14T14:55:53.892+03:00Pro-Scris 2 (19-20) / 2003 (text only) .<br />
<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TESTE<br />Cătălin Ionescu - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded<br />Györfi-Deák György - Matematica, luată la bani mărunţi<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />Mircea Opriţă - Deliciile cyberpunk-ului <br />Sandu Florea - Benzi desenate<br /><br />PRO-GRESII<br />Stanislaw Lem - Noile sisteme de armament ale secolului XXI (2)<br />Cornel Robu - Boala vacii grase (al treilea simptom)<br />Dan Perşa - Omul hedonist şi alte paragrafe<br />Eugen Stancu - Perceptions of a literary genre<br /><br />PRO-FILE<br /> * Reviste<br /> Györfi-Deák György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut?<br /> Cătălin Ionescu - „Quanticipaţia“ continuă<br /> Cătălin Ionescu - „National Geographic“ şi puterea imaginii<br /> * Autori români<br /> Cătălin Ionescu - Visul lui Stephen King (Voicu Bugariu)<br /> Liviu Radu - Un viitor incert şi sumbru (Dan Doboş)<br /> Györfi-Deák György - Mai mult decât "Nimic" (Adina Lipai)<br /> Liviu Radu - Un romantic nevindecabil (Sergiu Someşan)<br /> Györfi-Deák György - Împlinire în 2 (Sergiu Someşan) <br /> * Autori străini<br /> Liviu Radu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Gregory Benford, Greg Bear, David Brin)<br /> Liviu Radu - Din nou, despre maşina timpului... (Michael Crichton)<br /> Liviu Radu - Europa izolată (Philipe Curval)<br /> Liviu Radu - Şi a apărut Lumea disc... (Terry Pratchett)<br /> Liviu Radu - Din nou despre Lumea disc (Terry Pratchett)<br /> Liviu Radu - Un detectiv de modă nouă (Jack Vance)<br /><br />PRO-PUNERI<br />Györfi-Deák György - Ionel şi ouăle<br />Györfi-Deák György - Star Wars origami<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Voicu Bugariu - Fragmente critice (X): Sociologia sefeului<br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (9): Literatura sentimentală<br />Cătălin Ionescu - Ioan Petru Culianu (21 mai 1991 - 21 mai 2003)<br />Cătălin Ionescu - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între Poliţie şi Magie<br /><br />PRO-TON<br />Ovidiu Bufnilă - Omul apropiat<br />Ovidiu Bufnilă - Adevărul e acoperit de propriile noastre convingeri<br />Ovidiu Bufnilă - Ai putea crede că universul plin de universuri este fractalizat?<br />Ovidiu Bufnilă - Asupra terţului<br />Ovidiu Bufnilă - Căci gloria e târfa<br />Ovidiu Bufnilă - Ce e un roman!?<br />Sergiu Someşan - Născocirea<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br />Casetă tehnică<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Bine aţi venit la Pro-Scris 2 / 2003!<br /> Într-un anume fel, ediţia actuală a Pro-Scris este o ediţie jubiliară. Pro-Scris nr. 1 văzut lumina „eterului“ în iulie 2000. Au trecut de atunci 3 ani şi echivalentul a 20 de numere, aşa cum a fost gândit iniţial, acest e-zine, cu o frecvenţă de apariţie la fiecare 2 luni (frecvenţă care totuşi nu a fost respectată foarte strict...). Pro-Scris 2 / 2003 înseamnă însă Pro-Scris 19-20. Şi, nu uitatţi, din anul 2003, Pro-Scris va apare de patru ori pe an, devenind astfel o publicaţie trimestrială gratuită.<br /> Dar să lăsăm vorbăria – şi festivismul – deoparte, că sunt departe de Pro-Scris way of life şi să trecem în revistă conţinutul noului număr.<br /> După clasicele Pro-Teze de început, principiile teoretice ale Pro-Scris, urmează editoarialele noii ediţii, adică Pro-Testele. Semnatarii, Györfi-Deák György şi Cătălin Ionescu au ales teme aparent fără legătură între ele – deşi, o nuanţă comună există, în ton, desigur cu coperta acestui număr – este vorba de maşini şi impactul lor asupra societăţii umane. Mai multe e păcat să va dezvăluim....<br /> Pro-Eminenţele, vă prezintă un nou fragment inedit, oferit cu binecuta sa generozitate de autor, domnul Mircea Opriţă, în exclusivitate pentru Pro-Scris, din noua ediţie a cărţii Anticipaţia românească, în curs de tipărire la Editura Viitorul românesc. În continuare, graficianul profesionist din Statele Unite ale Americii, Sandu Florea, un bun prieten al revistei noastre, ne oferă finalul benzii desenate „Hotel Viselor“.<br /> Sub genericul Pro-Gresii, a ajuns la final şi dizertaţia domnului Cornel Robu despre „Boala vacii grase“ - astăzi vă prezentăm al treilea simptom. Stanislaw Lem continuă să ne povestească despre „Noile sisteme de armament ale secolului“, în traducerea lui Györfi-Deák György. Un nume nou pentru Pro-Scris, scriitorul Dan Perşa, este prezent cu un eseu de largă respiraţie, «Omul hedonist şi alte paragrafe (idei libere, ipoteze, supoziţii fantastice şi profeţii) sau De la „omul hedonist“ la „fantasmă“». Aici se impune o anume precizare. Domnul Dan Perşa, cu a cărui aprobare Pro-Scris reia acest eseu, care a mai văzut lumina netului, este foarte interesat de reacţiile pe care le-ar provoca în mediul sf. Sunteţi deci rugaţi să luaţi legătura direct cu domnul Dan Perşa, la adresa de e-mail danpersa@bumerang.ro Tot o noutate pentru Pro-Scris este şi eseul lui Eugen Stancu "Perceptions of a Literary Genre Science Fiction Literature in Romania 1955-1974". Eseul a fost preluat, cu acordul autorului, din revista "Carnival - Journal of the International Students of History Association", vol 3, decembrie 2001 (http://www.geocities.com/carnival_isha/). Încă o precizare, articolul a fost scris de la bun început în limba engleză şi a rămas netradus în româneşte la solicitarea autorului.<br /> Pro-Filele se ocupă de revistele şi cărţile care ne-au trecut prin mână. La capitolul reviste, avem de-a face cu ediţii noi ale Fergonautului şi Quanticipaţiei, precum şi cu noua apariţie National Geographic in limba română. Subcapitolul cărţi este substanţial. Scriitori români trecuţi prin „furcile caudine” sunt Voicu Bugariu, Dan Doboş, Adina Lipai şi Sergiu Someşan. În partea de autori străni vor fi discutate volume semnate de Gregory Benford, Greg Bear şi David Brin laolaltă (noua trilogie a „Fundaţiei“), apoi Michael Crichton, Philipe Curval, Terry Pratchet şi Jack Vance.<br /> Un inedit capitol de Pro-Puneri este „pus profesional” de Pro-Scris 2 / 2003. Veţi întâlni aici o inedită bandă desenată, „redescoperită” recent de autorul ei, Györfi-Deák György şi un nou capitol din fascinanta artă origami, capitol dedicat complet science fiction-ului, mai precis seriei „Star Wars“.<br /> Obişnuiţii de acum ai Pro-Poziţiilor, Voicu Bugariu şi Liviu Radu, îşi continuă serialele proprii, respectiv „Fragmente critice”, episodul 10 şi „Paralele între lumi paralele”, ajunsă „doar” la episodul 9. Cătălin Ionescu şi-a amintit brusc de trista comemorare a morţii lui Ioan Petru Culianu (21 mai 1991) şi face o trecere în revistă a interesului care este prezent încă în România şi în lume din perspectiva Ioan Petru Culianu; totodată a „dezgropat” şi el un vechi material, publicat în fostul „Jurnal SF“ pe tema Culianu şi a insistat să-l prezinte în Pro-Scris...<br /> Partea de proză, Pro-Ton, este „acaparată” de Ovidiu Bufnilă, cu „Omul apropiat” şi alte 5 eseuri ficţionale. Nu în ultimul rând, prolificul şi interesantul scriitor Sergiu Someşan ne propune, la rându-i un text pe care vă invităm să-l citiţi.<br /> Pro-Porţia a rămas la locul ei, aproape neschimbată: cu link-urile alese (de Pro-Scris), cu arhiva on-line unde puteţi accesa oricare dintre numerele anterioare sau, pentru curioşii profesionişti, un index complet de autori din numerele anterioare, structurat, din motive de mărime a fişierelor, în 2 părţi, literele A-G, respectiv H-Z.<br /> Pro-Numele vă prezintă, în stilul lor adaptat temei Matrix, realizatorii acestui număr, iar Pro-Misiunea îşi duce mai departe, mulţumită neobositului Györfi-Deák György, uriaşa sa muncă de investigare a ştirilor de nuanţă science fiction.<br /> Şi, înainte de a ne despărţi, Pro-Scris vă va arăta că este cu gândul la viitor şi că „Va urma“, în felul său liber şi inconfundabil. Pentru plăcerea noastră şi, nu putem decât să sperăm, şi a dumneavoastră...<br /> Lectură plăcută!<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TESTE<br /><br /><br /><br /><br /><br />MATRIX REÎNCĂRCAT ŞI / SAU PSD RELOADED<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Am fost foarte curios să văd seria a 2-a din Matrix. Cum însă aveam pentru Matrix un mare respect, am făcut tot posibilul să-mi ofer condiţii foarte bune de vizionare. Şi nu am regretat: Matrix 2 este, dincolo de multiplele comentarii posibile, întâi de toate, un film, fie-mi îngăduit să o spun, audio-video. Vă invit aşadar şi pe dumneavoastră, cititorii Pro-Scris, să încercaţi să-l vedeţi în condiţii cât mai bune. Ideal ar fi, să spunem, la Hollywood Multiplex Bucureşti, cu sunet Digital Dolby şi imagine pe măsură, dacă nu printre alte părţi ale planetei. Mai mult, îmi permit chiar să vă dau un sfat şi mai cinic: din câte ştiu eu, singura copie pirat care circulă pe CD este făcută după o filmare cu camera video în sala de cinematograf - renunţaţi la aşa ceva. Aşteptaţi copia după DVD care va sosi, mai devreme sau mai târziu şi nu veţi regreta. E păcat să pierdeţi cumva esenţa acestui film.<br /> O altă mare surpriză la Matrix 2 este povestea în sine. După ce citisem în presa „serioasă“ românească că, dincolo de efecte, filmul nu oferă mare lucru, curiozitatea mea era axată şi pe această direcţie. De altfel nici presa străină nu este foarte generoasă în aprecieri. La urma urmei Matrix, filmul din 1999, era, şi după părerea mea, perfect şi rotund. Urmarea, atunci când a fost anunţată, era de aşteptat să fie o supralicitare a efectelor primului film. Eram chiar pregătit sufleteşte pentru o deziluzie scenaristică.<br /> Ori scenariul este neobişnuit de dens. Dincolo de lumea oraşului Zion, cumva schematizată, dar creionată apăsat în câteva secvenţe memorabile (în care putem include şi scena de dragoste în care aparatul de filmat aduce în prim plan nu trupurile goale ale lui Neo şi Trinity, ci mai curând obsedantele urme ale conexiunii permanente la Matrix), filmul permite multiple puncte de abordare. Personajele noi, precum şi cele vechi, privite acum din altă prismă (Făritorul de Chei, Oracolul, Merovigian, etc.) devin nişte interesante piese în complexitatea inumană a Matrix-ului. Şi mai ales în logica inumană a Matrix-ului.<br /><br />Made by "Woody" Într-un articol publicat în primele numere ale revistei Pro-Scris am făcut o paralelă între Matrix şi Securitatea română. În Matrix Reîncărcat, una din nuanţele declarate ale mesajului este cea politică. Politica unui sistem totalitar şi influenţele sale atât în rândul membrilor de elită, cât şi în rândul opozanţilor.<br /> Ajunşi aici, vă propun o paralelă dintre Matrixul din Reloaded şi o entitate asemănătoare - Partidul de guvenământ din România, PSD-ul. Nu râdeţi, asemănările sunt mai mari decât aţi bănui la prima vedere. PSD este tot un soi de realitate, construită artificial, fără un scop benefic „recoltelor“ de români. Menirea sa este aceeaşi: de a se menţine, prin orice mijloace, la putere, de a-şi exercita adică controlul. În mod asemănător Matrix-ului, ierarhia este rigidă: programele (cabinetele) vechi au tendinţa de a fi eliminate, atunci când nu mai slujesc scopului. Arhitectul, instanţa supremă la care va ajunge Neo, cu ajutorul altor inteligenţe artificiale, pare mai degrabă plictisit decât intrigat de existenţa acestei „anomalii“. Nu este defel clar cine, sau mai curând ce este Arhitectul. Lucrul perfect valabil şi în ceea ce priveşte PSD-ul. Liderii săi par mai degrabă plictisiţi de „anomaliile“ numite „presă liberă“ sau „opinie publică“. Alegerea, explică Arhitectul, este o iluzie, creată între cei cu putere şi cei fără de putere. Lucru perfect adevărat privitor la PSD, chiar dacă ei adaugă grijulii, alegeri democrate. Ce vor oamenii cu putere, întreabă retoric un personaj din film? Mai multă putere. Ce vrea PSD-ul? Să rămână la putere, la modul nelimitat.<br /> O asemănare izbitoare dintre Matrix şi PSD este caracterul inuman al ambelor mecanisme. Dacă pentru Matrix, oamenii sunt măcar o verigă într-un soi de lanţ trofic extraterestru, PSD-ul nu are nici măcar scuza antropofagă. Vă propun un exemplu binecunoscut: domeniul sănătăţii.<br /><br /> Nu există un raţionament „uman“ în spatele a ceea ce se vrea „reformă“ în sistemul sanitar. Criza adâncă a medicamentelor compensate şi gratuite, reducerea demenţială a paturilor de spital (mai mult decât un straniu fapt divers, deşi în judeţul Prahova ministerul condus de Daniela Bartoş a redus peste 1200 de paturi de spital, se doreşte cu insistenţă şi eliminarea celui mai bun spital din Ploieşti, Spitalul Petrolului, care a beneficiat ani de-a rândul de „tradiţia neobişnuită“ unui spital cu medici de excepţie, curat şi bine organizat) sunt manifestările clinice, ca să păstrăm tema, ale alienării PSD. Din punctul său de vedere, ministrul Bartoş îşi serveşte perfect scopul. Ministrul Bartoş nu înţelege agitaţia „periferică“ a „anomaliilor“ care protestează. Prin algoritmul său de bază, ministrul Bartoş nu pare a fi entitatea care nu doarme noaptea pentru că se gândeşte la ce a făcut, nu înţelege de ce ar trebui să demisioneze, atâta vreme cât parametrii săi „de funcţionare“ sunt optimi. Dar aceşti „parametrii“ al ministrului Sănătăţii nu implică, prin definiţie, procese raţionale, ci doar procese de subordonare ierahică.<br /><br /> Se ridică însă altă întrebarea: care este nivelul de percepţie al Arhitectului PSD, să-i spunem, deocamdată, Adrian Năstase, chiar dacă este îndoielnic că am nimerit exact în main-frame-ul principal al sistemului? Alegerea, pare să repete Adrian Năstase, este o iluzie. Anomaliile din sistem, chiar dacă nu pot fi eliminate complet - cum s-a încercat în mai multe rînduri, de altfel - pot fi atunci marginalizate. Nu aţi venit aici că să alegeţi. Alegerea era deja făcută. Aţi venit aici ca să înţelegeţi de ce aţi ales, pare a transmite şi primul ministru Adrian Năstase. Pentru ca Matrix-ul PSD să-şi servească scopul său pe termen nelimitat, generând etern conştiinţe „inumane“ care-şi servesc la rândul lor scopul, de genul unui guvern incompetent, format din entităţi mediocre, pentru ca „maşinile“ să se hrănească mereu cu „recolta“ de oameni. Matrix-ul PSD este noua fantomă a partidului unic, pentru care alegerea este o iluzie şi cetăţeanul redus la stadiul de „recoltă“. Adrian Năstase ignoră însă, asemenea Arhitectului din Matrix, că anomaliile au la rândul lor o anume putere, „puterea celor fără de putere“, cum spunea Vaclav Havel.<br /><br /> După Matrix Reîncărcat va urma, anul acesta, seria a 3-a, Revoluţiile Matrix. Deşi aştept acest film cu sufletul la gură, mă opresc aici cu paralela dintre Matrix Reîncărcat şi PSD. De bună seamă că, în cele din urmă, societăţile ierarhizate la modul rigid, conduse de conştiinţe mediocre şi lideri incompetenţi, statul poliţienesc, cum îl numeşte Ioan Petru Culianu, va ceda. Matrix-ul se va prăbuşi prin propria sa alienare şi atunci... Fie noul Arhitect va avea mai multă imaginaţie, fie o vom lua de la început. Şi doar „anomaliile“, aşa ca noi, vor mai găsi timp să se întrebe, de câte „recolte“ de oameni va mai fi necesar pănă să înţelegem că fiecare dintre noi este, la urma urmei, propriul său Arhitect. O întrebare la care, mă tem că nu există, deocamdată, un răspuns...<br /><br /><br /><br /><br /><br />MATEMATICA, LUATĂ LA BANI MĂRUNŢI<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Pe la mijlocul lunii mai 2003, o bună parte din reţeaua de automate bancare din România a fost total blocată sau a funcţionat cu intermitenţe, în momentul când s-a încercat schimbarea programului de operare, operaţiune impusă de renunţarea la bancnotele de 50.000 (circa 1,5 euro) lei şi introducerea celor de 500.000 lei (aproximativ 15 euro). O ţară întreagă a izbit cu pumnii maşinăriile care nu dădeau banii solicitaţi, ba uneori chiar refuzau să înapoieze cardurile înghiţite. Evenimentul a fost tratat cu mănuşi de către mass-media, de teamă ca populaţia să nu-şi piardă încrederea în aparatele care au adus creditele la îndemâna cetăţeanului de pe stradă. Astfel s-a reuşit să se evite retragerea masivă a numerarului disponibil, care ar fi putut provoca falimentarea puţinelor instituţii bancare rămase după cea mai năucitoare succesiune de crahuri din istoria Europei postbelice.<br /> În vreme ce românii stăteau la coadă în faţa ATM-urilor, Jeffrey O. Shallit, un matematician din Canada, a dat publicităţii un studiu prin care propunea măsuri concrete de fluidizare a traficului de mărunţiş din Occident. Dacă vi se pare o chestiune minoră, amintiţi-vă că Isaac Newton, geniul care a descoperit calculul diferenţial, legea atracţiei universale şi telescopul cu oglindă, a fost înnobilat deoarece a reuşit să stabilească precis rata de schimb dintre guineele de aur şi moneda măruntă de argint din Anglia secolului XVII.<br /> Shallit a analizat circulaţia monetară din Uniunea Europeană, Canada şi SUA, apoi a tras concluziile de rigoare şi a prezentat o serie de sugestii în revista Nature. Lumea s-a distrat copios, la auzul veştii că Statele Unite ale Americii ar avea nevoie de o monedă de 18 cenţi, Canada de una de 83 cenţi, iar Uniunea Europeană de firfirici valorând 133, respectiv 137 cenţi.<br /> În realitate, matematicianul n-a făcut altceva decât să optimizeze datele statistice. În SUA, monedele folosite cel mai des sunt cele de 1, 5, 10 şi 25 de cenţi. Dacă cineva plăteşte cu o bancnotă, el primeşte ca rest în medie 4,7 monede. Calculul matematic arată că ţara are cu adevărat nevoie de o monedă de 18 cenţi, iar apariţia ei ar scădea simţitor sutele de tone de metal folosite pentru moneda divizionară. Astfel, cetăţeanul ar primi în medie doar 3,89 monede. Prin introducerea unei monede de 32 cenţi în locul celei de 50 cenţi, numărul ar scădea chiar la 3,46.<br /> Societatea de consum e guvernată de unele legi ciudate, puţin cunoscute de oameni. Majoritatea preţurilor se conformă legii lui Benford, care spune că majoritatea cantităţilor din viaţa curentă nu respectă o distribuţie statistică liniară între 1 şi 9. 30% dintre mărimile utilizate curent încep cu cifra 1, o probabilitate mult mai mare decât 10%, cât ar fi normal. La cealaltă extremă, doar 4,6% dintre mărimi încep cu cifra nouă. Electroniştii cunosc prea bine fenomenul din şirul de valori standardizate ale pieselor fabricate industrial. Frank Benford a fost un fizician care a observat că primele pagini din tabelele de valori sunt mult mai uzate decât ultimele, lucru pe care-l poate confirma orice inginer proiectant.<br /> Pe de altă parte, comercianţii au început să stabilească tot mai des preţuri care se termină în 9, ca să dea impresia că marfa e mai ieftină decât în realitate. De exemplu, un volumaş are un preţ de doar 4,99 euro, ceea ce la o primă vedere pare cu 20% mai mic decât valoarea rotundă de 5 euro.<br /> Dimensiunile masei monetare s-au stabilit din compunerea acestor două tendinţe. Shallit, ca orice matematician care se respectă, a propus iniţial folosirea unei diviziuni monetare axate pe puterile lui 2, adică monede de 1, 2, 4, 8, 16, 32 şi 64 cenţi.<br /> Ştiţi până la cât se poate număra pe 10 degete? Mai precis, câte numere pot fi arătate? Zece? Nicidecum, folosind sistemul binar putem exprima cu degetele de la ambele mâini mărimi de peste o sută de ori mai mari, mergând până la 1023, adică doi la puterea a zecea minus unu.<br /> Sistemul binar şi-a dovedit utilitatea în cazul maşinilor de calcul, în schimb el este absolut imposibil de pus în practică în cazul oamenilor. Ne pare rău pentru matematicianul canadian, dar introducerea sistemului binar n-ar face decât să le permită comercianţilor să-i fure pe cumpărători, care s-ar zăpăci cu totul.<br /> Fie bancnote şi mărunţiş, banii n-aduc fericirea, însă o întreţin, cum zice o vorbă din bătrâni. Românii duc lipsă şi de bancnote, şi de mărunţiş. Ori de câte ori plec la cumpărături, mă întorc cu buzunarele pline de pliculeţe cu zahăr vanilat sau praf de copt, bomboane sau gume de mestecat, lucru care îi bucură nespus de mult pe copiii mei. Uneori am impresia că în viitor nu vor circula nici banii de metal, nici echivalenţii lor electronici, ci doar rondele de ciocolată poleite cu aur şi dropsuri învelite în celofan. Şi toată lumea va fi mulţumită, cu excepţia unor matematicieni…<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: MIRCEA OPRIŢĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />DELICIILE CYBERPUNK-ULUI <br /><br />(Fragment inedit din ediţia a 2-a a volumului Anticipaţia românească, în curs de tipărire la Editura Viitorul Românesc, Bucureşti)<br /><br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br /> Despre Michael Haulică (n. 1955), ca purtător de drapel în postmodernismul SF românesc, s-a spus că are “o scriitură virilă, angulară, agresivă, iconoclastă, menită să-i şocheze până şi pe sefiştii cei mai blazaţi”(Voicu Bugariu). Fără a nega valabilitatea unor asemenea caracterizări, înclinăm să vedem în el mai degrabă un subtil deconcertant, la care pasaje lucrate migălos, stilizate până la preţiozitate (precum descripţia selectelor “restaurante ale Timpului” din povestirea SIHADA), alternează cu experimente de contrast, executate în limbaj dur şi vulgar. Un asemenea idiom al mahalalei extins pe dimensiuni planetare constituie, cum am văzut, o coordonată esenţială a scriiturii sefulturiste din anii ‘90 şi rostul său subtextual-polemic nu mai trebuie demonstrat suplimentar. Chiar dacă uneori autorul abuzează de el, ca în textele prin care contribuie la mitologia motocentaurilor (Motocentaurii dorm singuri, Neverly Hills), exerciţiul acesta de “durificare” a limbajului nu rămâne unic în Madia Mangalena (1999), culegere de povestiri căreia i-am putea reproşa chiar o prea mare varietate stilistică, întrucât adună texte de pe un traseu mai lung, cu experienţe diverse, uneori divergente, în ce priveşte modalităţile de expresie şi tehnica scrisului.<br /> Lumea lui Haulică este, cum iarăşi s-a observat (Radu Pavel Gheo), o lume degradată şi bolnavă, căreia imaginarul, realitatea virtuală, i se deschide asemeni unui refugiu salvator. De iţele ei încâlcite atârnă simulacre umane total dependente de computer. “Mufişti” abulici, indivizii aceştia îşi cuplează direct creierul la calculatoare, prelungindu-şi în chip maniac existenţele cu dimensiunea generatoare de vertij a inteligenţei artificiale. Imensă şi rece, aceasta din urmă constituie, ca la William Gibson, terenul râvnit al unei existenţe paralele, unde abstracţiunile dobândesc contururi fantasmagorice, iar acţiunile normale îşi schimbă automat sensul, ca şi valoarea. Mai vii decât realitatea, himerele primesc caracter de drog, de viciu irepresibil. Un oligofren din naştere este stăpânul destinelor unor turişti ai iluziei de pe urma cărora câştigă procente, dispreţuindu-le în fond, de la nivelul judecăţilor strâmbe de care e capabil, prostraţia permanentă şi halucinaţiile (Mufişti, gofreni şi noduri). Neputinţele din lumea reală virează spre “împliniri” speciale în cea inventată de computer pentru un consum ieftin, efemer. Totul stă aici sub semnul extazului planificat, de care simţurile tocite nu mai pot profita decât prin asemenea protezări artificiale. Nici măcar sexualitatea nu se trăieşte live, ci se programează şi se exercită istovitor prin mijlocirea tehnicilor cibernetice, într-un spaţiu al iluzoriului, al virtualităţilor rebele, acaparatoare. Faţă de promisiunile unor tensiuni supreme, realitatea rămâne fadă şi generatoare de perpetuă insatisfacţie, de jignitoare trivialităţi (Cornelia cu sânii goi).<br /> Proza lui Michael Haulică nu are personaje în accepţia tradiţională a termenului. Un spaţiu al depersonalizării accentuate produce, ca la Philip K. Dick, doar figuranţi distribuiţi în roluri manipulate. Autorul îi descrie dintr-o perspectivă înţelegătoare, aproape confraternă, străină totuşi de compasiune:<br /> <br /> “Programatorii ăştia erau nişte fiinţe cam neajutorate, ciudate chiar, cu ochii lor arşi, cu cele şapte degete de la mâini, aproape înţepenite, cu aerul ăla al lor de drogaţi, de-abia ţinându-se pe picioare, beţi mai tot timpul, cu jafurile lor de calculatoare ţinute pe genunchi chiar şi la budă şi cu horcăiala aia continuă, de parcă mereu nu aveau aer. Treceau buimaci pe holurile hotelului, izbindu-se de pereţi sau unii de alţii, excepţie făcând cei urmaţi peste tot, dar peste tot, de helpaşi.”<br /> <br /> Dimensiunea monomaniacală a indivizilor se proiectează asupra întregului univers:<br /> <br /> “Peste tot în jurul lui erau numai ecrane: pe tarabele din stradă, în vitrinele magazinelor, în sălile de aşteptare, în cârciumi, în spitale şi în închisori. Ecrane, ecrane, ecrane... Oamenii nu mai aveau chipuri, aveau ecrane pe care îşi afişau figurile. De jur împrejur nu se mai vedeau copaci, nici iarbă, erau doar ecrane care arătau peisaje cu iarbă şi copaci. Lumea însăşi nu era decât un imens ecran şi fiecare pixel al lui era, la rândul său, un ecran.”<br /> <br /> Labirintul cibernetic nu este doar un azil al drogaţilor abulici, ci şi teritoriu privilegiat al unor înfruntări disperate. Luptele purtate aici au, în mod necesar, aspectul schematic şi convenţional din jocurile pe computer. Singura trăire “umană” permisă în perimetrul lor îngust se leagă strict de urmărirea fanatică a victoriei, conjugată, evident, cu amărăciunea chinuitoare produsă de eşec. O povestire remarcabilă, Noi, cei cu ochii arşi, închipuie o asemenea partidă războinică mutată, din raţiuni igienice, pe calculator. Într-o răspândire exponenţială, jocul cucereşte lumea, devine însăşi viaţa ei. Ofiţerii programatori de felul protagonistului Vadim Darkovski avansează în grad după performanţele realizate pe câmpuri de luptă fictive, simulate prin artificii matematice. Ei sunt vedetele unei societăţi condiţionate electronic. Publicul îi urmăreşte cu lăcomie, le savurează biografiile, performanţele li se comentează printre bârfe şi zvonuri. “Parte integrantă a terminalului, parte a Jocului”, cum îl descrie Haulică, omul cuplat prin cabluri la computer se va complace în viaţa aceasta artificială, descoperind inevitabil sila de semeni şi de omenesc. Pierderea şansei echivalează cu o incomensurabilă nenorocire personală. Ea presupune căderea automată în mizerie morală şi socială, condamnarea la un statut de existenţă debusolată, plutitoare. În speranţa unei redresări norocoase, Darkovski stă, un an şi jumătate, închis în camera lui sordidă, lângă display. “Oamenii. Cine sunt oamenii?” se întreabă el derutat. “Câţi au mai rămas după războiul acela? Ce fac? Cu ce se ocupă?” Întrebări pur retorice, fără răspuns, fiindcă programatorul fanatic nu are acces la complicaţia, la diversitatea firească a lucrurilor. El îşi cunoaşte semenii doar prin grila restrânsă a unor poziţii de forţă: aserviţi, aliaţi, adversari.<br /> Autorul surprinde în mod expert această alienare accelerată şi iremediabilă a naturii umane sub influenţa perversă a unei raţiuni artificiale. Dominând categoric totul, inteligenţa mecanică generează un sistem implacabil, abia bănuit în manifestările sale absconse. Cu “ochii arşi” de radiaţiile nocive ale ecranelor, perdanţii caută încrâncenat miza unui joc ieşit complet de sub controlul uman. Într-o revelaţie târzie, Darkovski va descoperi că partida era chiar un război adevărat, pe care, însă, nu oamenii trebuiau să-l câştige, ci ficţiunile lor materializate de matriţele inteligenţei mecanice.<br /> Variante ale subiectului apar şi în alte povestiri din volumul de debut al lui Michael Haulică. Jucător pe viaţă indexat la paladini explorează mai departe ideea jocului-drog, de care viciosul spaţiilor virtuale încearcă zadarnic să se desprindă, sfârşind prin a fi ucis de abstractul său partener cibernetic. Lucrările acestea constituie, în creaţia autorului, nucleul “greu”. În jurul acestuia gravitează proze inegale, multe interesante, câteva ilustrând însă SF-ul fără miză, maniera anecdotică a genului. În Lipstick, un “infiltrat” alien narează felul cum se poate îngenunchea civilizaţia terestră printr-o abilă manipulare a rujului de buze şi a simbolurilor falice derivate din el. Ironia unui spectacol publicitar, într-o mediatizare impulsivă, îşi face loc şi în Jocurile olimpice ale războiului. În ciuda ideii sale grave, schiţa O portocală pe masă este redactată superficial, iar experimentul formal pe care îl încearcă lasă descoperite intenţiile de profunzime ale textului. Cu tonalităţi umoristice notabile, povestirea SIHADA stă în cele din urmă într-o poantă uşoară, care-i face finalul mai puţin reuşit. Alte proze scurte, precum Scrisoare către Madia, sau Hanni, femeia lui Mano, exersează o partitură poematică. Registrul “îl prinde” pe Haulică, încât fragmente lirice se pot descoperi implantate chiar şi în structura unor texte cu aspect mai obiectiv, justificând astfel observaţia făcută de Radu Pavel Gheo cu privire la “lirismul intrinsec” al autorului. Sinuciderea din Strada Mierlei aplică subiectului un stil retro, capabil să surprindă excelent aerul provincial, mirosul de mobilă veche, sunetul unor biografii modeste, de oameni şterşi şi în acelaşi timp cufundaţi în mister. Acţiunea povestirii este ciclică şi paradoxală, formulă cunoscută bine SF-ului, încât cel ce descrie distanţat cazul este şi martorul, şi victima actului sinucigaş. Singurătatea ploii violete şi Mireasma târzie a morţii pot figura într-o antologie a fantasticului, nelipsindu-le totuşi, în doze simbolice, elementul anticipativ. Un comic îngroşat se întrepătrunde cu absurdul în substanţa acestor proze care, nu de puţine ori, reuşesc să se exprime prin metafore vizuale pregnante. Opţiunea pentru genuri diverse, pentru stiluri diverse, este nu atât semn de derută a creaţiei, cum ar putea părea la o privire superficială, cât supunere la experimentele programului postmodernist despre care am vorbit în preambulul capitolului. Dincolo de unele inevitabile scăderi valorice, substanţa aceasta pare într-o continuă prefacere, ca o materie topită ce se pliază după denivelările terenului peste care se scurge.<br /> Provocatoare “cu program”, ficţiunile lui Michael Haulică au o doză de convenţional care trebuie remarcată. Ele nu urmăresc plăcerea estetică, ci mai curând sugestia unui disconfort văzut ca o caracteristică generală a viitorului. Deversarea umanului în artificial şi mecanic antrenează cu sine un anume schematism al situaţiilor imaginate. Tratamentul scenelor e adesea însoţit de o răceală studiată, chiar şi în cazul povestirilor convertite la poezie, ori la umor. Personajul uman se reduce la conturul simbolic prin care se profilează siluetele virtuale, în cazul cărora nu densitatea substanţei contează, ci mişcarea continuă, viteza de reacţie. Pe lângă spirit speculativ, autorul mai pune în evidenţă o ironie, de asemenea rece şi calmă, ce netezeşte prin acţiunea ei corosivă asperităţile textului, făcând agresivitatea structurală a faptelor narate suportabilă.<br /> Altă culegere de proze scurte, Despre singurătate şi îngeri (2001), pare să reducă universul SF-ului la sexualitate. Cercetată obsesiv, în sfidarea oricăror tabuuri morale, tema se drapează în stranii văluri onirice, producând, între altele, portretul suprarealist al Mordeliei, femeia-fotoliu:<br /> <br /> “Douăzeci de ani în fotoliu, douăzeci de ani cu ochii în ecranul televizorului, douăzeci de ani în care trupul ei devenise una cu fotoliul, trecuse prin haine, prin tapiţerie, se integrase fotoliului, erau o singură fiinţă-obiect, cei care făceau dragoste cu ea, şi eu printre aceştia, făceau dragoste cu o femeie-fotoliu, vă închipuiţi cum e? S-o faci mereu strâns, îndoit, iar dacă vrei să te mai întinzi şi tu, să-ţi dai drumul orgasmului în plan orizontal, de-a lungul şi de-a latul, să trebuiască să tragi fotoliul şi pe Mordelia odată cu el, ca s-o poţi avea întinsă pe spate şi nici atunci ca lumea, că nu-şi putea desface picioarele prea mult, că erau, cum v-am spus, una cu fotoliul, dar era de-ajuns, de-ajuns, oricum, Mordelia îşi perfecţionase stilul, adaptându-l celor câteva poziţii pe care le putea executa, măi să fie! Mie mi-a plăcut. Atunci. Pe vremea aia.”<br /> <br /> Dacă în Madia Mangalena “feminitatea” era abandonată fiziologicului agresiv şi impur, unei perverse hămeseli mecanice sub ejaculări lipsite de bucurie (ca în povestirea Cornelia cu sânii goi), acum tratamentul sexualităţii e mai subtil, abordarea subiectului mai “prietenoasă”. Generalizată, obsesia sexului dă coerenţă discursului. Îl antrenează în perioade ample, dezlănţuite, rupte dramatic, presărate cu pauze de respiraţie, angajate în reluări şi mizând pe efectul fundamental liric al acestor acumulări de cuvinte străbătute, ca de un curent electric, de tensiunile unui ritm interior. Libertăţile de limbaj se conjugă cu libertăţi de expresie literară pe care tehnica aceasta cvasipoematică, revărsată uneori în dicteu automat, le îngăduie şi le justifică. Despre singurătate şi îngeri este un volum mai unitar şi, în tot cazul, mai matur decât primul, cu un discurs ale cărui vicii sunt rutina şi sunetul devenit monocord.<br /><br /> Lui Sebastian A. Corn (n. 1960), care cochetează şi el temeinic cu poetica sefulturistă, critica i-a ieşit la un moment dat în întâmpinare chiar pe acest teren. Dându-i o aparentă satisfacţie (în sensul de a-i accepta ca valabile tezele privitoare la disjuncţia SF-ului de literatură şi la plasamentul genului exclusiv pe linia de valorificare a agresivităţii), o asemenea analiză îi face, totuşi, autorului, mari şi costisitoare deservicii. Mutată în registrul particular al violenţelor asupra limbii literare, discuţia lasă în umbră aspecte valorice mai avantajoase ale prozei sale. Stângăciile scrisului, neglijenţele care de regulă dispar la o relectură însoţită de indispensabila corectură redacţională, intră astfel în rolul unor aplaudate vedete de stil. Ele se bucură de o suspectă bunăvoinţă, ca elemente ale unui program de despărţire calculată a anticipaţiei de regulile limbii române literare. Li se încurajează deci iluzia, repede spulberabilă, că ar reprezenta nu defecte, ci calităţi. Pretenţios spus, prin insolite tratamente gramaticale s-ar urmări efecte de rupere a ritmului interior şi a cursivităţii frazei. Efortul demolator va produce, odată cu singurul lucru evident – lectura chinuitoare – şi o “marcă narativă distinctă”. Practic, intenţia acestei proze ar fi aceea de a abandona tradiţia de sorginte franceză a expresiei româneşti moderne, în favoarea unui hibrid stilistic după model englezesc. Ceea ce pare o laudă reprezintă, în realitate, o ironie. Un procedeu bazat pe “schilodirea” structurilor esenţiale ale limbii este suspectat a fi, în vălmăşagul de experienţe cyberpunkiste, rod al unei intuiţii exacte asupra rosturilor culturale ale momentului.<br /> Dincolo de teoriile la care subscrie autorul, creaţia sa nici nu e, în fond, reprezentativă pentru inabilităţile literare pomenite mai sus, cărora li s-ar adăuga, în acelaşi registru al delimitărilor orgolioase, inadvertenţe de logică şi de fapt cultural. Povestirile lui Sebastian A. Corn experimentează într-un compartiment al senzaţionalului care n-a fost niciodată străin anticipaţiei, cu menţiunea că invenţia sa se angajează pe acest traseu cu mai mult curaj decât în cazul altora. Rezultatul este o evoluţie la limita extravaganţelor literare, unde figurările şocante ale unor idei SF pot trece, pentru cititorul ingenuu, ca şi pentru criticul nerăbdător, drept joc liber, fără alt scop decât testarea unor performanţe generice. În Jallalabad este liber! (1994), limbajul este într-adevăr “tehnicist”, dar e şi foarte greu să vorbeşti altfel despre o populaţie “locaţionată” tehnic şi administrativ în aşa măsură încât indivizii “se dizolvă” practic în substanţa oraşului futurist. Atraşi în reţelele de televiziune, ei caută în ficţiunile vechilor filme iluzia de participare la un surogat de viaţă şi de acţiune, ambele interzise de starea amorfă, dovedit nefuncţională, a regimului lor fundamental. Jallalabad este o invenţie din categoria oraşelor utopice ale lui Gheorghe Săsărman (din Cuadratura cercului), aşadar în manifestă descendenţă borgesiană. Situaţia este tratată la modul umoristic, nu însă caricatural. Şi în alte povestiri (Carcase, Vineri, dacă nu plouă, 1995) putem urmări spectacolul acesta al integrării elementului specific într-un sistem de referinţe culturale care dau textelor complexitate, iar limbajului o anume savoare, sesizabilă în ciuda aspectului senzaţional al componentelor unui discurs tensionat, aproape suprarealist:<br /> <br /> “Enoch era sistemul şi sugea lucşi, decibeli şi jouli şi urca la cer, doamne, urca în primul cer şi alchedama îi părea cât o corabie şi dădea comenzi motorii, doamne, ştia să dea comenzi motorii care îl îndreptau prin toate colţurile mabinogionului deşi, ştia, doamne, că se deplasează doar în interiorul sinelui<br /> ce să facă? s-a strecurat ca un şarpe edenic printre molecule, structuri cristaline, şiruri de răspunsuri reflexe, şiruri de răspunsuri raţionale – s-a strecurat printre toţi indivizii pe care îi strânseseşi la tine, doamne, neîmpărţiţi în răi şi buni, pentru că aflase deja că tu eşti un dumnezeu pragmatic, chiar te intitulai administraţie din cauza asta, te intitulai servicii publice, doamne, drept pentru care enoch a învăţat să le sugă memoriile, să le segmenteze ca pe motoare cu ardere internă, să le recompună în persoane inventate de el<br /> vreau să spun că enoch se învăţa să mixeze indivizi, să facă din ei cocktailuri plăcute ţie, doamne, plăcute administraţiei, era chiar în stare să obţină un singur personaj din miile de inşi care trebuiau să-şi expieze faptele, ba mai mult, ar fi putut, dacă mabinogionul îl primea, să trimită golemii ăştia în alchedama, în moab, în ur şi ţoar sau unde mai voia administraţia” etc.<br /> <br /> Sebastian A. Corn este un autor inteligent, cu simţul umorului, necomplexat de regulile clasice ale dezvoltării unui subiect. În consecinţă, substanţa prozelor sale are o mobilitate remarcabilă ce nu ţine totuşi de tratamentul superficial. De aici şi ambiţia textului de a fi, chiar pe suprafeţe reduse, mereu surprinzător şi interesant. Invenţia “pură” se transpune adesea, la el, din registrul rebarbativ-tehnic în reprezentări sugestive, chiar de frumoasă rezonanţă poetică. Ea se întâlneşte, avantajos, cu un reflex de caldă umanitate a personajelor, ceea ce le fereşte în cele din urmă de un statut al schemei, la care păreau condamnate iniţial. În mod paradoxal, acest tratament “umanizant” se aplică până şi personajelor artificiale din Nessun dorma de Puccini rutina salvată (1995), unde, într-o scenografie exotică recompusă treptat, minuţios, din elemente de laborator biologic, naratorul se revelează a fi o entitate artificială, de structură metalică, iar partenera sa zâmbeşte cu “buze de cauciuc”. Fără îndoială, comportamentul implantat acestora de condiţia unei suprarealităţi obscure parodiază gesturile şi actele esenţialmente omeneşti, dar intenţia textului este de a-l face pe cititor să-şi regăsească trăirile proprii implantate în simulacre incomparabile ca materie şi structură. Există, în această încercare a mecanicului de a-şi dirija “rutinele” spre asimilarea unor calităţi nespecifice, un sens tragicomic ce induce în parodia rece o poezie tristă.<br /> În povestiri, lecţia unui Philip K. Dick, bine asimilată, se simte mult mai pregnant decât în romane. Autorul a debutat editorial cu 2484 Quirinal Ave. (1996), urmat în acelaşi an de un alt roman, Aquarius. Tipologic, prima scriere este o ucronie şi deschide calea unui şir de lucrări din aceeaşi categorie ale colegilor de echipă de la Jurnalul SF. Sebastian A. Corn imaginează o lume în care, favorizat de circumstanţe istorice excepţionale, Imperiul Roman ar fi răzbătut până în contemporaneitatea noastră, întinzându-se, cu o veritabilă forţă economică şi militară, din Persia şi până în America de Nord. Romanul e înţesat de denumiri antice (Gallia, Numidia, Aquitania, Lundinium, Narbona, Insulele Hesperidae) ajunse în geografia “curentă” a secolului XX (după calendarul iulian), împreună cu altele, inventate pe acelaşi tipar latin, ce acoperă realităţi cartografice de dată mai recentă: Noua Atlantă, Terranova, Neucastrum, West Elephantina etc. În lipsa cunoştinţelor despre electricitate, ingeniozitatea tehnică a romanilor moderni e, totuşi, bine reprezentată. Pe stradă, pe lângă aurigi şi cvadrigi cu roţi de cauciuc, circulă locomobile acţionate cu abur, iar aerostatele companiei Pneuma Lineae fac curse transoceanice regulate. Dagherotipul cu plăci de argint serveşte amatorilor de instantanee fotografice, dar şi ilustratorilor de gazete imperiale (Matinaeum, Fasciculae diurnae, Franconia Zeitedaeum şi altele). Informaţia se comunică rapid prin “cymbalofoane” şi “luxofori”, iar în taverne urlă, date la maximum, spre deliciul petrecăreţilor, gramofoanele. Navele de lux (“corăbii-de-orgii”) au motoare germanice “alimentate cu bitum rafinat de Sîr-Daria”. La Roma se scrie încă pe tăbliţe de ceară, dar felinarele luminează noaptea cu “gaz aerian”, iar Idele lui Marte, la graniţa dintre două milenii, sunt sărbătorite prin minunate jocuri de artificii. Imaginaţia autorului e neobosită, iar tehnica interferenţelor temporale produce efecte comice garantate. Clepsidrele tronează peste tot, la recepţiile hotelurilor, în birouri publice, în apartamente. Scrisorile se expediază în cilindri metalici, sau agăţate de porumbei zburători, dar şi prin semnale luminoase, pe circuitul turnurilor purtătoare de oglinzi care împânzesc traseele dintre Roma, Gallia şi Dacia Minor.<br /> Mare parte din roman transpune sugestiile Antichităţii într-un tipar de telenovelă actuală. Romanii din 1999 stau la cârma unor afaceri prospere, pândind vigilent comploturile politice şi loviturile economice montate de concurenţă. Sabotaje, înscenări perfide, lovituri sub centură, totul e practicat cu voluptate în acest scenariu ucronic în care bodyguarzii se recrutează dintre mercenarii numidieni, iar secretarele sunt sclave cumpărate din târgul specializat, care, însă, ştiu să bată la maşină şi să stenografieze harnic dispoziţiile patronului. Visul acestor tinere hibride este să devină amante privilegiate, iar în cazul mai fericit, nurori oficiale ale magnaţilor imperiali. O vastă ţesătură de intrigi străbate de la un capăt la altul planeta, antrenând pe traseele ei organizaţii politice, trusturi financiare, confrerii religioase. Evident, mixajul temporal functionează şi în cazul lor: grupul politic “stoic” de la Roma e susţinut de concernul de telecomunicaţii Hippias Comcom, conglomeratul financiar helvetic al lui Mallobaudes Tabernae câştigă sau pierde la Bursă, iar confreria Hare Krishna, cu călugării ei raşi pe cap şi înveşmântaţi în portocaliu, induce în atmosfera imperiului elementul de stranietate ritualică şi de comportament secret al unei secte asiatice. Toate aceste facţiuni convenţionale rivalizează la moştenirea simbolică pe care Amphiaraos Eutherius, stăpânul din umbră al lumii, e decis s-o transfere învingătorului din acest concurs planetar. Inteligenţă superioară, Amphiaraos şi-a înscenat el însuşi propria vânătoare, a cărei miză majoră ar fi blocarea în continuare, în interesul stabilităţii universului ucronic, a unei descoperiri fundamentale: electricitatea, sau măcar menţinerea acestei forţe uluitoare sub un strict control.<br /> În finalul cărţii, acţiunea “telenovelei” se precipită, deturnată spre clişeul poliţist. Autorul rămâne consecvent în tratamentul aplicat materiei sale, conducând o intrigă tensionată prin acelaşi filtru ironic, care amestecă parodia manifestă cu umorul inspirat. Scene copiate din pelicule americane de gen se încarcă bogat cu detalii de tehnică vetustă, care le dau un aer comic absent din original. Specialiştii în “auscultaţie” montează tuburi de cauciuc, pâlnii cu membrane, lentile şi periscoape în tavanul cabinei unde Rufinus şi sclava-secretară Deirdre îşi consumă actele sexuale. Rezultatul supravegherii se materializează în nişte sârguincioase “stenograme cu strigăte de extaz”. Bazat pe mijloace tehnice din epoci anterioare curentului electric, spionajul industrial foloseşte indivizi cu ochelari fumurii, care pândesc prin lunete speciale semnalele luxoforilor de pe clădirea Bursei. Gangsterii lumii alternative se urmăresc pe şosele în locomobile cu caroserie barocă, nedispreţuind nici cursele vijelioase în cvadrigi. Fără îndoială, literatura lui Sebastian A. Corn este de senzaţie şi nu se fereşte de comecial. Amalgamul ei de intrigi şi crime se înconjoară însă de un mister discret. Convenţia ucronică revarsă în text culoare, acumulează amănunte pe care le distribuie apoi în remarcabile scene de amuzament inteligent. Umorul şi ironia salvează aceste pagini de la scufundarea ireversibilă în paraliteratura pentru care am văzut că pledează autorul. Chiar dacă nu întotdeauna, opiniile sale partizane sunt, din fericire, trădate de realitarea propriilor creaţii.<br /> Fără a-i lipsi originalitatea, proza lui Corn are în ea o tendinţă superior-mimetică. Aceasta a produs, între altele, Dune 7 – Cartea brundurilor (1997), publicată cu pseudonimul Patrick Herbert. A-l “continua” la distanţă pe Frank Herbert e un act de curaj, dar şi inutil în bună măsură.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />HOTELUL VISELOR<br /><br />(benzi desenate, continuare din Pro-Scris 13-14, Pro-Scris 15-16 şi Pro-Scris 17-18)<br /><br /><br />Sandu Florea<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOILE SISTEME DE ARMAMENT ALE SECOLULUI XXI (2)<br /><br />Stanislaw Lem<br /><br /><br />(continuare din numărul trecut)<br /><br /><br /> În cel de-al nouălea deceniu al secolului XX a apărut un nou fel de rachete, de aşa-numitul tip FIF (Fire and Forget). Un astfel de proiectil este dirijat de un microcomputer operat de programul adecvat şi, după ce a fost tras, îşi caută singur ţinta. Odată pornit, el este literalmente uitat. Tot în această perioadă au fost realizate primele dispozitive de spionare automată, care au fost amplasate mai întâi pe fundul oceanului. Dotate cu senzori şi memorie, minele inteligente înregistrează în creierul lor manevrele ambarcaţiunilor ce trec deasupra lor, pot să diferenţieze vasele comerciale de navele de război, să stabilească mărimea şi deplasamentul lor, să codifice şi să transmită periodic într-un anumit loc informaţiile culese. Dispozitivele de acest tip au fost inspirat botezate LOD (Let Others Do it). Spiritul combativ s-a evaporat ca spirtul, mai ales în ţările unde bunăstarea s-a generalizat. Tinerii obligaţi să-şi satisfacă stagiul militar au început să susţină că maxime onorabile, moştenite din vechime, precum: "Dulce et decorum est pro patria mori", sunt nişte tâmpenii. Totodată, preţul noilor generaţii de arme a crescut exponenţial. Un avion din primul război mondial, încropit cu precădere din pânză, lemn, corzi de pian şi câteva mitraliere, costa, cu motor cu tot, cât un automobil mai de Doamne ajută. În vremea celui de-al doilea război mondial, din preţul unui avion se puteau cumpăra 30 de automobile, în vreme ce la sfârşitul secolului trecut un avion de vânătoare cu superreacţie sau un bombardier invizibil de tip Stealth, care nu poate fi văzut pe ecranele radarelor, valorează sute de milioane de dolari. Şi se pare că superavioanele proiectate la cumpăna dintre milenii ar fi ajuns chiar să coste câte un miliard bucata. S-a calculat, că dacă scumpirea tehnicii militare va continua în acest ritm, peste 80 de ani superputerile vor ajunge să aibă doar câte 20-25 de avioane. Nici blindatele nu s-au ieftinit între timp. Iar un portavion cu propulsie nucleară, care se scufundă dacă este nimerit de o superrachetă de tip FIF, deoarece în momentul în care ajunge deasupra ţintei ea se descompune într-un potop de capete explozive, ei bine, un portavion care costă miliarde de dolari a început să semene cu un brontozaur aflat în centrul unui tir susţinut. În aceeaşi perioadă, a fost abandonată producerea componentelor de bază pentru calculatoare, aşa-numitele cipuri gravate pe plăcuţe subţiri de siliciu, deoarece ele au fost eliminate de cele mai noi produse ale celor mai avansate tehnologii genetice. Microorganismele de tip Silicobacter wienerik (denumite astfel în cinstea lui Norbert Wiener, întemeietorul ciberneticii) au creat din soluţii ce cuprind săruri de siliciu, argint şi o serie de ingreniente secrete circuite integrate complicate care sunt mai mici decât un ou de purice.<br /> Creatorii le-au dat numele de "sâmburi" şi trebuie să recunoaştem, la doar patru ani după începerea producţiei în serie un pumn de astfel de seminţe valora cât o cantitate similară de mei. Astfel, prin tăierea a două curbe (creşterea cheltuielilor de producţie a armamentului greu şi micşorarea cheltuielilor de producţie a inteligenţei artificiale) s-a dat un nou curs dezvoltării: eliminarea omului din forţele armate.<br /> Ca urmare, efectivele însufleţite au început să fie înlocuite de forţa mecanismelor moarte. La început, au fost doar schimbări minore. Nici inventatorii automobilului n-au realizat de la început ceva nemaivăzut, ci întâi au montat motoarele cu ardere internă pe caleşti şi trăsuri fără de oişte. De asemenea, la început, îndrăzneţii pionieri ai aviaţiei au încercat să imite aripile păsărilor. Cum în armată inerţia provocată de gândirea de tip analogic este uriaşă în mod tradiţional, se înţelege de ce rachetele revoluţionare, blindatele automate ori proiectilele automotoare (croite în întregime pe măsura soldaţilor iviţi dintr-un sâmbure microscopic de siliciu) n-au apărut peste noapte, ci mai întâi doar au fost micşorate spaţiile menite să adăpostească efectivele anumitor unităţi de luptă, iar îndrumarea lor a fost încredinţată programelor de calculator. Evident, era un anacronism strigător la cer. Noul soldat, făurit din fărâma neînsufleţită de siliciu, presupunea o abordare nouă, revoluţionară a tuturor problemelor de tactică şi strategie şi, în acelaşi timp, implicit, noi răspunsuri la întrebarea: căror genuri de armă se potriveau cel mai bine?<br /> Pe atunci, lumea tocmai începea să-şi revină de pe urma a două crize economice grave. Prima criză fusese provocată de OPEC şi de creşterea explozivă, fără precedent, a preţului ţiţeiului, în vreme ce a doua a fost pricinuită de destrămarea OPEC şi prăbuşirea neaşteptată a preţului produselor rafinate din petrol. Ce-i drept, se construiseră deja primele centrale nucleare, dar acestea nu erau potrivite nici pentru propulsia autovehiculelor, nici pentru aviaţie. De aceea, armele grele sau de calibru mare, precum blindatele pentru transportul trupelor, unităţile de artilerie sau de rachete, tractoarele, tancurile de pe uscat ori submarine, precum şi celelalte categorii moderne de armament greu, dezvoltate în preajma sfârşitului de mileniu, s-au tot scumpit, deşi trupele pe care ar fi trebuit să le transporte dispăruseră şi, precum s-a aflat foarte curând, nu mai era nimeni care să poată fi împuşcat. Gigantomania tancurilor a dat faliment la sfârşitul secolului şi evoluţia a decurs sub semnul "unintelligence"-ei artificiale, trecând în etapa microminiaturizării accelerate. Cercurile ofiţerilor de informaţii, specialiştilor în criptare şi experţilor militari de late tipuri au fost surprinse abia către 2040 la descoperirea faptului că predecesorii lor s-au străduit atâta timp "per fas et nefas", cu alte cuvinte, prin recursul la forţa brută, la făurirea inteligenţei artificiale. Întrucât, la urma urmei, 97,8% dintre locurile de muncă, adică majoritatea covârşitoare a operaţiunilor fizice şi intelectuale efectuate de om, nu mai necesitau nici un dram de inteligenţă.<br /> Păi atunci, ce altceva? Capacitate de orientare, rutină, îndemânare, experienţă şi inventivitate. Ori toate acestea sunt însuşiri pe care le regăsim şi la insecte. Viespea din familia Sphexek caută un cosaş, pe care-l injectează cu o otravă care paralizează, dar nu ucide, apoi sapă în nisip o groapă de dimensiunea potrivită, alături de care îşi pune victima, apoi aterizează şi ea, ca să examineze locul, să se convingă că e potrivit, nu e prea umed, nu sunt furnici prin preajmă, apoi târăşte cosaşul în groapă, îşi depune ouăle alături şi zboară mai departe, ca s-o ia de la capăt cu o altă victimă, care să asigure larvelor carne de cosaş, o sursă proaspătă de hrană care să ţină de la eclozare până la transformarea în pupă. În ceea ce priveşte alegerea victimei şi intervenţia chirurgicală cu efect narcotic, viespea dovedeşte că e perfect capabilă să se orienteze, efectuarea operaţiei presupune rutină, în vreme ce alegerea unui loc care să asigure cele mai bune condiţii pentru dezvoltarea urmaşilor denotă pricepere şi inventivitate; toate aceste calităţi sunt indispensabile pentru realizarea deja-amintitei succesiuni de operaţii. Prin urmare, putem presupune că numărul de celule nervoase ale unei viespi ar fi suficiente să conducă un camion de pe chei până în locul indicat ori ca să dirijeze o rachetă transcontinentală, atât doar că evoluţia naturală a programat celulele nervoase ale viespii în alte scopuri. Experţii în informatică şi profesorii în ştiinţe ale computerelor (professors of computer science) şi-au rământat în zadar creierii timp de câteva generaţii, încercând să simuleze funcţionarea creierului uman şi, în încăpăţânarea lor, care poate ar fi meritat o soartă mai bună, au neglijat complet acel mecanism care e de o mie de ori mai simplu decât creierul şi care, în ciuda dimensiunilor infime, funcţionează cât se poate de sigur. N-aveau de ce să-şi piardă timpul cu inteligenţa artificială, ci ar fi trebuit să simuleze instinctul artificial şi să-l facă programabil, deoarece instinctul a apărut cu un miliard de ani înaintea inteligenţei, un argument în plus care ne arată cât de uşor poate fi reprodus. În sfârşit, savanţii din secolul XXI au început să studieze neurologia şi neuroanatomia insectelor care nu posedă creier şi, foarte curând, au obţinut succese surprinzătoare. Înaintaşii lor rătăciseră vreme îndelungată mergând ca orbii, fără să observe că unele insecte, precum albinele, nişte fiinţe absolut primitive, posedă o limbă de sine stătătoare, transmisă genetic, cu ajutorul căreia lucrătoarele din stupi îşi comunică reciproc unde se află locurile cu hrană nou descoperite şi transmit simultan prin limbajul dansului direcţia, distanţa, ba chiar producţia şi tipul de floare. Desigur, savanţilor nu li se cerea să simuleze viespile, muştele, păianjenii sau albinele în cadrul unor obiecte neînsufleţite precum CHIPS ori CROP, ci doar să li se examineze neuroanatomia şi să se reproducă o succesiune de comportamente care să fie orientate înspre scopul ales şi programat. Astfel a fost iniţiată acea revoluţie tehnico-ştiinţifică ce a schimbat radical şi o dată pentru totdeauna înfăţişarea câmpurilor de bătălie de pe Pământ. Până atunci, toate elementele tehnicii de luptă fuseseră orientate către om, fuseseră croite conform anatomiei umane, ca să-i ucidă pe alţii cu eficacitate, şi potrivit fiziologiei umane, ca să se decimeze singuri cu spor.<br /> Noua şi cuprinzătoarea direcţie de dezvoltare a început să se formeze, ca de obicei, cu mult timp în urmă, pe parcursul secolului XX, însă pe atunci nimeni n-a reuşit să alcătuiască o imagine de ansamblu a manifestărilor amintite. Descoperirile pe baza cărora s-a definit tendinţa de dezumanizare a noilor sisteme de armament (Dehumanization Trend în New Weapon System) au aparţinut unor ştiinţe neînrudite, din domenii total separate. Experţii în ştiinţe militare nu erau interesaţi de insecte (cu excepţia puricilor, păduchilor şi altor paraziţi ce-i chinuiau pe soldaţi), în vreme ce intelectroniştii, precum şi entomologii sau neurologii cu care conlucrau, nu se pricepeau deloc la afacerile de război. Şi, în sfârşit, precum se întâmplă tot timpul, politicienii n-aveau habar nici de unele, nici de altele, căci, în general, ei nu se pricep la nimic.<br /> Aşa că degeaba intelelectronica producea microcalculatoare atât de minuscule încât puteau rivaliza în dimensiuni cu un tub intestinal de ţânţar sau de tăun, marea majoritate a entuziaştilor revărsa neîncetat un potop de programe iscate sub semnul Inteligenţei Artificiale, care permiteau ca maşinile de calcul să poarte conversaţii prosteşti cu oamenii cei proşti şi dacă gigantozaurii rezultaţi din liniile evolutive ale computerelor au ajuns să-i determine pe maeştri să abandoneze o partidă de şah, acest lucru nu s-a întâmplat pentru că ei deveniseră mai inteligenţi, ci deoarece puteau să prelucreze într-un minut de un milion de ori mai multă informaţie decât creierul lui Einstein. Multă vreme nimeni n-a realizat faptul că unui soldat îi este suficientă capacitatea de înţelegere şi rutina unei albine sau a unei viespi. La nivelul de bază al operaţiilor militare inteligenţa şi eficacitatea în luptă sunt două lucruri cu totul diferite, iar instinctul de supravieţuire, care e incomparabil mai puternic decât cel al unei albine (albina care-şi apără stupul înţeapă, deşi înţepătura îi provoacă moartea), poate constitui un obstacol în cazul soldaţilor umani.<br /> Cine ştie cât timp industria de armament ar fi fost dominată de modul de gândire străvechi şi anacronic, care iniţiase spirala cursei înarmărilor şi dăduse naştere unor noi şi noi arme convenţionale sau neconvenţionale, dacă n-ar fi apărut acele câteva cărţi, care au îndreptat atenţia publicului cititor către una din tainele târâtoarelor ce-au trăit în perioadele geologice ale mezozoicului şi jurasicului.<br /><br /><br />Traducere de Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />BOALA VACII GRASE <br />(al treilea simptom)<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />(continuare din numărul trecut)<br /><br /><br /> Încheiam, în numărul trecut, cu constatarea că unul dintre cele mai grave simptome ale „bolii vacilor grase“ este supraponderalitatea şi superfetaţia de „proză lunga“, de romane şi cicluri de romane, într-un „gen“ congenital predispus spre „proza scurtă“, spre povestiri şi nuvele: căci sf-ul a fost şi este, funciarmente, nu o literatură de romane, ci o literatură de povestiri, de short-stories. Pus să alerge în „curse de fond“, pe distanţe maratonice, nu e decât normal, şi chiar fatal, ca un „sprinter“ sprinţar, un „alergător de viteză* pe distanţe scurte, să-şi piardă şi suflul şi hazul, nemaivorbind de performanţa estetică in sine, de valoare. Ce-aţi zice de planturoasele şi placidele „vaci grase“ înhămate la rapidele cvadrige din arenele romane sau bizantine?... Poate doar dacă s-ar găsi vreun Făt-Frumos ori vreun Zmeul-Zmeilor care să le poată convinge să mănânce jăratic... Dar asta nu mai e science-fiction, poate fantasy?!...<br /> Lăcomia de profit, cât mai mare şi cât mai rapid, lăcomie pe care editurile noastre nu-şi mai dau osteneala nici măcar s-o ascundă, este fapt de observaţie curentă, cu ochiul liber şi de la prima privire; nu mai puţin, însă, sub raport estetic, această inestetică lăcomie se dovedeşte falimentară. „Lăcomia acestora“, observa în continuare Voicu Bugariu, cu aceeaşi pertinenţă, „dorinţa lor de-a obţine profituri cât rnai mari într-un timp cât mai scurt, iată principalele explicaţii. Editorii apelează la traducători expeditivi, care beneficiază de dezinvoltura suspectă a amatorului. În schimb, îi ocolesc pe profesioniştii laborioşi, fiindcă aceştia lucrează prea încet şi doresc să fie plătiţi pe măsura muncii lor. Într-un climat de dezinteres pentru text, redactorii devin delăsători şi permit să treacă texte prost şi repede traduse. Adesea, trebuie adăugat, aceştia nu sunt atât neglijenţi, cât nepricepuţi.“ (Paradoxul literaturii SF, în Anticipaţia - CPSP, nr. 525, august 1993, p.4).<br /> Dar, mai trebuie însă adăugat, miopia (estetică) şi / sau lăcomia (inestetică) a editurilor noastre se manifestă mai întâi în graba cu care se reped să se înfrupte numai cu hălci mari şi grase, cu romane cât mai groase şi mai premiate, al căror copyright, când nu a fost obţinut la bargain, la chilipir, în primele luni de după Decembrie 1989 sub cataliza impresiei produse în Occident de „prima revoluţie televizată din istoria omenirii“, este oricum mai uşor de negociat cu agenţii literari de acolo; copyright mai comod de negociat „dintr-o bucată“, mare şi lată, decât „pe bucăţele“, mărunţele dar mai grele. Rezultatul este că sunt total negiijate antologiile de proză scurtă sf, culegerile de povestiri şi nuvele din patrimoniul „de aur“ al genului, din acel legendar „Science Fiction Hall of Fame“ care i-a precizat fizionomia şi i-a consolidat audienţa pe seama căreia continuă încă şi azi să paraziteze industrioşii făcători şi superfetatori de romane ciclice. De când oare n-am mai văzut pe piaţă asemenea antologii şi selecţii pe criterii ce pot şi trebuie să fie cât mai diverse: criterii tematica, istorice, lingvistice, geografice chiar, deasupra tuturor — şi summum al tuturor — rămânând să vegheze, bineînţeles, criteriul estetic, valoric?<br /> Piaţa e inundată, în schimb, de romane cât mai masive şi mai premiate, cum spuneam. Nu e rău nici asta, până la un punct: chiar dacă un premiu nu înseamnă neapărat valoare, ci numai succes, iar succesul trece şi numai valoarea rămâne, repertoriul premiilor literare rămâne şi el, în ce-l priveşte, un indiciu valabil, un semnal ce merită să ne reţină atenţia, fie şi numai provizoriu, un semnal ce poate fi la fel de bine real sau fals, dar care, în orice caz, nu poate fi ignorat. Numai că în curând vom ajunge, inevitabil, la fundul sacului: lista romanelor „de top“ va fi, nu peste mult, inevitabil epuizată, repertoriul celor mai premiate romane va fi integral tradus în româneşte, fie chiar şi aşa şchiop şi gângav, „invalid“, cum spune Voicu Bugariu. Şi atunci, încotro? Ce vom face? Vosa inventa ad hoc titluri inexistente, de cărţi niciodatâ scrise, în buna tradiţie inaugurată de Mircea Horia Simionescu în seducătoarea-i Bibliografie generală (1970)? Ori, pentru cărţi existente, von „scoate din burtă“ premii inexistente, premii niciodată acordate respectivei cărţi, în mai puţin buna tradiţie inaugurată de Editura Cristian Plus din Craiova, ori de Editura Olimp din Bucureşti?<br /> Veritabilă „Biblie“ a mândrului cyberpunk, faimosul roman Neuromancer (1984) al lui William Gibson, la aproximativa sa apariţie în româneşte (Neuromantul, anul apariţiei nemenţionat, deductibil 1993; trad. rom. Mihai-Dan Pavelescu), este expropriat de Editura Cristian Plus din Craiova (locul apariţiei de asemenea nemenţionat, deductibil doar) de două premii pa care efectiv le-a primit (premiul revistei americane SF Chronicle şi premiul australian Ditmar), fiind însă împroprietărit, în compensaţie, tot cu două premii, dar pe care nu le-a primit niciodată (premiul revistei Locus şi „Premiul Campbell“, nu se precizează care dintre cele două premii ce-l au ca patron eponim pe John W. Campbell Jr. ). Pentru a nu se lăsa mai prejos, Editura Olimp din Bucureşti supralicitează în generozitate; nu expropriază, ci numai împroprietăreşte: romanul lui Roger Zelazny Nouă prinţi din Amber (Nine Princes in Amber, 1970; trad. rom. Eugen Cristea, 1994), roman altfel excelent, n-a primit niciodată nici Premiul Hugo, nici Premiul Nebula, aşa cum cu mândrie şi inconştienţă (sau poate cu impertinenţă?) se clamează pe copertă. Şi doar fiecare dintre amintitele edituri beneficiază de preţioasele servicii ale câte unui coşcogeamite „consilier literar“ sau „consilier de specialitate“ (Daniel Cristian Dumitru şi, respectiv, Mihai Bădescu). Consilieri care, ce-i drept, de ce n-ar mai dormita şi ei un pic, din când in când, din moment ce până şi nepreţuitul Homer dădea un ilustru exemplu în acest sens?... (Pentru imparţialitate, dacă tot trecem pe aici, să nu omitea a menţiona în treacăt şi „exemplele pozitive“: merită o menţiune Ştefan Ghidoveanu, pentru modul ireproşabil în care şi-a onorat contractul de „consilier literar“ al Editurii Pygmalion din Ploieşti, cel puţin până în 1997, de când editura n-a mai dat semne de viaţă.)<br /> Nici una, nici alta, desigur, destul acum cu gluma: nici cărţi inexistente, nici premii inexistente pentru cărţi existente. Atunci când lista romanelor premiate va fi epuizată până la ultimul titlu, şi mult nu mai este până la acel ceas de întristare, atunci ne vom vedea puşi în faţa evidenţei că recuperarea (editorială) nu înseamnă automat şi asimilare (critică, estetică), şi că pentru aceasta din urmă trebuie să ne întoarcem la proza scurtă.<br /> Circumstanţe istorico-literare şi sociologico-literare certe s-ar putea invoca spre a explica atât mai vechea înflorire a „genului scurt“ în science-fiction, cât şi mai recenta inflaţie de romane şi cicluri de romane, moda „serializării“, a superfetaţiei şi a întinderii caşcavalului în tot felul de sequels, prequels, fix-up's ş.a.m.d. Spre noroc sau nenoroc, sf-ul şi-a mutat, în ultimele decenii, tot mai mult centrul de greutate din paginile revistelor în pagini de carte, a fost adjudecat de edituri în dauna revistelor, din pulp a devenit slick, din short-story a devenit novel, din hard a ajuns tot mai soft, and so on. Aşa cum altădată (şi altundeva) legendarele reviste pulp ofereau un mijloc de subzistenţă acelor industrioşi pulp-writers plătiţi cu rândul şi cu cuvântul, astăzi editurile (dar tot „la ei, acolo“) sunt cele care pot oferi un mijloc de subzistenţă orgolioşilor full-time writers sau free-lance writers, ispitindu-i mai ales cu schema consacrată şi îndelung verificata a trilogiei: până peste trei ani, cât îi trebuie aproximativ autorului s-o scoată la capăt cu al doilea şi cu al treilea roman din ciclu, numai bine piaţa a absorbit primul volum al trilogiei şi a generat o cerere ce justifică reeditarea, fie tot aşa, succesiv, volum cu volum, fie concomitent, cu toate trei volumele deodată, ca trilogie constituită. Mărturia pe care-o aduce Orson Scott Card în „Introducerea“ la cel de-al doilea volum din „saga lui Ender“, Vorbitor în numele morţilor (Speaker for the Dead, 1988; trad. rom. Gabriel Stoian, 1995), este cât se poate de concludentă în acest sens. Automatismul „trilogiei“ o face pe Barbara Bova, agentul literar al lui Orson Scott Card, să scrie reflex „trei“ în loc „două“ în contractul cu editura, situaţie în care autorului nu-i rămâne decât să se conformeze, deşi iniţial avea în proiect numai două romane, nu trei.<br /> Dar mărturia lui Orson Scott Card este edificatoare şi într-un alt sens, mai profund şi mai complex: din momentul în care se angajează la continuarea ciclului cu un al doilea roman, îi apar imediat în faţă probleme cu care nu se confruntase la scrierea primului roman, Jocul lui Ender (Ender's Game, 1985; trad. rom. Mihai-Dan Pavelescu, 1994), dezvoltat, cum se ştie, dintr-o anterioară short story. („Ender's Game“ este chiar povestirea cu care a debutat Orson Scott Card, în numărul din august 1977 al revistei Analog; în româneşte, poate fi citita în revista Anticipaţia - CPSP nr. 498, aprilie 1993, în traducerea aceluiaşi Mihai-Dan Pavelescu.) Probleme de construcţie narativă, problema de re-concepere şi re-dimensionare a personajelor pe alte coordonate. Dacă acest prim roman, de dimensiuni mai restrânse şi obţinut prin amplificarea unei proze scurte printr-o tehnică relativ simplă (cunoscută în scienca-fiction sub denumirea de fix-up), nu reclama încă personaje propriu-zise „de roman“ personaje complexe, multidimensionale, „rotunde“ şi „dinamice“, putându-se încă descurca şi cu personaje „de nuvelă“ - simple, unidimensionale, „plate“ şi „statice“ - odată cu extinderea spaţiului epic (şi grafic!) din al doilea roman, Vorbitor în numele morţilor, şi apoi din cel de-al treilea, Xenocid (Xenocide, 1991; trad. rom. Constantin Dumitru-Palcus, 1995), scriitorului i se impune cu necesitate o schimbare structurală în modul însuşi de a concepe personajele.<br /> Nu sunt, desigur, lucruri noi: cititorul (şi scriitorul) format în contextul şi în experienţa literaturii române nu avea nevoie să aştepta să vină un începător (n. 1951) de dincolo de Ocean de la care să afle aceste lucruri, când avea de mult la îndemână (vorba vine, că nu oricine o avea la îndemână) Istoria literaturii române în care G. Călinescu operase, încă în 1941, acea cunoscută şi acută disociere teoretică între „personajul de nuvelă“ şi „personajul de roman“: „Formal, deosebirea dintre roman şi nuvelă ar fi aceea de compoziţie“ — spune G. Călinescu. „Romanul curge domol şi lat ca un fluviu, nuvela are o cădere catastrofică de cascadă, mai plină sau mai subţire. [...] Există eroi de nuvelă care nu pot fi în acelaşi timp eroi de roman. Personagiul de roman are o structură complexă în care nu poţi numaidecât scruta finalitatea şi mişcarea de orientare. El e un adaptabil superior ale cărui acte pot fi explicate, dar rămân neprevestibile. Personagiul de nuvelă se adaptează elementar, ca majoritatea indivizilor, prin mişcări stereotipe. Cei mai mulţi dintre oameni au o existenţă interioară redusă la minimum şi o reacţiune automatică previzibilă. Dintr-un spirit de economie, natura a dat animalelor, fiinţelor comune, bătrânilor, un mecanism simplu de adaptare, admirabil câtă vreme individul stă în sfera lui, insuficient când individul depăşeşte graniţele acestei sfere. Prin urmare, nuvela este micul roman al automaţilor şi scurtimea ei este cerută de stereotipismul eroilor. Individul s-a adaptat la viaţă, o dată pentru totdeauna, prin nişte gesturi tipice, circulare. Odată prezentată mecanica eroului, nuvela s-a sfârşit, fiindcă ghicim numaidecât că în toate împrejurările identice personajul va reacţiona identic.“ (G. Călinescu, op. cit., ed. II, 1982, p. 580).<br /> Regăsim şi în science-fiction acest „stereotipism al eroilor“*această „reacţiune automatică previzibilă“ a „personagiului da nuvelă“ , ceea ce se explică şi se justifică prin faptul că aici omul e prezent mai întâi ca specie, ca „human race“, apoi ca „temperament“, ca tip caracterologic generic, şi abia în cele din urmă ca individ — situaţie întru totul normală şi legitimă, necesară chiar, întrucât vocaţia literaturii sf nu este psihologia, ci ontologia, întrucât abisurile sondate de science-fiction nu sunt psihologice, sunt prin definiţie ontologice, întrucât miza specifică în science-fiction nu este „analiza psihologică“ a abisurilor individului, ci acel „fior* ontologic declanşat prin atingerea fiinţei finite cu infinitul, prin investirea personajului, dincolo de datele sale concret individuale, cu mandatul de exponent al speţei umane într-o situaţie-limită la frontierele abisurilor Universului. Astfel încât e la fel de impropriu fie a respinge, fie a supralicita o scriere sf — roman, povestire sau nuvelă — pe criteriul complexităţii sau profunzimii psihologice a personajelor.<br /> Schimbând acum lentila şi cadrul de referinţă, disocierea între personajele „plate“ şi cele „rotunde“ este încă şi mai veche, putând fi regăsită, de exemplu, în 1927, la un autor englez care s-a ilustrat incidental, ca „oaspete al genului“, şi în ecience-fiction; E. M. Forster (1879-1970). Iată ce relevante observaţii face acesta, de exemplu, despre personajele lui H. G. Wells, în cunoscuta-i serie de prelegeri reunite în 1927 sub titlul Aspecte ale romanului (Aspects of the Novel, trad. rom. Petru Popescu, 1968):<br /> Menţionând ca „singure excepţii posibile“ două personaje „realiste“ şi „rotunde* din opera lui Wells (eroul titular din romanul Kipps, 1905, şi mătuşa din romanul Tono-Bungay, 1909 — două romane „mainstream“ ale clasicului sf) — în rest, spune E. M. Forster, „toate personajele lui Welle sunt plate ca nişte fotografii. Dar fotografiile sunt agitate cu o asemenea energie, încât uităm că complexitatea lor e de suprafaţă şi că ea ar dispărea imediat dacă am zgâria clişeul sau l-am îndoi. Desigur, un personaj al lui Wells nu poate fi rezumat într-o singura fraza: Wells e mult mai înfeudat observaţiei, el nu creează simple tipuri. Totuşi, oamenii lui rareori pulsează prin propria lor forţă. Mâinile dibace şi puternice ale creatorului lor sunt acelea care le agită, dând cititorului senzaţia adâncimii. Romancierii buni dar imperfecţi, ca Wells şi Dickens, sunt foarte inteligenţi atunci când trebuie să transmită forţă. Partea vie a romanului lor galvanizează partea rigidă, făcând personajele să sa mişte şi să vorbească în mod convingător. Ei se deosebesc însă de romancierul perfect, care e în contact direct cu întregul său matariel şi care pare să-şi fi trecut degetul de creator peste fiecare propoziţie şi să-l fi pus pe flecare cuvânt.“ (op. cit., p. 77).<br /> Ceea ce, însă, G. Călinescu n-avea cum să prevadă iar Orson Scott Card nu pare dispus să vadă, ceea ce E. M. Forster vedea, înaintea lor, dar oarecum în treacăt, dintr-un pur spirit de observaţie exersat parcă în sine, —- este altceva, este o împrejurare sau o condiţionare specifică şi definitorie în science-fiction: pentru a-şi atinge efectul estetic specific, pentru a genera acea plăcere estetică ce-i este proprie, literatura sf nu are neapărată nevoie de personaje „de roman“, complexe, „rotunde“ şi „dinamice“, de care se poate prevala, bineînţeles, dar de care se poate şi dispensa, din moment ce-i sunt pe deplin suficiente şi personajele „de nuvelă“, „liniare“, „plate“ şi „statice“.<br /> «Trebuie să repetăm aici un lucru care-a mai fost spus de multe ori până acum, întrucât experienţa ne arată că el n-a fost totuşi pătruns în adevăratul lui înţeles» — spuneau, încă în 1961, Kingsley Amis şi Robert Conquest, în prefaţa unei excelente antologii britanice de science-fiction american, Spectrum (prima dintr-o serie de cinci, ce-aveau să urmeze până în 1966). «Ceea ce numim science-fiction, şţiinţificţiune, nu este ficţiune ca oricare alta, deşi suntem întru totul de acord că trebuie judecată la fel de exigent. Multe dintre criteriile particulare ale meritului literar devin inaplicabile în afara domeniului lor particular, ori cel puţin funcţionarea Ior e diferit aplicată. O pictură nu poate fi considerată pur şi simplu drept un basorelief deficitar, chiar dacă un orb ar putea susţină pe drept cuvânt ca basorelieful dispune de o dimensiune în plus. Încă şi mai evident, modul de „caracterizare a personajelor“ e un cântar extrem de înşelător. De examplu, în nuvela lui Robert A. Heinlein, Scăpat din frâu (By His Bootstraps, 1941), personajul principal e transferat încoace şi încolo în timp, între un viitor foarte îndepărtat şi un punct fix din prezent, punct în care-şi facă apariţia de trei ori simultan. Dificultatea în care se vede pus criticul e evldentă. Adevăratul „erou“ al naraţiunii, punctul ei focal, este timpul şi paradoxurile temporale. Personajul trebuie să fie suficient de ataşant pentru a fi urmărit cu interes la lectură, dar el trebuie în acelaşi timp să fie lipsit de particularităţi individuale prea pronunţate, lumina trebuie să cadă asupra lui exact atâta cât să nu distragă atenţia de la obiectivul principal. Alături de “individualizarea personalelor“ , alte asemenea noţiuni, ce trebuie să fie supuse modificării atunci când le aplicăm la science-fiction, sunt şi noţiunile de „plauzibilitate“ ,de „relevanţă“ , de „adecvare“.» (op. cit., p. 11).<br /> Este o exigenţă supra-normativă şi nu o dată chiar contra-productivă, este o prejudecată snobă şi „estetă“, împrumutată nediferenţiat din estetica mimesis-ului şi a „frumosului“ — cerinţa unei cât mai mari „complexităţi“ a personajelor într-o scriere de science-fiction, cerinţa „profunzimii“ şi intricaţiei psihologice, în general supremaţia necondiţionată a „psihologiei“, instituită exclusivist ca instanţă de judecare şi criteriu de valorizare. Este, în acelaşi timp, un clişeu de gândire şi de limbaj, un clişeu critic nu doar inoperant, dar —- încă o dată — contra-productiv, inechitabil şi dezavantajant pentru science-fiction. Ce elogii mai bine-simţite, dar şi mai stereotipe, se pot aduce unui amic sau unui confrate sus-pus, decât că dă dovadă de „aleasă sensibilitate“, de „virtuozitate“ sau „rafinament stilistic“, şi — în fine — de ritualica „pătrundere“ psihologică graţie căreia ştie „da viaţă“ unor personaje „complexe“, „bine conturate“ şi „bine individualizate“? Dar un scriitor de science-fiction nu este musai dator să ne ofere mari performanţe de psihologie, inextricabile complexităţi sau abisale profunzimi psihologice ; el nu este obligat să fie neapărat „un Dostoievski“, aşa cum, cu ani în urmă, Adrian Rogoz credea a-i aduce un omagiu suprem scriitorului bulgar Liuben Dilov (n. 1927), numindu-l, nici mai mult nici mai puţin, „un Efremov cutreierat de neliniştile unui Dostoievski“ (în postfaţa ediţiei româneşti a romanului Drumul lui Icar) (Pătiat na Ikar, 1974; trad. rom. Tiberiu Iovan, 1965).<br /> Trecând acum peste observaţia de principiu, dar şi de bun-simţ, că nu-l vom găsi niciodată pe Dostoievski dacă-l vom căuta în science-fiction, dacă-l vom căuta în casa altuia, nu în propria lui casă, mult mai impunătoare, de altfel, — să ne amintim doar că romanul lui Liuben Dilov se dovedeşte a fi destul de greoi, de fastidios şi trudnic la lectură, lipsit de „nervul“ la care cititorul are dreptul să se aştepte de la o carte ce se vrea şi se dă drept science-fiction, nerv numit, în lipsa altul termen, mai denotativ, „sense of wonder“. Şi aceasta, printre altele, tocmai pentru că Liuben Dilov cade în confuzia asupra căreia avertizaseră Kingsley Amis şi Robert Conquest: încărcând basorelieful acolo unde era locul picturii sau al fotografiei, supra-încărcându-şi personajele cu „particularităţi individuale“, cu intenţii şi pretenţii de complexitate şi de profunzime ce ajung să funcţioneze ca un balast şi ca o frână, nu numai în ordine epică, narativă, — până la urmă „lumina cade“ şi întârzie asupra personajelor mai mult decât e necesar, distrăgând atenţia de la „obiectivul principal“ generator de „şanse of wonder“, care in acest caz este, sau ar trebui si fie, Spaţiul cu S mare, patosul şi fiorul infinităţii spaţiului cosmic în care se lansează fără întoarcere asteroidul amenajat ca navă cosmică „generaţională“ şi botezat „Icar“. Pentru că, încă o dată, în science-fiction personajul n-are nevoie să fie neapărat complex, ci doar credibil şi „ataşant“ la lectură, după cum autorul n-are neapărat nevoie de penetraţie psihologică abisală, ci doar de o justă intuiţie generică a psihicului uman, de o orientare sigură şi rapidă în repertoriul caracterologiei umane standard. Dar cât despre „abisuri“ , acestea, da!, există şi ele în science-fiction, numai că nu sunt de natură psihologică, precum spuneam, ci de natură ontologică. Ceea ce înseamnă şi mai mult, dar şi mai puţin.<br /><br />(1995, 1998)<br /><br /><br /><br /><br /><br />OMUL HEDONIST ŞI ALTE PARAGRAFE<br />(idei libere, ipoteze, supoziţii fantastice şi profeţii)<br />sau<br />De la „omul hedonist“ la „fantasmă“<br /><br />Dan Perşa<br /><br /><br /> Eseul următor e bicefal, pentru a spune aşa. În el am căutat pe de o parte să fac o evaluare subiectivă a prozei SF, însă cum toate ideile mele în acest sens îşi trăgeau referinţa din lucrurile pe care le cred eu despre proza literară, discursul se dedubleză vizând-o pe aceasta din urmă. De câte ori a fost cazul, am părăsit eseul despre SF, pentru a dizerta asupra prozei în general. Mai trebuie adăugat că subtitlurile nu sunt legate anume de semantismul paragrafelor pe care le indică. Pur şi simplu, am găsit de cuviinţă să „rup“ textul meu continuu prin câteva subtitluri, gândit că asta îi va uşura lectorului citirea materialului, dându-i câte un răgaz să respire. La modul general, aş spune că eseul tratează despre conţinutul paradigmei.<br /><br /> SF-ul, referinţa şi apocalipsele<br /> Într-un recent eseu, „Trafic de frontieră - proza generaţiei '80“, Adrian Oţoiu, în contextul discuţiei despre reconcilierea cu paraliteratura a desantiştilor, aminteşte o veche durere a fandomului românesc (era pe când nu l-am văzut, azi îl vedem şi nu e): nerecunoaşterea SF-ului ca literatură. Ba încă, lasă a se înţelege eseistul, dacă în mediile academice anglo-saxone SF-ul şi-a câştigat prestigiul, în România soarta sa e de-a dreptul ingrată, mergând până la dispreţul elitist. Totuşi, prozatori importanţi ai Generaţiei '80 (între care Groşan şi Mircea Nedelciu) vor face din „produsul mediu SF... tot atâtea puncte de atracţie şi incitantă provocare“. Adrian Oţoiu nu ignoră faptul că autorii de literatură (să-i spunem şi noi mainstream ori literatură „serioasă“, cum o numesc sf-iştii?), folosesc în mod curent procedeul referinţelor: metatextual, itertextual, infratextual şi de orice alt soi şi el însuşi dă exemple: Cervantes în Don Quijote foloseşte romanul picaresc, Joyce în „Ulise“ trimite la „Odiseea“, iar urmându-l pe Joyce, T.S. Eliot foloseşte „metoda mitică“ pentru a scrie „Tărâmul pustiit“. Agopian în „Tobit“ face referire la „Cartea lui Tobit“ (sau în „Sara“ la „Sarah“).. Exemplele ce se pot da sunt numeroase. Dar fiecare din aceşti autori manevrează în alt mod şi foloseşte în alt scop semantic şi cu alt efect expresiv referinţa (mitică, biblică, textuală etc). Comună e funcţia referinţei: în literatură (mainstream) se folosesc mereu strategii semnificante. Romanul lui Cervantes nu e un roman picaresc şi nici istorisirile lui Groşan povestiri SF, tocmai prin această funcţie a referinţei, care lipseşte SF-ului. Pe parcursul acestor însemnări ne va interesa ceea ce pare a fi neclar multor lectori şi chiar comentatori literari: ce face diferenţa dintre literatură şi SF. Sau, sub alt aspect, poate devine şi când devine SF-ul literatură? Nu, nu voi întreprinde un studiu asupra acestor probleme, adică nu-mi voi asuma sarcina de a tinde spre o tratare exhaustivă şi mai ales riguroasă a chestiunii. Mă interesează doar să ajung la câteva sugestii simptomatice, deoarece scopul meu principal nu este acela de a pune în discuţie SF-ul, ci acela de a vorbi despre proză, în acea parte care priveşte comprehensiunea publicului şi lectorului profesionist faţă de aceasta. Să amintesc că procedeul referinţei, atât de vechi, devine abundent în postodernism. Chiar aş defini romanul istoric postmodernist din perspectiva aceasta. Bulat Okudjava de pildă, în „Călătoria diletanţilor“, nu foloseşte pentru recuperarea ficţională a trecutului documente „obiective“, ci se foloseşte de ceea ce ştia din cărţile lui Turgheniev, Tolstoi, Puşkin sau alţi scriitori ruşi. El nu vrea să recompună trecutul, ci doar atmosfera trecutului şi foloseşte în acest sens literatura subiectivă. A realiza o atmosferă în acest mod, înseamnă a uza de un efect psihologic. Aşa procedează de pildă Ionel Teodoreanu, când scrie textele sale într-un limbaj arhaizant: fără a studia câtuşi de puţin stilistic graiul cronicarilor, pentru a fi corect lingvistic, el mimează o limbă arhaică, uzând de câteva cuvinte ce după ureche ar părea că sună bine în acest sens, mizând pe un efect psihologic asupra lectorului novice în ştiinţele literaturii. Desigur, Ionel Teodoreanu nu are decât un scop imediat (şi scrie paraliteratură), iar miza o poate aprecia fiecare: a oferi un divertisment convivilor săi în primul rând, iar apoi, dacă o fi, unui ipotetic lector. Deşi autorii de SF sunt mai ambiţioşi (mă refer aici la „baza“ piramidei fandomului) - modelul lor era la un moment dat în România Borges! - ei nu pot părăsi diletantismul, aidoma lui Ionel Teodoreanu şi nu pot pretinde mai mult de la scrisa lor decât ca ea să posede un efect psihologic, deci să producă lectorului o impresie, care este însă de extracţie joasă, aflată încă sub nivelul celei pe care o propune Ionel Teodoreanu. Să mai amintim aici că şi scriitorii SF au aceeaşi rădăcină, psihologic vorbind, ca întreg fandomul - dar beneficiază de talent şi sunt ceva mai spiritualizaţi. Obligatoriu acum, revin la Okudjava: recuperarea atmosferei trecutului în „Călătoria diletanţilor“ nu este o operaţie... diletantă, ca acelea amintite puţin mai înainte, ci una semnificantă: lumea cărţilor naşte un al doilea mapamond, un mapamond al ficţiunii, în care omul se poate cufunda, aşa cum te-ai cufunda într-o altă dimensiune, ori cum Alice s-a cufundat într-o lume cu altă logică, sau cum Dan din „Zona Zero“ a lui Herbert W. Franke e absorbit într-o altă cultură şi civilizaţie, însă nu această semnificaţie o are în vedere Okudjava. Ea este una secundară şi în perfect acord cu metamorfoza postmodernistă a textualismului (nu mai există Adevăr, ci doar „adevăruri“: judecăţi subiective, opinii). Okudjava (şi romanul istoric postmodernist în general, care e fals istoric de fapt), vrea să vorbească nu despre trecut, ci despre prezentul trăit de autor, folosind ficţiunea drept metalimbaj. Dar prezentul pe care îl trăieşti cuprinde enorm de multe lucruri: existenţa cotidiană, sentimentele la nivel social (frica şi resentimentul în Evul Mediu, sentimentul triumfului pozitivist în sec. al XlX-lea, sentimentul existenţialist, sentimentului absurdului, sentimentul deportatului, sentimentul victimei holocaustului, sentimentul supravieţuitorilor holocaustului în secolul al XX-lea etc.), sentimentele la nivel individual (generate de întâmplări personale, conflicte, inadaptări, scopuri şi realizarea sau ratarea lor etc.), starea civilizaţiei, starea culturii, starea politică, starea condiţiilor de existenţă ş.a.m.d. Prezentul devine literatură, culminând într-o „metafizică“ a tuturor acestora, într-o interogare a condiţiei umane la un anumit moment al lumii, acela în care tu însuţi trăieşti şi într-o interogare a condiţiei umane în general. Pornind de la romanul istoric postmodernist, sugestia e destul de puternică spre a considera că în general proza postmodernistă se caracterizează prin aceste atribute. „Metafizica“ (= interogaţie) îi e specifică. Şi iată o primă delimitare între literatură şi SF: din literatură decurge o întreagă problematică vizând teoria literară, în strânsă corelaţie cu problemele condiţiei umane. Această aventură spirituală incitantă, atractivă, problematică, interogativă, lipseşte „produsului mediu SF“. Atitudinea de „ignorare“ a SF-ului de către scriitori, nu ţine în nici un caz de dispreţ, cu atât mai puţin de un dispreţ elitist, ci de o realitate concretă: produsul mediu SF nu oferă vreo satisfacţie nici în a fi scris, nici în a fi citit, prozatorilor mainstream, în principal din cauza sărăciei problematice de care suferă genul. Revenind o clipă la Groşan, el foloseşte ca metalimbaj recuzita prozei SF, pentru a vorbi despre timpul pe care îl trăieşte. El nu abordează SF-ul din perspectiva autorului de SF, încât, problema ridicată prin anii '80 de fandom, cum că toate subprodusele SF sunt considerate SF, în vreme ce despre un roman SF bun se spune imediat că nu mai e SF, îşi află dezlegarea aici: literatura poate folosi recuzita SF, dar nu devine prin aceasta literatură SF, întocmai cum romanul lui Cervantes nu se asimilează romanului picaresc. Ceea ce fandomul numea „romane SF bune“, reprezenta doar o confuzie a SF-ului cu literatura postmodernistă de referenţial SF. Prima delimitare care a rezultat, a bogăţiei ideatice şi de prea plin emoţional a literaturii faţă de SF, e una ce poate fi privită în termenii vârstelor spirituale. Acestea se acceptă că, în ce priveşte individul, se corelează relativ cu vârsta biologică. A te întoarce de la patruzeci de ani la şaptesprezece ani, e, spiritual vorbind, imposibil. Hedonismul lecturii romanelor SF întâmplat atunci, în ce mă priveşte, rămâne pură nostalgie azi. Am făcut încercarea şi deşi memoria păstrează formidabila impresie a lecturii de atunci încă vie, recitirea s-a dovedit doar un plictis lipsit de calitate, la care am renunţat uşor. Nici unul dintre lucrurile care mă interesează astăzi nu îşi află ecoul în literatura aceea. Nu pentru că aş fi pierdut calităţi ale vârstei de şaptesprezece ani (pe care mizează literatura SF), ci pentru că ele şi-au găsit un cu totul alt centru de gravitaţie, cu mult mai puternic, captivant. Asta nu înseamnă câtuşi de puţin că faţă de produsul mediu SF s-ar instala dispreţul. Cu atât mai puţin dispreţul elitist, mai cu seamă în România acestor decenii (nu mai socotesc câte), în care cel puţin de la Generaţia '80 începând, scriitorii s-au aflat prea departe de situaţia în care s-ar fi putut considera a fi elită. Dar până şi a dori (fie de ar fi trăit în condiţii de răsfăţ), să fie parte a elitei, e un mod străin felului de a fi al scriitorului. Interesul foarte puternic pentru problemele scrisului (folosesc aici cuvântul în sensul de gândire asupra lumii şi scrierii literaturii), îl sustrage oricăror altfel de preocupări, chiar şi în ce priveşte poziţia sa în societate, în linii generale, prima sugestie dobândită este că SF-ul nu foloseşte referinţa şi metalimbajul cu rol semnificant. Este totalmente neinteresat de aşa ceva. Pur şi simplu pentru că se străduieşte mult prea mult să autentifice lumea imaginară (cea pe care autorul produsului SF doreşte să o prezinte cititorului). Iar metoda sa tipică, este să mimarea „realismului“: prezintă o acţiune, direct, dar şi fără substrat. Căci şi referinţa şi metalimbajul nu există decât pentru a da naştere unui substrat, unui, joc secund“ care trimite spre condiţionările existenţei umane, spre locul omului între semeni şi în univers (problema răului), spre ceea ce este omul ca fiinţă socială şi ca fiinţă individuală. Or, SF-ul e preocupat de altceva - şi vom căuta să-i circumscriem cu încetul sfera.<br /> Să spunem totuşi încă de pe acum că dacă am accepta o parte a uneia dintre definirile date de Vianu literaturii, anume aceasta: „societatea (...) aici găseşte concentrată esenţa ei stilistică“, atunci în ce fel judecăm dacă SF-ul este sau nu literatură? Căci, într-adevăr, majoritatea autorilor de SF sunt preocupaţi de societatea omenească şi de civilizaţia contemporană lor. Dar îşi găseşte „societatea“ esenţa stilistică în SF? Un răspuns ferm nu se poate da. E limpede însă că SF-ul, între polii optimismului şi pesimismului, se află în cel de al doilea ca un reper, ca un indicator al apocalipsei. Multe dintre cărţile SF îşi asumă la modul conştient apocalipticul şi asta de foarte multă vreme. La modul conştient şi în stilul ce-i este propriu: direct. Scopul său este să producă lectorului impresie prin prezentarea unei „apocalipse“. Octavian Soviany în „Textualism, postmodernism, apocaliptic“ (v. P. xx a cărţii), a distins în literatura (mainstream) scrisă în anii '90 în România toate simptomele apocalipticului. A scrie cărţii de literatură ce posedă o simptomatologie apocaliptică, este semnul indubitabil că scriitorii de literatură (şi e vorba despre un întreg deceniu aici) şi-au asumat lăuntric semnalele ce vin dinspre societate şi civilizaţie, iar aceste semnale, preschimbate în viziune, irump, se materializează în cărţile lor sub forma, cf. Soviany, temelor recurente apocaliptice, motivelor eschatologice şi mai ales „ca o teologie a Nimicului, ca o reprezentare şi o vorbire de Nimic“. Scriitorii de literatură nu îşi propun, ca autorii de SF, să scrie apocalipse. Ei reproduc o experienţă asumată interior şi o reproduc de multe ori fără a bănui că temele şi motivele cărora le dau naştere ţin de simptomatologia apocalipticului. Aceasta este diferenţa între autorii de literatură şi cei de SF. Nu e mai puţin adevărat că senzaţionalul conţinut într-o „apocalipsă“ speculată de autorul de SF se află totuşi într-o poziţie subordonată simptomatologiei apocaliptice identificată, simţită de acesta în plan social. Cu toate acestea apocalipsele SF (cum sunt de pildă cele ale lui Mihnea Columbeanu), au fost tolerate într-o bună măsură (nu au fost interzise de cenzură şi au putut fi publicate) chiar de un regimul totalitar foarte atent la ce se petrece în lumea cărţilor. Motivul nu trebuie căutat prea departe: apocalipsele SF, deşi parabole transparente la adresa regimului totalitar, nu reuşeau „să concentreze esenţa stilistică a societăţii“. Cenzura comunistă ne vorbeşte deci, indirect, peste timp, spunându-ne că o parabolă perfect transparentă nu era prin nimic periculoasă pentru sistem, în vreme ce o carte ca „Decembrie, ora 10“, publicată de Daniel Vighi în 1997, dar scrisă înainte de 1989, ar fi fost cu siguranţă socotită extrem de nocivă. De ce? În ea Daniel Vighi descrie, după propria-i mărturisire, lehamitea. Lehamitea ce i-a făcut pe oameni să iasă pe străzi în decembrie '89. Nu vorbeşte despre o apocalipsă, ci despre sentimente omeneşti, despre o stare de spirit. Vorbeşte despre ceva foarte simplu şi omenesc, fără vreun gând de a destabiliza sistemul, de a-l judeca, de a-l condamna, ori de a îndemna la revoltă. O întreprindere practic cu mult mai puţin interesată de curajul pe care îl conţine decât cealaltă întreprindere, a parabolei apocaliptice SF, a cărei scriere, orice am spune, reprezenta un act asumat de curaj. Şi totuşi, prin scrierea lui, Daniel Vighi e cel ce reuşea să fie în consonanţă cu o întreagă ţară. Cenzorii erau capabili să facă distincţia între un atac aproape frontal, dar compromis de scopurile sale epatante şi o subversiune fără intenţie şi scop, însă periculoasă, deoarece concentra esenţa stilistică a societăţii. Desigur, Tudor Vianu mai adaugă definirii literaturii (nu o numesc definiţie, deoarece aşa ceva nu există: apar, ici-colo, unde este nevoie, definiri ale literaturii, ce ţin de un context, deci relative; o definiţie ar afişa o trufaşă încredere a comprehensiunii) următoarele: „Prin literatură vrem să ne edificăm şi asupra menirii noastre“. Din nou o propoziţie pe muchie de cuţit, ca şi cea anterioară, căci trebuie să identificăm în cuvântul „menire“ o sumedenie de sensuri: soartă, condiţie, rol. Căci, iarăşi, dacă identificăm „menire“ cu rol social al omului, ajungem la SF, aşa cum, dacă interpretam sintagma „esenţă stilistică“ drept asumare şi reprezentare literară conştientă a unei stări sociale, iar nu drept identitate umană a societăţii, ajungeam iarăşi la SF.<br /><br /> Literatură şi subversivitate<br /> Un punct de vedere asupra cenzurii oferă Gabriel Dimisianu în articolul din 1991 „Romanul antitotalitar“, republicat în volumul „Lumea criticului“. Referindu-se la cenzura din anii '50, spune că atunci „când un scriitor al vremii cădea în dizgraţie, din alte motive, îndeobşte, decât scrisul său, îi era stigmatizată şi opera, chiar dacă aceasta nu contravenise liniei acceptate, nu ieşise cu nimic din canoanele realismului socialist“. Desigur că este aşa. În acei ani nici nu era de conceput ca o carte fie şi numai cu accente antitotalitare să ajungă la tipar. Cei ce se puteau numi atunci scriitori, erau oficial scriitori - deci recunoscuţi ca atare de partid - şi erau prin excelenţă, ca să zic aşa, practicanţi ai realismului socialist. În anii '80, spune Gabriel Dimisianu, cenzura a reluat practici tipic staliniste, dar cenzura interzice de fapt acum cărţi: scriitorii erau deja priviţi ca iremediabili opozanţi ai regimului (indivizi needucabili în spirit comunist). Romanul „violent antitotalitar“ al lui Mihai Sin, publicat, e apoi scos din librării şi biblioteci şi i se refuză decernarea premiului USR, dat de juriu. E un exemplu ce arată că subversiunea operei atrage persecuţia. Dar, la începutul anilor '70, lui Dumitru Ţepeneag i se retrage cetăţenia pentru acţiunile scriitorului, nu pentru literatura sa. Cenzura avea deci în vedere atât subversivitatea operei (acţiune la obiect), cât şi incomoditatea pentru regim a scriitorului. Pe noi ne-a interesat primul aspect, cel de care este legat numele prozatorului Mihai Sin. Nu ne-a interesat însă în litera sa, ci într-un mod oarecum metaforic. Se poate observa că Daniel Vighi nu pomeneşte nicăieri că ar fi avut de a face cu cenzura privitor la romanul „Decembrie, ora 10“. Probabil nici nu a încercat să îl publice înainte de 1990, nefiind finisat. Prin acest exemplu nu am vrut să evidenţiez moduri de acţiune ale cenzurii şi să clarific spectrul ei de recuzări literare. Ci m-a interesat să reliefez o diferenţă dintre literatură şi SF, perfect reală, chiar dacă situaţia prezentată uzează, voit, de o serie de supoziţii: cum că romanul lui Daniel Vighi ar fi fost interzis dacă era publicat, cum că instituţia cenzurii era atât de rafinată încât l-ar fi interzis etc. Lanţul de supoziţii e menit să atragă atenţia că interesul este centrat în alt loc, spre o altă idee. Deoarece în realitate romanul lui Mihai Sin a fost interzis de cenzură, iar nu romanul lui Daniel Vighi. Însă în timp ce Daniel Vighi şi-a putut publica romanul scris înainte de '89 după opt ani de la revoluţie, fără a avea sentimentul şi a da lectorului sentimentul jenant că e un roman perimat pentru vremurile pe care le trăim, Gabriel Dimisianu aminteşte, în 1991 deja, când îşi scrie articolul, că romanul antitotalitar „aproape a ieşit azi (...) din atenţia comentatorilor literari“. Atributul de antitotalitar al unui roman, indică o latură funcţională a lui.<br /> Între literatura propriu-zisă şi ceea ce aparent e literatură, există o pojghiţă aproape insesizabilă - uneori chiar pentru lectorul profesionist neatent. Atributul face literatura să intre într-o categorie, într-un gen şi, dacă lipsesc acele calităţi cu totul speciale care dau naştere literaturii, romanul antitotalitar, de neocolit a fi menţionat în istoria literaturii, cu laudele de rigoare adresate curajosului autor, va împărtăşi totuşi o soartă ingrată, similară celei a romanului prolecultist... Într-un studiu dedicat posterităţii lui Creangă, Mircea Scarlat spune: „înainte de a reprezenta pe alţii, scriitorul se reprezintă pe sine“. Scris sub forma unei aserţiuni, enunţul nu poate fi nici acceptat categoric, dar nici respins categoric, până în momentul în care nu au fost identificate şi catalogate un număr suficient de modalităţi prin care povestitorul (scriitorul) se proiectează (sau nu) în povestirea sa. Un mod poate fi identificat în acel autokosmos descris de Simona Popescu - în aceeaşi vreme meditam asupra subiectului şi numisem proiecţia aceasta proiecţie „puruşiană“, deoarece am observat-o ca pe o fărâmiţare a realităţilor şi virtualităţilor psihice ale autorului în personajele şi naraţiunea sa. Ea confirmă cuvintele lui Mircea Scarlat, dar autokosmul este o proiecţie adolescentină, o proiecţie ce ţine de un narcisism şi hedonism pe care Freud le-ar aşeza exclusiv sub semnul „principiului plăcerii“. Maturitatea însă aduce cu sine altceva şi o dată cu această metamorfoză intimă a omului, proiecţia autokosmică îşi diminuează din importanţă, în favoarea unui dialog cu realele. De ce spun acestea? Un gen literar, cum este, să spunem, parabola - v. Faulkner, „O parabolă“ -, romanul antitotalitar - v. George Orwell, „1984“ -, utopiile etc, deci, un gen literar, spre deosebire de literatura în sine, posedă o tipologie, dar aceasta numai întrucât e vorba de o literatură cu un scop precis. Ea utilizează limbajul ficţiunii, dar pentru a lua o atitudine faţă de unul sau altul dintre aspectele realităţii. Chiar dacă nu militează contra sau pro (utopiile sunt scrise în favoarea unei lumi idealizate, ce există exclusiv în carte, în vreme ce antiutopiile condamnă un sistem social şi politic concret), fundamentul demersului este unul militant. O atitudine precisă evident că produce o reducţie drastică asupra a ceea ce în literatură se numeşte „viaţă“, „existenţă“ şi asupra „metafizicii“ lor. Literatura propriu-zisă nu îşi propune nici un scop. Daniel Vighi în „Decembrie, ora 10“, îşi scrie „lehamitea“ şi nimic mai mult: i se potrivesc cuvintele lui Mircea Scarlat? Lehamitea ce se scrie în carte, era lehamitea întregii lumi româneşti. Fără a fi cu program anti, romanul acesta ar fi fost subversiv, prin aceea că punând ca semn comun al societăţii socialiste lehamitea, o azvârlea cu totul din imagistica luminoasă pe care partidul i-o asociase.<br /><br /> SF-ul rău<br /> Când spunem „literatură“, ne gândim îndată la cărţile scriitorilor notorii. Facem întotdeauna abstracţie de cărţile mediocre şi slabe, care nu îşi găsesc locul în istoria literaturii. Nu are importanţă că SF-ul e mai puţin tranşant în această privinţă, ci faptul că literatura, spre a tinde la excelenţă, dă anual, la nivelul globului terestru, milioane de tone de maculatură a unor milioane de oficianţi (o literatură cu nimic mai presus decât produsul mediu SF). Dacă îi lipseşte ceva SF-ului pentru a fi literatură, lipsa aceasta se resimte şi într-o covârşitoare proporţie a producţiei ce se vrea literatură „serioasă“. Literatura îşi are propriile ei subproduse şi ele poartă în momentul apariţie numele de literatură, dar drenarea lor în uitare, este imediată. Lipsa calităţilor artistice este o cauză a literaturii slabe, dar mai ales ea stă în lipsa capacităţii de dramatizare a condiţiei umane şi în lipsa puterilor imaginative şi cu atât mai mult vizionare ale unui autor. Problema pe care teoreticienii (de multe ori improvizaţi) ai SF-ului o pun, anume că SF-ul e de slabă calitate când nu dă „personaje adevărate şi complexe“ (Valerian Stoicescu în „Postfaţă“ la A & B Strugatki - „Picnic la marginea drumului“) - SF-ul ar fi deci „bun“ când le dă - este falsă. Personajele literare nu sunt „adevărate şi complexe“ prin aceea că ar reprezenta prin ele însele ceva în sine, aşa cum se întâmplă cu o făptură reală, ci toate calităţile le sunt conferite de contextul problematic în care se află. Schematismul în SF nu este al personajului, ci al contextului, ce trenează direct asupra personajului. Autorul mediu SF este preocupat să însăileze o poveste, care să fie cât mai uluitoare, cât mai „deşteaptă“ şi uzează de cunoştinţele sale dilentante, de almanah. Nu e preocupat de resorturile lăuntrice ale lumii în care trăim, de condiţiile existenţei ce nasc interogaţia metafizică şi de manifestările spiritului omenesc. Există, pe de altă parte, scriitori SF ca Arthur Clarke, ce au renunţat cu desăvârşire la personajul literar semnificativ, fără ca prin aceasta să fie considerat mediocru. Dimpotrivă, e apreciat drept unul dintre maeştrii epicii SF. Ar fi absurd să-i ceri cuiva care nu dispune de un punct de panoramare, când tu dispui de el, să-ţi descrie împrejurimile. Cine se străduieşte doar să însăileze o povestire SF, nu va fi capabil, din punctul foarte stabil al unei cavităţi, să fie expresiv nici stilistic, dar nici din punctul de vedere al sentimentelor ce se insinuează într-un text, ca vehicule imponderabile de transmitere spre cititor a unui „ce“. Stilistica şi sentimentele de obicei se află în corespondenţă. Dar, deja, problema depăşeşte destul de mult faptele ce se pot discuta în jurul SF-ului, de această dată gândind o comparaţie la vârf, nu între produse medii. O întreagă problematică (procurând delicii şi dureri de cap) a scriitorului de literatură, îi este străină scriitorului de SF. Acesta e mereu chestiunea la care se reduce diferenţa: bogăţia, chiar dacă sentimentul plenitudinii poate să-i pară ca mai cuprinzător, pe nivelul său, scriitorului de SF, decât îi pare scriitorului de literatură pe nivelul său, unde ambiguităţile ireductibile sunt mult mai numeroase (fapt ce însuşi îi conferă o substanţă mult mai bogată: reducerea ambiguităţilor e nefmalizabilă, ceea ce face imposibilă căderea în stereotipie). Nu vom insista însă asupra naşterii limbajului din sentimente şi a sentimentelor vehiculate de limbaj, nici asupra ambiguităţilor. Ci voi încerca să amintesc câteva dintre concluziile ce rezultă din literatură şi câteva dintre concluziile ce rezultă din lectura SF-ului. (Nu înainte de a aminti că toate ideile sunt false: ele depind întotdeauna de un context conform căruia le atribuim sau nu validitatea. Ceea ce pentru mine, în contextul meu de valori, este adevărat, pentru un altul, într-un alt context al valorilor, e fals. Treabă ce se repetă la infinit: deci toate ideile sunt false, sunt reflexe ale culturii la care participăm, nu rezultate ale unui plan de referinţă absolut. Singura aserţiune ce ne este, subiectiv, permisă, este să spunem că valorile noastre sunt mai ceva ca ale lor; însă doza de subiectivitate se reduce prin experienţă: istorică pe de o parte, iar pe de alta personală: eu am gustat la timpul cuvenit din valorile lor - dar ei nu vor recunoaşte calitatea receptării - pe când ei nu le pot înţelege şi nu le pot gusta pe ale mele - ceea ce ei se află în imposibilitatea de a recunoaşte, sau de a conştientiza ce ar fi de receptat). Reiau, pe scurt, un comentariu făcut în alt eseu.<br /> În „Regele Lear“, Wilson Knight spune că tema este judecata. Cât de bine a împărţit Lear regatul în trei părţi perfect cumpănite pentru fiecare dintre fetele lui! Noi vom observa, tot de la bun început, că această judecată conţine un viciu de fond: cumpăneşte bine aritmetic, dar nu şi din punct de vedere istoric. Judecata mentală a regelui, fiind el rege, se aplică juridic în realitate fără întârziere. (Căci ce e judecata? Facultatea mentală de a cumpăni, pe de o parte şi proces juridic pe de alta). Dreapta judecată aritmetică, dar proasta judecată istorică, va fi executată: regatul va fi fărâmiţat. Intervine însă imediat o altă faţetă a judecăţii, aceea faţă de Cordelia, cea mai iubită fiică a regelui. Capriciosul monarh o repudiază (şi fiind el monarh, judecata sa devine lege), ceea ce pune problema următoare, mai imediată decât proasta judecată istorică: judecata morală. Deci, spune Shakespeare, judecata mentală şi executarea ei se repercutează în istorie şi etică. Istoria va suferi (o dată cu oamenii ce sunt cuprinşi în ea), de pe urma dreptăţii şi nedreptăţii, care sunt urmări ale judecăţii mentale corecte sau greşite aplicate juridic. Shakespeare glosează şi asupra a ceea ce alterează funcţia judecăţii: răsfăţul ce îl face capricios pe monarh şi jocul aparenţelor. Ca într-un scenariu de basm (“Sarea în bucate“), regele nu face faţă aparenţelor... În alt plan al piesei, ce se succede în paralel cu acesta, judecata contelui de Gloucester este îndrumată pe căi false, “păcălită“, de acelaşi joc: Edmund îl face să creadă că el este fiul său iubitor, în acelaşi timp contele de Kent pare necredincios regelui luând apărarea Cordeliei şi va fi surghiunit. Se poate alcătui un întreg tabel al aparenţelor care în “Regele Lear“ falsifică judecata mentală. Conştiinţa a ceea ce e un regat şi o corectă apreciere a oamenilor (a mobilurilor şi caracterului acestora), l-ar fi dus pe Lear la o dreaptă judecată istorică şi morală. Se evita întregul curs al istoriei ce a urmat... În întreaga piesă nu există nici o acţiune care să se abată de la tema nedreptei judecăţi, indiferent care vor fi fost motivele ei. Întreaga istorie va fi impregnată de nedreptate. Proasta judecată istorică va duce la lupte fratricide. Lui Gloucester i se vor scoate ochii. Lear va fi umilit - şi orgoliul său este insuportabil pedepsit astfel. Edgar, deghizat în nebun, va hălădui pe coclauri, asemenea tatălui său orbit, lui Lear şi bufonului. Nici o replică nu este afară din temă şi nimic nu este uitat din ce ar trebui spus. Bufonul nu face decât să-i amintească lui Lear prostia (judecata după aparenţe şi nedreapta judecată) şi necuminţenia fetelor; nici măcar bufonul nu se abate de la semantica piesei... Există deci o convergenţă limpede pe temei tematic, prin care se alcătuieşte un univers. Tot Knight ne spune despre structura piesei că este “spaţială“. Evenimentele nu se derulează după o axă temporală neîntreruptă, aşa cum se întâmplă în mod obişnuit în teatru. Există acţiuni paralele temporal, ce se oglindesc una în alta, la fel cum personajele se oglindesc unul în altul (Lear în Gloucester de exemplu). O. Soviany, într-un eseu despre dramele lui Caragiale, a făcut observaţii despre structura dinamică a dramelor, din perspectiva acţiunii personajelor. El a arătat că tragediile Greciei antice sunt centripete, tragediile lui Shakespeare sunt centripete cu un personaj excentric, iar piesele lui Caragiale sunt strict centrifuge. Personajul excentric în „Regele Lear“ este Cordelia. Ea putea să rămână liniştită în Franţa. În acest caz însă, problema etică a judecăţii nu mai avea suport. Pur şi simplu am fi presupus că Lear a avut dreptate să-şi dezmoştenească fiica şi să o izgonească. Am fi putut spune despre el că a făcut doar o proastă judecată istorică, dar o bună judecată morală. Ce se întâmplă? Experienţa istorică a dus la dreptul unui unic moştenitor la tron. Se evită astfel fărâmiţarea unui regat. Experienţa istorică a dus la o bună judecată istorică. Ignorarea ei în timpuri străvechi, se poate să fi dus la suferinţa a sute de oameni, dar a fost îndreptată. În ce priveşte proasta judecată morală, ea a dus la moartea în speţă. Cordelia e asasinată. Moare deoarece îl iubea pe Lear (altminteri nu s-ar fi întors în regat), iar acesta nu a pătruns adevărul. Am putea scoate o parabolă de aici: proasta judecată morală îi ucide pe cei ce ne iubesc, dar nu asta e important acum. În absolut, proasta judecată morală dă măsura drumului fără întoarcere. Proasta judecată istorică, ce se răsfrânge în plan social, mai e de îndreptat (după suferinţă, haos şi servitute). Proasta judecată morală, ce se răsfrânge individual, nu are îndreptare. Structura tragediei „Regele Lear“ e perfectă, din orice unghi am privi-o şi posedă un conţinut „filosofic“ asemănător celui al istoriei. E de asemenea o realizare artistică şi estetică fără cusur. Pe seama celor două proaste judecăţi iniţiale: cea istorică şi cea morală se dezvoltă, ca dintr-o profeţie, structura unei tragedii „cosmice“. Cosmosul (= ordine) este dezagregat şi se prăbuşeşte. Deconstrucţia acestuia are ca polaritate perfecta construcţie structurală a piesei... Multe alte concluzii mai pot reieşi, dacă migălim la înţelesurile piesei: privind arta, privind istoria, privind morala, privind locul omului în univers etc. În general, din literatura SF concluziile ce reies sunt de cele mai multe ori minore. Maximum spre care poate tinde, este rezumat de Adrian Oţoiu: „.. .literatura SF s-ar cuveni să fie una filozofică - meditaţie asupra timpului, asupra iluziilor progresului ştiinţific, asupra solidarităţii în faţa maşinismului, asupra rezistenţei la uniformizare şi dezumanizare“. O întreagă literatură, luată în ansamblu, literatura SF, se află într-o poziţie inferioară chiar şi faţă de o singură piesă de teatru a unui scriitor main-stream. Desigur, Shakespeare nu e un oarecare. Dar, la modul general, din literatură întotdeauna apar concluzii, ce vin dintr-o problematică a omului, în vreme ce SF-ul ne prezintă situaţii care nu se au în vedere decât pe ele însele. Sunt bufe, un mod de a ridica nişte truisme la rangul de literatură... Desigur, Shakespeare nu e un oarecare, dar şi SF-ul îşi are maeştrii săi. Când comparăm, ne gândim la maeştrii unei tabere şi a celeilalte. Problema cu adevărat e că SF-ul, deşi uneori pune probleme etice şi alteori reuşeşte să atingă teritoriul metafizicii, nu are consecinţe nici în etică, nici în metafizică, iar în estică nici să nu mai vorbim. Motivul îl reprezintă nu atât problemele pe care le abordează, cât mai ales perspectiva din care o face. Problemele pe care le abordează sunt unele „urbane“, probleme ale civilizaţiei contemporane autorului de SF, survenite din practica pozitivistă. SF-ul pune problema morală, dar numai într-un sistem de referinţă redus: Mary Sheley inaugurează genul horror cu „Frankenstein“, şi o temă morală se naşte de aici, echivalentul unei discuţii de astăzi despre clonare, să zicem. Responsabilitatea morală a ştiinţei este pusă în discuţie. Din toate romanele SF cu această tentă, nu se poate însă ajunge la o aserţiune surprinzătoare şi tulburătoare ca aceea din „Regele Lear“, cum că greşita judecată morală este irecuperabilă, duce la moartea celor ce ne iubesc. Din acest punct de vedere, literatura SF nu trece de calitatea unor întâlniri colocviale, în care se discută indulgent consecinţele realizărilor ştiinţifice şi tehnologice. Fapt util acest colocviu, putând avea consecinţe practice în plan politic şi social, dar reprezentând un sens minor în ce priveşte antropologia, însă e bine să fie amintit faptul că faţa literaturii SF rezultă dintr-o serie de tendinţe a ceea ce sf-iştii vor să fie ea. Poe (dacă ar fi să fixăm începuturile SF-ului aici), vrea SF-ul o literatură senzaţională, în scopul vandabilităţii. El vrea să vândă drept autentică povestea omuleţilor de pe lună, spionaţi cu o lunetă (dacă îmi aduc bine aminte şi nu ironizez cumva involuntar povestea). Alţii vor ca SF-ul să fie o literatură avertisment. Alţii să anticipeze dezvoltările ştiinţei sau dezvoltarea spirituală a omenirii. Alţii, să fie o literatură pur speculativă imaginativ. Sunt şi dintre cei care îi pretind SF-ului semnificaţii. Câţiva vor ca SF-ul să fie un basm „modern“. Şi SF-ul face slalom printre toate aceste tendinţe (din păcate nu am la îndemână o lucrare care să trateze SF-ul din acest punct de vedere), majoritatea lor fiind un soi de subspecii ale publicisticii. Senzaţionala poveste a omuleţilor din lună era proiectată să fie publicată într-un ziar. Şi, în general, SF-ul a fost erou al foiletoanelor. A fost mult timp foarte activ în viaţa cetăţilor. Faptul că astăzi e mai mult decât oricând fastidios în mare parte, se datorează problematicii abordate de literatura SF, pe care înaintarea civilizaţiei a minat-o. Locul meditaţiei asupra timpului (ce desuet şi plicticos e astăzi un călător în timp!) s-a mutat în laboratoarele de fizică (v. www.time-travel.com sau www.studyoftime.org). Avertismentele şi le-au luat în seamă ecologiştii. Anticiparea triumfurilor ştiinţei a devenit cu totul fără sens: suntem saturaţi de triumfurile ei în spaţiul cotidian, de obiectele electronice care ne înconjoară). Mare parte a substraturilor literaturii SF sunt minate sau de-a dreptul distruse, încât, care sunt şansele SF-ului să devină pe deplin literatură?<br /><br /> SF şi universalii<br /> A deveni pe deplin literatură... Am apreciat SF-ul, la o vârstă fragedă, pentru câteva din calităţile genului: o proză uşoară, lipsită de complicaţii existenţiale şi în general de orice referire la condiţia umană (sunt şi mici excepţii); ingenioasă; de multe ori surprinzătoare; atingând de multe ori miraculosul şi fantasticul. O proză speculativă, prea complicată pentru copii, prea fără seve ale vieţii pentru un adult: bună pentru adolescenţi. Am citit deci SF. Şi îmi amintesc multe dintre cărţile citite. Isaac Asimov, de pildă (nu făcea parte dintre preferaţii mei în mod special), în ciclul „Fundaţiei“ foloseşte un procedeu binecunoscut nouă: el îşi scrie „epopeea“ făcând o paralelă permanentă cu istoria imperiului roman (Patapievici: „Fundaţia ... a cărei configurare şi tratare relevă mai degrabă din filozofia istoriei propusă de Arnold J. Toynbee în A Study of History“). O paralelă ce nu devine însă referinţă, ci rămâne simplă metonimie. Paralelismul nu e referenţial (întru a institui o parabolă asupra a ceea ce crede autorul că a fost imperiul roman sau asupra a ce crede că e civilizaţia contemporană), nici nu aduce vreun spor de semnificaţie (de fapt paralelismul e chiar nul ca semnificant). Nu am dovezi că lui Asimov îi va fi ajuns la ureche ceva despre romanul „Ulise“ al lui Joyce. Nici nu are o atât de mare importanţă dacă paralelismul utilizat are o filiaţie în literatura mainstream, pur şi simplu pentru că e o utilitate pur mecanică, deci nu poate intra într-o discuţie teoretică. E o metonimie la mintea cocoşului, o referinţă vidă, fără consecinţe. Frank Herbert, în „Dune“, tot ca suport pentru crearea unei „lumi“, foloseşte metonimic teritoriile deşertice ale Arabiei, viaţa beduinilor, dar şi ceva din epoca medievală sau a muşchetarului d'Artagnian. În ambele cazuri, metonimia eliberează imaginaţia de multe poveri şi se poate concentra spre intrigă. Pentru că, majoritatea prozelor SF mizează pe intrigă. Majoritatea scriitorilor SF de succes sunt maeştri ai intrigii.<br /> S-ar putea, cred, trasa un tablou al unei ierarhii a „calităţilor“ de care poate dispune proza. Nu îmi propun aşa ceva, pur şi simplu deoarece consider că un tablou riguros nu ar face decât să piardă pe drum sensurile profunde pe care fiecare „calitate“ le posedă. Să zicem că o calitate e transfigurarea. Dar, de multe ori transfigurarea se asociază altor calităţi, adică, producând-o, ea este în acelaşi timp şi trimitere metafizică şi sens şi simbol etc. O prezentare a „calităţilor“ într-un mod mai haotic, adică uzând nu de o ordonare ci de o logică internă a literaturii, cred că e de preferat. Nu vreau să spun că vreau să utilizez acest fapt ca metodă, anume să pornesc de la semnificaţii pentru a arăta calităţile prozei. Dar o voi face de câte ori e posibil. De altfel, dacă am proceda la o dispunere tabulară, „capetele“ seriilor nu ar putea fi stabilite decât în mod arbitrar.<br /> Să conştientizăm diferenţa dintre următoarele două situaţii: dintre cum gândeşte un om şi cum operează un computer. Computerul întotdeauna va face milioane de operaţii în fiecare milionime de secundă, desigur, pe baza unor reguli generale impuse de un om printr-un program, pentru a afla un rezultat univoc, în vreme ce omul va judeca întotdeauna pe baza unor reguli generale, care sunt mult mai mult decât regulile ce pot fi impuse unui computer: sunt universalii, sunt părţi ale experienţei sale milenare, transmise de-a lungul vremii şi adecvate universului mental din timpului pe care îl trăieşte, al culturii căreia îi aparţine. Omul va face un minim de operaţii logice, atunci când judecă. Nu se va întemeia pe calcul, pe un fapt mecanic, ci pe o experienţă (culturală, socială, familială, politică etc) ce se traduce într-un soi de fler şi intuiţie pentru a depista şi rezolva problemele. Rezultatele judecăţii sale sunt de multe ori polivalente. Această diferenţă între a judeca pe seama unor universalii şi a judeca prin câteva reguli şi mult calcul concret, e o diferenţă care se poate asimila celei dintre literatură şi SF: în literatură ponderea o au universaliile (născute cum am spus din cele mai profunde experienţe omeneşti), în vreme ce în SF ponderea o au câteva reguli de combinare (cum este şi cea a metonimiei lui Isaac Asimov, tocmai amintită), în vreme ce literatura se întemeiază pe universalii, SF-ul se ocupă în general de starea civilizaţiei omeneşti. Nu e de mirare atunci că lectura unor romane SF de acum o jumătate de veac doar, îţi dă un stânjenitor sentiment de vetust, de penibilă naivitate. E întrucât civilizaţia s-a modificat foarte mult în cincizeci de ani, cu toate cele aferente ei: cultura şi mentalitatea, în urmă cu cincizeci de ani, aproape că nu se putea concepe altceva în afara gândirii umaniste antropocentrice. E motivul pentru care în SF apăreau roboţi umanoizi şi androizi apoi. Tot ce realiza omul, dorea să facă după chipul şi asemănarea-i. O idee „profundă“ (spre deosebire de „gândirea slabă“) controla visele omeneşti. Astăzi apare rizibilă ideea roboţilor antropomorfi şi a androizilor. Pur şi simplu astăzi roboţii sunt pentru noi nişte braţe metalice pur utilitare. Funcţionalul impus pe cale practică (în industria automobilelor se folosesc de mult asemenea „roboţi“) a schimbat mentalitatea, adică faţa civilizaţiei. Nu mai vedem în robot o posibilă făptură, ci reprezentarea sa e a unui mecanism pur funcţional. Şi în vreme ce numeroase idei şi imagini ale SF-ului s-au perimat, „Odiseea“ homerică, dispunând de universalii, rămâne proaspătă şi savuroasă, deşi au trecut, să zicem că două mii opt sute de ani de când a fost scrisă.<br /> Pe un SF-ist nu îl va interesa niciodată care este problema cu oamenii, problemă care poate fi aproximată prin două citate. Unu: „Nu este minune mai mare ca omul“ (Sofocle, pare-mi-se). Doi: „... toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele“ („Geneza“, 6.5). Adică, un scriitor SF nu va pătrunde în zonele mai adânci ale faptelor şi istoriei omeneşti, în acele zone unde interogaţia este singura viziune posibilă, interogaţie din care ia naştere (sau interogaţie care este) „metafizica“ literaturii şi prin care se circumscrie problema (insolubilă) a răului. Scriitorul SF fie îşi propune să creeze o lume tulburătoare pentru simţul comun, fie încearcă să discearnă problemele civilizaţiei pozitiviste contemporane (probleme care la o adică şi-ar putea avea locul şi în eseuri).<br /><br /> SF-ul bun<br /> Nu e însă mai puţin adevărat că atunci când autorul de SF este în acelaşi timp un specialist într-un domeniu al ştiinţei, noi, cei fără de ştiinţă pozitivistă, descoperim la el reperele necesare pentru a judeca anumite lucruri ce altfel probabil că ne-ar rămâne străine. Hari Seldon din „Fundaţia“ lui Asimov, calculase, pe temeiul psihoistoriei, evoluţia viitoare a omenirii. Rezultatele prevedeau un dezastru şi o epocă de barbarie, aşa încât Sheldon a luat hotărârea ca la marginile Imperiului, diametral opus, să creeze Fundaţia, căci după calculele psihoistoriei evoluţia previzibilă era că astfel epoca barbariei se va reduce la doar câteva sute de ani, iar imperiul va renaşte din propria-i cenuşă. Lăsând la o parte faptul că, metaforic, desigur, am asimilat într-o carte imperiile cu lucrarea satanei, psihoistoria nu e nici ea prea măgulitoare pentru oameni, în mod evident, creativitatea lor se reduce la zero, iniţiativele individuale se resorb în masa amorfă a înaintării societăţii şi civilizaţiei după traiectoria unei megatendinţe previzibile şi aproape că neinfluenţabile. Omul, practic, în concepţia lui Asimov, nu joacă nici un rol, decât pe acela de a fi un soi de furnică (neguţător) sau a fi un trufaş războinic de care realitatea, odată ce nu poate fi determinată prin acţiunile acestuia, îşi bate joc. Îl face doar să creadă că ar avea un rol, dar nici el nu e decât tot o furnică. Trebăluieşte încoace şi încolo, fără ca vectorul strict, inalienabil al istoriei să-l ia şi pe el în seamă. Dar aceste observaţii pe care le-am făcut, nu mi-ar fi fost absolutamente de loc la îndemână (sunt total invizibile, pentru că acceptăm mental intriga SF fără a ne da seama ce se află în spatele ei), dacă nu citeam cartea altui autor de SF, Herbert W. Franke, „Zona zero“. Herbert Franke e de profesie cibernetician şi cartea sa a apărut în 1980, deci a fost scrisă pe la sfârşitul anilor '70. Dau un citat frapant: „Un dispozitiv de reglare comandat prin conexiune inversă acţionează chiar şi împotriva acelor perturbaţii a căror cauză este necunoscută. Astfel, o organizaţie poate să rezolve probleme pe care ea însăşi nu le cunoaşte, în baza acestei proprietăţi, prin intermediul dispozitivului de reglare cu conexiune inversă pot fi stăpânite şi sisteme extrem de complexe. Un bun exemplu în acest sens este statul: un stat constă din oameni şi lucruri. El îşi urmăreşte scopul într-un mediu ale cărui modificări sunt determinate în mare măsură de alte state sau de alte activităţi umane. Omul însuşi este un sistem probabilistic de o foarte mare complexitate: acţiunile sale nu sunt predeterminate, mobilurile sale nu pot fi întrevăzute, în afară de aceasta, oamenii dispun de calităţi variate, care nu se pretează unei descrieri uniforme. Statul şi omul funcţionează ca sisteme cuplate antinomic. Nici transformările lumii înconjurătoare, nici ale statelor înseşi nu pot fi prevăzute cu certitudine. O astfel de organizaţie poate fi totuşi controlată cu ajutorul unui complicat sistem de circuite de conexiuni inverse“. Herbert Franke e autorul şi a unui roman „Reţeaua gândurilor“, care îl „deconspiră“ drept un adept al libertăţilor individuale, asimilând acţiunile statului cu o operaţie de lobotomizare a individului: putem privi metaforic lobotomizarea şi atunci vedem cum în interiorul statului, pentru ca acesta să funcţioneze ireproşabil, creativitatea individului e oprimată, pentru a-l transforma într-o entitate pur funcţională în interiorul sistemului statal. În alt loc, ciberneticianul german pare a descrie „psihoistoria“: „Statele sunt sisteme adaptabile. Pentru analizarea comportării lor, teoria reglării pune la dispoziţie un instrumentar de procedee cantitative matematico-formale, care permit mai ales funcţiunilor de tranziţie, caracterizate prin raporturile dintre mărimea introdusă şi mărimea rezultată a verigii unei reţele de reglare, să fie cuprinse în cadrul unui anumit interval de timp. Dacă aceste raporturi sunt cunoscute, atunci stabilitatea unui sistem poate fi descrisă printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale“. Asimov a început să scrie ciclul „Fundaţiei“ pe la începutul anilor '50. El vedea deja societatea omenească drept o alcătuire de tip cibernetic (altfel nu era posibil să gândeşti o „psihoistorie“). Mai mult, însăşi natura era organizată, în concepţia lui Asimov, cibernetic, odată ce lumea oamenilor era inclusă naturii şi evoluţia ei se supunea naturii. De ce credea oare Asimov aceste lucruri în anii '50, când o metonimie între cibernetică şi societate sau civilizaţie nu era posibilă („Cibernetica...“ lui Wiener apăruse, e drept, în 1948, dar nu era asimilată în planul mentalităţii sociale şi de fapt nici premize pentru aşa ceva nu oferea)? Era ori o intuire în baza culturii duble pe care o poseda (era american evreu), ori, deşi nu cred în societăţi oculte, dar oferim astfel pregnanţă ideii, cineva i-a sugerat această imagine despre civilizaţia contemporană, o imagine a ceva ce se afla în curs de înfăptuire. Asimov nici o clipă nu condamnă o asemenea alcătuire, ci o consideră perfect firească. El fie că nu gustase din amarul superorganizării cibernetice a lumii oamenilor, fie - şi aceasta cred că e mai degrabă cauza - experienţa asupra condiţiei umane pe care o poseda ca evreu (holocaustul se consumase doar cu un deceniu înainte), îl făcea să dorească sincer o lume mult mai bine ţinută sub control, cu un aparat eficient al reglajelor, în care naşterea aberaţiilor etnice şi rasiale să fie mult diminuată, sau chiar eradicată. Ciudat, privind cu cincizeci de ani în urmă, cărţile lui Asimov din ciclul „Fundaţiei“ par a fi scrise pentru a pregăti mental oamenii pentru globalizare. Căci, spre deosebire de Franke, preocupat încă la începutul anilor '80 de problema statului, Asimov vedea lucrurile în anii '50 mult mai în mare, mult mai vast, gândind asupra întregului civilizaţiei umane, nu doar asupra statului. Iată cum, „combinând“ doi autori de SF importanţi, putem vedea unele lucruri interesante, care altfel cu siguranţă ne scăpau. Să remarcăm faptul că Asimov nu îşi propune nici un scop progresiv, dar totuşi el rezultă din opera sa. În vreme ce Franke îşi asumă întru totul calitatea de judecător a celor ce se petrec pe pământ. El îşi asumă şi statutul de om de ştiinţă şi pe acela de scriitor SF şi pe acela de a fi o conştiinţă a epocii în care trăieşte. Problema e că, pur şi simplu, metodele totalitare, la care gândea Franke, sunt pe calea definitivei dispariţii (mentalitatea e deja alta chiar şi între liderii politici din estul Europei) şi opera sa îşi pierde din actualitate, în vreme ce opera lui Asimov rămâne încă interesantă, ea surprinzând ceva cu mult mai cuprinzător din alcătuirea lumii, ceva spre care ne îndreptăm, sau deja am devenit. Şi acum, gândind astfel, adică în termeni pozitivi despre felul în care arată civilizaţia astăzi, să facem o paranteză: se va dovedi că lucrurile nu sunt aşa roze precum par, însă poate tocmai din motivul că nu ştim ce prefaceri vor surveni în viitorul relativ îndepărtat, prefaceri, desigur, la nivelul mentalităţii omeneşti, căci din felul în care e lumea, se naşte şi viziunea mentală despre ea şi din aceasta se trage modul în care trăim: putem ajunge la bunăstare, dar spiritualmente să fim vidaţi şi îngrozitor de nefericiţi. Altfel spus, nu ştim dacă „lumea“ se îndreaptă spre ceva bun sau nu, însă semnalele date în prezent par să indice oarece nereguli. Fie că le ignorăm sau nu, efectele globalizării sunt o realitate pătrunsă până în lumea a treia. Loc unde se suprapun şi multe alte tensiuni locale. Nici România nu e scutită de aşa ceva. Părerea mea este că scriitorii sunt un soi de barometre foarte sensibile ale atmosferei civilizaţiei în care trăim. Revin la cartea lui Octavian Soviany, care consideră că literatura scrisă în România anilor '90 este apocaliptică. Dar atât modelul existenţial nihilocentric, cât şi teoria „burghezului“ („purtătorul unui uriaş gol interior“ - Soviany apud Jacques Ellul) pe care se întemeiază simptomatologia apocalipticului, sunt de sorginte occidentală, dovadă că suntem, cu sentimentul că trăim o perioadă apocaliptică, oarecum în urma occidentului. Deci globalizarea, cel puţin la acest moment, deşi pare a ne oferi confortul psihic de care avem nevoie, e totuşi generatoare de coşmaruri. Râdem şi ne veselim în „cea mai bună dintre lumile posibile“ câtă vreme suntem, treji, dar când adormim, demonii încep să ne viziteze. Cred că există o explicaţie foarte simplă a acestui fapt, dacă nu cumva greşesc: globalizarea e gândită pentru a reduce tensiunile interstatale, inter-etnice, inter-rasiale (şi alte inter) şi probabil că o face (nu discutăm acum perspectivele culturale ale globalizării, care sunt o cu totul altă poveste). Deci, guvernanţii lumii sunt preocupaţi de artizanatul geopolitic şi social. Nenorocirea e că în acest efort, s-a pierdut din vedere o dimensiune esenţială a existenţei omeneşti: cea spirituală, cea religioasă, a mântuirii. Bine, bine, când sunt treaz trăiesc în cea mai bună dintre lumi, dar când mă culc, umbrele morţii fără şansă mă împresoară.<br /> Să privim acum cele două cărţi despre care am vorbit, dintr-un alt punct de vedere. Preocupat de stat, nu de civilizaţie, Herbert W. Franke vede nu o Terra cibernetica (european, el nu gândeşte la nivelul mapamondului), ci vede un oraş, un stat complet cibernetizat şi, desigur, istoria îi oferă mentalităţii sale reflexul de a gândi în termenii conflictelor interstatale (structurile prozei se nasc pe temei cultural: tot ce a cunoscut scriitorul în lumea imediat apropiată lui şi în tradiţiile etniei), în „Zona Zero“, două civilizaţii diferite ca de la cer la pământ se întâlnesc (diferenţa e exprimată în cuvintele următoare referitoare la experţii care cercetau civilizaţia străină: „Au acţionat aşa cum fuseseră instruiţi şi tocmai de aceea acţionaseră greşit“). Una este de un nivel tehnologic similar cu al nostru, să zicem că în medie la nivelul anilor, 80. Cealaltă este un oraş-stat complet cibernetizat. Primii pătrund în oraşul-stat, cu gând să-l cerceteze, eventual să-l ia în stăpânire, însă faptul că nu li se opune nici o rezistenţă îi deconcertează, în plus, membrii misiunii sunt luaţi psihic în stăpânire. Nu acest din urmă aspect e important, ci felul în care arată oamenii oraşului-stat. E tulburătoare, în opinia mea, această anticipare făcută de scriitorul german, o anticipare ce după douăzeci de ani vedem că e în curs de a se produce, peste cine ştie câţi alţi zeci de ani. În lumea posmodernă în care trăim, oamenii au ajuns să fie aproape cu totul desprinşi nu doar de centrul de gravitaţie divin, ci chiar şi de orice miez ideatic, al unor forme ideale. Lumea noastră seamănă din ce în ce mai mult cu o ficţiune în care oamenii se mişcă buf, asemănător cu personajele din „Alice în Ţara Minunilor“. Activităţile practice mai există doar întrucât nu este totul automatizat şi cibernetizat. Dar reţeaua cibernetică (pe vremea lui Franke nu exista Internet) e în curs să împăienjenească mapamondul. Totul pare să fie frumos în lumea aceasta. Un fel de letargie a conştiinţei cuprinde oamenii. Războaiele (purtate prin mijloace electronice şi cibernetice), par conştiinţei publice un soi de jocuri pe computer. Oamenii sunt mai mult un soi de „samba no, travajo si“, dar spus întotdeauna pe ritm de samba. Practic, aproape pe nimeni nu îl mai interesează aproape nimic, afară de jocul său, desprins cu totul de realitate. Aceasta este anticiparea tulburătoare pe care a făcut-o Franke: omul hedonist. Nu izolatul individ narcisiac, ci un om desprins cu totul de el însuşi, de ceea ce este, de ceea ce îl înconjoară, pentru a-şi satisface continuu o plăcere, un fel de orgasm de a fi liber totalmente în mintea lui, ce secretă, cu ajutorul tehnicii, o lume virtuală. Omul hedonist e omul la care creativitatea a devenit secreţie continuă ce îi creează mediul în care trăieşte, iar mediul acesta e un fel de lichid amniotic în care el „visează“. Nu se poate desprinde de visul său, de creaţia sa în care trăieşte. Nu mai e o făptură în carne şi oase. S-a destrupat. Creaţia sa e pur bufă: e numai a lui, e numai pentru el, nu are şi poate avea o valoare dincolo de valoarea personală - de aceea e un om hedonist. Şi naşterea acestui homo s-a produs: el există deja între noi, încă într-o fază incipientă, deşi destul de desprins de semenii lui şi de ceea ce real îl înconjoară, pentru a putea fi considerat prototipul primitiv al omului hedonist. Există între noi, dar şi în noi. Herbert Franke, gândind o lume cibernetizată, l-a prevăzut. E uimitor acest fapt, deoarece la sfârşitul anilor '70 nu existau în realitatea cotidiană premizele unui om hedonist, astfel încât prin observaţie el să fie aproximat. Exista însă altceva: cibernetica. Iar Herbert Franke nu face decât să-şi închipuie cum ar putea fi omul într-o lume cibernetizată (ori, ca să folosim cuvântul la modă azi, informatizată). Şi iată-l împuşcând doi iepuri (suedezi?!) dintr-o lovitură: civilizaţia informatizată se va extinde într-un număr de ani, până când va cuprinde întreaga suflare a planetei în ea. Iar omul... bietul... omul hedonist, s-a născut, deşi nu e deocamdată decât un prototip primitiv. Pentru el, mitul nu mai reprezintă observaţie şi gândire asupra realului, din care rezultă Realitatea. Pentru el mitul e o poveste imaginată la un moment dat de cineva. Realitatea virtuală ar fi atunci egală mitului. Dar în realitatea virtuală, spre deosebire de mit şi „fantasmă“, suportul real dispare, spre a fi înlocuit cu unul imaginat pur speculativ, vid. Şi totuşi, deosebirea calitativă dintre literatură şi realitatea virtuală mai presupune ceva. În realitatea virtuală omul se află mult mai aproape de raţiunea pură. Şi totuşi, ironie a sorţii, omul se va afla aproape de raţiunea pură tocmai când orice ştire despre o cauză primă a lumii şi fiinţei şi despre esenţa lucrurilor îi va fi cu totul străină.<br /> Omul hedonist. Dacă acceptăm teza că lectura, consumul de artă, nu reprezintă decât un mod de a evita să ne aflăm, fiecare din noi, faţă în faţă cu vidul interior, atunci realitatea virtuală o va face mai bine decât cartea. Nu ne rămâne decât să sperăm că Bergson, Pascal sau Helvetius s-au înşelat şi lectura (sub toate aspectele ei, inclusiv acela al creaţiei - căci creaţia este o lectură să zicem că a lumii, a omului, a lăuntrului celui ce creează etc.) e cu totul altceva decât înşelarea golului interior.<br /><br /> Dispariţia literaturii şi onirotecile<br /> (Un scenariu SF)<br /> Mario Vargas Llosa consideră că literatura există întrucât ea satisface o dorinţă. Dar mai spune şi că rămâne de văzut în ce măsură ficţiunea exprimă adevărul unei societăţi. Perspectiva lui Llosa asupra realului şi Realităţii este suficient de redusă, pentru a nu depăşi cu foarte mult pe aceea a autorilor de SF. „Inspiraţia“ lui Llosa din real e imediată, se reduce la fapte clare ce i s-au petrecut sau de care a auzit, fapte ce intră în proza lui, desigur, cu deformările de rigoare. Nu altfel povesteşte în tren vreun M. Jourdaine „proză“. „Adevărul unei societăţi“ e însă un lucru mai subtil, mai de profunzime şi am vorbit la un moment dat despre proză ca „esenţă stilistică a societăţii“. Acest lucru, din păcate, nu prezintă nici o importanţă dacă e să ne gândim la desele repetări, în deceniul abia trecut, ale întrebării: va fi să dispară literatura? Cu siguranţă că da. Într-adevăr, cred şi eu că Llosa are dreptate şi literatura satisface o dorinţă. Dar această dorinţă o satisface cu mult mai bine realitatea virtuală. Că literatura exprimă adevărul unei societăţi? Puţin interesează. Adevărul e că literatura, urmaşa mitului (şi să nu-mi spuneţi că mitul nu a dispărut, chiar dacă ni s-a păstrat povestea ce altădată era mit viu, era religie), se naşte datorită contactului direct cu realul pe care îl avem. Întocmai mitului, e urmarea acestui contact. E urmarea unui efort de a exista în condiţiile de existenţă naturale şi sociale. Faptul de a fi nevoit să-ţi procuri hrana, să-ţi câştigi prieteni, să convieţuieşti cu iubita, să-ţi creşti copii etc. devin tot atâtea posibile dramatizări ale vieţii şi, adăugându-li-se lor „satisfacerea unei dorinţe“, ia naştere literatura. Da, poate că literatura nu va fi să dispară cu totul. Poate că vor mai exista oameni care, deşi scoşi cu totul în afara condiţionărilor existenţei şi cu mintea legată la un amplificator şi generator de lumi virtuale, vor mai simţi nevoie să mărturisească despre ceea ce trăiesc. Deşi îndoiala mea e destul de mare în această privinţă. Gândiţi că literatura nu e un mod totuşi extrem de facil de a-ţi „satisface o dorinţă“. Ea cere un efort. Pentru scriitor cere efortul de a scrie. Pentru lector, de a citi. Gândiţi-vă că scriitorul, în loc să-şi scrie romanul, îl copiază dintr-o carte. Efortul lui va fi cu mult mai mare. Nu mai e un univers căruia el îi dă naştere, ci unul oarecum străin. Nu mai scrie direct din „minte“, ci urmăreşte cu ochii un text pe nişte coli şi în aceeaşi vreme scrie. Multe neplăceri se leagă de faptele neacceptate din textul pe care îl transcrie. Timpul îi va trece greu. Efortul îl va epuiza. Cam la fel stau lucrurile când te gândeşti la diferenţa dintre un cititor şi un explorator de lumi virtuale. Lumile virtuale se vor naşte, desigur, din propria minte a exploratorului, de fapt, sugestiile acestei lumi vor fi preluate de aparatură, amplificate şi referite „subiectului“. Efortul lecturii va fi cu totul înlăturat. Exploratorul ar fi ca un scriitor ce nu mai are nevoie să mai scrie, căci „textul“ său se „materializează“ pe dată: un vis. Însă exploratorul de lumi virtuale nu e ca scriitorul: el a încetat demult să trăiască în lumea reală şi visul său e tot mai lipsit de substanţă. Nici o problemă. „Onirotecile“ îi vor sta la îndemână.<br /><br /> Mic burghez idealist<br /> „Virtualitate“ există şi în literartură. Sunt prozatori ce pornesc de la fapte reale, însă de obicei folosesc acest metalimbaj al unor întâmplări virtuale pentru a evidenţia „adevărul unei societăţi“. Nu ştiu dacă Milan Kundera a pornit în „Gluma“ de la o întâmplare reală. Sunt tentat să cred că nu. Dar romanul său caută să deconspireze mecanismele ascunse ale sistemului comunist. Virtualităţi: situaţii închipuite şi exploatate de un scriitor pentru a fi o prelungire, o imagine aproximativă, căci e subiectivă, şi prin aceasta esenţială, a lumii în care trăim. Situaţia prezentată de Fowles în „Magicianul“ ne dăm îndată seama că este improbabile în lumea reală. Este o situaţie virtuală, creată într-un scop oarecum etic. Romanul său e, într-un fel, un gen literar: e o temă, aceasta a responsabilizării cuiva pentru faptele sale reprobabile şi când e vorba de un gen literar tot ce contează e cât de bine e tratată tema, altfel stereotipă. O recunoaştem de pildă în „Furtuna“ lui Shakespeare, într-o dramatizare cosmică: marele magician Prospero restabileşte ordinea (kosmos) prin reabilitarea etică a personajelor. E foarte posibil ca Shakespeare să fi pornit de o istorie reală citită în cronici pentru întreprinderea sa, precum la fel de posibil e ca el fi inventat întreaga situaţie. Rezultatul e acelaşi. Referirea la istoria reală, de ar fi, nu ne-ar aduce nici un beneficiu în plan teoretic şi semantic. Ce s-ar întâmpla dacă am trăi în timpul regelui Lear? Cu siguranţă că am fi dezamăgiţi, ca lectori pasionaţi, de palida realitate şi am prefera literatura, întocmai cum i s-a întâmplat lui Ştefan Bănulescu (avem deci un exemplu real şi nu mai călcăm în ipoteză), atunci când a plecat pe urmele oamenilor şi locurilor vii ce l-au inspirat pe Rebreanu. Întrebarea mea este următoarea: cât de mult se poate îndepărta un scriitor de real, cât de mult se poate cufunda în virtual, în ipotetic, fără a trăda totuşi esenţa literaturii, care este prin excelenţă legată de real (de una din realităţi: cea a „lumii“, sau cea a lăuntrului omenesc)? Nici nu ştiu, deocamdată, dacă întrebarea este pusă bine. Aş putea să întreb şi aşa: poţi crea o lume literară total autonomă de real fără a da impresia de artificialitate? Eu cred că nu se poate. „Virtualul“ în literatură nu foloseşte decât pentru a vorbi într-un metalimbaj despre real. Fantasia, ţinutul închipuit de Michael Ende în „Povestea fără sfârşit“, un ţinut eminamente virtual, nu s-a născut decât pentru a ne vorbi despre despiritualizarea lumii în care trăim, despre cât de frumos ar fi să redobândim tărâmul iniţiatic şi să regăsim lumea poveştilor. Inventarea Fantasiei pleacă de la o situaţie reală a civilizaţiei noastre, pe care Michael Ende o descrie parcimonios în altă carte a sa, dusă din păcate până în pânzele inerte ale tezismului, „Momo“. Din orice direcţie am vrea să o luăm, literatura ne vorbeşte despre lumea în care trăim, despre un aspect sau altul al ei, ori despre ce se petrece în cele mai, altfel inaccesibile, cotloane ale psihicului omenesc. Fie în opere cu substrat etic, fie privind problemele spiritualităţii omeneşti, ele fac acelaşi lucru. Pentru a fi viabile, nu trebuie decât ca tema să ducă la înflăcărare, nu la tezism. Atunci, realizarea artistică e grăitoare şi literatura s-a născut.<br /> Zilele trecute un domn onorabil, raportându-i probabil la mediul afacerilor, a spus despre scriitori că sunt idealişti. Totuşi nu pot spune cu siguranţă ce înţelegea el prin idealism. Poate că nu se referea prin acest cuvânt la altceva decât la virtualitatea conţinută într-un roman, bunăoară. Dar dacă mă gândesc bine, nu prea ştiu nici ce înţelegeau comuniştii prin idealism, decât prin raportare: era idealist orice ce se îndepărta de realismul socialist. A acuza prozatorul de idealism e cea mai falsă acuză posibilă. Virtualitatea evident că nu poate fi confundată cu idealismul. Atunci am spune că Orwell e idealist, căci romanul său „1984“ descrie o lume fictivă, aflată într-un timp viitor faţă de prezentul autorului şi cu toate acestea toţi lectorii au recunoscut în romanul lui Orwell o descriere a societăţii totalitare. Idealismul însă există, dar în alt loc. Dacă revenim la romanul lui Fowles, „Magicianul“, situaţia virtuală prezentată acolo, e pusă în scenă din următorul motiv. Lectorul urmăreşte culpabilizarea tânărului uşuratic, în carte, cu acesta se pot produce diferite transformări sub impactul culpabilizării: el îşi poate conştientiza vina şi poate ajunge în acord cu instanţa morală (presupusă aşa) care îl urmăreşte; ori, din disperare, se poate sinucide; ori poate să ajungă să-i urască pe „asupritori“, să intre în acţiune, să-i găsească rând pe rând şi să-i ucidă; ori, pur şi simplu, poate spune: ia nu mă mai plictisiţi, fraţilor, cu treaba asta. Autorul poate alege din mai multe posibilităţi, şi îşi face alegerea nu pentru că i-ar folosi în vreun fel personajului său şi nu pentru că ea s-ar putea potrivi mai bine cu realitatea şi ar da o impresie mai puternică de autentic şi veridic, ci alege în consens cu un mesaj anume pe care gândeşte el să-l transmită cititorului. Personajul lui Kafka nu se preschimbă în gândac pentru că ar fi avut Kafka de împărţit ceva cu personajul său, deşi s-ar putea închipui şi o astfel de situaţie, ci pentru că aşa transmite un mesaj, la fel cum lonescu, urmând „Metamorfoza“ lui Kafka, ne transmite, în altă cheie, un mesaj în „Rinocerii“.<br /> În tot ce am spus până acum, nu poate fi vorba despre concluzii. Sunt concluzii toate acelea pe care cititorul le poate lua ca atare. Şi poate că între ele se află unele afirmaţii cu un grad suficient de generalitate, pentru a fi concluzii. Nu am însă nici o ştire care anume dintre afirmaţiile mele ar însemna aşa ceva. Unicul fapt valabil este că întotdeauna încerc să vorbesc despre cărţi, despre ce scrie în cărţi şi despre cum sunt scrise cărţile, adică despre lucruri realizate în practică.<br /> În „Magicianul“, aproape întregul roman e ocupat de virtual. Dar am văzut că aproape întotdeauna literatura procedează aşa. Dar, în „Magicianul“, partea scrisă pentru cititor, anume morala cărţii, în virtutea căreia Fowles a ales un anume final şi nu altul, tinde spre un anume „idealism“, care, de ce să nu o spun, îmi pare de prost gust şi care compromite demersul scriitorului de a produce literatură. El porneşte de la presupoziţia că dându-i lectorului un hap (odată ce nu are nimic cu personajul său pentru a-l pune într-o postură morală anume, ci pentru cititor face asta), cititorul, gata, va resimţi impactul şi îşi va asuma lecţia. Va fi educat. Va conştientiza el însuşi propriile-i carenţe morale şi uşurătatea acţiunilor sale diurne. Tentaţia pedagogică e la fel de păguboasă pentru literatură ca şi tezismul. Nu pedagogia e însă răul, căci şi Shakespeare s-a vrut un soi de pedagog al mulţimii (să caut citatul). Ci răul stă în aceea că procedând aşa cum procedează, Fowles îşi idealizează propria carte, crezând că un scenariu literar poate avea un impact moral de durată asupra cititorului. Shakespeare îşi învaţă cu totul în alt mod „cititorii“: le prezintă situaţii pe care singuri ei să le evalueze, în felul acesta, fiecare învaţă după puterile minţii sale. Poţi învăţa, căci ai tras nişte învăţăminte, ceea ce echivalează o experienţă personală. Modul în care procedează Fowles, mie îmi aminteşte de comunism. Educaţia prin stimuli psihici (în comunism şi fizici) nu poate crea decât cel mult reflexe pavloviene, însă când lucrurile sunt aşa de clare cum erau în comunism, creează mimarea reflexelor, căci subiectul ajunge să ştie ce se cere de la el. Iar sistemul comunist nici nu a pretins mai mult de la oameni. Căci mimarea reflexului era identică reflexului real: subiectul acţiona la fel, indiferent de substrat, însă îndată ce constrângerea înceta, indiferenţa subiectului pentru mimarea reflexului era clară. Citind literatură, lectorul nu e constrâns de nimic să se comporte într-un anume fel. Încât cărţi ca ale lui Fowles îi rămân doar indiferente. Ele se idealizează pe sine. Aşa încât aş răspunde întrebării puse mai devreme: virtualul nu poate depăşi în literatură limita dincolo de care realul încetează cu totul să mai existe privit cu discernământ şi nu poate merge până la a se idealiza pe sine. Acum putem face distincţia între virtualul în literatură şi realitatea virtuală. Cea din urmă depăşeşte limitele pomenite adineauri.<br /> Atunci când am vorbit despre cartea lui Franke, am spus că ea prezice naşterea „omului hedonist“, trăitor exclusiv în realitatea virtuală. S-a întâmplat că a venit vorba, în alt loc şi despre globalizare. Un scenariu este cel al lui Franke. E însă posibil încă unul, pe care dacă nimic din lumea de astăzi nu îl confirmă (afară de un oarecare orizont de aşteptare), nici nu există ceva să îl infirme. Mă gândesc la „scenariul“ închipuit de Arthur C. Clarke în romanul „Sfârşitul copilăriei“. Starea de „decădere“ a speciei (iată un rezumat de H.-R. Patapievici: „umanitatea încetează să mai evolueze creator odată ce rivalităţile şi conflictele dispar: oamenii descoperă că aventura se hrănise numai din provocările vieţii periculoase. Mai mult, posibilitatea de a investiga trecutul in vivo conduce la prăbuşirea religiei, care este însoţită de declinul ştiinţei“), „decăderea“ speciei, aproximativ de aceeaşi natură cu decăderea hedonistă, induce teribila metamorfoză: energiile psihice omeneşti sunt descătuşate, aşa încât specia umană se metamorfozează într-o alta. Nu cred că este om pe lume să poată aprecia măsura în care este realist acest scenariu. Singurele exemple asupra descătuşării energiilor psihice în lumea noastră le avem din trei locuri: o stare naturală (Vanga, Kaspirovski şi alţi taumaturgi şi vizionari); practica exerciţiilor iluminatorii (în special yoga); din vechime, iniţierile prin colaps (în special cele şamanice). În cazul Vangăi, dacă citim atent biografia ei, vedem că tinereţea i-a fost marcată de câteva experienţe total întâmplătoare similare iniţierilor şamanice. Şi deşi nu am ce adăuga, deoarece lectorul a făcut evaluările, repet, totuşi, că nimic din ce ştim nu îndreptăţeşte ideea că „realitatea virtuală“, producând „omul absolutamente hedonist“, ar putea să reprezinte o experienţă de „trezire a conştiinţei“. Darnici nu o infirmă. Şovăirea se instalează însă din pricina unei alte zone de contact. Anume, „decăderea“ umanităţii despre care vorbeam, e valorificată de omul timpului nostru în termeni pozitivi. Anume, „decăderea“ e de fapt „emancipare“. Ca să dau un exemplu, îl voi lua pe cel mai frapant. Emanciparea femeii. De la femeia tutelată absolutamente (ca tânără se supunea întru totul voinţei părinţilor, ca femeie matură se supunea voinţei soţului), se trece într-o etapă intermediară de emancipare (să zicem că a epocii industriale), când hotărârile asupra propriei vieţi le ia singură, cel mai important fapt fiind că dispune (în sensul că primeşte propuneri pe care le acceptă sau nu), apoi în etapa postmodernă, când femeia nu doar că se detutelează şi dispune, dar şi propune. A propune, înseamnă o virilizare a femeii. Reacţia feministă e deplin justificată, căci femeia detutelată ce dispune şi propune sfârşeşte în laboratorul medicului ce schimbă sexul. Noi evaluăm în termeni pozitivi „emancipările“, deoarece ele schimbă şi fundalul civilizaţiei: trăim într-o civilizaţie desacralizată, adică ferită de restricţiile moralizante, cum de pildă cele ale bisericii privitoare la sex. Şi evaluăm pozitiv, deoarece distrugerea tabuurilor sexuale nu au dus la o comună primitivă, ci la un parteneriat al femeii cu bărbatul, la o relaţie privită de ambii în mod responsabil (nu la o existenţă debordantă sexual, cu orice partener), însăşi desacralizarea e evaluată, din astfel de pricini, pozitiv. Omul afirmă în felul acesta că este suficient de responsabil pentru a nu mai avea nevoie de tutela divină care să-i cenzureze gesturile, căci poate face acest lucru de unul singur: poate trăi în univers fără să-i tulbure armonia prin fapte nesăbuite. Şi, desigur, în povestea acestei emancipări intră un lung şir de „de-„. Detabuizare, dedoxificare, detutelare - produse în general până spre sfârşitul epocii industriale, finele secolului al XX-lea stând sub cea mai spectaculoasă emancipare, dezideologizarea (căci fiecare „de-“ semnifică o emancipare). O dezideologizare a ideologiilor produse de filozofia maselor, în favoarea unei ideologii postmoderniste, care în esenţă marchează sfârşitul ideologiilor, căci toate acele „anti-“, fie de conţin particula sau nu (antirasism, feminism, antietnocentrism, antişovinism, ecologism etc), nu sunt altceva decât programe de emancipare, în consens cu mersul lucrurilor începând de la instalarea epocii industriale. E un mod prin care, ca să spun aşa, „grajdurile lui Augias“ rămân curate: materia defulată e tot mai puţină şi subconştientul ocupă un tot mai insignifiant loc în creierul omului (şi un tot mai anodin loc în existenţa lui). E motivul din care, spuneam, nu se poate face o evaluare a consecinţelor în plan spiritual al „decăderii“ prin „emancipare“, de unde nu mi-a rămas decât să fac supoziţii asupra şanselor de „trezire a conştiinţei“ omului din viitor. Aşa îmi justific supoziţiile, căci altfel consider că tot ce nu are o legătură directă sau subtilă cu realul, e de prost gust. Pur şi simplu pentru că toate aceste supoziţii alcătuiesc, sau sunt părţi ale unei paradigme. O paradigmă pe care nu ţin neapărat să o arăt cu degetul (iat-o, asta e!), deoarece o paradigmă stă bine într-un orizont de aşteptare, până a fi teoretizată. Teoretizată, în mod automat ea suferă reducţii. Căci a zice şi a crede că paradigma modernităţii târzii vine strict din optimismul gnoseologic, e un mod de a ne pune ochelari de cal. Multe alte credinţe, vise, tentaţii, dorinţe intră în alcătuirea paradigmei. Nu ştiu dacă a dat cineva o definiţie a paradigmei. Dar cu tot reducţionismul pe care definiţiile îl riscă, aş spune că paradigma reprezintă suma sentimentelor omului faţă de civilizaţia în care trăieşte. E drept că ea se naşte datorită impactului psihologic pe care civilizaţia îl are asupra omului. Dar paradigma e un univers mental clădit pe dorinţe, pe pofte, cât şi pe evaluarea metodelor de a le satisface. Omul e într-un contact activ cu lumea în care trăieşte, căci vrea să câştige, vrea să posede şi vrea să se descurce cât mai bine, măcar, dacă nu poate străluci între semeni. Se evaluează mereu pe sine şi evaluează realul. Poe, Poetul, inventa nu maşina timpului, ci povestea senzaţională, care se vinde bine. Toate acestea la un loc fac paradigma, dar cum nu putem opera teoretic altfel decât cu fapte delimitate, alegem din paradigmă partea ce ni se pare esenţială şi o utilizăm în demersurile noastre teoretice. Desigur, partea esenţială a ei corespunde unui substrat general al civilizaţiei în ansamblul ei (şi când spunem asta trebuie să ne gândim automat la ţările dezvoltate economic). Cum filozofia ultimelor două veacuri a fost marcată de problema maselor, care sunt prin excelenţă creaţia epocii industriale, substratul paradigmei moderne a fost ales în legătură cu epoca industrială. S-a încercat şi despre postmodernism să se spună că este post-industrial, dar o asemenea aserţiune e destul de lipsită de sens, căci nu se raportează la o realitate concretă, ci se defineşte prin eliminarea uneia anterioare. Dar luând ca substrat al paradigmei modernităţii epoca industrială, în mod automat excludem zeci de ţări de la festinul creativităţii culturale. Căci în fiecare loc lucrurile se petrec puţin altfel şi în fiecare loc există o altă sensibilitate evaluatoare şi valorificatoare a faptelor de civilizaţie în plan cultural. S-a întâmplat ca din pricina globalizării, produsă, ca să spun aşa, de cazanul cu aburi, adică de industrializare, căci în jurul ei s-a încleştat marea finanţă, noi să judecăm astăzi totul prin prisma substratului paradigmatic al ţărilor extra-dezvoltate. Şi o facem până într-atât încât în România, uităm de noi înşine. Uităm să ne evaluăm propria sensibilitate şi evoluţia ei de-a lungul timpului, uităm că merită efortul să ne descoperim propria paradigmă, cât şi metamorfozele ei la cotiturile istoriei, uităm, adică, să cercetăm propriul nostru univers mental, să vedem cum a fost şi cum e. Căci asta e paradigma: un univers mental. Şi revenind la cazul general, nu trebuie să uităm nici o clipă că vorbind despre paradigma bine delimitată teoretic, utilizăm o schematizare a ceea ce este paradigma de fapt.<br /><br /> Al treilea şi al patrulea om<br /> Iată o posibilă temă a literaturii SF, aşa cum ar putea ea să apară într-o carte foarte sistematică precum aceea a lui Florin Manolescu: omul viitorului văzut de... Noi doar vom ciupi tema de ici-acolo. Am aruncat o privire asupra unuia din oamenii posibili ai viitorului, „omul hedonist“, pe care îl prefigurează Franke şi asupra „omului trezit“, ca să-i spunem aşa acelui non-om ieşit din condiţia umană şi săltat, ca un electron ce se preschimbă în foton, pe al nivel al ierarhiilor cosmice, închipuit de Clarke. Gerard Klein („Seniorii războiului“) e al treilea autor ce mi-a atras atenţia cu o propunere interesantă despre omul viitorului. Corson (eroul romanului, al cărui nume e anagrama sugestivului cuvânt cronos), soldat, după un accident, rătăceşte prin timp (modelul temporal al romanului se află într-o povestire a lui Pierre Boule - în traducere românească poate fi găsită în volumul „Planeta maimuţelor“), ajungând treptat să se ocupe cu ingineria temporală. Liniile neviabile ale evoluţiei omenirii sunt eradicate prin intervenţii în trecut. Făcând şi dregând în acest sens, într-o bună zi, aflat în viitor, întreabă despre Oficul de Securitate, care îl urmărea pentru crime de război. „Dumneata eşti Oficiul de Securitate“, i se răspunde. Şi Corson avea grija nu doar a unui veac, două, ci milenii întregi de civilizaţie omenească se aflau sub jurisdicţia sa. Nu asta ne interesează însă pe noi, ci faptul că în peregrinările sale a ajuns foarte departe în viitor, pentru a cere nişte sfaturi Consiliului ce administra un anume segment temporal. Găsi, „zvârliţi de flux, un bărbat şi două femei, la marginea mării, aidoma victimelor unui naufragiu înspăimântător“. Cam aşa i se arată acei oameni din viitor lui Corson. Ei sunt nişte oameni aidoma lui, sunt membri ai Consiliului, numai că sunt mai din viitor. Cum trăiesc? „N-am alt acoperiş decât firmamentul, nici alt culcuş decât nisipul, nici alte cearceafuri decât briza“, spune unul dintre ei. O carafa dintr-un secol (trecut sau viitor - nu se ştie), stă îngropată în nisip, în timp ce Corson vorbeşte cu bărbatul, cele două femei întinse pe plajă, care păreau că dorm, „iau parte la o consfătuire“, „sunt în contact cu cei (zeii - n.n.) din Aergistal“. Există, desigur, ascunse în cutele timpului şi maşinăriile şi civilizaţia omenească aşa cum o ştim noi, cu activităţi economice, financiare şi productive. Mi-ar face plăcere să facem abstracţie de ea. Să ne închipuim un om al viitorului ce aproape nu poate fi închipuit. Un om care trăieşte pe plaja unei mări. Un om care poate străbate înainte şi înapoi timpul. Un om care nu are de rezolvat probleme stringente ale omenirii şi nici măcar probleme familiale sau personale. Un om ce poate intra în contact cu oameni din alte galaxii, doar concentrându-se. Când am spus că acest om nu poate fi închipuit (conceput) de noi, mă refeream la doar unul din aspectele de mai sus. Căci îl putem concepe străbătând timpul, îl putem concepe ca posesor al puterilor parapsihice, dar nu putem concepe un om care să nu fie preocupat permanent de ceva, fie practic, fie ideatic. Să-i spunem atunci acestuia „omul fără griji“. Un om care, dacă e să dăm crezare tezei vidului interior cu care se confruntă omul, ori s-a eliberat de spaima de a se privi, ori şi-a umplut prin ceva golul interior.<br /> European ca şi Herbert Franke, Gerard Klein concepe greu un om în afara civilizaţiei. E motivul pentru care în fundalul acela marin, care nu reprezintă altceva decât nişte decenii lăsate libere ca „spaţiu“ de agrement, se află maşinăriile. La Franke, deşi ele sunt nimic, sunt de fapt totul. Dacă maşinăriile s-ar strica, citadela din „Zona zero“ ar înceta să existe, iar oamenii ar fi condamnaţi. Klein merge puţin mai departe. El îi oferă omului un loc de agrement pe o plajă, însă acest om e dependent tot de maşini, ascunse în culise. Dar un om ce poate intra în contact cu zeii, nu ar putea să-şi ia hrana din stele? E probabil.. Căci „al treilea om“, nu e în faza finală a „evoluţiei“. Fără să-şi depăşească în vreun fel condiţia biologică, acest om al lui Gerard Klein va ajunge pe ultima treaptă a evoluţiei nu graţie unei „schimbări a subiectului“, ci prin faptul că practica manipulării istoriei, a timpului, l-a transformat într-un inginer al metafizicii, într-un hipersavant ce locuieşte întreg timpul lumii şi îl înţelege, căci îl stăpâneşte. Cunoaşterea lui e totuşi una pragmatică, însă a răspuns astfel unor numeroase chestiuni metafizice. Din „ştiinţa spiritului“, care după Ţuţea e „consolatoare şi purtătoare de demnitate prin Dumnezeu, libertate şi nemurire“, lipseşte doar „demnitatea prin Dumnezeu“, celelalte părţi fiind relativ rezolvate. Omul-zeu e relativ nemuritor şi e relativ liber. Fiind nemuritor şi liber, nu mai are nevoie de consolare. Klein propune deci un om care pentru noi ar fi aidoma zeilor, deşi în câteva ceasuri am putea deveni asemenea lui, dacă ne-ar împărtăşi el tainele universului. Ori poate că nu ar fi de ajuns a ni le împărtăşi, ci, aidoma lui Corson, ne-ar fi necesar un lung periplu practic, pentru a înţelege ... de fapt nu altceva decât o parte a paradigmei postmoderniste:, „(zeii) se joacă cu (sic!) posibilităţile. Au ridicat pragul (jocului - n.n.) la nivelul universului. Atunci barierele cad. Universul se deschide, se eliberează, se multiplică. Necesitatea - ce e scris - se tulbură. Omul încetează de a mai fi prizonierul unui tunel care leagă naşterea de moarte“.<br /> Sunt, şi aceşti „trei oameni“, orizonturi de aşteptare“ indefinită ce intră în conţinutul unei paradigme. „Orizonturi“ despre care nu ştiu cu siguranţă dacă participă la alcătuirea paradigmei active astăzi, dar cu siguranţă a fâcut-o. (O altă temă în acest sens ar putea fi tratată într-un paragraf numit: „De la Mesia la omuleţii verzi“. Extratereştriii: unii cred că ne ameninţă, dar alţii că ne vor rezolva toate problemele. Iar dorinţa de a face solvabile problemele umanităţii, nu e decât deoarece indivizii speciei umane îşi leagă condiţia de condiţia speciei: sunt săraci şi suferinzi doar pentru că omenirea are probleme. O temă pe care însă nu o voi aborda, căci în SF sunt speculate mai ales „întâlnirile“ - de diferite grade. Astfel încât ar fi să depăşesc perspectiva de abordare, dacă aş lua în considerare şi materialul adunat în acea literatură care cercetează istorisiri ale unor oameni reali despre contactul cu exterii).<br /><br /> Şi totuşi!<br /> (Resurse ale literaturii SF)<br /> Şi iată unul dintre motivele pentru care spuneam (sunt şi altele, aidoma de încâlcite) că este inutil să pretinzi că ai ajunge la concluzii. Nu există reţete, iar şansele generalizărilor sunt minime. Există, e drept, concluzii, dar numai asupra unor aspecte specioase ale literaturii, îndată ce schimbi macazul, altă lumină a practicii scrisului, luminează altfel peisajul teoretic, în antologia „Timpul este umbra noastră“, antologatorul, Cornel Robu, se entuziasma faţă de calităţile stilistice şi compoziţionale ale prozei unui copil-minune al SF-ului, Mihail Grămescu. Povestirea sa „Fenotipul de ceaţă şi picăturile de nimic“ prezintă o compoziţie originală, de îmbină literatura mainstream şi SF. Ani este femeia „folosită“: „nu v-aţi fi dat deloc în lături să îngenuncheaţi la picioarele ei (...), numai să-i puteţi atinge, pipăi, mângâia carnea aceea fragedă şi proaspătă“. Nu e femeia în general, căci se distinge de matroane. E o sărmană, e o victimă, face parte dintr-o minoritate. Acest fapt produce un conflict, ce se consumă strict în conştiinţa naratorului şi care îl opune tuturor bărbaţilor: „cum puteţi atunci, domnilor, să pretindeţi fără nici un fel de ruşine că nu ştiţi despre care Ani e vorba? Şi cum mai puteţi să staţi atât de serioşi la braţul matroanelor voastre? Şi nu vă daţi cu capul de pereţi, sau cu fundul de pământ, sau altceva de genul ăsta?“ O altă parte ţine de SF, căci, declarat autor de SF, Mihail Grămescu nu trădează prin nimic genul. De Ani, bărbaţii nu profită aşa cum s-ar întâmpla într-o dramatizare mainstream. Ci, în picături de chihlimbar „concepute dintr-o mică încărcătură de neant care poate imortaliza ectotipul cuiva, bărbaţii au furat tocmai „imaginea VIE“ a Aniei, fapt ce o va epuiza curând. Aşa încât, revolta naratorului se consumă în două planuri ce se completează reciproc: în cel mainstream (revolta împotriva întrebuinţării unei fiinţe sărmane, a unei victime), iar cel în cel SF, revolta datorată morţii Aniei, pe care acum toţi bărbaţii se prefac a nu o fi cunoscut. Acestea puse la un loc, se transformă în revolta faţă de cinica utilizare a unei fiinţe vii. Partea SF a compoziţiei reuşeşte să lărgească orizontul semnificativ al povestirii, chiar dacă produce o ruptură oarecum infantilă faţă de planul real al existenţei, în parabola anticomunistă „Merele negre“, compoziţia e asemănătoare. Partea SF explică modul în care s-a ajuns ca totul să fie negru înjur: „Fiindcă, din toate metisările, negrul, fiind dominant, transmitea urmaşilor principala informaţie“ - negreala se transmite şi se fixează genetic, până se ajunge la o lume cu totul neagră. Naratorul are nostalgia multicolorului de mai ieri. Iar copii, se întreabă dacă va fi existat vreodată lumea pestriţă de care le povesteşte bunicul şi conchid că ea nu putea să fi existat, căci ar fi fost ca şi când ai fi privit la soare. Revoltă, emoţie, sarcasm, pătrund în şi ies din aceste short story.<br /> Dar, dacă Mihail Grămescu, pentru a nu pierde contactul cu realul intuieşte utilizarea unei strategii de îmbinare a SF-ului cu posibile teme mainstream, cunosc un roman în SF în care autorul, Gerard Klein, reuşeşte să depăşească în mod spectaculos insignifianţa semnificativă a genului, scriind un roman metafizic, „Seniorii războiului“. Aş spune despre metafizic în literatură că se alcătuieşte dintr-o sumă de interogaţii ce iau naştere, în urma scrisului, din toposuri literare strâns legate de concret, de existenţa de zi cu zi a oamenilor, de existenţa lor în istorie, sau de existenţa lor în civilizaţie. Pentru ca un roman SF (care nu se abate deloc de la recuzita genului şi nu vrea cu nici un chip să-şi asume altă condiţie, cum e romanul de care vorbim), să ajungă la metafizică, e obligat, cred eu, să-şi suprapună structurile unor structuri ale realului. Faptul s-a petrecut şi e total întâmplător, deşi bine speculat, căci lecturând şi alte romane ale aceluiaşi autor, ele nu se ridică prin nimic peste anodinele compuneri adolescentine ce caracterizează marea masă a producţiei de gen. Problema pe care o urmăreşte Klein în „Seniorii războiului“ este eradicarea războiului. Nici un ecou din uriaşa bibliografie terestră a temei. Intriga se concentrează în jurul unei planete, „Uria“ şi mai ales în timp, căci Corson (şi mulţi alţii în roman), poate călători în timp. E închipuit şi un Aergistal, tărâm artificial, în care se consumă războaie fără sens, tocmai pentru a le oferi şansa combatanţilor să se emancipeze de dorinţa războirii. O dramatizare main-stream a temei e oricând posibilă, dovadă că ea, tema, e una din lumea noastră, ţine de realităţi ale istoriei omeneşti şi ale civilizaţiei noastre. Corson, văzut ca un criminal de război, spre a-şi salva pielea, dă curs unor acţiuni de chirurgie a istoriei(„rupe un lanţ de violenţe..., întrerupe o serie de războaie“), ajungând treptat, datorită acestui demers al său, să-şi pună întrebări despre intenţiile „zeilor“. Zeii, sunt zeii din Aergistal, ce au construit Aergistalul, au fost oameni, dar şi-au schimbat condiţia. Din multiplele linii virtuale ale istoriei, cea care duce la ei e sigură (Antonella, de pildă, se află în unele linii de evoluţie, iar în altele nu, oraşul Dyoto împărtăşeşte o soartă sau alta, însă Aergistatlul există în toate liniile virtuale; iar Corson chiar îşi pune întrebarea dacă nu ar fi cazul să distrugă linia ce duce la naşterea acestor oameni-zei, cu care află treptat că se va identifica) şi urmăresc: eradicarea, cunoaşterea şi conservarea războiului.. Şi în acest demers al lui, Corson îşi pune fără încetare întrebări, caută să înţeleagă. „Tot ce merita să se numească istorie era contrariul războiului. Istoria era un ţesut. Războiul, tot atâtea rupturi“. Un alt merit important al lui Klein este şi acela că el emancipează genul de sub tutela paradigmei primei modernităţi (dar cu o floare nu se face primăvară). „Matematicile arată că e posibil să construieşti sisteme de propoziţii riguros contradictorii, care se exclud unele pe altele, oricare ar fi puterea sistemelor“, sau „controlul timpului seamănă oarecum cu ecologia“ - şi se apropie de paradigma postmodernităţii, chiar dacă tema, militarea în favoarea păcii, e astăzi oarecum desuetă, căci blocurile militare au căpătat autonomie faţă de societatea civilă, în virtutea faptului că o reprezintă. (Militantismul societăţii civile s-a concentrat în blocul militar NATO, un executant al voinţei sale în favoarea păcii).<br /><br /> Groaza ca divertisment<br /> Dacă SF-ul împărtăşeşte cumva optimismul emancipării omenirii prin ştiinţă, la fel de bine i se poate atribui, vorbind la modul concret de această dată (cu cărţile pe masă), despre atracţia lui spre problematica privitoare la consecinţele tehnologice ale ştiinţei. Dacă ştiinţa (pozitivismul) ca atare însemna cunoaştere, ea, ştiinţa, nu a rămas la stadiul cercetării în scopul pur al cunoaşterii, ci s-a preschimbat în „cercetare fundamentală“, slujind tehnologia, realizată în vederea acţiunilor directe asupra mediului şi în general asupra realităţii (pentru amănunte v. Liviu Petrescu „Poetica postmodernismului“, 1988). Ar fi fost nevoie, desigur, de elaborarea unor strategii de transformare a realităţii (ele astăzi sunt reglementate juridic: chiar zilele trecute în SUA s-a interzis donarea: opozanţii donării au adus argumente morale, susţinătorii ei au afirmat că revenim la barbarie), însă s-a simţit mai puţin nevoia lor, decât nevoia de a experimenta asupra realităţii. Astfel de experimente poartă numele de „inginerie“, între care cea mai cunoscută este ingineria genetică. SF-ul a fost interesat de transformarea realităţii pornite din realizările ştiinţei, valorificând rezultatele fie optimist, fie în mod negativ. De obicei negativ, căci resursele genului se concentrează în zona senzaţionalului, în cazul de faţă acesta manifestându-se ca avertisment prăpăstios. Multe din aceste romane SF se dezvoltă pe ramura horror a genului. Exemplul clasic e chiar romanul considerat a fi primul în serie: „Frankenstein“ de Mary Shelley. Multe alte romane apoi, chiar dacă nu au scrise ca în mod expre să fie horror, ci s-au vrut mai degrabă scenarii ipotetice despre întorsăturile ce le-ar putea lua evenimentele în încercarea unora de a transforma realitatea, ele dau un fior de groază. Regină a rămas genetica, pasămite întrucât se pretează la o gamă inepuizabilă de scenarii de groază. De multe ori spaima de invazie („Războiul lumilor“) se contopeşte acestei ramuri a SF-ului: invazia porneşte din laboratoare, însă, pentru a fi posibilă apariţia unui roman ca „Frankestein“, un roman de groază cu totul emancipat de sub tutela fantasticului (e fără îndoială un roman SF, nu unul gotic), ştiinţa trebuia să ajungă în stadiul tehnologiilor şi ingineriilor chiar. E evident că prima inginerie nu putea fi decât cea medicală, căci medicina e probabil prima dintre ştiinţe. Mai mult, ea are legătura cea mai intimă cu omul. Îi poate conserva sau întrerupe viaţa, ba se prelungeşte şi dincolo de viaţă, prin autopsie şi practica legistică. Prima transformare a realităţii pe care şi-o închipuie un om, Mary Shelley, este să-i fie dată viaţă unui corp inert: este deci legată de medicină. Totul se produce însă după o cercetare ştiinţifică minuţioasă a unui student, care descoperă notiţele unui savant. Preparativele „cercetării fundamentale“ sunt prea evidente, ca să punem povestirea închipuită de soţia poetului britanic pe seama faptului că medicina e cea mai veche ştiinţă. Forma mentis cum că omul poate acţiona asupra naturii şi poate interveni în transformarea realităţii, funcţiona la acea vreme când Byron îşi scria poemele romantice, cu suficientă forţă pentru a determina o noutate literară. E drept, o noutate literară ce ne transportă la începutul epocii industriale, în plină perioadă romantică. Vedem deci unde sunt situate în timp originile SF-ului. Povestea scrisă de Mary Shelley a luat naştere când ea, Byron şi Shelley au hotărât să compună o istorisire care să îngrozească. În ce îl priveşte pe E.A. Poe, scopul declarat de el însuşi e şi mai evident: vroia senzaţie. Vroia ca, prezidând o farsă, să-i dea credibilitate prin intervenţia (posibilă) a ştiinţei şi să prezinte „oamenii din lună“ drept reali. Scopul originar al SF-ului: să producă groază sau să producă senzaţie, deşi ar părea unul eminamente estetic, e, de fapt, în primul caz, legat de divertismentul mai puţin ortodox, iar în al doilea este legat de box office. Ştiinţa aduce groaza ca divertisment şi senzaţionalul ca sursă de venituri.<br /> Un fapt ciudat merită să fie amintit aici. Deşi nu a fost niciodată în vogă cu adevărat, totuşi, o altă ramură a SF-ului, putea să existe cu bune sorţi de vandabilitate. Anume, acea ramură ce avea în vedere o ştiinţă mai mult ipotetică (fapt cu atât mai promiţător pentru un roman SF): ingineria socială. De aici putea lua naştere o întreagă clasă SF, pasibilă să producă „sincretismul“ utopiei, distopiei şi chiar a ficţiunilor antitotalitare cu romanul SF. Această clasă a rămas însă într-un stadiu primitiv. Dacă te gândeşti la exemple notabile, cel puţin mie nu îmi vine în mine decât cartea lui Bradbury „Farenheit 451“ şi cărţile antitolitare ale lui Orwell, nişte cărţi prea puţin SF. Filonul SF ar fi putut fi în acest caz bănuita inginerie socială. Se puteau naşte o literatură SF din întrebări de genul: există societăţi oculte, guvernanţi tainici, care acţionează pentru transformarea lumii în care trăim? Cum o fac, de ce o fac, care le sunt intenţiile ultime şi dacă au o justificare morală. A fost instaurarea comunismului în Rusia un fapt istoric natural, sau un experiment social? Şi dacă a fost un experiment, cui îi era util? Poate pregătea învăţăminte pentru instaurarea celui de al III-lea Reich? Şi Hitler cumva nu a fost manipulat din umbră să instaureze Reichul în momentul când experimentul părea reuşit, având şi misiunea să distrugă „marele laborator social“, URSS? (Rezum întrebările la Europa, dar ele se pot cu uşurinţă extinde spre o conspiraţie a oricăror dintre marile puteri bine intenţionate, sau a marilor frustrate de pierderea războiului). Să zicem că astfel de scenarii, deşi miza lor senzaţională e foarte ridicată, nu pot prinde la oamenii civilizaţi, din pricina dozei prea mari de supoziţii, ce imprimă un curs paranoic poveştii. E drept, astfel de poveşti prind în momentele de cotitură, cum au fost la noi anii postrevoluţionari, ani de „scenarită“. Dar se putea naşte şi o altă literatură SF, mai blândă, pe temeiul teoriilor despre masele umane. Nu s-a întâmplat aşa ceva, deşi secolul abia trecut a fost marcat profund de problemele maselor. Răspunsul la întrebarea: de ce nu a luat naştere o asemenea literatură SF?, ar fi relevant pentru multe dintre lucrurile ce s-au produs în lume în ultimii douăzeci - treizeci de ani. Jose Ortega y Gasset vorbea, spre sfârşitul anilor , '20, despre omul-masă, pe care îl numea şi snobul, omul „golit de propriul său destin“. Acesta „nu simte că trăieşte pe pământ pentru a face ceva anume şi de nestrămutat“. Omul-masă e, am putea spune, tatăl „burghezului“ de care vorbeşte Octavian Soviany apud Jacques Ellul, „purtătorul unui uriaş gol interior“ şi, desigur, străbunicul „omului hedonist“, din fericire doar imaginat. Dacă „omul-masă“, „burghezul“ suntem... noi, atunci, aflaţi în propriul nostru sistem de referinţă, nu avem cu ne observa pe noi înşine. Nu ştim dacă suntem ei. Însă cartea lui Soviany „Textualism, postmodernism, apocaliptic“, pare a identifica în omul actual tocmai „burghezul“. Atunci s-ar explica de ce romanul SF despre masele umane, despre mişcarea lor, despre diversitatea culturală etc a rămas atât de vag reprezentat şi, atunci când este, vine mai degrabă pe filieră americană. Căci „burghezul“ e omul lipsit de suspiciuni faţă de ce se întâmplă în jurul lui şi e cu totul eliberat, zice el, de prejudecăţi (= neasumarea nici unei responsabilităţi).<br /> În fine, supoziţiile nu au avut alt rol decât a înlocui nişte concluzii. Ele au reprezentat un mod ceva mai dinamic de a spune că pot fi depistate cel puţin două clase de romane SF (al treilea se întrevede), fiecare adunând în jurul lor mai multe categorii altfel aparent disparate. Un roman SF „medical“, care adună în jurul lui şi romanul ecologist şi romanul avertisment şi horrorul şi romanul cu invadatori. Altă clasă, mai slab reprezentată, e cea a romanului SF social, ce adună alături utopii, distopii, ficţiuni antitotalitare, romanul contactului între specii, romanul ingineriei planetare etc. Ar mai fi o clasă, să-i spunem a romanului SF „cosmic“, legat de tehnologia spaţială. Vehiculul şi călătoria cosmică, robinsoniada cosmică, dezvoltându-se spre paradoxurile temporale, „găuri de vierme“ - într-o vorbă romane de aventuri utilizând cel mai feeric arsenal de recuzite SF. (Căci trebuia să avem măcar o concluzie, ca să nu dezamăgim cititorul).<br /><br /> Găina babei şi probele de virtuozitate<br /> Adrian Oţoiu justifică proza SF-ul şi prin aceea că unii autori de SF ar face unele eforturi privind latura „inovativă în sensul tehnicilor narative“. Îmi amintesc o povestire, „Dansul Soarelui“, ce apare într-un volum, „Pasagerii“, publicat de Editura „Nemira“. Autorul, Robert Silverberg, spune despre aceasta: „Suprafaţa povestirii acoperă o structură complicată de pregătiri tehnice“.<br /> Nu ne stă la îndemână „lunga analiză tehnică“ pe care însuşi autorul o dedică povestirii sale. Ea nici nu ar fi avut de fapt o relevanţă de primă mână în ce ne priveşte, doar curiozitatea împingându-mă, mai mult spre a şti ce înţelege Robert Silverberg prin „tehnică narativă“. Adică aş fi vrut să ştiu măsura în care reuşeşte desprinderea de recuperarea cine ştie cărui minor procedeu al retoricii clasice - perlă a găinii babei. E drept, spunând acestea am procedat întocmai avocaţilor. Deja, avocatul apărării SF-ului a strigat „mă opun!“, judecătorul a spus: „se aprobă“, dar în mintea juriului au pătruns rezultatele perfidei instigări. Vom spune chiar aici motivul instigării. Pur şi simplu problema inovării stilurilor narative nu ţine nici de abilităţile stilistice, nici de procedeele narative formale utilizate cu îndemânare de un autor. Dacă e să acceptăm opinia profesorului Liviu Petrescu din „Poetica postmodernismului“ cum că între „modernism“ şi „postmodernism“ există o ruptură epistemică netă, iar nu o continuitate, dacă într-adevăr SF-ul e capabil de inovaţii în cadrul tehnicilor narative, acestea nu au cum se naşte tam-nisam şi nu sunt, aşa cum crede Robert Silverberg şi alţii, „probă de virtuozitate, o expunere a abilităţilor mele tehnice, o demonstraţie de manual a construcţiei unei povestiri“ (după mărturia lui Silverberg), ci tehnicile narative se înnoiesc sub impactul noii episteme, venind adică din interior. Se poate porni de aici o discuţie, dar care nu este în vederile mele, asupra măsurii în care un prozator „normal“ (care nu îşi asumă conştient nici un efort experimental), produce experimente, poate că uneori destul de greu de sesizat, sub presiunea plutonică a unei noi episteme, pentru a-şi adecva limbajul acesteia. Dar, pe de altă parte, s-ar putea deconspira şi măsura în care experimentaliştii declaraţi nu sunt nişte „nebuni“ (frumoşi, să zicem) ce produc înnoiri fulminante, ci o fac doar pentru că au „amirosit“ epistema şi se află pe urmele ei (dobândind rolul de a adecva limbajul mult mai repede la epistema. E o ipoteză doar aceasta - şi vom discuta despre experiment şi avangardă într-un eseu ceva mai subtil, care s-ar putea chiar să contrazică tot ce am afirmat aici. Nu-mi fac însă probleme. Dezbaterile despre literatură nu pot fi decât deschise şi apoi, împărtăşesc opinia lui Şestov din „Forţa ideilor“: „în lume nu există unitate şi pesemne, nici nu trebuie să existe, iar ideile nu câştigă nimic din faptul că vecinele ei imateriale merg în pas cu ea“). Văzând lucrurile prin perspectiva acestei ipoteze, unde se află SF-ul, relativ la cele două tipuri de discursuri de legitimare a ştiinţelor particulare în societatea de tip industrial, despre care vorbeşte Lyotard (urmăm, în continuare, cartea profesorului Liviu Petrescu)? Desigur, oricine va respinge ideea că SF-ul ar fi un discurs filozofic integrator. Rămâne deci al doilea „scenariu“ al cărui erou este umanitatea, înfăţişată în eforturile ei de a se smulge din întunericul ignoranţei, al obscurantismului (...) şi de a-şi exercita în deplină libertate dreptul de a cunoaşte“. Scenariul ne e familiar deja. Dacă privim „Fundaţia“ lui Asimov din alt unghi de vedere, ni se înfăţişează fără mare efort drept o variaţiune pe tema „smulgerii din întunericul ignoranţei“ a umanităţii. La începutul anilor '50, Asimov nu îşi putea pune întrebări, deşi epoca posmoderrnistă îşi făcea simţită prezenţa, asupra finalităţii acestei cunoaşteri, pe seama căreia dacă încercăm astăzi să medităm (să medităm adică asupra umpluturii creierului nostru), rămânem visători. Profesorul Liviu Petrescu are, între alte contribuţii personale la clarificarea unor aspecte ale problematicii postodernismului, şi contribuţia periodizării, în esenţă, a celor două meta-naraţiuni legitimatoare. Cea de care noi considerăm că ţine literatura SF („emanciparea prin ştiinţă a umanităţii“), profesorul o atribuie „primei modernităţi“. Modelul gnoseologic al SF-ului nu ţine, dacă acceptăm teoria profesorului Liviu Petrescu, nici măcar de modernitatea târzie, darămite de postmodernitate. Cum ar putea atunci să dezvolte tehnici narative, căci la ce ar fi să-şi adecveze discursul? Nici o presiune internă nu l-ar impune. Acesta e de fapt motivul principal ce mă determină să prevăd sfârşitul literaturii SF. Neracordată la epistema actuală, cu cât vom înainta în epoca artelor postmoderniste, SF-ul va fi înghiţit de literatură. Formularea mea referitoare la supravieţuirea SF-ului abia aici îşi află dezlegarea: „a deveni pe deplin literatură“ nu înseamnă că SF-ul, gen rigid, incapabil de metamorfoze şi evoluţie, ce îşi riscă astăzi ultimele resurse, va ajunge o altă literatură, ci doar că şansa lui stă în aceea de a fi digerat, de a fi asimilat de marea literatură.<br /><br /> În loc de concluzii<br /> Am aflat, pe parcursul acestui eseu fără nici o pretenţie sistematică câteva lucruri. Două-trei dintre ele, ce îmi par mai interesante, aş vrea să le rezum.<br /> Profesorul Liviu Petrescu (op.cit.) spune că: „în perioada modernismului timpuriu, cunoaşterea este legitimată pe baza unei meta-naraţiuni paradigmatice, care vorbeşte nu numai despre emanciparea unamităţii (cum apreciază Jean-Francois Lyotard), ci, deopotrivă, şi de utopia acţiunii transformatoare pe care omul o poate exercita asupra vieţii, în general“. SF-ul (nu ştiu dacă am convins), e parte a acestei meta-naraţiuni de legitimare, privind ambele laturi ale paradigmei. Sintagma science-fiction, cine să o fi dat (William Watson în 1851 - cf. Florin Manolescu), cum s-a încetăţenit, dar e minunat de potrivită. Ea parcă ar arăta cu degetul spre paradigma primului modernism. Cunoscând paradigma, am putut-o aplica asupra literaturii SF şi am văzut că acesta i se supune în totul, rezultând cel puţin două, să le zicem mai corect (odată ce s-a încetăţenit cuvântul impropriu „gen“), familii de romane SF. Iată un incipit de taxonomie a SF-ului, cu mult mai adecvată, îmi pare, căci reduce din acel haos al clasificărilor pe teme, specii, personaje sau recuzită SF. Nu am identificat vreo influenţă asupra literaturii SF a paradigmelor modernismului târziu şi postmodernismului (cu unele excepţii, prea puţin iradiante pentru a fi semnificative la nivelul genului). SF-ul este prin excelenţă opera primului modernism - metalimbajul cel mai sanguinic înrudit, poate, cu primul modernism. Dar am putut observa că e posibil să existe o a treia specie de romane SF. Nu dispun de preparativele necesare pentru a-i determina cu precizie existenţa şi a o izola teoretic. Cine se va încumeta să o facă (fie că va ajunge la rezultatul că o a treia specie nu există, ar fi un fapt benefic: e la fel de important să ştim ce nu există, ca şi să ştim ce există), s-ar putea să obţină (de data aceasta pornind de la SF spre paradigmă), un nou termen al paradigmei, dacă intuiţia nu mă înşală şi într-adevăr SF-ul este meta-naraţiunea atât de familial legată de paradigma primului modernism, încât am putea să o deducem pe aceasta printr-o adecvată privire asupra SF-ului. Numeroasele supoziţii ce presară demersul sunt pentru că teoretic şi critic SF-ul a rămas în România în stadiul primitivităţii. Cunosc o singură carte dedicată SF-ului scrisă de un critic literar în România, „Literatura SF“ de Florin Manolescu. Alte surse nu-mi stau la îndemână şi poate că tot ce am spus aici, s-a mai spus. Am văzut că, deoarece nu participă şi la altă paradigmă, SF-ul e vetust şi perimat (dar motivul îl voi amenda la timpul cuvenit). Este literatura specifică epocii industriale. Cine se va încumeta să ia genul SF, să-i stabilească speciile, ar putea obţine interesante rezultate, poate cu mult peste aşteptări, dacă lucrurile observate de mine aici sunt valabile, adică SF-ul conţine prin excelenţă şi integral paradigma primului modernism.<br /> În ce priveşte acuza de vetust şi perimat aplicată genului, să ne amintim că virtualul nu poate depăşi în literatură limita dincolo de care realul încetează cu totul să mai existe - concluzie la care am ajuns în paragraful „Mic burghez idealist“. Ori, fie şi numai gândind că societatea industrială şi mentalitatea aferentă sunt aproape dispărute, putem concluziona că SF-ul vorbeşte despre o realitate care nu (mai) există, încât SF-ul a rămas viu tocmai prin ceea ce ne-ar atrage în mod negativ atenţia: ideea lui E.A. Poe de a produce o literatură de senzaţie, ori de a fi (Mary Shelley) o competiţie imaginativă împotriva plictisului. E ceea ce l-a salvat de faptul că aparţine unei paradigme ce a pierit cu mult timp în urmă.<br /> Putem în acest context observa că în sintagma meta-naraţiune legitimatoare cuvântul legitimatoare nu este unul tocmai adecvat. Prin el de fapt se defineşte „aerul epocii“ şi în acesta stă cuprinsă paradigma. Căci verbul a legitima, te duce cu gândul la o acţiune conştientă, ba mai mult, programatică. Or SF-ul s-a născut, alături de alte meta-naraţiuni „legitimatoare“ ale primului modernism, din „aerul“ epocii industriale, nu dintr-un program... Inevitabil, legitimarea „emancipării omenirii prin cunoaştere“, a dus la tezism, căci a transpune în planul artistic metodele cercetării ştiinţifice, presupune, înainte de toate, observare obiectivă a realităţii, astfel că scriitorul, aşezat în postura savantului, se vede, ca Zola, „grefier al realităţii“, ori, ca Balzac, „secretarul societăţii franceze“, iar romanul devine „o anchetă asupra naturii“. Involuntar, SF-ul ar trebui să fie şi el tezist. Dar se salvează şi de această dată, din nou printr-un fapt negativ: e o literatură speculativă, cer se rupe de realitatea imediată, deci scapă metodelor cercetării pozitiviste: nu observă realul, ci extrapolează, de multe ori infantil, realizările ştiinţei. Deşi SF-ul este un produs prin excelenţă al paradigmei epocii industriale, atunci când optimismul „emancipării“ scade, marcând trecerea la modernismul târziu, SF-ul îşi asumă tema „avertismentului“ faţă de posibilele pericole suscitate de puterea fără precedent pe care ştiinţa o pune la îndemâna omului. Acesta e modul prin care SF-ul participă la noua paradigmă, fără însă a se rupe cu adevărat de cea anterioară. Scriitorii SF nu au gândit vreodată asupra unui model al cunoaşterii, aşa cum au făcut scriitorii de literatură mainstream. Ei şi-au văzut de treaba lor, cu adevărat rupţi de realitate, deşi la prima vedere s-ar afla în chiar miezul realităţii. A specula doar şi a nu gândi asupra lumii care te înconjoară, este marea hibă a SF-ului, care îl şi salvează mereu, căci îl ţine dincolo de dogme şi mode. Desigur, există şi excepţii şi între acestea se află romanele ciberneticianului Herbert Franke, „Zona zero“ şi „Reţeaua gândurilor“, două romane ce problematizează condiţionările civilizaţiei europene, impactul negativ al statului asupra individualităţii umane şi limitele metodologice ale cunoaşterii ştiinţifice. Sunt însă prea puţini cei ca el sau ca Gerard Klein în „Seniorii războiului“, care să se afle aproape de paradigma postmodernităţii. Dacă a fost un rezultat surprinzător pentru mine acela că SF-ul ţine de paradigma epocii industriale, nu mai puţin surprinzător a fost acela că până şi atunci când se emancipează, nu ajunge până la intuirea unui „orizont al misterului“, ci doar la depistarea unei paralogii (de altfel vădită de ştiinţele exacte).<br /> Opacitatea la referinţe (exceptându-le pe cele venind dinspre ştiinţele exacte în cazul autorilor de SF care sunt şi savanţi), specifică genului, artă cât de refractar e SF-ul atât faţă de real, cât şi faţă de realităţile înconjurătoare.<br /> În mersul general al lucrurilor, excepţiile sunt sarea şi piperul lumii în care trăim, deci merită să fie distinse. Am dat exemplul unui autor român, Mihail Grămescu şi al unui autor străin, Gerard Klein.<br /> Mai trebuie precizat că „materialul faptic“ (cărţile SF) ce stă la baza demersului este destul de sărac, ceea ce probabil a indus numeroase inexactităţi, dar, mai ales, s-a soldat cu o imagine destul de nebuloasă asupra SF-ului. Consolator e faptul că s-ar putea să reprezinte o perspectivă inedită. Rămâne celor apropiaţi genului să corecteze inexactităţile şi să clarifice lucrurile, iar dacă ele se dovedesc viabile, să le continue. Biblioteca SF este imensă şi cum nu am ştire despre o încercare de morfologie a literaturii SF, criticul s-au eseistul nu poate opera decât pe dibuie, pe un material faptic specios, ce îi stă la îndemână. Mi-aş fi lărgit orizontul asupra literaturii SF citind zecile, poate sutele de cărţi publicate în ultimii ani în România. Nu am fâcut-o însă din mai multe motive, în primul rând că nu mă mai atrage SF-ul şi evit întreprinderile plictisitoare ce oferă un spor intelectual descurajant de redus. Apoi, nu sunt critic literar, pentru a-mi sta în obligaţie lectura globală. Un alt motiv foarte serios a fost că nimic din critica literară românească nu mi-a produs convingerea că în SF-ul publicat la noi s-ar fi strecurat şi acele cărţi despre care Adrian Oţoiu spune că ar fi „inovative în sensul tehnicilor narative“, cărţi pe care eseistul nu le exemplifică - şi am o bănuială, pe care mă abţin să o enunţ, în lipsa probelor ce se pare că-i lipsesc şi eseistului, de ce (iată că totuşi am spus-o). În fine, nu am vrut mai mult decât să-mi exprim câteva gânduri despre proză şi cum demult mă bătea gândul să produc un eseu despre SF, iată că am făcut-o în acest fel. Mărturisesc că totuşi nu mă simt eliberat, deci nu am ajuns acolo unde năzuiam: să extrag o imagine mai limpede din nebuloasa temă. Încât, probabil, voi mai reveni asupra subiectului, dacă timpul îmi va fi propice. Iar de va fi fost să nu fac alta decât să arunc un bolovan în baltă, aştept mia de înţelepţi care să-l scoată. Cel puţin aşa vom vedea că înţelepţii sunt şi care sunt. Oricum, o mare greşeală nu poate fi. Căci dacă „paradigma“, e drept, descrie starea civilizaţiei, deci se naşte în lume, ea se materializează în arte din ceea ce simt oamenii. Iar eu nu am depăşit în comentariile mele ceea ce „simt“.<br /><br /><br />Bibliografie selectivă:<br />Asimov, Isaac - Ciclul „Fundaţiei“, Ed. Nemira, 1993 - 1995<br />Dimisianu, Gabriel - Lumea criticului, Ed. Fundaţiei Culturale, 2000<br />Faulkner, William - O parabolă, Ed. Univers, 2000<br />Fowles, John - Magicianul, Ed. Univers, 1992<br />Franke, Herbert W. - Zona zero, Ed. Univers, 1988<br />Muşina, Alexandru - Unde se află poezia?, Ed. Arhipelag, 1996<br />Oţoiu, Adrian - Trafic de frontieră. Proza generaţiei '80, Ed. Paralela 45, 2000<br />Patapievici, H.-R. - Cerul văzut prin lentilă, Ed. Nemira, 1995<br />Petrescu, Liviu - Poetica postmodernismului, ediţia all-a Ed. Paralela 45, 1998<br />Robu, Cornel - Timpul este umbra noastră (o antologie a anticipaţiei româneşti), Ed, Dacia, 1991<br />Soviany, Octavian - Textualism, postmodernism, apocaliptic, Ed. Pontica, 2000<br />Spiridon, Monica; Lefter, Ion Bogdan; Crăciun, Gheorghe - Experimentul literar românesc postbelic, Ed. Paralela 45, 1998<br />Şestov, Lev - Speculaţie şi apocalipsă, Ed. Univers, 2000<br />Urian, Tudorel - Proza românească a anilor'90, Ed. Albatros, 2000<br />Vighi, Daniel - Decembrie, ora 10, Ed. Albatros, 1997<br /><br /><br /><br /><br /><br />PERCEPTIONS OF A LITERARY GENRE<br />Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 <br /><br />Eugen Stancu<br /><br /><br /> What is communist science fiction is a question that can hardly be answered either concisely or unambiguously. Many Western scholars such as Moskowitz, Aldis or Amis, [1] gave definition to science fiction genre, but this are only partially related to communist productions.<br /><br /> The western terminology is not suitable to define entirely the communist literary genre. In contrast to western models, communist science fiction has always displayed a heightened sense of their ideological potentiality. In this respect the first manifestations of communist science fiction, in the first decades of 20th century in the Soviet Union, were viewed as convenient means of fictionalising certain statements about the future rather than a new artistic method of reflection and cognition.<br /> These attributes were closely linked with the role that literature was supposed to have in communist society. In his essay on "Party Organisation and Party Literature," published in Novaia Zizn in November 1905 Lenin stated that "literature must become party literature (...) Literature must become a part of the general cause of the proletariat. [2] Science fiction has a particular place in the general realm of literature, as in the communist world science was accorded a great ideological significance. Since the communists' leaders claimed that Marxism-Leninism is a science, they regard all other sciences as their allies in the task of building communism. Science was elevated to a level of ideal in itself, almost a substitute for religion and in these frameworks science fiction literature was meant to develop and popularise the communist scientific achievement being in this way above all a means of education<br /><br /> Therefore, ideological modelling was from the beginning the leading method of constructing Soviet science fiction. In this respect Hartmuth Lück points out the distinction between the western conception of the genre named science fiction and the soviet naucino fantisticeskaia literatura. To stress the opposition Lück uses for the Soviet case, the abbreviation F.S. instead of S.F. Thus as he argues, historically speaking the two concepts do not have anything in common.<br /><br /><br /> While as for the SF it was for decades merely about 'amazing stories', thus extraordinary adventures, having as principal ingredients cosmic space and the future, F.S. had more clearly a social character and presented possible forms of o confrontation with the class enemy. [3]<br /><br /> Starting from this dissimilarity between the Western an the communist Science Fiction universe, this essay concentrates on the way in which science fiction was perceived as a literary genre in Romania in the period between 1955, when the magazine "Colectia Povestiri Stiitifico Fantastice" (CPSF or Collection) appeared, till 1974 when it stopped being published.<br /> It could be claimed, according to one or other definition of the science fiction genre that some isolated writings from the inter-war period such as H. Stahl's, Un Român în Luna (A Romanian on the Moon) or Felix Aderca's, Orasele Înecate (The drowned Towns) might be regarded as science fiction works. Some translations, from the western literature could be also mentioned for the same period but these are exceptional examples, which do not develop a particular tradition. As Edward James argues, the name and more than that the specific means of spreading the genre, such as the magazine or the fanzine grant science fiction its legitimacy as a definite genus. [4]<br /><br /> In Romania, the term science fiction literature became popular at the beginning of the 50's through the support of the magazine Stiinta si Tehnica pentru Tineret, (Science and Technics for Youth) the main publication dealing with science popularization at that time. The Soviet model, offered especially by translated works, was the first source of inspiration for Romanians writers. Hence the first Romanian publication to be called science fiction by contemporary sources, was Vladimir Nemtov's novel, Expeditie pe Fundul Marii, (Expediton on the Button of the Sea) published in 1954 as a serial. Yet, science fiction as defining a specific genre became totally established in 1954, when the magazine Colectia Povestiri Stiintifico Fantastice appeared. [5]<br /> CPSF was a literary supplement of the magazine Stiinta si Tehnica pentru Tineret. It appears between 1 October 1955 and 15 April, (a total of 466 issues) having as chief editor writer Adrian Rogoz. Except the period 1 March 1957 - 30 October 1959, when the magazine was published three times a month, for the rest of the period there were two issues per month. The magazine used to have 32 pages and a regular circulation of 35 000 copies. The books that appeared during this period are in large part a republication of the titles already published in the Collection. Taking this into consideration it is not an exaggeration to assert that the history of this magazine represents in fact the history of the science fiction genre in Romania.<br /> Far from being an autochthonous initiative, science fiction literature was an imported one. The explanation of the emergence of the collection in 1955 is related to the evolution of the genre in the Soviet Union. In an article published in Science Fiction Studies, Rafail Nudelman set forth a chronological classification of Soviet science fiction, which offers an explanation to the question why the middle of the 50's is the moment of appearance of science fiction literature in Romania. According to him, the renewal of the genre in the 1950s that was manifested in the Soviet Union can be chiefly interpreted from the new ideological perspective, represented mainly by the turnabout following Stalin's death. [6] Previous to that moment the evolution of the Soviet science fiction had a convoluted path.<br /> A first stage in its development was represented by the immediate period after the Bolshevik revolution that could be associated with the general context of the avant-garde and contructivism. Referring to that period, Nudelman argues that the science fiction genre, represented by works such as Aleksey Tolstoy's Aelita, Zamiatin's We or Vinnicenko's, The Sun Machine, was a promising and a qualitative one even if communist ideological frameworks dominated the plots. [7] The artists aligned themselves with the new regime, preaching the construction of a communist world by creating a "constructivist" euphoria in which nothing seemed impossible. Space travel, flying cities or immortality all seemed immediately attainable. The Bolshevik leaders, some of whom regarded with suspicion this literary experiment, nevertheless depended on it in matters of "cultural construction." [8]<br /> This situation did not last long. The Stalinist State renounced the avant-garde and the literary science fiction experiment, perceiving it as cosmopolite and deviationist, and replaced them with an official controlled esthetic formula, the Socialist Realism. In August 1934 the first congress of Russian writers was held in Moscow. Zhdanov's speech is essential for the further evolution of the Soviet literature and for establishing the norms of Socialist Realism. These new values actually determined the near disappearance of science fiction literature. According to the new ideological and esthetic norms, the writer was to become "an engineer of human minds" which meant, "to stand with both feet firmly planted on the ground of real life." Moreover, as Zhdanov puts it, "this means breaking away from old-type romanticism (...) which depicted nonexistent life and nonexistent characters, diverting the reader from the contradictions and oppressions of life into a world of the impossible, a world of utopia." [9] Therefore, the narrative space in the science fiction plots became identical to the real and the fantastic element was reduced to a timid time span of several years, in extension of the official five-year plans. [10]<br /> The compulsory immutability of the social background transforms the future world into a quantitative expansion of the already existing way of life. Belieaev depicts the exploration of the Arctic Sea shoreline, Grebnev portrays the future Socialist scientific station in the Arctic region. Other writers avoid even these prognoses: their fantastic hypotheses come down to the depiction of near future improvements on already existing technical innovation - television sets, destroyers, submarines or excavators. Recycling the safe themes is more than just a symptom of the genre's stagnation. It also rescues the author from the dangerous necessity of tracing the social-historical consequences of a hypothesis.<br /> At the moment when CPSF was released, the editors did not give the reader a clear definition of the science fiction concept. Thus, on the second cover of the first issue of CPSF, the mission of the new magazine is stated in a few sentences but this short text is not enough to express a clear literary program. Imagined as an instrument of education, this new kind of literature was meant to develop among its readers "the love for science and the courage requested for any great achievement." [11]<br /> The first two years of the apparition of CPSC could be considered as the first stage in the evolution of the genre in Romania and can be related with the characteristics of the Stalinist period. In a theoretical article, I. M. Stefan refers to science fiction literature by acknowledging that "writers are not allowed to contradict the truths established by science such as to imagine breaking the speed of light." [12] In the same respect another theorist, Ion Roman, stated that "as long as the present researches stated that without any doubt on the Moon there are no living conditions, it is forbidden for science fiction literature to imagine that there are any." [13] Given the homogenous space-time, the task of sustaining the plot development became more and more difficult in order to create a science fiction story. Thus the mechanical feature of the adventure related with the political and ideological realities represented the main creative solution. Consequently, fantasy hypotheses became a variation on the themes of official technological projects; its protagonist mirror images of great and small leaders, and its event items in administrative production plans. The literary discourse was supposed to change society by offering to the reader valid models. The prototype of the new communist man is in this respect one of the recurrent thematic features of the science fiction novels.<br /> This subject choice, focused on the reproduction of the official ideological discourse, the lack of any aesthetic value, was meant to satisfy a reading audience composed of young people, to a large extent pupils, students or having technical profession. This type of audience results also from a survey made by Florin Manolescu, which analysed letters sent to the editorial office by the readers. According to this data, the audience looks as follows: 11% are not taken into account because they represent anonymous letters. For the rest of the readers the percentage looks as follows: over 54% of the people buying the magazine are pupils and only 10% are students, 11% percent are represented by workers, 5.5% are technicians and 8.5% are teachers. [14] This new literary genre, according to a theorist of the period was meant to have a very clear purpose.<br /><br /><br /> The mission of science fiction literature is to train people to develop the trust in the creative forces of man (…) rather than anticipating the 40th century, more educative and instructive is a story on a near future. [15]<br /><br /> The heroes of this SF are individuals but also masses and collectives. Ilie Barbu, a literary critic from that period, refers to the impact of those characters on the readers "millions of people identified themselves with the heroes of the books; they develop a habit out of comparing themselves with those persons, their own deeds to theirs." [16]<br /> As a strategy to attract readers and at the same time to legitimise the value of this literature in this period, despite the loose connection with the SF genre, important writers were published in the collection. In the first issues of the CPSF pieces by mainstream writers such as the poets Tudor Arghezi and Ion Barbu; literary critics, Ovid Crohmalniceanu; the novelists Geo Bogza or Mihail Sadoveanu were published. The case of the latter is important in showing that historical necessity has indeed an important role in the creative process. In the 17th and the 18th issues of CPSF, Mihail Sadoveanu republished the novel Cuibul Invaziilor, (The Nest of Invasions), which was first published in 1936, this time by totally rewriting it. As Sadoveanu expresses in the new foreword, a misunderstanding of the historical evolution provided the reason for the change he made to the plot of the novel.<br /><br /><br /> In the former foreword for this novel, 20 years ago, I was grieving over the fact that the people from Central Asia because of the advent of technical development and general modernisation, will finally disappear, that Mongolian originality was going to vanish under the attack of modern civilisation. Reversing my predictions the October revolution brings a new life to the Mongols. Today the Mongol State owes its economic and cultural development to this event [17].<br /><br /> Besides projecting in the near future the construction of the communist world, another major narrative theme for this period was represented by the combat with the forces opposed to this process. For this purpose - the ideological fight against the capitalist world - literature represented a perfect and powerful ideological weapon. In many fantastic works the narrative space is antagonistically polarised by the conflict between the West and the East, the world proletariat and the world bourgeois, urban and rural, civilisation and barbarity. Spies and secret agents fill the pages of many books during this period. In many cases the plot moves from one enemy action to another culminating in the final exposure of the whole web of the enemy conspiracy. This theme was to continue to represent a main characteristic in the science fiction writings almost for the entire period of CPSF. The race to conquer the outer space, the missile crisis and other episodes of the cold war were epitomised in science fiction by many narrative discourses.<br /> In this respect it is interesting to mention a comment made by Silvian Iosifescu on the statement of Anthony Busher, the editor of an anthology of American science fiction literature in the 1950s. In the foreword of that book, Busher alleged that in the Unites States science fiction literature was the most political ideologically-free type of literary creation. Iosifescu argues against this by reproaching Western science fictions writers for composing plots like James Bond's adventures in which "red spies are followed by federal agents of the Cosmos." [18].<br /> This symbiosis of ideology and fantasy perceived from the beginning of its apparition turned science fiction literature into a mean of affirming and legitimising the official myth. Therefore, the SF published in the collection during the first years, - both the stories translated from soviet literature and Romanian creation - rejects psychology completely which is seen as unsuitable for the mythological modelling of the collective fate and which became one of the most dreary and uninspired genre of Romanian Literature.<br /> After 1957 a new stage in the evolution of Romanian literature science fiction could be observed. This period is also related with the development of science fiction literature in the Soviet Union which happened as a consequence of the political and ideological transformations following Stalin's death. In the Soviet Union, the first signs of a cultural "thaw" were the publication in 1954 of the essay "On sincerity in Literature" in which Vladimir Pomeratsev called into question the Stalinist soviet literary theory and practice followed in the same year by Ilya Erenburg's Thaw. [19] From the official standpoint, Khrushchev's secret speech at the 20th Party Congress of February 1956 marked an epochal break with the past, initiating a general re-evaluation of the Stalinist era on both art and science. Consequently, the party's more flexible cultural policy ensured that literature on the theme of science no longer invariably repeated official platitudes, but was able to deal with scientific and social problems with greater openness than before.<br /> For the communist block, besides the political change, the post Stalinist period also represented an age of rapid scientific advance. Some important events such as the first Soviet Hydrogen bomb or the launching of the first satellite could exemplify this development. Such successes were accompanied by great expansion of the scientific workforce and a further growth of popular interest in science. All these developments widened the subject matter of literature about science, ensuring that it was an attractive theme for writers. The phrase "scientific and technological revolution" in the 1960s was enshrined in the party program and has ever since been constantly used by theorists to denote a fundamental qualitative transformation of science and technology associated with the transformation from socialism to communism.<br /> This stress on science was reflected in the literature not only by the target audience of the stories, but also by the writers themselves. The selection and treatment of scientific themes by authors' cannot therefore be ascribed solely to the didactic purpose of the party. Undoubtedly the inherent interest and importance for the writers also played a considerable role. The majority of them had personal interests in science because they previously had a scientific training. Therefore, the majority of the writers who published in CPSF were engineers and many characters and especially positive heroes of their literary works are engineers, workers of savants. They represent the human models of future communist utopian society.<br /> Encouraged by the creation contests initiated by the CPSF, dozens of new authors and works appeared. Extensive criticism and - for the first time - more consistent theoretical consideration of the genre emerged at the same time with a rapid growth in popularity of the genre among readers (particularly students and technical intelingensia). In what concerns the theoretical frameworks of the genre, for the end of the 1950s and the 1960s, Max Solomon speaks about two different and at the same time competing conceptions of understanding science fiction in Romania. On one hand, as he calls it there was the proletcultist version that stated that the youth do no need unrealistic fantasies but instead a real forecast of the development of the technique and science according to the Marxist-Leninist conception. On the other hand, as he also points out was the creative fantasy, which affirmed that a well-structured fantasy could be the starting point for creative inspiration. [20]<br /> Compared to the Stalinist period, the features of SF literature changed considerably. The space of the new SF moves from the time spans limitation of the Stalinist period and becomes multi-dimensional. In a theoretical article of the period, SF is perceived as a specific artistic laboratory where various societal and historical models were placed under scrutiny. A new literary formula characteristic for this period is represented by Utopia. The communist utopia as it is illustrated in science fiction literature has the general meaning of any utopia in the sense that it functions as a mirror of society. However, made for official ideology, the mirror sees but at the same time distorts. As a result, the communist society always maintains a hostile relationship with its reflection. A case in point for this is Ion Hobana's novel Oameni si Stele (Humans and Stars). [21]<br /> In a distant communist utopian future, the spaceship Albatross starts the first Romanian expedition to Mars. Totally unexpected for a brave man, engineer Moroianu, one member of the team tries to sabotage the expedition. All was explicable as it was the case that a spy of the imperialist powers, having a mission to thwart communist attempts to conquer the outer space. It was not the case, engineer Moroianu begins to be scared. The trust in science as it was presented by the ideology was not working any more. Facing normal human psychological impulses the character was not acting as prototype of the new man. The fear experienced by the character was rapidly noticed by the literary critic of that period Thus the story "Oameni si stele" was considered in a critical evaluation. "Worthy of being related with the gloomy pessimism of the Western science fiction stories (…) unexplainable, illogical and inadequate for a man of the future" [22]. According to the literary canons, the observation made by Florea was totally legitimate. By constructing an anti-hero such as Moroianu, the author had brought the plot through a forbidden direction but by doing this he gave the hero a real psychological dimension.<br /> At the end of the 1960s the understanding of the science fiction genre is expanded, reaching the limits of fantasy literature. As a result, in the magazine CPSF, besides translations from the communist countries SF literatures, especially the Soviet Union, important western writers such as Dino Buzzati, Jorge Luis Borges, Fitz James O'Brian and Ambrose Bierce are also published. This reorientation did not in fact totally replace the former one but these two coexisted. If for the first case it was about a large audience represented by youth and technical professions, the new more esthetically oriented line was addressed as Manolescu points out to those who perceive the reading act as a selective one, supervised by a critical spirit. [23] This liberty also had its limits. Thus, before the writers conference of November 1968, in an articles published in România Literara, it was clearly stated that the Marxism could not accept the independence of literature vis a vis society. Thus, in the most "free" moment of the communist regime in Romania, it was stated, according to the same article that "the duty of literature is to exercise a considerable influence on the intellectual, social and moral life of the individual." [24]<br /> These theoretical limitations were less important than the openness of the period. In the 1970s Romanian delegations part in a series of international events very important for establishing contacts mainly with writers from the other socialist countries, but also from the West. Thus, in August 1970 in Heidelberg the first "World Con" held outside United State or Great Britain took place. But this is not the only event with participants from Romania. Between 26 and 28 October 1972, the Committee of Hungarian Science Fiction Writers organized in Budapest the first SF conference with participants from all the socialist countries. Another important international events in the 1970s where Romanian science fiction have been represented was the first European Congress of Science Fiction Literature held in Triest, where over 300 delegates from over 20 countries participate. [25] In 1973, between 11-14 September, took place in Poznan the international meeting of science fiction writers, with participants from Bulgaria Czechoslovakia Poland, G.D.R, Hungary and the Soviet Union. The Romanian team attending this meeting was made up of Voicu Bugariu, Vladimir Colin, and Ion Hobana. [26]<br /> These contacts led to the opening of the debate on the mission or the manner of writing science fiction. Thus, Silvian Iosifescu sees science fiction literature as a philosophical one, opposed to any scheme and determinism. [27] These new approaches allowed important evaluation of the genre. Berlogea rejects the production of the 1950s because of their "technicism," which, as he claimed, "was limited to describe machines and other technical devices." [28] Referring to the same period, Kernbach is dooming the engineers in many cases without any talent for writing literature, which gave SF a technicist path. [29] These norms were supposed to be replaced by a new problematic in which man and his psychology were supposed to dominate the plots.<br /> Despite these promising liberties and debates, the 1970s also represent a return to the literary paradigm of the 1950s, yet this time augmented with the Romanian national values, which for political reasons were neglected in the last two decades. The turning point in this process was represented by the so-called "July 1971 Theses" which had, according to many observers, the impact of a mini-cultural revolution. The proposals meant to transform the cultural landscape, called for a "continuous growth of the Party's leading role in all domains of political-educational activity" and emphasized "the great achievements recorded by the Romanian people-builder of socialism", the improvements of "forms of political and ideological training of the Party cadres and members" and "a more rigorous control to avoid publication of literary works which do not meet the demands of the political - educational activity of our party and of books which promote ideas and conceptions harmful to the interests of Socialist construction." [30] Though they couched on the term "Socialist Humanism," those norms constituted in fact a return to the method of Socialist Realism, with the difference that this time were powerfully reinforced with by a generous measure of nationalism, which, as Verdery argues, had as its strongest form of manifestation protochronism [31]. Therefore, in the plots of science fiction novels one could easily perceive at this time that the Romanians were depicted almost in the same way as the Soviets were in the 1950s. They are inventing planes, rackets, or are sending missions to conquer outer space. As a result, capitalist spies are interested in Moscow, as well as in Bucharest or Craiova. In this respect, if in the 1950s according to a science fiction story it was acknowledged that the first human being in the world was Syantropus from Pekin, [32] in the 1970s based on professor Mihnea Gheorghiu's research, the beginning of the antrophogenesis process, and thus the "symbolic" center of the world was considered to be Bugiulesti, a village [33] in Romania near where Ceausescu was born.<br /> These new esthetical, ideological and political reforms are also reflected in the magazine CPSF. Therefore, at the end of the year 1972 an announcement of a new creation contest is published, addressed to all the potentials science fiction writers, with a theme closely related to the new politico cultural program affirmed by Ceausescu one year before.<br /> Celebrating the 25th anniversary of the proclamation of the republic, our collection organises the third science fiction story contest, open to all writers who are not members of the Writers Union. The general subject of the contest is The Future of our Socialist Country. The contour of tomorrow Romania will get thus the emblem of the dreams, wishes and ideas of our contemporary youth (…) For these reasons the dispatched works will represent an anticipatory survey of the great achievements of tomorrow. [34]<br /> Science fiction is again redefined as a genus, and its social role is restated again in order to meet the new ideological norms. Hence Serbanescu alleged that, "the vocation of science fiction literature is to be a truthful mirror of the present society." [35] There were numerous such theoretical statements, meant to reach the spirit of July thesis although in fact this was just a façade. All attempts to return to the literary paradigm of the 1950s failed in essence. The science fiction writers only apparently complied with the new rules, for many of their writings were attacks on the communist regime. This transformation is a good example of how institutions created for one set of purpose - became instruments meant to serve a different one, and in this case instead of harnessing the literary production to the will of the communist party, SF literature was preserving a set of values which the Party leadership was intent on destroying. Moreover, this period represented the moment when this literature got its maximum popularity.<br /> As Nudelman argues in the case of soviet literature, but the claim is also valid for the Romanian case, this increasing popularity was determined by the socio-ideological role played by this genre in society. According to him, SF literature offered an easily decipherable interpretation of reality and its possible extensions and a masked criticism of the system and its myths. In other words, this literature supplied readers with a "method and a model for comprehending history." [36]<br /> The final measure taken by the party in the process of reorganising the Romanian press was due in 1974, when a new law of the press was enacted. [37] This event led through a dramatically change of the Romanian publicist scene so that many magazines, among which was even Colectia Povestiri Stiintifico Fantastice (Science Fiction Stories Collection), were suppressed. The official reason invoked for this decision, despite the popularity of the magazine among readers was represented by a national campaign to economise a paper. Thus in plain glory one should say the only publication dealing with the science fiction genre in Romania disappeared. From now on science fiction works were just symbolic apparitions in the editorial program of Albatros publishing house. The only ways of survival was the existence of some SF clubs which in a semi- clandestine state succeeded in keeping in contact people interested in the science fiction genre.<br /><br /><br /> NOTES:<br /><br /> [1] Kingsley Amis, New Maps Of Hell (London: New English library, 1960); Brian W. Aldis, Billion Year Spree, The true History of Science Fiction (New York: Doubleday & Company, 1973); Sam Moskowitz, Explorers of the Infinite, Shapers of Science Fiction (Connecticut: Hyperion Press, 1974).<br /> [2] George Steiner, “Marxism and the literary critic” in Sociology of Literature and Drama, ed. Elizabeth and Tom Burns, (Penguin Books, 1973), 159.<br /> [3] Hartmut Luck, “Der ‘Grosse Ring’ der Galaxis: Tendenzen der wissenschaftlich-fantastischen Literatur in der Sowjetunion”, in Die deformierte Zukunft: Untersuchungen zur Science Fiction, ed. Reimer Jemlich & Hartmut Luck (Munchen: Goldmann, 1974), 162, quoted in Florin Manolescu Literatura SF (Bucuresti: Univers, 1985), 9.<br /> [4] Edward James, Science fiction in the 20th century (London: Oxford University Press), 43.<br /> [5] Florin Manolescu, Literatura SF, (Bucuresti: Univers, 1985).<br /> [6] Rafail Nudelman, “Soviet Science Fiction and the Ideology of Soviet Society,” Science-Fiction Studies, 16 (1989): 40.<br /> [7] Idem.<br /> [8] Irina Gutkin, "The Legacy of the symbolist Aesthetic Utopia: From Futurism to Socialist Realism" in The Creation of Life: The Utopian Vision of Art in Russian Modernism ed. Joan D. Grossman and Irina Paperno, (Stanford University Press, 1994), 169.<br /> [9] Gleb Struve, Russian Literature under Lenin and Stalin 1917-1953, (University of Oklahoma Press, 1971), 262.<br /> [10] For more details about this period see Leonid Heller, De la science-fiction sovietique. Par dela le dogme, un univers, (Lausanne: L’age de L’homme, 1979).<br /> [11] CPSF 1: 2.<br /> [12] I.M. Stefan, "Cu privire la literatura stiintifico fantastica," [On Science Fiction Literature] Scînteia Tineretului, 16 June 1957, p.2.<br /> [13] Ion Roman, “Stiinta si Fantezia” [Science and Fantasy], Contemporanul, 4 March 1960, p.3.<br /> [14] Florin Manolescu, Literatura SF…, 261.<br /> [15] Ion Roman, Stiinta si Fantezia…, 3.<br /> [16] Sabin Bratu, Eroul timpurilor noastre în proza din ultimii ani, (Bucuresti: ESPLA, 1955),11.<br /> [17] Mihail Sadoveanu, “Cuibul invaziilor,” CPSF, 17: 3.<br /> [18] Silvian Iosifescu, "Posibilitate, Utopie, Mit" in, Viitorul, Studii si Articole despre literatura stiintifico fantastica, ed. Ion Hobana (Bucuresti: Editura Tineretului, 1968), 112.<br /> [19] Rosalind March, Soviet Fiction since Stalin: Science, Politics and Literature, (Croom Helm, 1986), 11<br /> [20] This information is based on a letter sent by Max Solomon on 17 January 2002.<br /> [21] Ion Hobana, “Oameni si Stele,” CPSF 17: 155.<br /> [22] Rodica Florea, “Povestirea SF în literatura noastra actuala,” in Studii de cercetari literare si folclor 3-4 (1963): 634.<br /> [23] Florin Manolescu, Literatura SF…, 262.<br /> [24] România Literara, 17 October 1968, apud. Dennis Deletant, Ceausescu and the Securitate, Coercition and Dissent in Romania, 1965 - 1989 (London: Hurst&Company, 1995).<br /> [25] Franz Rottensteiner, “Anticipatia europana este prezentata americanilor,”CPSF 456: 15.<br /> [26] ”Întâlnire Internationala a Scriitorilor SF,” CPSF , 455: 23-24.<br /> [27] Ana Barbara Rebegea, - “Pulsul Nostru Actual. Reflectii pe marginea actualei anticipatii românesti”, CPSF , 435-437:20.<br /> [28] Idem.<br /> [29] Victor Kernbach, “Divertisment sau Profetie?”, CPSF , 358: 32.<br /> [30] Scînteia 7 July 1971, Propunerile de masuri prezentate de tovarasul Nocolae Ceausescu Comitetului Executiv al CC al PCR, pentru îmbunatatirea activitatii politico-ideologice, de educare marxist-leninista a membrilor de partid a tuturor oamenilor muncii. [Exposition made by comrade Nicolae Ceausescu on the Program of the RCP for the improvement of ideological activity, for raising the general level of knowledge and the socialist education of the masses, for grounding the relation in our society on the principles of socialist and communist equity.]<br /> [31] Katherine Verdery, National Ideology under Socialism, Identity and Cultural Politics in Ceausescu's Romania, (Berkeley: California Press, 1991), 168.<br /> [32] “Uraniu,” CPSF, 10.<br /> [33] Vlad Georgescu, Politica si Istorie: Cazul Comunistilor Români. 1944-1977 (Bucuresti: Humanitas, 1991), 69<br /> [34] CPSF 430: 34.<br /> [35] Mircea Serbanescu, “În cautarea propriei vocatii,” CPSF 427: 31.<br /> [36] Rafail Nudelman, Soviet Science Fiction and the Ideology…, 49.<br /> [37] “Legea presei din Republica Socialista România” [The press law of Socialist Republic of Romania], Buletinul Oficial, 1 April 1974<br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE FERGONAUT?<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Ne bucură să vedem că revista "Fergonaut", periodicul de informaţii şi analiză a benzii desenate editat de un grup de entuziaşti din Craiova, continuă să ne secondeze fidel: abia face Pro-Scris-ul "Tic!", că din Bănie se aude pe dată un "Tac!" mult mai răsunător. Sumarul numărului 3 din martie 2003 e atât de bogat, încât de această dată mă voi mulţumi să-l prezint doar pe sărite.<br /> Viorel Pîrligras şi-a suflecat mâinile şi s-a apucat să transpună opera lui Ion Luca Caragiale în banda desenată. Ni se spune dintru început că ungurii din pustă s-au străduit din răsputeri să împiedice apariţia albumului în cadrul "Anului Caragiale" (aproximativ 2002), dar să nu dramatizăm această întârziere, pentru că o serie de atuuri, precum calitatea deosebită a tipăriturii şi a hârtiei, caracterul "retro 1900" al atmosferei albumului, vor face ca BD-urile lui Viorel Pîrligras să fie proaspete, actuale, căutate şi peste aproape un deceniu, când se va împlini un secol de la dispariţia dramaturgului, şi peste nici cincizeci de ani, când Caragiale îşi va fi terminat cel de-al doilea veac de singurătate. Altminteri, artistul craiovean a câştigat "Marele premiu" la concursul de carte pentru copii "Micul prinţ", ediţia I, Bucureşti, 2002, cu proiectul premergător apariţiei în volum .<br /> Albumul "Caragiale" a apărut la Editura ALLFA, unde putem semnala o altă apariţie de excepţie: Haplea. Personajul creat în 1924 de Nicolae Batzaria şi desenat de Marin Iorda este prototipul ţăranului mutat la oraş, care descinde din Păcală cel isteş şi din care, prin alienare, se va forma celebrul Bulă. În acest sens, pe parcursul prezentării sale, Viorel Pîrligras chiar citează cu savoare din poezia lui Mircea Dinescu: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate/ soarbe clopote pe nerăsuflate/ ară biserici seamănă panică/ şi-apoi o seceră cu limba mecanică". Dar parcă aici era vizat un alt personaj. Fiul lui Haplea cel adevărat, Hăplişor, are chiar parte de o aventură în stil julesvernian: "Călătoria lui Hăplişor cu balonul", o inedită reeditare a celor "Cinci săptămâni în balon".<br /> Din acelaşi număr, aflăm că la Editura Omnibus a apărut o "cărămidă" franceză de 1500 de pagini, bună de pus la temelia templului cunoaşterii: "BD GUIDE, Enciclopedie de la bande dessinee internationale", realizată de un colectiv coordonat de Claude Moliterni.<br /> Găsim aici şi un capitol "Roumanie", unde, spre dezolarea noastră, nu este menţionat "Galbar", primul album BDSF, "apărat şi omagiat cu îndârjire şi azi de fanii SF" (cf. Viorel Pîrligras). Dureroasa omisiune îi aparţine lui Dodo Niţă. Dar fie, să aplicăm principiul: cine nu e împotriva noastră, e cu noi...<br /> Dodo Niţă cel menit iertării publice a realizat un interviu cu Paul Laffont, fost ataşat cultural al Ambasadei Franţei din România, în prezent director al Alliance Francaise şi promotor al francofoniei, unul dintre marii fani BD. Francezii sunt un popor curios, care au fost în stare să-l transforme pe Cioran în personaj de bandă desenată. George Popescu face prezentarea ineditului album BD "Un annee sans prinstemps" (Un an fără de primăvară) de Ambre şi Lionel Tran, apărut la Editura 6 Pieds Sous Terre (Sase picioare sub pământ), care ni-l restituie pe marele filosof "într-o dimensiune a destinului său omenesc; poate, prea omenesc."<br /> Un alt francofon prezent în paginile "Fergonautului" este "fratele" (călugărul?) belgian Roland Francart, care a contopit în sufletul filatelia cu bedefilia şi colecţionează timbre cu subiect BD. El a participat şi la Festivalul Angouleme 30, de unde le-a trimis prietenilor săi români o corespondenţă.<br /> Un pas în afara spaţiului francofon, îl constituie prezentarea lui Dodo Niţă, dedicată BD-urilor şi filmelor "Diabolik", la împlinirea a 40 şi ceva de ani de la apariţia maleficului personaj, cu un binevenit grupaj de lucrări traduse în româneşte.<br /> Să menţionăm şi o ştire inserată la rubrica "Fax-BD", care ne anunţă că Marian Mirescu, Valentin Iordache, Spoitoru' şi Valentin Tănase au reuşit să scoată primul număr al revistei "Flaşneta". Şi ea, şi "Fergonaut"-ul constituie o dovadă elocventă a faptului că oamenii pasionaţi reuşesc să răzbească prin îndelungata noastră tranziţie, să treacă peste greutăţi şi să-şi facă auzite vocile, gândurile. Din păcate, aşa-numita "criză a literaturii SF" din prezent ne permite apreciem cu o precizie micrometrică cât interes şi câtă uitare de sine a existat în fandomul românesc de dinainte şi de după 1989.<br /> Revista "Fergonaut" poate fi procurată la adresa: fergonaut@hotmail.com <br /><br /><br /><br /><br /><br />„QUANTICIPAŢIA“ CONTINUĂ<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Am primit de curând, prin bunăvoinţa neobositului Geoge Ceauşu, redactorul-şef, două noi numere ale revistei „Quanticipaţia“, Supliment de SF, fantasy şi actualităţi stranii al „Opiniei Studenţeşti“: este vorba de numerele 2 (ianuarie - februarie 2003) şi 3 (martie 2003). Vă reamintim că primul număr a apărut în decembrie 2002.<br /> Noile „Quanticipaţia“ păstrează acelaşi sumar bogat, diversificat şi dens, pe doar 8 pagini fiecare. Puteţi citi aşadar în cele două noi numere de revistă povestiri semnate de Lucian Merişca, Mihail Grămescu, Liviu Antonesei, Adina Lipai, Rareş Szeit, Beatrice Badea, Aurel Chiriac, Terry Bisson, non-fiction sub semnăturile George Ceauşu, Dr. Cristina Păun-Bar, Felicia Ceauşu, Cătălin Sandu sau Alma Blănaru şi sumarul lor nu se opreşte doar la această rapidă enumerare.<br />Quanticipaţia nr. 3 De altfel, nu putem să nu remarcăm, cu bucurie, continuarea frumoasei tradiţii purtate de clubul „Quasar“ din Iaşi prin organizarea anuală a Zilelor clubului UNESCO „Quasar“. Ediţia din 2003, a noua, s-a desfăşurat în perioada 10 - 12 mai, sub genericul „Inteligenţa artificială“. Anul trecut, ne reaminteşte „Quanticipaţia“ nr. 2, ediţia a opta a Zilelelor Quasar au avut loc tot în mai, sub genericul „Actualitatea ficţiunii politice“, iar în noiembrie 2002 a avut loc ediţia a unsprezecea a Zilelor „Dan Merişca“, cu tema „Armele viitorului“.<br /> Şi, fără nici o umbră de îndoială, „Quanticipaţia“ (lărgind puţin această titulatură, în tentă science fiction, la întreaga activitate a celor de la „Quasar“) va continua. Lucru care nu poate decât să ne bucure. Sincere felicitări, aşadar, quasariştilor!<br /><br /><br /><br /><br /><br />„NATIONAL GEOGRAPHIC“ ŞI PUTEREA IMAGINII<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Sincer, nu credeam că, după apariţia în limba română a revistei „Scientific American“ ar mai putea exista ceva care să mă impresioneze la fel de puternic.<br /> Nu văzusem însă noul număr „National Geographic România“. Mă simt însă dator cu o mică precizare. Cum televiziunea prin cablu la care sunt abonat nu are „National Geographic“ în grila sa de programe, eu unul nu sunt un fan al acestui canal TV. Mai mult, îndrăznesc să spun, geografia este departe de a fi una din pasiunile mele. Revista „National Geographic“ am luat-o pur şi simplu din curiozitate (care, că tot veni vorba, omoară pisica sau, în cel mai bun caz, o lasă falită...)<br /> Dar revenind la animalele noastre, „National Geographic“ nu omoară defel pisica, ci cel mult, o tensionează la extrem, obligând-o să stea în coadă. Şi vă rog să mă credeţi că nu exagerez cu mai nimic. Impactul vizual al acestei publicaţii este absolut năucitor. Dincolo de condiţiile tehnice ireproşabile, profesionismul „National Geographic“ îşi lasă amprenta sa inconfundabilă de la primele pagini. Restul nu merită prezentat ci, pur şi simplu citit şi admirat. Iar eu mă mulţumesc să reproduc un scurt fragment din Scrisoarea de la Editor:<br /><br /> «Din 1995, de la lansarea primei ediţii internaţionale a revistei National Geographic, care a fost cea japoneză, îmi tot pun o întrebare simplă: „De ce nu-i spunem International Geograhic?“ Pentru a-i menţine viu spiritul, încercăm să îmbinăm tradiţia cu inovaţia, trebuie să ne gândim că exigenţele cititorilor noştri de acum se află la ani-lumină de cele ale cititorilor primului număr, apărut în luna octombrie 1888.<br /> Când eram copil, revista îmi aducea în camera mea, dintr-un orăşel texan, un întreg univers. Experienţa pe care am acumulat-o citind articolele şi admirând pozele mi-au influenţat viaţa. Iar acum, ca redactor-şef al revistei, mă simt onorat să asist la lansarea ei în alte limbi - şi îmi face plăcere să mă gândesc că oamenii de peste tot din lume, fiecare cu limba şi cultura lui, împărtăşesc aceeaşi emoţie la citirea revistei şi că nu rămân indiferenţi, aşa cum nu am rămas nici eu, cu atâţia ani în urmă. Sper că vă va înfrumuseţa şi vouă existenţa şi aştept cu nerăbdare să vă alăturaţi şi voi, lună de lună, marilor aventuri ale lumii pe care revista noastră vi le propune - chiar dacă nu se cheamă International Geographic.»<br /><br /> Ce-aş mai putea adăuga la aceste cuvinte ale lui William L. Allen? Poate doar faptul că revista mi-a plăcut atât de tare, încât o să mă prefac că nu am observat Mesajul preşedintelui României, redactat într-o perfectă - şi tradiţională - limbă de lemn. Deşi, dacă stau bine şi mă gândesc, poate şi ăsta este un motiv pentru care revista nu se numeşte International Geographic... <br /><br /><br /><br /><br /><br />VISUL LUI STEPHEN KING<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> „Visul lui Stephen King" ar fi trebuit să poarte o altă semnătură. Cea a lui Roberto R. Grant. Datorită însă unui complex de împrejurări, numele celui aflat în spatele pseudonimului literar Roberto R. Grant, autorul volumelor „Zeul Apatiei" şi „Animalul de beton", a „transpirat" către publicul cititor. „Deconspirarea" a stricat potenţialele planuri ludice ale autorului Voicu Bugariu. Acesta intenţiona, de altfel, o delimitare formală deplină, faţă de scriitorul Roberto R. Grant, prin publicarea unui virulent atac de factură critică la adresa volumelor lui. Bugariu însuşi este cel care a mărturisit aceste lucruri într-un interviu publicat în anul 1999 în Revista Tribuna, interviu care poate fi găsit şi pe Internet.<br /> Voicu Bugariu este un nume binecunoscut cititorului român de science fiction. Doctor în filologie, critic literar şi scriitor, Voicu Bugariu este o prezenţă fermă pe tărâmul SF-ului românesc de mulţi ani. În calitate de critic, a semnat numeroase eseuri şi articole pe tema literaturii SF. A lansat şi susţinut o rubrică regulată de critică în paginile Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice (serie nouă) pe care a continuat-o apoi pe Internet. A scris proză SF şi non-SF, povestirile sale apărând atât în volume din ţară, cât şi din afară (Polonia, Ungaria, etc.). În calitate de scriitor SF a semnat „Vocile vikingilor" (1970), „Sfera" (1973), „Lumea lui Als Ob" (1981).<br /> „Zeul Apatiei", un roman apărut în 1998 (Editura Sedona, Timişoara) reprezintă „debutul" acestui autor pe tărâmul „horror". „Visul lui Stephen King" nu este continuarea propriu-zisă a acestui roman, ci un jalon nou din ciclul început, o carte deci de sine stătătoare. Acţiunea se desfăşoară în anul 2058 în Rominia (fosta Românie) în care ţiganii sunt majoritari. Un ţigan oarecare (poreclit Batman, deşi numele lui este Led Zeppelin Ionescu) dobândeşte calitatea de a ucide, în moduri înfricoşătoare, prin forţa gândului. Calităţile lui sunt transmise altor oameni, astfel încât, ca un virus psihic, alţi romi dobândesc aceeaşi putere. O echipă formată din mai multe persoane de diferite naţionalităţi, unii dintre ei cu calităţi paranormale, pune la cale distrugerea batmanilor. Vor reuşi oare?<br /> Lăsând însă deoparte firul epic, prezentat mai sus la modul foarte larg - şi pentru a nu vă răpi plăcerea lecturării acestui interesant roman - transpar şi alte elemente a căror posibilă cheie merită reliefată. Pe fundalul elementelor - să le spunem de natură science fiction - ale ţigănizării fizice şi psihice a României (un subiect care, în ciuda unui tabú inerent, devine tot mai interesant la nivel sociologic în România anului 2003) transpare cu mare putere de impact naturalismul vorbirii personajelor. Un cititor neavizat va fi, poate, contrariat de această abudenţă de expresii verbale murdare. De ce un critic literar, ajuns în postura de scriitor, cedează atât de uşor tentanţiei de a fotografia, într-un mod brutal de direct, un aspect ce are prea puţin de-a face cu literatura?<br /> O posibilă explicaţie o găsim tot în interviul mai sus amintit, acolo unde Voicu Bugariu răspunde sec unei întrebări, spunând că estetica sa este apropiată de cea a lui Croce. Ori Benedetto Croce (1866 - 1952) era cel care mărturisea că: „Artistul nu poate fi blamat din punct de vedere moral şi nu i se poate reproşa nimic din punct de vedere filozofic, chiar dacă lucrarea sa de artă ar părea de o moralitate sau filozofie îndoielnică: autorul este un artist, care nu acţionează şi nu raţionează, ci doar compune poezie, pictură, cântec, adică, pe scurt, se exprimă pe sine." (extras din Nuovi sagi di estetica, ediţia 1948, fragment în limba engleză preluat de pe Internet). Tot Croce este cel care a introdus noţiunea de „intuiţie lirică". Arta devine astfel o formă de cunoaştere. Lucrările de artă sunt intuiţii „lirice" şi „pure" pentru că au natură imaterială. Spre deosebire de intuiţie prin intermediul căreia cunoaştem lumea fenomenală, arta este complet construită în minte, nefiind deci o adaptare făcută de minte după materie. Arta este pură pentru că este ideală.<br /> Natura imaterială a artei este puternic subliniată în „Visul lui Stephen King", începând chiar cu titlul romanului. Finalul oarecum deconcertant, prin care se arată că întreg eşafodajul nu este decât un vis, reprezintă exact închiderea perfectă a cercului. Astfel romanul devine, în concepţia lui Croce, „pur", dobândindu-şi un statut propriu, complet, în afara autorului. Interesant este faptul că mai multe volume („Zeul Apatiei", „Animalul de beton") ale lui Voicu Bugariu au recurs la această „stratagemă", prin care personalitatea scriitorului „ţine la distanţă" spiritul criticului.<br /> Şi dacă este îndeobşte cunoscut că, în materie de scris, criticii literari s-au dovedit de multe ori neinspiraţi, acest lucru nu este valabil în cazul volumului „Visul lui Stephen King". Romanul pe care îl veţi citi peste scurt timp este proiectat cu o impecabilă migală şi construit alert şi apăsat. Dincolo de inerentele interpretări (pe care în mod cert le va genera), romanul lui Voicu Bugariu poartă, fără nici o urmă de îndoială, pecetea inconfundabilă a profesionismului.<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN VIITOR INCERT ŞI SUMBRU<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Poate că reclama e de vină, poate că ne-am obişnuit cu toţii să gândim în clişee, dar cei care au recenzat cartea lui Dan Doboş s-au referit la Frank Herbert şi la Isaac Asimov. Asta m-au făcut să mă întreb dacă poate să existe un SF românesc. Nu mi se pare normal ca o creaţie originală să fie comparată neapărat cu vârfurile mondiale ale genului. Decât dacă vrei cu tot dinadinsul să stârpeşti orice iniţiativă, să induci la scriitorii români un complex de inferioritate şi să-i faci să se întrebe: oare de data asta am reuşit să-l imit perfect pe Herbert, sau mai stau încă deoparte? Şi încă e bine că Dan Doboş n-a fost comparat cu Shakespeare, cu Balzac sau cu Dostoievski.<br /> Nu m-am lămurit încă dacă-i vorba de o trilogie sau de un roman în trei volume. Dar asta are prea puţină importanţă. Important este faptul că Dan Doboş reuşeşte să creeze o naraţiune întinsă, care are o calitate rar întâlnită în SF-ul românesc: se citeşte cu sufletul la gură. Autorul trezeşte curiozitatea cititorului, îl face să se întrebe ce va urma, chiar dacă nu întotdeauna este de acord cu punctul de vedere al scriitorului.<br /> Folosind o serie de motive comune literaturii SF (clone, telepaţi, imperii galactice), Doboş rămâne original prin puncte de vedere insolite şi printr-o concepţie aparte asupra societăţii viitorului. Probabil că ideea imperiului galactic i-a făcut pe mulţi să facă legătura cu Herbert şi Asimov, legătură despre care am amintit. Numai că ideea imperială nu aparţine acestor doi autori, ea apare încă de la începuturile SF-ului american, iar chestia asta a dus la apariţia - prin anii optzeci, imdiat după apariţia filmelor din ciclul Star Wars - a unui studiu intitulat Nostalgia titlurilor nobiliare în SF-ul american. Oricum, e de reţinut faptul că autori aparţinând unei democraţii exemplare imaginează un viitor imperial. Adică o dictatură paternalistă. În cazul lui Doboş, ideea imperială serveşte intrigii, pentru că societatea imaginată de el, guvernată de conflicte latente, este de fapt o dictatură menită să gestioneze cu parcimonie resursele reduse de combustibil pentru rachete cosmice şi să contrabalanseze puterea Abaţiei, care furnizează aceluiaşi imperiu populaţii de clone, sclavi meniţi muncilor brute şi manipulaţi prin intermediul religiei.<br /> Poate că ar trebui să-i reproşăm lui Dan Doboş opiniile antireligioase, numai că spre finalul volumului autorul ne sugerează că s-ar putea să avem surprize mari în volumele următoare.<br /> Merită apreciat faptul că Dan Doboş îşi gestionează foarte bine povestea, nu pierde nimic din vedere şi totul se leagă, totul se explică, nimic nu-i lăsat la întâmplare.<br /> Stilul autorului este alert, direct, fără înflorituri. Nu veţi găsi în romanul său metafore sau comparaţii, dar acest lucru nu dăunează, nu lasă impresia de sărăcie în exprimare. Personajele se frământă, se întreabă, se chinuie. Dan Doboş nu prea respectă canoanele SF, nu are personaje pozitive sau negative, toate sunt nuanţate, sunt capabile de bine, dar şi de rău. Practic, te poţi aştepta la orice din partea lor. Iar acest lucru contribuie, într-un mod esenţial, la suspansul cărţii.<br /> Sigur, este vorba doar de primul volum al romanului. Dar dacă şi celelalte două vor avea aceleaşi calităţi, putem să-l considerăm pe Dan Doboş un mare autor de literatură SF.<br /><br /> Dan Doboş - Abaţia<br /> Editura NEMIRA, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />MAI MULT DECÂT "NIMIC"<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Primul volum al prozatoarei Adina Lipai a fost intitulat simplu şi incitant: "Nimic". E greu să cuprinzi 35 de texte, unele laureate la concursuri, altele publicate în reviste, câteva marcate de incertitudinile căutării unui glas propriu, sub eticheta: "Nimic". E nevoie de o anumită inconştienţă şi de o frondă adolescentină ca să-ţi aduni fructele sufletului într-un "Nimic". De-a lungul celor cinci-şase milenii de când povestitorii perpetuează aceleaşi nimicuri, puţini s-au încumetat să se joace cu un lucru atât de important ca un "Nimic". Doar câţiva n-au ţinut seama de restricţii.<br /> Dintre cutezătorii care au încălcat tabu-ul, îl amintesc pe Stanislaw Lem, autorul "Ciberiadei", carte ce cuprinde şi povestirea "Cum a fost salvată lumea", unde constructorul Trurl a făurit o maşină în stare să facă orice lucru al cărui nume începea cu litera "n". După ce a testat-o şi a pus-o să facă diferite mărunţişuri: nişte nasturi, nişte neutroni, nişte nimfe etc. l-a invitat pe meşterul Clapautius să-i testeze maşina. Acesta, invidios şi enervat de infatuarea inventatorului, a cerut maşinii să-i facă Nimicul. Aparent, la început nu s-a întâmplat nimic, deci lui Clapautius i s-a părut că are câştig de cauză. La o privire mai atentă însă a constatat că dispozitivul a început să îndepărteze pe rând diferitele lucruri care începeau cu "n", precum nălăriile, nogoşarii, nebunariţele, năsărâmbele, normolocii, nedinţele, normolocii, nugumanii, care încetau să mai existe. Apoi au început să dispară şi lucrurile care începeau cu altă literă decât "n", precum cambuzele, pumniţele, ştergaşele, muşcăciorii, rimuneţele, trăpunii sau pantomele. În cele din urmă; Clapautius a fost nevoit să oprească maşina, deoarece în locul bolţii cereşti apăruse Neantul, pătat ici şi colo de strălucirea unei stele sau de ceaţa vreunei nebuloase. Precum vedeţi, nimicul nu-i o nimica toată, el stă la originea lumii aşa cum o cunoaştem azi.<br /> În esenţă, "Nimic", volumul Adinei Lipai apărut în 2001 la Editura Tritonic din Bucureşti, reprezintă un protest. În primul rând, el refuză obscenul, trivialul şi comercialul. În al doilea rând, condamnă categoric mizeria, de care ne izbim de cum ne părăsim cochilia noastră de melc: bătrâna care şi-a rupt mâna pentru că n-a avut cu ce să-şi plătească lumina şi s-a împiedicat de un scaun în întuneric (Secolul XXI), cerşetoarea din metrou care şi-a izbit copilul de pământ ca să-l facă să tacă (Între două staţii), ghişeele care ne trag obloanele în faţa nasului (Un vis). Adina Lipai ne înfăţişează adesea imagini apocaliptice, ape otrăvite, oraşe în care clădirile dispar de la o clipă la alta, sate transformate în laboratoare, iar sătenii în cobai. E o lume ce cade sub stăpânirea unui ceva epuizant, inodor, monocolor, care ne invadează sufletele, precum iedera ce pătrunde în parcul plin de roze, se suie pe garduri, se încolăceşte pe copaci, podideşte statuile, învăluie ţâşnitoarele de apă cu un verde atât de frumos încât peste câţiva ani nimeni nu-şi aduce aminte de simfonia policoloră de odinioară, iar oamenii trec şi se întreabă de ce locul acesta e numit Parcul Rozelor când peste tot dai doar peste o plantă care nu face flori (Volbura).<br /> Mihail Grămescu, prezentatorul cărţii, vorbeşte pe drept despre "fără-de-ieşirea" multora dintre personajele cuprinse în acest "Nimic". Ele, situaţiile în care apar ne amintesc una dintre concluziile trase de criticul Florin Manolescu în capitolul "Contra-utopia din volumul "Literatura SF".<br /> În contra-utopie: "scriitorul descrie o lume ostilă omului, privit ca individ sau ca umanitate. Demonstraţia sau operaţiunea logică pe care o sugerează ca literatură contra-utopia echivalează cu artificiul cunoscut sub numele de «reducere la absurd». Într-o contra-utopie, valoarea redusă la absurd este omul."<br /> Adina Lipai ne face să ne simţim reduşi la un "Nimic" şi adesea o face cu o scriitură sigură, matură, nepătimaş, raţional, ca un "mane, fares, tekel" adresat unei lumi împietrite de veninul unei arachnide gigantice, care îşi devorează victimele cât încă sunt vii.<br /> "E o mostră de scriitură la care se încumetă prozatorii cu o bogată experienţă de viaţă, cu multe şi diverse lecturi, dar neapărat înzestraţi cu talentul fără de care orice text oricât de lustruit ar fi este totalmente lipsit de subtext , scria Nicolae Rusu despre aceeaşi carte, în săptămânalul "Literatura şi arta" din Chişinău.<br />Lumi diferite<br /><br /> "Lumi diferite", cel de-al doilea volum al autoarei de nici 25 de ani, a apărut recent la Editura Arvin Press. Cele 19 povestiri cuprinse confirmă speranţele afirmate de criticii care au analizat volumul de debut. Personal, am fost atras mai cu seamă de lumea fantastică creionată în naraţiuni precum "Ţara niciunde, nicicând", "Coincidenţe", "Altă viaţă", "Fără urmare", sublimări eliadeşti, derulări molcome, lucruri extraordinare prezentate natural, fără trucuri de prestidigitator, într-o notaţie serenă, măsurată cu cuvântul.<br /> Reţeta, bine stăpânită de Alina Lipai, dă rezultate chiar şi-n abordările realiste. "Lumi diferite", povestirea care dă titlul volumului, se bazează tocmai pe conturarea unei fisuri, a unei ameninţări prezente, dar nebăgate în seamă, a unei tragedii al cărui deznodământ e cert şi e doar o problemă de timp ca lumea de vis în care trăiesc doi tineri îndrăgostiţi să se năruie şi să-i îngroape sub dărâmături. Cititorului i se oferă de la început o dimensiune în plus, puterea de a vedea mai departe, fie privind bălţile formate pe trotuare, unde "cercurile concentrice dădeau impresia hipnotică a ploii urcând din acele bălţi, şi nu căzând în ele"; fie uitându-ne dincolo de geamul de autobuz prin care priveşte Ani, eroina; fie urmărind mimica portarului de la teatru, care oftează şi clatină din cap de parcă vederea celor doi îndrăgostiţi care ieşeau de la spectacol l-ar fi supărat.<br /> În "Coincidenţe", o altă povestire remarcabilă, Adina Lipai creionează un fantastic ludic, cu o savoare şi o plăcere care ne păcăleşte, ne cucereşte şi prin aceasta ne determină să devenim complicii naratoarei. O studentă are o colegă de cameră cu care nu prea comunică. Dar urmărind discuţia altor fete de la facultate, bârfele zilnice care socializează existenţa părţii feminine a umanităţii, ea descoperă o serie de coincidenţe care o fac să creadă că junele vorbesc tocmai despre misterioasa ei colegă. Dar când aranjează ca toate protagonistele să se întâlnească, rămâne surprinsă să vadă că, evident, nu se cunosc. Ba chiar, pentru prima oară capătă acea senzaţie îngrozitoare, dătătoare de fiori, că locuieşte alături de altcineva. De o străină.<br /> Mărturisesc că un titlu ca "Hiperexcitabilitate la superpnee" sună obositor şi enervant. Dar dincolo de el, avem ocazia să pătrundem într-o realitate aprofundată ca urmare a hipertrofierii sensibilităţii personajului. Tema nu e inedită, toţi supraoamenii posedă astfel de capacităţi pe care le stăpânesc pe deplin ("Pink!" a exclamat Superman în momentul în care Lois a ieşit de după ghiveciul de plumb). Însă o persoană simplă, comună, percepe acest dar nedorit şi neobişnuit ca pe o boală, ca pe un handicap. Ceea ce o transformă într-un personaj este puterea de a decide: eroina alege şi opţiunea ei pare de la sine înţeleasă, ea îndrăzneşte să audă şi să vadă toate acele lucruri ciudate pe care nu le sesizăm în mod obişnuit. Ca să-l cităm iar pe Nicolae Rusu: "vede ceea ce alţii doar observă".<br /> Adina Lipai este în primul rând o exploratoare, o cartografă a universului care ne cuprinde pe toţi, în diferite ipostaze lumeşti. Mihai Grămescu descria aceste lumi ca "un fantastic intrisec al realităţii sau de un naturalism al fantasticului", ce evoluează şi devine o parabolă a realităţii concrete. Prin acest volum secund, autoarea face dovada că şi-a însuşit arta de a povesti. Următorul pas va fi să-şi dovedească ştiinţa de a creiona o lume singulară, un roman care să cuprindă toate celelalte lumi. Cred că nu va fi să aşteptăm mult.<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN ROMANTIC NEVINDECABIL<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Sergiu Someşan şi-a publicat cele două volume pe banii săi şi le-a trimis, gratuit, tuturor celor care au dorit. Asistăm de mai multă vreme la un fenomen pe care Sergiu Someşan îl exemplifică într-un mod exemplar: literatura SF şi cea fantastică au devenit un hobby, care nu numai că nu aduce nici un venit, ci este foarte costisitor. Autorii români nu au la dispoziţie nici o revistă, iar editurile nu-i bagă în seamă. Am crezut mult timp că, o dată cu creşterea costurilor publicării autorilor anglo-saxoni, editurile vor recurge la scriitorii autohtoni. M-am înşelat. Editurile preferă să nu publice SF sau proză fantastică. Din când în când, cineva - de obicei o editură necunoscută - profită de o modă, de un film de succes, şi aruncă pe piaţă volume în traduceri modeste (a se vedea cazurile Harry Potter sau Terry Pratchett). Aşa că autorul român scrie pentru sertar şi se roagă la Dumnezeu să câştige la loterie, ca să poată să-şi publice pe banii săi textele.<br /> S-ar putea reproşa că scriitorii români specializaţi în genurile amintite nu scot la iveală opere ce ar merita atenţia editurilor. Nu-i un argument serios. Editurile nu publică decât romane, iar un roman nu se scrie peste noapte. Trebuie să ai o încredere deplină în propriul talent ca să munceşti câteva luni, un an, poate doi, fără să ştii dacă efortul tău va avea o finalitate. Recentul caz al lui Dan Doboş demonstrează că există talente autohtone. Pun pariu că Voicu Bugariu are cel puţin un roman în sertar, iar volume de povestiri există cu grămada.<br /> Dar să revenim la Sergiu Someşan. Autorul a publicat două volume pe baza unei logici elementare: a grupat într-o carte textele SF, în cealaltă textele fantastice. Povestirile sale au un farmec aparte, au un romantism ce nu s-a mai păstrat în vremurile astea aspre. Personajele sale gândesc, sunt preocupate de soartă, de societate, de ceilalţi. Reprezintă, într-un fel, o extrapolare a autorului. Pornind de la aceste personaje putem să concluzionăm că Sergiu Someşan este un om bun, cam sentimental şi de-un romantism incurabil. Lumea - aşa cum o vede el - arată precum lumea pe care o vedem cu toţii, numai că fondul ei este eminamente pozitiv, capabil de regenerare.<br /> Dacă luăm oricare povestire din cele două volume, descoperim că autorul foloseşte o reţetă proprie: acţiunea începe în modul cel mai banal cu putinţă, într-un mediu obişnuit; apoi realitatea se distorsionează, femeia frumoasă devine un robot sau o vrăjitoare, incendiul în care se afirmă un pompier este doar o simulare virtuală, etc.; finalul este surprinzător şi şocant, uneori pesimist sau moralist, alteori optimist şi lăsând şanse viitorului - oricum, altceva decât ce-ai fi putut bânui la început. Personajele, ca şi cititorul, suportă şocul doar îndoindu-se de realitate sau de rostul ei.<br /> Ai impresia că Sergiu Someşan îşi scrie povestirile pornind de la experienţa personală. Că, în timp ce se plimbă cu soţia pe stradă - sau citeşte o carte la bibliotecă, sau intră într-un magazin - se întreabă: ce s-ar întâmpla dacă lucrurile ar evolua din acest moment altfel? Şi, după ce-şi imaginează ce s-ar întâmpla, ne dăruieşte o poveste.<br /> Sincer vorbind, îl invidiez pentru acest dar de a transforma continuu lumea din jur într-o feerie nesfârşită, de a vedea fantasticul sub acoperişul hâd al realului. Un dar care-l face să suporte mai bine realitatea, dar şi să ne-o prezinte aşa cum şi-ar dori să fie.<br /> Adică, pentru a concluziona, mie mi-a făcut multă plăcere să citesc cărţile lui Sergiu Someşan. M-am simţit mai bun, mai tânăr, mai fericit.<br /><br /> Sergiu Someşan - Să n-o săruţi pe Isabel<br /> Editura Arania, 2000<br /><br /> Sergiu Someşan - Carte de magie<br /> Editura Arania, 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎMPLINIRE ÎN 2 <br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Iată că Sergiu Someşan îşi scoate, rând pe rând, cărţile din mânecă. Cea de acum nu-i nici valet de cupă, nici popă de treflă, ci o "Carte de magie", a doua din mâna pe care o filează calm, ca un jucător profesionist. Dacă în prima, "Să n-o săruţi pe Isabel", erau grupate mai ales proze ştiinţifico-fantastice, prezentul volum este menit să ne dea fiori şi să ne poarte printre faliile în realitate care constituie lumea fantasticului. Ghid ne este însuşi autorul, care foloseşte în mod curent naraţiunea la persoana întâi, lucru care-i permite să ne ducă de nas şi să-şi facă numărul de iluzionism menit să ne surprindă şi să ne vrăjească.<br /> Povestirile încep cu chiar naraţiunea care dă titlul volumului, o tăgăduire din care izvorăşte iraţionalul, o negare deviată întru dragoste, o îndoială risipită de o percepţie tantrică a rosturilor. Sergiu Someşan este un romantic, un sentimental, eroii şi eroinele sale constituie cupluri primordiale, jumătăţi androgine ce se regăsesc în intimitatea propriului univers. Mâinile dibaciului jongleur pun în mişcare o roată de popice sclipitoare, care se învârte, se învârte parcă de la sine, până ne ameţeşte cu totul.<br /> În mod frapant, dezinvoltura cu care ne manipulează şi ne îndrumă percepţia pe alte cărări, are o altă sorginte decât fantasticul înaintaşilor. Sergiu Someşan nu poate fi asemuit cu Vladimir Colin, care ne plasează de la început într-o fărâmă de basm. Pe Eliade îl conduce până la uşa care se deschide către labirintul lumilor, dar nu-l urmează mai departe. Prin firea şi firul zglobiu al întâmplărilor, s-ar apropia mai degrabă de Aderca, Arghezi ori Creangă. De fapt, Sergiu Someşan se joacă de-a fantasticul. El e un realist ce ne plimbă masca insolitului prin faţa ochilor, realizând un splendid spectacol de lumini şi umbre.<br /> Eroul din "Cartea de magie", naratorul, e un "încuiat" (care să folosim un termen la modă, preluat din lumea lui Harry Potter) care a intrat accidental în posesia unei cărţi rare, scrisă de Simion Magul. Ca Saul cel dinainte de Pavel, el îşi respinge rostul, pentru că nu-l percepe, nu-l înţelege: menirea sa e să întregească un Univers fracţionat şi să umple lumea cu farmecul şi sofianismul Lilianei, o vrăjitoare iniţiată în tainele cele mai adânci (întocmai ca în "Eva" lui Blaga, eroinele lui Sergiu Someşan ascund sub pleoape o taină "ce nimenea nu ştie, nici Dumnezeu chiar...").<br /> Oana (Vis) şi Efida (Adio Efida) sunt femei voluntare, zeiţe care-şi împlinesc poftele în urma unor stratageme elaborate, greu de desluşit până la împlinire. Când nu există o zeiţă la îndemână, ea poate fi generată cu ajutorul internetului, că doar s-a stabilit ştiinţific că sunt suficienţi circa 10.000 de credincioşi pentru ca o divinitate să prindă viaţă (Întâlnire cu o zeiţă). Lisa din "Ritual de trecere" încearcă să cheme din adâncul tenebros al mării un monstru cu care să se însoţească şi să se transforme în zeiţă, dar nimereşte peste un bărbat dezgheţat, inventiv, care, întocmai ca şi Chirică din "Povestea lui Stan Păţitul" ştie cum se scoate coasta de drac dintr-o femeie.<br /> Nu este singura situaţie tensionată rezolvată potrivit unei logici a întregirii. În "Arena", extratereştrii capturează câte un animal din fiecare specie de pe Pământ, inclusiv un bărbat şi o femeie, şi le închid într-o arenă pentru a determina de drept care e fiinţa menită să stăpânească planeta. După ce carnivorele mănâncă ierbivorele, iar apoi se ucid între ele, cuplul de oameni se minunează că totuşi nu sunt eliberaţi, ca să-şi dea seama într-un târziu că alienii habar n-au de dimorfismul sexual şi îi consideră specii diferite.<br /> Sergiu Someşan respinge orice formă de asceză, el refuză să despartă ceea ce Dumnezeu a menit să fie unit dintru început. Astfel, voiculescianul pădurean din "Tăietorul de lemne", e un aducător de noroc care conferă calităţi magice, taumaturgice surcelelor tăiate de el. Focul făcut cu acestea vindecau pe cei din casă, iar fumul lor se înălţa drept către cer, oricât de tare ar fi bătut vântul. Totuşi, ţinta lui Anatol nu este una înaltă; precum bine intuieşte Paraschiva, văduva cea veselă, el se află în aşteptarea unei împliniri fireşti, prin refacerea "ordinii casnice", ca să reproduc o formulare inspirată a doamnei Mona Mamulea, care semnează prezentarea volumului de pe coperta IV.<br /> Nici Rafael, piticul diform din a cărui cocoaşă răsar aripi de înger, nu constituie o figură mult diferită. Povestea lui reface tranziţia de la pupă la fluture, de la răţuşca cea urâtă la graţioasa lebădă.<br /> Sergiu Someşan judecă lumea fără să fie un moralist, iubeşte cu patimă fără să ajungă la dezmăţ, crede fără a-şi dori să devină un sfânt. Într-o lume plină de supereroi, el trăieşte voluptatea de a fi un om simplu, un bărbat care-şi află împlinirea în 2.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ADEVĂRATUL SFÂRŞIT AL FUNDAŢIEI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Editorii americani au vrut să stoarcă tot ce se putea stoarce din succesul uneia dintre cele mai minunate cărţi de literatură SF: Fundaţia lui Isaac Asimov.<br /> Sigur, dezastrul începuse încă pe când autorul trăia şi fusese obligat să scrie nişte urmări care să lege ciclul Fundaţiei de cel al roboţilor, dar de data asta lucrurile sunt împinse la limită.<br /> Să ne înţelegem bine: cei trei autori care şi-au propus să încheie ciclul Fundaţiei fac parte dintre marii scriitori de SF, sunt plini de premii şi gem de talent. Cunosc chiar mai bine decât Asimov tehnicile literare şi ar fi în stare să scrie orice despre orice. Ceea ce este de condamnat în această operă pur comercială este denaturarea spiritului în care a fost scrisă trilogia Fundaţiei, singura care contează de fapt.<br /> Asimov şi-a scris opera într-o perioadă de încredere în viitor şi în potenţialul uman. Ideea sa era că omul poate descoperi toate legile naturii şi că istoria este şi ea condusă de legi ce pot fi cunoscute. Sigur, dădea dovadă de oarecare naivitate imaginându-şi că legile istoriei pot fi aflate de un matematician care nu ştia nimic despre istorie, dar trilogia sa avea măreţie şi insufla optimism, sugerând câ omenirea poate ieşi cu bine din orice încercare.<br /> Ce ne oferă cei trei autori contemporani, în încercarea de a finaliza opera bunului doctor? În primul rând, corectează viziunea lui Asimov nu numai cu tot ce a aflat omenirea între timp, ci şi cu canoanele ce-au pătruns în SF între timp. Evident, nu putea lipsi realitatea virtuală, cu dezbateri între Voltaire şi Ioana D Arc pe tema credinţei. Numai că punctul de vedere al credinciosului este exprimat de un autor ateu, aşa că ar fi putut să ne ostenească de o dezbatere sterilă. În al doilea rând, ni se oferă aventurile descoperitorului psihoistoriei, încarnat într-un... cimpanzeu! Foarte interesante, foarte palpitante, dar care n-au nici o legătură cu psihologia socială şi cu legile istoriei.<br /> Dar defectul cel mai mare al acestei a treia trilogii constă în defecţiunea de natură morală. În spatele întregii poveşti se află roboţi, care nu numai că se luptă între ei ca nişte indivizi primitivi, dar controlează şi manipulează întreaga omenire, de ajungi să te întrebi de ce imperiul galactic decade şi mai e nevoie de Fundaţie!<br /> Dar asta nu-i suficient. Roboţii au elaborat o lege zero, care aruncă de fapt la gunoi legile roboticii, inventate de Asimov. Această nouă lege susţine că, pentru binele omenirii, celelalte legi pot fi ignorate. Dacă ne gândim bine, nici Hitler n-a pretins altceva. Să mai adăugăm că, pentru a ţine sub control oamenii, roboţii îi îmbolnăvesc în copilărie de meningită, ca să nu fie prea inteligenţi.<br /> Mărturisind că întreaga poveste m-a scârbit, renunţ să vă mai prezint restul de contradicţii, de chestii forţate, introduse pentru a lega între ele absolut toate romanele lui Asimov. Trilogia asta demonstrează că talentul, oricât de mare, nu valorează nimic fără autoritate morală. Iar o asemenea figură i se face chiar lui Asimov, adică unul dintre scriitorii cei mai morali! Sincer vorbind, nu mă aşteptam ca la un timp atât de scurt de la prăbuşirea sistemului comunist, trei dintre cei mai valoroşi scriitori contemporani americani să propovăduiască necesitatea unei dictaturi - fie ea secretă şi bine intenţionată. Să aibă ei parte de meningită şi de manipulare, mie nu-mi trebuie!<br /><br /> Gregory Benford - Teama Fundaţiei<br /> Greg Bear - Fundaţie şi haos<br /> David Brin - Triumful Fundaţiei<br /><br /> Traduceri de Dan Pavelescu<br /> Editura Teora, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />DIN NOU, DESPRE MAŞINA TIMPULUI...<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Bineînţeles că Michael Crichton este un scriitor de mare talent şi că un roman al său se citeşte cu mult interes şi cu multă plăcere, chiar dacă, aşa cum este cazul cărţii despre care vorbim, subiectul nu-i foarte original.<br /> Pentru că, în esenţă, povestea ce ne este oferită este cea a unei călătorii în timp. O firmă americană inventează o maşină a timpului şi trimite o echipă de savanţi în Franţa, pe vremea Războiului de O Sută de Ani. Crichton nu-şi bate capul cu paradoxurile temporale, se vede clar că a ignorat ce-au scris alţii. Eroul său renunţă să se întoarcă în vremurile moderne şi rămâne în Evul Mediu, se căsătoreşte, are copii...<br /> Romanul este compus din două părţi distincte şi care nu au decât o legătură superficială.<br /> Prima parte ne prezintă teoria cuantică, sugerând câ aceasta ar putea permite întoarcerea în trecut - deşi autorul afirmă că, de fapt, ar trebui să se ajungă într-un univers alternativ. Dar treacă de la mine...<br /> A doua parte ne prezintă aventurile eroilor aruncaţi în trecut. Ideea lui Crichton - la care subscriu în totalitate - este că oamenii din Evul Mediu nu erau mai puţin inteligenţi decât cei de acum şi că aveau nevoie de o cantitate mare de informaţii ca să poată supravieţui. Numai că acele informaţii difereau mult de cele pe care le considerăm acum necesare.<br /> Pornind de la cele arătate anterior, Crichton ne oferă o poveste captivantă, plină de răsturnări de situaţii. Este - ca majoritatea romanelor lui Crichton - o poveste gândită cinematografic, tocmai bună de ecranizat. Personajele au personalitate, plac cititorului, chiar dacă sunt puţin cam schematice - conform principiilor scenariilor cinematografice.<br /> De fapt, dacă ne gândim bine, Crichton s-a specializat de ani buni în romane care ajung imediat scenarii - sau care sunt dezvoltarea literară a unui scenariu deja ecranizat. Asta nu înseamnă că ar avea puţin talent sau că nu se citeşte cu plăcere. Nu, este doar - mai mult ca alţii - un om al vremurilor în care trăieşte.<br /><br /> Michael Crichton - Prizonierii timpului<br /> Traducere de Constantin Dumitru-Palcus<br /> Editura Lider şi Editura Luceafărul, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />EUROPA IZOLATĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Un agent secret încearcă să ajungă din Elveţia în Comunitatea Europeană. Pentru asta, foloseşte un aparat de zbor autonom, care nu poate fi detectat de radar, apoi străbate nămeţi de zăpadă, cu ajutorul unui costum termic, care topeşte neaua... Şi reuşeşte să ajungă în grupul de state cu cea mai dezvoltată tehnologie, care se izolase de restul lumii...<br /> Ce început extraordinar de roman SF! Ce-ar fi putut să scoată din asta un scriitor american! Fără a mai pomeni de ce-ar fi putut face cu aparatul de încetinit timpul şi cu colonia de insecte care poate lua înfăţişarea unui om!<br /> Romanul lui Curval este exemplul tipic al impasului în care a ajuns SF-ul francez. Nu-i vorba de lipsă de idei. Din ce-am arătat până acum, Curval nu duce lipsă de idei SF, am putea spune chiar că are prea multe. Numai că, în loc să le dezvolte conform canoanelor SF, autorul cade într-un onirism facil şi în erotism gratuit, care frizează uneori pornografia. Din nefericire, nu-i ceva caracteristic doar lui Curval - deşi acesta-i depăşeşte în privinţa erotismului pe mulţi colegi ai săi - ci de ceva care a cuprins o bună parte din SF-ul francez de după Gerard Klein. Dacă la Serge Brusolo acţiunea prima şi, indiferent de sex sau de onirism, autorul reuşea să captiveze şi să transmită un mesaj, ai impresia că în cazul lui Curval e vorba de un joc gratuit, de o imitare lipsită de profunzime a suprarealismului.<br /> Să fie vorba de o diferenţă fundamentală între cititorul francez şi cel anglo-american? Să fie vorba de o manifestare a lipsei de interes a cititorului francez faţă de tehnică? Nici vorbă de aşa ceva, din moment ce creaţiile americane se traduc imediat şi se vând în cantităţi impresionante. Cred că-i vorba de faptul că intelectualitatea franceză a fost mai de stânga decât cea americană, iar autorii francezi n-au manifestat niciodată prea multă încredere în progresul tehnic. Şi, ca şi la noi, n-au considerat că un intelectual trebuie să fie la curent cu noutăţile din domeniul ştiinţific.<br /> Oricum, romanul lui Curval dă dovadă de caltăţi literare, chiar dacă din punct de vedere SF este deficitar.<br /><br /> Philippe Curval - Enclava<br /> Traducere de Rodica Georgescu<br /> Editura Bogdana, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />ŞI A APĂRUT LUMEA DISC...<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> După succesul avut de Stăpânul inelelor şi de ciclul Harry Potter, a venit momentul ca cititorul român să cunoască alte realizări de prestigiu din domeniul literaturii fantasy. Editura Noesis a avut curajul să ne ofere primul volum din ciclul romanesc al lui Terry Pratchett despre lumea disc.<br /> Să începem prin a aminti celor care nu cunosc genul că literatura fantasy nu este o literatură pentru copii, nu seamănă decât vag cu basmul, cult sau popular. Literatura fantasy poate fi considerată un soi de basm pentru oameni mari, în care supranaturalul joacă un rol important, dar în care adevăratul scop este de a scoate în evidenţă valori morale, precum curajul, tenacitatea, loialitatea, dragostea şi spiritul de sacrificiu. Este o literatură pentru cei care n-au uitat să viseze şi care vor să se refugieze, măcar pentru o scurtă perioadă de timp, în afara lumii tehnologizate şi lipsită de idealuri spirituale, în care ne-am născut.<br /> Dacă primele creaţii de acest gen îşi plasau acţiunea într-un trecut îndepărtat şi greu identificabil (a se vedea ciclul Conan), Pratchett preferă să-şi inventeze propria lume. Lumea disc seamănă oarecum cu lumea noastră. Mai mult, ai zice că trebuie să fie chiar lumea noastră, din moment ce ideea lumii discoidale, sprijinită pe elefanţi şi pe o broască ţestoasă, este luată din mitologia indiană. Numai că Pratchett nu se mulţumeşte cu atât. El inventează legi fizice care acţionează pe o asemenea lume, permiţându-i să funcţioneze. Mai mult, afirmă că pe o asemenea lume magia este atotputernică. Astfel, lumea disc devine altceva, o lume în care trăsăturile pământene sunt exagerate, caricaturizate şi ironizate.<br /> Pentru că autorul britanic, înnobilat în urma succesului ciclului său de romane (vreo douăzeci de volume, până în prezent) dă dovadă de o ironie fină, de cea mai bună tradiţie britanică. Talentul său este asemănător celui al lui Oscar Wilde sau al lui Bernard Show. Umorul său nu are nimic vulgar, satira sa e muşcătoare, dar nu-i răutăcioasă. Are, ca să spunem aşa, un stil reconfortant, amuzant, dar plin de profunzime.<br /> Primul volum este dedicat în primul rând prezentării lumii disc. Un vrăjitor ratat, Vânturică, ajunge ghid al unui turist venit din altă parte a planetei. Colindând de colo-colo şi întâlnind tot soiul de personaje, cei doi oferă cititorului nu numai aventuri captivante, ci şi o panoramă cât mai completă a lumii imaginate de Pratchett.<br /> Să lăsăm un pic povestea şi să ne referim la ediţia de faţă. Traducătoarea a gândit - dovedind că nu cunoaşte aproape nimic despre literatura fantasy şi inspirându-se probabil din traducerea ciclului Harry Potter - că acest gen literar se adresează copiilor, ca urmare a tradus numele personajelor, lucru care - ca şi în cazul Harry Potter - nu s-a dovedit de loc inspirat.<br /> Dacă am amintit de ironia lui Pratchett şi de umorul său, nu trebuie să vă imaginaţi că volumul respectiv - care e mai puţin un roman şi mai mult o colecţie de povestiri cu aceleaşi personaje - este unul umoristic. Dincolo de zâmbetul său amuzat, sir Terry este un om foarte profund şi veţi găsi în cartea sa multe lucruri care să vă dea de gândit. Şi chiar de n-o fi aşa, are o imaginaţie zdrobitoare, un talent literar incontestabil şi o manieră absolut fermecătoare de a povesti. Sunt absolut convins că vă va face plăcere să-i citiţi cartea.<br /><br /> Terry Pratchett - Culoarea magiei<br /> Traducere de Domnica Macri<br /> Editura Noesis, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />DIN NOU DESPRE LUMEA DISC<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Editura Noesis se dovedeşte consecventă în publicarea volumelor din ciclul lumii disc, de Terry Pratchett. Iată, a apărut deja volumul al doilea. Sperăm să le vedem şi pe celelalte, cât mai curând.<br /> Dar avem şanse?<br /> Am aflat cu totul întâmplător de apariţia primului volum şi la fel de întâmplător de apariţia celui de-al doilea. Am văzut cele două cărţi doar la librăria Dalles - e adevărat, chiar la intrare, să fie văzute de toată lumea. Încolo, nici o reclamă în vreun ziar, revistă, nici o prezentare la televiziune, radio, etc. Însă unde să apară o asemenea reclamă? Ziarele de mare tiraj care publică ştiri culturale - se mai găseşte pe ici, colo, câte o bucăţică de pagină - nu bagă în seamă asemenea chestii, care nu vorbesc nici de Holocaust, nici de rezistenţa anticomunistă, emisiunile de la televizor prezintă numai filosofie, iar revistele care ar fi publicat o asemenea ştire, adică reviste SF, nu mai există de mult. Deci o carte de acest gen nu are nici o şansă să fie cunoscută de cititori, dacă nu cumva s-a făcut un film după ea, ca în cazul Stăpânului inelelor sau al lui Harry Potter. Mai există şansa publicării într-o colecţie a unei edituri cunoscute, dar Nemira n-a mai publicat de mult o carte SF, darămite una fantasy! Deci Noesis s-a lansat într-o aventură foarte riscantă, pentru că de Terry Pratchett nu auzise până anul trecut în România decât Florin Pîtea, care nu numai că-i autor şi cititor de SF şi fantasy, dar mai e şi licenţiat şi doctorand în literatura engleză, şi de prietenii acestuia, pentru că Pîtea ne zăpăceşte la cap de ani de zile, povestindu-ne că Harry Potter e nimic pe lângă Pratchett.<br /> Deci, cu tot talentul incontestabil al lui Terry Pratchett, seria sa de romane despre lumea disc riscă să treacă neobservată de cititori, pentru că aceştia nu au de unde să afle de apariţia traducerilor în româneşte.<br /> Dar să revenim la acest al doilea volum. Dacă în primul puteam vorbi despre o călătorie iniţiatică, în care personajele colindă lumea disc, făcând-o cunoscută cititorului, al doilea volum este scris în altă gamă. Lumea disc este ameninţată de pieire, zeii, vrăjitorii şi oamenii se agită, încercând s-o salveze, în timp ce singurul care o poate salva cu adevărat îşi vede liniştit de treburi. Ironia autorului, la fel de fină ca în primul volum şi la fel de prezentă, păleşte uneori în faţa gravităţii evenimentelor descrise. Vă las însă plăcerea de a afla singuri ce se petrece în carte. Merită s-o citiţi şi vă mărturisesc că abia aştept să citesc volumele următoare.<br /><br /> Terry Pratchett - Lumina fantastică<br /> Traducere de Domnica Macri<br /> Editura Noesis, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN DETECTIV DE MODĂ NOUĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Jack Vance este cunoscut în lumea amatorilor de literatură SF pentru imaginaţia sa debordantă şi pentru lumile bizare pe care le oferă cititorilor. Volumul prezentat de editura Pygmalion nu se abate de la ceea ce se ştie despre acest autor. Vance porneşte de la premisa că - indiferent de evoluţia tehnicii, indiferent de numărul lumilor civilizate - se vor săvârşi întotdeauna crime sau delicte. Iar pentru rezolvarea lor este nevoie de un detectiv. Un detectiv care seamănă teribil de mult, prin metoda de lucru şi prin ciudăţeniile personale, cu Hercule Poirot. Evident, avem de-a face cu o culegere de povestiri, povestiri care-i permit autorului să descrie lumi bizare, să ne prezinte crime stranii şi rezolvări la fel de stranii, totul la limita dintre seriozitate şi pastişă. Efectul este foarte interesant şi atractiv, pentru că un scriitor talentat nu poate să scrie ceva care să nu-i exprime talentul.<br /> Dar, cu toate că volumul este interesant, nu putem să nu atragem atenţia că o bună parte dintre povestiri au mai fost publicate în revista Anticipaţia sau prin diverse almanahuri. Având în vedere că opera lui Vance este destul de întinsă, iar din această operă n-au fost traduse în româneşte lucrările sale principale, că acesta este primul volum al lui Vance care-i oferit cititorilor din ţara noastră, cred că această culegere de povestiri ar fi trebuit să apară la noi abia după ce ar fi fost publicate mai multe romane celebre ale sale. În acest fel, cititorul, familiarizat cu opera lui Vance, ar fi putut aprecia mai mult sarcasmul autorului şi imaginaţia sa bogată, ar fi putut să-şi dea seama în ce măsură aceste povestiri se încadrează într-o anumită viziune despre univers şi civilizaţie.<br /> Să mai menţionăm că în volumul respectiv s-a rătăcit şi o povestire fantastică, destul de macabră, de altfel, care nu-i nici de factură poliţistă, nici nu-l are ca erou pe Magnus Ridolph. Să fi fost o iniţiativă a traducătorului? Să fi fost o ironie de-un gen aparte a scriitorului?<br /> Şi să mai remarcăm prezentarea autorului, prezentare ce aparţine traducătorilor şi care dovedeşte profesionalism, cultură SF şi talent. Nici nu se putea altfel, pentru că domnul Cristian Ionescu este cunoscut de multă vreme în fandom, atât ca traducător şi editor, cât şi ca un împătimit amator de SF.<br /><br /> Jack Vance - Lumile lui Magnus Ridolph<br /> Traducere de Mihaela şi Cristian Ionescu<br /> Editura Pygmalion, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />IONEL ŞI OUĂLE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />[bandă desenată]<br /><br /><br /><br /><br /><br />STAR WARS ORIGAMI<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Star Wars constituie unul dintre marile cicluri epice ale secolului XX, care în secolul următor avea să devină o mitologie şi să genereze prima religie cine-ficţională. La ultimul recensământ din Anglia, din aprilie 2001, la capătul celor 176 de culte oficiale a apărut şi inedita categorie a "cavalerilor jedi". Dacă ei nu sunt foarte numeroşi în Marea Britanie, 70.509 recenzaţi din Australia au trecut la rubrica religie: "adept Jedi". În Noua Zeelandă, situaţia e asemănătoare. Chris Brennan, preşedintele Societăţii Star Wars din Australia, declara prudent:<br /> "Nu cred că sunt atâţia. Marea majoritate a dorit să se distreze pe seama guvernului. Există vreo 5.000 de aspiranţi care formează un nucleu puternic, restul doar îşi fac de cap."<br /> Prestigiosul Oxford English Dictionary a inclus în ediţia 2002 termenul "jedi" printre neologisme. Lansarea Episodului 2: "Atacul clonelor", a avut loc în 16 mai 2002, într-o zi lucrătoare (joi) şi a produs economiei americane o pagubă de 319 milioane dolari (din care studiourile 20th Century Fox a încasat suma de 30.141. 417 dolari doar în ziua respectivă). De fapt, Star Wars a fost încă de la primul film (aşa-numitul Episod IV, 1977), filmul care a bătut toate recordurile de încasări.<br /> Pentru că fierul trebuie bătut cât e cald, George Lucas a realizat apoi "Imperiul contraatacă" (1980), iar aventurile lui Luke Skywalker au luat sfârşit în "Întoarcerea cavalerului Jedi" (1983) prin învingerea împăratului, lămurirea relaţiilor dintre el şi tatăl său (Darth Vader), el şi sora sa (prinţesa Leia). Cu siguranţă, povestea primei trilogiei vă este cunoscută, ea a fost reluată atât la lansarea Episodului 1 ("Răzbunarea fantomei", 1999), cât şi a "Atacului clonelor" (2002). În plus, editura Edit Comentator din Bucureşti a publicat novelizările respective în 1993, deci ele vă sunt accesibile şi sub formă de carte.<br /> Criticii s-au distrat copios pe seama confuziilor şi bâlbelor din poveste, lucru care l-a determinat pe George Lucas să remodeleze complet prima serie şi să introducă o serie de secvenţe lămuritoare în copiile digitalizate ale primei trilogii. Printr-o decizie autocrată, producătorul a decis să îngroape copiile originalelor şi să distribuie doar varianta "tunsă şi coafată", lucru care a stârnit indignarea fanilor adulţi. Lucas însă a depus eforturi susţinute pentru promovarea noii imagini în rândurile tinerei generaţii, care au crescut odată cu noua poveste: a permis folosirea unor secvenţe din filmele vechi şi i-a îndemnat pe fani să-şi alcătuiască propriile versiuni video, care au fost jurizate şi premiate.<br /> Dacă popularitatea Star Trek a dus la botezarea unei navete spaţiale, succesul Star Wars a fost folosit de chiar guvernul american pentru a populariza una dintre cele mai scumpe iniţiative strategice ale SUA, care şi-a propus la sfârşitul anilor '80 ca prin folosirea unui sistem de sateliţi şi lasere de mare putere amplasate în Cosmos să distrugă orice rachetă intercontinentală care ar fi atacat Lumea Nouă.<br /> Situaţia se repetă şi în cazul artiştilor care modelează hârtia prin plieri succesive şi creează figurine origami: Star Wars, personajele şi gadgeturile sale furnizează majoritatea intrărilor găsite la o căutare cu Google-ul sau alt motor de căutare. Succese mondiale, precum "Star Trek", "Alien", "Infanteria stelară", "Gremlins", n-au reuşit să entuziasmeze într-atât creatorii încât să reconstituie în termeni origami universul lor (apropo, au apărut primele origami-uri "Matrix"). Succesul "Star Wars" poate fi comparat doar cu cel al "Stăpânului inelelor", care şi-a completat galeria de figuri cu mult înainte ca regizorul neo-zeelandez Peter Jackson să se apuce de filmări.<br /> În topul personajelor, se detaşează net Yoda, maestrul Jedi. El a apărut pentru prima oară în "Imperiul contraatacă", unde juca manevrat de marele păpuşar Frank Oz. Peter Nicholls a considerat în Enciclopedia sa că secvenţa respectivă e mai mult banală decât metafizică, dar nu este singura răutate din această voluminoasă carte. S-a remarcat imediat că Yoda are ochii modelaţi după cei ai lui Einstein. El poate fi găsit în numeroase variante, pornind de la superba păpuşică realizată de Kawahata, care are modelate până şi degetele cu care mica făptură se sprijină pe baston, trecând prin modele sobre ale lui Stephen O'Hanlon şi Marc Gutman, până la foarte accesibila figurină a lui Javier Caboblanco, pe care o poate împături ori copil de vârstă şcolară.<br /> Următorul situat în topul apariţiilor este Darth Vader. Chipul său întunecat poate fi regăsit pe mai multe situri, precum Gilad Aharoni's Origami Page (creaţia lui Ray Horacek), paginile japoneze de la http://www.inaka.com/mori/50/o2.shtml sau masca realizată de Lar deSouza de pe Larigami, Din păcate, nici unul dintre situri nu oferă şi diagramele conform cărora el poate fi realizat, aşa că va trebui să rămâneţi cu impresia vizuală (sau să căutaţi cărţile date ca sursă).<br /> Dacă nici un actor n-a jucat în toate cele cinci filme realizate până în prezent, cei doi roboţei au reuşit performanţa de a fi omniprezenţi (între noi fie spus, până şi un critic neiertător ca deja-amintitul Peter Nicholls, se lasă cuprins de admiraţie şi recunoaşte că sunt simpatici). Robert Glynn ne oferă în mai multe locuri chipul robotului C-3PO, în vreme ce Philip Schultz a realizat o versiune foarte înşelătoare a lui R2-D2. De cealaltă parte a frontului, găsim figurile impunătoare ale droizilor de luptă din "Răzbunarea fantomei", precum şi clasicele automate de luptă cu mers de găină (chicken walker).<br /> În lumea origami, într-o vreme s-a discutat foarte mult despre includerea lui Leonardo Da Vinci printre părinţii fondatori, deoarece printre manuscrisele sale a fost descoperită şi schiţa unui avion de hârtie. Cei mai mulţi copii împăturesc planoare şi săgeţi turboreactoare, fără să ştie că fac origami. Navele stelare din Star Wars sunt rude bune ale acestora şi artiştii s-au străduit să le modeleze cât mai fidel, astfel încât în cele din urmă privitorul poate rămâne cu impresia că modelele origami au fost machetele originale folosite la filmări.<br /> Cea mai populară navă este interceptorul cu aripi în X pilotat de Luke Skywalker. Modelul cel mai reuşit este cel realizat de Wayne Ko, care are toate cele patru motoare şi o carlingă de culoare, dar diagramele sunt adesea confuze, fapt care ne determină să nu o recomandăm celor aflaţi la prima figurină. Ei pot modela liniştiţi versiunile lui Marc Gutman sau Philip Schultz. Modelele executate din staniol arată mult mai frumos (ca exemplu, priviţi minunata navă de pe planeta Naboo, şlefuită aidoma "Păsării măiestre" a lui Brâncuşi), în schimb cele din hârtie albă pot fi colorate şi decorate după pofta inimii.<br /> În topul popularităţii, urmează "Millenium Falcon", nava pilotată de Han Solo şi prietenul său wookie Chewbacca. Varianta realizată de Marc Gutman se apropie foarte tare de ceea ce am putut vedea în trilogia iniţială. Pentru copii, Philip Schultz propune două versiuni diferite, una modelată pe ambele părţi, cealaltă mai simplă.<br /> Ele trebuie să înfrunte marile distrugătoare stelare şi să se strecoare printre interceptoarele TIE ale imperiului. Ultimele egalizează în popularitate navele cu aripi în X. Subsemnatul a apucat să realizeze doar modelele oferite de Philip Schultz şi Kyle Warner, dar ele sunt mult mai numeroase.<br /> Am lăsat la urmă soldatul imperial, care e un model propriu. El se realizează din două baze de cocor, prima formează picioarele şi bustul, a doua modelează capul şi braţele. Mă voi strădui să realizez şi diagramele, aşa că vă invit să reveniţi ca să le descărcaţi. (Cu diagramele astea păţesc tot timpul ca şi electroniştii: e mult mai uşor să faci un montaj electronic decât să realizezi cutia în care să-l introduci; tot aşa, e mai uşor să realizezi un origami decât să desenezi toţi paşii care trebuie efectuaţi până la finalizare.)<br /> Primul printre siturile origami dedicate ciclului Star Wars este "Coţofana fericită" a lui Philip Schultz, care-şi propune din titlu să ne familiarizeze cu lucrurile strălucitoare sau care stârnesc curiozitatea (precum navele stelare). Paginile sunt organizate sistematic, astfel încât şi începătorii au ocazia să se familiarizeze cu tehnicile de bază, iar papiroflecşii avansaţi dispun de cea mai mare colecţie de diagrame din domeniu. Ele sunt foarte bine realizate şi nu pun nici un fel de probleme de interpretare. Situl cuprinde totodată cea mai bine organizată şi comentată colecţie de linkuri. Altminteri, nu cred să fie o apreciere subiectivă, "The Happy Magpie" a fost declarat Situl lunii ianuarie 2003 de către prestigiosul www.SciFi.com.<br /> Cei care nu cunosc limba engleză, dar înţeleg franceza, le recomand să acceseze Zeelay, situl realizărilor Star Wars neoficiale. E un portal care, pe lângă o bogată galerie de figuri origami (ale căror linkuri nu sunt întotdeauna foarte precis adresate), vă prezintă şi reprezentări realizate din Lego, jocuri de cărţi ori ineditul Dejarik.<br /> Kyle Warner a alcătuit şi el un Star Wars Origami, o colecţie nemaipomenită, dar, din păcat,e diagramele sale sunt doar nişte schiţe de lucru, foarte mari ca dimensiune (descărcarea lor durează), iar autorul a folosit foarte adesea nume de fişiere ce conţin spaţii albe, ceea ce o să-i încurce pe cei care nu şi-au setat browserele să se descurce cu ele.<br /> Să încheiem lista noastră cu situl lui Marc Gutman, care cuprinde o galerie bogată de ipostaze ale figurinelor origami de inspiraţie Star Wars. Aici găsim şi diagramele unui interceptor X-Wing modelat dintr-o bază de broască, un Yoda cu nişte explicaţii foarte baroce (înzorzonate) şi cel mai frumos "Şoim al mileniului" de pe internet.<br /> Ar rămâne de adăugat doar adresa lui George Lucas. Vă las ca temă de casă căutarea ei.<br /> Folds be with you!<br /><br /><br />Kawahata Fumiaki<br />Yoda<br /><br />Stephen O'Hanlon<br />Yoda<br /><br />Marc Gutman<br />Yoda<br /><br />Javier Caboblanco<br />Yoda<br /><br />Philip Schultz<br />R2-D2<br /><br />Wayne Ko<br />X-Wing Fighter<br /><br />Marc Gutman<br />X-Wing Fighter<br /><br />Philip Schultz<br />X-Wing Fighter<br /><br />Marc Gutman<br />Millenium Falcon<br /><br />Philip Schultz<br />Millenium Falcon<br /><br />Philip Schultz<br />Millenium Falcon<br /><br />Philip Schultz<br />Naboo Starfighter<br /><br />Györfi-Deák György<br />Imperial Soldier<br /><br />Philip Schultz<br />Chicken Walker<br /><br />Philip Schultz<br />Droid<br /><br />Philip Schultz<br />Droid<br /><br />Philip Schultz<br />Star Destroyer<br /><br />Philip Schultz<br />TIE-Fighter<br /><br />Kyle Warner<br />TIE-Fighter<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENTE CRITICE (X): SOCIOLOGIA SEFEULUI<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br /> O carte a lui Brian M. Stableford (The Sociology of Science Fiction, The Borgo Press, San Bernardino, California, 1987) ne ajută să înţelegem ce nu este literatură în sefeu. Citirea ei mi-a fost sugerată de către Cornel Robu. Am reuşit s-o parcurg (din copia respectivă lipseşte capitolul al V-lea, cu subiect necunoscut) datorită deosebitei amabilităţi a lui Mircea Opriţă. Acesta a obţinut-o de la un student român din Budapesta. Cartea a apărut, se pare, într-un tiraj mic, nefiind difuzată pe căile obişnuite. Astfel s-ar explica de ce nu figurează în marile biblioteci.<br /> Fiind o teză de doctorat, cartea prolificului autor englez de sefeuri are ca prim merit rigoarea. Sunt analizate o serie de concepte fundamentale. Autorul face efortul de a rămâne străin de cunoscuta postură a apologetului. Nu reuşeşte întotdeauna, fapt foarte explicabil, dacă ne gândim la clasica psihologie de convertit a sefistului.<br /> Teza principală a cărţii este ideea că sefeul este o formă culturală deosebită faţă de literatură, de sine stătătoare. Drept urmare, valoarea ei nu trebuie căutată în virtuţi analoge celor ale literaturii. Totuşi, autorul recunoaşte în treacăt că există sefeu bun şi sefeu prost, contrazicându-se oarecum. Aceasta fiindcă pentru realizarea unei asemenea clasificări foloseşte criterii derivate în mod tacit din critica literară. Împărţirea „despotică” a autorilor în amatori şi profesionişti nu este suficientă. O altă contradicţie este conţinută de constatarea că sefeul face parte din literatura populară, adresându-se nu unor cunoscători, ci unor consumatori. După cum ştim, există o literatură populară bună şi una proastă.<br /> În opinia lui Brian M. Stableford, funcţiile fundamentale ale sefeului nu ţin de domeniul estetic, ci de acela al comunicării. Aceste funcţii sunt: formativă, de menţinere şi restaurativă. Sefistul s-ar instala într-un univers specific şi s-ar consolida progresiv în el, prin lecturi.<br /> Interesante sunt şi consideraţiile despre tipul uman al sefistului. Acesta ar fi o persoană cu o inteligenţă situată peste medie, dar acuzând un fel specific de inadacvare la lumea reală.<br /> Cartea ar merita să fie citită de toţi cei atraşi de sefeu. În acest context, apelez la amabilitatea eventualului posesor al ei, rugându-l să mă contacteze. Aş dori să-l rog să-mi trimită capitolul absent în copia menţionată.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (9): LITERATURA SENTIMENTALĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Spre deosebire de majoritatea genurilor specializate, literatura sentimentală nu provine din literatura populară, ci descinde din literatura elitistă. Originile literaturii sentimentale se pot regăsi pe de o parte în literatura cavalerească, pe de altă parte în descendenta acesteia, literatura romantică. Ambele cultivau ideea eroului singuratic, cu trăiri intense şi dedicat unor idealuri deosebite, erou care privea dragostea ca un motiv pentru fapte eroice şi sacrificii. Dragostea era ideală, cavalerească, nu pământeană şi carnală.<br /> De aici, printr-un interesant fenomen de transfigurare, se ajunge la literatura sentimentală, o literatură populară calchiată după cea cavalerească şi cea romantică, dar în care rolul principal nu mai revine aventurilor măreţe şi trăirilor profunde, ci iubirii, considerată cel mai măreţ şi mai profund dintre trăirile omeneşti. Iubirea este dramatică, plină de suferinţă şi de sacrificii, iar împlinirea ei înseamnă fericirea supremă. Literatura sentimentală de la începuturi avea multe lucruri în comun cu literatura populară a lui E. Sue, împletind povestea de dragoste cu aventuri puţin credibile şi opunând eroilor personaje negative exagerate. În faza actuală, literatura sentimentală banalizează totul, în afară de iubire. Eroii sunt oameni banali, cu îndeletniciri şi activităţi obişnuite, care tănjesc să evadeze din cotidian. Iar acest lucru îl fac atunci când întâlnesc făptura la care au visat. Sacrificiile lor sunt la fel de banale, trebuie să renunţe la o carieră care nu le permite să aibă timp pentru dragoste sau care-i obligă să se mute în altă localitate. Trebuie să recunoaştem că drumul de la eroii romantici a fost cam lung, dar trebuia să se întâmple asta, pentru a satisface un număr cât mai mare de cititori.<br /> Bine, bine, o să ziceţi, dar ce asemănare ar putea exista cu literatura SF?<br /> Să ne amintim că la începuturile sale, literatura SF era elitistă, dar numai prin faptul că se adresa unui cerc restrâns de cititori, cu o anumită cultură ştiinţifică şi interesaţi de progresul tehnico-ştiinţific. Din punct de vedere al profunzimii personajelor, această literatură suferea de o oarecare naivitate şi de influenţa vădită a romantismului. Să ne amintim de unii dintre eroii lui Jules Verne, să ne amintim de Castelul din Carpaţi şi veţi vedea că am dreptate. Şi alţi autori de la începuturile SF-ului au creat eroi cu trăiri intense, capabili de sacrificiul suprem în numele iubirii. Să ne amintim, printre alţii, de Abraham Merritt. La începuturi, literatura SF manifesta o pudoare deosebită, având faţă de dragoste doar două atitudini: fie o ignora, fie o prezenta într-un mod romantic. Mai târziu s-a ajuns la un oarecare cinism, la exagerări antiromantice. A se vedea Ph. Jose Farmer şi Robert Heinlein. Dar maniera romantică în prezentarea dragostei a revenit în acele lucrări SF care exploatau filonul popular al genului, mai ales în space opera, atât cea literară, cât şi cea cinematografică. Pe de altă parte, se remarcă faptul că la sfârşitul secolului XX a avut loc o revenire spre sentimentalism şi romantism, ceea ce poate justifica premiile obţinute de doamna Bujold şi succesul deosebit al lui Harry Potter. Dacă mai adăugăm la asta şi faptul că s-a simţit nevoia reluării unor succese mai vechi (continuarea seriei Star Wars, reeditarea Stăpânului inelelor şi ecranizarea acestuia) putem concluziona că filonul sentimental, romantic, al literaturii SF a rămas puternic.<br /><br /><br /> ALTE PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE<br /> Articole de Liviu Radu publicate în numerele anterioare<br />(a se vedea şi Pro-Porţie, Index de autori, literele H-Z)<br /><br /> Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?<br /> Literatura poliţistă, o literatură SF specială?<br /> Literatura western şi literatura SF<br /> Literatura SF şi romanele cu samurai<br /> Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine<br /> Fantasy şi science fiction<br /> Horror şi SF<br /> Literatura istorică şi SF-ul<br /><br /><br /><br /><br /><br />IOAN PETRU CULIANU<br /><br />(21 mai 1991 - 21 mai 2003)<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> S-au împlinit 12 ani de la trecerea „dincolo“ a lui Ioan Petru Culianu.<br /> Ioan Petru Culianu este unul din reprezentanţii importanţi ai culturii române contemporane. Nu numai prin prisma lucrărilor sale ştiinţifice, a eseurilor sau a textelor sale literare. Ci şi prin atitudinea sa angajată politic, de violentă respingere a psedo-comunismului ce a urmat (şi, că tot veni vorba, continuă şi astăzi) evenimentelor din decembrie 1989 din România.<br /> Deşi au trecut 12 ani de la moartea sa, numele lui Culianu nu a fost uitat în cercurile culturale româneşti. Colecţia „Opere complete“ apărută la Editura Nemira a fost scoasă în condiţii grafice excepţionale şi a beneficiat comentariul mai multor personalităţii ale culturii româneşti: Sorin Antohi, Andrei Oişteanu, H. -R. Patapievici, Dan-Silviu Boerescu, Dan Petrescu. Au continuat să apară cărţi, s-au organizat simpozioane pe această temă.<br /> Am făcut şi o scurtă incursiune pe internet din perspectiva Ioan Petru Culianu. De la bun început am dorit o abordare serioasă a acestei teme; altminteri, puteţi citi, de pildă, un interviu cu spiritul lui Ioan Petru Culianu (în acelaşi site mai puteţi găsi interviuri cu spiritele lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, Mircea Eliade, Zalmoxis, ca să nu mai amintim de interviurile cu o fetiţă extraterestră sau cu motanul Costică , practicant de yoga – fără alte comentarii...). Materiale sunt relativ puţine şi le putem trece repede în revistă:<br /> - The Washington Post, octombrie 1996 - Forces Of Darkness, de John Crowley,<br /> Articolul este o cronică a cărţii „Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu” semnată de Ted Anton, cartea ce a apărut în urmă cu mai mulţi ani în româneşte.<br />De altfel, există mai multe recenzii la această carte, dar printre cele altele găsite, materialul lui John Crowley este net superios – explicându-se astfel şi găzduirea sa în paginile unui prestigios ziar.<br /> - Orizont, revista Uniunii scriitorilor din România, martie 2000 – Universurile ambiguităţii, de Cornel Ungureanu,<br /> Autorul face largi trimiteri către volumele lui Culianu apărute în româneşte, precum şi la la mai sus-aminita carte a lui Ted Anton<br /> - Facultatea de Istorie şi Filozofie din Universitatea Babeş-Bolyai, găzduieşte Journal for the Study of Religions & Ideologies, şi în ediţia din martie 2002 putem citi materialul Ioan Petru Culianu, sau filozoful (religiilor) ca magician, de Aurel Codoban.<br /> Eseul semnat de Aurel Codoban iese din tiparele unei prezentări mai mult sau mai puţin aride a unei personalităţi marcată de multiple faţete, greu de identificat. Accentul este pus pe filozofia lui Culianu, precum şi pe diferenţele dintre concepţiile lui Eliade şi Culianu. <br /> Aurel Codoban încheie precaut:<br /> „S-a speculat mult asupra sfârşitului lui Ioan Petru Culianu. Semnificativ, el este analog cu cel al lui Bruno: filosoful magician urmează magicianului. Ioan Petru Culianu căuta lumi paralele împotriva nihilismului agresiv, a violenţei anomice, tot aşa cum şamanii preistoriei eliberau sufletele pentru a călători în alte lumi sau magicienii Renaşterii manipulau erotic mulţimile sau sufletele individuale. Nu ştiu dacă într-o umanitate pradă atâtor manipulări, ale Statului vrăjitor sau ale unor magicieni de circ, lumile paralele pot fi construite - sau, măcar, dacă putem călători în ele - cu deplina inocenţă a şamanului preistoric, dacă, adică, nu cumva totul poate fi folosit, totul poate fi resemnificat, totul poate fi, conform unei celebre lozinci a postmodernului, refolosit, împotriva destinaţiei lui intentionate (de parca ar mai exista subiectul atotputernic al unei atari destinări !) Ceea ce pot să banuiesc, fără a fi prezumtios este ca el moare ca o jertfa pe rugul agresivităţii nihiliste a celor care nu construiesc alte lumi, ci se mărginesc la refuzul violent al acesteia.“<br /> Ultima notă de subsol, referitoare la sfârşitul lui Culianu, completează:<br /> „Nu ştiu în ce măsură Ioan Petru Culianu putea pune în pericol clasa politică românească constituită după căderea regimului lui Ceauşescu. Personal mă îndoiesc foarte mult că aceasta ar fi explicaţia morţii lui. Regimurile din România n-au fost niciodat stresate de producţiile intelectuale pentru că niciodată în societatea românească atari produse n-au avut pătrundere de masă şi circulaţia care să le instaleze ca lumi alternative (cum ar spune Ioan Petru Culianu), periculoase pentru realitatea politică de aici, capabile adică să producă decizii politice. Nu am însă nici o explicaţie pentru faptul că nici unul dintre analiştii politici n-au folosit ideile lui Ioan Petru Culianu în analiza căderii comunismului românesc şi a perioadei de tranziţie care ţine de mai bine de un deceniu. În primul caz, Occidentul a acţionat, cu bună ştiinţă sau ignorant, prin magia fantasmatică a publicităţii şi artei. Seriale văzute prin intermediul unor antene individuale sau difuzate prin casete video au creat o lume alternativă, abundentă şi aventuroasă, reala şi dezirabilă, în faţa unei populaţii înfometate şi plictisite. În al doilea, tranziţia este perfect interpretabilă ca un stadiu de anomie în raport cu puterea politică, un stadiu de afirmare a puterii individuale împotriva statului, societăţii frustrante, dar totodată şi împotriva comunităţii.“<br /> Interesant şi justificat punctul de vedere al lui Aurel Codoban – vă invit să citiţi întreg articolul de la adresa de mai sus.<br /> - E-Magazinul Arbor Mundi găzduieşte eseul Ioan Petru Culianu – Religie, Putere şi Moarte, de Dani Godja, datat martie 2002<br /> O biografie alertă şi compactă a lui Culianu, axată în special pe munca s ştiinţifică şi pe relaţia cu Eliade. Un material care merită parcurs.<br /> Şi sunt nevoit să mă opresc aici cu lista de site-uri găsite pe net. Evident, mai sunt şi altele, de genul altor recenzii la cartea lui Ted Anton, sau scurte materiale din ziarele româneşti referitoare la câteva simpozioane ale societăţii civile româneşti pe tema Ioan petru Culianu (în special din anii 2001 şi 2002), şi cam atât.<br /> Interesant este însă faptul că lipsesc, aproape cu desăvârşire, trimiterile spre scrierile science fiction ale lui Culianu. Dacă faimoasa „Intervenţie a zorabilor în Jormania“ a fost de multe ori comentată, celelalte povestiri şi romane au fost amintite mai degrabă în treacăt şi uneori cu mici erori. În e-magazinul Arbor Mundi (vezi adresa de mai sus) am întâlnit o cronică a romanului „Hesperus“, cu specificaţia că romanul a rămas netipărit până în 1998, când a apărut la Editura Nemira. Ori „Hesperus“ a apărut în 1992 la Editura Univers... Şi nu pot să nu observ, cu mâhnire, că strâmta şi orgolioasa lumea science fiction românească continuă să ignore, cu obstinanţă, subiectul Ioan Petru Culianu. De aceea mi-am permis şi eu să „dezgrop“ un material mai vechi, apărut în primăvara anului 1996 în număr 162 al Jurnalului SF.<br /> Şi în loc de încheiere, vă ofer un extras dintr-un faimos interviu pe care Ioan Petru Culianu l-a acordat Gabrielei Adameşteanu, şi care a apărut în revista 22 cu câteva săptămâni înainte de moartea sa. Atenţie, ne aflăm la sfarşitul anului 1990, computerele erau departe de ceea ce sunt azi, ca să nu mai comentăm nimic despre realitatea virtuală de care aminteşte Culianu. Păcat însă că nici doamna Adameşteanu, care a luat interviul în cauză, nu s-a simţit foarte atrasă de acest subiect, ce-i drept, cam science fiction şi a schimbat, cu nonşalanţă, subiectul discuţiei...<br /><br /> Ciberneticienii spun că la un moment dat limbajul s-ar putea să dispară cu totul, va fi înlocuit cu un alt sistem de comunicare. Nu va mai fi nevoie de comunicarea prin limbaj articulat de tipul limbilor pe care te avem. Nu ştiu la câte sute de mii de ani ne gândim aici. Dar depinde foarte mult de dezvoltarea computerelor, care e extraordinară. Acum, lucrurile cele mai interesante pe care le fac sunt aşa-numitele lumi alternative. Deocamdată, sunt mai primitive, dar când se vor dezvolta, vor fi... Ai o mască şi pui nişte mănuşi şi cu ajutorul măştii şi al mănuşilor eşti într-o cu totul altă lume. Evident, programul îţi dă lumea în care eşti, dar poţi să fii unde vrei şi funcţionezi realmente în acea lume. Mâinile tale prin mănuşi în mână obiectele acelei lumi, simt obiectele... Înţelegi?<br /> Unde e lumea aceea, în altă parte sau e în timp?<br /> Lumea e în computer. Asta pune, evident, probleme filosofice foarte intersante. În fond şi noi, în lumile noastre, suntem în computerul nostru.<br /> Trecutul sau lumile alternative?<br /> Nu. Noi avem un ecran, conştiinţa noastră e, de fapt, un ecran. Tridimensional. Alţii spun că are mai mule de trei dimensiuni. Imaginaţia noastră, visele, chiar conştiinţa noastră în general - e un fel de ecran, un spaţiu similar cu ecranul unui computer.<br /> Şi pe ecran se proiectează în permanenţă...<br /> De fapt, cred că sunt exact operaţiii de computer care creează imagini şi aşa mai departe. Analogia cu computerul funcţionează în măsura ie care avern şi un ecran. Pe de altă parte, noi înşine suntem acel computer.<br /> Un computer nu îndeajuns de bine stăpânit, nu? Pentru că, de fapt, nu ne folosim deloc toate disponibilităţile.<br /> Sigur. Foarte puţin stăpânit. În istoria lumii, foarte mulţi au căutat programele de acces la computer: adevărul, secretele minţii — asta e o cercetare perenă. Foarte multe religii, tehnici, folclorul se ocupă într-o mare măsură de asta. Sunt moduri de a acţiona în nişte programe speciale ale minţii umane. Ştiinţific încă nu sunt cunoscute. Sunt cunoscute anumite stări speciale ale biocurenţilor care circulă. Sunt unde alfa, unde teta, care au proprietăţi foarte curioase asupra corpului. În unde teta corpul, de exemplu, nu mai reacţionează la durere.<br /> Şi la alfa?<br /> Nu mai ştiu exact ce se întâmplă. Şi încă n-aş vrea să dau mare importanţă lucrurilor acestora pentru că nu se ştiu chiar precis.<br /> Sunt încă în marginea speculaţiei?<br /> Nu, sunt fizicieni care au făcut cercetări. Sunt în California, e o mişcare foarte vastă, foarte interesantă, New Age, care pretinde că am putea manipula mintea în aşa fel încât să producem rezultatele dorite: ca un fel de magie, dacă vrei, dar folosesc mijloace tehnice, folosesc tehnici de bombardament subliminal. De exemplu, cum e muzica dulce, moale din supermarketuri - are afirmaţii subliminale, care te fac să cumperi, să te simţi foarte bine, să te simţi fericit, să intri într-o lume artificială, într-un fel de paradis. Dar conţine şi afirmaţii subliminale care te fac să nu furi. Şi sunt legi care reglementează. Evident că au.fost obiecţii, pentru că unii spun că asta e manipulare a conştiinţei şi atunci magazinele mari nu au voie să folosească decât afirmaţii subliminale împotriva hoţilor, dar nu ca să te facă să cumperi. Ăsta e vârful de aisberg de la o grămadă de tehnici, unele complet trăznite, altele foarte interesante, de modificare a conştiinţei, a subconştientului. Pretenţia lor este tocmai că, în anumite situaţii, dacă cunoşti formula corectă, conştiinţa poate da rezultate surprinzătoare, care depăşesc natura. Nişte fizicieni au făcut cercetări asupra unuia dintre cei mai interesanţi gânditori pozitivi care îşi constituie câte un grup şi umblă cu ei prin foc, pe cărbuni aprinşi. Fizicienii au fost stârnit de afirmaţiile lui şi au făcut cercetări ca să demonstreze că nu avem de a face cu nici un fenomen supranatural. Electroencefalogramele arată că, dacă intri în stadiul ala, ai o anumită protecţie împotriva durerii şi aşa mai departe.<br /> Dar ei se ardeau totuşi, doar că nu simţeau?<br /> Nu. Se ardeau numai dacă exista o anumită şovăială în ei<br /> E puterea credinţei?<br /> Fizicienii voiau să vadă ce se întâmplă exact şi sunt o grămadă de lucruri care au explicaţie foarte simplă. Nu e puterea credinţei, nu e nici o putere: piciorul nu se arde dacă intră în contact foarte scurt cu cărbunii. Se face o mică peliculă de sudoare care se evaporă instantaneu.<br /> Totul depinde de viteza şi de...?<br /> Da. Dacă mergi foarte repede pe cărbuni şi dacă nu şovăi, probabil că nu te arzi Dar îţi trebuie o anumită tărie. Al doilea lucru sunt aceste unde, pe care creierul se pare ca le produce în anumite situaţii.<br /> Deci asta este New Age?<br /> New Age, da...<br /> Şi este în California?<br /> Nu, e peste tot, dar centrele, să spunem, sunt în California. E... foarte comercializat, dar anumite lucruri sunt foarte interesante. Altele sunt ridicole. E un amestec de ridicol şi de lucruri...<br /> Pot să-ţi fac o poză? De obicei eu nu încadrez bine. S-ar putea să ieşi fără cap...<br /><br />Extras din Revista 22, numărul 21 (585), 21-28 mai 2001, p. 13<br /><br /><br /><br /><br /><br />IOAN PETRU CULIANU SAU SF-UL ÎNTRE POLIŢIE ŞI MAGIE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> La 21 mai [1996 - n.n.] s-au împlinit 5 ani de la misterioasa trecere „dincolo“ a profesorului de origine română Ioan Petru Culianu. Moartea, prin împuşcare în cap cu un pistol de calibru 25, a survenit într-unul din WC-urile Universităţii din Chicago.<br /> Desigur, presa a vuit de ambele părţi ale Atlanticului. Contextul politic al crimei a fost mult dezvoltat în tot felul de speculaţii: poliţia politică română trimisă în misiune de guvernanţii actuali ai României, nemulţumiţi de criticile virulente ale lui Culianu la adresa situaţiei din ţară; extrema dreaptă a exilului românesc, nemulţumită atât de atitudinea lui Culianu la adresa ei, cât şi de faptul că profesorul urma să se căsătorească, peste doar câteva luni, cu o evreică. Contextul religios a fost, la rându-i, speculat: Culianu ar fi fost, zice-se, atras de partea „întunecată“ a cunoştinţelor ezoterice, crima fiind din acest punct de vedere, fie un soi de ritual barbar „de trecere“, fie o urmare directă a „manipulării“ imprudente a unor forţe care au scăpat de sub control, ducând în mod direct la eliminarea profesorului.<br />Călătorii în lumea de dincolo Singurul lucru cert în moartea lui Ioan Petru Culianu este faptul că nu există certitudini. Nici poliţia americană, nici F.B.I.-ul, nici ziariştii americani sau români n-au reuşit să rezolve în mod satisfăcător ecuaţia. În prefaţa volumului „Călătorii în lumea de dincolo“, Andrei Oişteanu scria: „Mulţimea şi diversitatea ipotezelor“ (despre moartea lui Culianu) „precum şi coexistenţa lor nu sunt - cum s-ar crede - un simptom al bogăţiei informaţiilor deţinute, ci al sărăciei lor. În orice caz, odată cu dispariţia profesorului Culianu, trecerea timpului ar putea să-l scoată din miezul actualităţii şi să estompeze contururile atât de distincte ale personalităţii sale. Dar există şi riscul ca moartea prematură a savantului, modul violent şi misterios în care s-a produs, să genereze o tendinţă cumva opusă, de supraevaluare a operei lui Culianu şi de idealizare a personalităţii sale.“<br /> În ceea ce priveşte science fiction-ul românesc, primul pericol pare a fi cel „în curs de desfăşurare“: estomparea personalităţii, deci a operei sale literare, „uitarea“ lui Culianu, în ciuda declaraţiei sale atât de „partizane“, prin care considera formula romanului science fiction singurul mod de a face metafizică în lumea contemporană. Oare de ce noi, exact pe meterezele SF-ului, l-am uitat, sau suntem pe cale de a-l uita? Desigur, colecţia „Opere complete“ de la Editura Nemira ar putea să contrazică afirmaţia anterioară. Numai că „Opere complete“ nu are practic nimic de-a face cu „Nautilus“. Volumele lui Culianu au fost semnalate şi comentate în revistele literare (de nuanţă „serioasă“), iar presa SF a rămas mută. Critica SF a rămas impasibilă, la reeditarea „Pergamentului diafan“, ca să nu mai vorbim de prima ediţie, apărută tot la Nemira în 1993, sau de romanul „Hesperus“, editura Univers 1992.<br />Pergamentul diafan Ne vom opri şi noi puţin asupra volumului „Pergamentul diafan“. Romanul „puzzle“, în fapt o colecţie de povestiri străbătute de un fir comun, acela al magiei „smaragdelor“ este o construcţie interesantă din mai multe puncte de vedere.<br /> Din punct de vedere simbolic, „smaraldul este piatra luminii verzi, ceea ce îi conferă atât o semnificaţie ezoterică, cât şi o putere regeneratoare. (...) Privit sub latura sa nefastă, smaraldul este asociat, în lapidariul creştin, cu cele mai periculoase creaturi ale iadului. Totuşi tradiţiile populare ale Evului Mediu conservă toate puterile benefice ale smaraldului, în care se amestecă, desigur, şi o oarecare doză de vrăjitorie. (...) Piatră tainică - şi deci periculoasă pentru cel care nu o cunoaşte - smaraldul a fost considerat de aproape întreaga suprafaţă a pământului drept cel mai puternic dintre talismanuri. Deoarece s-a ivit în infern, smaraldul se poate întoarce împotriva creaturilor infernale ale căror secrete le cunoaşte. Iată de ce, în India se spune că simpla vedere a unui smarald provoacă viperei şi cobrei o asemenea teamă încât le sar ochii din cap.“ (Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, „Dicţionar de simboluri“, Editura Artemis, Bucureşti 1995, volumul 3, pag. 232-233).<br /> „Smaragdele“ îl fac aşadar pe naratorul principal, care îşi părăsise patria, Jormania, în 1972, să ia parte la un soi de iniţiere. Trimiterile către istoria religiilor sunt atât de pertinente, încât cititorul obişnuit este la prima vedere derutat de întrepătrunderea atât de adâncă dintre planurile reale şi i-reale. Dacă aspectul acesta modern al naraţiunii a fost întâlnit şi la alţi prozatori contemporani (Umberto Eco, de pildă, care a fost admirat de Culianu), surprind însă la Culianu nişte trimiteri brutale, uneori chiar grosolane la o realitate aproape vulgară, care are tendinţa de a sfâşia vălul imponderabil ţesut cu atâta migală pe alocuri. Culianu a părăsit România în acelaşi an, 1972. Dacă Jormania este un nume suficient de străveziu pentru România, atunci celelalte nume proprii din „Intervenţia zorabilor în Jormania“ sunt greu de calificat: preşedintele Gologan şi soţia sa Mortu, poliţia secretă Secan, personajele Bostan, Şnapan, Gâscan, Butan, generalul Bulan par a fi scoase mai degrabă dintr-un pamflet politic acidulat dintr-o revistă de scandal, decât dintr-un volum literar. Dar lucrul acesta este valabil doar în cadrul povestirii citate. În celelalte ale volumului „puzzle“ construcţia literară nu lasă loc nici unui compromis.<br /> Dan Silviu Boerescu, scria în postfaţa ediţiei a doua a „Pergamentului diafan“ că „unul din elementele ce alcătuiesc armătura inefabilă a subtitlului puzzle din Pergamentul diafan este tocmai reapariţia constantă a acestui unic Magician sub felurite măşti aluzive.“ Este vorba desigur de Magicianul Divin, Marele Magician sau Marele Manipulator, idee care stă la baza mai multor volume ale lui Culianu, atât de nuanţă ştiinţifică („Eros şi Magie în Renaştere. 1484“), cât şi science fiction („Hesperus“). Să fie însă doar un alt element al acestui puzzle revolta furioasă la adresa României conţinută în „Intervenţia zorabilor în Jormania“, plină de epitete fără cea mai mică urmă de menajamente?<br /> Ediţia a doua de la Editura Nemira conţine ca „bonus“ alte patru povestiri, reunite sub titlul „Ultimele povestiri“. „Limba creaţiei“ de pildă avansează ideea (prezentă în mai multe povestiri) că plinul absolut şi golul absolut sunt echivalente. Ceea ce ar însemna, în principiu, că vulgaritatea literară avansată în „Intervenţia zorabilor în Jormania“ ar fi echivalentă cu diafanul din „Jocul de smaragd“, de pildă. Numai că nu reiese defel clar din context în ce măsură Culianu însuşi prezintă aceste teorii, fie din pură vanitate literară, fie din dorinţa a juca un joc al aparenţelor care este amuzant doar dacă îi delimităm extrem de clar caracterul ludic. Să recunoaştem că a doua variantă este mult mai probabilă.<br /> Totuşi o posibilă cheie a violenţei limbajului din „Intervenţia zorabilor în Jormania“ o găsim în alt volum, de care am amintit deja: „Eros şi Magie în Renaştere. 1484.“ (Editura Nemira 1994). În subcapitolul „Despre magie ca psihosociologie generală“ (capitolul IV, „Eros şi magie“) I. P. Culianu face o interesantă paralelă între Statul-magician şi Statul-poliţist. Fără a realiza o corespondenţă directă între Statul occidental de astăzi şi Statul-magician şi fără a face generalizări fără acoperire, Culianu preciza: „Dar diferenţa esenţială dintre cele două, total favorabilă celui dintâi, este că magia este o ştiinţă a metamorfozelor, ea are capacitatae de a se schimba, de a se adapta la toate împrejurările, de a se ameliora, în timp ce, dimpotrivă, poliţia nu rămâne niciodată decât ceea ce este: În cazul de faţă, apărătoarea înverşunată a unor valori perimate, a unei oligarhii politice inutile şi dăunătoare vieţii naţiunilor. Sistemul de constrângeri este condamnat să piară, căci ceea ce apără el nu e decât o îngrămădire de formule lipsite de orice vitalitate. Din contra, Statul-magician abia aşteaptă să dezvolte noi posibilităţi şi noi tactici şi tocmai excesul de vitalitate îi deranjează funcţionarea.“ (Culianu, op. cit., pag. 156).<br /> „Intervenţia zorabilor în Jormania“ arată, în lumina crudă a literaturii, faţa adevărată a Statului-poliţist, incapabil de subtilităţi, incapabil de artă. Această faţă este cu atât mai hâdă cu cât este alăturată diafanului magiei. Privind povestirea prin această prismă, am putea avea impresia că bucăţile de puzzle au reconstituit cu adevărat ceva. Şi acel ceva, prin filtrul povestirii de nuanţă science fiction, implică o ultimă concluzie: viitorul aparţine Statului-magician, iar „constrângerea prin forţă va trebui să se plece dinaintea procedeelor subtile ale magiei, ştiinţă a trecutului, a prezentului şi a viitorului.“ (Culianu, op. cit., pag. 157).<br /> Magie care, fără îndoială, înseamnă şi artă, deci şi science fiction. De ce oare ne vine greu să credem în lucrurile cele mai simple?<br /><br /><br />Apărut în Jurnalul SF nr. 169, 4-10 iunie 1996, p.2,<br />în cadrul serialului „Anticritica“, episodul 17<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />OMUL APROPIAT<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />O privire aruncată asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care bănuieşte că timpul este vălurit în toate direcţiile<br /> <br /><br /> MOTTO:<br /><br /> Singurul lucru pe care îl ai cu adevărat este ceea ce eşti.<br /> Şi-l ai tot timpul cu tine. .<br /><br /> Mihaela Bufnilă<br /><br /><br />PREMIZE<br /> Dacă Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasă şi de ce ar mai fiinţa sau funcţiona frumosul în adâncul oceanelor ?<br /> Multiplicându-mă şi metamorfozându-mă într-un nor de puncte sub presiunea câmpurilor magnetice, îmi pot mări suprafaţa informaţională?<br /> Miracolul ultim e felul în care o mulţime de puncte îşi dă seama că este o mulţime de puncte.<br /><br /><br /><br /> [1]<br /><br /> Omul apropiat pare să fie omul tuturor timpurilor turnat în corporalitatea contemporaneităţii. Dacă nu e tocmai aşa, atunci trebuie să fie la mijloc doar greşita mea raportare la real, nerămându-mi decât să accept ficţiunea generalizată şi generalizantă potrivit căreia eu nici nu exist neputând fi martor al meu. Aceasta însemnând că, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care să mă spionez pe deplin dedat plăcerii perverse a principiului lui unu care se multiplică.<br /> Omul apropiat pare a fi prins în fălcile istoriei gata, gata să fie făcut praf fie de patimile lui, de propriile lui ficţiuni, fie de mulţimile care se unduiesc ca valurile unui ocean lărmuitor, fie de revoluţii şi războaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care şi ea nu mai e natură.<br /> Ca şi construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adăugire, părelnică părând să fie ideea unui timp aflat în scurgere. Mai degrabă timpul pare vălurit, ubicuitatea dând aparenţa talazului care, iată se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, când sus, sub reflectorul conştienţei, când dispărut, în adâncurile oceanului plin de universuri, spre neliniştea navigatorului.<br /><br /><br /> [2]<br /><br /> Omul apropiat pare să fie omul pe care îl simţi alături de tine, aidoma ţie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-şi suficient.<br /> Adeseori, omul apropiat sfârşeşte în ridicol, în tragic sau în anecdotic. E ca şi cum, supărat că înaintaşii nu-i sunt alături în încercările sale, i-ar pedepsi sfârşindu-i odată cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a înţelege finitul.<br /> De multe ori, fiind fiinţă fragmentată, omul apropiat nu reuşeşte să înţeleagă, să cuprindă, să afle, să i se releve sensul lucrurilor şi atunci este ras din registrul de navigaţie dintr-o singură mişcare. Dar poate că nici nu vrea, acesta fiind un semn felului în care îşi înţelege el libertatea de a fi liber.<br /> Pare să fie apropiat nu numai pentru că e învecinat cu tine ci pentru că într-un fel intim, profund, eşti solidar cu el. Fie că îl judeci aspru, fie că îl deplângi, fie că îl ucizi într-o metaforă, într-un articol de ziar sau într-un schimb de focuri, fie că nu-l cunoşti sau refuzi să iei la cunoştinţă de prezenţa lui, nu va muri decât odată cu tine.<br /> Fie că e un roman, sau un incaş, fie că e un pigmeu, un iacobin sau un puşcaş marin ucis, fie că e primul om ajuns pe Lună sau încântătorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numărul trei, fie că este preşedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.<br /> Ştii o mulţime de lucruri despre el sau eşti pe cale să afli totul despre el, fie că vrei, fie că nu vrei iar el te umple adesea de sens.<br /> Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tău, sensul tău. Omul apropiat te locuieşte sau se pregăteşte să se aşeze în sinele tău pe negândite. Şi aceasta se întâmplă să fie aşa pentru că este expresia tuturor oamenilor care au trăit vreodată pe această planetă şi despre care, tu, crezi sau vei fi încredinţat că ştii sau că simţi o mulţime de lucruri, aceasta fiind să spunem enciclopedia ta.<br /><br /><br /> [3]<br /><br /> Omul apropiat este tocmai învecinarea ta cu restul lumii fiind în acelaşi timp întregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astăzi eşti la fel de apropiat cu împăratul cel viu, cu preşedintele care tocmai a murit şi cu legendarul spadasin care bântuie marele ecran şi propriul tău imaginar, tu fiind godzila.<br /> Poate că nu e tocmai în acest fel şi atunci se cheamă că graniţele ar putea fi chiar aievea. Dar în propriul tău imaginar lucrurile nu stau chiar aşa. Imaginarul te guvernează cu perversitate în timp ce raţionalul încearcă din răsputeri să-şi revendice rolul de busolă. El e permanent de cart în timp ce imaginarul, undeva, în gabie, sus, pe catarg, adulmecă depărtările tropăind.<br /> Omul apropiat paresă fie doar o construcţie fictivă dar de trebuinţă nouă tuturor celor cărora aparenţa oceanului plin de universuri le construieşte un amăgitor continuu temporal.<br /> Poate că finitul e doar o construcţie de trebuinţă pentru ca tu să capeţi sens.<br /> În afara lui, existenţa ta nu ar mai avea noimă. Sau poate că tu însuţi fiind omul apropiat.<br /> Tu eşti subiectul ştirilor macabre de televiziune.<br /> Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale războaielor de enclavă. Tu, care ai fost ciopârţit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otrăvit şi curtat, ars pe rug, gonit şi chemat în sânul lucrurilor de taină de-a lungul istoriei.<br /> Despre tine spun filozofii că eşti expirat şi primitiv, că eşti stupid şi necivilizat, că eşti sfârşitul istoriei sau chiar Satana în persoană.<br /> Poate că eşti înger decăzut. Eşti ticăloşit. Eşti plin de păcate. Un fragmentat.<br /> Eşti aşa, o construcţie imperfectă. Eşti fie fascist transmutat în antifascist, fie rebelul anilor şaptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sânge reeşapat sub masca neoliberalismului.<br /> Dar nu imperfecţiunea este şansa ta de a fi?<br /> Eu cred că eşti doar apropiat. Şi înţeleg prin aceasta că îmi eşti învecinat, că te pot atinge fizic sau metaforic, în imaginar, că te pot înţelege, cunoaşte şi numi.<br /> Ca om apropiat, eşti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ţi sunt superior şi nici nu mă simt aşa. Cred că eşti doar bulversat şi tulburat de existenţa-ta-în lume.<br /> Nu l-ai îngropat pe Dumnezeu. Îl păstrezi într-un fiind al tău, de taină. Poate că nici nu ştii că fiindul e în cuprinsul tău.<br /><br /><br /> [4]<br /><br /> Eşti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie bătrâna cerşetoare care aseară mi-a urat sănătate pentru bancnota pusă în palmă, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar întreaga enciclopedie.<br /> Pentru tine au pervertit arta cinematografică. Au răscolit imaginile de la propaganda împotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a cărui ecranizare enunţă principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu maliţie, acela că superbogaţii sunt salvaţi de subbogaţi.<br /> Dar superbogaţii şi-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.<br /> Superbogaţii ei sunt arestaţi în corporalitatea maselor flămânde aşa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet aşteaptă mulţimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata să radă centrul, mărşăluind simbolic cu garoafă la butonieră şi scrie cu nesaţiu despre fiinţa fragmentată expirat.<br /> Dar cum să fie expirată fiinţa când ea navighează încă spre ultimul sens?<br /> Căci am putea descoperi, ridicându-se vălul de pe ochii noştri, că însăşi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbându-şi înfăţişările sub masca corporalităţii omului aproiat. Iar dacă nu e sens, atunci trebuie să fie manifestarea lui ludică sau poate a atitudinii lui mustrătoare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ADEVĂRUL E ACOPERIT DE PROPRIILE NOASTRE CONVINGERI<br /><br />(eseu ficţional)<br /><br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Integrarea pare singura alternativă pentru lumile mici se afirmă la seminarul despre redefinirea identităţii culturale din câmpul de imagine al orientalelor ţinut la Marsila Molé.<br /> În demersurile lor şi la masa negocierilor, oamenii politici păstrează în imaginarul lor o anumită feminitate a occidentalelor, aceasta fiind o trăsătură subtilă a politicii masculine. Spionii de dincolo de orizontul vizibil sunt adeseori bulversaţi de mişcările din culisele politicii şi se rătăcesc prin hăţişul structurilor noastre narative pierzând controlul cu centralele lor de informaţii.<br /> Orientalele, ca şi concept al imaginarului politic, păstrează aceeaşi referinţă feminină. Chipul lor ocupă noua lume reticulară, ochiul modernităţii încercând să se obişnuiască încet, încet cu o vizibilă fractalizare.<br /> Fractalizarea e o nouă politică susţinută de iniţiaţi. Chipul occidentalelor, în transcripţie, este un joc de fragmente care îşi caută principiile de funcţionare.<br /> În celebra sa povestire, Dia Alena, Micel Hu'c din Gutumbe reţine spre ştiinţa iniţierii în arta perspectivei o frază la fel de celebră potrivit căreia angelicul chip al delicatei Dia Alena ocupă întreg ecranul.<br /> Aşa cum chipul occidentalelor ocupă noua lume reticulară.<br /> Ecranul lui Hu'c este tocmai imaginarul oamenilor politici care caută cu obstinaţie instituţionalizarea imaginarului colectiv prin corecţii şi negocieri aceasta anunţând un iluzoriu sfârşit al istoriei şi al unui act al războiului matriceal.<br /> Serviciile secrete inamice încearcă să folosească în dauna noastră presiunea câmpurilor magnetice pentru a grăbi armistiţiul sau înfrângerea şi pentru a sfârşi războaiele matriceale înainte ca acestea, devenind conştiente de sine, să se sustragă oricărui control şi să înceapă să guverneze singure mişcarea aparentă a totalităţilor prin universul plin de universuri.<br /> Animat de spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil, Cen Shu-bia, preşedintele din Kumbra Kumbrali, s-a aflat zilele trecute în vizită la vicepreşedintele Weinberger pentru doar o zi.<br /> Augusta oficială de sorginte colectivistă din Kyo Sao a criticat escala motivată de Weinberger printr-un tranzit legat de probleme de securitate.<br /> Cen Shu-bia face un turneu în lumile sudicelor şi, privind cu oarecare detaşare această vizită, am putea înregistra doar un moment din relaţiile internaţionale a căror dinamică inspiră analiştii politici.<br /> Dacă Kyo Sao va reuşi în anii ce vin să devină o putere mondială atunci strategii lui Weinberger ar înregistra un eşec lamentabil, jocul politic căpătând brusc sau, dimpotrivă, lent o turnură revoluţionară.<br /> Postmodernismul şi universalismul se confruntă deja cu imaginarul din orientalelor îndepărtate care este departe de a fi descifrat.<br /> Premiile pe care Weinberger le-a acordat unor producţii cinematografice din Togai şi invazia de filme având ca temă artele marţiale sunt subtile încercări în noile războaie semantice ale mileniului.<br /> A folosi tocmai principiul fundamental din artele marţiale pare o tactică bine pusă la punct de Weinberger. Dar Kyo Sao are resurse economice şi culturale iar criticile ei pot ascunde de fapt un plus de siguranţă pe care l-a căpătat începând cu anii optzeci în politica internaţională.<br /> Togai pare a fi un pivot în strategia augustei oficiale de sorginte colectivistă dar slăbirea forţelor din Kumbra Kumbrali şi mai apoi a guvernantei naţionale din Pântraşiva sunt cu mult mai importante.<br /> Consilierii de imagine ai occidentalelor s-ar putea găsi în eroare aşa cum personajul lui Mic'a Op din Catanao cade într-o eroare demiurgică dând viaţă unor figurine de ceară pe o planetă îndepărtată.<br /> Ceaţa care anima figurinele îl cuprinde pe astronaut multiplicându-l, multiplicările lui dovedindu-se insurgente şi hotărâte. Astronautul alege întoarcerea acasă refuzând revelaţia. Criza lui va fi fără rezolvare, o criză identitară, el neaflând niciodată dacă multiplicările purtau chiar chipul său sub cască.<br /> Kyo Sao, departe de a fi în impas, îşi construieşte un exerciţiu de putere mondial obligându-l pe Weinberger să-şi amâne revelaţia.<br /> Mic'a Op oferă un regal al interpretării identităţilor mascate.<br /> Aceste două propoziţii pot fi reunite într-o construcţie deloc forţată care ne-ar putea conduce la o fundamentală incomodă pentru chiar cei mai buni strategi ai serviciilor secrete inamice.<br /> Adevărul e acoperit de propriile noastre convingeri.<br /><br /><br /><br /><br /><br />AI PUTEA CREDE CĂ UNIVERSUL PLIN DE UNIVERSURI ESTE FRACTALIZAT?<br /><br />(eseu ficţional)<br /><br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Dar noi ce mincinoşi mai suntem, cititorule, internautule, digitalule!<br /> Cum mai spunem noi câte o gogoriţă acolo. Reorganizând structurile noastre narative îi transformăm pe generalul Başkaev, pe Bobolina, pe colonelul Sharun şi pe mulţi alţii. Îi aruncăm în braţele diavolului. Diavolul trece prin corpurile lor însemnând urmele spionilor veniţi de dincolo de orizontul vizibil.<br /> Artele privirii sunt cuprinzătorul tău, cititorule, internautule, digitalule, câmpul imaginarului te cuprinde şi te defineşte şi te numeşte diavol, construct simbolic al profunzimii!<br /> Te-am întâlnit în domeniul virtual spionând. Am încercat să te contactăm şi chiar să te manipulăm. A fost foarte simplu dragul nostru spion virtual. Şi asta pentru că, din nefericire, ai pornit prin buclele virtuale total nepregătit.<br /> Ai făcut greşeli copilăreşti şi tocmai de aceea ne-am gândit să-ţi sugerăm să lecturezi acest manual, să încerci să înveţi câte ceva despre mândra lume nouă, cititorule, internautule, digitalule!<br /> Anul trecut, Takla Makan, în nodul informaţional http–olga, ai fost depistat cu uşurinţă de serviciul secret al armatei din Burbansk pentru că n-ai ştiut că într-o buclă virtuală funcţionează câmpul tău informaţional remanent, lucru pe care nu ţi l-au spus, cu siguranţă, superiorii tăi, birocraţii informaţionali de dincolo de orizontul vizibil.<br /> Obscurul fizician Zana din Agobe a pomenit ceva despre câmpul informaţional remanent în lucrările sale dar lumea ştiinţifică din Adamville, din Guaribo şi Bulbona şi nici chiar tu nu l-aţi luat în serios.<br /> În Gonfleda, ai penetrat elegant întâlnirea secretă a baronilor petrolului dar nu ţi-ai luat măsuri de precauţie şi o biată secretară, apăsând din întâmplare o tasta a calculatorului ei, era cât pe-aici să te distrugă.<br /> Te-am salvat deşi nu ne ocupăm de salvarea spionilor aflaţi în misiune decât dacă ar putea servi scopurilor noastre. N-ai luat în seamă acest aspect.<br /> Am dat din nou peste tine în timp ce ne făceam cumpărăturile în magazinul virtual al firmei Calimba, pe magistrala informaţională a sudicelor.<br /> Te-am urmărit peste tot, birocraţii informaţionali de dincolo de orizontul vizibil nebănuind prezenţa noastră în siajul tău virtual.<br /> Ar trebui să începem cu primele litere ale alfabetului virtual pe care, în mod sigur, nu vi l-a făcut nimeni cunoscut, vreodată.<br /> Apoi vei trece testul de umilinţă pentru că va trebui să recunoşti că eşti o biată propoziţie în marele text virtual. Poate că nici măcar o propoziţie. Poate o virgulă.<br /> Dar nu punct. Când vei primi titlul de mare comandor al punctului vei şti că poţi spiona în voie până la aproape ultima profunzime, cititorule, internautule, digitalule!<br /> Birocraţii informaţionali te-au învăţat metode vechi, universal valabile, mai cred ei. Asta pentru că vor să-şi apere scaunele într-o lume în care scaunele nu mai au nici o valoare. În domeniul virtual spionul nu mai este o fiinţă ci o fabulaţie.<br /> Manualul acesta vorbeşte despre caracterul tău fabulatoriu, despre forţă şi despre câmpurile magnetice toate acestea fiind cuprinse în artele secrete ale privirii şi în iureşul războaielor matriceale.<br /> Vorbeşte despre codul genetic multiplicat. Nu despre clonare. Clonarea este o fundătură pentru spionul virtual. Capitolul despre viteză ar trebui să-l înveţi pe de rost.<br /> Nu ai viteză, eşti lent, te împiedici în detalii minore, baţi pasul pe loc. În învălmăşeala informaţională de la Palonic ai fost smotocit rău de tot pentru că nu aveai habar despre groapa informaţională negativă.<br /> Agenţii vicepreşedintelui Weinberger te-au localizat extrem de uşor şi te-au virusat.<br />Ar fi putut folosi împotriva ta o bombă informaţională, o teribilă bombă, oh, ah, moreaugarin@hotmail.com !<br /> Ştii ce înseamnă asta, nu, cititorule, internautule, digitalule?!<br /> În schimb te-ai plâns superiorilor tăi informaţionali şi ai fost trecut într-un pasaj lateral. Un operator de la diviziile noastre te-a reactualizat de capul lui şi tu ai crezut că ai primit o nouă matrice informaţională.<br /> Ce eroare!<br /> Ai încurcat totul în timpul războiului din Takla Makan şi te-ai amestecat neinspirat în operaţiunea din deşertul Jawab Baja.<br /> Noi nu sunt prietenii tăi şi nici măcar birocraţii informaţionali de dincolo de orizontul vizibil. Noi suntem magicienii secretului şi poate că îţi vom rezerva un rol important în războiul matriceal care stă să înceapă.<br /> Pentru aceasta va trebui să lecturezi manualul.<br /> Bineînţeles că o poţi face doar o singură dată după care instrucţiunile se vor şterge din câmpul tău virtual.<br /> Nu vei primi o altă identitate şi nu vei lucra sub acoperire. Sunt termeni depăşiţi. Nu trece cu vederea capitolul despre orizontalitate şi despre entropie.<br /> Dacă vrei, poţi să crezi despre noi că suntem un Mentor.<br /> Mentorii nu influenţează istoria pentru că istoria nu mai există. Eşti încă prins în câmpul real şi aici trebuie să fie drama ta.<br /> Nu uita, acum nu mai eşti o fiinţă ci o fabulaţie. Într-o bună zi îţi vom dezvălui unele adevăruri. Ai putea crede că universul plin de universuri este fractalizat?<br /> Principiul lui unu care se multiplică te va lumina cu siguranţă. Nu folosi telefonul, nici faxul, nici măcar un e-mail.<br /> În curând îţi voi da o temă de lucru. Uite, influxurile tale nervoase se blochează. Noi nu suntem extratereştri şi nici paznici porţii stelare. Poarta Stelară este numele de cod folosit în matricele informaţionale de oamenii vicepreşedintelui Weinberger. Aşa cum cora cea roşie din Omah este un alt nume de cod.<br /> Ştim că ai avut note mici şi rezultate slabe la decodificări. Nu ar fi problema ta. Nu folosi normele de decodificare ştiute. E iarăşi o fundătură. Sfera nu e neapărat simbolul folosit pentru complot iar steaua nu vorbeşte despre lumină.<br /> În domeniul virtual nu poţi folosi coordonatele tradiţionale şi nici nu te pot ajuta operatorii paranormali. Paranormalul este o instrucţie hilară folosită de ageamii.<br /> Dacă ai întrebări, nu-ţi putem răspunde. Noi suntem inexistenţi.<br /> În asta constă caracterul magic al existenţei mentorilor. Navigând cu o viteză de o mie de noduri vei putea pierde esenţialul. Esenţialul este un concept vetust.<br /> Pentru a naviga cu o mie de noduri lecturează manualul. Timpul prezent este iluzoriu iar materialitatea lumii este dată de viteză.<br /> Învaţă vitezele şi reia operaţiunile.<br /> Dacă încă te mai tentează câmpul real, poţi lua diverse înfăţişări în lumile noastre mici. Dacă nu, rămâi în subliminal, te vom contacta ulterior.<br /> Dar noi ce mincinoşi mai suntem, cititorule, internautule, digitalule!<br /> Cum mai spunem noi câte o gogoriţă acolo. Reorganizând structurile noastre narative îi transformăm pe generalul Başkaev, pe Bobolina, pe colonelul Sharun şi pe mulţi alţii. Îi aruncăm în braţele diavolului. Diavolul trece prin corpurile lor însemnând urmele spionilor veniţi de dincolo de orizontul vizibil.<br /> Artele privirii sunt cuprinzătorul tău, cititorule, internautule, digitalule, câmpul imaginarului te cuprinde şi te defineşte şi te numeşte diavol, construct simbolic al profunzimii!<br /> Te-am întâlnit în domeniul virtual spionând. Am încercat să te contactăm şi chiar să te manipulăm. A fost foarte simplu dragul nostru spion virtual. Şi asta pentru că, din nefericire, ai pornit prin buclele virtuale total nepregătit.<br /> Ai făcut greşeli copilăreşti şi tocmai de aceea ne-am gândit să-ţi sugerăm să lecturezi acest manual, să încerci să înveţi câte ceva despre mândra lume nouă, cititorule, internautule, digitalule!<br /> Anul trecut, Takla Makan, în nodul informaţional http–olga, ai fost depistat cu uşurinţă de serviciul secret al armatei din Burbansk pentru că n-ai ştiut că într-o buclă virtuală funcţionează câmpul tău informaţional remanent, lucru pe care nu ţi l-au spus, cu siguranţă, superiorii tăi, birocraţii informaţionali de dincolo de orizontul vizibil.<br /> Obscurul fizician Zana din Agobe a pomenit ceva despre câmpul informaţional remanent în lucrările sale dar lumea ştiinţifică din Adamville, din Guaribo şi Bulbona şi nici chiar tu nu l-aţi luat în serios.<br /> În Gonfleda, ai penetrat elegant întâlnirea secretă a baronilor petrolului dar nu ţi-ai luat măsuri de precauţie şi o biată secretară, apăsând din întâmplare o tasta a calculatorului ei, era cât pe-aici să te distrugă.<br /> Te-am salvat deşi nu ne ocupăm de salvarea spionilor aflaţi în misiune decât dacă ar putea servi scopurilor noastre. N-ai luat în seamă acest aspect.<br /> Am dat din nou peste tine în timp ce ne făceam cumpărăturile în magazinul virtual al firmei Calimba, pe magistrala informaţională a sudicelor.<br /> Te-am urmărit peste tot, birocraţii informaţionali de dincolo de orizontul vizibil nebănuind prezenţa noastră în siajul tău virtual.<br /> Ar trebui să începem cu primele litere ale alfabetului virtual pe care, în mod sigur, nu vi l-a făcut nimeni cunoscut, vreodată.<br /> Apoi vei trece testul de umilinţă pentru că va trebui să recunoşti că eşti o biată propoziţie în marele text virtual. Poate că nici măcar o propoziţie. Poate o virgulă.<br /> Dar nu punct. Când vei primi titlul de mare comandor al punctului vei şti că poţi spiona în voie până la aproape ultima profunzime, cititorule, internautule, digitalule!<br /> Birocraţii informaţionali te-au învăţat metode vechi, universal valabile, mai cred ei. Asta pentru că vor să-şi apere scaunele într-o lume în care scaunele nu mai au nici o valoare. În domeniul virtual spionul nu mai este o fiinţă ci o fabulaţie.<br /> Manualul acesta vorbeşte despre caracterul tău fabulatoriu, despre forţă şi despre câmpurile magnetice toate acestea fiind cuprinse în artele secrete ale privirii şi în iureşul războaielor matriceale.<br /> Vorbeşte despre codul genetic multiplicat. Nu despre clonare. Clonarea este o fundătură pentru spionul virtual. Capitolul despre viteză ar trebui să-l înveţi pe de rost.<br /> Nu ai viteză, eşti lent, te împiedici în detalii minore, baţi pasul pe loc. În învălmăşeala informaţională de la Palonic ai fost smotocit rău de tot pentru că nu aveai habar despre groapa informaţională negativă.<br /> Agenţii vicepreşedintelui Weinberger te-au localizat extrem de uşor şi te-au virusat.<br />Ar fi putut folosi împotriva ta o bombă informaţională, o teribilă bombă, oh, ah, moreaugarin@hotmail.com !<br /> Ştii ce înseamnă asta, nu, cititorule, internautule, digitalule?!<br /> În schimb te-ai plâns superiorilor tăi informaţionali şi ai fost trecut într-un pasaj lateral. Un operator de la diviziile noastre te-a reactualizat de capul lui şi tu ai crezut că ai primit o nouă matrice informaţională.<br /> Ce eroare!<br /> Ai încurcat totul în timpul războiului din Takla Makan şi te-ai amestecat neinspirat în operaţiunea din deşertul Jawab Baja.<br /> Noi nu sunt prietenii tăi şi nici măcar birocraţii informaţionali de dincolo de orizontul vizibil. Noi suntem magicienii secretului şi poate că îţi vom rezerva un rol important în războiul matriceal care stă să înceapă.<br /> Pentru aceasta va trebui să lecturezi manualul.<br /> Bineînţeles că o poţi face doar o singură dată după care instrucţiunile se vor şterge din câmpul tău virtual.<br /> Nu vei primi o altă identitate şi nu vei lucra sub acoperire. Sunt termeni depăşiţi. Nu trece cu vederea capitolul despre orizontalitate şi despre entropie.<br /> Dacă vrei, poţi să crezi despre noi că suntem un Mentor.<br /> Mentorii nu influenţează istoria pentru că istoria nu mai există. Eşti încă prins în câmpul real şi aici trebuie să fie drama ta.<br /> Nu uita, acum nu mai eşti o fiinţă ci o fabulaţie. Într-o bună zi îţi vom dezvălui unele adevăruri. Ai putea crede că universul plin de universuri este fractalizat?<br /> Principiul lui unu care se multiplică te va lumina cu siguranţă. Nu folosi telefonul, nici faxul, nici măcar un e-mail.<br /> În curând îţi voi da o temă de lucru. Uite, influxurile tale nervoase se blochează. Noi nu suntem extratereştri şi nici paznici porţii stelare. Poarta Stelară este numele de cod folosit în matricele informaţionale de oamenii vicepreşedintelui Weinberger. Aşa cum cora cea roşie din Omah este un alt nume de cod.<br /> Ştim că ai avut note mici şi rezultate slabe la decodificări. Nu ar fi problema ta. Nu folosi normele de decodificare ştiute. E iarăşi o fundătură. Sfera nu e neapărat simbolul folosit pentru complot iar steaua nu vorbeşte despre lumină.<br /> În domeniul virtual nu poţi folosi coordonatele tradiţionale şi nici nu te pot ajuta operatorii paranormali. Paranormalul este o instrucţie hilară folosită de ageamii.<br /> Dacă ai întrebări, nu-ţi putem răspunde. Noi suntem inexistenţi.<br /> În asta constă caracterul magic al existenţei mentorilor. Navigând cu o viteză de o mie de noduri vei putea pierde esenţialul. Esenţialul este un concept vetust.<br /> Pentru a naviga cu o mie de noduri lecturează manualul. Timpul prezent este iluzoriu iar materialitatea lumii este dată de viteză.<br /> Învaţă vitezele şi reia operaţiunile.<br /> Dacă încă te mai tentează câmpul real, poţi lua diverse înfăţişări în lumile noastre mici.<br /> Dacă nu, rămâi în subliminal, te vom contacta ulterior.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ASUPRA TERŢULUI<br /><br />(eseu ficţional)<br /><br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Acceptând un terţ, ne aflăm în faţa unor opţiuni tactice diverse. Am putea duce un război de uzură împotriva unei forţe informaţionale multiple sau am putea iniţia negocieri separate cu serviciile secrete inamice.<br /> Dacă acest terţ are un ascendent asupra serviciilor secrete inamice putem folosi relaţia de subordonare pentru a pune la cale o revoltă sau o rebeliune împotriva centrului informaţional, manipulând periferia.<br /> Dacă e o relaţie de cooperare, ne putem substitui uneia dintre părţi cerând schimbarea protocolului şi introducând amendamente favorabile nouă prin exerciţiu.<br /> Dacă terţul a plănuit atacul împotriva noastră sau serviciile secrete inamice, mişcându-se aparent în proximitatea noastră informaţională, ne-au definit ca potenţiali adversari, nu e iarăşi lipsit de importanţă.<br /> În al doilea caz, obiectivul nu era omogenitatea noastră informaţională ci o cu totul altă stare sau punct din universul plin de universuri.<br /> Ar putea fi şi o anecdotică de rangul I sau o celebră de nivelul II care să asigure un front comic ficţionalului nostru.<br /> Potrivit celor declarate presei de directorul originalului muzeu al marţipanului din Kfar Abour, din apropierea nordicelor, vizitatorii au lovit chipul lui Asse Araat şi l-au scuipat pe cel al lui Aril Shar punând la cale un război al râsului.<br /> Chipurile sunt realizate din turtă dulce semn că plăcerea gustului este un atribut demn de luat în seamă de consilierii de imagine ai liderilor . Plăcerea gustului este un domeniu al imaginarului colectiv, un prânz bun consfinţind încheierea cu succes a unei afaceri sau a unei înţelegeri politice.<br /> Sancţiunea ar putea părea drastică şi relevantă la prima vedere ea nefiind însă lipsită de anecdotic. Să ne amintim de serbările antichităţii când autoritatea era spulberată vremelnic din imaginarul colectiv prin arderea unor păpuşi de paie care întruchipau un imperator sau altul. Dincolo de criza locuirii şi de pivotul politico-strategic pe care îl reprezintă orientalele în contact cu nordicele, am putea reduce acest spaţiu la dimensiunile unei lumi mici cu anumite funcţionalităţi sau l-am putea maximiza simbolic la dimensiuni planetare neluând în calcul celelalte ecuaţii strategico-militare. Un astfel de proces de maximizare se regăseşte într-un ficţional scris de Conin Cuble, un profesionist din Pasola<br />Iab Rul, o construcţie textuală iniţiatică, opune doi bărbaţi aflaţi într-o confruntare pe viaţă şi pe moarte pe un obiect cosmic transformat într-un muzeu-planetă undeva în imensitatea universului plin de universuri.<br /> Miza sunt tocmai valorile milenare ale civilizaţiei umane. Asemenea lor, cei doi protagonişti ai orientalelor se află într-un conflict declarat construit din negocieri, din armistiţii şi lupte deschise. Elementul esenţial ficţionalul lui Conin Cuble este perpetuarea valorilor civilizaţiei umane, el realizând un incisiv efect moralizator dar şi desluşind căile prin care omenirea se poate desfăşura prin autoorganizare şi negociere într-un univers aparent insensibil la problemele noastre insolubile într-o lume a diversităţii şi conflictului în cascadă.<br /> Orientalele, folosite ca stratagemă escatologică în unele scenarii apocaliptice este departe de autodistrugerea sa fizică sau simbolică. Preluând oprobiul public, figurinele de turtă dulce ale lui Aril Shar şi Asse Araat ocupă în dinamica de imagine a celor doi lideri o poziţie confortabilă care poate genera construcţii de imagine din cele mai diverse. Plăcerea gustului nu se substituie conflictului dar, printr-un efort de interpretare poate anunţa noi evoluţii în planul imaginarului atât de fascinant al orientalelor.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂCI GLORIA E TÂRFA<br /><br />(eseu ficţional)<br /><br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Care este adevărul?<br /> Să-l induci personajelor fabulatorii din structurile noastre narative e ca şi cum ai fluiera în biserică sau te-ai dezbrăca în pielea goală în rotonda îngerilor din Qiatotocoatl sau te-ai deda la perversiuni în aula universităţii din Guaribo.<br /> Să le spui în faţă adevărul? Ce cruzime!<br /> Să le pui în faţă o oglindă din Quzo? Iată nebunia, iată perversitatea în toată splendoarea ei!<br /> Să-i cobori de pe soclu pe malagambiştii literari din Quzo, să-i trimiţi să asude în fabrici! Să la asculţi răsuflarea întretăiată! Să-i împingi pe buza prăpăstiei din Popocatepetlán, acolo unde poţi vorbi cu întreg universul prin ecou şi meditaţie, prin reflexie şi reflecţie!<br /> Să-i faci să încurce interogatoriul cu interogaţia!<br /> Să-i tragi de mânecă, alo, domnule, se aude, acolo, sus, pe soclu? Cu toţii urcă pe soclu. Au ascensiunea în vine. Le clocoteşte urcuşul în măruntaie. Nu aud. Pradă uşoară. Dar cum să audă când au urechile înfundate cu dopuri de glorie?<br /> Ah, gloria!<br /> Cum mai amuşină poalele gloriei scriitorului ticăloşit şi îngâmfat din Togai! Cum e gata, gata s-o îmbrăţişeze într-un gang, s-o siluiască!<br /> Inflaţia informaţională universală e ţinta lui! Să fie totalitatea! Să înfăşoare în propoziţii rebele întregul adevăr. Secreţiile lui? Romanele, de bună seamă!<br /> Nu are importanţă ideea. Numărul e important. Căci, dacă ai scris o sută de romane eşti cineva! Si meriţi cu prisosinţă lauri, pupături de protocol şi un post de director la teatrul naţional din Bagoda!<br /> Căci gloria e târfa.<br /> Chiar şi director de gazetă în Nulome nu-i de lepădat, un amploiat la ministerul informaţiilor publice din Guaribo sau din Wagala sau din Kambora.<br /> Cum se mai dăruieşte literaturii imberbul cenaclist din Guaribo!<br /> S-a nărăvit la glorioase gesturi. E priceput în treburi politice. Se aruncă în realitatea virtuală, se multiplică construind enciclopedia. El o ia în stăpânire, el o şterge de praf, o transformă în pumnal cu care loveşte pe la spate partida la putere care i-a oferit un loc călduţ.<br /> Ideologia? Hrană pentru inocenţi!<br /> Are nasul roşu, imberbul cenaclist, e plin de rujul monden. L-au pupat cucoanele din înalta societate, elitele l-au pupat. Iată salvatorul! Iată hrana ideală pentru metabolismul maselor!<br /> Dar timpul?<br /> Ah, e experienţă! E îngurgitarea enciclopediei! E străluminarea premergând senilităţii! Să fie revelaţia?!<br /> Totalitatea e suma tuturor enciclopediilor, declară imberbul cenaclist din Guaribo la conferinţele aprilice şi toată lumea îl aplaudă plină de entuziasm!<br /> Ceva adevăr în vorbele lui!<br /> Dar revelaţia se hrăneşte cu corpul lui. Îl sleieşte, îl consumă pe negândite. E obosit. Uite-l, zace printre mormane de hârtii. I s-au înroşit privirile. Îşi pierde nopţile violând realitatea virtuală. E conectat la virtual, nu încape îndoială. S-a digitalizat! E maşinărie, un pneumatic, un electric, un informaţional!<br /> E vestitorul altei lumi!<br /> Gâfâie. Trage din ţigară obosit. Se pregăteşte să dezvăluie întregii naţii ultimele sale structuri narative care conţin întregul adevăr.<br /> Iar naţia? Vulgara! Aşteaptă cu sufletul la gură ca imberbul cenaclist din Guaribo s-o certe! Să-i arate adevărul! S-o siluiască!<br /> O ia în tărbacă, imberbul. Arată cu degetul spre cei corupţi şi dă de veste asupra apocalipsei informaţionale, se ia cu propaganda la trântă. Îndreaptă democraţia către utopie!<br /> E fie de dreapta, e fie de stânga, imberbul, materialist sau idealist. Dualismul e duşmanul lui! Minte sau corp! Idee sau trup!<br /> E gomos! E arogant! Nu admite replică. Cum? Ultimul lui roman? Un succes! Sensul ultim. N-ai înţeles? Eşti novice. Ignorant sadea!<br /> Nu e scriere, romanul. E orgasm. Orgasmul universal.<br /> Cartea cărţilor. Secretul secretelor, domnule! Ce inocent mai eşti!<br /> E genial, romanul!<br /> Iar imberbul? Stă la taclale pe micul ecran cu diavolul în persoană! Se mediatizează! Construieşte regimul imaginar al maselor. diavolul? Construcţie simbolică. Atractor straniu făcându-şi mendrele prin Adamville şi sculând morţii din morminte. Dictatura şi democraţia îl folosesc deopotrivă, nu e nici o îndoială. Se bat pe burtă diavolul cu imberbul cenaclist şi zic vrute şi nevrute despre enciclopedii, despre universul plin de universuri, despre sfârşitul lumilor, despre serviciile secrete inamice de dincolo de orizontul vizibil, omogenitate informaţională prin înregimentare şi lipsire de act critic!<br /> Să nu te prăpădeşti de râs?<br /> Noi suntem o omogenitate informaţională nu prin aceea că omogenităţile noastre au aceleaşi proprietăţi fiind dispuse la distanţe egale unele de altele!<br /><br /><br /><br /><br /><br />CE E UN ROMAN!?<br /><br />(eseu ficţional)<br /><br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br /> Ce e un roman!? E ştiinţa ascunsă, zice plin de aplomb imberbul cenaclist din Guaribo. Curvăsăreală! Diavolul ştie ce ştie! E albastru.<br /> Să-l radiem din inventarul enciclopedic fiind virusat de serviciile secrete inamice din inima metaforei? Încă nu.<br /> Fie un diavol albastru.<br /> Imberbul, păstorind gazete tembele de un ban şi jumătate, pline de paranormali de duzină şi de astrologi cu ştaif şi de expectaţii ştiinţifice cu rol de savantlâcuri, îşi dă ochii peste cap şi zice, zâmbind parşiv, sunt sclavul de lux al maselor largi populare.<br /> Se dă în stambă la televizor şi-şi face de cap în realitatea virtuală. Quzo, Adamville, Beauburg, Guaribo, Nulome, Galeea şi lesbienele din Qiatotocoatl leşină de emoţie, îşi dau una alteia cu săruri pe la nas.<br /> Imberbul păzeşte cu străşnicie parcela lui de glorie, critică guvernanta naţională pentru ca mai apoi să-i ceară mărire de salariu şi vesteşte moartea literaturii furând-o pe faţă pe suprema contabilă.<br /> Suprema contabilă numără secreţiile literare şi hotărăşte cine va fi sau nu membru. Plin sau aspirant.<br /> Ce-i cu puţoiul acesta, întreabă pe un ton răstit zărind în proximitatea sa glorioasă un aspirant. Îl ia în şuturi. Îl trimite la bancul de lucru al literaturii, în bibliotecă, un caz restrâns al enciclopediei.<br /> Ah, puţoiul!<br /> Noi l-am construit. Spre sfârşirea plictisului lumesc, spre împrospătarea imaginarului, pentru a face puţină mişcare.<br /> Diavolul albastru îi dă târcoale, să-l viruseze, să-l arunce în braţele serviciilor secrete inamice, agent de influenţă cu sau fără ştirea lui.<br /> Bineînţeles că imberbul pune mâna pe dosarul secret al puţoiului. Diavolul i-l pune sub nas. L-a scos de sub teascul arhivelor prăfuite.<br /> Academia e ţinta imberbului. Trebuie să plăteşti, nu-i aşa?<br /> Suprema contabilă din Bagoda se pupă cu academia din Beauburg care se pupă cu suprema contabilă din Omah care se pupă, la rândul ei, cu academia din Nulome care se pupă şi ea cu eremiţii reformaţi şi cu alţi conspiratori.<br /> Ambasadorii occidentalelor se pupă cu ambasadorii orientalelor şi toată lumea, scriitori şi savanţi desueţi, caută să pună mâna pe forţele telurice.<br /> Poporul confuz din Qiatotocoatl urmăreşte cu sufletul la gură tevatura şi bate din palme în timp ce presiunea câmpurilor magnetice pregăteşte orgasmul universal.<br /> Acesta fiind romanul, orgasmul universal.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NĂSCOCIREA<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br /> Tatăl meu se numea Adamescu. Matematician Adamescu. Marele matematician Adamescu, ca să spun totul. Din fericire pentru el, a murit înainte de a afla ce mister cumplit reprezenta pentru mine matematica: eram convins, şi încă mai sunt, că această ştiinţă este o superbă şi inutilă înşiruire de simboluri legate între ele printr-o lipsă totală de logică. Sau -oricum- printr-o logică care mie îmi scăpa. Poate nu aveam destui neuroni, cum încercam să mă scuz uneori. Sau poate că mie îmi funcţiona numai emisfera stângă, cea pentru poezii şi sentimente - iar cea dreaptă îmi era blocată din motive necunoscute. Sau poate semănam mamei mele, apariţie eterică printre amintirile mele, prea timpuriu dispărută ca să mi-o amintesc bine, dar oricum suficient de desprinsă de realitate ca îmi furnizeze o scuză valabilă…<br /> Ultimii ani nu au fost altceva decât un imens complot prin care eu şi profesorii mei încercam să îl înşelăm pe tatăl meu cum că eu aş fi, dacă nu strălucit la matematică, cel puţin un „ tânăr şi promiţător talent", după cum mă lăuda conducătorul meu de lucrări. Şi tatăl meu, prins cum era cu o nouă lucrare despre teoria haosului sau alte chestii la fel de obscure, înghiţea totul ca atare mulţumit că nu îi dau prea multă bătaie de cap. Uneori, în neghiobia mea, îmi imaginam că toată munca tatălui meu nu era decât o superbă farsă în care el, talent de necontestat, cu sute de cărţi şi articole publicate, se mulţumea acum să furnizeze misterioase lucrări din care nimeni nu pricepea nimic dar, cum purtau semnătura marelui profesor Adamescu, le înghiţeau ca atare, nevrând să afle ceilalţi că de fapt nu înţelegeau nimic. Ca într-o sofisticată poveste cu hainele împăratului…<br /> La mai bine de o lună de la moartea tatălui meu, îndelung deplânsă de comunitatea ştiinţifică internaţională, cum se apropia şi vremea să îmi dau licenţa, am trecut să îl văd pe profesorul care îmi coordona lucrarea. Întâmplarea a făcut să îl găsesc la el în cabinet şi pe rectorul universităţii, o somitate ştiinţifică cel puţin de nivelul tatălui meu.<br /> M-au privit curioşi în timp ce intram. Mă simţeam ca o insectă sub lupa unor entomologi.<br /> - Ia loc, tinere! m-a îndemnat rectorul cu o voce gravă. Înfăţişare leonină, privire strălucitoare şi o siguranţă pe care i-o simţeam acum puţin zdruncinată.<br /> M-am aşezat timid pe marginea unui fotoliu, fixat de privirile celor doi matematicieni. Rectorul a ridicat un dosar pe care l-am recunoscut cu groază a fi lucrarea mea de licenţă. Speram în sinea mea să fi nimerit pentru prima - şi ultima dată în viaţă - legătura corectă între simboluri. Nu aveam să mai recidivez niciodată, dar acum aş fi vrut ca ceea ce ţinea rectorul în mână să i se pară măcar pentru câteva clipe o lucrare rezonabilă. Nu a fost să fie aşa.<br /> - Am aruncat o privire peste ceea ce dumneata consideri a fi o lucrare matematică, m-a strivit el cu o privire ce mi se părea ucigătoare. Nu ştiu cum să îţi explic, tinere… nu vreau să fiu sarcastic, dar cu lucrarea asta ai avea toate şansele să câştigi un premiu - trase aer în piept pentru a-şi face rezerve de dispreţ - la un concurs de poezie modernistă - sau mai ştiu eu unde se pune accentul pe aiureli sau pe lipsa de logică.<br /> Trânti cu un gest sec dosarul pe masă:<br /> - În acest dosar este orice - dar nu o lucrare matematică !<br /> Se întoarse spre profesorul meu şi îl privi crunt:<br /> - Sper că dumneata îţi dai seama că nu se poate prezenta cu aşa ceva în faţa<br />comisiei de licenţiere…<br /> - Domnule rector, eu v-am informat din timp asupra situaţiei şi aţi fost de acord să mai amânăm...<br /> Privirea rectorului se mai înmuie şi, de asemenea, şi tonul:<br /> - Da, ştiu, ai dreptate - dar sincer să fiu, nici o clipă nu mi-am putut imagina că situaţia se prezintă atât de dezastruoasă. În amintirea colegului Adamescu, am acceptat să jucăm această farsă - dar acum spune-mi: cum o să ieşim din ea? În anul terminal, cu o lună înainte de prezentarea lucrărilor de licenţă, ne pomenim cu un…căută un epitet suficient de dur ca să mă caracterizeze şi negăsind la repezeală unul, preferă să dea din mână a lehamite.<br /> Privi crunt când spre mine, când spre şeful de lucrări:<br /> - Vă întreb acum doar atât: cum naiba să o scoatem la capat? În aşa fel încât să salvăm şi prestigiul facultăţii şi memoria colegului nostru… Şi gândeşte-te că nu vreau ca … această nulitate matematică să ajungă asistent în facultatea mea aşa cum spera tatăl lui… studenţii noştri sunt foarte isteţi… în primele zece minute şi-ar da seama cu cine au de a face…<br /> - Sper că nu vrei să urmezi o carieră universitară, tinere, s-a întors el furios spre mine…<br /> La negaţia mea vehementă s-a mai liniştit puţin, apoi s-a ambalat iar:<br /> - Să ştii că nici la un liceu nu aş avea curaj să te las să predai… eşti prea<br />străin de frumuseţea matematicii ca să te pot lăsa să mutilezi mintea dornică de cunoaştere a tinerei generaţii…<br /> - Dacă îmi permiteţi, se auzi vocea persuasivă a şefului de lucrări… Aş avea o idee, pe care cu ajutorul dumneavoastră sper să o putem pune în practică.<br /> - Spune, îşi înmuie vocea şi rectorul. Accept orice numai să nu ajungă la catedră…<br /> Şeful de lucrări coborî tonul de parcă ar fi pus la cale o conspiraţie:<br /> - Cu câteva mici modificări aş putea aranja ca această lucrare să poată trece prin faţa comisiei, numai să avem grijă să nu o prezinte personal… o stare gripală la care se adaugă şi renumele tatălui său… şi faptul că cei mai mulţi dintre colegii noştri ştiu bine cu cine au de a face…<br /> - Mda , făcu neconvins rectorul, asta rezolvă numai jumătate de problemă. Dar ce facem cu el pe urmă. Avem totuşi nişte datorii morale faţă de strălucitul nostru coleg…<br /> - M-am gândit şi la asta domnule rector… Coborî vocea şi mai mult şi se aplecă spre noi. Dacă ne promite, dacă ne dă solemn cuvântul că nu va încerca niciodată să predea matematica sau să încerce să profeseze o meserie din care să se vadă ce nulitate matematică este, putem rezolva şi asta…<br /> - Cum asta? se aplecă şi rectorul dintr-o dată curios spre el.<br /> - Simplu… peste două luni iese la pensie vărul meu de la Oficiul Teritorial de Invenţii şi Mărci… Cu puţină străduinţă, am putea aranja ca tânărul domn să-i fie succesor…<br /> - Păi - se împotrivi rectorul, dar se vedea că împotrivirea este pur formală, acolo nu trebuie să cunoşti matematică ca să faci faţă?<br /> - Nici vorbă, jubilă şeful de lucrări. Vărul meu este agronom şi de 20 de ani se descurcă de minune. De altfel, acolo este un simplu punct de primire unde trebuie să refuze propunerea spre patentare a unor invenţii cu adevărat imposibile cum ar fi un perpetuum mobile. Propunerile cu adevărat importante trec mai departe spre comisii formate din specialişti…<br /> - Mi-ai luat o piatră de pe inimă atunci, răsuflă rectorul uşurat şi se îndreptă spre uşă să plece. Aranjează dumneata totul… Ai asentimentul meu total.<br /> Din uşă se mai întoarse încă o dată, privindu-mă cu milă:<br /> - Nu fi trist, tinere… Este o realitate crudă, dar spectacolul matematicii nu se dezvăluie oricui… Şi apoi, nu uita că ai avut un strălucit şi ilustru înaintaş: Einstein a lucrat pe vremuri la Oficiul de Invenţii şi Mărci din Berna. Poate, cu timpul, ai să descoperi şi dumneata ceva la fel de important ca Teoria Relativităţii…<br /> Ipoteza i se păru atât de caraghioasă şi de improbabilă încât multă vreme i-am auzit râsul sonor răsunând pe coridoare.<br /><br /><br /> *<br /><br /><br /> Şi uite aşa am ajuns mare şef peste Oficiul Teritorial de Invenţii şi Mărci. Mare lucru nu aveam de făcut. Să refuz din start un număr de invenţii imposibile, iar pentru celelalte să completez un număr de formulare, nu prea mare, şi să expediez totul la Oficiul Central de Invenţii şi Mărci. Rezonabil, nu? Suficient de rezonabil chiar şi pentru un antitalent matematic ca mine? Aşa am crezut şi eu la început, mai ales în cele câteva zile pe care le-am petrecut împreună cu Gil, verişorul fostului meu şef de lucrări. Un om remarcabil de nescorţos dacă ţinem seama de rubedeniile lui colaterale. Mi-a arătat mai întâi cele câteva afişe atârnate peste tot în mica încăpere: „ Nu se primesc pentru înregistrare perpetuumuri mobile!" , „Cuadratura cercului este ilegală !" , „ Oameni invizibili, nu vă putem înregistra… pentru că nu vă vedem !"<br /> La strâmbătura mea ironică a izbucnit în râs :<br /> - Să ştii că mulţi ţicniţi te vor bate la cap cu tot soiul de aiureli… În viaţa unui om ilogic orice argument logic este lipsit de consistenţă… Nici nu ştii de câţi nebuni m-au scăpat afişele astea. În faţa unui nebun mai degrabă are efect un afiş decât un argument logic… Şi dacă totuşi insistă, spune-le că nu ai formulare… şi dacă nici aşa nu scapi de ei, trimite-i la Centru… să simtă şi ei că îşi câştigă leafa, nu ?<br /> În ultima lui zi de muncă parcă nu s-ar fi dat deloc dus, lucru pe deplin de înţeles dacă ne gândim că vreme de vreo 20 de ani descurajase aiuriţii oraşului să ajungă cu inepţiile lor mai departe. Am alcătuit procesul de predare-primire a modestului inventar. L-am semnat amândoi şi, înainte de a pleca, mi-a mai spus o dată:<br /> - Două sfaturi aş vrea să îţi mai dau înainte de a-ţi începe munca:unu - caută-ţi o preocupare dacă vrei să nu înnebuneşti… Cu cele două-trei cereri de brevete pe săptămână nu prea o să ai de muncă… trebuie să îţi umpli timpul cu ceva… şi, crede-mă, nu rebusul este soluţia. Doi: ai aici trei pagini dactilografiate mărunt cu invenţiile considerate imposibile de către comunitatea ştiinţifică. Ar fi bine ca nici una să nu apară pe vreun referat de al tău trimis la Centru, asta numai dacă ţii la postul ăsta. Am dat mâna şi a plecat grăbit, de parcă i-ar fi dat lacrimile şi nu ar fi vrut să îl văd…<br /> Câteva zile am huzurit şi, în ciuda sfatului lui Gil, am rezolvat toate careurile din revistele de rebus care mi-au căzut în mână. Apoi, tocmai când mă plictisisem de rebus, au început să apară inventatorii. Poate că vestea ieşirii lui Gil la pensie făcuse înconjurul oraşului şi, crezându-mă mai tânăr şi mai neexperimentat, vedeau în asta o ocazie să îşi strecoare aiurelile spre Centru. Am dat drumul uneia care părea viabilă (un culegător automat de mere) şi am respins vreo cinci care frizau absurdul sau erau inutile: ceas deşteptător care în loc să sune îl stropea pe somnoros cu apă rece, un dispozitiv de lustruit pantofii care, dacă nu aş fi avut intuiţia să îl probez pe pantofii inventatorului, mi i-ar fi făcut ferfeniţă pe ai mei şi multe, multe altele destul de asemănătoare. Pentru una singură am fost nevoit să îi dau telefon lui Gil : dispozitiv de curăţat tălpile fiarelor de călcat.<br /> - Este un ins slăbuţ şi chel, cu un tic nervos la ochiul stâng? m-a întrebat Gil în loc de răspuns. Am privit spre inventator care îmi făcea cu sârg din ochiul stâng.<br /> La răspunsul meu afirmativ a râs uşurel:<br /> - Îl am client de vreo 15 ani… ca şi clinica de psihiatrie de altfel. Nu ştiu ce să îţi spun, invenţia s-ar putea să meargă, dar este atât de minoră, atât de lipsită de importanţă faţă de cât suflet pune în ea încât … Oricum, fă cum vrei…<br /> Am acceptat să îmi prezinte o demonstraţie şi, spre surprinderea mea, din grămada de fiare pe care le-a adus cu el, nici unul nu a rămas necurăţat. Principiul nu era unul nou, se baza pe ultrasunete, dar modul în care era aplicat îl făcea să aibă atributele unei invenţii. Am făcut actele respective, le-am înaintat mai departe şi invenţia a fost brevetată. A fost un caz particular care nu s-a mai repetat. L-am aşteptat să mai vină şi cu alte invenţii pentru că, aşa cum se ştie, de obicei inventatorii odată stârniţi, nu se mulţumesc cu o singură invenţie ci, pornind de la neastâmpărul acesteia, adaugă noi şi noi născociri. În schimb, cam la vreo lună după instalarea mea în noul post, a început să mă calce un personaj de care de asemenea mă avertizase Gil: un ins mărunţel, cu un halat ponosit şi murdar pe el, de parcă acum ieşise dintr-o forjă. Părul îl avea vâlvoi, crescut în dezordine, şi mai avea şi un set întreg de ticuri nervoase pe care le repeta cu o precizie remarcabilă.<br /> - Ghinea mă numesc, se prezentă el de cum intră în birou şi, cum eram tocmai în perioada în care mă plictisisem de rebus, am privit ca pe o binecuvântare apariţia lui.<br /> S-a aşezat pe scaunul din faţa biroului şi a început să îmi aşeze riglele, creioanele şi hârtiile de pe masă paralele cu marginea. Şi despre asta mă avertizase Gil. După ce a terminat de aşezat tot ce se putea aşeza în partea lui de masă, a început să îşi tragă manşetele de la cămaşă, apoi a început să se tragă de gulerul cămăşii de parcă nu ar fi avut aer destul. După ce termină toate astea o luă de la capăt cu riglele, astfel că am început să înţeleg de ce Gil mă prevenise că o discuţie cu el este greu de purtat pentru că, fără să vrei, în loc să-i urmăreşti cuvintele erai tentat să-i urmăreşti mâinile care păreau două animale care scăpaseră complet de sub controlul lui.<br /> - Da, domnule Ghinea, cu ce vă pot ajuta? l-am întrebat eu, fascinat de spectacolul mâinilor lui neastâmpărate.<br /> M-a privit oarecum uimit, ca şi cum abia acum ar fi luat act de prezenţa mea dar, după ce s-a oprit o clipă, şi-a reluat tot tipicul de gesturi şi în timp ce le executa cu precizie, a început să îmi vorbească:<br /> - Bănuiesc că domnul Gil v-a avertizat cu privire la persoana mea - şi îmi aruncă o privire furişată în timp ce îndrepta cu încă un milimetru alinierea creioanelor de pe birou. Pe undeva poate că are dreptate, toate invenţiile mele sunt atât de … cum să le zic...neconformiste, încât nici nu mă mir că nu le-a putut recepta cu adevărat valoarea. Nici nu îl condamn de altfel… este o caracteristică firească a oamenilor care se apropie de vârsta pensionării să nu mai accepte cu aceeaşi uşurinţă noul… Este trist dar perfect adevărat şi de asta m-am bucurat când am auzit că vine o persoană nouă, tânără, cu o minte deschisă la nou…<br /> Ridică ochii spre mine ca să vadă ce spun dar, sincer să fiu, în ciuda avertismentelor lui Gil, rămăsesem fără replică în faţa spectacolului dezlănţuit de omuleţ în faţa mea.<br /> Profită de starea mea de stupoare, murmură un „ îmi daţi voie?" formal şi se întinse peste birou aşezând paralel cu marginea biroului pixul pe care îl lăsasem din mână.<br /> Obosit de spectacol şi simţind că îmi vine şi mie să aşez liniile pe birou, am spus exasperat:<br /> - Nici vorbă, domnule Ghinea, de aşa ceva ! Principiul meu este ca cererile de brevete să fie însoţite de un prototip perfect funcţional şi apoi putem porni discuţia…şi nici nu am terminat bine fraza şi mi-am dat seama că picasem în capcana vieţii mele…<br /> - Aveţi dreptate aici, se entuziasmă el şi, lăsându-şi manşetele în pace, se aplecă asupra genţii jerpelite pe care o lăsase la picioare când se aşezase. Cu evlavie, ridică din ea un dispozitiv pe care îl aşeză pe biroul meu printre hârtii şi rigle. În timp ce îl aşeza cu grijă am observat că uitase cu totul de micile lui manii.<br /> Pentru că dispozitivul acela este începutul unui lung şir de necazuri pentru mine va trebui să îl descriu ceva mai bine, deşi mare lucru la el nu este de spus: o bucată de carton pe post de suport din care ieşeau două suporturi verticale din sârmă, de vreo 15 centimetri, despicate în formă de V la vârf; pe ele se sprijinea o altă sârmă orizontală care avea ataşată la mijloc o mică elice confecţionată din tablă de cupru şi cositorită grosolan undeva pe la mijloc.<br /> - Ei?, am spus eu văzând că nu se întâmplă nimic.<br /> - Răbdare, spuse Ghinea trăgând înfrigurat de manşete şi privind ţintă la<br />mica elice din faţa lui.<br /> Tocmai începusem să îmi pierd răbdarea când, împotriva tuturor legilor fizicii,<br />mica elice începu să se rotească. La început mai încet, apoi îşi mări viteza şi se stabiliză când ajunse la două-trei rotaţii pe secundă.<br /> -Ei ? întrebă Ghinea radios, uitând să se mai tragă de manşete.<br /> Am privit suspicios mica elice şi am început să trec în revistă posibilităţile de fraudă. Un câmp electromagnetic - dar produs de cine? Un curent de aer- şi mai puţin probabil. Atunci, ce naiba se întâmpla aici?<br /> L-am privit încruntat pe Ghinea, dar acesta îşi privea radios jucăria.<br /> - Pot să mă uit puţin? l-am întrebat eu şi am întins mâna să iau - cum să-i spun la adunătura de sârme din faţa mea - dispozitivul, nu ?<br /> Am privit sub carton, dar nu era nimic de văzut: un carton ca oricare altul, iar sârmele puţin ruginite părea că fuseseră obţinute prin sacrificarea unor andrele. Am desfăcut uşor toată alcătuirea aia nefirească , am studiat-o atent, apoi am aşezat-o la fel cum a fost. Încet-încet, cu greutate parcă, a pornit să se rotească cam la un minut după ce am lăsat-o liniştită.<br /> - La dracu, eu şoptit eu buimăcit.<br /> - Mda, a confirmat Ghinea. Aşa a spus şi Gil când a văzut-o prima dată.<br /> Apoi mi-a interzis să mai calc pe aici până nu iese la pensie… Acum că a plecat, sper ca dumneata să fii mai curajos ca el şi să accepţi realitatea…<br /> - Domnule Ghinea, cred că îţi dai seama că aşa ceva, deşi ar putea revoluţiona lumea noastră, este încă neacceptat de ştiinţa oficială… va trebui să îmi dai un răgaz rezonabil…<br /> - Am înţeles, acceptă neaşteptat de uşor Ghinea. Vă las dispozitivul şi am să mă întorc să zicem… peste o săptămână.<br /> A dat mâna cu mine şi a plecat lăsându-mă nedumerit. Am închis oficiul şi m-am repezit la telefon, dar Gil era plecat la pescuit pentru câteva zile - aşa că am rămas singur cu andrelele lui Ghinea pe cap. Am început prin a înlocui o sârmă sau alta să vad dacă mai funcţionează, dar drăcovenia nu voia să se învârtă decât în configuraţia originală. Am încercat să o pun sub un clopot de sticlă pentru a o feri de curenţi de aer- ba, într-un exces de zel, am vârât-o şi într-o cuşcă Faraday - ca să fiu sigur că nu un câmp electromagnetic venit de aiurea pune în mişcare mica elice. Nepăsătoare la toate eforturile mele, elicea ronţăia mai departe liniştită timpul - şi nici nu am observat când a trecut săptămâna şi m-am trezit cu Ghinea la uşă.<br /> - Ei, se repezi el de cum intră la hârtiile şi riglele mele de pe birou să le<br />aşeze, cum stăm ? Îi dăm drumul?<br /> - Domnule Ghinea, un lucru este incontestabil: drăcia, vreau să spun<br />dispozitivul asta, funcţionează. Dar ca să puteţi obţine un brevet de invenţie pentru aşa ceva vă daţi seama că trebuie să aveţi şi o argumentaţie ştiinţifică foarte bine pusă la punct. Dumneavoastră cum vă explicaţi funcţionarea acestui dispozitiv?<br /> Pentru prima dată păru încurcat:<br /> - Ştiţi… asta este că nu prea pot să mi-o explic… şi încetul cu încetul a început să îmi povestească despre el şi despre invenţiile sale…<br /> Era mecanic auto la un garaj şi de mic copil a fost atras de mecanisme şi de dorinţa de a făuri şi de a inventa lucruri noi. De câtva timp era preocupat de născocirea unui perpetuum mobile. Ştia că în conformitate cu părerea oficială a ştiinţei aşa ceva nu este posibil, ba citise şi o mulţime de cărţi tehnice. Era imposibil, dar el încerca mereu şi, alături de alte mici invenţii, într-o bună zi se trezi că cea mai puţin complicată alcătuire a sa începe dintr-o dată să se mişte. Cum şi de ce a reuşit tocmai atunci, Ghinea nu îşi putea explica - dar s-a pomenit dintr-o dată cu elicea prinzând viaţă în mâinile lui… şi, până la urmă, am aflat că dispozitivul era înjghebat nu din andrele, ci din spiţe de biciclete…<br /> Mai trase puţin de gulerul cămăşii, apoi se trase conspirativ spre mine:<br /> - Uite, îmi dau seama că o asemenea invenţie nu poate fi acceptată de lume fără să fie susţinută de dovezi, fără să putem explica lumii şi de ce se mişcă morişca asta. Uite cum facem… Eu am construit-o, dumneata află cum funcţionează - şi o scoatem amândoi în lume… O să fim coautori…<br /> A plecat şi m-a lăsat cu morişca lui blestemată pe cap. O priveam ore întregi cum se învârte şi ajunsese să mă obsedeze şi să o visez până şi noaptea. La câteva zile, Ghinea îşi făcea apariţia şi, după ce îmi aşeza meticulos riglele de pe birou, mă întreba tot mai lipsit de curiozitate:<br /> - Ei, cum stăm?<br /> Îi arătam din priviri morişca care era cocoţata la loc de cinste lângă afişul cu :<br /> „Nu se primesc pentru înregistrare perpetuumuri mobile!" şi vâjâia alene din aripioarele ei mărunte:<br /> - Nu am găsit încă nimic, îi spuneam eu posomorât şi îl vedeam cum se întristează şi el, de parcă ar fi aşteptat de la mine cine ştie ce minune.<br /> - Dar o să mai încerci, nu? întreba el cu speranţă în glas şi la răspunsul meu afirmativ pleca fericit, lăsându-mă în schimb pe mine într-o stare de neputinţă care mă exaspera.<br /> Când i-am povestit despre ce este vorba, Gil şi-a declinat cu eleganţă competenţa şi mi-a dat un sfat:<br /> - Uite ce cred eu… nu te poţi prezenta cu aşa ceva nicăieri. Ştii cum funcţionează? Nu… şi nici nu ai să afli niciodată.<br /> Îşi aprindea o ţigară şi privea prin fumul ei la mine:<br /> - Să presupunem prin absurd că te hotărăşti să te duci cu drăcia asta la o comisie. O instalezi şi dintr-o dată ea se hotărăşte că s-a învârtit destul şi că gata, de azi nu mai porneşte. Ce ai să faci? O să-ţi dai cuvântul că ieri mergea?<br /> Mai trăgea un fum din ţigară şi înainte de a pleca nu uita să mă sfătuiască:<br /> - Dă-i drăcia înapoi şi uită de ea, dacă nu vrei să zbori de aici. Şi e păcat, aşa pomană de post nu mai prinzi…<br /> Şi totuşi, nu mă puteam astâmpăra. Trebuia făcut ceva. Când a mai trecut Ghinea pe la mine l-am întrebat dacă a încercat să mai facă un asemenea dispozitiv.<br /> - Am încercat, oftă el, dar nu merge…<br /> L-am privit crunt:<br /> - Şi acum îmi spui? Vrei să spui că ai folosit acelaşi metal, acelaşi cositor şi totuşi nu ai reuşit să mai fabrici un exemplar?!<br /> Părea prea mâhnit ca să-l mai cert şi eu, dar asta schimba cu totul datele problemei.<br /> - Ştiţi, atunci când am lipit astea la un loc eram puţin cam băut. Mi-am spus că poate de aia - aşa ca am încercat să beau, să mă simt exact la fel, poate-poate mai reuşesc odată…<br /> Nu avea nici un Dumnezeu ce îmi spunea el acolo şi mi se părea că cel mai înţelept lucru pe care îl puteam face era să îl ascult pe Gil şi să-i dau jucăria înapoi.<br /> Chiar i-am oferit-o, dar s-a apărat ca de un lucru neplăcut:<br /> - Nu, nu - mai păstraţi-o dumneavoastră. Vă rog, poate vă vine până la urmă vreo idee… Şi apoi, pe mine parcă mă deprimă. Să o văd cum se învârte toată ziua şi să nu ştiu de ce se învârte…<br /> Au trecut vreo două săptămâni fără să mă viziteze nimeni. Era spre sfârşitul verii şi oamenii din oraş mai profitau de ultimele zile frumoase plecând care la mare, care la munte. Într-o după-amiază care se anunţa a fi liniştită am mai dat o dată jos de pe dulap înjghebarea de sârme a lui Ghinea. Se făcuse aproape patru<br />după-amiaza şi dinspre munţii din zare se îngrămădeau nori negri care păreau că au de gând să pornească un nou potop care în mod sigur va descuraja posibilii inventatori să-l înfrunte şi să vină până la mine.<br /> În biroul meu întunecat dintr-o dată, luminat doar din când în când de scânteierile fulgerelor, priveam nemişcat la morişcă. Nu părea să aibă nevoie de lubrifiant pentru atenuarea frecării, ba dimpotrivă: de atâta rotire, metalul devenise lucios şi începuse să se subţieze. Chiar mă întrebam ce se va întâmpla daca sârmele se vor toci cu totul şi se vor rupe. Oare în cazul unei reparaţii dispozitivul va mai funcţiona? Eram frământat de întrebare când, deodată, un trăsnet puternic undeva în apropiere mă făcu să ridic ochii spre uşă. Bubuitul venise de undeva din oraş, şi încă destul de aproape. Chiar mă gândeam că ar fi cazul să renunţ la scrupulozitatea mea în respectarea programului dacă vreau să nu risc să ajung ciuciulete acasă. Am luat cu grijă sârmele lui Ghinea să le aşez pe dulap şi abia atunci am văzut că erau nemişcate. Le-am urnit cu un bobârnac uşor. Au făcut alene o jumătate de rotaţie, apoi s-au oprit. Afară s-a pornit un adevărat diluviu în timp ce eu încercam tot mai exasperat să pornesc drăcia.<br /> După vreo oră de încercări nereuşite, am profitat de o scurtă pauză în potop ca să fug acasă. Singura explicaţie pe care am găsit-o la repezeală era că poate atmosfera încărcată nu era prielnică invenţiei. De ce? Habar nu aveam, cum habar nu aveam nici dacă era adevărată. Dar trebuia să găsesc ceva ca să mă liniştesc şi să pot dormi…<br /> A doua zi, dis-de-dimineaţă, am pornit spre birou şi primul lucru a fost să mă uit la morişcă: înţepenită mai departe - şi dacă nu mi-aş fi petrecut atâtea zile privind-o cum se învârte, aş fi jurat că nici nu s-a învârtit vreodată.<br /> Cu inima îndoită, gândindu-mă cum sa-i comunic vestea, am telefonat la garaj la Ghinea.<br /> A răspuns şeful lui, pe care îl întâlnisem de vreo două ori. Avea o voce gravă şi puţin contrariată:<br /> - Nu puteţi vorbi cu Ghinea, domnule Adamescu. Credeam că aţi aflat. Născocise o antenă nouă de televiziune şi ieri pe la patru după-amiază era cu ea pe acoperiş şi făcea probe. Un trăznet l-a izbit în plin. A murit pe loc…<br /> Am pus jos receptorul din care şeful de garaj îmi mai oferea încă amănunte şi am privit spre elice.<br /> Încet-încet, în timp ce priveam spre ea, s-a urnit şi a început să se învârtă de parcă nu s-ar fi oprit niciodată.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Pagini SF în Seattle<br />Redactor: Sorin Sârbulescu<br />http://www.sfmagazin.com<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Wordmaster<br />Redactor: Ovidiu Bufnilă<br />http://www.wordmaster.ev.ro<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Robert David<br />http://www.imagikon.ev.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.go.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.freecfm.com/s/scatalin<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Supernova<br />http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Radu<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Yeti Report<br />Redactor: Vlad Popescu<br />http://www.yetireport.com<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Gyurigami<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro/origami.htm<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br /><br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br /><br />Pro-Scris nr. 1 <br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris nr. 17-18<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERELE A - G<br /><br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />* * *, Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Radu, De vorbă cu Gheorghe Săsărman, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Asupra misiunii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicienii secretului, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Economia războiului şi războaiele economiei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Câmpuri magnetice, Pro-Ton, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale, Pro-Dus, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicianul, Pro-Ton, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Eul matricial, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Luna pe din dou@, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Meduza (roman integral), Pro-Ton, 17-18<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VI Ars combinatoria, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VII Despre gnoza SF, Pro-Poziţii, 13-14<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VIII Despre sefiştii români, Pro-Poziţii, 15-16<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IX Două dicţionare, Pro-Poziţii, 17-18<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Cernea, Remus, Societatea culturală NOESIS, Pro-File, 11-12<br />Cernea, Remus, Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale, Pro-File, 13-14<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel, Pro-Ton, 17-18<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Florea, Sandu, Benzi desenate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, A Graveyard Tale, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Borderlands, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Garda, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Kumango, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Fortăreaţa, Pro-Eminenţe, 17-18<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Genescu, Silviu, Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Genescu, Silviu, Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Gheo, Radu Pavel, La o bere..., Pro-Ton, 11-12<br />Grant, Roberto R., Ucigaşul melcilor, Pro-Ton, 11-12<br />Gheo, Radu Pavel, Ultimele apariţii editoriale în S.U.A., Pro-File, 15-16<br />Györfi, Simone, Am fost odată, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi, Simone, O înviere ratată, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Crucificarea lui Moreaugarin, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Un "copil teribil" printre femei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Text, Pro-Test, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Livada, Pro-Ton, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 13-14<br />Györfi-Deák, György, "Galbar", prima bandă desenată SF românească, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Pre-Supunere, Pro-Test, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Missa solemnis, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Era digitală, Pro-File, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986, Pro-Poziţii, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Banda desenată românească în floare, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Vraja desenului pe hârtie, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Soldaţi, vă ordon, treceţ Golful, Pro-Test, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Afacerea Adam, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Fergonaut fără frontiere, Pro-File, 17-18<br />Györfi-Deák, György, O androidă castă şi-o casă albă, Pro-File, 17-18<br />Györfi-Deák, György, Dino-origami, Pro-Puneri, 17-18<br />Györfi-Deák, György, Hobiţii în ţara lui Ceauşescu, Pro-Test, 17-18<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERELE H - Z<br /><br /> <br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Rollerball 2002, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Troia, întâmplător, Pro-Ton, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Cronică TV americană, Pro-Gresii, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi, Pro-Puneri, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Crimă perfectă de gradul patru, Pro-Ton, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Din nou despre Nicolae Carpaţi, Pro-File, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo, Pro-Test, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Impactul „Scientific American“, Pro-File, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Puterea tradiţiei „Quanticipaţia“, Pro-File, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Elfii şi piraţii „României de mijloc“, Pro-Test, 17-18<br />Ionică, Lucian, Antologii şi culegeri SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF), Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Chestionar SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Rezultatul chestionarului SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Elemente SF în literatura generală, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Explicaţii necesare, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Însemnări despre ideea SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Justificări şi argumente, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Natura literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Schiţa unei posibile structuri, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Moşoiu, Adriana, Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei, Pro-Poziţii, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Trecerea, Pro-Ton, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Poza cu Mediterana, Pro-Ton, 15-16<br />Niţă, Dodo, Sandu Is Back!, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 17-18<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Pîrligras, Viorel, Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002“, Pro-Puneri, 15-16<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction, Pro-Gresii, 11-12<br />Radu, Liviu, Mesagerul, Pro-Ton, 11-12<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Horror şi SF, Pro-Gresii, 13-14<br />Radu, Liviu, Un final pesimisto-optimist, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Despre îngeri păzitori şi scriitori, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, În primul rând, despre singurătate, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Cazul Iov - secţiune multiplan, Pro-Ton, 13-14<br />Radu, Liviu, Între şerpi şi păianjeni, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, O altfel de astronautică, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, O cruciadă pentru literatură, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, Ştiinţă politizată, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul, Pro-Poziţii, 17-18<br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III), Pro-Gresii, 11-12<br />Robu, Cornel, Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Restitutio in integrum, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Science fiction „adevărat“, Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (primul simptom), Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (al doilea simptom), Pro-Gresii, 17-18<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Săsărman, Georghe, Varianta balcanică, Pro-Ton, 11-12<br />Săsărman, Georghe, Operaţiunea K3, Pro-Ton, 13-14<br />Shepard, Lucius, The Timex Machine, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Reign Of Fire 2002, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Signs, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience, Pro-Puneri, 15-16<br />Someşan, Sergiu, Tramvaiul, Pro-Ton, 17-18<br />Szabó, Sándor, Tolkien pe Marte, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tamaş, Cristian, De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează, Pro-Puneri, 17-18<br />Tamaş, Cristian, Explorarea spaţiului, Pro-Puneri, 17-18<br />Tamaş, Cristian, Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original, Pro-Puneri, 17-18<br />Tillman, J. A., O convorbire la sfârşit de mileniu, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Tolkien, J. R. R., Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Mythopoeia, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 15-16<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br />Vásárhelyi, Lajos, Vreme pierdută - Maşina timpului 2002, Pro-File, 15-16<br />Vasile, Geo, Nemurirea într-un scenariu milenarist, Pro-Poziţii, 13-14<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />R O S C R I S<br />2 / 2 0 0 3<br />P R 0 - N U M E<br /><br /><br />rEaliZaTORi:<br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDITOr<br /><br />aU ColaboraT:<br />Ovidiu Bufnilă<br />Voicu Bugariu<br />Sandu Florea<br />Mircea Opriţă<br />Dan Perşa<br />Liviu Radu<br />Cornel Robu<br />Sergiu Someşan<br /><br />JavaScript & WebDESign:<br />Tibi "Woody" Drăgulinescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />Cum tot ce nu-i - e vânt doar şi poveste,<br />şi cum ce e - dispare fără veste<br />închipuie-ţi că tot ce este-n lume - nu-i<br />şi tot ce nu-i în astă lume - este.<br /><br />(Omar Khayyam)<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-36589690198200915482014-07-20T11:19:00.000+03:002014-08-14T22:51:15.264+03:00Pro-Scris 3 (21-22) / 14 septembrie 2003 (text only).<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Şi există un timp pentru a vedea...<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />Mircea Opriţă - Homo ucronicus <br />Sandu Florea - Kumango<br />Cătălin Ionescu - Vorbe cu Dan Popescu <br /><br />PRO-GRESII<br />Sergiu Someşan - Sfaturi pentru un editor de literatura SF<br />Györfi-Deák György - Americanii şi spaţiul cosmic<br /><br />PRO-FILE<br /> * Autori români<br /> Liviu Radu - Rominia noastră cea de toate zilele (Voicu Bugariu)<br /> Györfi-Deák György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Voicu Bugariu)<br /> Liviu Radu - Un basm clasic (Radu Pavel Gheo)<br /> Liviu Radu - Crăciun în plină vară (Sergiu Someşan)<br /> Györfi-Deák György - Un Crăciun extraterestru (Sergiu Someşan)<br /> * Autori străini<br /> Györfi-Deák György - Visele şi viitorul (Artemidor Daldianul)<br /> Liviu Radu - O nouă călătorie prin trupul uman (Isaac Asimov)<br /> Liviu Radu - Manipularea fricii (John Brunner)<br /> Liviu Radu - Rama şi misticismul clarkian (Arthur C. Clarke şi Gentry Lee)<br /> Liviu Radu - Un marţian fabricat în laborator (Frederick Pohl)<br /> Liviu Radu - O alegorie tragică (Arkadi şi Boris Strugaţki)<br /><br />PRO-PUNERI<br />Györfi-Deák György - Star Trek origami<br />Adriana Moşoiu - Mai bine Guvernator decât Terminator<br />Györfi-Deák György - Termen final: Ziua Judecăţii<br />Cătălin Ionescu - Terminator 3, TX, via X-72<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (10), Literatura pentru copii şi cea SF<br />Cătălin Ionescu - Atlantykron: „sfârşitul copilăriei“<br /><br />PRO-TON<br />Ovidiu Bufnilă - Apocalipsa după Buf<br />Sergiu Someşan - Fata de pe malul mării<br />Sergiu Someşan - Oul<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br />Casetă tehnică<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Bine aţi venit la Pro-Scris 3 / 2003 ediţia de toamnă!<br /> Prezenta ediţie Pro-Scris este un soi de ediţie a contradicţiilor. Sau, mai corect, a contradicţiilor aparente. Spun acest lucru pentru că veţi observa de mai multe ori - de fapt chiar de 3 ori, că tot suntem 3 / 2003 - articole pe aceeaşi temă care susţin puncte de vedere divergente. Lucrul în sine este, în fond, un semn de normalitate. O societate care zeci de ani a respectat „consemnul“ unanimităţii forţate trebuie să se obişnuiască, mai devreme sau mai târziu, cu o paletă largă de opinii. Că nu se întâmplă aşa, şi nu vorbim de oamenii obişnuiţi, ci de mulţi dintre cei care conduc, cu indolenţa incompetenţei, destinele acestei ţări, asta este deja o altă poveste. Paradoxal, mai ales pentru o ţară care respinge cu o largă majoritate monarhia, dar în care leader-ii comunişti şi post-comunişti au aplicat, fără excepţie, chiar cu o perseverenţă demnă de studii de patologie aplicată, principiul „Statul sunt eu“. Dar haideţi să lăsăm deocamdată politica - la urma urmei science fiction funcţionează şi ca o evadare din cotidian - şi să trecem în vedere conţinutul noului număr.<br /> După clasicele Pro-Teze de început, principiile teoretice ale Pro-Scris, urmează editorialul noii ediţii, adică Pro-Testul. Editorialistul de serviciu, Györfi-Deák György şi-a ales, ca de obicei, o temă foarte interesantă.<br /> Pro-Eminenţele, vă prezintă un nou fragment inedit din noua ediţie a cărţii Anticipaţia românească, în curs de tipărire la Editura Viitorul românesc, semnată (mai este nevoie să o spunem?) de Mircea Opriţă. Autorul ne-a informat de asemenea că în această toamnă mult-aşteptatul volum va vedea lumina tiparului şi va disponibil la un preţ de 123 000 de lei. Nu putem decât să-l aşteptăm cu nerăbdare. În continuare, graficianul profesionist din Statele Unite ale Americii, Sandu Florea, un alt generos prieten al revistei noastre, ne oferă prima parte a benzii desenate Kumango, după un scenariu de Ovidiu Bufnilă. Nu în ultimul rând, sub acelaşi generic puteţi citi un interviu, în exclusivitate pentru Pro-Scris, cu Dan Popescu, unul din numele „grele“ în science fiction-ul românesc.<br /> Sub genericul Pro-Gresii, Sergiu Someşan trece cu nonşalanţă din postura de scriitor în cea de eseist şi ne propune o interesantă dizertaţie intitulată Sfaturi pentru un editor de literatură sf iar Györfi-Deák György îşi apleacă privirea asupra unui inedit sondaj de opinie, legat de NASA.<br /> Pro-Filele se ocupă de cărţile care au trecut prin mâinile semnatarilor acestor materiale. La capitolul autori români, scriitorii trecuţi prin „furcile caudine” sunt Voicu Bugariu, Radu Pavel Gheo şi Sergiu Someşan. Aici întâlnim şi două dintre contradicţiile de care vorbeam mai sus: felul în care au fost privite, de către Liviu Radu şi Györfi-Deák György volumele Visul lui Stephen King de Voicu Bugariu şi Cadori de Crăciun de Sergiu Someşan. Contradictorie este, de ce nu, şi cartea lui Radu Pavel Gheo care a fost retrasă de pe piaţă de Editura Pygmalion. În partea de autori străini vor fi discutate volume semnate de Artemidoros, Isaac Asimov, John Brunner, Arthur C. Clarke împreună cu Gentry Lee, Frederick Pohl şi fraţii Arkadi şi Boris Strugaţki. Semnatarii materialelor sunt neobosiţii Liviu Radu şi Györfi-Deák György.<br /> Tot Gyuri continuă incursiunea sa în fascinanta lume a artei împăturirii hârtiei: după ce ne-a vorbit de Star Wars (în numărul trecut), urmează acum un Star Trek origami, evident, sub auspiciile Pro-Punerilor. Tot sub acest generic veţi găsi nu mai puţin de 3 opinii critice la adresa filmului Terminator 3, semnate de Adriana Moşoiu, Györfi-Deák György şi Cătălin Ionescu - cum s-ar spune, Terminator 3 x 3, adică tracţiune aproape integrală, doar că părerile lor nu „prea“ seamănă între ele...<br /> Liviu Radu îşi continuă serialul propriu, Paralele între lumi paralele, cu episodul 10, fiind un „client“ obişnuit de acum al Pro-Poziţiilor. Tot aici Cătălin Ionescu face un ultim comentariu acid - asta pretinde el! - asupra taberei sf de lângă Cernavodă, intulat Atlantykron - „sfârşitul copilăriei“.<br /> Partea de proză, Pro-Ton, este preluată de alţi „obişnuiţi ai casei“: Ovidiu Bufnilă, cu Apocalipsa după Buf precum şi de Sergiu Someşan care ne propune 2 texte, Fata de pe malul mării şi Oul.<br /> Pro-Porţia a rămas la locul ei, aproape neschimbată: cu link-urile alese (de Pro-Scris), cu arhiva on-line unde puteţi accesa oricare dintre numerele anterioare sau, pentru curioşii profesionişti, un index complet de autori din numerele anterioare, structurat, din motive de mărime a fişierelor, în 2 părţi, literele A-G, respectiv H-Z.<br /> Pro-Numele vă prezintă, în stil de toamnă, realizatorii acestui număr, în timp ce, iar la modul contradictoriu, Pro-Misiunea îşi cere scuze pentru problemele tehnice pe care le-a întimpinat, lipsind, cel puţin deocamdată, din acest număr.<br /> Şi, înainte de a ne despărţi, Pro-Scris vă va arăta că este cu gândul la viitor şi că „Va urma“, în felul său liber şi inconfundabil.<br /> Lectură plăcută!<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />ŞI EXISTĂ UN TIMP PENTRU A VEDEA...<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Americanul Michael May şi-a pierdut ochiul stâng şi vederea în 1963, la vârsta de 3 ani şi jumătate. Vreme de aproape patru decenii a trăit în întuneric. N-a fost o viaţă lipsită de bucurii, familia şi prietenii s-au străduit să-l ajute şi să-l facă fericit. Una dintre bucuriile sale a fost să înveţe să schieze. Michael cobora fiind îndrumat de pe marginea pistei, cum să ocolească obstacolele, în ce direcţie să se îndrepte şi se distra de minune.<br /> În anul 2000, o echipă de medici l-a operat şi i-a transplantat o celulă şuşă în ochiul drept, cel rămas întreg. Pacientul şi-a recuperat vederea, dar a constatat curând că acest lucru mai degrabă îl incurcă decât îl ajută. Examinările medicale au dovedit că după operaţie Michael vedea formele şi culorile, dar nu putea să distingă detaliile. Deşi ochiul i s-a însănătoşit, el era incapabil să spună dacă persoana din faţă este bărbat sau femeie, nu-şi recunoştea nici soţia. De asemenea, îşi pierduse capacitatea de a se orienta în spaţiu, de a evalua distanţele la care se aflau diferite obstacole, lucru care i-a produs multă durere, deoarece îl împiedica să schieze, se tot lovea de oameni, de copaci sau de obiectele de pe pistă.<br /> Surprinşi, doctorii l-au dus la un tomograf şi i-au scanat creierul. Partea de creier care răspunde de vederea tridimensională funcţiona normal, dar nu s-a înregistrat nici o activitate în zona cerebrală care interpretează imaginile în mişcare. Doctorii au constatat cu uimire că creierul lui Michael uitase cum trebuie să vadă.<br /> În cei trei ani care au trecut de la operaţie, Michael May a făcut progrese, sunt însă lucruri pe care creierul său e incapabil în continuare să le interpreteze. Cazul său a fost o mană cerească pentru psihologi. Savanţii au putut să dovedească faptul că aşa cum omul învaţă să vorbească în copilărie, el înregistrează imaginile, dobândeşte o întreagă serie de experienţe vizuale începând din clipa naşterii. În psihologia învăţării, se cunosc cazurile copiilor-lupi, care au crescut şi au trăit împreună cu animalele sălbatice, iar apoi n-au putut nicidecum să înveţe graiul omenesc. De asemenea, istoria a consemnat eşecul răsunător suferit de un prinţ care a fost convins că un copil care creşte fără să audă o vorbă omenească, se va exprima de la sine în graiul originar, în presupusa limba vorbită de Adam şi Eva.<br /> Cazul Michael May dovedeşte că şi vederea este un proces psihic complex, care odată întrerupt accidental, nu permite decât recuperări parţiale. Precum există o vreme pentru naştere şi vine şi-un timp pentru a muri, există şi o vreme pentru a învăţa să vedem. Vreme de patru decenii, România a fost înconjurată de o cortină de fier, spre a fi ferită să realizeze ce se întâmplă în restul lumii. Toate căile de contact cu exteriorul erau controlate cu stricteţe: corespondenţa era cenzurată, pachetele desfăcute, cărţile confiscate la graniţă. Privilegiaţii care doreau să vadă lumea au fost nevoiţi să-şi vândă sufletul poliţiei politice şi să-şi despice conştiinţa într-un fel de schizofrenie benevol asumată, devenind robii neîmpăcatei dualităţi dintre aspiraţii şi îngăduinţe. Recent, în presă au apărut mai multe articole, stârnite de constatarea că în străinătate românii se feresc să vorbească unii cu alţii. Oare nu cumva privindu-ne din exterior ne vedem aşa cum suntem şi nu precum au dorit romanticii paşoptişti să arătăm?<br /> Râd oricând îmi amintesc de bancul cu căţeluşii lui Bulă, care după două săptămâni de la fătare au fugit peste graniţă. De ce? Atâta le-a luat ca să deschidă ochii, să vadă realitatea din "Iepoca de Aur". Instinctul de conservare le-a arătat singura cale de scăpare şi au întins-o fără să stea pe gânduri. Omul este o făptură mult mai complexă, legată sufleteşte de spaţiul unde s-a născut şi trăieşte, de oamenii care îl înconjoară. Când ochii îi sunt acoperiţi, el îşi creează singur reprezentări. Creierul este un instrument foarte fin, extrem de labil. El poate fi derutat, înşelat, iluzionat. Coloanele templelor greceşti erau mai subţiri la bază şi mai groase la capătul de sus, ca să dea impresia ca sunt perfect cilindrice. Un neadevăr repetat de o mie ori devine adevăr, susţine legea de temelie a propagandei. Istoria recentă dovedeşte că în momentul când vântul schimbării ne-a smuls legătura de la ochi, n-am ştiut să interpretăm realitatea. Dacă în cazul oamenilor simpli, needucaţi, deruta e explicabilă, ea este de neiertat în cazul clasei conducătoare, care a accedat la putere pe vremea când chiorii erau împăraţi în ţara orbilor şi acum luptă din răsputeri să-şi păstreze privilegiile.<br /> La fel ca şi Michael May, românul de pe stradă, simplul cetăţean, recunoaşte formaţiunile, culorile politice, dar încă este nesigur în recunoaşterea unor detalii pe care un occidental le observă imediat. Oamenii de la noi încă se tem să se strecoare printre bornele şi copacii de pe pârtia de schi. Dar au trecut abia trei ani de când ochiul americanului a fost operat, poate că medicii de la University of California din San Diego s-au pripit să-şi publice concluziile, cine ştie cum vor sta lucrurile peste zece ani. Oamenii dispun de capacităţi nebănuite. Cei care şi-au pierdut braţele au învăţat să scrie, să deseneze, ba chiar să pună aţă în ac cu degetele de la picioare. Mintea şi voinţa pot înfrânge un handicap. Doctorul Alain Bombard a traversat Atlanticul într-o bărcuţă de salvare, hrănindu-se cu plancton şi bând suc proaspăt stors de peşte, spre a dovedi că naufragiaţii nu mor nici de foame, nici de sete, ci de groază. Să revenim pentru o clipă în băncile şcolii şi să ne aducem aminte de o singură învăţătură de la orele de matematică: o problemă corect formulată e pe jumătate rezolvată. Înainte de a găsi un leac pentru durerile tranziţiei, trebuie să deschidem ochii şi să recunoaştem boala care le provoacă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: MIRCEA OPRIŢĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />HOMO UCRONICUS <br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />(Fragment inedit din ediţia a 2-a a volumului Anticipaţia românească, în curs de tipărire la Editura Viitorul Românesc, Bucureşti)<br /> <br /><br /><br /> Postmodernismul lui Liviu Radu (n. 1948) este mai curând declarat decât autentic, din dorinţa autorului – altfel de o remarcabilă productivitate – de a fi inclus în gruparea la modă a anilor ‘90 şi în revistele ce ofereau acesteia un suport consistent. El este asemeni sectantului care-şi schimbă religia din motive conjuncturale, descoperind apoi, cu surprindere, că printre preceptele recent memorate răzbate la suprafaţă structura unei mentalităţi anterioare, indestructibilă în adânc. Lăsând deoparte publicistica sa de “propagandă atitudinală” sau unele proze scurte după reţetarul Jurnalului SF, volumele editate ne arată un autor coerent, cu gândirea metodic articulată, care probabil că n-ar fi fost altul nici într-o realitate culturală paralelă, lipsită de experienţe cyberpunk. Dan-Silviu Boerescu, în prefaţa la culegerea Spre Ierusalim! (2000), exagerează întrucâtva lucrurile, din raţiuni îndreptate pro domo, atunci când descifrează la autor o artă “perversă” a manipulării timpurilor, acesta, timpul, văzut aici ca un “metalimbaj”, “un soi de esperanto fantasy care combină sensibilitatea genuină şi speculaţia tehnologică vizionară”. Putem fi de acord cu unele aserţiuni ale criticului, bunăoară cu aceea că Liviu Radu îşi execută “intervenţia de inginerie genetică pe ADN-ul temporalităţii” nu “cu o precizie robotică”, ci folosindu-se de “un suport mistic”. Numai că argumentele sunt insuficiente şi chiar şubrede pentru a demonstra lipsa de modernitate a autorului şi implantarea sa temeinică în gest postmodernist. SF-ul cunoaşte manipulări mult mai vechi şi mai “perverse” ale timpului decât cele propuse de autorul nostru, interesante şi ele, e adevărat. Ne rezumăm să pomenim doar celebra povestire a lui Robert A. Heinlein, All You Zombies... (1959), unde o altă intervenţie jucăuşă pe structura fluxului temporal conducea la performanţa incredibilă, argumentată într-o logică vicleană (deci nici ea nu tocmai precisă ştiinţific), prin care acelaşi personaj putea fi – rând pe rând şi cu temeinică îndreptăţire la nivelul speculaţiei intelectuale – el însuşi, părinţii, soţia, ba chiar şi propriii săi copii.<br /> În unele dintre prozele sale scurte, Liviu Radu se situează mult mai aproape de modelul lui Jorge Luís Borges şi de realismul magic sud-american decât de William Gibson, ori de postmodernii din main stream. O idee surprinzătoare stă la baza frumoasei povestiri El Dorado: în “Noua Castilie” a conchistadorilor se descoperă subit că unii dintre băştinaşii “păgâni” au scheletul din aur. Vom asista, fireşte, la declanşarea unei febre a recuperării osemintelor din vechile morminte indiene, pentru ca după epuizarea acestora lăcomia, torent nesecat, să se îndrepte asupra resurselor vii. Sacrilegiul, însă, culpabilizează călăii, transferând asupra lor condiţia de victimă virtuală. În Yildirim, accesul la un cod ocult proiectează într-o lumină diferită de cea a istoriei relaţia dintre Baiazid-captivul şi Timur Lenk, învingătorul său aparent. Şi povestirea aceasta, care dezvoltă în manieră personală tema atinsă cândva şi de Gheorghe Săsărman în Oracolul, îşi pune subiectul în termeni de moralitate transparentă. Cât valorează faptele de glorie ale celui care, cunoscându-şi din timp data exactă a morţii, nu riscă niciodată nimic? În cuşca sa, reală sau ipotetică, Fulgerul nimicitor de popoare se căieşte amarnic: “Am fost o jignire adusă Creatorului, pentru că nu mi-am îndeplinit datoria de om care ştie că, în orice clipă, moartea stă asupra lui”. Eticismul acesta ce infuzează răspunsurile la întrebări delicate nu dăunează povestirilor. Dimpotrivă: el determină răsturnări de situaţie şi conferă adâncime fabulei, trimiţând-o astfel spre un fantastic cu coloratură mistică, bizar, dar incontestabil subtil. Sam Şchiopul din Răsărit de soare ridică astrul vieţii de sub orizont cu incantaţiile lui. După moartea bătrânului vraci papuaş, doar difuzarea în eter a acestor psalmodieri sacre, înregistrate, “salvează” lumea de ameninţarea beznei eterne.<br /> Povestirea ce dă titlul volumului construieşte o parabolă despre puterea ficţiunii, relevată în poziţie supremă, deasupra oricărei realităţi. Prin complicatul “experiment «Ierusalim»“, nişte entităţi convenţionale din viitor smulg indivizi şi grupuri din realitatea timpului lor istoric, transplantându-le cruciadele în alte dimensiuni spaţio-temporale. Nimic nu reuşeşte însă să-i deturneze pe resuscitaţi de la lupta acerbă pentru o Palestină a lor, imaginară şi mereu altfel imaginată, pe seama unui straniu amestec de elemente familiare cu dogme şi fantezii ignorante, în care arabii pot avea trompă de elefant şi colţi de mistreţ, ca în stampele extravagante ale epocii. Frumoasă este şi nuvela intitulată Scrisori din fortul de la capătul imperiului, cu ecouri din Dino Buzzati (Deşertul tătarilor), dar condusă, în registrul fantastic, spre inteligente rezolvări proprii.<br /> Patru povestiri din finalul culegerii (Iată, vin Colindătorii..., Epitaf pentru Laura, În metrou şi Sărbătorirea zborului zece mii) merită să fie menţionate atât pentru implantarea subiectelor în spaţiul românesc contemporan, cât şi pentru o vizibilă schimbare de ton şi de mijloace artistice. De la fantasticul borgesian, cu strania sa poezie rece şi oarecum atemporală, prozele acestea virează spre o relaţie pasională cu mediul şi subiectele. În consecinţă, seninătatea distanţată dispare, lăsând locul scenelor groteşti şi rezolvărilor şocante, în cheie tragicomică. Într-un viitor postatomic, cu Crăciunul năruit sub zăpezi cenuşii, o familie de ţărani aşteaptă clipa creştinească a naşterii Domnului. Atâta doar că ţăranii în cauză sunt, din punct de vedere biologic, nişte mutanţi poposiţi temeinic în monstruozitate. “Şi ce dacă am cap mare?” se indignează copilul-narator. “Maria are două nasuri, iar Nelu n-are urechi.” Cât despre bunică: “Nu-i mare lucru că are trei mâini, şi Nelu are. Dar bătrâna poate să şi le folosească pe toate.” Momentul tradiţional al colindului este precedat de preparative vecine cu panica: păsările de curte sunt ascunse în beciuri, uşile grajdurilor se bat precipitat în cuie, peste ferestre se trag obloane grele, iar la intrările casei se propteşte mobilier. În noile condiţii, Colindătorii sunt jefuitori înarmaţi, împotriva cărora familia luptă, ca odinioară cu valurile năvălitorilor, folosind flinte şi arcuri, dar şi sârmă ghimpată şi mine de teren. După bătălie, urmează ghiftuiala tradiţională:<br /> <br /> “La prânz ne-am aşezat cu toţii la masă, sărbătorind cum se cuvine ziua Domnului. Ne-am îndopat cu sarmale mari cât pumnul, în foi de leuştean murate. Cârnaţi, fripturi şi piftie. Piftia o făcusem din bunica, Dumnezeu s-o ierte, că de altceva nu fusese bună. Ajunsese doar pielea şi oasele.<br /> – Am scăpat de grija Crăciunului, mormăie tata, mestecând lacom o bucată de carne prăjită. Peste vreo săptămână ne pomenim cu ăia cu sorcova şi cu pluguşorul...<br /> – Ar trebui să le dăm ceva... Acum avem de unde... Scăpăm mai uşor şi aduce noroc..., spune gânditor bunicul.<br /> Are dreptate. Moş Crăciun fusese darnic cu noi anul ăsta. Ne adusese mâncare pentru toată iarna. N-a mai fost nevoie să tăiem din vite sau porci.”<br /> <br /> Fără macabrul vag deghizat din Iată, vin Colindătorii..., celelalte povestiri ale micului ciclu îşi păstrează cinismul (într-o măsură terapeutic) de a imagina, în prelungirea mizeriei actuale, o lume de dărăpănături cu munţi de gunoaie putrede pe trotuare, cu inscripţii agramat-obscene pe ziduri, bântuită de pleava imigranţilor afro-asiatici, dar cultivând încă la modul maniacal stilul construcţiilor gigantice şi inutile (cosmodromul din Slobozia, care acoperă Bărăganul cu un strat de beton de cinci metri grosime), ca şi discursurile grandilocvente, năpădite de lozinci găunoase, ale statului dictatorial revenit în actualitate pe ruinele “Republicii ortodoxe” şi ale simulacrului de Ţiganiadă condus de “asasinatul” împărat Iulian.<br /> După toate aparenţele, textele acestea au ieşit din incitantul proiect lansat de Voicu Bugariu, “Alte Românii”. Tratamentul ironic al temei este evident, aluzia politică funcţionează continuu, iar în scenariile viitoristice dezvoltate de povestirea În metrou Liviu Radu dovedeşte, pe lângă vâna satirică, şi o apreciabilă imaginaţie speculativă. Toate acestea pregătesc explorările ucronice de mai largă respiraţie din Constanţa 1919.<br /> Publicată tot în anul 2000, cartea aceasta merită calificativul de roman în măsura în care părţile bine individualizate ale tripticului component se leagă într-o structură coerentă şi complementară. Ele sunt, fiecare în parte, câte o ucronie independentă, dezvoltată însă din relativ aceleaşi materiale de bază, pe care diverse evoluţii istorice “posibile” le organizează diferit, în funcţie de virtualitatea pe care o servesc. Prima parte (Tratative la Konsstanza) configurează “ucronia germană” a românilor, pornind de la ipoteza că regatul lor ar fi fost cucerit, în decursul timpului, de austrieci. Varianta ucronică păstrează rolurile din realitate, dar schimbă protagoniştii, încât, pe acumularea greşelilor politice ungureşti, Principatul Daciei este acela care accede la guvernare dualistă, în cadrul modificat al Imperiului Austro-Român. Evoluând în regim de surprinzătoare metamorfoză, diverse personalităţi istorice trăiesc destine noi. Astfel, loial Împăratului, Theodor von Wladimyri ocupă la un moment dat funcţia de guvernator general al Principatelor Walache, iar brankowenii, kantakusenii şi mawrokordaţii proliferează la Viena, dând miniştri imperiali şi guvernatori de provincii. Johann von Antonessku face carieră de maior de husari, în timp ce Michail Eminowitsch, autorul poemului filosofic Der Morgenstern, căsătorit de-acum cu Mitte Kremnitz, profesează filosofia la Universitatea din Bucureşti, fiind din când în când şi Ministru al Culturii, în guverne conservatoare. La Constanţa înfloreşte arhitectura barocă (de un “lux greoi”, după gustul austriac), se vorbesc cursiv limbile oficiale în regat (româna şi germana), se bea bere pe terase aranjate în stradă, sub acordurile muzicii din operetele lui Ziprian Porumbessku. Pe acest fundal de belferie rece şi calmă, de Mitteleuropă lărgită până la ţărmul Mării Negre, Puterile Aliate doresc îndepărtarea regelui Ferdinand şi proclamarea de urgenţă a republicii. Ele urmăresc, la un 1919 al marilor schimbări geopolitice, dezmembrarea Imperiului Austro-Român într-o puzderie de state naţionale, inclusiv cel al populaţiei maghiare, pe care – ca să cităm un negociator francez – “aţi persecutat-o şi aţi românizat-o cât s-a putut”.<br /> Partea a doua (Konstanţia şi Hamlet) construieşte o “ucronie rusească” într-o “realitate” istorică tributară momentului când domnitorii Dimitri Cantemirov şi Konstantin Brâncovanov, într-o frăţească înţelegere antiotomană, s-au închinat ţarului, încât atât Moldova, cât şi Valahia stau de secole între graniţele imperiului pravoslavnic. Vremurile sunt însă în schimbare, germanii intenţionează să predea Konstanţia lui Ferdinand Karlovici, care în Marele Ducat al Valahiei “s-a proclamat rege independent de Rusia” după ce bolşevicii l-au executat pe ţar. Prin Dobrogea, puşi pe jaf, bântuie anarhiştii lui Mahno, conlucrând cu gărzile roşii de la Sevastopol împotriva trupelor de voluntari cerchezi şi români (toţi cu banderolă tricoloră pe braţ) aduse de căpitanul Aurel Vlaicov cu un dirijabil imens (motivul coboară în urmă, pe rădăcină, până la Victor Anestin), ori revenite pe calea apei, sub comanda polcovnicului Bretianov, tocmai de la capătul lumii pravoslavnice, din garnizoana Vladivostok. Supravieţuitor-minune, Tudor Vladimirov conduce şi el, în Banat, “cazacii de pe Jii” în calitatea sa de bătrân mareşal (“eroul de la Austerlitz şi Adrianopol”), iar maiorul Antoneskov tocmai eliberează Moldavia de bandele ruseşti şi ucrainene. O figură aparte în acest frământat şi anarhic peisaj din debutul unui virtual secol XX este caporalul-pictor recuperat de urmaşul degenerat al Cantemirovilor de pe plajele Constanţei: “îl văzuse pictând pe faleză, se oprise să-i admire acuarela (semnată simplu, Dolphi)”. Taciturn, Adolf înghite cu răbdare nemţească, în scurtele sale permisii, caviarul şi poveştile plicticoase ale bătrânului nevolnic refugiat în himerele unui trecut ambiguu. Într-o casă conspirativă, caporalul debusolat politic e întâmpinat cu formula “tovarăşul Adolf”, dar scurta sa idilă cu mediile bolşevice sfârşeşte în profunde dezamăgiri estetico-ideologice. Acestea pleacă din faptul că i se resping teoriile despre arta pură şi grandioasă, iar pe de altă parte, meritele de a fi divulgat conştiincios celulei comuniste secrete militare şi le însuşeşte integral tovarăşul de nădejde Marcel Pauker. Umilit, Dolphi va înţelege că în Rusia revoluţia era confiscată de evrei, iar idealurile sale de ordine şi disciplină, plasate în sarcina unei rase de calitate, fuseseră deturnate în haosul acela întreţinut de “sălbatici”. În trenul care îl conduce spre un destin încă neguros, caporalul-pictor meditează profund la viitorul societăţii omeneşti, tot mai convins de un adevăr personal: mulţimea trebuie îndrumată de personalităţi cu simţ artistic, lansate într-o luptă necruţătoare cu conspiraţia mondială: capitalişti, bolşevici, evrei. Dacă “ucronia germană” figura un tablou mai degrabă static, cu conflict simulat, partea aceasta descoperă mişcarea, vrajba revoluţionară, iar tratarea figurilor foloseşte din plin resursele paletei aluziv-ironice, accentuîndu-le astfel conturul caricatural.<br /> Partea cea mai vie şi poate cea mai caldă a romanului este însă “ucronia turcească” (Fuga din Küstangé). În această variantă a virtualităţii, teritoriile româneşti (paşalâcul Iflak) fac parte, evident, din Imperiul Otoman. Personajele deja pomenite vor trăi o altă secvenţă din seria destinelor conjugate. Paşa Vladimiroglu a înfrânt Viena în urmă cu decenii. Generalul Averopol (“care a servit sub muscali”) stă cu o armată din primul război mondial blocată în Siberia. În fruntea micului său regat ce se extinde dinamic pe seama prăbuşirii otomane, principele Karl meditează la înlocuirea scrierii arabe cu alfabetul latin. Ioan Antonoglu e prezent şi el pe scena “regatului românesc”, cu gradul de căpitan, iar ceva mai la vest se manifestă, ca personalităţi politice, Goga şi Caramaniu. Din Anadolia răzbat ecouri înfiorătoare despre pogromurile săvârşite de turci împotriva armenilor creştini, dar şi în satele kurzilor musulmani. Orice e posibil în vremurile tulburi de sfârşit de imperiu. Oamenii se consolează în faţa urgiei cu minunatele versuri ale lui Mihal Emin, din poemul Batalul, balsam pe sufletul trist al mulţimilor de refugiaţi de pe plaja Constanţei:<br /> <br /> “Iar de-Alah o vrea<br /> Şi-o cădea o stea<br /> Tu de vei vedea<br /> Măicuţa-mi bătrână<br /> Cu şalvari de lână<br /> Şi cu feregea” etc. etc.<br /> <br /> În toate cele trei istorii alternative compuse pe seama unuia şi aceluiaşi set de informaţie istorică prelucrată ucronic, mecanismul invenţiei presupune – spre a se pune efectiv în mişcare – o apreciabilă doză de gratuitate şi amuzament. Genul în sine invită la un joc al metamorfozelor politico-sociale ce poate fi lejer şi distractiv, căutând pitorescul în dauna unor niveluri literare guvernate de dramatism. Este ceea ce reproşează romanului Constanţa 1919 o analiză detaliată a lui Cornel Robu, pentru care scrierea rămâne dependentă de un “parti pris naţional «optimist» şi complezent”, când figurările contrafactuale de tipul ucroniei ar trebui să impună tocmai o categorică răsturnare de situaţii. Generând disconfort identitar, soluţia ar fi devenit, astfel, mai productivă pentru meditaţia asupra condiţiei identitare reale.<br /> Între coordonatele ideatice şi estetice adoptate de autor, rezolvările sunt, totuşi, diverse şi inteligente. Pitorescul există, într-adevăr, dar nu doar în forme comice şi superficiale. El îmbracă şi veşminte mai sobre, atunci când situaţiile conflictuale o cer. Cel de-al doilea tablou al tripticului ucronic se însufleţea printr-un antagonism militar “în alb şi negru”, căruia spectaculoasele lupte aeriene, purtate cu tehnica rudimentară a începutului de secol XX, îi conferă simultan un caracter amuzant şi dramatism. În Fuga din Küstangé Liviu Radu încearcă să surprindă relaţii inter- şi intraetnice mai complicate, chiar tulburi, pe fondul efervescenţei unor patimi “naţionale” dezlănţuite după secole de reprimare morală, şi cărora refluxul înfruntărilor armate le lasă de-acum mână liberă pe teren autohton. Conflictul devine aici unul simbolic şi, din perspectivă “patriotică”, dureros, întrucât protagoniştii sunt fraţi de sânge: vhahi ghiauri (românii creştini) şi turki din comunităţile localnicilor islamizaţi, vorbitori ai aceleiaşi limbi. Partea sentimentală a acestei ucronii ţine tocmai de confuzia identitară a unei populaţii deznaţionalizate, care îşi întrezăreşte salvarea într-o Anatolie tutelară, dar indiferentă în fond, către care stau aţintite, cuprinse de un nebulos magnetism, privirile albastre ale spahiilor dunăreni.<br /> Romanul Trip-tic (1999) duce la desăvârşire tehnica “triplei abordări” din Constanţa 1919, dând autorului prilejul de a construi în simetrii arhitecturale la care, preocupat de regulă doar de desfăşurări epice liniare, SF-ul se arată adesea indiferent. Trei părţi interesante ca substanţă (Murirea, Nonmurirea, Nemurirea), se structurează la rândul lor în câte trei capitole bazate şi ele pe o triplă diviziune. Nu e, cum s-ar putea crede, aplicarea mecanică a unei scheme manieriste, ci fundamentul unei construcţii armonioase, cu elementele reduse la esenţial. La fel ca în romanul discutat mai înainte, părţile sunt individualizate până la o posibilă existenţă autonomă, dar – prin substanţă şi idei – menţin între ele punţi de legătură elastice, care dau scrierii în ansamblu un aspect de lucru mobil şi totodată bine articulat. Personajul central se numeşte Lai (caracterul lui de o instabilitate caricaturală pare să justifice conotaţia subtextuală remarcată de Bugariu şi care trimite la sensul de “minciună”, de fals, invenţie şi ficţiune sub aspectul său mai general, aplicabil unui produs al creaţiei) şi ne este prezentat, în varianta “realistă” a primei părţi, într-un ţipător portret ţinând de postmodernismul hippiot:<br /> <br /> “Rezultatul era mulţumitor: părul lung, despărţit la mijloc printr-o cărare, fusese strâns la spate într-un nod simplu. Şuviţa din dreapta lucea albastru, metalic, în timp ce partea din stânga, de un portocaliu deschis, lăsa impresia de moliciune şi catifelare, poate prin contrast cu aspectul sârmos al smocului din dreapta. Bărbiţa mică, de un roşu violent, scotea în evidenţă caracterul voluntar al bărbiei. Lentilele de contact, negre, lucioase, îl făceau să pară că are ochi imenşi, în care se oglindea întregul univers. Lobii urechilor atârnau întinşi de cercei grei, din aur alb, cu motive animaliere, în filigran.”<br /> <br /> Ca şi personajul, planeta lui este o aglomerare de elemente artificiale şi spectaculoase. Printre cetăţenii de rând, care beau prin cârciumi, pălăvrăgind despre “democraţia” coloniei, despre naţionalizare şi stabilizare monetară, circulă în tihnă clonele, tinerii tatuaţi pe pielea rasă a capului, clombii înaripaţi cu patru braţe, “curvasasinele” de pe Terra (“mercenare împănate de implanturi, lasere şi relee de telecomunicaţii”), o întreagă faună excentrică, organizată în grupuri de interese, pe principiu pur mafiot. Partea aceasta a cărţii este o parodie a SF-ului comercial de tip cyberpunk, în care comicul figurilor se desfăşoară dezinvolt în lungul unui fir tragic, la capătul căruia Lai va pătrunde într-o altă secvenţă, radical diferită, a destinului său. În partea a doua a romanului, cu viaţa sa iniţială suspendată, protagonistul parcurge purgatoriul unei planete-spital, sub tutela unor personaje cu nume de un “simbolism poliglot” în maniera lui Philip K. Dick, cum observă Radu Pavel Gheo, care, analizându-le cu atenţie, vede în cei trei vindecători dedicaţi “cazului”, şi anume: doctorul Salvatore, profesorul Battlemaster şi sora Heiliggeist, nişte făpturi proteice, identificate “cu triada divină a creştinismului: Dumnezeu-tatăl (Stăpânul sau conducătorul bătăliilor), Fiul – Mântuitorul (dr. Salvatore) şi Sfântul Duh (în germană «Heiliggeist»)”. Evident, starea nouă a personajului, ajuns de-acum într-o existenţă specială, la limita dintre viaţă şi moarte, pretinde o schimbare de ton faţă de senzaţionalul captivantei secvenţe iniţiale. Reprezentările simbolice ale divinităţii impun discutarea unor concepte precum nemurirea, timpul subiectiv şi obiectiv, în dialoguri de factură eseistică, presupunând seriozitate şi profunzime de gând.<br /> Adaptându-se noilor condiţii, Lai nu mai este caricatura spectaculoasă de la începutul cărţii, dar nici nu-şi va dezminţi ambiguitatea denominativă, întrucât în ultima parte a romanului (cea care înlocuieşte “non-murirea” provizorie a personajului cu perspectiva nemuririi) îl vom găsi metamorfozat într-un zeu virtual, care se complace în vanitatea lipsită de satisfacţii omeneşti a propriei sale omnipotenţe. Finalul pune destinul lui Lai într-o relaţie surprinzătoare cu cel al “organistului cosmic” dintr-o reuşită nuvelă de Mircea Cărtărescu.<br /> În Trip-tic, Liviu Radu a dat cea mai bună scriere a sa de până acum. Talentul lui îmbină într-un mod remarcabil grotescul spectaculos al suprafeţelor cu un plan al ideilor de calitate. Sub raportul artei combinatorii, autorul, cu vizibile înclinaţii spre parodie, pune în lumină o imaginaţie aproape frenetică, stăpânită însă prin cenzura unor geometrii compoziţionale pe care cărţile sale şi le impun.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />KUMANGO<br /><br />Sandu Florea<br /><br /><br />[bandă desenată]<br /><br /><br /><br /><br /><br />VORBE CU DAN POPESCU <br />- 10 întrebări în exclusivitate -<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> 1. Cine este Dan Popescu şi ce legătură are el cu science-fiction-ul, Sigma şi Piatra-Neamţ?<br /><br /> Primul impuls a fost să las această întrebare la urmă, considerînd că datele mele personale sînt mai puţin relevante pentru restul interviului dar (mi-)am revenit pentru că mulţi internauti de-ai noştri nu mă cunosc plus că intrarea mea în fandom s-a petrecut într-o perioadă ale cărei evenimente au modelat fandomul şi sefeul românesc de a ajuns aşa cum îl vedeţi cu toţii acum.<br /><br /> Dan Popescu este inginer (electroenergetică), este un neconformist în raport cu "obiceiurile" unei intreprinderi de stat si drept urmare nu are o funcţie de conducere, lucrează într-un serviciu care îi solicită continuu şi stresssssssssant neuronii şi timpul din afara programului (investiţii) dar îi place ceea ce face. Cînd poate, este un agent de asigurări modest şi continuă să colaboreze la realizarea anuală a Cărţii Galbene a judeţului Neamţ. Locuieşte în Piatra Neamţ, într-un apartament cu două camere, amplasat la etajul 4 al unui bloc cu 4 etaje. Are doi copii; o studentă în anul 4 la automatică şi un "student la litere" într-a treia primară. Soţia este inginer electronist şi îl solicită anual să-şi mai strîngă din cărţi şi din ziare, să mai lase spaţiu vital şi celorlalţi membri ai familiei. Traduce din franceză şi engleză (două volume apărute la Nemira). A participat la viaţa editurii Multistar de la înfiinţare (1991) pînă în ianuarie 1994. Realizează fanzinul Sigma (3 + 26 apariţii începînd cu 1991).<br /> În 1982 a înfiinţat cenaclul Sigma din Piatra Neamţ, care pînă în 1989 a şonticăit conform cu vremile, în 1990 a căpătat tichia de mărgăritar a personalităţii juridice (asta zic abia acum, că la vremea respectivă tare am mai fost mîndru de această realizare!), a avut cîteva reuşite pînă în 1995 (două convenţii model, un concurs de texte literare cu juriu mainstream, primul fanzin în engleză etc.) iar în 1996 şi-a primit obştescul sfîrşit pentru că Dan Popescu, rămas doar cu sine şi cu el însuşi, a ajuns la concluzia că este cazul să-şi consume puţinul timp disponibil pe chestii mai utile decît menţinerea artificială în viaţă a unui cenaclu.<br /><br /> 2. De când există pasiunea pentru science-fiction şi poţi preciza ce anume a „declanşat-o"?<br /><br /> Legătura cu sefeul a fost, pînă să-l cunosc pe Dan Merişca, de simplu cititor (Colectia de povestiri SF, Verne, Borges, Poe, Efremov, Wells etc.). Cred că primul volum de Jules Verne l-am citit printr-a patra sau a cincea, nu mai ţin minte precis. Pe Dan Merişca l-am cunoscut în 1979, în cadrul consiliului Asociaţiei Studenţilor Comunişti din Facultatea de Electronergetică a Politehnicii din Iaşi apoi la cenaclul Quasar, proaspăt înfiinţat. În 1981 am văzut în revista Ştiinţă şi Tehnică un anunţ referitor la convenţia SF din acel an, mi-a venit ideea să înfiinţez şi eu un cenaclu şi i-am dat un telefon lui Dan Merişca. Drept urmare, am participat la convenţia de la Sibiu din 1982 unde i-am cunoscut printre alţii pe Ovidiu Bufnilă, Mihai Grămescu, Alexandru Ungureanu, Adrian Rogoz, Ion Mînzatu, Iustin Capră, Marioara Glodeanu iar în octombrie 1983 am reuşit prima şedinţă "cu invitaţi" a cenaclului Sigma. E bine să se ştie că acest cenaclu a fost înfiinţat de un Dan Popescu utecist sincer nemulţumit de bălteala de la serviciu - locul unde nu se putea întîmpla nimic în afara rutinei zilnice.<br /><br /> 3. Se poate corela science-fiction-ul cu partea ta „civilă"?<br /><br /> Se poate, cum să nu se poată. Destul de greu acum, din cauza activităţilor care trebuie să aducă bani familiei dar cu mai multă consistenţă decît pe vremea cînd nu mă ocupam "de afaceri". Legăturile cu lumea afacerilor m-au ajutat foarte mult să înţeleg ce se întîmplă cu fandomul şi să conturez soluţiile în curs de prezentare pe www.atsf.ro/abc_ro_fsf. Relaţia este biunivocă. Prima carte de management am citit-o de la Biblioteca Americană, în '83 sau '84, avea drept subiect organizaţiile industriale şi consideram, la momentul respectiv, că mă poate ajuta să înţeleg ce şi cum e cu comunitatea sefiştilor.<br /><br /> 4. Ai lansat de curând invitaţia de a se alcătui şi pune pe treabă un grup de studiu asupra SF-ului românesc - te rog chiar să mă corectezi dacă şi unde greşesc. De ce aşa ceva şi mai ales de ce acum?<br /><br /> "Acum?" Pentru că. Ideea grupului de studiu este foarte veche, aminteşte-ţi de convenţia Sigma din 1995, axată pe critică.<br /> "De ce?" Foarte simplu: pentru că fandomul nu are aşa ceva cu toate că este mare nevoie.<br /> Şi este nevoie pentru că nu este normal ca lucrările lui Asimov sau ale lui Herbert sau ale cui mai vrei tu de peste "gard", să fie mult mai bine cunoscute decît operele, subliniez operele, unor români precum Grămescu sau Opriţă sau Voiculescu sau... Vei spune că Asimov, Herbert & co sînt moderne, actuale, "la modă", mai bine cuplate la problemele omului modern iar eu îţi voi răspunde că e vorba de omul lor, de acasă de la ei, iar românul nostru a rămas de căruţă cu toate că nu e nici mai rău nici mai prost.<br /> Ignorarea rădăcinilor îmi aminteşte de anumite miesme de dinainte de '89 ...<br /> Este anormal, ne-natural, să ne uităm (şi să jinduim) la ce e prin curţile altora şi, în acelaşi timp, să ignorăm propria noastră grădină.<br /> Pe de altă parte, acest grup de studiu va ajuta consistent la conturarea profesiei de scriitor sefe.<br /><br /> 5. Există şi o motivaţie ascunsă a acestui proiect - mă refer în mod direct la „cruciada moreugarinist-bufniliană", chiar, ce părere ai de ea?<br /><br /> Proiectele mele le vreau transparente, fără motivaţii ascunse - Timpul este prea preţios! Au legătură cu cruciada meduzalului doar prin ţintă - promovarea valorilor fandomului românesc - şi prin sincronism. Repet, ideea grupului de studiu este veche. Cruciada meduzalului este bună, utilă, "a prins", numai să se ţină de ea şi să nu se împrăştie prea tare.<br /><br /> 6. Care crezi că este rolul criticii în SF-ul românesc de astăzi? Ar avea acesta de câştigat - sau eventual de pierdut - dacă ar exista un aparat critic mult mai dezvoltat?<br /><br /> Un aparat critic dezvoltat înseamnă maturitate iar critica "noastră" are, vrînd nevrînd, sarcina suplimentară a re-orientării către social. Textele sefe americane de succes, din anii 50 .. 70, foarte apreciate la noi, au puternice motive şi motivaţii sociale.<br />Atenţie, la categoria "critici" trebuie adăugaţi şi eseiştii, istoricii, gazetarii, toţi cei care generează texte non-fiction - bineînţeles cu redefinirea activităţii, cuvîntul critică este inadecvat.<br /><br /> 7. Crezi că există o anume „închistare" a SF-ului românesc, un soi de incapacitate cronică în a-şi depăşi condiţia sa amatoricească?<br /><br /> Şi da şi nu. Închistare şi incapacitate există, dar nu le consider cronice. Au trecut doar treisprezece din cei douăzeci de ani estimaţi de Brucan...<br /> Iar din starea de amatorism se va ieşi relativ repede: la Atlantykron au avut deja loc primele cursuri de scriitură sefe şi se lucrează la primul manual asupra scriiturii sefe - 2 forme educaţionale ce încep să contureze meseria, profesiunea de scriitor sefe. Profesionist este cel care ştie meserie, utilizează experienţa înaintaşilor, învaţă. Faptul că ia bani pe produsele muncii sale este o chestiune secundară.<br /> În 1992, la convenţia de la Bistriţa, Alexandru Mironov a fost autorul primei încercări de constituire a unei asociaţii a profesioniştilor români într-ale sefeului; conform formulei "profesionist = cel care ia bani" s-a ajuns în situaţia ridicolă de a i se refuza calitatea de membru lui Romulus Bărbulescu pentru că veniturile lui proveneau din activitatea actoricească în timp ce Dan Popescu a fost acceptat ca profesionist pentru că era membru al staff-ului editurii Multistar.<br /><br /> 8. Crezi că, per total, genul science fiction repezintă un drum artistic viabil? Că marile creaţii ale genului, carte, film, au un cuvânt de spus în lumea de azi?<br /><br /> Binenînţeles. Evident. Cuvîntul lor are greutate.<br /> Cel mai bine se observă aceasta prin creşterea semnificativă a manifestărilor media de gen sau doar cu elemente fantastice şi SF (muzică, film). Cu cărţile e mai greu, la noi, datorită avalanşei de recuperări, cărţi sau tipuri de cărţi care înainte de '89 nu ar fi putut să vadă "lumina tiparului românesc", majoritatea lucrări nonfiction si atrăgînd enorm din timpul de lectură al cititorului. Şi aş da ca exemplu cărţile pentru dezvoltare personală "pe bune".<br /> Cum să nu fie viabilă o manifestare artistică fundamental ancorată în tehnologicul devenit cotidian ?<br /> Este viabilă dar este necesar un efort substanţial de reinventare a mijloacelor de exprimare precum şi o reorientare a lentilelor focalizatoare dinspre elementele materiale, tehnologice, către om, către personajele care trebuie puse să facă faţă unor situaţii noi, inedite, să se integreze în comunităţi cărora cu greu li s-ar mai putea găsi modele terestre acceptabile. Cuvîntarea, discursul, trebuie să fie altfel decît pînă acum, şi în formă şi, mai ales, în fond.<br /> Fiind foarte dificil să construieşti lumi noi, plauzibile, populate cu oameni noi şi credibili, estimez o accentuare a manifestărilor sub curcubeul generos al fantasticului.<br /><br /> 9. Crezi că impactul audio-vizual are o rezonanţă negativă, afectat fiind şi science-fiction-ul? Crezi că internetul are o influenţă negativă asupra cărţii?<br /><br /> Nu, categoric nu. Internetul este o bibliotecă fantastică! Ştie cineva vreun autor de SF care să-şi fi imaginat asta înainte de 1980 (anul apariţiei primelor PC-uri)? Internetul permite difuzarea cărţilor aşa cum suportul de hîrtie nu poate, plus că formatul electronic permite forme noi de prezentare, inaccesibile hârtiei.<br /> Mai există vreo formă de comunicare atît de accesibilă şi eficientă ca internetul? Poate telepatia.<br /> Impactul audio-video este negativ în măsura în care se pierde măsura, se pierde echilibrul, "se dau toate pe una". E drept că echilibrul este uşor de pierdut în faţa provocărilor societăţii omeneşti moderne pentru care atît societatea actuală cît şi sistemele educaţionale oferă o pregătire insuficientă, dacă nu de-a dreptul inadecvată. Se consideră că filmele - de exemplu - au un impact negativ; consumînd timpul cu filmele, nu mai rămîne şi pentru cărţi, dar se uită numărul infim de filme la care aveam acces înainte de '89. Oamenii sînt curioşi... dar apare, încet, încet saturaţia. Mult mai grav consider că este impactul negativ al bramburelii, nesimţirii şi ipocriziei din sistemele educaţionale româneşti.<br /> Pot să afirm (şi să dau şi exemple) că mediul sf (inclusiv audio-video) m-a ajutat în multe privinţe.<br /><br /> 10. Te rog, în încheiere, sa-ţi adresezi singur o întrebare şi să răspunzi la ea. Îţi mulţumesc foarte mult.<br /><br /> Întrebare: Ce (mai) faci?<br /> Răspuns: Mă conformez!<br /><br /> "Traducere": În 1994, prin forţa legii, certificatul de calitate a dispărut lăsînd loc certificatului de conformitate. Cu alte cuvinte, orice produs trebuie să fie însoţit nu de o hîrtie care să afirme că produsul e bun ci de un certificat de conformitate care atestă că produsul respectă proiectul în baza căruia a fost executat. Prin extensie, eu, un produs al societăţii în care trăiesc, mă conformez cerinţelor acestei societăţi, adică evoluez în sens pozitiv, învăţ, mă dezvolt (tot în sens pozitiv!), comunic cu semenii mei şi drept certificat de conformitate care să demonstreze că respect "proiectul în dezvoltare permanentă care sînt eu", transmit tot felul de mesaje fandomului f&sf. Altfel spus, aplic faţeta "pozitivă" a cuvîntului.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />SFATURI PENTRU UN EDITOR DE LITERATURA SF<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br /> Dacă scriitorul SF o mai putea da cotită şi să vină cu fel de fel de scuze de genul: ştii eu de fapt scriu pentru sertar/ amantă/ copii/ mamă/ vecin/ căţel/ purcel - lista ar putea continua la infinit, dar nu are nici o scuză faptul că în acest caz a ajuns sub ochii mei, dumneata editorul meu drag şi scump nu mai ai nici o scuză. Exişti pentru a-mi procura mie drogul atât de necesar: literatura SF bună. Dacă cumva crezi că ai alt rost pe lume, te rog rupe legitimaţia de editor pe care o ai - dacă o ai - dă-ţi demisia din AER ( asociaţia editorilor din Romania) şi donează capitalul social al editurii cuiva mai conştient de rolul editorului.<br /> Nu am de gând să umblu cu subtilităţi aşa că dacă eşti o persoană ceva mai sensibilă este mai bine să nu citeşti mai departe. Nici nu am să înşir aici fraze bombastice sau sforăitoare despre patriotism, rolul editurilor în educarea tinerei generaţii, şi alte fraze stereotip care te-ar putea umple de scârbă. Am să fiu sincer şi pretind să fii la fel. Eu sunt o persoană în general masculină cu vârsta cuprinsă între 15 şi 45 de ani ( cu excepţiile de rigoare, bineînţeles), care din motive neimputabile mie în totalitate ( ereditate încărcată, vecini, părinţi, bunici sau alte rude colaterale suferind de aceeaşi boală) iubesc în mod condiţionat literatura SF bună. Prin literatura SF bună înţeleg literatura SF care îmi place mie deci te rog să nu te contrazici cu mine la acest capitol. Banii sunt la mine dacă îi vrei trebui e să îmi faci mofturile. Dacă aş fi o singură persoană poate ar fi mai bine pentru tine - în mod sigur ar fi mai bine - dar cum sunt o personalitate multiplă cu gusturi destul de variate ar trebui ca din când în când să mai faci câte un sondaj în mijlocul meu/nostru, să mai iniţiezi câte un poll să afli cum mai evoluează preferinţele mele. Pentru că sunt o persoană capricioasă şi cu gusturi destul de schimbătoare este bine să o ştii asta.<br /> Veniturile mele variază şi ele destul de mult. Dacă sunt elev sau student am două, trei, patru, cinci sute de mii pe lună la dispoziţia mea sau chiar mai mult - în funcţie de starea materială a babacilor pot avea şi câteva milioane - dar sincer să fiu atunci nu mă mai interesează literatura SF. Problema este că fiind atât de tânăr, deşi iubesc literatura SF din tot sufletul până la librărie se ivesc în calea mea o mulţime de tentaţii: discoteci, bere, ţigări şi alte lucruri necesare pentru păstrarea look-ului cu care babacii nu sunt întotdeauna de acord şi atunci trebui să rup din puţinii mei bani de buzunar. Dacă am o slujbă atunci se schimbă treaba. Nu banii constituie o problemă de cele mai multe ori. Ci timpul. Am timpul extrem de drămuit şi de multe ori am şi a doua slujbă ca aproape toată lumea aşa că va trebui să fii foarte atent ce îmi oferi şi mai ales cum îmi oferi. Nici bănuiala unei umbre nu trebuie să planeze asupra bunei tale credinţe. Dacă prin subterfugii ai reuşit să mă păcăleşti să îţi cumpăr o carte care este sub aşteptările mele, nu voi regreta atât suta de mii dată pe ea cât timpul pierdut cu lectura, până să îmi dau seama că este ceva care nu merită o oră sacrificată din scurta mea viaţă.<br /> În relaţia dintre noi doi eu vreau să îmi oferi o lectură care să mă satisfacă din toate punctele de vedere iar tu vrei, în calitate de intermediar între munca scriitorului şi mine, să îmi oferi această lectură şi să câştigi suficient cât să poţi relua ciclul editorial şi un oarece beneficiu care să îţi permită un trai decent şi - de ce nu? o vacanţă în Caraibe. Să fie clar, atâta vreme cât îmi oferi ceea ce vreau - literatură SF bună, la un preţ accesibil, nu mă interesează ce faci cu dividendele obţinute în urma exploatării viciului meu. Dar pentru că vreau să te ajut îţi vând ieftin câteva ponturi:<br /><br /> 1 - Nu publica veleitari, rude şi alte obligaţii! Dacă chiar nu ai ce face scapă de ei şi trimite-i la o editură concurentă. Nimic nu mă dezamăgeşte mai mult decât să întâlnesc bâlbe şi poticneli acolo unde mă aşteptam să dau de o capodoperă. Şi a doua oară s-ar putea să ezit înainte de a mă opri în faţa standului editurii tale.<br /><br /> 2 - Puţină publicitate nu strică ! Poate nu ar strica să profiţi de relaţiile pe care le ai cu tipografiile - sau poate ai chiar tu una - să tipăreşti nişte afişe de bun gust pe care să le răspândeşti în locuri strategice, chiar dacă te costă ceva asta: librării, anticariate, biblioteci, şcoli, facultăţi, tramvai, metrou, etc. La televiziune nu are rost să încerci pentru că nu prea mă uit. În schimb nişte bannere pe internet ai putea să pui, deşi sincer să fiu au apărut atâtea încât eu le şterg imediat ce le văd pe monitor.<br /><br /> 3 - Coperta, ah coperta! Într-o lume atât de viu colorată este firesc să fii colorat dacă vrei să fii remarcat. Dar am impresia că s-a ajuns la un fel de saturaţie şi că o carte complet albă şi cu un titlu negru ar atrage acum cel mai mult atenţia într-o librărie. Revin aici asupra unui subiect mai vechi, coperţile cărţilor SF de la Nemira care întâmplător este editura mea preferată. Nu ştiu cum să le descriu! Sunt atât de alambicate, atât de sofisticate încât de cel mai multe ori iau cărţile în mână încercând să nu privesc coperta. Spre deosebire de cele de la RAO de pildă, care au o linie simplă şi elegantă. De fapt stilul aglomerat şi îmbâcsit al unei coperţi mie îmi spune că graficianul nu are nimic de spus. Prefer de o mie de ori o prelucrare a unui desen clasic al lui Luis Royio (cum este cel al cărţii „Ochii jupâniţei" de Rodica Ojog Braşoveanu, de la aceeaşi editură) decât o acuarelă de copil retardat. Tragedia este că alte colecţii de la aceeaşi editură au coperţi bine realizate. ( O excepţie care mi-a căzut sub ochi chiar în timp ce scriam aceste rânduri este „Copii dunei")<br /><br /> 4 - Preferinţele mele sunt destul de ciudate. Poţi arunca o privire asupra opţiunilor de anul acesta aici:<br /><br />http://www.computergames.ro/forum/showthread.php?s=&threadid=44569<br /><br /> E adevărat că nu sunt prinşi în acest sondaj decât zece autori, dar nimeni nu te împiedică să iniţiezi unul cu 100 de autori. Dar câteva concluzii se pot trage şi de aici: Isaac Asimov conduce detaşat, urmat la foarte mică distanţă de Frank Herbert. Deci stilul simplist şi acţiunea mai degrabă poliţistă a lui Asimov mai are încă destulă căutare la fel ca şi proza mustind de filozofie a lui Frank Herbert. Ce concluzie ai putea trage de aici? Cum cei doi îşi adjudecă 60% din preferinţe cam tot aşa ar trebui să fie axată şi producţia editorială. Mai mult de jumătate din proza publicată de editura ta - sau cel puţin sectorul specializat pe literatură SF.<br /><br /> 5 - Nu îţi cer să fii patriot, aşa cum nici eu nu sunt. Dar sunt sigur că dispunând de un site al editurii ai putea să iniţiezi un concurs anual de proză scurtă SF. Deschis şi cu toate cărţile pe masă! Ai putea să publici textele intrate în concurs şi să iniţiezi un poll la care toţi cei care participă trebuie să îşi dea numele şi adresa. Nu ştiu care sunt costurile de producţie ale unei cărţi de 100-200 de pagini dar sunt sigur că ai putea oferi câte una celor care participă la sondaj ( sau primilor 200, să zicem). Două poate trei sute de cărţi consumate din tot tirajul îţi vor arăta în permanenţă încotro se îndreaptă gustul cititorilor. Şi vei avea siguranţa că sondajul este corect şi probabil cu puţină publicitate ai vinde mii de exemplare. Îmi voi face mulţi duşmani cu următorul sfat, dar trebuie să ţi-l dau: dacă vrei să supravieţuieşti ţine mai degrabă seama de părerea cititorilor decât de a criticilor. Critici sunt 10-20 ( şi aşteaptă să le dai cărţile gratis), iar cititori cu miile şi de obicei ei le cumpără. De multă vreme critica - fie ea cât de elogioasă - nu mai este în stare să asigure ea singură succesul unei cărţi. Cititorii de multă vreme au învăţat să se bazeze mai degrabă pe ei înşişi - copios dirijaţi de reclamă, bineînţeles - decât pe critici.<br /><br /> 6 - Daca editura ta este mică şi la început de drum poţi adopta altă strategie: mai multă interactivitate! Nu poţi concura cu mari coloşi editoriali care îşi pot permite ca un titlu sau mai multe, în tiraje de multe mii de exemplare să le trimită la topit fără să îşi zdruncine prea tare finanţele. Pentru tine o asemenea experienţă poate fi ultima în calitate de editor. Deşi este posibil ca starea tehnică a tipografiei cu care colaborezi să nu permită asta - şi atunci ar trebui să o schimbi - o idee foarte bună ar fi să scoţi fiecare carte într-un tiraj minim - 500 - 1000 de exemplare - pentru testarea pieţii. Pe măsura epuizării stocului din librarii, poţi tipări cate o sută două de exemplare şi completa pe cele epuizate. Ideal ar fi ca atunci când primeşti o comandă, chiar dacă nu ai nici un exemplar în stoc - în maximum o săptămână să o poţi onora. Ar fi bine să nu te strâmbi dispreţuitor la o asemenea năzbâtie, viitorul editurilor acesta este: tiraje liliputane şi titluri foarte multe.<br /> Apoi ai la îndemână internetul care este la un mijloc nemaipomenit de diseminare rapidă a unor idei şi informaţii şi te poate ajuta enorm. Dacă eşti la început îţi dau pe gratis o idee formidabilă cum poţi să publici fără nici o cheltuială o primă carte. Fără nici o cheltuială dar cu foarte-foarte multă muncă şi responsabilitate.<br /> Fă-ţi o pagină pe internet şocantă şi care în acelaşi timp care să trezească nu numai interesul dar şi încrederea în ceea ce vrei să faci. Formulează un anunţ prin care spui că vrei să revigorezi interesul pentru literatura SF şi pentru cuvântul tipărit. Explică foarte clar că fiind la început de drum nu poţi plăti drepturi de autor ba mai mult ai să soliciţi autorilor să cumpere fiecare 20-25 de exemplare din carte. Iniţiază cu cât mai mult tam-tam publicitar - tot pe internet bineînţeles - un concurs de genul celui de la pagina:<br /><br />http://ee2us.com/sf/index.html<br /><br /> unde autorii şi eventualii vizitatori vor putea vota. Să îţi fac acum un mic calcul valabil pentru jumătatea anului 2003:<br /><br /> costurile tipografice pentru 1000 exemplare de 100 pagini = 25 milioane lei.<br />Preţul de vânzare al cărţii = 50.000 lei.<br /><br /> Pentru că vei iniţia acest prim concurs pentru proză scurtă vei premia primii 20 de concurenţi care vor cumpăra fiecare 25 de exemplare.<br /><br />20 autori X 25 cărţi = 500 exemplare.<br />500 exemplare X 50.000 lei = 25 milioane.<br /><br /> Poţi solicita aceşti bani în avans şi astfel poţi porni să editezi prima ta carte fără nici un leu. Îţi mai rămân 500 de cărţi pe care le poţi introduce în hăul fără fund numit distribuţia de carte din România, sau poţi să le vinzi direct prin internet. Vei rămâne astfel cu o sumă din care poţi relua ciclul editorial sau poţi plăti - pe măsura vânzării - anumite drepturi de autor. Sau poţi face preţul de vânzare egal cu preţul de cost şi atunci nu mai ai nici o problemă cu profitul, fiscul şi alte multe necazuri care vin odată cu banii. Cifrele sunt numai orientative bineînţeles.<br /> Două mari pericole te pândesc într-o asemenea întreprindere: din dorinţa de a completa foarte repede cele 20 de povestiri să accepţi printre ele textele lipsite de valoare ale unor veleitari. Numele editurii tale ar fi încă de la început discreditat în ochii mei şi asta pentru foarte multă vreme. Al doilea pericol care te pândeşte ar fi ca din cauza unor calcule greşite să nu poţi să mai editezi la termenul scontat cartea. Asta te-ar discredita mai mult în ochii autorilor şi probabil că vor ezita multă vreme înainte de a-ţi mai încredinţa un text. Riscul de a ajunge la „manelizarea" sau „telenovelizarea" textelor, adică de dragul unui succes imediat să începi să publici texte care s-ar putea să aibă priză la cititori dar cu scăderea corespunzătoare a calităţii. Într-o lume în care, iată, lupta pentru audienţă a principalelor posturi TV - am numit aici ProTV şi Antena 1 - se dă între Adrian marvel kinder prezentat de Teo şi filmul indian de pe Antena1 va trebui să fii foarte atent la păstrarea calităţii şi la câştigarea de cititori.<br /><br /> 7 - Dacă producţiile tale editoriale există numai pe net nu am să îţi spun că există o mare rezistenţă faţă de astfel de publicaţii. Probabil că ştii asta deja. Vina nu îţi aparţine în întregime. Au apărut o mulţime de publicaţii pe internet care publică orice, fără nici un discernământ. Dacă bântui în calitate de cititor pe internet pot în timp selecta revistele cu adevărat bune dar ce te faci dacă eu găsesc mai întâi www.poezie.ro, www.romanticu.com şi încă o sută de adrese pe care le găseşti dacă dai o simplă căutare cu Google pentru „literatura". Nu te mira în acest caz că sunt atât de circumspect. Şi mai ales nu uita că dacă vrei să devii un nume de referinţă în e-revistele de pe net trebuie să plăteşti gratuitatea cu care obţii spaţiul publicabil foarte scump. Va trebui să fii foarte zgârcit cu spaţiul chiar dacă este mult şi gratuit. Va trebui să îţi refuzi prietenii chiar dacă ţie îţi place cum scriu. Pentru că revista ta există pentru mine nu pentru ei şi nici pentru tine. Dacă faci o revistă pentru ei sau pentru vecinii de pe scara blocului atunci poţi să spui: „public numai ce îmi place mie!". Dar atunci nu trebuie să ajungă sub ochiul meu. Păstreaz-o pe calculatorul tău personal, invită-ţi prietenii la o bere, şi priviţi-o cât vreţi. În momentul în care vrei să obţii un loc în preferinţele mele nu uita că ea trebuie să îmi placă mie, aşa dificil cum sunt. În extremis ai putea să te simţi ca un mercenar al culturii şi să publici chiar ceva care ţie nu îţi place dacă place unei părţi suficient de cititori. Şi te rog nu încerca să îmi aduci argumentul că revista este gratis! În primul rând în România internetul nu este încă gratis şi chiar dacă ar fi eu cheltui minute preţioase din viaţa mea pe care nimeni nu mi le poate da înapoi.<br /> Cealaltă problemă ar fi că în România încă nu se pot câştiga bani vânzând cărţi pe internet. Nici inscripţionarea de CD-uri nu ar fi o soluţie pentru că, în numai câteva zile conţinutul cărţii editate de tine ar apărea pe toate siturile bookwarez ca să nu mai vorbim de programele de downloadat peer to peer de la kazaa la imesh. Singura modalitate - deocamdată - ar fi să îţi creezi în spaţiul virtual un renume atât de solid şi să atragi un număr atât de mare de vizitatori, încât atunci când anunţi apariţia unei cărţi tipărite să se vândă datorită seriozităţii de care ai dat dovadă până atunci. Asta înseamnă de multe ori sacrificarea unor texte foarte bune, pentru a fi publicate free pe pagina editurii virtuale, colaborarea cu un webmaster suficient de priceput încât să îşi folosească talentul la punerea în valoare a textelor şi nicidecum a artei lui. În acest fel creezi un spaţiu virtual optim pentru lectură, o atmosferă în care cititorul să se simtă răsfăţat şi, care atunci când întâlneşte sigla editurii tale pe o carte să o cumpere chiar şi numai în amintirea clipelor plăcute petrecute pe pagina editurii. După cum vezi încă nu dau foarte multe şanse numai unei edituri virtuale. Ea ar trebui să existe în tandem cu una care să lucreze în stil clasic şi care să se potenţeze reciproc. Asta în măsura în care doreşti să câştigi şi ceva bani. În cazul în care vrei doar să faci artă pentru artă şi ai timp, chef, talent, acces la internet şi prieteni care să te ajute, atunci poţi să şlefuieşti cu răbdare şi migală adevărate bijuterii virtuale. Am să enumăr aici numai câteva dintre ele: „Pro-Scris", „Ficţiuni" - care iată are şi editură, „Lumi virtuale", la care vreau să mă opresc ceva mai mult. Am ocolit-o luni de zile din cauza unui simplu anunţ întâlni chiar pe prima pagină: „În această revistă se publică numai texte care îmi plac mie!", zice editorul şi mi se părea că îl aud pe voievodul Mircea: „Io Michael, Voievod stăpânitor al tuturor lumilor virtuale…".<br /> „Măi să fie", m-am gândit eu. „Şi dacă mie îmi plac alte texte atunci ce fac?" Normal mi-am zis, trebui să mă duc în altă parte. Şi uite aşa o frază scrisă acolo pentru a garanta seriozitatea editorului şi calitatea textelor, m-a ţinut departe de unele povestiri şi articole critice chiar bune (oare numai pe mine, mă întreb eu, făcând pe naivul?) .<br /> Apoi nu uita un contor pentru vizitatori. Asta îţi va da şi ţie măsura în care ai reuşit să fii pe placul celor pentru care editezi revista. Şi daca o faci suficient de bună iniţiază şi un forum de discuţii unde nu uita să … discuţi cu vizitatorii şi să îţi prezinţi proiectele de viitor.<br /> Acestea fiind zise, eu unul nu pot decât să îţi doresc cât mai multe vacanţe prin mările sudului, pentru că eu, călare pe teancul de cărţi pe care îl am, datorită ţie, voi călători muuuult mai departe şi unde tu în mod sigur nu vei ajunge niciodată.<br /><br /><br /><br /><br /><br />AMERICANII ŞI SPAŢIUL COSMIC<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />În urmă cu două-trei decenii, cercetarea cosmică ocupa un loc pe prima pagină a ziarelor. Coborârea omului pe Lună, cercetarea planetelor gigant, amartizarea primului Viking, zborul primei navete au constituit tot atâtea momente de strălucire, fapte menite să dovedească că omul nu e doar înţelept, ci şi cutezător. A urmat accidentul în care şi-a pierdut viaţa echipajul navetei Columbia, apoi cel al lui Challenger şi iată că, în mult cântatul secol XXI, omenirea nu numai că n-a colonizat corpurile cereşti din vecinătate, ci lucrurile stau de-a dreptul prost, explorarea cosmică a ajuns în impas şi beneficiază doar capacitatea de a menţine în funcţionare. E drept, guvernul SUA a avut nevoie de o căruţă de bani ca să-i cumpere pe liderii irakieni, (şi cu ce folos?) şi n-are rost să comparăm bugetul operaţiunii militare cu fondurile din ce în ce mai ciuntite de care dispune NASA. Vara aceasta, un cotidian din Houston a dorit să afle cam care ar fi suportul popular al activităţilor spaţiale americane. Redactorii au abordat 800 de trecători pe stradă şi au alcătuit un inedit sondaj de opinie, de care ne grăbim să-l prezentăm publicului cititor din România.<br /><br /><br />Care dintre proiectele de mai jos constituie performanţa de vârf a NASA?<br /><br />Expediţiile Apollo de explorare a Lunii - 35 %<br />Telescopul Hubble - 23 %<br />Readucerea teafără a echipajului de Apollo l3 - 16 %<br />Sonda Voyager, care a fotografiat toate planetele mari întâlnite în drum - 10 %<br />Naveta spaţială - 8 %<br />Alte programe - 4 %<br />Niciunul - 1 %<br />Nu ştiu - 3 %<br /><br /><br />Aţi putea să numiţi primul vehicol cosmic care vă vine în minte şi care în prezent fie se află pe o orbită circumterestră, fie se îndreaptă către o altă planetă?<br /><br />Una dintre misiunile marţiene - 19 %<br />Staţia Spaţială Internaţională - 6 %<br />Voyager - 4 %<br />Apollo - 3 %<br />Viking - 1 %<br />Mercury - 1 %<br />Explorer - 1 %<br />Telescopul Hubble - 1 %<br />Gemini - 1 %<br />Nu ştiu - 58 %<br /><br /><br />În momentul de faţă, există vreo navă spaţială americană care se află pe o orbită circumterestră sau în drum către un alt corp ceresc?<br /><br />Da - 58 %<br />Nu - 25 %<br />Nu ştiu - 17 %<br /><br /><br />Credeţi că e important ca programele spaţiale să continue?<br /><br /> - Foarte important - Nu contează - Nu ştiu<br />Programe spaţiale - 87 % - 12 % - 1 %<br />Programe spaţiale cu echipaj la bord - 83 % - 15 % - 2 %<br /><br /><br />Ce credeţi că ar trebui făcut în continuare?<br /><br /> Foarte important Nu contează Nu ştiu<br />SUA ar trebui să renunţe definitiv la programele spaţiale cu echipaj uman<br /> 24 % - 75 % - 1 %<br />Profiturile aduse de zborurile spaţiale cu oameni la bord depăşesc riscurile existente şi rentabilizează costurile enorme implicite<br /> 68 % - 30 % - 2 %<br />În viitorul apropiat, omul ar trebui să se întoarcă pe Lună şi să stabilească o bază acolo<br /> 52 % - 45 % - 4 %<br /><br /><br />Care dintre următoarele scopuri este prioritar în cazul zborurilor cu oameni la bord?<br /><br />Să construiască o nouă navă cosmică pentru misiuni orbitale, care să înlocuiască navetele spaţiale uzate - 40 %<br />Să termine complet construirea Staţiei Spaţiale Internaţionale - 30 %<br />Să construiască o bază lunară - 10 %<br />Să trimitem o navă cu echipaj pe Marte - 9 %<br />Altele - 2 %<br />Să nu mai fie programe spaţiale - 6 %<br />Nu ştiu - 6 %<br /><br /><br />Ce concluzii s-ar putea trage de aici?<br /><br />Rezultatele sunt uneori destul de contradictorii, ceea ce dovedeşte că întrebările au avut un caracter ambiguu, iar în multe cazuri lumea n-a înţeles ce se dorea de la ea. E nostim să vezi că aproape un sfert dintre cei chestionaţi (23 %) socotesc că una din realizările NASA de prim rang este Telescopul Hubble, ca apoi să rezulte că numai 1 % ştiu că el se află în spaţiu. Prin urmare, ne-am abţinut să preluăm interpretările ziariştilor şi am încercat să analizăm singuri rezultatele.<br /><br />NASA are într-adevăr probleme de imagine şi pare mai degrabă un fel de întruchipare a unui memento nostalgic. 51 % dintre cei intervievaţi au socotit că misiunile Apollo şi salvarea echipajului de pe Apollo 13 au constituit epoca de glorie a agenţiei spaţiale americane. Iată că printre răspunsurile la prima întrebare nu figurează construirea Staţiei Spaţiale Internaţionale, deşi efectuarea primelor operaţii de montare a diferitelor module sau panouri a fost intens mediatizată, insistându-se până şi asupra şuruburilor, care sunt de un tip special, cu autofixare. Oare lucrările de construire a primei "gări cosmice" nu par destul de importante ori nu sunt destul de americane ca să atragă atenţia contribuabilului din Houston?<br /><br />Programul Apollo a avut un impact atât de mare asupra publicului, încât 3 % consideră că una dintre navele respective se află încă în spaţiu. Dar dacă răsfoim presa din anul trecut, lucrul nu pare chiar o prostie, deoarece în septembrie 2002 s-a crezut că Pământul are un satelit mai îndepărtat, botezat J002E3, cu o perioadă de rotaţie de 50 de zile, ca apoi să rezulte că de fapt este una dintre treptele rachetelor Saturn 5, folosite la misiunile selenare. Popularitatea misiunilor Apollo crează un alt paradox: deşi 52 % dintre cei intervievaţi ar dori să revadă omul pe Lună, doar 10 % consideră că printre priorităţile NASA ar trebui să fie construirea unei baze selenare. Oricum, satelitul nostru natural constituie încă o ţintă de primă importanţă, drept care el a intrat în vizorul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) şi a Chinei.<br /><br />Este surprinzător procentul infim (8 %) înregistrat de misiunile navetelor spaţiale, dar el poate fi interpretat şi ca un vot de blam acordat celor din a căror neglijenţă (şi nu mă refer neapărat la personalul NASA) au avut loc cele două accidente. În al doilea rând, navetele sunt deja uzate moral, americanii au devenit un popor învăţat să-şi îndrepte atenţia către tot ce e prezentat drept inedit, "ultimul răcnet": noul detergent, noul calculator personal, noul automobil. NASA şi-a păstrat navetele doar de nevoie şi a căutat tot timpul modalităţi (şi mai ales bani) să le înlocuiască. Iar în al treilea rând, Space Shuttle au efectuat doar misiuni curente, nu s-au desprins din gravitaţia terestră, ca să pornească în explorarea vecinilor noştri, lucru care ar fi avut un alt impact sufletesc. E normal, toată lumea ştie de Racheta lui Stevenson, primul tren din lume, dar numai călătorii sunt interesaţi să afle ce cursă intră acum în gară.<br /><br />Încă un lucru e clar, sondele automate nu trezesc entuziasmul nimănui. Lumii nu-i pasă de roboţii trimişi la sute de milioane de kilometri ca să fotografieze celelalte planete şi sateliţii lor. Publicul cere ca la misiuni să participe oameni, cu care să se poată identifica, să se poată mândri, să fie daţi drept exemplu copiilor; oameni pe care să-i invidieze sau să-i compătimească. Nu cred să fi fost un american de pe stradă care să fi regretat eşecul total al misiunilor marţiene din 1999, în schimb mulţi stau cu inima strânsă ori de câte ori văd la televizor că pleacă un nou echipaj pe Staţia Spaţială Internaţională.<br /><br />Pregătirea unei misiuni marţiene cere timp, plus interval necesar pentru a străbate distanţa dintre planete. Ea ar dura mai mult decât un mandat prezidenţial şi n-ar aduce nici un fel de capital electoral pentru politicienii care ar sprijini-o. Bugetul necesar reprezintă o sumă astronomică, riscurile sunt foarte mari, iar posibilităţile de intervenţie în cazul unui accident nule. În aceste condiţii, e normal ca prioritară să fie construirea ISS, obiectiv cuprins şi în acţiunile de popularizare ale NASA.<br /><br />Agenţia americană face şi ea ce se poate. La mijlocul lunii august, Sean O'Keefe, noul director, s-a hotărât să pornească o campanie de obţinere a sprijinului popular. Ea ţinteşte în special publicul tânăr, de până la 35 de ani. NASA şi-a propus să folosească orice modalitate de publicitate, orice pătrăţică de spaţiu disponibil, fie ea pe ambalaj sau în interior. Astfel, în curând cutia de pizza caldă s-ar putea să fie ornată cu frumoasa imagine a planetei Marte obţinută la conjuncţia din 27 august, însoţită de scurte explicaţii. Din punguliţele cu chipsuri vor dispare figurile pockemon, care vor fi înlocuite cu fotografiile surâzătoare ale astronauţilor. Pe cutia de detergenţi va apare frumosul vârtej de stele a unei galaxii fotografiate de Telescopul Hubble. Şi cine ştie, poate că unul dintre copiii sau adolescenţii călare pe biciclete vor deveni cândva primii oameni care vor împlânta o ramură de măslin pe Planeta Roşie cea pustie, ca semn că e timpul să se trezească la viaţă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ROMINIA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE (Voicu Bugariu)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Orice text scris de Voicu Bugariu produce o reacţie ciudată cititorului, cititorul trecând, neapărat, prin trei etape:<br /><br /> - 1. Faza de negare - Bugariu scrie numai tâmpenii;<br /> - 2. Faza de meditaţie retroactivă - Bugariu are ceva dreptate....<br /> - 3. Faza de admiraţie - Bugariu este teribil de deştept!<br /><br /> Bineînţeles că am parcurs aceste etape şi în cazul romanului de faţă. În prima fază am găsit o grămadă de amănunte de care să mă leg, apoi mi-am dat seama că amănuntele respective nu-s foarte importante, iar în final am concluzionat că romanul lui Voicu Bugariu are calităţi evidente, iar autorul merită felicitat pntru ceea ce a realizat.<br /> Trebuie să menţionăm faptul că prezentul roman este continuarea Zeului apatiei, acea ficţiune şocantă în care autorul a avut curajul să extrapoleze situaţia etnică existentă în ţara noastră şi să atragă atenţia că s-ar putea ca, într-un viitor relativ apropiat, România să se transforme în Rominia, adică un stat în care ţiganii să fie majoritari.<br /> Preluând personaje şi situaţii din precedentul roman, Voicu Bugariu ne prezintă o viziune apocaliptică: unii dintre ţigani capătă puteri parapsihice şi devin capabili să omoare, doar prin voinţă, pe cei care nu le plac. Mai mult, unii dintre ei încep să construiască scenarii în urma cărora Rominia ar putea deveni stăpâna lumii...<br /> Nu intenţionez să vă povestesc cartea, vă asigur doar că acţiunea este deosebit de captivantă, iar Voicu Bugariu nu se jenează să folosească limbajul dur, vulgar şi violent, potrivit eroilor săi.<br /> Dar nu despre intriga romanului vreau să vă vorbesc. Ci despre faptul că Voicu Bugariu - un fin cunoscător al psihologiei umane, fiind de fapt licenţiat în filosofie - cunoaşte foarte bine mecanismul prin care poate atrage atenţia cititorului asupra mesajului pe care intenţionează să-l transmită. Reuşeşte acest lucru şocând, scandalizănd, obligând cititorul să reacţioneze cu virulenţă. Chiar dacă în primul moment ai un sentiment de respingere, de negare a afirmaţiilor făcute de Bugariu, mesajul rămâne, nu-l poţi ignora şi, după un timp, începi să-i recunoşti valoarea.<br /> Pe de altă parte, Voicu Bugariu are curajul - aş zice chiar inconştienţa - ca într-un moment în care orice aluzie la rasă sau minorităţi trezeşte reacţii exagerate şi interpretări abuzive, să trateze un subiect cu implicaţii foarte serioase. Este chiar uimitor că nici unul dintre liderii rromilor nu s-a gândit că poate să apară în centrul atenţiei publice provocând un scandal legat de cele două romane ale lui Bugariu.<br /> Trebuie să recunoaştem încă un lucru: Voicu Bugariu imaginează în ultimele sale romane situaţii catastrofale bine justificate (a se vedea şi Animalul de beton), dar rezolvă respectivele situaţii într-un mod simplist, prezentând toate cele întâmplate ca un simplu vis. Sigur, putem vedea aici influenţa thrillerelor americane, în care autorul se concentrează asupra stării generatoare de criză şi prezintă rezolvarea crizei într-un mod superficial, ca şi cum ar sugera cititorului că, de fapt, criza respectivă n-a fost rezolvată - ceea ce lasă loc unor continuări. La fel de bine putem considera că autorul, speriat de propria-i imaginaţie, refuză să ducă lucrurile până la capăt şi găseşte o soluţie de compromis, care să-i permită să-şi prezinte opiniile, fără a fi acuzat de rasism şi reacţionarism.<br /> Indiferent de cauză, Voicu Bugariu reuşeşte ceea ce şi-a propus: să scrie cărţi incitante, şocante, care să captiveze cititorii - transmiţând şi un mesaj, pentru cei care vor să-l recepţioneze.<br /> Da, Voicu Bugariu este un individ enervant, dar teribil de inteligent!<br /><br /><br />Voicu Bugariu - Visul lui Stephen King<br />Editura Pygmalion, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />STRANIUL CAZ AL CRITICULUI JEKYLL ŞI AL ROMANCIERULUI HYDE (Voicu Bugariu)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Voicu Bugariu a publicat trei romane SF după 1989. Două dintre ele au fost semnate cu un pseudonim latino-american, Roberto R. Grant, dar ulterior scriitorul a renunţat la conspirativitate. Două dintre ele, "Zeul apatiei" şi "Visul lui Stephen King", au constituit un fel de "Ţiganiadă" apocaliptică, în vreme ce "Animalul de beton" e un thriller bine scris, în care metroul bucureştean prinde viaţă şi începe să înghită oameni.<br /> În mass-media din zilele noastre se discută cu o crescândă îngrijorare despre faptul că românii nu fac copii, în vreme ce tinerii existenţi se agaţă de orice posibilitate de a pleca în Occident şi se stabilesc acolo. În doar un deceniu (1992-2002), populaţia României a scăzut cu peste 5%. Pe de altă parte, ţiganii, care sunt percepuţi ca o etnie unitară, dau dovadă de o vitalitate deosebită şi se înmulţesc într-un ritm ce pare ameninţător. Cu ajutorul unora dintre autorităţile locale (am călătorit odată în tren cu o pirandă pusă la punct ca o cucoană din lumea mare, care mergea să-i ducă hainele soţului, un cunoscut traficant de metal preţios, a cărui libertate fusese negociată şi preţuită la un kilogram de aur), unele clanuri au constituit o mafie care domină majoritatea pieţelor agro-alimentare din ţară şi dictează preţurile. În timpul războiului iugoslav, cărăuşii trans-dunăreni s-au specializat în transportul combustibilului şi al fetiţelor vesele, activitate care a generat nişte averi incredibile şi a fortificat poziţia anumitor protectori politici.<br /> Doar Ardealul a rămas o redută a conservatorismului, unde furtişagurile şi violenţele sunt reprimate "spontan" de către localnici, dar şi aici se întâmplă lucruri de mirare. Dacă prin toamna lui 2001 hoţii de cupru au şparlit zeci de metri de cablu optic proaspăt aşezat, cu gândul că vor face cazane de pălincă din el, în vara anului 2003 s-a întâmplat să fure un întreg releu de telecomunicaţii, cu antenă parabolică cu tot. Am citit recent un studiu de monitorizare, întocmit de o academie satirică, respecializată în numărarea ştirilor referitoare la neamurile lui Corcodel şi Parpangel: majoritatea pun accent pe infracţiuni (asta pentru că la socoteală au ocolit anunţurile de mică publicitate, date de tămăduitoarele puse pe fraierit creduli, care sunt mult mai multe).<br /> Ţiganii au fost aduşi ca robi de tătari, stare care a rămas multă vreme neschimbată. Până la Cuza, Principatele Româneşti au fost din punct de vedere juridic state sclavagiste, dar ideea se cuvine nuanţată: nimeni n-a tras vreun folos de pe urma acestor sclavi care nu se înghesuiau la lucru. Spre deosebire de America unchiului Tom şi a negrului Jim, la noi robii nu se vindeau cu bucata, ci cu satele.<br />Voicu Bugariu - Visul lui Stephen King Există o experienţă de convieţuire româno-ţigănească de circa şase secole, la nivelul poporului de rând. Dacă veţi consulta arhiva de folclor de la Academie, veţi rămâne uimit să constataţi că mai mult de jumătate dintre snoavele populare se referă şi prezintă critic, dintr-o percepţie exterioară ("de pe uliţă"), obiceiurile ţigăneşti. În mod obişnuit, românii s-au ferit să viziteze şatrele, iar contactul a avut loc de obicei "la poartă". Căsătoriile mixte n-au fost agreate de nici una dintre părţi, dar adesea românii au acceptat să boteze copii de ţigani.<br /> La urma urmei, ţigănimea nu este chiar atât de neagră pe cât se zice. Cum orânduirea şatrală reproduce fidel sistemul indian al castelor, există mai multe feluri de ţigani, fiecare cu tradiţiile şi modus vivendi al său, lucru arătat încă de Ioan Budai-Deleanu. Nu putem să-i punem pe aurari sau pe căldărari alături de cerşetorii care au mâncat lebedele austriece (să notăm că, la rândul lor, vienezii şi-au mâncat pisicile în timpul marelui asediu din 1683, zicând că sunt "iepuri de acoperiş"), precum nu putem să asemănăm căruţele lungi, trase de cai costelivi, cu Mercedes-urile împodobite cu perdeluţe la gemuleţe. Şi trebuie să recunoaştem că viaţa culturală românească din ultimele decenii ar fi fost neînchipuit de fadă fără nişte artişti precum Jean Constantin, Ştefan Ruha, Aura Urziceanu sau Ion Voicu.<br /> Romanele lui Voicu Bugariu pleacă de la unele dintre realităţile şi prejudecăţile amintite mai sus şi le dezvoltă unilateral, conform unui reţetar pentru scris romane catastrofice. În "Zeul apatiei" (1998), Rominia anului 2058 este condusă de minoritarii de odinioară. Şeful statului este Baxt al II-lea, care împărăţeşte o ţară susţinută de ajutoare şi împrumuturi primite din partea Organizaţiei Paneuropene, cu condiţia să-i adune aici pe toţi romii din lume şi să nu-i mai lase să bântuie. Patrioţii români, precum Adrian Eden, liderul unei asociaţii rasiste din SUA, angajează o echipă de savanţi ca să obţină un virus selectiv (din punct de vedere genetic), care să-i ucidă pe ţigani (idee extrasă dintr-un roman al scriitorului american Stephen King). După obţinerea şi testarea substanţei, portavionul Endeavour intră în Marea Neagră ca să răspândească boala, însă planurile sunt dejucate de o entitate extraterestră aflată pe un satelit dezactivat. Acţiunea este condusă cu o mână de fier până la fâs-ul final.<br /> Decăderea ţării este fie ilustrată prin colaje de documente, fie sugerată prin limbajul vulgar folosit de personaje (unul dintre cititorii pe la care trecuse un exemplar dintr-o bibliotecă publică a marcat cu pixul toate locurile unde apare cuvântul "pizdă" şi a completat puţinele locuri de unde lipsea "fut"). De fapt, toate personajele cărţii par a fi născute din tată Testosteron şi mamă Foliculină, în zodia Rădăcinii de ţelină. Dacă luăm în seamă rolul ostentativ jucat de sexualitate în roman, el poate fi considerat chiar pornografic, lucru care i s-a şi reproşat autorului. A fost un act fără implicaţii, deoarece "Zeul apatiei" a fost taxat de breaslă ca o curiozitate şi a rămas uitat pe rafturile editurii unde apăruse, lucru care l-a enervat la culme pe criticul Voicu Bugariu şi i-a stricat planurile de înfierare a decadentului Roberto R. Grant.<br /> Ca să-şi ia revanşa, creatorul răzvrătit a scris o continuare mult mai sângeroasă, apărută în vara aceasta într-o colecţie de profil editată în urbea lui Conu Leonida (ignoraţi datarea de pe pagina de titlu: 2002, a fost doar o intenţie dusă la împlinire ceva mai târziu). "Visul lui Stephen King" începe cu desconspirarea entităţii extraterestre XM000024, zis "Zeul apatiei", un megabubul care încearcă să-şi alunge plictisul încurcând treburile de pe Pământ. Debutul e clasic şi ne duce cu gândul la epopeile homerice, unde cearta zeităţilor din ceruri schimbă harta politică a ţinuturilor de la poalele Olimpului. Noul Ahile se numeşte Led Zeppelin Ionescu, dar lumea îi zice Batman. Nu-i plac nici copiii, nici animalele. Ucide cu privirea, îi place să-şi chinuiască victimele. Supraomul are capacitatea să-şi transmită puterea fidelilor prin sciziparitate psihică şi-şi alcătuieşte o armată cu care începe să-şi terorizeze semenii. Chezaşii Trezirii, cult care a înlocuit ortodoxismul tradiţional, încearcă să le opună o forţă benefică pe măsură, dar tentativa lor eşuează. Cum batmanismul trece dincolo de frontierele ţării, problema devine una internaţională. OPE-ul trimite 3 experţi desprinşi parcă din Dosarele X, care îşi unesc puterile cu încă patru iniţiaţi de la noi. Suntem în punctul culminant al acţiunii, când nervii zbârnâie ca firele de înaltă tensiune ciupite de rafalele viscolului. Dar apariţia tunătoare a primei batmaniţe ("ie nişte barmaniţe mai speciale") eliberează tensiunea, lucrurile cad definitiv în ridicol şi cititorul are în sfârşit prilejul să se distreze în voie. Cei patru bărbaţi şi cele trei femei se transformă în cei şapte samurai (un Heptagon, căci Octogonul e o marcă înregistrată pe numele lui Pavel Coruţ) şi încep pacificarea lumii, transformându-se într-un vânt sacru care îi termină pe mutanţi.<br /> Cele două romane constituie o intenţie de avertizare prost dusă la capăt. Ţiganii lui Roberto R. Grant nu seamănă nici cu cei din "Şatra" lui Zaharia Stancu, nici cu faraoancele din nuvela fantastică a lui Mircea Eliade, nici cu balaoacheşii din taraful lui Mitică Ciolan. E drept, după ce capodopera lui Ioan Budai-Deleanu a devenit lectură obligatorie pentru toţi elevii de liceu, e greu să impui imaginea unui imperiu gitănesc. Chiar dacă lumea creionată derivă dintr-o evoluţie sociologică posibilă, comportamentul personajelor e nenatural, forţat. Nici un gagiu nu s-ar recunoaşte într-un husăn, cât despre bulibaşe, chivuţe, puradei, mânca-ţi-aş leafa! ăştia nu vorbesc nici romale, nici româneşte, de moare devla de ciudă. Roberto R. Grant este un citadin cu obrazul subţire, fără experienţa mahalalei; ar fi fost necesară verva şi inventivitatea lingvistică a unui Constantin Cozmiuc ca să se creioneze lumea reală a celor dintr-o şatră de dimensiuni apocaliptice.<br /> "Visul lui Stephen King" e doar eşafodajul însângerat pe care a fost executată o idee criminală, spre satisfacţia unui public dornic de pâine şi circ. Ne copleşeşte uimirea în faţa disoluţiei Voicu Bugariu - Roberto R. Grant, un veritabil caz de "depravare prin substituire", maladie care l-a nenorocit şi pe bunul doctor Henry Jekyll, eroul lui Robert Louis Stevenson. Dar, precum nici viitorul României nu e Rominia, beletristica nu se va transforma niciodată în sefultură. Voicu Bugariu ştie şi poate să dovedească acest lucru. Să-l încurajăm s-o facă.<br /><br /><br />Voicu Bugariu - Visul lui Stephen King<br />Editura Pygmalion, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN BASM CLASIC (Radu Pavel Gheo)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> O carte cu ghinion. Încă de pe copertă apar neconcordanţe. Numele autorului nu-i cel consacrat, adică Radu Pavel Gheo. Pe copertă scrie că anul apariţiei este 2003, pe pagina de titlu scrie că-i 2002... Radu Pavel Gheo îşi adaugă încă un titlu de carte la CV, dar nu cred că are prea multe motive de laudă. Nu numai din cauza editurii. Autorul încearcă să scrie un roman fantasy Acest lucru este declarat cât mai explicit , chiar prin titlul cărţii, care exprimă dorinţa de a crea o lume a basmelor, un basm cu zâne. Din multe puncte de vedere, Gheo reuşeşte ce şi-a propus, adică ne oferă un basm. Dacă şi-a propus doar atât, atunci a reuşit. Dacă şi-a propus să depăşească exerciţiul stilistic, n-a realizat decât o carte onestă, scrisă cu mult meşteşug - am afirmat şi în alte ocazii că Gheo este un autor talentat.<br /> Numai că se pare că şi-a propus cam puţin. În primul rând, cred că a citit prea puţine cărţi din genul pe care l-a abordat. Romanele fantasy reprezintă o probă dificilă pentru un scriitor. O probă pe care sunt obligaţi s-o treacă, de exemplu, autorii de westernuri. Adică ai de-a face cu un spaţiu de manevră foarte redus, iar ideile originale sau maniera originală de tratare a subiectului contează foarte mult. De aceea, un scriitor de romane fantasy se străduieşte să imagineze fie un tărâm care să nu semene cu altele, fie să povestească subiectul abordând lucrurile cât mai original. A se vedea nu numai cazul lui Tolkien, care-i deja prea celebru pentru a-l folosi ca element de comparaţie (sau Terry Pretchett), dar şi Abraham Merritt, Andre Norton sau mulţi alţii.<br /> Gheo preia ideea clasică, a călătoriei iniţiatice, o tratează cu oarecare ironie - nu suficientă, iar umorul e prea puţin - , încearcă să găsească un final interesant - care chiar este interesant - dar romanului său îi lipseşte ceva. Nu mi-e foarte clar ce, dar aş putea să spun ce mi-a spus mie Mihai Grămescu, referitor la o povestire de-a mea (tot fantasy, aşa că înţeleg care-i problema lui Gheo): Nu simţi povestea, nu te implici emoţional. Cam asta-i treaba şi cu romanul lui Gheo: e bine scris, dar autorul nu se identifică de loc cu personajele... Ce mă surprinde cel mai mult în toată povestea asta este faptul că Gheo mă vrăjise cu maniera de a povesti basme, din primul lui volum. S-a schimbat el? M-am schimbat eu?<br /><br /><br />Radu Gheo - Fairia<br />Editura Pygmalion, 2003 - volum retras de pe piaţă (nota editorului)<br /><br /><br /><br /><br /><br />CRĂCIUN ÎN PLINĂ VARĂ (Sergiu Someşan)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Cred că Sergiu Someşan s-a grăbit scoţând acest volum la scurt timp după primele sale cărţi. În primul rând pentru că a strâns prea puţine texte noi, iar volumul său este doar o broşurică, în ciuda faptlui că a reluat două povestiri abia publicate. În al doilea rând, pentru că n-a gândit prea bine ordinea textelor.<br /> Deci, dacă facem abstracţie de aceste opinii critice, putem să afirmăm fără nici o reţinere că am regăsit celaşi autor talentat, care descoperă lumi şi evenimente şocante în banalitatea din jurul nostru. Aş putea chiar să mă grăbesc şi să trag concluzia că Sergiu a îmbătrânit un pic, a mai pierdut din iluzii, pentru că universul în care ne introduce acum este mai tragic, mai sumbru decât cel din primele sale cărţi. Cadouri de Crăciun este o poveste în care eroii îneacă în alcool o durere sfâşietoare, provocată de un eveniment de-un absurd teribil, şocant prin inutilitatea sa. Regăsim aici o urmă vagă a unei idei din Picnic la marginea drumului, anume că nu reprezentăm nimic pentru inteligenţe superioare, iar nenorocirile pe care acestea ni le provoacă sunt datorate faptului că respectivele inteligenţe extraterestre nu-şi dau seama că ne rănesc.<br /> Pe de altă parte, autorul mărturiseşte, cu o candoare absolut dezarmantă, că nu are pic de originalitate şi că se mulţumeşte să împrumute idei de la alţii. Cele nouă miliarde de idei SF este o povestire şi nu o mărturisire, autorul exagerându-şi inocenţa, dar analizând cu o sinceritate deplină şi cu mult talent de detectiv modul în care, conştient sau inconştient, un cititor preia, transformă şi generează idei noi pe baza ideilor găsite în texte SF celebre. Dar, după ce explică în amănunt cum a împrumutat idei de la alţii, exemplificând cu modul în care a scris două povestiri pe baza acestor împrumuturi, Sergiu ne oferă şi cele două povestiri. Din nefericire, după ce ţi-a explicat, pas cu pas, geneza povestirilor şi modul în care a transpus ideea iniţială, povestirile respective nu se mai citesc cu plăcerea pe care ai fi avut-o atacând un text ale cărui secrete nu-ţi erau cunoscute. Eu aş fi pus cele două texte înaintea istorisirii despre miliardele de idei SF, cititorul având în minte textele la care se face referire, pentru că abia le citise.<br /> Oricum, chiar dacă am avut unele obiecţii şi chiar dacă nu v-am amintit aici decât despre două dintre povestirile lui Sergiu Someşan, puteţi fi siguri că veţi petrece clipe minunate cu Cadourile de Crăciun.<br /><br /><br />Sergiu Someşan - Cadouri de Crăciun<br />Editura Karmat Press, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN CRĂCIUN EXTRATERESTRU (Sergiu Someşan)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Sergiu Someşan a comis încă o carte zemoasă, în care realitatea se îmbină cu fantasticul întocmai cum foile de varză învelesc tocătura. "Cadouri de Crăciun" stau, ca şi sarmalele, sub semnul rotundului şi nu ne rămâne decât să adăugăm un pic de smântână ca să le servim publicului gurmand. S-ar putea ca ideea de bază să le taie unora pofta de bucate: perechile de îndrăgostiţi sunt închise în câte o sferă impenetrabilă, care devin globurile de cristal cu fulgi artificiali de zăpadă oferite la Sărbătoarea naşterii Mântuitorului de către nişte extratereştri omnipotenţi. Probabil că avem de-a face cu o civilizaţie unde zăpada e o raritate, iar fulguirile un prilej de bucurie. Şi, desigur, poate şi Crăciunul lor are o altă semnificaţie, dar constituie o ocazie pentru a oferi daruri.<br /> Minunile iernii sunt multe şi nenumărate poveştile lor. Un boier care vroia să ia pământurile unor răzeşi i-a pârât la Vodă că sunt nişte leneşi şi nici lucrurile de acasă nu ştiu a le face ca lumea, că trăiesc într-o mizerie de nedescris şi se dărâmă casele pe ei. "Voi merge să văd", a zis domnitorul, "şi dacă e cum ai zis, le voi lua ţarinile şi ţi le voi da." La auzul tărăşeniei, răzeşii s-au repezit să-şi facă satul lună, dar n-au apucat să-şi termine toate treburile la timp. De aceea s-au rugat fierbinte la Dumnezeu să-i ajute, iar Domnul s-a milostivit, a dat prima ninsoare, care a acoperit toate acareturile şi murdăriile cu o plapumă albă, strălucitoare, spre încântarea ochiului. Voievodul a fost plăcut surprins să vadă peste tot curăţenia zăpezii şi l-a ameninţat pe boierul pârâcios să-i lase pe oameni în pace, astfel îşi va sfârşi zilele într-o ţeapă. Poate că Sergiu Someşan ar fi trebuit să strecoare o sugestie vis-a-vis de ocazia sărbătorilor extraterestre de iarnă, pentru că nu e deloc creştinesc să-i zideşti pe îndrăgostiţi în câte o sferă translucidă.<br /> S-ar putea ca neştiuta prăznuire să fie un secret de o însemnătate deosebită, la fel cum "Istoria hunilor" scrisă de bătrânul profesor din "Vizită de lucru" ar putea să dezvăluie faptul că ritualurile vechi de secole le permit războinicilor din stepă să migreze dintr-un secol în altul. Puterea hunilor provine dintr-una dintre "enigmele primordiale ale cosmogoniei" şi de îndată ce eruditul s-a apucat să o dezlege, apare un comando călare cu menirea să şteargă toate urmele şi să ascundă taina vaselor de bronz. Ne întrebăm de ce autorul n-a cedat ispitei traco-gete şi nu şi-a plasat eroul la poalele Kogaionon-ului, dar se pare că tema a fost epuizată de "Motocentauri pe Acoperişul Lumii" şi îngropată atât de adânc încât nici diavolul n-o mai scoate la lumină.<br /> O variaţiune interesantă pe tema comorilor blestemate o constituie "Lucrarea de diplomă". Un drăcuşor prins la ananghie negociază la sânge cu un arheolog ca să-l convingă să-şi vândă sufletul. Definirea sufletului ca sumă a tuturor activităţilor psihice este convenţională şi improprie, deoarece activităţile psihice au loc doar în creier şi deci sufletul ar trebui dispară după stingerea finală. Peticirea definiţiei cu "se admite posibilitatea supravieţuirii lui şi după încetarea suportului material" e cusută cu aţă albă. O definiţie adecvată ar fi putut fi găsită cu un efort minim răsfoind cartea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, "Anatomiştii în căutarea sufletului". Oricum, interludiul respectiv e menit doar să pregătească poanta finală, când peştele cel mic e păpat de un peşte mai mare şi Michiduţă dă de Dracu.<br /> "Cadouri de Crăciun" constituie şi un manual de tehnică literară, care desconspiră trucurile ordinare la care recurg scriitorii aflaţi în pană de inspiraţie. Poate că ar fi fost mai bine ca autorul să se abţină, deoarece dezvăluirile pot destrăma magia lecturii. Cititorul află aşa, fără jenă, că "Cele nouă miliarde de idei SF" este o răstălmăcire a unei cunoscute povestiri scrise de Arthur C. Clarke, că Fredric Brown ar fi trebuit să fie trecut ca autor atât la "Bla-bla-bla, domnule general" cât şi la "Arena" sau "Şansa noastră s-a numit Adam". Ultima măcar are scuza că ideea de a genera energie prin râs a fost preluată ulterior de Studiourile Disney şi a folosită în lung-metrajul de desene animate "Monsters Inc." Pentru atitudinea autodemitizantă, Sergiu Someşan merită să fie trecut la index, în rândul autorilor prin care science-fictionul românesc capătă câte o gură de oxigen şi reuşeşte să supravieţuiască ca literatură într-o perioadă în care scriitorii intră în atenţia publicului doar când când sunt călcaţi de maşina vreunui băiat de bani-gata pe trecerea de pietoni. Iar cine îi va imita pilda, ca el s-o păţească!<br /><br /><br />Sergiu Someşan - Cadouri de Crăciun<br />Editura Karmat Press, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />VISELE ŞI VIITORUL (Artemidor Daldianul)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Artemidor Daldianul a văzut lumina zilei la Efes. Nu se cunoaşte data exactă a naşterii, precum nu se ştie nici când a murit. A trăit la Roma pe vremea împăraţilor Hadrian (117-138) şi Antoninus Pius (138-161) şi a devenit celebru ca autor al unei cărţi de tălmăcit visele, o Onirocritică scrisă în greceşte. Nu este singura sa operă, contemporanii îi atribuie şi o Oionoscopică, despre proorocirile bazate pe zborul păsărilor, şi o Cheiroscopică, artă divinatorie legată de studiul mâinilor.<br /> Oniromanţia, prezicerea viitorului cu ajutorul viselor, era practicată de greci încă de pe vremea războiului cu Troia. Homer ne avertizează prin gura Penelopei, care-i răspunde astfel lui Ulise cel îmbrăcat în zdrenţe: "multe visuri sunt greu de tălmăcit, străine, şi nici nu se împlinesc întotdeauna" (trad. Eugen Lovinescu). În Biblie se vedea clar că lucrurile nu stăteau altfel nici la vechii evrei, egipteni sau babilonieni. Talentul de a interpreta visele îl scoate pe Iosif din temniţă şi-l propulsează în funcţia de sfetnic al faraonului. Profetul Daniel a prevăzut căderea lui Nabucodonosor şi a explicat tâlcul ascuns al cuvintelor scrise cu litere de foc pe tencuiala palatului lui Balthasar de mâna unei făpturi nevăzute: "Mene, mene, tekel ufarsin".<br /> Pe vremea romanilor, interpretarea viselor avea deja o tradiţie de secole, devenise o ştiinţă. Artemidor a adus sporul ce îi va permite ca ea să străbată mileniile, a sintetizat viziunile într-o viziune genială, a ridicat bâjbâiala la rangul de artă a proorocirii. Impactul operei a fost deosebit de mare în istoria umană. Marele medic Galenus o citează ca pe o carte de căpătâi. Calendarele medievale au copiat-o, au rezumat-o în liste, au stâlcit-o şi au perpetuat interpretările propuse. Scriitorul maghiar Ráth-Végh István, autorul binecunoscutei "Istorii culturale a prostiei omeneşti", se plângea în "Două milenii de superstiţii":<br /><br /> "În zadar vom căuta în aceste tipărituri ascuţimea disecătoare şi descrierea sistemică proprii spiritului grecesc. Viziunile sunt înşiruite în ordine alfabetică şi li se potriveşte în mod arbitrar câte o explicaţie laconică, fără de cap şi fără de coadă, fără de mamă şi fără de tată."<br /><br /> Chiar şi aşa, ele au stârnit senzaţie pe piaţa românească postrevoluţionară. Studiul lui Artemidor a rămas o sursă populară şi în mediile ştiinţifice din secolul XX, îndeosebi pentru psihologi şi psihanalişti. Oricine răsfoieşte capitolul privitor la visele erotice va găsi izvorul de unde s-a inspirat (ca să nu fim mai răi) Freud în momentul în care a definit complexul lui Oedip.<br /> Analistul grec este un umanist. Dacă în general autorii antici începeau de la zei, el alege ceea ce consideră că reprezintă "desfăşurarea firească a faptelor": porneşte cu naşterea, continuă cu părţile corpului omenesc, meşteşugurile, problemele adolescenţilor, şcoala, sporturile practicate pe atunci etc. Cultul zeilor urmează abia după serviciul militar, ca o responsabilitate a capului de familie.<br /> În lumea viselor, orice e posibil. Un bărbat poate visa că e însărcinat, un sclav poate să se vadă drept rege, o fecioară îşi poate pune o cunună de trandafiri în vreme de iarnă. Dincolo de reverii şi coşmaruri, transpare însă societatea contemporană a autorului. Un scriitor găseşte aici o lume asemănătoare şi totuşi alta, pentru că Artemidor nu ocoleşte nimic din ceea ce e omenesc. Roma secolului II pare un fel de colonie pământeană pe o planetă îndepărtată, unde obiceiurile curente capătă semnificaţii inedite. Măsura civilizaţiei rămâne curăţenia şi vom înţelege de ce Evul Mediu a fost supranumit Evul Întunecat citind pasaje precum următorul:<br /><br /> "E firesc ca odinioară băile să fi fost considerate ca fiind de rău, deoarece nu exista obiceiul spălării zilnice... Astăzi, în schimb, oamenii nu se aşează la masă înainte de a face o baie, iar unii fac baie şi după ce au mâncat. Apoi, oamenii se spală şi înainte de a mânca la prânz."<br /><br /> Grecul Artemidor e raţional şi nu manifestă nici un fel de înclinare către misticism. El rezolvă dintr-o lovitură problema delicată a lui Zhuang Zi, care visase că e un fluture care visa că e Zhuang Zi: "să visezi că dormi e fără folos". În schimb, să visezi că te trezeşti din somn prevesteşte griji pentru bogaţi şi bogăţie pentru săraci. Cum noi încă n-am întrezărit "luminiţa de la capătul tunelului" pe care-l străbatem de câteva legislaturi, să reţinem că "aceeaşi tălmăcire trebuie făcută pentru cei care văd bine noaptea şi pentru cei care noaptea, în întuneric, văd deodată strălucind o lumină". Dacă cineva se visează ghicitor, "va fi amestecat în multe treburi şi va lua asupra lui şi grijile altora".<br /> Sunt mai multe feluri de a muri în vis şi Artemidor le examinează pe fiecare: îngroparea de viu, spânzurarea, tăierea gâtului, arderea de viu, crucificarea, lupta cu fiarele sălbatice. Pentru scriitori, a-şi visa propria moarte constituie o revelaţie a celebrităţii, pentru că murind ei "ne lasă scrierile ca mărturie a talentului lor". Semnul menit autorilor de poeme comice e să se vadă cum scriu în ordine inversă, de la dreapta la stânga. Temeţi-vă să visaţi vocale, deoarece numai consoanele aduc noroc. Pedagogilor le mearge bine când modelează figuri de oameni în vis, pentru că îşi împlinesc menirea, să-i facă pe oameni mai buni. E de asemenea favorabil să se viseze nebuni, deoarece copiii îi urmează pe cei scrântiţi cu alai. Pentru magistraţi ori agenţi fiscali, succesul va sosi dacă se zăresc adunând gunoaie, pentru că "după cum oamenii din popor aduc şi adună resturi pe grămada de gunoi, tot aşa se aduc impozite şi daruri magistraţilor".<br /> Dacă cineva vede în somn că i-a crescut pe trup o plantă, de obicei se cuvine să se teamă de boală şi moarte. Spre surprinderea noastră, la vechii greci o serie de pomi şi de arbuşti au atribute feminine. Dacă despre felul cum nimfa Daphne cea urmărită de Apollo s-a transformat în laur ştiu mulţi, am înţeles abia acum de ce fecioara Athena a câştigat întrecerea cu Ares, zeul războiului, oferindu-le atenienilor o ramură de măslin. Pomul veşnic verde din ale cărui fructe se extrage preţiosul untdelemn este denumit în greceşte printr-un substantiv feminin, iar în vis semnifică tot femeia. Cununa împletită din ramuri de măslin zărită în vis anunţă naşterea unei fiice.<br /> Există în vise amănunte care nu se cer interpretate, ele se cuvin ignorate. Când omul pătrunde într-o casă zăreşte întâi uşorul uşii, pragul, zăvorul, "dar nu intră ca să le vadă". Tălmăcirea nu trebuie făcută după amănunte, ci după casa în care ai intrat pe uşa respectivă.<br /><br /> "După cum natura nu zămisleşte totul doar în vedera necesităţii, ci şi a împodobirii, de pildă cârceii viţei-de-vie, la fel şi sufletul vede, în acelaşi timp cu cele necesare, multe lucruri care sunt acolo doar pentru ornament."<br /><br /> Un interpretor bun trebuie să ştie să decanteze aurul de steril, fără să trişeze. La un moment dat, Artemidor îi critică pe cei cuprinşi de ceea ce Maiorescu numea "beţia de cuvinte". Mulţi şarlatani pripăşiţi în jurul templelor recurgeau la tot felul de metafore ca să-i păcălească pe creduli şi elaborau tot felul de "prescrieri sacre". Astfel, boabele de piper deveneau "indieni care muşcă", roua "sânge de astre", lacrima "lapte de fecioară". Onirocriticul nostru îi critică aspru şi le oferă adevărata cale de urmat:<br /><br /> "Încearcă să afli cauza fiecărui lucru şi să fixezi fiecărui vis explicaţia şi dovezile plauzibile, fereşte-te - chiar dacă spui lucruri întru totul adevărate - să nu pară că eşti mai puţin cunoscător dacă arăţi doar împlinirile lipsite de demonstraţie şi parcă despuiate. Să nu cazi totuşi în greşeala de a crede că explicaţia prin cauză dă seama de toate împlinirile."<br /><br /> Frescă socială, carte de temelie a psihologiei abisale de azi, minienciclopedie a cunoştinţelor din Roma imperială, dovadă a unei civilizaţii aflată la apogeu, Onirocriticon-ul lui Artemidor este în primul rând o mărturie de bun simţ şi logică, ce se cuvine studiată şi urmată.<br /><br /><br /> Artemidoros - Carte de tălmăcire a viselor<br /> Traducere de Mariana Băluţă-Skultéty<br /> Iaşi, Editura Polirom, 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />O NOUĂ CĂLĂTORIE PRIN TRUPUL UMAN (Isaac Asimov)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> După cum ştiu unii dintre amatorii de literatură SF, Asimov a scris o novelizare a filmului Călătorie fantastică. După propria-i declaraţie, Asimov n-a fost foarte încântat de subiectul filmului, considerndu-l lipsit de suport ştiinţific. Ca atare, şi-a propus să reia subiectul, conform propriilor opinii.<br /> Acţiunea romanului este plasată în plin război rece - chiar dacă MDP a mutat evenimentele după destrămarea URSS - deci într-o epocă de suspiciuni, spionaj şi cursă disperată între cele două superputeri. De data aceasta, descoperitorii miniaturizării sunt sovieticii, iar eroul principal, un savant american, este solicitat de sovietici să-i asiste în timpul experienţelor lor. Serviciile secrete americane susţin ideea, cu convingerea că americanul va putea aduce informaţii folositoare. Numai că savantul nostru n-are nici o legătură cu fizica sau cu miniaturizarea, fiind specialist în funcţionarea creierului.<br /> Acestea sunt elementele de pornire. Asimov construieşte o teorie consistentă a miniaturizării, mai construieşte şi o acţiune trepidantă, deci scrie, în final, un roman aşa cum îi place lui. Nu-i unul dintre marile sale romane, dar este o carte citibilă, plăcută şi interesantă. Chiar dacă au trecut nişte ani buni de când a fost scris, romanul conţine teorii ştiinţifice interesante, valabile şi acum.<br /> Atmosfera sovietică este descrisă conform clişeelor propagandistice valabile în epocă. Este şocant faptul că Asimov, născut în Rusia, nu ştie care-i forma numelor ruseşti. Poate nu atât de şocant ca faptul că autorul îşi imaginează că un mic dejun rus constă din supă de varză, cartofi fierţi şi caviar. Dacă ar fi citit ceva clasici ruşi, ar fi imaginat un meniu mai apropiat de tradiţie, dar care n-ar fi avut nici o legătură cu ceea ce mânca omul sovietic, constructor al socialismului. Realitatea întrece imaginaţia, chiar şi cea a unor autori SF.<br /> Sigur, editura TEORA a publicat romanul respectiv în cadrul integralei Asimov, dar pe mine m-a amuzat. Oricum, este mult mai logic şi mai coerent decât Călătorie fantastică.<br /><br />Isaac Asimov - Destinaţia: creierul<br />Traducere şi adaptare de Mihai Dan Pavelescu<br />Editura Teora, 2001<br /><br /><br /><br /><br /><br />MANIPULAREA FRICII (John Brunner)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Ca în multe romane ale sale, John Brunner extrapolează o situaţie existentă, avertizând asupra unor viitoare pericole. Imaginaţi-vă o Americă a anilor nouăzeci, în care neîncrederea între rase a dus la crearea de zone locuite aproape exclusiv de albi sau de negri. Imaginaţi-vă o lume în care luptele de stradă reprezintă evenimente cotidiene. Imaginaţi-vă că un grup de traficanţi de arme îşi vinde marfa datorită fricii pe care o are fiecare tabără ca nu cumva ceialaltă să devină mai puternică.<br /> O lume bizară, în care oamenii sunt manipulaţi de mass-media, de guvern, de medici, de toţi cei care pot să le influenţeze opiniile. O lume în care apar superstiţii bizare şi în care lumea ascultă cu religiozitate prezicerile unor individe numite pitonese....<br /> O lume în care reporterii fac reportajele pe calculator, nu pe baza unor date reale, ci pe baza probabilităţii ca acestea să fie reale...<br /> Romanul lui Brunner este foarte bun, deşi are un început cam trenant. Scris în manieră Dos Passos, ca şi Zanzibar sau Oile privesc în sus, reuşeşte să captiveze şi, mai ales să te facă să gândeşti. Adică să-şi îndeplinească misiunea de avertizare.<br /> Mărturisesc că apariţia pe piaţa traducerilor SF a editurii Lucman mi-a lăsat o impresie bizară. Pe de o parte, această editură a demonstrat că nu există nici o criză a pieţii SF, pe de altă parte a lăsat impresia unui oarecare amatorism. Nici un nume cunoscut printre traducători sau redactori. Dar traducerile erau coerente, şi, necunoscând lucrările în original, nu mi-am dat seama cât de bine fuseseră traduse textele. De data asta apare o mică scăpare, care demonstrează că groapa de sub luciul apei poate fi adâncă. Termenul de pitoneasă sugerează femininul de la piton, nu o adeptă a Pythiei, cum rezultă din text, pitoneasa fiind o individă care se droghează, iar în transă face nişte preziceri enigmatice. Deci, probabil că ar fi fost mai corect pythioneasă. Deşi amănuntul pare neimportant, vă las libertatea de a vă imagina cu câte rafistolări de acest gen aţi avut de-a face, fără să bănuiţi nimic. Păcat, pentru că romanul lui Brunner chiar este bun....<br /><br /><br />John Brunner - Orbită periculoasă<br />Traducere de Cristian Sângeorzan<br />Editura Lucman<br /><br /><br /><br /><br /><br />RAMA ŞI MISTICISMUL CLARKIAN (Arthur C. Clarke şi Gentry Lee)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> După succesul Întâlnirii cu Rama, Clarke a continuat cu Rama II, iar apoi ne-a oferit încă două volume, scrise în colaborare cu Gentry Lee.<br /> Dacă vă mai amintiţi, Rama II s-a terminat într-un mod brusc, trei astronauţi rămânând la bordul navei extraterestre. În următorul volum, ne sunt prezentate aventurile robinsoniene ale acestora, oamenii se străduiesc să supravieţuiască, dar au o grijă foarte importantă: să supravieţuiască specia, ca atare femeia zămisleşte copii cu cei doi bărbaţi, iar jumătate din carte este umplută cu frământările ciudatei familii. De parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns, Rama ajunge la un punct de triaj cosmic, unde oamenii sunt supuşi la tot felul de experimente, care de care mai bizare. După aceea, o pereche este păstrată de prăsilă, iar restul indivizilor sunt trimişi înapoi în sistemul solar, pentru a cere ca pământenii să expedieze către Marte câteva mii de oameni, de toate categoriile, care vor fi preluaţi de nava extraterestră, nu se ştie cu ce scop. Bineînţeles că pământenii, înţelepţi ca întotdeauna, trimit şi nişte puşcăriaşi, care vor prelua controlul coloniei umane de pe Rama, se vor ocupa cu traficul de droguri, prostituţie şi jocuri de noroc, apoi vor declanşa un răboi împotriva altor specii aflate pe navă, fără ca extratereştrii să intervină şi fără ca oamenii să se sinchisească de faptul că sunt sub supraveghere continuă. Robinsonii noştri părăsesc colonia umană, pleacă în exil printre extraterştri, mai văd o grămadă de minunăţii, apoi se întorc, decişi să înfrunte răul - de ce n-or fi făcut-o mai înainte? - tocmai în momentul în care stăpânii Ramei adorm pe toţi de pe navă şi fac ordine - încă o dată, de ce n-or fi făcut-o până atunci? - iar povestea se termină în coadă de peşte, lăsând loc la încă vreo zece continuări.<br /> Romanele au o structură ciudată, momentele în care acţiunea trenează şi ni se prezintă minunăţii extraterestre alternează cu momente trepidante, momentele în care lucrurile sunt foarte clare alternează cu momente în care lucrurile frizează absurdul. Oricum, cei doi autori reuşesc să ne menţină treaz interesul, iar cărţile se citesc cu plăcere.<br /> Vreau să amintesc un aspect interesant. Ursula LeGuin afirma, într-un articol, că-l consideră pe Clarke un mistic. Poate că nicăieri lucrul acesta nu-i atât de vizibil ca în aceste volume. Clarke se declară ateu. Nu-i loc pentru Dumnezeu în cărţile sale. În schimb, este loc pentru nişte fături extraterestre pe care nu le vede nimeni niciodată, care au puteri deosebite, care-s atotştiutoare şi care urmăresc scopuri de neînţeles pentru oameni, care dau oamenilor ordine ce par absurde, dar pe care aceştia sunt obligaţi să le execute, şi care extratereştri urmăresc binele universului şi al tuturor speciilor din univers. Dacă nu aveţi impresia că Arthur C. Clarke a înlocuit un Dumnezeu biblic cu o formă mai modernă cu divinitate, atunci înseamnă că n-aţi citit foarte atent romanul. La urma urmei, misticismul nu-i apanajul asceţilor ce se retrag în pustiu, lumea a văzut atâtea forme de misticism încât una în plus nu ne poate mira.<br /><br /><br />Arthur C. Clarke şi Gentry Lee - Grădina din Rama<br />Arthur C. Clarke şi Gentry Lee - Război pe Rama<br />Traduceri de Lidia Grădinaru<br />Editura Lucman, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN MARŢIAN FABRICAT ÎN LABORATOR (Frederick Pohl)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Frederick Pohl este un scriitor foarte apreciat în rândul fanilor SF din Statele Unite. A fost răsplătit cu premii de prestigiu şi este considerat unul dintre autorii mari. Eu nu îl apreciez în mod deosebit, e o chestie de gust, deşi apreciez imaginaţia sa tehnică originală, deosebită de cea a majorităţii scriitorilor genului. Pohl nu-i de loc convenţional, îşi închipuie lucruri ieşite din comun, dar foarte bine susţinute din punct de vedere ştiinţific.<br /> În romanul pe care ni-l oferă editura Pygmalion, Pohl imaginează un experiment înfiorător, pe care-l descrie în toată grozăvia sa: un om este modificat substanţial, prin operaţii, grefe şi transplanturi, încât să poată trăi şi lucra în condiţiile de pe Marte. Experimentul pare lipsit de substanţă, pentru că nu-i vorba de colonizarea Planetei Roşii, ci de o simplă expediţie de recunoaştere. Inutilitatea sa este compltată de chinurile prin care trece astronautul, chinuri atât fizice cât şi morale.<br /> După cum spuneam, Pohl gândeşte foarte tehnic, povestea nu se rezumă la simple transplanturi, aceste trebuie să se integreze într-un organism existent, să se coreleze cu activităţile trupului uman. Astfel, ochii capabili să vadă în atmosfera marţiană furnizează creierului informaţii pe care acesta nu le poate interpreta în totalitate, lucru care crează o stare de stres atât de puternică, încât poate duce la moartea astronautului. De aceea este nevoie de un dispozitiv de filtrare, care să elimine toate informaţiile inutile sau ininteligible. V-am dat doar acest exemplu ca să vă daţi seama cu câtă seriozitate tratează Pohl problema.<br /> Să adăugăm că, pe lângă partea pur ştiinţifică, autorul încearcă să înţeleagă - şi să ne expună - situaţia socio-politică ce generează un asemenea experiment, trăirile personajelor, suferinţele lor. Încearcă să ne introducă într-o lume cu probleme grave, aflată în pragul colapsului, în care teama de atentate a atins un nivel vecin cu paranoia, iar succesul expediţiei marţiene - indiferent de costuri şi suferinţe - este un mijloc potrivit pentru manipularea maselor. O lume crudă, nemiloasă, în care nu există decât victime. Poate că asta-i lumea în care trăim deja, chiar dacă nu ne dăm seama...<br /><br /><br />Frederick Pohl - Proiectul Omul Plus<br />Traducere de Florin Mircea Tudor<br />Editura Pygmalion, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />O ALEGORIE TRAGICĂ (Arkadi şi Boris Strugaţki)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Fraţii Strugaţki sunt bine cunoscuţi cititorilor români, deşi nu în măsura în care ar trebui. Ei sunt, alături de Stanislaw Lem, singurii este-europeni care au reuşit să creeze proză SF la nivelul marilor autori anglo-saxoni. Au un stil propriu, axat mai puţin pe detalii tehnice şi mai mult pe trăirile personajelor ajunse în situaţii limită. Indiferent de numele eroilor - care sunt anglo-saxone sau nedefinite -, aceştia reacţionează puternic, îşi exteriorizează simţirile într-un mod ce aminteşte de personajele clasicilor ruşi. Poate că unor critici literari li s va părea exagerată pretenţia că fraţii Strugaţki exploatează filoane de tipul Dostoievski, Bunin sau Leonid Andreev, dar - indiferent cât mi-aş spune că nu-i vorba decât de nişte autori SF şi că nu-i cazul să exagerez - nu pot scăpa de impresia că profunzimea impicării autorilor în trăirile personajelor, încercarea lor de a descoperi ce se ascunde în sufletul oamenilor, le dă dreptul de a fi consideraţi adevăraţi maeştri ai literaturii.<br /> Probabil că o asemenea impresie au avut şi editorii, care au inclus romanul despre care vreau să vă vorbesc într-o colecţie a capodoperelor secolului XX şi n-au menţionat nicăieri că ar fi vorba de un text SF.<br /> Dar este vorba de un text SF? Aveam de-a face cu un roman aflat la limita dintre genuri, pe care SF-ul îl va revendica, pentru că-i o carte tare bună, iar criticii mainstream nu-l vor citi, pentru că fraţii Strugaţki sunt autori SF - sau îl vor citi şi vor spune că n-are nici o legătură su SF-ul. Toate variantele sunt adevărate. La urma urmei, un text literar nu mai aparţine autorului din momentul publicării, ci cititorului, care îl va interpreta după cum va fi în stare, după modul în care va rezona cu bagajul său cultural.<br /> Ca de obicei, vă voi împărtăşi impresiile mele personale, care n-au legătură nici cu critica literară, nici cu sisteme şi metode. Romanul este, conform opiniei mele, o alegorie, care are mai multe nivele de interpretare. Întregul pare să spună altceva decât spun fragmentele izolate, ceea ce nu înseamnă că fragmentele, luate ca atare, n-ar fi interesante şi lipsite de înţelesuri.<br /> Undeva, într-un loc nedefinit - până la sfâtşitul romanului nu vom afla prea multe despre locul acela - se desfăşoară un experiment. Nu se ştie cine-l face, nici cu ce scop. Ştim doar că într-un oraş ciudat sunt adunaţi oameni de vârste şi profesii diferite, ce provin din întreaga lume. Din unele detalii, bănuim că experimentul a fost început la scurt timp după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru că în oraş se află foşti combatanţi, din ambele tabere. Indiferent de calificare, locuitorilor oraşului li se repartizează slujbe perin tragere la sorţi. Astel, eroul principal - un comsomlist sincer, dedicat ideilor comunismului - este la început gunoier şi asistă la invadarea oraşului de maimuţe, apoi poliţist, când are de-a face cu o serie de dispariţii misterioase. În oraş are loc o revoluţie - sau o contrarevoluţie, cine poate să ştie? - iar eroul nostru ajunge în cercurile conducătoare. Apoi este trimis să cerceteze ce se află în afara oraşului....<br /> Evenimentele se desfăşoară într-o atmosferă kafkiană, de-un absurd inexplicabil şi inexprimabil, unii oameni se schimbă, alţii nu... Putem să încercăm să ne explicăm care ar fi natura experimentului, să ne imaginăm o gamă cât mai variată de soluţii - de la un purgatoriu de-un tip aparte la o critică făţişă a sistemelor totalitare, în care disctatura este justificată printr-un viitor luminos - putem să tratăm romanul fraţilor Strugaţki cum ne place, este atât de deschis interpretărilor, încât putem să dăm frâu liber imaginaţiei.<br /> Nu ştiu în ce măsură veţi fi încântaţi de carte, vă pot asigura însă de un lucru: nu vă va lăsa indiferenţi şi vă vă da de gândit.<br /><br /><br />Arkadi şi Boris Strugaţki - Oraşul damnat<br />Traducere de Nicolae Iliescu<br />Editura Paralela 45, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />STAR TREK ORIGAMI<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Universul Star Trek îl are ca părinte pe scriitorul Gene Roddenberry, care a fost ajutat de un număr impresionant de moaşe. Prima serie a debutat în 8 septembrie 1966, când nava U.S.S. Enterprise s-a îndreptat către planeta M-113, unde doi oameni de ştiinţă solicitaseră urgent un medicament. Până în 1969, ea avea să facă 79 de călătorii, sub comanda carismaticului căpitan James Kirk (William Shatner). Echipajul uriaşei nave cuprindea laolaltă oameni şi extratereştri, a căror misiune era să meargă cu o îndrăzneală soră cu nebunia acolo unde încă nu fusese nimeni ("to boldly go where no man has gone before"). Ca urmare a succesului înregistrat, s-au turnat patru lung-metraje şi una dintre navetele spaţiale ale NASA a fost botezată Enterprise. Studiourile Paramount au reluat serialul în 1987, cu aceeaşi Mărie dar cu altă pălărie, având un căpitan diplomat (Jean-Luc Picard, în interpretarea lui Patrick Stewart) şi un nou echipaj. Din ianuarie 1993, a început prezentarea episoadelor legate de viaţa de pe staţia Deep Space 9, iar apoi în ianuarie 1995 a venit rândul unei femei căpitan, Kathryn Janeway (Kate Mulgrew), să preia firul acţiunii şi să exploreze Universul quadrant cu quadrant la bordul unei nave mai mici, botezate Voyager. Între timp, numărul lung-metrajelor a ajuns la zece, ultimul fiind Star Trek: Nemesis, lansat în SUA la sfârşitul anului 2002.<br /> Fanii Star Trek (trekkies, trekişti) s-au grupat de la început în cluburi, care, încetul cu încetul, au împânzit Pământul. Ei au apărut inclusiv în România şi au continuat să fie activi chiar după ce Televiziunea Română întrerupsese difuzarea serialului (de nevoie, unii dintre ei au început să înveţe limba germană). Entuziasmul lor a produs diferite roade, dintre care cel mai delicios a fost fanzinul "Quadrant". De format A4, cu un număr variabil de pagini, el a însumat, din câte ştiu, mai mult de 30 de apariţii editate de clubul bucureştean.<br /> Prima navă Enterprise împăturită din hârtie am văzut-o la euROcon'94 Timişoara. Ea fusese realizată de englezul Tony Chester şi semăna cu un fel de avion de hârtie ceva mai sofisticat. Ulterior aveam s-o întâlnesc în zeci de alte variante constructive, dovadă că figurina se bucură de un real interes.<br /> În privinţa modelului original, am rămas uimit când am aflat că în viitor vor exista mai multe Entreprise, iar nava căpitanului Picard va fi abia a cincea dintr-o serie începută în 2245. Dar haideţi să le luăm cu bucata.<br /> Prima navă Enterprise va avea indicativul NCC-1701 şi va face parte din clasa Constitution. Ea va fi construită în docurile aflate pe o orbită circumterestră sincronă, deasupra oraşului San Francisco. James Tiberius Kirk va fi abia cel de-al treilea căpitan, care o va cârmi din 2263 până în 2284. Transformată în navă-şcoală, ea va fi distrusă în sectorul Mutura, în timpul unei lupte cu klingonienii (Star Trek III: The Search for Spock)<br /> NCC-1701-A, a doua navă Enterprise îşi va începe misiunile în 2286. Va fi tot un vehicul de clasă Constitution, care iniţial se va numi Yorktown, iar apoi va fi rebotezat şi încredinţat aceluiaşi James Kirk.<br /> NCC-1701-B va face parte dintr-o clasă superioară, botezată Excelsior după numele navei NCC-2000, comandată de căpitanul Sulu (Star Trek VI: The Undiscovered Country). Cel de-al treilea Enterprise va fi construit în docurile Antares şi va juca un rol covârşitor în cartografierea sectorului Guarami. O replică din celebrul film Star Trek VII: Generations ne spune că echipajul ei va descoperi 142 de noi sisteme palnetare şi 17 specii de extratereştri inteligenţi.<br /> NCC-1701-C va face parte din clasa Ambassador şi va apăra un avanpost klingonian (Narendra III) împotriva unui atac romulan. Căpitanul Rachel Garett va pieri în bătălie, dar eroismul ei va fi preţuit ca atare de războinicii klingonieni, care vor semna un tratat de pace cu Federaţia şi vor deveni aliaţii Flotei Stelare.<br /> Nava de clasă Galaxy din Star Trek: The Next Generation va purta indicativul NCC-1701-D. Cel de-al cincilea şi, până acum, ultimul Enterprise va fi construit pe o orbită circummarţiană, în 2363. Comandată de căpitanul Jean-Luc Picard, ea va deveni prima navă amiral a Flotei Stelare cu numele de Enterprise. Echipajul va realiza primul contact cu înfiorătorii borgi, care vor constitui o ameninţare la adresa Federaţiei.<br /> La o privire fugară, toate navele amintite seamănă între ele. Fanii însă cunosc o serie de caracteristici tipice ce permit diferenţierea lor. Cea mai importantă trăsătură constructivă ar fi faptul că începând cu clasa Ambassador, navele sunt formate din două părţi detaşabile: discul central (Saucer Module), unde se află puntea de comandă şi secţiunea armată (Battle Section), care cuprinde o pereche de motoare warp gemene. Fiecare dintre ele e dotată cu sisteme de propulsie prin impuls şi armament proprii.<br /> În prima serie, Federaţia va avea de înfruntat Imperiul Klingonian, cu care apoi se va alia. Braţul puternic înarmat al mândrilor războinici îl constituie crucişătoarele spaţiale denumite Bird of Prey (prescurtat: BoP, cu înţelesul de "pasăre de pradă"). Ele au fost proiectate de romulani, iar tehnologia a fost transferată klingonienilor în jurul anului 2260, când cele două puteri extraterestre s-au aliat vremelnic. Navele klingoniene au apărut în cinci filme de lung metraj şi în zeci de episoade. Modelul initzial a fost creat de Nilo Rodis de la Industrial Light and Magic, "uzina de miracole" a lui George Lucas, pentru Star Trek III: The Search for Spock.<br /> În mod paradoxal, deşi toate BoP seamănă la formă, dimensiunile lor par să varieze de la film la film, între 109,7 şi 684,7 m, lucru i-a determinat pe fani să încerce să-şi explice fenomenul (vezi The Bird-of-Prey Size Paradox, http://www.ex-astris-scientia.org/articles/bop-size.htm). Realizatorii au explicat variaţiile în primul volum din Star Trek Encyclopedia prin existenţa a două clase: "mărunta" B'rel (circa 110 m) şi impresionanta K'Vort (circa 600 m). O planşă intitulată "Ships of the Galaxy" (navele din Galaxie), apărută în The Star Trek Encyclopedia II sugerează că BoP clasa K'Vort au între 130-160 m, dimensiuni care au rămas bătut în cuie şi figurează întocmai şi în ediţiile ulterioare.<br /> Ca o curiozitate, să amintim că olandezul Mark Dezaire a analizat matematic problema şi a formulat "Legea Titius-Bode a mărimii navelor klingoniene", care constituie următoarea serie de valori:<br /><br /> 109.7 - 158.3 - 228.2 - 329.2 - 474.8 - 684.7<br /><br /> unde valorile succesive se obţin înmulţind termenul anterior cu 1.4422496, adică rădăcina cubică din 3.<br /> Modelele origami s-au străduit să imite cât mai fidel structurile văzute pe micul ecran sau în cinematografe. Pentru că n-aveam cum să le reproduc pe toate, am fost nevoit să caut un criteriu care să le individualizeze şi să operez o selecţie radicală. Pentru că inflaţia ne furnizează destulă materie primă prin continua devalorizare a leului, în cele din urmă am optat pentru navele confecţionate din bancnote. E drept, o navă spaţială "veritabilă" de tip Star Trek ar trebui să fie confecţionată dintr-un dolar, dar banii noştri respectă aceeaşi proporţie 7:3 şi au un fason la fel de bun, aşa că putem să-i folosim în locul dolarilor în momentul când nu putem cumpăra nimic cu ei.<br /> De ce s-ar apuca oamenii să împăturească figurine din bani? David Lister Grimsby, membru al British Origami Society, ne oferă zece motive:<br /> 1. Banii de hârtie sunt (aproape) oricând şi oriunde la îndemână.<br /> 2. Ei sunt gata tăiaţi.<br /> 3. Sunt confecţionaţi dintr-o hârtie de o calitate superioară.<br /> 4. Forma de dreptunghi e una mai puţin obişnuită şi constituie o provocare pentru creatori.<br /> 5. Cu ajutorul banilor împăturiţi se pot transmite diferite mesaje.<br /> 6. Pe bani sunt imprimate diferite cuvinte şi modele, ceea ce constituie o provocare în plus pentru artist, deoarece se poate folosi de ele pentru a mări expresivitatea figurinei împăturite.<br /> 7. Publicul urmăreşte întotdeauna cu uimire succesiunea de împăturiri.<br /> 8. E o activitate care alungă plictiseala.<br /> 9. E un act de bravadă, mai ales dacă bancnota e de mare valoare.<br /> 10. După ce figurina a fost terminată şi dăruită, apare o dilemă: dacă se păstrează împăturirea, se pierde o sumă de valoarea bancnotei; ea poate fi folosită pentru plată, dar numai despăturită, lucru care distruge forma.<br /> Unul dintre maeştrii "money folding origami", care a fost totodată şi un fan Star Trek, a fost americanul Perry Bailey. El a creat atât o copie dintr-o bancnotă de un dolar a navei Enterprise, cât şi o reprezentare similară a crucişătorului klingonian D7, una dintre Pasările de pradă.<br /> Conform propriilor declaraţii, în momentul când navele miniaturale încăpeau pe mâna unor copii mici, dar mari generali galactici, ele participau la nişte bătălii a căror grandoare n-a putut fi egalată nici de cele din Star Wars 2, Atacul clonelor. Perry Bailey a murit în 6 aprilie 2000, la vârsta de 43 ani. El a creat un sit botezat Perrygami (http://www.perrygami.com/default.htm), care este menţinut in memoriam de Erralee Bailey, fiica artistului. Ambele modele sunt în format Acrobat Reader şi se găsesc la adresele:<br />http://www.perrygami.com/pix/enterprise.pdf<br />http://www.perrygami.com/pix/$d7cruiser.pdf<br /> Jim Adams este un alt artist care a utilizat hârtia de un dolar ca să obţină o navetă Enterprise. Diagramele au fost publicate tot în format Acrobat Reader în numărul 15 al revistei electronice Scaffold, editată de Joshua Koppel (scaffold1@aol.com), care se găseşte pe situl Origami4You, la adresa:<br />http://www.origami4you.co.uk/scaf15.pdf<br /> Impactul seriei Star Trek continuă. O serie de termeni (klingon, warp) au fost preluaţi în ultimele ediţii ale lucrărilor de referinţă, precum sobrul Oxford English Dictionary. Redactorii care întocmesc cel mai cunoscut dicţionar englezesc din lume declară că aceste cuvinte au ajuns să facă parte din limba vie, vorbită în prezent şi vor supravieţui încă o bună perioadă de timp. Rămâne doar ca amintirea lui Enterprise să întâlnească frumoasele nave care vor străbate Galaxia în viitor...<br /><br /><br />To boldly go where no man has gone before...<br /><br /><br />Jim Adams - NCC-1701<br />Nava amiral Enterprise<br />(Star Trek: The Original Series)<br /><br /><br />Perry Bailey - Pasăre de pradă<br />Crucişător klingonian D7<br /><br /><br />Perry Bailey - NCC-1701D<br />Nava amiral Enterprise<br />(Star Trek: The New Generation)<br /><br /><br />Notă:<br />Fiecare model a fost creat de autorul menţionat dedesubt şi împăturit de Györfi-Deák György. Ca să vedeţi diagramele care vă arată cum se fac, daţi un click pe figura respectivă<br /><br /><br /><br /><br /><br />MAI BINE GUVERNATOR DECÂT TERMINATOR<br /><br />Adriana Moşoiu<br /><br /><br /> "Mă voi întoarce", a spus Schwarzenegger la sfârşitul primului Terminator (1984), dar a uitat să precizeze de câte ori. Sau de ce, cu atât mai mult cu cât recunoaşte el însuşi faptul că e un model cam demodat, în comparaţie cu adversara sa, T-X (Kristanna Loken), mai rapidă, mai puternică, mai deşteaptă şi, hmmm… mai senzuală.<br /> Ce are în plus Terminator 3 faţă de primele două părţi? Nu trebuie să fii specialist la NASA ca să-ţi dai seama: mai multe efecte speciale, mai mulţi roboţi, mai multe arme de distrugere în masă, mai multe efecte generate pe computer, astfel încât Terminator 1984 pare joacă de copil pe lângă Terminator 2003. În rest, reţeta e aceeaşi: se ia una bucată cyborg atotputernic, se trimite înapoi din viitor, se asezonează cu ceva metal lichid şi se toarnă peste planul de salvare a omenirii, se serveşte cu popcorn sau cu bomboane agricole. Nu, nu am văzut filmul, dar văzând afişul am avut brusc o revelaţie.<br /> Schwarzenegger nu are timp de întrebări existenţiale. El se întoarce pur şi simplu. Ca Terminator sau guvernator al Californiei. Ce legătură e între Arnold - Predator şi Arnold - funcţionarul public, nu interesează pe nimeni. Ronald Reagan a fost actor înainte de deveni preşedinte. Clint Eastwood a ajuns primar. La fel şi Jerry Springer. E drept, nimeni nu a fost Mister Univers înainte, ca Arnold al nostru. Tarzan ar fi adus puţin a Mister Univers, dar din surse demne de încredere am aflat că a refuzat fotoliul de primar în semn de protest faţă de defrişările masive din jungla amazoniană.<br /> În fine… Mai periculoasă decât candidatura lui Schwarzy la cârma Californiei ar fi continuarea seriei de Terminatori. Probabil peste câţiva ani, viitorul Terminator va face un triplu salt înapoi în timp, până la momentul în care maleficul Cristofor Columb a descoperit America şi va determina pieile roşii să inventeze mai rapid fast-food-urile, televiziunea prin cablu, submarinul nuclear, campaniile electorale şi votul uninominal. Deja am o senzaţie de deja-vu. Şi în momentul ăsta, chiar l-aş vota pe Arnie. Din două rele, îl alegi întotdeauna pe cel mai mic, nu?<br /><br /><br /><br /><br /><br />TERMEN FINAL: ZIUA JUDECĂŢII<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br /> Terminator 3 începe cu o frază care s-ar fi potrivit mai degrabă într-un film din ciclul Dune: "Viitorul n-a fost scris încă. Nu există alt destin, decât cel pe care ni-l facem singuri." E exprimarea unui crez, formulată într-un stil didacticist, care va fi total răsturnat la sfârşitul unui episod de debut al unei noi trilogii. Pentru că destinul lui John Connor, ba însăşi soarta omenirii se va afla în mâinile unui mecanism, un robot de serie T-100. Ca într-o haită, ierarhia de la Hollywood este strict respectată şi se vede de la o poştă că este un film care a fost făcut de dragul şi cu participarea totală a lui Arnold Schwarzenegger. De fapt, el a fost şi simbolul care a lansat filmul la Festivalul de la Cannes, cu mult înainte de premiera americană.<br /> Noul regizor, Jonathan Mostow, a început prin a elimina dintru început miturile consolidate de primele două episoade. Cum a participat la finanţarea aventurii şi şi-a riscat bănuţii, a socotit că poate să-şi permită anumite licenţe. Unele dintre ele au avut acordul tacit al actorilor, precum ochelarii de soare zdrobiţi şi înlocuiţi rând pe rând de Terminator. Altele, precum excluderea Lindei Hamilton, interpreta Sarei Connor, mama lui John, au provocat pe bună dreptate indignarea fanilor. Evident, scenariul e o însăilare făcută în goana calului, multe scene au fost îmbinate la repezeală, iar firul acţiunii are mai multe noduri decât un qipuu incas. Lista remarcilor acide referitoare la ceea ce ar fi trebuit să constituie firul fără de prihană al "interconexiunilor ascunse ale realităţii" (de la taica Tolkien citire) are o lungime ce desfide orice bun-simţ. Cel mai la îndemână exemplu este "impresionanta" scenă din final, când, în urma sacrificiului unui robot de modă veche (hai, fie cyborg, că Schwarzy mi-e simpatic, deşi nu este alimentat nici cu glucoză, nici cu metanol) ditamai muntele sare în aer zguduit de explozia unui acumulator nuclear, în vreme ce coridoarele interioare şi gingaşele lifturi ce spânzură de un fir de păr nu păţesc nimic. Ce să mai zicem de roboţica ce ciripeşte la telefon ca un modem de 56k, dar trebuie să audă din gura detectivilor în ce loc se află cimitirul unde se află fugarii? Ori de baza ultrasecretă, care n-are nici măcar poarta încuiată? Merită reţinută ideea virusului care ducea la crearea unei inteligenţe cibernetice nelocalizate, deşi n-am înţeles cum reţeaua de calculatoare ce lansează rachetele de distrugere va reuşi să construiască o civilizaţie robotică în fabricile distruse de apocalipsa nucleară.<br /> Cum acţiunea nu se concentrează exclusiv asupra fostului Mister Univers, spectatorul are prilejul să observe un noian de desincronizări şi aberaţii, care ar face deliciul unei ediţii speciale a "Cronicii cârcoţaşilor", dacă Huidu şi Găinuşă n-ar fi în vacanţă. Nick Stahl (John Connor) nu reuşeşte nicicum să intre în pielea personajului, spre deosebire de Claire Danes (Kate Brewster), care joacă convingător. Kristanna Loken (Terminatricea) apare într-o bulă temporală în costumul Evei, cu nişte forme rotunde ce anticipează falimentul firmei ce produce subnutritele păpuşi Barbie, ca apoi, din senin, să poarte cu îndărătnicie, pe aproape tot parcursul acţiunii, un costum decupat din Matrix, chiar dacă este un robot evoluat, ce dispune de nişte capacităţi mimetice şi poate reproduce orice ţinută (şi, precum se vede de la prima întâlnire cu un poliţist, orice formă, fetelor).<br /> Echipa de efecte speciale poartă, alături de Schwarzenegger, greul misiunii şi trebuie să recunoaştem că a făcut o treabă excelentă, ce va stârni emoţii şi suspans la următoarea gală a premiilor Oscar. Puştii, care de această dată nu dispun de un Edward Furlong cu care să se identifice, au plecat din sala de spectacole uimiţi de macaraua ce a despicat prăvăliile de pe marginea şoselei sau de frumoasa dronă care trece pe deasupra eroilor cu motoarele turate la maxim, fără să-i pârjolească defel.<br /> S-a discutat mult despre finalul care nu termină nimic, nici măcar nu ne explică de ce lumea îşi încredinţează soarta în mâinile unui individ absolut necunoscut, care ajunge să fie îngropat într-un buncăr atomic, unde va face o droaie de copii până cînd o echipă de cutezători va străbate deşertul şi-l va scoate la lumină, ca apoi Terminatorii să se întoarcă în timp şi să încerce lichidarea lui tot la două cincinale o dată. Privit din perspectiva primelor două episoade, ar fi fost bine ca seria Terminator să se fi terminat cu celebrul "Hasta la vista, baby!". Dar privit din perspectiva următoarelor două episoade, T3 ne determină să-i facem lobby catindatului la postul de guvernator californian, ca să-l ferim de păcatul de a rosti fraze precum: "Baza de date nu poate înţelege dinamica comportamentului uman."<br /><br /><br /><br /><br /><br />TERMINATOR 3: TX, VIA X-72<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Terminator 3, continuarea mult aşteptată a seriei, este, din mai multe puncte de vedere, un film controversat.<br /> Supranumit „Terminatrix“ - un joc de cuvinte mai degrabă peiorativ vizavi de ipotetica încercare de a călca pe urme mult mai faimosului Matrix - filmul beneficiază totuşi de câteva aspecte demne de remarcat.<br /> Primul ar fi modul în care au fost privite seriile anterioare, mergând până la uşoara lor parodiere - de pildă bine făcutul Schwarzie intră în scenă, complet dezbrăcat, într-un bar de femei, spre deliciul consumatoarelor.<br /> Al doilea aspect îl constituie, desigur, efectele speciale şi ritmul alert al acţiunii. Din spirit „critic“ la acest punct se cuvine să adaugăm totuşi faptul că, la modul linear, urmăririle dintre roboţi sau dintre roboţi şi oameni au avut totuşi mai puţine variaţiuni decât ar fi fost de aşteptat de-a lungul tuturor celor 3 serii ale filmului.<br /> Al treilea aspect, şi cel mai interesant din punctul nostru de vedere este scenariul filmului. Ca idee generală, orice serie turnată după ce scenariul seriei precedente făcuse, mai mult sau mai puţin, un cerc complet, şi nimeni nu se mai aştepta la o urmare, ar fi trebuit să beneficieze de serviciile unui scenariu mult mai inteligent decât cel precedent. Regula nu s-a aplicat mereu, de mai multe ori realizatorii supralicitând nu prin scenariu, ci prin efecte speciale - cum s-a întâmplat de pildă cu seria Alien.<br /> În ultima perioadă însă se pare că cinematografia americană începe să redescopere virtuţile scenariului cu implicaţii mai adânci. Un pas important l-a făcut Matrix Reloaded, iar Terminator 3 merge mai departe, punând problema destinului uman şi al implacabilităţii acestuia. Lumea, aşa cum o cunoaştem, va lua totuşi sfârşit, şi confruntarea directă cu maşinile devine o realitate atroce.<br /> O interesantă conexiune o putem face cu un faimos catren al lui Nostradamus, X-72. Acesta sună cam aşa: „În anul 1999, în luna septembrie / Din cer se va coborî Marele Rege al Terorii / Care va trezi Marele Rege Mongol / Înainte şi după ce Marte va domni cu noroc“. Sigur, versurile lui Nostradamus pot fi interpretate în fel şi chip, şi mai ales în cazul acestui catren fiecare cuvânt a fost studiat cu atenţie şi interpretat în multiple chipuri. Totuşi, versul al doilea seamănă şocant de bine cu descrierea de la CNN a atacului terorist din 11 septembrie 2001. Teroarea coborâtă din cer nu mai seamănă cu un atac al extratereştrilor - aşa cum se încerca, pe la jumătatea anilor 90 să se intrepreteze catrenul, ci cu atacul asupra Turnurilor Gemene. Este, din această perspectivă, destinul uman o fatalitate imuabilă? Ceea ce era „scris“ să se întâmple, se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu, pentru că soarta este inexorabilă?<br /> În cazul Terminator 3, scenariştii americani par să agreeze această variantă. Însemnând, la nivelul mesajului unui film, nu neapărat ilustrarea fatalităţii, ci mai degrabă o responsabilitate mult mai mare în faţa destinului unei lumi care devine din ce în ce mai complexă şi mai de neînţeles. Dincolo de avatarurile unui film comercial, Terminator 3 are meritul cert că pune nişte probleme mai grave decât s-ar putea bănui la prima vedere.<br /> Cum, la urma urmei, protagonistul principal ne-a demonstrat mai demult că e în stare să facă film, prestaţia sa din Terminator 3 este cel puţin onorabilă (părerea subsemnatului este că „Minciuni adevărate“ este filmul în care Arnold Schwarzenegger arată că poate să fie şi actor, nu numai warrior-terminator). Dacă mai adaugăm că Robert Patrick, al doilea terminator, a ajuns un actor complex, care abordează fără probleme orice gen, de la X-Files la Texas Rangers, cine ştie ce suprize ne va rezerva şi Kristanna Loken (Terminatoarea T-X). Nu de alta, dar „bătrânul“ Schwarzie pare că şi-a păstrat, până acum, atingerea sa „magică“.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (10), LITERATURA PENTRU COPII ŞI CEA SF<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> Ca şi în cazul literaturii SF, percepţia criticii literare - ca şi a publicului larg - se bazează pe informaţii superficiale, pe judecăţi pline de prejudecăţi şi pe tratarea problemei într-un mod lipsit de profunzime.<br /> În primul rând, literatura pentru copii nu este o literatură populară. Basmele populare şi cele culte - care sunt considerate aprioric ca fiind literatură pentru copii - sunt, în realitate, o literatură pentru adulţi. Numai un părinte inconştient va da copilului său să citească O mie şi una de nopţi, Alexandria, Esopia sau alte cărţi populare, care sau conţin pasaje de-un erotism făţiş, sau expun parabole ce depăşesc puterea de înţelegere a unui copil. Nici în cazul basmelor culte situaţia nu este alta. Basmele lui Charles Perault sau ale lui Hans Christian Andersen sunt pline de mentalitatea libertină a curţii franceze, în primul caz, sau de un tragism dureros, în cel de-al doilea caz. Cărţi considerate ca fiind adresate copiilor - precum Aventurile lui Gulliver - sunt, în realitate, parabole sau satire serioase, care n-au fost concepute pentru copii, cu fragmente de-o grosolănie sau de-un erotism bine încadrat în context, dar care nu pot fi considerate literatură educativă.<br /> Am atins astfel esenţa problemei: literatura pentru copii este, prin definiţie, educativă. Orice bun pedagog ştie că nu poţi captiva atenţia copilului decât printr-o prezentare atractivă. De aceea abecedarele sunt pline de poze colorate şi expresive. Deci autorul trebuie să găsească un echilibru între masajul educativ, forma literară de prezentare a mesajului şi modul de formulare al mesajului, care să nu depăşească puterea de înţelegere a copilului. Bineînţeles, literatura pentru copii se împarte pe categorii de vârstă, tocmai pentru a ţine seama de nivelele diferite de înţelegere ale cititorilor (sau ascultătorilor). Literatura pentru preşcolari nu va semăna cu literatura pentru adolescenţi. Deci o carte pentru copii trebuie să îndeplinească cele trei condiţii arătate mai sus. O parabolă atât de fină şi de sensibilă ca Micul prinţ este educativă - dacă vreţi - dar nu se adresează mentalităţii copilului. Mai mult, nu întotdeauna un om mare va aprecia la adevărata valoare un text pentru copii. Peter Pan, Mary Poppins se adresează unei vârste, Micul lord alteia, Tom Sawyer alteia. Apropo, v-aţi gândit vreodată serios de ce Aventurile lui Huckleberry Finn nu-i considerată carte pentru copii, deşi personajele sunt cele din Aventurile lui Tom Sawyer?<br /> O greşeală care se face frecvent este cea de a considera drept literatură pentru copii toate cărţile în care eroii sunt de vârstă fragedă. Dacă cineva îşi închipuie că Moartea lui Ipu se adresează copiilor, n-are decât. Este evident că mulţi scriitori folosesc ca metodă literară descrierea lumii văzută prin ochii unui copil, tocmai pentru a scoate în evidenţă cât mai puternic contrastul dintre inocenţa povestitorului şi duritatea societăţii.<br /> Nici literatura de aventuri, gen Alexandre Dumas, nu-i literatură pentru copii, pentru că scopul şi mesajul acesteia se deosebeşte substanţial de cel al adevăratei literaturi pentru copii.<br /> Din cele arătate până acum, putem concluziona că atât literatura pentru copii, cât şi cea SF, sunt literaturi elitiste, care se adresează unor categorii distincte de cititori (alta în fiecare dintre cele două cazuri), dar care, în opinia criticii, ţin de literatura populară. Ambele sunt desconsiderate de critică, în principal din lipsă de informaţie şi din cauză că sunt literaturi care se adresează unor categorii care nu reprezentă potenţiali clienţi ai literaturii mainstream.<br /> În acelaşi timp, trebuie să remarcăm faptul că începuturile literaturii SF (şi aici ne referim strict la Jules Verne) ţin de literatura pentru copii. Aventurile extraordinare au fost concepute ca literatură educativă, cu accent pe instruire ştiinţifică (geografie, biologie, fizică, etc.). Acest caracter educativ se manifesta nu numai prin informaţiile ştiinţifice, ci şi prin caracterul moral al povestirilor lui Verne. De aici personaje schematice, în alb şi negru, pudoare în exprimare, acţiune moralizatoare. Treptat, literatura SF şi-a extins zona cititorilor, ajungând să fie o literatură de instruire pentru adulţi. Dar caracterul moral, pudoarea, personajele extraordinare, domină încă genul. Chiar şi abaterile de la această regulă au un caracter deosebit, ca şi cum autorul şi-ar scoate în evidenţă atitudinea de frondă, ca şi cum ar ţine cu tot dinadinsul să sublinieze că SF-ul nu-i literatură pentru copii.<br /><br /><br /> ALTE PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE<br /> Articole de Liviu Radu publicate în numerele anterioare<br /> (a se vedea şi Pro-Porţie, Index de autori, literele H-Z)<br /><br /> Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?<br /> Literatura poliţistă, o literatură SF specială?<br /> Literatura western şi literatura SF<br /> Literatura SF şi romanele cu samurai<br /> Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine<br /> Fantasy şi science fiction<br /> Horror şi SF<br /> Literatura istorică şi SF-ul<br /> Literatura sentimentală<br /><br /><br /><br /><br /><br />ATLANTYKRON: „SFÂRŞITUL COPILĂRIEI“<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Rândurile de mai jos reprezintă ultimul material pe care subsemnatul îl mai „comite“ pe tema Atlantykron. „Fenomenul“ Atlantykron a încetat de mult să mai prezinte cea mai vagă urmă de interes. Pe măsură ce titulatura acestei manifestări devenea din ce în ce mai alambicată - Academia de vară pentru ştiinţe prospective, viitorologie şi science fiction „Atlantykron“ - în aceeaşi măsură tabăra se golea de conţinut. Substratul adevărat al participării devenea, în marea majoritate a cazurilor, doar petrecerea câtorva zile de concediu sau vacanţă într-un cadru natural, la un preţ acceptabil. Ideea unei „academii“ nu este decât o găselniţă de prost gust, în tonul manifestărilor lozincarde promovate de personaje care nu ţin decât de trecutul jenant al science fiction-ului românesc. (Un material mai vechi pe tema Atlantykron al subsemnatului, din Pro-Scris 7-8, il puteţi revedea făcând un click aici).<br /> Am revenit totuşi asupra acestei teme întâlnind pe internet câteva materiale consacrate Atlantykron-ului 2003. Spre surprinderea mea, aceste materiale sunt găzduite de un site (aparent) străin, World Genesis Foundation. Veţi găsi acolo câteva materiale semnate de câtiva neobosiţi propagandişti de Atlantykron.<br /> Două aspecte se impun: Atlantykron 2003 s-a refugiat pe net doar pe acest site, renunţând la alte adrese. Dacă prin 2001 existau mai multe adrese oficiale, ba chiar şi câteva domenii Atlantykron, totul pare acum încremenit în tăcere. De ce? Mister. Faimoasele generaţii „forjate“ la Academia de vară nu par să fi „emanat“ nici un tânăr interesat de IT care să facă un site pe internet... Mai mult, impresia actuală este că organizatorii au preferat să se „ascundă“ în spatele unui site cu pretenţii mai mari, pentru a fi la adăpost de alte indiscreţii...<br /> Al doilea aspect interesant este lipsa orice referiri către FNTSF. Nici un material nu face trimitere la această fundaţie - pardon, federaţie, ca să cităm faimoasa replică trimisă de domnul Traian Bădulescu şi publicată în Pro-Scris nr. 7-8. De altfel, că tot veni vorba, deşi au trecut 2 ani, nimic nu s-a schimbat de atunci. „Manageriatul“ lui Traian Bădulescu peste FNTSF a eşuat în 2003 cu câteva anemice rânduri de prea-mărire a nelipsiţilor Sorin Repanovici şi Alexandru Mironov, alături de alţi „abonaţi“ la recunoştinţa veşnică a participanţilor: Aurel Cărăşel, Florin Munteanu, Roberto Quaglia şi Norman Spinrad. Sigur, am putea pune, cu mare amărăciune, o altă întrebare: ce s-a întâmplat cu ambiţiosul tânăr, pus pe fapte mari în 2001, pe numele său Traian Bădulescu? Dincolo de faptul că apare ca „director de program“, într-o înşiruire de nume „cu funcţii grele“ şi că pare mult mai exersat în subtilităţile frumoasei limbi de lemn păstrate la rang înalt de pleiada de nume de sub umbrela lui Alexandru Mironov, Traian Bădulescu străluceşte prin tăcere şi absenţă.<br /> De altfel, nu putem să nu remarcăm şi „găurile“ din site-ul mamă, acea „faimoasă“ World Genesis Organisation, sponsorizată de o grămadă de companii româneşti, şi în care mai apar câteva nume de rezonanţă străină. Dacă de pildă, pe prima pagină, veţi fi curioşi să citiţi cuvântul de întâmpinare - pardon, de „welcome“ - al echipei executive (News And Events: Executive team message: Sorin Repanovici, Vice President, WGF: Looking to the future) - veţi găsi doar o pagină goală cu mult mai potrivitul mesaj Under Construction. Probabil că se referă la construcţia omului de tip Atlantykron, şcolit la Academii de vară internaţionale, la „stabilizarea emoţională a tânărul la impactului cu Noul, Schimbarea, Diversitatea“; şi tocmai pentru a nu stresa stabilizarea emoţională a tânărului, acesta este obişnuit, întâi de toate, cu schimbarea de tipul binecunoscut, „la vremuri noi, tot noi“. Dar site-ul WGF este plin de materiale Under Construction, de link-uri greşite, degajând o impresie puternică de amatorism şi dezinteres. Fapt cel puţin ciudat pentru ambiţiile unei organizaţii de factură internaţională, în care şi-a băgat nasul chiar şi Comisia Naţională a României pentru UNESCO...<br /> Însă Traian Bădulescu are dreptate când afirmă că Atlantykron şi-a sfârşit copilăria. Limba de lemn de tip Atlantykron, ce creionează obsesiile unor kulturnici incapabili să iasă din standardele propagandei de tip sovietic, a intrat cu acte în regulă într-o eternă şi jenantă imobilitate. Maturitatea Atlantykron are o anume calitate: unitatea de monolit. Nu pot decât să urez participanţilor la următoarele 20 de ediţii Atlantykron vreme frumoasă, o Dunăre mai plină de apă decât cea din prezent, şi multe peisaje naturale cât mai frumoase. Altminteri, ştiu perfect programele ce se vor desfăşura pe insulă, şi ştiu şi cine vor fi organizatorii, managerii, directorii de programe, vice şi plinii presidenţi, ceilalţi membri ai comitetelor şi comiţiilor „Spaţiului de educaţie non-formală a tinerilor, organizat sub auspiciile Comisiei Nationale a României pentru UNESCO, de către World Genesis Foundation – SUA, Centrul pentru Studii Complexe, Societatea de Stiinţă CYGNUS, Asociaţia pentru Sport şi Cultură şi Fundaţia NEMIRA“.<br /> Alte lucruri nu pot însă înţelege, nici în ruptul capului. De ce împătimiţii taberei Atlantykron nu se reunesc, ori de câte ori le doreşte inima, independent de ambiţiile unor personaje ale căror prestaţii sunt dincolo de orice comentarii? De ce tineri de certă valoare se lasă în continuare atraşi de „mirajul“ slujului la mai marii zilei? Sunt nişte întrebări pe marginea cărora, ca să păstrăm un optimism ponderat, nu e niciodată prea târziu să se mediteze. Chiar dacă, realist privind lucrurile, şansele să fie înţelese, în întreg perimetrul insulei Atlantykron - precum şi într-o arie largă a societăţii româneşti - sunt minime.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />APOCALIPSA DUPĂ BUF<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />1. Europa tăcută<br /><br /> Dintr-o dată, Europa nu ne-a mai transmis nici un semnal. Nişte pelerini sosiţi tocmai de dincolo de ocean ne-au spus că în drumurile lor n-au găsit decît dealuri, munţi şi văi. Noi ne-am mirat foarte tare. Nici ţipenie de om?! Nici turnuri? Nici castele? Nici autostrăzile spălate dis-de-dimineaţă cu detergenţi fini şi frumos mirositori? Nici universităţile vestite? Nici bazele militare înarmate pînă-n dinţi? Nici trupele de cartier? Cum se putea aşa ceva?! Doar munţi, lacuri şi păduri foşnitoare, ne-au spus pelerinii. Nici oraşe, nici gări, nici măcar un dirijabil care să brăzdeze cerul de toamnă.<br /> Bineînţeles că ne-am întrecut în presupuneri. Anume că un bacil cosmic ar fi mîncat oamenii, tencuiala şi oţelul. Că Europa ar fi tăcut dintr-o dată datorită unui val de frig neaşteptat care a şters de pe faţa pămîntului orice formă de viaţă umană. Că arabii ar fi inventat o rază a morţii foarte periculoasă şi că s-ar fi răzbunat groaznic folosind-o împotriva urmaşilor străluciţilor cruciaţi. Un profesor de fizică ne-a spus că era vorba de o conversie magnetică dar nu l-a crezut nimeni. Aglaia Protopopescu s-a certat din pricina acestei chestiuni cu Elvira Popescu, iar farmacistul Iamandi l-a ajutat pe Lubomir, directorul Băncii Comerciale, să-şi pună capăt zilelor cu nişte prafuri misterioase. Bietul director nu suportase evidenţa. Europa nu mai era. Tăcuse dintr-o dată. Terente, comisarul-şef, l-a arestat pe dirigintele poştei pentru că a produs oarecare agitaţiune în arhipelag, iar compania noastră aeriană aproape că a dat faliment.<br /> Bineînţeles că am citit în fiecare zi jurnalele şi am navigat în WorldNet încercînd să aflăm ceva despre acel cumplit mister. Americanii n-au părut prea afectaţi şi s-au arătat interesaţi să pună mîna pe noile teritorii. China a depus şi ea o cerere pentru a primi căteva mii de kilometri pătraţi, iar cîteva state din Africa au susţinut că imensul spaţiu gol rămas liber dintr-o dată li s-ar cuveni lor pentru că întreaga rasă umană şi-ar avea obîrşia în jungla africană, printre orhidee şi turme de zebre. Desigur, ne-am grăbit şi noi să cerem cîte ceva, dar guvernatorul arhipelagului a încercat să ne tempereze. Aglaia Protopopescu l-a făcut cu ou şi cu oţet şi ne-a zis tuturor că mai întotdeauna, în momentele istorice remarcabile, am stat în coada altor naţiuni. Globalistul Popovici a încercat să ne ţină o nouă teorie de-a lui despre satul mondial, dar noi ne-am dus la o bere. Acolo ne-am întîlnit cu pricoliciul de la Arsenal. Era puţin aburit şi foarte roşu în obraji. A încercat să ne toarne o minciună gogonată. Anume că Europa ar fi ieşit de pe frecvenţa H9 a Universului. Noi n-am prea înţeles mare lucru, dar profesorul Balthazar ne-a spus că Universul e de fapt o hologramă şi că uneori se produc pierderi de frecvenţă. Am dat pe gît o halbă şi pe urmă ne-am dus să-l vedem pe scamatorul Luigi care putea să prefacă totul în aur.<br /><br /><br />2. America pierdută<br /><br /> La sfîrşitul verii, America a dispărut de pe monitoare. În WorldNet s-a iscat o învălmăşeală de nedescris. Posturile de televiziune transmiteau imaginile a milioane de oameni consternaţi, pradă confuziei. America nu mai era. Gata, se evaporase. Oceanul Atlantic se întindea cît vedeai cu ochii. Ici şi colo cădeau din cer tot felul de sateliţi-spion pe care era pictat steagul înstelat.<br /> Să fi fost o gaură de vierme? Dar prezenţa unui astfel de fenomen astronomic hrăpăreţ ar fi fost detectată de monitoarele noastre.Să fi fost o explozie nucleară? Ar fi sărit în aer întreg Pămîntul. Să fi fost un cutremur de pămînt? N-am fi scăpat nici noi cu una, cu două! Da, da, America se volatilizase într-un chip neobişnuit. Gata, nu mai era. Se sfîrşise. Bineînţeles că toate lucrurile au luat-o razna. Gata cu Elvis. Gata cu Coca Cola. Gata cu frumosul vis american. Oare extratereştrii s-o fi smuls, să-şi facă un cadou? S-o fi răpit cu totul, pe furiş? Ca să se termine o dată pentru totdeauna cu isteria răpirilor? Cu nebunia OZN?<br /> Sigur, au apărut tot felul de zvonuri, tot felul de speculaţii. Că talibanii ar fi trimis o rachetă grozavă să-i facă harcea-parcea pe bieţii americani. Că masonii dezlănţuiseră forţele telurice. Că Marele Spirit, sătul de pornografie şi droguri, îl nimicise pe bătrînul unchi Sam scufundîndu-l în ocean la mare adîncime. Că mai marii din Shambala nu erau străini de groaznica dispariţie. Că Universul întreg suferise o depreciere magnetică soldată cu pierderea Americii. Bineînţeles că unii s-au sinucis. Alţii s-au bucurat. Şi-au frecat palmele: gata cu guma de mestecat, gata cu Marele Canion şi cu aroganţa lui Bill şi cu fundul rozaliu al lui Marilyn Monroe, gata cu băieţii scrobiţi de la CIA, gata cu voinicul Arnold.<br /> Pricoliciul de la Arsenal mi-a dat telefon să mă întrebe ce şi cum. Dacă nu cumva America fusese doar în imaginaţia noastră. Dacă nu cumva fusese doar aşa, o metaforă. O iluzie. Pricoliciul se cam bîlbîia, aşa că i-am închis telefonul în nas. Pe urmă a venit Aglaia Protopopescu, să flecărim de una, de alta. Avea o umbreluţă portocalie. Nu părea prea impresionată de teribila grozăvie. Ea nu îi iubise niciodată pe americani. Îi murise iubitul în Vietnam. Acum, să nu credeţi că i-am cîntat în strună sopranei! Dimpotrivă: Aglaia Protopopescu mi-a cîntat ea mie aria Bernadettei. Aveo o voce cristalină şi deosebit de pătrunzătoare. Pe urmă au venit şi nişte vecini. Unul dintre ei a adus o ladă cu Coca Cola. Eu am scos nişte gheaţă din frigider. Apoi ne-am aşezat pe terasă şi-am stat la taclale. Postul de televiziune Antena 5 ne-a asigurat că nu a fost găsit nici un supravieţuitor.<br /> Pricoliciul de la Arsenal a dat din nou telefon şi ne-a pus pe jeratic pe toţi. Ne-a zis aşa, de la obraz, plin de obidă, că americanii ne făcuseră tuturor bucata. Că pur şi simplu o şterseseră prin spaţiul cosmic cu întregul lor continent. Că ne lăsaseră singuri, singurei, să ne batem capul cu poluarea şi cu apropiata cădere a cometei M-666. Nişte egoişti! Malagambişti, ce să mai vorbim...<br /><br /><br />3. Africa vrăjită<br /><br /> Navigatori de-ai noştri ne-au transmis semnale disperate. Nu găseau Africa. Doar sclipirea Mediteranei revărsîndu-se tumultuoasă în Oceanul Atlantic. Vrăjitoarea Esmeralda, întoarsă de la Congresul Mondial al Magicienilor, ne-a strîns într-o seară ca să ne desluşească ce şi cum. Aglaia Protopopescu plîngea în hohote după Europa şi America. Eu am vrut s-o consolez în fel şi chip, dar ea m-a făcut cu ou şi cu oţet şi mi-a spus, aşa, de la obraz, că-s nesimţit. Vrăjitoarea Esmeralda a adus cu ea un glob de cristal, ca să ne citească în el trecutul, prezentul şi viitorul. Ea a fost de părere că noi, cei din arhipelagul Adamville, vom rămîne singuri pe Pămînt şi că vom da naştere unei rase superioare. Ne-a transmis chiar şi mesajul papei Urban, care, de cînd dispăruse Europa, zbura peste ape într-o fortăreaţă de cristal. Dar noi, cei din Adamville, eram liber cugetători de cînd ne ştiam.<br /> Sigur că vrăjitorii din Ngorongoro pierduseră Africa cu farmecele lor. Folosiseră în acest scop picioare de cocoş, fructe de mango şi de blinel, nisip de Nil, praf din oasele faraonilor, sînge de fecioară, praf de puşcă britanic, nişte pase magnetice furate de la CIA, boare de primăvară din Cotul Iberic, parfum de trandafiri masonici, nişte discursuri de-ale lui Stalin şi Franco, un lighean de argint în care se îmbăiase Napoleon cînd era mic, coarne de cerb aduse de la Marile Lacuri, ceva muzică de cartier, buric de vădană, urlete de elefanţi şi coajă de ou de struţ. Şi gata vrăjitoria! Ia Africa de unde nu-i.<br /> Esmeralda voia să ne înfioare, se vedea de la o poştă. Pricoliciul de la Arsenal s-a lăudat că vraja fusese chiar a lui, că ar fi fost la clenciuri cu nu ştiu ce forţe oculte, cu nu ştiu ce servicii secrete, cu spiritul lui Garcia, dictatorul bolivian al anilor '50, cu nişte fiinţe venite din cosmos, cu nu ştiu care mafiot din Sicilia şi uite-aşa mai departe.<br /> Navigatorii ne-au mai transmis o vreme diverse semnale. Văzuseră în calea lor înspumată tot felul de balene zburătoare, un delfin cu cap de cerb, un şarpe cît Statuia Libertăţii şi nişte oameni cu trei mîini care pescuiau macrou şi sardină, dar comunicau în altă frecvenţă decît noi. Am consemnat conştiincioşi toate aceste poveşti şi le-am trimis prin WorldNet celor din Asia şi Australia, încercînd să-i avertizăm. Împăratul Japoniei nu ne-a crezut pe cuvînt şi ne-a promis că o să ne bombardeze arhipelagul, iar chinezii au zis şi ei că or să ne invadeze într-o bună zi ca să ne treacă cheful de şotii. Era clar însă că întreaga rasă umană era pe ducă şi că Forţa Universală o chema la ea să achite nota de plată.<br /> Noi am vorbit cu guvernatorul nostru, îndemnîndu-l să ia nişte măsuri preventive. El a încercat să ne liniştească, afirmînd că armata din Adamville era dotată cu lasere ucigătoare care puteau topi orice tanc duşman şi orice rachetă continentală. Îmbărbătaţi cum se cuvine, noi ne-am lăsat păgubaşi şi ne-am făcut praf cu vin de Madeira, lăsîndu-i pe asiatici să se perpelească de necaz.<br /><br /><br />4. Asia rătăcită<br /><br /> Şi ce dacă i-am avertizat prin WorldNet? Ce dacă n-au învăţat nimic din felul în care au dispărut America, Europa şi Africa?! S-au rătăcit asiaticii. Pricoliciul de la Arsenal ne-a spus că s-ar fi pierdut Asia în spiritul lui Buddha. Buddha? ne-am mirat noi. Oare despre ce vorbea aşa, în dodii, pricoliciul? Ce mai pusese el la cale? Asia se rătăcise în propria ei penumbră. Gata, nu mai era acolo unde fusese de secole. Se dusese ca un fum. Printre elefanţii albi, printre arborii de cauciuc, printre grămezile de jetoane aurii din cazinoul birmanez, pe cărările de nepătruns ale junglei, se rătăcise în ea însăşi. Da, Asia se consumase pe sine. Se epuizase. Se pierduse în propriul ei imaginar.<br /> Aglaia Protopopescu m-a sunat şi-a plîns o oră întreagă la telefon. Ne-am dus cu toţii la capătul digului să aruncăm coroane de flori pentru Mao, pentru tigrii asiatici, pentru împăratul Japoniei, pentru Toranaga şi pentru călugării din Shambala. Stăteam aşa pe digul înspumat şi priveam cum se întinde Oceanul Planetar. Cum apele lui şterg mările, Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Caspică, Marea Japoniei. Din valuri ieşeau balene vărgate care fluierau îndrăcite, ţîşneau peşti zburători vopsiţi în toate culorile curcubeului şi o grămadă de sirene cu nişte ţîţe mari şi obraznice. Burgulis, pălărierul, a încercat să prindă una, dar l-a înşfăcat o caracatiţă mare cît clopotul din Beauburg. Gershwin, ceasornicarul, a încercat să pună mîna pe un cal-de-mare, dar l-a tîrît la fund un rechin regal. În sfîrşit, Elvira Popescu a ţinut o conferinţă despre rolul istoric ce ne revenea în noua conjunctură.<br /> Nici n-a terminat bine, cînd o veste cutremurătoare s-a împrăştiat prin Adamville. Australia, Antarctica şi Oceania dispăruseră şi ele. Ca un fum. Isteria a cuprins întregul Adamville, într-o clipită. Guvernatorul a fost spînzurat cît ai zice peşte. Mulţimile au devastat magazinele, iar o mie de nebuni şi-au pus capăt zilelor convinşi că după moarte vor fi salvaţi de o navă extraterestră. Măcelul a ţinut pînă în zori. Cînd nu s-a mai auzit nici o împuşcătură şi nici glasul agoniei, am zărit-o pe Aglaia Protopopescu umblînd hai-hui prin grădina publică. Avea rochia plină de sînge şi o privire rătăcită. Mi-a spus că în afară de noi doi n-a mai rămas nimeni în viaţă în întregul Adamville. Tu eşti Eva, iar eu sînt Adam, i-am spus, zîmbind ticălos. Aglaia Protopopescu nici n-a vrut să audă. S-a aruncat în apele mării. Eu m-am urcat într-un cuter şi-am străbătut Oceanul Planetar în lung şi-n lat. Nu-mi venea să cred că sînt singurul supravieţuitor de pe planeta Pămînt, să mor dacă vă mint!<br /> Nici nu ştiu cît am navigat aşa, fără rost. Într-o bună zi m-am întîlnit cu un spirit care s-a întrupat într-un albatros. Albatrosul s-a aşezat pe bastonul de la prova şi-a vrut să stea la taclale cu mine. Şi-a bătut joc de rasa umană şi mi-a zis că toţi oamenii au fost nişte fraieri şi nişte proşti, de s-au sfîrşit aşa. Eu m-am enervat foarte tare şi-am pocnit zdravăn albatrosul cu o vîslă pînă cînd şi-a dat obştescul sfîrşit.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FATA DE PE MALUL MĂRII<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br /> Am auzit un zgomot uşor la uşă şi m-am ridicat în capul oaselor în pat. Nu prea dormisem bine, un local aflat în apropiere avusese clienţi până târziu în noapte şi se simţise obligat să-i întreţină cu cântece de petrecere cântate tare şi cu voie bună. Am privit la ceas: era numai opt şi nu prea ştiam cine ar putea să mă deranjeze atât de dimineaţă. M-am tolănit înapoi cu speranţa că a fost numai o părere, când am auzit din nou ciocănitul. Era abia auzit, ca o şoaptă, şi, dintr-o dată, am ştiut cine este. Îmi venea să-mi trag pătura peste cap, dar ştiu că ar fi bătut în continuare din ce în ce mai tare până aş fi deschis. Ciocănitul din uşă era efectul combinat al unei seri ploioase stropite cu multă vodcă, amestecat cu foarte mult ghinion. Acum trei, sau poate patru seri, după ce tipa cu care bântuisem toate plajele din jur îmi dăduse papucii, văzând că începe să plouă, m-am refugiat în barul hotelului, înecându-mi deziluzia cu câtva pahare de vodcă bună. Târziu, spre sfârşitul serii, am văzut-o coborând pe ea, Ella. Era colega de cameră a mimozei pudice de dimineaţă, a cerut voie să ia loc la masa mea iar eu, în halul de deprimare şi însingurare în care eram, aş fi dat voie şi unui hipopotam femelă să ia loc lângă mine, cu condiţia să aibă un umăr pe care să plec capul meu de bărbat înşelat în aşteptări şi să plâng. Ei bine, Ella se pricepea de minune la consolări. Mi-a explicat pe îndelete că prietena ei aşa îşi făcea în mod constant numărul de când au venit la mare. Agăţa băieţi, îi purta toată ziua cu vorba, apoi seara le dădea papucii, spre exasperarea lor. Şi a mea, am încercat eu să adaug, dar nu numai mintea, ci şi limba parcă îmi lucrau la ralanţi şi eu nu găseam acceleratorul să urnesc niţel lucrurile. Până la urmă, deşi nu părea deloc genul, le-a urnit Ella. M-a ajutat să ajung la lift, apoi în cameră, pe urmă normal, în pat. Cum a ajuns lângă mine rămâne un mister la fel de mare ca cel al Bermudelor. Am chemat-o eu? S-a oferit ea voluntară? Oricum, dimineaţa m-am trezit cu ea alături în pat. Fără alcoolul care să-mi alerge vesel prin minte şi care să pună o perdeluţă roz între realitate şi mine, Ella părea de-a dreptul hidoasă. Păcat de nume. De fapt, îmi spuneam eu privind-o dintr-o parte cum sforăie, nu era numai urâtă. Era…, cum să spun eu? Parcă aşa, cenuşie, ştearsă şi lipsită de atracţie, ca o meduză care a stat toată noaptea abandonată pe plajă. De exemplu numai părul: dacă ar fi fost cu o nuanţă mai blond, ar fi avut culoarea aceea minunată de păr pe care orice bărbat ar fi fericit să-şi bucure ochii la trezire pe perna alăturată. Aşa, parcă aveam alături un fuior de cânepă şi nici ăla nu prea bine prelucrat.<br /> - Vai, a spus ea, când s-a trezit într-un târziu. Ce-o să crezi acum despre mine? m-a întrebat clipind pudic din ochii urduroşi.<br /> Am gemut fără să-i răspund nimic şi plăcându-mi cât de tragic suna geamătul meu, am continuat să gem. Am arătat spre cap şi i-am făcut vânt pe uşă.<br /> E adevărat că am lăsat biata fată fără răspuns, dar nu îmi era de ce cred eu despre ea, ci de ce ar crede prietenii mei, care mă cred totuşi un om normal, dacă m-ar vedea în pat cu o asemenea probă de urâţenie pură. Ei bine, de atunci, la fel ca şi acum, aproape în fiecare dimineaţă, îmi ciocănea uşor în uşă, să îmi propună tot felul de tâmpenii. Să fac pe adormitul nu ţinea pentru că alaltăieri când, exasperat, am băgat capul sub pernă, a adus lăcătuşul hotelului, perorând pe hol surescitată că precis prietenului ei i s-a întâmplat ceva groaznic. Am deschis chiar la timp, înainte ca omul sa spargă broasca şi, după cum privea când la mine când la ea, legănând uşor ciocanul, am fost sigur că vrea să ni-l trântească în cap. Ce nu eram sigur era pe cine anume vrea să lovească primul…<br /> M-am dat jos gemând şi m-am împleticit până la uşă, deschizând-o.<br /> - Paul, oh Paul, izbucni ea zbuciumată ca de obicei. Dacă ai şti câte de îngrijorată am fost… Am crezut că ţi s-a făcut rău…<br /> Îngrijorarea ei păru să se topească dintr-o dată când a dat cu ochii de pat. Sporovăind într-una a ajuns lângă el, s-a aşezat şi a început să potrivească pernele.<br /> Întotdeauna am fost un om moale. Am lăsat lucrurile sa curgă de la sine chiar dacă ele nu curgeau în direcţia în care aş fi vrut eu. De pildă acum. De ce nu aveam putere să prind arătarea asta de după cap, să o duc în faţa oglinzii şi să-i explic:<br /> - Fată dragă, Muma Pădurii, zgripţuroiaică ce eşti! Trezeşte-te! Uită-te puţin în oglindă şi pe urmă ia-o la goană… şi să te opreşti când o să te strig eu.<br /> Din nefericire pentru mine, nu am găsit putere să fac aşa ceva. În loc de asta am început să bâigui o scuză, ceva legat de starea mea proastă, de durerea de cap care de câteva zile nu mă mai părăsea.<br /> - Lasă că te pun eu pe picioare! a decretat ea voioasă şi a început să scotocească prin sacoşa imensă care o căra peste tot după ea.<br /> A început să înşire pe pat vitamine, energizante şi, la sfârşit, un pachet de prezervative Kama Sutra, cu poziţii explicite din Tantra Yoga desenate pe ambalaj, doar-doar mi-o trece vreun gând prin cap. Mi-au trecut chiar două gânduri în timp ce mă îndopam cu pastile: trebuia să fac ceva, orice, ca să scap de ea sau, dacă nu, să dau bir cu fugiţii şi să renunţ la frumuseţea de concediu. Mă uitam la ea cum mă urmăreşte din priviri în timp ce îi înghiţeam cu noduri medicaţia. Avea o faţă mică şi îmbătrânită, ochi scânteietori cum numai într-un film despre monştrii din insula doctorului Moreau îmi mai aminteam să fi văzut şi o poftă teribilă să mă sâcâie pe mine.<br /> Am ieşit cu ea hotărât să mă fac praf suficient de mult încât să capăt curaj să-i spun că nu îmi place şi că niciodată, orice ar face cu mine, nu are nici o şansă. În afară doar dacă aş umbla tot timpul beat, dar nu eram atât de prost să-i dau ideea asta pentru că, la câtă minte avea, ar fi fost în stare să o pună şi în practică.<br /> Nu prea îmi aduc aminte decât de primele două baruri şi primele şase pahare. Pe urmă, ca prin vis, îmi amintesc că ne-am întâlnit cu colega ei de cameră care ne-a felicitat - pomenise oare cineva de o logodnă? eu nu, în mod sigur - apoi cu vechiul meu grup de prieteni, cel cu care venisem la mare. Unul m-a tras de-o parte şi mi-a spus foarte serios că ştie adresa unui ucigaş plătit ieftin, era sigur că dacă îi arătam poza tipei îmi face o reducere de 50%, altul m-a rugat să îi fac rost de o poză de-a Ellei, luată dimineaţa înainte de se machia fiindcă are un câine blând acasă şi vrea să îl înveţe să latre. Genul de glume proaste pe care le făcusem şi eu de nenumărate ori altora. Am înghiţit totul în tăcere şi am băut mai departe. Până când aproape nu mi-a mai păsat cum arată Ella şi nici în ce parte se învârte pământul. Pentru că se învârtea tare, asta era sigur. Şi totuşi, prin aburi amestecaţi de băutură, îmi aminteam în timp ce ne întorceam spre hotel că trebuia să găsesc un motiv să mă despart de ea. Un motiv care să nu o supere, dar nici să poată fi întors mai târziu împotriva mea. Mă clătinam într-o parte şi-n-alta în timp ce ea mă susţinea mândră, ca şi cum ar fi spus sfidător celor ce ne priveau amuzaţi: şi ce dacă este beat? E omul meu ! Omul ei pe naiba! Intrarea hotelului se apropia cu paşi repezi, ba nu! noi ne apropiam de hotel cu paşi - mă rog, nu aşa de repezi - dar ne apropiam totuşi şi mie nu îmi trecea nimic prin cap. Am intrat şi parcă am văzut cum recepţionerul de noapte a clătinat mustrător din cap, dar Ella a ridicat nepăsătoare din umeri şi m-a condus spre lift.<br /> - Fă Doamne să se rupă cablul! Să se rupă cablul, mă rugam eu în şoaptă şi nu ştiam ce să promit ca să îmi fie ascultată rugăciunea. Ce uşor era de regi, pe vremuri. Construiau o mănăstire, o catedrală, două şi le erau ascultate toate rugile… Eu ce să promit? Mă întrebam într-una, în timp ce repetam ca o litanie: să se rupă cablul, fă să se rupă cablul…<br /> - Nu se rupe, nu îţi fie frică, mă încuraja Ella. Ai băut un pic prea mult şi de-asta ţi se pare că se clatină.<br /> A avut dreptate: nu s-a rupt. Am ajuns în camera mea şi, cum în mintea ei făcuse probabil oarece asociere între starea mea de beţie şi prima noastră noapte de amor, cred că se şi vedea deja în pat cu mine.<br /> M-am aşezat la masă şi i-am făcut semn să stea jos. Am început să vorbesc cât de rar am putut ca să înţeleagă:<br /> - Ella …<br /> - Da, dragule, spune…<br /> - Ella, stai jos şi ascultă-mă! Nu scoate nici un cuvânt până nu termin de vorbit!<br /> A strâns gura pungă şi m-a privit încruntată.<br /> - Ella … eu nu te iubesc. Şi nu am să te pot iubi niciodată. Nu plânge şi ascultă-mă! De când eram copil mic am visat să iubesc o femeie aşa … şi am arătat cu mâna undeva unde bănuiam că ar fi cerul. Niciodată nu am să pot iubi o piticanie ca tine… aşa să ştii. Eram beat în prima seară, am crezut că eşti mai înaltă… zău…<br /> Sau poate că am spus mai mare? Oricum nu conta prea mult şi nici nu avea ce să facă, ştiam asta sigur pentru că în liceu am avut un coleg care a încercat în zadar să mai câştige patru centimetri în înălţime ca să ajungă la fel de înalt ca prietena lui. Nu a reuşit cu toate exerciţiile de gimnastică şi s-au despărţit.<br /> Nu mă mai asculta. Faţa şi aşa destul de mică i se încreţise ca şi cum ar fi fost o mască din hârtie creponată şi acum cineva mototolea hârtia pe dinăuntru.<br /> S-a ridicat brusc în picioare făcând să cadă scaunul ca într-un scenariu prost al unui film de serie B. Nu conta de acum. I-am spus că mă despart de ea, fără să îi spun şi cât este de urâtă.<br /> - O să mă ai pe conştiinţă! m-a ameninţat ea din uşă privindu-mă cu ochii ca două puncte fosforescente. Mâine, dacă vrei să mă găseşti, să mă cauţi pe malul mării… şi a trântit uşa făcând să sară tencuiala din jurul ei…<br /> - Să te caute hingherii, am mormăit eu cufundându-mă pentru prima dată de o săptămână încoace într-un somn adânc şi fără vise. Subconştientul meu bifase victoria şi îmi comunicase că pot să dorm liniştit pentru că dimineaţă nu avea să mă mai trezească nimeni.<br /> Ciocănitul puternic care m-a făcut a doua zi de dimineaţă să sar din pat precis nu era al Ellei. Era prea puternic şi aproape isteric. Cu ochii cârpiţi de somn m-am dus să deschid şi am văzut faţa înspăimântată a lăcătuşului. A înghiţit de două ori în sec apoi a reuşit să îmi spună:<br /> - Domnul director a trimis după dumneavoastră. A spus că vă roagă să veniţi urgent pe plaja hotelului.<br /> M-am îmbrăcat mai repede ca niciodată în viaţă şi am coborât cele trei etaje în fugă, fără să mai aştept liftul, în timp ce o idee groaznică îşi făcea loc în mintea mea: Ella s-a ţinut de cuvânt şi s-a aruncat în mare.<br /> Când am ajuns pe plajă am văzut că, în ciuda orei matinale, era plin de lume. Toţi priveau la o siluetă gigantică culcată pe plajă. Părea o fată uriaşă, imensă chiar, îmbrăcată într-un sumar costum de baie albastru şi care dormea nepăsătoare cu spatele la toată aglomeraţia de pe plajă. În prima clipă m-am gândit la o reclamă la costume de baie sau la orice altceva. Cu numai câteva zile înainte, cei de la Coca Cola instalaseră pe plajă o uriaşă sticlă gonflabilă pe care toată lumea se simţise obligată să o viziteze. Dar ce legătură putea avea cu mine? De ce mă căuta directorul? De parcă mi-ar fi citi gândurile, acesta se apropie cu paşi mici şi afectaţi de mine. Era singurul în costum şi cravată de pe toată plaja dar nu părea să îi pese prea mult de asta. Se ridică pe vârfuri ca să ajungă la urechea mea:<br /> - Nu ştiu dacă aţi observat, dar seamănă perfect cu prietena dumneavoastră! Până acum câteva minute era întoarsă cu faţa spre plajă şi am putut observa acest aspect foarte clar.<br /> - Este cam devreme pentru o insolaţie nu credeţi? m-am interesat eu politicos şi el a vrut să îmi răspundă ceva pe acelaşi ton dar chiar atunci pe plajă s-a produs rumoare şi lumea a început să se dea la o parte.<br /> Fiinţa de pe plajă ajunsese ca din cauza fluxului, să aibă faţa pe jumătate cufundată în apă şi, cum se pare că o deranja, s-a întors cu faţa spre ţărm. Era imensă! A căscat lung o dată apoi s-a ridicat într-un cot privind la cei adunaţi pe plajă.<br /> Rotind privirea a dat cu ochii de mine şi s-a ridicat în picioare. Câinii care erau amestecaţi printre oameni s-au pornit să urle şi oamenii însăşi au început să se calce în picioare în dorinţa de a părăsi mai repede plaja.<br /> O voce sunând ca toate trâmbiţele Ierihonului s-a auzit, făcând ocolul plajei.<br /> - Paul ! a spus ea, dar s-a auzit ca şi cum ar fi spus "Phaaauuuul". Geamurile din spatele meu au zăngănit prelung şi în port, nu ştiu de ce, s-au pornit să sune sirenele vapoarelor. Oricum nu îi acopereau vocea.<br /> Am închis ochii şi am întins mâna în jur încercând să găsesc perna. Era un coşmar, trebuia să mă trezesc repede şi mai ales, să am grijă de acum încolo să nu mai amestec în halul ăsta băuturile seara.<br /> - Phaaaauuuul! s-a auzit iar şi când am deschis ochii am văzut că ea a făcut un pas spre mine printre oamenii care părăseau îngroziţi în fugă plaja.<br /> - Phaaaauuuul! Acum sunt destul de mare ca să mă iubeşti?<br /> Mă privea cu ochii ei strălucitori şi a întins nerăbdătoare spre mine mâna cât cupa unui excavator de mare tonaj.<br /> - Phaaaauuuul! şi nimic nu suna mai înfiorător decât nota de duioşie pe care o ghiceam în vocea bubuitoare.<br /> Am închis ochii şi am lăsat mâna uriaşă a destinului să mă cuprindă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />OUL<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br /> Adam mă strigă de undeva de după o stâncă. Vocea îi era slabă nu atât din cauza distanţei, cât mai degrabă din cauza spaimei. Dar eram obişnuiţi cu toţii cu spaimele lui, aşa că nu ne mai grăbeam deloc când ne striga. Puţin mai devreme, pe când tocmai începusem să urcăm, profitase de verdeaţa unor tufişuri dese de ienupăr şi se grăbise să se ascundă printre ele, „ să lase o parte din bere jos, la poalele muntelui, să nu o urce tocmai în vârf"! Se cunoscuse cu Ionela de numai câteva zile şi încă se ruşina de ea, astfel că folosea mereu tot felul de eufemisme complicate pentru a-şi comunica cele mai simple dorinţe. Dar nu i-a fost deloc ruşine peste numai câteva minute când, alb la faţă, a năvălit dintre tufişuri, împiedecându-se şi încheindu-se din mers la pantaloni:<br /> - Ursul, ursul, strigă el în şoaptă şi ne arătă undeva în spate, de unde tocmai sosise.<br /> Eu şi Diana, care umblam de ani buni prin munţii de lângă oraşul nostru fără să întâlnim niciodată nici un urs, am privit întrebători unul la altul apoi la tufişuri. Fără să ne vorbim, am făcut amândoi câţiva paşi spre tufişurile de ienupăr.<br /> - Nu vă duceţi! şoptea şuierat către noi Adam. Hai mai bine să mergem, lăsaţi-l naibii de urs!<br /> Luase rucsacul de jos şi o apucase pe Ionela de mână pregătindu-se de fugă.<br /> Ionela îşi smuncise mâna:<br /> - Stai să vedem ce se întâmplă!<br /> Am dat cu grijă crengile la o parte, şi la vreo sută de metri, în umbra deasă a unor brazi, am văzut o căprioară cu iedul ei. Păşteau liniştiţi şi numai din când în când căprioara privea neliniştită spre noi, speriată probabil de zgomotul crengilor călcate de Adam în fuga lui.<br /> - Veniţi să vedeţi ursul, le-am şoptit eu şi, după un pic de codeală, au venit toţi să privească.<br /> - Ei, pe naiba! A fost un urs, dacă îţi spun! îşi apărase Adam punctul de vedere.<br /> În timp de îi priveam, am găsit şi explicaţia. La un moment dat, iedul care era destul de mare, a ajuns în spatele căprioarei şi nu i se mai vedea decât jumătatea din spate a corpului. Prin ochelarii mereu aburiţi ai lui Adam, ca sa nu mai spun de cele câteva beri băute, cele două corpuri puteau părea un urs ceva mai mititel care mergea în patru labe.<br /> - Nici vorbă, se încăpăţânase Adam. A fost un urs dacă vă spun!<br /> Ionela îl apucase de mână şi-l privise galeş:<br /> - Dar, Adam, dacă acum trei minute ar fi fost un urs acolo, tu crezi că cele două căprioare ar mai fi păscut acum atât de liniştite, tot în locul ăla?<br /> În loc să fie impresionat de logica de fier a prieteniei lui, Adam o privise crunt de parcă ar fi spus: „ şi tu Brutus?" şi pornise de unul singur înainte.<br /> Asta fusese în urmă cu aproape o oră, iar acum precis mai văzuse ceva. Mi-am dat jos rucsacul, am scos sticla cu apă şi am început să beau liniştit.<br /> Ionela şi Diana mă priveau zâmbind:<br /> - Nu te duci? m-a întrebat una din ele.<br /> Am pus dopul la sticlă, m-am şters la gură şi m-am întins pe spate cu capul pe rucsac. Am gemut uşor în timp ce muşchii mi se destindeau şi am întors privirea spre ele:<br /> - Nu mă duc! Stau bine aici şi apoi, urşii nu urcă atât de sus… De fapt urşii nu există nici mai jos.<br /> În copilărie mea mai erau doi care veneau spre seară până la containerul unde duceam gunoiul. Mereu îmi spuneau părinţii să fiu atent la ei. Aveam la mine tot timpul câteva coji de pâine şi le dădeam să mănânce. Erau blânzi, mâncau copiilor din mână. După o vreme nu i-am mai văzut, cred că i-au prins pentru vreun circ sau vreo grădină zoologică. Au fost ultimii urşi văzuţi de mine în libertate.<br /> De după stâncă a apărut Adam mai mult rostogolindu-se.<br /> - Veniţi o dată, când vă chem! E imens… Este.. trebuie să îl vedeţi…<br /> Ionela îl privi curioasă şi cred că îşi punea întrebări dacă este cazul să mai continue prietenia cu un individ atât de ciudat. Îşi ridică totuşi rucsacul de jos şi porni spre el.<br /> - Să vedem ce, Adam? Un urs imens? am întrebat şi eu fără a mă ridica însă de jos.<br /> Adam îşi scoase surescitat ochelarii apoi şi-i aşeză înapoi şi ne privi supărat.<br /> - Ce urs, mă?! Voi sunteţi nebuni? Acolo sus este un ou…<br /> Adam îmi este prieten de multă vreme şi aş fi vrut să nu râd, dar am simţit cum ligamentele coastelor îmi pârâie periculos de mult în încercarea de a mă abţine, aşa că până la urmă i-am dat drumul unui hohot sănătos de râs. Lângă mine au început să râdă şi fetele.<br /> După un timp m-am oprit şi mi-am şters cu mâna lacrimile apoi am privit spre Adam care ne privea supărat şi roşu la faţă.<br /> Am arătat spre stâncă:<br /> - După stânca aia este un ou, Adam? Un ou imens?<br /> Diana îmi ţinu isonul:<br /> - La urma urmei cât de imens poate fi un ou, Adam?<br /> Adam privi când la unul când la altul apoi, dintr-o dată mai liniştit, spuse:<br /> - În loc să staţi aici şi să vă hliziţi unul la altul şi toţi la mine, mai bine aţi urca câţiva paşi să vedeţi.<br /> În mod curios, vocea lui dintr-o dată liniştită, m-a convins mai mult decât orice, aşa că m-am ridicat de jos şi mi-am pus rucsacul în spate.<br /> - Păi să mergem să vedem atunci, am zis eu şi am pornit să ocolesc stânca.<br /> În numai câteva clipe am urcat cei câţiva metri şi am ridicat capul. Apoi l-am mai ridicat puţin.<br /> - Ei, acum ce spuneţi? întrebă Adam triumfător în spatele meu.<br /> Nu-mi găseam cuvintele aşa că nu spuneam nimic şi mă mulţumeam să privesc. În spatele stâncii, şi bine ascuns, de ea era un ou. Aş fi vrut să folosesc un alt cuvânt şi nu cel folosit de Adam, dar găsise cel mai bun cuvânt ca să îl caracterizeze: era imens. Părea să aibă vreo doi metri în diametru şi patru, poate cinci, în înălţime. Aproape cât stânca. Avea o culoare gălbui-verzuie cam aşa cum au ouăle de gâscă şi era fără îndoială un ou. Şi dacă Adam în fericirea lui că, în sfârşit, are şi el o dată dreptate devenise cu totul nepăsător faţă de inedita lui descoperire, eu nu m-am putut opri să mă întreb oare cum arăta pasărea care fusese capabilă să facă o asemenea monstruozitate. Probabil că era mare cât o catedrală. Şi nu voiam să mă gândesc ce părere ar fi avut ea dacă ar fi apărut chiar acum, găsindu-ne pe noi cercetându-i capodopera. Şi, cu gândul acesta în minte, înainte de a mă apropia mai mult, am privit roată pe cer. Era senin şi fără nici o urmă de pasăre, nici mare, nici mică aşa că m-am apropiat mai mult. Am luat o piatră de jos şi am ciocănit uşor în coajă.<br /> - Eşti nebun? mă întrebă Adam în şoaptă. Chiar vrei să vezi ce este înăuntru? Sau vrei să îi dai idei … chestiei care este acolo?<br /> Am mai ciocănit puţin ascultând cu atenţie sunetul plin al oului înainte de a-i răspunde.<br /> - Nu vreau să dau nimănui idei Adam. Dar vreau sa mă asigur că nu este totul o gigantică farsă. Sau nu suntem la Camera ascunsă…<br /> Adam şi fetele au început să privească suspicioşi în jur, dar nu se vedea nimic. Eram numai noi patru şi imaginea atât de dezolantă de pe Culmea Cheală. Undeva mai jos începeau tufişurile şi apoi pădurea, în depărtare, printre două creste, se putea zări chiar şi oraşul de unde pornisem azi dimineaţă, dar aici, în jurul nostru, nu se vedea nici ţipenie de om. Eram singuri. Numai noi şi oul imens şi absurd.<br /> - Vă mai aduceţi aminte de pasărea Rok din Povestea lui Simbad marinarul? Diana ne privea întrebătoare şi aştepta de la noi un răspuns.<br /> Fiind prietena mea m-am simţit dator să-i demontez eu ipoteza:<br /> - Diana, aia era numai o poveste. Şi apoi pe aici nu prea sunt diamante.<br /> Ionela privea fermecată oul şi şopti ca în transă:<br /> - Poate că asta este oul primordial!<br /> Am privit-o atent să văd dacă vorbeşte serios. Vorbea aşa convinsă încât m-am apropiat iar de ou şi am ciocănit tare cu piatra în el.<br /> - Ionela, oul acela despre care vorbeşti tu este un concept filozofic. Nu poţi să ciocăneşti cu o piatră într-un concept filozofic.<br /> Pentru a-mi demonstra spusele am bătut iar cu piatra în ou. De data asta sunetul era mai sonor ca şi cum aş fi bătut într-un uriaş gong de bronz. Sunetul se reverberă cu ecouri adânci peste văile din jur. Am aruncat ca ars piatra din mână dar Ionela nu păru să fi observat nimic pentru că îşi continuă ideea:<br /> - Nu este chiar numai un concept filozofic! Conform cosmogoniei vedice, Tapas, în calitatea sa de căldură primordială generată de intensitatea fără egal a sacrificiului Divinului este ceea ce a permis "clocirea" şi "spargerea" oului lumii care reprezintă întreaga manifestare a macrocosmosului, cu toate cele trei lumi: fizică, astrală şi cauzală. Şi oul acesta chiar a existat la începuturile lumii. Şi mai spune aceeaşi credinţă că, atunci când această lume îşi va fi sfârşit menirea, un nou ou primordial va apărea în preajma cauzei generatoare, gata să nască o nouă lume…<br /> Adam o privea plecând capul într-o parte, ca şi cum acum ar fi văzut-o pentru prima dată.<br /> - E prea greu pentru mine. Şi apoi am citit undeva că nu poţi lua o hotărâre justă dacă ai glicemia scăzută. Aşa că hai să căutăm în rucsac, aşezăm masa, ne ridicăm la valori normale glicemia, apoi vedem ce mai hotărâm.<br /> - Să mâncăm, spuse în şoaptă Ionela începând să scotocească în rucsac. Mai ales că s-ar putea să fie ultima masă!<br /> În ciuda tonului şoptit Adam a auzit-o şi a sărit ca ars:<br /> - Auzi? Mie nu îmi plac pesimiştii! şi cu gesturi smucite a început să scoată copanele de pui bine rumenite din rucsac.<br /> În timp ce fetele încercau să dea o înfăţişare cât de cât estetică mesei noastre, Adam, nerăbdător, aşeză un ziar drept faţă de masă, apucă un copan de pui, o bucată de pâine şi începu să mănânce cu poftă.<br /> Ionela tăia roşiile în felii egale şi le aşeza simetric lângă feliile de brânză tăiate la fel de meticulos. Mai rectifică puţin simetria ansamblului, apoi spuse:<br /> - Heidegger spune undeva că starea de neascundere ia naştere atunci când omul hăituieşte natura… Prin demersul său, cercetând-o şi studiind-o, el solicită o modalitate a scoaterii din ascuns. El îi cere astfel insistent naturii să se livreze ca obiect de cercetare până într-atât, încât şi obiectul dispare în lipsa de obiect ca o caracteristică a situării disponibile.<br /> Un timp Adam s-a oprit din mestecat privind-o uimit. Apoi a înghiţit furios şi s-a răstit la ea:<br /> - Noi nu am hăituit natura dacă cumva asta ai vrut să spui. Şi nici afurisitul de obiect nu vrea să dispară. Şi în general înclin să dau dreptate la cei care spun că fetele care se iau la trântă cu filosofia nu sunt destul de trântite în viaţa reală!<br /> Ionela îşi aşeză mai bine ochelarii pe nas şi spuse zâmbind cochet:<br /> - Păi sunt prietena ta, aşa că tu eşti de vină dacă nu mă trânteşti destul.<br /> Adam s-a oprit cu gura căscată şi se vedea după faţa lui că pregătea o replică dură, când Diana spuse cu o voce schimbată:<br /> - Ascultaţi un pic aici! Dădu cu mişcări grăbite roşiile şi brânza la o parte de pe o porţiune din ziarul pe care erau aşezate şi începu să citească:<br /> - „ O veche legendă spune că într-un templu din Hanoi, sub bolta care arată locul unde este centrul pământului, se odihneşte o placă de bronz în care sunt fixaţi trei ţăruşi de diamant, înalţi de un cot şi subţiri cât mijlocul unei albine. Pe unul din aceşti ţăruşi creatorul a înşirat, la facerea lumii, 64 de discuri de aur curat, cel mai mare fiind pe placa de bronz, iar celelalte fiind din ce în ce mai mici mergând până la capătul de sus al ţăruşului. Acesta este turnul lui Brahma. Zi şi noapte, fără încetare, un preot mută discurile de pe un ţăruş pe altul, urmând legile de neclintit ale lui Brahma. Acestea cer ca preotul să nu mute decât câte un disc o dată şi să nu aşeze niciodată vreun disc mai mare peste un altul cu diametrul mai mic. Când cele 64 de discuri de aur vor fi astfel mutate de pe ţăruşul unde le-a aşezat Creatorul, pe unul din ceilalţi doi ţăruşi, atunci turnul, templul şi brahmanii se vor preface în neant şi, cu un tunet asurzitor, lumea toată va dispărea…"<br /> - Ei şi ce are asta de a face cu oul? întrebă Adam încă morocănos.<br /> - Ascultaţi mai departe, spuse Diana. De abia acum devine interesant:<br /> - „Legenda de mai sus a dat naştere unei frumoase probleme de programare cunoscută de toţi elevii de liceu drept „problema turnurilor din Hanoi". Numărul total de mişcări pentru a muta discurile conform regulii specificate în legendă este de 18.446.744.073.709.551.615. Acest număr este atât de mare încât, dacă un brahman ar face, fără să obosească, câte o mişcare pe secundă, am mai avea un confortabil număr de miliarde de ani până la sfârşitul lumii prezis de legendă. Vreo 58 de miliarde de ani după un calcul sumar. Cum de curând studenţilor de la Facultatea de Informatică din oraşul nostru le-a fost donat un performant calculator mainframe, s-au gândit să simuleze pentru prima dată imensul număr de mişcări necesare. Cu ajutorul softului deosebit folosit, se vor putea simula 1.000.000.000.000.000 de mişcări ale discurilor pe secundă astfel că în 18.446 secunde programul va fi terminat. Deci în ceva mai puţin de 13 zile! Datorită noutăţii extraordinare pe care o prezintă - se pare că este chiar o premieră mondială - astăzi la ora 14, când se va încheia calcului - deşi este duminică, o mulţime impresionantă de oaspeţi străini vor fi prezenţi în laboratorul Facultăţii de Informatică. Bineînţeles că, din cauza vitezei extraordinare de procesare a datelor, nu sunt reprezentate grafic decât fiecare a miliarda mişcare a discurilor şi chiar şi aşa discurile par pe ecranul monitorului mai degrabă un fel de ceaţă aurie decât ca discuri reale. Doritorii pot asista astăzi la această realizare de excepţie a tinerilor noştii informaticieni. Intrarea este liberă. Menţionăm ca o curiozitate că în urmă cu mai bine de o lună în urmă o experienţă similară a eşuat datorită acţiunii unei secte se pare, care era convinsă că o astfel de simulare va duce la sfârşitul lumii!"<br /> Diana s-a oprit din citit, Adam s-a oprit din mâncat iar eu am privit la ceas: două fără cinci.<br /> - Mai sunt cinci minute, am spus eu cu un glas pe care nu mi-l recunoşteam.<br /> - Bineînţeles, dacă tot ce scrie acolo este adevărat, am adăugat eu văzând privirile pline de reproş ale fetelor.<br /> Ca un avertisment, dinspre oul gigantic s-a auzit un trosnet şi în peretele oului , undeva în partea de sus, mi s-apărut că văd o crăpătură.<br /> Diana s-a tras mai aproape de mine:<br /> - Sărută-mă! Mi s-a făcut frig!<br /> Ne-am ridicat în picioare şi am sărutat-o.<br /> - Nu aşa! Mai tare! Ca şi cum ar fi pentru ultima dată!<br /> Am sărutat-o încă o dată şi am închis ochii încercând să mă prefac că nu aud cum în spatele nostru oul se deschide cu un tunet asurzitor. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Pagini SF în Seattle<br />Redactor: Sorin Sârbulescu<br />http://www.sfmagazin.com<br /><br />Lumea lui Tolkien<br />http://www.tolkien.cnet.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Wordmaster<br />Redactor: Ovidiu Bufnilă<br />http://www.wordmaster.ev.ro<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Robert David<br />http://www.imagikon.ev.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.go.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.freecfm.com/s/scatalin<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Supernova<br />http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Radu<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Yeti Report<br />Redactor: Vlad Popescu<br />http://www.yetireport.com<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Gyurigami<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro/origami.htm<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1 <br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERELE A - G<br /><br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />* * *, Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Radu, De vorbă cu Gheorghe Săsărman, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Asupra misiunii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicienii secretului, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Economia războiului şi războaiele economiei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Câmpuri magnetice, Pro-Ton, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale, Pro-Dus, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicianul, Pro-Ton, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Eul matricial, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Luna pe din dou@, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Meduza (roman integral), Pro-Ton, 17-18<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VI Ars combinatoria, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VII Despre gnoza SF, Pro-Poziţii, 13-14<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VIII Despre sefiştii români, Pro-Poziţii, 15-16<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IX Două dicţionare, Pro-Poziţii, 17-18<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Cernea, Remus, Societatea culturală NOESIS, Pro-File, 11-12<br />Cernea, Remus, Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale, Pro-File, 13-14<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel, Pro-Ton, 17-18<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Florea, Sandu, Benzi desenate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, A Graveyard Tale, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Borderlands, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Garda, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Kumango, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Fortăreaţa, Pro-Eminenţe, 17-18<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Genescu, Silviu, Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Genescu, Silviu, Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Gheo, Radu Pavel, La o bere..., Pro-Ton, 11-12<br />Grant, Roberto R., Ucigaşul melcilor, Pro-Ton, 11-12<br />Gheo, Radu Pavel, Ultimele apariţii editoriale în S.U.A., Pro-File, 15-16<br />Györfi, Simone, Am fost odată, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi, Simone, O înviere ratată, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Crucificarea lui Moreaugarin, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Un "copil teribil" printre femei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Text, Pro-Test, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Livada, Pro-Ton, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 13-14<br />Györfi-Deák, György, "Galbar", prima bandă desenată SF românească, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Pre-Supunere, Pro-Test, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Missa solemnis, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Era digitală, Pro-File, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986, Pro-Poziţii, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Banda desenată românească în floare, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Vraja desenului pe hârtie, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Soldaţi, vă ordon, treceţ Golful, Pro-Test, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Afacerea Adam, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Fergonaut fără frontiere, Pro-File, 17-18<br />Györfi-Deák, György, O androidă castă şi-o casă albă, Pro-File, 17-18<br />Györfi-Deák, György, Dino-origami, Pro-Puneri, 17-18<br />Györfi-Deák, György, Hobiţii în ţara lui Ceauşescu, Pro-Test, 17-18<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERELE H - Z<br /><br /> <br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Rollerball 2002, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Troia, întâmplător, Pro-Ton, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Cronică TV americană, Pro-Gresii, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi, Pro-Puneri, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Crimă perfectă de gradul patru, Pro-Ton, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Din nou despre Nicolae Carpaţi, Pro-File, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo, Pro-Test, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Impactul „Scientific American“, Pro-File, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Puterea tradiţiei „Quanticipaţia“, Pro-File, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Elfii şi piraţii „României de mijloc“, Pro-Test, 17-18<br />Ionică, Lucian, Antologii şi culegeri SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF), Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Chestionar SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Rezultatul chestionarului SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Elemente SF în literatura generală, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Explicaţii necesare, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Însemnări despre ideea SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Justificări şi argumente, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Natura literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Schiţa unei posibile structuri, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Moşoiu, Adriana, Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei, Pro-Poziţii, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Trecerea, Pro-Ton, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Poza cu Mediterana, Pro-Ton, 15-16<br />Niţă, Dodo, Sandu Is Back!, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe -<br />Vissarion, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 17-18<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Pîrligras, Viorel, Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002“, Pro-Puneri, 15-16<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction, Pro-Gresii, 11-12<br />Radu, Liviu, Mesagerul, Pro-Ton, 11-12<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Horror şi SF, Pro-Gresii, 13-14<br />Radu, Liviu, Un final pesimisto-optimist, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Despre îngeri păzitori şi scriitori, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, În primul rând, despre singurătate, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Cazul Iov - secţiune multiplan, Pro-Ton, 13-14<br />Radu, Liviu, Între şerpi şi păianjeni, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, O altfel de astronautică, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, O cruciadă pentru literatură, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, Ştiinţă politizată, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul, Pro-Poziţii, 17-18<br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III), Pro-Gresii, 11-12<br />Robu, Cornel, Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Restitutio in integrum, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Science fiction „adevărat“, Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (primul simptom), Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (al doilea simptom), Pro-Gresii, 17-18<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Săsărman, Georghe, Varianta balcanică, Pro-Ton, 11-12<br />Săsărman, Georghe, Operaţiunea K3, Pro-Ton, 13-14<br />Shepard, Lucius, The Timex Machine, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Reign Of Fire 2002, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Signs, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience, Pro-Puneri, 15-16<br />Someşan, Sergiu, Tramvaiul, Pro-Ton, 17-18<br />Szabó, Sándor, Tolkien pe Marte, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tamaş, Cristian, De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează, Pro-Puneri, 17-18<br />Tamaş, Cristian, Explorarea spaţiului, Pro-Puneri, 17-18<br />Tamaş, Cristian, Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original, Pro-Puneri, 17-18<br />Tillman, J. A., O convorbire la sfârşit de mileniu, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Tolkien, J. R. R., Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Mythopoeia, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 15-16<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br />Vásárhelyi, Lajos, Vreme pierdută - Maşina timpului 2002, Pro-File, 15-16<br />Vasile, Geo, Nemurirea într-un scenariu milenarist, Pro-Poziţii, 13-14<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />rEaliZaTORi:<br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDITOr<br /><br />aU ColaboraT:<br />Sandu Florea<br />Mircea Opriţă<br />Adriana Moşoiu<br />Liviu Radu<br />Sergiu Someşan<br /><br />Free JavaScripts<br />provided by DynamicDrive <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />Pătrund toate, tai în patru firul,<br />Urc pân' la cer mândria că sunt om:<br />Nu m-a cuprins amăgirea nici delirul<br />Iată, acum am pus mîna pe atom.<br /><br />Stau totuşi cu mine la judecată,<br />Îmi şopteşte la ureche ceva ascuns:<br />Că mintea mea poate fi întunecată,<br />Inima să se lumineze şi e de ajuns.<br /><br />(Vasile Voiculescu - Dincolo de atom, 16 decembrie 1955)<br /><br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-87176336765585976382014-07-19T11:21:00.000+03:002014-08-15T20:40:07.216+03:00Pro-Scris 4 (23-24) / 16 decembrie 2003 (text only).<br />
<br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Pre-Facere<br /><br />PRO-DUS<br />Cătălin Ionescu - Pre-Gătire<br /><br />PRO-EMINENŢE<br />Mircea Opriţă - O cheie pentru camerele interzise<br />Sandu Florea - Kumango<br />Cătălin Ionescu - Vorbe cu Robert David<br /> * George Orwell<br /> Ion Creţu - Viaţa controversată<br /> Vladimir Tismăneanu - George Orwell şi eroismul lucidităţii<br /> Florin Manolescu - Contra-utopia<br /> Romulus Căplescu - Clonarea în utopiile negative<br /> Romulus Căplescu - Actualitatea lui Orwell (I)<br /> Romulus Căplescu - Actualitatea lui Orwell (II)<br /> Romulus Căplescu - Actualitatea lui Orwell (III)<br /><br />PRO-FILE<br /> * Autori români<br /> Györfi-Deák György - Punct şi de la căpătâi (Voicu Bugariu)<br /> * Autori străini<br /> Liviu Radu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Anne Rice)<br /> Liviu Radu - Despre demenţă şi manipulare (John Saul)<br /> Liviu Radu - (Terry Pratchett)<br /><br />PRO-PUNERI<br />Györfi-Deák György - Inelele suverane (origami)<br />Simone Györfi - Paranormal sau nu, despre iubire (The Dead Zone)<br />Györfi-Deák György - Arca lui Neo (Matrix Revolutions)<br />Cătălin Ionescu - Gustul amar al Revoluţiei (Matrix Revolutions)<br />Corto şi Marian Mirescu - Matrix Involutions (BD)<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (11): Hulitele telenovele din perspectivă SF<br />Dolce Iside - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business?<br />Dolce Iside - Nicolae, marea amăgirea sau marea afacere?<br /><br />PRO-TON<br />Ovidiu Bufnilă - Marele absent...<br />Ovidiu Bufnilă - Norii molateci<br />Ovidiu Bufnilă - Timpul norilor e vălurit<br />Ovidiu Bufnilă - Nori pe mare<br />Sergiu Someşan - Numărul Fiarei<br />Sergiu Someşan - Ultimul visător<br />Sergiu Someşan - Vizită de lucru<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Sărbători Fericite şi bine aţi venit la Pro-Scris 4 / 2003!<br /><br />Prezenta ediţie Pro-Scris are, ca de fiecare dată, câteva trăsături proprii. În primul rând pune câteva întrebări de nuanţă existenţialistă pe marginea sa - vedeţi noul Pro-Dus semnat de Cătălin Ionescu. În al doilea rând duce pe culmi de-a dreptul science fiction „tradiţia“ de a prezenta, în avanpremieră absolută, un fragment din cartea „Anticipaţia românească“; Mircea Opriţă prezintă acum un nou fragment inedit, care însă nu a avut posibilitatea să intre în sumarul mult-aşteptatului volum. În al treilea rând, Pro-Scris prezintă un material inedit de la un cititor - de fapt o cititoare - care nu ştie limba română; o tânără din Italia, atrasă de un material mai vechi, pe tema ciclului de cărţi Left Behind îşi face debutul eseistic în Pro-Scris.<br /><br />Dar haideţi să o luăm sistematic. După clasicele Pro-Teze de început, principiile teoretice ale Pro-Scris, urmează editorialul noii ediţii, adică Pro-Testul. Editorialistul Györfi-Deák György şi-a ales, ca de obicei, o temă foarte interesantă. Urmează un Pro-Dus puţin mai neaşteptat, semnat de Cătălin Ionescu.<br /><br />Pro-Eminenţele prezintă, pentru început, materialul inedit al lui Mircea Opriţă despre un volum semnat de Florin Manolescu. (Din nefericire, mult aşteptatul volum „Anticipaţia românească“ abia a ieşit, de doar câteva zile, din tipografie, şi sărbătorile de iarnă au împiedicat probabil Editura Viitorul românesc să facă expedierile promise; să sperăm că editura va onora comenzile primite). În continuare, graficianul profesionist din Statele Unite ale Americii, Sandu Florea, un alt generos prieten al revistei noastre, ne oferă partea a doua a benzii desenate Kumango, după un scenariu de Ovidiu Bufnilă. Sub acelaşi generic puteţi citi un interviu, în exclusivitate pentru Pro-Scris, cu Robert David, unul dintre cei mai profilici tineri scriitori români. Nu în ultimul rând, Györfi-Deák György a pregătit un masiv grupaj de materiale dedicate lui George Orwell - anul 2003 a fost decretat anul Orwell.<br /><br />Pro-Filele se ocupă de cărţile care au trecut prin mâinile semnatarilor acestor materiale. La capitolul autori români, o singură prezenţă, Voicu Bugariu, recentul său volum electronic, Mozart şi Moartea este recenzat de Györfi-Deák György. În partea de autori străini Liviu Radu va fi discuta volume semnate de Anne Rice, John Saul, şi Terry Pratchett.<br /><br />Györfi-Deák György continuăm incursiunea sa în fascinanta lume a artei împăturirii hârtiei: după ce ne-a vorbit de Star Wars şi Star Trek, am ajuns acum la Lumea inelelor origami, evident, sub auspiciile Pro-Punerilor. Tot sub acest generic veţi găsi un material despre serialele TV de nuanţă paranormală, semnat de Simone Györfi. Urmează 2 materiale despre filmul şi fenomenul Matrix, autori fiind Györfi-Deák György şi Cătălin Ionescu. Tot despre Matrix este vorba şi într-o inedită bandă desenată semnată de Corto, în colaborare cu Marian Mirescu; titlul, mai mult decât sugestiv, este Matrix Involutions.<br /><br />Liviu Radu îşi continuă serialul propriu, Paralele între lumi paralele, cu episodul 11, fiind un „client“ obişnuit de acum al Pro-Poziţiilor. O tânără italiancă, despre care nu ştim foarte multe lucruri, şi care foloseşte pseudonimul Dolce Iside ne-a contactat, intrigată de un material mai vechi al lui Cătălin Ionescu despre seria de romane americane Left Behind. Vă reamintim că seria romanelor de nuanţă religioasă Left Behind (Cei părăsiţi) este o serie de mare succes pe continentul nord-american. Personajul negativ central este Nicolae Carpaţi, preşedintele neales al României, care este Antihristul propovăduit de Biblie. Să-i urăm bun venit lui Dolce Iside în debutul ei în Pro-Scris: welcome! sau, mai frumos, benvenuto! Materialul în cauză este găzduit în Pro-Scris atât în limba engleză, cât şi în traducere românească.<br /><br />Partea de proză, Pro-Ton, este preluată de alţi „obişnuiţi ai casei“: Ovidiu Bufnilă, cu nu mai puţin de 4 texte (Marele absent din inima norilor, Norii molateci, Timpul norilor e vălurit şi Nori pe mare) şi de Sergiu Someşan care ne propune 3 texte (Numărul Fiarei, Ultimul visător şi Vizită de lucru).<br /><br />Pro-Porţia a rămas la locul ei, aproape neschimbată: cu link-urile alese (de Pro-Scris), cu arhiva on-line unde puteţi accesa oricare dintre numerele anterioare sau, pentru curioşii profesionişti, un index complet de autori din numerele anterioare, structurat, din motive de mărime a fişierelor, în 2 părţi, literele A-G, respectiv H-Z.<br /><br />Pro-Numele vă prezintă, în stil de iarnă, realizatorii acestui număr, iar Pro-Misiunea gestionează, ca de obicei, arhiva aşa-numitelor barfe sf.<br /><br />Şi, înainte de a ne despărţi, Pro-Scris pune un mic semn de întrebare după obişnuita sintagmă „Va urma“. Are oare vreun motiv?<br /><br />Lectură plăcută!<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-FACERE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Nimeni nu poate să treacă peste umbra sa, zice un proverb pesimist. Lumea fizică pare să fie limitată şi jos, de principiile de nedeterminare ale lui Heisenberg, şi sus, de viteza luminii. Într-un univers astfel conceput, sub două capace, dintre care minţile savante încă n-au găsit o cale de ieşire, ce nădejdi poate avea cetăţeanul român, care i-a votat şi pe unii, şi pe alţii, şi tot prost o duce?<br /><br />Una dintre caracteristicile fundamentale ale democraţiei este că ea nu operează după o logică liniară, gen numărul de voturi atrase este proporţional cu lungimea cârnaţilor împărţiţi la 1 Decembrie. Complexitatea felului în care se comportă o mulţime formată din fiinţe dotate cu o minimă inteligenţă (nu ne referim neapărat la om şi nici nu dorim să particularizăm o altă specie, din respect faţă de coloniile de furnici, roiurile de albine, haitele de lupi, cârdurile de delfini etc.) poate fi comparată doar cu mecanismele complicate din interiorul unui creier. E normal, alegerile democratice îşi propun să aleagă un cap, iar capul este sediul creierului.<br /><br />Savanţii încearcă de mult să dezlege felul în care funcţionează cerebelul. Inventarea maşinilor programabile şi capacitatea lor de a procesa informaţii cu o viteză din ce în ce mai mare, a permis cercetătorilor să realizeze diferite modele, menite să se înzestreze singure cu inteligenţă artificială.<br /><br />Unul dintre cei care a străbătut o oarecare distanţă în labirintul format din circumvoluţiunile creierelor virtuale este englezul Steve Grand, care se socoteşte fără pic de modestie drept "un zeu digital". În anul 2000, el a creat-o pe Lucy, o roboţică în formă de orangutan. Iniţial, domnul Grand, care este un pasionat pilot de avioane, ar fi dorit să construiască un simplu papagal care să-l însoţească în călătoriile sale aeriene, dar n-a putut nicicum să facă un mecanism capabil să zboare. Aşa, englezul a revenit cu picioarele pe Pământ şi s-a hotărât ca în locul unei zburătoare să facă ceva mai cu cap.<br /><br />Ideea i-a venit în momentul când într-un magazin de jucării a văzut un orangutan de pluş. A botezat maimuţica cu numele de Lucy, în cinstea celebrei fosile de Australopithecus descoperite în Africa. (Gurile rele şuşotesc că se apucase de un căţeluş, dar Sony i-a luat-o înainte cu Aibo. Domnul Grand a replicat că a ales orangutanul ca să nu fie acuzat de antropocentrism.)<br /><br />Precum şi democraţia cunoaşte felurite aspecte, savantul englez consideră că ar trebui să diferenţiem două tipuri de inteligenţă artificială, una "soft" (moale) şi alta "hard" (tare). În prima categorie, ar intra sistemele în stare să-şi recunoască mediul şi să se orienteze singure; din cea de-a doua fac parte sistemele ce învaţă singure, adică sunt capabile să efectueze procese complicate de gândire.<br /><br />Lucy face parte din a doua categorie. Constructorul încă nu i-a făcut picioare mobile, dar a înzestrat-o cu mâini pe care a amplasat senzori tactili şi termici, un cap cu urechi electronice, voce digitală şi o vedere monooculară. Sistemul mecanic ce compune scheletul primei maimuţici cibernetice are 13 grade de libertate. Mişcarea servomotoarelor e coordonată de un hardware cu arhitectură paralelă, bazat pe cinci microcontrolere Hitachi H8S.<br /><br />Creierul lui Lucy este amplasat în exterior şi format dintr-o reţea de 15 PC-uri. Ele rulează un program care simulează o reţea neuronală cu câteva mii de interconexiuni, care se formează pe măsură ce maimuţica acumulează experienţă şi învaţă. După trei ani de experimente, roboţica a învăţat ce sunt mâinile, la ce folosesc, cum îi funcţionează vocea, cum poate să atragă atenţia celorlalţi. "Roboţii ansamblează maşini sau joacă şah, eu gândesc", scrie pe pagina personală de web a lui Lucy.<br /><br />Acest lucru trădează o cu altă mentalitate decât cea cu care suntem noi obişnuiţi. Lucy n-are nimic în comun cu "Luceafărul huilei" şi cu hoardele de mineri care în urmă cu un deceniu strigau în Piaţa Universităţii: "Noi muncim, nu gândim!" E adevărat, şi democraţia noastră a acumulat experienţă şi în urmă cu trei ani a dovedit că poate să diferenţieze răul de bine. Un robot japonez a fost programat să apuce o piesă şi s-o pună într-un anumit loc. El nu-şi va întrerupe activitatea în momentul când nu găseşte componenta respectivă, ci va efectua o mişcare în gol. Lucy nu are o inteligenţă deosebită, dar e capabilă să facă diferenţierea necesară şi să se oprească. Constructorul ei e mândru de ritmul în care eleva lui învaţă.<br /><br />Acum, maimuţica poate să facă singura diferenţa dintre o banană, o mandarină ori un fruct de mango. Ea distinge o banană verde de una galbenă, coaptă, vede locul unde se află fructele şi poate duce degetul la cea pe care o alege. Este doar unul dintre lucrurile neprevăzute în programul iniţial, pe care Lucy l-a descoperit singură.<br /><br />Steve Grand socoteşte, pe bună dreptate, că din reuşitele domnişoarei orangutan pot învăţa şi alţii, de aceea ne-am şi grăbit să vă prezentăm cazul ei. Nu de alta, dar după fiecare sezon electoral, concetăţenii noştri îi reproşează Domnului că nu ne-a dat înainte mintea de pe urmă. Lucy e un experiment pe cale să se transforme într-o faptură inteligentă, care ne demonstrează că mintea nu "se dă", ea "se dobândeşte".<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DUS<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-GĂTIRE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris şi-a început aventura în urmă cu 3 ani şi jumătate. Din anume puncte de vedere un răstimp destul de scurt. Din alte puncte de vedere, prea lung.<br /><br />Mărturisesc absolut sincer că nu aş fi împins această revistă, de unul singur, toţi aceşti ani. Nu pentru că mi-ar fi lipsit încăpăţânarea. Ci mai curând dintr-un sentiment - judecaţi-l dumneavoastră - de inutilitate. Pro-Scris, la urma urmei, a demonstrat foarte repede care erau intenţiile sale. De a lupta împotriva non-valorii şi a mediocrităţii. Împotriva compromisurilor. Împotriva, de ce nu, a lichelismului. Şi, din această perspectivă, apele s-au limpezit foarte devreme. Pro-Scris a strâns astfel un mic grup de colaboratori care s-a păstrat aproape constant de-a lungul existenţei sale. Subsemnatul nu poate decât să fie recunoscător tuturor acestor oameni deosebiţi.<br /><br />Dar, la fel de sincer, încercările Pro-Scris nu au avut un efect mai mare decât al unei picături într-un ocean. Lumea science fiction românească a rămas, pe mai departe, ancorată în coordonatele sale înguste şi orgolioase. Şi, din acest punct de vedere, Pro-Scris a eşuat în a sintetiza o punte de comunicaţie. Este semnificativ de altfel şi faptul că Pro-Scris a fost contactat mai degrabă de străini decât de iubitori ai science fiction-ului din România. Şi asta în condiţiile în care au existat tone de mesaje în multe forumuri bătătoare cu brio de apa în piuă de nuanţă SF.<br /><br />Sigur, îmi place să cred că a existat totuşi şi un drum ascendent al Pro-Scris-ului. Revista a avut de altfel norocul de a colabora cu câteva personalităţi ale science fiction-ului care au descoperit în timp această revistă şi care ne-au trimis, la modul foarte statornic, multe materiale de mare valoare. Dar cu toate acestea Pro-Scris a rămas o revistă, cum să spun, prea convenţională. Prea clasică. Prea, de ce nu, statică.<br /><br />Ca să nu o mai lungim, trebuie să vă spun direct că simt nevoia unei schimbări. Numărul prezent, 4 / 2003 al revistei Pro-Scris este numărul unei cumpene. Ar mai fi avut nevoie de ceva timp să fie mai rotund, dar timpul, aşa cum spunea un scriitor celebru, nu a mai avut răbdare. Pro-Scris apare astfel cu doar câteva zile înainte de sfârşitul lui 2003. Trebuie însă să subiniez, a mia oară că, dincolo de aceste avataruri, a rămas statornic libertăţii sale în adevăratul - şi frumosul - sens al cuvântului.<br /><br />Deocamdată mie nu-mi rămâne decât să urez tuturor cititorilor şi colaboratorilor bătrânei reviste Pro-Scris,<br />Sărbători Fericite şi un An Nou mai bun şi mai aproape de sufletele dv.!<br /><br />Cât pentru rest, să lăsăm totuşi şi timpul să hotărască. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: MIRCEA OPRIŢĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />O CHEIE PENTRU CAMERELE INTERZISE<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br /> În conştiinţa amatorilor de science-fiction, Florin Manolescu este teoreticianul literar care, primul la noi, a publicat o carte sistematică despre domeniu. Iniţial teză de doctorat, Literatura SF, volumul său din 1980, ne-a putut lăsa impresia unui veritabil „manual” al genului, care analizează cu savantă aplicaţie definiţiile, speciile, temele, personajele şi „obiectele” speciale din anticipaţie. Seriozitatea cercetătorului explică în bună măsură de ce o abordare peste care timpul aşterne deja decenii rămâne totuşi în picioare, invitând la o repetată şi mereu profitabilă întâlnire cu ideile, ipotezele şi observaţiile ei nuanţate. Bibliografia non-SF a autorului conţine o serie de cărţi critice şi de interpretare istorico-literară, între care cea dedicată lui Caragiale n-a trecut nici ea, la apariţie, neluată în seamă de publicistica literară românească. La fel ca Ovid S. Crohmălniceanu, Florin Manolescu şi-a construit o carieră universitară temeinică, înarmându-se cu instrumente de lucru potrivite acesteia şi lăsând să avanseze în scenă, cu prioritate, exegezele ce puteau sprijini obiectivul său principal. Dar, tot ca autorul Literaturii române dintre cele două războaie mondiale, trecut prin surprindere (pentru mulţi) la registrele mai puţin academice din cele două culegeri de Istorii insolite, iată că şi semnatarul lui Caragiale şi Caragiale se lasă purtat de curenţii turbionari ai creaţiei literare propriu-zise, rezervându-ne acelaşi fel de surpriză.<br /> Misterul camerei închise (Editura Humanitas, Bucureşti, 2002) adună sub acest titlu incitant „nouă povestiri incredibile”. Prin urmare, tot cu un caracter insolit. Nefiind obligat să le grăbească publicarea, cum ar fi făcut, poate, un profesionist care „trăieşte” exclusiv pe seama creaţiei sale literare, Florin Manolescu ne serveşte astăzi o proză matură, densă, redactată îngrijit, cu vizibilă preocupare pentru cuvânt şi frază, ca la adevăraţii povestitori. Înclinaţia spre ludic e şi ea detectabilă. O calitate oarecum surprinzătoare pentru spiritul academic, pe care prejudecăţile unei accepţii comune îl vor adesea însoţit de deficienţe ale umorului şi de „morga” universitară. Ca să complice şi mai mult ecuaţia receptării, textele se plasează fără ezitare într-o poziţie paradoxală: un adversar al anticipaţiei, ca şi un fan prea legat de dogmele fundamentale ale genului, vor putea susţine cu egală îndreptăţire că ele nu sunt SF, ci pură literatură generală. Şi chiar de aici trebuie pornit, de la faptul că povestirile din acest volum sunt literatură de bună calitate, în stare să producă în cititor satisfacţii estetice indubitabile. Chiar dacă, spre a atinge cota de insolit către care le dirijează autorul, ele trebuie să treacă, obligatoriu, printr-o recuzită „de senzaţie” exploatată cu destulă insistenţă atât în SF, cât şi în literatura fantastică. Lucrurile devin parcă şi mai delicate atunci când discutăm nivelul fundamental realist al acestor scrieri. Nivel asupra căruia Florin Manolescu operează nu doar cu fineţe, ci şi cu mult umor.<br /> Să luăm, de pildă, povestirea intitulată Recviem pentru o maşină de scris, unde un prolific autor de literatură comercială, Victor Bunea, deconspirat de polemişti răuvoitori ca fiind „pe numele său adevărat, Samuel Eisenbein” (deşi semnează Spiru Ferentino) – avem aici un întreg ritual al pierderii urmelor pe traseul dinspre persoana fizică şi personaj – se comportă ca un veritabil bucureştean de rând, rătăcitor pe străzi familiare cititorului, precum „Grigore Alexandrescu” (”fostă Clopotarii Noi”), „Magheru”, „Bulevardul 1848” şi se ceartă cu vecinii la cozile de lapte din sectorul 5, în momentele când detectivul său favorit încetează să-i mai frecventeze imaginaţia poliţistă. Un destin mărunt din galeria anilor ’80, tratat cu înţelegere şi binevoitoare ironie, ca în tiparul clasic al schiţelor realiste, unde cadrul unei epoci este sugerat cu discreţie, iar mişcările personajului par să depindă exclusiv de sforile lăsate să atârne dintr-un asemenea peisaj istoric, fatalmente constrângător. Şi chiar aşa ar fi, dacă în scenă nu şi-ar face apariţia un element de stranietate, un “obiect SF”, ca să apelăm la terminologia dezvoltată odinioară de teoreticianul genului: vechea maşină de scris Wanderer-Werke, intrată în grevă profesională şi necesitând intervenţii reparatorii într-un atelier desprins parcă dintr-un muzeu de istoria tehnicii manufacturiere. Finalul lucrării este surprinzător, indiferent în ce “registru” s-ar citi, realist sau fantastic. Reparată şi “pusă la treabă” în serviciul mult amânatului şi, în consecinţă, presantului roman detectiv, maşina, ca stăpânită de o forţă diabolică implacabilă – care este, în fond, însăşi esenţa energetică a regimului totalitar contemporan cu personajul – scoate la iveală (din “neant”?) celebrele pagini cu caractere de litere şi texte ideologice aberante, pe care fiecare posesor de maşină de scris era obligat să le predea Miliţiei, sub forma unei fişe de identitate reactualizate anual. Ideea este aici, în figurare simbolică evidentă, cea a impasului categoric şi definitiv al creaţiei împotmolite în substanţa dură, frenatorie, a distopiei comuniste multilateral dezvoltate. Pe de altă parte, e şi un mod de a ne reaminti că, prin soluţii ce ţin mai degrabă de absurdul fantastic decât de normalitatea unor situaţii “reale”, viaţa e dispusă să se întreacă uneori cu ficţiunea literară, demonstrând chiar, la modul convingător, că i-o poate lua binişor înainte.<br /> O asemenea schemă narativă ce invită la dubla lectură apare şi în alte povestiri din volum. Experimentul Yvonne este relatarea, în registru realist, a unei înstrăinări sufleteşti de care se face vinovat egoismul omenesc refugiat sub justificarea unei munci ştiinţifice acaparatoare. Dar textul are subtilitatea de a trimite, iarăşi ironic, şi la tema SF a lumilor paralele. În Magicianul, intervenţia cronoplastică asupra unui moment consumat al realităţii efective poate ţine în egală măsură de o corecţie “literară”, săvârşită în plin imaginar subiectiv, sau de o altă sugestie convenabilă anticipaţiei, care ar proiecta astfel subiectul pe fundalul unei “realităţi” specifice domeniului său. La fel, Pariul. O poveste fără cap şi fără coadă, unde Bucureştiul interbelic este resuscitat printr-un veritabil recurs de “împătimit” al locurilor, oamenilor şi obiceiurilor de odinioară. Aici, o temerară execuţie profesională a maestrului Kudini de la Circul Krutzky este lăsată să plutească în plină incertitudine, pendulând între farsa convenabilă nivelului realist de rezolvare a unei aventuri incredibile şi “realitatea” posibilă, dar neprobată, a unei rezolvări în plan iraţional, fantastic.<br /> Florin Manolescu, după cum se vede, acţionează la limita de interferenţă a genurilor, şi o face cu plăcerea unui rafinat. Nu vom găsi în prozele sale temele clasice ale anticipaţiei, bine decupate şi precis conturate, aşa cum se făcea, din motive “didactice”, în Literatura SF. Nici situaţiile în care sunt antrenate figurile povestirilor nu sunt tipice şi necondiţionat derivate din repertoriul genului nostru, chiar dacă ele pot fi recunoscute cu o relativă uşurinţă, iar autorul pare să nu se teamă de aspectul lor clişeistic. Raportarea sa la SF se face mai degrabă prin citare ironică, la modul aluziv, ceea ce nu exclude un anumit grad de afectivitate a participării. Mici pilule cu valoare de semnal sunt presărate ici-colo prin texte, exercitându-şi subtil funcţia orientativă. Meşterul Frantz Heisig, „mecanic & ceasornicar”, îi trezeşte lui Spiru Ferentino comparaţia „cu celebrul Moxon din schiţa lui Ambrose Bierce”, iar exaltata Yvonne are în cap „un talmeş-balmeş de teorii fanteziste, Crookes, Blawatsky, Däniken şi, în ultima vreme, din ce în ce mai des, Heinlein, Crohmălniceanu şi un oarecare Ovidiu Bufnilă, despre care îmi povstea cele mai trăsnite întâmplări”. În altă parte sunt pomeniţi Márquez, Clifford Simak, Asimov şi Mircea Eliade. Pe lângă balizele reprezentate de numele autorilor de literatură fantastică şi SF, mai sunt convocate, fără nici o reţinere, personaje-clişeu ale genului: Albert Jochemko din Magicianul e nelipsitul astronom amator, aflat în căutarea cometei vieţii sale. Profesorii Jacques Bigot şi Otto Flamm din O conferinţă de pomină sunt eternii savanţi rivali, descrişi încă de la Jules Verne într-o linie manifest caricaturală, ceea ce ne face să credem că autorul volumului se amuză să invoce nu doar eroi exemplari, ci chiar şi situaţiile „clasice” unde apar aceştia în literatura de anticipaţie. Subiectele altora sunt aduse în sprijinul subiectului propriu, ceea ce nu ştim încă în ce măsură ţine de o tehnică postmodernistă, deliberat asumată, dar în mod precis evocă o strategie abilă, menită să dea, prin aluzia culturală, extensie şi totodată credibilitate textului personal. Mai trebuie însă subliniat faptul că, preluând motive pe seama cărora proza sa se colorează generic, Florin Manolescu le prelucrează în aşa fel încât rezultatul să nu aibă nimic de-a face cu pastişa. Chiar şi în caricatură, autorul e nuanţat şi subtil. Desenele sale au adâncime, comicul nu deformează până la nerecunoaştere detaliul profund omenesc. Îmi face plăcere să remarc un portret exemplar:<br /><br /> „…când nu era de faţă, studenţii îi spuneau «Buldogul» şi porecla aceasta se potrivea de minune nu numai cu firea, dar şi cu înfăţişarea sa. Era mic de statură, aproape pătrat, şi poate că din acest motiv nimeni nu-l văzuse vreodată încheiat la redingotă. Bărbia puternic ieşită în afară părea că se războieşte în permanenţă cu funda extravagantă a unei lavaliere de muselină umflată ca o guşă de porumbel. Fizionomia puţin obişnuită îl trăda de la prima vedere pe omul de acţiune, iar de sub sticlele ochelarilor Zwicker cu rama de aur masiv exploda o privire vulturească, pe cât de aspră, pe atât de pătrunzătoare. Câteva smocuri de păr se răsfăţau în dezordine pe cele două laturi ale unui craniu dominat de o chelie impunătoare, în timp ce faţa lată şi roşcovană, însemnată în mai multe locuri de amintirea unor lovituri de floretă, îşi sporea expresivitatea mai ales datorită celor două sprâncene stufoase şi zbârlite ca două periuţe de dinţi. Avea maniere bărbăteşti, rămăsese devotat casei imperiale de la Versailles şi la nevoie ar fi putut să interpreteze corect orice partitură de violoncel dintr-un cvintet de amatori. Gestul său preferat, la cursuri sau în discuţiile cu amicii, contribuise şi el la sporirea renumelui de om incomod, puţin simpatic şi greu de abordat.”<br /><br /> În profunzimea acestui portret nu ne este greu să revedem, între alte personaje memorabile din SF, figura profesorului Challenger din Lumea pierdută a lui Arthur Conan Doyle. Florin Manolescu foloseşte/refoloseşte aici un prototip, dar partea surprinzătoare a tehnicii sale ţine de o amuzantă răsturnare de prejudecăţi naţionale legate de francezi şi germani, neamuri de atâtea ori aduse de imaginaţia populară, dar şi de anticipaţia julesverneană, într-o contrastantă atingere. Calităţile-defecte (sau defectele-calităţi) apar, în O conferinţă de pomină, pur şi simplu inversate, încât abdomenul proeminent al profesorului Bigot din Marsilia ar fi „o dovadă mai mult decât elocventă a faptului că posesorul acestuia nu s-a hrănit toată viaţa decât cu varză, crenvurşti şi bere, ca toţi francezii, de altfel”, în timp ce nemţii n-au nimic din „incomparabilul spirit de organizare” al francezilor, vorbesc o „germană îngrozitor de graseiată”, se pierd în lungi calcule meschine asupra mărunţişului din buzunar şi insistă să servească la mese stridii, icre negre şi şampanie, neglijând ostentativ berea napoleoniană, deşi în concepţia celor de pe Sena ea ar fi „nu o băutură oarecare, ci o stare de spirit”. Înţelegem îndată că disputa dintre motoarele cu abur franţuzeşti şi cele germane, cu ardere internă, se va purta în decorul unei ucronii, unde şi alte detalii, istorice şi sociale, apar cu semnul inversat. Până şi literatura participă la acest transfer de identitate şi de rivalităţi, din moment ce un oarecare Alexander Dümas ar fi scris – în germană, bineînţeles – Baronul de Monte Christo, al cărui personaj era „domnul Lucius von Brey”.<br /> Preocuparea ucronică apare în mai multe povestiri din volum. În Califat, Ali Radulian trăieşte într-un viitor bine înzestrat ca tehnologie, dar supus rigorilor stricte ale Coranului, într-o societate de tip fundamentalist: „Se ruga cu sfinţenie de cinci ori pe zi, întors cu faţa spre Mekka, nu consuma alcool, în luna Ramadanului ţinea regulat postul, de la răsăritul şi până la apusul soarelui, iar pomenile pe care le făcea (din convingere şi nu din obligaţie) întreceau cu mult cea de-a patruzecea parte din venituri, cum prescriau Sunna şi cei doispezece Imami. În sfârşit, cu toate că era foarte tânăr, fusese deja o dată la Kaaba, în luna Zul-Hidja, ca toţi credincioşii moslemi care au depăşit vârsta de cincizeci de ani”. Visul său de „asistent din anul 1968 (1387 după Hegira) la Facultatea de istorie, politică şi filosofie a Universităţii din Bükreş” este să i se aprobe o călătorie în secolul XIX, în Principatele Unite, „în interes de serviciu”, spre a vedea la faţa locului evenimentele care ar fi dus la înlăturarea de pe tron a Principelui Carol I de Hohenzollern, în urma „loviturii de Stat din 10/11 martie 1871 (1287 după Hegira)”. Altfel zis, să treacă dintr-o ucronie a viitorului într-o altă ucronie, a timpurilor trecute, şi dintr-o fabulaţie contemporană într-un context literar revolut, fiindcă pentru cunoscători datele acestea trimit nemijlocit la un text (Finis Rumaniae) publicat de încă necunoscutul (pentru noi) Al. N. Dariu în 1883. Semnalată de Florin Manolescu însuşi, în calitate de exeget al genului SF, lucrarea îşi caută acum, în planul ficţiunii, soluţii menite să „deconspire” autorul ascuns, mai bine de un secol, sub pseudonim. Crononautul musulman Ali Radulian, studentul parizian D. Laurian, publicistul ucronic Al. N. Dariu – toate acestea sunt nume şi anagrame pe care autorul se amuză să le aducă împreună, într-o scriere interesantă nu numai în partea sa de figurare modern-otomană a destinului valah, ci, poate, mai ales în descrierea, plină de pitoresc, culoare şi savoare, a mediului mic-burghez din Bucureştiul de altădată, încă marcat de ruralitatea sa fundamentală. Evocarea este a unui erudit şi totodată a unui sentimental, degustător de rarităţi, inclusiv filologice, şi care pune în pagină informaţia înconjurată de un halou nostalgic impresionant. Dar, mai presus de toate, sarcina lui Radulian e una profund politică:<br /> <br /> „Va putea, în fine, să se ocupe şi de literatură. Îi va traduce pe Vergiliu, pe Cicero şi pe Horaţiu, va scrie articole despre Anton Pann şi despre Bolintineanu, pe care le va semna D. Laurian şi va vorbi la înmormântarea lui Eminescu, în vara anului 1889. Mai-nainte însă va face cunoştinţă cu N. Fabiu Bădescu, va intra în redacţia ziarului Viitorul şi va publica aici o importantă nuvelă politică prin care îşi va avertiza compatrioţii despre tragedia la care s-ar expune în cazul în care s-ar încăpăţâna să-l oblige pe regele Carol să abdice. Căci atunci Războiul de Independenţă n-ar mai avea loc în 1877 şi nici proclamarea Regatului, la numai trei-patru ani de la consumarea acestui eveniment crucial. Fără români, ruşii n-ar mai puta stăvili ofensiva otomanilor aliaţi cu englezii, flamura verde a Islamului ar flutura din nou sub zidurile Vienei, pe care nu s-ar mai găsi cine s-o apere, şi în loc să semene cu Parisul, Bucureştii s-ar transforma într-un mic Stambul, în timp ce Mediterana ar deveni o mare turcească, de la Bosfor şi Dardanele până la strâmtoarea Gibraltar.”<br /><br /> O utopie politică şi, totodată, un remarcabil text ludic se intitulează, la fel ca o antologie alcătuită de Laurenţiu Ulici, Nobel contra Nobel. Povestirea nu numai că i se dedică fostului preşedinte al Uniunii Scriitorilor, dar chiar îl invită în scenă, de data aceasta ca şef al partidului său minuscul, spre a-şi face public un presupus scenariu de aderare implacabilă a României la Uniunea Europeană. Acest scenariu presupune, ca într-un joc de şah planetar, sacrificii imposibile şi desfăşurări logice uluitoare, precum cedarea Transilvaniei spre a „recupera” în felul acesta întreaga Ungarie sub forma României Foarte Mari, apoi Anschluss-ul diplomatic cu Austria, ba chiar şi înglobarea Balcanilor şi a Ucrainei într-un stat care să aibă „vorba celebrului filosof Cioran, «destinul Franţei şi populaţia Chinei»”. Deşi antrenează în sprijinul său, într-un demers erudit, aluviunile numeroaselor speculaţii asemănătoare, de la ucroniile literare ale lui Churchill, André Maurois şi G. K. Chesterton, până la mai terestrele planuri ale lui Aurel C. Popovici privitoare la realizarea unei Confederaţii a Statelor Unite ale Austriei Mari, proiectul acesta teribil de precis şi de logic, incontestabil grandoman, are parte de un tratament ironic pe măsură. El ar răspunde dintr-o dată tuturor frustrărilor istorice româneşti, inclusiv celor de natură culturală, fiindcă – asigură personajul Ulici – „atunci când vom intra în posesia primei bombe atomice, nimeni nu ne va mai putea refuza Premiul Nobel pentru literatură”. Altfel zis, o distincţie îndelung râvnită de imaginaţia populară va putea fi cucerită în cele din urmă prin forţa armelor de distrugere în masă, într-un „război rece” al literaturii.<br /> Florin Manolescu ne arată astfel că, într-un bun tratament umoristic, aproape nimic nu rămâne incompatibil cu utopia, cu ucronia, cu SF-ul în general. Nuveleta care dă titlul volumului (Misterul camerei închise) este cea mai spectaculoasă ca desfăşurare generică, acumulând în acelaşi timp şi un sporit număr de clişee asupra cărora inteligenţa şi ironia autorului se simt chemate să opereze. Faţă de celelalte povestiri, ea marchează şi o performanţă „tehnicistă” ce nu poate scăpa observaţiei, acumulând un mai mare număr de pagini referitoare la radioizotopi, la OZN-uri, sau la obiceiurile, adesea senzaţionale, ale diverselor specii de furnici. Bineînţeles că erudiţia se manifestă aici nu ca în anticipaţiile de vulgarizare ştiinţifică „primitive” de odinioară, ci în sensul rafinamentului glumeţ şi intelectual cu care introducea date tehnice în scrierile sale de anticipaţie un Ovid S. Crohmălniceanu. În esenţă, proza discutată aici preia motivul furnicilor inteligente dintr-o mai veche povestire de H. G. Wells (Imperiul furnicilor), dezvoltându-l ca posibilă explicaţie într-un caz de stranie combustie umană. După o întreagă strategie de tip „iluminează şi derutează”, ar urma să acceptăm că muşuroiul instalat în pereţii unei case din St. Petersburg, Florida, a ajuns la performanţa de a sintetiza o minibombă atomică, iar doamna Mary Reesler, inamicul numărul unu al insectelor mutante, şi-a găsit enigmatica moarte printr-o bine chibzuită folosire a acestei arme sofisticate asupra persoanei sale indezirabile.<br /> Misterul camerei închise merge, literar vorbind, spre complicaţie, mizând pe faptul că şi strategiile derutante pot furniza în cele din urmă credibilitate unor ficţiuni. La polul opus, al simplităţii exemplare, se află o lucrare cu titlu complicat: Sarakarmaphalatyaga. O poveste de dragoste. Poate pentru că naratorul, profesor şi el la Universitatea din Bochum, fructifică la modul preponderent uman ceva din experienţa academică a autorului. Textul curge într-o retorică limpede, preocupată de amănunte esenţialmente realiste, printre care insolitul se insinuează totuşi cu perseverenţă. Şi aici, în descifrarea semnificaţiilor, aplicarea dublului registru e posibilă. În cheia cea mai simplă, relaţia paradoxală a personajului cu „natura” capricioasă a liftului numărul 3 – denumit, într-o alintare umanizantă, Sabina – ar putea fi, cum i se sugerează de către adepţii explicaţiilor raţionale, produsul unor „fantasme de universitar intrat prematur în zona tulbure a andropauzei”. La un nivel SF, povestirea tratează tema veche a transferului de identitate umană asupra obiectelor, rezolvând-o cu acelaşi umor şi aceleaşi discrete precauţii pe care le-am întâlnit şi în celelalte povestiri.<br /> Privită în ansamblu, culegerea de proză scurtă a lui Florin Manolescu este extrem de reuşită, una dintre cărţile cele mai bune din ultimul timp. Şi ca SF, şi ca literatură pur şi simplu.<br /><br />Florin Manolescu - Misterul camerei închise<br />Editura Humanitas, Bucureşti, 2002<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />KUMANGO<br /><br />Sandu Florea<br /><br /><br />[benzi desenate]<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: ROBERT DAVID<br /><br /><br /><br /><br /><br />VORBE CU ROBERT DAVID<br /><br />10 întrebări în exclusivitate pentru Pro-Scris<br /><br /><br />Întrebător, Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Robert David1. Robert David, eşti unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani români. Ai scris science fiction, dar ai fost atras şi de politică şi de presă, deşi îţi câştigi existenţa profesând cu totul altceva. Cum te-ai autodefini?<br /><br />E o întrebare dificilă! Probabil am fost prolific într-o anumită perioadă în care credeam în puterea cuvântului scris. Am început să public în iarna lui 1993, când am încercat să îmbin studenţia la Automatică şi Calculatoare cu presa scrisă. Am avut şansa să primesc un premiu pentru primul text de ficţiune pe care l-am publicat şi de-aici a pornit o aventură personală care a parcurs la început zona ştiinţei popularizate, s-a îmbinat cu lumea cenaclurilor de science-fiction şi a continuat cu presa de opinie şi analiză. Am fost scriitor, editor, traducător, editorialist, reporter, intervievator, redactor, am lansat titluri de revistă, am debutat oameni, într-un cuvânt m-am autodescoperit. Toate acestea în paralel cu existenţa destul de monotona a inginerului software care se plimbă din companie în companie, descoperind lucruri noi şi colindând uneori lumea prin locuri la care nu mă gândisem niciodată. E greu să mă autodefinesc pentru că încă nu ştiu foarte bine cine sunt. Toate experienţele literare, jurnalistice sau profesionale m-au obligat la aotodepăşire. Iar pentru a mă putea defini, ar trebui să fi ajuns deja la o vârstă la care să pot spune că nu mai pot să trec peste nici o ştachetă.<br /><br />2. Aş vrea să insistăm puţin pe Curierul de seară. Ce a însemnat aceasta experienţă pentru tine şi cum s-a schimbat - dacă s-a schimbat - de-a lungul timpului percepţia ta vizavi de aceasta încercare, foarte temerară.<br /><br />Curierul de seară încă mai există. S-a dezvoltat în timp, pornind de la o simplă pagină de web în care scriam doar eu. Dan-Claudiu Dragoş, un tânăr de excepţie care a absolvit aceeaşi facultate ca şi mine, la o distanţă de 5-6 ani, a avut ideea să transforme Curierul meu de seară într-un ziar în care oricine să poate publica. Acesta a fost motivul pentru care în trei ani, foarte mulţi oameni au făcut un gen revoluţionar de presă, devenind jurnalişti nu pentru că ar fi fost plătiţi să scrie, ci pentru că aşa au simţit ei. În acest moment, Curierul de seară este o arhivă online, care ar putea să dea serios de lucru unui sociolog interesat de mersul neoficial al tranziţiei post-comuniste. În mod cert, percepţia mea faţă de libertatea de expresie s-a schimbat. Prin Curier am înţeles că democraţia nu este o efervescenţă cotidiană aşa cum mi-ar fi plăcut (ce bine ar fi să asistăm la o revoluţie în fiecare zi...), ci un sistem politic foarte bine pus la punct, iar cine nu este în interiorul sistemului, nu există...<br /><br />3. La ce lucrează în prezent Robert David? Există planuri de viitor apropiat şi de viitor mai îndepărtat?<br /><br />Nu am mai scris aproape nimic de 6 luni. Am idei în continuare, probabil că aş găsi şi timp cu puţin efort, însă mi-am pierdut entuziasmul. Mi-au apărut două volume, unul de publicistică, în iarna lui 2002 („Războiul lumilor paralele", ed. LiterNet, accesibil aici) iar altul de proză scurtă în primăvara lui 2003 („Turnurile gemene", ed. Omnibooks). Primul este un e-book pe care l-au descărcat peste 2000 de oameni, din informaţiile pe care le am, iar cel de-al doilea este un volum tipărit în 200 de exemplare. Ambele mi-au adus satisfacţii. Prefer să nu divulg nici ce planuri de viitor am, nici la ce lucrez în momentul de faţă.<br /><br />4. Ce înseamnă, în ochii scriitorului Robert David, succesul? Dacă ar fi să alegi, ce ai prefera, Premiul Pullitzer, Premiul Academiei Goncourt, o fermă în Statele Unite sau o vilă în Monte Carlo?<br /><br />Succesul nu înseamnă nici una din cele enumerate mai sus. Pentru mine, succesul ar însemna să fi putut aduce un strop de speranţă sau un strop de visare în mintea cititorului meu. Pe parcursul celor 6 luni de „grevă" scriitoricească, am publicat un articol intitulat „22 de milioane de oameni singuri" în urma căruia cineva mi-a trimis un mesaj de genul: „Am început să citesc articolul tău şi la un moment dat mi-am dat seama că te citeam cu voce tare". Cam ăsta cred că ar trebui să fie rostul scriitorului - să dea oamenilor putere, încredere, să-i facă să se adune în jurul unor idei...<br /><br /><br />5. În ce masură literatura (sf şi nu numai) se împleteşte cu politicul? Crezi în valenţele "educative" ale literaturii, cu trimitere directă spre criza morală, înainte de toate, prin care trece societatea românească?<br /><br />Cred că, în mare măsură, literatura şi politicul sunt sau ar trebui să fie două lumi complementare. Ambele se adresează oamenilor. Ambele există datorită cuvintelor. Fără să vreau să spun vorbe mari, am impresia că ne aflăm într-un mare pericol. Cuvântul scris şi-a pierdut sacralitatea. De aceea şi literatura şi politicul nu mai sunt decât nişte concepte fără fundament, iar criza morală la care faci referire se datorează tocmai superficialităţii cu care au fost trataţi oamenii de către cei care li se adresează. De multe ori am senzaţia că politicul a ucis fără discernământ în România orice tentativă de curăţenie socială. Într-o ţară bolnavă nu poate exista o literatură sănătoasă şi, cu atât mai puţin un public consumator de literatură. Criza morală este produsul superficialităţii cu care foarte mulţi politicieni au urcat la tribună fără să aibă un discurs, ci doar o apetenţă psihanalizabilă pentru scandaluri. Nu exişti pe fundalul politico-literar post-decembrist dacă nu ai gură mare, dacă nu eşti tupeist sau pur şi simplu nesimţit. Este un mediu atât de viciat, încât cuvântul scris nu-l mai poate ajuta. Orice scandal se estompează doar printr-un nou scandal, iar oamenii au ajuns să trăiască haotic, să nu le mai pese unii de alţii. Mi-e greu să determin o soluţie pentru această stare de fapt.<br /><br />6. Cum ai putea defini peisajul science fiction românesc?<br /><br />Nu cred că există un science-fiction românesc. Autorii care au publicat literatură de sorginte SF au fost pur şi simplu încadraţi într-un gen despre care s-a vorbit la un moment dat la televiziune. Literatura lor nu este aproape deloc science-fiction, ci doar poartă uneori idei fantastice. La ora asta, SF-ul românesc s-a mutat pe Internet. Şi când spun SF, mă refer la genul din care probabil şi eu fac parte fără să cred prea tare că el există. E unul din paradoxurile obişnuite. Există câteva site-uri SF româneşti în limba engleză, există câţiva autori care scriu o literatură de idei, dar consider că SF-ul românesc este departe de a reprezenta un curent distinct câtă vreme nu avem o industrie SF şi implicit un public important consumator de SF românesc.<br /><br />7. Se poate vorbi de un raport profesionism / amatorism în sf-ul romanesc? Dar de o industrie science fiction?<br /><br />Cred că suntem cu toţii amatori. Profesionist este cineva care trăieşte din SF, ori nu există nici un scriitor sau editor care să îndeplinească acest criteriu.<br /><br />8. Există o carte pe care o consideri ca fiind de căpătâi în science fiction? Dar un film de mare sau de mic ecran?<br /><br />SF-ul este, după mine, libertatea de a gândi altfel. Dar aceasta e definiţia mea personală. Nu ştiu câtă lume e de acord cu ea, şi prin urmare nu am cum să generalizez. Oricum, de căpătâi sunt câteva volume ale lui Philip K. Dick, însă iar trebuie să spun că sunt importante doar pentru mine. La capitolul filme, seria Matrix a apărut într-un moment în care era nevoie de o serie de explicaţii cu privire la evenimentele de multe ori absurde care se petrec în realitatea televizată. Cred că ideea din Matrix va fi considerată la un moment dat baza dezvoltării societăţii omeneşti moderne.<br /><br />9. Crezi ca "ofensiva" audio-vizuală (şi nu mă refer nu numai la internet, ci şi la veşnica "concurenţă" dintre marele şi micul ecran) vor afecta, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, cartea "de hârtie"?<br /><br />Cartea de hârtie va exista în continuare dar va deveni interesantă pentru din ce în ce mai puţini oameni. E mai simplu să bei bere şi să te uiţi la nişte imagini mişcate decât să îţi generezi propriile imagini citind o carte, fie ea şi electronică.<br /><br />10. O întrebare SF de final: Cum crezi că se va termina lupta împotriva terorismului?<br /><br />Terorismul este efectul unor fenomene globale. Mi se pare fundamental greşit să lupţi cu efectele, când elementar ar fi să determini cauzele şi să le elimini. Ori, în cazul terorismului, cauzele sunt de natură politică, iar rezolvarea lor ar însemna un efort pe care nimeni nu este încă dispus să-l facă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: GEORGE ORWELL<br /><br /><br /><br /><br /><br />VIAŢA CONTROVERSATĂ<br /><br />Ion Creţu<br /><br /><br />2003 a fost decretat Anul Orwell. Presa literară britanică, dar nu numai, s-a întrecut să marcheze centenarul naşterii scriitorului (1903-1950) prin numeroase texte critice, studii aprofundate ale operei sale, priviri mai mult sau mai puţin indiscrete în viaţa autorului unuia dintre cele mai vizionare romane ale secolului trecut, 1948.<br /><br />Existenţa celui considerat "conştiinţa lucidă a generaţiei sale" a fost scrutată cu severitate şi s-au scos la lumină detalii dintre cele mai revelatoare, dacă nu neapărat dintr-o perspectivă literară, cu siguranţă din punct de vedere personal. Printre aceste "amănunte" este vorba despre o listă cu 38 de suspecţi de simpatii comuniste furnizată de Orwell poliţiei britanice. O copie a unui document considerat de guvernul britanic drept secret la distanţă de 54 de ani de la întocmirea sa a fost reprodusă pentru prima dată. Lucru interesant, acest aspect al vieţii lui Orwell fusese menţionat public încă acum 7 ani, azi însă s-a adus o dovadă certă a colaborării scriitorului cu serviciul secret britanic (nu trebuie uitat, totuşi, că Orwell a fost poliţist imperial, chiar dacă demisionar!). Printre cei turnaţi se numără actorul Charlie Chaplin, dramaturgul J. B. Priestley, actorul Michael Redgrave (tatăl actriţei Vanesa Redgrave, cu vederi de stânga) pentru a-i menţiona doar pe aceştia. Articolul publicat în revista „Review" de istoricul Timothy Garton Ash arată că ceea ce l-a condus pe creatorul lui Big Brother spre adevărata birocraţie a fost iubirea lui pentru femeile frumoase sau, cel puţin, nevoia sa de afecţiune. Mai precis, este vorba despre Ceha Kirwan, prietenă a lui Orwell care a lucrat în 1949 pentru o secţie specială secretă a Foreign Office-ului - departamentul de cercetare informativă (IRD). Ceha a cerut sprijinul scriitorului pentru a contracara puseul de propagandă venit dinspre blocul comunist la începutul războiului rece. Orwell i-a furnizat o lista cu cei care, credea el, nu erau demni de încredere - din unghiul de vedere al propagandei occidentale.<br /><br />Aflat într-o fază finală a bolii sale - tuberculoză - scriitorul avea să moară un an mai târziu, în 1950. Anul trecut, fiica lui Kirwan a găsit printre documentele mamei sale o copie a respectivei liste întocmite de Orwell şi l-a rugat pe Ash să scrie despre acest subiect. Supus tuturor expertizelor care se fac în asemenea cazuri s-a dovedit că documentul în discuţie este neîndoielnic autentic. Existenţa unor asemenea acte a fost revelată încă în 1998 de către profesorul Peter Daviston într-o ediţie a operelor complete a lui Orwell în 20 de volume. După cum spuneam mai devreme, lista include un număr de artişti, ziarişti şi oameni de ştiinţă. Printre aceştia, Peter Smollet a fost identificat de un cercetător al arhivelor KGB drept agent recrutat de Kim Philby. Smollet conducea secţia sovietică a Ministerului de Informaţii britanic. Lucru curios, Garton Ash susţine că Smollet a fost "aproape sigur" funcţionarul de stat pe al cărui sfat s-a bazat refuzul editorului Jonathan Cape de a publica "Ferma animalelor", considerat ca un text de propaganadă anti-sovietică bolnăvicioasă. Un alt individ de pe lista lui Orwell, Alanc Jacob, s-a văzut mai târziu şters de pe lista pensionarilor postului BBC vreme de doi ani.<br /><br />Potrivit lui Garton Ash, "reputaţia lui Orwell nu iese prea şifonată din această poveste. Toată istoria are o dimensiune umană impresionantă. Dacă Orwell s-ar fi vindecat de tuberculoză şi am fi stat de vorbă cu el cinci ani mai târziu, este foarte posibil ca el să fi considerat gestul său ca o greşeală."<br /><br />Lucru demn de menţionat, Orwell a interzis, prin testament, orice biografie a sa. D. J. Taylor şi Gordon Bowker, dar şi alţii, nu s-au împiedicat în astfel de piedici şi au scris tomuri ample despre viaţa şi opera autorului britanic. Ei au arătat că cel care fusese salutat de dreapta pretutindeni în lume, a adus o contribuţie substanţială la evoluţiei gândirii de stânga. (Studiul său "The Road to Wigam Pier", 1937, o piesă de jurnalism exemplară, care i-a stabilit autorului ei "o reputaţie de socialist democratic independent", ca şi alte texte cu orientare politică de aceeaşi factură sunt, din păcate, mai puţin menţionate). Orwell s-a numărat printre primii socialişti care s-au opus efectiv stalinismului cu care a venit în contact pentru prima oară în timpul războiului din Spania, din '36.<br /><br />Pentru a înţelege mai bine "cooperarea" lui Orwell cu poliţia secretă britanică este necesar să se înţeleagă atmosfera care domnea în Anglia în anii războiului rece. Atunci, şi cei mai vârstnici dintre cititorii noştri îşi amintesc foarte bine, Uniunea Sovietică era prezentată ca statul pilot al muncitorilor de pretutindeni, iar zidul Berlinului avea un rol sanitar. Ce l-a uimit pe Orwell în timpul experienţei sale spaniole, materializate în cartea "Omagiu Cataluniei", a fost faptul că tinerii, bărbaţi şi femei, sosiţi din întreaga Europă ca să lupte cu arma în mână împotriva fascismului franchist, erau vânaţi şi aruncaţi în închisori de agenţii sovietici aflaţi, pardoxal, de aceeaşi parte a baricadei. Orwell a fost rănit în Spania, iar soţia lui Eileen abia a scăpat cu viaţă. Alţii au fost mai puţin norocoşi. Episodul Spania a făcut obiectul unui roman, "Cazul tovarăşului Tulayev", scris de către scriitorul belgian Victor Serge. Această experienţă spaniolă a jucat un rol definitiv în cristalizarea finală a ideilor politice ale lui Orwell. El era pătruns de suspiciune faţă de comunişti înainte chiar de a merge în Spania, dar ulterior a fost animat de o adevărată ură faţă de ei. De aici au răsărit cele două puternice satire intitulate "Ferma animalelor" (1945) şi "1984" (1949), ambele punând în discuţie evoluţia unei societăţi totalitare născute dintr-o revoluţie. Interesant de notat, totuşi, Orwell scria, în 1941, că dacă Anglia pierde războiul cu Hitler, atunci este necesară o revoluţie. De asemenea, Orwell a fost plin de admiraţie faţă de mişcarea revoluţionară din Barcelona. Dar, susţin comentatorii, ceea ce voia să spună Orwell este că societatea are nevoie nu de o schimbare radicală, ca cea pe care ar aduce-o o revoluţie, ci de "o schimbare în structura sa". (?!) Orwell nu a obosit niciodată să se exprime împotriva unei societăţi bazate pe clase sociale, împotriva inegalităţii, a imperiului şi a ceea ce el susţinea că sunt "grăsanii care conduc Anglia". El a denunţat fără menajamente "quietismul" care-i lasă pe "grăsani" şi detestabilul sistem capitalist intacţi. Dar Orwell nu a dat un răspuns la întrebarea cum aveau să se petreacă acele schimbări. Mai degrabă, el a arătat cum să nu se petreacă, în aşa fel încât să se evite o societate ca cea pe care o descrie el în opera sa într-o scrisoare adresată de Orwell prietenului său american, Dwight McDonald, citată de Gordon Bower, autorul unei biografii a scriitorului englez comemorat anul acesta, Orwell scria despre "Ferma Animalelor": "Fireşte, am intenţionat, înainte de toate, să fac o satiră a revoluţiei ruse. însă am căutat să-i dau un sens mai larg, arătând că acest fel de revoluţie - violent conspirativă, condusă de oameni însetaţi de putere - poate să ducă doar la o schimbare a stăpânilor. Am vrut să spun că revoluţiile afectează în mod radical doar atunci când masele sunt alerte şi ştiu cum să scape de liderii lor îndată ce aceştia şi-au făcut treaba". Un punct de vedere care confruntat cu realitatea din Uniunea Sovietică se dovedeşte plin de contradicţii.<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />LUCEAFĂRUL, nr. 29 (613) / 30 iulie 2003, p.18<br /><br /><br /><br /><br /><br />GEORGE ORWELL ŞI EROISMUL LUCIDITĂŢII<br /><br />Vladimir Tismăneanu<br /><br /><br />Împreună cu Arthur Koestler, George Orwell a personificat exemplar eroismul clarviziunii, curajul de a refuza şi a repudia fanatismele mitologice, narcoza ideologică. Într-o epocă în care identificările fanatice cu dogmele totalitare au făcut atâtea ravagii, minuţios examinate de Francois Furet în "Le passe d'une illusion", când ideea de clasă sau de rasă ajunsese să se substituie oricărei abordări raţionale a faptului politic, oameni ca Orwell, Manes Sperber, Raymond Aron, Albert Camus, Koestler, Panait Istrati, Sidney Hook sau Stephen Spender au îndrăznit să spună cu voce tare adevărul despre terifianta goliciune a împăratului, au numit oroarea şi au stigmatizat-o fără menajamente diplomatice. "Ferma animalelor" şi "1984", principalele contribuţii ale lui Orwell la literatura trezirii şi a apostaziei, fac parte din acel univers intelectual antiabsolutist inaugurat de Spinoza şi Hobbes, susţin şi fortifică un demers care refuză să capituleze în faţa tiraniilor de orice fel. Atunci când un Jean-Paul Sartre se complăcea în legitima minciună pentru "a nu-i face să dispere pe proletarii de la uzinele Renault din Billancourt", Orwell şi-a asumat riscul solitudinii şi al invectivelor staliniste. Şi poate că nimeni nu a surprins mai exact acest pariu etic decât Orwell însuşi atunci când mărturisea: "It is a most encouraging thing to hear a human voice when fifty thousand gramophones are playing the same tune". ("Ce poate fi mai încurajator decât auzirea unei voci umane atunci când cincizeci de mii de grennofoane repetă aceeaşi melodie".)<br /><br />Student al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, în anii '70, lector avid de literatură disidentă şi contestatară, am fost fireşte fascinat de geometria ideilor orwelliene. Nu puteam să nu fiu frapat de formidabila capacitate de previziune, de extraordinara forţă premonitorie a scriitorului britanic. Îmi venea astfel greu, îmi era, în fond, imposibil să operez o brutală segregare între viziunea politică şi construcţia estetică a romanelor lui Orwell. Ceva mai târziu aveam să citesc "Omagiu Cataloniei" şi puteam, în fine, înţelege cum s-a produs ruptura acestui intelectual de stânga de lumea sumbră şi agresivă a posedaţilor stalinişti. Spre deosebire de un Ilya Ehrenburg, Orwell a înţeles că în Spania lupta nu se dădea pur şi simplu între o stângă comunistă şi o dreaptă fascizată. Lucrurile erau mult mai complexe: ceea ce se întâmpla în Catalonia în 1936-37 era, de fapt, atacul totalitar împotriva spiritului democratic radical, împotriva unui anumit gauchisme romantic însă nu şi dogmatic. "Omagiu Cataloniei" este, în fond, un omagiu adus tuturor celor care au sfidat spiritul totalitar al leninismului: victimele terorii staliniste din Barcelona sunt fraţii marinarilor de la Kronstadt, care, în martie 1921, au cerut soviete fără comunişti, motiv pentru care au fost masacraţi fără milă de către subordonaţii lui Lenin şi ai lui Troţki. Revoltaţii eroici ai Cataloniei sunt precursorii Comunei anticomuniste şi democratic-civice din Ungaria anului 1956.<br /><br />Asemeni Hannei Arendt, Orwell a fost un om de stânga. El nu a fost însă niciodată comunist, iar "Omagiu Cataloniei" este expresia cea mai directă a dezgustului resimţit de acest scriitor britanic, profund ostil ipocriziei imperiale din propria sa ţară, în faţa infamiei politrucilor stalinişti. Într-un moment când departajările ideologice tind să resuscite stingheritoare maniheisme, lectura lui Orwell, în special a acestei cărţi, ne poate spune multe despre dificultăţile unor clasificări rigide în termeni de "stânga" şi "dreapta". Ceea ce trebuie, cred eu, să reţinem este faptul că marele conflict al acestui secol s-a desfăşurat între prietenii şi adversarii societăţii deschise. Iar Orwell a fost printre cei mai oneşti şi articulaţi exponenţi ai spiritului democratic. Acţiunea teroristă organizată de comuniştii spanioli cu sprijinul direct al NKVD-ului împotriva revoluţionarilor antistalinişti din Barcelona era, de fapt, pandantul direct al Marii Terori inaugurate de lichidarea lui Serghei Kirov în decembrie 1934. Pentru Stalin şi suporterii săi, revoluţia spaniolă era instrumentul direct al stabilirii unui sistem concentraţionar întru totul identic cu cel din URSS. Tot aşa cum bolşevicii nu dovediseră nici un fel de milă în distrugerea inamicilor lor politici şi, în primul rând, a socialiştilor revoluţionari şi a menşevicilor, nici emulii lor spanioli, teleghidaţi de oamenii Cominternului, nu înţelegeau să tolereze vreo insulă de acţiune şi gândire independentă. Antifascismul era astfel încorporat logicii staliniste: orice opoziţie faţă de Moscova era automat catalogată drept subversiune, iar cei ce se făceau vinovaţi de asemenea "păcate" urmau să sufere efectele implacabile ale "luptei de clasă".<br /><br />În spaţiul irespirabil al stalinismului şi-a găsit aşadar George Orwell sursa de inspiraţie. Trebuie accentuat acest lucru mai cu seamă acum, când o anumită direcţie "revizionistă" încearcă să dezamorseze mesajul orwellian şi să-l descrie în termenii neutri ai "refuzului represiunii tehnologice". Este perfect adevărat că Orwell, asemeni altor gânditori de vârf din acest veac (Heidegger, Jaspers, Adorno), a privit cu îndreptăţită neîncredere tendinţele de nesăbuită şi necontrolată expansiune a tehnicii, s-a temut de autonomizarea acesteia, de riscurile sugerate de mitul ucenicului vrăjitor. Ceea ce nu înseamnă că "1984" ar fi doar o utopie-avertisment, motivată de pericolele dominaţiei tehnologice. Rădăcinile cărţii se află în oroarea trăită de Orwell în raport cu crimele staliniste din Spania războiului de la Moscova (1936-1938), de monstruozitatea cultului lui Stalin şi al exaltării iraţionale a partidului unic. Putem oare să-l bănuim măcar o clipă pe Orwell că nu a sesizat diferenţa dintre utilitatea tehnicii şi a reclamei publicitare în societăţile democratice şi instrumentalizarea lor în dictaturile totalitare? Poate crede cineva cu sinceritate că "teoria şi practica colectivismului oligarhic", copleşitor sintetizate în romanele lui Orwell, trimit spre cine ştie ce "orânduire globală", iar nu spre organismul social fondat pe supremaţia poliţiei politice şi distrugerea societăţii civile, aşadar spre totalitarism?<br /><br />Într-unul din ultimele sale eseuri, scris în perioada de început a războiului rece, Orwell îşi mărturisea visul estetic: a face din literatura politică o artă. Tocmai din acest motiv, cărţile sale nu sunt cenuşii relatări politologice. Ele transcend cadrul unei autopsii a universului stalinisto-nazist. Orwell a perceput teroarea ca şi anxietatea ca fenomene ce acompaniază destinul subiectivităţii în acest secol. El a ştiut să indice zonele sensibile şi punctele nevralgice ale conştiinţei, acele teritorii greu controlabile, mereu ţintite de demersul totalitar.<br /><br />Asemeni lui André Malraux, Orwell a trăit războiul civil spaniol ca pe un moment de vârf al experienţei sale intelectuale şi etice. Retorica antifascismului, îmbrăţişată iniţial cu entuziasm, a lăsat locul unei înţelegeri mult mai profunde şi mai dureroase a ceea ce reprezintă marea confruntare a secolului: efortul de salvare a spiritului autonom în lupta cu mirajul înregimentării totalitare. Orwell, Camus, Koestler: figuri tutelare ale căutării adevărului împotriva tentaţiei paradigmelor mântuitoare. Pentru că, aşa cum scria Hannah Arendt încă în 1929, "memoria, iar nu aşteptarea, este cea care dă unitate şi plenitudine experienţei umane". Într-un secol în care imense aparate ideologice s-au specializat în scrierea şi rescrierea istoriei în funcţie de interesele unor potentaţi cu pretenţii de semizei, Orwell a apărat tocmai acest drept la memorie, la păstrarea acelor distincţii fundamentale dintre bine şi rău în a căror absenţă, cum prea clar s-a dovedit în veacul nostru, totul este permis. Carte tragică şi demistificatoare, scrisă de un intelectual îndrăgostit de libertate, "Omagiu Cataloniei" aparţine acelui gen pe care Lionel Trilling, distinsul gânditor american, l-a numit "al răscrucilor însângerate", unde literatura se întâlneşte cu politica.<br /><br />Washington, D.C., 20 mai 1996<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />George Orwell, Omagiu Cataloniei, Editura Univers, Bucureşti, 1997, p. 5-8.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CONTRA-UTOPIA<br /><br />Florin Manolescu<br /><br /><br />Spre deosebire de opera spaţială, contra-utopia reprezintă o formă de S.F. angajat. Opera spaţială este un produs al civilizaţiei americane, cu un gust mai pronunţat pentru aventură şi pentru gratuit ; contra-utopia se consolidează în Europa, sub impulsul marilor frământări politice şi sociale, al revoluţiilor şi al ideologiei din sistemele de filozofie a istoriei. Opera spaţială este o literatură preponderent comercială, răspândită cu generozitate în publicaţiile şi în fasciculele S.F. ; contra-utopia este o literatură mai rară, de protest şi, de aceea, o literatură căzută în dizgraţie.<br /><br />Prin contra-utopie se înţelege o povestire utopică, îndreptată împotriva iluziilor din utopia socială sau tehnică implicită epocii în care trăieşte autorul ei.(1) Ea mai este cunoscută sub numele general de anti-utopie, sau sub denumirile mai puţin răspândite de distopie şi utopie in reverse, în critica anglo-americană, sau de utopie minus şi utopie manetekel (după formula biblică Mané, tekel, fares), în critica germană.<br /><br />„Regula" generală a speciei pretinde ca într-o contra-utopie scriitorul să descrie o lume ostilă omului, privit ca individ sau ca umanitate. Demonstraţia sau operaţiunea logică pe care o sugerează ca literatură contra-utopia, echivalează cu artificiul cunoscut sub numele de „reducere la absurd". Într-o contra-utopie, valoarea redusă la absurd este omul.<br /><br />Ca literatură, contra-utopia se constituie odată cu S.F.-ul, în a doua jumătate a secolului XIX, şi se impune în epoca dintre cele două războaie mondiale, când omul anti-umanizează ştiinţa, când se nasc marile dictaturi totalitare şi încep să se înmulţească actele de represiune şi de cinism politic şi social. Ca realitate însă, contra-utopia este un fenomen vechi, şi toată istoria universală e plină de momente în care omul este redus la absurd şi umilit, şi care, dacă nu s-ar fi petrecut cu adevărat, ar părea de natură literară. Iată un exemplu scos din Prelegerile de filozofie a religiei, ale lui Hegel :<br /><br />„În jurul anului 1122 î.e.n., epocă a istoriei chineze destul de determinată, a ajuns la conducere dinastia Dsheu. Primul împărat din această dinastie a fost Wuwang. Ultimul împărat al dinastiei precedente, Dsheu-sin, domnise, ca şi antecesorii săi, rău, încât chinezii şi-au închipuit că a domnit geniul cel rău care se întrupase în el. Odată cu o nouă dinastie trebuie să se înnoiască totul pe pământ şi în cer, trebuie să existe legi noi, altă muzică, alte dansuri, alţi funcţionari etc. ; şi sunt înlocuiţi nu numai funcţionarii existenţi în realitate, ci şi cei morţi". (2)<br /><br />Cele mai cunoscute contra-utopii sunt Le monde tel quil sera (1845—1846), de Emile Souvestre, O poveste a zilelor ce vor veni (1897) şi Când se va trezi cel adormit (1899), de H. G. Wells, The Iron Heel (1907), de Jack London, povestirea lui E. M. Forster, The Machine Stops (1928), Noi (1920), de Evgheni Zamiatin, Metropolis (1926), de Thea von Harbou, soţia regizorului Fritz Lang, Brave New World (1932), de Aldous Huxley, Nineteen Eighty Four (1949), de George Orwell şi Fahrenheit 451 (1951), de Ray Bradbury.<br /><br />Dintre acestea, exemplele clasice trebuiesc considerate contra-utopiile lui Huxley, Orwell şi Bradbury.<br /><br />Prima, Brave New World, este istoria unui viitor ipotetic, din anul 632 după Ford, în care indivizii sunt produşi pe cale artificială, într-un „centru de fertilizare", după „metoda Bokanowsky", şi respectând, ca în cazul oricărei producţii de mărfuri, legea cererii şi a ofertei. Emoţia şi sentimentele au dispărut, în locul noţiunii de a naşte se întrebuinţează formula de a destupa (a scoate din sticlă), iar cuvântul mamă, amintire jenantă a unor vremuri barbare, este scris „m...ă", ca expresiile incomode din romanele ad usum delphini. Femeile sunt disponibile şi pneumatice (grase) şi în general, relaţiile lor, care nu cunosc decât varianta fizică, sunt poliandrice. În sectoarele de predestinare socială, oamenii sunt normaţi ca viitori lucrători sau ca directori, pentru a funcţiona în frig sau pe căldură, la tropice, în mine sau în oţelării. Normarea se face fie pe cale chimică, în stare embrionară, fie prin hipnopedie, după principiul „62.000 de repetiţii fac un adevăr". Un rol important în această societate împărţită pe caste îl joacă o substanţă numită soma, un tranchilizant care este consumat pentru a diminua stările de iritare sau de insatisfacţie. Efectul obţinut pe această cale poartă numele de concediu. La ieşirea din fabrici, castele inferioare primesc zilnic o porţie fixa de soma. Cum era de prevăzut, delictul esenţial în această lume de două miliarde de locuitori, care dispun de numai 10.000 de nume, este delictul de personalitate. Individualiştii sunt exilaţi în locuri izolate, în Islanda, în insula Sf. Elena sau în Falkland. Literatura a dispărut şi ea, G. B. Shaw (considerat autor antic) fiind unul dintre puţinii scriitori a căror operă mai poate circula. Singura formă de artă este filmul, pitoresc şi violent erotic.<br /><br />Iată cum descrie Consilierul mondial civilizaţia anului 632 după Ford :<br /><br />„Lumea este acum în echilibru. Oamenii sunt fericiţi, primesc ceea ce doresc şi nu doresc ceea ce nu pot primi. Le merge bine, sunt în siguranţă, mereu sănătoşi, nu le este teamă de moarte. Pasiunea şi bătrâneţea le sunt necunoscute acestor fericiţi, ei nu mai sunt legaţi de mame şi de taţi, nu au nici soţie, nici copil, nici iubită pentru care ar putea nutri sentimente puternice, şi întreaga lor normare este de aşa natură încât aproape că nu se pot comporta altfel decât trebuie. Şi dacă totuşi se întâmplă vreodată ca ceva să nu meargă, atunci există soma".<br /><br />Influenţat de romanul lui Arthur Koestler, Darkness at Noon (1940), Nineteen Eighty Four, de George Orwell (1903—1950), înscenează un univers halucinant prin coerenţa cinismului şi prin insistenţa cu care sunt analizate tehnicile opresiunii. S-a spus de aceea, pe bună dreptate, că George Orwell reprezintă veriga de legătură care lipsea între Swift şi Kafka.<br /><br />La Orwell, Anglia s-a transformat în anul 1984 într-o ţară a dictaturii absolute. Oamenii locuiesc în „complexe de locuinţe", într-o singurătate desăvârşită. Singura raţiune a căsniciei este aceea de a produce copii. Iubirea este un delict, ca şi „delictul de gândire", iar pericolul cel mai mare la care se expun indivizii este acela de a vorbi în somn. Pentru a comunica în scris între ei, oamenii utilizează cărţi poştale pe care sunt imprimate un număr de propoziţiuni dintre care cele considerate inutile urmează să fie şterse. Pentru a călători pe o distanţă mai mare de 100 de kilometri este nevoie de o aprobare specială. Romanele sunt scrise de maşini programate de un comitet al planificării, iar poeziile sunt compuse de un versificator de stat. Un rol esenţial în această lume îl joacă „poliţia gândirii". Instrumentele ei principale de control sunt televizorul (care funcţionează neîntrerupt, emiţând şi înregistrând în acelaşi timp), microfonul (montat nu numai în case, dar şi pe străzi, în spatele unui copac, pe o pajişte) şi helicopterele, care patrulează neîntrerupt, permiţând supravegherea tuturor încăperilor dintr-o clădire. Evenimentele esenţiale ale cărţii sunt actele de trădare sau de delaţiune, care se produc de fiecare dată într-un mod surprinzător.<br /><br />Una dintre temele esenţiale ale contra-utopiei lui Orwell este problema adevărului în istorie. În Ministerul Adevărului, un număr de „găuri ale memoriei", de conducte, înghit toate mărturiile despre trecut. În această instituţie, istoria este necontenit rescrisă, dar pentru a realiza acest lucru sunt „rescrise" mai întâi documentele ei — ziarele, cărţile, filmele, desenele şi fotografiile. „O zi după alta şi aproape din minut în minut, trecutul era pus de acord cu prezentul". Clasicilor, lui Chaucer, Shakespeare, Milton sau Byron li se pregătesc ediţii în limba nouă. Romanul se încheie de altfel cu o „Mică gramatică" în care este descrisă „limba nouă" a Oceaniei, aşa cum va arăta ea în anul 2050. Care este sensul existenţei acestei limbi ? „În momentul în care limba veche a fost înlocuită, a dispărut şi ultima verigă de legătură cu trecutul".<br /><br />S-a observat în legătură cu Fahrenheit 451 că romanul ar reprezenta o reacţie la campania antiintelectuală din anii '50, a senatorului american Joseph Mc Carthy. Dar obiceiul de a-i persecuta pe intelectuali, de a le cenzura sau arde cărţile este mai vechi, şi poate fi întâlnit în cele mai diverse epoci istorice. Acţiunea romanului se petrece într-un oraş din Statele Unite, după ce omenirea a trecut prin două războaie mondiale şi se pregăteşte să-l dezlănţuie pe al treilea. Atmosfera seamănă cu cea din contra-utopiile lui Huxley, Orwell sau Zamiatin. Oamenii sunt extrem de violenţi, se denunţă unii pe alţii (la Orwell copiii îşi denunţă mama, la Bradbury eroul este denunţat de propria lui soţie) şi este o amintire îndepărtată vremea în care jucându-se, copiii nu se omorau unii pe alţii, în fiecare noapte se produc nouă sau zece încercări de sinucidere, muzeele sunt pline de picturi fără nici un înţeles şi din oră în oră, escadrile de avioane de bombardament planează deasupra oraşului, producând un zgomot infernal. Acesta este dealtfel semnalul ritmic al cărţii, leit-motivul ei apăsător, ca ploaia din poezia lui Bacovia. Personajul principal al cărţii, tânărul Guy Montag, face parte dintr-o unitate de pompieri care are misiunea de a incendia cărţile, „pentru a şterge pe deplin ultimele resturi ale istoriei culturii". Pompierii poartă pe cap căşti negre cu semnul „451", care reprezintă temperatura, în grade Fahrenheit, la care se aprinde hârtia. „Este o meserie foarte frumoasă, declară Guy Montag la începutul romanului. Luni îl arzi pe Milley, miercuri pe Melville, vineri pe Faulkner, îi arzi până la cenuşă, şi pe urmă arzi şi cenuşa. Aceasta este deviza noastră". Cele cinci reguli de bază ale pompierilor din Fahrenheit 451 sunt: „1. Dă imediat ascultare alarmei, 2. Dă repede foc, 3. Arde totul, 4. Prezintă-te imediat înapoi şi 5. Fii pregătit pentru alarma următoare". Arzându-se cărţile, trecutul şi tradiţia sunt scoase din domeniul legalităţii şi al istoriei, în felul acesta, „a fost odată" devine o expresie scandaloasă, şi cine vrea să spună că este cuprins de disperare sau că a ajuns la capătul răbdărilor, poate exprima toate aceste stări de spirit prin formula „Îmi vine să citesc o carte !"<br /><br />Aproape toate contra-utopiile exprimă aşadar un număr de primejdii potenţiale care, instituţionalizate, pot duce la pierderea libertăţii, la desfiinţarea omului ca individ, la transformarea lui într-un număr sau într-o marionetă. Denton şi Elizabeth, eroii lui Wells din O poveste a zilelor ce vor veni sunt două matricole în Compania muncii, 0714709 g.f.b. pi 95 şi 000764 b.c.d. gama 41. Personajele din Noi sunt numere („mărimi aritmetice medii"), matematicianul D-503, poetul R-13 şi prietena lor 0-90. La Huxley, „69 de surori pe deplin identice deservesc 69 de maşini pe deplin identice", în romanul lui Orwell, Winston Smith, personajul principal, poartă şi el un număr, 6079.<br /><br />În toate contra-utopiile, aparatul birocratic şi represiv a luat proporţii monstruoase, valorile culturale şi-au pierdut semnificaţia şi omul este manipulat pe căi rafinate, cu ajutorul drogurilor sau prin biocontrol. Represiunea are în vedere toate aspectele existenţei, cuprinzând nu numai mijloacele de comunicaţie verbală („limba nouă" şi cărţile poştale ale lui Orwell), dar şi pe cele sexuale („biletele roz" la Zamiatin, femeia pneumatică la Huxley).<br /><br />Prin tehnica surprizei şi prin contrast, autorul de contra-utopii scoate o neaşteptată valoare de protest din aducerea unui caz de normalitate, într-un context anormal (casa veche a lui Zamiatin, ţigările, vinul, mobila, cărţile, hainele de modă veche pe care, îmbrăcându-le, realizezi un gest politic, iubirea devenită la Orwell act de conspiraţie).<br /><br />În fine, comună tuturor contra-utopiilor este şi prezenţa personajului din clandestinitate, a mişcărilor de restauraţie şi de emancipare (sălbaticul lui Huxley, care îl citeşte pe Shakespeare, anticarul lui Orwell, bătrânii profesori universitari din Fahrenheit 451, care au învăţat pe dinafară şi conservă literatura din cărţile arse de pompieri).<br /><br />Se poate spune deci că faţă de opoziţia tipică a S.F.-ului (vechi/nou, prezent/viitor) şi faţă de opoziţia clasică prezentă în orice utopie (rău/bine), contra-utopia introduce o opoziţie nouă (normal/anormal). Iar pentru a deveni literatură, schema aceasta este pusă în mişcare, prin acţiunea „personajului din clandestinitate" sau, şi mai simplu, prin scoaterea unui fapt de normalitate din contextul lui firesc şi aducerea lui în contextul anormal.<br /><br /><br />NOTE :<br /><br />1 v. Martin Schwonke, Vom Staatsroman zur Science Fiction, p. 57 şi Marguerite Roehette, La Science-Fiction, Librairie Larousse, Paris, 1975, p. 169. - înapoi la text<br /><br />2 G. W. F. Hegel, Prelegeri de filozofie a religiei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1969, p. 205. înapoi la text<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />Florin Manolescu, Literatura S.F.,<br />Editura Univers, Bucureşti, 1980.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CLONAREA ÎN UTOPIILE NEGATIVE<br /><br />Romulus Căplescu<br /><br /><br />Nenumăratele scenarii croite în jurul veştii incredibile şi încă neconfirmate că s-ar fi reuşit pentru prima oară clonarea unei fiinţe umane, o fetiţă numită Eva, aidoma miticului personaj biblic, majoritatea de domeniul coşmarului, deşi poate exista şi o parte bună (posibilitatea de lecuire a unor maladii astăzi incurabile, prin utilizarea unor ţesuturi celulare obţinute prin această metodă), aduc în centrul atenţiei o subspecie literară, distopia, cu o îndelungată tradiţie şi însumând o impresionantă bibliografie, chiar dacă unii esteţi îi contestă dreptul de cetate în raftul întâi al literaturii artistice.<br /><br /><br />"LOCUL DE NICĂIERI" AL LUI THOMAS MORE<br /><br />Sir Thomas More Denumirea trimite imediat cu gândul la vestita carte a lui Thomas More, apărută, în 1516, în latină, "Utopia", "locul de nicăieri", unde există o societate ideală, a fericirii şi egalităţii în drepturi între oameni. O iluzie, desigur, deoarece, la fel ca şi adevărul absolut, fericirea perfectă nu poate fi atinsă şi cu atât mai puţin nu poate exista o societate perfectă, utopicul fiind sinonim cu ceea ce nu se poate niciodată realiza. Nu este mai puţin adevărat că eseul umanistului britanic s-a bucurat, de la început, de popularitate, fiind tradus mai întâi (în 1530) în franceză, apoi în engleză, germană, italiană, spaniolă, utopia devenind substantiv comun şi intrând, treptat, în limbajul curent. Sensul actual, de proiect politic sau social care nu ţine seama de realitate, s-a impus spre mijlocul secolului XIX, menţinându-se până astăzi. Cu timpul, genul literar inaugurat de More s-a diversificat şi astfel vom vedea apărând utopii optimiste, eutopii (de la cuvântul grec eu - exprimând ideea de bine) şi utopii pesimiste, satirice ori critice, distopii (de la cuvântul grec dys - exprimând ideea de rău, de dificultate), cunoscute şi sub numele de anti-utopii, contra-utopii sau utopii negative.<br /><br />Lumea descrisă în aceste distopii este o lume în care "statul e totul şi individul nu e nimic", în care nu există libertate individuală, personalitatea fiinţelor umane fiind zdrobită, înăbuşită de constrângerile egalitariste, uniformizatoare ale unor societăţi tiranice, prefigurând totalitarismul de stânga sau de dreapta. Anti-utopiile sunt, din acest punct de vedere, opere politice care proiectează o viziune critică asupra societăţilor existente. Relele acestor societăţi sunt denunţate cu armele alegoriei, parabolei, fabulei, parodiei, ironiei feroce, sarcasmului, uneori ale disperării existenţiale. Ridicându-se contra fericirii gregare, etatismului omniprezent, infantilizării sociale, scrierile anti-utopice sunt opusul utopiilor optimiste, eutopiilor, resping universul lor conformist. Locul utopiilor "tradiţionale" de tip optimist este luat, în tot mai mare măsură, de anti-utopii, de distopii, putându-se spune că distopia este forma modernă a utopiei, aşa cum a fost ea concepută de Thomas More.<br /><br />Pentru unii exegeţi, literatura distopică începe cu Jan Amos Komensky (Comenius), care, în "Labirintul lumii şi paradisul inimii" (1623), condamnă realităţile sociale ale timpului său, pentru alţii Swift, cu ale sale "Călătorii ale lui Gulliver", pune bazele anti-utopiei, prin viziunea aluzivă, încărcată de sarcasme şi mefienţă, faţă de evoluţia unor societăţi pe care le percepe ca roase de corupţie şi depravare. Zorile erei industriale îşi găsesc, între altele, reflectarea pe plan literar şi în primele puneri în gardă împotriva consecinţelor negative ale progresului ştiinţific, experimentele biologice fiind din acest punct de vedere un teren de predilecţie. La începutul secolului XIX (1816) se naşte, astfel, din imaginaţia fabuloasă a unei tinere fete, Mary Shelley, un monstru creat artificial din părţi disparate ale corpului omenesc, "Frankenstein", iar spre spre sfârşitul secolului Villiers de L'Isle-Adam imaginează în "Eva viitorului" (1886) un magnific automat, înzestrat cu sufletul unei femei în stare de letargie. Ceva mai încolo, H. G. Wells nu îşi ascunde în "Maşina timpului" (1895) aprehensiunile faţă de o elită fără scrupule şi nici neliniştea provocată de o viitoare dictatură (dictatura proletariatului?) a celor ce mânuiesc maşinile (aşa-numiţii "Morlocks"), tot aşa după cum în "Insula doctorului Moreau" (1896) şi "Omul invizibil" (1897) nu îşi ascunde teama de visurile demenţiale ale unor savanţi de a stăpâni lumea, prin ceea ce astăzi numim manipulări genetice.<br /><br /><br />"NOI, CEŞTILALŢI", PREFIGURARE A SOCIALISMULUI REAL<br /><br />Evgheni Ivanovici Zamiatin Mulţi consideră, însă, că meritul de a fi "inventat" distopia ca gen literar modern revine rusului Evgheni Ivanovici Zamiatin, strălucit romancier, dramaturg şi autor de satire, una din minţile cele mai cultivate ale perioadei de după Revoluţia din Octombrie. Disident prin definiţie, a fost bolşevic înainte de răsturnarea revoluţionară din 1917, dar s-a disociat de Partidul Comunist la scurtă vreme după aceea. Eseul său "Mă tem" (1921), o succintă trecere în revistă a scenei literare post-revoluţionare, se încheia cu profeticele cuvinte: "Mă tem că singurul viitor posibil pentru literatura rusă este trecutul ei". În această perioadă, Zamiatin publică o suită de excelente schiţe, dar scrierea sa cea mai ambiţioasă, romanul "Noi, ceştilalţi" (1924) nu a putut vedea lumina tiparului în "ţara socialismului victorios" (versiunea englezească a apărut în SUA, în acelaşi an - deci practica tipăririi în străinătate a lucrărilor neagreate de Kremlin are o îndelungată tradiţie - iar originalul în ruseşte a fost publicat la Praga, în 1927). Guvernanţilor nu le puteau conveni sarcasmul ucigător, culorile vitriolice în care este descrisă o viitoare societate socialistă - Zamiatin anticipând ceea ce avea să se numească, ulterior, atât de pompos, "societatea socialismului real". Departe de a fi "perfectă", ca în utopiile clasice, această societate este total inumană. Slujbaşi ai "Statului Unic", oamenii muncii trăiesc în case cu pereţii de sticlă, pentru că intimitatea e de neconceput (cum se vede, autorii emisiunilor gen Big Brother, cu care vrea să ne fericească şi un canal românesc tv, nu strălucesc prin originalitate), ei sunt identificaţi după numerele ce li se atribuie, şi nu după nume, poartă uniforme identice, consumă alimente sintetice (salam cu soia?, dar, ca să fim drepţi, nici preparatele McDonald's nu sunt prea departe) şi au voie să facă copii numai cu parteneri desemnaţi de sistem potrivit dosarului de cadre), în vreme ce rarisimii opozanţi sunt lobotomizaţi, aşa cum se întâmplă cu eroul cărţii, D-503. Peste acest "paradis" terestru, domneşte, ca stăpân absolut, un "Binefăcător", reales perpetuu, cu unanimitate de voturi... Se înţelege că pentru sistem o asemenea scriere era dinamită curată (ulterior, Zamiatin avea să fie exilat, aşa cum a fost exilat, mai târziu, şi Soljeniţîn, şi a murit la Paris, în 1937).<br /><br />"Noi, ceştilalţi" a constituit, fără doar şi poate, sursa de inspiraţie pentru capodopera lui George Orwell, "1984", poate cea mai celebră dintre toate distopiile, un necruţător act de acuzare împotriva totalitarismului roşu şi a celui brun. Atotputernicia şi atotprezenţa "Fratelui cel Mare" (Big Brother), dogmatismul absolut, limba de lemn (sau newspeak), cultul personalităţii, autocritica obligatorie, represiunea politică şi sexuală, delaţiunea sistematic încurajată, cenzura ubicuă, condiţionarea psihologică sunt tot atâtea trăsături definitorii ale unei societăţi dezumanizate, în care omul este redus la statutul de sclav.<br /><br /><br />BOKANOVSKIFICAREA SAU CUM SE ÎNMULŢESC OAMENII ÎN LUMEA NOUĂ ŞI BRAVĂ<br /><br />Înaintea lui Orwell, însă, distopia lui Zamiatin (pe care a putut-o citi în traducerea englezească din 1924) avea să-l inspire pe Aldous Huxley, scriitor britanic extrem de popular în rândurile intelectualităţii româneşti în perioada interbelică, datorită traducerilor (Galben de crom, Putregai, Frunze veştede, Punct contrapunct - în general scrieri satirice la adresa lumii literare şi "bisericuţelor" intelectuale englezeşti), dar şi originalelor publicate în colecţia ieftină Tauchnitz, astăzi intrat într-un inexplicabil con de umbră, nu numai la noi, dar şi în străinătate. Scepticismul său profund faţă de maşinismul secolului XX, ca şi faţă de tendinţele politice din prima parte a acestui secol îşi găsesc expresia în cartea sa cea mai cunoscută Lume nouă şi bravă (Brave New World), care se citeşte cu un atât mai mare interes, cu cât pentru prima oară se vorbeşte de clonare (fără a se folosi însă acest termen), înainte ca procedeul să fi fost experimentat pe animale, şi cu atât mai puţin pe oameni! Dacă în societatea de infern închipuită de Zamiatin sistemul îţi indica partenerul în vederea procreării, Huxley merge un pas mai departe: reproducerea speţei umane are loc fără a mai fi nevoie de parteneri sexuali, respectiv se realizează pe cale asexuată, adică prin clonare, aşa cum plantele se pot înmulfi prin sistemul butăşirii sau altoirii (klon înseamnă în greceşte mlădiţă, lăstar).<br /><br />Era clonării începe în 1962, când biologii Robert Briggs şi Thomas King au reuşit să obţină multiplicarea asexuată, printr-un transfer de substanţă celulară, a unor broscuţe, ceea ce a deschis calea unui şir întreg de experienţe şi cercetări care aveau să ducă, în 1996, la clonarea de către omul de ştiinţă scoţian Ian Wilmut a faimoasei oiţe Dolly, pentru ca acum să se afirme că a fost realizată prima clona umană, ba chiar două.<br /><br />Huxley îşi publică romanul în 1932, deci cu trei decenii înaintea primei experienţe reuşite de clonare în condiţii de laborator, dar nu acesta este lucrul cel mai extraordinar, pentru că provenea dintr-o familie de oameni de ştiinţă - bunicul său, Thomas Henry Huxley, era un eminent biolog, unul din fraţi, Julian, a avut un rol de seamă în dezvoltarea embriologiei moderne, iar un alt frate, Andrew, a obţinut Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină - deci era la curent cu preocupările şi căutările în acest domeniu. Extraordinar este că previziunile sale s-au adeverit, că multiplicarea omului printr-o procedură amintind de o practică obişnuită în domeniul creşterii plantelor s-a transformat sau este pe punctul să se transforme în realitate (sunt fiinţele umane pe cale să devină "un popor vegetal"?) şi că autorul lansa, cu peste şaptezeci de ani în urmă, un strigăt de alarmă în faţa acestei perspective înfricoşătoare. Acţiunea se petrece într-un viitor îndepărtat, în anul 632 D.F., adică după Ford, părintele maşinismului şi al muncii imbecilizante la bandă (satirizate de Chaplin într-o uluitoare secvenţă din TIMPURI NOI). După vechile criterii, suntem prin anul 2500, când bioingineria a atins noi trepte de dezvoltare. Toate resursele ştiinţei sunt puse la treabă pentru a asigura traducerea în viaţă a devizei Noii Lumi: Comunitate, Identitate, Stabilitate - aluzie ironică la tripticul Revoluţiei Franceze. Deviză care îşi găseşte perfectă aplicare în activitatea Centrului londonez de Incubaţie şi Condiţionare, unde sunt create noile fiinţe umane. Oamenii nu se mai înmulţesc pe cale normală, ci prin sciziparitate. Directorul centrului explică unui grup de studenţi complexitatea procedurii de clonare, denumită Procesul lui Bokanovsky, după numele celui care l-a pus la punct. Scopul este de a produce persoane identice din punct de vedere genetic, ca unul din instrumentele principale ale "stabilităţii sociale". "Bokanovskificarea" constituie fundamentul însuşi al Lumii Noi şi Brave, care este, nu-i aşa, "cea mai bună din lumile posibile" după care tânjea Candide, eroul lui Voltaire. Înainte, dintr-un ovul se năştea o singură fiinţă umană sau cel mult câţiva gemeni, acum unul singur produce 96 de gemeni identici. Un ovul "bokanovskificat" are proprietatea de a înmuguri, de a se diviza în 96 de părţi şi fiecare mugur va deveni un embrion din care se va dezvolta fiinţa adultă. "96 de gemeni identici, care vor lucra la 96 de maşini identice". Dezvoltarea nu va avea loc în corpul mamei, ci în recipiente speciale, aflate în sala de îmbuteliere. Recipientele sunt transportate pe benzi rulante care se întind pe o distanţă de peste jumătate de kilometru, din metru în metru fiecare embrion fiind condiţionat potrivit locului şi rolului ce îi sunt rezervate dinainte.<br /><br /><br />TOŢI SUNT IDENTICI ŞI NIMENI NU E UNIC<br /><br />In funcţie de necesităţile societăţii, viitorii adulţi vor face parte din categoriile superioare (alpha şi beta), fie din categoriile inferioare (gamma, delta, epsilon). La capătul a 267 de zile, bebeluşii sunt "decantaţi", proces care echivalează cu naşterea. Rezultatul? De fiecare lot, mii şi mii de bebeluşi absolut la fel, condiţionaţi şi predestinaţi unui anume tip de existenţă socială. Când toţi oamenii vor fi identici şi condiţionaţi să se simtă fericiţi cu statutul lor în societate - ceea ce se asigură şi prin distribuirea regulată a unui drog al "fericirii" - numit "soma" - nu mai e loc de conflicte sociale, de unde şi stabilitatea societăţii. Soma ţine loc şi de religie: Dumnezeu nu e compatibil cu maşinile, cu fericirea universală, în plus, ca urmare a unui număr atât de mare de fiinţe identice pentru fiecare din categoriile amintite, individualitatea e abolită, toţi sunt aceiaşi şi nimeni nu e unic.<br /><br />Condiţionarea e realizată şi cu ajutorul hipnopediei, educarea în timpul somnului, când copiilor li se repetă la nesfârşit aceleaşi fraze menite să le determine un comportament obedient. Procedeul care seamănă foarte mult cu permanenta condiţionare psihologică pe care o asigură în zilele noastre programele de televiziune, care ne îndeamnă dacă nu chiar ne ordonă ce produs anume să consumăm şi ne recomandă dacă nu chiar ne obligă cum să ne comportăm pentru a fi aidoma personajelor din serialele, filmele şi clipurile muzicale repetate obsesiv.<br /><br />În acest univers al fericirii generale există şi o oază a nefericirii, o rezervaţie pentru "sălbatici", unde oamenii nu se pot obişnui cu ideea de a trăi în lipsa de libertate, de dragoste, de individualitate, de demnitate, de religiozitate. "Îl vreau pe Dumnezeu, vreau poezia, vreau pericolul real, vreau libertatea, vreau bunătatea. Vreau păcatul", strigă, cu ultimele puteri, unul din sălbatici, care a învăţat despre lumea de odinioară dintr-un vechi volum de Shakespeare şi care se va sinucide pentru a nu se lăsa cuprins de nebunia utopică a celor ce aparţin Lumii Noi şi Brave, cea mai bună posibilă.<br /><br /><br />CELE 94 DE COPII ALE LUI HITLER<br /><br />Huxley a scris Brave New World înainte ca Hitler să fi venit la putere, în '33, şi înainte de epurările masive la care a procedat Stalin, în '37, cu atât mai remarcabile fiind intuiţia sa, simţul cu totul ieşit din comun al previziunii. Scriitorul american Ira Levin dă dovadă de acelaşi simţ previzionar, publicând, în 1976, deci cu 20 de ani înaintea creării oiţei Dolly şi cu aproape 30 de ani înaintea anunţului - real sau nu - al realizării primei clone umane, Băieţii din Brazilia (The Boys from Brazil), în care descrie cum un grup de neonazişti pregăteşte cel de-al patrulea Reich, prin crearea de clone ale lui Adolf Hitler. E drept, lipseşte latura satirică, predominantă la Huxley, accentul fiind pus pe elementele ştiinţifico-fantastice şi de thriller politic, dar meritul profetic nu e cu nimic mai redus. Sinistrul dr. Mengele, "îngerul morţii" de la Auschwitz, personaj real, ceea ce este menit să confere un plus de interes povestirii, este nevoit să se refugieze în America Latină, unde îşi pune în gând să obţină un mare număr de duplicate ale Führer-ului, mai exact 94 (ca şi la Huxley, cifrele de ordinul nouăzecilor par a exercita o anumită fascinaţie), plecând de la probele de sânge şi de epidermă recoltate de la acesta în timpul vieţii. Scopul este, fireşte, de a se asigura, prin intermediul noilor Hitleri, cucerirea lumii de către rasa ariană. După clonare (termenul este folosit ca atare), embrionii obţinuţi sunt implantaţi în corpul unor tinere sănătoase şi robuste dintr-un trib din jungla amazoniană (de aici şi denumirea "băieţii din Brazilia"], iar după naştere, copiii sunt plasaţi spre adopţie unui număr de 94 de familii fără urmaşi din diferite ţări ale lumii. Pentru ca viitorii Hitleri să se dezvolte în condiţii identice cu cele în care s-a format personalitatea prototipului lor, trebuie respectate cu sfinţenie un şir întreg de criterii, între altele, ca între părinţii viitorilor Führer-i să existe o diferenţă de vârstă de 23 de ani, exact cum a existat între tatăl şi mama lui Hitler. Apoi, capul respectivei familii trebuie să moară la vârsta de 65 de ani, cum a fost cazul cu Alois Hitler, tatăl micului Adolf, pentru ca acesta din urmă să fie crescut, de la vârsta de 13 ani, de către mama sa, rămasă singură - aşa cum s-a întâmplat în realitate - ceea ce i-a sporit frustrările adolescentine, care aveau apoi să se transforme într-o ură nestăvilită contra restului lumii. Moartea nu poate însă veni, evident, la comandă, şi atunci Mengele şi acoliţii săi pun în aplicare un plan de exterminare, unul după altul, a taţilor, de regulă mici funcţionari, cu vederi obtuze, conservatoare, ca şi Alois Hitler. Ceea ce apare surprinzător este asemănarea perfectă între copiii celor asasinaţi, deşi între familiile respective nu exista nici cea mai mică legătură. "Vânătorul de nazişti" Simon Wiesenthal (alt personaj real, care apare în roman sub numele schimbat de Ezra Liberman) prinde de veste şi totul se va sfârşi printr-o înfruntare apoteotică a acestuia cu Mengele, care îşi va găsi moartea sfâşiat de colţii unor dobermani feroce. Cei 94 de mici monştri de Hitleri în devenire îi vor supravieţui însă (Wiesenthal refuză să predea lista lor Mossad-ului, pentru a fi la rândul lor exterminaţi), şi ei par a se pregăti să semene din nou, într-un viitor nu prea îndepărtat, panica şi distrugerea pe Terra dacă vor fi puşi în aceleaşi condiţii cu acelea care au dat naştere Führer-ului... Neîndoios, o invitaţie la neuitare, pe care Ira Levin o adresează contemporanilor, pentru a nu permite revenirea momentelor de coşmar ale istoriei.<br /><br /><br />SE POATE SUBSTITUI OMUL CREAŢIEI DIVINE?<br /><br />Mergându-se tot mai mult pe linia SF-ului în detrimentul criticii sociale, pot fi citate şi alte exemple de povestiri în care e vorba de clonare, ideea fiind, de pildă, dusă până la extrem de Michael Crichton în Jurassic Park, unde asistăm la reduplicarea dinozaurilor, pornind de la o picătură de sânge găsită în organismul unui ţânţar fosilizat. Desigur, clonarea lui Hitler ori a altor personaje, negative sau pozitive, ale istoriei este o posibilitate la fel de fantasmagorică, de îndepărtată, ca şi clonarea dinozaurilor, dar avertismente de felul celor lansate de Huxley sau chiar - păstrând proporţiile în ce priveşte meritele literare - Levin dobândesc acum o actualitate neaşteptată. Dacă nu vor exista restricţii severe în calea clonării umane, care să fie, cel mult, permisă în scopuri terapeutice, pentru eventuala înlocuire a unor ţesuturi sau organe, atunci omenirea se va fi angajat pe drumul fără întoarcere împotriva căruia ne previn asemenea distopii. Naşterea unui copil îşi va pierde atunci orice înţeles şi viaţa însăşi nu va mai avea înţeles. Câţiva indivizi ar putea dobândi controlul asupra clonării şi, asumându-şi rolul lui Dumnezeu, ar putea produce o rasă de fiinţe obediente. Oamenii s-ar putea, atunci, transforma în automate umane, în roboţi, şi va fi doar o problemă de timp până când lumea noastră va deveni "o lume nouă şi bravă".<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />Adevărul literar şi artistic, 14 ianuarie 2003, p.13.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ACTUALITATEA LUI ORWELL (I)<br /><br />Romulus Căplescu<br /><br /><br />"Războiul e pace", "libertatea e sclavie", "ignoranţa e putere" : cu aceste mesaje sunând ca o plesnitură de bici, definitorii pentru o societate a răului absolut, romanul lui George Orwell, "1984", îşi făcea tumultuos loc pe scena literaturii, cu mai bine de jumătate de secol în urmă, impunându-se ca antiutopia cea mai cunoscută, cea mai importantă şi de cel mai puternic răsunet a vremurilor noastre. O viziune terifiantă, a unui posibil şi apropiat viitor - situat, prin inversarea ultimelor două cifre, la numai patru decenii de la data încheierii scrierii (1948) - viitor ale cărui rădăcini erau uşor identificabile în prezentul imediat, un strigăt disperat de avertisment împotriva pericolelor unui regim totalitar care să pună în slujba pumnului de fier tehnologia cea mai avansată. Un regim care, prin supravegherea permanentă, cu mijloacele cele mai perfecţionate, a vieţii fiecărui individ, prin asalt propagandistic necurmat şi spălare totală a creierului, dorea să-şi asigure fidelitatea necondiţionată a tuturor supuşilor.<br /><br />Eric Arthur Blair - numele adevărat al lui George Orwell - nu era un nou venit pe tărâmul literelor. El îşi exersase talentul în câteva alte romane, trecute însă mai degrabă neobservate în ciuda unor reale calităţi; într-un şir de eseuri - gen atât de apropiat spiritului britanic; în critici literare unde se dovedise mai norocos, reţinând atenţia; în gazetărie, ca autor al unor articole şi titular al unor emisiuni radiofonice, apreciate pentru fineţea argumentelor şi claritatea expunerii. Ceva mai târziu dobândise notorietate pentru o fabulă politică, "Ferma animalelor", care denunţa, fără cruţare, relele stalinismului. "1984" reprezenta culminarea acestei activităţi şi, în acelaşi timp, cântecul său de lebădă, testamentul său politic şi literar, mesajul pe care, cu puţin înaintea morţii, îl lăsa unei lumi la răscruce, pândită, după încheierea celei de-a doua încleştări mondiale - soldată cu pierderi şi suferinţe inimaginabile - de o primejdie şi mai mare decât cea de care abia scăpase. Astăzi - la 25 iunie s-au împlinit o sută de ani de la naşterea sa - Orwell este recunoscut ca una din marile conştiinţe şi una din vocile cele mai influente ale veacului abia încheiat. Două noi biografii, una de Gordon Bowker şi cealaltă de D.J. Taylor, se alătură celor cinci existente, ca şi numeroaselor exegeze apărute în ultimele decenii. Pe tot parcursul anului proclamat CENTENARUL ORWELL, în Marea Britanie şi în alte ţări de limbă engleză, dar nu numai, sunt programate manifestări omagiale, seminare, simpozioane, ateliere literare, în vreme ce sute de articole îi evocă personalitatea atât de neconformistă, viaţa atât de agitată, opera atât de durabilă. În fine, dar nu în ultimul rând, televiziunea publică din Scoţia (familia sa dinspre tată era de origine scoţiană) finanţează un documentar de lung metraj "Against the Tide" (Împotriva curentului), cel mai ambiţios proiect pe care l-a lansat vreodată, care va fi gata până la sfârşitul anului şi va fi difuzat, potrivit aranjamentelor existente, prin intermediul Comisiei Europene, în numeroase ţări ale continentului.<br /><br /><br />UN PANAIT ISTRATI BRITANIC<br /><br />Cel ce avea să devină George Orwell s-a născut în 1903 într-un oraş din provincia indiană Bengal, unde tatăl său era mic funcţionar colonial, mama sa, de origine franceză, fiind fiica unui negustor scăpătat din Birmania. Situaţia materială precară şi-a pus amprenta pe anii formaţiei sale, inclusiv după întoarcerea familiei în Anglia, unde a reuşit să obţină o bursă la faimosul colegiu Eaton, colegii săi descriindu-l ca un adolescent retras în sine, puţin comunicativ, dar cu rezultate strălucite la învăţătură. După terminarea colegiului, a refuzat bursa universitară oferită şi a preferat să urmeze tradiţia familiei, plecând în Birmania, ca angajat al Poliţiei Imperiale britanice. După ce la început şi-a îndeplinit conştiincios îndatoririle, treptat a început să se simtă ruşinat de condiţia sa de poliţist însărcinat să supună voinţei străine populaţia locală şi şi-a dat demisia, moment din care existenţa sa a urmat un cu totul alt curs, ce avea să-i influenţeze hotărâtor personalitatea ca om şi scriitor. Apăsat de sentimentul vinovăţiei pentru că nu reuşise în timpul şederii sale în Birmania să depăşească barierele de rasă şi castă, decide să cunoască traiul sărăcimii şi al declasaţilor din cartierul East End al Londrei, printre care se amestecă, îmbrăcând haine ponosite şi găsindu-şi adăpost în locuinţe mizerabile. Cutreieră drumurile de ţară alături de vagabonzi şi cerşetori şi se alătură miilor de zilieri la culesul hameiului, materie primă pentru fabricile de bere. Un timp, aidoma lui Panait Istrati, trăieşte în cartierele de mizerie ale Parisului şi îşi câştigă existenţa ca spălător de vase la restaurante.<br /><br />Toate acestea formează substanţa primei sale cărţi, un fel de jurnal personal, "Down and Out in Paris and London" (În lipsuri şi mizerie, prin Paris şi Londra), apărută în 1933. Primul său roman, "Burmese Days" - Zile petrecute în Birmania (1934) - fixează tipul prozelor sale ulterioare, schiţând portretul unui personaj sensibil, interiorizat, în conflict cu un mediu social ostil şi lipsit de înţelegere (eroul este un mărunt funcţionar colonial care se ndică împotriva mentalităţii obtuze, îngâmfate şi rasiste a colegilor săi, cu consecinţe personale tragice). Aceeaşi structură tematică e prezentă şi în următoarele romane "A Clergyman's Daughter" (Fata preotului) şi "Keep the Aspidistra Flying" (Zborul aspidistrei) - ca şi primul, ele având în epocă un ecou redus.<br /><br /><br />RĂZBOIUL CIVIL DIN SPANIA, O EXPERIENŢĂ HOTĂRÂTOARE<br /><br />Între timp, începe să-şi găsească drum în politică, îndreptându-se mai întâi spre curentul anarhist, apoi spre cel socialist, rodul acestei orientări fiind "The Road to Wigan Pier" (Drumul spre debarcader), unde descrie plin de compasiune viaţa minerilor şomeri din nordul Angliei, alături de care trăieşte o vreme, criticând, în acelaşi timp, cu asprime, atitudinea pasivă a mişcării laburiste faţă de soarta acestor dezmoşteniţi. Când cartea iese de sub tipar (1937), Orwell se află, alături de prima sa soţie (se căsătorise, în 1936, cu Eileen O'Shaughnessy), în Spania, pradă războiului civil, mai întâi ca reporter, apoi, alăturându-se forţelor republicane antifranchiste, ca luptător pe fronturile din Aragon şi Teruel, unde este şi serios rănit. Experienţa din Spania va marca decisiv tot restul existenţei sale. Încadrat în miliţiile unei grupări troţkiste, POUM (Partida Obrero de Umficación de Marxista), se pomeneşte acuzat, împreună cu întreaga grupare, de trădare de către comunişti - Stalin era duşmanul de neîmpăcat al lui Troţki - la un moment dat fiind chiar în pericol de a fi ucis de aceştia. Reuşeşte, ca prin urechile acului, să scape, împreună cu soţia; întâmplările, la început exaltante, apoi înfricoşătoare, trăite luând forma unei splendide scrieri, "Homage to Catalonia" (Omagiu Cataloniei). În aceleaşi întâmplări trebuie găsită şi sursa atitudinii sale ulterioare de violentă denunţare a tarelor congenitale ale comunismului din "Ferma Animalelor" şi "1984".<br /><br />După întoarcerea în ţară, în primii ani ai celui de-al doilea război mondial, este şeful serviciului pentru India al BBC, sarcina primită fiind contracararea propagandei germane şi japoneze, iar din 1943 devine şeful secţiei literare a săptămânalului londonez de stânga "Tribune". Începe acum una din perioadele cele mai prolifice din întreaga sa activitate, când scrie nenumărate articole cu caracter politic şi literar, recenzii, eseuri critice, între care cel cu privire la Dickens este socotit cel mai valoros din toate cele consacrate până acum marelui romancier victorian.<br /><br /><br />"FERMA ANIMALELOR": O PARABOLĂ A FALIMENTULUI COMUNISMULUI<br /><br />În 1944, sfârşeşte "Animal Farm" (Ferma animalelor), implacabilă satiră la adresa Revoluţiei ruse şi a lui Stalin. Subiectul e prea cunoscut pentru a mai insista asupra lui. Animalele unei ferme se revoltă împotriva stăpânului şi stabilesc o societate proprie a lor. Treptat, însă, scopurile iniţiale egalitariste ale răscoalei lor sunt date peste cap, iar puterea este preluată de turma porcilor, în frunte cu Napoleon (Stalin), care instaurează o dictatură şi mai cumplită decât cea a fostului stăpân ("Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele"). Idealistul Snowball (Troţki) este alungat, iar Boxer, nobilul cal de povară, ale cărui curaj şi forţă făcuseră posibilă revoluţia, este trimis la abator, în final, porcii încercând o apropiere de vechiul stăpân. Oricât de incredibil ar părea astăzi, cartea a fost respinsă, la început, de către mulţi editori, care s-au temut - războiul încă nu se terminase - să nu-l supere pe aliatul sovietic. Pe atunci, şi încă mulţi ani după aceea, până prin 1956, când tancurile sovietice au înăbuşit cu brutalitate revoluţia pentru libertate din Ungaria - şi chiar mai târziu - intelighenţia de stânga din Marea Britanie şi, în general, din Europa Occidentală - a preferat să închidă ochii cu ipocrizie asupra celor ce se petreceau în URSS şi în ţările "eliberate" de Armata Roşie. În viziunea strâmbă a acestei intelighenţie, unicul inamic al civilizaţiei era fascismul. Spre meritul său nepieritor, Orwell a fost printre primii care şi-a dat seama că inamicul este totalitarismul în întregimea sa, indiferent dacă se situează la dreapta sau la stânga eşichierului politic.<br /><br />"Ferma animalelor" a apărut, în fine, în august 1945, când războiul se terminase şi stalinismul a început să-şi arate ameninţător colţii spre Apus, aducând instantaneu lui Orwell faima de mult scadentă şi, pentru prima oară, prosperitatea materială. Bucurie pe care nu a mai avut cum să o împărtăşească cu soţia sa, Eileen, care l-a încurajat să scrie cartea şi a crezut tot timpul în geniul literar al soţului său. Ea murise între timp, ceea ce l-a aruncat pe Orwell într-o puternică depresie.<br /><br /><br />"MARELE FRATE E CU OCHII PE TINE"<br /><br />Sănătatea sa se şubrezise, de altfel, tot mai mult. Cu ani în urmă contactase o tuberculoză, care îi săpa lent, dar fără cruţare, forţele. Ultima sa carte apărută în timpul vieţii este "Nineteen Eighty-Four" (1984), în care îşi închipuie viitorul, un viitor al societăţii totalitare, sub forma imaginii-simbol "al unei cisme strivind sub talpă un chip omenesc - pentru vecie". În "1984", lumea este împărţită în trei megastate - Eurasia, formată în urma absorbţiei Europei de către Rusia, Oceania, creată prin înghiţirea imperiului britanic de către SUA, şi Eastasia, dominată de China, aflate permanent în război între ele, prin alianţe care se fac şi desfac. Anglia a devenit Airstrip One, Aeroportul nr. 1, şi viaţa locuitorilor ei, ca şi a tuturor locuitorilor Oceaniei, se află sub controlul absolut al Partidului, iar deasupra acestuia se situează dictatorul suprem, Big Brother, Marele Frate, a cărui imagine este prezentă pretutindeni, în vreme ce, prin intermediul unor sisteme de televiziune în dublu sens, fiecare cetăţean este monitorizat în permanenţă, tot ceea ce spune şi tot ceea ce face se înregistrează fără întrerupere. "Big Brother is Watching You". (Marele Frate e cu ochii pe tine.) Scopul? Distrugerea totală a oricărei identităţi individuale. "Nimic nu-ţi mai aparţinea, cu excepţia câtorva centimetri cubi din interiorul cutiei craniene", cum spune Orwell, dar şi acest spaţiu riscă să fie invadat datorită Poliţiei Gândirii. Totul este pus la punct până în cele mai mici amănunte. Un Minister al Adevărului modifică fără încetare istoria. "Cine controlează trecutul controlează viitorul, cine controlează prezentul controlează trecutul". Covârşitor de simplu şi teribil de înfricoşător în acelaşi timp! "Newspeak", Noua Vorbire, schimbă cu totul sensul cuvintelor, ca o reflectare a "Doublethink", Gândirea Dublă, ilustrată mai grăitor decât orice în denumirea ministerelor. Ministerul Păcii se ocupă cu purtarea războaielor, Ministerul Adevărului spune minciuni, Ministerul Iubirii supune torturilor pe toţi cei ce nu se conformează, iar "Toughtcrime", Crima de a gândi, este suprema nelegiuire. O asemenea crimă de neiertat comite un mărunt slujbaş de la Ministerul Adevărului, Winston Smith, care ţine un jurnal personal secret şi care, intr-o societate unde dragostea este socotită un păcat, se îndrăgosteşte de o colegă, Julia. El va fi descoperit, însă, de superiorul său O'Brien, şi va face cunoştinţă cu torturile îngrozitoare, fizice şi psihice, din faimoasa Cameră 101. Fără puterea de a mai rezista, total zdrobit, renunţă să mai gândească, renunţă să mai aibă identitate proprie şi îşi proclamă sincer, cu ardoare, dragostea neţărmurită pentru Big Brother. De acum înainte nu se va mai îndoi niciodată că "2 + 2 = 5".<br /><br /><br />DUPLICITATEA INTELECTUALITĂŢII DE STÂNGA OCCIDENTALE<br /><br />... "Big Brother", "Newspeak", "Doublethink": cuvinte care au intrat, de atunci, în limbajul internaţional curent. Ce altă dovadă mai bună pentru succesul extraordinar al cărţii, pentru simţul atât de ascuţit de previziune al autorului? După succesul înregistrat cu "Ferma animalelor", ar fi putut trăi liniştit, s-ar fi putut îngriji mai atent de sănătate. Dar ceea ce se petrecea în jurul lui nu-i dădea pace. Intelectualii de stânga nu numai că-i atribuiau lui Stalin întregul merit de a fi câştigat războiul împotriva Germaniei, dar ignorau cu bună ştiinţă că el anulase puţinele libertăţi acordate propriei populaţii pentru a o determina să lupte împotriva nemţilor, că domnia prin teroare era din nou la ordinea zilei, că în ţările răsăritene presupus a fi fost eliberate orice urmă de libertate era înăbuşită. Din nou crimele comise pe o scară colosală erau camuflate cu ajutorul unui limbaj pervertit şi din nou intelectualii occidentali de stânga se grăbeau să accepte uriaşa mistificare. Şi atunci Orwell s-a simţit obligat să scrie "1984". Încă din 1946, un distins emigrant rus, Gleb Struve, îi atrăsese atenţia asupra antiutopiei scriitorului Evgheni Zamiatin "Mî" (Noi), scrisă în 1920 şi care nu văzuse niciodată lumina tiparului în Uniunea Sovietică (unde circula în manuscris), dar apăruse în Occident într-o excelentă traducere franceză şi într-o mai puţin reuşită traducere engleză. Sub forma unei proiecţii în viitor, Zamiatin, scriitor de geniu, din stirpea lui Bulgakov (se va gândi cineva şi la o traducere românească a capodoperei sale?), zugrăvea un tablou terifiant al societăţii sovietice pe timpul vieţii lui Lenin. Orwell a preluat multe din ideile acestuia, extrapolându-le perioadei staliniste, când trăsăturile totalitare ce deveniseră evidente in nuce încă sub conducerea leninistă au atins apogeul. Cu ultimele sale puteri a dus la capăt opera pe care şi-o propusese, ca un strigăt de alarmă, ca un îndemn deznădăjduit la trezire adresat contemporanilor. Efortul - şi-a bătut singur la maşină manuscrisul - i-a fost fatal. Probabil şi climatul micuţei insule (Jura), din largul coastelor Scoţiei, neprielnic pentru un bolnav de tuberculoză, unde se retrăsese pentru a scrie, i-a grăbit sfârşitul. La scurt timp după apariţia cărţii (mai puţin de un an) s-a stins din viaţă, în ziua de 21 ianuarie 1950. Nu împlinise încă 47 de ani.<br /><br /><br />"CEA MAI SUBTILĂ ANALIZĂ A TENDINŢELOR POLITICE ALE VREMII"<br /><br />Înainte de a muri, se recăsătorise cu o tânără frecventatoare a cercurilor literare britanice, Sonia Brownell. Motivul acestui menaj, când, practic, era muribund? A vrut ca moştenirea sa literară, cărţile, manuscrisele, notiţele, corespondenţa, să fie preluată de cineva, să nu se răspândească în cele patru vânturi şi mai ales ca micul său fiu adoptiv Richard Horatio Blair să aibă o mamă. Un amănunt înduioşător: eroul din "1984", Winston Smith, are exact aceeaşi vârstă cât urma să aibă Richard Horatio, în acel an de referinţă. Dorinţa ultimă a unui tată de a preveni, prin denunţul anticipat al unor posibile orori ale viitorului, ca generaţia fiului său să fie scutită de asemenea grozăvii? Mai mult ca probabil.<br /><br />Unul din exegeţii cei mai avizaţi ai operei lui Orwell, Harry Elmer Barnes, care a demonstrat, pas cu pas, caracterul profetic al antiutopiei sub semnul lui Big Brother, scrie: "Cartea lui Orwell este cea mai subtilă şi pătrunzătoare analiză a tendinţelor din viaţa politică pe plan naţional şi mondial. A discuta tendinţele lumii actuale fără referire la criteriile axiologice ale lui Orwell este ca şi cum ai scrie o carte de biologie fără referire la Darwin, Mendel sau de Vries..." Iar New York Times, în prima sa recenzie, imediat după apariţia cărţii, descriind-o ca fiind "cel mai contemporan roman al acestui an şi cine ştie al câtor alţi ani trecuţi şi viitori", o socoteşte ca o superbă ilustrare a faimoasei maxime a lordului Acton: "Puterea tinde sa corupă, iar puterea absolută corupe în mod absolut".<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />Adevărul literar şi artistic, nr. 673/ 8 iulie 2003, p.14<br /><br /><br /><br /><br /><br />ACTUALITATEA LUI ORWELL (II)<br /><br />Romulus Căplescu<br /><br /><br />Orwell nu a fost doar un romancier, apreciat pentru cele două capodopere ale sale "Ferma animalelor" şi "1984". Nu trebuie o singură clipă uitat că, înainte să cunoască notorietatea şi succesul cu aceste două cărţi, publicate spre sfârşitul vieţii, celelalte scrieri literare ale sale trecând mai degrabă neobservate, şi-a câştigat existenţa ca jurnalist şi, în subsidiar, critic şi eseist, prolificitatea sa fiind remarcabilă. În 1990, un reputat filolog, prof. Peter Davison, de la Universitatea din Leicester, încheia, la capătul unei munci de benedictin, care i-a luat peste două decenii din viaţă, publicarea unei lucrări monumentale "The Complete Works of George Orwell" (Operele complete ale lui George Orwell) în douăzeci de volume. Primele nouă volume văzuseră lumina tiparului în 1986-1987 şi cuprindeau antumele, lucrările publicate în timpul vieţii, în vreme ce restul de 11 strângeau, pentru prima oară, laolaltă, opera sa jurnalistică, în ordine strict cronologică, articolele, eseurile, recenziile, transcrierile emisiunilor sale radio, plus scrisorile, notele, însemnările, fragmente de jurnal intim, ş.a., totul alcătuind un corpus fascinant. Un proiect absolut copleşitor prin acribia exemplară a îngrijitorului ediţiei, prin eforturile sale epuizante de a nu omite nimic, prin lupta sa neobosită cu editorii, speriaţi la un moment dat de proporţiile lucrării, care depăşeau toate previziunile. Pe bună dreptate, această lucrare este socotită ca reprezentând un moment de vârf în activitatea editorialistică a lumii anglofone. Practic, nu a fost scăpată nici cea mai mică bucăţică de hârtie scrisă de autor, totul trecut printr-un filtru exegetic minuţios, care nu lasă nelămurit nici un detaliu.<br /><br /><br />GAZETAR PÂNĂ ÎN VÂRFURILE UNGHIILOR<br /><br />Din aceste 11 volume de jurnalistică, personalitatea lui Orwell apare în filigran mai convingătoare poate decât orice biografie. Mai presus de toate este gazetar până în vârful unghiilor, mulţi considerându-l unul din părinţii jurnalismului modern. Tot ceea ce vede, tot ceea ce citeşte, tot ceea ce remarcă, de la inscripţiile de pe cărţile poştale ilustrate la stilul narativ al romanelor lui Tolstoi şi de la limbajul culegătorilor de hamei, alături de care a lucrat, la un moment dat, până la şabloanele din cuvântările liderilor comunişti, este notat cu grijă şi apoi folosit ca argument pentru a-şi sprijini o opinie, pentru a combate o stare de lucruri cu care nu este de acord. Etimologic, noţiunea de jurnalism implică scrisul de zi cu zi. Nesfârşita curgere zilnică a articolelor, cronicilor, scrisorilor, menţiunilor şi notaţiilor fugare, a răspunsurilor adresate cititorilor etc., toată această imensă dâră de hârtie lăsată în urmă ne permite să discernem, cu mai multă limpezime decât orice comentarii fastidioase, evoluţia convingerilor sale politice.<br /><br />Orwell a fost, dintotdeauna, un om de stânga. Primele sale scrieri sunt îndreptate împotriva colonialismului, aşa cum era practicat în Birmania sau împotriva prejudecăţilor de clasă, cum avea să le constate în Marea Britanie. Şi totuşi, ultimii 13 ani din viaţă şi i-a petrecut denunţând cu vigoare aberaţiile stângii, inclusiv în cele două romane ale sale de căpătâi. Experienţa trăită direct în Spania, în timpul războiului civil, suprimarea brutală a miliţiilor troţkiste i-au deschis ochii asupra adevăratei naturi a stalinismului. Purtarea comisarilor sovietici şi a năimiţilor lor din rândurile aşa numitelor brigăzi comuniste internaţionale l-a convins că Uniunea Sovietică este un duşman tot atât de implacabil al aspiraţiilor sale democratice ca şi Germania nazistă sau Italia fascistă, că nu e de ajuns să lupţi împotriva lui Hitler şi Mussolini, ci trebuie luptat şi împotriva lui Stalin, pentru că inamicul este totalitarismul în întregimea sa.<br /><br />Dacă ar fi rămas în Spania, cu siguranţă ar fi sfârşit prin a fi asasinat. Grupul anarhist în rândurile căruia a luptat a fost lichidat din ordinul comisarilor sovietici şi numele său se afla pe listă!<br /><br /><br />"ZIDUL TĂCERII ŞI AL MINCIUNILOR"<br /><br />Întors în ţară, această convingere s-a întărit şi mai mult, când s-a izbit de zidul tăcerii şi minciunilor pe care intelectualitatea de stânga, admiratori necondiţionaţi ai Moscovei, l-au impus în mass media. O dată cu războiul declarat de nemţi în 1941 Rusiei sovietice, acest zid a devenit şi mai de nepătruns. Stalin, răsfăţat sub numele de "Unchiul Joe", s-a transformat în aliatul Angliei, iar intelectualii de stânga, acţionând acum mână în mână cu falşii naivi ai establishment-ului britanic, au făcut tot ce le stătea în putinţă ca să oculteze adevărata natură a sistemului stalinist. Ceea ce l-a mâhnit şi indignat profund pe Orwell a fost nu numai abjecţia unei asemenea atitudini (spre cinstea sa, el s-a numărat printre primii occidentali care au militat să se spună adevărul asupra masacrelor de la Katin, atribuite nemţilor, în realitate vinovaţii fiind serviciile secrete ruseşti, care au ucis cu sânge rece mii de ofiţeri polonezi), ci duplicitatea aparent incomprehensibilă a intelectualităţii de stânga, care un lucru a crezut (sau a susţinut a crede) înainte de august 1939, un cu totul alt lucru, după pactul Hitler-Stalin, care a deschis calea invadării Poloniei (şi ciopârţirii României), pentru a recurge la o nouă schimbare de poziţie după 22 iunie 1941, când Hitler a rupt pactul cu aliatul său temporar de la Moscova. Comentariile necruţătoare asupra acestei duplicităţi din articolele şi scrisorile sale oferă acel fundal indispensabil care explică geneza operei ce i-a încununat viaţa - "1984".<br /><br /><br />MANIPULAREA PRIN LIMBAJUL POLITIC<br /><br />Îi revine lui Orwell un rol capital în definirea limbajului politic ca unul din instrumentele principale de care se folosesc regimurile totalitare, dar nu numai ele, ci, de multe ori, şi cele aparent democratice, pentru a-şi promova scopurile. "Limbajul politic - şi acest lucru este valabil cu mici variaţii în cazul tuturor partidelor politice de la conservatori la anarhişti - este menit să facă minciunile să aibă aparenţa adevărului iar crimele să pară respectabile şi să confere impresia de soliditate golului absolut", scrie el în splendidul eseu "Politica şi limba engleză". Recunoaştem în aceste cuvinte esenţa a ceea ce în "1984" se numeşte "Newspeak", noua vorbire, ca mijloc prin care societatea totalitară a viitorului să-şi asigure controlul asupra supuşilor. "Pentru a-i face o turmă ascultătoare, guvernul a creat o nouă limbă numită «Newspeak». Această limbă a fost proiectată în aşa fel încât să facă imposibil ca oamenii să gândească într-un mod nedorit, întrucât, pur şi simplu, nu există cuvinte care să dea expresie unor asemenea gânduri". Până la un punct, previziunile din "1984" şi au găsit concretizare în ceea ce, mult mai târziu, avea să se numească "limbajul de lemn". Limbaj menit să ascundă adevărul, ceea ce, până la urmă, a dus la un efect contrar celui scontat, încât omul nou, "Homo sovieticus", ajunsese să nu mai creadă nici măcar în mersul trenurilor...<br /><br />Din păcate, tarele limbajului politic totalitar, denunţate de Orwell, nu au dispărut nici astăzi, chiar dacă, între timp, comunismul s-a prăbuşit. Un distins lingvist american, Geoffrey Nunberg, de la Universitatea Stanford, din California, identifică ecouri ale acestui limbaj în sintagme care dau expresie unor noţiuni actuale, cum ar fi, de pildă, "Patriot Act", Legea Patriotică. O lege care, în treacăt fie zis, adoptată în America după atentatele din 11 septembrie, autorizează autorităţile federale să asculte convorbirile telefonice, să instituie controlul asupra schimburilor de mesaje prin Internet, să obţină informaţii de la biblioteci şi librării asupra cărţilor împrumutate sau cumpărate de cititori, ori să reţină persoane suspecte fără o hotărâre judecătorească prealabilă. Tot aşa, după cum, pentru a cita din acelaşi distins lingvist, multă lume discerne o notă orwelliană în denumirea unui cunoscut proiect al Pentagonului, "Total Information Awarness" (Vigilenţă Informativă Totală), care urmăreşte constituirea unei vaste baze centralizate de date pentru monitorizarea oricăror activităţi ce ar putea avea legătură cu terorismul (între timp, denumirea a fost schimbată în "Terrorist Information Awarness" (Vigilenţă Informativă împotriva Terorismului), pentru a înlătura orice asocieri nedorite). Este citat şi exemplul operaţiunii "Liberty Shield" (Scutul Libertăţii), prin care este permisă detenţia pe termen nedefinit a solicitanţilor de azil provenind din anumite ţări. În acelaşi sens, un alt universitar american, profesorul de filosofic Joe D' Andrea, de la Farmingham State College, a adus Casei Albe învinuirea că a folosit vorbirea orwelliană cu dublu sens (doublespeak), pentru a justifica invazia Irakului. Este vorba, fireşte, de mult-pomenitele arme de distrugere în masă, pe care nimeni nu le-a putut găsi. Lista s-ar putea extinde şi cu alte exemple care nu sunt invocate de lingvistul american, cum ar fi faimoasele "pierderi colaterale" (colateral losses). Şi chiar expresii ca "political correctness" (corectitudine politică) şi "affirmative action" (discriminare pozitivă) par a fi ambigue. Sigur, este discutabil care din aceşti termeni constituie un ambalaj mistificator şi care sunt o simplă denumire fără nimic reprobabil, dar manipularea lingvistică în scopuri politice rămâne un dat, o realitate de neocolit a vremurilor noastre.<br /><br /><br />CREATORUL EXPRESIEI "RĂZBOIUL RECE"<br /><br />Potrivit "Dicţionarului Oxford al Limbii engleze", Orwell este primul care a folosit termenul "războiul rece", într-un articol-eseu, "Tu şi Bomba Atomică", publicat în săptămânalul londonez Tribune, în octombrie 1945, după numai câteva luni de la inaugurarea nou ere nucleare, prin aruncarea de către americani a bombei atomice asupra oraşelor nipone Hiroshima şi Nagasaki. Pentru frumuseţea şi argumentaţia impecabilă, acest articol ar merita citat în întregime, fiind unul antologic. Teoria sa este că, pe măsura perfecţionării şi creşterii puterii distructive a armelor, se conturează perspectiva creşterii preponderenţei Statului în detrimentul Individului, a ţărilor industrializate în detrimentul celor înapoiate. Centrele de putere se împuţinează tot mai mult. În 1939 - afirmă Orwell - existau doar cinci state capabile să poarte un război pe scară largă (Germania, URSS, SUA, Marea Britanie, Japonia - n.r.), iar în prezent (1945), doar trei (SUA, URSS, Marea Britanie) şi, poate, chiar numai două (SUA, URSS). Cu alte cuvinte, el prevede dispariţia ca mare putere a propriei ţări, fostul imperiu al Marii Britanii. Rămân, aşadar, două mari imperii, unul dominat de americani, celălalt de ruşi, în vreme ce în estul Asiei se profilează un al treilea imperiu, incipient, dominat de China. Fiecare de necucerit, o dată ce secretul bombei atomice va înceta să fie un monopol american - ceea ce s-a şi întâmplat - şi fiecare "într-o stare de permanent «război rece» cu vecinii săi". Concluzia: bomba atomică "va pune capăt războaielor pe scara largă, cu preţul prelungirii la infinit a unei «păci care nu e pace»". Extraordinar simţ al previziunii!<br /><br />Timp de cinci decenii, lumea a fost (cu excepţia conflictelor locale) într-o stare nici de pace, nici de război, între cei doi giganţi, SUA şi URSS, în vreme ce al treilea, China, începea treptat să se trezească din letargie. Iar vocabularul politic internaţional s-a îmbogăţit cu termenul "război rece", care, lansat de Orwell, a dobândit circulaţie universală, dar câţi din cei care l-au folosit şi îl folosesc pot să-i identifice originea? Şi, bineînţeles, ideea celor trei imperii, "într-o permanentă stare de război rece", atât de prielnică rânduielilor autoritare sau totalitare, a preluat-o în romanul său profetic "1984".<br /><br /><br />EUROPA PE TARABĂ LA TEHERAN ŞI IALTA<br /><br />Profetice sunt şi explicaţiile şi reflexiile pe care le comunică într-o scrisoare adresată editorului său în legătură cu acest roman, cu puţin înaintea datei apariţiei. "Ceea ce îşi propune (romanul - n.r.) este să discute implicările împărţirii lumii în «zone de influenţă»", scrie el, după care adaugă, într-o paranteză: "M-am gândit la acest lucru în 1944, în urma conferinţei de la Teheran". Ţinută la sfârşitul lui 1943, conferinţa de la Teheran a fost primul summit al celor trei aliaţi, Roosevelt, Churchill, Stalin, care, între altele, s-au pus de acord cum să împartă Germania în zone de ocupaţie, după ce va fi fost înfrântă şi, de asemenea, au decis ca partea din Polonia ocupată de ruşi, ca urmare a pactului cu Hitler, să rămână Moscovei. La Ialta, în februarie 1945, cei trei nu au făcut altceva decât să consfinţească aceste înţelegeri. Imaginându-şi în "1948" o lume alcătuită din trei imperii - Oceania, Eurasia şi Eastasia - Orwell a extrapolat, în ultimă instanţă, la scenă planetară, o asemenea împărţire în zone de influenţă.<br /><br />E greu de ştiut care ar fi fost reacţia marelui ziarist şi scriitor dacă ar fi aflat de târgul la fel de odios al procentajelor, pus la cale, la Moscova, în octombrie 1944, deci între Teheran şi Ialta, de data aceasta numai între Churchill şi Stalin, prin care România era oferită pe tavă ruşilor, în proporţie de 90 la sută (până la urmă sută la sută), în schimbul unui procentaj similar care revenea englezilor în Grecia - Iugoslavia, Bulgaria şi Ungaria fiind şi ele împărţite "frăţeşte". Neîndoios, dezgustul său ar fi fost şi mai mare în general, referirile la România sub cizma sovietică par a fi foarte reduse în opera sa jurnalistică, deşi, probabil, cunoştea bine situaţia din ţara noastră, ca şi din celelalte ţări răsăritene intrate în sfera stalinistă de influenţă. Dovada o constituie o scrisoare (din aprilie 1949) în care îndoindu-se că în URSS ar exista un curent oficial antisemit (un asemenea curent s-a putut constata spre sfârşitul vieţii lui Stalin, vezi pretinsul complot al "bluzelor albe", cu implicarea medicilor evrei de la Kremlin), afirmă textual: "Dacă încerci sa stabileşti o legătură între comunism şi antisemitism, atunci i se poate oricând replica, atrăgându-ţi-se atenţia asupra unor oameni cum ar fi Kaganovici si Ana Pauker şi asupra marelui număr de evrei din partidele comuniste de pretutindeni". Referirea la Ana Pauker, emisara Kremlinului, arată că starea de lucruri din România îi era familiară, ca şi întregii lumi occidentale, de altfel.<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />Adevărul literar şi artistic, nr. 674/ 15 iulie 2003, p.14<br /><br /><br /><br /><br /><br />ACTUALITATEA LUI ORWELL (III)<br /><br />Romulus Căplescu<br /><br /><br />Orwell nu era un nume total necunoscut românilor şi, în general, est-europenilor, opera sa reuşind să treacă dincolo de cortina de fier, în special datorită emisiunilor posturilor de radio occidentale. În România, ca şi în celelalte ţări răsăritene, cine putea pune mâna pe un exemplar din "Ferma animalelor" sau "1948", cu riscurile evidente implicate, îl devora într-o noapte, recunoscând imediat halucinanta asemănare cu realităţile pe care le trăiau zi de zi. Prin anii '80, în Polonia şi Cehoslovacia au circulat chiar, după cum relata Timothy Garton-Ash, un bun cunoscător al Estului european, traduceri în samizdat, mulţi întrebându-se cum de a putut cunoaşte atât de bine realităţi din ţări, inclusiv Rusia, pe care nu le-a vizitat niciodată. Cum de a aflat de apartamentele sordide de bloc, unde coridoarele sunt îmbibate cu miros de varză stricată şi alte miasme pestilenţiale? Cum de a ştiut de lipsa de pe piaţă a unor articole atât de banale ca lamele de ras, cum de a priceput resorturile psihologice adânci ale dublei gândiri? Răspunsul rezidă, fireşte, în experienţa directă a aberaţiilor şi ororilor comunismului prilejuită de războiul civil din Spania, în şocul resimţit faţă de ignorarea deliberată a acestor aberaţii şi oron de către intelectualitatea de stânga din propria ţară, în înfrigurarea cu care urmărea tot ce se petrece în Rusia sovietică şi apoi în ţările intrate sub dominaţia ei Poeta Natalia Gorbanievskaia îi mărturisea lui Carton-Ash că în adâncul fiinţei ei îl socoteşte pe Orwell ca aparţinând spaţiului est-europan.<br /><br /><br />CENUŞIUL COMUNIST SUB LUPĂ<br /><br />Un paradox fără doar şi poate, dat fiind că, prin datele biografiei sale, fizic, nu avea cum să aparţină unui asemenea spaţiu în schimb, în Spania el i-a putut cunoaşte "reliefurile", transplantate aici de comisarii sovietici. Pentru că s-a alăturat miliţiilor marxiste disidente, şi nu Brigăzilor Internaţionale dirijate de aceşti comisari, s-a numărat printre victimele represiunilor sălbatice declanşate de inchiziţia comunismului ortodox. Tovarăşii alături de care luptase pe front au fost aruncaţi în închisori şi ucişi fără milă de către cei care, în teorie, se chema că le sunt aliaţi împotriva lui Franco. Un raport secret al Tribunalului pentru Spionaj şi Înaltă Trădare al forţelor republicane de sub influenţă comunistă îi descria pe el şi pe soţia sa Eileen ca "troţkişti turbaţi". Dacă nu ar fi reuşit să fugă în ultimul moment din ţară, ar fi avut, mai mult ca probabil, un sfârşit tragic. Transpusă pe pământ spaniol, sugrumarea fără milă de către comunişti a oricărei disidenţe, a oricărei rezistenţe, reală sau închipuită, faţă de dogmele staliniste, era duplicatul exact al celor ce se petreceau în gulagul sovietic<br /><br />Întorcându-se în ţară, a descoperit, oripilat, că, practic, întreaga presă de stânga suprimase ori falsificase în modul cel mai infam evenimentele la care fusese martor. A fost al doilea mare şoc al vieţii sale, care i-a permis să descopere una din regulile de fier ale lui Big Brother, "mutabilitatea trecutului" rescrierea, manipularea, deformarea istoriei.<br /><br />Activitatea gazetărească intensă în care se angrenează după revenirea din Spania, preocupările sale politice îl fac să urmărească cu pasiune ceea ce se întâmplă în regimurile totalitare, cu precădere în cel stalinist. Nimic nu îi scapă. Carnetele sale de note înregistrează atent toate evenimentele majore care aveau să ducă la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, inclusiv pactul Hitler-Stalin. După ce Hitler a repudiat pactul său de neagresiune cu Stalm, lansând operaţiunea Barbarossa, nu numai intelectualii de stânga (la început descumpăniţi de acest pact, dar apoi îmbrăţişându-l cu entuziasm factic), dar şi establishment-ul occidental, inclusiv cercurile conservatoare cele mai închistate, au luat în braţe Uniunea Sovietică, ridicându-i osanale. Orwell s-a situat însă pe o poziţie contrară, manifestând ceea ce s-ar putea numi un adevărat eroism intelectual. El s-a încăpăţânat să afirme că regimul sovietic e la fel de tiranic ca şi cel nazist, ceea ce constituie un exemplu unic, care i-a adus multe inamiciţii şi dezagremente, fiind cunoscut refuzul iniţial al unor edituri (cum ar fi cel formulat de Victor Gollancz ori de poetul şi criticul T.S. Elliot), se pare la "sugestia" Ministerului britanic al Informaţiilor, de a-i tipări "Ferma animalelor". Aşa cum am văzut, conferinţa de la Teheran i-a sugerat ideea împărţirii lumii în blocuri. Iar cărţile pe care le-a citit şi recenzat, inclusiv amintita distopie, Mî (Noi), a lui Evgheni Zamiatin, i-au furnizat amănunte, unele de-a dreptul terifiante, asupra vieţii de zi cu zi din "patria socialismului". Zamiatin descrie în amănunt cele ce se petrec în "Statul Unic", unde muncitorii trăiesc în case de sticlă, pentru a se ştii tot ce se petrece înăuntru (televiziunea încă nu se inventase), sunt identificaţi prin numere şi nu prin nume, poartă uniforme identice, iar relaţiile sexuale sunt strict reglementate, peste toţi şi toate domnind "Binefăcătorul", unanim şi perpetuu reales.<br /><br />Ingredientele existau, aşadar, secretul constând în mixtura lor, în trecerea prin filtrul personal. Impactul extraordinar al celor două romane - "Ferma animalelor" şi "1984" - constă tocmai în faptul că se bazează pe evenimente reale, pe tendinţe şi detalii rezultat al unor îndelungate observaţii proprii. Dacă ruşii şi est-europenii au recunoscut în cele două cărţi realităţile cenuşiului lor cotidian, acest lucru are explicaţia cea mai simplă: pentru că punctul de plecare al autorului îl constituie tocmai aceste realităţi, unele trăite direct, altele permanent şi sistematic monitorizate.<br /><br /><br />LISTA LUI ORWELL<br /><br />În contextul intransigenţei sale împotriva regimurilor totalitare, e lesne de înţeles jubilaţia pe care au resimţit-o adversarii, de la stânga şi de la dreapta, ai scriitorului, când au aflat, la ani şi ani după moartea sa, un episod necunoscut dinspre sfârşitul vieţii.<br /><br />Cu puţin înaintea apariţiei Operelor complete, cotidianul conservator (de dreapta) britanic, Daily Telegraph publica, pe prima pagină, un articol cu un titlu senzaţional, "Idolul socialist care a devenit informator", în care se dezvăluia, pe baza documentelor cuprinse în lucrare (în redacţie parvenise un set al volumelor respective, anterior intrării lor în librării) că în 1949, Orwell întocmise, pentru uzul unui departament, recent creat pe lângă Ministerul de Externe (Foreign Office), având sarcina să contracareze propaganda comunistă, o listă, un fel de dosar a la Big Brother, cu numele unor concetăţeni cu simpatii comuniste. Printre aceştia, figuri publice de largă notorietate, ca scriitorii George Bernard Shaw şi J.B. Priestley, dramaturgul Sean O'Casey, deputaţii laburişti Richard Crossman şi Tom Driberg, celebrul actor de cinema Charlie Chaplin. Scandalul - artificial - a izbucnit imediat. Aşadar, cavalerul fără pată şi reproş, cruciatul împotriva totalitarismului, era un banal turnător, care se făcea vinovat de aceleaşi practici pe care le condamnase atât de vehement în "1984". Defăimătorii atâta aşteptau ca să se dezlănţuie.<br /><br />În realitate, lucrurile se prezentau cu totul altfel. În primul rând, Orwell nu-şi ascunsese niciodată dispreţul faţă de intelectualii de stânga care sprijineau URSS-ul, în ciuda dovezilor de netăgăduit despre atrocităţile staliniste. În al doilea rând, el fusese solicitat de către o prietenă care lucra pentru departamentul amintit să sugereze cine ar putea să scrie articole cu caracter anticomunist, or, lista includea doar numele unor persoane care i s-au părut nepotrivite să scrie asemenea articole, datorită convingerilor lor politice, din care unele nu făceau, de altfel, un secret. A face din aceste persoane contrapropagandişti era o absurditate. Bernard Shaw, de pildă, vizitase Rusia sovietică, de unde, surprinzător de naiv, se întorsese entuziasmat, spre deosebire, să zicem, de Panait Istrati, care, mai sceptic şi mai lucid, nu şi-a ascuns dezamăgirea profundă faţă de cele constatate. În plus, nici unul din cei de pe listă nu îi era prieten, aşa că nu se poate vorbi de "trădare".<br /><br />De altfel, dintr-o scrisoare adresată de Orwell prietenei amintite reieşea că nu acordă cine ştie ce importanţă numelor menţionate: "Nu e nimic senzaţional şi bănuiesc că pentru prietenii tăi nu reprezintă vreo noutate. În acelaşi timp, nu cred că e o idee rea să existe o listă a oamenilor în care nu poţi avea încredere", scria el, adăugând că, dacă s-ar fi procedat în acest mod mai devreme, s-ar fi împiedicat "strecurarea unor anumite persoane în posturi sensibile de propagandă, unde, probabil, au putut face mult rău". Ceea ce s-a şi adeverit, şi nu numai în sectorul propagandei, ci şi în serviciile diplomatice şi în cele informative, infiltrate de faimosul grup al "spionilor de la Cambridge" (denumire provenind de la universitatea absolvită), alcătuit din Kim Philby, Guy Burgess şi Donald Maclean, care, o dată descoperiţi, s-au refugiat în URSS, unde au dus o viaţă liniştită ca pensionari ai KGB-ului (s-a aflat, ulterior, că toţi trei erau homosexuali, fiind, astfel, mai uşor de şantajat de către ruşi, pentru a-i determina să spioneze).<br /><br />Nu trebuie uitat nici momentul când se petrecea episodul "listei lui Orwell": războiul rece era în toi, iar Stalin ordonase blocada Berlinului Occidental, ai cărui locuitori nu mai puteau fi aprovizionaţi decât pe calea aerului. Marele Frate de la Răsărit ameninţa întreaga Europă şi dârzul anticomunist nu putea admite aşa ceva, cu slabele-i puteri, de pe patul de muribund, căutând să contribuie la împiedicarea unei asemenea perspective tragice. Orwell se temea că moartea îi va răpi şansa de a nu permite prietenilor conştienţi ori inconştienţi ai lui Stalin din lumea anglo-saxonă să-şi duca la capăt, activitatea malignă.<br /><br />Mult mai reprobabilă, dacă ar fi să facem o comparaţie din acest punct de vedere, este comportarea unui scriitor ca Saul Bellow, care a proferat sentimente de prietenie faţă de Mircea Eliade, cât timp acesta a fost în viaţă. Iar după ce a murit, a asistat la ceremonia funerară, exprimându-şi mâhnirea pentru dispariţia marelui savant, pentru ca, apoi, în romanul său, cu cheie, Ravelstein, să îl înfiereze, sub numele schimbat de Radu Grielescu, ca asasin şi călău, care ar fi atârnat cu mâna lui evrei de cârlige în abatorul de la Bucureşti. Simpatiile lui Eliade, din perioada tinereţii, faţă de mişcarea de dreapta din România sunt neîndoielnice, dar a-i pune în cârcă asemenea fantastice vini imaginare e descalificant. Asemenea acuzaţii monstruoase post mortem îşi găsesc perechea în reproşurile severe făcute, de asemenea post mortem, de Alexandra Laignel-Lavastine lui Eugene Ionescu pentru că nu şi-a denunţat ca "fascişti" prietenii săi dintotdeauna, Mircea Eliade şi Emil Cioran. Tocmai astfel de respingătoare comportamente sunt demne de Big Brother şi de arsenalul otrăvit la care acesta recurge şi nu gestul lui Orwell de atenţionare a unei prietene să nu comită o gafă solicitând unor simpatizanţi ai comunismului să se angreneze în activităţi de combatere a propagandei comuniste, mai ales că aceştia ar fi putut să accepte, infiltrându-se astfel în structuri deosebit de sensibile. Mai mult, s-a dovedit cum că unul din cei de pe listă, Peter Smollet, fost corespondent al ziarului Times, era agent sovietic, prieten apropiat al mai-sus pomenitului spion Kim Philby, şi că el s-a folosit de poziţia sa pentru a spiona în favoarea URSS!<br /><br />Orwell nu a făcut decât să rămână egal cu sine însuşi. Şi după moarte, dacă se poate spune aşa, a continuat să lupte împotnva comunismului tentacular.<br /><br /><br />"ORWELL"-UL, UNITATEA DE MĂSURĂ A TOTALITARISMULUI<br /><br />În limbajul literar, cuvântul "orwellian" cu dubla funcţie, de adjectiv - pentru a descrie teroarea totalitaristă, falsificarea istoriei, distorsionarea adevărului -, ca şi de substantiv - pentru a desemna un admirator, un discipol ori continuator al ideilor scriitorului - are circulaţie curentă. Este un privilegiu rar ca numele unui cărturar să se bucure de o asemenea dualitate, să zicem, de pildă, proustian, tolstoian ori dickensian (există şi exemple negative, dacă se poate spune aşa: marxist, leninist, stalinist). Iată, însă, că un scriitor şi critic rus, Viktor Erofeev, vine cu propunerea de a se institui "orwell"-ul ca... unitate de măsură a totalitarismului sau a regimurilor dictatoriale, pe o scară mergând de la O la 10. În fond, de ce nu? Dacă "unele animale sunt mai egale decât altele", cu atât mai mult unele state sunt mai totalitare sau dictatoriale decât altele.<br /><br />În viziunea lui Erofeev, stalinismul întruneşte cotaţia maximă: 100 orwelli. Regimul din Coreea de Nord merită tot atât. Cuba lui Fidel Castro s-ar situa pe scara Orwell undeva între cotaţiile 80-90. în ultimii ani, valoarea în orwelli a Rusiei a oscilat la valori încă destul de înalte, deşi, în nici un caz, atât de mari ca pe timpul sovietelor.<br /><br />Uneori, susţine scriitorul rus, ţările occidentale, cu regimuri tradiţional democratice, capătă un rating înalt în materie de orwelli atunci cânt pretind, cu aroganţă, că deţin monopolul adevărului, când manipulează realitatea ori manifestă ipocrizie, una predicând şi alta făcând. Alteori, pentru a reduce nivelul orwellilor în ţările infectate de dictatură, aşa cum este cazul Irakului, statele occidentale recurg la comportamente orwelliene. Gradaţia în orwelli ţine de natura puterii statului, de îngâmfarea acestui stat, de convingerea că numai el are dreptate, de pretenţia la impunitate. "Obiectul persecuţiei e persecuţia. Obiectul torturii e tortura. Obiectul puterii e puterea", ţine să reamintească Erofeev cuvintele lui Orwell.<br /><br />În ochii scriitorului şi criticului rus, relevanţa autorului "Fermei animalelor" rezidă tocmai în această scară politică orwelliană. Conceptul cel mai strălucit pe care îl introduce Orwell este cel legat de "newspeak" - crearea de către statul totalitar a unui nou limbaj care să facă imposibilă orice împotrivire, orice idee diferită, orice dizidenţă. Conform acestei logici, scopul totalitarismului nu este să insufle teama ca atare, ci să o transforme în dragoste sinceră faţă de Big Brother, conducătorul suprem şi infailibil.<br /><br />Iată că adversarul neîmpăcat al totalitarismelor, în genere, şi al totalitarismului sovietic, în particular, pare a fi - şi nu întâmplător - cel mai bine înţeles tocmai în ţara supusă timp de atâtea decenii acestui totalitarism înspăimântător, rezultat al unui experiment utopic în întregime falimentar.<br /><br /><br />DEMONUL LĂUNTRIC<br /><br />Desigur, ar mai fi multe de spus despre Orwell. Despre Orwell, recenzatul de noutăţi literare, care a ţinut o rubrică permanentă la "Tribune". O muncă teribilă de Sisif, pe care o descrie inspirat într-un excepţional eseu intitulat "Confesiunile unui recenzat literar". Imaginaţi-vă, scrie el, "o fiinţă obosită, cu nervii la pământ", recenzatul de profesie, "îmbrăcat într-un halat ros de molii şi aşezat la o masă care stă să cadă". Cu început de chelie şi varice, nutrind vagi gânduri de sinucidere, "are 35 de ani, dar arată a 50". Sosirea unui nou lot de cărţi îl umple de groază. "Perspectiva de a trebui să le parcurgă îi provoacă aceeaşi senzaţie ca şi cum ar fi nevoit să dea pe gât o sticlă cu ulei de ricin". Se poate cu uşurinţă discerne în aceste cuvinte pana de ironist subtil, ceea ce nu-l împiedică să conchidă, cu amărăciune, că activitatea de recenzat literar e "o treabă deosebit de ingrată, iritantă şi epuizantă".<br /><br />Pe care a continuat, însă, să o exercite cu osârdie, până aproape de ultima clipă a vieţii. Scrisul a fost pentru el o nevoie lăuntrică irezistibilă. Deşi într-un loc a socotit romanele ca fiind "forma cea mai anarhică a literaturii", prozele sale literare din ultima parte a vieţii sunt printre cele mai reuşite din cele ale literaturii britanice a secolului XX, atrăgându-i epitete uneori de o rară extravaganţă, cum ar fi "James Dean al războiului rece", aluzie la celebrul actor american de cinema, considerat în scurta sa existenţă un simbol al rebeliunii juvenile împotriva rânduielilor anacronice sau "John Fitzgerald Kennedyy al literelor anglo-saxone".<br /><br />Cea mai bună definiţie şi-a dat-o tot el, atunci când a schiţat, din câteva trăsături de condei, portretul-tip al celor a căror meserie e scrisul. "Toţi scriitorii sunt vanitoşi, egoişti şi leneşi şi e un mister ce se afla la temelia motivelor lor. A scrie o carte necesită un efort îndelung, care te secătuieşte, ca o boală prelungită şi chinuitoare. Niciodată nu te-ai înhăma la o asemenea treabă dacă nu ai fi mânat de un demon interior căruia nu-i poţi rezista şi pe care îl înţelegi nelămurit".<br /><br />Demonul lăuntric al lui Orwell a fost neîmpăcarea cu tot ceea ce înjoseşte omul.<br /><br /><br />Fragment preluat din :<br />Adevărul literar şi artistic, nr. 675/ 22 iulie 2003, p.14.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PUNCT ŞI DE LA CĂPĂTÂI (Voicu Bugariu)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />La editura Liternet a apărut, în format electronic, volumul de proză scurtă "Mozart şi Moartea", scris de prozatorul şi criticul Voicu Bugariu. Cartea cuprinde 23 de povestiri, printre care unele lucrări antologice, apărute anterior în diferite volume sau antologii, precum "Noapte bună, Sophie", "Autostop" sau "Fulgerul mental". Prima merită o menţiune aparte, deoarece ea impune atemporal, cu o graţie greu de egalat, un cu totul alt profil al şarmului feminin decât cel din proza science-fiction a tinerilor optzecişti (Alexandru Ungureanu - Lera cea adevarată) sau cyberpunk (Michael Haulică - Madia Mangalena). Comparaţia se impune de la sine, în mod obligatoriu, pentru că Sophie a devenit prima fiinţă transferată în propria-i Utopie lăuntrică, temă care din 1999 a fost amplificată la proporţiile unui ansamblu de conştiinţe cuplate într-o Matrice dominatoare (The Matrix).<br /><br />"Noapte bună, Sophie" a apărut iniţial în revista "Vatra", apoi în volum ("Lumea lui Als Ob", 1981) şi a fost selectată să-l reprezinte pe scriitor în antologia "Timpul este umbra noastră" (1991), realizată de criticul Cornel Robu. Voicu Bugariu şi-a lăsat eroina să se mişte şi să reacţioneze cu o naturaleţe care denotă o cunoaştere peste măsura obişnuitului, o identificare spirituală şi emoţională totală cu personajul, gen "Madame Bovary c'est moi!" a lui Gustave Flaubert. Întocmai ca şi Mona Lisa lui Da Vinci, Sophie ("Înţelepciunea", iubita mistică a filosofilor) constituie un ideal estetic şi rămâne cea mai vie obsesie a autorului.<br /><br />Povestirea "Autostop" a apărut tot în "Lumea lui Als Ob". Inginerului Valentin Guţu i se înmânează un plic ce conţine o scrisoare de ameninţare. Ea este tipărită cu litere ciudate pe o hârtie indestructibilă. Apoi omul este cules de pe marginea şoselei de o maşină care decolează. Guţu se sperie şi sare din maşină. Avem de-a face cu o intruziune brutală a fantasticului în existenţa unui personaj mediocru, care se zbate ca un gândac întors pe spate, examinat cu lupa de o inteligenţă superioară. Personajul trăieşte angoasa conştientizării propriilor limite. Ichimescu, partenerul cu care Guţu joacă table, nu se lasă cuprins de spaima Necunoscutului şi-i propune o serie de explicaţii în răspăr: "Extratereştrii ne testează psihologiile. O glumă nevinovată a unor fiinţe dintr-o lume paralelă. O festă bizară, jucată de-un călător venit din viitor." Va să zică un fel de întâlnire de gradul III, pusă în scenă minuţios, nu fără o anumită răutate, mărturie a complexelor de inferioritate de care suferă farsorii, care, la o adică, sunt tot nişte oameni.<br /><br />Lumea din "Mozart şi Moartea" este populată mai cu seamă de celibatari tomnateci, marcaţi sufleteşte de tot felul de ratări. "Fulgerul mental" ar putea fi, cronologic vorbind, prima proză publicată care are ca erou un bărbat între două vârste. Spre deosebire de versiunea apărută în medalionul de autor din Almanahul Anticipaţia 1986, de această dată pe erou îl cheamă, oarecum banal, Raul Popescu (nume folosit în mai multe povestiri din volumul analizat). Personajul trăieşte o criză de inspiraţie, pe care încearcă să o depăşească apelând la sfatul unui psihiatru. Acesta îl sfătuieşte să încerce un truc, să încerce uneori să trăiască cu intensitatea unor vârste trecute. Apariţia unei tinere declanşează fulgerul mental, descărcarea energetică din care se va naşte un roman de trei sute cincizeci de pagini, scris dintr-o suflare, dar autorul îşi consumă toate resursele creatoare, întreaga forţă vitală şi moare de bătrâneţe, la doar 46 de ani.<br /><br />Acest Raul Popescu este un personaj fericit. El a trecut în lumea fericiţilor şi nu-l deranjează zi de zi Mizeria, "o femeie hidoasă, în zdrenţe, puţind, fără dinţi, nespălată de ani". Ea sună apăsat la uşă, ba chiar şi bate de câteva ori în uşă, nu se jenează. Nu telefonează, îşi caută victima personal. Vecinii protestează, dar îi pasează răspunderea de a scăpa de "cerşetoare".<br /><br />Mizeria constituie un fel de secreţie internă care alimentează şi leagă toate celelalte povestiri, ca un fel de limfă ce străbate fişierele, circulând pe canale nebănuite şi răspândeşte o otravă subtilă, menită să-şi subjuge victima, să-i anihileze voinţa, să o transforme într-o legumă. Căci Mizeria este frigidă şi perversă (Amor senil), absolut respectuoasă şi inaccesibilă (Adevărul este ciudat şi incomod), are "statura nesăbuită a unei baschetbaliste" (Întâlnire cu Floria), manifestă o "maturitate senină" (Pe bulevard), este o "fiinţă iniţiată şi stăpânit pofticioasă" (Cvartet) ori "misterios erodată, având ceva de ogar neurastenic" (O amintire).<br /><br />În "Ucigaşul melcilor", un text rescris şi el de mai multe ori, scriitorul porneşte pe urmele unor cunoscute versuri ale lui Ion Barbu, reţinând sugestia mucilaginos-erotică a unei fecundităţi deranjante. Wilhelm R. este un neamţ cu mofturi aristocratice, ce duce o existenţă perfect calculată. Dar menajul său convenţional, din care a rezultat o fetiţă, se destramă de la sine în momentul când soţia devine amanta unui intelectual atipic, uşor iritant, dar debordând de o sexualitate naturală, dezarmantă, care o cucereşte vorbindu-i despre gasteropode.<br /><br />După divorţ, Herr R. se mută în Oraşul Coroanei (Kronstadt - un nume vechi al Braşovului), unde încearcă să-şi recâştige pacea lăuntrică. Degeaba, nişte melci încep să-i invadeze spaţiul vital, murdărindu-i pervazul, masa din nuc masiv, covoarele. El nu realizează că spirala unei case de melci poate fi parcursă în două sensuri. Pe măsură ce paşnica înaintare a gasteropodelor exercită o presiune tot mai mare, personajul principal se retrage în propria cochilie. Când nu-i rămâne spaţiu nici măcar să respire, el atacă disperat, acţiune care stârneşte, ca un bulgăre aruncat între o creastă povârnită cu nea, o avalanşă de evenimente negative.<br /><br />Strivirea melcilor îi provoacă eroului o senzaţie de reală satisfacţie sexuală:<br /><br />"Ucizi melcii cei lubrici. Câte doi dintr-o dată. Satisfacţie! Ai o erecţie rapidă, mai puţin obişnuită la vârsta ta. Din penis îţi iese parcă un abur invizibil. Aproape un orgasm, nea Wilhelm!"<br /><br />Însă decimarea gasteropodelor duce la efecte catastrofale: într-un cartier mărginaş, o explozie de gaze provoacă moartea a cinci persoane; un camion scăpat de sub control îi terciuieşte pe călătorii care aşteptau tramvaiul; un avion se prăbuşeşte în oraş; deraierea unui tren provoacă sute de morţi... Iar Wilhelm R. prelungeşte masacrul, până când el însuşi devine victima cutremurului iscat de nesăbuinţa sa.<br /><br />Surprinzător, autorul care a insistat să publice romanele "Zeul apatiei" şi "Visul lui Stephen King", naraţiuni voit plasate în meandrele mocirloase ale subliteraturii, dozează acum atent raportul dintre sex şi violenţă. După ce a găsit "proporţia de aur" dintre aceste elemente primordiale ale tipologiei umane şi s-a văzut cu formula în buzunar, Voicu Bugariu îşi rezervă plăcerea de a se transforma într-un moralist subtil, un promotor al unui "joc secund" mai pur.<br /><br />În povestirile sale, autorul îşi introspectează personajele cu o luciditate ce pare uneori cinică:<br /><br />"Omul suferă de o boală numită bătrâneţe incipientă. Problemele lui n-au nici-o legătură cu ambianţa socială. Nimeni nu este de vină în ceea ce-l priveşte. El singur şi-a făcut-o. Cu mâna lui, ca să zic aşa. Trebuia să aibă mai multă grijă de viitor. Să nu rămână fără serviciu. Sau, dacă era dat afară de unde a lucrat, să plătească taxele pentru asigurări sociale. Totul ar fi fost OK. De asemenea, era indicat să nu mai fie atât de orgolios. Să facă nişte acte de vasalitate faţă de unul sau mai mulţi puternici ai zilei. Ar fi obţinut, cu siguranţă, un oscior. Aşa, cu metoda lui maximalistă, a ajuns în marginea societăţii."<br /><br />Dar "marginea societăţii" nu constituie neapărat un capăt al răbdării. În "Mozart şi Moartea", un muribund îl cheamă pe Raul Popescu, cu rugămintea să-i pună un fragment dintr-un concert de pian, pe care-l auzise adesea din garsoniera vecină. Rugămintea îi este îndeplinită şi bătrânul se stinge lin, odată cu ultimele măsuri. E o împăcare cu lumea care, dincolo de nervozitatea unor personaje obsedate de convenienţele sociale şi marcate de traumele andropauzei, sălăşluieşte în tot ce are mai bun proza lui Voicu Bugariu.<br /><br /><br /><br /><br /><br />GOTIC ÎNTÂRZIAT SAU ROMANTISM ÎNTÂRZIAT? (Anne Rice)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />După poveştile cu vampiri, Anne Rice începe un ciclu romanesc despre mumii. De fapt, termenul de mumie este nepotrivit, pentru că autoarea îşi continuă şi îşi dezvoltă opiniile despre nemuritori. Marele faraon Ramses a aflat de la o vrăjitoare hitită reţeta nemuririi. Astfel, devine un rătăcitor prin vremuri, sfătuitorul din umbră al multor faraoni şi amantul celebrei Cleopatra. După care, plictisit şi obosit de lume, se retrage într-o criptă, în întunericul care-l adoarme, aşteptând să fie iarăşi scos la lumina care-i va reda viaţa şi energia.<br /><br />Aşteptarea sa este îndelungată, pentru că vor trece două mii de ani până când mormântul său va fi descoperit, iar trupul îi va fi adus la lumina zilei şi transportat în Anglia. Faraonul va nimeri în universul victorian de la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX. Va asista la uciderea arheologului care l-a descoperit şi se va îndrăgosti de fiica acestui arheolog, o va ajuta să se răzbune şi se va întoarce în Egipt, pentru a o căuta pe Cleopatra...<br /><br />Romanul doamnei Rice are multe trăsături ce-l fac asemănător cărţilor din ciclul vampirilor. Şi aici, nemuritorul are puteri deosebite, atât fizice, cât şi intelectuale. Iar muritoarele se simt atrase de el, se îndrăgostesc nebuneşte, acceptându-i nemurirea şi dorind, la rândul lor să-i împărtăşească stilul de viaţă. Şi aici, nemuritorul manifestă un dispreţ total faţă de morala epocii. Rămânem cu impresia că autoarea este adepta unei ideologii a supraomului, o ideologie ce pare oarecum desuetă, de-un romantism cu oarecare iz de naftalină. Trăirile sunt prea intense, prea excesive, judecăţile sunt extreme, iar gesturile sunt definitive. Nu există nuanţe, personajele par desprinse din epopei străvechi, fără asemănare cu omul modern, atât de dispus la concesii şi la autocompătimire. Ramses pare un Frankenstein modern, fiind atât monstrul cât şi savantul în aceeaşi fiinţă.<br /><br />Atât din desfăşurarea evenimentelor, cât şi din modul abrupt în care se termină romanul, este evident că doamna Rice a gândit povestea de faţă ca parte a unui ciclu romanesc întins. Să sperăm că în volumele următoare mumia va evolua, va da dovadă de sentimente mai complexe şi că nu vom avea parte doar de variaţiuni pe aceeaşi temă.<br /><br /><br />Anne Rice - Mumia sau Ramses cel Blestemat<br />Traducere de Anca Maria Nastasia şi Ion Nastasia<br />Editura RAO, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE DEMENŢĂ ŞI MANIPULARE (John Saul)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />John Saul s-a specializat în ceva ce s-ar putea numi „fals horror metafizic”. Adică romanele sale încep prin a descrie evenimente ce par a avea în spatele lor forţe oculte, metafizice, adevărate puteri ale răului. În final, explicaţia este raţională, chiar cu tentă SF.<br /><br />Romanul de faţă nu se abate de la această regulă. Într-un orăşel banal, liniştit, încep să se producă evenimente tragice. Povestea este fragmentată în mai multe povestiri cvasiindependente, legate între ele doar prin locul de desfăşurare şi prin substratul comun. De subliniat faptul că John Saul mărturiseşte în prefaţă faptul că s-a inspirat din ideile prezentate de St. King în prefaţa la Culoarul morţii, referitoare la dorinţa acestuia de a scrie un roman foileton, de factură dickensiană. Remarcăm astfel faptul că marii autori de romane horror devin conştienţi de rădăcinile populare ale literaturii horror, de faptul că aceasta se trage din romanul foileton. Pe de altă parte, John Saul recunoaşte influenţa lui King şi în faptul că încearcă să-şi creeze un mediu al său, o atmosferă şi nişte locuri care să creeze un fundal specific operei sale. Personal cred că aici se manifestă mai degrabă influenţa lui Lovecraft, autor pe care-l admiră şi King, şi Saul, şi care şi-a plsat întreaga operă în atmosfera foarte familiară lui, a Noii Anglii.<br /><br />Revenind la romanul lui John Saul, remarcăm o anumită repetitivitate în acţiuni. Fiecare parte componentă constă în dezlănţuirea unei nebunii asasine, nebunie provocată de un obiect pe care personajul episodului îl găseşte aparent întâmplător. Evident, în final se dovedeşte că obiectul respectiv fusese pus cu bună ştiinţă în calea victimei. Şi că victimele nu erau chiar inocente, din moment ce obiectul respectiv declanşa amintiri tragice, mustrări de conştiinţă şi acţiuni demenţiale.<br /><br />Am putea concluziona că este un roman foarte kingian, pentru că regăsim multe dintre obsesiile lui St. King. Saul reuşeşte însă să-şi păstreze originalitatea, iar personajele sale îşi păstrează trăsături pe care le regăsim şi în celelalte romane ale lui John Saul.<br /><br /><br />John Saul - Cronicile din Blackstone<br />Traducere de Cornelia Bucur<br />Editura RAO, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />FEMEIE ÎNTR-O LUME A BĂRBAŢILOR (Terry Pratchett)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Al treilea volum din seria lumii discoidale aduce elemente noi. În primul rând, Pratchett renunţă la personajele de până acum, dovedind că şi-a propus să scrie o frescă a acestei lumii imaginare, că nu a intenţonat doar să prezinte aventurile vrăjitorului Vânturică. În al doilea rând, autorul prezintă unele mecanisme intime ale funcţionării magiei. Astfel, puterile unui vrăjitor se transmit direct de la deţinătorul acestora către un prunc abia născut, dacă respectivul prunc este al optulea băiat al unui al optulea fiu...<br /><br />Totul e bine şi frumos, dar ce se întâmplă atunci când vrăjitorul muribund se înşeală, iar copilul căruia îi transmite puterile sale nu-i băiat, ci fată? Într-o lume a egalităţii între sexe, greşeala respectivă n-ar fi însemnat mare lucru. Dar într-o lume a vrăjitorilor, în care există termeni diferiţi pentru vrăjitoare şi vrăjitor (witch, respectiv wizard), termeni care exprimă o stare de fapt, oglindind misoginismul social, greşeala respectivă duce la întâmplări ieşite din comun, ce ameninţă existenţa planetei.<br /><br />Cei doi termeni despre care am amintit anterior nu au echivalent în româneşte. Ca atare, discuţiile filosofice între personaje, care încearcă să explice că nu-i posibil ca o femeie să devină vrăjitor, nu pot fi traduse, iar romanul pierde mult din farmec. Mai mult, traducătoarea nu s-a ostenit să ne ofere măcar nişte note de subsol, să găsească nişte explicaţii pentru fraze ce sună cam aşa: o femeie nu poate să devină vrăjitor, ea poate să fie doar vrăjitoare. Vă daţi seama că pentru cineva care nu ştie un strop de engleză, chestia devine cam stresantă....<br /><br />În afară de aceste aspecte, romanul este la fel de amuzant şi de captivant ca şi primele două volume ale seriei. Pratchett este un scriitor talentat, care pare a se distra de minune aşternând pe hârtie trăsnăile care-i trec prin cap. Mărturisesc că am devenit un fan al său. Spre deosebire de ciclul Harry Potter, care îşi propune să se adreseze atât copiilor, cât şi adulţilor, romanele lui Pratchett se adresează adulţilor, chiar dacă pot fi citite foarte bine şi de copii. O mică diferenţă de optică, care are ca sursă spiritul plin de ironie al autorului - spirit pe care doamna Rowling nu-l va putea egala niciodată.<br /><br /><br />Terry Pratchett - Magie de ambele sexe<br />Traducere de Domnica Macri<br />Editura Noesis, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />INELELE SUVERANE (origami)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Inelele sunt nişte podoabe cu semnificaţii aparte. Ele sunt realizate de obicei din metale nobile (aur, argint, platină), dar şi din corn, fildeş, chihlimbar, lemn ori metale comune. De exemplu, după ce Hercule a ucis vulturul trimis să ciugulească ficaţii lui Prometeu şi l-a eliberat pe cel care a furat focul ceresc, eroul l-a obligat pe titan să poarte un inel de fier, pe care fixase o fărâmă de piatră din stânca pe care fusese înlănţuit, ca semn al supunerii faţă de Zeus. În Antichitate, legea lui Solon cerea oamenilor liberi să poarte inele pentru a se deosebi de sclavi. La romani, doar senatorii şi cavalerii aveau dreptul să poarte inele de aur; poporul purta inele de fier. Abia împăratul Hadrian a poruncit să înceteze această discriminare.<br /><br />Există deci inele ale stăpânului, menite să arate că purtătorul este investit cu o anumită putere şi inele care înrobesc. În cazul verighetelor pe care preotul le sfinţeşte, iar mirele şi mireasa le schimbă între ei, cei doi soţi devin reciproc stăpânul, dar şi sclavul celuilalt. Dar aceleaşi inele servesc şi ca mijloc de recunoaştere pentru soţii ce se despart o vreme mai îndelungată.<br /><br />În cunoscuta poemă indiană Sakuntala, regele Dushyanta o întâlneşte pe Sakuntale, fata unui eremit şi o ia de soţie. Când se întoarce în capitală, el îi lasă un inel, pe care femeia îl pierde în vreme ce se scaldă într-un râu. În lipsa acestuia, regele refuză să o recunoască, drept care Sakuntale se întoarce în codru şi-l naşte pe prinţul Bharata. Când un pescar găseşte inelul respectiv în măruntaiele unui peşte şi-l aduce la curte, Dushyanta îşi dă seama că femeia a spus adevărul şi porneşte în căutarea ei. Astfel, Bharata este adus la curte şi recunoscut ca urmaş, iar din seminţia sa se vor naşte eroii războinici din Mahabharata.<br /><br />O tradiţie povestită de Gaspar Heltai în Cronica sa (Krónika az magyaroknak dolgairól..., Cluj, 1575) spune că regele Sigismund de Luxemburg rămăsese cam văduv de câtva vreme. Plecat să se lupte cu turcii, a văzut-o şi a sedus-o pe fata unui boier din Densuş (numele de familie al mamei, Morzsinai, precum şi supranumele de Sibiencea al fiului, indică faptul că neamul lor provenea probabil din Mărginimea Sibiului). Deoarece fata a rămas gravidă, regele i-a lăsat un inel, ca ulterior să-şi poată recunoaşte odrasla. Băiatul a fost botezat Iancu şi a devenit un general temut de turcii otomani, fiind ulterior revendicat ca erou naţional atât de români, cât şi de unguri şi de sârbi.<br /><br />Pe vremea când era prunc, maică-sa îi dădea uneori inelul să se joace cu el. Într-o zi, un corb a fost atras de strălucirea aurului şi i-a smuls inelul din mână. Copilul a început să plângă, drept care mama a sărit să vadă ce se întâmplă. Iaca inelul în pom, în ciocul unei păsări negre ca moartea. "Vai, mie, ce-o să fie, dacă îl pierdem !", a ţipat femeia şi l-a chemat într-ajutor pe fratele ei, Gaspar, care, într-un târziu, a săgetat pasărea şi a recuperat preţioasa bijuterie. De aici, spune Heltai, provine supranumele de Corvinus pe care regele Matei l-a făcut cunoscut în lumea întreaga, mai cu seama prin Corvinele sale, cărţi rare, deosebit de frumos lucrate, marcate cu blazonul familiei: un corb ce ţine un inel de aur în cioc.<br /><br />Pierderea inelelor de către logodnici sau sfărâmarea lor în timpul cununiei este socotit de toate popoarele drept un semn aducător de nenorocire. În cazul legendei podului de la Narta, versiunea macedo-română a jertfirii unui om la temelia unei construcţii (la români, Mănăstirea Argeşului; la unguri, cetatea Devei), meşterul i-a spus soţiei că i-a căzut inelul în groapă şi i-a poruncit să intre acolo şi să-l caute. Femeia, ascultătoare, a coborât, drept care meşterii s-au grăbit s-aducă mortar şi au zidit-o în temelie.<br /><br />Inelul, ca simbol al puterii, apare şi în Biblie. În capitolul 41 din Geneză, Iosif îi dezleagă faraonului visul despre cele şapte vaci grase şi cele şapte vaci slabe. Mulţumit de interpretare, faraonul îl împuterniceşte să organizeze acţiunea de colectare a grânelor în cei şapte ani de belşug spre a evita foametea din următorii şapte ani de secetă. Ca semn al transferului de putere ("numai scaunul meu de domnie mă va ridica mai presus de tine"), faraonul şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif.<br /><br />Quintus Curtius Rufus povesteşte că Alexandru cel Mare, pe patul de moarte, a primit onorul armatei şi apoi şi-a scos inelul cu pecete şi i l-a dat lui Perdiccas, ca semn că ar dori să-i fie urmaş. Totuşi, când cei din jur l-au întrebat cui îi lasă tronul, marele cuceritor a răspuns cu diplomaţie: "Celui mai vrednic."<br /><br />Nu toate inelele au această soartă, să fie trecute de la o persoană la alta ca semn de investire cu o putere. Jean Chevalier aminteşte în Dicţionarul de simboluri faptul că Inelul Pescarului (care serveşte de sigiliu pontifical) este sfărâmat la moartea fiecărui Papă.<br /><br />La Constantin Brâncuşi, inelul se numără printre cheile "aurorei metafizice", printre motivele care cârmuiesc lumea, alături de sferă, ou, înălţare. (B. Fundoianu)<br /><br />Prima călătorie în Narnia, fantastica lume guvernată de leul Aslan, imaginată de scriitorul englez Clive Staples Lewis, e intermediată tot de nişte inele magice. Dar spre deosebire de lumea arabă, care e o lume a mirajelor şi a deşertului, domnul Andrew Ketterley, magul din "Nepotul magicianului", le-a confecţionat dintr-un praf adus tocmai din Atlantida. Inelele galbene aveau puterea să-şi teleporteze purtătorii din lumea reală în Pădurea dintre Tărâmuri, în vreme ce inelele verzi serveau pentru explorarea altor lumi, lucru de care au profitat copiii Digory şi Polly.<br /><br />Poveştile arabe din "O mie şi una de nopţi" povestesc despre geniile (djinni) care au fost închise în sticle astupate şi sigilate cu pecetea lui Solomon. Inelul înţeleptului rege evreu este amintit de Josephus Flavius în "Antichităţile" sale. În cartea a VIII-a, capitolul 2, istoricul povesteşte cum magul Eleazar a exorcizat demonii dintr-un posedat, folosindu-se de un inel magic şi invocând numele lui Solomon, eveniment la care au asistat împăratul Vespasian, fiii săi, căpitanii şi soldaţii din palat.<br /><br />Ticălosul vrăjitor din Maghreb îi dă un inel lui Aladdin, pentru a-l feri de duhurile rele, înainte de a-l trimite în grota unde se află lampa magică. Tudor Pamfile menţionează că atunci când, dintr-o cauză sau alta, cineva este silit să lase un mort singur în casă, trebuie să-i pună pe piept o seceră şi un inel, ca să fie ferit de duhurile rele.<br /><br />Filosoful grec Platon povesteşte în Republica, cartea a doua:<br /><br /><br />"Întâmplându-se să vină o ploaie mare şi un cutremur pământul s-a crăpat şi s-a căscat o prăpastie sub locul unde el se afla. Văzând aceasta şi mirându-se, păstorul /Gyges/ a coborât şi a văzut multe lucruri de basm, printre care şi un cal de aramă, gol pe dinăuntru, cu mici porţi. Vârându-şi capul pe acolo a văzut înăuntru un mort, de statură mai mare decât părea firesc pentru un om. Păstorul nu luă nimic altceva decât un inel de aur pe care mortul, altfel gol, îl avea la mână şi ieşi. La adunarea obişnuită a păstorilor, când i se trimiteau lunar regelui produsele păstoritului, veni şi păstorul având inelul. Aşezându-se laolaltă cu ceilalţi, i s-a întâmplat să răsucească piatra inelului către sine, spre interiorul mâinii şi, făcând aceasta, deveni nevăzut pentru cei de fată, care vorbeau despre el ca despre unul plecat. El se miră şi, atingând uşor inelul, răsuci piatra în afară, redevenind vizibil."<br /><br />(traducere Andrei Cornea)<br /><br /><br />Întocmai precum Siegfried din "Cântecul Nibelungilor" s-a servit de gluga magică ca s-o supună pe sălbatica şi puternica Brunhilde, Gyges intră în camera reginei neştiut de nimeni. Spre deosebire de eroul german, păstorul lidian şi-a sedus suverana apoi, la îndemnul ei, l-a ucis pe rege, i-a ocupat tronul şi a întemeiat dinastia Mermnazilor. Vorbind despre Cresus, ultimul reprezentant al ei, Herodot ne povesteşte o istorioară asemănătoare în "Istorii" (cartea I, 7-15), însă fără a pomeni de inel.<br /><br />De fapt, Platon se foloseşte de povestea păstorului devenit rege peste noapte ca să discute despre slăbiciunea firii omeneşti:<br /><br /><br />"Dacă ar exista două astfel de inele şi dacă pe primul l-ar avea omul drept şi pe celălalt omul nedrept, se poate crede că nimeni nu s-ar dovedi în asemenea măsură stană de piatră, încât să se ţină de calea dreptăţii şi să aibă tăria de a se înfrâna de la bunul altuia, fără să se atingă de el, atunci când îi este îngăduit şi să ia din piaţă, nevăzut, orice ar voi, sau, intrând în case, să se împreuneze cu orice femeie ar vrea, să ucidă sau să elibereze din lanţuri pe oricine ar dori, putând face şi alte asemenea lucruri, precum un zeu printre oameni, însă, făcând aşa ceva, prin nimic nu s-ar deosebi omul drept de celălalt, ci amândoi s-ar îndrepta spre aceleaşi fapte. Aşa fiind, aceasta este o bună dovadă că nimeni nu este drept de bunăvoie, ci doar silnic."<br /><br />(traducere Andrei Cornea)<br /><br /><br />Dar dacă oamenii se lasă atât de uşor corupţi de putere, pe Pământul de Mijloc, cel dintre Rai şi Iad, există o seminţie mică, înrudită cu oamenii, care trăieşte în nişte vizuini săpate sub pământ: hobbiţii. Ei au fost imaginaţi de profesorul englez J. R. R. Tolkien, în vreme ce corecta un extemporal şi au jucat un rol important (deşi au detestat dintotdeauna aventurile) în istoria veche a oamenilor, în al treilea Ev, cel dinainte de strămutarea Ielelor dincolo de Marea cea Mare.<br /><br />Bilbo Baggins era un astfel de hobbit onorabil şi ar fi dus o existenţă paşnică şi îndestulată, dacă vrăjitorul Gandalf nu l-ar fi făcut să se alăture unei trupe de 14 pitici, condusă de Thorin Scut-de-stejar. Ei porniseră către Muntele Singuratic, decişi să-şi recupereze comoara strămoşească, care fusese confiscată de zmeul Smaug. Peripeţiile lui Bilbo sunt povestite în "O poveste cu un hobbit". După ce a evadat din captivitatea orcilor ce trăiau în galeriile săpate de-a lungul Munţilor Ceţoşi, Bilbo a găsit un inel magic care avea aceleaşi puteri ca şi inelul lui Gyges. El aparţinuse unui hobbit decăzut, pe nume Gollum, cu care Bilbo s-a întrecut dezlegând ghicitori şi a reuşit să-l învingă.<br /><br />Gollum, zis şi Sméagol, a revenit ca personaj în trilogia "Stăpânul inelelor". El l-a condus pe Frodo Baggins, nepotul lui Bilbo, pe o parte din drumul ce ducea către ţinutul Mordor, împărăţia ticălosului Sauron. Podoaba găsită de unchiul Bilbo nu era un simplu inel magic, ci unul în care Sauron, Domnul Întunericului, ferecase cea mai teribilă putere posibilă, una care acţiona asupra oamenilor, piticilor şi încerca să corupă sufletul curat al ielelor, ca astfel să-i supună unei singure voinţe.<br /><br />Lumea avusese anterior ocazia să scape de teribilul inel la sfârşitul celui de-al doilea Ev, când o Ultimă alianţă a Ielelor şi Oamenilor l-a învins pe Sauron. Dar Isildur, fiul regelui Elendil, a ezitat să distrugă inelul şi astfel răului i s-a oferit şansa să renască. Isildur nu s-a bucurat de captura sa, deoarece a fost ucis, iar mica bijuterie a fost găsită de un hobbit pescar, ucis de Gollum, căruia i-a otrăvit sufletul vreme de 500 de ani.<br /><br />Când vrăjitorul Gandalf a aflat istoria obiectului, i-a cerut lui Frodo să arunce inelul în focul subteran al Muntelui Osândei, acolo unde fusese făurit. Urma să fie misiune deosebit de dificilă, atât datorită faptului că Sauron îşi recăpătase o parte dintre puteri cât şi datorită influenţei nefaste a forţelor întunecate închise în inel. Frodo a fost sprijinit la început de o Frăţie în care s-au reunit toate neamurile din Pământul de Mijloc: alţi hobbiţi, vrăjitorul Gandalf, oamenii Aragorn şi Boromir, piticul Gimli şi Legolas, fiul regelui ielelor din Codrul Întunecat.<br /><br />Purtătorul Inelului şi tovarăşii săi au înfruntat primejdii de moarte, fiind atacaţi de cei 9 Nazguli, sufletele regilor blestemaţi; de orcii care au distrus stăpânirea piticilor din Minele Moriei şi de demonul Balrog; de trupele trădătorului vrăjitor Saruman şi ale celor care-l susţineau pe domnul din Mordor; de teribila . Slăbit fizic, înfometat şi însetat, Frodo a cedat psihic pe buza vulcanului şi lumea a fost salvată în cele din urmă de Gollum, care i l-a smuls din mână şi a preferat să se arunce cu inel cu tot în coşul vulcanic decât să cedeze mult dorita pradă forţelor Întunericului.<br /><br /><br />NOTĂ<br /><br />Alte articole ce cuprind exemplificări origami ale unor teme, subiecte şi personaje din literatura science-fiction:<br />Dinozauri<br />http://proscris.web1000.com/Ps17-18/dino.htm<br />Ciclul Star Wars<br />http://proscris.web1000.com/Ps19-20/starwars.htm<br />Ciclul Star Trek<br />http://proscris.web1000.com/Ps21-22/startrek.htm<br />Alte figurine, împăturite din bancnote ieşite din uz, sunt prezentate pe pagina Gyurigami, de la adresa: http://www.bilet.go.ro/origami/.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARANORMAL SAU NU, DESPRE IUBIRE (The Dead Zone)<br /><br />Simone Györfi<br /><br /><br />"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu"… în ultimul timp nu prea mai privesc micul ecran. Câte o emisiune de ştiri, vreun talk show mai ca lumea… Rareori câte un film nou care să-mi placă cu adevărat, de când cu invazia serialelor lăcustă gen Gigi amoroso, io ti amazzo, poc! amnezie, happy ending. Sau, mai grav, filmele şi reality show-urile cu înjurături, limbaj obscen şi morţi pe milimetru pătrat. Poţiunea de filme agresive şi desene animate făcute parcă de alienaţi mental, manelele poluante psihic şi emisiunile la ore de audienţă maximă care pun accentul pe putred, pe senzaţional şi corupt, ne induc în subconştient sentimentul că mânia fără rost, diletantismul agresiv şi anarhia stupidă sunt unicele valori ale viitorului.<br /><br />De fapt, chiar dacă am scăpat din chingile celor două ore de emisiune de tristă amintire, suntem la fel de manipulaţi, numai că la scară mai mare.<br /><br />Uite că în această matrice bine pusă la punct mai apare şi câte o fisură. Pusă la ore inconvenabile, cu sigla 12 sau 16 la colţ, cu recitarea psalmică a tuturor defectelor impuse de CNA la începerea programului. Seriale ca Salvamontiştii, Mysterious Ways (Calea misterelor), Quantum Leap, Murder Call sau The Dead Zone (Împotriva destinului) par a se fi strecurat în grila de programe din greşeală.<br /><br />Fenomenele paranormale, din nou foarte la modă, au fost nu demult şi calul de bătaie al grupărilor autohtone. Vă mai amintiţi de fenomenul Hâncu? Dar de efectul piramidei? Dar de emisiunea în care clarvăzătorii dezvăluiesc apropiaţilor ultimele minute din viaţa celor duşi? Sau sabatul vrăjitoarelor, transmis în direct cu prilejul tăierii buricului magiei albe de prea-minunatele xXx, haules-baules?<br /><br />La prima vedere, Mysterious Ways, Quantum Leap şi The Dead Zone apucă aceeaşi cale bine bătătorită. Omul de ştiinţă care se opune, o păţeşte, o trăieşte şi devine un propovăduitor. Ba căutând în computer, ba căzând în el, ba fiind lovit de inspiraţie la moalele capului.<br /><br />Ce mă face totuşi să scriu despre aceste seriale?<br /><br />Mesajul.<br /><br />Există o minusculă deviere de la fantasticul obişnuit, de la suprarealul deja-vu, de la sf-ul volatil. Mesajul subliminal ţinteşte un grup de vârstă vulnerabil, încă permeabil, educabil - adolescentul, pre-adultul. Viitorul cetăţean, sau cetăţeanul debutant într-o lume aflată la confluenţa declinului moralităţii vechi şi a naşterii unei moralităţi noi, globale. Personajele acestor seriale nu mai sunt supermeni care mustesc de ură şi hormoni, ci intelectuali care îşi pun la bătaie puterile pentru a repara, a vindeca sau preveni… Oameni care îl ocolesc pe "de ce?" pentru a-l înlocui cu "de ce nu?".<br /><br />The Dead Zone<br />Actorii care joacă în serialul "The Dead Zone":<br />David Ogden Stiers, Kristen Dalton, John L. Adams, Anthony Michael Hall, Nicole deBoer, Chris Bruno<br /><br />Mărturisesc că am descoperit relativ târziu serialul "The Dead Zone", de pe la episodul 6, dar m-a prins. Prin calităţile enumerate mai sus, prin dorinţa evidentă a realizatorilor de a oferi o alternativă la serialele violente de duzină, majoritare.<br /><br />Scenariul se bazează pe romanul omonim al lui Stephen King şi redă povestea unui profesor de biologie care, după un accident de maşină, se trezeşte dintr-o comă de şase ani şi începe să "vadă" lucruri din trecut şi viitor. Această putere se pare că provine din aşa numita "zonă moartă" a creierului, răspunzătoare pentru happening-urile (să mă ierte dl. Pruteanu!) extrasenzoriale. John Smith (un fel de Gheorghe în SUA) devine - vrând - nevrând, un fel de Mesia, care, deşi nu poate interveni în timpul prezent şi nu poate vindeca, este în stare să influenţeze viitorul celor din jur, rearanjând acţiunile şi întâmplările ca într-un joc de puzzle, până când poate - în majoritatea cazurilor - evita un deznodământ tragic.<br /><br />Shawn Piller Michael Piller<br />Shawn şi Michael Piller<br /><br />Romanul "The Dead Zone" a mai fost ecranizat în 1983, avându-l în rolul principal pe Christopher Walken. Scenariul serialului pe care îl puteţi urmări încă pe canalul Antena1 este scris şi regizat de tandemul tată-fiu Michael Piller (producător al serialelor de mare popularitate "Star Trek: The Next Generation", "Star Trek: Deep Space Nine" şi "Star Trek: Voyager") - Shawn Piller (co-producător) şi este difuzat prin Lions Gate Television şi USA Network.<br /><br />Anthony Michael Hall - John Smith - actor şi autor de muzică uşoară, este originar din Boston şi are în spate, la 34 ani, o bogată carieră filmografică. A debutat la vârsta de 7 ani. Mai târziu, a lucrat cu regizorul John Hughes care l-a distribuit mai ales în roluri de adolescent zvăpăiat, uşor răutăcios. A reuşit o schimbare la faţă spectaculoasă, intrând în pielea magnatului Bill Gates în filmul "The Pirates of Silicon Valley" (TNT, 1999).<br /><br />Spectatorilor le place mixtura specială compusă din flash-back-uri, efecte vizuale speciale, umor, mister şi romanţă cât cuprinde. Într-o formă sau alta, realizatorii pun pe tapet chestiuni deloc confortabile: dileme moral-etice privind binele şi răul, imixtiunea în viaţa altuia, dreptul de a interveni în timpul fizic hărăzit cuiva, mai pe scurt, un ciudat joc "de-a Mesia". Dacă vă mai aduceţi aminte de episoadele din "Star Trek: The Next Generation", căpitanul Jean-Luc Picard era pus deseori în situaţii similare. Piller este un adevărat fan al "metaforei creştine" şi se pare că şi-a găsit omul în persoana lui Hall, catolic practicant. "Personajul pe care îl interpretez este un mistic, un empat care nu poate decât să ajute oamenii, iar eu vreau ca totul să fie cât mai credibil. Îmi iau rolul cât se poate de în serios", spune Hall, care îşi petrece o bună parte din timpul filmărilor meditând sau citind operele preotului mistic irlandez John O'Donohue ("Anam Cara", o introducere în misticismul irlandez). Şi este un rol care i se potriveşte; dotat cu o privire fixă, de vizionar şi cu o mimică facială de invidiat, Hall face din John Smith omul care este pe rând copleşit de soartă (în timpul celor şase ani de comă, mama sa şi-a pus capăt zilelor, fosta logodnică s-a măritat cu şeriful local iar fiul său nu ştie că el este tatăl lui), ostracizat apoi hăituit de gloata hămesită după senzaţii tari, în timp ce el însuşi pendulează între bine şi rău, iluminare şi demonic, un om care încearcă să lupte împotriva unei meniri mesianice (aceea de a scăpa lumea de un război nuclear care i-ar provoca sfârşitul, în cartea lui Stephen King), dar care, în final, îşi duce crucea de clarvăzător cu demnitatea eroului biblic.<br /><br />Răspunzând la câteva întrebări schematice, Hall afirmă că ascultă Lenny Kravitz şi Prince, că rolul preferat este cel în care l-a interpretat pe Bill Gates, că nu priveşte niciodată înapoi cu mânie, că citeşte mai ales John O'Donohue ("Eternal Echoes") şi Edgar Cayes, că ar turna mai multe filme cu buget redus, că datorează felul lui de-a fi părinţilor, care l-au învăţat să fie o persoană consistentă, ne-superficială şi să creadă în Dumnezeu. Şi-ar dori ca serialul să fie un succes şi în anii următori şi să lucreze cu actori de talia lui Nicholson, De Niro şi Hopkins. În SUA, serialul a devenit un adevărat fenomen iar actorii Nicole deBoer, Chris Bruno, John L. Adams, Kristen Dalton, David Ogden Stiers şi satanicul Sean Patrick Flanery staruri în toată puterea cuvântului.<br /><br />Linkuri utile pentru cei interesaţi:<br />http://www.tvtome.com/amh<br />http://filmforce.ign.com/articles/362/362023p1.html<br />http://filmforce.ign.com/articles/362/362094p1.html<br />http://www.chud.com/interviews.php3<br /><br />Pentru informaţii "de la faţa locului", downloadarea unor poze şi afişe sau chiar a scenariilor vă recomandăm să vizitaţi pagina web a serialului:<br />http://www.usanetwork.com/series/thedeadzone.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARCA LUI NEO (Matrix Revolutions)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />"The Matrix" (1999) a constituit un moment revoluţionar în istoria filmului science-fiction. Povestea hackerului mesianic, smuls dintr-o iluzorie închisoare a minţii, pentru a elibera oamenii din robia maşinilor, a zguduit conştiinţele şi a incitat spiritele în pragul trecerii dintre milenii. Vechea dispută dintre idealism şi materialism (care a fost servită generaţiei mele ca fiind gata tranşată) a renăscut şi a fost mutată pe terenul civilizaţiei informaţionale, un areal încă puţin explorat de filosofii contemporani. Marii gânditori s-au întrecut în a se aşeza de una şi de cealaltă parte a baricadei.<br /><br />Fratii WachowskiFraţii Larry şi Andy Wachowski, scenariştii care au conceput întreaga trilogie, l-au pus pe eroul principal, Neo (anagramă a lui One, Primul, Alesul), să frunzărească volumul "Simulacre si simulare" al filosofului postmodernist, Jean Baudrillard. Luările de poziţie au fost adunate în antologii, precum "Taking the Red Pill" (antologator Glenn Yefeth) sau "Exploring the Matrix" (antologator Karen Haber). Alte discuţii au fost găzduite de ziare cu pretenţii, precum britanicul The Economist.<br /><br />Dezbaterile au insistat mai mult pe aspectele sociale şi filosofice, deoarece din punct de vedere tehnic era clar, n-avea sens să scufunzi omul într-o cuvă unde să-l hrăneşti prin tuburi cuplate la corp ca să obţii energie. Deoarece aparţine unei fiinţe cu sânge cald, organismul e clădit cu precădere pentru a menţine o temperatură corporală constantă, deci el e specializat în generarea sau disiparea căldurii. Chiar dacă organismul produce biocurenţi, ei sunt de mică intensitate, deoarece un curent mare ar duce la încălzirea ţesuturilor prin efect Joule şi la coagularea proteinelor, la deshidratarea muşchilor şi la carbonizare. Apoi, se ştie din fiziologie că organul nefolosit se atrofiază. Câtă vreme oamenii plutesc în sarcofage strâmte umplute cu gelatină, ei nu pot să-şi menţină musculatura în bună stare prin simpla răsucire de pe o parte pe cealaltă. Exemplele pot continua.<br /><br />Dar firea umană e jucăuşă. Chiar dacă din punct de vedere ştiinţific, modelul promovat de filmul original scârţia din toate încheieturile, sistemul descris merita să fie investigat ca reflexie psihologică şi sociologică a umanităţii. Să luăm un exemplu simplu de înţeles: dacă de obicei se folosesc mâinile pentru a apuca şi muta obiecte, mingea de fotbal e mişcată cu piciorul, lucru care îi distrează atât pe jucători, cât şi pe spectatori. Satisfacţia generată de joc cere respectarea regulilor de bază, chiar dacă ele contrazic obişnuinţele cotidiene. Situaţia atipică imaginată în "The Matrix" oferea o asemenea bogăţie de posibilităţi, încât majoritatea comentatorilor au preferat s-o accepte ca pe o axiomă, de dragul spectacolului şi al delectării intelectuale.<br /><br />Secvenţele antologice din primul film continuă şi azi să aibă o putere de sugestie neştirbită. În toamna acestui an, Bill Gates, preşedintele consiliului de administraţie al Microsoft, i-a surprins pe participanţii la târgul de produse informatice Comdex din Las Vegas. El a prezentat o parodie a cunoscutului episod în care Morpheus îl pune pe Neo să aleagă între Marea Pilulă Albastră (culoare IBM) cu efigia pinguinului Linux pe ea şi o pastilă roşie obişnuită, marcată cu sigla Windows. "Alege Marea Pilulă Albastră şi te vei trezi într-o lume în care depinzi de o mulţime de consultanţi IT; în schimb, dacă vei alege pastila roşie, vei rămâne în Ţara Minunilor şi-ţi voi arăta cum inovaţia eliberează masele!"<br /><br />Producătorii s-au hotărât să profite de emulaţia creată şi au anunţat că vor face continuarea aşteptată. Reacţia publicului a fost promptă, zeci de milioane de oameni s-au repezit să consulte situl oficial al filmului şi să copieze fragmentele-momeală oferite de studiourile Warner Brothers. Pentru că doreau să prezinte şi unele aspecte din preistoria lumii înnegurate, dominate de maşini, realizatorii au decis să creeze o serie separată de desene animate. Ele urmau să explice cum anume s-a ajuns ca mecanismele să folosească oamenii drept generatoare de energie.<br /><br />În avanpremiera filmului "The Matrix Reloaded" (2003) a fost prezentat "Ultimul zbor al lui Osiris", un scurt-metraj realizat prin tehnici de animaţie digitală, care a oferit o motivaţie sui-generis pentru continuarea filmului original. După o palpitantă confruntare cu săbii japoneze în spaţiul virtual (o variantă tăioasă a pockerului pe dezbrăcate), June şi Tadeus, doi rebeli de pe nava Osiris, se trezesc atacaţi de santinele, zăvozi cefalopodici ai maşinilor. Încercând să scape de ele, cad din lac în puţ, deoarece nimeresc peste un roi imens de mecanisme, care forfotesc în jurul unei foreze. Evident, ea a fost adusă ca să se sape un tunel până la Zion, oraşul subteran unde trăiesc oamenii liberi. June intră în Matrice ca să-şi avertizeze semenii, în vreme ce Tadeus şi echipajul de pe Osiris luptă cu îndârjire ca să-i ofere răgazul necesar.<br /><br />La o primă vizionare a acestui scurt episod, nimic nu explică, nici măcar nu sugerează de ce acest interludiu este legat de "The Matrix Reloaded", film care, vorba unui critic, oferă "cadrul pentru o dezlănţuire de adrenalină" şi prea puţine răspunsuri. Misterul se lămureşte de la sine abia după ce omul vede şi "The Matrix Revolutions" (2003). În mod cert, partea a doua şi a treia din ciclu trebuiau să formeze un singur film. În loc să renunţe la o serie de efecte vizuale redundante şi învârtiri inutile în jurul cozii, fraţii Wachowski au preferat să adauge altele şi să facă o trilogie, bazându-se pe principiul că tot ce are trei picioare va sta obligatoriu în echilibru. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit, deoarece chiar dacă eşafodajul nu se răstoarnă, el stă într-o poziţie dureros de incomodă, provocată de scurtimea ultimelor două picioruşe. Oare să nu fi ştiut scenariştii că mai binele este duşmanul binelui?<br /><br />În "Revoluţiile Matricii", comunitatea din Zion trebuie să înfrunte atacul santinelelor, mecanisme pluritentaculare, capabile să taie plăci de oţel şi să răzbată peste tot. Până acum au atacat doar navele rebelilor, urmărindu-le cu mişcări unduitoare, ca nişte spermatozoizi multiflagelaţi care se repezesc către un ovul situat în trompele uterine ale Pământului Mamă. De această dată, santinelele au misiunea să distrugă tot ce mişcă în subsol. O altă ipostază a Oracolului, Pitonisa, îi sugerează lui Neo că poate pune capăt luptei înfruntându-l şi anihilându-l pe Agentul Smith. Şi într-adevăr, toate evenimentele converg către înfăptuirea acestui ţel, deoarece programul Agent Smith, un fel de poliţist al gândurilor celor cuplaţi în Matrice, a căpătat reacţii paranoice şi pune în pericol însăşi funcţionarea sistemului. Neo capătă o navă cu care se duce în Oraşul Maşinilor, trece prin blocada santinelelor ca Vodă prin lobodă şi îşi înfruntă oponentul, care înţelege prea târziu că e doar anti-imaginea Alesului.<br /><br />La o analiză atentă a celor două episoade parazite, noutatea şi elementele care complică universul creat de Larry şi Andy Wachowski sunt tocmai navele levitante cu care rebelii circulă pe canalele subterane, între Zion şi lumea pârjolită de la suprafaţă. Să insistăm puţin în această direcţie. Atât în limba română cât şi în maghiară, numele Neo pooate fi transformat în Noe, prin inversarea ultimelor două litere. Precum se ştie, Noe e patriarhul care a supravieţuit potopului, diluviu menit să şteargă de pe suprafaţa Pământului o omenire decăzută, rezultată din împreunarea Titanilor cu fiicele oamenilor.<br /><br />Cam asta a fost şi intenţia scenariştilor. În "A doua renaştere", un alt desen animat din seria Animatrix, se arată că "aşa-numita societate civilă a devenit victima orgoliilor şi corupţiei", drept care oamenii au realizat maşinile "după chipul lor" şi astfel au devenit artizanii propriei dispariţii de pe scenă. Deoarece primele mecanisme se hrăneau cu energie solară, oamenii au distrus atmosfera planetei cu speranţa că astfel vor paraliza maşinile care îi concurau. Dar, surpriză, mecanismele au recurs chiar la oameni, pentru a-şi extrage energia vitală. I-au adormit în nişte saci placentari imenşi şi i-au hrănit cu vise, în cadrul uriaşului sistem denumit The Matrix (Matricea).<br /><br />Constructiv, arca lui Noe este o ambarcaţiune la fel de primitivă ca şi navele Zionului, care, deşi au calculatoare la bord şi o conexiune de bandă ultralargă cu Matricea, sunt manevrate îndeobşte prin pârghii şi manivele. ("Racheta", prima locomotivă construită de Stevenson, pare un exemplu de automatizare revoluţionară faţă de sistemele de comandă din seria "The Matrix".) În seria de desene animate, ni se prezintă prototipul acestor vehicule, denumit "Versatran", un aparat care îmbină flexibilitatea unui helipod (noţiune fantastică, de culoare albastră, generatoare de scântei electrice) cu viteza unui avion cu reacţie. Avioanele construite pe baza lor pleacă să distrugă Zona 01, "Pământul Făgăduinţei", deşertul unde s-au regrupat primele maşini şi au construit nişte prototipuri mai performante.<br /><br />Operaţiunea de distrugere a fost botezată "Furtună întunecată" şi era îndreptată împotriva unui stat situat în deşert. Scena în care avioanele pleacă la atac pare a fi decupată din filmul lui Alan Parker, "The Wall", realizat după cunoscutul album al formaţiei Pink Floyd. Bombele nucleare detonează ciuperci incandescente, în urma cărora atmosfera se umple cu un nor negru de praf. Abia "Logo", nava pilotată de Trinity, care-l poartă pe Neo către Oraşul Maşinilor, se va ridica deasupra acestei lumi înecate în fum, ca o arcă pornită în căutarea unui liman unde să ancoreze şi să înceapă repopularea unei lumi distruse pentru trufia de a se crede omnipotentă. În lumea Matricii, la început a fost Omul. (Şi pentru o vreme, zice textul desenului animat, a fost bine.) Cuvântul detronat (în greceşte: "logos") apare abia la sfârşit, ca o arcă a lui Noe, menită să răzbată dincolo de un experiment eşuat şi să-i ajute pe oameni să reia viaţa de la capăt. Din păcate, fraţii Wachowski n-au fructificat nici această idee şi au preferat un final cu multă apă de ploaie şi o falsă apoteoză.<br /><br />Din punct de vedere contabil, întreprinderea a fost un succes. Studiourile Warner Brothers şi-au scos banii investiţi, au obţinut profit şi la un moment dat chiar au cochetat cu ideea unei noi trilogii. Spre surprinderea tuturor, "The Matrix Revolutions" au fost respinse de americani. Fenomenul a fost intuit de către marile firme, care nu s-au grăbit să sponsorizeze sau să participe la campania publicitară de lansare a ultimului episod. De vacarmul promoţional au profitat doar extremiştii ruşi, care s-au îmbrăcat în paltoane negre de stofă şi şi-au pus ochelari de soare, apoi s-au înşiruit pe treptele cinematografului unde avea loc lansarea "Revoluţiilor" în Moscova. Ei purtau pancarde pe care scria: "Noi suntem NEO-comuniştii."<br /><br />Şi noi, care credeam că după 1989, am scăpat de Matrice!<br /><br /><br /><br /><br /><br />GUSTUL AMAR AL REVOLUŢIEI (Matrix Revolutions)<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Tot ce are un început are şi un sfârşit – acesta este lait-motivul mult aşteptatei părţi, cea de-a treia, a filmului Matrix. Lansat cu surle şi trâmbiţe într-un simultan global (inclusiv în România) Matrix Revolutions a fost însă, per total, o mare decepţie.<br /><br />Mărturisesc sincer că am fost un fan Matrix. Mai mult, după ce Matrix Reloaded relansase într-un mod neaşteptat o acţiune pe care prima serie, Matrix, o închisese, spuneam atunci, cu un punct apăsat, speram într-un final măcar de talia lui Reloaded. Premisele erau simple şi logice: Reloaded şi Revolutions sunt, la urma urmei, un singur film, tăiat în două din motive comerciale. Din nefericire însă s-a dovedit că Revolutions nu a reuşit, nici pe departe, ceea ce reuşiseră din plin primele 2 serii: să convingă spectatorul că ceea ce vede pe ecran este mai mult decât un spectacol de o anume ţinută estetică.<br /><br />Seria a doua, Reloaded, avusese extrem de inspirata idee să exploreze, ce-i drept mai degrabă en passant, un (pseudo)filon mitologic. Amestecând pseudo-mitul popular american (Superman) cu mitologia şi legendele mistice – Persephone (soţia lui Hades, zeul morţilor), alături de Merovingian (numele dinastiei de regi considerată a avea descendenţă directă din Maria Magdalena şi Iisus Christos) – Matrix Reloaded dădea semnele explorării unui filon extrem de bogat, poate şi sub apăsata personalitate a actriţei Monica Bellucci. Din acest punct de vedere, Matrix Revolutions pare mai degrabă o juxtapunere de scene neterminate. Monica Bellucci are parte de o singură scenă, de-a dreptul ridicolă, de parcă ar fi cerut peste noapte un salariu triplu şi regizorii, supăraţi, au scos-o din joc. Merovingian (actorul Lambert Wilson) face, la rându-i figuraţie, într-o scenă puţin credibilă prin care îl aduce înapoi pe Neo „dinafara” Matrixului (o altă interesantă direcţie rămasă nefructificată de realizatori).<br /><br />Dar marea problemă a filmului Revolutions este însă alta: ponderea prea mare pe care o capătă, în cadrul acţiunii, scenele din „realitate”, în dauna celor din „irealitatea” Matrixului. Dacă punctul culminant al lui Reloaded este urmărirea de pe autostradă, frumos dozată, punctul culminant al lui Revolutions, atacul Zionului, este de-a dreptul dezamăgitor. Dintr-un motiv foarte simplu: definind legile Matrixului drept legi virtuale, orice devine posibil; legile „realităţii” sunt, însă, restrictive. Nu are rost să „disecăm” acum asaltul Zionului, pentru că este absurd de la început până la sfârşit. De ce, de pildă, nu exista nici o armă cu puls electromagnetic acolo? De ce alimentarea uriaşelor maşinării de război se face cu roaba (!) şi sub asaltul direct al duşmanilor? Etc., etc. Mai departe, moartea eroilor în planul real este la fel de „ireală” – culminând cu încercarea de transformare a lui Neo dintr-un „mântuitor” virtual într-unul real, care este de-a dreptul kitsch.<br /><br />Să nu fim însă mai răi decât ar fi cazul filmul are şi unele scene interesante – unul dintre acestea este scena luptei din „realitate” dintre Neo şi trădătorul „posedat” de Smith – păcat însă că influenţa Matrixului în „realitate” nu este defel valorificată de realizatori. Interesantă – dar nu peste măsură – este şi faimoasa scenă de luptă dintre Smith şi Neo, deşi, până şi acestă scenă este marcată cumva de un soi de oboseală generală, astfel încât sacrificiul lui Neo pare mai degrabă datorat plictiselii decât unei cauze (mult mai) nobile...<br /><br />Şi, la urma urmei, în ce constă Revoluţia Matrix? Într-o înţelegere mai mult sau mai puţin secretă cu duşmanul de moarte? Să fim serioşi, ar trebui să fie vorba aici de Revoluţiile Matrixului, nu de secretele Revoluţiei (sau ce-o fi fost ea!) române din 1989...<br /><br />Sigur că, lăsând acum critica deoparte, trilogia Matrix merită văzută, revăzută, eventual chiar păstrată pe DVD, CD sau – în lipsă de altceva – pe casetă video. Ba, dacă ne gândim puţin, chiar mai mult de-atât. În trilogia Matrix există, fără îndoială, germenii propriei sale renaşteri. „Matricea” virtuală nu a răspuns, de altfel, niciodată la întrebarea „Ce este Matrixul?”. Astfel încât existenţa unui nou scenariu, care să exploreze multele filoane deschise şi abandonate de cele 3 filme de până acum este posibilă. Mai improbabilă pare însă existenţa unui regizor atât de inconştient încât să preia această sarcină, punând la socoteală în acestă ecuaţie şi faptul că este greu de presupus că actorii principali vor accepta un alt contract.<br /><br />Deci, fani ai Matrixului, nu disperaţi: Matrixul suportă orice. Chiar şi gustul amar al propriilor Revoluţii...<br /><br /><br />Keanu Reeves Carrie-Anne Moss Laurence Fishburne<br />Hugo Weaving Monica Bellucci Lambert Wilson<br /><br />The Matrix Revolutions - Warner Bros. 2003<br /><br />Scenariul şi regia:<br />Andy Wachowski<br />Larry Wachowski<br /><br />în distribuţie:<br />Keanu Reeves .................. Neo<br />Carrie-Anne Moss .......... Trinity<br />Laurence Fishburne ....... Morpheus<br />Hugo Weaving .......... Agent Smith<br />Monica Bellucci ........ Persephone<br />Lambert Wilson ........ Merovingian<br /><br /><br /><br /><br /><br />MATRIX INVOLUTIONS (BD)<br /><br />Corto<br /><br /><br />[caricaturi] colorate de Marian Mirescu<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (11): HULITELE TELENOVELE DIN PERSPECTIVĂ SF<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Să ne lămurim de la bun început: telenovele înseamnă roman televizat. Deci este vorba de un gen literar care beneficiază de transpunerea pe micul ecran, cu toate avantajele şi dezavantajele inerente. Există un precedent, pe care şi-l amintesc doar cei de vârsta mea: adaptările radio. Înainte de epoca televiziunii, a existat o eră - care acum ni se pare scurtă şi revolută - dar care s-a bucurat de mare succes la vremea ei, o eră în care oamenii nu ratau „teatrul radiofonic" sau adaptarea - în foileton, bineînţeles - a unor romane. Era ceva de calitate, care avea un rol important în culturalizarea maselor. Acum, termenul de telenovelă are ceva peiorativ, implicând ceva de proastă calitate, ceva excesiv de sentimental, plin de răsturnări de situaţie incredibile. Oricum, ceva de prost gust.<br /><br />Oare aşa stau lucrurile? Să ne amintim de „Mătuşa Julia şi condeierul" şi o să ne dăm seama că, în afara lumii socialiste, teatrul radiofonic căpătase un caracter de artă populară. Se pare că în America Latină genul a cunoscut o amploare mai mare ca în alte părţi, deci se creaseră toate pemisele ca, o dată cu răspândirea televiziunii, să se simtă necesitatea unui gen de spectacol care să satisfacă solicitarea publicului doritor de artă populară.<br /><br />Dar răspândirea telenovelelor în toată lumea nu se poate explica numai prin pasiunea latino-americanilor pentru radionovele. Să ne amintim că, într-o anumită perioadă, seriale realizate de britanici - ecranizări după autori celebri - aveau un succes de public uimitor. O generaţie întreagă a urmărit cu sufletul la gură „Forsyte Saga" sau „Familia Palliser". De ce oamenii se uită acum la nişte prostioare? Pentru simplul motiv că asemenea seriale nu se mai fac de multă vreme. Sunt prea scumpe. Calitatea costă.<br /><br />Şi totuşi, de ce se uită lumea la telenovele? Vă scutesc de opinia că amărâtele de telenovele se aseamănă mai mult cu viaţa decât romanele mainstream din ziua de azi. Răspunsul este clar: se uită la telenovele aceleaşi categorii de spectatori care plângeau de zor la filmele hollywoodiene de prin anii treizeci, patruzeci, cincizeci. Pe vremea când Hollywoodul nu era interesat de violenţă - fizică şi verbală -, când exista pudoare, iar comediile trash erau de neimaginat (cine mai produce acum o Helzapoppin?), exista un public alcătuit în majoritate din clasa medie. Iar acest public se uită acum la telenovele, care sunt decente, n-au pic de violenţă, sunt sentimentale, nu şochează şi solicită din partea spectatorului doar un pic de inocenţă naivă - adică de un pic de visare. Hai să fim serioşi, Casablanca nu-i altceva decât o telenovelă, e la fel de veridic ca orice serial latino-american. Dar e un film în care joacă actori de mare clasă, făcut de un regizor mare, ajutat de profesionişti deosebiţi. Telenovelele folosesc actori mai mititei - unii chiar amatori -, au bugete mici, etc. Nu-i un motiv să dispreţuim genul doar pentru realizări particulare. La urma urmei, cea mai mare telenovelă a fost realizată de americani - Dallas - cu distribuţie de soi şi cu investiţii serioase. De ce am considera Dallas sau Dinasty mai bune decât suratele lor latino, mai sărace, dar mai zglobii?<br /><br />Din punctul nostru de vedere, putem remarca un număr oarecare de asemănări între telenovele şi SF. Ca genuri populare, nu au spectatori (respectiv cititori), ci fani. Ambele genuri sunt judecate aprioric. Nimeni nu se uită la telenovele, dar îşi dă cu părerea (ca şi în cazul SF-ului). Chiar prezentul articol este scris de o persoană care ştie despre telenovele doar ce povestesc colegele şi ce a văzut din zborul telecomenzii. Ambele genuri sunt dispuse să folosească tehnici şi motive general valabile. Există realizări - în ambele categorii - de inspiraţie istorică, psihologică, se folosesc clişee cu copii, cu grupuri etnice, etc. Telenovelele folosesc fără reţinere ideea clonării sau orice altă idee SF, ce poate fi acceptată de publicul larg. Ca şi SF-ul, telenovelele sunt o formă de artă populară, deci evazionistă, în care oglindirea realităţii contează mai puţin. În acelaşi timp, ambele categorii sunt forme de divertisment. Adică pot fi dispreţuite de criticii de specialitate, dar au succes la public.<br /><br /><br />ALTE PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE<br />Articole de Liviu Radu publicate în numerele anterioare<br />(a se vedea şi Pro-Porţie, Index de autori, literele O-Z)<br /><br />Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?<br />Literatura poliţistă, o literatură SF specială?<br />Literatura western şi literatura SF<br />Literatura SF şi romanele cu samurai<br />Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine<br />Fantasy şi science fiction<br />Horror şi SF<br />Literatura istorică şi SF-ul<br />Literatura sentimentală<br />Literatura pentru copii şi cea SF<br /><br /><br /><br /><br /><br />NICOLAE, THE GREAT DECEIVER OR THE GREAT BUSINESS?<br /><br />Dolce Iside<br /><br /><br />I am not very inclined to believe in things like the Antichrist. Above all because he had "to reveal him" in 2000 and we saw nothing yet. Then it was said that he had to be born in 2000, so we must wait another 30 years! Therefore, in this meantime, Tim LaHaye and Jerry B. Jenkins wrote The Left Behind series.<br /><br />Millions of people disappear in a catastrophic instant. This fact merely should set off in us the wish to pray, because a thing of this kind can be only a supernatural fact. I don't know what you think, but I don't believe in the aliens and I don't think that somebody can create a so sophisticated weapon to pulverize instantly half of the terrestrial population, leaving however the clothes and all the accessories, also the dentures. Therefore, this is just the first of the many mysteries in the books of the series Left Behind, which in Italian was translated as "The Excluded". Now, let's analyze another question. History taught us to distrust the people who introduce themselves with strange great ideals (look for instance at Hitler, who at his beginnings have been seen by his people like a kind of Messiah). I ask myself how it is possible that after a shocking thing such as the disappearance of millions of people, the survivors to throw themselves between the arms of somebody which becomes day by day the lord of the world?<br />Furthermore I think that everyone knows more or less how the Antichrist should be and what he is supposed to do. There is a tide of movie and books on this subject, beyond the Bible, for sure. Therefore, knowing that after the "Rapture" the Antichrist will have to appear, who wouldn't suspect that Nicolae is the Antichrist? In fact somebody suspects him. But who? Four people that before the Rapture didn't believe in God or didn't actually believe. An airplane pilot and his daughter, a famous journalist and a protestant pastor, all of them "left behind" because they weren't true believers. And of course, all of them being American! Perhaps because we, people from Europe, are supposed to be stupid? Or the authors couldn't expand their horizons opening the eyes to somebody else in the world? Wouldn't it have been more interesting if in various parts of the world, the people "left behind" had wondered what was happening? Instead of the few people, belonging to a single part of the world, to a single social class, several other people would realized what is going on and their fight could have more chances to be successful. If the novels would have been chosen to represent different characters, maybe the volumes would have been much more interesting. Furthermore, there are too many biblical citations, too many "teachings", which sooner or later will bore the layman reader.<br />And then, why Romania? Why Cluj? For the first question, I think there is an easy answer. In the collective imaginary, your country is always seen as the country of creatures like vampires and demons, (you think, in an episode of the series Highlander, one of the four knights of the Apocalypse comes from Bucharest!) and of course, bad people. Sometimes, even in Italy, it happens that Romania immigrants are involved in unpleasant facts, but this shouldn't make us think that all the Romanian are bad people. Unfortunately, rotten apples there are everywhere. Then what better place to be shown as place of birth of the Antichrist? Not to mention that for the Protestants, the Antichrist origin is located in Europe, especially in the East (and I haven't yet understood why!). In the beginning I thought that Cluj would give Nicolae a greater mystery halo, this city being a less known town (Bucharest, for instance, would have been too much obvious). And now I found another possible explication: was Nicolae born in Cluj because this is in part a Catholic city? I'm not very expert about your country, but if I did not misunderstand, Cluj is a town with a significant Catholic population. Then, if the Antichrist will rise from the Catholic world, I presumed that is for this that Nicolae was born to Cluj.<br />What can we say about the characters of the books? Generally, the characters are unreal and above the lines. Nicolae, in the few times when he speaks, is too much banal and fictitious. OK, he's the Antichrist, but he's however human. He seems instead not to have emotions or reactions, more like a robot. Maybe the authors created him so in order to underline the fact that he's "the great deceiver". But by doing so they only created out of the personality key of the series just an antagonist, a "bad guy" for the "good guys" of the books. Furthermore, who are these people? They seem to be a kind of religious fanatics who fight against the devil (Nicolae). Maybe I see the things like that because I'm Catholic, while these books were writings for the evangelicals, so all this would sound strange for people being not American Christians. In fact, we must not forget that initially the series had been created for the American market, precisely for the American believer market, and only later they did (almost) the turn of the world. In Italy for instance, the first book was published about to the end of 2000 (in USA this happened in 1995). Moreover, from 2000 up to present, there are already 3 movies about Left Behind. If we think that the books will be 12, we can say that the actors and directors would have their jobs assured at least up to 2012! Even if I guess that it is fair to admit that the cinematographic Nicolae is better than the literary one!<br />Another very strange thing what I discovered is that a lot of people said that they had been "converted" (meaning that now they believe in God) after they had read these books. I wonder if a book is enough to make somebody changes his (hers) ideas, or we are not talking about a true conversion. In my opinion this more like a temporary conviction. I think that the "conversion" must come from the heart, that it should be something that can't come out of a book, even if it is masterfully written. Therefore, I'm afraid that they would still be "left behind", if a day the "Rapture" should happen.<br />Is there something more to be said? After all, this is only my opinion about this series. For sure, the books have their glamour, even if in many ways the reader might not agree with the authors. Waiting to see the true Antichrist (that many people say he's nearer than we think), let us be satisfied with the poor Nicolae Carpathia, who beyond being evil and deceitful, he produced a lot of money for many people_<br /><br />All good things, Romania, and the strength be with you.<br /><br /><br />Traducerea în limba română:<br />Nicolae, marea amăgirea sau marea afacere?<br /><br /><br /><br /><br /><br />NICOLAE, MAREA AMĂGIREA SAU MAREA AFACERE?<br /><br />Dolce Iside<br /><br /><br />Nu sunt foarte atrasă să cred în lucruri precum Antihristul. Întâi de toate pentru că el ar fi trebuit să se arate lumii în anul 2000, ori până acum nu l-am văzut. Mai târziu s-a spus el avea să se nască în anul 2000, deci am mai avea de aşteptat încă vreo 30 de ani! Aşa că, în acest răstimp, Tim LaHaye şi Jerry B. Jenkins au scris seria "Left Behind" (Cei părăsiţi sau Cei lăsaţi la urmă).<br /><br />Milioane de oameni dispar într-un moment. Doar acest fact ar fi trebuit să facă să izvorească din noi dorinţa de a ne ruga, pentru că o astfel de întâmplare nu poate să fie decât de origine supranaturală. Nu ştiu ce credeţi dv., dar eu nu cred în extratereştri şi nu cred că cineva poate crea o armă atât de sofisticată încât să pulverizeze instantaneu jumătate din populaţia pământului, lăsând totuşi neatinse hainele şi toate celelalte accesorii, precum şi danturile. Acesta este primul din multele mistere din cărţile seriei "Left Behind", sintagmă tradusă în limba italiană în varianta "Cei excluşi". Haideţi acum să analizăm o altă problemă. Istoria ne-a învăţat să nu avem încredere în oamenii care apar plini de măreţe idealuri (luaţi-l ca exemplu pe Hitler, care la începuturile sale a fost văzut de compatrioţii lui precum un Messiah). M-am întrebat cum este posibil ca după un fapt atât de şocant ca dispariţia a milioane de oameni, supravieţuitorii să se arunce singuri în braţele cuiva care devine, cu fiecare zi ce trece, stăpânul lumii?<br /><br />Mai departe, cred că oricine ştie mai mult sau mai puţin ce este Antihristul şi cam ce ar fi el în stare să facă. O mulţime de cărţi şi filme au speculat acest subiect, fără a mai menţiona Biblia, de bună seamă. Astfel încât, ştiindu-se că după "Înălţarea la cer" va apare Antihristul, cine nu l-ar suspecta pe Nicolae că fi Antihristul? De fapt cîţiva chiar îl bănuiesc. Cine? Un pilot de avion şi fiica sa, un ziarist faimos şi un pastor protestant, toţi fiind "lasaţi la urmă" pentru că nu erau nişte credincioşi adevăraţi. Şi toţi, de bună seamă, sunt americani! Poate şi pentru că noi, locuitorii Europei, suntem consideraţi a fi proşti? Sau pur şi simplu autorii nu au fost în stare să-şi extindă orizonturile proprii, punând ochii şi pe alte personaje, din alte părţi ale globului? Nu ar fi fost oare mult mai interesant ca în diferite părţi ale lumii, oamenii "lăsaţi la urmă" să se fi întrebat ce s-a întâmplat cu adevărat? În locul cîtorva personaje, toate situate în acelaşi colţ de lume, aparţinând aceleiaşi clase sociale, mai mulţi oameni, din alte zări, ar fi avut poate mai mulţi sorţi de izbăndă. Dacă romanele ar fi avut mai mulţi eroi, diferiţi, poate că volumele ar mi fost mai interesante. Colac peste pupăză, în cărţi poţi întâlni prea multe citate biblice, care, mai devreme sau mai târziu, vor plicitisi cititorul laic.<br /><br />Pe urmă se naşte întrebare, de ce România? De ce Cluj? (locul de naştere al Antihristului Nicolae - nota traducătorului) La prima întrebare cred că este uşor de răspuns. În imaginarul colectiv, ţara dumneavoastră este mereu văzută drept o ţară plină de creaturi precum vampirii, sau demonii (vedeţi, într-un episod din serialul Highlander [Nemuritorul] , unul dintre cei patru cavaleri ai Apocalipsului vine din Bucureşti!), şi oameni răi. Câteodată, chiar în Italia se mai întâmplă ca unii imigranţi români să fie amestecaţi în lucruri neplăcute, şi totuşi asta nu ar trebui să ne facă să considerăm toţi românii drept oameni răi, de aceeaşi factură. Din nefericire, fiecare pădure are uscăciunile ei. Credeţi apoi că ar fi putut exista un loc mai potrivit de naştere al Antihristului? Să trecem peste faptul că, pentru protestanţi, originea Antihristului este în Europa, cu predilecţie în Est (şi eu una nu am înţeles niciodată de ce!). Iniţial am crezut că oraşul Cluj i-ar conferi lui Nicolae o aură mai plină de mister, Clujul fiind un oraş mai puţin cunoscut (decât Bucureştiul, de pildă). Am mai găsit însă o altă explicaţie posibilă: să fie oare Cluj locul de naştere al lui Nicolae datorită faptului că o parte a locuitorilor sunt catolici? Nu ştiu foarte multe despre ţara dumneavoastră, dar dacă cumva nu greşesc, Cluj este un oraş cu un procent semnificativ de locuitori de apartenenţă religioasă catolică. Astfel că, dacă Nicolae trebuia să se ivească din lumea catolică, este de presupus ca Nicolae s-a născut în Cluj.<br /><br />Ce am mai putea spune despre personajele romanelor? Caracteristica generală este irealitatea. Nicolae, în puţinele sale replici, este ori nenatural, ori de-a dreptul banal. Sigur, este Antihristul, dar este totuşi uman. Dar el nu pare a avea nici un fel de emoţii, comportându-se ca un robot. Poate că autorii l-au zugrăvit astfel pentru a sublinia faptul că el este "marele amăgitor". Numai că procedând astfel ei au fabricat, din personalitatea personajului central al seriei, doar un adversar "rău", un oponent al băieţilor "buni". Apropo, cine sunt aceşti băieţi buni? Par mai degrabă a fi doar nişte fanatici religioşi care luptă împotriva diavolului (Nicolae). Poate că eu văd lucrurile în chipul acesta pentru că sunt catolică, iar aceste scrieri au fost destinate evangheliştilor, astfel încât par disonante unor creştini ne-americani. La urma urmei nu trebuie să pierdem din vedere că seria a fost destinată strict pieţei americane, cu trimitere directă la credincioşii americani, şi abia mai târziu a fost exportată. În Italia, de pildă, primul roman a fost publicat la sfârşitul anului 2000 (în SUA a apărut în 1995).<br /><br />Deja, din anul 2000 până în prezent au apărut 3 filme din ciclul Left Behind. Dacă luăm în consideraţie că seria de romane va fi compusă din 12 volume, putem presupune că actorii şi regizorii vor avea un loc de muncă asigurat până în anul 2012! Şi spun asta chiar dacă recunosc, cu fair-play, că personajul de film Nicolae este superior celui din roman!<br /><br />Un alt lucru ciudat pe marginea acestor cărţi îl reprezintă faptul că mulţi oameni spun că au fost "convertiţi" (adică au început să creadă în Dumnezeu) după ce au citit aceste cărţi. Mă întreb dacă o carte este o condiţie suficientă pentru ca cineva să-şi schimbe conceptele, sau dacă nu cumva această convertire nu este una reală. Părerea mea este că este vorba mai curând de o convingere temporară. "Convertirea", cred eu, trebuie să vină din adâncul inimii, nu poate fi ceva care să izvorască dintr-o carte, oricât de meşteşugit ar fi aceasta scrisă. Astfel încât tare mi-e teamă că dacă într-o bună zi va veni realmente momentul "Înălţării la cer", aceşti oameni vor fi totuşi "lăsaţi la urmă".<br /><br />Ce-ar mai fi de spus? Doar că aceste rânduri nu sunt decât părerea mea despre aceste romane. Sigur că volumele au un anume farmec, chiar dacă nu de puţine ori cititorul va fi în dezacord cu scriitorii. Deocamdată, în aşteptarea adevăratului Antihrist (despre care mulţi pretind că este mai aproape decât ne imaginăm), nu ne rămâne decât să ne mulţumim cu bietul Nicolae Carpaţi, care, pe lângă faptul că este exponentul răului, înşelând astfel toate aparenţele, este şi foarte capabil să producă o grămadă de bani pentru mulţi oameni...<br /><br />Toate cele bune, România, şi tăria să fie de partea ta!<br /><br /><br />Traducere din limba engleză de Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Versiunea originală :<br />Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business?<br />Autoarea poate fi contactată la adresa de e-mail :<br />dolceiside@yahoo.it <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />MARELE ABSENT...<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />MOTTO:<br /><br /> În bezna din adâncurile oceanului peştii văd ceea ce este.<br /><br /> Mihaela Bufnilă<br /><br /><br />Acum zece mii de ani în Gatambo, lumile acvatice au dat o lovitură mortală inelelor de pământ şi au pus stăpânire pe cele o mie de constelaţii din inima universului plin de universuri. Baronii ficţionali din Gambolee, oraşul fabulatorilor, au fost răsturnaţi de la putere. Combustibilul tradiţional care anima matricele informaţionale a căzut în desuetudine. Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa Marelui Absent Din Inima Norilor în profunzimea matricelor care se desfăşurau toate deodată.<br /><br />Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital.<br /><br />Această descoperire l-a făcut pe Ergubai Gaber din Guantila să-l ia peste picior pe rătăcitul Blais Pasqal care-l eliminase cu de la sine putere pe Marele Absent Din Inima Norilor din experimentul ştiinţific trimiţându-l la plimbare ca pe un copilandru.<br /><br />Atitudinea asta trebuia probabil să anunţe sfârşitul polemicii asupra modernităţii. Aşa au scris în cărţile lor arhivarii din Puertillo Picator. Ei au încercat să descrie formele momentului digital. Au ajuns însă într-un impas nereuşind să găsească rezolvarea şirurilor matematice mari de tip Yogguan.<br /><br />Într-o bună zi, Asalga Calambra, soprana din Tantai, mi-a şoptit să las în pace filozoficele pentru că o mare balenă albastră l-ar fi aruncat pe ţărm pe un oarecare Barâşkin, un adversar periculos al tuturor ficţiunilor ştiinţifice.<br /><br />Universul plin de universuri punea la cale o revoluţie.<br /><br />Am pişcat-o de fund pe Asalga Calambra. Dansam înlănţuiţi într-un bar deocheat din docurile Bulbonei, oraşul fantomelor de sticlă. Un pianist îşi rupea tentaculele pe clape şi tot bătea din buzele-i groase, vineţii, zgâindu-se la viermuiala aia sufocantă iar Asalga Calambra, soprana din Tantai, îmi turna tot felul de balibverne aiuritoare în urechi!<br /><br />Ne înghesuiam. Ne călcam. Ne aruncam priviri languroase sau periculoase, pline de promisiuni perverse. Din tavan cădeau viermişori marini. Într-un acvariu rozaliu se tot unduia o sirenă îmbiindu-ne parşiva să facem porcărele cu ea.<br /><br />Un barman gras şi suferind de paranoia, tot răcnea că vine sfârşitul lumii şi că o mare cometă o să ne cadă drept în cap săturându-ne de giugiuleală.<br /><br />Erau şi nişte fantome de sticlă ce se zgăibărau printre coloanele de alge marine aruncând limbi de foc, funigei, bănuţi de argint.<br /><br />Dacă nu ştiţi ce e o fantomă de sticlă nu e o mare pierdere! Ce poate să fie decât o fiinţă fabuloasă, imposibilă, care circulă cu viteza gândului prin visele aiuriţilor locuitori ai lumilor. Chiar şi ai lumilor acvatice. Fantomele astea pun la cale tot felul de ghiduşii. Schimbă câte un guvern, joacă un renghi vreunui imperial sclivist şi bulversează mulţimile cu pase magnetice şi cu miracole.<br /><br />După cum vorbea toată lumea, Barâşkin, caşalotul multiplicant, era sfârşitul ficţiunii ştiinţifice în lumile acvatice aflate dincolo de inelele magice care ţopăiau îndrăcite în inima universului oceanic.<br /><br />L-am auzit şi pe Fontando, bărbierul din Gazaia spunând asta.<br /><br />Eram la baia de aburi din Tolumba, oraşul păsăroilor bulbucaţi. Mă nimerisem pe-acolo în căutarea Marelui Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Un batracian din Kutumbe mă păcălise şi mă pusese pe drumuri pornindu-mă cu noaptea-n cap de prost ce sunt către Tolumba. Am mărşăluit plin de speranţă printr-un soare canicular, prin ger şi ceaţă. Ceaţa o aruncau nişte şmecheri din Badao Badalor cu tulumbe de argint. Ziceau că-s sculptorii entropici. Nişte haimanale.<br /><br />Încurcau navigatorii, pierdeau caravanele în pustiul de ape.<br /><br />Batracianul îşi făcea veacul pe o corăbioară în largul sudicelor. Corăbioara se legăna, burtoasa, spintecând uşor valurile înspumate care sclipeau fantomatic în bătaia Lunii chemându-se unele pe altele, nebunele.<br /><br />Cândva, batracianul vânase balene de sticlă în inima nordicelor. Mare povestitor, batracianul. Spunea nişte baliverne! Mincinosul! Zicea pe cuvânt de onoare că pe vremuri prindea balena de coadă, îi şoptea un descântec la ureche, o gâdila pe burtă, o legăna.<br /><br />Balena, săraca, pica în plasă cu ochii-nchişi.<br /><br />La bile, în docuri l-am cunoscut. Juca batracianul bile în draci. Bilele erau străvezii şi în ele se zăreau tot felul de lumi acvatice mici.<br /><br />Batracianul se fălea. Parcă-l văd. Se umfla peste măsură. Îşi lua avânt. Se trăgea de brăcinari. Înjura de mama focului. Vrăjea bila nu ştiu cum. Se arunca înainte şi poc, poc, câştiga toţi biştarii. Docherii se burzuluiau de pomană. Unul a vrut să scurteze batracianul de cap dar i-am tras eu o scatoalcă. Orăcăitul mi-a mulţumit şi m-a tras după el.<br /><br />Eu, naivul, l-am urmat.<br /><br />Atumbo Bambotembo îi zicea batracianului. Naiba ştie de ce. Îi plăcea lui!<br /><br />M-am dus după el. M-a cărat prin întregul Kutumbe. Kutumbe ţipa, răcnea, urla, se sulemenea, se dezgolea în soare, îşi făcea de cap. Nişte aeroplane tot vâjâiau prin văzduhul încins. Trecea o paradă. Cântau nişte fanfare. Lumea se rostogolea pe străzi valuri, valuri, fistichie, desmăţată şi gata să ia cu asalt guvernanta acvatică.<br /><br />Ne-am zgâit la tarabe în târgul de cefalopode albastre şi ne-am înghesuit prin piaţa de peşte, să vedem care-i treaba.<br /><br />Puţea de-ţi lua nasul. Pluteau prin văzduh norişori de praf de puşcă. Se cafteau unii bine de tot cu nişte puşcoace pentru nişte pricini. Tarabagiii, pântecoşii, ne tot aţineau calea. Ne îmbiau cu hartane sângerii. Să-mi dau duhul şi alta nu.<br /><br />Îl cauţi pe Marele Abesent, şmechere, mi-a zis batracianul făcându-mi cu ochiul, împingându-mă înainte să tai mulţimea nebună.<br /><br />Ştia ce ştia batracianul. Mi-a şoptit, e o chestie filozofică la mijloc, zi că nu-i aşa, îţi dă sens, derbedeule. Vrei să tunelezi universul plin de universuri şi s-o ştergi dincolo de orizontul nostru vizibil. Te dai de ceasul morţii să hoinăreşti prin pluralitate, ha, ha, ha!<br /><br />Pluralitatea? Atopo Peta vorbise despre ea în urmă cu o mie de ani. Atopo era un filozof din Horneea. Nu prea-l lua nimeni în seamă. Îl dăduseră afară din senatul Universităţii Acvatice din Gatao. Se încurcase cu nişte sirene.<br /><br />Apoi s-a confesat publicului jurându-se că a avut o viziune despre ceea ce zicea el că ar fi pluralitatea. Avea de gând să construiască o nouă cosmologie.<br /><br />A zis că timpul acvatic, derivat al timpului cosmic, ar fi doar o conveţie moartă, moartă de tot. Un concept răsuflat. Desuet zicea el. Un fel de poşircă ştiinţifică, dacă stau eu bine şi mă gândesc.<br /><br />Savanţii desueţi l-au luat la ochi. L-au încondeiat la stăpânire. Să dea oficiala oceanică cu el de pământ. Să-i taie impozitul. Să-l pună în lanţuri.<br /><br />Ciocu' mic domnule filozof.<br /><br />Atumbo Bambotembo mi-a zis să stau locului. Nu te mişca, derbedeule. Uite o meduză, vezi? Ei şi, am zis eu dând din umeri. Mare lucru o meduză. Dar ce ştiam eu, derbedeul de mine despre meduze? Nici nu era meduză. Era peştoica peştoaicelor în travesti. Ţinea o tarabă de crabi electrici. Crabii tot aruncau fulgere în stânga şi-n dreapta, ronţăiau văzduhul.<br /><br />Peştoaica s-a uitat lung la mine. Pişpirică, mi-a zis, aud că vrei să-l cauţi pe Marele Absent Din Inima Norilor. Dar eu nici nu scosesem o vorbă. Asta e, îmi citea gândurile.<br /><br />Dar nu dădea nici două parale pe mine, mi-am dat eu seama. A şuşotit ceva cu Atumbo Bambotembo. Au râs amândoi de mine.<br /><br />Apoi mi-au zis să-mi vând matricea energetică. I-am înjurat. Le-am zis nişte vorbe de la obraz. Batracianul s-a făcut roşu de ciudă. Bine, derbedeule, nu te dai. Eşti un prost, ai fi câştigat o sumă frumuşică. Caută-l pe Fontando, bărbierul din Gazaia. Îl găseşti la baia de aburi din Tolumba. Ştie el cum ajungi la Marele Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Zis şi făcut. Mi-am luat picioarele la spinare bucuros că scăpasem de nebuni.<br /><br />În drum spre Tolumba am dat peste un oracol. Oracolul mi-a zis nişte chestii încurcate despre popoarele acvatice. Mi-au prins bine într-o bună zi. Le zic şi eu pentru că sunt tare adevărate.<br /><br />Era cu siguranţă sfârşitul tuturor personajelor.<br /><br />Scriitorii din Munao Loan, din Tambo Tambolee şi din Bamboleda îşi aruncau adesea personajele la gunoi. Acolo, în gunoi, aşteapta Barâşkin, spuneau martorii togarezi care-l căutau pe Marele Absent Din Inima Norilor prin incantaţii secrete.<br /><br />Barâşkin lua îndată chipul unei subrete sau formele planturoase ale unei matroane şi se strecura prin ficţiunile care scăldau matricele lumilor acvatice.<br /><br />Se îmbrăca fistichiu cu hainele jobeniştilor din romanul preastimabilului scriitor al preşedintelui din Tambo Tambolee sau făcea pe malagambistul din scenariul aruncat la coş de Pabu Bupabu, dramaturgul la modă în Gantao.<br /><br />Garda civică a încercat de câteva ori să-l aresteze pe Barâşkin dar gardienii nu l-au găsit niciodată, pe cuvânt dacă mint.<br /><br />Ayan, un băiat de prăvălie, chel şi limbut, pipăind-o pe Mirabola din Farina, i-ar fi spus că vestitul Barâşkin nu ar fi decât o plăsmuire. Ayan a râs prosteşte când perversa l-a gâdilat cu o pană de gâscă. Pana de gâscă era primită în dar chiar de la preşedinte din Tambo Tambolee pentru servicii importante aduse ţării.<br /><br />Gâsca preafericită care şi-a lăsat pana zălog chelarului de la preşedenţie călătoreşte acum către lanţul muntos Slin Wala ca să-i aducă susnumitului un diamant de lumină veche. Nişte pelerini au adus diamantele de dincolo de orizontul vizibil şi le-au ascuns sub Slin Wala. Spiritul muntelui e animatorul lui Barâşkin Barâşkinrowsy, spun nişte documente secrete aflate bine ferecate în catacombele din Munao Loan.<br /><br />Spiritul se hrăneşte cu ficţiunile căzute în uitare sau desuetudine.<br /><br />El ştie că ficţiunea e combustibilul fiinţelor fabuloase din lumile acvatice şi că, încet, încet, o va lua în stăpânire. Îl materializezază pe Barâşkin o dată pe săptămână şi, având darul ubicuităţii, umblă prin saloane ascuns sub înfăţişarea unei midinete şi sfătuieşte scriitorii să-şi arunce personajele la gunoi.<br /><br />Midineta Cocoleta are buze rujate ţipător. Are o voce stridentă. Are bujori.<br /><br />Tablourile de cristal se sparg în zeci de cioburi când vocea ei izbucneşte printre coloanele grele de plumb. Cioburile se prefac în mici reptile care muşcă soldaţii de cizme. Soldaţilor nici nu le pasă pentru că stau la coadă să le muşte midineta ciotul greu încercat de femenele din Munao Loan sau Bitombe.<br /><br />În timp ce zecile de cioturi se întăresc sub lumina lunii, gâsca preafericită se întâlneşte în zborul ei cu Xalaman. Xalaman are şapte ochi şi opt tentacule şi se deplasează cu ajutorul unui sifon dogit. Şuieră îngrozitor. Nu are biştari să-şi cumpere un sifon nou din Bulbona Faso. Şi îi trece prin minte că ar putea vinde gâsca preafericită în târgul de animale din Puertillo Picator.<br /><br />O înşfacă pe înaripată şi o duce cu el lălăind de nebun pe cărările umede şi tainice ale muntelui Go Man.<br /><br />Dacă Elsao Chiramel, cel care mi-a spus toată povestea asta aiurită despre Barâşkin, n-a minţit, pe Xalaman l-ar fi înghiţit un reptiloid vişiniu din îndepărtatul Wankusai. Reptiloidul era hămesit foarte pentru că soldaţii aigamalodului din Bufanga furaseră tot ce se putuse fura din ţinuturile însorite.<br /><br />Asalga Calambra, soprana din Tantai, dezbrăcându-se pentru ritualul de primăvară, mi-a şoptit tot felul de prostii despre sfârşitul preafericitei gâşte încercând să mă convingă că Xalaman era un şarlatan. Am muşcat-o de ţâţe pe nebună şi apoi i-am tăiat capul.<br /><br />Sângele i s-a scurs în ligheanul de argint de sub pat şi, după a şaptea zi, din el s-a întrupat un înger. Îngerul s-a zbătut o vreme în braţele mele dar eu l-am mângâiat cu duioşie şi i-am cântat o mulţime de cântecele porcoase. L-am învăţat să joace barbut şi l-am îmbătat straşnic. Cum am devenit prieteni la cataramă, îngerul m-a dus pe sub măslini să-l zăresc pe Vestitor.<br /><br />Vestitorul se pregătea de moarte dar a fost de acord să ucidă spiritul care se hrănea cu ficţiunile scriitorilor.<br /><br />Pentru asta mi-a cerut să-mi schimb chipul, să merg pe cărbuni aprinşi, să zbor asemenea unui bimotor danez şi să dansez mambo şi conga cu femenele din ghilda navigatorilor. Sciitorii care îl venerau pe ciudatul Barâşkin m-au căutat toată vara visând în van că-mi vor smulge limba ascuţită.<br /><br />Zeci de procesiuni au pornit pe urmele mele prin găurile viermilor bakundo.<br /><br />Mii şi mii de pelerini s-au aruncat orbeşte în flăcările din Gayola crezând că sălaşul meu ar fi acolo. O femeie m-a scuipat în faţă iar un zburător a vrut să-mi spargă scăfârlia cu nişte pietre aduse de dincolo de marile lacuri.<br /><br />Guvernatorul din Iddile a poruncit rinocerilor lui să mă măcelărească iar vampirii din Goona s-au jurat că îmi vor bea sângele până în iarnă.<br /><br />M-a adăpostit suba de Fasto care nu credea în Barâşkin şi care deja prorocise sfârşitul războaielor kurmaleze.<br /><br />În urmă cu trei ani îi promisesem subei că-i voi aduce o hartă secretă furată de la statul major al hornilor. Suba ştia că sunt un derbedeu şi un mincinos. S-a învoit să mă ajute pentru că se spunea că legenda lui Barâşkin ar putea grăbi sfârşitul lumilor acvatice. Suba mi-a spus că în textul legendei apar nişte coduri secrete care distrug matricile informaţionale ale împrejmuitului acvatic, Gosara.<br /><br />Împrejmuitul era cel mai mare oraş aflat la graniţa marilor ficţiuni, teritorii periculoase în care nu era bine să te aventurezi.<br /><br />Suba mi-a spus că împăratul Makkai îşi pierduse viaţa acolo şi că falnica armată a generalului Gop se pierduse în ceţurile ficţiunilor.<br /><br />Pe generalul Gop îl cunoscusem în bătălia de la Munao Loan. Era un bărbat bine făcut. Avea o mustaţă uriaşă. Când soarele răsărea de după piscurile pline de zăpezi roşii, mustaţa lui Gop părea că ia foc.<br /><br />Eragula, femena cea mai periculoasă din regat, pusese ochii pe Gop şi chiar se lăudase că ar putea să-l ucidă pe Barâşkin numai pentru a putea intra în graţiile generalului. E drept că acum toate poveştile astea mi se par nişte prostii şi că de fapt Barâşkin e doar o legendă inventată de curasarul din Gombe.<br /><br />Barâşkin n-a existat niciodată. Dar cei din Gombe au vrut să pună mâna pe mine de câteva ori pentru că le-aş fi datorat nişte biştari de la un barbut de pomină ras sub un pâlc de sicomoroni umbroşi din Bamboleda.<br /><br />Singurul lucru pe care îl ai cu adevărat este ceea ce eşti. Asta e şi nimic altceva, să ştiţi de la mine. Tocmai de aceea nu mi-am bătut capul cu urmăritorii mei şi m-am dus în glonţ în Gatambo să-l caut pe Magicien, unul dintre cei mai mari sforari din lumile acvatice care avea habar unde se ascunde Marele Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Atingându-şi momentul digital critic, marile armade stelare s-au scufundat sub presiunea câmpurilor magnetice iar elita ofiţerilor a intrat într-un con de umbră.<br /><br />Guvernanta oceanică din Wankosai s-a grăbit să-şi trimită flota de lumină veche să controleze fiecare colţişor al matricelor sale informaţionale.<br /><br />Oficiala acvatică din Imao a decretat stare de asediu şi, făcând pe placul popoarelor acvatice, a abolit principiul lui unu care se multiplică. Imperialele au încheiat un armistiţiu cu republicile galactice iar amiralul sudicelor a trimis o depeşă secretă triunghiului ofiţerilor din inima nordicelor invitându-i la un picnic acvatic în largul înspumat al orientalelor.<br /><br />Depeşa asta am citit-o şi eu pe când făceam o curte nebună prinţeselor din Quatro Quatrator sperând foarte tare că voi intra în graţiile unui ofiţer imperial care se lăudase de nenumărate ori că l-ar cunoaşte pe Magicien.<br /><br />Prinţesele trandafirii din Quatro Quatrator, oraşul râsetelor nebune, au învăţat să înoate fără mască de apă şi toată lumea a făcut mare haz din pricina asta.<br /><br />Broscoizii de pe Santo s-au trezit peste noapte mari dansatori şi asta i-a umplut de invidie pe batracienii tăcuţi din Fantola Fintolao, oraşul bolborositor.<br /><br />Într-o noapte fără lună, în timp ce nordicele se visau a fi orientale, un ciudat monstru acvatic s-a născut din spuma valurilor şi a înghiţit submarinul galben al vestitutului Ibab Habab care tocmai pornise într-o călătorie către ultimul sens vrând să afle dacă principiul succesiunii putea fi definit cu adevărat şi dacă potrivit lui, epoca modernă se afla în plină desfăşurare.<br /><br />Scrâşnetul fierătaniilor şi urletele îngrozite ale muribunzilor s-au auzit în întreg universul oceanic fiind amplificate de viermii marini. Dar asta nu mai are nici o importanţă. Timpul merge înainte şi-napoi. În sus şi-n jos. Şi la stânga şi la dreapta.<br /><br />Potrivit martorilor togarezi, monstrul acvatic ar fi venit din stele adus de o uriaşă bulă luminoasă. Peşte Orb, fabulosul marin pe care monstrul acvatic l-a întâlnit în largul mării de carton care clipocea somnoroasă dincolo de orizontul nostru vizibil i-a zis arătării chestia asta teribilă.<br /><br />Monstrul acvatic se deghizase într-un delfin cicălitor.<br /><br />Ciudata arătare pornise în căutarea propriei sale origini. Lua forma obiectelor cosmice aflate în proximitatea sa şi putea deveni limită sau veinătate după caz, spre deplina pierzanie a fiinţelor fabuloase pe care le întâlnea.<br /><br />Peşte Orb era când galben, când purpuriu şi nu prea trăgea cu urechea la ce se întâmpla prin lumea largă. Stătea bine pitit în mâl într-un inel al şarpelui Gonzobes.<br /><br />Rânjea tot timpul, Peşte Orb. Era umflat peste măsură. Cânta cântecele porcoase despre lumile acvatice şi se tot lăuda că ştie el când o mare revoluţie va face totul harcea-parcea.<br /><br />Nebunul!<br /><br />I-a dat cu tifla delfinului cicălitor. Dar n-a ştiut să-i spună cine e şi de unde vine periculosul monstru. Monstrul acvatic i-a despicat burta trandafirie. Marea de carton s-a umplut de frumoase flori de sânge până dincolo de reciful de lumină veche unde se adunau sirenele în nopţile fără lună.<br /><br />Dar era acea frumuseţe utilă monstrului acvatic, s-au întrebat filozofii din Patonaraman străduindu-se să pună la cale o critică usturătoare a ideilor lui Platon.<br /><br />Lipsirea de lumina Lunii, de exemplu, limita exerciţiul şi prezenţa frumuseţii în carnea universului oceanic. Pentru cine ar fi trebuit să fie frumoase florile de sânge tocmai acolo, pe fundul întunecat al mării brăzdate de furtuni oceanice dezlănţuite?<br /><br />În noaptea fără lună în care că sirenele din Nottanguya l-au fi călărit în joacă pe respectabilul şi venerabilul caşalot Aghilee din Gambolee, furtunile oceanice din Tangulo Mambulo au bolborosit pentru întâia oară după o tăcere de peste două mii de ani anunţând noua eră a războaielor acvatice.<br /><br />Privind din balconul imperial ploaia de meteori purpurii care venea de dincolo de orizontul vizibil, prinţesa Amabalamaia din Huantamatanor i-a spus amiralului ei, Patontiakov, că a auzit vuietul pe care îl făceau furtunile oceanice animând motorul istoriei şi că se temea pentru supuşii ei care trăiau printre algele de lumină veche.<br /><br />Tocmai primise un mesaj secret de la amiralul nordicelor care o ruga să-şi trimită armada scânteietoare în punctul de conjunctură magnetică Huabobassa pentru a i se alătura în bătălia împotriva delfinilor cicălitori din Puertillo Picator.<br /><br />Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah a auzit glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecuseră deja cinci mii de ani de la moartea bietului Peşte Orb. Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul împărat care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau deodată şi că nu-şi urmau una alteia.<br /><br />Dar era prea târziu.<br /><br />Împăratul clipoci uşor. Îşi deschise încetişor cei o mie de ochi sulfuroşi.<br /><br />Oftă. Ştia că astrologul îi aducea o ştire cutremurătoare.<br /><br />În străfundurile universului plin de universuri, inelele magice fuseseră străpunse de forţe nevăzute iar fiinţele fabuloase fuseseră transformate în principii.<br /><br />Împăratul oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah nu era mai învăţat decât predecesorii lui. Tehnologiile imperiale ar fi fost de nefolosit în străfundurile istoriei care, nici ea, nu era un adevăr ci doar o superbă ficţiune.<br /><br />Era oare acel eveniment sfârşitul inevitabil al lumilor acvatice asemenea lui Barâşkin, legendarul personaj?<br /><br />Fiinţele fabuloase, moi şi plăcute la atingere sau, dimpotrivă, tăioase şi aspre, se preschimbau în virtualităţi şuierătoare?<br /><br />O astfel de întrebare şi-a pus şi monstrul acvatic în timp ce o înfuleca pe Colombiona, un animat al călugărilor din Wankusai, la o mie de ani la stânga fluxului principal de evenimente care inundau aparenţa oceanică.<br /><br />Colombiona a ţipat uşor înfiorată, s-a zbătut un pic şi şi-a dat sufletul transformându-se într-o matrice informaţională de o jumătate de rotaţie.<br /><br />Monstrul acvatic a trimis-o departe în străfundurile lui luând forma corăbiilor lungi pe care le îndreptau către ultimul sens an de an vitejii războinici ai sudicelor în încercările lor sângeroase.<br /><br />Armada a înfruntat forţele imperialelor trandafirii de dincolo de pânzele Hamoai care făceau să se rotească inelul magic din marginea arhipelagului Seto, o lume zăpăcită construită de navigatorii secretului.<br /><br />Vasul amiral s-a ciocnit cu el însuşi iar torpiloarele s-au lovit între ele din cauza unui principiu rătăcit care-şi făcea mendrele prin mările locului.<br /><br />Călugării din Wankusai i-au luat urma dar nu au putut în nici un fel să fie pe potriva monstrului acvatic. O oarecare Tamerosa din Bakalor, oraşul şerpilor de mare, i-ar fi avertizat asupra acestui pericol dar călugării nu au vrut să-i de ascultare. Înainte de a se desprinde de marile recife au ţinut o slujbă secretă şi s-au închinat sirenelor din Nottanguya considerându-le fără de sfârşit.<br /><br />Aflându-şi moartea în instantaneul acvatic construit de teribilul mosntru, călugării s-au săvârşit în chip eroic mânuindu-şi spada de foc împotriva unui duşman imaginar crezând că sirenele îi puneau la încercare.<br /><br />Corporalitatea lor, strânsă în mare grabă dintre stânci de un oarecare Kamceaitai, armurier la arsenalul din Tambole Tamboree, oraşul rătăcirilor, a fost vândută în bazarul din Armonai, arhipelagul deosebirilor.<br /><br />Agombatador kebirabo! i-a strigat un cefalopd liliachiu cumpărătorului corporalităţii care tocmai se furişa spre docurile încinse de soarele sălciu.<br /><br />Iguasaaaaa! a strigat speriat cumpărătorul arătându-se gata să-i dea corporalitatea fără luptă aşa cum îi ceruse cefalopodul.<br /><br />N-au apucat însă să se mai certe. A trecut un dirijabil manevrat cu multă abilitate de vestitul căpitan Aigamatorian din Clepsoda, oraşul gheţurilor.<br /><br />Aigamatorian slobozi câţiva plumbi fierbinţi din flinta lui uriaşă şi înşfăcă corporalitatea călugărilor din Wankusai ducând-o cu el pe muntele de sticlă, acolo unde sălăşluiau spiritele bisericilor reunite. Spiritele i-au mulţumit şi l-au ajutat să tuneleze universul oceanic pentru a-şi face urma pierdută.<br /><br />După zece mii de ani, hoinărind prin buclele virtuale ale Kampatotadorului, regatul răsucitorilor de momente digitale, monstrul acvatic a dat peste căpitanul Aigamatorian şi l-a făcut una cu pământul înroşind văzduhul de sânge.<br /><br />Se pare că împărăteasa Cambolateea din Huansotan, patria trompetiştilor de aramă, s-ar fi întrebat la sfârşitul unui anotimp incert, de ce lumile acvatice erau pe moarte şi de ce tocmai un monstru era trimis din adâncurile universului plin de universuri să ducă la îndeplinire această misiune disgraţioasă. Ea a transmis un mesaj secret prinţului de Magamagamada sfătuindu-l să se păzească.<br /><br />Cei din Magamagamada, grupul insulelor de zahăr, de dincolo de vârtejurile virtuale ale cascadei Totunga, au încercat să prindă monstrul acvatic în mrejele unor nebune dar monstrul nu şi-a făcut apariţia.<br /><br />Amiralul forţelor navale din Magamagamada s-a făcut luntre şi punte ca matrozii lui să pună mâna pe ciudata arătare dar furtunile oceanice l-au rătăcit printre bulele luminoase care au căzut peste lumile acvatice la un început de iarnă.<br /><br />Dinozaurii de zăpadă de pe Kokadoan au scufundat crucişătoarele semeţe dar monstrul acvatic n-a ţinut seama de asta şi i-a zdrobit între fălcile sale. Dansatoarele din Quantomaquan au vrut să-l îmbuneze dar el le-a înfulecat la repezeală.<br /><br />Împăratul norilor s-a certat cu filozofii din Patonaraman spunându-le verde în faţă că el dăduse tonul noii epoci a modernităţii abolind romantismul în artă şi rătăcirea gânditorilor iubind adolescentin fantasmele eului.<br /><br />Fanfoleto fanfola fentoanola! i-a zis, pe un ton răstit, unui locotenent de-al său regentul de Gasboian, vrând să-l facă să înţeleagă că monstrul acvatic trebuia să fie chiar unul dintre principiile în a căror corporalitate se strecurau fără să ştie mai toate fiinţele vii din universul oceanic. Tocmai de aceea îl grăbi să ceară mâna delicatei prinţese Amabalamaia pentru sfârşitul verii.<br /><br />Numai că, într-o noapte călduroasă, prinţesa Amabalamaia din Huantamatanor a avut un vis erotic. Până în zori s-a ţinut de giumbuşlucuri cu monstrul acvatic care i s-a plâns că nu ştie cine l-a creat şi că este îngrozit de măcelul căruia îi căzuse pradă.<br /><br />Prinţesa a scris o depeşă imperialelor din inima occidentalelor şi a rugat republicile de dincolo de orizontul vizibil să-i trimită o plasă virtuală pescuită din întâmplare de flota inimosului Salausa din Ubunda, oraşul turnurilor cântătoare.<br /><br />Amabalamaia plănuia să-l prindă pe monstrul acvatic atunci când va reveni în visele ei şi să-i schimbe instrucţiunile ficţionale pentru a afla cheile modernităţii ea nefiind de acord cu filozofii din Kankao care spuneau că a te considera progresist e curată rătăcire de vreme ce fiecare epocă fusese un progres în raport cu întregul front matriceal al universului acvatic desfăşurat deodată.<br /><br />Un vârtej fierbinte a furat-o însă de pe terasa palatului ei şi a aruncat-o în valurile înspumate unde, după trei zile şi trei nopţi de chin a fost înghiţită fără milă de monstrul acvatic.<br /><br />Preschimbându-se într-un zburător de sticlă, amiralul Patontiakov s-a îndreptat către Wankusai după ce a părăsit îndoliatul Huantamatanor.<br /><br />A bătut la poarta vrăjitorului Gasaban. Bum. Bum. Bum.<br /><br />Escapitola compitatom bahdân Wankusai? a întrebat buretele de mare care păzea intrarea, vrând să ştie dacă amiralul plătise cei patruzeci de pitueros cât costa intrarea în Wankusai.<br /><br />O ploaie sulfuroasă bătea în canatul porţii săpând şanţuri adânci departe, în mijlocul străduţei întunecoase. Felinarul din colţul casei răspândea o lumină gălbuie.<br /><br />Amiralul s-a încruntat. Şi-a scuturat aripile de sticlă.<br /><br />Harocma ghesao ghildero marinago! a zis printre dinţi dând de înţeles că ar fi scutit de o asemenea taxă de ghilda maritimă din Puerttilo Picator.<br /><br />La auzul acestor cuvinte, ploaia s-a oprit dintr-odată preschimbându-se într-un vârtej virtual din care îşi făcu apariţia vrăjitorul Gasaban.<br /><br />Amiralul a crezut că este Vestitorul.<br /><br />Gasaban avea însă coadă de balenă, fălci de rechin şi tentacule de sepie.<br /><br />De departe semăna cu o umbrelă. Dacă l-ai fi privit de dincolo de universul oceanic, printr-un ochean magic, l-ai fi putut confunda cu uşurinţă cu aburul locomotivelor din Guanon, oraşul celor mai frumoase serbări de iarnă din lume.<br /><br />Chele beulle, chele beulle! strigă Gasaban uşor amuzat de înfăţişarea amiralului, pocnindu-şi buretele de mare cu un beţişor parfumat furat din târgul obişnuinţei ţinut în inima orientalelor de două ori pe an.<br /><br />Amiralul îi răspunse la salutul de bun venit cu un zâmbet amar.<br /><br />Căuta nemurirea iar Gasaban credea că venise să-l înveţe cum să-l înfrângă pe ciudatul monstru acvatic. Patontiakov era convins că sunt amândoi un construct al aparenţei oceanice şi că sirenele şi chiar universul plin de universuri erau doar nişte plăsmuiri puse la cale de Marele Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Vrăjitorul făcu două, trei pase magnetice.<br /><br />Se preschimbă într-un delfin cicălitor şi se cernu peste lume aidoma unei ploi cuminţi de primăvară.<br /><br />De ce putea face astfel de vrăji nemaipomenite? De unde îi venea puterea?<br /><br />Amiralul se trase de vipuşcă nehotărât. Poate că în perversitatea lor, câmpurile magnetice îl creaseră pe vrăjitor pentru a-şi umple singurătatea.<br /><br />Dar cine manipula câmpurile magnetice? Marele Absent Din Inima Norilor?<br /><br />Gasaban îi spuse amiralului să-l caute pe un anume Magicien.<br /><br />Patontiakov porni spre Cambo Camboree, oraşul saturnaliilor, acolo unde s-ar fi ascuns Magicien. Îmbarcat pe un vapor cu zbaturi, condus de un saurian cârcotaş, amiralul călători vreme de o mie de zile în josul fluviului Qonaor.<br /><br />Saurianul îşi suduia matrozii de dimineaţă şi până seara şi dădăea tot felul de comenzi aiurite cerând ba să fie armate tunurile de la tribord, ba să fie ridicate pânzele pentru vântul de noapte.<br /><br />Amiralul îşi dădu seama că saurianul tânjea după vremuri de mult apuse şi că se credea la bordul unei corăbii stelare.<br /><br />Dar nu-şi bătu prea mult capul cu asta. Din cauza aripilor sale de sticlă, mai toţi pasagerii îl ocoleau crezând în sinea lor că Patontiakov era de fapt o insectă de bălegar fugită dintr-un laborator al armatei şi care călătorea în travesti. La supa de dimineaţă treceau în fugă pe lângă masa lui iar la cafea, îndată după prânz, se înghesuiau cu toţii lângă marele coş de fum care bubuia asurzitor. Amiralul nici nu i-a mai luat în seamă după primele o sută de zile şi s-a adâncit în el însuşi. Se ascundea la pupa printre butoaiele de motorină şi de scrumbii şi admira peisajul luxuriant. Printre pâlcurile de junglă mustind de aburi sângerii, se zăreau turme de caşaloţi, câte o balenă singuratecă sau câte un amfibiu vorbăreţ. Unii se ţineau după vapor înotând la babord şi cerând de mâncare. Patontiakov a vrut să afle câte ceva despre monstrul acvatic dar caşaloţii i-au dat cu tifla şi au râs de el. Nu auziseră de o asemenea poveste şi nici nu credeau că universul oceanicera doar o părticică dintr-un enigmatic univers plin de universuri. Un amfibiu îl stropi în joacă iar o sirenă îl îmbie în iatacul ei de ape să facă tot felul de giumbuşlucuri. Şi totul doar pentru un diamant de lumină veche, se înţelege.<br /><br />Într-o dimineaţă, din cauza ceţurilor, vaporul se izbi de nişte stânci şi se scufundă cât ai clipi. Saurianul dispăru urlând ca din gură de şarpe într-o învolburare de ape. Matrozii se pierdură printre stânci iar pasagerii se făcură nevăzuţi într-o catarcată, la două mile depărtare de locul naufragiului.<br /><br />Un caşalot îl înghiţi Patontiakov ţâşnind dintr-un vârtej virtual. Aripile de sticlă ale amiralului îi spintecară burta şi dinlăuntrul lui ieşi la mal, mărşăluind semeaţă prin valuri, armata biomecanicilor din Tamabolee care dădu imperialelor o serie de lovituri mortale.<br /><br />Matricea informaţională a lui Patontiakov se preschimbă în principiul oglindirii potrivit căruia, văzându-se pe sine însuşi, monstrul acvatic explodă risipindu-se prin întreg universul oceanic iar filozofii din Patonaraman trimiseră o depeşă împăratului norilor încercând să-l convingă că modernitatea era doar un construct iluzoriu.<br /><br />Toată tevatura asta mi-a fost povestită de însuşi Magicien. Magicien putea privi întreaga desfăşurare ficţională a universului plin de universuri deodată.<br /><br />M-a văzut venind înspre el din timpurile mele paralele. M-a lăsat să intru în inelul lui magic şi mi-a dat de înţeles că ştiinţa făcea casă bună cu magia, una desfăşurându-se dintr-alta şi invers.<br /><br />Magicien m-a ospătat cu balenă umplută cu migole. Mi-a dat să beau un vin dulceag şi m-a iscodit în fel şi chip. M-a întrebat de ce vreau să-l întâlnesc pe Marele Absent Din Inima Norilor, tocmai eu, un derbedeu şi-un coate goale.<br /><br />Pe mine m-a scos groaznic din sărite chestia asta şi l-am pocnit drept în moalele capului lăsându-l fără suflare.<br /><br />Am şters-o cât ai clipi şi am tunelat întregul Gatambo apucând în sus prin carnea timpurilor care se vânzoleau încoace şi-n colo de nebune.<br /><br />Un kontator din Kahala, hoinar verzuliu, guraliv şi plin de bube, încrezut şi dus cu sorcova, mi-a zis că-mi vinde pentru o mie de arginţi codul care deschidea corporalitatea vestitului principiu al oglindirii.<br /><br />Kontatorul avea un dirijabil rablagit care păcănea între timpuri. M-am urcat la bordul lui făcându-mi o socoteală simplă. Dacă înşfăcam principiul, puteam să-l reanimez pe amiralul Patontiakov care era un bun navigator.<br /><br />Harşti!<br /><br />Uite-aşa l-am bortelit pe golanul de kontator. Am cotrobăit o zi întreagă prin nacela dirijabilui căutând codul cu pricina. Au trecut în zbor nişte şmecheri care se duceau să lupte în războaiele kurmaleze. Aveau nişte flinte bine umplute cu plumbi dar nu le-a trecut prin minte să mă găurescă. Sare pe coadă!<br /><br />În inima nopţii am găsit codul ascuns într-un coş de nuiele în care kontatorul ţinea nişte ierburi de mare din care-şi făcea ceaiuri pentru durerile de fălci.<br /><br />Am rostit numele lui Patontiakov şi am invocat spiritele inelelor magice din largul nordicelor. Spiritele s-au bulucit cu toatele bucuroase că pot ronţăi un principiu aşa haios ca principiul oglindirii. Mi-au mulţumit la sfârşit şi, sfâşiind o bucată de carne din corporalitatea universului oceanic, l-au adus la viaţă pe amiral.<br /><br />Patontiakov s-a dezmeticit cu greu. L-am cărat pe ţărmul oceanului şi l-am îmbăiat şi i-am spus adevăratul nume al Vestitorului. Amiralul a izbucnit în plâns. A plâns aşa vreo douăzeci de zile. Nici nu l-am pus la vreo corvardă. Am tot învârtit timona dirijabilului cum m-a tăiat capul. Nori trandafirii se tot izbeau de nacelă iar vânturile dinspre Wankusai ne tot plezneau peste faţă.<br /><br />Într-un târziu, amiralul s-a dezmeticit cu totul şi m-a luat la rost. I-am povestit cum a murit Vestitorul lui, ucis de oamenii împăratului din Gazabo, i-am povestit cum l-am ucis pe Magicien şi i-am zis, scut, că-l iau cu mine în căutarea Marelui Absent Din Inima Norilor.<br /><br />S-a învoit. I-a venit însă greu de tot să creadă că vom întâlni alte lumi şi alte timpuri şi că tot ceea ce se petrecuse la stânga şi la dreapta, sus şi jos, înainte şi-napoi încă se afla în desfăşurare. Ca să-l fac să înţeleagă adevărata natură a universului plin de universuri am tunelat matricea universului acvatic nimerind drept în inima ficţiunilor siropoase aflate toate deodată în plină desfăşurare, undeva sub noi.<br /><br />Inimioare rozalii s-au aprins pe cer. Şi un tort mare de ciocolată s-a lovit uşor de nacelă fiind aruncat prin văzduh de câţiva însurăţei puşi pe şotii în lumea lor acvatică unduitoare. Ne-au ieşit în cale şi vreo mie de ficţionali care înotau prin văzduh cântând câtecele de iubire, vălurindu-şi mantiile de lumină veche.<br /><br />Patontiakov a înţeles cam cum stăteau lucrurile. Mi-a spus însă că ar avea nevoie de un vestitor care să-i citească fundul oceanelor ficţionale pentru a nu nimeri într-un banc de nisip. Am dat din umeri. De unde să-i fac eu rost de un vestitor?<br /><br />Amiralul mi-a aruncat o privire plină de înţeles. Pune-ţi pofta-n cui, i-am zis eu supărat, muşcând o bucată mare de tot din tortul de ciocolată care plutea alături de noi mânjind nacela de frişcă. N-aveam nici un chef să-mi preschimb matricea informaţională şi nici să stau ca un prost cocoţat în gabie şi să-mi pocnească ochişorii zgâindu-mă la mersul ficţiunilor prin corporalitatea timpurilor.<br /><br />Trebuia să ne descurcăm şi fără vestitor.<br /><br />Ficţionalii ne-au ţinut o predică despre iubirea aproapelui. Aveau coroniţe de argint, nu purtau chip şi de departe păreau nişte lujere luminoase. Mai marele lor era un malagambist cu joben trandafiriu. Jobenistul pusese ochii pe dirijabilul nostru.<br /><br />Avea de gând să oficieze căsătorii la bordul lui. E o chestie mişto, ne-a zis, gata, gata, lăsaţi dirijabilul şi valea. Ne-am caftit pe viaţă şi pe moarte. Patontiakov s-a ţinut bine dar s-a împiedicat de o parâmă şi s-a prăbuşit în gol. A trecut prin tortul de ciocolată în mare viteză şi s-a dus grămadă spre un vârtej virtual care l-a înghiţit cât ai zice peşte, săracul de el.<br /><br />Am tunelat momentul digital dar în van. N-am reuşit să-l găsesc.<br /><br />Boaf. M-am trezit în mijlocul unui bal mascat de la marginea mândrului Beauburgua, oraşul ceţurilor. Un soldăţoi m-a ţintit cu un aruncător de flăcări şi a răcnit la mine speriat. L-am decorporat. Spiritele inelelor magice din inima nordicelor s-au înfiinţat imediat dar le-am dat cu tifla. Era timpul să adun câteva matrice informaţionale pentru a reuşi să stăpânesc principiul lui unu care se multiplică. Mi-am dat seama că numai aşa putea să dau de urma Marelui Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Erabusa Mabarusa din Hokanau, m-a întâmpinat plină de blândeţe şi mi-a spus că doar Magikoon din Terra Enciclopedica, deschizându-şi momentul lui digital după principiul instantaneului acvatic, mi-ar putea desluşi drumul către Marele Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Când picurii nopţii au sfârâit pe fruntea vestitului Magikoon iar eu am tunelat timpurile până la el, martorii togarezi au înregistrat prima descreştere de viteză iar Wankusai s-a pierdut într-un abur.<br /><br />Rulii şi-au rătăcit submarinele într-o pungă virtuală iar magicianul Magicoon a declarat pentru întâia oară principiul lui unu care se multiplică bulversând serviciile secrete şi luându-i pe nepregătite pe filozofii Şcolii de la Puertillo Picator.<br /><br />Preşedintele republicii Bangaradas şi-a văzut şopârla lungindu-se şi transformându-se într-un inel magic iar Hoba Buba, cântăreţul de jazz din inima nordicelor a reuşit cea mai lungă octavă din istoria istorisirilor muzicale.<br /><br />Gaura de ozon de deasupra orientalelor s-a preschimbat într-o poartă stelară iar Kakaras, întâiul fizician al Ruliei, s-a împăcat pentru toată viaţa cu Egadao, întâiul fizician al Amerilei, uraganul Gaian Moaroa a încremenit într-o formaţiune sculpturală pe care au furat-o briganzii Fosiburului şi Eutopa s-a frânt în două după un scenariu escatologic pus la punct de martorii togarezi.<br /><br />Prinţesa Marsuana din Tembao s-a rătăcit într-un nor argintiu iar membrii marcanţi ai partidului conservelor din Chavee s-au trezit arestaţi într-o pictură suprarealistă de un artist mediocru.<br /><br />Crepusculul de la Makosan s-a deplasat în viteză către Burla Barlo arzând pădurile de tropical, Magicoon a decretat principiul saturaţiei în timp ce fizicienii din Ghemor au dat publicităţii bula exofizica din a saptea trecere a cometei Bantuliasan, şi planeta întreagă a intrat într-un proces rapid de frânare.<br /><br />Corul artileriştilor din Kusadai a încremenit şi el într-o gamă minoră, pierdem viteză, ar fi şoptit împăratul algelor trandafirii chemându-şi omul de taină, încet, încet cuvintele s-au risipit, limbajul s-a decolorat, statuile s-au sfărâmat, oceanele s-au evaporat, s-a prăbuşit satelitul de serviciu, primul sunet al universului plin de universuri s-a făcut auzit din toate colţurile matriciilor energetice iar câmpurile magnetice s-au făcut toate ghem.<br /><br />Şi atunci s-a înfiripat imaginea Marelui Absent Din Inima Norilor.<br /><br />El e, l-am întrebat pe şoptite pe Magikoon încetând să mai facă vreo pasă magnetică sau să îngâne vreo incantaţie magică.<br /><br />Stăteam amândoi îngropaţi între dunele deşertului Kalahar, printre ruinele Eutopei, Asiliei, Amerilei şi Bagoradorului şi ne uitam printre stele.<br /><br />Nişte păsări de oţel tot păcăneau printre razele de lună învolburând ficţiunea ficţiunilor care era însăşi corporalitatea incredibilă a Marelui Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Am crezut la început că e cea mai mare balenă pe care am văzut-o vreodată dar nu era o balenă. Mi-a trecut prin cap apoi că ar putea fi o fiinţă fabuloasă nesfârşită în a cărei matrice aş fi putut fi inclus. Magikoon mi-a şoptit, închide ochii.<br /><br />Am închis ochii tremurând de emoţie.<br /><br />L-am văzut pe Marele Absent Din Inima Norilor umplându-mă pe dinăuntru aşa cum te umple un parfum de primăvară pe ţărmul oceanului.<br /><br />Magikoon m-a prins uşor de mână şi m-a numit pentru prima oară. Mi-a spus, bine că te-ai născut Barâşkin!<br /><br />Degeaba am încercat să scap din inelul lui Magikoon. M-am trezit azvârlit de o pală de vânt drept în valuri. Marele Absent Din Inima Norilor m-a botezat lăsând o ploaie de trandafiri să cadă peste mine apoi s-a pierdut într-un vârtej virtual odată cu Magikoon.<br /><br />Boaf. Am căzut într-un anotimp incert. A venit un fochist de nicăieri şi m-a întrebat una alta. A zis să-i zic unde fusesem repartizat. Era plin de muşchi. Avea nasul borcănat. Nu prea glumea. Mi-a zis şi el că ştiinţa era totuna cu magia şi că nu trebuia să-mi bat capul prea mult cu tot ceea ce se întâmplă în corporalitatea timpurilor care alergau de nebune în toate direcţiile de vreme ce lumina avea mai multe viteze, ha, ha, ha.<br /><br />Tot ceea ce ne înconjoară este legat de propriul nostru corp mi-am spus în clipa aceea încercând să nu-mi pierd cumpătul.<br /><br />Avalanşa de ficţiuni care scaldă imaginarul tău, reclamele, războaiele semantice, mişcarea oamenilor politici, evoluţia noastră în realitate, toate sunt componente ale unei imagini dinamice guvernată de Marele Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Această imagine se suprapune în universul plin de universurib peste imaginea standard construită prin educaţie şi cultură.<br /><br />Fiinţele fabuloase tind să-şi construiască imaginea ţinând cont de ideea fatală de corporalitate. Corpul e cel care receptează ideile care ventilează imaginarul ăsta nebun şi aproape de necontrolat. Corpul e cel care, prin senzaţii, accede la realitatea înconjurătoare fie că e vorba de războaiele semantice sau de discursul primului ministru din Tambo Tamboleee. Iată aşadar câte lucruri de taină sunt legate de corpul tău, Barâşkin, mi-am spus plin de înfrigurare încercând să înţeleg ce avea de gând foschistul ăla nătâng.<br /><br />Dar corpul tău, Barâşkin, este el însuşi însufleţit, am continuat încercând să nu-mi cresc entropia informaţională cumva.<br /><br />Corpul tău este o lume mică. Corpul tău este în căutare de sens. Fiinţele fabuloase ca şi oamenii politici trebuie să înţeleagă acest adevăr.<br /><br />Corporalitatea prilejuieşte un regal al imaginii. Corporalitatea este de fapt o normă fundamentală în construcţia de imagine. Corpul ocupă spaţiul de putere fie că e vorba de lumea afacerilor, fie că e vorba de lumea politicii fie că e vorba de o călătorie atât de periculoasă prin vălmăşagul temporalităţii.<br /><br />Corpul ce se răsuceşte.<br /><br />Devine din punct în moment bidimensional şi-apoi într-un misterios moment tridimensional. Se aruncă în universul plin de universuri de nebun. Timpurile, care sunt şi ele corpuri sub formă de numere mari, sunt tot atâtea vârtejuri imaginare care ocupă spaţiul de putere. Imaginea corpului e de fapt o misterioasă totalitate.<br /><br />Ficţiunile ca şi afacerile înglobează numerele mari. Politica şi strategiile câmpurilor magnetice le mărunţesc în strategii cochete.<br /><br />Corporalitatea noastră distruge limita. Fiinţele fabuloase ale lumilor acvatice trebuie să înţeleagă şi acest adevăr crucial. Nu poţi pune la cale o conspiraţie împotriva Marelui Absent Din Inima Norilor fără să ţii seama de corp. Imaginea nu se mai explică prin limită, ci prin vecinătăţi.<br /><br />Suntem vecini cu imaginea universului acvatic, suntem vecini cu imaginea lui Ibab Habab, suntem vecini cu imaginea campionatului mondial de fotbal din Guantila, cu imaginea prinţeselor din Abodahar sau suntem învecinaţi cu imaginea caşaloţilor zbanghii din largul înspumat al sudicelor.<br /><br />Vecinătăţile corpului sunt adeseori monstruoase sau superbe.<br /><br />În regimul democratic, fie el şi superficial sau trucat, sau în inima imperialelor corpul reuneşte periferia cu centrul. Ficţiunile ca şi oamenii politici trebuie să înţeleagă construcţia simbolică a periferiilor şi centrelor. Tocmai de aceea, o ficţiune comercială ca şi un om politic inspirat trebuie să se ferească să-şi construiască imaginea ca şi cum ar fi sub asediu. Corpul se află pe câmpul de luptă al imaginii.<br /><br />Periferia ar vrea să fie aflată. A porni dinspre centru împotriva periferiei e ca şi cum ai institui dictatura corpului asupra marginilor. Căci în cele din urmă, periferia va înghiţi centrul. Marginile tale te pot trăda, te pot înghiţi. Cine sunt vecinii tăi? Cu ce imagini din universul plin de universuri te învecinezi ?<br /><br />Lucrurile sau fiinţele conspiraţiilor nu sunt simple obiecte.<br /><br />Cu cine te mărgineşti? Ce imagine ţi se potriveşte ? Eşti un învingător sau un asediat ? Concurenţii tăi se vor căzni să te bage în corzi.<br /><br />Suntem cu toţii spermatozoizi aiuriţi porniţi în căutarea ultimului sens.<br /><br />Suntem navigatori ai Marelui Absent Din Inima Norilor.<br /><br />Corpul ficţiunilor ca şi corpul electoral sunt corpuri de taină care trebuie analizate de pe poziţii nonconformiste.<br /><br />Ce tot spui acolo, mârâi fochistul pregătindu-se să mă azvârle cu lopata lui ruginită într-un continuu ficţional şi neavând nici în clin nici în mânecă nici cu magia, nici cu ştiinţa şi nici cu incomodele întrebări asupra ultimului sens.<br /><br />Mi-am luat inima în dinţi. I-am smuls fochistului lopata şi l-am pocnit cu ea atât de puternic încât matricea lui s-a dizolvat într-un norişor de fum trandafiriu.<br /><br />Valurile timpurilor s-au deschis exact deasupra mea şi o uriaşă balenă albastră m-a înghiţit aruncându-mă apoi nu departe de plaja unde Asalga Calambra, soprana din Tantai, se hârjonea cu unul dintre martorii togarezi.<br /><br />Cum m-au zărit, au alergat să cheme poliţia. Poliţiştii m-au scos din valuri atât de repede încât nu am apucat să-mi reglez matricea informaţională.<br /><br />Eram prins pe uscat. Eram zăvorât într-un continuu.<br /><br />Numele şi prenumele, m-a întrebat un inspector fălcos lovindu-şi uşurel dunga pantalonilor şi tot trăgând dintr-un chiştoc de ţigară.<br /><br />Pereţii din jur erau acoperiţi cu fotografii de femei goale. O pânză de paianjen trandafirie spânzura în bătaia unui bec chior. Masa era plină de pete de bere.<br /><br />Cine eşti, bibicule, a vrut să ştie inspectorul pocnindu-mă tare de tot peste faţă de m-a podidit sângele. Şi ce-i cu aripioarele astea de caşalot? Eşti un nenorocit de mutant, zi, mă, zi că te mănânc cu coadă cu tot!<br /><br />L-am scuipat. Atât am reuşit. Toate puterile mele magice mă părăsiseră odată prins în acel continuu. Lucrurile stăteau prost de tot. Mi-am zis că erau ultimele clipe.<br /><br />Marele Absent Din Inima Norilor îmi jucase o festă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NORII MOLATECI<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Hyeronimus din Arkantila, un zăbăuc, s-a prins cu Ibab Kabab că o să vâneze Marele Rechin Alb într-o zi de vară. Ibab Kabab cânta la balalică şi trăgea vârtos la măsea. Avea urechi de sidef şi făcea afaceri cu nişte pelerini de dinolo de sistemul nostru solar. Ţin minte că starostele cerşetorilor s-a îndoit de toata povestea aia şi nici în ruptul capului nu a vrut să pună rămăşag. Eu m-am dus până în Komarovka să cumpăr nişte sare de Lună de la un şmecher de fotograf. Fotograful avea o ţeastă roşie şi luptase în Războaiele Purpurii acum două sute de ani. De cum am intrat în prăvălia lui m-a ţintit cu archebuza. M-a făcut cu ou şi cu oţet şi m-a ameninţat în fel şi chip. A zis că m-a simţit după miros că aş fi omul lui Ibab Kabab şi că precis am de gând să-l scurtez de cap ca să-i fur comoara. Eu am devenit dintr-odată foarte curios dar şi tremuram ca varga pentru că nebunul părea să nu se codească în vreun fel, gata fiind să mă plumbuiască. Căldura verii şi norii molateci l-a mai moleşit un pic şi, după ce a dat pe gâtlej o duşcă bună de bere, m-a tras după el în haznaua lui să-mi arate comoara. Era o balerină de tinichea. Cum acţionai un arcuşor, balerina făcea nişte piruete ameţitoare şi-ţi arunca bezele de mucava. Fotograful mi-a întins o papaciocă să trag şi eu un fum ca barosanii şi pe urmă mi-a băgat sub nas o halbă rece, rece. Toată viaţa o să-mi aduc aminte de nebunul ăla.<br /><br />Cum stateam tolăniţi pe terasa lui bine scorojită şi flecăream de una, de alta, a coborât din cer un călător. Ăla avea un geamantan cât toate zilele şi o grozăvie de puşcoci. Şi-a oprit elicea şi, încruntându-se la fotograf, i-a zis printre dinţi să scoaţă balerina la interval. Fotograful nici n-a vrut s-audă şi-n două minute a zăcut lat într-o baltă nasoală de sânge. Călătorul s-a apropiat de mine şi m-a mirosit cu trompa lui rozalie. A mârâit nu ştiu ce şi apoi şi-a luat zborul cu tot cu balerină.<br /><br />Nişte navigatori care tot făceau zarvă cu o ghildă au pus lăboiul pe mine şi m-au ţinut şapte zile şi şapte nopţi pe mâncare şi băutură să le fac curat în santină şi să frec bine de tot toată rugina de pe punte. Până la urmă am rămas toată vara cu ei şi am trecut prin tot felul de aventuri care v-ar face să vă-ngheţe inimioara-n piept.<br /><br />Acum, de ce să mint? L-am văzut pe Hyeronimus într-un târg de sclavi. Îl tot pocnea un burdihonos cu o cravaşă de piele. Hyeronimus urla ca din gură de şarpe dar eu m-am făcut că nu-l recunosc şi m-am dus cu navigatorii ăia să ne zgâim la cometa Bantusalian care tocmai ieşea din gura universului plin de universuri.<br /><br />Când i-am povestit toată tărăşenia asta, Ibab Kabab şi-a pus fioroşii să mă bată la tălpi şi fioroşii chiar m-au zvântat pentru că îi uşurasem de părăluţe în urmă cu cinci veri la un joc de cărţi. În toiul nopţii m-am târât în Golful Porcilor şi l-am strigat pe Marele Rechin Alb. Barosanu' m-a tras la fund. A chemat-o pe vrăjitoarea Bombolida care mi-a făcut nişte pase magnetice de mi-am recăpătat înfăţişarea de meduză pe care o pierdusem în timpul unei bătălii navale din Puertillo Picoleto.<br /><br />Şi pe urmă am înghiţit întreg universul plin de universuri că asta era menirea mea hotărâtă de ghilda navigatorilor încă de acum un milion de ani.<br /><br /><br /><br /><br /><br />TIMPUL NORILOR E VĂLURIT<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Cum urcam spre Tanto Tantao, primul principiu de iniţiere în artele perverse ale navigaţiei, înţelepţii din Komator s-au stropşit la mine în fel şi chip, străduindu-se să mă întoarcă din drum. Pe vremea aceea cântam la acordeon şi eram vestit prin târgurile pe care oceanul digital le spăla din când în când ducând cu el în străfunduri răsuflarea fiinţelor paradoxale.<br /><br />O meduză nebună din Kamsai mi-a luat urma vrând să mă transforme într-un scriitor de respiraţie universală. Bătea câmpii şi i-am spus-o de la obraz. Afletotos din Quanto Malaquet, un cavalerist pur-sânge, a ţinut partea meduzei şi a căutat să mă îmbete ca să-mi las matricea informaţională zălog la şmecherii din Ghilda Navigatorilor. Morena Bascorena, grasanca aia in Oprah care s-a iubit vreme de şapte zile şi şapte nopţi cu Şarpele de Mare din Gonge, avea şi ea un ce interes cu meduza şi i-a sărit în ajutor. Dacă îmi aduc bine aminte, ne-am dus cu toţii la secţia de poliţie să dăm nişte declaraţii DESPRE TIMPUL NORILOR CARE, CHIPURILE AR FI VĂLURIT. Acolo l-am cunoscut pe Paianjenul Oceanului, ce deştept eşti, mi-a susurat el la ureche. Cine să-l ia în seamă?<br /><br />Am plătit nişte părăluţe drept amendă pentru tulburarea ordinii publice şi m-am trezit azvârlit dincolo de Pânzele Hatias.<br /><br />Tipule, e groasă rău, mi-a zis un călător care căuta de zor nu ştiu ce văioagă siderală să-şi lase acolo oul filozofal pe care se căznise să-l clocească mai bine de un milion de ani. Ai şi un nume, m-a întrebat călătorul fandosindu-se cât era el de desătept şi de genial. I-am zis eu cum mă cheamă.<br /><br />Călătorul s-a mirat foarte. Şi-a consultat Enciclopedia şi a zis că nu mă vizualizează. Dar ce, eu eram chiar aşa de prost? Păi timpul e vălurit în toate direcţiile şi eu sunt o Inexistenţă şi n-am nici nume şi n-am nici un punct fix în spaţiu. Călătorul a râs ca un bleg şi mi-a zis, tipule eşti ca lumea, hai s-o ardem până în GheBaGo să ne facem de cap. Ne-am făcut de cap în cel mai mare nod informaţional, acolo unde unduirea Pânzelor Hatias produce lumi vremelnice şi concepte pe care muritorii de rând le iau drept cârje sigure şi folositoare pentru existenţa lor.<br /><br />Cu câţiva ani înainte de toată tărăşenia asta îl cunoscusem pe Dob'G'Nai, un războinic semantic. El m-a îmvăţat câteva pase magnetice şi mi-a deschis matricea către înţelesurile de taină ale timpului. Dob'G'Nai era puţin sărit de pe fix dar augusta oficială n-a putut niciodată să-l găbjească pentru că şi el era o Inexistenţă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NORI PE MARE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Într-un dialog, Asampatre, filozoful din Kareo, l-a dojenit pe meduzoidul purpuriu din Manasa pentru că, chipurile, acela ar fi anunţat cu surle şi tobe sfârşitul Istoriei. Asampatre trăgea vârtos la măsea şi cânta prin străzile tubulare din Kareo din zori şi până-n noapte. Prinţesa Budulina, aia creaţă şi oacheşă, a plătit un vânător de capete să-l aducă fedeleş la picioarele ei pe un batracian sticlos din Habumbe, oraşul norilor de dincolo de orizontul nostru vizibil. Batracianul le avea cu filozofia şi, în public, putea să ţină piept oricărui filozof. Budulina voia să-i mai taie din nas lui Asampatre. M-am dus şi eu să văd înfruntarea. Nişte soldăţoi au vrut să mă alunge dar i-am adormit cu nişte pase magnetice şi le-am furat codurile de intrare în evenimentul inelar în care s-a desfăşurat dialogul. Mulţimile purpurii la trup urlau de mama focului. Era şi un dragon care se pregătea să-l hăpăie pe înfrânt şi o balenă vorbitoare care se tot lăuda că ea o să înghită întrega suflare. În balamucul general, batracianul cel sticlos s-a luat prea în serios şi l-a ucis pe filozoful nostru oficial. Prinţesa Budulina a reuşit să fugă cu un poştalion dar batracianul a fost călcat în picioare de mulţimile înfierbântate.<br /><br />Când îi povestesc toată chestia asta lui Jib'Kajib, mentorul miracolelor din Golphiz, cerul se face stacojiu, se umple de nori şi se aud trompeţii pe care Ghilda Navigatorilor i-a angajat cu ziua să facă oleacă de atmosferă. Jib'Kajib se scobeşte în nas şi-şi bate joc de mine. Nu mă crede defel în stare să compun un eveniment fără de cusur. Mie nici nu-mi trece prin cap să ne luăm la întrecere deşi Maona Kosamona, nevestica lui, aia cu şapte ţâţe, tot bagă fitile.<br /><br />Eu m-am interesat în stânga şi-n dreapta să aflu care e tărăşenia cu ea. Nu era din os domnesc, mătrăguna şi fitilista! O aruncase o furtună pe ţărm. Albatrosul Pigdameu, un prietenar de-al meu, m-a dus la capătul peninsulei să văd locul unde apăruse Maona Kosamona. Am făcut eu nişte calcule şi am înţeles că universul plin de universuri hotărâse ca fabuloasa aia de fitilistă să intre într-o istorie cu mine ca să fiu pus la încercare. Bineînţeles că am plătit bani grei să pot angaja un echipaj şi o corabie ca să plec în căutarea furtunii.<br /><br />Într-un târziu, Peşte Orb, bahârul care stăpânea mările de carton ale Patoliei, ţinutul viermilor informaţionali, mi-a vândut o hartă şi un toiag magic. Sigur că m-a păcălit peştoiul dar nu era prima dată când cineva era mai ager şi mai şmecher decât mine. În tot cazul, vânzoleala aia pe mare a norilor m-a scăpat de angoasele mele şi de agonicele care se ţineau scai de mine, doar, doar le voi zice unde se sfârşesc toate căile de apă care izvorau din corporalitatea universului plin de universuri.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NUMĂRUL FIAREI<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />E greu să-ţi imaginezi ce înseamnă să fii bibliotecară într-un orăşel cu zece mii de locuitori. Să ai 27 de ani, iar bărbatul cel mai tânăr să aibă 60. Până nu ajungi să trăieşti o astfel de experienţă, nu ţi-o poţi imagina. Degeaba ai citi despre aşa ceva în cărţi. Ar rămâne o informaţie livrescă, bună doar de adăugat altora la fel. Nimeni nu poate pătrunde cu adevărat în sufletul unei fete de 27 de ani care, în lungi după-amieze de iarnă, stă la gura sobei, bea un ceai care nu se mai termină şi priveşte pe geam, aşteptând.<br />Biblioteca a fost construită cu peste o sută de ani în urmă când, se vede treaba, toată lumea spera că aurul descoperit în munţii din jur să nu se sfârşească niciodată. S-au făcut atunci averi peste noapte, pierdute adesea în zorii zilei. Cei astfel îmbogăţiţi au simţit nevoia să îşi spele o parte din păcate construind de-a lungul anilor spitale, ridicând biserici, apoi, când fiecare confesiune din oraş a avut propriul locaş de cult, au construit Biblioteca. Era cea mai mare pe zeci de kilometri în jur şi în scurtă vreme a fost înzestrată cu manuscrise şi cărţi pe măsura faimei. La începuturile ei, bibliotecarele roiau asemenea unor albine harnice prin săli şi depozite întrecându-se în a aranja şi cataloga miile de volume care soseau din toată lumea. Cei norocoşi, care plecau în lumea largă să-şi cheltuiască banii, uneori simţeau nevoia să-şi manifeste recunoştinţa pentru locul de unde au plecat şi, astfel, un nou transport de cărţi pornea spre noi.<br /><br />Asta a fost mai demult. Când m-am angajat eu mai era o singură bibliotecară care de mult ar fi trebuit să iasă la pensie dacă s-ar fi găsit cine să-i ia locul. Cititori nu mai veneau, colete cu cărţi nici atât, din când în când mai sosea câte o sumă mică de bani care abia ajungeau pentru cheltuielile curente. Când nici aceasta nu a mai venit, s-a constituit un fond, destul de sărăcăcios, din care mai putea fi plătită o singură angajată. Bătrâna bibliotecară a plecat la scurtă vreme după venirea mea, astfel că am rămas singură să şterg praful şi să aranjez şirurile nesfârşite de cărţi.<br /><br />Ce altceva era să fac? Programul era de la 10 la 18 şi erau zile întregi în care nu intra nimeni. Îmi era şi frică să nu observe şi alţii şi, într-o bună zi, să închidă şi Biblioteca. Rând pe rând, muzeul, teatrul şi alte instituţii deschise în vremuri de prosperitate şi-au închis una câte una porţile, Biblioteca rămăsese ultimul vestigiu să amintească de timpurile de odinioară. Poate şi pentru că întreţinerea ei costa atât de puţin: un salariu, al meu, rămas acelaşi de ani de zile şi pe care inflaţia îl transforma an de an într-o sumă de-a dreptul derizorie, curentul consumat cu becurile şi puţina căldură pe care o făceam iarna în sălile reci şi mohorâte.<br /><br />Într-o vreme fondul de carte veche al bibliotecii a atras atenţia lumii academice şi prin sala întunecoasă şi răcoroasă, cu manuscrise rare, s-au perindat multe nume celebre. Asta a fost la început, chiar când mi-am luat postul în primire. Apoi, fie că bătrânii savanţi au murit, fie interesul pentru bibliofilie a scăzut, destul că nimeni din afara oraşului nu îi mai călca pragul. De asta, atunci când Virgil a venit să cerceteze vechile manuscrise, toată lumea a crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior.<br /><br />- Nu rata ocazia, Ana! mi-a şoptit şuierat Driva, diriginta poştei, îmbătrânită înainte de vreme de doruri şi zadarnice aşteptări. Altfel vei sfârşi ca mine…<br /><br />Driva era o adevărată legendă a orăşelului. Acum se apropia de 50 de ani şi, într-o vreme când ar fi putu să aleagă, făcuse nazuri, apoi pe neaşteptate, în numai câteva luni, orăşelul se golise de toţi bărbaţii, de parcă s-ar fi vorbit între ei. În serile lungi de iarnă, prin cârciumile oraşului am auzit că se făceau pariuri dacă Driva mai este virgină sau nu. Dar cum cei care ar fi putut să constate asta pe viu, plecaseră demult din oraş, subiectul nu era niciodată epuizat pe deplin de bătrânii ai oraşului.<br /><br />Virgil nu părea foarte interesat de mine, deşi câteodată mă privea lung înainte de a intra în Sala Manuscriselor. Îşi muşca nehotărât buzele de parcă ar fi spus în sinea lui: „ oare nu ar fi mai bine să mă ocup de fetişcana asta ?" Aveam 27 de ani şi el nu părea să aibă mai mult de 40. În urmă cu foarte puţini ani în urmă poate l-aş fi considerat bătrân, dar când i-am văzut prima dată părul grizonat şi ochelarii cu ramă metalică strălucind discret în penumbra sălii de lectură, mi s-a părut deosebit de distins. Cum era singurul cititor, mi s-a părut firesc să îi propun o cafea şi la fel de firesc mi s-a părut să stăm apoi de vorbă. Căuta prin manuscrisele vechi ore în şir, după care făcea câte o pauză de o oră. Îşi scotea ochelarii şi îşi apăsa pleoapele încercând să alunge oboseala. Sorbea încet din cafeaua pe care i-o preparasem între timp şi se minuna:<br /><br />- E uimitor ce multe cărţi rare se pot găsi într-un orăşel atât de mic. Cred că nu mi-ar ajunge o viaţă să le cercetez pe toate… Poate că ar trebui să mă mut cu totul aici, în orăşelul vostru. Ce zici?<br /><br />Înghiţeam în sec şi nu ziceam nimic. Nu ştiam dacă glumeşte sau dacă vorbeşte serios, aşa că schimbam vorba şi îi povesteam despre vremurile de altădată care au făcut ca Biblioteca să aibă un fond de carte rară atât de bogat.<br /><br />Scria o lucrare despre miturile esenţiale ale omenirii şi mai ales, despre posibilitatea ca în manuscrisele vechi să se afle mari adevăruri cunoscute numai de iniţiaţi şi apoi pierdute. Au trecut zile în şir de mici întâmplări, de vorbe spuse pe jumătate şi multe cafele băute pe îndelete până când l-am făcut să se destăinuiască pe deplin.<br /><br />- Întotdeauna am fost fascinat de legenda Evei, a început el într-o seară să îmi vorbească în timp ce ne beam cafeaua în sala de lectură.<br /><br />Programul bibliotecii se sfârşise de mult şi eram sigură ca la geamurile caselor din jurul bibliotecii pândeau ochi curioşi, dar nu îmi păsa chiar de loc. Se înserase bine dar nu am aprins nici o lumina, continuând discuţia în penumbra care ne învăluia pe nesimţite.<br /><br />A mai luat o gură de cafea şi a continuat:<br /><br />- Fascinaţia mea provine mai ales din faptul că, de foarte timpuriu, am fost convins că în spatele metaforelor biblice se află ascunsă, mai puţin geneza propriu zis, cât procesul de umanizare. Vârsta de aur, ca şi perioada petrecută de oameni în Eden, nu reprezenta altceva după mine decât perioada când prehumanoidele stăteau pe gânduri, ca să zic aşa, dacă să rămână în stadiul de animalitate, umblând goi, neştiutori şi fericiţi mai departe, sau să facă un mic efort şi să devină oameni. Să se îmbrace şi să sufere de toate asteniile şi alienările omului. A fost mai uşor ca acest păcat original şi decisiv, nevoia de cunoaştere, să fie pus pe umerii unei femei: Eva. Presupunând că totul este mai mult de o simplă legendă şi că, de fapt, Eva nu este altceva decât suma tuturor femeilor care atunci, în zorii civilizaţiei ne-au scos din junglă şi ne-au mutat în case, mă întreb eu acum, această Evă, s-a gândit ea cu adevărat ce face? A fost o hotărâre deliberată, conştientă? Sau pur şi simplu aşa s-au întâmplat lucrurile? Vezi tu, parcă nu îmi vine să cred că ea şi-a dat măcar pentru o singură clipă seama că deschizând ochii animalului de lângă ea, pentru ca urmaşii ei să devină oameni, deschide o cutie a Pandorei pe care nimeni nu o putea apoi închide? Drumul de la animal la om a fost să fie cu sens unic, deşi unii au cochetat cu ideea că, la o adică, ar fi extrem de uşor să ajungem iar în zorii civilizaţiei. Ar ajunge un război bine gândit… Dar bineînţeles că asta nu ar şterge cu nimic meritul sau păcatul Evei…<br /><br />Îmi plăcea să îl ascult şi se pare că şi lui îi plăcea să povestească. În jurul nostru penumbrele se transformau în umbre şi apoi într-un semiîntuneric violet, întrerupt ici colo de câteva raze de lumină venite de afară. Aş fi vrut ca clipele astea să nu se mai termine niciodată.<br /><br />Îmi căuta prin întuneric ochii, apoi continua să vorbească:<br /><br />- Atunci, în zorii vremurilor, se pare că ea a hotărât pentru noi că trebuie să fim oameni. Chiar dacă pentru asta va trebui să suferim, să cunoaştem binele şi răul. Femeia primordială, Eva, a hotărât să fim oameni chiar cu riscul ca bărbatul ei, zeul războaielor, să hotărască zeci de mii de ani mai târziu că am fost destul timp oameni şi acum putem redeveni animale. Îmi imaginez că a fost un proces îndelungat şi poate că nu atât de voluntar cât îl povesteşte Biblia. Uneori mă întrebam: dacă aş fi fost în locul Evei oare ce aş fi făcut? Aş fi ales să trăiesc liniştit şi fericit ca un animal, sau să muşc din mărul cunoaşterii, chiar dacă aş fi putut ghici ce urma să se întâmple?<br /><br />A scos o mică Biblie din buzunar şi, după ce a răsfoit-o, m-a privit serios:<br /><br />- Ascultă aici: în Geneza, 16 se spune „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17. dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."<br /><br />Mi se părea curios să îl ascult citând din Biblie şi am tresărit uşor uimită, dar am preferat să îmi plec privirea să nu îmi ghicească în semiîntunericul încăperii mirarea din ochi. Se pare că nu a observat nimic pentru că a continuat:<br /><br />- Aşa scria în Biblie: în momentul în care vei cunoaşte, vei muri. Exegeţii bibliei se întrec pentru a argumenta de ce nu s-a ţinut Dumnezeu de cuvânt şi nu i-a ucis pe cei doi vinovaţi după ce au gustat din pomul cunoaşterii. Nu s-a gândit nici unul până acum că, de fapt, aşa a procedat: a ucis animalele din ei, trebuia să-i ucidă pentru a scoate la iveală fiinţa umană…<br /><br />A sorbit în tăcere cafeaua care mai era în cană şi a rămas apoi tăcut privind zaţul de parcă ar fi căutat acolo răspunsurile la întrebările lui. Niciodată nu mai vorbise atât de mult şi atât de serios. După un timp s-a ridicat de la măsuţă şi s-a dus lângă geam privind afară. M-am dus şi eu lângă el şi mi s-a părut firesc când mâna lui mi-a cuprins umerii. Mai era încă destulă lumină pentru ca siluetele noastre să se profileze clar în fereastră pentru cei care stăteau la pândă. Dar nu îmi păsa de asta şi o clipă mi-a trecut prin minte că din cauza acestei clipe cât m-a îmbrăţişat, cel puţin pe seama mea nu vor face pariuri în barurile din oraş.<br /><br />- Ei bine, mi-a spus el, şi s-a întors cu faţa spre mine mângâindu-mi uşor obrazul, cred că a venit vremea ca o nouă Eva să aleagă!<br /><br />- Ce vrei să spui? am întrebat eu deşi, undeva în sufletul meu, începeam să înţeleg.<br /><br />A zâmbit larg şi s-a apropiat mai mult de mine:<br /><br />- Poate că noul ispititor nu va mai avea înfăţişare de şarpe, ci a unui bibliofil obişnuit. Şi noua Eva nu va mai bântui dezbrăcată prin Eden, ci va fi bibliotecară şi se va numi Ana!<br /><br />S-a apropiat şi m-ai mult de mine şi, fără să îi pese de cei care ne-ar fi putu vedea, m-a sărutat apăsat pe buze. M-a scuturat un fior şi aproape că nu l-am mai auzit când a spus:<br /><br />- E vremea să alegi dacă vom rămâne neştiutori în Eden, aici, sau vom pleca mai departe să vedem… să cunoaştem....<br /><br />Nu am înţeles prea bine ce a vrut să spună, aşa că el s-a apropiat de micul meu calculator de birou şi, întorcându-se cu spatele, a scris câteva cifre pe el.<br /><br />- Uite, a zis el întinzându-mi calculatorul, am scris aici mai multe cifre fără să fac totalul. Dacă tu vei apăsa tasta de totalizare o să vezi că rezultatul este 666, vestitul număr al Fiarei. Este vorba de câteva constante fizice ale universului în care trăim. Unii dintre colegii mei sunt de părere că, dacă cineva va efectua acest calcul, în acest scop, ceva se va întâmpla cu noi, cu Universul în care trăim. Poate că Universul va reacţiona la receptarea acestei informaţii şi va trece într-un nou ciclu. Alţii spun că, dimpotrivă, nu se va întâmpla nimic pentru că Universul nu este o pisică uriaşă care să miaune la capătul lumii dacă noi o tragem aici de coadă…<br /><br />Avu un surâs uşor în faţa hazului comparaţiei apoi continuă:<br /><br />- Avertismentele celor vechi cu privire la numărul fiarei apar peste tot în textele vechi, dar sunt destul de imprecise când vine vorba de consecinţele lui: „Cine are înţelepciunea să socotească numărul fiarei, cu grijă mare să îl folosească pentru că nebănuite primejdii ascunde".<br /><br />Pe stradă s-a auzit zgomotul unei maşini şi atunci am ştiu că a venit vremea să plece. A pus cu un gest oarecum cucernic mica Biblie în buzunarul de la piept şi s-a apropiat de mine. Mă sărută de data asta cast pe frunte, o clipă buzele lui coborâră şovăitoare pe obraz, dar se dezlipiră de obraz chiar înainte de a ajunge la buze. Am înghiţit în sec şi am încercat să îmi înăbuş oftatul.<br /><br />Din stradă s-a auzit un claxon nerăbdător şi el s-a apropiat de geam şi a privit afară. A făcut cu mâna cuiva semn să îl aştepte şi s-a întors spre mine:<br /><br />- Am plecat! Dacă vrei să ne vedem este destul să… am crezut o clipă că va spune la fel ca toată lumea "să dai un telefon!" , dar el arătă spre micul calculator de birou şi continuă : „…să faci un mic calcul!" .<br /><br />- Şi vezi că bateriile sunt cam uzate, aşa că nu aştepta prea mult, mai spusese el înainte de a închide uşa.<br /><br />Am auzit peste câteva clipe o portieră trântită şi apoi numai tăcere…<br /><br />*<br /><br />A trecut o lună de atunci. Mă învârt zilnic pe lângă micul calculator de birou cu cifrele tot mai palide şi câteodată am impresia că sunt Eva, în cumpănă lângă pomul vieţii şi al cunoaşterii. Poate că pomul nu avea poame tot timpul anului aşa cum se spune şi că şi în Eden toamna era pe sfârşite şi ultimul măr stătea gata să cadă şi ea la fel ca mine lângă calculatorul cu bateriile pe terminate, trebuia să ia repede o hotărâre. Cine ştie dacă în alt anotimp Creatorul nu avea să îşi dea seama de greşeala făcută şi urma să distrugă teribila tentaţia cu poame roşii din mijlocul Raiului…<br /><br />Niciodată, după cum am mai spus, nu am crezut că voi fi pusă în situaţia să aleg. Şi poate că abia după ce am să aleg o să-mi dau seama cât de greu a fost pentru stră-stră-bunica mea Eva. Pentru că nimeni nu i-a spus că va urma o alegere. Ea nu a ştiut că o simplă curiozitate şi satisfacerea ei înseamnă deja o alegere. Poate că după ce voi alege fără să ştiu ce am ales, eu şi Adamul meu vom fi alungaţi din Eden fără ca cineva să-mi spună: toantă mică şi curioasă, ai grijă ce faci! Lumea în care trăieşti este un adevărat paradis. Simte-te bine în el şi vezi-ţi de ale tale! Nu muşca din mărul cunoaşterii pentru că atunci vei şti, dar nu va fi cale de întoarcere!<br /><br />Şi oare Creatorul, întotdeauna, în adânca lui înţelepciune nu s-a bazat pe femeie şi pe curiozitatea ei, când a hotărât să-şi împlinească ascunsele lucrări? Ciclurile Universului sunt posibile numai prin femeie şi prin curiozitatea ei, cel puţin întâmplările pe care le-am trăit eu, aşa mă fac să cred. Femeia a fost născocită de Creator nu pentru amuzamentul bărbatului, aşa cum de cele mai multe ori îşi imaginează acesta, ci pentru că fără ea şi fără curiozitatea ei rosturile lumii nu s-ar fi putut împlini…<br /><br />Era în trei decembrie… spre seară. Programul bibliotecii se terminase fără să îi calce toată ziua nimeni pragul, ca de obicei. Am stins peste tot luminile şi, înainte de a pleca, am trecut încă o dată prin sala principală de lectură. Pe masă, acolo unde îl lăsase Virgil, în locul rodului din Pomul vieţii, străluceau stins cifrele verzi pe micul meu calculator. A fost oare o iluzie, sau mi s-a părut că luminiţa verzuie este pe cale să îşi dea duhul. Nu-mi păsa prea mult de ceea ce avea să se întâmple, dar îl voiam pe Virgil înapoi, îl voiam lângă mine să mă strângă în braţe, să mă muşte, şi dacă pentru asta preţul era doar o simplă apăsare pe tastă, fie, am să apăs şi înainte să îmi dau seama ce fac, mâna mi-a plecat singură, asemenea unui iuţi nevăstuici şi peste o clipă pe micul display se lăfăia numărul fiarei: 666. A mai pâlpâit de câteva ori apoi, ca şi cum efortul pentru acest calcul ar fi fost prea mare, bateria şi-a dat duhul şi în sala de lectură s-a făcut întuneric deplin. Am ieşit pe bâjbâite din sală şi tot pe bâjbâite am închis biblioteca, îndreptându-mă spre casă. Începuse iar să fulguiască cu fulgi mici şi uscaţi care te făceau să doreşti să ajungi la un adăpost. Am grăbit fără să vreau paşii când am ajuns la pod, încercând o senzaţie stranie ca şi cum dintr-o dată aş fi păşit printr-un lichid dens care opunea rezistenţă la trecerea mea. A durat doar o clipă şi nu i-am dat atenţie pentru că, chiar în clipa aceea am ajuns lângă bărbatul care stătea la jumătatea podului. Se uita încruntat în apă, aplecat cam mult peste parapetul podului, dar cum nu părea un sinucigaş, ci mai curând un curios, am mărit paşi. Deja mă gândeam la focul din sobă, la cana de ceai pe care aveam de gând să o beau în faţa sobei, cu uşa pe jumătate întredeschisă ca luminile flăcărilor să strălucească în întuneric.<br /><br />Când să-l depăşesc, s-a întors spre jumătate spre mine:<br /><br />- Nu vrei să priveşti la asta?<br /><br />Avea vocea răguşită şi în prima clipă nu am recunoscut-o, aşa că am ezitat să-i dau ascultare. Ce ar putea să-mi arate un necunoscut în apă, atât de interesant încât să merite să-mi amân plăcerea întâlnirii cu căldura focului din sobă?<br /><br />Apoi ceva în mintea mea s-a aprins, i-am recunoscut vocea gâtuită de emoţie apoi l-am recunoscut şi pe el în întregul lui şi, înspăimântată ca niciodată, m-am apropiat şi am privit în apă: apa curgea întunecată şi murdară ca întotdeauna.<br /><br />- Nu văd nimic, am şoptit cuprinsă de teamă.<br />-<br />- Uită-te mai bine, m-a îndemnat Virgil.<br />-<br />Am privit mai bine:<br /><br />- Tot nu văd, am şoptit şi chiar în aceaşi clipă mi-am dat seama. Deşi era întuneric, şi apele râului erau întunecate, am văzut clar cum urcau înapoi spre munţi. L-am prins înspăimântată de braţ.<br /><br />- Ce se întâmplă? De când curge aşa?<br /><br />În loc să-mi răspundă, îmi arătă în jur:<br /><br />- Priveşte !<br /><br />Acum ştiam la ce să mă aştept aşa că am văzut mai repede: un om a trecut pe lângă noi grăbit, mergând cu spatele, i-a urmat un autobuz, apoi am văzut cum fulgii se ridică din noroiul de jos şi cu un zbor elegant se ridică spre cer.<br /><br />M-am înfiorat şi Virgil m-a strâns în braţe. A privit şi el în jur apoi a şoptit:<br /><br />- „Şi Dumnezeu a alungat pe Virgil şi pe Ana din Eden şi i-a trimis înapoi spre Timpul din care au venit, pentru că au folosit cu nechibzuinţă Numărul Fiarei". Cred că aşa va începe noua Geneză a lumii căruia tocmai i-ai dat naştere.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ULTIMUL VISĂTOR<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Bărbatul culcat pe pat avea părul lung şi murdar iar acolo unde atinsese perna, pânza albă şi scrobită căpătase o culoare incertă, cenuşie. Avea un somn agitat care semăna mai mult cu un leşin şi se răsucea mereu strângând crispat mâinile de parcă ar fi încercat să apuce ceva văzut numai de el. Uneori i se părea că a găsit ce căuta şi atunci un zâmbet fugar îi apărea pe buzele cenuşii. Era bătrân şi barba neîngrijită îl făcea să pară şi mai bătrân.<br /><br />- Ar fi trebuit să îl spălăm, spuse doctorul în chip de scuză, dar a fost adus aseară după ce personalul …<br /><br />- Nu ! ţipă bărbatul de lângă pat. Văzând că bătrânul din pat se foieşte neliniştit, adăugă în şoaptă dar cu o voce încărcată de tensiune:<br /><br />- În nici un caz nu trebuie să îl spălaţi sau să îi modificaţi în vreun fel înfăţişarea sau … felul de a fi.<br /><br />- Dar, domnule ministru, nu putem să îl lăsăm aşa. Precis are şi paraziţi… Mâine dimineaţă la prima oră vă asigur…<br /><br />Omul în costum păru cuprins de disperare şi îşi cuprinse capul în mâini într-un gest atât de sfâşietor încât doctorul se grăbi să îl asigure:<br /><br />- Am înţeles, domnule ministru. Interese superioare de stat impun menţinerea în aceeaşi stare a acestui om…<br /><br />Fără să vrea şi în ciuda neliniştii care îl frământa, ministrul zâmbi o clipă amuzat. Apoi dădu iar cu ochii de chipul bătrânului care se zbătea în somnul lui neliniştit.<br /><br />Oftă şi spuse:<br /><br />- Să sperăm că mai apucă dimineaţa! Îl apucă pe doctor de cot şi îl conduse la unul din geamuri. Afară noaptea caldă de mai îşi trimitea spre salonul mic şi cochet miresmele îmbătătoare.<br /><br />- Priveşte doctore, îl îndemnă ministrul. Priveşte şi spune-mi ce vezi!<br /><br />Sub ei se întindea parcul micii clinici particulare. Cochet şi bine îngrijit, îşi întindea aleile cu o precizie de-a dreptul matematică până aproape de gard. Rondourile de flori păreau cercuri perfecte trasate de compasul unui geometru obsedat de precizie. O adiere parfumată de vânt scosese de undeva câteva ghemotoace de hârtie, purtându-le jucăuşă de-a lungul aleilor înainte de a le arunca poznaş pe peluza din faţa geamului.<br /><br />- Am înţeles, să trăiţi! Trimit acum portarul să le ridice!<br /><br />Ministrul oftă greu:<br /><br />- Nu, doctore, nu ai înţeles. Lasă hârtiile acolo şi priveşte mai departe, acolo, spre capătul străzii. Ce vezi?<br /><br />- Nu se vede nimic. E prea întuneric…<br /><br />- Priveşte de-a lungul becurilor…<br /><br />Doctorul se întoarse spre ministru. Vru să spună ceva, apoi se opri şi se întoarse iar spre geam privind lung în întuneric:<br /><br />- Nu se vede, şopti el stins. Doar ştiţi şi dumneavoastră…, avea glasul pierdut şi aproape rugător.<br /><br />Ministrul era însă neîndurător:<br /><br />- De ce nu se vede, doctore? Nici acum, nici mâine dimineaţă când va răsări soarele şi nici altădată.<br /><br />Doctorul privi o clipă spre omul adormit din pat de parcă i-ar fi cerut ajutorul. Ca şi cum i-ar fi simţit privirea, bătrânul cerşetor se foi prin somn apoi se întoarse cu spatele la ei şi începu să sforăie uşurel, ca scăpat de o mare povoară. Simţind aţintită asupra lui privirea ministrului,doctorul ridică neputincios din umeri:<br /><br />- Nu se vede şi gata! Aşa este de când am apucat noi… Irealitatea… doar ştiţi că nu este bine să vorbim despre asta…<br /><br />Ministrul plecă de lângă geam şi se apropie iar de pat. Privi minute în şir somnul greu ca un leşin al omului, apoi se întoarse spre doctor:<br /><br />- S-au găsit documente, poate nu prea clare şi nici foarte sigure, din care rezultă că pe vremuri puteai să vezi în jurul tău cât cuprindeai cu ochii.<br /><br />Doctorul se înecă încercând să se prefacă surprins. Tuşi încurcat, apoi spuse cu o voce ce o voia nepăsătoare:<br /><br />- De fapt am auzit ceva… În general bătrânii povestesc, dar am crezut tot timpul că sunt numai legende…<br /><br />- Nu-s legende, doctore. E adevărat, cel puţin eu, unul, sunt convins de asta. Şi mai ales - se întrerupse şi cu paşi mari se îndreptă spre biblioteca doctorului de unde scoase o carte - pe vremuri cărţile astea erau toate pline. Nu lipsea din ele nici o literă.<br /><br />Flutură cartea în faţa ochilor doctorului, răsfoindu-i cu înverşunare foile. Pe paginile albe, ici acolo câte o literă stingheră încerca să spună ceva.<br /><br />- Pe vremuri din cărţile astea se putea citi zeci, sute de ani, nu câteva zile ca astăzi. Acum le păstrăm datorită tradiţiilor, ca pe nişte bibelouri inutile fără să ştim ce comori se pot ascunde în ele… Unii am auzit că le folosesc ca pe nişte talismane care ar avea puterea să ţină departe de ele Irealitatea…<br /><br />Doctorul clătină neîncrezător din cap.<br /><br />- E adevărat, doctore! insistă ministrul. E foarte adevărat! Ce am să îţi spun acum este secret de stat, dar am să te implic ca să înţelegi câtă grijă trebuie să ai de omul ăsta. Trebuie să îl salvăm. Poate că este ultimul Visător…<br /><br />Doctorul făcu o încercare nereuşită să îşi ascundă dispreţul. Arătă spre pat unde sforăitul se transformase într-un horcăit întrerupt din când în când de o tuse seacă:<br /><br />- El? Epava asta umană?<br /><br />Ministrul zâmbi îngăduitor:<br /><br />- Ştim prea puţine despre vise doctore… Dar se pare că Visătorii nu trebuiau să arate ca el, arătă spre omul solid din serviciul secret care stătea lângă uşa salonului şi ii urmărea atent din priviri, şi nici să fie îmbrăcaţi… privi în jur să caute un termen de comparaţie, nu găsi aşa că se apucă de reverul hainei: aşa, ca un ministru. Nu ştim nimic despre cum ar trebui să arate un Visător, dar eu bănuiesc că el este unul dintre ei. Vreau să îl menţinem cât mai mult în viaţă dar fără să … ministrul se poticni o clipă căutându-şi cuvintele. Cum să îţi spun? Menţinut în viaţă, dar fără să piardă această calitate, presupunând că o are. Şi cum nu ştim ce anume îl face să fie Visător, nu trebuie ca din întâmplare sau neştiinţă să anulăm acest talent. În arhive scrie că majoritatea Visătorilor aveau o condiţie fizică precară şi un mod de viaţă renegat de orice cetăţean onorabil. Vagabondau şi erau murdari şi plini de paraziţi. Mă întreb oare dacă nu ar fi posibil ca unul din aceşti paraziţi să producă un drog care, ajungând în sânge, să inducă visele…? Ministrul rămase pe gânduri examinând ipoteza care, se vede treaba că atunci îi venise în minte.<br /><br />Doctorul dădu din mâini ca şi cum ar fi alungat de lângă el o insectă sâcâitoare:<br /><br />- Vă rog, domnule ministru, nu este nevoie să insistaţi … Îmi dau cuvântul că ne vom da toată silinţa, numai să ne spuneţi ce anume să facem ca nu cumva, din exces de zel, să ne depăşim atribuţiunile.<br /><br />- Ştim atât de puţine despre Visători… se opri o clipă şi privi spre paznic dar acesta privea cu ochi goi şi inexpresivi undeva în spaţiul dintre ei doi. Continuă coborând totuşi glasul: pe vremuri, se pare că toţi oamenii visau… Ştiu că toţi credem că sunt numai legende dar se pare că există un sâmbure de adevăr în ele. Şi mai este ceva… S-au găsit fragmente disparate de informaţii care, puse cap la cap, ar demonstra că atunci … în vremurile acelea, totul în jurul nostru era real.<br /><br />Doctorul îl privi cu îndoială:<br /><br />- Cu tot respectul, domnule ministru, dar parcă nu îmi vine să cred…<br /><br />Ministrul oftă greu:<br /><br />- Drept să îţi spun, parcă nici mie, dar îţi dai seama ce frumos ar fi trebuit să fie…Să vezi până departe, să poţi să calci peste tot fără să îţi fie frică să păşeşti… rămase cu ochii goi privind visător undeva în întuneric.<br /><br />Doctorul îşi opri din respect un oftat îndurerat:<br /><br />- Înţeleg, domnule ministru. Ştiu cum este… Anul trecut fiica mea se întorcea cu colegii de la şcoală… Un Vârtej Rapid de Irealitate a luat trei copii atunci… vru să mai spună ceva dar se opri cu ochii plini de lacrimi.<br /><br />Ministrul îl se apropie de el şi îl bătu pe umăr în semn de înţelegere.<br /><br />- Toţi am pierdut pe cineva, doctore, şi de asta este atât de important să studiem Visătorii… atunci când avem şansa să îi întâlnim. Se spune că realitatea, aşa cum există ea în jurul nostru, este o secreţie a visurilor sau poate numai a minţii lor şi că fragmentele astea de realitate care mai există sunt generate de câte un Visător. Mai sunt câteva sute de astfel de insule, cu cele mai multe ţinem legătura prin radio şi schimbăm informaţii. Din când în când, câte una nu mai răspunde şi atunci ştim că Visătorul lor a murit…<br /><br />Îşi făcu mâna căuş şi se apropie şi mai mult de urechea doctorului:<br /><br />- Acolo unde a fost găsit cerşetorul… era un fel de groapă de gunoi. Sub el oamenii mei au găsit o bucată veche de ziar pe care se puteau citi toate cuvintele. Toate cuvintele, doctore, îţi dai seama ce înseamnă asta?<br /><br />Doctorul clătină neîncrezător din cap:<br /><br />- Poate că era ceva scris recent…<br />-<br />- Nu era deloc recent, avea ani de zile vechime. Se vedea data de apariţie a ziarului… Ani de zile. Vocea ministrului coborâse atât de mult încât doctorul trebui să facă un efort ca să îl poată urmări.<br /><br />Răsfoi dus pe gânduri cartea pe care o ţinea în mână. Pe copertă erau câteva litere: „ver…i", dar după distanţa dintre ele ministrul îşi dădu seama că fusese un cuvânt mai lung.<br /><br />- „Ver…i"… ce o fi vrut să spună aici? întrebă ministrul şi privi nedumerit spre doctor care ridică neajutorat din umeri. Cu puţin noroc, dacă teoria mea se dovedeşte adevărată, în noaptea asta vom afla…<br /><br />Luând de la unul din oamenii de pază de pe hol o servietă se îndreptă spre pat.<br /><br />- Trebuie să mă ajuţi doctore. Vreau să fac o experienţă…<br />-<br />- Sigur că da, domnule ministru! Doar să spuneţi ce trebuie să fac…<br />-<br />Ministrul trase un scaun mai aproape, scoase apoi cu veneraţie o carte groasă din servietă şi, după grija cu care o manevra, se vedea că era o carte preţioasă. Se aşeză apoi comod, ţinând la îndemână cartea:<br /><br />- Priveşte la el, îi spuse doctorului şi spune-mi când începe să viseze…<br /><br />În faţa privirii nedumerite a doctorului, spuse exasperat:<br /><br />- Aşează-te în aşa fel încât să-i vezi ochii. Spune-mi când încep să i se mişte sub pleoape.<br /><br />- Am înţeles acum, spuse doctorul uşurat şi, luându-şi şi el un scaun, se aşeză de partea cealaltă a patului, în faţa bolnavului.<br /><br />Timpul începu să se scurgă monoton şi în micul salon nu se auzeau decât sforăiturile cerşetorului, întrerupte din când în când de gemete. Părea foarte bătrân şi doctorului îi trecu prin minte că, dacă ministrul avea dreptate şi el era Visătorul care le menţinea Fragmentul de Realitate integru, atunci se explică de ce acesta părea că se micşorează pe zi ce trece: poate că suprafaţa fragmentului generat de fiecare Visător era proporţională cu vitalitatea lui. După cum arăta, nici nu se mira ca vârtejurile Irealităţii apăreau atât de des. Oftă şi gândi privindu-i faţa suptă şi scofâlcită: „Să sperăm că nu moare! Cel puţin nu până aflăm mai multe".<br /><br />Geamurile începură după un timp să se lumineze puţin câte puţin şi cei doi aproape îşi pierduseră răbdarea când, dintr-o dată, bolnavul începu să se foiască, scoase câteva cuvinte mormăite apoi se linişti.<br /><br />- Acum! Acum îşi mişcă ochii! şopti doctorul surescitat.<br /><br />Ministrul începu sa răsfoiască nerăbdător tomul cel gros, apropiindu-l de capul celui adormit. Sub ochii lui lacomi literele apărau una câte una, aşezându-se cuminţi în cuvinte şi apoi în propoziţii.<br /><br />Citi câteva minute lungi sub privirea tot mai nerăbdătoare a doctorului. Îl privi o clipă scurt apoi spuse:<br /><br />- Ascultă ce scrie aici: „ În timpul ultimei conflagraţii, una din ţările mici, care nu avea nici o posibilitate să înfrunte marile puteri, s-a gândit să îşi aducă şi ea modesta contribuţie la mersul războiului. A modificat genetic virusul gripei astfel încât toţi cei care se îmbolnăveau deveneau incapabili să viseze. Logica creatorilor acestui nou virus părea perfectă: omul are nevoie nu numai de somn, ci şi de vise! Lipsiţi de posibilitatea de a visa, în curând toţi soldaţii marilor puteri se vor dovedi incapabili să se ţină pe picioare iar Marile Puteri însăşi vor fi la cheremul micii ţări care, ea singură, urma să deţină antidotul. Planul se dovedi perfect cu excepţia a unui mic amendament: geneticienii micii puteri au creat un retrovirus pentru a fi cât mai greu de combătut şi au constatat apoi cu nedisimulată surprindere că mutaţiile noului virus erau atât de rapide, încât nici un vaccin nu îi mai făceau faţă. Încetul cu încetul s-a îmbolnăvit toată lumea şi această caracteristica genetică s-a transmis şi urmaşilor de ambele sexe. Toată populaţia pământului, cu excepţia câtorva indivizi care aveau, se pare, o imunitate naturală. De murit, în schimb, nu a murit nimeni: după câteva săptămâni în care lumea a umblat mai mult sau mai puţin năucă pe străzi, toţi şi-au revenit. Fiinţa umană dovedea o putere de adaptare ieşită din comun. Şi, deşi războaiele au încetat, lumea nu avea să mai fie niciodată aceeaşi. Abia atunci s-a adeverit că realitatea, aşa cum o ştim noi, există numai pentru că noi o visăm. Speculaţiile filozofilor s-au dovedit cumplit de reale. Lumea a continuat să mai existe numai în preajma acestor visători, în rest existând ceva amorf, lipsit de consistenţă şi formă. Din nefericire, în funcţie de caracteristicele individuale, ei nu puteau crea realitatea decât pe o rază variind între 30 şi 50 de kilometri. În ciuda eforturilor geneticienilor, caracteristicile visătorilor se pare că nu pot fi transmise urmaşilor, astfel că perspectivele de viitor sunt sumbre pentru că numărul lor scade drastic în fiecare an… „<br /><br />Spre sfârşit, vocea ministrului devenise o şoaptă tot mai stinsă până când se opri cu totul.<br /><br />- Deci asta era, spuse doctorul tot în şoaptă. Asta era, spuse el şi privi afară unde se luminase cu totul şi acum zidul de Irealitate din depărtate se vedea clar. Părea că se apropie.<br /><br />Se întoarse spre ministru care rămăsese tăcut, apoi arătă spre cartea mai mică pe care o luase din raftul din cabinet.<br /><br />- Şi acolo, în cartea mea, ce grozăvii mai scrie ?<br />-<br />Ministrul întoarse cartea spre lumină şi acum titlul i se vedea clar: „Poezii", de Magda Isanos. O răsfoi la întâmplare citind câteva pagini apoi se opri şi spuse:<br /><br />- Ascultă aici doctore:<br /><br />Şi mi se pare aşa ciudat că se mai poate<br />găsi atâta vreme pentru ură,<br />când viaţa e de-abia o picătură<br />Între minutu-acesta care bate<br /><br />şi celălalt - şi-mi pare ne-nţeles<br />şi trist că nu privim la cer mai des,<br />că nu culegem flori şi nu zâmbim<br />Noi care aşa de repede murim…<br /><br />Cei doi oameni au rămas tăcuţi privind din când în când afară spre zidul înalt, ca o ceaţă, care venea încet-încet tot mai aproape de ei. <br /><br /><br /><br /><br /><br />VIZITĂ DE LUCRU<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Bătrânul profesor scria. De mulţi, de foarte mulţi ani scria. Din când în când îşi arunca ochii pe geam, fără să vadă nimic dincolo de transparenţa sticlei, de parcă şi-ar fi căutat în oglinda imperfectă a geamului inspiraţia. O pală de vânt mai puternică aduse o hârtie prin faţa ferestrei distrăgându-i pentru o clipă atenţia şi făcând geamurile să zăngănească. Cu un gest reflex se ridică, verifică dacă sunt bine închise, apoi se aplecă iar asupra mesei de scris:<br /><br />„ Hunii au inventat - sau poate numai au perfecţionat - arcul cu dublă extensie. La prima vedere nu pare un lucru foarte important, dar dacă ne gândim că vorbim despre arma care le-a adus, pentru o bună bucată de timp, supremaţia pe două continente, merită să ne oprim ceva mai îndelung asupra acesteia. Arcul, inventat şi utilizat de milenii, nu suferise de la descoperirea sa modificări şi perfecţionări majore. E adevărat, s-au utilizat diferite esenţe, săgeţile au fost în permanenţă transformate şi adaptate pentru trecerea de la vânătoare la război. Toate acestea erau îmbunătăţiri care nu au schimbat nimic din principiul de funcţionare al arcului. Corpul arcului era construit în general din esenţă tare şi era prevăzut cu o coardă care, prin extensie şi apoi eliberare, arunca săgeata brusc spre ţintă. Aici intervenea momentul critic: săgeata trecea într-un timp extrem de scurt, practic instantaneu pentru percepţia obişnuită, de la starea de repaus la viteza maximă. Atunci interveneau mişcări şi faze tranzitorii care aveau ca efect final creşterea impreciziei tirului. Spre deosebire de arcul rotund în forma literei C care îşi pierdea eficienţa la o încordare prea puternică, arcul cu dublă extensie al hunilor avea câte o încovoiere în afara, între locul de unde se ţinea în mână şi marginea lui. De asemenea, marginile şi mijlocul erau întărite cu fragmente de oase plate şi elastice, în aşa fel încât încordarea acestui arc se obţinea din încovoierea celor două părţi laterale, care astfel acţionau împreună. În acest fel, în momentul eliberării săgeţii, exista un timp scurt, de acceleraţie, care împreună cu forma nouă a vârfului săgeţii, cu trei laturi, îi permiteau acesteia păstrarea unei traiectorii optime spre ţintă…"<br /><br />Se opri din scris şi se apropie iar de geam. După fiecare pagină, ca într-un fel de ritual, se întrerupea din scris, se apropia de geam şi privea afară. De multe ori privea în mod mecanic fără să vadă nimic, dar în tot acest timp mintea lui continua să ordoneze cuvintele, aşa cum aveau să se înşiruie pe pagina care îl aştepta flămândă.<br /><br />În faţa geamului, cu două etaje mai jos, se aşternea piaţa centrală a orăşelului. În partea opusă a pieţei era singurul hotel al oraşului iar alături primăria, poşta, biserica şi banca. Piaţa părea şi poate chiar era centrul a tot ce se întâmpla în micul orăşel. În faţa hotelului îşi făceau veacul un grup de pierde-vară, câţiva tineri, mereu aceiaşi, în aşteptarea puţinilor excursionişti străini. Tot acolo aştepta de obicei şi Roza, blonda şi durdulia Roza, singura prostituată a localităţii, în speranţa unui client matinal.<br /><br />Profesorul îşi amintea că trecuse odată, într-o dimineaţă, prin dreptul ei când, cu hohote vesele, tinerii încercaseră să-i explice că ceea ce vinde ea, bărbaţii cumpără mai spre seară, după ce beau ceva. Parcă spre a-i contrazice, chiar atunci ieşise din hotel un nordic solid şi roşcat care o chemă cu un semn scurt. Se vede treaba că mai apelase la serviciile ei. Ridicând nepăsătoare din umerii masivi, Roza intrase în hotel nu înainte de a arunca o privire sfidătoare în jur. Trecând pe lângă ei, şoptise şuierat, într-o parte:<br /><br />- Bărbaţii care-s bărbaţi, sunt bărbaţi şi dimineaţa şi seara.<br />-<br />Hohotele izbucnite atunci i s-au părut profesorului puţin forţate, încărcate de o uşoară invidie pentru vikingul roşcat care cu noaptea în cap apela la farmecele Rozei. Profesorul îşi cumpărase grăbit ţigările din chioşcul de la intrarea hotelului şi intrase în casă, urmărit de impresia că atunci când aruncase privirea sfidătoare spre grupul de bărbaţi, Roza îl inclusese şi pe el.<br /><br />„Nu se poate", îşi şoptise el atunci în barbă, grăbindu-se să urce scările şi să se apuce de scris.<br /><br />„Poate că nu a observat că sunt şi eu printre ei. Va trebui să discut cu ea, să-i cer scuze şi să nu creadă că am râs şi eu de ea… „<br /><br />Totul a rămas la stadiul de bună intenţie. Când o întâlnea, în drumul lui spre chioşcul de ţigări, o saluta deferent, făcând-o pe biata Roza să trăiască într-o dulce ambiguitate: oare vrea sau nu Profesorul să apeleze la serviciile ei?<br /><br />Spre deosebire de tinerii din faţa hotelului care trăiau din expediente, Profesorul îşi dădea seama că prostituţia a avut rolul ei deloc neglijabil în istorie. Uneori se întreba cum ar fi dacă ar chema-o pe Roza până sus la el să dezbată problema. Dar acest lucru nu s-ar putea întâmpla fără ca tinerii puşi pe glume din faţa hotelului să afle. Cum ar putea el să mai treacă prin faţa lor după ţigări? Anticipând reacţia lor s-a oprit la timp, deşi de multe ori în clipele de relaxare şi-a imaginat cum ar decurge discuţia lui cu Roza.<br /><br />Profesorul nu era misogin. Pur şi simplu pentru el femeile se reduceau la Amalia, menajera care îi făcea curat, îi gătea şi îi spăla rufele. Înţelegea perfect rolul pe care femeile l-au jucat în istorie, atât şi nimic mai mult. Acum o mulţime de ani, nici nu putea să mai spună câţi, aproape că alunecase pe o pantă domestică. Familia lui, compusă dintr-un număr impresionant de mătuşi, îi prezentase imediat după terminarea facultăţii o fată blondă şi împlinită, pentru care oricare dintre mătuşi ar fi băgat mâna în foc. Un timp totul a decurs conform tipicului, cu interminabile ore de plimbări exasperante, furate cu greu studiului şi cu nesfârşite vizite la un şir şi mai interminabil de rude. O chema Mirela şi când după un an de vizite şi plimbări a fugit cu un marinar venit în concediu, a oftat uşurat. A acceptat o catedră în capitală, mai mult ca să scape de corul rudelor revoltate şi de noile lor tentative de a o înlocui cât mai urgent pe Mirela. După mulţi ani, când rudele i-au trecut în nefiinţă sau au început să populeze în număr tot mai mare spitalele şi azilurile, având suficiente preocupări ca să nu mai reprezinte un pericol pentru el, a revenit în oraşul natal dedicându-se cu totul studiului şi scrisului. Un timp, la început, Amalia a încercat timid să-i propună diferite partide care, nu-i aşa, ar „ lumina pustietatea unei case atât de frumoase". Din fericire, profesorul făcea parte dintre persoanele care nu au nevoie de două greşeli ca să înveţe şi menajera, pusă în faţa alternativei ca Profesorul să se dispenseze de serviciile ei sau să îl lase în pace, a ales cu înţelepciune calea înţelegerii. Deşi uneori, când trecea pe lângă Roza, i se părea că îi simte parfumul de femeie tânără invadându-i mintea, trezindu-i amintiri fugare din vremea când el şi Mirela se plimbau de mână prin parc, alunga impresia cu uşurinţă, refugiindu-se în scris.<br /><br />*<br /><br />De atunci, adică de vreo câţiva ani buni, pentru el toată viaţa însemna scrisul. A, şi bineînţeles, biblioteca. Biblioteca era izvorul din care, într-un mod minunat, lua informaţiile. Informaţii pe care le prelucra, le tria şi găsea apoi asociaţii şi corelaţii pe care confraţii lui nu avuseseră norocul sau talentul să le facă, deşi aveau totul acolo sub ochi lor de o mulţime de vreme.<br /><br />De ani de zile, în fiecare zi scria câte 20 de pagini. Zece dimineaţa şi zece după-amiaza. 20 de pagini scrise mărunt şi ordonat. 120 de pagini pe săptămână, pentru că duminica nu scria. Duminica se odihnea şi apoi recitea cele scrise. Rar găsea câte o greşeală, câte un cuvânt nepotrivit pe care să simtă că trebuie să-l modifice. Abia după ce termina cartea simţea nevoia să treacă textul prin filtrul des al intransigenţei care îl făcuse atât de renumit în mediile academice.<br /><br />Când se simţea nesigur pe o temă căpătase obiceiul de a privi în spatele lui spre cele 23 de cărţi publicate până acum, care se odihneau cuminţi în coperţile lor de piele. Încă după a zecea carte publicată începuse să fie numit „ Herodot al popoarelor migratoare" şi cuvântul lui ajunsese să fie lege pe orice subiect legat de această temă. După a 20-a carte, începuse să curgă cu oferte din partea universităţilor şi se vorbea chiar de un loc în Academie. Zâmbea amuzat tuturor acestor elogii şi refuza cu încăpăţânare să părăsească refugiul micului orăşel. Tot ceea ce-i trebuia era linişte, cărţi şi material bibliografic de care, mai ales în ultimul timp, nu dusese deloc lipsă. Orăşelul îi oferea din plin liniştea iar după ce ajunsese cunoscut orice bibliotecă din lume se simţea onorată să-i satisfacă orice cerere. Atunci de ce să plece? Aici se simţea bine.<br /><br />Făcu o pauză mai lungă şi se ridică de la masă. Strânse mai bine halatul călduros pe el şi ieşi în balcon. Deşi era mai şi totul înverzise, din când în când se strecura dinspre munţii încă înzăpeziţi care înconjurau oraşul câte o pală de vânt rece ca gheaţa. Se înfioră şi privi în jur. Erau peste o sută de metri între balcon şi intrarea hotelului, dar Roza îl văzu şi îl salută cu o clătinare politicoasă şi totodată cochetă a capului. Îl văzură şi tinerii de lângă ea şi îl salutară şi ei. Le răspunse la toţi la salut apoi, trăgând încă o gură de aer rece în piept, se întoarse zâmbind la masa de scris.<br /><br />Într-o parte a pieţei, aproape de bancă, îşi avea taraba un ţigan mare, gras şi bărbos, cu un cap imens care, atunci când îl zări la balcon, întoarse ostentativ capul în altă parte. De ani de zile, de câte ori îl vedea trecând pe lângă el să îşi cumpere ţigări, îl îmbia să cumpere ceva. Avea o tarabă plină de suveniruri, cum le spunea el şi, la un moment dat, într-una din zile, exasperat de lipsa de interes a Profesorului, îi ieşise în cale:<br /><br />- Domnule Profesor, am ceva pentru dumneavoastră. Marfă garantată, să mor io. Originală… adusă de sus din munţi, de la ruine…<br /><br />Undeva sus în munţi se găseau ruinele unei vechi cetăţi de apărare răscolite de ani de zile de căutătorii de comori în speranţa găsirii unor piese rare pe care să le ofere apoi valurilor de excursionişti care năvăleau vara în oraş.<br /><br />Privise atunci nehotărât la coiful pe care ţiganul îl scoase de sub tarabă. Lustruit şi bine lucrat, de parcă ar fi fost fabricat acum o oră.<br /><br />Ridicase din umeri şi i-l înapoiase plictisit:<br /><br />- Este un fals, tinere! îi spusese el calm. Şi te rog să nu mă mai plictiseşti cu asemenea fleacuri.<br /><br />Nu l-a mai plictisit, dar nici nu l-a mai salutat de atunci, spre hazul prost ascuns al tinerilor care îi pândeau trecerea pe lângă tarabă. Uneori, în clipele în care frazele nu i se înşirau pe hârtie aşa cum ar fi vrut, i se părea că de fapt grupul gălăgios de tineri a fost în spatele încercării de a-i vinde coiful, mai ales că uneori i-a văzut şi pe ei oferind vizitatorilor naivi inele şi cercei, descoperite chipurile, întâmplător, în timpul unei excursii, printre ruine. Când vedea capul mare al ţiganului întorcându-se ostentativ şi supărat într-o parte când era nevoit să treacă pe lângă el, îl cuprindea o stare de veselie pe care nu şi-o putea explica. Poate pentru faptul că îi dejucase atât de uşor încercarea de a-i vinde un fals. De fapt nici nu era sigur şi nu se baza decât pe intuiţie, pentru că Profesorul nu a folosit niciodată obiectele istorice, ci doar izvoarele scrise pentru a studia. O amforă lui nu îi spunea nimic. Dar ceea ce a scris un istoric sau altul despre aceea amforă îi permitea să rafineze şi să filtreze adevărul istoric în adevărate capodopere. Uneori îşi dădea seama că trăia prin cărţile şi lucrările altor oameni, pentru că deşi cunoştea pe dinafară o mulţime de situri istorice nu ţinuse niciodată în mână o unealtă folosită în mod obişnuit la săpături. Da, trăia prin explorările şi cărţile altor oameni, dar extrăgea din ele lucruri care treceau neobservate pentru cei cu experienţă nemijlocită de teren şi făcea corelaţii pe care aceştia erau incapabili să le surprindă.<br /><br />„Poate că totuşi ar exista o posibilitate să fi fost autentic", se gândea el uneori când îşi amintea de coif. „Poate că nepriceput cum este, ţiganul l-a lustruit pentru a-l face vandabil" şi încerca atunci să-şi aducă aminte dacă pe lângă niturile care prindeau legăturile se vedeau urme de oxidare.<br /><br />Parcă erau, se îndoia el uneori şi îl alungă din minte cu gândul să i-l mai ceară o dată pentru a-l examina mai bine. „Va trebui să iau o lupă la mine", hotărî el cu inima împăcată şi se aplecă asupra foii de hârtie revenind la subiectul lui preferat.<br /><br />„ Sunt prea tehnic în descrierea arcului", se gândi el, revăzând cele scrise. „Dar este esenţial pentru a putea explica succesul pe care l-au avut hunii în faţa trupelor romane …" , îşi spuse Profesorul şi se apucă iar de scris.<br /><br />„ Săgeţile, aşa cum s-a mai spus, aveau vârfuri din fier cu trei laturi, cu o lungime de pană la 80 de centimetri şi cu o putere de pătrundere atât de uluitoare încât întreaga lume occidentală a intrat imediat în panică la apariţia hunilor la graniţele lor. Surse demne de încredere (Priskos, Ammianus şi Zosimos) povestesc despre faptul că arcul hunilor era atât de bun, încât săgeţile lor nimereau ţinta chiar de la o sută de metri. De la această distanţă străpungeau ilicele din piele ale luptătorilor romani ca şi cum ar fi fost din hârtie. În acest fel luptătorii huni rămâneau la o distanţă destul de mare de armele grele ale duşmanilor. Aceasta era adevărata lor forţă: luptau fără să intre în contact cu duşmanul."<br /><br />Profesorul se opri iar din scris şi privi pe geam, spre Roza. Deci, calculă el, dacă unul dintre călăreţii huni s-ar afla lângă Roza şi dacă ar dori, ar putea să mă ucidă foarte uşor. O pală de vânt mai rece pătrunse nu se ştie pe unde în bibliotecă şi îl făcu să se înfioare. „Ca o presimţire", îşi spuse Profesorul, apucându-se iar de scris:<br /><br />„ Tot hunii au adus pentru prima dată în Europa şaua cu scară, care le permitea ca în timpul galopului să se întoarcă şi să tragă în urmăritori. Ăsta era de fapt principalul lor mod de luptă: atacau în forţă de la o distanţă sigură, în pâlcuri de câte 2-300 de călăreţi, apoi se prefăceau copleşiţi de superioritatea numerică a duşmanilor şi se retrăgeau urmăriţi de acesta. Din fuga calului se întorceau şi decimau rândurile urmăritorilor. Apoi, când conducătorii lor considerau că a venit momentul prielnic, unul dintre aceştia trăgea cu o săgeată prevăzută în coadă cu anumite orificii care scoteau zgomote specifice care constituiau semnale de luptă. Atunci, toate micile pâlcuri se reuneau şi distrugeau duşmanul de la depărtare confortabilă…Victoriile lor au fost atât de rapide şi de însemnate încât în anul 410, anul in care Alaric, regele vizigoţilor cucerea Cetatea Eternă, hunii îşi pregăteau cuceririle care aveau să facă din regele lor cel mai puternic suveran al Europei. "<br /><br />Mai scrise câteva ore, până îşi completă cele zece pagini plănuite apoi se opri şi se întinse obosit. Sosise vremea să plece după ţigări. Ca multe alte lucruri din viaţa lui, şi mersul după ţigări devenise un fel de ritual. Ar fi putut să-şi ia zece pachete o dată ca să scape de corvoada coborâtului zilnic. Dar nu mai era demult o corvoadă. Era un simplu pretext de a mai ieşi din casă şi de a se mai dezmorţi după ce termina munca de dimineaţă. Cumpăra din faţa hotelului ţigările, apoi o pornea spre parcul din marginea oraşului. La ora amiezii de obicei era pustiu şi putea să fumeze câteva ţigări în linişte privind spre panorama oraşului şi să-şi ordoneze gândurile…<br /><br />Se schimbă şi coborî. Vânzătorul de la chioşcul de ţigări nici nu îl mai întrebă ce doreşte: de ani de zile, la aceeaşi oră, acelaşi pachet de ţigări. Luă pachetul şi porni spre parc.<br /><br />- Bună ziua, domnule Profesor, îl salută Roza tot ca de obicei, cu glasul înecat de emoţie.<br /><br />- Bună ziua, Roza, îi răspunse el, întorcându-se apoi să le răspundă şi tinerilor care îl salutau într-un cor de mormăituri încurcate.<br /><br />Până acum câţiva ani nu-i acordaseră nici un fel de atenţie. Asta până când a apărut la televizor, premiat la o ceremonie fastuoasă de un cap regal din bătrâna Europă, pentru „contribuţia deosebită la elucidarea unor enigme din istoria poporului nostru". De fapt era vorba pur şi simplu de câteva studii minuţioase care atestau prin girul lui, continuitatea familiei regale pusă la un moment dat la îndoială de un grup înfocat de republicani.<br /><br />Parcul era puţin mai înalt decât oraşul şi oferea o panoramă cuprinzătoare asupra împrejurimilor. Uneori încerca să-şi explice cum luase naştere, aici în depresiunea asta, oraşul. Era înconjurat din toate părţile de munţi şi doar un defileu îngust, înzăpezit şi impracticabil cea mai mare parte a iernii făcea legătura cu restul ţării. Una din multele enigme pe care numai timpul avea să le rezolve. Dacă avea să le rezolve vreodată…<br /><br />Se aşeză pe banca preferată, cu faţa spre oraş, gândindu-se la altă mare enigmă pe care trebuia sa o dezlege zilele acestea, poate chiar astăzi: religia hunilor. Datele erau puţine şi se ştia că, asemenea multor alte popoare asiatice, legătura dintre oameni şi zeii lor - care or fi fost aceia-se făcea prin intermediul unui şaman, care era al doilea ca importanţă după rege în ierarhia lor extrem de bine organizată. Şi în mod sigur tot ceva legat de religia lor era felul în care procedau cu ţinuturile cucerite. Nu doreau să ţină sub stăpânire ţinuturile ocupate. Nu alungau ţăranii de pe pământurile lor pentru a se ocupa de cultivarea pământurilor. Nu alungau meşteşugarii şi locuitorii oraşelor pentru a le lua locul în casele părăsite. Nici nu ucideau pe nobili pentru a le lua privilegiile. Pur şi simplu ucideau tot ce le ieşea în cale, prădau şi devastau totul cu o cruzime ieşită din comun şi al cărui motiv nu a putut fi niciodată pe deplin elucidat. Ca şi cum poporul lor ar fi fost odată trădat şi apoi ar fi avut de răzbunat ceva. Era obişnuit cu manifestările de cruzime ale popoarelor orientale, cu excesele lor după ce cucereau o localitate, dar hunii nu erau numai mai cruzi, poate că nu acesta era cuvântul, ci cu totul altfel. „Trebuie să aflu de ce", îşi spuse hotărât şi se ridică de pe bancă pregătindu-se să coboare în oraş.<br /><br />Dinspre defileul nordic se porni un vânt rece care, dacă ar fi fost cu o lună mai devreme, s-ar fi transformat fără îndoială în viscol. Profesorul îşi strânse hanoracul subţire pe lângă corp şi se grăbi spre casă.<br /><br />Acum câţiva ani, pornind de la forma alungită a craniilor găsite în mormintele hunice, un confrate avansase ipoteza că hunii, la fel ca multe alte popoare primitive practicau, din motive încă necunoscute, deformarea capetelor copiilor prin presarea lor până luau o formă alungită. Şi de aici cruzimea deosebită. Ipoteza era prea hazardată şi Profesorul era sigur că explicaţia trebuia să fie legată de religia lor. Undeva, în mintea lui, se adunau datele, care mai devreme sau mai târziu nu se îndoia că aveau să se aşeze în rânduri ordonate şi în ipoteze imposibil de contrazis. Ceva legat de renumitele lor vase de bronz pentru ritual. Care fuseseră descoperite peste tot de-a lungul migraţiei lor. Şi care fuseseră socotite suficient de importante ca să fie purtate cu ei peste tot unde se duceau, în ciuda faptului că erau atât de incomod de transportat. Unii confraţi au presupus că erau folosite pentru fierberea şi purificarea rituală a morţilor. Absurd, din moment ce în toate mormintele hunii erau găsiţi îngropaţi întregi, uneori, dacă rangul lor era destul de important, cu un vas de ceremonie alături. 60 de centimetri înălţime şi aproape 50 de kilograme avea cel mai mare şi mai impunător care fusese descoperit până acum. Prevăzut cu prinzători, ca să poată fi transportat cu ajutorul unui cal. Transportat şi, bineînţeles, folosit. Parcă citise sau auzise undeva fraza asta, dar atunci îi trecuse pe lângă ureche. Trecu în grabă răspunzând mecanic la salutul Rozei şi al tinerilor de lângă hotel, şi urcă scara cufundat în gânduri. Era sigur că se apropia de ceva foarte important. Undeva în mintea lui atât de metodică şi ordonată erau adunate acum toate informaţiile de care avea nevoie. Trebuia doar să aştepte, să le dea timp să se ordoneze şi, ca de atâtea ori, să se transforme în fraze frumoase, impecabile, imposibil de contrazis. Îşi luă halatul călduros, privi încă o dată spre cărţile din bibliotecă, care aşteptau parcă dornice să fie răsfoite, şi se apucă de scris convins ca vasul de bronz al hunilor îşi va dezvălui astăzi taina. O rafală puternică de vânt zgudui geamurile şi îl făcu să se ridice de la masă să le închidă mai bine. Fără să vrea privi în piaţă unde tinerii nepăsători de adineauri priveau îngrijoraţi spre înălţimi. Până şi Roza, atât de puţin interesată de starea timpului, acum privea nedumerită în sus. De unde, aduşi de vânt, soseau fulgi mari şi deşi. Deşi erau în mai. Profesorul parcă îşi mai amintea că oraşul mai avusese parte de asemenea scurte zăpezi ale mieilor care ţineau câteva ore apoi se topeau de parcă nici nu ar fi fost. În timp ce privea afară, în numai câteva minute un strat subţire de zăpadă acoperise piaţa, purtată de colo-colo de vântul ce se transformase pe nesimţite într-un adevărat viscol. Peste şuierul vântului se auzea un zgomot ciudat pe care nu îl putu identifica. Şi ţipete. Se apropie curios de geam să vadă mai bine. Dinspre marginea oraşului se apropia un tramvai, săltându-se uşor pe şine. Era acoperit de un strat subţire de zăpadă şi Profesorul se miră cum imaginea primăvăratică a pieţii a fost înlocuită în numai câteva minute cu insolitul aspect hibernal. Vântul spulbera acum zăpada făcând-o să se adune în mici troiene pe lângă ziduri şi garduri. Îngreuna şi vederea, dar nu într-atât de mult încât să nu vadă pâlcul de călăreţi care depăşeau în goana cailor tramvaiul. Tot dinspre ei veneau şi zgomotele acelea care păreau un fel de ţipete fără nici o noimă şi, o clipă, Profesorul se temu că iar se face un film în piaţă, aşa cum s-a mai întâmplat în urmă cu vreo trei ani, când săptămâni în şir nu a putut să scrie din cauza zgomotelor. Intrigat, a dat perdeaua la o parte şi şi-a lipit fruntea de geam să vadă mai bine. Dacă era un film atunci era extraordinar de bine realizat şi cu efecte speciale cu totul deosebite pentru că un călăreţ, trecând pe lângă ţiganul de la taraba cu suveniruri, scoase sabia şi, fulgerător, îl lăsă fără cap. Capul mare şi tuciuriu se rostogoli de câteva ori înainte de a se opri într-o poziţie incertă, sprijinit de un coş de gunoi. Profesorului i se păru că acesta priveşte direct spre el şi, înfiorat făcu fără să vrea un pas înapoi lăsând perdeaua să cadă. Într-un târziu, când putu să-şi desprindă ochii de pe capul căzut pe jos, observă cu stupoare că imaginea paşnică de acum câteva minute a pieţii se schimbase cu totul. Grupul de tineri pierde vară fusese împrăştiat: doi zăceau şi ei decapitaţi pe treptele hotelului iar trei o zbughiseră spre ieşirea din piaţă. Unul din călăreţi, dându-şi seama că nu-i mai poate ajunge, îşi struni calul şi, cu o viteză şi o precizie uimitoare, scoase arcul de pe umăr, îl încordă şi, înainte de a apuca să de-a colţul, toţi trei tinerii se prăbuşiră, pe rând, la intervale de numai câteva secunde unul după altul.<br /><br />La câţiva metri de el, alt călăreţ descălecase în grabă şi, fără să ţină seama de ţipetele disperate ale Rozei, o trânti pe treptele hotelului, îi ridică rochia din volănaşe roz şi se înfrupta grăbit din farmecele ei în strigătele de încurajare ale celorlalţi. Arcaşul ridică scârbit din umeri şi îşi întoarse calul spre vitrina unui magazin de gablonzuri, spărgând-o cu piciorul. Zgomotul geamului spart a atras şi alţi călăreţi care, cu mâinile încărcate de fleacuri strălucitoare, părură să uite un timp de Roza. Abia atunci Profesorul putu să observe mai bine călăreţii şi mai ales arcurile lor reflexe. Încremeni. Hunii. Fără îndoială, cei de jos erau huni. Dar cum era posibil aşa ceva? Uitând de orice precauţie, Profesorul deschise uşa şi ieşi în balcon să-i observe mai bine. Era extraordinar, cu aşa ceva nu avea să se mai întâlnească niciodată şi, copleşit, nu ştia unde să privească mai întâi. Era fermecat şi totuşi, dincolo de lăcomia cu care îi privea, nu putu să uite de o doză minimă de precauţie, aşa că se trase prudent după stâlpul de susţinere al balconului de unde privea cu ochi curioşi totul. Doi călăreţi, care după îmbrăcăminte păreau a fi căpetenii, ducând de căpăstru al treilea cal, îşi făcură încet apariţia şi se opriră lângă hotel. Coborâră dintr-o săritură, şi părură să nu o bage în seamă pe Roza care se jeluia monoton acum, violată de al treilea sau al patrulea hun. De pe şaua celui de al treilea cal, coborâră încet un vas de ceremonie, cel mai mare vas pe care îl văzuse vreodată: părea să aibă peste un metru înălţime. Turnară mai întâi din nişte burdufuri un lichid uleios şi întunecat la culoare apoi începură un fel de ritual magic pe care Profesorul, din cauza luminii care scăzuse pe neaşteptate, nu-l putu vedea prea bine. Scoase mai tare capul dornic să vadă, când una din căpetenii îl strigă pe arcaşul dinainte. Chiar atunci s-au dat la o parte şi profesorul văzu pe vasul înalt de peste un metru un fel de indicator care plutea pe lichidul întunecat. Părea asemenea unui imens ac de busolă, care oscila nehotărât de colo-colo, tremurând parcă în căutarea nordului. După câteva clipe, văzu că acul se stabilizează, se îndreaptă spre balcon şi, cu o precizie necruţătoare, se ridică tremurând şi îl arătă pe el. În aceeaşi clipă îl văzură şi cele două căpetenii şi arcaşul.<br /><br />- Domnule Profesor, izbucni dintr-o dată ţipătul Rozei, de lângă ei, culcată sub al cincilea hun. Fugiiiiiiiiiţiiii !<br /><br />Nu stătu să mai se întrebe de unde îşi dăduse seama Roza că discutau despre el, indicatorul din vasul de ceremonie îi spusese şi lui destul de clar că nu era bine să mai întârzie acolo. Se întoarse cu o vioiciune de care la vârsta lui nu se mai credea în stare, se împiedică de ceva şi căzu auzind cum săgeata de înfige cu un zbârnâit sinistru în tocul uşii, acolo unde cu o clipă mai devreme se aflase capul lui. Se târî în patru labe în cameră la adăpostul zidului şi se ridică în picioare.<br /><br />„ Doamne, Dumnezeule, ăştia îmi vor capul ! Au venit aici pentru mine, dar de ce?" se întreba Profesorul cu înfrigurare, părându-i-se că aude deja tropotul paşilor grei pe scară. În clipa aceea, ochii îi căzură pe foaia de pe masă, unde tocmai începuse un nou capitol: „Religia hunilor".<br /><br />„ Deşi nu avem prea multe relatări despre religia hunilor şi nici dovezile arheologice nu ne ajută mai mult, dacă punem cap la cap toate informaţiile, putem obţine o imagine coerentă a misterioasei lor religii, religie care ne lămureşte mult din comportamentul acestui popor. Aşadar putem presupune fără nici o urmă de îndoială că religia hunilor explică în mod extrem de simplu una dintre enigmele primordiale ale cosmogoniei. Şi nu numai că o explică dar, din felul în care procedau, se vede treaba că şi aplicau într-un mod eficace şi mai ales unic cunoştinţele obţinute într-un mod necunoscut încă…" , şi aici se oprise atras de zgomotele făcute de huni în piaţă.<br /><br />Aplecându-se şi ferindu-se să nu ajungă în dreptul ferestrei, întinse mâna şi luă de pe masă foaia pe care începuse ultimul capitol. Se mai întinse odată şi, tot de pe masă, luă bricheta. Cu părere de rău, aprinse un colţ al foii de hârtie. Ezitând, dădu perdeaua la o parte şi ieşi în balcon. Arcaşul ridică instantaneu arcul şi o clipă Profesorul şi el se priviră încordaţi de-a lungul săgeţii. Flutură hârtia arzând şi cel care părea a fi şeful îi puse arcaşului mâna pe umăr, spunându-i ceva. Indicatorul sau ce o fi fost se roti de câteva ori şi se cufundă bolborosind în lichidul negru şi uleios. Un strigăt scurt îi adună pe toţi călăreţii răspândiţi pe străzile din jur după pradă. Vărsară în zăpadă lichidul negru din vas, apoi îl încărcară pe cal şi se pierdură în galop spre munţii din zare. Înainte de a da colţul, căpetenia se mai întoarse odată să-l privească pe Profesor, ca şi cum i-ar fi transmis un tăcut avertisment.<br /><br />Lăsă foaia încă arzând să cadă peste capul ţiganului decapitat ca o jertfă. Vântul se oprise şi, dintr-o dată, din norii ce se împrăştiaseră ca prin farmec, soarele îşi aruncă ultimele raze, înainte de a apune, peste oraşul devastat, ca un semn că totul a reintrat în normal.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Lumea lui Tolkien<br />http://www.tolkien.cnet.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Wordmaster<br />Redactor: Ovidiu Bufnilă<br />http://www.wordmaster.ev.ro<br /><br />Imagikon<br />Redactor: Robert David<br />http://www.imagikon.ev.ro<br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.go.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Atelier KULT<br />Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />http://www.atelierkult.com/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personala Sergiu Someşan<br />http://somesan.home.ro/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Gyurigami<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro/origami.htm<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1 <br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />LITERELE A - F<br />(în pregătire)<br /> <br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />* * *, Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu, 3-4<br />* * *, Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10<br />* * *, Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Bădulescu, Traian, Invitaţie Eurocon, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6<br />Bădulescu, Traian, Numai cine se mişcă greşeşte, Pro-Gram, 7-8<br />Bărbulescu, Radu, De vorbă cu Gheorghe Săsărman, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Bărbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Boţea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziţii, 1<br />Boţea, Doina, Mioriţa 1919, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziţii, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1<br />Bufnilă, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziţii, 2<br />Bufnilă, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bufnilă, Ovidiu, Interpretări asupra totalităţii, Pro-Gresii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bufnilă, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bufnilă, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups, Pro-Gram, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Cenaclul şi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bufnilă, Ovidiu, Asupra misiunii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicienii secretului, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Economia războiului şi războaiele economiei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Câmpuri magnetice, Pro-Ton, 11-12<br />Bufnilă, Ovidiu, Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale, Pro-Dus, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Magicianul, Pro-Ton, 13-14<br />Bufnilă, Ovidiu, Eul matricial, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Luna pe din dou@, Pro-Ton, 15-16<br />Bufnilă, Ovidiu, Meduza (roman integral), Pro-Ton, 17-18<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziţii, 2<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziţii, 5-6<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziţii, 7-8<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziţii, 9-10<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VI Ars combinatoria, Pro-Poziţii, 11-12<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VII Despre gnoza SF, Pro-Poziţii, 13-14<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice VIII Despre sefiştii români, Pro-Poziţii, 15-16<br />Bugariu, Voicu, Fragmente critice IX Două dicţionare, Pro-Poziţii, 17-18<br />Cărbunaru, Mircea, Anticipaţie testamentară, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea, Pro-File, 1<br />Cărbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2<br />Cărbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Cărbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată, Pro-Gram, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6<br />Cărbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8<br />Cărbunaru, Mircea, Despre imaginaţie şi evaziune, Pro-Gresii, 9-10<br />Cernea, Remus, Societatea culturală NOESIS, Pro-File, 11-12<br />Cernea, Remus, Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale, Pro-File, 13-14<br />Ciocan, Iulian, Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă, Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă, 3-4<br />Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziţii, 2<br />Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenţe, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Anticipaţia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10<br />Cozmiuc, Constantin, Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel, Pro-Ton, 17-18<br />Crohmălniceanu, Ov. S., Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6<br />David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziţii, 7-8<br />Don Simon, Volum în pregătire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1<br />Florea, Sandu, Benzi desenate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, A Graveyard Tale, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Borderlands, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Garda, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Kumango, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Florea, Sandu, Fortăreaţa, Pro-Eminenţe, 17-18<br />Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenţe, 15-16<br /><br /><br />LITERELE G - N<br />(în pregătire)<br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />Genescu, Silviu, Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Genescu, Silviu, Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14<br />Gheo, Radu Pavel, Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Gheo, Radu Pavel, La o bere..., Pro-Ton, 11-12<br />Grant, Roberto R., Ucigaşul melcilor, Pro-Ton, 11-12<br />Gheo, Radu Pavel, Ultimele apariţii editoriale în S.U.A., Pro-File, 15-16<br />Györfi, Simone, Am fost odată, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi, Simone, O înviere ratată, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Adevărul despre Drăculea, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Picătura chinezească, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanţei, Pro-Poziţii, 7-8<br />Györfi-Deák, György, Traducerile, o formă subtilă de critică literară, Pro-Gresii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Ortodoxia salvează etnografia, Pro-Poziţii, 9-10<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Crucificarea lui Moreaugarin, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Un "copil teribil" printre femei, Pro-Poziţii, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Text, Pro-Test, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Livada, Pro-Ton, 11-12<br />Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 13-14<br />Györfi-Deák, György, "Galbar", prima bandă desenată SF românească, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Pre-Supunere, Pro-Test, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Missa solemnis, Pro-Ton, 13-14<br />Györfi-Deák, György, Era digitală, Pro-File, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986, Pro-Poziţii, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Banda desenată românească în floare, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Vraja desenului pe hârtie, Pro-Puneri, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Soldaţi, vă ordon, treceţ Golful, Pro-Test, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Afacerea Adam, Pro-Ton, 15-16<br />Györfi-Deák, György, Fergonaut fără frontiere, Pro-File, 17-18<br />Györfi-Deák, György, O androidă castă şi-o casă albă, Pro-File, 17-18<br />Györfi-Deák, György, Dino-origami, Pro-Puneri, 17-18<br />Györfi-Deák, György, Hobiţii în ţara lui Ceauşescu, Pro-Test, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Ficţiuni 3, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Lumi virtuale, Pro-File, 1<br />Ionescu, Cătălin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziţii, 1<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 1, Pro-Test, 1<br />Ionescu, Cătălin, Pro-File, Pro-File, 2<br />Ionescu, Cătălin, SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 2, Pro-Test, 2<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă?, Pro-Gresii, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi şi mai puţin noutăţi, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei“, Pro-Test, 3-4<br />Ionescu, Cătălin, Cronica unor orgolii anunţate, Pro-Gram, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, SF, minciuni şi internet, Pro-Poziţii, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate, Pro-Puneri - clasice, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, „Indestructibilul“ - un science fiction trecut prea uşor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Un experiment rarisim, Pro-Poziţii, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, 3 Noutăţi, Pro-Puneri, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Eşecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Democrata dictatură a incompetenţilor, Pro-Poziţii, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Foşnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, „Fugărind“ televizorul, Pro-Puneri, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Rollerball 2002, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Troia, întâmplător, Pro-Ton, 11-12<br />Ionescu, Cătălin, Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Cronică TV americană, Pro-Gresii, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi, Pro-Puneri, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Crimă perfectă de gradul patru, Pro-Ton, 13-14<br />Ionescu, Cătălin, Din nou despre Nicolae Carpaţi, Pro-File, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo, Pro-Test, 15-16<br />Ionescu, Cătălin, Impactul „Scientific American“, Pro-File, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Puterea tradiţiei „Quanticipaţia“, Pro-File, 17-18<br />Ionescu, Cătălin, Elfii şi piraţii „României de mijloc“, Pro-Test, 17-18<br />Ionică, Lucian, Antologii şi culegeri SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF), Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Chestionar SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Rezultatul chestionarului SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Elemente SF în literatura generală, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Explicaţii necesare, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Însemnări despre ideea SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Justificări şi argumente, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Natura literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Ionică, Lucian, Schiţa unei posibile structuri, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Lovinescu, Eugen, Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenţe, 9-10<br />Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenţe, 9-10<br />Moşoiu, Adriana, Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei, Pro-Poziţii, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Trecerea, Pro-Ton, 13-14<br />Moşoiu, Adriana, Poza cu Mediterana, Pro-Ton, 15-16<br />Niţă, Dodo, Sandu Is Back!, Pro-Eminenţe, 13-14<br /><br /><br />LITERELE O - Z<br />(în pregătire)<br /><br />Autor, Titlu / link către material, Rubrică, Nr. Pro-Scris<br /><br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz, 5-6<br />Opriţă, Mircea, Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară“, Pro-Eminenţe - Vissarion, 9-10<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 15-16<br />Opriţă, Mircea, Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire, Pro-Eminenţe, 17-18<br />Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Pîrligras, Viorel, Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002“, Pro-Puneri, 15-16<br />Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6<br />Radu, Liviu, Literatura SF între arta populară şi arta elitistă, Pro-Poziţii, 1<br />Radu, Liviu, Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele?, Pro-Gresii, 2<br />Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziţii, 2<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziţii, 3-4<br />Radu, Liviu, Despre structura geometrică a societăţii, Pro-Puneri - clasice, 3-4<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF, Pro-Poziţii, 5-6<br />Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualităţii, Pro-Gresii, 7-8<br />Radu, Liviu, Despre Stăpânul inelelor, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Înlemnirea timpului şi alte întâmplări, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai, Pro-Poziţii, 7-8<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10<br />Radu, Liviu, Din nou în săptămâna lumii fragmentate, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Lem, într-o postură inedită, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziţii, 9-10<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction, Pro-Gresii, 11-12<br />Radu, Liviu, Mesagerul, Pro-Ton, 11-12<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Horror şi SF, Pro-Gresii, 13-14<br />Radu, Liviu, Un final pesimisto-optimist, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Despre îngeri păzitori şi scriitori, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, În primul rând, despre singurătate, Pro-Poziţii, 13-14<br />Radu, Liviu, Cazul Iov - secţiune multiplan, Pro-Ton, 13-14<br />Radu, Liviu, Între şerpi şi păianjeni, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, O altfel de astronautică, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, O cruciadă pentru literatură, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, Ştiinţă politizată, Pro-File, 17-18<br />Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul, Pro-Poziţii, 17-18<br />Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1<br />Robu, Cornel, Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2<br />Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români), Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastră), Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu, 3-4<br />Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4<br />Robu, Cornel, Extras din Dicţionarul scriitorilor români, Pro-Eminenţe -<br />Adrian Rogoz, 5-6<br />Robu, Cornel, Eterna şi pitoreasca Românie, Pro-Poziţii, 5-6<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I), Pro-Gresii, 7-8<br />Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II), Pro-Gresii, 9-10<br />Robu, Cornel, Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III), Pro-Gresii, 11-12<br />Robu, Cornel, Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Restitutio in integrum, Pro-Poziţii, 13-14<br />Robu, Cornel, Science fiction „adevărat“, Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (primul simptom), Pro-Gresii, 15-16<br />Robu, Cornel, Boala vacii grase (al doilea simptom), Pro-Gresii, 17-18<br />Săsărman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 3-4<br />Săsărman, Georghe, Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir, Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman, 5-6<br />Săsărman, Georghe, Varianta balcanică, Pro-Ton, 11-12<br />Săsărman, Georghe, Operaţiunea K3, Pro-Ton, 13-14<br />Shepard, Lucius, The Timex Machine, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Reign Of Fire 2002, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, Signs, Pro-File, 15-16<br />Sârbulescu, Sorin, To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience, Pro-Puneri, 15-16<br />Someşan, Sergiu, Tramvaiul, Pro-Ton, 17-18<br />Szabó, Sándor, Tolkien pe Marte, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tamaş, Cristian, De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează, Pro-Puneri, 17-18<br />Tamaş, Cristian, Explorarea spaţiului, Pro-Puneri, 17-18<br />Tamaş, Cristian, Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original, Pro-Puneri, 17-18<br />Tillman, J. A., O convorbire la sfârşit de mileniu, Pro-Eminenţe, 11-12<br />Tolkien, J. R. R., Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Mythopoeia, Pro-Eminenţe, 13-14<br />Tolkien, J. R. R., Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne"), Pro-Eminenţe, 15-16<br />Ursu, Horia Nicola, Pregătiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1<br />Vásárhelyi, Lajos, Vreme pierdută - Maşina timpului 2002, Pro-File, 15-16<br />Vasile, Geo, Nemurirea într-un scenariu milenarist, Pro-Poziţii, 13-14<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />rEaliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDITOr<br /><br /><br />aU ColaboraT:<br /><br />Robert David<br />Sandu Florea<br />Simone Györfi<br />Dolce Iside<br />Marian Mirescu<br />Mircea Opriţă<br />Liviu Radu<br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />jAVasCRipt:<br /><br />Tibi - Woody - Drăgulinescu <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br />Pentru ce am plecat,<br />Unde mă îndrept?<br />S-au întunecat<br />Sensurile-n piept,<br />Dar o flacără<br />Mă cheamă acolo<br />Sub straturi de nea<br />Şi vreau să treacă<br />Liniştea mea.<br /><br />(Nicolae Labiş - Dor)<br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-65847200115122210122014-07-18T11:24:00.000+03:002014-08-16T10:28:55.612+03:00Pro-Scris 1 (25-26) / 16 martie 2004 (text only),<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TESTE<br />Györfi-Deák György - Pre-Facere<br />Cătălin Ionescu - Pre-Schimbare<br /><br />PRO-EMINENŢE<br /> * Anticipaţia românească<br /> Voicu Bugariu - Romanul sefeului românesc<br /> Györfi-Deák György - Esenţa adevăratei mişcări<br /> Cătălin Ionescu - Lungul şi întortocheatul drum<br /> Lucian Merişca - România şi SF-ul<br /> Cornel Robu - Anticipaţia românească în perspectiva istoriei literare<br /> * Sandu Florea<br /> * J.R.R. Tolkien<br /> Györfi-Deák György - La stânga-mprejur şi de la capăt<br /> Györfi-Deák György - Tolkien cel veşnic verde 1: Mitologii vegetale<br /><br />PRO-FILE<br />Györfi-Deák György (I. Amendam Ent) - În joacă, despre Tolkien<br />Györfi-Deák György - Pământul de Mijloc, locul primei bătălii digitale<br /><br />PRO-PUNERI<br />Ovidiu Bufnilă - Armele consilierului<br />Ovidiu Bufnilă - Consilierul de imagine<br />Ovidiu Bufnilă - Misiunea şcolii bufniliene<br />Ovidiu Bufnilă - Curs de imagine<br />Ovidiu Bufnilă - Şcoala consilierilor<br />Ovidiu Bufnilă - Omul de acţiune<br />Györfi-Deák György - Origami Tolkien<br />Györfi-Deák György (Abund Ent) - Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Cătălin Ionescu - Test reuşit de Universitate<br />Mircea Opriţă - Ovidiu Bufnilă<br />Mircea Opriţă - Sfârşitul Ţiganiadei<br />Cornel Robu - Paradoxul operei fără autor<br />Cornel Robu - Cum apare opera fără autor<br />Cornel Robu - Opera lui Shakespeare<br /><br />PRO-TON<br />Sergiu Someşan - Aproape îngeri<br />Sergiu Someşan - Miturile esenţiale<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Györfi-Deák György<br /> <br /><br />Internetul s-a transformat într-un adevărat câmp de bătălie, unde cetăţile virtuale ale marilor sau micilor firme, precum Microsoft, Yahoo!, SCO etc. sunt supuse unui asediu continuu. Starea de război pare să se fi eternizat, numai duşmanul îşi schimbă lunar identitatea. În toamna anului trecut, serverele care găzduiesc situl Pro-Scris şi oglinda lui au avut necazuri din cauza virusului Blaster, apoi a urmat Sobig.F. În ianuarie, MyDoom a atacat în două valuri. Acum a venit rândul lui Netsky.C să tulbure buna orânduială a reţelelor de calculatoare. Am intrat oare în era terorismului informatic?<br /><br />Iată că am reuşit să strecurăm, târâş-grăpiş, printre sârmele ghimpate întinse deasupra tranşeelor virtuale, o serie de noi materiale şi să vă oferim încă un „Pro-Scris", o revistă dedicată literaturii SF româneşti. Vreme de aproape patru ani de zile, ea a reuşit să respecte şi să promoveze principiile prezentate la rubrica Pro-Teze.<br /><br />Sumarul acestui număr de primăvară începe cu două editoriale ce formează un Pro-Test. Cătălin Ionescu vă avertizează că lumea şi „Pro-Scris" se află în „Pre-Schimbare". El este secondat de Györfi-Deák György, a cărui „Pre-Facere" prezintă felul în care genetica ne surprinde şi impune rescrierea istoriei.<br /><br />În săptămâna dintre 15 decembrie 2003 şi Crăciun, unii au ajuns în posesia unui exemplar din ediţia a II-a a voluminosului studiu dedicat de Mircea Opriţă literaturii SF autohtone: „Anticipaţia românească". Dacă am fi avut şi noi această şansă, această minunată apariţie ar fi fost semnalată încă în numărul trecut la rubrica „Pro-Eminenţe". Au fost necesare patru telefoane şi două luni de aşteptare pentru ca, în sfârşit, să putem răsfoi exemplarul comandat (între timp, ne-am trezit că guvernul a introdus taxa pe valoare adăugată pe cărţi, un abuz nesănătos, la care sperăm să renunţe, că doar e un an electoral). Oricum, a meritat efortul şi-i mulţumim domnului Viorel Ştirbu, directorul editurii Viitorul Românesc, pentru sprijinul acordat. Cartea poate fi comandată la tel. 021-21.29.864.<br /><br />Criticul şi prozatorul Voicu Bugariu scrie despre „Anticipaţia românească" ca despre „Romanul sefeului românesc", Györfi-Deák György consideră că ea reprezintă „Esenţa adevăratei mişcări", Cătălin Ionescu urmăreşte „Lungul şi întortocheatul drum" al elaborării volumului, Lucian Merişca profită de ocazie şi compară „România şi SF-ul", Liviu Radu consideră că avem de-a face cu "O lucrare monumentală", iar profesorul universitar şi criticul Cornel Robu o studiază din „Perspectiva istoriei literare".<br /><br />Pro-Eminenţele continuă cu alte patru planşe din „Kumango", un serial de Sandu Florea, cel mai cunoscut autor român de benzi desenate.<br /><br />Secţiunea dedicată celor scrise de englezul J. R. R. Tolkien debutează cu „Răbdarea timpului" de Cătălin Ionescu, o analiză a receptării filmului „Stăpânul inelelor", realizat de regizorul neo-zeelandez Peter Jackson, producţie distinsă recent cu 11 premii Oscar. Györfi-Deák György iniţiază un ciclu de articole, intitulat „Tolkien cel veşnic verde", unde va încerca să demonstreze că tatăl hobbiţilor a considerat că omul nu-şi poate păstra sufletul curat în vreme ce-şi murdăreşte mediul înconjurător. Primul episod din acest ciclu ecologic tratează „Mitologiile vegetale". Parcă pentru a se elibera de seriozitatea subiectului, acelaşi autor se joacă cu personajele din Pământul de Mijloc şi, în „La stânga-mprejur şi de la capăt", le compară cu eroii dintr-un alt film celebru, „Războiul stelelor" de George Lucas.<br /><br />Distracţia continuă la rubrica „Pro-File", unde este parcursă critic o ediţie Tolkien realizată de revista PC Games („În joacă, despre Tolkien"). Această secţiune ar fi trebuit să poarte mai degrabă numele de Pro-Gram, deoarece cuprinde încă un articol de profil informatic, „Pământul de mijloc, locul primei bătălii digitale", dedicat felului în care au fost folosite tehnicile de animaţie 3D pe calculator, pentru ca Peter Jackson să creeze impresia unei bătălii cu zeci de mii de combatanţi.<br /><br />La rubrica „Pro-Puneri", Ovidiu Bufnilă ne supune atenţiei un manual pentru consilierii de imagine, intitulat „Aventura imaginii", care poate fi citit şi ca un eseu filosofic despre arta de a fi mereu învingător. Simone Györfi se interesează de tot ceea ce ar putea constitui un "Altfel de science-fiction". Cătălin Ionescu compară „Amerika şi ficţiunea politikă", articol dedicat unui serial TV care urmăreşte ce s-ar fi putut întâmpla într-o Americă ocupată de ruşi. Györfi-Deák György ne prezintă în articolul „Origami Tolkien" cum putem împături din hârtie reprezentări ale principalelor personaje din „Stăpânul inelelor". E un prim pas către copiile digitale ale unor picturi inspirate de ciclul romanelor tolkienene, realizate de artişti celebri, care se găsesc răspândite pe internet. Linkurile către ele au fost adunate de către fanii maghiari de la http://csirke.inf.elte.hu/tolkien/kepek.html, apoi au fost traduse în limba română şi adnotate cu trimiteri la text, în pagina „Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien".<br /><br />Adevărata desfăşurare de forţe critice se află în secţiunea „Pro-Poziţii". Cătălin Ionescu urmăreşte un „Test reuşit de Universitate", realizat de tânărul critic clujean Mircea Naidin. Mircea Opriţă îşi continuă analizele din atât de folositoarea sinteză „Anticipaţia românească" cu critica câtorva dintre apariţiile editoriale ale anului 2003: „Sfârşitul Ţiganiadei" (Voicu Bugariu - Visul lui Stephen King) şi volumele virtuale ale prozatorului Ovidiu Bufnilă. Liviu Radu îşi continuă seria de „Paralele între lumi paralele" şi ne îndeamnă „Să nu ne fie ruşine şi să vorbim despre literatura pornografică". Tot aici se întreabă dacă Dan Doboş a făcut „Un pas înainte sau un pas înapoi?" cu „Blestemul Abaţiei". Liviu Radu consideră că „Harry Potter şi Ordinul Phoenix" reprezintă „Un eşec programat". Secţiunea „Pro-Poziţii" se termină cu prima parte dintr-un studiu scris cu mult umor de universitarul clujean Cornel Robu, „Paradoxul operei fără autor".<br /><br />Prozatorul Sergiu Someşan dă tonul la rubrica Pro-Ton cu două povestiri: „Aproape îngeri" şi „Miturile esenţiale", alese din sumarul unui nou volum de proză scurtă, intitulat „Aproape îngeri", pe care am dori să-l vedem în librării cât mai curând.<br /><br />Realizatorii Pro-Scris au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor „Link-uri alese". Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi „Arhiva on-line" pusă la dispoziţia lor în pagina denumită Pro-Porţie. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un „Index de autori".<br /><br />Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume. Rubrica Pro-Misiune adună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale. Săptămânal, aceste rezumate sunt expediate gratuit tuturor celor care solicită să fie informaţi. Adresele la care îi puteţi contracta pe cei doi Pro-Misionari sunt:<br />Györfi-Deák György gyuri4675@yahoo.com<br />Cătălin Ionescu catksa@yahoo.com<br /><br />Această ediţie Pro-Scris este încheiată cu eterna întrebare: „Va urma?" De această dată, alegerea a căzut asupra unui sonet voiculescian, o mărturisire de credinţă în puterile omului, moştenitorul Pământului de Mijloc.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu <br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TESTE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-FACERE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Genetica a început să tulbure tot mai mult istoria. Etologul Konrad Lorenz susţinea că unele rase de câini provin din lupi, iar altele din şacalul auriu. Investigaţia genetică a stabilit, fără putinţă de tăgadă, că toţi câinii au unul şi acelaşi strămoş, infirmând teoria atât de dragă marelui savant. De anul trecut ştim că atât pechinezul cât şi marele dog german provin dintr-o specie de lup asiatic.<br /><br />O echipă de cercetători italieni de la universitatea din Pisa a început să studieze osemintele a 50 dintre membrii familiei de Medici din Florenţa. Din oase, se va extrage ADN-ul, care va fi analizat cu atenţie. Oamenii de ştiinţă vor încerca să întocmească portretele lor tridimensionale, să afle bolile de care au suferit şi cauza decesului. De asemenea, se va urmări felul în care a fost transmisă informaţia genetică la copiii naturali. Analizele se vor face cu ajutorul unui laborator mobil, deplasat la faţa locului, pentru a reduce deranjul şi stricăciunile la minimul posibil.<br /><br />Descendenţii amerindienilor i-au dat în judecată pe savanţii care au descoperit un schelet de acum 9000 de ani. Ele au socotit că studierea rămăşiţelor reprezintă o profanare a "spiritelor strămoşilor". Rămăşiţele umane au fost descoperite în 1996, lângă Kennewick (statul Washington) şi prezintă caracteristici diferite de cele ale băştinaşilor americani contemporani. El n-are trăsături mongoloide, ci seamănă mai degrabă cu ainuşii din Japonia şi Kamceatka, o populaţie albă, bărboasă, de statură mică, lucru care susţine ipoteza că America a fost populată în mai multe valuri, venite din direcţii diferite. În momentul de faţă, "omul de Kennewick" este găzduit la Muzeul Burke, din cadrul University of Washington din Seattle.<br /><br />Nişte extremişti evrei au angajat o echipă de geneticieni ca să găsească diferenţele dintre codurile genetice ale izraelienilor şi palestinienilor. Rezultatele i-au dezamăgit. Pentru că arabii şi evreii sunt neamuri semite înrudite (Moise n-a putut călca pe Pământul Făgăduinţei deoarece şi-a luat o soţie arabă), ei vorbesc limbi asemănătoare şi au coduri genetice aproape identice. Oricât şi-ar dori unii sau alţii, nu se poate face o distincţie clară între ADN-ul locuitorilor de pe malul Iordanului şi verii lor din deşert.<br /><br />În 1991, guvernul rus a anunţat că la Ekaterinburg s-a descoperit mormântul comun în care bolşevicii îi aruncaseră pe ţar, ţarină şi restul familiei Romanov. În 1994, s-a făcut şi o primă analiză genetică, pentru stabilirea sexelor. Ea a fost efectuată de medicul britanic Peter Gill şi rusul Pavel Ivanov de la Institutul Engelhardt din Moscova. Rezultatele au fost publicate în Nature Genetics şi arătau că osemintele prelevate proveneau de la un bărbat, o femeie şi trei fete. Probele prelevate au fost reexaminate anul acesta şi comparate cu ADN-ul păstrat de degetul mumificat al sorei ţarinei. Surpriza a fost totală, cele două secvenţe sunt absolut diferite.<br /><br />Un simplu test genetic ar putea lămuri o parte dintre misterele Revoluţiei din 1989. Mulţi spun că bărbatul îngropat în cimitirul Ghencea militar ar fi avut ochi albaştri şi n-ar fi fost decât o sosie a lui Nicolae Ceauşescu, care a fugit în Cuba, unde poate că trăieşte şi acum. În mod interesant, dacă pe vremuri cunoscutele tablouri unde Conducătorul iubit avea o singură ureche au fost retuşate, ca să i se vadă amândouă şi să nu zică lumea că-i „într-o ureche", celebra fotografie a omului împuşcat la Târgovişte a rămas neschimbată şi ne-a fost arătată de mai multe ori până acum, lăsându-ne cu o nedumerire soră cu batjocura.<br /><br />Aşadar, vedeţi, nu putem lăsa genetica să ameninţe România. Dacă institutele de cercetare ar dispune de fondurile necesare, atunci o bună parte dintre miturile noastre dragi ar fi date peste cap. Ce s-ar întâmpla dacă s-ar dovedi că Basarab Întemeietorul a avut o pată mai întunecată în locul unde se termină coloana vertebrală? Desigur, vina poate cădea pe familiile princiare, care se căsătoreau din raţiuni politice, ca să încheie alianţe militare şi zămisleau copiii ce preluau trăsături genetice de la soţi proveniţi din diferite părţi ale lumii.<br /><br />Genetica sfidează sfintele mitologii naţionale, unitare, independente şi de sine-stătătoare. De pe plăcile de sticlă vărgate cu mici linii paralele se vede o altă realitate decât cea înfăţişată în unele manuale de istorie. Din subtilele analize genomiale rezultă că oamenii s-au iubit, uneori în pofida stării sociale, etniei, rasei, vârstei, cutumelor sau intereselor politice şi au zămislit copii, copii frumoşi şi dragi tuturor, pe care i-au crescut cu credinţa că măcar ei vor trăi în pace şi bună înţelegere.<br /><br />Genetica promovează prefacerea.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-SCHIMBARE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Încet dar fără ezitări, Pro-Scris a intrat într-o perioadă nouă din viaţa sa.<br /><br />Dacă veţi fi studiat cu atenţie numărul trecut al revistei noastre poate că veţi fi fost intrigaţi de o oarecare incertitudine care privea viitorul Pro-Scris-ului. Mărturisesc sincer că a existat o perioadă în care m-am gândit cu seriozitate la întreruperea apariţiei revistei. Motivele sunt atât obiective cât şi subiective şi nu cred că enumerarea acestora ar avea mare relevanţă în acest moment.<br /><br />În urma însă mai multor discuţii purtate cu Györfi-Deák György a rezultat o nouă variantă: o schimbare în staff-ul revistei. Simplu, Gyuri a acceptat să preia rolul de redactor-şef şi să ducă el greul apariţiei acestui relativ singular site românesc axat pe tematică science fiction.<br /><br />Sigur că vă veţi întreba, în aceste condiţii, prin ce se deosebeşte numărul actual de celelalalte. Poate că nu prin foarte multe aspecte. Motivul este simplu: inerent, Gyuri calcă cu grijă (şi nu numai datorită excepţionalului bun simţ pe care îl posedă) pe potecile cunoscute. În plus, faptul că eu nu am avut tăria să mă rup complet, chiar şi pentru o perioadă limitată, de Pro-Scris, îi îngreunează libertatea de mişcare.<br /><br />Astfel încât în prezent Pro-Scris urmează involuntar şi păstrând proporţia, desigur, avatarurile politice româneşti. Putem afirma deci că Pro-Scris a suferit o remaniere guvernamentală, în care fostul ministru a trecut pe un post călduţ, de consilier, iar actualul ministru nu ştie încă bine ce are de făcut, şi cum să remanieze, la rându-i ministerul... Evident, mergând mai departe pe firul similitudinii, fostul ministru nu este vinovat defel de situaţia în care se află ministerul. De altfel, conform unor principii aplicate cu mult sârg, în general, nimeni din conducerea guvernamentală sau politică a ţării nu este, niciodată, vinovat de nimic. Mai mult, remaniaţii sunt nişte oameni foarte de încredere, care au aplicat dintotdeauna liniile directoare ale partidului şi statului, pardon, ale guvernului şi partidului de guvernământ… Astfel încât, vedeţi, nu am nici o grijă în ceea ce priveşte viitorul, care este, la urma urmei, marfa cea mai importantă procesată în laboratoarele fabricii Pro-Scris. Remanierea este, cum s-ar zice, o afacere de viitor…<br /><br />Iar Pro-Scris va continua, cu încăpăţânare şi eleganţă, îmi place să cred, să existe pe net în felul său liber şi inconfundabil. Astfel încât restul nu va fi, numai, tăcere...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: ANTICIPAŢIA ROMÂNEASCĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />ROMANUL SEFEULUI ROMÂNESC<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br />Prin “Anticipaţia românească - un capitol de istorie literară”, Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Viitorul Românesc, 2003, Mircea Opriţă depăşeşte toate performanţele româneşti anterioare în materie de promovare a sefeului. Păstrând proporţiile, cartea sa este o replică la Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent (1941) de George Călinescu. O altă pledoarie de o asemenea anvergură pentru viabilitatea literară al sefeului românesc nu este previzibilă în viitorul apropiat. În urmă cu mai bine de şase decenii, George Călinescu scria romanul literaturii române. Astăzi, Mircea Opriţă scrie romanul sefeului românesc. Spre deosebire de George Călinescu, însă, el nu caută literaritatea decât în texte înrudite între ele prin prezenţa convenţiilor sefistice. Observăm şi o altă deosebire capitală. Deşi consideră în mod explicit sefeul un capitol de istorie literară, Mircea Opriţă nu abjură „dogma” SF, adică socoteşte că textele respective sunt viabile şi printr-o calitate specială, ce nu derivă din literaritate. Drept urmare, el îi acordă sefeului un statut implicit de autonomie. Dovadă este discutarea separată şi schiţarea unor criterii de valorizare de sine stătătoare. Supratema cărţii este dilema tradiţională a (non)apartenenţei literare a sefeului.<br /><br />Mircea Opriţă cultivă neutralitatea unui istoric literar preocupat doar de valoare, dar sunetul fundamental al textului său este avocaţial. Pledoaria sa cere legitimarea deplină a sefeului ca literatură şi scoaterea reuşitelor din perimetrul minor al paraliteraturii. Adoptând o cunoscută ipoteză, el susţine că un procent de cel puţin 10% din sefeuri sunt omologabile estetic.<br /><br />Deşi sprijină în principiu doar o zecime din sefeuri, autorul reţine mult mai multe. El analizează pe îndelete, cu răbdare benedictină, maldăre de texte din toate epocile. În plus, îndeplinindu-şi cu brio rolul de propagandist implicit, îi menţionează, practic, pe toţi sefiştii români din ultimele decenii. Dacă George Călinescu, prin absurd, i-ar fi amintit pe toţi autorii români de texte literare, istoria sa ar fi căpătat dimensiuni enorme. Marele critic, însă, i-a ales numai pe autorii semnificativi. Deosebirea de atitudine este evidentă. Istoricul literar operează o selecţie preliminară, lăsându-i în uitare pe mulţi autori. Istoricul sefeului, iată, procedează exhaustiv. Nimeni nu este uitat, indiferent de locul unde şi-a publicat textele şi de valoarea acestora. Practic, toţi sefiştii români sunt menţionaţi, măcar în note. Sub acest raport, Anticipaţia românească este şi o enciclopedie.<br /><br />Autorul nu este numai un propagandist, dar şi un împătimit. În plus, el deţine un esprit de corps solid, deşi neostentativ. Dincolo de plăcerea analitică şi de răbdarea fenomenală – calităţi ale istoricului literar cu vocaţie - el trăieşte o preferinţă necondiţionată pentru un anumit fel de texte, precum şi un intens sentiment de solidaritate cu ceilalţi sefişti. Altfel spus, este un sefist convins. Drept urmare, scrie mai ales pentru ceilalţi sefişti, dovedind că-şi asumă „dogma” comună: credinţa necondiţionată că sefeul are o valoare intrinsecă, independentă de cea literară.<br /><br />În acest fel se cuvine a fi înţeleasă strategia autorului. George Călinescu scria despre realităţi culturale şi artistice de nimeni contestate, în principiu. Mircea Opriţă scrie despre cărţi şi autori trataţi cu mefienţă sau chiar cu ascuns dispreţ, de către diversele instanţe de consacrare literară (academia, sistemul de învăţământ, istoria literară „oficială”).<br /><br />Doar sefiştii români pot fi interesaţi, în principiu, de nenumăratele amănunte, lipsite de orice semnificaţie pentru cei „din afară”. Doar ei deţin competenţa sefistică necesară. Aşa fiind, pledoaria pentru viabilitatea literară a sefeului este întrucâtva „sabotată” de chiar promotorul ei. Dacă se adresa unor instanţe de consacrare extrasefistice, autorul trebuia să-şi alcătuiască cartea în consecinţă. Mentalitatea dominantă a sefistului român, ilustrată şi de Mircea Opriţă, implică însă această atitudine contradictorie. De menţionat, totuşi, faptul că bogăţia de texte şi de autori ar putea să fie o argumentaţie implicită în ochii indiferent cui. Anumiţi teoreticieni literari de azi cercetează cu aviditate texte sărace în literaritate, în căutarea unor concluzii ţinând de istoria mentalităţilor. Poate aşa se va întâmpla şi în privinţa sefeului.<br /><br />Atitudinea dominantă a lui Mircea Opriţă, în calitate de istoric literar, este complezenţa. Deşi periodic apar expresii ale severităţii critice, domină bunăvoinţa nemărginită faţă de sefiştii vechi şi noi. Obiecţiile se desprind trudnic din contexte îngăduitoare, amintindu-ne de critica lui Perpessicius. George Călinescu practica gestul inchizitorial şi sentinţa nemiloasă. Nu este cazul autorului nostru. Atmosfera cărţii nici nu permite aşa ceva, de altfel. Este vorba mai degrabă despre un fel de paternalism îngăduitor. Cu greu cineva este azvârlit afară din cetatea sefiştilor români. Practic, nimeni. Fiecăruia i se găseşte ceva bun, demn de a fi dezvoltat, perfecţionat.<br /><br />Un elogiu necondiţionat merită Mircea Opriţă pentru profesionalismul său. Dincolo de anumite obiecţii ţinând, în fond, de natura contradictorie a sefeului, trebuie să recunoaştem că Anticipaţia românească este cartea unui om de meserie, iar comparaţia cu Istoria... lui Călinescu nu este ironică. Un aspect foarte important, dacă ne gândim la faptul că sefiştii români (cu puţine excepţii) sunt foarte expeditivi atunci când devin exegeţi. Improvizaţiile li se par mai potrivite.<br /><br />Istoricii literari români vor fi nevoiţi să recunoască în Mircea Opriţă un egal. Poate că tocmai acest aspect va produce un efect de feed-back, iar sefeul românesc, comentat în acest mod profesionist, va căpăta mai mult prestigiu. Pentru sefiştii români, în schimb, Anticipaţia românească va fi un regal şi va deveni probabil echivalentul unei cărţi sacre. Nimeni, niciodată n-a mai vorbit atât de frumos şi atât de mult despre ei şi despre pasiunea lor.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ESENŢA ADEVĂRATEI MIŞCĂRI<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Regretatul scriitor clujean Bálint Tibor va continua, chiar după plecarea sa dintre noi, să înveselească viaţa multor generaţii de copii, cei care vor citi „Năzdrăvăniile roboţelului Robi". Într-una din povestiri, micul robot şi-a uns maxilarul cu un ulei foarte fin şi când învăţătorul l-a pus să citească un fragment de text, n-a mai putut să se oprească în punctul de unde ar fi trebuit să continue altcineva. Prin urmare, spre hazul colegilor săi, Robi a citit tot, inclusiv caseta tehnică a cărţii, acolo unde scria: „tipărit în 4500 exemplare, pe hârtie velină, 3500 broşat, 100 legat, în strada Brassai..."<br /><br />În cărţi sunt trecute o mulţime de date pe care de obicei cititorul le sare, deşi s-a consumat mult timp şi multă muncă pentru adunarea lor, precum indicele cronologic, bibliografia, indexul de opere, autori, localităţi citate pe parcurs. Prin natura meseriei mele, sunt unul dintre oamenii care citesc o carte de la prima pagină la ultima, oricât de ciudate ar părea unele dintre ele.<br /><br />Nu e o activitate inutilă. Cu ajutorul lor, din cioburile de informaţii oferite, am reuşit să reconstitui în bună parte activitatea părintelui Laurenţiu Bran, primul român care l-a tradus pe Eminescu în maghiară, fost preşedinte al Asociaţiei ASTRA din Jibou.<br /><br />Recurgând la datele trecute în aceste pagini ignorate, ne putem face o idee corectă asupra felului cum a fost receptat de confraţi „Anticipaţia românească" (Un capitol de istorie literară), volumul a cărui secundă apariţie o omagiem în acest Pro-Scris. Mircea Opriţă a scris o carte de referinţă, a cărei menire nu este să ocupe un spaţiu pe raft, ci să stea aşezată pe masa de lucru, gata să furnizeze, oricând este nevoie, informaţii despre viaţa literară şi mişcarea science-fiction din România.<br /><br />O primă variantă a fost pregătită să apară înainte de 1990, în seria „Momente şi sinteze" a Editurii Minerva, lucru care explică titlul lucrării. „Science-fiction", denumire acceptată şi folosită curent azi, a fost multă vreme un termen occidental decadent, importat din ţara unde soldaţii îmbătaţi cu... Coca-Cola umblau clătinându-se pe stradă. Cenzura a impus folosirea termenului de „anticipaţie tehnico-ştiinţifică". Nici el nu era moştenit de pe vremea lui Decebal şi Traian, dar provenea dintr-o filiaţie franceză, fiind mai uşor de acceptat. Evident, sintagma se potrivea ca nuca în perete cu călătoriile temporale, una dintre temele specifice ale literaturii S.F., dar acestea erau rigorile vremii.<br /><br />Chiar şi cu acest titlu, valoroasa carte n-a avut norocul să fie aprobată. În cele din urmă, autorul a tipărit-o pe banii săi, în 100 de exemplare numerotate şi semnate. Volumul a văzut lumina tiparului în 1994, anul euRocon-ului timişorean, un moment de vârf al ştiinţificţiunii româneşti. Realizat pe hârtie fină, copertat, supracopertat, legat cu multă grijă, el a fost menit dintru început să devină o raritate bibliofilă.<br /><br />Apariţia lui a entuziasmat fanii, deoarece trecuseră 14 ani de la publicarea „Literaturii S.F.", volumul lui Florin Manolescu. Cu râvnă şi multă pierdere de timp, Mircea Opriţă a recuperat acest interval deosebit de complex ca manifestări în noua sa parcurgere critică.<br /><br />RomCon 1994, Convenţia Naţională de SF, i-a acordat în unanimitate premiul meritat. „Jurnalul SF" i-a consacrat un număr special în octombrie (94/1994). Însă puţini şi-au permis să dea 30.000 lei pe o carte, într-o vreme în care un număr din „Jurnalul SF" costa 150 lei, un „Helion" 1200 lei, iar un „Paradox" 400 lei.<br /><br />Ţin minte că autorul a stârnit senzaţie atunci când a oferit un exemplar la una dintre tombolele organizate în finalul întrunirii Asociaţiei Române de Science-Fiction (ARSFan), al cărei preşedinte era. Ochii tuturor s-au umplut de speranţe şi lumea s-a îmbulzit să cumpere bilete. Apoi s-a întâmplat un lucru care are savoarea momentelor înregistrate de Ovid S. Crohmălniceanu în „Amintiri deghizate", un alt fel de a scrie istorie literară. Volumul aruncat în braţele zeiţei Fortuna a fost câştigat de Sergiu Nicola, cel mai cunoscut şi mai premiat artist plastic SF român, care tocmai îşi cumpărase unul, aşa că în cele din urmă a donat obiectul câştigat, ca un prim pas pentru înfiinţarea unei biblioteci a ARSFan.<br /><br />După stingerea ultimelor clinchete de pahare, cartea a început cu adevărat să-şi împlinească rostul. În faţa mea se află acum o lucrare declarat elitistă, intitulată pompos „Dicţionarul esenţial al scriitorilor români", apărută la Editura Albatros în anul 2000. Ea a fost alcătuită de un colectiv ce numără 50 de critici, coordonaţi de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu. Veţi găsi în ea doar câţiva autori de lucrări S.F.: Felix Aderca, Ovid S. Crohmălniceanu, Mircea Eliade, Mircea Nedelciu, Victor Papilian, Vasile Voiculescu. Lipsesc nume binecunoscute, care sigur vor fermeca peste ani copilăria şi adolescenţa strănepoţilor noştri, precum Victor Anestin, Horia Aramă, Camil Baciu, Vladimir Colin, Constantin Cubleşan, Sergiu Fărcăşan, Ion Hobana, Victor Kernbach, Adrian Rogoz, Gheorghe Săsărman (şi încă mulţi alţii).<br /><br />În schimb, iată că lucrarea ne rezervă şi o surpriză. În bibliografia generală oferită chiar la început, printre opusurile prăfuite din care s-au compilat articolele „esenţiale" referitoare la unii dintre traducătorii pravilelor bisericeşti din secolele XVII-XVIII, găsim şi prima ediţie din „Anticipaţia românească". După amărăciunea provocată de ignorarea atâtor talente confirmate de trecerea anilor în favoarea unor fanarioţi de care nu mai ştie decât specialistul care a scris despre ei, m-am bucurat s-o văd trecută acolo, semn că măcar una dintre operele scriitorilor români de science-fiction a fost preţuită la adevărata ei valoare. Iar meritele lui Mircea Opriţă vor spori în continuare, de fiecare dată când voluminosul „Capitol de istorie literară" va fi citat în viitoarele studii, comentarii, eseuri, lucrări de doctorat, analize, cronici, bibliografii tematice ori, desigur, chiar alte istorii literare.<br /><br />Ar fi un ultim lucru de adăugat. Degeaba veţi căuta în lista bibliografică amintită „Dicţionarul SF", întocmit sub coordonarea lui Mihai Dan Pavelescu, apărut cu un an mai devreme (1999) la Editura Nemira. Din păcate, cărţile tinerei generaţii de critici, precum Cătălin Badea-Gheracostea, Radu Pavel-Gheo ori Mircea Naidin au apărut după întocmirea „Dicţionarului esenţial al scriitorilor români", care ar trebui să-şi lepede firma înşelătoare cât mai repede, până să se ardă. Căci S.F.-ul este ca şi benzina: esenţa adevăratei mişcări!<br /><br /><br /><br /><br /><br />LUNGUL ŞI ÎNTORTOCHEATUL DRUM<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Prima ediţie a Anticipaţiei româneşti a apărut, după cum subliniază Mircea Opriţă în prefaţa volumului, la Editura Dacia, în anul 1994. „Ediţia respectivă are un caracter bibliofil, poate şi prin aspect, dar mai ales prin raritate: întregul tiraj însumează 100 de exemplare („numerotate şi semnate de autor”, cum menţionează contrapagina de titlu) dintre care unele au fost dirijate spre câteva mari biblioteci din ţară, iar celelalte spre persoane preocupate în special de subiect“.<br /><br />Este posibil ca „raritatea“ de care vorbeşte Mircea Opriţă să fi „migrat“ virtual spre alte sfere, mai apropiate de magie decât de literatură. Pentru că, din acest punct de vedere, cea mai completă abordare a fenomenului SF românesc pare să treacă dincolo de limita criticii literare, împinsă fiind spre un statut mai degrabă simbolic. Anticipaţia românească devenise în anii ce urmaseră primei ediţii un fel de carte sacră de care toată lumea vorbea, pe care câţiva norocoşi o citiseră dar pe care nu o avea nimeni.<br /><br />Sigur că, din acest punct de vedere, anunţul oficial al apariţiei noii ediţii a agitat spiritele. Plus că era vorba de o variantă revăzută şi adăugită. Lipsa unei date sigure de apariţie – de fapt chiar o anume incertitudine ce a planat asupra apariţiei în anul 2003 a volumului – a supralicitat starea de exaltare a cititorilor în aşteptare.<br /><br />Numai că reacţia publicului după apariţia mult aşteptată a volumului Anticipaţia românească - un capitol de istorie literară a fost, paradoxal, una reţinută. Sigur, trebuie să avem în vedere şi relativa fragmentare a fenomenului science fiction românesc, incapabil, ca mai întotdeauna, de a reacţiona unitar sau chiar coerent la stimuli de natură diferită, fie ei literari sau nu.<br /><br />De ce totuşi această neaşteptată reticenţă faţă de un volum atât de mult dorit? O explicaţie ar fi că prima ediţie, în minusculele 100 de exemplare era o chestie ce ţinea parcă de underground, de bon-ton; pe când a doua ediţie, de la bun început, prin tiraj şi distribuţie, imprimă seriozitate, lucru neacceptabil în aspiraţiile juvenile ale rebelismului fără cauză.<br /><br />Anticipaţia românească - un capitol de istorie literară este, repetăm, cea mai completă trecere în revistă a science fiction-ului românesc. Sigur că orice abordare de asemenea proporţii a unui fenomen literar la nivel naţional poartă cu sine limitele unui inerent subiectivism. Dincolo însă de unghiul din care sunt privite (sau ocultate) anume aspecte – şi activităţile anumitor persoane – trebuie reliefată temerara acţiune de a surprinde forma şi esenţa unei anticipaţii românească pe lungul şi întortocheatul drum al literaturii. Un gen literar dinamic care, chiar dacă uneori a fost redus de presiunea altor factori la o prezenţă mai degrabă de nuanţă moralizatoare sau chiar figurativă, a găsit totuşi resursele de a continua.<br /><br />Nu putem însă trece indiferenţi peste textul prezent pe coperta a 4-a: „Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor“. Sigur că în România anului de graţie 2004 apariţia unei cărţi cu sprijinul Ministerului Culturii este un fapt remarcabil – chiar dacă în ţările civilizate acest lucru este absolut normal – şi absolut banal. Numai că anunţul sprijinului guvernamental, alăturat preţului afişat de 142 528 de lei (în conformitate cu o pagină de net a Observatorului cultural, suma sponsorizată de Ministerul Culturii a fost de 40 milioane de lei) este, să spunem, la fel de neinspirat precum acest cost (apropo, oare care va fi fost tirajul?). Nu trebuie trecut sub tăcere nici faptul că difuzarea cărţii prin comandă individuală, direct la editură a decurs cu mult mai greu decât ar fi fost de aşteptat. Pe de altă parte însă, la capitolul „plusuri“ ale aceleiaşi edituri trebuie consemnată excelenta tehnoredactare a volumului – chiar dacă la aceasta a contribuit, în bună parte, şi autorul Mircea Opriţă. Putem deci afirma că, per total, apariţia acestei cărţi remarcabile este pe măsura evenimentului consumat: un volum unic, într-o formă ce poartă pregnant nuanţa acestei unicităţi.<br /><br />Şi că, dincolo de aspectele colaterale, ce dau, la urma urmei, un strop de culoare aparte, Anticipaţia românească este o carte de referinţă a literaturii româneşti.<br /><br /><br />Mircea Opriţă Anticipaţia românească - un capitol de istorie literară<br />Editura Viitorul Românesc, 2003 <br /><br /><br /><br /><br /><br />ROMÂNIA ŞI SF-UL<br /><br />Lucian Merişca<br /><br /><br />Citind cele două prefeţe ale "Anticipaţiei româneşti", reeditată de Mircea Opriţă, nu pot să nu mă gândesc la relaţia de tip fractalic între condiţia Anticipaţiei, adică a SF-ului, şi condiţia românului, adică a României. Sfiştii se scuză şi acuză, având în acelaşi timp complexe de superioritate, dar şi de inferioritate; românii se scuză şi acuză, la rândul lor, având în acelaşi timp complexe de superioritate şi de inferioritate...<br /><br />Puţini mai ştiu că în efervescenţa anului 1990, se preconiza înfiinţarea unui Partid SF, cu milioane de aderenţi sau cel puţin alegători. Şi nu e de mirare pentru că, dacă România a fost odată Mare, trebuie spus că şi SF-ul a fost odată Mare! În anii 80, cele mai cunoscute nume, pe lângă cele două obligatorii, erau cele ale autorilor publicaţi în Almanahul Anticipaţia şi ale sportivilor de succes (care aveau însă un meniu mult mai bogat în calorii, în cantonamentele lor, decât ale pricăjiţilor (S)fani care bântuiau întâlnirile L.A.T.S. (= literatura de anticipaţie tehnico-ştiinţifică).<br /><br />Dar să mă întorc la paralelismul simbolic SF/Romania. Ambele, cu pretenţia de a fi unice şi originale, dar şi de face parte, fie şi pe post de Cenuşăreasa, din familia bună a Literaturii, respectiv a Europei. Scriitorii SF care cunosc şi Main-Stream-ul, Literatura Generală, chiar dacă nu şi vice-versa, românii care ştiu totul despre Occident, Occidentul care nu ştie nimic despre noi.<br /><br />Ba da: clişeele! UE ştie despre RO că aici se găsesc sau de aici pleacă romii, copiii şi câinii vagabonzi plini de SIDA şi handicapaţi pe deasupra, eventual, când şi când, minerii. Autorii SF care sunt întrebaţi întotdeauna, stereotip, ce părere au despre farfuriile zburătoare, ca şi cum a fi scriitor de SF înseamnă în mod sigur a crede în omuleţii verzi.<br /><br />(va urma)<br /><br /><br /><br /><br /><br />ANTICIPAŢIA ROMÂNEASCĂ ÎN PERSPECTIVA ISTORIEI LITERARE<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Se poate scrie istoria literară „sărind peste" etapa criticii literare „de întâmpinare", „de primă instanţă", consumând această etapă „din mers", înglobând-o retroactiv şi astfel, implicit, depăşind-o? O carte precum Anticipaţia românească, publicată recent (1994) de Mircea Opriţă la Editura Dacia din Cluj, pare a constitui, prin ea însăşi, un răspuns afirmativ la această întrebare.<br /><br />Desigur, ştiam foarte bine cu toţii şi până acum ceea ce cartea vine să pună încă o dată, pregnant, în lumină: că pe parcursul ultimelor decenii şi, practic, pe întreg parcursul existenţei sale de peste un secol, literatura sf n-a avut şi nu are parte, în România, de o „primă instanţă" a criticii, de un „oficiu critic" permanent la post în pagini de reviste, de periodice, care să vină prompt „în întâmpinarea" fiecărei cărţi nou apărute, să ia act de existenţa ei şi să pronunţe o primă -- şi necesară, chiar dacă aproximativă, chiar dacă provizorie -- judecată de valoare. (În momentul de faţă s-ar simţi, de fapt, mai mult urgenţa unei „cronici a traducerilor", dar asta e o altă problemă.) Au lipsit, ce-i drept, şi revistele cu apariţie periodică garantată, a lipsit şi o producţie de carte sf dacă nu masivă, cel puţin continuă pe termen mediu şi lung, dar cauza de căpetenie este, de fapt, alta: convingerea, rar sau deloc mărturisită, dar nu mai puţin înrădăcinată, că sf-ul românesc n-ar fi încă suficient de „tare", suficient de „copt" sau de matur pentru a putea face faţă unui adevărat examen critic, operat în numele unui criteriu estetic şi valoric neconcesiv. Printre altele, recenta carte a lui Mircea Opriţă vine să dovedească, ipso facto, şi netemeinicia acestei prejudecăţi, păgubitoare şi contraproductivă în primul rând pentru însăşi literatura sf care se scrie în România. Pentru că, aşa cum observa încă în 1980 Florin Manolescu, „indiferent de numărul autorilor, al revistelor de specialitate şi al editurilor, pentru a deveni o literatură matură, orice S.F. trebuie să îndeplinească două condiţiuni: (1) Să devină conştient de propria lui tradiţie şi (2) Să pătrundă în conştiinţa criticii şi a istoriei generale a unei literaturi." Prima condiţie, în esenţa ei, s-ar putea spune că a fost mai de mult îndeplinită, iar modul în care s-a cristalizat şi s-a afirmat în sf-ul românesc conştiinţa propriei tradiţii şi conştiinţa propriei identităţi „ca gen" este atent urmărit şi concludent pus în lumină de Mircea Opriţă în Anticipaţia românească, sinteză ce contribuie decisiv, ea însăşi, la precizarea şi fixarea acestui profil. Iată că, acum, integral şi minuţios configurată drept „Un capitol de istorie literară" (este subtitlul cărţii), anticipaţia românească pătrunde şi în „conştiinţa criticii şi a istoriei generale a unei literaturi": este „un capitol de istorie literară" care de-acum înainte nu va mai putea fi ignorat sau trecut cu vederea de istoria literaturii române. (Doar dacă ironia condeiului nu va rămâne în continuare şi o ironie a istoriei, cum din păcate a fost până acum: subtitlul cărţii, „Un capitol de istorie literară", trimite, poate involuntar, dar mai probabil deliberat, cu un secret amuzament, la titlul unei omonime „istorii insolite", din 1980, a lui Ovid S.Crohmălniceanu: acolo, computerele programate să scrie literatură ajungeau în cele din urmă, prin interconectare reciprocă cu computerele programate să scrie critică literară, să „se citească" şi să se aprecieze critic unele pe altele, în circuit închis, dispensându-se de cititorul uman; dacă ar fi să urmăm această sugestie, desigur ironic sugerată de ambii autori, n-am putea decât să întoarcem pe dos sensul şi morala fabulei: prin recentul „capitol de istorie literară" publicat sub indicativul (key word) Anticipaţia românească, Mircea Opriţă nu închide ci deschide, de fapt, circuitul critic înspre „fluxul principal" („main stream") al literaturii române actuale, introducând în memoria acestui super-computer, a acestui INTERNET, informaţia esenţială acumulată până la ora de faţă în propria „bancă de date" („data bank") a sf-ului românesc.) Încă o dată, cine va scrie istoria literaturii române din secolul al XX-lea, acum pe sfârşite, nu va mai putea ignora acest „capitol de istorie literară".<br /><br />„Sarcinile neeexecutate la timp ale criticii de întâmpinare", deplânse în aceste cuvinte de autorul cărţii, rămân aşadar fapt împlinit. În lipsa primei instanţe, a doua instanţă critică -- deja pe jumătate istorie literară, ceea ce se numeşte „istoria literaturii actuale" -- se vede nevoită să-şi asume, pe lângă obiectivele sale proprii, şi corvezile primei instanţe: nu numai „cernerea" şi selecţia valorilor care „rămân", dar şi însăşi „judecata de valoare" liminară în temeiul căreia această selecţie devine posibilă. Şi totuşi, cu cartea în faţă, devine evident că anticipaţia românească a fost în permanenţă însoţită şi vegheată de „ochiul" mereu treaz al unei conştiinţe critice, chiar dacă „din umbră" şi „în surdină": cartea lui Mircea Opriţă cuprinde observaţii, opinii, concluzii etc. cristalizate pe parcursul unei vieţi întregi, sedimentate şi decantate deci în timp, iar nu recolta grăbită de ultimă oră a unei campanii de studiu „în asalt". „Ochiul" criticului, care discerne şi cântăreşte -- din prima privire şi din imediată proximitate -- valoarea, funcţionează simultan şi ca „ochi formator" al istoricului literar, care cuprinde cu privirea ansambluri de relief (tematic, stilistic, valoric) mai vaste, privindu-le de la distanţă sporită şi de la o înălţime mai mare, tocmai pentru a putea astfel distinge şi desprinde din masa iniţial amorfă a factologiei un sens coerent, un principiu ordonator şi structurator, configurând pe această cale ceea ce G.Călinescu numea, într-o sintagmă devenită celebră, „istoria ca ştiinţă inefabilă şi sinteză epică".<br /><br />Este ceea ce -- limitându-se la perimetrul unui singur „gen", al unui singur „capitol de istorie literară" -- îşi propune şi reuşeşte cu brio să facă, în Anticipaţia românească, şi Mircea Opriţă. Desigur, nu s-ar putea spune despre cartea sa (aşa cum, pe drept cuvânt, s-a spus despre Istoria literaturii române a lui G.Călinescu) că ar putea fi citită „ca un roman", dar aceasta numai pentru că, în cazul de faţă, lipsesc „personajele"; „acţiunea", însă, este prezentă, captivantă şi condusă cu mână sigură. Iar „personajele" lipsesc pentru că aceasta a fost, din capul locului, voinţa şi opţiunea autorului, interesat, cum singur spune, numai de „relaţia cu textele, nu cu autorii lor". Propunându-şi „o panoramare obiectivă a domeniului", pe care-l cunoaşte ca nimeni altul şi pe care-l parcurge „la pas", stăruind pătrunzător cu privirea asupra pitorescului de peisaj, asupra priveliştilor încântătoare şi înălţătoare (estetic), dar şi asupra „accidentelor de teren" sau denivelărilor de relief (valoric), -- Mircea Opriţă nu este un biograf sau un hagiograf, ci un negustor de mătăsuri care desfăşoară sub ochii captivaţi ai asistenţei multicolore valuri şi voaluri de mătase, fără să sufle o vorbă despre viermii de mătase care-au făcut-o:<br /><br /><br />«Studiul de faţă şi-a propus să contureze un capitol de istorie literară (subl.aut.). Unghiul din care se cercetează materia genului este al profesionistului literaturii. Nu vom descrie la modul narativ şi sentimental-memorialistic istoria unor cenacluri, a unor reviste de profil. Nu vom pretinde nimănui să lăcrimeze nostalgic, după exemplul lui Alva Rogers din A Requiem for Astounding, pe paginile îngălbenite ale vreunei publicaţii semilegendare. Ne interesează prea puţin, deocamdată, expozeul empiric, informaţiile extrase cu ochi pânditor din culisele creaţiei, amănuntele din jurul aventurii redacţionale a cutărei proze de succes şi, în general, tot ce ţine de exaltarea autorilor în chip de vedete cinematografice. Nu facem din evoluţia anticipaţiei româneşti poveste ieftină, „biografie romanţată". Atâtea câte sunt, performanţele literare ale genului justifică o abordare serioasă, pe teren estetic. Faptelor culturale din periferia actului creator le preferăm o analiză la obiect a rezultatului efectiv. Dedicată textelor şi autorilor, cartea aceasta prezintă o dinamică a unui proces literar, cedând altora savoarea elementelor de factologie senzaţională din care se mai alimentează uneori memoria genului, după ce iniţial vor fi servit creaţiei drept suport efemer.»<br /><br /><br />Dar, chiar şi în absenţa totală a factorului biografic şi a detaliului anecdotic, în lipsa „personajelor" deci, eliminate din principiu şi din capul locului, configurarea istoriei de peste un secol a anticipaţiei româneşti are mişcare şi dinamică diacronică, are tensiune ideatică, are „nerv" epic şi chiar dramatism în planul desfăşurărilor de ansamblu, adoptat de autor: o „acţiune" ce-şi ia ca protagonişti nu „personaje", ci idei, „o dinamică a unui proces literar".<br /><br />Există, aşadar, „acţiune" în Anticipaţia românească, dar, mai mult, există şi „unitate de acţiune", căci Mircea Opriţă abordează istoria anticipaţiei româneşti ca pe un tot unitar, organic, refuzând să considere „momentul cinzecist" (sic!) drept o falie ireductibilă, drept o ruptură radicală sau o „soluţie de continuitate" ce-ar introduce discontinuitatea în fluxul evoluţiei, ci doar drept „un scurt, dar profund hiatus", un „accident amnezic" şi un „impas al valorii aproape generalizat":<br /><br /><br />«Privite de la distanţă, aşadar dintr-o perspectivă suficient de largă încât să convină istoriei literare, lucrurile se înfăţişează altfel. Invitat să urmărească liniile esenţiale, ochiul va pierde din câmpul său de explorare asperităţi ale peisajului ce se ridicau, înainte, între o zonă şi alta, asemeni unor praguri de neînfruntat. Ceea ce din unghiul imediatei vecinătăţi putea să treacă drept prăpastie lipsită de punţile comunicării, la nivelul generalului îşi dezvăluie natura aparentă, caracterul minor, efemeritatea. O eclipsă de câţiva ani nu trebuie confundată cu o rupere a fluxului: odată pornit în cursă, genul şi-o continuă, e absurd să se vorbească de două „începuturi" la nici măcar un secol distanţă. Unei nete succesiuni secvenţiale îi vom prefera imaginea fenomenului neîntrerupt, cu evoluţie nu tocmai liniară, e adevărat; pusee de energie creatoare pot fi urmate firesc de crize ale creşterii, caracterizate, acestea din urmă, prin subţierea debitului şi derută stilistică. Atâta vreme cât nu se ratează şansa unei relansări, etapele de reflux sunt experienţe de adaptare pe care anticipaţia are datoria de a şi le recunoaşte corect.»<br /><br /><br />„Realităţi străine de literatură ar putea fi interogate cu folos" -- adaugă istoricul literar -- spre a înţelege mai exact, în propriul său context concret-istoric, „momentul cinzecist"; moment denumit astfel (iar nu „proletcultist", cuvânt pe care Mircea Opriţă în general îl evită) parcă tocmai pentru a trimite la o astfel de „realitate străină de literatură": „cincizeciştii", „sutamiiştii" şi apoi chiar „cincisutiştii" -- mecanici de locomotivă „stahanovişti" larg „popularizaţi" în acei ani (azi am spune „mediatizaţi") pentru a fi parcurs cu „caii lor de foc", pe „arterele de fier ale ţării", cincizeci de mii, apoi o sută de mii, apoi cinci sute de mii de kilometri „fără reparaţii capitale"! Dar, să recunoaştem, aceste „interogaţii cu folos" cad, totuşi, mai întâi în sarcina sociologiei literaturii (de care toată lumea pare azi dezgustată) şi abia apoi în sarcina istoriei literare. Dacă istoricul literar s-a înhămat de bună voie, cum am văzut, şi la corvezile criticului, ar fi prea de tot să-i pretindem acum şi salahoria sociologului. În definitiv, să mai rămână de lucru şi pentru alţii, nu?!<br /><br />Cea mai gravă malformaţie a anticipaţiei româneşti în „momentul cinzecist" a fost tehnicismul -- cuvânt cu inflexiuni descalificante, în accepţiunea pe care i-o dă şi i-o precizează irevocabil aici Mircea Opriţă, cuvânt ce adună în el toată repulsia literară a scriitorului faţă de subdezvoltarea estetică şi faţă de întregul trogloditism „ştiinţifico-fantastic" al epocii; exponentul cel mai flagrant al acestui irecuperabil „tehnicism" ar fi I.M. Ştefan, iar titlul cel mai ilustrativ -- romanul Sahariana (l956) scris de acesta în colaborare cu Max Solomon. Dar tenhicismul şi, în general, „invazia de clişee din anticipaţia sovietică" afectează incurabil anticipaţia românească a „momentului cinzecist" în quasi-totalitatea sa.<br /><br />Două vor fi, cum spuneam, în viziunea dinamică a lui Mircea Opriţă, principalele coordonate pe care sf-ul românesc îşi va înscrie desprinderea treptată de „tirania condiţiei vulgarizatoare" a tehnicismului din anii '50 şi „renaşterea genului", reviriment prefigurat embrionar încă din ultimii ani '50 şi continuat apoi, tot mai convingător, în deceniile ce vor urma: „coordonata poetică" (pe care evoluează Vladimir Colin, Mihu Dragomir, Adrian Rogoz, Camil Baciu, Victor Kernbach, Georgina Viorica Rogoz, Horia Aramă, Mihnea Moisescu, Mircea Şerbănescu ş.a.) şi „coordonata comicului" (pe care se înscriu Sergiu Fărcăşan, Eduard Jurist, Dorel Dorian, Leonida Neamţu, Corneliu Omescu, Laurenţiu Cerneţ, Ovid S.Crohmălniceanu, Miron Scorobete ş.a.); pe amândouă aceste „coordonate" se recurge la instanţa de prestigiu care continua să fie, underground, tradiţia literaturii române „generale", inclusiv mirajul pierdut al epocii interbelice; din această direcţie veneau antidoturile estetice, tacit aplicate, ca şi modelele de competenţă literară, tacit imitate, şi tot din această direcţie vine şi infuzia de prestigiu adusă de „musafirii genului", scriitori cu renume deja consolidat în genuri „majore" (Mircea Eliade, Victor Papilian, Cezar Petrescu, Vasile Voiculescu, Victor Eftimiu ş.a. dintre cei mai vechi; Horia Lovinescu, Mircea Horia Siminescu, Olga Caba, Ion D.Sîrbu, Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu ş.a. dintre cei mai noi); pentru toţi aceştia, Mircea Opriţă găseşte şi pune în circulaţie o memorabilă „etichetă" generică: anticipaţia „de coloratură". („Acolo unde realul sau, într-o altă reţetă des întâlnită, imaginarul de esenţă fantastică îşi iau partea leului, anticipaţia rămâne un element de coloratură.")<br /><br />„Coordonata poetică" şi „coordonata comicului" vor rămâne în continuare definitorii pentru timbrul distinct al anticipaţiei româneşti în concertul internaţional al genului, pentru acel „specific românesc" în science-fiction din a cărui cultivare, ca factor de diferenţiere faţă de „modelul sovietic" al anilor '50, îşi vor face un obiectiv central scriitorii aparţinând „generaţiei de mijloc" (Voicu Bugariu, Constantin Cubleşan, Mircea Opriţă, Gheorghe Săsărman, Tudor Negoiţă ş.a.); această „vârstă de mijloc" a anticipaţiei româneşti este plasată „sub mirajele sintezei", sub semnul unor „clişee metaforice" precum „omul-orchestră" sau „anticipatorul total". Un legitim accent pro domo poate fi, parcă, perceput în aceste diagnostice, în aceste formulări în care descripţia pare a ceda discret locul prescripţiei, căci, fiind cel care întruchipează cel mai bine, organic şi spontan, aceste „miraje ale sintezei" în propria-i operă, Mircea Opriţă este, ipso facto, şi cel mai reprezentativ exponent al „generaţiei de mijloc" din sf-ul românesc (aceste ultime aprecieri aparţinându-i nu lui, dacă mai trebuie spus, ci semnatarului acestor rânduri).<br /><br />„Un alt prag de înnoire tematică şi stilistică" este marcat de „noul val" -- generaţie sau „promoţie" literară intrată în arenă pe parcursul anilor '80 şi care „pendulează între simplitatea clasică şi ornamentaţia barocă, între tonalitatea gravă şi bufonerie, între patosul liric şi umorul fin sau ironia crudă, cu accente sarcastice", la care se adaugă, la nivelul suprafeţei suprafeţei imediat observabile, adoptatea şi adaptarea „modelului american" în science-fiction. Constrâns de dimensiunile fatalmente limitate ale rezumatului în engleză şi franceză cu care-şi încheie cartea, autorul va comprima în două fraze, inevitabil schematizând-o astfel, întreaga evoluţie istorică a anticipaţiei româneşti după ultimul război mondial, evoluţie analizată anterior in extenso, cu cuvenita grijă pentru toate circumstanţierile şi nuanţările necesare, pe aproape trei sute de pagini:<br /><br /><br />«Dacă în anii '50 genului i-a fost impus modelul sovietic, dacă „generaţia de mijloc" s-a străduit să descopere un science-fiction cu caracteristici „româneşti", noul val preia modelul american, adaptându-l. Cei mai remarcabili reprezentanţi ai acestei perioade (Mihail Grămescu, Alexandru Ungureanu, Cristian Tudor Popescu, Leonard Oprea, Gheorghe Păun, Rodica Bretin, George Ceauşu, Lucian Ionică, Silviu Genescu, Constantin Cozmiuc, Ovidiu Bufnilă, Dănuţ Ungureanu etc.) reuşesc nu doar să asimileze acest model, dar şi să-l aplice în mod creator, fără a risca să-şi vadă astfel anihilată propria lor personalitate.»<br /><br /><br />Desigur, ca orice generalizare menită să se impună atenţiei şi să rămână în memorie, şi aceasta este posibilă numai cu riscul unor simplificări şi „reducţionisme" necesare, inerente, oricând obiectabile la nivel de detaliu, la nivel de excepţie care confirmă regula. Nu există generalizare total pusă la adăpost în faţa unor astfel de „revanşe" ale particularului şi individualului, pe care tocmai le-a sacrificat, generalizând. Ceea ce contează, însă, e faptul că astfel de formulări „simplificatoare" dispun totodată, la Mircea Opriţă, de forţă generalizatoare şi rămân memorabile, înfipte în memorie, reamintind mutatis mutandis de „oul lui Columb".<br /><br />De altfel, pe tot parcursul celor peste cinci sute de pagini ale cărţii sale, Mircea Opriţă îşi exercită din plin darul expresiei critice memorabile, în care frazarea analitică şi caracterizarea sintetică recurg nu o dată la resursele de expresie ale metaforei critice. Astfel, tehnicismul anilor '50 era „în fapt, o modă cenuşie, de salopetă uniformizatoare, prea strâmtă pentru a îngădui mişcări pe potriva elanurilor romantice hrănite de science-fiction în secret". Romanul lui Sergiu Fărcăşan O iubire din anul 41.042 (1958), unde „dogma de partid e gata să-şi asume o dimensiune galactică", se salvează totuşi prin personaje: „Schematice, dar active, personajele lasă urme asemeni meteoriţilor: nu prin ele însele, ci prin fulguraţia intensă a arderii lor." La Anestin, „venusienii din romanul În anul 4000... sugerau siluetele descărnate ale unui Giacometti". La Sorin Antohi, „mina zâmbitoare a comentatorului derutează. Efectul ei e folosit ca anestezic natural, spre a abate atenţia de la bisturiul care îşi face oricum datoria. Până să înţelegi ce ţi se întâmplă, o ironie prietenoasă ţi-a şi ghilotinat textul." În ipostază de teoretician şi critic sf, Voicu Bugariu „pune în lumină, ca şi în proza sa, virtuţile unui alergător pe trasee scurte: sprintează exploziv, alunecă rapid peste problemele «fierbinţi» ale momentului,mereu cu gândul eficacităţii imediate în minte. Pista îngustă a articolului înregistrator de opinie îi convine şi, după toate probabilităţile, n-o să-l vedem niciodată antrenat în dificultăţile practice ale unei construcţii teoretice de mari proporţii. /.../ Deseori rămâi cu impresia unui teren însămânţat în fugă -- ceea ce nu vrea să însemne şi superficial -- dar lăsat să germineze pentru alţii. O nativă nerăbdare îl împiedică pe autor să-şi vegheze lucrarea până la capăt." În cazul unui alt critic, Marin Beşteliu, „peste titluri se trece cu atingeri uşoare, care nu lasă urme. Câteva mici descrieri de texte SF produc impresia că nu li s-a simţit pulsul, ci doar denivelările vertebrelor: materia vie dispare, înlocuită de schelet." La Alexandru Mironov, „comentariul se înveşmântează adesea în haină festivă, punctat neobosit de semnele clasice ale emoţiei: risipă de cuvinte mari, exclamaţii, metafore spontane, caracterizări ce nu par deloc speriate de spectrul prea învecinat al grandilocvenţei, extazieri şi vervă explozivă, de suporter sportiv. Toate acestea dau impresia că, prin Mironov, genul trăieşte o sărbătoare continuă. /.../ Furat de elan, recenzentul trage cu ochiul spre cititor, îl ia martor al entuziasmelor sale, îl invită cordial -- într-o oralitate uşor afectată -- să-i împărtăşească surprizele. Judecata valorică se exprimă printr-o terminologie a performanţei, iar performerul anticipaţiei culege îmbrăţişarea cuvenită fotbalistului care a înscris un gol nesperat."<br /><br />Şirul exemplelor ar putea, bineînţeles, continua, dar s-a putut deja vedea că, în această primă şi solid articulată sinteză asupra anticipaţiei româneşti, analiza nu e deloc neglijată, dimpotrivă, cartea îşi află în aceasta un al doilea -- dacă nu primul -- pilon de susţinere. O rapidă şi sigură priză estetică a textului îşi ia ca însoţitor şi moderator o răbdare analitică fără margini, căci numai astfel un critic adevărat se poate face ascultat. Indubitabil, de-acum înainte Mircea Opriţă va fi cea mai „ascultată" voce a criticii literare sf în România. Să sperăm că se va face auzită mai des, să sperăm că va ieşi mai prompt „la intercepţie", „la întâmpinare".<br /><br />Iar dacă sinteza istorico-literară îşi subsumează aceste analize critice şi se edifică din ele, sinteza teoretico-literară, mai puţin conturată dar incontestabil prezentă şi ea, rămâne difuză şi infuză în ele. În analiză, implicit în valorizare, un exigent criteriu estetic rămâne mereu activ. Coerenţa şi convergenţa sintezei îşi află suportul într-o concepţie teoretică infuză în analize, fără a fi expusă sistematic şi doctrinar: „O viziune teoretică a SF-ului, ca gen, se află îndărătul analizelor ce urmează" -- citim în prefaţa cărţii. „Profilul volumului este însă de natură s-o facă mai degrabă inaparentă, decât s-o sublinieze ostentativ." Care ar fi, totuşi, în linii mari, această „viziune teoretică"? Pentru a ne conduce la o clarificare, există suficiente „capete de fir" pe care Mircea Opriţă le lasă, nu întâmplător, să atârne ceva mai lung din urzeala sau textura tapiseriei, aşa cum face, de exemplu, atunci când, vorbind despre Ovid S.Crohmălniceanu, spune că acesta<br /><br /><br />«este unul dintre puţinii critici prfesionişti care tolerează SF-ul ca gen specific, suficient sieşi /.../, este, în plus, unul dintre şi mai puţinii critici profesionişti convinşi că „marea şansă" a anticipaţiei ar fi tocmai dezvoltarea independentă, în prelungirea elanului şi tendinţelor proprii. Între marginalizarea care îi asigură prolificitatea, prosperitatea epică şi ideatică, specificitatea estetică /.../ şi, pe de altă parte, accesul la literatura aşa-zis onorabilă, Crohmălniceanu optează pentru avantajele primei situaţii.»<br /><br /><br />Nu ni se spune explicit, dar implicit suntem invitaţi să deducem că Mircea Opriţă, în ce-l priveşte, nu se aşează pe această poziţie, dar nici exact la antipodul ei, ci pe o poziţie de mijloc, deductibilă, mai întâi, prin egala distanţare faţă de extreme : între secesiune şi anexiune, între izolaţionismul de ghettou literar şi asimilaţionismul deznaţionalizării literare, este posibilă o cale de mijloc -- şi Mircea Opriţă ştie s-o găsească şi s-o urmeze neabătut --, este posibilă păstrarea propriei identităţi „de gen" a literaturii sf şi integrarea ei armonioasă, ca un „altceva" cu drepturi depline, în „republica literelor", în literatura română „generală" („mainstream"). Dacă există un eidos în science-fiction, dacă există o arhetipală şi înnăscută „formă internă" spre a cărei împlinire literatura sf tinde endogen şi irepresibil -- atunci acesta este, spune subtextual şi demonstrează textual, de la un capăt la altul, Anticipaţia românească. Desigur, cu privire la natura ultimă şi ireductibilă a acestui „altceva", cu privire la „diferenţa specifică" ce rămâne să-l separe necesar şi legitim de „genul proxim", ar fi multe de discutat şi de precizat, dar aceasta ar însemna inevitabil teoretizare „sistematică" şi doctrină „ostentativă", ceea ce am văzut că Mircea Opriţă nu-şi propune, cel puţin deocamdată, printre obiectivele cărţii sale de-acum.<br /><br />Cu un suflu de cursă lungă ce ştie să-şi menţină echilibrul şi pasul egal de-a lungul sutelor de pagini; disponibil şi deschis la noutate şi diversitate, dar percepându-le mereu obiectiv, ponderat, cu egalitate de spirit şi fără umoare sau parti pris; ştiind să păstreze nuanţa şi relativismul în judecăţi ce se impun totuşi ca definitive; gustând picanteria şi aberaţia, când le întâlneşte, cu un hieratic şi ambiguu surâs de mandarin oriental ce observă cu acuitate contingentul dar rămâne deasupra lui -- autorul Anticipaţiei româneşti ştie crea şi comunica senzaţia că îşi domină suveran domeniul : departe de a se lăsa dominat şi sufocat de un „material" altfel imens şi stufos, despre care „ştie tot şi ceva pe deasupra", el este „cunoscătorul", expertul pe care nimic nu-l poate surprinde şi amăgi, pentru că a văzut tot, a citit tot, a răscolit şi a scotocit peste tot, nu i-a scăpat nimic şi n-a uitat nimic: el este căpitanul care-şi cunoaşte, aşa zicând, echipajul cu care se află îmbarcat la bordul aceleiaşi nave, Anticipaţia românească, de la primii veterani până la ultimii recruţi.<br /><br />Amintindu-ne, analogic, de serialul TV Star Trek şi de echipajul navei Enterprise, condus cu mână sigură dar nu de fier de către căpitanul Jean-Luc Picard, vom înţelege, cred, cu toţii de ce, în Enciclopedia sa şi a lui John Clute, Peter Nicholls constată, pe drept cuvânt, că :<br /><br /><br />«Pentru succesul serialului Star Trek: The Next Generation meritul revine în mare parte anumitor membri ai distribuţiei, esenţialmente actorului britanic Patrick Stewart, fost societar al prestigioasei „Royal Shakespeare Company", care susţine rolul Căpitanului Jean-Luc Picard, căpitanul navei „Enterprise", cu brio, cu vigoare şi cu o impresionantă gravitas.»<br /><br /><br />Nu mai e nevoie, desigur, să glosez pe marginea efectului de stil pe care-l introduce, în contextul englez („with impressive gravitas and vigour"), forma latinească a cuvântului „gravitas". N-aş putea găsi un cuvânt mai potrivit şi o sintagmă mai adecvată pentru a rezuma impresia de lectură pe care, mutatis mutandis, o lasă Anticipaţia românească a lui Mircea Opriţă.<br /><br />În plină cursă, azi, pe drumul început în urmă cu peste un secol, Anticipaţia Românească are un Căpitan!:<br /><br /><br />/ Comentariu la prima ediţie a cărţii (Editura Dacia, Cluj, 1994), apărut în revista Helion. Magazin al Asociaţiei Române de Science-Fiction, editat cu sprijinul Casei de editură Sedona, Timişoara, nr.2, 1994, pp.110-120. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />BENZI DESENATE<br /><br />Sandu Florea<br /> <br /><br />Daţi un CLICK! pe imaginea pe care doriţi să o vedeţi.<br /><br /><br />KUMANGO<br /><br /><br />Kumango pag. 1<br /> <br />Kumango pag. 2<br /> <br />Kumango pag. 3<br /> <br />Kumango pag. 4<br /><br />Kumango pag. 5<br /> <br />Kumango pag. 6<br /> <br />Kumango pag. 7<br /> <br />Kumango pag. 8<br /><br />Kumango pag. 9<br /> <br />Kumango pag. 10<br /> <br />Kumango pag. 11<br /> <br />Kumango pag. 12<br /><br /><br />DE ACELAŞI AUTOR:<br /><br />Hotelul viselor : Pro-Scris 13-14, 15-16, 17-18 şi 19-20<br />A Graveyard Tale : Pro-Scris 13-14<br />Borderlands : Pro-Scris 13-14<br />Garda : Pro-Scris 13-14<br />Kumango (prima versiune) : Pro-Scris 15-16<br /><br /><br />O rubrică specială Pro-Eminenţe i-a fost dedicată lui Sandu Florea în Pro-Scris 13-14 cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la apariţia albumului Galbar, prima bandă desenată SF românească<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br /><br /><br /><br /><br /><br />LA STÂNGA-MPREJUR ŞI DE LA CAPĂT<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Recunosc cinstit de la început că ideea unui studiu comparat între „Întoarcerea regelui" şi „Întoarcerea cavalerului Jedi" nu-mi aparţine, ci am descoperit-o pe internet, în arhivele unei liste de discuţii purtate în 1993, ce a adunat fanii de pretutindeni ai lui J. R. R. Tolkien. M-a amuzat să văd câte asemănări există între cele două poveşti, atât în ceea ce priveşte personajele, cât şi structura naraţiunii, derularea firului epic, atmosfera creată. M-am lăsat prins în joc, am căutat alte similitudini, le-am adăugat celor iniţiale şi aşa a rezultat acest text, total lipsit de spirit academic şi deloc supus rigorilor savante. Dacă doriţi, poate fi considerat drept un şir de consemnări într-un jurnal al bunei-dispoziţii.<br /><br /><br />TOLKIEN Întoarcerea regelui KAHN Întoarcerea cavalerului Jedi<br /><br /><br />ASEMĂNĂRI STRUCTURALE<br /><br />Atât „Stăpânul inelelor" cât şi seria originală „Star Wars" au fost organizate ca trilogii a căror temă centrală este lupta unui mic grup de rebeli, care se încăpăţânează să rămână de partea Binelui, împotriva puterilor întunecate, bine organizate şi dotate superior. În prima parte ne sunt prezentaţi eroii, în a doua parte ei ajung la ananghie, ca apoi în episodul final să învingă, printr-o muncă de echipă menită să favorizeze incursiunea unui comando ce atacă punctul vulnerabil al adversarului. În trilogia tolkieneană, acesta este Inelul Suveran; în filmul lui George Lucas e chiar Steaua Morţii, colosala maşină de ucis. Păstrând proporţiile, ambele istorii reconstituie la o scară continentală, respectiv galactică, lupta dintre David şi Goliath.<br /><br />Tolkien şi-a organizat materialul în şase cărţi, care povestesc teribila confruntare care a pus capăt celui de-al Treilea Ev şi o parte separată, a şaptea, care grupează anexele ce prezintă anale, genealogii, cronologii, limbile şi popoarele din Pământul de Mijloc. După succesul seriei iniţiale, George Lucas a hotărât să filmeze încă o trilogie. Cu noile episoade, ciclul a ajuns să cuprindă şase filme, dintre care ultimul va fi prezentat în mai 2005 şi ne va arăta cum s-a transformat Anakin Skywalker în Darth Vader.<br /><br />E drept, „Stăpânul inelelor" este o capodoperă literară, care are la bază un univers şi o mitologie de sine stătătoare, pline de semnificaţii, subtil reprezentate în multiplele planuri ale acţiunii, în vreme ce „Star Wars" este o producţie comercială, bazată pe efecte speciale spectaculoase, cu proiectile laser care trec piuind dintr-un colţ al ecranului în celălalt, ignorând toate legile fizicii, cu nave uriaşe care umplu vidul interstelar sau se avântă cu viteze hiperluminice pe un fundal muzical solemn, compus din imnuri şi marşuri „ce hipnotizează audienţa şi o face accepte absurdul", ca să-l cităm pe criticul Peter Nicholls.<br /><br />Cu toate acestea, ambele trilogii au umplut cinematografele până la refuz, au înregistrat nişte încasări record, au adunat o grămadă de premii, au polarizat interesul a milioane de fani şi au intrat în istoria cinematografiei.<br /><br /><br />Aragorn Luke Skywalker<br /><br /><br />ARAGORN ŞI LUKE SKYWALKER<br /><br />Majoritatea comentatorilor consideră că hobbitul Frodo Baggins constituie tiparul din care a fost modelat Luke Skywalker. Argumentele ar fi următoarele: amândoi sunt nişte copii orfani, de la ţară, însărcinaţi să distrugă cea mai puternică armă a inamicului, aflată în ţinuturile întunecate ale Mordorului sau ale unei Galaxii foarte, foarte îndepărtate.<br /><br />Dacă însă îl vom asculta pe Unchiaşul, tatăl lui Sam Gamgee, vom vedea că Frodo se trage din Ţara Iedului, că părinţii săi au locuit în Pădurea Bătrână, s-au răsturnat cu barca şi s-au înecat în Râul Viniac. (I.1) Ei par să fi fost mai degrabă pescari decât fermieri.<br /><br />În al doilea rând, Luke Skywalker n-a fost singurul pilot însărcinat să distrugă Steaua Morţii, atacul a fost executat cu peste 30 de aparate cu aripi in X, foarte agile, prea micuţe pentru a fi nimerite de tirul artileriei imperiale. De aceea, Lordul Vader a dat alarma şi a trimis împotriva lor toate aparatele TIE disponibile. Lupta „aeriană" a fost cumplită, cu pierderi mari de ambele părţi şi i-ar fi căzut victimă până şi Luke, dacă n-ar fi apărut Han Solo şi „Şoimul Mileniului" ca să-l salveze.<br /><br />Dacă însă privim conflictul interior al personajelor, devin clare asemănările dintre Aragorn şi Luke, mai cu seamă cele evidenţiate în ultimele episoade ale trilogiilor. Tolkien a botezat ultimul volum „Întoarcerea regelui", în vreme ce Lucas s-a hotărât în cele din urmă pentru varianta „Întoarcerea cavalerului Jedi". La început, ambii eroi sunt orfani şi rătăcesc prin lume, fără un scop foarte bine definit. În momentul în care întâlnesc un mentor (vrăjitorul Gandalf, respectiv Obi-Wan Kenobi), ei se alătură unui grup de insurgenţi motivaţi şi decişi, parcurg un traseu spiritual aparte, marcat şi de momente de derută, ca apoi să joace un rol decisiv în bătălia finală dintre Bine şi Rău.<br /><br />Amândoi sunt marcaţi de câte o greşeală a predecesorilor. Aragorn se trage din spiţa lui Isildur, regele care ar fi putut să pună capăt puterii lui Sauron aruncând Inelul Suveran în lava Hăului de la Capătul Lumii, dar a fost sedus de puterea zăvorâtă în bijuterie şi a permis Răului să renască. Luke Skywalker este fiul cavalerului Jedi care a ales Partea Întunecată a Forţei, sedus de puterea viitorului împărat Palpatine.<br /><br />Amândoi eroii primesc de la mentorul lor câte o armă care a aparţinut acestui predecesor care a căzut în ispită. Elfii din Rivendell au păstrat cu mult respect cioburile şi ciotul lui Narsil, sabia care a tăiat degetul lui Sauron şi i-au refăcut lama atunci când Frăţia Inelului a pornit către Mordor. Aragorn i-a schimbat numele în Anduril, Flacăra Apusului:<br /><br />„Tare mai strălucea sabia aceea după ce-a fost isprăvită. Lumina Soarelui se răsfrângea roşie în ea, cea a Lunii lucea rece, iar tăişul era dur şi bine ascuţit." (II.3)<br /><br />În sălaşul său ascuns într-unul dintre canioanele stâncoase de la marginea Pustiului Jundland, Obi-Wan Kenobi îi înmânează tânărului Skywalker sabia-laser a tatălui său, prima armă de acest tip care apare în epopeea galactică.<br /><br />„Îi dădu lui Luke un aparat mic, aparent inofensiv, pe care tânărul începu să-l studieze plin de interes. În linii mari, era alcătuit dintr-un mâner scurt şi gros în care erau încorporate două butoane mici. Deasupra acestuia se afla un disc metalic circular puţin mai mare în diametru decât lăţimea palmei lui. Atât în mâner, cât şi în disc erau montate câteva componente neobişnuite, aidoma unor pietre preţioase ; printre acestea se număra şi ceea ce părea a fi cea mai mică baterie pe care o văzuse Luke vreodată. Partea opusă a discului era atât de şlefuită încât avea strălucirea unei oglinzi."<br /><br />În cele din urmă, după victoria finală, celor doi eroi li se recunoaşte oficial statutul de lideri. Aragorn reface Casa Regală a Arborelui Alb şi domneşte în Gondor, regatul din sudul Pământului de Mijloc. Luke Skywalker devine comandant, apoi general al Republicii Galactice şi Maestrul Jedi menit să refacă rândurile decimate ale unei confrerii mistico-marţiale.<br /><br /><br />Regele vrăjitor Darth Vader<br /><br /><br />REGELE-VRĂJITOR, STĂPÂNUL NAZGULILOR ŞI DARTH VADER<br /><br />„Witch-King" este o construcţie ciudată în limba engleză, deoarece alătură doi termeni total diferiţi: „Witch", care înseamnă vrăjitoare şi e de gen feminin, şi „King", adică rege, care e de gen masculin. Construcţia e cu atât mai ciudată cu cât vine din partea unui filolog, profesor la Oxford, care, implicit, cunoştea aceste distincţii.<br /><br />Portretul Regelui Vrăjitor (încercăm o sugestie tardivă: Rege-farmazon) seamănă în multe privinţe cu cel al lui Darth Vader, Lordul Întunecat. Iată-l descris în timpul bătăliei de pe Câmpiile Pelennor (V.6), după ce l-a doborât pe regele Théoden şi e înfruntat de domniţa Éowyn:<br /><br />„Pe spinarea [fiarei] se găsea o formă uriaşă, ameninţătoare, acoperită de o mantie neagră. Purta pe creştet o coroană de oţel, dar între marginea acesteia şi mantie nimic nu se zărea, în afară de lucirea ucigaşă a unei perechi de ochi: Stăpânul nazgulilor."<br /><br />În paralel, iată şi portretul alter-ego-ului său dintr-o „galaxie foarte, foarte îndepărtată":<br /><br />„Avea doi metri. Era biped. O mască bizară din metal negru, în spatele căreia se ascundea un aparat pentru respiraţie, îi acoperea întotdeauna faţa. Era un Lord Întunecat al Sith-ului, o creatură impunătoare şi ameninţătoare, aşa cum traversa, cu trena robei negre fâlfâind, coridoarele navei rebele."<br /><br />Desigur, de fâlfâit flutură mantiile, nu robele, lucru pe care traducătoarea Dana Pătrănoiu ar fi trebuit să-l remarce, dar să lăsăm nemulţumirile pentru notiţa bibliografică de la capăt.<br /><br />Regele Vrăjitor a fost un laş, un as al intrigilor, fără pic de respect pentru codul de onoare al cavalerilor. El s-a făcut că acceptă provocarea lui Eärnur, fiul lui Eärnil, ultimul rege din Gondor, dar în loc să se lupte, l-a prins şi l-a torturat în fortăreaţa de la Minas Morgul. Spre deosebire de el, Darth Vader s-a purtat de fiecare dată cu un fair play ce poate părea exagerat în condiţiile date, respectând cu sfinţenie regulile unui straniu bushido al samurailor astrali.<br /><br /><br />Ochiul lui Sauron Împăratul Palpatine<br /><br /><br />SAURON ŞI ÎMPĂRATUL PALPATINE<br /><br />La origine, Sauron a fost un maiar, poate cel mai puternic dintre toţi. Dintru început, el a ales să fie locotenentul lui Melkor (Morgoth Vrăjmaşul). Acesta l-a uns comandantul cetăţii Angband, care a fost distrusă la începutul Primei Ere, iar Melkor a fost alungat. Sauron l-a însoţit, dar apoi a revenit în Pământul de Mijloc şi s-a fortificat în Mordor, unde a clădit terifianta fortăreaţă Barad-dur. Ascunzându-şi adevăratul caracter, el a încercat să amăgească şi să-şi subjuge neamurile cu ajutorul Inelelor Puterii. El a învăţat ştiinţa făuririi lor de la elfii din Eregion şi le-a împărţit cu intenţia de a controla lumea cu ajutorul Inelului Suveran: nouă le-a dat regilor oamenilor, şapte piticilor, iar trei ielelor, care au bănuit ceva şi apoi, când şi-au dat seama de adevăratele intenţii ale lui Sauron, le-au ascuns.<br /><br />Iniţial, Palpatine a fost senatorul care l-a îndemnat pe viceregele Comerţului să instituie o blocadă asupra planetei Naboo şi a convins-o pe regina Amidala să voteze pentru destituirea Cancelarului, lucru care a provocat o criză politică. În acelaşi timp, el a fost Lordul Sith care l-a trimis pe Darth Maul să le pună beţe în roate maestrului Jedi Qui Gon Jinn şi ucenicului său Obi-Wan Kenobi, a sprijinit mişcarea separatistă a Contelui Dooku şi a provocat Războiul Clonelor, în urma căruia a devenit Împărat şi a instituit un regim despotic fără precedent.<br /><br />În basme, puterile Zmeului sunt ascunse într-un anume obiect pitit într-o păsărică aflată în interiorul unui animal etc. Obiectul odată găsit, personajul negativ îşi pierde aura supranaturală şi ajunge la discreţia justiţiarilor. În final, amândoi tiranii s-au dovedit mai vulnerabili decât s-ar fi crezut la prima vedere. Dacă Sauron şi-a pierdut puterile în momentul în care Inelul Suveran a fost aruncat şi s-a dizolvat în lava vulcanului Orodruin, locul unde a fost făurit, Împăratul Palpatine a fost înfruntat de Luke Skywalker şi omorât de Darth Vader, care l-a strivit şi l-a azvârlit în puţul energetic al superstaţiei de dimensiuni planetare.<br /><br /><br />Gandalf Obi-Wan Kenobi<br /><br /><br />GANDALF ŞI OBI-WAN KENOBI<br /><br />George Lucas a mărturisit odată într-un interviu că atunci când l-a creat pe Obi-Wan Kenobi a recurs la trei modele foarte bine definite: vrăjitorul Merlin din ciclul Regelui Arthur, samuraii japonezi şi statura impunătoare a lui Gandalf din „Stăpânul inelelor". Prin urmare, orice discuţie ar fi de prisos, identificarea e certificată. Totuşi să facem o succintă trecere în revistă a Învăţătorului.<br /><br />Hobbiţii considerau că Gandalf e un personaj ciudat şi se fereau de el. În „O poveste cu un hobbit", Bilbo se minunează:<br /><br />„- Gandalf! Gandalf! Doamne, dumnezeule! Nu cumva sunteţi acela care a împins atâţia băieţi şi fete cuminţi să plece în lumea largă, să se vâre în aventuri nesăbuite ? Să se caţăre în pomi, să se ducă în vizită la spiriduşi - sau să navigheze pe vapoare, spre ţărmuri îndepărtate ? Doamne, ce viată intere... adică, vreau să spun că pe vremuri aţi cam încurcat lucrurile pe aici. Chiar destul de rău, aş zice."<br /><br />Unchiul Owen n-are nici el o părere mai bună despre Obi-Wan Kenobi. El îi spune verde în faţă lui Luke:<br /><br />„- Ţi-am mai vorbit despre Kenobi. E un nebun, periculos şi rău-intenţionat şi cel mai bine e să-l ocoleşti."<br /><br />Dar, în ciuda aparenţelor, avem de-a face cu o făptură angelică, plămădită dintr-un aluat divin, nemuritor.<br /><br />În ambele cicluri epice, Sfătuitorul înţelept apare cu aceleaşi caracteristici fizice, psihice, parapsihice, comportamentale. Amândoi mor şi renasc mai puternici. Gandalf piere în înfruntarea cu demonul Balrog din Minele Moria, la podul Khazad-dum, iar Obi-Wan dispare în timpul confruntării cu Darth Vader. Amândoi reapar ulterior într-o pădure: Gandalf în codrul Fangorn, Obi-Wan în căsuţa lui Yoda, construită printre rădăcinile uriaşelor mangrove de pe planeta Dagobah. Ei reprezintă razele de soare care străpung stratul de nori negri, alungă primejdia, înlătură teama, readuc curcubeul pe cer şi viaţa pe Pământ.<br /><br />O ultimă remarcă: amândoi eroii au fost interpretaţi de nişte actori englezi de excepţie. Bătrânul Obi-Wan a fost jucat de Alec Guinness, în vreme ce Ian McKellen s-a identificat perfect cu maiarul trimis să salveze Pământul de Mijloc.<br /><br /><br />Hobbit Ewok<br /><br /><br />HOBBIŢI ŞI EWOKŞI<br /><br />Ewokşii sunt o specie extraterestră care seamănă cu nişte ursuleţi (teddy-bear aliens). Ei apar pentru prima oară în „Întoarcerea cavalerului Jedi" şi trăiesc pe Endor, „luna verde - o lună a cărei planetă mamă pierise mai demult într-un cataclism necunoscut" (chiar aşa !?!). Neamul mascaţilor „cu un rictus de amabilitate pe faţă" (Philip Strick) constituie o civilizaţie primitivă, aflată la nivelul epocii de piatră, care vieţuieşte printre nişte copaci uriaşi, „înalţi de o mie de picioare", specie înrudită îndeaproape cu maiestuoşii arbori din Lothlórien, sălaşul ielelor Galadhrim, neamul elfesc peste care stăpânesc Seniorul Celeborn şi Doamna Galadriel.<br /><br />Hobiţii, ne lămureşte însuşi Tolkien în „Prologul" din „Stăpânul inelelor", sunt un popor discret, foarte vechi, amintit ca Halflings sau Poporul Mărunt în „Silmarillion", singurul de care enţii, „păstorii copacilor" din Fangorn, un neam la fel de vechi, n-au ştire. O parte dintre ei sunt obişnuiţi cu viaţa în codru. Precum am mai amintit, Frodo Baggins provine din Ţara Iedului şi face parte din neamul Brandybuck, un „soi ciudat, care trăieşte în Pădurea Bătrână", spre deosebire de alţi piticuţi, care preferă câmpia sau colinele acoperite de iarbă. Hobbiţii se ocupă cu cultivatul pământului, se pricep să mânuiască uneltele, dar nu le plac maşinăriile. La nevoie, se pricep să folosească şi armele, dar n-au o fire războinică. Ca şi ewokşii, sunt un popor vesel, cu chipuri „mai degrabă blajine, decât frumoase", foarte ospitalieri, „încântaţi de petreceri şi de cadouri".<br /><br />În mod evident, micuţele „animale flocoase" de pe Endor au multe în comun cu hobiţii, în afară de statura măruntă (circa un metru), părul de pe laba piciorului şi dârzenia cu care se aruncă în luptă. J. R. R. Tolkien l-a inventat pe hobbitul Bilbo Baggins în vreme ce corecta nişte extemporale, iar „Stăpânul inelelor" constituie o continuare a aventurilor descrise în „O poveste cu un hobbit" (1937). George Lucas a reluat personajele în „The Ewok Adventure" (1984), film de televiziune realizat pentru ABC, în care micuţii ursuleţi ajută doi copii să-şi salveze părinţii din ghearele unor monştri. Povestea a continuat cu „Ewoks: The Battle for Endor" (1985).<br /><br /><br />Frodo Baggins R2-D2<br /><br /><br />FRODO BAGGINS ŞI R2-D2<br /><br />Tema centrală a primului episod „Star Wars" a constituit-o recuperarea planurilor de construcţie ale Stelei Morţii, pe care micul robot „tripodal" R2-D2 le-a purtat dintr-un capăt în celălalt al galaxiei, urmărit de întunecatul Darth Vader şi trupele sale credincioase, antrenate să tragă fără somaţie şi să treacă peste cadavre, până când obţin prada dorită. Ca nişte nazguli conduşi de Regele Vrăjitor, ei au coborât pe Tatooine, au luat-o pe urmele micuţilor tâlhari jawa, i-au masacrat familia lui Luke Skywalker, au urmărit „Şoimul mileniului" pas cu pas.<br /><br />R2-D2 şi C-3PO sunt singurele personaje care apar în toate filmele din ciclul „Star Wars", aşa că, din acest punct de vedere, poate că referirea ar trebui să fie făcută la Bilbo Baggins. Însă, după ce şi-a sărbătorit cea de-a 111-a zi de naştere („a rather curious number"), Bilbo dispare din peisaj şi se retrage la Rivendell, ca să-şi scrie memoriile. În cărţile lui Tolkien, există şi alte personaje de cursă lungă, precum Gandalf, Elrond ori sărmanul Gollum, fiecare cu rostul lui.<br /><br />Există un singur Om cu care poate fi asemănat Frodo Baggins. Micimea hobbiţilor ne trimite cu gândul la condiţia modestă a Fiului, care s-a născut la Bethleem într-o iesle, a pătimit pentru păcatele noastre şi ne-a arătat o Cale de urmat. Dar despre toate acestea, George Lucas şi „Star Wars" nu pomenesc nimic.<br /><br /><br /><br />NOTIŢĂ BIBLIOGRAFICĂ:<br /><br />Pentru că n-am dispus de nişte copii de calitate ale filmelor analizate şi nu m-am putut încrede în subtitrările filmelor piratate (ce se găsesc uşor pe internet, dar sunt făcute după ureche de nişte adolescenţi care uneori nu-şi cunosc bine nici propria limbă - cinste excepţiilor!) am folosit ca surse principale cărţile.<br /><br />În primul rând, este vorba despre uimitor de neglijent întocmita ediţie a „Stăpânului inelelor" din 2002, tălmăcită de Irina şi Ion Horea. Găsim aici erori incredibile - vezi vol.I, pag. 82: „fiul lui Isildur, Elendil" !?! Că pe ici-colo s-a uitat câte un accent, câte o literă, câte un cuvânt, mai treacă-meargă, dar din „Frăţia inelului" lipsesc zeci de pagini (209-224, 352-369), ilustraţii (vezi pag. 427, respectiv inscripţia de la intrarea în minele Moriei) ori chiar capitole întregi (cum ar fi Anexa E din "Întoarcerea regelui", iartă-le Tolkien păcatul!).<br /><br />Referinţele „Star Wars" au fost preluate din novelizările apărute la Editura Elit Comentator în 1993:<br />George Lucas, Războiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker, tradusă de Dana Pătrănoiu.<br />Donald F. Glut, Imperiul contraatacă, traducere de Ciprian Tănăsescu.<br />James Kahn, Întoarcerea cavalerului Jedi, transpusă în româneşte de Ondine Cristina Dăscăliţa.<br /><br /><br />Traduceri în româneşte cuprinse în arhiva Pro-Scris:<br /><br />J.R.R. Tolkien - Mythopoeia (fragmente)<br />(fragmente din textul original şi versiunea maghiară completă în traducerea lui Német Anikó<br />J.R.R. Tolkien - Fantezia (un capitol din Despre povestile cu zane)<br />J.R.R. Tolkien - Epilog (un capitol din Despre povestile cu zane)<br /><br /><br />Alte articole dedicate lui Tolkien prezente în acest număr :<br /><br />Cătălin Ionescu - Răbdarea timpului<br />Györfi-Deák György - Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien<br />Györfi-Deák György - În joacă, despre Tolkien<br />Györfi-Deák György - Origami Tolkien<br />Györfi-Deák György - Pământul de Mijloc, locul primei bătălii digitale<br />Györfi-Deák György - Tolkien cel vesnic verde<br /><br /><br />Articole despre Tolkien publicate anterior în Pro-Scris:<br /><br />Mircea Cărbunaru - Fantasy şi heroic fantasy, o explicaţie necesară<br />Liviu Radu - Despre Stăpânul inelelor<br />Györfi-Deák György - Pre-Supunere<br />Szabó Sándor - Tolkien pe Marte<br />Györfi-Deák György - Hobbiţii în ţara lui Ceauşescu<br />Gandalf vrăjitorul (interviu cu Ian McKellen)<br />Györfi-Deák György - Inelele suverane <br /><br /><br /><br /><br /><br />TOLKIEN CEL VEŞNIC VERDE 1: MITOLOGII VEGETALE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Cu mult înainte ca Sauron să forjeze Inelul Suveran, Fëanor, „cel mai renumit dintre eldari în ceea ce priveşte măiestria artistică şi cunoaşterea tradiţiei", a făurit Silmarillii, cele Trei Nestemate care au fost furate ulterior de Melkor, valarul decăzut, devenit mai târziu Morgoth vrăjmaşul. În apele pietrelor fermecate, zice Tolkien în Anexa A la „Stăpânul inelelor", eldarul a închis strălucirea lui Telperion şi Laurelin, cei Doi copaci din Valinor.<br /><br />Povestea acestora se găseşte în „Quenta silmarillion", de unde aflăm că arborii legendari s-au ivit pe un dâmb acoperit cu iarbă, aflat în faţa porţii de apus a cetăţii Valmart, „cea cu multe clopote". După ce a creat minunatul tărâm Valinor, Doamna Yavanna a sfinţit colina Ezellohar, numită şi Corollairë (Coron Oiolairë, adică Dâmbul veşnicei veri), apoi s-a aşezat şi a cântat o rugăciune în care şi-a cuprins gândurile legate de tot ce creşte în lume. Doamna Nienna a ascultat-o tăcută, doar lacrimile îi şiroiau, udând iarba. Restul valarilor stăteau în linişte şi priveau, astfel încât acel ceas al începutului n-a fost tulburat de nici un fel de zgomot.<br /><br />În văzul tuturor, pe colină au apărut doi puieţi, care, în vreme ce Yavanna cânta, au început să se dezvolte, copăcel-copăcel, până când au ajuns arbori mândri şi semeţi. Telperion era argintiu, cu frunze de un verde închis şi ramurile înţesate de flori ce picurau roua unei lumini argintii. Laurelin avea frunze de un verde deschis, cu marginile aurite, iar florile-i răspândeau o ploaie aurită pe pământ. Apariţia lor a marcat începutul calendarului din Valinor.<br /><br />Tot din „Istoria Silmarillilor" aflăm că Melkor a văzut lumina lor şi, împreună cu monstruoasa creatură Ungoliant, i-a atacat pe valari în vreme ce sărbătoreau Prima recoltă. El a sosit ca o negură şi şi-a înfipt lancea cea întunecată în inima Copacilor, iar ţesătoarea de întuneric le-a supt seva şi i-a ucis. Iar de atunci înainte luminile copacilor au dăinuit doar în strălucirea silmarillilor şi în cântecele ielelor.<br /><br />Domnul Manwë le-a poruncit preaputernicelor Yavanna şi Nienna să-şi folosească ştiinţa tămăduitoare şi să vindece rănile înveninate. Dar oricât a cântat Yavanna şi oricâte lacrimi a vărsat Nienna, n-au putut să salveze copacii. Înainte să se sfârşească, pe una din ramurile lui Telperion s-a deschis o ultimă floare argintie, iar Laurelin a rodit o poamă de aur, pe care Yavanna le-a cules cu grijă, Manwë le-a sfinţit şi le-a înmânat lui Aule, să fie înflăcăratul Anar şi blânda Isil, Soarele şi Luna Pământului de Mijloc.<br /><br />Şi deoarece Telperion fusese foarte iubit în Valinor, Yavanna a creat o copie a lui, un copăcel pe care valarii l-au numit Galathilion. El avea coaja albă, dar nu răspândea nici un fel de lumină şi a fost plantat într-o grădină aflată la poalele turnului Ingwë, Mindon Eldaliéva, un far ce lumina până departe ceţoasa mare.<br /><br />Galathilion a avut mulţi lăstari, care s-au răspândit în Eldamar. Unul dintre ei a fost cel numit Celeborn, cel sădit în Tol Eressëa. Din sămânţa lui a răsărit Nimloth, puietul care a fost dus de oameni în Númenor. El a constituit podoaba grădinii regale din Armenelos, iar cronica Akallabeth aminteşte că înflorea numai seara, iar mireasma florilor sale parfuma aerul nopţii.<br /><br />Apoi Sauron, slujitorul lui Morgoth, a făurit Inelele Puterii. Nouă dintre ele au fost date regilor care-i cârmuiau pe oameni, şapte piticilor, trei elfilor, iar pe ultimul, Inelul Suveran făurit în adâncul vulcanului Orodrúin, Sauron l-a păstrat pestru sine. Înşelându-i pe regi, Seniorul Întunericului şi-a construit fortăreaţa Barad-dűr în Mordor.<br /><br />În vremea lui Ar-Gimilzôr, cel de-al 22-lea rege, arborele Nimloth n-a mai fost îngrijit şi a început să se usuce. Inziladűn, fiul său cel mare, ce a domnit sub numele elfesc de Tar-Palantir, a îndreptat această stare de fapte. El a prevestit că, atunci când Copacul Alb se va veşteji, şirul regilor din Númenor se va isprăvi.<br /><br />Din păcate, el a avut ca urmaş doar o fată, care a cedat puterea uzurpatorului Ar-Pharazôn. Sauron a reuşit să-l amăgească pe noul rege şi l-a câştigat de partea lui Melkor şi al întunericului. Atunci i-a cerut să-l taie pe Nimloth, dar Ar-Pharazôn n-a îndrăznit, deoarece se temea că prevestirea predecesorului său se va împlini.<br /><br />Aşa prinţul Isildur, fiul lui Elendil, unul dintre Devotaţii care au refuzat să se supună Răului, a avut răgazul să se strecoare în curtea regală din Armenelos şi a reuşit să rupă un fruct. Gărzile ce păzeau Copacul Alb din ordinul lui Sauron l-au surprins pe cutezător şi l-au rănit grav, însă Isildur a reuşit să fugă şi, cu mare greutate, a dus preţioasa poamă în Romenna, apoi a căzut ca mort. Amandil a răsădit în secret sămânţa, iar în primăvara următoare din ea a răsărit un lăstar, iar Isildur s-a ridicat vindecat din patul în care zăcuse până atunci fără conştiinţă.<br /><br />Sauron a înălţat un templu negru dedicat lui Melkor în chiar centrul Armenelosului şi în cele din urmă l-a convins pe Ar-Pharazôn să cedeze, promiţându-i că va izgoni Moartea din lume, astfel că Nimloth a fost tăiat, iar din lemnele sale a fost clădit primul rug de jertfă înălţat pentru slăvirea lui Melkor. Mai târziu, regele a atacat Valinorul, ca să cucerească viaţa eternă din mâinile Seniorilor din Apus. Númenor a fost scufundat în apele mării, iar Tărâmurile Nemuritoare au fost îndepărtate pentru totdeauna dintre hotarele acestei lumi.<br /><br />Elendil şi fiii săi, Isildur şi Anárion, au reuşit să scape de la Cădere, deoarece plecaseră îmbarcaţi în nouă corăbii, purtând cu ei un vlăstar de Nimloth şi cele Şapte Pietre Văzătoare (palantirii), daruri primite din partea eldarilor. Exilaţii au fost aruncaţi de furtună pe ţărmul Pământului de Mijloc, unde au întemeiat regatele Arnor (în Nord) şi Gondor (în Sud).<br /><br />Faptele lor au fost perpetuate de cântece. În cartea a treia din „Stăpânul inelelor", după ce forţele Binelui l-au învins pe vrăjitorul trădător Saruman şi l-au lăsat în turnul cel negru al Orthanc-ului, sub paza enţilor, oamenii-copaci cunoscuţi şi sub numele de „păstori ai pădurilor", hobbitul Pippin îl aude pe vrăjitorul Gandalf îngânând un cântecel:<br /><br />Corăbii-nalte şi regi înalţi<br />De trei ori trei<br />Ce-au adus din ţinutul năruit<br />Peste mări vălurite, ei?<br />Şapte stele, şapte pietre<br />Şi-un arbore înălbit.<br /><br />Elendil şi fii săi au întemeiat capitala Osgiliath şi au construit turnurile din Minas Ithil şi Minas Anort, cetate amintită ca Minas Tirith în „Stăpânul inelelor". La început, Isildur a plantat puiul de Nimloth, amintirea Albului Telperion, în curtea casei sale din Minas Ithil. Cu timpul, el a devenit blazonul casei regale din Gondor, semnul său fluturând pe steaguri.<br /><br />În „Stăpânul inelelor", diferite personaje îl amintesc ca simbol al regalităţii în ţara din sudul Pământului de Mijloc. Când Frodo priveşte în oglinda Doamnei Galadriel (II.7), printre viziunile sale se numără şi cea a unei oşti ce poartă un stindard cu emblema unui copac alb, scăldate în soare, care răpune corăbiile negre ale corsarilor. E steagul cusut de Arwen, fiica regelui elf Elrond, pentru iubitul ei Aragorn, flamură pe care semnul Gondorului e înconjurat de cele Şapte stele şi coroana lui Elendil (V.6).<br /><br />După bătălia de pe Câmpiile Pelennor, Legolas, prinţul elf, îl numeşte pe Aragorn ca „Senior al Copacului Alb". (V.9)<br /><br />Faramir, fiul mai mic al majordomului Denethor II, îi mărturiseşte hobbitului Frodo:<br /><br />- Mi-aş dori să văd iar Arborele Alb în floare, la curţile regilor şi să revină Cununa de Argint; iar Minas Tirith să fie în pace... (IV.5)<br /><br />Dar pacea este un bun greu de câştigat şi uşor de stricat. La finele celui de-al Doilea Ev, umbra lui Sauron s-a întors în turnul negru al fortăreţei din Barad-dűr şi a atacat din nou. Elendil, domnul refugiat din Númenor, s-a aliat cu regele elf Gil-galad şi l-au înfruntat pe Seniorul Întunericului la Dagorlad, apoi i-au asediat citadela, sub zidurile căreia a pierit prinţul Anárion. Ultima bătălie a fost teribilă, în luptă au căzut atât Gil-galad cât şi Elendil, dar Isildur a reuşit să-i taie degetul lui Sauron pe care stătea Inelul Suveran şi duhul Răului a fost nevoit să fugă.<br /><br />După victorie, Isildur a sădit în Minas Anor (viitoarea Minas Tirith) un puiet al Copacului Alb, în amintirea fratelui său căzut în luptă. El a refuzat să distrugă Inelul Suveran, pe care l-a pierdut apoi în vreme ce a căzut în Anduin, râul cel mare şi a încercat să-şi scape pielea, fugind din faţa orcilor care l-au săgetat. În Prăpădul de la Câmpiile Stânjeneilor au pierit şi cei trei fii mai mari ai săi.<br /><br />Arborele din Minas Anor a supravieţuit până când regele Telemnar şi copiii săi au pierit seceraţi de Marea Molimă. Mai multe părţi ale regatului au rămas pustii, iar capitala Osgiliath a început să decadă, lucru care a permis forţelor întunecate să se întărească. Atunci regele Tarondor a mutat curtea regală la Minas Anor, unde a adus un alt puiet al Copacului Alb şi l-a plantat în Curtea Fântânii, unde, peste veacuri, hobbitul Pippin i-a zărit trunchiul uscat, aplecat asupra unui havuz. (V.1)<br /><br />Acest Copac Alb s-a uscat când Eärnur, fiul lui Eärnil, ultimul rege din Gondor, a acceptat provocarea Regelui-vrăjitor, nazgulul ce stăpânea Minas Morgul şi s-a dus să se dueleze cu el. Dar acolo a fost prins, dus în turnul torturilor şi nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Şirul regilor s-a întrerupt, iar ţara Gondorului a fost guvernată vreme de secole de Majordomi.<br /><br />După Războiul Inelului şi înfrângerea lui Sauron, prinţul Aragorn a fost încoronat ca rege sub numele de Elessar. După ceremonie, vrăjitorul Gandalf l-a dus într-o noapte pe muntele Mindolluin şi au urcat pe o potecă unde doar regilor le era îngăduit să umble. Au urcat până sub crestele înzăpezite. Aici, „în chiar locul unde începea zăpada creştea un puiet, nu mai înalt de trei picioare; îi dăduseră frunze noi, lungi, mlădii, întunecate în partea de sus şi argintii dedesubt, iar coroana firavă încă purta câteva flori ale căror petale albe străluceau precum omătul în lumina Soarelui". Era un vlăstar din Cel mai Bătrân Copac. (VI.5)<br /><br />Arborele veştejit din Minas Tirith a fost smuls, cu multă veneraţie, din rădăcini şi lăsat să se odihnească, iar în locul său a fost plantat vlăstarul găsit de Aragorn. Când hobbitul Frodo, Purtătorul Inelului, s-a dus să-şi i-a rămas bun de la rege, l-a găsit şezând lângă fântână împreună cu Arwen, regina sa, care cânta un cântec din Valinor, iar Copacul Alb creştea şi înflorea alături.<br /><br />Nu se ştie nimic despre soarta acestui arbore şi a urmaşilor săi în cel de-al Patrulea Ev.<br /><br /><br />Traduceri în româneşte cuprinse în arhiva Pro-Scris:<br /><br />J.R.R. Tolkien - Mythopoeia (fragmente)<br />(fragmente din textul original şi versiunea maghiară completă în traducerea lui Német Anikó<br />J.R.R. Tolkien - Fantezia (un capitol din Despre povestile cu zane)<br />J.R.R. Tolkien - Epilog (un capitol din Despre povestile cu zane)<br /><br /><br />Alte articole dedicate lui Tolkien prezente în acest număr :<br /><br />Cătălin Ionescu - Răbdarea timpului<br />Györfi-Deák György - Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien<br />Györfi-Deák György - În joacă, despre Tolkien<br />Györfi-Deák György - La stânga-mprejur şi de la capăt<br />Györfi-Deák György - Origami Tolkien<br />Györfi-Deák György - Pământul de Mijloc, locul primei bătălii digitale<br /><br /><br />Articole despre Tolkien publicate anterior în Pro-Scris:<br /><br />Mircea Cărbunaru - Fantasy şi heroic fantasy, o explicaţie necesară<br />Liviu Radu - Despre Stăpânul inelelor<br />Györfi-Deák György - Pre-Supunere<br />Szabó Sándor - Tolkien pe Marte<br />Györfi-Deák György - Hobbiţii în ţara lui Ceauşescu<br />Gandalf vrăjitorul (interviu cu Ian McKellen)<br />Györfi-Deák György - Inelele suverane <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN JOACĂ, DESPRE TOLKIEN<br /><br />I. Amendam Ent (Györfi-Deák György)<br /><br /><br />În ianuarie 2004, revista PC GAMES a dedicat 18 pagini ciclului „The Lord of the Ring", creat de scriitorul britanic J.R.R. Tolkien. Grupajul respectiv are o structură compozită, ce începe cu un articol dedicat romanului (Despre stăpân şi despre Inel), o parcurgere hip-hop bip-bop a primelor două episoade ale filmului realizat de Peter Jackson, după care începe seria prezentărilor de jocuri: The Battle for Middle-earth, Middle Earth Online, The Hobbit, The War of the Ring, The Return of the King.<br /><br />Cosmin Bogdan deschide grupajul cu un amplu studiu dedicat operei tolkienene. El analizează pe îndelete rosturile unei poveşti bine spuse, în care desluşeşte „un catalizator al visului", o punte între lumea reală şi lumea fantastică, „un refugiu în faţa brutalităţii sociale". Astfel, poveştile cu zâne devin locul de taină în care s-a retras J.R.R. Tolkien „din faţa nebuniei din care s-a născut a doua conflagraţie mondială" şi în care acum se poate pierde, de bună voie, cititorul român pus la încercare de greutăţile tranziţiei.<br /><br />Povestea luptelor duse pentru dobândirea sau pierderea Inelului Puterii, instrument prin care Domnul Întunericului încearcă să domine Pământul de Mijloc, este generată de conflictul dintre cele două lumi, cea a Răului şi a Binelui, dintre Mordor (ţară în care există ordine, dar nu-i de trăit) şi verdele Comitat unde îşi duc veacul micuţii hobbiţi, „fiinţe cu un remarcabil bun simţ, cu o măsură şi un calm rareori influenţate de patimi".<br /><br />Legătura dintre aceste ţări aflate la mare depărtare o face drumul parcurs de Purtătorul Inelului, o călătorie iniţiatică ce pune stăpânire pe cititor, îl copleşeşte, îl poartă prin locuri nebănuite, îl face să simtă îndoielile, temerile şi sfârşeala lui Frodo Baggins, hobbitul: „pornit la drum ca o fiinţă inocentă, ajunge, la sfârşitul acestei călătorii, o persoană maturizată prin dureroasa iniţiere, lucidă, care ŞI-A PIERDUT NEVINOVĂŢIA".<br /><br />Aici trebuie să facem o remarcă. Iniţierea presupune o renaştere, care nu se realizează decât în cazul unei purificări sufleteşti prealabile, prin izolare, post şi rugăciune. Să ne gândim la Postul Paştilor, apoi la Săptămâna Patimilor, al cărei moment culminant îl reprezintă Răstignirea, moartea pe cruce şi Reînvierea. Într-un fel, Inelul Suveran constituie crucea pe care Frodo o poartă când urcă Muntele Osândei, iar momentul de rătăcire pe buza vulcanului este echivalentul strigătului: „Eli, Eli, lama sabahtani ?" (Matei 27, 46)<br /><br />Mircea Eliade descrie şi analizează finalitatea ritualurilor australiene de iniţiere în cartea „Mituri, vise şi mistere":<br /><br />„Adolescentul începe prin a fi terorizat de o realitate supranaturală şi în urma întâlnirii cu teroarea divină neofitul moare: moare pentru copilărie, adică pentru ignoranţă şi iresponsabilitate. Când se va întoarce din pădure, va fi un altul decât copilul dinainte. El traversează o serie de probe iniţiatice care îl obligă să înfrunte frica, suferinţa, tortura, dar care îl obligă mai ales să-şi asume un nou mod de a fi, cel propriu adultului."<br /><br />Trecerea de la copilărie la stadiul de adult constituie un proces natural, derutant, dar nu un păcat. E o pierdere a candoarei, dar nicidecum un motiv de vinovăţie. E adevărat, Frodo a rămas marcat de rănile lăsate de agenţii Răului: pumnalul nazgulilor, lancea orcilor, veninul lui Shelob, lipsa degetului pe care şi-a pus Inelul Puterii. Obosit şi înfometat, el a cedat fizic, dar n-a acceptat niciodată să facă pact cu Diavolul şi să devină aliatul Răului.<br /><br />Cosmin Bogdan are dreptate când susţine, citându-l pe Tolkien, că puterea corupe (iar puterea absolută corupe absolut) şi că salvarea Omului nu se face pe calea armelor, ci pe cale spirituală: „în lupta cu Răul poţi câştiga bătălii după bătălii, dacă sufletul tău nu e salvat, totul e în zadar." De aceea, „eroul cărţii nu este nici Gimli, fiul lui Gloin, adevărată întruchipare a îndrăznelii, nici elful, întruchiparea Spiritualităţii, nici Aragorn, adevărat cavaler fără teamă sau prihană, şi nici măcar Gandalf, întruparea Înţelepciunii", ci Frodo, sufletul pur care îi ajută să aducă biruinţa, „singura posibilă", asupra Răului.<br /><br />Întocmai ca şi Gandalf cel Cenuşiu, care cade de pe puntea de la Khazad-Dum, tras în adâncuri de demonul Balrog, dar biruie Blestemul lui Durin şi renaşte în chipul lui Gandalf cel Alb, Frodo îşi pierde puritatea în faţa Hăului de la Capătul Lumii, dar şi-o recâştigă în final, când puterile lui Sauron dispar, laolaltă cu duhurile Nazgulilor şi imperiul de teroare din Mordor.<br /><br />În aceste condiţii, ideea că „hobbitul Bilbo se exclude din Hobbiton, ţară a Nevinovăţiei, pentru că până la urmă a fost sedus de Inel" este o aiureală. Plecarea lui Frodo împreună cu Bilbo şi ielele reprezintă terminarea iniţierii, împlinirea destinului său, renaşterea pură în misteriosul tărâm de la Soare-Apune. Blajinului Sam i se refuză (temporar) accesul în Noua Împărăţie :<br /><br />"- Nu, Sam. Nu [poţi veni] încă, oricum nu mai departe de Limanuri. Cu toate că şi tu ai fost Purtător al Inelului, chiar dacă pentru un timp scurt. Poate va veni şi vremea ta." - îi spune Frodo.<br /><br />Sam rămâne în Comitat, să fie Primarul, după ce a devenit „cel mai vestit grădinar din istorie" şi moştenitor al vizuinii din Fundătura, aşa cum, paralela se impune de la sine, Iisus L-a desemnat pe Sfântul Petre ca piatra de temelie pe care Şi-a zidit Biserica, citadelă pe care „porţile Iadului nu o vor birui". (Matei 16, 18)<br /><br />După prezentarea romanului "Stăpânul inelelor", următorul articol din PC Games descrie pe scurt primele două episoade din filmul realizat de regizorul neo-zeelandez Peter Jackson. Cititorul va găsi aici multe amănunte tehnice sau istorioare de culise despre geneza peliculei, cu accent pe efectele speciale şi pe bătăliile virtuale realizate cu ajutorul animaţiei 3D.<br /><br />În fine, articolele menite să facă reclamă jocurilor inspirate de cărţile lui J.R.R. Tolkien ne vântură o sumedenie de englezisme prin faţa ochilor şi ne oferă din belşug „perle" de rostire românească: „cunoscând publisher-ul în mintea jucătorului SE ÎNCOLŢEŞTE gândul unor viitoare expansion-uri" (Middle Earth Online); „efecte grafice şi ATMOSFERICE dintre cele mai încântătoare" (The Battle for Middle-earth); „jocul PORNEŞTE din Shire, de unde Bilbo PORNEŞTE în aventura vieţii sale" (The Hobbit) etc. La urma urmei, la ce să te aştepţi din partea unor comentatori ce semnează cu pseudonime „răsunătoare" precum : Aurolacu Lebedelor, Valutican Can, Bâlbâitu Matinal? Ca să cităm din vorbele înţelepte ale primului amintit: „găsim şi unele părţi care ERA mai bine să nu apară." (p.33)<br /><br />Stilul de redactare al acestor articole dovedeşte cât de sterile sunt discuţiile despre ortografia cu „î din a" atât timp cât tânăra generaţie termină liceul, poate chiar o instituţie de învăţământ superior şi nu-şi însuşeşte nici măcar regulile gramaticale de bază. Degeaba, încordarea degetelor pe taste şi privirea aţintită pe monitor nu permit „dulcea zăbavă a cărţilor", cea mai bună profesoară de limbă şi literatură. Dar poate că tocmai „Stăpânul inelelor" va reuşi să-i atragă pe „gameri" către lectură şi să-i direcţioneze către alte opere ce rostesc Poveşti fără de sfârşit despre Tărâmul Fanteziei.<br /><br /><br />Traduceri în româneşte cuprinse în arhiva Pro-Scris:<br /><br />J.R.R. Tolkien - Mythopoeia (fragmente)<br />(fragmente din textul original şi versiunea maghiară completă în traducerea lui Német Anikó<br />J.R.R. Tolkien - Fantezia (un capitol din Despre povestile cu zane)<br />J.R.R. Tolkien - Epilog (un capitol din Despre povestile cu zane)<br /><br /><br />Alte articole dedicate lui Tolkien prezente în acest număr :<br /><br />Cătălin Ionescu - Răbdarea timpului<br />Györfi-Deák György - Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien<br />Györfi-Deák György - În joacă, despre Tolkien<br />Györfi-Deák György - La stânga-mprejur şi de la capăt<br />Györfi-Deák György - Origami Tolkien<br />Györfi-Deák György - Pământul de Mijloc, locul primei bătălii digitale<br /><br /><br />Articole despre Tolkien publicate anterior în Pro-Scris:<br /><br />Mircea Cărbunaru - Fantasy şi heroic fantasy, o explicaţie necesară<br />Liviu Radu - Despre Stăpânul inelelor<br />Györfi-Deák György - Pre-Supunere<br />Szabó Sándor - Tolkien pe Marte<br />Györfi-Deák György - Hobbiţii în ţara lui Ceauşescu<br />Gandalf vrăjitorul (interviu cu Ian McKellen)<br />Györfi-Deák György - Inelele suverane <br /><br /><br /><br /><br /><br />PĂMÂNTUL DE MIJLOC, LOCUL PRIMEI BĂTĂLII DIGITALE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />După o aşteptare ce a durat un an, la intrarea în cinematografe au reapărut afişele care anunţau că rulează „Întoarcerea regelui”, ultima parte a trilogiei „Stăpânul inelelor” scrisă de J. R. R. Tolkien şi ecranizată de Peter Jackson. Reclamele şi fragmentele prezentate în avanpremieră pe internet promiteau spectatorilor că vor asista la cele mai grandioase scene de luptă, împănate cu efecte speciale nemaivăzute. În cea mai aprigă luptă dintre Bine şi Rău, de pe câmpia Pelennor, urmau să se înfrunte armate compuse din sute de mii de războinici: elfi, Nazguli, oameni, orci, olifanţi...<br /><br />De această dată, publicul şi critica (în parte dezamăgiţi de libertăţile pe care regizorul neozeelandez şi le-a permis în „Cele două turnuri”) au plecat din sala de spectacole emoţionaţi şi mulţumiţi. Povestea a curs de la sine, jocul actorilor a convins, Frodo şi-a îndeplinit misiunea, Sauron a fost definitiv învins, iar regele s-a întors în Gondor.<br /><br />Spectacolul a cucerit datorită atentei dozări a efectelor speciale. Filmul cuprinde o serie de inovaţii tehnice şi informatice de o complexitate nemaiîntâlnită până în prezent. Realizatorii secvenţelor de luptă sunt profesionişti familiarizaţi cu procedeele „clasice” (Blue Screen - filmarea pe un fundal albastru cu ajutorul unei camere dotate cu un filtru de aceeaşi culoare, Digital Matte Painting - umplerea fundalului cu imagini create independent ori chiar cu animaţii digitale) şi oameni conştienţi de limitele acestor trucuri. Echipa condusă de la Weta Digital, condusă de Stephen Regelous, a lucrat începând din 1996 la software-ul care să creeze un spaţiu vast în lumea virtuală, un câmp de război digital. Astfel a luat naştere Massive, un program de simulare multiplă.<br /><br />El a devenit operaţional în 2000 şi a fost folosit pentru realizarea unor scene din „Frăţia inelului” (prima bătălie dintre oameni, iele şi Sauron, în care Isildur, fiul lui Elendil, a dobândit Inelul Puterii) şi „Cele două turnuri” (confruntarea de la Văgăuna lui Helm), cu rezultate impresionante pentru unii (sau plictisitoare pentru alţii, care au văzut în ele doar un artificiu tehnic de care s-a abuzat). De această dată, realizatorii au beneficiat de suficient timp şi de o capacitate de procesare superioară pentru a realiza scenele similare din „Întoarcerea regelui”, aşa că asediul lui Minas Tirith şi lupta de la Poarta Neagră au cuprins secvenţe belicoase cu adevărat uimitoare.<br /><br />O armată manevrată de Massive e formată din „agenţi” dotaţi cu inteligenţă artificială. Programarea nu cere cine ştie ce operaţii complicate. Mai întâi, unui actor i se plasează o serie de senzori, apoi mişcările sale sunt filmate, analizate şi memorate. Massive ştie să pună cap la cap diferitele secvenţe. În momentul în care un orc întâlneşte un elf, el va ataca. Dacă elful apucă să scoată sabia din teacă, atacatorul poate să renunţe sau să continue atacul. Elful poate evita atacul sau să se apere, ba chiar să atace. Fiecare agent dispune de capacităţi biologice (îndemânare, forţă fizică, înălţime, acuitate vizuală) sau mentale (agresivitate, stăruinţă, inteligenţă) diferite. Astfel orcii pot fi graşi, înceţi în mişcări, dar să lovească cu putere, în vreme ce elfii pot fi înalţi, sprinteni, dar neatenţi. Astfel, întocmai ca şi soldaţii din oastea de teracotă a Împăratului Galben, fiecare participant la marea bătălie poate fi individualizat şi lăsat să se descurce singur. Astfel, el nu poate trece ca o fantomă prin ceilalţi combatanţi, ci se caţără pe ziduri, ocoleşte obstacolele, îşi recunoaşte şi înfruntă adversarii.<br /><br />Manual, nu ar fi fost posibil să se realizeze acest lucru. În „Gladiatorul”, film realizat de Ridley Scott, impresia de mulţime a fost creată prin suprapunerea unor secvenţe filmate independent. În „Atacul clonelor” (George Lucas), au fost mixate digital secvenţe de luptă înregistrate individual. Este pentru prima oară când o bătălie decurge chiar sub ochii spectatorilor. Teoretic, programatorii au libertatea să decidă deznodământul, deşi pe parcursul testelor au apărut şi situaţii neaşteptate, precum cea în care una dintre părţi s-a retras pe neaşteptate. „Agenţii” sunt inteligenţi, odată plasaţi într-un labirint, ei ştiu să găsească singuri ieşirea. Totuşi nu trebuie să vă imaginaţi că personajele Massive sunt geniale, inteligenţa lor se situează la nivelul unei furnici.<br /><br />Softul permite şi aplicaţii non-umane. În „Întoarcerea regelui”, cavaleria din Rohan se grăbeşte să vină în ajutorul Gondorului. Peter Jackson a dispus de câteva sute de cai, dar nu i s-a părut suficient pentru crearea unei senzaţii copleşitoare. Echipa tehnică a adaptat programul Massive să creeze şi o cavalerie virtuală. Prin procedeul Motion Capture, au fost înregistrate diferitele mişcări ale cailor: mers la pas, trap, galop. De aici încolo, calculatoarele s-au descurcat singure.<br /><br />Revista electronică maghiară „Poarta Universului” (http://www.sf.hu/), de unde am preluat o parte dintre informaţiile prezentate mai sus, mai anunţă că o variantă „casnică” a programului a ajuns în magazinele de jocuri pe calculator, astfel încât de acum înainte fiecare fan Tolkien va putea să înfrunte oştile sălbatice ale lui Sauron şi să ajute Binele să triumfe.<br /><br /><br />Traduceri în româneşte cuprinse în arhiva Pro-Scris:<br /><br />J.R.R. Tolkien - Mythopoeia (fragmente)<br />(fragmente din textul original şi versiunea maghiară completă în traducerea lui Német Anikó<br />J.R.R. Tolkien - Fantezia (un capitol din Despre povestile cu zane)<br />J.R.R. Tolkien - Epilog (un capitol din Despre povestile cu zane)<br /><br /><br />Alte articole dedicate lui Tolkien prezente în acest număr :<br /><br />Cătălin Ionescu - Răbdarea timpului<br />Györfi-Deák György - Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien<br />Györfi-Deák György - În joacă, despre Tolkien<br />Györfi-Deák György - La stânga-mprejur şi de la capăt<br />Györfi-Deák György - Origami Tolkien<br />Györfi-Deák György - Pământul de Mijloc, locul primei bătălii digitale<br /><br /><br />Articole despre Tolkien publicate anterior în Pro-Scris:<br /><br />Mircea Cărbunaru - Fantasy şi heroic fantasy, o explicaţie necesară<br />Liviu Radu - Despre Stăpânul inelelor<br />Györfi-Deák György - Pre-Supunere<br />Szabó Sándor - Tolkien pe Marte<br />Györfi-Deák György - Hobbiţii în ţara lui Ceauşescu<br />Gandalf vrăjitorul (interviu cu Ian McKellen)<br />Györfi-Deák György - Inelele suverane <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARMELE CONSILIERULUI<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Armele Consilierului de Imagine:<br /><br />1. Nu-ti arata armele in public. Nu-ti lauda armele. Nu te descoperi prosteste. Nu-ti vinde armele.<br /><br />2. Nu cumpara arme de la terti. Construieste armele tale de imagine.<br /><br />3. Nu cumpara arme de furat. Ar putea fi virusate.<br /><br />4. Nu folosi armele disproportionat.<br /><br />5. Nu irosi munitia fara de rost. Daca e cafteala semantica si nu Razboi De Imagine poarta cu tine o sabie de lemn.<br /><br />6. Sabia de lemn, metafora fiind, te poate ajuta sa castigi lupta impotriva unei spade prost manuite.<br /><br />7. Rafineaza-ti tehnicile dar nu lasa armele sa rugineasca.<br /><br />8. Armele de imagine sa fie mereu in Mintea ta care este Intregul tau CORP DE IMAGINE, tu fiind imaginea.<br /><br />9. Nu lasa armele tale de imagine in mana necunoscatorilor. Le vor strica sau ti le vor ascunde.<br /><br />10. Inarmat fiind, poarta-te ca si cum n-ai fi.<br /><br />11. Invata arta PRIMEI LOVITURI. Sunt Razboaie de Imagine in care nu vei avea niciodata sansa de a da a doua lovitura.<br /><br />12. Perfectioneaza-ti ARMELE DE IMAGINE si TEHNICILE TALE DE LUPTA in Razboaie Disimulate.<br /><br /><br />PS: Daca este tentat si amagit de Razboiul de Intuneric, atunci intr-o buna zi vei fi pierdut in prostie, in lene, in ura si sminteala. Tinteste catre LUMINA. Caci SABIA e LUMINA INTERIOARA. Aceasta este arma ta de taina.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CONSILIERUL DE IMAGINE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Iata cateva mici descoperiri despre consilierul de imagine cu mentiunea ca s-ar putea sa fie doar erorile mele de interpretare asupra unor realitati sau metafizici:<br /><br />1. Consilierul de imagine poate fi un profesionist real, cu studii in domeniu, etc.<br /><br />2. Consilierul de imagine ar putea fi o structura stranie, mirifica sau deplorabila care ma ghideaza in lume si in lumea abstracta.<br /><br />3. Consilierul de imagine poate fi orice alta structura a viului care imi poate prezenta o serie de SEMNE valabile din punctul meu de vedere, care sa-mi serveasca scopurilor imediate sau de lunga durata.<br /><br />4. Consilierul de imagine ar putea fi un Maestru care, prin diverse mijloace, prin inductie sau influenta sau, de ce nu, prin pase magnetice si miraculoase, raspandeste fiorul unei schimbari ideatice.<br /><br />5. Consilierul de imagine poate fi orice alta structura fizica sau non-fizica avand fie un regim de functionare fie un regim de fiintare.<br /><br />6. Consilierul de imagine poate fi un CONCEPT instructionat intr-o ENCICLOPEDIE anume, cu gramatici specifice misiunii sale.<br /><br />7. Consilierul de imagine poate fi chiar IMAGINEA, conceptual sau vulgar si banal.<br /><br /><br /><br /><br /><br />MISIUNEA ŞCOLII BUFNILIENE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />PRETUIESTE VIATA: nu te inlatura pe tine din iuresul si din miracolul vietii<br /><br />OCROTESTE VIATA: fie fluture, fie om, fie dinozaur, fie ierburi magice, fie trandafiri, ocroteste aceste minunate forme ale viului<br /><br />APARA VIATA: nu pregeta sa aperi viata oriunde ar fi ea, oricui ar fi<br /><br />ADAUGA VIATA: poti adauga viata sub diverse forme, descopera aceste cai<br /><br />INSTRUIESTE VIATA: invata viata sa fie viata, instruieste florile sa se faca frumoase dar instruieste-te si pe tine<br /><br />INFRUMUSETEAZA VIATA: alunga raul din tine si din ceilalti<br /><br />INSPIRA VIATA: viata inspira viata.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CURS DE IMAGINE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />......................................................<br /><br />Capitolu' unu:<br />Aia mai primii oameni despre Imagine au zis:<br />Socrate, Platon si Aristot, mari smecheri filozofi au zis niste chestii ca lumea despre Magia Imaginii adica au zis ca obiectele, fiinte sau lucruri, ca asa le numeau ei in negura veacurilor, au ceea ce se cheama ASPECT. Ei au inventat o zicere mica MIMESIS. MIMESISUL asta ar fi ASPECTUL care se REPETA.<br /><br />Capitolu' doi:<br />Aici e o zicere grea despre Eco, Greimas, Kramer, Hume, Jones, Eduardo Matrinolli si alti bengosi care s-au exprimat despre SEMANTICA, HERMENEUTICA si ARTELE MANIPULARII.<br /><br />Capitolu' trei:<br />Teoria conspiratiei consitpate de la Borgia la Machaibelli la Mata Hari si Mazon Kaa si implicatiile asupra Imaginarului Multimilor( lasati-l pe Gustav leBond ca asta a dat-o nasol in bara); pentru Silitorii Kakciosi, Ortega I Gassot.<br /><br />Capitolu' patru spre cinci:<br />Ideologie, Propaganda, Publicitate excesiva si curvinistica manipulatoare, Reclama de sine a la maniere de Muzzolin de Rumbampres, Analize tranzactionaliode si Sondaje de opinie cu sonde de argint pentru gagici roccoco<br /><br />Capitolu' noua care le sare pe alea din urma:<br />Cacofonia: arma de lupta a serviciilor secrete ale armatelor; Fluturasi nasoi si gresit gramaticali azvarliti cu tona in capu' liniilor dusmane si dusmanoase<br /><br />Burlesca de gradul I pentru Incepatori: Top Secret<br />........................<br />...........<br />...................................<br />..............................................<br />- Alo, tovarasi! Tovarasi!<br />- Liniste! Linisteeeeee! Linisteeeee!<br /><br /><br /><br /><br /><br />ŞCOALA CONSILIERILOR<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />PRIMUL INEL:<br /><br />1. Cine este CEL(Acela, Acesta) sau CEI(ACESTIA, ACEIA) care te vor, care te invita, care te angajeaza, care te implora sa fii sau care te ameninta voind a fi CONSILIERUL LUI/LOR DE IMAGINE:<br /><br />a) Vorbim aici de incheierea unei intelegeri, de incheierea unui contract sau de instructionarea unui conflict.<br /><br />Ia-ti toate informatiile, cauta toate informatiile, imagineaza-ti toate informatiile, cumpara toate informatiile despre CEL sau CEI cu care inchei o intelegere oricare ar fi ea avand ca obiect Consilierea de Imagine.<br /><br />c) Daca nu vei cunoaste cine sunt CEL SAU CEI atunci te vei afla fie in postura ridicola fie in eroare de fond fie in mare pericol.<br /><br />d) RELATIILE: CEL sau CEI sunt prinsi in domeniul RELATIILOR fie sau fie: sarcina ta e sa cresti vizibilitatea pentru tine insuti spre a instructiona acele strategii de imagine de trebuinta tie sau angajatorilor/angajatorului tau.<br /><br />e) NU TE ARATA in EXCES fata de CEL sau CEI, oricare ar fi tentatia, in orice directie ar spori ea.<br /><br />f) Descopera tu insuti ARMELE TALE.<br />...................<br />................................<br />..........<br />..............................................<br />................<br />...............................................................<br /><br />ULTIMUL INEL:<br />Acest Ultim Inel este de fapt un Construct ILUZORIU.<br /><br />AVERTISMENT:<br />Nu incerca sa dai viata sau sa pui in forma rigida Ultimul Inel chiar daca ai sporit vizibilitatea lui de-a lungul vietii tale sau carierei tale. Cand VEI VEDEA Ultimul Inel vei intelege de ce.<br /><br /><br />PS: UN MESAJ pentru ABSOLUT toti specialistii de imagine din lume, profesionisti adevarati, cu studii, doctorate si masterate in PR, Marketing Politic, Comunicare, etc.: Acest CURS de IMAGINE este el INSUSI un construct iluzoriu. Nu VA RISIPITI fortele incercad sa construiti o asa-zisa IMPOSTURA a acestui construct ILUZORIU. Nu va irositi fortele luptand cu HIMERE sau, mai mult, mai inalt si mai sofisticat, cu SIMULACRE! Daca nu aveti stiinta magica SIMULAKRA, nu este o pierdere a voastra dar s-ar putea preschimba nestiinta de ea intr-o cumplita ratacire. In general, cei avizati sau cei pur si simplu "cititi" vorbesc despre Imagologie, Iconografie, Iconologie, etc. Acei consilieri de imagine(pentru ei insisi sau pentru un CELALAT sau CEILALTI, fi eu EL sau o EA, fie un grup, o populatie sau un popor care cauta totusi o Istorie Mare si o Izbavire) care se vor inversuna sa NAVIGHEZE maiestuos sau silnic spre INELUL TREI, vor descoperi multe alte DOMENII ale IMAGINARULUI si IMAGINII. Intre un pur si respectabil tehnocrat al Razboaielor De Imagine si un Magician NU ESTE nici o DIFERENTA pentru ca MAGICIENII RAZBOAIELOR DE IMAGINE sunt constructii magice potrivit stiintelor din care, prin accident, s-a intrupat candva stiinta SIMULAKRA si alte stiinte: Chimia Puterii, Metafizica Non-Liniara si, desigur, alte stiinte publice sau savarsite spre propria si trecatoarea savoare a descoperitorului lor. <br /><br /><br /><br /><br /><br />OMUL DE ACŢIUNE<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Oare e foarte greu sa ne eliberam de angoasa noastra milenara care nu s-a transformat niciodata in actiune evidenta? Oare e imposibil sa ne schimbam IMAGINEA despre lume? Oare e prea dificil sa fim cu adevarat liberi si nu impovarati cu comportamente si atitudini desuete? Oare nu ne putem elibera de prejudecati? Nu putem scapa de modestia idioata potrivit careia daca esti constient de valoarea ta si o comunici si o faci cumva sa se intrupeze in acte fie inaltatoare, fie sortite esecului, esti privit cu dispret cand, din contra, ar trebui sa se nasca spiritul de competitie viguros?<br />Oare nu putem iesi din mocirla dictionarelor si a citatelor? OARE NU NE PUTEM EXPLICITA decat prin referinta?<br />Noi romanii NE EXPLICITAM prin REFERINTA!<br />Suntem fie buricul pamantului sau, la extrema, niste paria.<br />Noi nu putem descatusa acel IMAGINAR INSURGENT atat de trebuincios pentru a face ISTORIE MARE?<br />Ne ucidem sau sinucidem zavarandu-ne in ghetoul DEX-ului?<br />Dumnezeule, dar asta este o eroare istorica!<br />NU AVEM CURAJUL de a construi, noi, noi sa construim acolo unde pare de neconstruit?<br /><br />Rar vezi in Romania vreun om care sa nu se REFERE. Care sa nu faca REFERINTA. Asta nu e ACTIUNE ISTORICA! Este numai LENTOARE ISTORICA! Este INCADRARE GRESITA a Imaginii noastre despre locul nostru in Istorie si in Lume.<br /><br />De unde vine aceasta ticaloasa referentialitate care nu produce actiune ci doar oglindire vulgara? Din aceasta siluire ticaloasa, din aceasta punere sub teascul MEMORARII! Nu fac acum un inventar ca mi-ar trebui milioane de biti.<br />Cum cer cuiva sa se exprime liber, sa-si IMAGINEZE LIBER, aluneca in referinta. Am pus tot felul de intrebari pe multe forumuri. TOATA LUMEA SE EXPLICITEAZA. Toti se EXPLICA prin REFERINTA! Nu avem curajul verbului A FI! Nu avem curajul de a ne construi o IDENTITATE in afara referintelor. Cum deschizi un conflict, ti se vara-n nas DEX-ul, sau Platon, sau aporiile Marilor Gnoze, sau cosmopolitismul nostru funciar care nu este nici pe departe spirit universal ci doar un cabotinism infect. Suntem cabotini nu OAMENI LIBERI!<br />Studentii trebuie sa MEMOREZE. Cetateanul trebuie sa stie pe de rost! Nu suntem VII! Suntem niste Cadavre care repetam la nesfarsit lectia!<br />CANTA LECTIA, urla Idiotul meu profesor de fizica atunci cand biata fiinta Ovidiu Bufnila pipaia misterul cosmosului si cand astepta de la profesor o scanteie, o lumina!<br />Ma uit in jur! Ce vad? Vad neputinta de a avea curajul nebun de a deschide drumuri!<br />Nu suntem in stare sa facem autostrazi si nici Istorie Mare.<br />Sa fiu dus la esafod pentru asta.<br />Dar Noile Forte De Crestere au sansa de a face Istorie Mare.<br />Ce anume poate inalta spiritul? Si avem nevoie sa inaltam spiritul? Dar asta e cheia devenirii!<br />Peste tot in jur sunt falsi oameni de actiune! Crapelnita nationala nu e Istorie Mare! Haleala si vulgaritatea nu e istorie mare. Hahaleala si prosteala nu sunt Istorie Mare.<br />IMAGINEA? E stearpa. NU E PROIECT incremenit cum spune Liiceanu! NU ESTE PROIECT!<br />Incadrarea imaginilor este pervers gresita.<br /><br />Daca esti sincer, imaginea ta este incadrata la prosti, la penibili la patetici!<br />Daca vrei sa fii luptator, esti conspiratorul de serviciu!<br />Daca spui un adevar despre imagine te toarna repede la sectie ca esti agitator!<br />Daca vorbesti despre vulgaritate, esti dusmanul de moarte al vulgaristilor.<br /><br />A fi razboinic in Marele Razboi al Lumii nu inseamna sa fii un miel sacrificat, nu inseamna sa fii Naivul spanzurat in piata publica ci INSEAMNA sa devii OM DE ACTIUNE.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ORIGAMI TOLKIEN<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />ARBORELE ALB<br />The White Tree - A Fehér Fa<br />GYÖRFI-DEÁK - Telperion<br /><br />SEMNE DE CARTE<br />bookmarks - könyvjelzők<br />GYÖRFI-DEÁK Gandalf :-: Arwen :-: King Elessar (Aragorn) :-: Enţi :-: Balrog<br /><br />ARME<br />weapons - fegyverek<br />FARINA - Sting<br /><br />MONŞTRI<br />Monsters - Szörnyek<br />HANLON - Balrog<br />ESSELTINE - Dragon in Flight<br />GYÖRFI-DEÁK - Flapping dragon<br />HANLON - Nazgul<br /><br />OLIFANŢI<br />Oliphants - Műmákok<br />GIMENO - Mamut<br /><br />ORCI<br />Orks - Orkok<br />BARBOUR Skull :-: Spock :-: Devil :-: BLAIS Masque<br /><br /><br />NOTĂ<br />Alte articole ce cuprind exemplificări origami ale unor teme, subiecte şi personaje din literatura science-fiction:<br /><br />Dinozauri<br />http://proscris.web1000.com/Ps17-18/dino.htm<br />Ciclul Star Wars<br />http://proscris.web1000.com/Ps19-20/starwars.htm<br />Ciclul Star Trek<br />http://proscris.web1000.com/Ps21-22/startrek.htm<br />Ciclul Stăpânul inelelor (The Lord of the Rings)<br />http://proscris.web1000.com/Ps23-24/ring.htm<br /><br />Alte figurine, împăturite din bancnote ieşite din uz, sunt prezentate pe pagina Gyurigami, de la adresa: http://www.bilet.go.ro/origami/.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ILUSTRAŢII LA OPERA LUI J. R. R. TOLKIEN<br /><br />Abund Ent (Györfi-Deák György)<br /><br /><br />Iată o versiune tălmăcită în româneşte a paginii :<br />http://csirke.inf.elte.hu/tolkien/kepek.html<br />Mulţumim tuturor celor care s-au străduit şi au adunat aceste imagini, ca să ne bucure şi să se încânte.<br /><br /><br />Ted Nasmith - Peşterile din Aglarond<br />Stăpânul inelelor, VI, 4<br /><br />John Howe - Turnul Alb din Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Fraţii Hildebrand - Barad-dur, Turnul întunecat din Mordor<br />Akallabeth; Stăpânul inelelor, I, 2; VI, 3<br /><br />John Howe - Poarta Lunii<br /><br /><br />J.R.R. Tolkien - Muntele singuratic<br />O poveste cu un hobbit, X<br /><br />Ted Nasmith - La hotarul Comitatului, mergând înspre Pădurea Bătrână<br />Stăpânul inelelor, I, 6<br /><br />Ted Nasmith - Comitatul<br />O poveste cu un hobbit; Stăpânul inelelor<br /><br />John Howe - Poarta Soarelui<br /><br /><br />Ted Nasmith - În faţa hanului "Poneiul cabrat"<br />Stăpânul inelelor, I, 9<br /><br />Fraţii Hildebrand - La "Poneiul cabrat", în camera lui Aragorn<br />Stăpânul inelelor, I, 10<br /><br />J.R.R. Tolkien - Regele Vulturilor<br />O poveste cu un hobbit, VI<br /><br />Fraţii Hildebrand - Întoarcerea regelui<br />Stăpânul inelelor, VI, 5<br /><br />Fraţii Hildebrand - Argonath, Pilaştrii Regilor de pe râul Anduin<br />Stăpânul inelelor, II, 9<br /><br />J.R.R. Tolkien - Poarta ielelor din Pădurea Întunecată<br />O poveste cu un hobbit, IX<br /><br />John Howe - Asediul cetăţii Angband<br />Quenta Silmarillion<br /><br />Alan Lee - Aragorn<br />Stăpânul inelelor, I, 10<br /><br />Ted Nasmith - Cu Aragorn, prin codru<br />Stăpânul inelelor, I, 11<br /><br />Alan Lee - Aragorn, Gimli şi Legolas<br />Stăpânul inelelor, III, 2<br /><br />Angus McBride - Făurirea Inelului Suveran<br />Silmarillion, Despre inele şi cel de-al Treilea Ev<br />Stăpânul inelelor, I, 2; II, 2<br /><br />J.R.R. Tolkien - Inscripţia de pe Inelul Suveran<br />Stăpânul inelelor, I, 2<br /><br />J.R.R. Tolkien - Inscripţia de pe Inelul Suveran<br />Stăpânul inelelor, I, 2<br /><br />Alan Lee - Bătrânul Bilbo în Rivendell<br />Stăpânul inelelor, II, 1<br /><br />Fraţii Hildebrand - Bătrânul Bilbo<br />Stăpânul inelelor, II, 1<br /><br />Fraţii Hildebrand - Shelob<br />Stăpânul inelelor, IV, 9<br /><br />John Howe - Prins în pânza lui Shelob<br />Stăpânul inelelor, IV, 9<br /><br />Alan Lee - Shelob la pândă<br />Stăpânul inelelor, IV, 9<br /><br />John Howe - Barad-dur, Turnul Întunecat<br />Akallabeth; Stăpânul inelelor, I, 2; VI, 3<br /><br />Alan Lee - Barad-dur<br />Akallabeth; Stăpânul inelelor, I, 2; VI, 3<br /><br />Fraţii Hildebrand - Beorn<br />O poveste cu un hobbit, VII<br /><br />J.R.R. Tolkien - Discuţia cu Smaug<br />O poveste cu un hobbit, XII<br /><br />John Howe - Corbul le aduce veşti piticilor<br />O poveste cu un hobbit, XV<br /><br />J.R.R. Tolkien - Vizuina lui Bilbo<br />O poveste cu un hobbit, I; Stăpânul inelelor, I, 1<br /><br />? - Bilbo<br />O poveste cu un hobbit,<br /><br />Fraţii Hildebrand - Merry şi Pippin în captivitatea orcilor<br />Stăpânul inelelor, III, 3<br /><br />? - Bilbo (din desenul animat)<br />O poveste cu un hobbit<br /><br />John Howe - Petrecerea piticilor din vizuina lui Bilbo<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Alan Lee - Casa lui Toma Bombadil<br />Stăpânul inelelor, I, 7<br /><br />Alan Lee - Amon Hen<br />Stăpânul inelelor, II, 10<br /><br />Ted Nasmith - Moartea lui Boromir<br />Stăpânul inelelor, III, 1<br /><br />Alan Lee - Un Nazgul călăre pe balaur<br />Stăpânul inelelor<br /><br />Ted Nasmith - Rămas bun, Lórien<br />Stăpânul inelelor, II, 8<br /><br />Alan Lee - Cirith Ungol<br />Stăpânul inelelor, VI, 1<br /><br />Angus McBride - Scenă de luptă (?)<br />Stăpânul inelelor (?)<br /><br />Alan Lee - Bătălia de pe Câmpiile Pelennor<br />Stăpânul inelelor, V, 6<br /><br />Alan Lee - Frodo şi Sam la Minas Morgul<br />Stăpânul inelelor, IV, 8<br /><br />Fraţii Hildebrand - În faţa porţilor lui Minas Morgul<br />Stăpânul inelelor, IV, 8<br /><br />Ted Nasmith - Turnul Alb din Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Ted Nasmith - Turnul Alb din Minas Tirith (detaliu)<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Alan Lee - Denethor în sala tronului<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Angus McBride - Moartea lui Isildur<br />Stăpânul inelelor, I, 2<br /><br />? - Călătoria lui Earendil<br />Quenta Silmarillion, XXIV<br /><br />John Howe - Edoras<br />Stăpânul inelelor, III, 6<br /><br />Ted Nasmith - Sam, singur în Cirith Ungol<br />Stăpânul inelelor, VI, 1<br /><br />Alan Lee - Sfat la Elrond<br />Stăpânul inelelor, II, 2<br /><br />Fraţii Hildebrand - Éowyn şi Nazgulul<br />Stăpânul inelelor, V, 6<br /><br />John Howe - Domniţa Éowyn se luptă cu Căpitanul Negru<br />Stăpânul inelelor, V, 6<br /><br />Fraţii Hildebrand - Vindecarea lui Éowyn<br />Stăpânul inelelor, V, 8<br /><br />Angus McBride - Domniţa Éowyn se luptă cu Căpitanul Negru<br />Stăpânul inelelor, V, 6<br /><br />Ted Nasmith - Domniţa Éowyn se luptă cu Căpitanul Negru<br />Stăpânul inelelor, V, 6<br /><br />Ted Nasmith - Eorl şi Cirion, bunii prieteni<br />Unfinished Tales, partea a III-a, 2<br /><br />Alan Lee - Pădurea Fangorn<br />Stăpânul inelelor, III, 4<br /><br />Fraţii Hildebrand - Faramir<br />Stăpânul inelelor, IV, 4 şi urm.<br /><br />Alan Lee - Călăreţii Negri<br />Stăpânul inelelor, I, 12<br /><br />John Howe - Lupta lui Fingolfin cu Morgoth<br />Quenta SIlmarillion, XVIII<br /><br />Alan Lee - Dispariţia lui Frodo<br />Stăpânul inelelor, I, 9<br /><br />Tim Kirk - Frodo hoinăreşte prin Comitat<br />Stăpânul inelelor, I, 1<br /><br />Fraţii Hildebrand - Bătrânul Om-Salcie<br />Stăpânul inelelor, I, 6<br /><br />John Howe - Bătrânul Om-Salcie<br />Stăpânul inelelor, I, 6<br /><br />? - Bătrânul Om-Salcie<br />Stăpânul inelelor, I, 6<br /><br />Fraţii Hildebrand - Vizita lui Gandalf<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Alan Lee - Oglinda lui Galadriel<br />Stăpânul inelelor, II, 7<br /><br />John Howe - Galadriel şi oglinda<br />Stăpânul inelelor, II, 7<br /><br />Angus McBride - Doamna Galadriel<br />Stăpânul inelelor, II, 7<br /><br />Fraţii Hildebrand - Inelul lui Galadriel<br />Silmarillion, Despre inele şi cel de-al Treilea Ev<br />Stăpânul inelelor, II, 7<br /><br />? - Inelul lui Galadriel<br />Silmarillion, Despre inele şi cel de-al Treilea Ev<br />Stăpânul inelelor, II, 7<br /><br />Fraţii Hildebrand - Darul lui Galadriel<br />Stăpânul inelelor, II, 8<br /><br />Ted Nasmith - Vizita lui Gandalf<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Ted Nasmith - Vizita lui Gandalf (detaliu)<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Tim Kirk - Gandalf în Fundătura<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />? - Gandalf<br />Stăpânul inelelor, I, 1<br /><br />? - Gandalf (în desenul animat)<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Alan Lee - Gandalf pufăie în vizuina lui Bilbo<br />Stăpânul inelelor, I, 1<br /><br />Fraţii Hildebrand - Întoarcerea lui Gandalf<br />Stăpânul inelelor, III, 5<br /><br />John Howe - Gandalf<br />Stăpânul inelelor, I, 2<br /><br />? - Gandalf în biblioteca din Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, I, 2<br /><br />John Howe - Lupta lui Gandalf cu Balrogul în Moria<br />Stăpânul inelelor, II, 5<br /><br />Fraţii Hildebrand - Gandalf îl înfruntă pe Balrog<br />Stăpânul inelelor, II, 5<br /><br />Ted Nasmith - Gandalf se luptă cu Blestemul lui Durin<br />Stăpânul inelelor, II, 5<br /><br />John Howe - Lupta dintre Glorfindel şi un Balrog<br />Quenta Silmarillion, XVIII<br /><br />John Howe - Marele Gnom<br />O poveste cu un hobbit, IV<br /><br />Alan Lee - Gollum tabără pe Frodo<br />Stăpânul inelelor, IV, 1<br /><br />Fraţii Hildebrand - Gollum<br />Stăpânul inelelor, IV, 1<br /><br />John Howe - Asediul Gondolinului<br />Quenta Silmarillion, XXIII<br /><br />John Howe - Gondolin<br />Quenta Silmarillion<br /><br />Nasmith - Podişul Gorgoroth<br />Stăpânul inelelor, VI, 3<br /><br />John Howe - Frăţia Inelului la intrarea în trecătoarea Caradhras<br />Stăpânul inelelor, II, 3<br /><br />Ted Nasmisth - Un pumnal în beznă<br />Stăpânul inelelor, I, 11<br /><br />Alan Lee - Armată de orci (?)<br />Stăpânul inelelor<br /><br />Alan Lee - Corabie elfească<br />Stăpânul inelelor, VI, 9<br /><br />Angus McBride - Lupta de la mormântul lui Balin<br />Stăpânul inelelor, II, 5<br /><br />Alan Lee - Asediul Văgăunii lui Helm<br />Stăpânul inelelor, III, 7<br /><br />Alan Lee - Smârcurile morţilor<br />Stăpânul inelelor, IV, 2<br /><br />Alan Lee - Troli împietriţi<br />O poveste cu un hobbit, II<br /><br />Ted Nasmith - Elfii părăsesc Pământul de Mijloc<br />Stăpânul inelelor, VI, 9<br /><br />Tim Kirk - Elfii părăsesc Pământul de Mijloc<br />Stăpânul inelelor, VI, 9<br /><br />Goldsmith - Elfii părăsesc Lothlórien<br />Stăpânul inelelor, VI, 9<br /><br />Ted Nasmith - O vedere a Vâlcelei Despicate (Rivendell)<br />Stăpânul inelelor, II, 1<br /><br />Alan Lee - Vâlceaua Despicată (Rivendell)<br />Stăpânul inelelor, II, 1<br /><br />Ted Nasmith - Zâna Lúthien<br />Quenta Silmarillion, XIX<br /><br />Fraţii Hildebrand - La ferma lui Maggot<br />Stăpânul inelelor, I, 4<br /><br />John Howe - Melkor şi Ungoliant<br />Quenta Silmarillion, VIII<br /><br />John Howe - Întâlnirea cu Călăreţul Negru<br />Stăpânul inelelor, I, III<br /><br />Ted Nasmith - Drumul prin Smârcurile Morţilor<br />Stăpânul inelelor, IV, 2<br /><br />Fraţii Hildebrand - Asediul oraşului Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Alan Lee - Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Alan Lee - Piaţă în Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Alan Lee - Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Alan Lee - Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Ted Nasmith - Minas Tirith<br />Stăpânul inelelor, V, 1<br /><br />Ted Nasmith - Frodo şi Sam în Mordor<br />Stăpânul inelelor, VI, 2-3<br /><br />Ted Nasmith - Frodo şi Sam în Mordor (detaliu)<br />Stăpânul inelelor, VI, 2-3<br /><br />Ted Nasmith - În Mordor<br />Stăpânul inelelor, VI, 2-3<br /><br />Ted Nasmith - Morgoth, regele întunecat<br />Valaquenta; Quenta Silmarillion<br /><br />J.R.R. Tolkien - Inscripţia de pe Poarta Moriei<br />Stăpânul inelelor, II, 4<br /><br />Alan Lee - Oliphantul<br />Stăpânul inelelor, IV, 3<br /><br />Alan Lee - Poarta Moriei<br />Stăpânul inelelor, II, 4<br /><br />Alan Lee - Răsărit de soare în galeriile Moriei<br />Stăpânul inelelor, II, 4<br /><br />Ted Nasmith - Nazguli<br />Stăpânul inelelor<br /><br />John Howe - Căderea Númenorului<br />Akallabeth<br /><br />Ted Nasmith - Un oliphant<br />Stăpânul inelelor, IV, 3<br /><br />Angus McBride - Trupă de orci<br />Stăpânul inelelor<br /><br />Alan Lee - Orcii de la Cirith Ungol<br />Stăpânul inelelor, VI, 1<br /><br />Alan Lee - Orci<br />Stăpânul inelelor<br /><br />John Howe - Printre orcii de la Gura Isenului<br />Stăpânul inelelor, VI, 2<br /><br />? - Asediul fortăreţii din Văgăuna lui Helm<br />Stăpânul inelelor, III, 7<br /><br />John Howe - Orci<br />Stăpânul inelelor<br /><br />? - Orthanc<br />Stăpânul inelelor, II, 2; III, 8<br /><br />Angus McBride - Asediul oraşului Osgiliath<br />Stăpânul inelelor, V, I; VII, Anexa A, IV (Gondor şi moştenitorii lui Anárion)<br /><br />Angus Mcbride - Asediu<br />Stăpânul inelelor<br /><br />John Howe - Frodo se salvează la Vadul Vâlcelei Despicate<br />Stăpânul inelelor, I, 12<br /><br />Ted Nasmith - Frodo trece Vadul Vâlcelei Despicate<br />Stăpânul inelelor, I, 12<br /><br />Ted Nasmith - Pe câmpiile din Rohan<br />Stăpânul inelelor, III, 2<br /><br />Ted Nasmith - Pe câmpiile din Rohan<br />Stăpânul inelelor, III, 2<br /><br />Fraţii Hildebrand - Lăcaşul Auriu din Rohan<br />Stăpânul inelelor, III, 6<br /><br />Alan Lee - Un oraş de odinioară<br /><br /><br />Ted Nasmith - Sam o înjunghie pe Shelob<br />Stăpânul inelelor, IV, 9<br /><br />Angus McBride - Smaug<br />O poveste cu un hobbit, XIV<br /><br />Fraţii Hildebrand - Saruman şi palantírul<br />Stăpânul inelelor,<br /><br />Ted Nasmith - Acasă la Arborebărbos, în Sala Izvoarelor<br />Stăpânul inelelor, III, 4<br /><br />Angus McBride - Acasă la Arborebărbos, în Sala Izvoarelor<br />Stăpânul inelelor, III, 4<br /><br />Alan Lee - Arborebărbos<br />Stăpânul inelelor, III, 4<br /><br />Fraţii Hildebrand - Arborebărbos<br />Stăpânul inelelor, III, 4<br /><br />? - Smaug<br />O poveste cu un hobbit, XII<br /><br />Ted Nasmith - Smaug pârjoleşte ţinutul din jurul Muntelui Singuratic<br />O poveste cu un hobbit, XII<br /><br />Fraţii Hildebrand - Smaug<br />O poveste cu un hobbit, XII<br /><br />John Howe - Moartea lui Smaug<br />O poveste cu un hobbit, XIV<br /><br />Ted Nasmith - La Ţancul Vremii (Weathertop)<br />Stăpânul inelelor, I, 9<br /><br />Ted Nasmith - Bilbo se întrece cu Gollum în dezlegarea de ghicitori<br />O poveste cu un hobbit, V<br /><br />Fraţii Hildebrand - Regele Théoden şi Limbă de Vierme<br />Stăpânul inelelor, III, 6<br /><br />Alan Lee - Lăcaşul Auriu al lui Théoden<br />Stăpânul inelelor, III, 6<br /><br />Goldsmith - Tinúviel şi Beren<br />Quenta Silmarillion, XIX<br /><br />Autor necunoscut - Mormântul lui Tolkien<br /><br /><br />Ted Nasmith - Tuor în Vinyamar<br />Quenta Silmarillion, XXIII<br /><br />Ted Nasmith - Tuor ajunge în Gondolin<br />Quenta Silmarillion, XXIII<br /><br />Alan Lee - Lacul de la intrarea în Moria<br />Stăpânul inelelor, II, 4<br /><br />John Howe - Túrin îl omoară pe Glaurung, Balaurul Tată<br />Quenta Silmarillion, XXI<br /><br />John Howe - Ulmo, zeul apelor<br />Ainulindale<br /><br />Alan Lee - Ospăţ cu Gwindor<br />Quenta Silmarillion, XX-XXI; Unfinished Tales<br /><br />Ted Nasmith - Pe ţărmul Valinorului<br />Valaquenta<br /><br />? - Turnul Orthanc din Isengard<br />Stăpânul inelelor, II, 2; III, 8<br /><br />Alan Lee - Întoarcerea în Comitat<br />Stăpânul inelelor, VI, 7<br /><br />Ted Nasmith - Muntele Osândei<br />Stăpânul inelelor, VI, 3<br /><br />Alan Lee - Muntele Osândei<br />Stăpânul inelelor, VI, 3<br /><br />? - Muntele Osândei<br />Stăpânul inelelor, VI, 3<br /><br />John Howe - Fundătura (Bag End)<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Alan Lee - Fundătura (Bag End)<br />O poveste cu un hobbit, I<br /><br />Ted Nasmith - Trecătoarea Cornului Roşu (Caradhras)<br />Stăpânul inelelor, II, 3<br /><br />Alan Lee - Pădurea Bătrână<br />Stăpânul inelelor, I, 6<br /><br />Alan Lee - Drum prin Mordor<br />Stăpânul inelelor, VI, 2-3<br /><br />Alan Lee - Drumul către tabăra călăreţilor din Rohan<br />Stăpânul inelelor, III, 2<br /><br /><br />Traduceri în româneşte cuprinse în arhiva Pro-Scris:<br /><br />J.R.R. Tolkien - Mythopoeia (fragmente)<br />(fragmente din textul original şi versiunea maghiară completă în traducerea lui Német Anikó<br />J.R.R. Tolkien - Fantezia (un capitol din Despre povestile cu zane)<br />J.R.R. Tolkien - Epilog (un capitol din Despre povestile cu zane)<br /><br /><br />Alte articole dedicate lui Tolkien prezente în acest număr :<br /><br />Cătălin Ionescu - Răbdarea timpului<br />Györfi-Deák György - Ilustraţii la opera lui J. R. R. Tolkien<br />Györfi-Deák György - În joacă, despre Tolkien<br />Györfi-Deák György - La stânga-mprejur şi de la capăt<br />Györfi-Deák György - Origami Tolkien<br />Györfi-Deák György - Pământul de Mijloc, locul primei bătălii digitale<br /><br /><br />Articole despre Tolkien publicate anterior în Pro-Scris:<br /><br />Mircea Cărbunaru - Fantasy şi heroic fantasy, o explicaţie necesară<br />Liviu Radu - Despre Stăpânul inelelor<br />Györfi-Deák György - Pre-Supunere<br />Szabó Sándor - Tolkien pe Marte<br />Györfi-Deák György - Hobbiţii în ţara lui Ceauşescu<br />Gandalf vrăjitorul (interviu cu Ian McKellen)<br />Györfi-Deák György - Inelele suverane <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />TEST REUŞIT DE UNIVERSITATE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />În ce măsură lucrările de critică sau istorie literară sunt dedicate sau nu marelui public, acesta este un lucru pe marginea căruia se poate discuta la nesfârşit. Personal prefer o abordare mult mai pragmatică a problemei: citesc cărţile care mă atrag.<br /><br />Şi, din acest punct „ingineresc” de vedere, volumul lui Mircea Naidin reuşeşte, fără îndoială, să „convingă” cititorii că merită terminat.<br /><br />Subintitulat „Definiţii. Origini. Fondatori”, volumul „Literatura Science Fiction” este o pledoarie onestă pentru science fiction. Aşa cum spune şi Cornel Robu în prefaţa sa, „... Mircea Naidin trece în revistă venerabila galerie a «părinţilor fondatori» ai anticipaţiei – Edgar Allan Poe, Mary Shelley, Jules Verne, H.G. Wells, Hugo Gernsback – şi îi face fiecăruia o primire pe măsură, cu ceremonia exegetică de rigoare, cu deferenţa cuvenită şi cu erudiţia inerentă, dar şi cu un entuziasm întru science fiction şi al unei fervente «iubiri» pe care nu se sfieşte s-o declare public.” Volumul este totodată dedicat studenţilor care au participat, în 1998 şi 1999 la cursul despre „Literatura Science Fiction” ţinut de autor în cadrul Facultăţii de Litere din Cluj.<br /><br />Mircea Naidin parcurge cu migală, dar în aceeaşi măsură cu dinamism, părţile expunerii sale: „argumentul” de început, apoi „identitatea”, „definirea”, „originea”, balanţa „cultură şi civilizaţie, „naşterea” genului, separat în secolul 19 şi secolul 20, ajungând în cele din urmă la „concluziile generale”, ultimul capitol purtând numele: „Science Fiction – un fenomen specific modernităţii occidentale”.<br /><br />Sigur, Mircea Naidin sintetizează ideile clasice ale începuturilor science fiction-ului. Şi chiar dacă, personal, am simţit lipsa explorării explicite a domeniului ficţiunii politice (chiar dacă unii autori sunt amintiţi în alte contexte) – şi, în consecinţă, existenţa unui punct de vedere mai puţin „industrial” asupra unui gen literar, viziunea generală a autorului este coerentă în formă şi densitate. În mod cert, un index de nume (autori şi opere literare) ar fi conferit mult mai multă putere acestui studiu despre începuturile science fiction-ului – dar, cine ştie, poate că o a doua ediţie va ţine cont şi de lucrul acesta...<br /><br />Oricum, nu pot să nu menţionez că difuzarea cărţii prin comandă directă la editură a funcţionat ireproşabil, aproape (prin politeţea desăvârşită şi prin rapiditatea primirii pachetului). Păcat pentru cele câteva greşeli de tehnoredactare...<br /><br />Concluzionând, cartea lui Mircea Naidin este mai mult decât o lectură interesantă, constituind totodată o invitaţie spre alte posibile deschideri universitare către genul science fiction.<br /><br /><br />Mircea Naidin - Literatura Science Fiction<br />Editura Fundaţiei Pro, 2003 <br /><br /><br /><br /><br /><br />OVIDIU BUFNILĂ<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Productiv din cale-afară, dar şi extrem de adaptabil la condiţiile economiei de piaţă, Ovidiu Bufnilă utilizează în paralel şi cu egală disponibilitate tiparul clasic şi înregistrările computerului pentru difuzarea scrierilor sale recente. Cine are curiozitatea de a-i apela numele prin vreun mecanism de căutare pe Internet, va descoperi curând zeci de povestiri publicate la tot atâtea poziţii, îndeosebi în engleză şi spaniolă, precum şi site-uri personale menite să-l lămurească pe „navigatorul” indecis de la capătul lumii asupra omului şi operei sale efervescente. Cât priveşte versiunile româneşti ale articolelor şi prozelor lui de scurtă şi foarte scurtă respiraţie, aproape că nu există e-revistă actuală (de la Pro-Scris la SFera brăileană) unde ele să nu fie prezente, în numerele „la zi” şi în arhivă. Mobil în spirit, bine informat în privinţa importanţei mediatizării/automediatizării pentru supravieţuirea provizorie a scriitorului tânăr contemporan, autorul nu are inhibiţii, nici reţineri structurate pe prejudecăţi. Hărnicia lui e dublată de o evidentă risipă în activităţi manageriale, urmărind o răspândire cât mai fericită a scrierilor proprii, într-un context pe care cea mai mare parte a românilor trăitori din cultură au motive să-l socotească defavorizat.<br /><br />Publicate în acelaşi an (2002) de aceeaşi editură implantată temeinic în reţeaua Internetului (LiterNet), două volume în format electronic au dat năvală peste noi când – ca să folosesc o veche expresie deja improprie – „cerneala tipografică” de pe paginile romanului Cruciada lui Moreaugarin încă nu se uscase complet. Din informaţiile mele, autorul nu este însă la prima „însămânţare” masivă a universului cibernetic, un alt roman, Cadavre de lux (din care s-au publicat mereu fragmente şi în periodice de tip Gutenberg) fiindu-i datat 2001. Cum în această versiune neconvenţională n-am reuşit să dau de el, mă rezum deocamdată la discutarea celor de mai jos.<br /><br />Inelul magic figurează la adresa http:// editura.liternet.ro/ ebooks/ obufnilainelul.html. Este o culegere de povestiri şi povestioare, 75 la număr, ceea ce mi se pare de-a dreptul impresionant după recolta din Moartea purpurie (1995) şi după sute de alte texte scurte, încă risipite, ca într-un delir auctorial, prin reviste literare, prin fanzine şi almanahuri. Ovidiu Bufnilă începe să capete, astfel, dimensiunile unui monstru folcloric, capabil să împroaşte pe nări flăcări literare la fiecare respiraţie. Nu e de mirare că editurile generatoare de cărţi pe hârtie nu-i mai ajung. Problema e dacă şi Internetul, cu toate posibilităţile lui în continuă extindere, va mai reuşi să ţină pasul cu volumul în creştere al acestei opere vulcanice, plină de străluciri ca o lavă fierbinte şi sfârâitoare, care ameninţă să umple, în curgerea ei nestăvilită, orice fisură din teren. În fine, dincolo de ironia amicală pe care i-o servesc autorului din cele mai bune consideraţii, sunt constrâns să mărturisesc că mi-a mai venit inima la loc pe măsură ce răsfoiam listingul culegerii recente. Cu un sentiment aproape reconfortant, reîntâlnesc pagini cu sunet cunoscut, locuri şi personaje ce-mi sunt familiare în gesticulaţia lor stranie şi în superficialitatea cuceritoare a prezenţei lor de un comic nebun, dar, în acelaşi timp, de un cald lirism al absurdului. Iat-o pe Mama Filoni agitându-şi prin aer braţele într-un zbor de pescăruş, iată florile de portocal ivite din zidăria casei lui Balthazar, iar alături de flaşnetarul Gargali, aşezat pe un scăunel de unde admiră „soarele nostru electric”, nimeni altul decât Hezal, frizerul-fără-foarfece – figuri simpatice despre care am mai scris când comentam romanul Cruciada lui Moreaugarin. Iată şi „oraşul vrăjit” Adamville, cu numele lui predestinat, de început de lume mirifică, prin care bântuie puşi pe şotii Maeştrii Cântăreţi şi, mai ales, demiurgul vesel care răspunde la numele de Magicianul, pregătind în secret (un secret ştiut de toată suflarea locului) Marele Carnaval. La Ovidiu Bufnilă „Anul Magicianului” n-are limite, el năzuie să ţină cât o veşnicie. O primă constatare, deci: Inelul magic adună în sumarul său caleidoscopic destul material de construcţie întrebuinţat şi în romanul pomenit mai sus, ceea ce nu deranjează, în fond, fiindcă aceste „cărămizi” de folosinţă multiplă au într-adevăr şi aspect de piesă finită, servind la fel de bine în regim independent, ca şi într-un proiect mai amplu, alături de alte structuri individualizate, dar interconectabile, din aceeaşi insolită substanţă constitutivă.<br /><br />Culegerea discutată are şi texte fără legătură directă cu Moreaugarin, dar care, tematic şi stilistic, nu prezintă semne de incompatibilitate ficţională cu povestirile preluate în roman. Lucrările acestea pleacă din mai vechiul univers al fundamental-suciţilor lui Bufnilă, adăugându-i noi file de antologie mirabilă, cu detalii capabile de sunet proaspăt într-o partitură a polifoniei generalizate. Aproape fiecare text scurt conţine, într-o concentrare telegrafică, un posibil roman fantastic, în care personajele sar sprinten de pe coordonatele realului pe cele ale neverosimilului patentat (şi înapoi), într-un splendid joc al urmelor încâlcite până la halucinaţie. Totul se bazează pe mulţimea amănuntelor neaşteptate, contradictorii şi, totodată, capabile de fuziune comună. Rezultatul acesteia trebuie să fie o blândă convieţuire întru spectaculos. Arcibald din Omul lup visează să facătrafic cu arme, dar Siberia peste care dă el „colcăia de tot felul de paranormali, şi de vrăjitoare, şi de soldaţi atomici, şi de animale fugite din laboratoarele secrete ale armatei viitorului”. Transformat într-un licantrop, el stârneşte la întoarcere o panică iraţională, însă măsurile de capturare a mutantului sfârşesc prin contraefecte uluitoare: „Ceaţa ne-a adus o turmă de elefanţi, în golf s-a aciuat un caşalot vorbitor, ne-a survolat un pterodactil, iar omul zăpezilor a dat o raită prin parcul de distracţii, punând pe fugă întreaga noastră suflare”. Altundeva, locuitorii unui orăşel participă, ca într-o joacă de copii, la căutarea febrilă a noului Griffin, rebotezat aici Ingmar Bregmar, care „îşi pusese casca pe cap şi devenise invizibil cât ai zice peşte”. În locul lui, din poduri şi pivniţe ies însă la iveală „un dirijabil, o trăsură de pe vremea lui Napoleon, un proiectil german din al doilea război mondial, un cufăr plin de arginţi pierdut de piraţii din Insula Broaştei Ţestoase, giulgiul din Torino şi câteva scrisori pe care Berlioz le trimisese prin Poşta Temporală vestitei Mata Hari” (Omul invizibil). O avalanşă de obiecte insolite, fermecătoare în reunirea lor neaşteptată, stă gata să-şi înceapă curgerea aproape în fiecare povestire de-a autorului, participând astfel, însufleţit, la o vânzoleală continuă, în care informaţia publicistică şi aluzia culturală îşi dau bucuros mâna cu elementul suprarealist, inventat. Unele schiţe optează pentru soluţii de o veselă, sau – dimpotrivă – de sumbră perversitate poetică. Altele sunt veritabile concentrate ironice, precum această frumoasă nebunie de realitate virtuală, intitulată Soldatul Echelon:<br /><br /><br />„Echelon se aruncă înainte penetrând Europa. Europa îi zâmbi dulceag. Dragă soldatule, te-ai infestat, îi şopti midineta Europa făcându-şi buzele cu ruj de migole. Echelon o privi impresionat şi o împuşcă drept în frunte cu un revolver din primul război mondial. Un unchi din Denver i-l făcuse cadou pe vremea când imaginarul său era în plină construcţie în Buclele Davies. Să fii un soldat construit atât de sofisticat era o mândrie. Echelon deschise uşa camerei şi pătrunse într-un nou cadru informaţional. Se auzi chemat pe nume. Era altă midinetă, Africa. Africa? Dar midineta nu figura în programul său şi cu atât mai puţin în Câmpul Informaţional Universal. De unde venea Africa? O trase amuzat către el. Schiţă câţiva paşi de dans. Mambo? Cha-cha? Mazurca? Africa chicoti lăsându-se moale în braţele lui. Era chiar ca în Casablanca. Soldatul Echelon îşi verifică domeniul virtual adiţional şi lansă un mesaj subliminal. Un duduit îl puse în alertă. Încercă o eschivă citită în manualul spionului virtual dar elefantul african călărit de un asiatic neidentificat de serviciile noastre secrete îl făcu una cu pământul.”<br /><br /><br />Aceasta, şi alte câteva povestiri, între care Insula spionilor, Relatare despre dublu, Operaţiunea „Ferestre deschise”, pregătesc terenul pentru romanul ce urmează: Câmpuri magnetice (la adresa: http:// editura.liternet.ro/ ebooks/ obufnilacampuri.html). Îl pregătesc în special ca tematică, întrucât pe o bună parte a ei lucrarea dezvoltă o supratemă a războiului informaţional în proiecţie universală. Introdusă tot la modul ironic, bineînţeles, dar şi cu mai multe pretenţii de filosofare speculativă, menită să dea adâncime ideatică unei cărţi fără subiect.<br /><br />La nivelul fundamental al literaturii sale, Ovidiu Bufnilă e un povestitor tenace. Dar nu un povestitor de subiecte detaliate, ca majoritatea prozatorilor, ci de efemeride epice uluitoare. Un evocator de figuri ieşite din comun, fiecare cu elementele sale de spectaculos şi mister. Iar evocarea aceasta se face pe nerăsuflate, ca şi cum un maratonist de comedie, lansat în plină cursă cu miză obscură, ar trebui să-şi descarce precipitat sacul poveştilor pentru cârdurile de copii care se ţin din loc în loc dupăel. Pentru substanţa şi natura discursului, ajunge dacă evoc, la rândul meu, miracolele de pe o singură pagină. Astfel, trompeţii din Galeea asurzesc lumea cu semnalele lor vestitoare de nenorocire, husarii din Goblena „tunelează domeniile virtuale în goana cailor”, eremiţii „reformaţi” din Ehren se pregătesc să dărâme zidul din Takla Makan, de unde astrofizicienii scrutează spuza stelelor, generalul Başkaev se ceartă cu „augusta oficială din Burbansk”, Abu Kadâr îşi ancorează submarinul galben în apropiere de Insulele Diavolului pentru o întrevedere secretă a lui Obin Oba cu vicepreşedintele Weinberger, cavaleriştii din Guaribo duc o scrisoare plutonierului Slatt, iar „pricoliciul de la arsenalul din Galeea” îşi povesteşte cui vrea şi cui nu vrea coşmarurile, în care se revelează nu doar existenţa diamantelor de lumină veche, ci şi ipoteza neliniştitoare că „întreg universul plin de universuri” ar fi înfăşurat într-o mantie înstelată, operă a „magicienilor secretului”. Voluptuoasa Bobolina le promite „electricilor din Susa Mabusa” că o să afle ea tot adevărul, în ciuda locotenenţilor împăratului Ogawa, care-i pun mereu beţe în roate. Generalul Monteoros se întâlneşte cu begonul de Bagonda în problema împărţirii lumii, „totalitarienii din Cretona” pun la cale ambuscada pentru „totalitariştii din Galeea”, domnişoara Margareta din micul Beaubourg se hârjoneşte într-o căpiţă de fân cu Pitoşkin (omul colonelului Sharun), iar forţele de ordine din Betola încearcă să împrăştie zece mii de gunoieri „care aveau de gând să dea o lovitură mortală guvernantei naţionale”, apoi „să atace Tulule şi să devină nemuritori”. De parcă n-ar fi destul, sub cerul înroşit al acestei lumi agitate se aude bubuitul tunurilor din Kumbra Kumbrali, pe când forţele maritime ale vicepreşedintelui Weinberger produc deja primele „vârtejuri virtuale”.<br /><br />Roiul acesta de personaje pitoreşti a mai zumzăit şi prin povestirile culegerii Inelul magic, dar niciodată într-o asemenea aglomerare şi, cu „destine” atât de divergente, căutând febril o umbrelă comună. „Câmpurile magnetice” din romanul cu acest titlu le atrag într-un carusel stăpânit de regula veselei ameţeli, anticipat şi acesta de Jazzonia, de Cruciada lui Moreaugarin. Dacă Moreaugarin ne lăsa la vedere nu doar spectacolul, ci şi pe autorul/dirijorul/principalul său interpret, în Câmpuri magnetice Magicianul omnipotent stă retras în umbră, ceea ce nu înseamnă, totuşi, că păpuşile vrăjite – ale sale şi totodată ale universului virtual – scapă de sarcina de a-i purta mai departe amprenta. Am mai observat şi cu alte prilejuri că Ovidiu Bufnilă, care şi-a făcut un stil şi o tehnică inconfundabile, tinde să şi le exploateze la nesfârşit, ca într-o alunecare pe faţa paradoxal-continuă a inelului Möbius. Riscurile acestei ciclice abordări a aceluiaşi univers, fie el cât de exotic şi de lesne manipulabil, sunt plafonarea, căderea în manieră, stereotipia, autopastişa. Din fericire, inteligenţa autorului stăpâneşte încă destul de bine caruselul pe care tot ea l-a pornit. Universul său „plin de universuri” nu dă încă semne de oboseală. Invenţia funcţionează eficace şi e chiar surprinzător să constaţi că aceleaşi figurine de caleidoscop pot fi antrenate în mereu alte conjuncturi de interesantă bizarerie suprarealistă, păstrându-şi originalitatea, plăcuta sugestivitate lirico-ironică şi energia debordantă. Gata mereu să „dea în clocot”, infinita realitate virtuală îşi aruncă jucăriile în pagina literară, însoţite de un neostoit foc de artificii.<br /><br />Faţă de scrierile anterioare, romanul discutat aici îşi adaugă o experienţă demnă de a fi menţionată, dându-i-se şansă, chiar dacă, asemeni altor excelente exerciţii literare ale autorului, nu e ferită nici ea de riscuri şi eşec. În lipsa unui veritabil suflu epic, capabil să dezvolte şi să organizeze „singur” o construcţie, paginile de tip carusel, de felul celei pe care am descris-o mai sus, tind acum să se lege între ele prin punţi eseistice. Aceste structuri au un ritm interior ce dă frazei aspect de verset, uneori de o falsă tonalitate solemnă. Şi, din nou, umorul jucăuş şi ironic (unealta-miracol a lui Ovidiu Bufnilă, sursă a atâtor savuroase invenţii onomastice şi toponimice) este chemat să asimileze ansamblului subiecte de intelectualitate aridă, devenite suport ideatic al marelui carnaval virtual. După personajele bufone lansate de la început în arenă, după cohortele de obiecte însufleţite care le însoţesc, e rândul ideilor sobre din manuale să fie trimise – costumate adecvat şi cu măşti de un comic subtil – să-şi facă evoluţiile tocmai sub cupolă, la trapez.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SFÂRŞITUL ŢIGANIADEI<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Dacă mulţi scriitori îşi împlinesc un destin rectiliniu, crescând fără surprize, ca arborele în prelungirea previzibilă a rădăcinilor sale, Voicu Bugariu, în schimb, nu mai ilustrează de mult o asemenea reţetă generală. Aşa cum am mai observat, primele sale cărţi SF, grupând lucrări de respiraţie scurtă (povestiri, dar şi un roman alcătuit în mare măsură tot prin fuziunea unor povestiri), manifestau o tendinţă literară certă, nu doar inerentă textelor, ci sprijinită şi teoretic, prin articole de promovare decisă a acestei agreate linii de conduită auctorială. După 1990, însă, odată cu zguduirile sociale şi de ideologie care ne-au despărţit de numeroase lucruri ştiute şi trăite până atunci, semnatarul Lumii lui Als Ob pare să-şi fi schimbat atât opţiunile critice vizavi de gen, cât şi strategiile personale de abordare creatoare a domeniului. În luările sale de poziţie, imaginea SF-ului ca produs al unei ebuliţii extraliterare, şi chiar ca expresie a unei culturi aparte, începe să-l intereseze mai mult decât vechile sale încercări de definire a anticipaţiei ca aparţinând sferei manierismului – creaţiei literare, în orice caz. Nu vreau să spun că o asemenea direcţie de explorare critică ar fi infructuoasă, mai ales pentru o anume abordare a realităţilor SF („mişcarea” specifică, în primul rând, dar şi producţiile acesteia) cu instrumentele sociologului literar. Mă rezum să constat obiectiv această deplasare de interes a criticului, care a atras după sine şi unele modificări, atât de substanţă, cât şi de metodă, importante pentru proza lui. Preocuparea pentru faptul strict literar conţine în sine o tendinţă întrucâtva inhibitoare, în vreme ce ieşirea spre „vulg” a avut drept urmare, la Voicu Bugariu, o mai liberă şi necomplexată abordare a speciei romaneşti, pe care odinioară tiparul prozei „manierate” lăsa impresia c-o îngrădeşte excesiv, blocându-i elanul epic.<br /><br />Cu Zeul apatiei (1998) începe o serie de romane dezinhibate ca problematică şi, de asemenea, ca limbaj. Autorul recuperează acum, pentru scrisul său, teme „vii”, incitante, extrase din perspectiva previzibilă a unor realităţi contemporane nu tocmai fericite, şi pe care în registrele vechi nu le-ar fi putut trata. Temele acestea, mai brutale, mai vizitate de diverse forme de violenţă, cheamă automat un limbaj structurat pe măsura şi natura lor. Vorbirea respectivă, dacă e s-o spun cu delicateţe, nu cunoaşte dicţionarele normative, nici regulile academice ale gramaticii. „Rominia” mijlocului de secol XXI, cu bandele de tâlhari şi administraţia ei feudalo-tribală, este, în lucrare, teatrul unei Ţiganiade a viitorului, permiţând să se lăfăie pe scenele sale pegra socială a umanităţii, cu vicii devenite virtuţi şi cu moduri de viaţă incalificabile. Putem să ne exprimăm, dacă dorim asta, dezacordul cu imaginea „anticipată” de autor, ceea ce nu înseamnă că el n-are dreptul la ea, că nu-i este îngăduit să ne-o propună. Şi, iarăşi, putem critica limbajul suburban generalizat din romanele sale recente, dar e greşit să nu ţinem seama de argumentul logic că personajele erupte din colibe de carton şi din reţelele de canalizare, spre a constitui haosul social, vag spoit şi bine peticit, al imperiului lui Baxt al II-lea, numai în limbaj suburban şi acultural ni se puteau adresa. Lângă această argumentare aproximativ teoretică, prin care vin în sprijinul autorului, sunt dispus să mai adaug un fapt ce ţine de strategia compoziţională. Să-l înţeleg, cu alte cuvinte, pe Bugariu că, atunci când sacrifică literaritatea frazei pentru expresia frustă, are în vedere o ieşire din laboratorul aseptic şi experimental al artei selecte, către pieţele ce adună, asemeni unui coş cu zarzavaturi proaspete, secvenţe picante, mustind de viaţă slobodă şi necenzurată. Unui destin devitalizat, al producătorului de gingăşii alegorice şi speculaţii de salon, i se preferă acum creatorul vânjos şi vânos, cu scrotul umflat ca mingile de tenis (personajele acestor romane ar utiliza sinonime corporale infinit mai expresive, recunosc!) şi care nu stă pe gânduri când e să-şi deverseze preaplinul unei documentări underground în pagina de roman. Singura problemă delicată ar mai fi cea a excesului, a limitei – mai mult sau mai puţin relative – dintre uz şi abuz.<br /><br />Dinspre scriitor, problema aceasta se răsfrânge automat şi asupra cititorului. Şi nu am în vedere neapărat spiritele cele mai pudice, tentate să arunce cartea, cu dezgust, la prima întâlnire cu expresia de directă denominaţie sexuală. Mă refer la faptul că, doar în romanul de care va fi vorba mai jos, popularul falus apare în exhibarea sa cea mai nudă de (abia) 6 ori, în vreme ce mai delicata sa pereche feminină are privilegiul de a fi pomenită în 37 de situaţii distincte, iar invocarea actului copulativ se face de nu mai puţin de 74 de ori, în combinaţii de-a dreptul exotice şi cu referire la o atât de variată geografie intimă a corpului uman, încât americanismele oarecum automate de felul lui „Fuck you!” ar trebui să crape pur şi simplu de invidie. Ca să nu mai pomenesc decât în treacăt că expresiile privind operaţia defecării şi rezultatul ei material, în variante substantivale şi adjectivale, sunt propuse de 36 de ori răbdării cititorului. Ceea ce e, totuşi, dincolo de spaima editorilor, un veritabil răsfăţ statistic, şi poate că nu prea multă lume rezistă bine la un asemenea perseverent bombardament al coprolaliei şi al rutinatei descărcări de fantasme sexuale, cum caracterizează undeva procedeul acesta însuşi Baxt al II-lea, stimulat de amintirea studiilor sale universitare săvârşite dincolo de Ocean.<br /><br />Visul lui Stephen King (Editura Pygmalion, Ploieşti, 2003), fără a fi – ca desfăşurare epică – directa continuare a Zeului apatiei, face parte, evident, din ciclul deschis de Voicu Bugariu, prin contribuţie proprie, la proiectul „Alte Românii”. Universul noului roman este acelaşi, personajele se reiau de pe poziţiile sociale cunoscute, prestaţia lor e la fel de vulgară, iar patima înjurăturilor deşănţate nu le-a scăzut nici un pic. Psihologiile de regulă rudimentare ale personajelor se manifestă la modul voluptuos în suburbanitate. Această variantă lumpen a Lumii lui Ca Şi Cum practică excesul la modul spectacular, pe planul manifestărilor publice, dar şi în relaţiile private, sau în încâlcitura de gânduri şocante care constituie intimitatea cea mai „profundă” a indivizilor. De ceea ce am numi noi „deficit cultural” ei fie n-au ştiinţă, fie că se mândresc cu el, redescoperindu-şi-l ca pe o calitate natural-umană, autentică, sub stratul de spoială „civilizatorie” aplicat de normele educaţiei moderne. Toate aceste premise, bine exploatate mai întâi în Zeul apatiei, apoi în Animalul de beton, dar şi în romanul discutat acum, sunt argumente temeinice în apărarea cărţilor pomenite de învinuirea de pornografie, pe care, iarăşi, un spirit puritan, intolerant, ar fi tentat s-o formuleze cu o prea largă uşurinţă. Despre pornografie se poate vorbi atunci când autorul se complace pervers în depravarea pe care o propune unui cititor oarecare (presupus inocent), îndemnat – insidios sau pe faţă – să se scufunde şi el într-o perversitate la fel de adâncă. Or, nu e cazul la Voicu Bugariu, care îşi urmăreşte lumea fictivă şi personajele cu o detaşare rece, senină, excelent transcrisă metaforic în simbolul entităţii extraterestre cu rol de observator şi, totodată, de experimentator în registrul intelectualităţii pure. În regimul caracteristic personajelor sale, imprecaţia mai mult sau mai puţin directă, mai mult sau mai puţin colorată, „se mănâncă pe pâine”. Altfel zis, ţine de obişnuinţe cotidiene, de o rutină a gândirii în care funcţionează, mecanic, pentru alţii, expresii ca „salut”, ori „bună dimineaţa”. Totul implică normalitatea unei lumi a-normale (deci cu norma morală abandonată ca pe o buleandră nefolositoare), şi care pluteşte în perversitate precum peştele în apă, fără a avea deloc conştiinţa lucrului defectuos. În propria sa matrice generativă, Ţiganiada viitorului se supune unor reguli de existenţă şi de funcţionare pentru care autorul era chiar obligat să apeleze, ca Ion Budai-Deleanu odinioară, la un limbaj şi la nişte mentalităţi adecvate, pregnante în postura lor singulară.<br /><br />Alegându-şi o asemenea temă delicată, Voicu Bugariu avea la dispoziţie mai multe moduri de tratare, dintre care cel mai la îndemână ar fi fost comedia eroicomică a înaintaşului mai sus pomenit. Ceea ce ar fi dat imediat romanelor sale o distinctă notă parodică. Noua Ţiganiadă are şi ea destule situaţii de comedie, portretele se constituie adesea din trăsături groteşti, caricaturale, pline de remarcabilă expresivitate în felul lor. La curtea imperială se practică, hilar, ritualuri de adresare ce amestecă expresia fundamental bolovănoasă a insului necivilizat cu stilul pedant-ceremonios al unei tradiţii mai curând literaturizate decât autentică. Dar, în condiţiile imaginate de autor, şi aceasta ţine de normalitatea deconcertantă a „sistemului”, şi nu neapărat de vreo intenţie explicit comediografică. La fel, faptul că împărăteasa Cerasela, cu statura ei elefantină, de matroană de şatră, îl alintă pe Baxt al II-lea în intimitate cu un apelativ pe cât de surprinzător (invitând în scenă comicul), pe atât de firesc în registru natural: Ionel. Originalitatea autorului este că nu-şi ridiculizează personajele, chiar şi atunci când ele însele, modul lor de gândire şi de comportament îndeamnă la aşa ceva. Conduse în sensul unor fire ce constituie trama narativă a romanului/romanelor, Bugariu le lasă pur şi simplu să se manifeste liber în prelungirea naturii lor autentice. Tratamentul e, cum am mai observat, de o răceală superior-ironică, prin care se temperează orice tentaţie de supralicitare a registrului umoristic dincolo de efectele generate de caracterul, incontestabil comic, al premiselor.<br /><br />După aceste comentarii, se subînţelege că şi Visul lui Stephen King este o carte descriptibilă în termeni de roman comercial, popular. Prezent în titlu, numele romancierului american specializat în horror avertizează în privinţa unor performanţe de aceeaşi natură pe care şi le propune romanul lui Voicu Bugariu. Şi într-adevăr, această „Rominie” tolerată, chiar sprijinită financiar, din motive politice, de organismele internaţionale (şi în care romii se complac cu viclenie nativă într-un simulacru de democraţie „originală” spre a-i smulge pe nemuncite foloasele) ajunge să fie bântuită de o stranie epidemie devastatoare, asemeni ciumelor medievale. O epidemie a crimelor absurde, iraţionale ca însuşi fundamentul socio-uman al lumii conturate în roman, societate deschisă mai curând spre patimă şi violenţă decât spre raţiune şi echilibru. Virusul malefic al acestui univers excentric are caracteristici parapsihologice, manifestându-se prin „batmanii” programaţi să ucidă cu gândul, oriunde şi oricând, cel mai adesea la întâmplare, pentru ca haosul şi panica să fie depline. În vecinătatea actelor recente de agresiune reală asupra omenirii, Voicu Bugariu imaginează aici o formă nouă de terorism, capabilă să dea peste cap orice civilizaţie şi să decimeze rapid populaţia globului. Acest filon al romanului trebuie pus în relaţie cu experienţe de dezorganizare planetară mai vechi pe teren românesc: Sfârşit de Ion Biberi şi 2000 de Gheorghe Săsărman. Încadrat într-o tradiţie a temei finis mundi, subiectul horror, dacă nu se „îmblânzeşte”, devine totuşi mai familiar şi, implicit, mai acceptabil în context. Imaginaţia catastrofică din roman funcţionează în acelaşi regim glacial de care am mai pomenit. Ea acumulează un întreg inventar de scene terifiante în seama unui cronicar desensibilizat, apt să consemneze grozăviile fără o tresărire de muşchi. Atitudinea pare a fi, din nou, aceea a unei inteligenţe extraterestre, dar poate fi recunoscută, la urma urmei, şi între viciile omeneşti contemporane, rezultante fireşti ale unei societăţi alienate şi supuse manipulărilor mediatice:<br /><br /><br />„Cei doi văd o maternitate din China, nemaipomenit de curată şi de dichisită, unde noii născuţi mor pe capete, sufocaţi. Mai întâi, feţele lor mici se învineţesc, iar apoi se înnegresc. Mamele pruncilor ucişi nu păţesc nimic, dar chinul de pe feţele lor este greu de privit. Cine este mutantul? se întreabă comentatorul, folosind termenul care l-a înlocuit pe cel de batman. Omul modest, aflat în parcul de lângă maternitate, pe o bancă? Cel cu faţa înflăcărată de un zâmbet drăcesc (adus cu mare meserie în prim plan)? Sau bătrânul cu barba albă, lungă şi subţire, părând însăşi întruchiparea înţelepciunii? Sau poate adolescentul cu ochelari, având înfăţişarea unui matematician supradotat?<br /><br />Văd un mare oraş din State – nu mai contează care dintre ele –, unde vehiculele aeriene se prăbuşesc precum nişte cărăbuşi multicolori. Piloţii mor subit. Unii nici nu mai au timp să anunţe că pierd controlul. Pasagerii nu sunt atinşi de virusul psihic, dar nu rezistă la impactul oribil cu betoanele oraşului. Circulaţia urbană este întreruptă, se declară stare de urgenţă, dar primii sunt ucişi chiar cei din echipele de salvare. Îi izbesc maladii necunoscute şi galopante.<br /><br />Văd cum militarii dintr-o bază de rachete (secretă?) sunt loviţi de o epidemie de natură necunoscută şi cad ca muştele, incapabili să-şi anunţe superiorii de ceea ce se petrece. Leşinurile lor fără întoarcere sunt înregistrate de aparate şi ajung în reţeaua de informare mondială. Meseriaşii au grijă să selecţioneze cele mai atroce secvenţe.”<br /><br /><br />Fără a fi un moralist de modă veche, Voicu Bugariu deconspiră, totuşi, din zborul notaţiilor sale „gazetăreşti” metehne umane ce tind să se transfere viitorului dintr-o listă unde multe dintre ele s-au constituit în capete de afiş încă din prezent. „Batmanii” din volum (întâi romi, fiindcă o persistentă ironie pretinde ca toate „originalităţile” să provină, la fel ca astăzi, din Bukry, Rominia, dar fenomenul se răspândeşte în evantai asupra mapamondului întreg) îi prilejuiesc autorului un intersant studiu asupra puterii teribile, accesibile oricui şi manifestate fără control. Boschetari instalaţi temeinic în primitivitate, sau intelectuali spilcuiţi, personajele romanului tânjesc cu înfrigurare după „darul” unei forţe în fond împovărătoare, ce nu le dă şansă decât la crimă. O crimă practicată din umbră, cu violenţă animalică ori cu subtilităţi rafinate şi, mai ales, cu sentimentul egoist al deplinei impunităţi. Elogiul filosofic al nebuniei coboară aici pe terenul literaturii senzaţionale, iar Bugariu, în registrul abordat acum de el, şi-a propus să scoată tot ce se putea extrage din subiect.<br /><br />Ca şi celelalte cărţi ale ciclului, Visul lui Stephen King este un roman-scenariu, căruia autorul îi urmăreşte strâns acţiunea, sărind cu uşurinţă din scenă în scenă şi evitând să le încarce, pe acesta din urmă, cu substanţă considerată de prisos. Într-o asemenea tehnică a simplificărilor, vădit cinematografică, dialogul contează mai mult decât descrierile, iar pasta groasă a prozatorului clasic este înlocuită cu produsul dinamic al notaţiilor expeditive, de caiet regizoral. Nu trebuie să se înţeleagă de aici că Voicu Bugariu, renunţând la mai vechea sa ipostază dovedit „literară”, s-a scufundat în cea mai autentică literatură de consum. Spre deosebire de mulţi alţi practicanţi ai scrisului comercial, el operează cu instrumente de fineţe, rafinează inteligent tehnicile împrumutate şi, odată acceptată natura refractară a subiectului, cititorul va găsi în roman destule lucruri de subtilitate, ba chiar – în limitele speciale ale modului de scriitură senzaţional – prilejuri de satisfacţie estetică. Veritabilul Stephen King, maestru al literaturii horror contemporane, practică, în fond, o artă prin care, fără a strica regulile ferme ale jocului generic, tinde să recupereze pentru literatură un material ce părea la un moment dat iremediabil sortit unor zone periferice ale scrisului. Călcându-i pe urme, Bugariu explorează la rândul său verificate clişee ale senzaţionalului, cărora le sparge „membrana celulară”, le extrage nucleele pline de vigoare şi le implantează, într-un insolit proces de clonare, unei literaturi încă neînstare să priceapă ce i se întâmplă, şi de ce.<br /><br />E posibil ca, prin acest roman, experienţa „disidentă” (literar vorbind) a autorului, începută cu Zeul apatiei, să se încheie, lăsând loc pentru altceva. Ţiganiada secolului XXI pare să-şi fi consumat, ca idee şi subiect, rezervele de productivitate proprii, iar insistenţa în acest sector oarecum special al imaginarului riscă să anuleze rezultatele de fuziune intergenerică obţinute până acum. Ţiganiada aceasta şi-a consumat, de altfel, şi personajele cu care Bugariu a pornit la drum. Pregătind retragerea generală, ele ies definitiv din scenă, ca sinucigaşul profet Santana, castrat dintr-o toană imperială, ca miliardarul decrepit Santoy, pulverizat de ura explozivă a tinerei sale amante devenită „batman”, ca augusta Cerasela într-o fantomatică misiune „anti-tero” cu caracter ectoplasmatic şi paranormal, ori ca Baxt al II-lea, lovit de apoplexie chiar în momentul când dobândeşte, la rândul său, puterea infernală a mutanţilor. Dacă fiecare din romanele ciclului îşi închide jocul la capătul paginilor sale, acum am impresia că se pune punct final ciclului însuşi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXUL OPEREI FĂRĂ AUTOR (1)<br /><br />Autorul fără operă sau opera fără autor?<br /><br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Lăsând acum la o parte cazul -- mai uzual şi mai banal -- al autorului fără operă (chiar dacă rămâne oricând o minunată funie la casă de spânzurat...), să vorbim mai bine despre opera fără autor -- un „paradox al timpului", doar în science-fiction posibil, despre care prea rar s-a vorbit până acum (nici măcar nume n-avea, label sau brand, dacă tot braconăm pe teritorii exotice).<br /><br /><br />Paradoxurile timpului în science-fiction:<br /><br />Pentru producerea unor cât mai năucitoare decalaje şi alterări ficţionale în durata timpului, în izocronie, dar şi în alte atribute ale acestuia, s-au consacrat empiric în science-fiction şi câteva soluţii-standard, câteva situaţii particulare care, prin forţa lor de atracţie şi prin relativa lor frecvenţă decurgând de aici, au ajuns a prinde consistenţă generică, cristalizându-se ca „motive" tematice. Acestea sunt faimoasele „paradoxuri temporale" sau „paradoxuri ale timpului" („time paradoxes") ce asigură substanţa şi furnizează materia primă pentru un vast şi spectaculos capitol tematic din science-fiction.<br /><br />«Paradoxurile timpului ocupă o nişă foarte specializată printre temele SF» -- constată Malcolm J.Edwards, în articolul aferent din prima ediţie (l979) a Enciclopediei lui Peter Nicholls şi John Clute (The Encyclopedia of Science Fiction; în ediţia a II-a, din l993, deşi dublă ca volum, acest pasaj lipseşte). «Atracţia lor rezidă în ingeniozitatea cu care autorii ştiu deriva din regulile foarte stricte ale paradoxului temporal mereu alte şi alte variante, tot mai complicate şi mai alambicate: sub acest aspect, s-ar putea spune că istoriile pe tema paradoxurilor timpului constituie un echivalent, în plan sf, al romanelor poliţiste pe tema crimei comise într-o cameră încuiată pe dinăuntru ("the locked-room mystery"). Multe povestiri din această categorie vin cu pretenţia de-a oferi o versiune dezinvoltă a străvechilor controverse filosofice cu privire la libertate şi necesitate, la determinism şi liberul arbitru, dar de obicei nu pentru aşa ceva, nu pentru profunzimea lor metafizică se ţin ele minte, ci mai degrabă pentru ingeniozitatea şi agerimea lor.»<br /><br />Ca posibili termeni de comparaţie, mutatis mutandis, s-ar mai putea adăuga la „enigma camerei încuiate" din romanul poliţist, şi „formele fixe" din poezie (sonet, rondel, gazel, glossa etc.), partiturile „de virtuozitate" sau „de coloratură" din muzică sau „exerciţiile fixe" pe care unele sporturi (gimnastica, patinajul etc.) le prevăd în concurs (deşi, pe de altă parte, inventivitatea şi originalitatea, amprenta personală şi ambiţia ineditului le-ar apropia tocmai de „exerciţiile" sau „probele liber alese" prevăzute în programul aceloraşi concursuri: orice comparaţie şchioapătă...). Dar poate că tocmai această comparaţie sportivă este mai adecvată pentru ambiţia, gratuitatea şi pitorescul „competiţiei" nedeclarate în care tacit s-au înscris, mai ales în anii '50 ai trecutului secol, când „moda" şi-a atins apogeul (dar şi performanţele cele mai memorabile), scriitorii de science-fiction care şi-au încercat forţele în aceste probe de vituozitate care sunt paradoxurile timpului.<br /><br />Paradoxuri fiind, natura lor este fireşte logică, şi anume -- ele rezultă din implicaţiile, din contradicţiile şi impasurile, din blocările şi dereglările, nu o dată aporetice, pe care ideea sau ipoteza deplasării în timp („cronomoţia") le aduce inerent cu sine în modul coerent, dar inextricabil, „aprioric", în care mintea umană concepe şi percepe timpul şi atributele acestuia. „Probă" în care acest imperfect dar inegalabil dispozitiv de procesare a informaţiei, cel mai performant din întregul univers cunoscut, îşi cunoaşte şi propriile-i limite, ia act de ele prin însuşi faptul că „le forţează" (şi numai în acest fel!), le cunoaşte dar implicit le şi recunoaşte: «Potrivit viziunii lui Einstein asupra lumii, spaţiul-timp poate fi configurat ca un continuum cvadridimensional solid, temporalitatea fiind pură iluzie» -- constata Ioan Petru Culianu în ultima-i carte antumă, Călătoríi în lumea de dincolo (Out of This World, l99l; trad.rom. Gabriela şi Andrei Oişteanu, Editura Nemira, l994). «Nu este deloc limpede de ce timpul curge numai într-o singură direcţie. Şi nu este nici un motiv categoric ca cineva să nu se poată mişca înainte şi înapoi prin continuum, în orice punct din spaţiul-timp ar dori. Cu alte cuvinte, se pare că multe dintre limitele noastre sunt mai dificil de explicat decât unele dintre libertăţile noastre.» Şi n-am avea de unde şti până unde se întind aceste libertăţi dacă nu ne-am lovi de acele limite, n-am avea de unde şti ce înălţime avem dacă nu ne-am lovi cu capul (literalmente!) de pragul de sus al uşii sau de plafonul prea scund al închisorii noastre terestre. Plafon care, totuşi, rămâne fatalmente (şi până la proba contrarie: puţin optimism n-are cum strica) cel mai înalt nivel complexional cunoscut în univers (sau din universul cunoscut), din tot ce cunoaştem şi ştim cu certitudine (deşi, vai!, tot prin intermediul aceluiaşi fragil şi distorsionant dispozitiv biologic). Dar măcar tot e ceva şi-atâta: că avem un plafon de care să dăm cu capul şi, mai ales, un cap cu care să dăm de plafon.<br /><br />Această aprioric plafonată percepţie, această inextricabil intuitivă reprezentare a timpului constituie, cum se ştie, o componentă esenţială a „experienţei realului", un „stâlp" central şi structiv în susţinerea a ceea ce se numeşte „simţul realului" şi, odată prăbuşit, sau numai clătinat, numai subminat acest stâlp, acest pilon ontologic, experienţa realului se simte agresiv contrariată, simţul realului intră într-o acută derută, în „stare de urgenţă" şi în lansări de S.O.S., însăşi ancorarea ontologică a fiinţei umane în real se vede ameninţată, desfiinţată, copleşită, covârşită: iar de-aici, cum sistematic şi paradigmatic se întâmplă în science-fiction, nici sublimul, travestit de circumstanţă în „sense of wonder", nu mai e departe.<br /><br />Cu un surplus de „covârşire", în acest aparte caz al „paradoxurilor timpului", de natură a exacerba până la nec plus ultra potenţialul generator de emoţie, de furori, de „thrill", de frison intelectual mai întâi, dar şi de emoţie estetică în cele din urmă, când e cazul : dacă peste tot în sublim şi în science-fiction „covârşirea" ontologică este o condiţie sine qua non, dacă peste tot, pus în faţa „covârşirii" fizice fără posibilitate de ripostă fizică, „omul", eul generic uman reacţionează estetic apelând la intervenţia raţiunii sale -- facultate ireductibilă la natura „covârşitoare" şi mai presus de ea --, de data aceasta covârşirea „atacă direct la cap", vizează însuşi sediul acelei ireductibile şi inexpugnabile facultăţi raţionale -- mintea umană, pe care-o covârşeşte, o „întoarce pe dos" şi-o „face nod" prin propriile-i mijloace, prin propriile-i articulaţii şi circuite şi stereotipii logice, prin aporie şi paradox. De aceea şi sunt atât de frecventate, atât de atractive şi de fascinante, de frapante şi de frisonante, „paradoxurile timpului" în science-fiction, chiar şi cu riscul căderii în spectaculos şi în senzaţional gratuit, pe care n-ar fi nevoie să căutăm prea mult ca să-l găsim. Dar esenţialul rămâne intact: „întoarcerea pe dos" a minţii, stupefierea şi blocarea ei de moment prin aporie şi paradox, auto-blocarea tropismelor şi stereotipiilor logice prin propria lor inerţie de funcţionare, aducerea „simţului realului" în stare de perplexitate şi „siderare", de „astonishment", „wonderment" sau „bewilderment" -- toate acestea participă eficient la acea „copleşire" sau „covârşire" a umanului care, cum se ştie încă de la Kant şi de la Schiller, şi cum ne-o confirmă azi un secol de science-fiction, constituie o premisă necesară a generării emoţiei sublimului, inclusiv în ipostaza acesteia de „sense of wonder".<br /><br />«Istoriile pe tema paradoxurilor timpului constituie o subdiviziune a clasei istoriilor pe tema călătoriei în timp, diferenţiere ce rezultă din aparenta imposibilitate de a pune de acord călătoria de-a lungul timpului cu un principiu al cauzalităţii. Dacă această călătorie în timp este posibilă, atunci efectul poate fi anterior propriei cauze şi o poate el însuşi genera.» (Malcolm J.Edwards, ibidem).<br /><br />«Faptul că, orientată înspre trecut, călătoria în timp dislocă tiparul dat al cauzalităţii, schimbând sau anulând fapte binecunoscute ca atare, ca fapt împlinit, n-a fost în măsură a cauza expulzarea istoriilor de acest fel din domeniul sf : dimpotrivă, a dus la expansiunea unui sub-gen în care astfel de istorii celebrează şi exaltă estetica particulară a unor astfel de paradoxuri» -- constată acelaşi Malcolm J.Edwards în cea de-a doua ediţie (l993) a amintitei Enciclopedii, de data aceasta unindu-şi semnătura cu cea a altui erudit exeget, Brian Stableford. «Paradoxalitatea ce ţine de însăşi esenţa călătoriei în timp este adesea rezumată şi scenarizată în întrebarea: „Ce s-ar întâmpla cu mine dacă m-aş întoarce undeva înapoi în timp şi acolo mi-aş ucide propriul meu bunic?" -- o întrebare la care scriitorii de science-fiction au oferit multe şi diverse răspunsuri. O povestire pe tema paradoxurilor timpului de obicei duce fie la o bizar de plauzibilă reductio ad absurdum, fie la o abilă întorsătură literară ce reuşeşte să creeze aparenţa de a fi rezolvat paradoxul prin dizolvarea sau eludarea aparent inevitabilei contradicţii.»<br /><br />„Paradoxul bunicului" (ucis de nepot) este forma negativă, mai cunoscută, a unui „paradox al tatălui", conform căruia, în variantă afirmativă, întorcându-se în trecut, fiul poate deveni propriul său tată (efectul poate deveni propria sa cauză) şi tatăl se poate trezi propriul său fiu (cauza poate fi cauzată de propriul ei efect); tot în urma „călătoriei în timp", temerarul „călător" se poate trezi faţă-n faţă cu sine însuşi cel de altădată sau din viitor („paradoxul dublurii"); se poate întâlni cu oameni pe care i-a mai întâlnit / îi va întâlni cândva, dar pe care nu-i mai recunoaşte sau nu-l mai recunosc ei pe el („paradoxul cunoscuţilor necunoscuţi" sau al „necunoscuţilor cunoscuţi"); poate fi aşteptat pe parcursul escapadei în viitor de utile instrucţiuni pe care el însuşi şi le-a trimis / şi le va trimite la post restant („paradoxul scrisorii auto-adresate"); poate primi, din eroare „poştală", colete greşit expediate din viitor, conţinând obiecte necunoscute prezentului („missent parcels"); poate fi prins fără scăpare într-un flux temporal care-l poartă dinspre viitor înspre trecut („paradoxul timpului inversat" sau al „timpului curgând invers"); poate schimba cursul prezent şi viitor al istoriei prin bine calculate intervenţii „chirurgicale" operate în trecut („cronoplastia" şi „ucronia", „istoria alternativă", „paralelă" sau „contrafactuală", subsumabile toate unui vast şi extrem de productiv „paradox al timpului vulnerabil"), dar poate descoperi cu exasperare şi că, orice ar face, nu poate schimba nimic („paradoxul timpului invulnerabil"). Singurul paradox „fizic" rătăcit printre aceste paradoxuri „logice" este „paradoxul fraţilor gemeni", dintre care unul îmbătrâneşte firesc şi ajunge moşneag, iar celălalt rămâne flăcău în perpetuitate, graţie unor „efecte relativiste" prezumate ştiinţific a se produce la viteze apropiate de cea a luminii, deci în urma unei călătorii în spaţiu, nu în timp.<br /><br />„Paradoxul operei fără autor" este şi el un astfel de paradox exclusiv „logic" şi deloc „fizic": ca şi celelalte nouă „paradoxuri ale timpului" sumar enumerate mai sus, el nu are nici o realitate fizică, fie şi una doar ipotetică, prezumată ştiinţific, matematic (precum „paradoxul fraţilor gemeni"); nu are deci „acoperire" ştiinţifică, şi cu atât mai puţin factuală, efectivă; nu are altă existenţă decât una pur mentală şi nu dă seama despre altceva decât despre mintea în care există, despre felul cum e constituit şi funcţionează, răsucindu-se şi înnodându-se în sine însuşi, în paradoxuri şi aporii, intelectul uman. De aceea, dacă mai e nevoie s-o spun, modul de abordare nu poate fi unul „realist", „de bun simţ" sau „cu spirit de răspundere" morală ori socială, cu „conştiinţă civică", ceea ce în cazul dat ar denota doar obtuzitate intelectuală, lipsă de humor şi inadecvare estetică; dacă nu cumva spaima „drobului de sare" din aceste nesărate precizări a şi denotat deja aceleaşi lucruri; să privim, aşadar, lucrurile cum grano salis.<br /><br /><br />/ Fragment dintr-o carte în lucru, Paradoxurile timpului în science-fiction. Textul de faţă a fost predat spre publicare revistei Tribuna din Cluj. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXUL OPEREI FĂRĂ AUTOR (2)<br /><br />Cum apare pe lume opera fără autor<br /><br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Totul începe, fatal, de la călătoria în timp, de la „cronomoţie", acreditată prin iluzie ficţională, prin „that willing suspension of disbelief" (S.T.Coleridge): în momentul în care am acceptat că ne-am putea deplasa în timp, am acceptat ipso facto şi bulversarea cauzalităţii. Iar forma pe care cel mai des o ia această derută cauzală menită a „întoarce mintea pe dos" şi a crea astfel potenţial pentru generarea de „sense of wonder" este aporetica „buclă în timp": «Bucla închisă în timp („the closed loop in time"), în care un fapt întâmplat devine propria sa cauză, este forma narativă cea mai simplă practicată în istoriile pe tema paradoxurilor temporale» (Malcolm J.Edwards, ibidem). Ar mai fi şi altele, dar să rămânem deocamdată la aceasta.<br /><br />«Într-un anumit moment din trecut sau prezent, cineva vine la un artist (pictor, într-o povestire, scriitor în alta) şi-i face plocon fie o carte despre evoluţia picturii în viitor, fie un roman scris în viitor. Pictorul / romancierul se pune pe treabă şi începe să imite materialul dat cât poate de bine, astfel că în scurt timp ajunge celebru : paradoxul constă, aici, în faptul că artistul se inspiră din propria-i creaţie viitoare, deoarece el însuşi urmează să fie autorul acelei cărţi sau al acelor tablouri, atâta doar că „după douăzeci de ani".» Acest laconic enunţ al temei este desprins dintr-un eseu al lui Stanislaw Lem, „The Time-Travel Story and Related Matters of SF Structuring" (l974), iar aluzia din final nu poate fi decât la cunoscutul roman al lui Alexandre Dumas-pčre Vingt ans aprčs.<br /><br />Cine să fie, însă, scriitorul / romancierul al cărui nume Stanislaw Lem nu-l aminteşte (poate nici nu şi-l aminteşte, dar „cazul" i-a rămas în memoria difuză)? Un caz neelucidat (încă!), dar, în compensaţie, iată şi unul elucidat, un „făptaş" identificat (cu rezervele de rigoare în regim conjectural): dacă „scriitorul" nu ştim cine este, „pictorul" nu poate fi decât Morniel Mathaway, personajul lui William Tenn (n.l9l9) din povestirea Cum a fost descoperit Morniel Mathaway („The Discovery of Morniel Mathaway", l955; trad.rom. Dan Iordache şi Dan Merişca, în Almanah Anticipaţia, l986), de-al cărui nume se leagă „unul din cele mai frumoase paradoxuri temporale pe care ni le-a oferit vreodată SF-ul", cum certifică Jacques Sadoul în Istoria SF-ului modern :<br /><br />«Morniel Mathaway este un pictor contempotan ratat. O maşină a timpului apare deodată în atelierul lui şi un critic de artă din viitor (numit Glescu, probabil forma la care în anul 2487 va ajunge numele Golescu -- n.n.) vine să-i prezinte omagiile. El ţine în mână un catalog al operelor lui Morniel Mathaway, opere care se dovedesc a fi într-adevăr geniale. Abuzând de credulitatea criticului, pictorul ratat îl îndepărtează un moment, pune mâna pe catalogul operelor lui şi pleacă în viitor, strângând catalogul sub braţ. Rămas în prezent, pentru a putea supravieţui criticul îşi va asuma personalitatea lui Morniel Mathaway şi va începe, încet-încet, să picteze din memorie tablourile atribuite idolului său. Dar, cu trecerea vremii, criticul uită din ce în ce mai tare operele lui Mathaway, al căror autor devine în realitate.»<br /><br />Catalogul cu pricina (o „carte", spune textul, un splendid album: „Paginile erau foarte albe şi netede şi produceau, atunci când erau întoarse, un ţiuit ascuţit. Un lucru în orice caz era sigur -- nu era hârtie") poate părea, la o primă privire, un „missent parcel", un „colet greşit expediat", întrucât este întocmit şi adus de altcineva din viitor în prezent, la bordul unei „maşini a timpului"; şi totuşi, este o „scrisoare auto-adresată", întrucât acest „altcineva" se dovedeşte a fi, în cele din urmă, adevăratul titular al identităţii respective, adevăratul actor al paradoxului: adevăratul adresant nu este Morniel Mathaway, cel care fură inutil albumul şi fuge cu el în viitor (unde putea găsi o mulţime de exemplare identice), ci tocmai cel care-l adusese din viitor în prezent, Glescu, criticul de artă care efectiv l-a şi scris; şi nu întâmplător autorul îl lasă pe acest amnezic naufragiat în prezent să se descurce fără această cârjă a anamnezei care este „scrisoarea auto-adresată", pentru că ambiţia lui scriitoricească bate mult mai departe.<br /><br />Ca miză maximală, William Tenn vizează aici însăşi esenţa creaţiei artistice, care este trăire vie, căutare imprevizibilă, fără rezultate prestabilite, nu copiere mecanică, nu (auto)pastişă sau (auto)plagiat. Iar dacă e vorba de anamneză, dacă aşa ceva există, atunci numai aşa se poate ajunge la ea, prin creaţie vie: pentru că „adevărul este un rod al imaginaţiei" („Truth is a matter of the imagination"), cum strălucit avea să demonstreze peste ani (1969) Ursula K.Le Guin, într-un roman mult mai celebru (The Left Hand of Darkness / Mâna stângă a întunericului, trad.rom. Mihai-Dan Pavelescu, Nemira, l994), nescris încă la acea dată (1955), când William Tenn îşi punea cam aceleaşi probleme („ultime", ce-i drept).<br /><br />Dar deocamdată ne aflăm în faţa mizei minimale, aceasta ne absoarbe acum prioritar atenţia, ca şi autorului, şi această miză vizează „doar" paradoxurile timpului din science-fiction, ambiţia de-a oferi o „altă" variantă la căile lor bătute, de-a găsi o ieşire inedită, ingenioasă din cercul lor vicios. Adică nimic mai mult sau mai puţin decât imposibilul, strict logic vorbind; în termenii imaginaţiei, însă, nu în cei ai logicii stricte, acest imposibil devine posibil, astfel încât William Tenn poate exclama victorios, prin gura unui personaj al său şi odată cu alţi confraţi (precum un Fredric Brown, în Paradoxul pierdut, 1943) care-au mai încercat acest „tur de forţă": „Nu există şi n-a existat niciodată vreun paradox temporal!"<br /><br />«Domnul Glescu - Morniel Mathaway este cel mai mare pictor al vremii noastre. Şi cel mai nefericit.» -- constată personajul-narator al povestirii, un poet.<br /><br />«- Dar ce-i apucă pe toţi aceşti oameni, mi se confesă el după ultima sa expoziţie. Să mă ridice astfel în slăvi! Când eu ştiu prea bine că n-am nici un pic de talent adevărat. Totul e de mâna a doua în opera mea. TOTUL! Am încercat să fac o operă originală, o operă care să fie cu adevărat a mea, dar sunt atât de îmbibat de Mathaway încât nu reuşesc să-mi exprim nicidecum propria personalitate, orice eforturi aş face. Şi nătărăii ăştia de critici care-mi aduc elogii delirante, când opera mea nici măcar nu e de mine!<br /><br />- De cine e, atunci? l-am întrebat.<br /><br />- De Mathaway, bineînţeles! spuse el cu amărăciune. Am admis întotdeauna că un paradox temporal este imposibil -- păcat că nu puteţi citi toată literatura ştiinţifică, enormă, care există pe acest subiect : sunt biblioteci întregi. Specialiştii în timp afirmă că este imposibil ca un tablou, de exemplu, să fie copiat după o reproducere viitoare, fiindcă în cazul acesta n-ar exista autor. Dar asta e tocmai ce fac eu! Copiez cartea aceea din memorie!<br /><br />Mi-ar fi plăcut să-i pot spune adevărul. Este cu adevărat un băiat de valoare, mai ales dacă îl comparăm cu primul Mathaway, şi suferă atât de mult...<br /><br />Dar nu pot face aşa ceva.<br /><br />Vedeţi dumneavoastră, ceea ce se întâmplă este că el încearcă dinadins să nu copieze aceste tablouri. Se străduieşte aşa de mult în această privinţă încât nici măcar nu mai vrea să audă vorbindu-se despre acea carte sau să vorbească despre ea cu mine. De curând, am reuşit totuşi să-i strecor câteva vorbe, şi ştiţi la ce concluzie am ajuns? Nici măcar nu-şi mai aduce aminte de ea, ca să zic aşa!<br /><br />De altfel, lucrul acesta nu mă miră deloc. EL este adevăratul Morniel Mathaway şi n-a existat niciodată vreun paradox temporal. Dar dacă i-aş spune vreodată că, în realitate, EL PICTEAZĂ aceste tablouri, în loc să le copieze din memorie, şi-ar pierde şi bruma de încredere în sine pe care-o mai are.<br /><br />Trebuie să-l las să creadă că e un fel de impostor, când în realitate este un mare artist.<br /><br />- Haide, nu-ţi mai face atâta sânge rău! îi repet mereu. Principalul este că pictura asta se vinde.»<br /><br /><br />/ Fragment dintr-o carte în lucru, Paradoxurile timpului în science-fiction. Textul de faţă a fost predat spre publicare revistei Tribuna din Cluj. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXUL OPEREI FĂRĂ AUTOR (3)<br /><br />Opera lui Shakespeare n-a fost scrisă de Shakespeare, ci de altcineva, care purta acelaşi nume<br /><br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Să presupunem acum, urmându-l în continuare pe Stanislaw Lem, că în locul pictorului ar fi un scriitor, şi nu oricare, ci însuşi „Marele Will", inegalabilul William Shakespeare : în postura unui „călător în timp" descins în viitor (cândva în secolele XIX sau XX, să zicem), el n-ar fi decât un oarecare ins numit Bill Shairkespeyr (astfel grafiat de Anthony Burgess, în povestirea Muza, l968), necunoscut în secolul lui întrucât încă nu scrisese nimic, care ar cumpăra (sau fura) o ediţie completă a operelor lui Shakespeare, disponibile în orice librărie, s-ar întoarce cu masivul op în timpul din care venise, pe la l590-l600, şi-ar începe să-i toarne la capodopere, piesă după piesă -- „operele lui Shakespeare", transmise posterităţii şi publicate în secolul XIX sau XX în ediţie completă. :<br /><br />Dar de ce să se deranjeze personal Shakespeare până în secolul XX, când poate fi vizitat el, cu infinită veneraţie, în secolul XVI, de un ultra-devotat exeget „shakespeareolog" din viitor, care-ar face din asta ţelul suprem al vieţii (şi carierei) sale? Mai ales că, printre altele, o astfel de opţiune elimină de la sine o serie de dificultăţi suplimentare, în ordinea plauzibilităţii şi „motivaţiei realiste", implicate în ipoteza unei „maşini a timpului" ce-ar fi fost disponibilă încă în acel secol pre-tehnologic. Încă odată, mai ales că pentru prima variantă nu avem ca probă decât o vagă şi nesigură amintire (care, cu tot respectul cuvenit, poate fi şi o „falsă memorie" a lui Stanislaw Lem, prin firească simetrie sau analogie cu ficţionalul pictor de care vorbise mai înainte), în timp ce pentru a doua variantă avem „proba" în mână; şi, iarăşi, nu orice probă, ci o povestire pe care „va trebui mai întâi s-o citească oricine va dori să mai scrie despre călătoria în timp sau despre lumi alternative", cum opinau în 1970 Harry Harrison şi Brian W.Aldiss, când îşi deschideau antologia The Year's Best Science Fiction 3 cu povestirea lui Anthony Burgess (l9l7-l993) Muza („The Muse", l968); cu atât mai mult cu cât reputatul scriitor britanic (cunoscut mai ales graţie romanului Portocala mecanică / A Clockwork Orange, l962; film l97l) este şi un prestigios shakespeareolog, monografia sa Shakespeare (l970; trad.rom. Sorana Corneanu, Editura Humanitas, 2002) datând din aceiaşi ani, fiind ulterioară cu numai doi ani povestirii Muza şi concomitentă antologiei amintite. (Anterior, în l964, mai scrisese şi un roman „din viaţa lui Shakespeare", netradus în româneşte: Nothing Like the Sun. A Story of Shakespeare's Love -Life).<br /><br />Şi, cu toate că Anthony Burgess complică (aparent inutil) premisele, decorul şi factologia istorico-biografică a „cazului", „bucla cauzală" pe care-o „înnoadă" naraţiunea atinge aceeaşi paradoxală circularitate, concluzia paradoxală spre care progresia narativă conduce este aceeaşi, simplă : opera lui Shakespeare nu are autor!<br /><br />Mai întâi, „Anglia proto-Elizabethană" în care Paley, pasionatul shakespeareolog, se întoarce din viitor, nu e situată pe Terra, pe „Pământul" propriu-zis, ci pe o dublură identică a acestuia, undeva în imensitatea spaţiului cosmic, în „Sistemul B 303", nu în sistemul nostru solar: mai degrabă decât de-o „lume/istorie alternativă", derulată pe-o altă „creodă" sau „linie de probabilitate" în timp, e vorba, aşadar, de-o „lume paralelă" sau de-un „univers paralel" situat într-o altă dimensiune a spaţiului; dar şi în spaţiul „nostru", tridimensional, rămâne latent validă o explicaţie „ştiinţifică": posibilitatea, de exemplu, a unei „aporii statistice" de genul celei imaginate de Camille Flammarion în romanul Stella (l877), sau de Ovid S.Crohmălniceanu în povestirea Ceilalţi (l980), sau non-ficţional de Oriana Fallaci în cartea-reportaj Dacă Soarele moare (Se il Sole muore, l965; trad.rom. Constantin Ivaneş, Editura Dacia, l98l): dacă Universul e infinit, existenţa în (ne)cuprinsul lui a unor sisteme solare şi planete perfect identice, cu tot cu locuitorii lor, e nu numai posibilă, nu numai probabilă, dar chiar inevitabilă. În Muza lui Anthony Burgess, aşadar, călătorul în timp este concomitent -- deşi facultativ şi dispensabil -- şi un călător în spaţiu.<br /><br />Oricum ar fi, „lume alternativă" în timp sau „lume paralelă" în spaţiu, aici identitatea nu e chiar perfectă, mici anacronisme, mici diferenţe sau „fisuri" sau „fire fugite" din „ţesutul" complexional al acestei „lumi" apar chiar din momentul asolizării (pseudo- sau quasi-"aterizării") temerarului cosmo-temponaut; trecând peste pitorescul primelor scene, cea mai frapantă surpriză a eruditului şi manieratului studios este de-a da ochii cu un Shakespeare bădăran şi agresiv, care nu este însă un ageamiu într-ale autorlâcului literar, întrucât nu se află la prima vizită de acest fel, din partea unor „shakespeareologi" ai viitorului pentru care are un suveran dispreţ, dar de la care reuşise, în repetate rânduri, să smulgă texte ale viitoarelor sale „opere". Rapace şi fără scrupule, el confiscă „hârtiile" pe care le avea asupra sa Paley (după care un servitor nu mai puţin grobian îl deposedează pe „străin" de aur şi-l predă poliţiei ca „stafie", ca arătare diavolească): „hârtii" printre care se află şi textul piesei Neguţătorul din Veneţia (l595), a cărei „muză" nefericitul istoric literar, de care istoria nu va mai auzi vreodată, se trezeşte a fi cu de-a sila şi chiar fără să-şi dea seama ce se-ntâmplă; „inspirat" de această „muză", Shakespeare nu face decât să copieze, să „treacă pe curat" cu un scris îngrijit, „fără ştersături", textul picat din viitor:<br /><br />«Astea da, îşi zise Shakespeare, astea-s nişte piese pe cinste. Ce curios, una dintre ele, pe cât putea să-şi dea seama răsfoind-o în grabă, era despre un cămătar evreu. Insul ăsta, Paley, parcă zicea că-i de loc de pe la Norwich, îl citise mai mult ca sigur pe Marlowe şi sesizase pe loc ce posibilităţi dramatice mai ascundea încă o figură de felul lui Lopez, tipul omului pus pe rele. Doar şi el, Shakespeare, cochetase într-o vreme cu ideea de-a scrie o piesă ca asta. Şi uite c-o avea acum în mână, gata scrisă, parcă pentru el anume. Şi asta nu e tot, uite-aici şi alte câteva istorii ce arată la fel de promiţător. Uite asta, despre Regele Henry al IV-lea. Sau astalaltă, o comedie de-i zice Mult zgomot pentru nimic. Pleaşcă. Daruri din cer, trimise de zei. Cineva, acolo sus, mă iubeşte -- zâmbi el pe sub mustaţă. Îşi aduse aminte că alemanul, germanul care-l vizitase mai demult, Doctor Schleyer sau cam aşa ceva, venise şi el cu o istorie cam ca asta, a nebunului ăsta de-acum (nebun? Pot oare nebunii, îi ţine pe ei cureaua să scrie aşa ceva? „Lunaticul, libovnicul, poetul": ce mai vers, nemaipomenit, din povestea aia cu zâne pe care-o adusese Schleyer. Bietul de Schleyer, murise şi el, de ciumă). Erau bune şi piesele aduse de Schleyer, nimic de zis, dar parcă nu chiar aşa de bune ca astea de-acum, pe cum se-arată.<br /><br />Aruncând priviri furişe în jur (deşi era singur în odaie) Shakespeare îşi făcu repede semnul crucii. Poate că poeţii, care din vechime o tot ţin întruna cu Muza, se gândeau la vizitatori de felul ăstuia, pe care tocmai îl aruncase în stradă, de unde vaietele i se auzeau tot mai slab, sau de felul neamţului de Schleyer, sau de felul ăluia care, chiar şi supus la cele mai cumplite cazne, se jura că el e de fel din Virginia, asta vine parcă prin America (să fi fost oare nimeni altul decât Edgar Allan Poe -- n.n.), şi că ei acolo-n America au, cică, universităţi la fel de bune ca la Oxford sau Leyden sau Wittenberg, de nu chiar mai bune? Ridică din umeri, ştiind prea bine că-n cer şi pe pământ se află a fi atâtea lucruri, mult mai multe decât etc. Prea bine, la urma urmei, oricine-ar fi, să fie bineveniţi şi din toată inima primiţi, atâta timp cât nu vin cu mâna goală, ci aduc cu ei piese de teatru. Acel Richard II al lui Schleyer mai are, poate, nevoie de nişte îndreptări şi îmbunătăţiri, la care tocmai lucra acum, în schimb celelalte, începând cu Henry VI, care-i veniseră mai demult, erau de-acum pe buzele tuturor. Îşi purtă ochii pe foaia care era prima în acest nou teanc, trecându-şi alene degetele prin barba-i arămie înspicată deja argintiu, luminoşii lui ochi cenuşii citind cu luare aminte. Cu un suspin adânc, făcu ghemotoc o foaie pe care-o avea deja scrisă pe masă, nu înainte de-a o citi încă o dată. Nu merge, îşi zise, cam şchioapătă, prea multă magie. Ducele Ingenio zicea aşa:<br /><br />Luaţi aminte, gentilomi, cum în adânc de mări<br />Tot ce există viu aici, aidoma-i şi-acolo;<br />Tot astfel în adâncul cerului, departe,<br />Şi noi ne-am regăsi aidoma la faţă,<br />Ca şi cum fiecare am avea un geamăn<br />Şi tot ce facem ar mai fi făcut o dată;<br />La rândul lor, şi gemenii au gemeni,<br />La nesfârşit, în număr ca şi-n spaţiu,<br />Şi gemeni au şi stelele de gheaţă...<br /><br />Prea fantasmagoric, nu merge şi pace. Azvârli ghemotocul de hârtie în coşul de gunoi pe care Tomkin (servitorul -- n.n.) avea să-l golească mai târziu. Luă o foaie albă, neîncepută, şi trecu pe curat mai întâi titlul, cu un scris frumos rotunjit:<br /><br />THE MERCHANT OF VENICE<br /><br />Apoi se aşternu pe scris, fără să şteargă un rând.»<br /><br />No comment. Neguţătorul din Veneţia este o „operă fără autor". Paradox atins. Touché.<br /><br />Cu ce preţ, asta-i altă poveste. Nu-i treaba noastră, turcul (respectiv englezul, recte Burgess) plăteşte. Că doar are cu ce, berechet, „Farmecul discret al Burgess-iei" (cum inspirat parafrazá Virgil Stanciu un cunoscut titlu de film) putând face iertate multe păcate (iertate, nu uitate!).<br /><br />De parcă n-ar fi fost de-ajuns jenanta postură de plagiator în care cutează a-l pune pe „Marele Will" (când până şi-un amărât de pictor ca Morniel Mathaway, şi ficţional pe deasupra, „scornit", era creditat de William Tenn, în povestirea de mai înainte, cu demnitatea creaţiei artistice autentice, prin strădania de-a ignora „modelul" picat din viitor pentru a putea crea liber, imprevizibil şi neprestabilit), -- Anthony Burgess nu se poate abţine de la un ultim sarcasm: face parte din hagiografia shakespeareologică legenda pioasă, acreditată în timp de exegeţi, cum că „Marele Will" „never blotted a line", că scria fără ştersături şi poticneli, fără ezitări şi tatonări, cu mână sigură şi neezitantă, „din prima", „fără să şteargă vreun rând" („not blotting a line"). Dar ispita diavolească a orgoliului fictorial nu iartă nimic, „nu are nimica sfânt", nici măcar veneraţia supremă, sacrosanctă, cuvenită stâlpului totemic identitar: Shakespeare rămâne, totuşi, Shakespeare, mister Burgess, auzi?, aşa să ştii!, şi nu-s doi ca el, e „poetul vostru nepereche", Luceafărul poeziei englezeşti! Pe lume nu-s mai multe Mari Britanii! La trecutu-ţi mare, mare viitor!<br /><br />Noi, oricum, avem sacii (paradoxurile timpului, cum ar veni) suiţi în căruţă : chiar şi aşa, în ipoteza unui Anthony Burgess mai reverenţios, mai reşpektuos, în ipoteza că Shakespeare n-ar fi aruncat la coşul de gunoi propria ciornă a Neguţătorului din Veneţia, ci „textul definitiv" picat din viitor, refuzând cu dispreţ nedemna ispită a „Muzei", -- chiar şi în aceste condiţii, ale trăirii vii şi-ale imaginaţiei imprevizibile ce definesc actul creaţiei majore, autentice, „bucla cauzală" a paradoxului tot s-ar fi închis: chiar şi scris sub puterea unei inspiraţii genuine, Neguţătorul din Veneţia ar fi continuat să existe în posteritate ca o piesă pe care, de fapt, nu a scris-o nimeni, ca o „operă fără autor": Shakespeare „se aşterne pe scris" numai după ce a fost vizitat de „Muză"; fără textul adus din viitor de Paley, chiar şi aruncat la gunoi până la urmă, n-ar fi existat nici textul scris „din vână proprie" în 1595 de Shakespeare şi transmis ca atare posterităţii, deci acelui viitor îndepărtat de unde urmează a fi adus. Fără „Muză", autorul n-ar exista, dar „Muza", de fapt, ea însăşi, nu există. Ergo: autorul nu există, opera însă există, opera deci nu are autor.<br /><br />Dar -- să stăm strâmb şi să judecăm drept -- nu e Anthony Burgess singurul autor de science-fiction posedat de acest demon, nu-i doar el singurul animat de ambiţia quasi-sportivă de a-şi depăşi şi reduce la tăcere competitorii, fie şi nedeclaraţi ca atare, confraţii care implicit s-au înscris în cursă atunci când şi-au încercat, anterior, puterea (minţii) şi ingeniozitatea cu „paradoxurile timpului"; cum şi-ar fi putut refuza, atunci, satisfacţia auctorială de-a fi găsit, pe post de ingenioasă „poantă finală", un „loc comun" citat ad litteram, o sintagmă notorie în exegeza shakespeareană -- „bibliografie de referinţă" a cărei copleşitoare abundenţă îl va fi adus la exasperare pe noul exeget obligat s-o parcurgă : în 1968, anul apariţiei povestirii „The Muse" în The Hudson Review, Anthony Burgess se mai „documenta", putem deduce, pentru monografia Shakespeare, apărută în 1970.<br /><br /><br />/ Fragment dintr-o carte în lucru, Paradoxurile timpului în science-fiction. Textul de faţă a fost predat spre publicare revistei Tribuna din Cluj. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />APROAPE ÎNGERI<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Când am citit anunţul din ziar, l-am înconjurat cu pixul, apoi, privind cu grijă în jur, am întors ziarul cu faţa în jos de parcă mi-ar fi fost frică să nu-l vadă altcineva şi să mi-o ia înainte. Anunţul era sec: „Angajez paznic pentru crescătorie de animale exotice. Se cere disponibilitate pentru muncă în locuri izolate. Salariu atractiv şi durata angajării minimum un an". Alături de rubrica cu anunţuri era şi un reportaj despre jaful de la bancă: "Ieri după-amiază a avut loc o tentativă de jaf armat la banca din localitate. Cu numai câteva minute înainte de închidere, la unul dintre ghişeele băncii s-au prezentat doi indivizi care, atunci când le-a venit rândul, au scos pistoalele şi au cerut toate încasările zilei. În timp ce casiera le pregătea banii, unul dintre gardienii băncii, culcat pe jos de jefuitori, a profitat de neatenţia celor doi, a scos un pistol şi i-a împuşcat mortal. Mai multe amănunte şi un interviu în exclusivitate cu gardianul, grav rănit în schimbul de focuri, în ediţia de mâine, dacă starea lui de sănătate ne-o va permite". Lângă articol erau fotografiile celor doi tâlhari şi puţin mai jos poza mea. În ea arătam palid ca şi cum aş fi fost grav rănit şi cine ar fi văzut numai poza din ziar mi-ar fi dat puţine şanse să scap cu viaţă. Am băut cu înghiţituri mari cola care se încălzise şi m-am grăbit spre un telefon. E adevărat că ziarul apăruse în dimineaţa asta, dar mai ştii cine dădea târcoale slujbei mele? Am vârât zâmbind o fisă în telefon: deja o consideram slujba mea, şi nu ştiu de ce totul mi s-a părut că a curs firesc. Prea uşor şi prea firesc.<br /><br />- Alo!<br /><br />În receptor se auzeau doar fâşâituri şi pocnituri, ca şi cum sunetul vocii mele şi-ar fi căutat drumul spre ţintă.<br /><br />Într-un târziu, cineva mi-a răspuns:<br /><br />- Alo... da, spuneţi, vă rog.<br /><br />După voce, părea un bărbat în vârstă, cultivat şi calm.<br /><br />Mi-am compus şi eu o voce asemănătoare:<br /><br />- Mă numesc Jim Warren şi v-am sunat în legătură cu anunţul... paznic pentru crescătorie...<br /><br />- A... sigur că da, domnul Warren....<br /><br />În timp ce mintea mea înregistra mecanic informaţiile privind modul prin care puteam ajunge la crescătorie, ceva s-a pus în mişcare. Un drăcuşor neliniştit îmi şoptea că cel de la capătului firului părea să-mi cunoască foarte bine numele şi că se oprise în ultimul moment. Imposibil. Nimeni nu ştia nimic, cu atât mai puţin necunoscutul de la telefon. Pe care hotărâsem să-l contactez cu numai câteva minute în urmă.<br /><br />În trenul care mă ducea spre viitorul meu loc de muncă, scuturat pe îndelete de vagonul vechi şi aproape gol, m-am hotărât să-i păstrez noua slujbă cât mai mult timp. Poate între timp vor uita de mine şi complicii celor doi tâlhari ucişi. Care sigur vor dori să se răzbune. Rumegam în minte întâmplările zilei de ieri şi încă nu mă puteam lămuri cum am putut ieşi atât de uşor din spital. La căderea nopţii, m-am strecurat uşor, ca un abur, pe sub nasul poliţistului pus să-mi asigure protecţia. Nu prea aveam eu încredere în poliţie şi în abilitatea ei de a mă apăra prea multă vreme, aşa că era mai bine să mă descurc singur..<br /><br />După ore bune de mers cu trenul printr-un peisaj de câmpie monoton, dintr-o dată, aproape pe neaşteptate, totul în jurul meu a început să se schimbe. Câmpia a cedat locul unor dealuri pietroase, preschimbate şi ele în scurtă vreme, după numai câţiva kilometri, în munţi abrupţi, pe care ici-colo câţiva jnepeni încăpăţânaţi încercau să se caţere fără succes. Când, peste încă o oră, am sosit în staţia terminus, mi s-a părut că am ajuns pe fundul unei uriaşe căldări de piatră din care se strecura afară, parcă pe furiş, numai linia ferată printr-un defileu îngust. Aici au coborât toţi călătorii şi în numai câteva clipe s-au pierdut cu paşi repezi pe drumul din spatele gării. Pe peron mai rămăseseră numai un impiegat de mişcare şi trei munteni cu priviri aspre şi feţe dure, tăiate parcă din stânca munţilor care ne înconjurau. Cum figurile lor nu prea mă îndemnau la conversaţie, m-am îndreptat spre impiegatul în uniformă, care mă privea neliniştit în timp ce mă apropiam de el. A privit pe furiş spre cei trei munteni şi, la un moment dat, mi s-a părut că vrea să intre în clădirea gării şi să trântească uşa după el. Am mărit pasul şi l-am întrebat arătându-i anunţul din ziar:<br /><br />- Bună ziua! La ferma Ronsson cum aş putea ajunge?<br /><br />Mi s-a părut că s-a schimbat la faţă şi s-a uitat iar spre cei trei, care deveniseră brusc atenţi. Apoi a privit înspăimântat spre mine cu nişte ochi mari şi goi, ca şi cum nu m-ar fi văzut.<br /><br />- Aaa... ferma Ronsson... pleacă un drum spre ea chiar din spatele gării. E la vreo trei kilometri de aici..., spuse el poticnit, într-un târziu.<br /><br />Trei kilometri... Nu avea rost să caut nici un mijloc de transport, mai ales că nu aveam nici un bagaj la mine în afară de mica raniţă, care nu numai că era uşoară, dar era şi pe jumătate goală.<br /><br />Am mulţumit cu o înclinare din cap şi am dat să plec. Brusc mi-a venit o idee. Ce ar fi să aflu cu câteva minute mai repede ce muncă o să mă aştepte?<br /><br />- Nu vă supăraţi... Poate că îmi puteţi spune ce fel de animale se cresc la fermă? Ştiţi, urmează să mă angajez acolo ca paznic...<br /><br />De data asta, omul s-a schimbat cu totul la faţă. M-a privit un minut lung fără să spună nimic, doar deschizând şi închizând gura fără să îi iasă nici un sunet.<br /><br />- Animale? a bâiguit el într-un târziu.<br /><br />- Da, ce fel de animale? am repetat eu apăsat şi prin minte au început să îmi treacă tot felul de boli specifice zonelor înalte, din cauza lipsei iodului din apa de băut.<br /><br />Din câte îmi aminteam eu, parcă producea cu totul alte afecţiuni, şi tocmai mă pregăteam să repet întrebarea, când omul a făcut trei paşi iute ca fulgerul spre uşa biroului gării, a trântit-o după el şi am auzit clar cheia cum s-a răsucit de două ori în broască. M-am întors spre cei trei munteni, dar aceştia se îndepărtau deja cu paşi mari şi cumpăniţi şi, văzându-le spatele lat, nu prea mi-a venit să le întrerup plimbarea. M-am apropiat de uşa închisă atât de brusc în nasul meu. Se auzea de dincolo de ea o voce înspăimântată:<br /><br />- Nu mint, zău aşa! Am auzit o voce care m-a întrebat de ferma Ronsson... Şi despre ce fel de animale cresc acolo...<br /><br />O voce arţăgoasă de femeie i-a răspuns:<br /><br />- E normal să auzi spre seară voci care te întreabă de drumul spre iad, dacă începi să sugi rachiul de ienupăr cum dă soarele prima geana. Ai să ajungi ca cel de dinaintea ta, să vorbeşti singur cu liniile... O să-ţi pierzi slujba, nenorocitule, şi o să mă laşi pe drumuri şi pe mine şi pe copii...<br /><br />- Azi n-am băut nimic, începu el să se dezvinovăţească, dar sunetul sec al câtorva palme mi-a dat de înţeles că avea o femeie care trecea extrem de uşor de la vorbe la fapte.<br /><br />Am preferat să plec fără să mai insist, deşi în sinea mea mă întrebam cât o fi putut bea mogâldeaţa de funcţionar încât să i se pară că vede fantome... Sau că îmi aude numai vocea. O singură dată băusem rachiu de ienupăr şi trei zile am bolit. Dar parcă totuşi nu văzusem fantome... Poate că nu băusem destul. Dacă la fermă aveau, puteam încerca şi asta. Timp de un an, puteam încerca multe...<br /><br />În spatele gării erau numai două drumuri: unul ducea spre orăşelul aflat la numai o azvârlitură de băţ, iar altul, abia o cărăruie ceva mai răsărită, se pierdea spre munţi. Am apucat mai bine raniţa şi am început să urc voiniceşte. În stânga şi în dreapta drumului se înălţau stânci cenuşii întrerupte ici-colo de filoane de rocă de un roşu-aprins. În lumina tot mai slabă, păreau dârele de sânge ale unui uriaş sacrificat sus, în creierul munţilor. Atmosfera devenise de-a dreptul apăsătoare, aşa că m-am bucurat când am zărit casa. Părea mai degrabă o cabană ceva mai mare, care se continua în spate cu câteva construcţii joase. „Acolo cresc probabil animalele", mi-am spus şi am mărit paşii. Undeva în subconştient îmi rămăsese reacţia funcţionarului de la gară şi, involuntar, mă gândeam la cele mai catastrofale scenarii. Adevărul este că unul singur nu mi-ar fi convenit: cel în care la fermă ar fi crescut şerpi. Nu pot să sufăr şerpii şi niciodată nu am putut să îmi explic de ce. De fapt este o fobie atât de comună la majoritatea oamenilor, încât nu prea ai nevoie să o explici, pentru că toată lumea te înţelege. Cu gândul acesta în minte, am bătut în uşă.<br /><br />Mi-a deschis un bărbat în vârstă, dar care îmi părea voinic şi destul de viguros, în lumina palidă a apusului.<br /><br />- Da? m-a privit el întrebător, apoi privirea i-a coborât spre raniţă şi i s-a luminat a înţelegere. Pentru anunţ, nu?<br /><br />- Da, pentru anunţ. Cu dumneavoastră am vorbit la telefon? am întrebat, deşi îi recunoscusem deja vocea.<br /><br />- Da, cu mine a răspuns el, studiindu-mă din cap până în picioare, poftindu-mă apoi cu un gest larg să intru.<br /><br />- Numai puţin, am spus eu şi m-am oprit în prag. Înainte de a intra, ar fi bine să lămurim nişte lucruri. Nu suport şerpii...<br /><br />A început să râdă vesel:<br /><br />- Foarte bine. Cine a pomenit ceva de şerpi? Şi, la urma urmei, cine suportă şerpii?<br /><br />M-am scărpinat în cap, încurcat:<br /><br />- E drept că nimeni, numai că în anunţ era vorba de animale exotice, apoi în oraş nimeni nu voia să îmi spună despre ce este vorba, aşa că am făcut fără să vreau tot felul de asociaţii de idei...<br /><br />A mai râs câteva clipe cu râsul lui molcom, apoi mi-a arătat o mică pancartă agăţată chiar lângă uşă:<br /><br />- De fapt oamenilor le este mai frică de ceea ce nu înţeleg, chiar mai mult decât de şerpi. Citeşte te rog! Eu arăt asta tuturor şi tot degeaba...<br /><br />Cu litere mari, gotice, erau scrise îngrijit câteva rânduri. Becul din faţa casei nu lumina foarte tare aşa că m-am apropiat mai mult să pot citi:<br /><br /><br />„ Necunoscutul naşte frică,<br />frica naşte mânie şi<br />mânia caută o victimă"<br /><br /><br />- Noi nu vrem să devenim victimele nimănui, numai pentru că lumea nu ne cunoaşte domnule Warren. şi dumneata va trebui să ai grijă de asta...<br /><br />A zâmbit iar larg apoi a deschis uşa şi m-a poftit să intru. Încăperea unde am intrat era mare şi părea şi mai spaţioasă datorită faptului că nu avea aproape deloc mobilă. O masă mare în mijloc, câteva scaune lângă ea şi două dulapuri pe lângă pereţi. Nu prea am mai fost atent la ce spunea pentru că pe lângă masă se învârtea o fată blondă care aşeza vesela. Mi-a aruncat o privire fugară când am intrat, apoi şi-a văzut mai departe de treabă. Am încercat să fiu atent la ce spunea viitorul meu patron, dar mi-am dat seama că privind la fată i-am pierdut şirul vorbelor.<br /><br />- ... când vine trenul. Am mai pus o jumătate de oră până ajungi aici, aşa că am hotărât să te aşteptăm cu masa.<br /><br />A văzut privirea mea care aluneca mereu spre fată şi a zâmbit uşor.<br /><br />- Am uitat să ţi-o prezint pe fata mea. Ea e Eloise!<br /><br />Fata a privit scurt spre mine, a înclinat scurt din cap, apoi s-a aplecat iar asupra mesei.<br /><br />- Ea are grijă de... animale. Dumneata va trebui numai să ne păzeşti... de eventualii musafiri nepoftiţi.<br /><br />- Animale, tată? Fata ridică ochii mari şi întrebători spre tatăl său, dar acesta dădu nepăsător din umeri:<br /><br />- Domnului Warren îi era frică să nu creştem şerpi. Nu-i poate suporta!<br /><br />Râsul cristalin al fetei şi privirea ei amuzată m-au făcut să mă nu mă simt prea bine, însă mirosul îmbietor al mâncării mi-a adus aminte că trecuseră câteva ore bune de când nu mai pusesem nimic în gură. Şi apoi dintr-o dată mi-a trecut prin minte că nişte animale de care putea avea grijă o fată aşa de tânără nu puteau fi prea periculoase.<br /><br />Am început să mâncăm şi tocmai mă pregăteam să laud masa când, afară, s-a auzit un sunet îndepărtat. Părea un amestec ciudat de clinchet de pahare şi ciripit de mici păsărele.<br /><br />Fata a ridicat privirea spre tatăl ei şi a zâmbit:<br /><br />- Iar mă strigă. Să mă duc?<br /><br />Bătrânul mai luă o gură de mâncare, o mestecă tacticos şi, când termină, luă o înghiţitură de vin, apoi se ridică de la masă.<br /><br />- Mai bine mă duc eu. Tu i-ai alintat prea mult şi, dacă o ţin tot aşa, în curând n-or să ne mai lase să dormim noaptea.<br /><br />Din uşă, s-a întors spre noi:<br /><br />- Dacă întârzii prea mult, arată-i tu domnului Warren unde îi este odaia. O fi obosit. Îi arăt eu dimineaţă ce are de făcut...<br /><br />După ce a plecat, un timp a fost linişte, apoi, dintr-o dată, ciripitul s-a înteţit, acoperit de glasul cald şi învăluitor al bătrânului. Am vrut să mai întreb încă o dată despre animalele din fermă - după sunete îmi păreau mai degrabă nişte porumbei care uguiau încetişor -, dar, privind la fata care strângea cu mişcări graţioase masa, am uitat. După cum am mai spus, era blondă, faţa avea trăsături frumoase, regulate, şi un bronz dat de soarele înălţimilor îi aurea obrajii dându-i un farmec aparte. Nu ştiu de ce, aveam impresia că timpul petrecut la fermă va trece foarte uşor. Simţindu-mi privirea aţintită asupra ei, Eloise se întoarse spre mine zâmbindu-mi:<br /><br />- Imediat termin şi îţi arăt unde o să dormi. Ţi-o fi somn... Tata mi-a zis că eşti de azi-dimineaţă pe drum.<br /><br />Priveam scena domestică şi prin minte îmi treceau tot felul de gânduri. Aveam 33 de ani şi deja eram considerat bătrân pentru genul de muncă pe care îmi plăcea s-o fac. Cinci ani în legiunea străină, încă trei bodyguard la tot felul de nebuni cu bani ameninţaţi de alţi nebuni cu bani, apoi paznic la banca de unde abia reuşisem să scap cu viaţă... Aveam un cont destul de bunicel, poate venise vremea să mă aşez la casa mea. Uitându-mă la Eloise cum trebăluia prin bucătărie, mă întrebam dacă aş fi fost un soţ bun. Pentru că am avut toată viaţa numai meserii dure, cu femeile nu ştiam să mă port. Mi se păreau fragile, imprevizibile, şi imediat gata să plângă. Zâmbeam pierdut în gânduri şi tocmai îmi spuneam că pe Eloise nu aş fi în stare niciodată să o fac să sufere sau să plângă, când s-a auzit un zgomot la uşă şi a revenit tatăl ei. A privit la noi lung, pe sub sprâncene şi a început şi el să zâmbească:<br /><br />- Nu ştiu de ce, cred că o să-ţi placă slujba. Şi poate că o să rămâi mai mult de un an la noi, domnule Warren.<br /><br />Eloise s-a întors surprinsă spre el:<br /><br />- Chiar la asta mă gândeam şi eu, tată. Tu de ce crezi aşa ceva?<br /><br />Bătrânul s-a aşezat încetişor la masă, râzând uşor:<br /><br />- Bănuiesc că îi place priveliştea, spuse el şi arătă spre geam, unde munţii luminaţi de o superbă lună plină îşi arătau până departe crestele poleite.<br /><br />Am simţit că roşesc şi mi-am făcut de lucru la bătrâna mea raniţă de legionar. Oare chiar atât de previzibil eram?<br /><br />Acum râdeau amândoi, un râs vesel care nu mă supăra, şi după un timp am început să râd şi eu alături de ei.<br /><br />- Ar fi bine să-i arăţi unde o să doarmă. Poate că nu o să-i placă confortul nostru şi ne trezim că mâine dimineaţă pleacă...<br /><br />Ştiam că glumeşte şi mai simţeam că aş fi în stare să dorm şi pe pietre, numai să pot rămâne.<br /><br />- Noapte bună, i-am spus şi am pornit-o pe scări, în sus, după Eloise, cu rucsacul în mână şi cu privirea în jos, încercând să nu-i privesc picioarele bronzate, care urcau sprintene înaintea ochilor mei pe scara abruptă.<br /><br />Am ajuns pe un coridor întunecos, luminat într-un capăt de o lampă de veghe care trimitea spre noi o lumină slabă. Cum mergea înaintea mea, mi s-a părut că în întunericul pâlpâitor al coridorului toată fiinţa ei e înconjurată de o aură palidă de lumină diafană, iar din umeri i se desprindeau o pereche graţioasă de aripi. Am clipit de câteva ori şi aripile au dispărut; am început să zâmbesc în sinea mea: dacă o vedeam pe Eloise cu aripi, era clar că începeam să mă îndrăgostesc de ea. Dacă nu cumva eram gata îndrăgostit.<br /><br />Eloise deschise prima cameră şi intră cu mine ca un motan mare şi blând după ea. Mai lipsea să torc şi să mă frec de piciorul ei. Să fi ştiut că mă lasă, zău că aş fi început.<br /><br />- Uite, aici o să dormi, îmi spuse ea după ce aprinse lumina şi arătă spre pat. Hainele ţi le poţi aşeza în şifonier. Baia este la capătul coridorului şi lampa de veghe este aprinsă toată noaptea, aşa că nu te poţi rătăci.<br /><br />În mijlocul camerei mici şi cochete erau o masă şi patru scaune. Se aşeză pe unul dintre ele şi începu să aranjeze florile din vază.<br /><br />- Florile eu le-am cules azi-dimineaţă. Speram să îţi placă..., îmi spuse ea şi privi drept în ochii mei.<br /><br />"Speram să îţi placă", a spus ea mângâind florile, dar eu auzisem: speram să îţi plac! Sau poate chiar aşa spusese...<br /><br />- Înainte să vii, avea grijă de fermă fratele meu... El a trebuit să plece... Îmi era tare frică să nu vină cineva... - glasul i se poticni, apoi continuă: Ştii, cineva cu care să nu mă înţeleg. Uneori, mai ales iarna, rămânem izolaţi aici luni întregi<br /><br />- Perfect, am spus eu cu glas sugrumat. Am tuşit ca să-mi dreg vocea şi am continuat: Vreau să spun că o să îmi placă în mod sigur aici... şi cred că o să ne înţelegem...<br /><br />Se ridică de pe scaun şi se apropie de mine. Îmi ajungea până la bărbie şi mirosea a flori proaspete şi a aer aspru de munte. Se ridică uşor pe vârfuri şi mă sărută pe colţul gurii. Am înghiţit în sec, încercând să spun ceva. Mi-a pus un deget pe buze şi a zâmbit fericită.<br /><br />- Noapte bună, a spus şi s-a îndreptat spre uşă.<br /><br />- Noapte bună, am răspuns, şi ea a închis uşa, pierzându-se în întunericul coridorului.<br /><br />M-am dezmeticit şi am fugit să deschid uşa, privind după ea. Iar mi se părea că umerii îi erau învăluiţi în faldurile largi ale unor aripi.<br /><br />- Eloise, am strigat uşor, şi ea s-a întors spre mine nedumerită.<br /><br />Stăteam în uşă şi priveam spre ea cum se apropie, gândindu-mă cum să o întreb. Mi-am făcut curaj:<br /><br />- Aş vrea să ştiu, totuşi, ce creşteţi aici? Numai dacă nu este secret, bineînţeles...<br /><br />M-a privit lung, dintr-o dată întristată.<br /><br />- Ştiam că te frământă asta. Vino să îţi arăt! Oricum trebuia să vezi dimineaţă...<br /><br />- Dar tatăl tău nu se va supăra?<br /><br />Cobora deja scările, aşa că mi-a răspuns fără a întoarce capul:<br /><br />- În mod sigur nu se va supăra. Ba chiar se va bucura că îţi arăt eu, nu el...<br /><br />Bătrânul nu mai era în camera de jos şi eu am urmat-o pe Eloise prin uşa din spate. La început am crezut că am nimerit într-un dormitor pentru copii. De-a lungul pereţilor, aşezate pe două rânduri, se înşirau pătuţuri mici de copii. În ele, copii de toate vârstele dormeau zâmbind sau murmurând ceva prin somn.<br /><br />- Acum ai văzut? s-a întors spre mine Eloise şi mi-a zâmbit larg.<br /><br />- Am văzut, dar zău că nu înţeleg, i-am răspuns, şi chiar atunci unul dintre copii s-a răsucit prin somn şi i-am văzut aripioarele. Albe şi parcă diafane, dar perfect reale.<br /><br />M-am aplecat peste alte paturi şi am văzut că toţi aveau aripi. M-am întors spre Eloise cuprins de un început de înţelegere.<br /><br />Ea doar a dat din cap şi a confirmat:<br /><br />- Copii care mor... Trebuie să stea undeva până cresc mari şi pot deveni îngeri păzitori, nu?<br /><br />Ferma la care mă angajasem era o crescătorie de îngeri...<br /><br />* * *<br /><br />Eloise s-a aplecat spre unul dintre paturi să aşeze o păturică, şi atunci i-am putut vedea clar aripile pliate şi coborând graţios de-a lungul spatelui. M-a privit cu o uşoară tristeţe, şi atunci am ştiut, fără să mă întorc, că şi pe spatele meu erau aceleaşi albe aripi...<br /><br />Am zâmbit la gândul că undeva, în oraşul unde fusese jefuită o bancă, un ziarist avea să fie foarte dezamăgit că nu va mai putea să-i ia un interviu paznicului de la bancă rănit în schimbul de focuri.<br /><br /><br /><br /><br /><br />MITURILE ESENŢIALE<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />„După cum spuneau vechii greci, încă de acum două mii de ani, nu gladiatorii, histrionii şi curtezanele vor rămâne în amintirea oamenilor peste veacuri, ci poeţii, gânditorii şi filozofii. Şi totuşi, dacă privim în jurul nostru vedem că tentaţia clipei este atât de mare, încât nimeni nu pare să dorească a-i rămâne numele în amintirea urmaşilor. Toată lumea vrea să trăiască clipa! Luaţi la întâmplare câţiva tineri pe stradă şi întrebaţi-i ce aspiraţii au. Cei mai mulţi ar dori să devină fotbalişti, cântăreţi - eventual de manele -, iar fetele, toate fără nici o excepţie, modele! Incultura, sub forma ei cea mai agresivă, nu numai că năvăleşte violent, clipă de clipă, în viaţa noastră, dar mai este şi zgomotoasă şi viu colorată."<br /><br />Vocea prezentatorului se auzea înfundat din cauza apei care îi intrase în urechi, dar fără îndoială că avea dreptate. Cum dreptate avea şi Tudose să nu îi placă ora şase dimineaţa, după ce ani de-a rândul se sculase la şapte şi jumătate. Era ideea noului director, numit săptămâna trecută în funcţie: „Chiar dacă suntem un institut de cercetări, nu văd nici un motiv să ne apucăm de lucru la nouă, ca boierii. De luni, toată lumea la ora şapte să înceapă munca! Portar, cercetător şi femeie de serviciu."<br /><br />La urma urmei, nu era o diferenţă aşa de mare, dar ora lipsă de somn părea să îi fi dat peste cap toate micile obişnuinţe. Timpii dintre făcutul cafelei şi bărbierit nu s-au mai sincronizat şi jumătate din cafea s-a scurs pe aragaz. A băut-o, atâta câtă i-a mai rămas, în faţa televizorului, butonând telecomanda, încercând să afle cum va fi vremea şi în loc de asta ascultând o altă emisiune culturală.<br /><br />„Dezvrăjirea lumii, desacralizarea ei, pierderea legăturii cu miturile esenţiale ale omenirii duc, în fond, la îndepărtarea omului de esenţa sa; la mecanizarea şi automatizarea fiinţei umane până la pierderea identităţii şi a legăturii cu transcedentalul. Priviţi la cei din jur când sunteţi într-un tramvai şi ajungeţi lângă o biserică: mâna celor de lângă voi mimează mecanic un gest care de multă vreme pentru ei nu mai înseamnă nimic. În ochii lor nu vezi nici o lumină, în sufletul lor nu simţi nici o tresărire: au plătit obolul de cruci pe ziua în curs, aşa că pot să îşi vadă mai departe de viaţa lipsită de ţeluri, simplă înşiruire nesfârşită de sterotipisme dinamice..."<br /><br />Moderatorul vorbea interesant, dar cafeaua, multă-puţină câtă fusese, se sfârşise, aşa că termină în fugă îmbrăcatul şi se repezi pe scări în jos să prindă tramvaiul de şase şi un sfert. De la chioşcul de ziare cumpără în ultimul moment „Viaţa culturală", cu gândul să aibă de citit în tramvai. Avea de mers şapte staţii, până tocmai în partea cealaltă a oraşului, aproape în câmp, ca şi cum Institutul ar fi fost cine ştie ce factor poluant.<br /><br />Nu găsi în tot tramvaiul decât un singur loc. Era în spatele cabinei vatmanului şi, cum toate celelalte scaune erau aşezate cu faţa spre el, avea impresia că este dirijorul unui cor muncitoresc. Pentru că toate locurile erau ocupate de muncitori, unii chiar în salopete, care îl priveau întunecaţi. Din difuzorul aflat deasupra lui se auzea un tânguit de manele, dar încercă să nu îl bage în seamă, cum nu băgă în seamă nici discuţiile reluate imediat ce tramvaiul porni. Era luni şi se vedea că unii se desprindeau greu de obiceiurile week-end-ului prelungit, pentru că o sticlă începu să fie purtată din mână în mână. Deschise ostentativ „Viaţa culturală", pregătit să se refugieze în lectură următoarea jumătate de oră.<br /><br />Încă pe prima pagină găsi un ciclu de articole reunite sub un supratitlu incitant: „Cultura, un produs perisabil?". Primul articol promitea să fie interesant, aşa că se cufundă în lectura lui, încercând să facă abstracţie de lălăielile difuzorului şi de discuţiile de dincolo de cortina fragilă a revistei: „Mare parte dintre oameni nu citesc nici un cotidian şi folosesc televiziunea drept unică sursă de informare. S-a stabilit în urma unor sondaje că 95% dintre liceeni privesc în fiecare zi la televizor, iar dintre aceştia, doar 8% citesc zilnic ceva, de obicei presa sportivă. În general, violenţa acoperă 90% din programe. Alternativa violenţei televizuale este sportul sau divertismentul ieftin, adesea grobian, cu glume licenţioase şi muzică uşoară, care nu e decât o formă de lascivitate ritmată. 40% dintre liceeni preţuiesc manelele. Sub pretextul «naturaleţei», al «dezinvolturii» şi al «aplombului», majoritatea prezentatorilor acestui tip de emisiuni vorbesc folosind un vocabular ce frizează sau chiar intră masiv în sfera vulgarităţii, a mahalagescului; unii escaladează constant culmile grotescului greţos şi deviant..."<br /><br />După invectivele care se intersectau furioase pe deasupra scaunelor, se părea că problemele ridicate de autorul articolului nu îi preocupau absolut deloc pe cei din tramvai.<br /><br />„Henţ sau ofsaid?", asta era marea dilemă a celor din faţa lui, şi întrebarea obsedantă şi zbierată interfera în mod neplăcut cu dilema care îl frământa pe autorul articolului, şi anume dacă este posibil ca, în condiţiile în care invadanta cultură audio-video a devenit omniprezentă în viaţa noastră, cultura scrisă mai poate avea vreo şansă. Nu îi fu dat să afle răspunsul pentru că, asemenea sabiei pe care o folosise Alexandru Macedon să taie nodul gordian, o mână aspră şi brutală trase în jos pavăza subţire a revistei, făcând loc unei sticle cu rachiu.<br /><br />- Bea! spuse o voce răguşită, şi ochii negri şi tulburi care îl priveau îi amintiră în mod neplăcut de Germinalul lui Zola.<br /><br />Înainte de a-şi da seama ce face, apucă sticla şi, ţintuit cu privirea de cel din faţa lui, un zdrahon mustăcios de vreo doi metri, îmbrăcat într-o salopetă murdară, luă un gât de băutură. Se înecă, tuşi, scuipă, dar ochii din faţa lui îl priviră neîndurători:<br /><br />- Mai bea o dată! Pe urmă să ne spui dacă în minutul 23 a fost henţ sau ofsaid.<br /><br />În ciuda tăriei băuturii, întârzie cu sticla la gură cât mai mult, forţându-şi mintea să găsească un răspuns plauzibil: „Henţ sau ofsaid?" Probabil că ieri avusese loc vreun nenorocit de meci. Butonase după-amiază telecomanda, căutând o emisiune cât de cât convenabilă. Pe un canale zbierase cineva ceva despre un henţ. Tramvaiul opri în prima dintre cele şapte staţii, dar nimeni, nici măcar Tudose nu observă asta. Avea să fie un drum mai lung ca de obicei, gândi el şi mai luă o gură de rachiu, de data asta fără să i-o ceară nimeni. Tramvaiul porni zdrăngănind, el lăsă revista în jos şi înapoie sticla:<br /><br />- Henţ a fost, spuse cu hotărâre.<br /><br />În timp ce jumătate dintre ocupanţii tramvaiului izbucniră în chiote de bucurie, ceilalţi păstrară o tăcere rău prevestitoare. Printre ei şi mustăciosul din faţa lui, care îl privea încruntat, cu o privire bănuitoare. Îi luă sticla şi trase şi el un gât bun, apoi întrebă mohorât:<br /><br />- Cine a făcut henţ?<br /><br />De data asta memoria nu îl mai ajută, şi ridică neputincios din umeri.<br /><br />Mustăciosul mai trase un gât, apoi în tăcerea grea care se lăsase întrebă:<br /><br />- Ce echipe au jucat ieri?<br /><br />Clipele au prins a se scurge încet pe lângă Tudose şi din spatele tramvaiului au început a se auzi murmure ameninţătoare. Fără să se întoarcă, mustăciosul întinse spre ei o mână mare cât o lopată, şi murmurele încetară imediat. Apoi, cu o viteză neaşteptată, mâna se îndreptă spre el, îl prinse de reverele sacoului, îl ridică fără un efort aparent şi-l arătă celorlalţi ca pe un trofeu de mare preţ:<br /><br />- Fraţiiilooor! zbieră cu un glas subţire mustăciosul.<br /><br />Tremoloul de primadonă al mustăciosului l-ar fi făcut în alte condiţii să râdă, dar aşa, cum era agăţat la capătul căngii umane care îl vântura prin aer, ăsta era ultimul lucru la care se gândea Tudose. Insensibil la gândurile lui, mustăciosul îşi continuă spectacolul:<br /><br />— Fraţiiilooor! Ăsta nici nu ştie ce echipe au jucat ieri!<br /><br />Şi, ca să nu mai fie nici o îndoială despre cine era vorba, îl scutură bine pe Tudose până când ochelarii îi ajunseră pe vârful nasului.<br /><br />Cu o mişcare instinctivă şi-i împinse înapoi, în timp ce era scuturat tot mai tare şi ridicat tot mai sus, ca să îl vadă toţi.<br /><br />- Ce facem cu el, fraţiiilooor? întrebă mustăciosul, dar se vedea treaba că întrebarea era uşor retorică, deoarece, purtându-l mai mult pe sus, acesta se apropia tot mai mult de uşa tramvaiului.<br /><br />- Afară cu el!<br /><br />Unanimitatea deplină a strigătului l-a lămurit pe Tudose că reprezentanţii clasei muncitoare nu erau la prima acţiune de acest gen. Nu l-au uimit aşadar peste măsură nici ghionturile primite şi nici şutul în fund cu care a fost ajutat să ajungă în patru labe pe peronul staţiei.<br /><br />- Ia-ţi şi hârţoagele cu tine! a strigat unul din tramvai, şi pagini din „Viaţa culturală" au prins a zbura pe lângă el, aşezându-se în cele din urmă obosite într-o băltoacă.<br /><br />Se ridică de jos şi începu să se şteargă în timp ce tramvaiul se îndepărta huruind. Se aşeză câteva minute pe o bancă să-şi revină, apoi de la chioşcul din staţie îşi mai cumpără un exemplar din „Viaţa Culturală". Articolele despre fragilitatea artei promiteau să fie mai interesante decât se arătau la prima vedere. Începu să citească încă un articol, cu gândul să lase să treacă pe lângă el vreo două tramvaie ca sa fie sigur că nu avea să mai întâlnească în el muncitori. În operele literare, unitatea şi coeziunea lor erau subliniate prin frumoase figuri de stil, dar în viaţa reală lui Tudose i se părea că solidaritatea lor era direcţionată complet greşit.<br /><br />„Valori morale care garantează perenitatea şi perpetuarea culturii, ca decenţa, discreţia, delicateţea, gingăşia, tandreţea, solidaritatea, sunt ridiculizate prin înlocuirea cu un cult al succesului-cu-orice-preţ, al banului, al învingătorului prin orice mijloace (pumn, glonţ, viclenie), al individualismului cinic, al şmecheriei agresive. O rapidă scrutare a evoluţiei răului (adică a subculturii, a violenţei, a grosolăniei, a prostului-gust) în televiziune va evidenţia amploarea globală a fenomenului şi anihilarea actului cultural, prin transformarea lui în "marfă", valoare-preţ, şi degradarea rolului filozofico-existenţial al culturii. Ar trebui, în aceste condiţii, să fie iniţiate veritabile «cruciade culturale şi morale» pentru ca adevărata cultură să îngăduie indivizilor să supravieţuiască în societatea mecanizată a aşa numitelor soap-operas, a muncii alienante, a publicităţii stupide şi a mijloacelor de comunicare în masă îndobitocitoare. Nu este greşit să folosim sintagma imperialism cultural, dacă ne referim la răspândirea internaţională a modelelor de emisiuni stupide. Emisiunile culturale, puţine câte mai sunt, au fost împinse cu bună ştiinţă la ore imposibile din noapte, făcând în schimb loc, la orele de maximă audienţă, falselor vedete care sunt vârâte pe gâtul oamenilor din nevoia de a aduce public, o audienţă cât mai mare, lipsită de orice scrupule şi aducătoare de profit. Rezultatul firesc al acestui fenomen este o dramatică prăbuşire a sistemului tradiţional de valori."<br /><br />Prins de frumuseţea articolului, abia într-un târziu ridică ochii de pe el şi văzu că la geamurile tramvaielor care treceau din sfert în sfert de oră nu se mai vedeau feţele întunecate ale clasei muncitoare, fiind înlocuite de chipuri nevinovate de copii care mergeau la şcoală. Împături cu grijă revista şi îndrăzni iar să se urce. Şi de data asta, deşi erau mai multe locuri libere, se aşeză tot pe scaunul din spatele cabinei vatamanului, şi se pregăti de lectură, ascultând numai cu jumătate de ureche discuţiile adolescenţilor de lângă el. Nici nu le înregistră, fiind sigur ca era vorba de note, examene, referate şi lecţii recapitulate în grabă. Tramvaiul pornise deja, când în faţa şinelor apăru dintr-o dată un puşti, ridicând mâna. Se vede treaba că vatmanul îl cunoştea, deoarece opri brusc, fără să-i spună o vorbă. Din spatele chioşcului de ziare, mergând alene, se apropiau câţiva tineri. Turul pantalonilor căzut undeva pe la genunchi, ţigara lipită şmechereşte în colţul gurii şi mâinile vârâte în buzunare până la coate fu tot ce zări prima dată la ei. Pe urmă, deşi tramvaiul aştepta, le văzu mersul agale, indolent, ca şi cum ar fi fost siguri că tramvaiul nu avea să plece fără ei. Abia când urcară toţi, tramvaiul o luă din loc smucindu-se greoi. După graba cu care cei mici le făcură loc, Tănase îşi dădu seama că erau cunoscuţi. Unul dintre ei păşi alene pe culoar şi, ajuns la cabina vatmanului, îi bătu în uşa metalică să-i deschidă. Îi dădu o casetă şi, peste câteva clipe, din difuzoarele tramvaiului începu să se reverse o cacofonie de sunete peste care cu greu se putea auzi vocea stridentă a unui tânăr ce părea că vrea să comunice lumii ceva. Încercă să facă abstracţie de zgomotul din jur şi căută continuarea articolului: „Această invazie a prostului-gust duce la dispreţuirea culturii înalte. Oamenii nu mai citesc cărţi şi nu mai văd filme de artă. Ba mai mult, au un sentiment de desconsiderare faţă de ele. Subcultura video dă naştere sub ochii noştri la o altă generaţie. E suficient să treceţi o dată pe lângă o librărie care are în preajmă o sală de jocuri video. În librărie, câţiva cititori stingheri, în general între două vârste, răsfoiesc cărţile, în timp ce alături, într-o sală pe sfert cât librăria, se înghesuie o mulţime de jucători. Privirea fixă, sunetele guturale şi mişcările sacadate te duc cu gândul la o posibilă involuţie a speciei umane. Sau o altfel de evoluţie, deşi, privindu-l şi ascultându-l pe unul dintre ei mai mult timp, mintea îţi fuge fără să vrei la un câine din laboratorul lui Pavlov. Un câine ceva mai evoluat, căruia în loc de mâncare i se pun în faţă - pentru a obţine un set precis de mişcări şi reacţii - lumini şi umbre colorate. Căci incultura, după cum s-a mai spus de atâtea ori, nu este numai agresivă, ci şi foarte frumos colorată."<br /><br />Lăsă revista pe genunchi, cu gândul să-i arate articolul şi colegului de birou. Căzut pe gânduri, abia observă că la următoarea staţie mai urcă un val de tineri. După sunetele guturale de recunoaştere cu care au fost întâmpinaţi şi după graba cu care elevii din clasele mici se refugiară grămadă în spatele tramvaiului, Tănase îşi dădu seama că drumul care îi mai rămăsese avea să îi pară extrem de lung. O sticlă, de data asta dintr-o băutură mai fină, începu să fie trecută din mână în mână şi interpretul din difuzoare se porni să se tânguie mai aritmic ca niciodată despre mama lui pe care o adora. Sau poate că o ura, pentru că nu se auzea prea bine, şi nici engleza în care cânta nu avea un accent cunoscut.<br /><br />De data asta nu ar fi putut spune că a fost dat jos şi îmbrâncit. Nimeni nu s-a atins de el; atât numai că la un moment dat a ridicat ochii de pe revistă şi a văzut cum buzele celor din faţa lui se mişcă tăcute mimând cântecul aritmic de la difuzor. Imaginea a 20 de guri schimonosindu-se mute la el şi părând că vor să îi spună în tăcere acelaşi lucru a fost mai mult decât a putut suporta, şi a coborât ca în transă la prima staţie. Se uită posomorât la ceas: era opt şi jumătate, deci până la urmă tot la nouă, ca şi până acum, va ajunge. Nici nu voia să-şi închipuie ce va zice noul director când îl va vedea la ora asta. Precis îşi va închipui că este un gest de frondă şi că a făcut-o intenţionat. Cum mai avea numai două staţii, se întrebă dacă nu ar fi mai bine să meargă pe jos. Amintindu-şi de cei doi kilometri care îl mai despărţeau de Institut, se hotărî să meargă totuşi cu tramvaiul. Mai ales că, de câteva zile, vedea o tânără fragilă şi drăguţă aşezată de fiecare dată undeva pe scaunele din spate. O bănuia a fi studentă, fiindcă mereu o vedea citind foi acoperite cu un scris mărunt pe care le scotea una câte una dintr-o mapă subţire de plastic. Lăsă să treacă tramvaiul de jumătate şi se urcă în următorul, cel cu care mergea de obicei. Respiră uşurat când ajunse în atmosfera familiară şi cunoscută. Câteva gospodine care mergeau la piaţă, câţiva pensionari care îşi duceau nepoţii la grădiniţă şi, pe ultimul rând de scaune, în spate, citind ca de obicei, era fata. Voia de mult să schimbe câteva vorbe cu ea şi acum i se oferise un prilej bun. Era sigur că îl va compătimi pentru incursiunea lui prin lumea „celor care nu citesc".<br /><br />Se apropie de ea căutându-şi cuvintele, cu gândul de a-i povesti cât mai fidel câte ceva din întâmplările acelei dimineţi, dar fata îl privi înspăimântată când se aşeză lângă ea. Ba chiar se trase mai într-o parte, întorcând faţa.<br /><br />- Ştii ce mi s-a întâmplat? începu el să spună, dar nu putu continua, pentru că ochii măriţi de spaimă ai fetei îi dădură de înţeles că ea nu îl asculta.<br /><br />Încercă să o liniştească, şi îşi dădu seama că din gât îi ieşeau numai câteva sunete guturale, onomatopee ciudate care o înspăimântară şi mai mult.<br /><br />„Incultura, spre deosebire de lipsa de cultură, nu este numai agresivă, ci şi contaminantă." Oare citise asta în articolul din revistă, sau auzise la televizor azi dimineaţă? Nu era sigur, oricum nu mai conta, pentru că fata de lângă el începu să îşi strângă hârtiile, pregătindu-se să coboare. Până acum coborâse de fiecare dată în aceeaşi staţie cu el. Ce se întâmplase oare?<br /><br />Îşi simţi dintr-o dată hainele îmbibate de mirosul celor care îl îmbrânciseră jos din tramvai, câţiva erau în salopete care nu fuseseră de multă vreme spălate; ţuica proastă pe care o băuse - o parte parcă se vărsase chiar pe el - îşi trimitea mirosul puternic în jur.<br /><br />Se ridică în picioare şi încercă să se aranjeze puţin; îndreptă cravata şi se scutură de praful pe care îl adunase de pe peronul staţiei unde fusese trimis de-a berbeleacul. Scoase o lamă de gumă şi o mestecă ostentativ de câteva ori:<br /><br />- Ei, acum e bine? o întrebă el, încercând să pară glumeţ.<br /><br />Se pare că nu găsise tonul corect, pentru că fata se ridică în picioare şi se îndreptă grăbită spre uşă. Întinse mâna să o oprească, dar nu prinse decât mapa subţire de plastic în care ea îşi ţinea foile. Chiar atunci tramvaiul opri şi fata coborî fără să mai privească înapoi. Vru să coboare după ea să-i înapoieze mapa, dar tramvaiul porni brusc, făcându-l să se clatine. Se aşeză pe locul fetei şi privi dosarul subţire rămas amintire de la ea. Pe copertă, cu litere mari de tipar, scria: „MITURILE ESENŢIALE". Răsfoi abătut foile şi sub ochi îi căzură câteva versuri din „Epopeea lui Ghilgameş":<br /><br />„Când vru în sfârşit să se ducă<br />la turma sa de gazele<br />şi la prietenii săi dintotdeauna,<br />aceştia au luat-o la fugă.<br />Văzându-l pe Enkidu că se apropie,<br />gazelele o iau la fugă,<br />şi vechii lui prieteni<br />o iau şi ei la fugă.<br />Animalele pure şi nevinovate ale pădurii<br />se feresc înspăimântate de apropierea lui<br />şi nu îl mai recunosc.<br />Enkidu vru să sară şi să fugă după ei,<br />dar trupul îi era vlăguit,<br />genunchii îi erau înţepeniţi,<br />în timp ce turma lui de animale nevinovate<br />se depărta în fugă."<br /><br />În josul paginii, cu scrisul mărunt şi egal, fata adăugase: „Schimbarea mediului cultural, prin forţă sau persuasiune, sau numai pentru că este o modă urmată de cei mulţi, poate duce la pierderea comunicării cu fiinţa noastră interioară şi, în fond, la pierderea inocenţei".<br /><br />Tănase puse în tăcere dosarul de plastic lângă el; se simţea mirosind a rachiu ieftin, a ulei ars luat de pe vreuna dintre salopetele celor care îl îmbrânciseră jos din tramvai, şi în minte îi vâjâia melodia lipsită de ritm a liceenilor.<br /><br />Se întoarse şi privi în urmă pe geamul din spate al tramvaiului: în staţie, silueta de gazelă fragilă şi atât de inabordabilă a fetei se pierdea, parcă pentru totdeauna, în depărtări.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.ev.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Psycomix<br />Redactor: George Lupeanu<br />http://www.psycomix.dap.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Atelier KULT<br />Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />http://www.atelierkult.com/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personala Sergiu Someşan<br />http://somesan.home.ro/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Gyurigami<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro/origami.htm<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1 <br />(17.07 - 15.09.2000)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br />(găzduit de serverele reţelei Web1000)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />(16.12.2003 - 15.03.2004) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Judecăţi (Pro-Test 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (Pro-Gresii 17-18)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Săsărman, Georghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Georghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Georghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />Săsărman, Georghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />Săsărman, Georghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Tismăneanu, Vladimir - Eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />rEaliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br /><br /><br />aU ColaboraT:<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br />Voicu Bugariu<br />Sandu Florea<br />Simone Györfi<br />Lucian Merişca<br />Mircea Opriţă<br />Liviu Radu<br />Cornel Robu<br />Sergiu Someşan<br /><br />Free JavaScripts<br />provided by<br />The JavaScript Source<br /><br />Images from<br />http://www.lordoftherings.net<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA?<br /><br /><br />Sămânţa nemuririi, iubite, e cuvântul,<br />Eternul se ascunde sub coaja unei clipe,<br />Ca-n oul ce păstrează un zbor înalt de-aripe,<br />Pân' ce-i soseşte timpul în slăvi să-şi ia avântul ;<br /><br />A fost de-ajuns un nume, al tău, sol dezrobirii,<br />S-au spart şi veac, şi lume ; ţinut prizonier<br />A izbucnit din ţăndări, viu, vulturul iubirii,<br />Cu ghearele-i de aur să ne răpească-n cer.<br /><br />Cine ne puse-n suflet aceste magici chei ?<br />Egali în frumuseţe şi-n genii de o seamă,<br />Am descuiat tărâmul eternelor idei ;<br /><br />Supremelor matriţe redaţi, care ne cheamă<br />Din formele căderii, la pura-ntâietate,<br />Să ne topim în alba, zeiasca voluptate...<br /><br />(Vasile Voiculescu - Sonetul CLXX)<br />joi, 20 ianuarie 1955<br /><br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-21022152244497892092014-07-17T11:26:00.000+03:002014-08-16T17:07:30.435+03:00Pro-Scris 2 (27-28) / 28 iunie 2004 (text only).<br />
<br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TESTE<br />Cătălin Ionescu - Pre-Viziune<br />Györfi-Deák György - Pre-Lucrare<br /><br />PRO-EMINENŢE<br /> * Sandu Florea<br /> * Rusz Lívia<br /> Rusz Lívia - Prezentare<br /> Rusz Lívia - O poveste cu un hobbit<br /> * J. R. R. Tolkien<br /> Györfi-Deák György - Prima monografie critică Tolkien<br /> Robert Lazu - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien<br /> Györfi-Deák György (Evid Ent) - Quenta Raopublisillion<br /><br />PRO-FILE<br />Györfi-Deák György - Supravieţuirea lui Kennedy<br />Cătălin Ionescu - Smallville versus Metropolis<br /><br />PRO-PUNERI<br />Liviu Radu - Şansa autorilor români<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Györfi-Deák György - Farmecul derutei (Radu Pavel Gheo)<br />Györfi-Deák György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Liviu Radu)<br />Györfi-Deák György - O apocalipsă rezolvată (Liviu Radu)<br />Mircea Opriţă - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Horia Aramă)<br />Liviu Radu - Pătimiri în serial (Tim LaHaye)<br />Liviu Radu - Încă o lume cyberpunk (Florin Pîtea)<br />Liviu Radu - Despre moarte, cu amuzament (Terry Pratchett)<br />Cornel Robu - Paradoxul operei fără autor (4): Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator<br />Cornel Robu - Paradoxul operei fără autor (5): Opera nu are autor, autorul nu există, dar dacă acest autor care nu există nu şi-ar transcrie mereu opera, nici aceasta n-ar exista.<br />Cornel Robu - Paradoxul operei fără autor (6): Cine-a scris operele lui Shakespeare?<br /><br />PRO-TON<br />Györfi-Deák György - Două paloşe<br />Lucian Merişca - Ultima greşeală<br />Sergiu Someşan - Ceara pierdută<br />Sergiu Someşan - Oviraptorul<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Iată un nou Pro-Scris, o revistă rămasă fidelă principiilor prezentate în Pro-Teze, care debutează sub semnul „Patimilor lui Hrisos", în viziunea actorului şi regizorului australian Mel Gibson. De ce a fost ales tocmai acest subiect, veţi afla din rubrica Pro-Test, unde vi se oferă argumente pro şi contra în editorialele „Pre-Lucrare" de Györfi-Deák György şi „Pre-Viziune" de Cătălin Ionescu.<br /><br />Secţiunea Pro-Eminenţe continuă prezentarea serialului BD „Kumango", realizat de Sandu Florea, un autor român de benzi desenate care conlucrează cu cele mai mari case de editură din SUA, după o povestire a lui Ovidiu Bufnilă. Dacă în numărul trecut am prezentat o serie de picturi inspirate de cărţile scrise de J. R. R. Tolkien, în această ediţie ne-am oprit la frumoasele ilustraţii realizate de graficiana Lívia Rusz pentru volumul „O poveste cu un hobbit", apărut în 1975 la Editura Ion Creangă. Universul ficţional cunoscut sub numele de „Pământul de Mijloc" a fost străbătut de Robert Lazu, un prim explorator român, care şi-a povestit impresiile în cartea „Lumea lui Tolkien", lucrare analizată de Györfi-Deák György în „Prima monografie critică Tolkien". Cu permisiunea autorului, am preluat şi vă prezentăm un scurt fragment, intitulat „Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien", o paralelă surprinzătoare pentru cei care nu ştiu că marele scriitor englez a rămas orfan de ambii părinţi şi a fost crescut de părintele iezuit Francis Xavier Morgan. Tot aici găsiţi „Quenta Raopublisillion", un protest la adresa nepăsătorilor care ar fi trebuit să supravegheze forma în care a apărut ediţia românească a impresionantei mitologii „Silmarillion", dar au lăsat să le scape o serie de greşeli incredibile, prezente chiar pe coperta din spate, reluate apoi şi în cataloagele de prezentare editate de Editura RAO.<br /><br />Rubrica Pro-File grupează două cronici ale unor filme SF: „Smallville vs. Metropolis" de Cătălin Ionescu, despre serialul „Smallville", difuzat de postul românesc Pro-Cinema, un continuator al seriei de BD şi filme „Superman" şi „Supravieţuirea lui Kennedy" de Györfi-Deák György, dedicată peliculei „TimeQuest", relativ necunoscută publicului din România, o viziune de tipul „Ce-ar fi fost dacă..." preşedintele american ar fi fost prevenit de un călător în timp şi ar fi renunţat să viziteze Dallas-ul în 22 noiembrie 1963?<br /><br />La secţiunea Pro-Puneri, Liviu Radu analizează situaţia de pe piaţa editorială autohtonă şi declară convins că perioada actuală constituie „Şansa autorilor români".<br /><br />Ca de obicei, nucleul critic al ediţiei îl constituie cronicile de carte din grupajul intitulat Pro-Poziţii. Romanul-poveste „Fairia - o lume îndepărtată" a ajuns la ediţia a II-a, publicată de Editura Polirom din Iaşi. În „Farmecul derutei", Györfi-Deák György neagă cu încăpăţanare că ar fi vorbat de un basm. Acelaşi comentator prezintă ultimele romane publicate de Liviu Radu, ambele apărute la Editura Pygmalion din Ploieşti, în colecţia Cyborg: „Opţiunea" (vezi „Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii") şi „Spaime" (analizată în articolul „O apocalipsă rezolvată").<br /><br />Chiar dacă în iarnă a apărut a doua ediţie din cuprinzătoarea istorie literară „Anticipaţia românească" (discutată pe larg în numărul precedent), scriitorul şi istoricul literar Mircea Opriţă îşi continuă munca şi îşi ţine fişele bibliografice la zi. De această dată, în „Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă" ne sunt înfăţişate ultimele volume de eseuri ale scriitorului Horia Aramă. Liviu Radu ne prezintă un nou volum din seria „Left Behind" ce-l are ca protagonist pe Nicolae Carpathia, pe care autorii americani Tim LaHaye şi Jerry B. Jenkins îl prezintă drept un Antihrist. „Armata Pătimirilor" este analizată în articolul „Pătimiri în serial". Apoi cronicarul exclamă, „Încă o lume cyberpunk"!, cu referire la volumul de povestiri „An/Organic" de Florin Pîtea. Şi, pentru că nu poţi zice Terry Pratchett fără să-l aminteşti pe Liviu Radu, cel mai mare fan autohton al autorului englez, veţi găsi în „Despre moarte, cu amuzament" o parcurgere a celui de-al patrulea volum din seria "Lumii-disc": „Mort".<br /><br />În acest număr, terminăm savuroasa lucrare dedicată de profesorul clujean Cornel Robu „Paradoxului operei fără autor". Pentru uşurinţa lecturii, ea a fost împărţită în trei: „Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator", „Opera nu are autor, autorul nu există, dar dacă acest autor care nu există nu şi-ar transcrie mereu opera, nici aceasta n-ar exista" şi „Cine-a scris operele lui Shakespeare?".<br /><br />Ca de obicei Sergiu Someşan dă tonul la rubrica Pro-Ton cu două povestiri: „Ceara pierdută" şi „Oviraptorul". Dintre povestirile trimise de Lucian Merişca am ales una care se potriveşte cel mai bine cu „Patimile" după Mel Gibson: „Ultima greşeală". Györfi-Deák György a fost fermecat de poveştile înţelepţilor chinezi şi le-a contopit într-o schiţă a felului în care un soldat impulsiv reuşeşte să-şi găsească o Cale în viaţă: „Două paloşe".<br /><br />Realizatorii Pro-Scris au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor „Link-uri alese". Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi „Arhiva on-line" pusă la dispoziţia lor în pagina denumită Pro-Porţie. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un „Index de autori".<br /><br />Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume. Rubrica Pro-Misiune adună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale. Săptămânal, aceste rezumate sunt expediate gratuit tuturor celor care solicită să fie informaţi. Adresele la care îi puteţi contracta pe cei doi Pro-Misionari sunt:<br />Györfi-Deák György gyuri4675@yahoo.com<br />Cătălin Ionescu catksa@yahoo.com<br /><br />Cu gândul la mirifica fântână din înalta cetate Minas Tirith, unde rătăcitorul Picior Mare a fost încoronat ca regele Aragorn (vezi „Stăpânul inelelor" de J. R. R. Tolkien), ne-au căzut ochii asupra poeziei „Murmurul fântânei" de Dimitrie Anghel, cu care încheiem prezenta ediţie, în chip de despărţire şi de întrebare: Va urma?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br /> Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TESTE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-VIZIUNE<br /><br />Culoarea albăstruie a Diavolului<br /><br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Motto:<br /><br />Dacă Evangheliile sunt doar literatură, atunci filmul lui Mel Gibson e biftec tartar. Dacă nu, atunci gustul nostru pentru estetic trebuie să ţină seama şi de diavolul acela albăstrui care se prelingea prin spatele oamenilor când răul se săvârşea.<br /><br />Horia-Roman Patavievici -<br />Carne torturată sau biftec tartar,<br />în publicaţia B-24-FUN<br />anul I, nr. 52, 23-29 aprilie 2004<br /><br /> <br />Diavolul albăstrui se prelinge printre oameni când răul se săvârşeşte - spune Horia-Roman Patapievici. Diavolul alunecă, sticlos, pe pelicula filmului The Passion of the Christ subliniind într-un chip interesant lupta eternă dintre bine şi rău. Şi nu numai la nivel macrocosmic.<br /><br /><br />R. Celantano în rolul Diavolului<br /><br />Rosalinda Celentano<br /><br /><br />Rolul diavolului în film îl deţine actriţa Rosalinda Celentano, cea de-a treia fiică a celebrului - pe vremuri - cântăreţ Adriano Celentano.<br />Punctul de vedere al regizorului asupra Diavolului este următorul: „Cred că Diavolul există, dar nu cred că se arată prea des cu coarne, cu coada despicată sau scuipînd pucioasă. Diavolul este mult mai inteligent. Răul este ispititor, are putere de atracţie. El apare ca fiind aproape normal, aproape bun - dar nu tocmai. Acesta este lucrul pe care am încercat să-l fac în film cu Diavolul. Figura personajului este simetrică, chiar frumoasă în anumite privinţe, dar nu este vorba de o frumuseţe completă. De exemplu am ras sprâncenele actriţei. Apoi am filmat-o în tehnica încetinitorului astfel încât să nu fie văzută clipind - ceea ce nu este normal. Am mixat apoi vocea unui bărbat deşi avem de-a face cu o femeie... Aceasta înseamnă răul, ceva bun care a fost alterat doar cu puţin.“ (citat preluat din site-ul CristianityToday.com).<br /><br />Gibson a fost întrebat şi de ce Diavolul poartă în braţe un copil urât. „Din nou“, răspunde acesta, „Diavolul distorsionează ceea ce este bun. Ce poate fi mai frumos decât imaginea unei mame şi a copilului său? Aşa că Diavolul preia simbolul şi-l distorsioneză puţin. În locul unei mame normale şi a unui prunc avem de-a face cu o figură androgină care ţine în braţe un copil care parcă are 40 de ani, cu păr pe spate. Este ciudat, este şocant, este aproape prea mult, exact aşa cum gestul lui Iisus de a se întoarce pentru a fi biciuit şi pe piept este şocant şi aproape prea mult - pentru că acesta este momentul exact în care apare Diavolul şi copilul.“<br /><br />Un regizor care mărturiseşte cu francheţă că a vrut să şocheze? Da şi nu.<br />La urma urmei Patimile, aşa cum au fost văzute şi ecranizate de Mel Gibson, sunt un punct de vedere coerent şi cutremurător asupra uneia din întâmplările care au constituit unul dintre punctele turnante esenţiale ale omenirii. Sigur că, aparent, filmul şochează prin incredibila cantitate de violenţă la care a fost supus un om. Dar martiriul este, prin definiţie, ceva incredibil, ce ţine, fără îndoială, de o intervenţie directă a divinului în om. Mai mult, Mel Gibson păstrează un extraordinar echilibru dintre două lumi care converg spre un punct comun, prin ochii actorului principal. Dincolo de durerea atroce, privirea lui James Caviezel şi felul în care regizorul a ştiut să o scoată în evidenţă, redă cu sensibilitate şi claritate calea aleasă de Fiul Domnului - şi dimensiunile sale, atât umane cât şi transcendente.<br /><br />De ce Diavolul este albastru? Simbolismul culorii albastre poate conferi un răspuns: „Aplicată pe un obiect, culoarea albastră despovărează formele, le deschide, le desface. O suprafaţă colorată în albastru încetează să mai fie o suprafaţă, un zid albastru nu mai este un zid. Mişcările şi sunetele, dar şi formele dispar în albastru, se cufundă în el, se evaporă ca o pasăre în văzduh. Lipsit de materialitate în sine, albastrul dematerializează tot ce pătrunde în el. Albastru este un drum al infinitului în care realul se transformă în imaginar.“ (Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, volumul I, Editura Artemis, Bucureşti, 1994, pagina 79)<br /><br />Diavolul albăstrui poartă deci, încă o dată, pecetea amăgirii. Sau, de ce nu, a puterii sale. Pentru că, dacă stăm să ne gândim bine, chiar şi acum, diavolul continuă lupta. Atâta vreme cât calea mântuirii prin Fiului Domnului este o cale liber consimţită, oamenii sunt şi ei liberi să o aleagă, sau nu. Şi, nu mai departe de plaiurile mioritice, Diavolul - sau diavolii - care se preling printre noi încep să-şi schimbe culoarea de la roşul de est la albastrul de vest. Şi chiar dacă albăstruiul lor nu este chiar nuanţa Atlanticului, chiar dacă chipul lor poartă în continuare pecetea fiarei numită partid unic, chiar dacă pretind că sunt aproape normali, aproape umani, ei se preling mai departe printre noi, săvârşindu-şi netulburaţii faptele aproape bune...<br /><br />Ori, în aceste condiţii, cine să aprecieze şansa extraordinară acordată actriţei Maia Morgenstern - şi faptul că interpretarea de excepţie a Fecioarei Maria, în filmul lui Mel Gibson, valorează mai mult decât un parlament de politruci, care scuipă, cu limba despicată şi de lemn, vorbe mustind de minciună şi venin? <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-LUCRARE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Despre „Patimile lui Hristos", filmul lui Mel Gibson, s-a scris mult. Principalele cotidiene şi reviste literare din România i-au dedicat cronici sau numere speciale, în care s-au pronunţat pro, contra sau cu înţelepciune numeroşi lideri de opinie şi oameni de cultură precum: Cornel Nistorescu („O gumă de mestecat pe ecrane") în „Evenimentul zilei", Cristian Tudor Popescu în „Adevărul", Magda Mihăilescu („Morala, o chestiune de traveling?", „Pornografie funebră") în „Adevărul literar şi artistic", Irina Budeanu („Controversele din jurul filmului «Patimile lui Hristos»") în „Luceafărul", Virgil Nemoianu („Stilistici alternative"), Cristian Bădiliţă („Un «exerciţiu spiritual» zguduitor"), Adrian Papahagi („Filmul de Joia Mare"), Sebastian Maxim („Patimă sau Calea Crucii?"), Mihail Neamţu („Dinamica pascală în poetica christică") în „România literară" etc. La lansarea peliculei, Maia Morgenstern (Maria) a fost sărbătorită, pe bună dreptate, cum demult n-a fost ovaţionată o actriţă din România. Apoi, totul s-a stins în apele tulburi ale luptelor electorale.<br /><br />Apariţia romanului „Opţiunea" de Liviu Radu (Editura Pygmalion, Ploieşti, 2004) ne-a determinat să revenim asupra felului în care Mel Gibson a transpus evenimentele cuprinse între Joia Mare şi Vinerea Neagră. Dar, pentru că despre lucrarea de marcă a scriitorului român ne vom pronunţa într-un articol separat, să remarcăm doar o diferenţă esenţială: dacă Liviu Radu îşi construieşte propria poveste christică într-o lume întrucâtva extraterestră, respectând „Evanghelia" în spiritul învăţăturii creştine, Mel Gibson s-a străduit să redea literă cu literă textul biblic, însă „împachetând totul în suferinţă" (Cornel Nistorescu), oferind publicului numai partea spectaculoasă din vechea reţetă de succes: „pâine şi circ", în loc de atât de necesara hrană sufletească.<br /><br />Din filmul ce i-a adus intreprinzătorului actor devenit regizor sute de milioane de dolari lipseşte una dintre principalele virtuţi creştine: mila. După ce i se dă drumul lui Barabas, actorului Jim Caviezell i se refuză dreptul de a-şi interpreta rolul şi este transformat într-un simplu suport al tot mai numeroaselor petice cu cicatrice, stropite cu cerneluri roşii. Mel Gibson exagerează în râvna cu care îl transformă pe Mântuitor într-un morman de carne zdrobită şi sfâşiată. Ne întrebăm oare cum de i-a scăpat la montaj memorabila scenă în care tânărul Iisus îi prezintă mamei sale masa pe care o face pentru guvernatorul militar, un moment de intimitate familială redat cu naturaleţe şi plin de căldură.<br /><br />Comentatorii au criticat, pe bună dreptate, şi prestaţia celorlalţi actori. Nici apostolii, nici iudeii, nici oficialităţile romane nu excelează prin virtuţi interpretative. S-a discutat mult despre antiamericanismul peliculei. Romanii sunt prezentaţi ca o armată de ocupaţie, „trupe de menţinere a păcii" într-o regiune nesigură din veşnic agitatul Orient. După dezvăluirea tratamentului inuman la care au fost supuşi prizonierii arabi capturaţi în Irak şi aruncaţi în închisoarea Abu Ghraib, sadismul unor soldaţi rupţi de familie şi aruncaţi într-o zonă unde viaţa le atârnă tot timpul de un fir de păr nu ne surprinde. În ciuda ordinelor primite de la superiori, legionarii exagerează în aplicarea pedepsei. Să fie de vină băutura, soarele arzător ori Diavolul parte a Calvarului? Deşi rostite, cuvintele Mântuitorului („Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!" - Luca, 23, 34) devin fără de înţeles pentru spectatorul din sala de cinema, cu simţurile anesteziate de schingiuirea dusă dincolo de orice închipuire.<br /><br />Printre capodoperele literaturii SF se numără şi „Infanteria stelară", o carte pentru care Robert A. Heinlein a fost acuzat de propagandă fascistă. Nimic mai fals. Lumea imaginată de scriitorul american seamănă foarte mult cu organizarea Imperiului Roman. E o lume dură, dominată de veteranii care au scăpat cu viaţă din confruntările armate. E o societate bazată pe violenţă, o democraţie militară care înrolează elementele agresive şi le pune în slujba celorlalţi (un loc unde câinii nu atacă oile deoarece sunt dresaţi să le păzească). Pentru Heinlein, ca şi pentru anticul strateg chinez Sun Tzu, războiul nu reprezintă un prilej de omor şi violenţă, ci un rău necesar, ţinut sub control. Scopul unei armate nu e să ucidă duşmani, ci să constituie forţa pe care politicienii sunt nevoiţi s-o folosească în cazurile extreme, pentru convingerea inamicului.<br /><br />În mod paradoxal, dacă Iisus ar fi venit să predice într-o astfel de veritabilă lume a violenţei, El ar fi fost primit cu dragoste. Să ne amintim de sutaşul Corneliu:<br /><br />„Pe când intra în Capernaum s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi zicând:<br />- Doamne, servul meu zace slăbănog în casă, cumplit chinuindu-se.<br />Şi Iisus i-a zis:<br />- Voi veni şi-l voi vindeca.<br />Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis:<br />- Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta! şi face." (Matei, 8, 5-13)<br /><br />Spre deosebire de Heinlein, care pune violenţa în slujba stabilităţii unei societăţi, Mel Gibson abuzează de ea în mod gratuit în numele credinţei. Iisus ne-a lăsat două porunci ale Iubirii:<br /><br />„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău." (Matei, 22, 37)<br /><br />şi<br /><br />„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". (Matei, 22, 39)<br /><br />Sunt două porunci, egale ca însemnătate, tocmai pentru a indica necesara cumpănire a Iubirii, păstrarea unui echilibru între cele cereşti şi cele lumeşti, tot aşa cum un om are două mâini, dar o singură inimă, darul primit de fiecare dintre noi în clipa naşterii, ce bate, ne însoţeşte până în clipa morţii, amintindu-ne în fiecare clipă că există o măsură şi că suntem supuşi ei. Să-l iertăm deci pe Mel Gibson, pentru că a încurcat Patimile cu Pasiunile şi a făcut din celuloidul peliculei de film un sângerete.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />KUMANGO<br /><br />Sandu Florea<br /><br /><br />De acelaşi autor:<br /><br />Hotelul viselor : Pro-Scris 13-14, 15-16, 17-18 şi 19-20<br />A Graveyard Tale : Pro-Scris 13-14<br />Borderlands : Pro-Scris 13-14<br />Garda : Pro-Scris 13-14<br />Kumango (prima versiune) : Pro-Scris 15-16<br /><br /><br />O rubrică specială Pro-Eminenţe i-a fost dedicată lui Sandu Florea în Pro-Scris 13-14 cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la apariţia albumului Galbar, prima bandă desenată SF românească<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: RUSZ LÍVIA<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREZENTARE<br /><br />Rusz Lívia<br /><br /><br />M-am născut, am studiat, am lucrat şi mi-am petrecut cea mai mare parte din viaţă la Cluj, lucru care mi-a influenţat considerabil soarta.<br /><br />Drumul mi-a fost deschis de o şcoală cu o spiritualitate excepţională, unde am fost învăţată să respect şi să păstrez tradiţiile, să preţuiesc valorile culturale eterne, să ne păzim şi să ne îngrijim identitatea astfel încât să nu-i jignim pe alţii, să fac faţă cu cinste greutăţilor şi să lucrez aşa cum trebuie. Merindele puse în bocceluţa de absolvire au fost bune şi nobile, atât doar că drumul străbătut n-a fost deloc uşor. Au fost timpuri înnegurate şi numai tinereţea vârstei ne-a ajutat să trecem peste greutăţile războiului şi mizeriile care i-au urmat, să ne alegem un scop în viaţă, să visăm şi să credem că vom avea un cuvânt de spus în împlinirea lui. Pot chiar să mă consider norocoasă că la Institutul de Arte Plastice l-am avut ca profesor şi maestru pe Kovács Zoltán, un plastician remarcabil şi un artist cu virtuţi recunoscute până şi de cei care-l săpau; e drept, doar pentru un interval foarte scurt de timp, din cauza marilor furtuni ce bântuiau prin epocă. El nu numai că s-a străduit să mă înveţe tainele meseriei, dar mi-a cerut să-mi păstrez ţinuta umană şi să prestez o muncă de calitate.<br /><br />Pentru că îi preţuiesc arta, în spatele căreia se află cunoştinţe tehnice serioase şi ceva de spus cu care pot să mă identific, consider că fac parte din categoria conservatorilor. N-am încercat şi nici n-am dorit să mă înscriu în rândul celor care doreau să se înnoiască ori de câte ori se schimba moda. Mi-am căutat propria cale în artă, drumul pe care să-l pot străbate cu capacităţile mele, atât în pictură, cât şi în grafica de carte. Lumea poveştilor, ilustraţiile însoţitoare s-a dovedit a fi o cale potrivită pentru mine, m-am străduit ca, după posibilităţi, să-i fac faţă şi să aduc mulţimii de omuleţi cărora le place să citească un pic de bucurie. Şi dacă uneori am reuşit, înseamnă că a meritat efortul şi viaţa mea a căpătat un sens.<br /><br />Până şi plantele suferă atunci când sunt mutate dintr-un ghiveci într-altul, nici mie nu mi-a fost uşor să-mi înţelenesc noile rădăcini, dar atât timp cât forţele îmi vor permite şi voi putea să lucrez înseamnă că trăiesc.<br /><br /><br />traducere de Györfi-Deák György<br /><br /><br /><br /><br /><br />O POVESTE CU UN HOBBIT<br /><br />illustrations - ilustraţii de carte - rajzok<br /><br /><br />Rusz Lívia<br /><br /><br />Bilbo the Hobbit, visited by the great Wizard, Gandalf the Grey<br />Hobbitul Bilbo e vizitat de vrăjitorul Gandalf (pag.13)<br /><br />The dwarves taking tea at the home of Bilbo the Hobbit<br />Piticii iau ceaiul acasă la hobbitul Bilbo (pag.20)<br /><br />The beginning of the Adventure<br />Începutul aventurii (pag.42)<br /><br />Bilbo the Hobbit captured by the trolls<br />Hobbitul Bilbo în captivitatea trolilor (pag.49)<br /><br />Goblins attacking the dwarves<br />Gnomii îi atacă pe pitici (pag.72)<br /><br />Gollum<br />Gollum (pag.85)<br /><br />Bilbo escapes from the dark cavern of goblins<br />Bilbo evadează din peştera gnomilor (pag.104)<br /><br />Eagles helping the dwarves to pass the Misty Mountains<br />Vulturii îi ajută pe pitici să treacă peste Munţii Cetoşi (pag.123)<br /><br />Gandalf and Bilbo meet Beorn<br />Gandalf şi Bilbo îl întâlnesc pe Beorn (pag.136)<br /><br />The dwarves pass the poisonous stream from Mirkwood<br />Piticii trec apa fermecată a Pârâului Negru din Pădurea Întunecată (pag.161)<br /><br />Bilbo fights with the spiders from Mirkwood<br />Bilbo se luptă cu păianjenii din Pădurea Întunecată (pag.183)<br /><br />Thorin Oakenshield the dwarf facing The King of Elves<br />Piticul Thorin Scut-de-stejar în faţa Regelui Ielelor (pag.188)<br /><br />Smaug, the Dragon in the caves of The Lonely Mountain<br />Zmeul Smaug în peştera din Muntele Singuratic (pag.242)<br /><br />Bard the Bowman and his Black Arrow kills Smaug, the Dragon<br />Bard din neamul Girion îl răpune pe zmeul Smaug (pag.271)<br /><br />Bard and the army of the Men of Laketown<br />Bard îşi adună oştile în oraşul Dale (pag.305)<br /><br />The Battle of the Five Armies at The Lonely Mountain<br />Bătălia celor Cinci Armate de la Muntele Singuratic (pag.308)<br /><br /><br />J.R.R. Tolkien - O poveste cu un hobbit (traducere de Catinca Ralea)<br />Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1975.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: J. R. R. Tolkien<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRIMA MONOGRAFIE CRITICĂ TOLKIEN<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />În mod surprinzător, deşi a fost publicat în perioada de „dezgheţ cultural" din anii '70, scriitorul englez John Ronald Reuel Tolkien a împărtăşit soarta lui Aldous Huxley, despre a cărui „Minunata lume nouă" foarte puţini au avut curajul să scrie. În ciuda faptului că în „Iepoca de Aur" (1965-1989) o serie de critici au alcătuit volume dedicate literaturii fantastice sau analizei basmelor, ei pur şi simplu n-au avut cunoştiinţă, n-au îndrăznit sau nu li s-a permis să publice lucrări care se refereau la opera „părintelui hobbiţilor".<br /><br />Filosoful timişorean Robert Lazu este primul autor român care a reuşit să elaboreze şi să publice o monografie critică, intitulată „Lumea lui Tolkien". Calea i-a fost anevoioasă şi a fost necesar, la un moment dat, chiar să aprofundeze cunoştinţele tehnice necesare pentru elaborarea unui sit pe internet. Acesta a fost dedicat în totalitate receptării critice a lui Tolkien şi a constituit un for al celor avizaţi, un loc unde au putut fi publicate lucrări menite să exploreze semnificaţiile unor fapte petrecute în vechime sau mai recent, într-un univers insolit: Pământul de Mijloc.<br /><br />Apoi a început căutarea şi asimilarea textelor apărute înainte de 2001, anul lansării primului episod din trilogia cinematografică „Stăpânul Inelelor": „Frăţia Inelului". În mod benefic, filmul a trezit interesul editurilor şi astfel au fost traduse sau retipărite romanele lui J.R.R. Tolkien. Simultan, Robert Lazu a căutat articolele scrise mai demult de părintele Nicolae Steinhardt sau de profesorul Virgil Nemoianu. Ele sunt rezumate şi comentate în primul capitol din „Lumea lui Tolkien", menit să fie "În loc de introducere: Tolkien în România".<br /><br />A urmat explorarea articolelor prezente pe internet, inclusiv ale celor apărute de-a lungul anilor în revista electronică de critică literară SF „Pro-Scris". Prin discutarea lor în capitolul „Religia Lumii de Mijloc", autorul subliniază latura militant-catolică a lui Tolkien, credinţă mărturisită explicit în repetate rânduri în scrisori şi discuţii particulare, dar care se relevă discret în mesajul scrierilor sale. Deosebit de incitantă se dovedeşte a fi paralela „Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien" din capitolul „Literatură şi exerciţii spirituale". Comparaţia nu e defel gratuită, după moartea părinţilor săi, tânărul J.R.R. Tolkien a fost crescut de părintele iezuit Francis Xavier Morgan, pe care l-a denumit ulterior drept „un al doilea tată".<br /><br />Până să înceapă să scrie romane şi multă vreme după aceea, J.R.R. Tolkien a fost profesor la Oxford, fiind un filolog specializat în limbile nordice şi un bun cunoscător al literaturii medievale. Mai cu seamă în „Stăpânul inelelor", el şi-a modelat o parte dintre eroi conform idealurilor morale ale cavalerilor rătăcitori. Cum aceştia au fost ridiculizaţi anterior de Miguel de Cervantes y Saavedra prin figura nemuritoare a lui Don Quijote de la Mancha, Robert Lazu insistă asupra subiectului şi face o serie de atât de necesare delimitări.<br /><br />Volumul apărut la Editura Hartmann din Arad (într-o colecţie botezată cu ironie: „Cai verzi") cuprinde şi o parte dedicată prezentării surselor bibliografice, care până acum a lipsit din atât de scumpele ediţii româneşti Tolkien. Găsim aici cinci secţiuni: ediţiile originale, traducerile româneşti, exegeza apărută în reviste sau volume, o selecţie J.R.R. Tolkien on-line (articole prezente pe internet) şi prezentarea surselor secundare.<br /><br />„Lumea lui Tolkien" e doar un prim pas pe drumul lung pe care Robert Lazu doreşte să-l parcurgă în explorările sale critice. Următoarele vor fi un dicţionar al Lumii de Mijloc, „Lumea lui Tolkien de la A la Z" şi un volum colectiv, intitulat „J.R.R. Tolkien. Credinţă şi imaginaţie în geneza operei literare", coordonat împreună cu profesorul Virgil Nemoianu.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FANTEZIA DE LA SFÂNTUL IGNAŢIU DE LOYOLA LA TOLKIEN<br /><br />Robert Lazu<br /><br /><br />(...)<br /><br />Imaginaţia este concepută ca o facultate creatoare menită să îmbogăţească viaţa omenească, să o înfrumuseţeze, şi, mai ales, să ofere “regenerare” şi “consolare”. Ea reprezintă răspunsul complet la una din cele mai provocatoare întrebări: cum poate fi creator omul după întruparea lui Isus Cristos? Convins, asemenea ilustrului său predecesor, Gilbert Keith Chesterton, că venirea dumnezeiescului Mântuitor reprezintă evenimentul care trebuie să trezească în sufletele noastre bucuria deplină, Tolkien crede că toate facultăţile omeneşti, inclusiv imaginaţia, pot şi trebuie să contribuie la desăvârşirea fiinţei umane în sensul creştin al existenţei. Prin aceste cuvinte nu spunem nimic nou. Exegeţii au stabilit de mult că transmiterea, în forme literare, a mesajului creştin a fost preocuparea de căpătâi a membrilor grupului literar “The Inklings”. Fie că ne gândim la cronicile Narniei sau la nuvelele ştiinţifico-fantastice ale lui Clive Staple Lewis, fie că ne reamintim savuroasele romane poliţiste scrise de Dorothy L. Sawyers, vom descoperi în background-ul acestor creaţii mesajul evanghelic. Bucuria vieţii, forţa de neînvins a binelui în faţa răului, valorile blândeţii şi carităţii, virtuţile dreptăţii, toate aceste principii creştine apar constant în operele autorilor evocaţi. Influenţându-i şi fiind influenţat la rândul său de ei, J.R.R. Tolkien este, mai mult decât oricare dintre iluştrii săi colegi, marcat de educaţia catolică temeinică pe care a primit-o, mai întâi de la mama sa, Mabel, apoi de la cel pe care îl numea, semnificativ, “al doilea tată”: preotul iezuit Francis Xavier Morgan. Prezent în viaţa sa pe toată perioada adolescenţei şi majoratului, susţinător încrezător al unei formaţii complete, desăvârşită în cele mai bune şcoli ale epocii, părintele Morgan se află, neîndoielnic, la originea viziunii tolkien-iene asupra virtuţilor benefice al Fanteziei. Mai exact spus, spiritualitatea iezuită pe care acesta o reprezenta, se regăseşte întrutotul în concepţia lui Tolkien despre virtuţile creatoare ale Imaginaţiei.<br /><br />Cel care a întemeiat aşa numita “Companie a lui Iisus” (de unde provine numele de iezuiţi), este un bărbat extraordinar, cu o personalitate extrem de puternică în care spiritul cavaleresc şi virtuţile sfinţeniei se amestecă, născut fiind la graniţa dintre lumea medievală şi cea renascentistă: Ignaţiu de Loyola (1491 – 1556 d. Ch.). Pe numele său complet Ignaţiu Lopez de Loyola, el este cel de-al treisprezecelea şi ultimul băiat al seniorilor de Loyola. Cunoscând în viaţa sa tumultoasă cele mai diverse experienţe, de la luptele cavalereşti (în urmă cărora a fost zdrobit în bătălia de la Pamplona, unde a fost la un pas de moartea căreia îi scapă miraculos, după două operaţii “pe viu” asupra piciorului ce-i fusese aproape retezat de un proiectil necruţător), până la viaţa de mortificări care l-au transformat într-un adevărat cavaler al lui Cristos, Don Inigo este o prezenţă care a suscitat în minţile celor ce i-au studiat viaţa nenumărate întrebări. “De-a lungul timpului, el avea să fie socotit şi definit ca <sf a="" aceasta="" antiluteran="" ap="" bisericii="" c="" campion="" care="" cea="" cel="" chipului="" coli="" companie="" contrareformei="" creat="" creeaz="" cu="" dar="" de="" deschis="" din="" discipline="" ei="" ele="" elepciune="" elevat="" exalt="" exerci="" extreme="" f="" fier="" i="" ie="" iile="" inimii="" instrui="" ionar="" irea="" lumin="" lupta="" mai="" n="" nou="" nt="" ntul="" o="" oameni-robo="" omul="" organiza="" pe="" pentru="" personalitate="" personalitatea="" poten="" preschimb="" prin="" r="" rarea="" reac="" rezultate="" rit-o="" rui="" s="" se="" sim="" solda="" spirituale="" stare="" suflet="" supun="" surprinz="" toare="" toate="" umane="" unei="" urm="" voin="">” (Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale, traducere, studiu introductiv şi note de Christian Tămaş, Iaşi, Editura Polirom, 1996, p. 14).<br /><br />În fond, nici un sfânt veritabil nu poate scăpa îndoielilor şi invidiei celor mărunţi, care sunt şocaţi şi scandalizaţi de tot ceea ce nu pot înţelege; nici Ignaţiu de Loyola nu a scăpat oprobiului celor care nu-l puteau înţelege pentru simplul motiv că nu-i urmau aspiraţiile. Şi dacă ar fi fost doar viaţa remarcabilă a Sfântului Iganţiu, cu siguranţă că nu ar fi fost suficient pentru a cunoaşte notorietatea inimaginabilă de care se bucură până în zilele noastre, când ordinul înfiinţat de el, “Compania lui Iisus”, are numeroşi aderenţi. Una din cele mai valoroase caracterizări a acestui mare spirit e cea a unuia dintre colaboratorii săi apropiaţi, Părintele Nadal: “Ignaţiu era un bărbat de mare caracter, de mare curaj. Cu ajutorul harului a năzuit totdeauna să îmbrăţişeze lucruri mari. Lucra numai din zel. Dacă priviţi Societatea (1), Institutul, Exerciţiile, toate sunt iubire vie şi arzătoare, zel neobosit, elan constant şi avânt la muncă pentru a ajuta sufletele” (Hugo Rahner S. J., Ignaţiu de Loyola, traducere de Pr. Ion Lazar S. J., Roma, Tipografia Poliglotta della Pontificia Universita` Gregoriana, 1990, p. 100).<br /><br />Ceea ce avea să transmită posterităţii Sfântul Ignaţiu de Loyola este o mică cărticică, de nici o sută de pagini, care conţine esenţa vieţii sale religioase: Exerciţiile spirituale. Elaborate de-a lungul mai multor ani de intense experienţe mistice, exerciţiile lui Iganţiu au fost definite de autorul lor astfel: “(...) prin acest nume de exerciţii spirituale se înţelege orice mod de a-ţi cerceta conştiinţa, de a medita, de a contempla, de a te ruga cu glas tare sau în minte, precum şi orice mod al altor activităţi spirituale (...)” (Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale, traducere, studiu introductiv şi note de Christian Tămaş, Iaşi, Editura Polirom, 1996, p. 31).<br /><br />Deşi nu reprezintă, la o primă vedere, decât un manual ce sistematizează şi propune principiile desăvârşirii creştine, Exerciţiile spirituale ignaţiene conţin o “inovaţie” care a generat controverse aprinse în epoca în care au fost scrise: folosirea imaginaţiei în practica meditaţiei religioase. Invitat să aprofundeze credinţa creştină pe baza lecturilor şi interpretării preponderent morale a textelor biblice (în special a celor din Noul Testament), potenţialul iezuit îşi foloseşte imaginaţie într-un mod creativ, reprezentându-şi în lăuntrul său scenele scripturistice asupra cărora se concentrează. În termenii micului tratat, cel care meditează trebuie să “compună” locul, adică să şi-l imagineze cu maximum de acurateţe. Iată trei exemple practice de “compunere” (sau “compoziţie”) a locului extrase direct din cartea lui Ignaţiu de Loyola: “Întâiul preludiu (2) este compoziţia locului. Aici e de notat că în contemplaţia sau meditaţia vizuală, cum ar fi contemplarea Domnului nostru Iisus Christos, care este vizibil, compoziţia va fi să văd cu ochii închipuirii locul material unde se petrece lucrul pe care vreau să-l contemplu. Spun locul material, cum ar fi un templu sau un munte, unde se află Iisus Christos sau Doamna Noastră, al episodului pe care vreau să îl contemplu. În meditaţia invizibilă, cum e cea asupra păcatelor, compoziţia va fi să văd cu vederea închipuirii şi să-mi socotesc sufletul închis în acest trup trecător şi în acesată lume pieritoare, ca surghiunit între tot soiul de jivine urâte; spun, trupul şi sufletul împreună” (Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale, traducere, studiu introductiv şi note de Christian Tămaş, Iaşi, Editura Polirom, 1996, p. 47, art. 47); “(...) compoziţia: locului: va fi aici să mă văd pe mine însumi, cum mă aflu dinaintea lui Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor Săi, pentru a dori şi cunoaşte ce e mai plăcut Divinei Sale bunătăţi” (Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale, traducere, studiu introductiv şi note de Christian Tămaş, Iaşi, Editura Polirom, 1996, p. 68, art. 151); “Primul preludiu este compoziţia locului, care e aici să văd cum mă aflu dinaintea lui Dumnezeu, Domnul nostru, a îngerilor şi a sfinţilor care sunt mijlocitorii mei” (Ignaţiu de Loyola, Exerciţii spirituale, traducere, studiu introductiv şi note de Christian Tămaş, Iaşi, Editura Polirom, 1996, p. 86, art. 232).<br /><br />Dorind ca cel ce meditează să străbată toată gama trăirilor umane, de la sentimente puternice de iubire şi devotament faţă de Dumnezeu şi Sfânta Fecioară Maria, sau de repulsie faţă de patimi, păcate şi demoni, până la gânduri luminate de har, Ignaţiu de Loyola consideră că nici o facultate a sufletului omenesc nu trebuie exclusă. După cum arată traducătorul în limba română a Exerciţiilor spirituale, Christian Tămaş, această perspectivă asupra fanteziei a trezit, într-o primă fază, reacţii de respingere din partea unor teologi şi ierarhi ai Bisericii. Departe de a fi simpli obscurantişti tiranici, aceşti oponenţi ai folosirii imaginaţiei în viaţa contemplativă invocau autorităţi de mare anvergură ca Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigore de Nyssa, care atrăgeau atenţia asupra pericolelor implicate de imaginaţia dezordonată a omului căzut. După învăţătura acestora, la origine, înaintea căderii în păcatul neascultării, Adam şi Eva aveau o imaginaţie curată, care “era exclusiv legată de reprezentarea creaturilor existente” (Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Bucureşti, Editura Sophia, 2001, p. 92). Facultate legitimă a sufletului omenesc, imaginaţia nu constituia un obstacol în calea relaţiei dintre creatură şi Creator. Criza survine după consumarea păcatului originar, când, golită de chipul lui Dumnezeu, imaginaţia devine mijlocul prin care omul îşi închipuie o sumedenie de lucruri, din care cele mai multe nici măcar nu există. Problema nu o constituie, cum s-ar părea la o vedere superficială, activitatea propriu-zisă a imaginaţiei, ci faptul că ea este animată de patimile şi dorinţele de tot felul ale omului stigmatizat de concupiscenţă. În plus, abundenţa de fantasme îl separă pe om de Creatorul său, nemailăsându-i loc pentru gândul şi amintirea de Dumnezeu. Cum ar spune Tolkien, activitatea imaginaţiei devine “Înşelare morbidă”, incapabilă să ofere elevaţie sufletului. Dimpotrivă, ea îl înlănţuieşte în lumea materiei, conducându-l în cele din urmă la negarea existenţei lui Dumnezeu. O altă problemă serioasă a imaginaţiei, transformată în “închipuire” josnică şi arbitrară, provine din faptul influenţării ei de către puterile demonice, care joacă un rol nefast “fie împingându-l pe om în astfel de închipuiri, ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor, (...), fie iscând în el chipuri şi năluciri, cu scopul de a stârni patimile” (Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Bucureşti, Editura Sophia, 2001, p. 98).<br /><br />Din toate cele arătate, se înţelege de ce teologii medievali manifestau şi ei, asemenea înaintaşilor lor, o prudenţă excesivă în folosirea imaginaţiei. Dar să fie oare posibilă, în actuala condiţie omenească, doar o uzanţă nefastă a imaginaţiei? La această întrebare Ignaţiu de Loyola răspunde, categoric, negativ. Deşi perfect conştient de toate pericolele implicate de fantasmele iscate în suflet de patimi sau demoni, el propune o altă cale, a unei folosiri pozitive, benefice a Fanteziei. Astfel, de la pesimismul uneori supradimensionat al teologilor inspiraţi de severii reprezentanţi ai monahismului, el trece la optimismul revigorant al celor care vor să vadă în om, în primul rând, fiinţa răscumpărată de Mântuitorul Christos. Se înţelege, Ignaţiu nu va accepta folosirea fără discernământ a imaginaţiei în scopuri spirituale. El cultivă o activitate imaginară susţinută de o minte aflată în plin proces purificator, dedicată, în primul rând, contemplării lăuntrice a imaginilor biblice care-l înfăţişează pe Isus. Avem deci de-a face cu ceea ce putem numi, pe drept cuvânt, o imaginaţie “christomorfă”, impregantă, discret dar puternic, de chipul lui Isus Cristos. Iată deci unul dintre marile merite ale Sfântului Ignaţiu de Loyola: în zorii lumii moderne, în care explozia fanteziei a generat puzderia de idoli care indică criza de profunzime a unei culturi ce şi-a pierdut busola transcendenţei, acest cavaler al lui Christos arată cum poate fi folosită într-un mod mult mai folositor fantezia. Transformând-o în icoană.<br /><br />Condiţionat profund de educaţia catolică completă primită de la tutorele său, Părintele iezuit Francis Xavier Morgan, e foarte probabil că J.R.R. Tolkien a cunoscut şi a practicat exerciţiile spirituale ignaţiene. Deşi până în acest moment nu am găsit mărturii explicite despre asemenea experienţe individuale – poate prea personale spre a fi notate în jurnale sau în scrisori - , câteva fragmente tolkien-iene referitoare la modul în care au fost concepute poveştile sale ne îndreptăţesc să susţinem că marele “secret” căutat de exegeţi şi scriitori îl reprezintă conceperea lor în conformitate cu practica compunerii (a compoziţiei) locului din exerciţiile spirituale ignaţiene.<br /><br />În cursul anului 1958, o cititoare inteligentă şi pasionată de subtilităţile romanului The Lord of the Rings, Rhoma Beare, îi scrie lui Tolkien adresându-i câteva întrebări precise. Prima parte a celei de-a patra întrebări din lista sa suna aşa: „Ce fel de haine purtau popoarele Pământului-de-Mijloc?” (3). Interogat astfel autorul face o destăinuire preţioasă:<br /><br /><br />„Nu cunosc detaliile hainelor. Eu vizualizez cu mare claritate şi detaliat scenariul şi obiectele <naturale>, dar nu şi artefactele.” (4)<br /><br /><br />După care urmează o lungă peroraţie despre îmbrăcămintea antică şi medievală, pe baza căreia Tolkien descrie, cu fineţe, ţinuta númenórenilor din Gondor. Oricum, ceea ce reţinem noi din mărturia sa este tocmai această practică a „vizualizării” scenariului şi obiectelor naturale, care, neîndoielnic, generează forţa poveştilor tolkien-iene. Urmărind, de asemenea, modul în care autorul îşi concepe şi îşi scrie poveştile, vedem că apelează adesea la reprezentări picturale pe care le desenează singur, folosind, deopotrivă, hărţi pe care le schiţează cu acurateţe. Povestea este concepută ulterior, după ce harta a fost desenată cu precizie, îi mărturiseşte Tolkien unei corespondente, Naomi Mitchison:<br /><br /><br />„În mod chibzuit încep cu o hartă, apoi fac povestea să se potrivească (în general cu o mare atenţie pentru distanţe).” (5)<br /><br /><br />Practica meditaţiei bazată pe folosirea imaginaţie sprijinită cu ajutorul unui suport vizual nu este nouă. Aşa-numitele „arte ale memoriei” din Evul Mediu se bazau tocmai pe asemenea picturi sau desene. Maeştrii spirituali foloseau această tehnică spre a oferi condiţii optime de meditaţie dicipolilor. Între cele mai notorii exemple, putem menţiona desenul în peniţă rămas de la Sfântul Ioan al Crucii, care înfăţişează Răstignirea Mântuitorului Iisus Christos văzută de sus, din perspectiva lui Dumnezeu-Tatăl, propunând astfel o meditaţie deosebit de profundă unei călugăriţe carmelitane. Desenul, a cărui reproducere poate fi văzută la pagina 39 a ediţiei româneşti a tratatului de mistică Noaptea întunecată (Sfântul Ioan al Crucii, Noaptea întunecată, traducere şi editare efectuată pe baza mandatului şi autorizaţiei Ordinului Carmeliţilor Desculţi, Provincialatul München, 1992, Sibiu, Editura Transib, 1995, p. 39), se pare că l-a inspirat pe Salvador Dali în crearea binecunoscutului său tablou al Răstignirii Mântuitorului Iisus Christos. Preluând aceste practici, Sfântul Ignaţiu de Loyola le utilizează le nivelul inferior al meditaţiei, acela bazat pe imaginarea locurilor unde se desfăşoară evenimentul biblic contemplat, solicitând ucenicilor reprezentarea cât mai exactă a detaliilor fiecărei scene. În acelaşi spirit, Tolkien practică o metodă similară care presupune, obligatoriu, vizualizarea celor mai mărunte detalii ale lumii sale faërice. Ne putem gândi însă că este normal ca un scriitor de literatură să-şi reprezinte, cu ajutorul propriei fantezii, cât mai fidel naraţiunea şi personajele sale. Tolkien face însă ceva care-l distinge net de orice alt scriitor: el construieşte hărţi minuţioase, şi, de asemenea, o cronologie riguroasă a mito-romanelor sale. El solicită un grad sporit de exactitate în ceea ce priveşte „compoziţia” lumii sale fantastice de către cititori într-o măsură nemaintâlnită la alţi autori moderni. În fond, el procedează la fel cum procedează maestrul iezuit care oferă discipolului exerciţiile spirituale: ne propune un cadru imaginar menit a ne ajuta să avem emoţii profunde şi puternice, urmate de o antrenare a întregii noastre fiinţe în gândirea valorilor dominante ale Lumii-de-Mijloc.<br /><br />(...)<br /><br /><br />NOTE ÎN TEXT<br /><br />1. Adică „Compania lui Isus" întemeiată de Ignaţiu - n. n. (înapoi la text)<br /><br />2. La meditaţia propriu-zisă - n. n. (înapoi la text)<br /><br />3. Traducerea ne aparţine. Iată originalul şi toate celelalte părţi ale chestiunii a patra: „Question 4": „What clothes did the peoples of Middle-earth wear? Was the winged crown of Gondor like that of a Valkyrie, or as depicted on a Gauloise cigarette packet? Explain the meaning of El- in Elrond, Elladan, Elrohir; when does El- mean and when ? Explain the meaning of the name Legolas. Did the Witch-king ride a pterodactyl at the siege of Gondor?" (Letters of J.R.R. Tolkien, ediţie îngrijită de Humphrey Carpenter cu colaborarea lui Christopher Tolkien, George Allen & Unwin, London, 1981, p. 277). (înapoi la text)<br /><br />4. „I do not know the detail of clothing. I visualize with great clarity and detail scenery and objects, but not artefacts" (Letters of J.R.R. Tolkien, ediţie îngrijită de Humphrey Carpenter cu colaborarea lui Christopher Tolkien, George Allen & Unwin, London, 1981, p. 280). (înapoi la text)<br /><br />5. "I wisely started with a map, and made the story fit (generally with meticulous care for distances)" (Letters of J.R.R. Tolkien, ediţie îngrijită de Humphrey Carpenter cu colaborarea lui Christopher Tolkien, George Allen & Unwin, London, 1981, p. 177). (înapoi la text)<br /><br /><br />Fragment din capitolul „Literatură şi exerciţii spirituale" din lucrarea „Lumea lui Tolkien" publicată la Editura Hartmann. Lucrarea va putea fi găsită la oricare dintre librăriile „Humanitas" sau „Diverta".<br /><br /><br /><br /><br /><br />QUENTA RAOPUBLISILLION<br /><br />Evid Ent (Györfi-Deák György)<br /><br /><br />Ştia J. R. R. Tolkien ce ştia, când a plăsmuit Mordorul ca o Transilvanie cu castelul lui Dracula în mijlocul ei, pe post de Barad-Dur, un cuib al dinosaurilor pitici prăsiţi în Jurasic la Haţeg şi trecuţi apoi, în Evul Mediu, pe blazonul părintelui lui Ţepeş Vodă.<br /><br />Uneori ne minunăm câte povesteşte Occidentul despre noi, câtă răutate şi nepăsare descoperă în băştinaşul carpatin, câte poveşti de groază „se scornesc" pe seama noastră. Şi, din păcate, multe se dovedesc ca fiind adevărate. Ori, vorbă din luminata prostime, adevărul umblă cu capul spart. Atunci de ce-ar constitui J. R. R. Tolkien un caz aparte?<br /><br />Toată lumea s-a bucurat când Editura RAO a început să publice volumele din „Stăpânul Inelelor". Era evident că regizorul Peter Jackson nu va reuşi să transpună în film toate întâmplările din voluminoasa epopee a hobbiţilor, aşa că mulţi s-au repezit mânaţi de curiozitate s-o cumpere, să poată cuprinde întreaga poveste. Din păcate, editura nu şi-a făcut datoria cu respectul cuvenit pentru un autor de talia lui J. R. R. Tolkien. Despre bâlbele şi neglijenţele presărate în diferitele ediţii ale trilogiei, am discutat anterior.<br /><br />Cum publicul s-a arătat interesat în continuare, RAO n-a dorit să piardă ocazia şi i-a însărcinat pe Irina şi Ion Horea să traducă şi volumul care le lămureşte pe toate cele anterioare şi povesteşte originile mitice ale Pământului de Mijloc: „Silmarillion".<br /><br />Dar nici această nobilă intenţie n-a fost vegheată cu suficientă grijă. Din păcate, de această dată cârcotaşii nici nu trebuie să deschidă cartea ca să găsească „panarama". Ea le este servită direct, pe coperta din spate, unde găsim următorul text:<br /><br /><br />„Elfii au creat Inelele Puterii. Sauron a creat unul singur: Inelul Suprem, Inelul Stăpân, cel pe care îl descoperă Hobbitul şi PE CARE luptă pentru a-l distruge vitejii STRÂNŞI ÎN JURUL Stăpânului INELULUI."<br /><br /><br />În doar câteva rânduri, întâlnim o mulţime de inepţii. Le-am scris cu litere mari, ca să nu treacă încă o dată neobservate de somnoroşii corectori ai editurii, care au permis apariţia lor. Şi, ca să dezlegăm blestemul ce afectează ediţiile Tolkien, cel mai bine e să le enumerăm de la coadă la cap.<br /><br />În primul rând, „The Lord of the Rings" se traduce cinstit ca „Stăpânul inelelor", nicidecum prin „Stăpânul unui singur inel". Ne încearcă amarnic bănuiala că domnul redactor care a lăsat să scape stolul de păsărici din textul amintit mai sus n-a apucat să citească nici măcar emblematica poezioară din preambulul fiecărui volum:<br /><br />„Trei inele pentru Regii elfilor cei de sub soare,<br />Şapte pentru ei, stăpânii gnomilor din săli de stâncă<br />Nouă, Oamenilor care ştiu că-n lumea lor se moare,<br />Unul pentru Seniorul întunecimii-n noaptea lui adâncă<br />Unde-s Umbrele în Ţara Mordor, ca să le găsească<br />Şi pe toate să le-adune un inel, şi altul nime,<br />Să le ferece pe toate, astfel să le stăpânească,<br />Unde-s Umbrele, în Ţinutul Mordor, în întunecime."<br /><br />Deci, numărate bucată cu bucată, în poveste apar douăzeci de inele: trei ascunse de iele, şapte ale piticilor, nouă ale oamenilor transformaţi în nazguli şi Inelul Suveran. Prin puterea de a le influenţa pe toate celelalte, Sauron, Domnul Întunecimii, devine „Stăpânul inelelor".<br /><br />Doi. E adevărat, vitejii hobbiţi, oameni, pitici şi elfi se strâng laolaltă, ba chiar formează o Frăţie, dar nu se adună ÎN JURUL lui Sauron. Scopul lor nu e să formeze un cerc protector în jurul Răului Suprem din Pământul de Mijloc, să-l apere de virgulele plasate între subiect şi predicat sau de paginatorii care au malaxat anexele din „Întoarcerea regelui", ci să-i dejoace planurile malefice de cotropire a lumii. Vrăjitorul Gandalf, hobbiţii Sam Gamgee, Meriadoc Brandybuck şi Peregrin Took, oamenii Aragorn şi Boromir, elful Legolas şi piticul Gimli s-au unit doar ca să-l ajute pe Purtătorul Inelului, hobbitul Frodo Baggins, să-şi ducă la bun sfârşit misiunea: distrugerea Inelului Suveran, sfărâmarea puterii lui Sauron, alungarea Umbrei din Pământul de Mijloc.<br /><br />În al treilea rând, toţi aceşti tipi bineintenţionaţi nu s-au adunat PE INEL, aşa cum se înţelege din textul de pe coperta „Silmarillion"-ului. Chiar dacă e fermecată şi cuprinde toată puterea din lume, podoaba amintită e totuşi mică, cât să intre pe un deget. E adevărat, putem să ni-i imaginăm pe vitejii dispuşi într-un cerc, călcându-se unii pe alţii cu câte un picior pus pe omnipotenta bijuterie, dar e o poziţie incomodă pentru o confruntare armată. Ar putea să călărească inelul ca pe un armăsar, dar, evident, nu toţi deodată. Apoi, în avântul sugerat de cuvântul „luptă", ar risca să-l piardă pe câmpul de bătălie. Ca să domolim orice ardoare belicoasă, soluţia ideală ar fi să-l atârnăm cu o aţă de o creangă, să-i hrănim pe protagonişti cu prăjiturica găsită de Alisa în casa Iepurelui Alb, să-i lăsăm se strecoare pe partea interioară a inelului şi apoi să se dea huţa în el.<br /><br />Ce-ar fi încă de zis? Literatura română a încăput pe mâna albă a lui Saruman, aşternută în chip de semn pe armurile orcilor care ciopârţesc textele menite să ne arate o ieşire din Întuneric. Din păcate, Protecţia Consumatorului nu se ocupă cu produsele literare defectuos editate, care pot răni, intoxica sau păcăli publicul cititor. Domnul George Pruteanu a renunţat să elimine hotdogii, şopurile, şiturile, fachiuurile (ups!) şi alte năzbâtii la modă din vorbirea curentă, pentru că a început campania electorală şi are alte preocupări. Criticii profesionişti preferă să scrie manuale şcolare şi îşi consumă restul de energie încercând să le vândă, în pofida concurenţei celor care au pile la MEC. Iar fanii lui Tolkien din România să tacă din gură şi să fie mulţumiţi că li s-a oferit ocazia să prăpădească o căruţă de bani ca să asiste la umilirea publică a autorului preferat...<br /><br /><br />ADĂUGIRE<br /><br />Un prieten, căruia i-am expediat acest articol spre testare, mi-a trimis catalogul de primăvară-vară 2004 al Editurii RAO, unde sunt eliminate două dintre cele trei greşeli semnalate mai sus. Vitejii, însă, rămân „strânşi în jurul" lui Sauron. Poate că în catalogul de toamnă-iarnă va pica, odată cu frunzele ori cu zăpada, şi această ultimă ciudăţenie.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />SUPRAVIEŢUIREA LUI KENNEDY<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />„TimeQuest" (2002) este un film regizat de Robert Dyke, bazat pe o poveste de tipul „What if ?" (Ce-ar fi fost dacă...?), o ramură a science-fiction-ului denumită şi „istorie contrafactuală", despre care profesorul clujean Cornel Robu a scris în mai multe numere ale revistei Pro-Scris (3-4, 7-8, 9-10 şi 11-12).<br /><br />Într-adevăr, ce-ar fi fost dacă în dimineaţa zilei de 22 noiembrie 1963, în reşedinţa prezidenţială din Fort Worth ar fi apărut un temponaut, care l-ar fi avertizat pe John Fitzgerald Kennedy (JFK) să evite vizita la Dallas, unde a căzut victimă unui atentat care a fost ulterior desemnat drept "Crima secolului".<br /><br />În realitatea noastră, JFK şi-a terminat viaţa ca al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, primul de religie romano-catolică, întâiul conducător al Americii care s-a născut în secolul al XX-lea (29 mai 1917). În 1952, a fost ales senator democrat de Massachusetts, fiind reales în 1958. S-a îndrăgostit de Jacqueline Bouvier, descendenta unei familii bogate de origine franceză, cu care s-a căsătorit în 2 septembrie 1953. Au avut trei copii, dintre care unul a murit la naştere. La 8 noiembrie 1960, l-a învins pe Richard Nixon, adversarul său republican şi a devenit şeful administraţiei americane. Bun orator, el s-a adresat naţiunii cu memorabilele cuvinte: „Întrebaţi-vă nu ce poate ţara să facă pentru fiecare în parte, ci ce poate fiecare să facă pentru ţară?" A gestionat criza rachetelor din Cuba, a încercat să pună capăt războiului din Vietnam şi a lansat programul Apollo, care ulterior a permis omului să ajungă pe Lună. A murit asasinat la Dallas, în împrejurări încă neelucidate complet.<br /><br />„TimeQuest" prezintă succint toate aceste lucruri, dar nu ocoleşte nici aspectele întunecate din cariera lui JFK, în special relaţiile amoroase cu diferite actriţe, printre care şi senzuala Marilyn Monroe. Figura compusă de actorul Victor Slezak este una a unui om indecis, spre deosebire de fratele său Robert (interpretat de Vince Grant), ministru al justiţiei, un secundant obişnuit să tragă sforile în culise şi, la nevoie, să rezolve radical (adică prin violenţă) problemele ivite. Americanii n-au obiceiul să-şi cosmetizeze istoria. De aceea, filmul o are practic ca figură centrală pe Jacqueline Kennedy (Caprice Benedetti).<br /><br />Misteriosul mesager din viitor (Ralph Waite) poartă un costum de piele, o combinaţie între un costum de scafandru şi o armură medievală, dotat cu un singur buton plurivalent. El s-a întors în timp deoarece în copilărie a fost zguduit de durerea şi demnitatea Primei Doamne la funerariile lui JFK. Drept urmare, şi-a consacrat întreaga viaţă pentru a face posibilă prevenirea groaznicului eveniment. Reuşeşte şi, într-o scenă groaznic de romantică, se mulţumeşte doar să o invite pe Doamna inimii sale la un dans.<br /><br />Ulterior, la rândul ei, Jackie veghează ca nu cumva soţul sau fratele lui să-i facă vreun rău celui care va inventa cândva maşina de călătorit în timp. El va fi identificat cu uşurinţă, încă de la naştere, pe baza amprentei rămase pe paharul de sticlă, scăpat din mână în clipa în care istoria a intrat pe un nou făgaş, iar cel care a iniţiat modificarea ei a dispărut, deoarece urma să aibă parte de o altă soartă.<br /><br />Jackie, deşi impresionată de cel care s-a sacrificat pentru familia Kennedy, nu este, cum s-ar crede, îndrăgostită de el. Ea acţionează pur şi simplu din instinct matern. Toată strădaniile, toată energia ei vor fi puse în slujba propriului fiu, James Robert Kennedy, care s-a născut în 1964. Este remarcabil felul în care ştirile difuzate în ziua atentatului au fost mixate astfel încât totul să pară o transmisie în direct de la spitalul unde s-a născut băiatul. La rândul său, când interesele de stat şi de clan o vor permite, prâslea îi va povesti tânărului pictor Raymond Mead (Joseph Murphy), cealaltă ipostază a crononautului, de ce însuşi un alt preşedinte SUA (Robert F. Kennedy) i-a urmărit viaţa pas cu pas, a intervenit în momentul când Raymond a început să spargă magazinele şi a ajuns în închisoare, a tras sforile necesare ca să-l repună în libertate şi i-a asigurat mijloacele materiale îndestulătoare, ajutându-l să se dedice artei.<br /><br />Sincer să fiu, în acest context, n-am înţeles ce sens a avut întâlnirea din film, dintre preşedintele Robert F. Kennedy şi arestat; e o consesie hollywoodiană, făcută publicului spectator şi democraţiei americane, care, teoretic, asigură oricui şansa de a se întâlni cu cel mai puternic om din stat. În schimb, înţelegem raţiunile care l-au determinat pe regizorul Robert Dyke, care a scris şi scenariul, să-l lase pe John Fitzgerald Kennedy să moară la 83 de ani şi să-i trimită cenuşa pe Lună.<br /><br />„TimeQuest" mi-a readus aminte de cartea lui L. Fletcher Prouty, „JFK", apărută în traducere românească la Editura RAO în 1992. Ea se încheie cu nişte cuvinte care se poate să fi constituit sursa de inspiraţie a filmului:<br /><br />„În opinia mea, Dumnezeu nu dă cu zarul. Relaţiile umane şi cele ale naturii nu sunt hotărâte aleatoriu sau lăsate-n voia sorţii. Aţi avut prilejul ca, împreună cu mine, să călătoriţi înapoi în timp în acei ani şi să vă amintiţi că anul 1963 a marcat un moment major de cotitură în decursul acestui secol..."<br /><br /><br /><br /><br /><br />SMALLVILLE VERSUS METROPOLIS<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Superman este un erou care continuă să fascineze omenirea deşi, dacă i-am socoti vârsta, a împlinit deja 70 de ani. S-a născut în benzile desenate, a trecut apoi în desen animat, a sărit pe micul şi marele ecran. Şi nu dă, nici în ziua de azi, vreun semn de oboseală.<br /><br />Deşi de origine de pe planeta Krypton, „părinţii“ naturali ai lui Superman sunt 2 americani: Jerry Siegel şi Joe Shuster. Dar chiar şi aşa, „naşterea“ a fost destul de grea. În ianuarie 1933 Siegel publică într-un fanzin (intitulat Science Fiction) povestea sa ilustrată de Shuster, The Reign Of Superman (Regatul lui Superman). Numai că aici Superman este un tip care devine un nelegiuit după ce capătă nişte super-puteri de la un savant dement, ale cărui trăsături de caracter seamănă destul de mult cu ticălosul mult mai faimos, dar şi mai tânăr, Lex Luthor.<br />Câteva luni mai târziu, puternic influenţat de benzile desenate ale vremii, Siegal scrie scenariul unei cărţi desenate tot de Shuster, intitulată The Superman. Cartea a fost însă respinsă de editori şi Siegel, într-o criză depresivă o va distruge în întregime (cu excepţia coperţii, care a supravieţuit). Totuşi autorii au avut, încă de atunci, convingerea că Superman este un personaj de mare viitor. Astfel că, într-o singură noapte de vară a anului 1934, Siegel pune pe hârtie aproape toată legenda cunoscută a lui Superman, pentru ca a doua zi Shuster să o deseneze. Atunci au luat fiinţă Clark Kent, Lois Lane precum şi binecunoscutul costum în roşu, galben şi albastru al lui Superman. „I-am sugerat lui Joe să adauge un S într-un triunghi“, îşi aminteşte Siegel. Shuster a adăugat şi capa pentru a-l ajuta de să reliefeze mişcarea personajului. Împreună, cei doi au ales şi culorile costumului pentru că erau, aşa cum îşi aminteşte Shuster , „cele mai strălucitoare culori la care ne-am gândit atunci.“<br />Action Comics # 1Dar vreme de trei ani, Superman a fost respins de toate editurile de benzi desenate. Sheldon Mayer, editor la McClure a fost cel care a sesizat potenţialul acestui erou. Culmea, el nu şi-a putut convinge şeful, M.C. Gaines, să publice această bandă desenată, dar când altă companie, DC Comics, i-au contactat pentru a-i ajuta la strângerea materialelor pentru noua serie, Action Comics, Gaines le-a trimis acestora Superman. Superman va fi tipărit în Action Comics #1, datat iunie 1938.<br /><br />De-a lungul anilor, legenda Superman va fi îmbogăţită puţin câte puţin. Iar cum lumea benzilor desenate devenea prea strâmtă, Superman va depăşi, după doar câţiva ani, şi această barieră. Radioul a fost prima redută cucerită; mai mult chiar, teme de referinţă din psedomitologia Superman au ajuns pe unde herţiene înainte de premiera oficială a benzilor desenate din 1938. Serialul radiofonic Superman a fost difuzat, cu mare succes, în 1940. În 1941 desenul animat Superman era prezentat publicului: actorul Bud Collyer era vocea lui Superman, în timp ce Joan Alexander era vocea lui Lois Lane.<br /><br />În 1948 povestea ajunge pe marile ecrane prin cele 15 episoade ale serialului Superman, regizat de Spencer Gordon Bennet şi Thomas Carr, rolurile principale fiind deţinute de Kirk Alyn şi Noel Neill (Superman/Clark Kent & Lois Lane).<br /><br />Legenda Superman a incitat, de-a lungul anilor, imaginaţia multor studiouri de film, nu numai din Statele Unite. Însă cele mai reuşite ecranizări sunt cele patru filme care-l au ca protagonist principal pe Christopher Reeve. Sigur, la succesul lui Reeve a contribuit, în trei cazuri din patru, şi prestaţia lui Gene Hackman. În „Superman“, 1978, în regia lui Richard Donner, a jucat şi Marlon Brando. Site-ul IMDB îl cotează cu 7,1 stele din 10 posibile. Inerent, seria următoare a manifestat o scădere a interesului. Regizat în 1980, de Richard Lester, şi avându-i în rolurile principale tot pe Christopher Reeve (Superman/Clark Kent) şi Gene Hackman (Lex Luthor), filmul este cotat cu 6,4 stele. Superman III, 1983, regizat tot de Richard Lester renunţă însă la serviciile lui Gene Hackman şi, implicit ale lui Lex Luthor. În 1987, în ultima serie Superman IV: The Quest For Peace (În căutarea păcii) regizorul Syndey J. Furie îl readuce pe Gene Hackman ca Lex Luthor, fără prea mare succes însă. Site-ul IMDB îî acordă doar nota 3,3.<br />Revirimentul Superman avea să se manifeste însă, după câţiva ani, în televiziune. Serialul „Lois & Clark: The New Adventures Of Superman“ ţine capul de afiş timp de 4 sezoane, între 1993 şi 1997. Şi chiar dacă fanii adevăraţi au suspinat în continuare după şarmul lui Christopher Reeve, totuşi prestaţia lui Dean Cain, alături de frumoasa Terry Hatcher a avut cumva meritul de a relansa interesul pentru neobositul erou american.<br />Cu Smallville însă cei de la WB par să reuşească o adevărată lovitură. Lansat în anul 2001, Smallville completează legenda lui Superman cu un serial, aparent, destinat adolescenţilor. Smallville însă, prin serviciile unor actori tineri, reuşeşte un succes neaşteptat.<br /><br />Smallville pune accentul pe 2 planuri: primul, adolescenţa lui Superman, într-o Americă mult mai puţin ipotetică decât cea a benzilor desenate originale: dincolo de transparenţa câtorva denumiri, Smallville, Grandville sau Metropolis, spectatorul american se poate regăsi cu uşurinţă în decorul serialului. Liceul lui Superman este unul obişnuit, Smallville însuşi este un mărunt oraş provincial. A doua găselniţă puternică a serialului este personajul Lex Luthor. Departe de geniul răului întrupat cu atâta fantezie şi forţă de Gene Hackman, în urmă cu 20 - 25 de ani, Lex Luthor este acum un tânăr sfâşiat de un destin pe care nu-l putem bănui decât ca fiind implacabil, în ciuda meandrelor personajului. De altfel, tânărul Michael Rosenbaum nu dă nici un semn că ar călca pe urmele faimosului său precedesor, cucerind însă publicul de la primele scene. Dar şi prestaţia actoricească a lui Tom Welding (Clark Kent/Kal-El) este cel puţin solidă şi inteligentă. De altfel, inteligenţa este, se pare, atributul principal al serialului. Prin puţine licenţe aplicate legendei principale, Smallville mută accentul confruntărilor din plan material în plan spiritual. Mai mult, în această perioadă (tulbure prin definiţie!) a adolescenţei lui Clark Kent, nuanţele sunt departe de a fi clare: nu numai că răul (Lex Luthor - ba chiar şi tatăl Lionel Luthor) este foarte departe de răul exagerbat al legendei, dar chiar tânărul Clark este uneori tentat de partea negativă a lucrurilor. Astfel încât viitorul Superman nu mai este un extraterestru aruncat din întâmplare pe această planetă şi care-şi face, conştiincios, mai degrabă datoria faţă de lumea sa dispărută, decât faţă de lumea care l-a adoptat, ci un om tânăr care, întâmplător, s-a născut pe altă planetă, cu alte caracteristici biologice, dator în primul rând familiei şi prietenilor de aici.<br /><br />Realizatorii şi-au permis chiar mici extravaganţe, specifice de obicei serialelor cu puternică aderenţă la public: într-unul dintre episoadele sezonului doi a apărut însuşi Christopher Reeve, în rolul unui misterios profesor care ştie şi vede dincolo de aparenţe. De altfel actorul Reeve, prin povestea vieţii sale şi prin revenirea aproape miraculoasă din paralizia totală care l-a stăpânit mai mulţi ani este, în continuare, cel care se identifică, chiar şi azi, cu legendarului Superman.<br /><br />Smallville va continua; şi nu putem decât să sperăm că va reveni, nu peste foarte multă vreme, cu sezonul al treilea şi pe micile ecrane din România. În mod cert însă succesul Smallville a contribuit şi la revigorarea generală a legendei Superman. Următorul film de lung metraj este deja anunţat pentru anul 2006.<br /><br />Deocamdată însă Metropolis-ul şi confruntările globale pot să aştepte: Smallville este acum, pe bună dreptate, centrul universului legendei. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />ŞANSA AUTORILOR ROMÂNI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Afirmam, cu vreo cinci - şase ani în urmă, că editurile vor ajunge în impas. Că se vor termina copyright-urile ieftine, pentru lucrări SF de referinţă, dar scrise cu nişte zeci de ani în urmă. Iar editurile nu-şi permit să cumpere lucrări noi-nouţe, pentru că acestea sunt scumpe, iar cititorul român nu dispune de prea mulţi bani.<br /><br />În aceste condiţii, scriitorii români ar fi avut o şansă unică: editorii ar fi fost obligaţi să publice lucrări româneşti. La această situaţie conjuncturală s-ar fi adăugat restricţii legislative, după model UE, care să impună ca un anumit procent din volumele scoase pe piaţă să fie din cadrul comunităţii, respectiv din cadrul ţării respective.<br /><br />Asemenea legi acţionează în cadrul UE şi au ca scop sprijinirea producţiei comunitare de film, muzică şi carte. Deocamdată, studiourile de televiziune de la noi din ţară nu se grăbesc să se adapteze noilor cerinţe, mai ales că această legislaţie nu a fost adaptată la noi.<br /><br />Totuşi, există un domeniu în care s-au făcut paşi imenşi pentru integrarea în UE. Probabil că n-o să vă vină să credeţi, dar acest domeniu este cel al muzicii uşoare. Majoritatea posturilor de radio difuzează în mare parte muzică românească. Casele de discuri scot o mulţime de CD-uri şi casete ale interpreţilor şi grupurilor româneşti. Apar peste noapte vedete, se plătesc drepturi de autor, s-au constituit sindicate ale interpreţilor, etc. Situaţia este clară: în momentul în care posturile de radio (şi de televiziune) au fost confruntate cu obligativitatea de a plăti drepturi de difuzare pentru interpreţii din vest, acestea au descoperit că e mai rentabil să difuzeze muzică românească. S-a creat o piaţă, au apărut fani, a apărut şi concurenţa, au început să apară şi producţii cât de cât meritorii, se face reclamă, în ţară şi în străinătate. Bineînţeles, posturile de radio difuzează cu prioritate melodiile grupurilor care au contract cu ele (sau cu case de discuri care sunt coacţionare la postul respectiv de radio), după cum e normal. Ceea ce nu înseamnă tocmai o promovare corectă a valorilor. În aceste condiţii, asistăm de multe ori la fabricarea peste noapte a unor pseudovedete, care sunt, de fapt, rezultatul unor intervenţii tendenţioase de promovare.<br /><br />Este evident că literatura SF se află în acest moment într-o fază incipientă celei prin care a trecut muzica uşoară. Editurile au început deja să publice cu precădere autori români. Dacă ne uităm la cărţile SF apărute în acest an, vom descoperi că producţia a fost slabă, dar că au apărut mai multe volume de autori români decât de autori străini. Unele edituri încearcă - timid - să lanseze scriitori sau să folosească bruma de credit de care se bucură unii autori deja publicaţi. Bineînţeles, puterea economică a acestor edituri este încă foarte redusă. Autorii primesc o plată mai mult simbolică, îşi fac singuri reclamă şi promovare. Mai mult, pot avea parte de surprize de tot felul, începând cu publicarea volumelor fără să se fi încheiat un contract, fără ca editura să fi procurat ISBN-ul. Nu există încă o piaţă pentru SF-ul autohton, iar fandomul este obişnuit - din perioada de glorie a anilor 1990 - 1995 - să primească gratuit cărţi şi reviste, nu să scoată bani din buzunar, pentru a sprijini activitatea SF. Mulţi dintre autori şi-au publicat cărţile făcând rost de sponsori sau devenind autori de casă ai unor edituri (mai mult sau mai puţin, pentru că unele edituri încearcă, mai degrabă, să pună sub contract nişte oameni care s-ar putea dovedi valoroşi cândva...)<br /><br />Pe de altă parte, în cazul muzicii uşoare a existat o colaborare foarte strânsă între casele de discuri şi posturile de radio (şi televiziune), care au făcut cunoscute produsele româneşti. În acest moment, au apărut două reviste SF - Anticipaţia şi Lumi virtuale - care, de vor supravieţui, vor avea un rol important în promovarea producţiei literare SF româneşti. Important este ca editurile să-şi dea seama că au nevoie de asemenea reviste şi să le sprijine. Cu cât acestea vor avea o poziţie mai solidă, cu cât vor fi citite de mulţi fani, cu atât poziţia lor ca instrument de promovare va fi mai importantă.<br /><br />Întrebarea pe care mi-o pun acum este: literatura SF românescă îşi va face loc pe piaţă ca rezultat al unei libere concureţe sau va fi vorba de o chestie pur formală, doar ca să se respecte nişte legi care nu se vor potrivi condiţiilor de la noi?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />FARMECUL DERUTEI (Radu Pavel Gheo)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />La Bookarest 2004, Editura Polirom a lansat cărţile a şapte tineri autori. Printre ei se numără şi Radu Pavel Gheo, solitarul explorator al Americii pierdute din „Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a", criticul angajat în promovarea unei generaţii bătăioase („Despre science-fiction"), semnatarul unor dojeni întemeiate, referitoare la unele dintre năravurile contemporane, publicate în Timpul, Dilema, România literară, Art Panorama etc.<br /><br />Noua carte, „Fairia - o lume îndepărtată", se prezintă dintru început ca o fiică spirituală a „Poveştii fără sfârşit". Autorul însuşi mi-a recomandat-o ca fiind un basm, capcană în care a căzut Liviu Radu, cronicarul care a prezentat volumul pentru prima oară în „Pro-Scris". Dar nu, „Fairia" nu se termină cu nunta celor care vor trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi şi vor lăsa în urmă sumedenie de nepoţi şi strănepoţi, deci nici vorbă să fie un basm.<br /><br />Apoi, deşi firul principal îl constituie destăinuirea bătrânului comandant al navei cosmice Skylark, care îi povesteşte unui robot anchetator peripeţiile prin care a trecut după ce s-a prăbuşit pe planeta TS-2, nu avem de-a face cu o naraţiune science-fiction, deşi, pe alocuri, multitudinea de planuri mentale ne duce cu gândul la păţaniile eroilor lui Philip K. Dick ori la „Babel", capodopera lui Vladimir Colin. Pendularea între realitate şi imaginaţie, analizată la modul lucid, poate fi comparată şi cu „Lumea Alisei" a lui Sam Lundwall, dar în povestea lui Radu Pavel Gheo avem de-a face cu Vickyia, o versiune maturizată a fetiţei de odinioară, transformată într-o vrăjitoare albă însoţită de lupi, ce pare desprinsă din „Rătăcitori în miraj", un tărâm ascuns imaginat de Abraham Merritt.<br /><br />Majoritatea comentatorilor au considerat că avem de-a face cu una dintre rarele lucrări fantasy din literatura română. Într-adevăr, sonoritatea anglo-saxonă a unui nume ca Brave Soul, viteazul care călăzuieşte echipajul naufragiat într-o lume a decorurilor insolite, pare desprinsă din Conan Barbarul ori lumea celor nouă prinţi din Amber. Dar povestea colcăie de alte asemenea referinţe literare, ce-i năucesc pe împătimiţii genului, provocându-le un soi de anestezie referenţială. „Fairia" este un produs bazat pe un drog subtil, dozat cu multă pricepere, care provoacă o suprasaturaţie cognitivă şi ne obligă (ce cuvânt fioros!) la un moment dat să redevenim Micul Prinţ, să ignorăm pălăria şi să vedem elefantul înghiţit de şarpele boa. Vorba lui O. Nimigean, prefaţatorul volumului: „Fairia îmi redă memoria lecturii fericite".<br /><br />Astfel călătoria către Capătul Lumii, la bordul unei corăbii botezate tot Skylark, reface periplul lui Ulise, călătoriile lui Gulliver, drumul parcurs cu pluta de Huck şi Jim pe marele Mississippi, căutarea căpitanului Grant de-a lungul paralelei 37, hăituirea balenei albe prin oceanele lumii, călătoria regelui Caspian cu nava „Zori de zi" (O. Nimigean aminteşte chiar explorările navei Enterprise din serialul Star Trek), fiind toate acestea şi nici una dintre ele.<br /><br />Rezultat al unei intertextualităţi ce operează pe mai multe nivele, „Fairia" nu este un roman în sensul clasic al termenului, nici un basm, ci ceva mult mai complex, un meta-roman doldora de mnemonici culturale, un mecanism narativ cu funcţii taumaturgice. Prin mişcarea circulară care o animă, asemeni celei prin care căutătorul de aur spală noroiul de pe grăuncioarele de metal solar, „Fairia" constituie un motor al confuziei întreţinute cu metodă, o incantaţie menită să elimine balastul logic al gândurilor treze şi să ne lase persistenţa unui vis regenerator.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FERICIT CEL CE-ŞI CUNOAŞTE FRAŢII (Liviu Radu)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Nu este pentru prima oară când science-fictionul românesc abordează temele biblice. Printre cutezătorii ce au defilat sub stindardul ateismului militant, să-i amintim pe Victor Kernbach cu romanul „Luntrea sublimă" ori pe Alexandru Mironov cu povestirea „Nemăsurate chinurile Lui". Cyberpunk-ul şi Mike Haulică au adus pe ecrane chipul Madiei Mangalena, femeia păcătoasă mântuită prin dragoste. Liviu Radu a ales însă Calea iubirii, milei şi iertării şi „Opţiunea" îl priveşte.<br /><br />Glia e o planetă care seamănă leit cu Pământul de pe vremea împăratului Tiberius. O mare parte a lumii e stăpânită de Imperiul Latgan şi guvernată de împăratul Severus. Printre provinciile supuse se află şi Calmeea, locuită de obdini care se închină unui zeu invizibil, atotprezent şi omnipotent. Enor, un legionar tocmit de Liviu Radu ca un fel de răscumpărare a păcatelor crudului împărat Nero, asistă aici la prima confruntare dintre două entităţi: Madby şi Colb.<br /><br />Colb este modelat ca un alter-ego al lui Hristos, trimis să aducă credinţa, speranţa şi dragostea într-o altă lume. El îşi explică simplu numele: „din praf suntem făcuţi, în pulbere ne vom întoarce". În cealaltă parte, să remarcăm consonanţa Madby („mad" înseamnă „nebun", „turbat" în engleză) cu ipoteticul „maybe" („poate", tot în engleză), deoarece autorul încearcă pe tot parcursul romanului să-i ofere Răului o şansă de pocăinţă. Madby apare întâi în trupul unui posedat, unde este recunoscut de Colb:<br /><br />„Ai tăi te caută. Ştii prea bine pentru ce. (...) Crimă, trădare, fără a mai pomeni de furtul navei cu care ai venit aici, într-o partea universului necunoscută alor tăi."<br /><br />Madby refuză ajutorul şi, profitând de avantajul unei tehnologii superioare, îi este uşor să salveze imperiul de invazia vestrogoţilor, să preia locul împăratul ucis în luptă şi să se impună ca şef al statului. După ce îşi domoleşte adversarii politici, mai cu vorba, mai cu fapta, noul stăpânitor cucereşte şi teritoriile învecinate şi se întoarce în capitala unui super-stat dominant.<br /><br />Intrat sub influenţa senatorului Peterus Arbiter, un Petroniu corupt şi venal, mult mai apropiat de realitatea istorică decât cel înfăţişat de Sienkiewicz în „Quo vadis", Madby începe să trăiască într-o destrăbălare perpetuă şi devine din ce în ce mai puţin popular. În cele din urmă, declanşează teroarea.<br /><br />Cu o cuminţenie înţeleaptă, Colb nu reacţionează spectaculos, ci se străduieşte să deschidă ochii oamenilor, să-i ajute să se ferească de Răul ce invadează Lumea. Spre deosebire de textul Noului Testament, Învăţătorul nu este vândut de Huda, care este înjunghiat în clipa arestării. Colb este sfărâmat pe roată, astfel încât semnul noii credinţe devine cercul.<br /><br />„Opţiunea" constituie în esenţă o meditaţie pe marginea textului evangheliilor. După ce s-a scufundat între filele textelor sfinte şi ale celor apocrife, ajungând la un nivel de cuprindere pe care nu pot decât să i-l invidiez, Liviu Radu a găsit în sine înţelepciunea pe care unii au socotit-o pierdută:<br /><br />„Voi nu sunteţi slabi", zice Colb. „Sunteţi mai puternici ca mine. Pentru că eu am cunoscut aceste adevăruri, iar voi le-aţi descoperit. Eu am pogorât pe Pământ înzestrat cu ştiinţă, iar voi v-aţi ridicat spre ea, fără să vă silească nimeni, doar din dorinţa voastră de a fi mai buni".<br /><br />Colb opune imnurilor de glorificare a împăratului demon o învăţătură simplă, ale cărei rădăcini amare s-ar putea să se afle în veşnica pătimire din viaţa literară românească:<br /><br /><br /> Fericiţi cei care aduc pacea.<br /><br /> Deoarece ei ştiu că nu ambiţia deşartă şi lăcomia fac omul fericit, ci împăcarea.<br /><br /> Oare fraţii trebuie să se ucidă între ei? Căci sângele cere sânge, iar răzbunările nu vor înceta niciodată.<br /><br /> Dar nu poţi aduce pace decât prin umilinţă.<br /><br /> CIneva trebuie să cedeze. Poţi întoarce şi celălalt obraz, când eşti pălmuit. Dar dacă acela care te-a lovit nu înţelege, gestul tău este zadarnic. Te va izbi din nou, cuprins de bucuria că-i mai tare, că nu i te opui. E mai de folos să-l faci să înţeleagă că nu trebuie să lovească. Că nu trebuie să-şi umilească fratele.<br /><br /> Pacea e frăţie.<br /><br /> Fericit cel ce-şi cunoaste fraţii.<br /><br /><br /><br /><br /><br />O APOCALIPSĂ REZOLVATĂ (Liviu Radu)<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Blocul 3 se află pe strada Sfântul Raimond, colţ cu strada Crainicului, în vecinătatea Parcului Popular. Aici trăiesc şi mor personajele lui Liviu Radu din romanul „Spaime", apărut recent la Editura Pygmalion din Ploieşti. Acţiunea e localizată în 1999, din 25 iunie până în 24 decembrie, evitând, spre surprinderea cititorului captivat de lectură, măreaţa eclipsă din 11 august (29 iulie pe stil vechi), ziua când Nostradamus proorocise că din cer va coborî Antihristul.<br /><br />Căci toate angoasele locatarilor din blocul 3 sunt detectate, amplificate şi exploatate de însăşi Satana. Duhul Rău profită de apropierea anului 2000, de o serie fatidică de zile de vineri ca să ucidă cu bestialitate şi să îngrozească cartierul şi cititorul. Liviu Radu e un prozator experimentat, un autor cu o bibliografie impresionantă, în fruntea cărora stau volumele „Trip-Tic", „Constanţa 1919", „Opţiunea" ori „Spre Ierusalim", ştie să gradeze tensiunea naraţiunii, să mărească bulgărul de zăpadă, să-l rostogolească sub privirile noastre uimite până ajunge la dimensiunea unei avalanşe atotnimicitoare. „Spaime" e o naraţiune care reuşeşte să transpună cu măiestrie atmosfera tipică a romanelor de groază într-un bloc din care se găsesc cu miile în România şi să ne stârnească fiori pe şira spinării.<br /><br />Liviu Radu vizează, în primul rând, sensibilitatea tocită a românilor. Diferite drame individuale sunt consemnate cu o acurateţe ce-ar fi stârnit invidia lui Zola. Privite din perspectiva individului contemporan, agasat de haosul din ţară, ele par mărunte, fapte diverse pentru cronicile negre din ziare, mizerii tipice ale tranziţiei româneşti: pensionari care nu pot să-şi plătească întreţinerea, femei violate la ele acasă, ţigani asasinaţi de cămătarii pe care au încercat să-i înşele, evrei terorizaţi de vederea unei zvastici desenate de nişte puşti ce n-aveau altă treabă, afacerişti greci lichidaţi de concurenţă, bătrâni fără apărare, sfâşiaţi de haitele de câini ce stăpânesc noaptea străzile... Însă prin apariţia Satanei, miza romanului devine covârşitoare, în joc fiind însăşi soarta lumii.<br /><br />În mod surprinzător, ajuns la punctul culminant al naraţiunii, Liviu Radu alege o soluţie eroică, fantastică, ce contrastează distonant cu naturalismul prin care a descris anterior spaimele care ne bântuie existenţa cotidiană. Duhul Rău este înfruntat de Amadeus, un călugăr din Antichitate, ce a vegheat aproape neştiut în personalitatea lui Theofil Şerb, un birocrat şters, lipsit de curajul exprimării unei opinii proprii. Cu ajutorul unui nai, el cheamă în ajutor un basilisc, făptură modelată după stindardul dacic al balaurului cu cap de lup, rudă bună cu şarpele fantastic reprezentat în ciudata statuie de marmură păstrată la muzeul din Constanţa. Tovarăşii săi, scutierii ce-l însoţesc în luptă, sunt Dorel Dumitraşcu, un puşti posedat de viziunea Răului şi Vladimir Mulţescu, un fizician pasionat de ocultism.<br /><br />Înarmaţi cu sare şi apă sfinţită, ei pătrund în subsolul imund al blocului, profită de magia caracteristică serii de Crăciun (care pică tot într-o vineri), când puterile Întunericului slăbesc sub razele palide ale stelei ce-a vestit naşterea Mântuitorului. E o acţiune de comando, o misiune aproape sinucigaşă, ce va fi dusă la bun sfârşit doar prin colaborarea eroilor şi cu un pic de ajutor divin. În momentul când Răul e retezat din rădăcină, angoasele dispar, străzile se umplu cu copiii porniţi să colinde, în vreme ce adulţii pot sărbători în tihnă ceasul de vestire a Păcii. Multitudinea happy-end-urilor convinge, ele rezolvă în mod natural problemele celor care au scăpat teferi, trecerea în 2000 pare să se petreacă sub auspiciile cele mai favorabile.<br /><br />Lumea e atât de fericită, încât n-ai zice că peste nici doi ani va urma un 11 septembrie 2001... <br /><br /><br /><br /><br /><br />SINGURĂTATEA ABSTRACŢIUNILOR DE CURSĂ LUNGĂ (Horia Aramă)<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Într-o recentă culegere de povestiri, intitulată Planeta celor doi sori (Editura Noesis, Bucureşti, 2003), Horia Aramă brodează „monografic” pe tema solitudinii cosmice. Solitudine care este a personajului său favorit, voiajorul stelar, dar care pare să devină, într-o dramatică asumare existenţială, şi condiţia autorului, el însuşi un competitor de cursă lungă în SF, constrâns de soartă să navigheze prin viaţă din ce în ce mai însingurat. Dedicaţia de o distilată durere adresată soţiei „care a luminat amiaza vieţii mele”, manifestându-şi postum vegherea „de sus, dintre aştri”, face ca titlul volumului să poată fi citit într-o manieră personalizată, încât enunţul respectiv să înceteze a mai fi doar o elaborată metaforă siderală, răsfrângându-se melancolic şi asupra omului aflat dincolo de uneltele mesei de scris. Până la această proiecţie în concret a simbolurilor tutelare, oarecum exterioară conţinutului său, cartea rămâne, însă, consacrată unui personaj abstract şi unor situaţii modelate în regim experimental-analitic mai curând decât într-unul al substanţei general-umane, vii.<br /><br />Figura centrală a tuturor povestirilor din volum este astronautul singuratic, aparţinând unei profesii aparte a viitorului: un „rătăcitor galactic exemplar”, „atletul” care, netulburat de evenimentele survenite pe traseul cursei sale programate încă din leagăn, „îşi poartă căminul cu sine” pretutindeni unde un rol de demonstrativă solicitare îi reclamă prezenţa. Depozitar al unei vaste experienţe preînregistrate, acest „nomad perpetuu” trăieşte în stereotipie, ca practicant (plin de o obedientă devoţiune) al formulelor strict convenţionale. Natura sa autentică este artificialitatea, obţinută ca urmare a unei condiţionări de felul celei rezervate de Aldous Huxley copiilor crescuţi în eprubetele Minunatei Lumi Noi. Un studiu al acestui proces menit să simplifice personalitatea complexă a omului până la nucleul de caracteristici considerate esenţiale pentru solitudinea cosmică, se face în povestirea Nici măcar o criză. Şi alte texte îl reiau, însă, pe fragmente, spre a sublinia trăsături dezirabile ale unei fiinţe robotizate – abstracţiune conturată în tipar uman, cu material excesiv schematizat. Programul său educaţional presupune, ca în multe alte experimente utopice, o expurgare de sentimente, spre a se câştiga astfel starea de linişte sufletească şi de nepăsare la soarta altora, necesare unei concentrări optime asupra obiectivelor profesionale. Printr-un întreg sistem de interdicţii, antrenamentul urmăreşte să creeze o specie de oameni “blindaţi”, protejaţi asemeni melcului în carapace, depăşind automatele prin fler şi inspiraţie, dar preluând de la acestea un număr de calităţi superlative: memoria prodigioasă, inteligenţa rece, capacitatea analitică. Rezultatul optim ar fi “eliminarea individualităţii, a sociabilităţii, a setei de comunicare, a spiritului speculativ, a nevoii de introspecţie, a temerii de neant, a îndoielii de sine şi de aparate.” Eficienţa practică se ridică astfel la nivelul unui scop suprem:<br /><br />„De când era pe navă – adică dintotdeauna – învăţase să gândească eficace, strâns, concentrat, la obiect. Să gândească prin programe. Prin obligaţii. Prin obişnuinţe. Să acţioneze prin gesturi devenite a doua natură. Gesturi limpezi, utile, cu înţelesul bine stabilit. Nimic vag. Nimic imprecis. Fără puncte de suspensie.”<br /><br />Viitorul pretinde concentrare specială asupra unui nou pozitivism: „Prin ce i-ar fi utilă unui rătăcitor galactic o gândire abisală? Un Livingstone sfâşiat de întrebări existenţiale? Un Amundsen bântuit de angoase? Un Comte chinuit de incertitudinile cunoaşterii?” În prelungirea unor asemenea cugetări simplificatoare, autorul lasă să se profileze, pe fundal extraterestru, o pervertită imagine a Omului Nou, complet eficientizat, şi care îşi cultivă cu orgoliu grandoarea monumentală rece, lipsită de suflet:<br /><br />„Se vedea pe sine ca pe un personaj material şi masiv, compus din cuburi tăiate în piatră şi clădite ca o piramidă într-o lume newtoniană. Ceva gen Colosul din Rhodos privind fix înainte. Nici un gând înapoi. Nici o întrebare asupra sensului existenţei.”<br /><br />Fără îndoială, Horia Aramă îşi construieşte la modul ironic creatura de tip androidic, ale cărei decizii sistematic retractile, cu justificări în planul argumentelor condiţionării sale mecanice, trebuie văzute şi ele din perspectiva unui asemenea tratament. Rezultat dintr-o simplificare păgubitoare pentru natura umană, personajul nu are substanţă, e o fantoşă cu trăiri vagi şi aproximative. Alcătuirea sa înglobează puţine idei, mai ales din categoria prejudecăţilor tenace, greu de dislocat. E imposibil să nu descoperi într-o asemenea opţiune a autorului un gest cu discretă rezonanţă polemică, dar mai ales lecţia de morală avertizatoare: dezumanizarea pândeşte în felurite chipuri fiinţa umană pe traseele labirintice ale spaţiului cosmic şi ale viitorului. Pentru ca lecţia să devină şi mai convingătoare, se supun discuţiei şi câteva situaţii de criză. Sunt momente când „blindajul” artificial cedează, iar călătorul galactic, alarmat de simplitatea sa extremă, asemănătoare unei structuri matematice elementare, pare să-şi dorească o provizorie re-umanizare. Îşi caută astfel o identitate într-un registru de calităţi ce nu mai sunt de mult ale sale. Inedita situaţie de a se gândi pe sine însuşi îl surprinde complet nepregătit, deoarece actul autodefinirii i-a fost interzis prin programe. Un „vertij”, o revoltă, o întristare, sentimente străine de condiţia sa de bază îl încearcă sporadic, când descoperă la urmaşii coloniştilor pământeni alunecarea spre zădărnicie, spre soluţii lipsite de şansă, uneori de-a dreptul sinucigaşe. Compasiunea e, totuşi, blândă, nu răzbate sub un nivel superficial. Întrucât întrebările sale existenţiale rămân iremediabil în categoria celor „fără finalitate pozitivă”, criza va trece repede. Cu sobrietatea ei intimă şi protectoare, cabina navei reprezintă un refugiu nu numai din faţa agresiunilor fizice, dar şi din calea celor cu localizare cerebrală. Odată depăşită faza virotică a îndoielilor cu efect destabilizator, axiomele condiţionării iniţiale îşi reintră pe deplin în drepturi. Rătăcitorul galactic rămâne definitiv un „atlet fară chip”, devotat cercetării distante şi antrenamentelor de rutină. Singurătatea lui cosmică nu ne poate emoţiona, este doar dramatizarea/melodramatizarea condiţiei fundamentale a unei abstracţiuni.<br /><br />Aşa cum am spus încă la început, nu numai personajul supratextual al acestor povestiri suferă efectele unei simplificări exemplare, ci şi situaţiile în care îl vom vedea, rând pe rând, antrenat. Textele nu au intrigă, adesea nici măcar o minimă desfăşurare epică. Ele sunt simple tablouri statice, înrămând lumi extravagante, încremenite în propria lor idee de esenţă utopică. Horia Aramă este, după cum ne amintim, şi un cărturar devotat studiului utopiilor, cu mai multe volume publicate în domeniu (de la Colecţionarul de insule la O insulă în spaţiu). Proza sa recentă poartă amprenta puternic marcată a acestei preocupări specializate. De ea ţin figurarea unei exasperante lumi monocrome, în stare să bulverseze până şi educaţia insolită a rătăcitorului sideral (Condamnaţii de pe planeta roz), sau imaginea societăţii schizofrenice a „ahrienilor”, care, propulsaţi de creierul lor diurn, cultivă pe intervalul zilei tendinţe generatoare de frumuseţe şi armonie, în timp ce sub influenţa maleficului „soare nocturn”, cel de-al doilea creier îi transformă pe reprezentanţii Utopiei în nişte bestii demente (Planeta celor doi sori). Asemenea texte nu mai construiesc universuri complexe, ele se mulţumesc să aducă în scenă idei exemplare, creionate expeditiv, în regim discret-moralist. Simple pretexte menite să provoace mentalitatea robotizată a personajului emblematic, confruntându-i-o cu şansa unei reîncolţiri a sentimentelor sale pe un teren lipsit, în fond, de substratul unei veritabile conştiinţe umane.<br /><br />Tot de memoria vie a utopiilor se leagă o povestire ca Semnul de întrebare de lângă Moreau, cu planeta ei extravagantă, bântuită de o neverosimilă epidemie a modei „estetice” teratomorfe. Apropierea de utopiile secolului al XVIII-lea e tentantă, bunăoară de Nicolai Klimii iter subterraneum, unde, la fel, călătorului i se revelau ciudăţenii fizice şi comportamentale dintre cele mai neaşteptate:<br /><br />„Cocheta purta deasupra sprâncenelor un arc de cerc format din mai multe perechi de urechi fine, aproape transparente, urechi drepte şi stângi plasate simetric. O rasă cu auzul sterofonic natural? se întrebă călătorul mai apoi, observând că exemplarul era departe de a fi unic. [...]<br /><br />Nu i-a fost uşor să se convingă: modificările de conformaţie nu ţineau de specificul activităţilor, de vreun alt factor necesar, căci aceleaşi persoane se prezentau cât se poate de diferit de la o săptămână la alta. Cea mai normală dintre figuri apărea într-o bună zi cu patru perechi de mâini, pentru ca data următoare să arboreze o chelie acoperită de crestele mai multor palme, având parcă fiecare un fel propriu de a da cu tifla cu degetele sale sprinţare. Braţele cu mai multe coate nu minunau pe nimeni, chiar atunci când se terminau în unduitoare voaluri de peşti exotici. Uneori apăreau aripile, deşi purtătorii lor nu manifestau nici cea mai timidă intenţie de a zbura. Şi nu o dată rotunjimile corpului îşi schimbau locul, dând naştere unor profiluri din cele mai neaşteptate.<br /><br />Bunul-gust era, câteodată, grav lezat. Ce putea fi graţios într-o mână plasată în mijlocul frunţii ori într-un şir de cocoaşe decorând corpul unui efeb?”<br /><br />Există multă gratuitate în jocul utopic; ea trece inevitabil şi în textele lui Horia Aramă care fac apel la el. Comparativ cu povestirile mai vechi, o oarecare devitalizare se simte în aceste lucrări pe care propria lor condiţionare în regimul abstracţiunilor le împiedică să mai atingă forţa de odinioară, posibilă doar în substanţa densă a lumii „reale” şi în prezenţa vitală a personajelor sale dinamice. Conflictul cu schemele nu se câştigă întotdeauna: chiar şi din articulaţiile lor demontate mai poate emana, în ciuda mecanismului ironic şi spre paguba textelor, morbul contaminant. Dacă ar fi să optez pentru câteva titluri destinate memoriei, acestea ar fi, mai întâi, Miracol – povestire cu subiect ecologic, în care impresionează tabloul oraşelor cotropite de gunoaie, trebuind să se retragă precipitat sub avansul unei pestilenţe generatoare de monştri (e şi aici, ca în Sfârşit de Ion Biberi, un scenariu al omenirii sinucigaşe, de data asta prin „ciclopică nepăsare”, şi care pune incontestabil în umbră „miracolul” supraomului care descoperă în context sentimente ancestrale). Apoi, Sfera de aur, unde, cu tot registrul său sentimental, ideea de a recupera copilăria dintr-un univers inert, al dogmelor anestezice, ucigătoare de suflete, primeşte rezolvări literare superioare celor îngăduite de blânda ironie din schiţe ca Ora de lectură, Text, chiar şi O lume de cuvinte.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PĂTIMIRI ÎN SERIAL (Tim LaHaye)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Cei care au citit Supravieţuitorii ştiu deja că seria de romane din ciclul Left Behind conţine vreo opt romane, bazate pe interpretarea lui Tim LaHaye a Apocalipsei. Deci se aşteptau să apară următorul volum.<br /><br />Sincer vorbind, volumul al doilea nu aduce prea multe lucruri noi, pentru că autorii, dând dovadă de o înţelegere proprie a termenului „suspans" au povestit de la început cam la ce trebuie să ne aşteptăm. Ca atare, cititorul nu are decât un singur motiv de curiozitate: dacă autorii îşi menţin părerile enunţate la început sau se abat cumva de la acestea. Fiţi liniştiţi, nu se abat cu nici un chip, indiferent de absurditatea lor.<br /><br />Dacă în prima parte LaHaye dovedise oarecare urme de imaginaţie, prezentându-ne un Antihrist de origine română şi care îşi doreşte să conducă lumea prin intermediul ONU, volumul al doilea demonstrează că autorii şi-au consumat porţia de imaginaţie şi că nu mai sunt în stare să vină cu alte adaptări ale Apocalipsei. Dacă textul evanghelistului zice că-i vorba de Babilon, atunci Nicolae Carpathia se va strădui să ridice noua capitală mondială în pustiu, peste cite-ul arheologic, cu toate că orice persoană care a studiat un pic Apocalipsa ştie că Ioan nu vorbea despre oraşul dispărut cu câteva sute de ani înainte de naşterea sa, ci de capitala celor care sunt împotriva lui Iisus.<br /><br />Singurul câştig de pe urma acestui volum a constat în ceva la care autorii nu s-ar fi gândit nici în ruptul capului. La un moment dat - în romanul despre care vorbim -, un rabin prea înţelept face o analiză a tuturor textelor din Vechiul Testament care anunţă sosirea lui Mesia şi care dau informaţii despre originea sa. Concluzia rabinului este că singurul care îndeplineşte toate prevestirile (să fie din neamul lui David, să fie născut de-o fecioară, să se fi născut în Galileea, să vină din Egipt, etc.) este Iisus. Nu ştiu dacă un evreu drept credincios va fi convins atât de uşor de faptul că Iisus a fost Mesia - şi asta nu înseamnă şi recunoaşterea Sa ca Fiu al Domnului - dar este clar că evangheliştii, în credinţa lor sinceră, au căutat să pună de acord ceea ce ştiau despre Iisus cu ceea ce ar fi trebuit să se întâmple cu acesta, dacă ar fi corespuns prevestirilor profeţilor. Ceea ce dovedeşte încă o dată că evangheliştii au notat o serie de tradiţii şi de lucruri auzite, fără să-şi pună problema veridicităţii lor. Dar asta nu are nici o legătură cu o carte care rămâne interesantă pentru cititorul român prin faptul că-l pune în contact cu un subiect mult discutat în America şi în mediile protestante din alte ţări, dar ignorat în cele ortodoxe. Din punct de vedere literar, volumul nu are multe calităţi, iar traducerea nu străluceşte prin nimic. Apropo, poate îi explică traducătoarei cineva ce înseamnă Potenţat...<br /><br /><br />Tim LaHaye, Jerry B. Jenkins - Armata Pătimirilor<br />Traducere de Anne-Marie Lupaşcu<br />Editura RAO, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNCĂ O LUME CYBERPUNK (Florin Pîtea)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Începem prin a anunţa înfiinţarea unei colecţii de literatură SF în cadrul editurii Amaltea, iar această colecţie debutează cu două volume ale lui Florin Pîtea: reeditarea volumului de debut al autorului, Necropolis, într-o formă uşor îmbunătăţită, şi un volum nou-nouţ, intitulat An/Organic.<br /><br />Noua colecţie are un format elegant, cu copertă dublă, prima decupată pentru a se vedea ilustraţia.<br /><br />Cel de-al doilea volum al lui Florin Pîtea conţine trei părţi. În prima, autorul ne oferă texte de facturi diferite - şi de calităţi diferite - care au în comun faptul că acţiunea se petrece în România. Sincer vorbind, dacă Fricţiuni are ceva umor, celelalte două texte puteau să lipsească din volum. Nu le-ar fi simţit nimeni lipsa.<br /><br />A doua parte, cea care dă numele volumului, este la fel de neuniformă. Găsim piese foarte bine scrise, dar cu o miză finală atât de redusă, încât te cuprinde frustrarea (Neuropanzer şi An/Organic). Găsim o piesă iarăşi bine scrisă, dar cu neglijenţe masive de intrigă (Ol’ Man River Blues). Mai găsim câteva piese care sunt simple jocuri intelectuale, care pot să-ţi spună sau nu ceva, funcţie de starea de spirit (Soiuri de peşte, Fletcher Christian, Legiune, Philip, Ficţiuni 1999 şi Jurnal de călătorie). Mai găsim un alt joc intelectual, dar atât de bine scris, plin de o anume poezie şi de multe semnificaţii ce s-ar putea să-i scape autorului, încât nu se poate să nu-ţi placă (Ţesătură de vise). Şi, din fericire, găsim şi trei texte scrise cu adevărat de acel Florin Pîtea pe care-l iubim şi pe care-l admirăm, trei texte foarte bine scrise, cu personaje bine definite şi pe care vi le recomand din tot sufletul. Este vorba de Suburbia, La prima vedere şi, mai ales, Câteva cuvinte despre tăcere (ah, ce titlu frumos!). Pîtea s-a străduit ca povestirile din această parte să fie legate între ele, să aibă personaje şi teme comune.<br />În încheiere, Pîtea ne oferă două texte în alte maniere decât cele cu care ne obişnuise, un horror - dar care pare mai degrabă inspirat din Bufnilă decât din King - şi un fantasy (Veniţi afară şi Pui de lup, inimă de şarpe).<br /><br />În ansamblu, avem de-a face cu un volum interesant, care ne arată un Pîtea în căutarea unei identităţi proprii. Chiar dacă am fost mai aspru cu anumite texte, nu înseamnă că nu sunt bune şi nu merită să la citiţi. S-ar putea să vă placă foarte mult. Pentru că Pîtea este un scriitor deosebit de talentat.<br /><br /><br />Florin Pîtea - An/Organic<br />Editura Amaltea, 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />DESPRE MOARTE, CU AMUZAMENT (Terry Pratchett)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Chiar dacă volumul acesta, al patrulea din seria lumii discoidale, a apărut pe piaţă prin luna martie 2004, pe copertă scrie 2003, aşa că acest an va fi prezentat ca an al apariţiei.<br /><br />Nici nu mai ştiu câte poveşti am citit despre Moarte, despre acest spirit care pune capăt, fără patimă şi fără implicare, existenţei omeneşti. Poate că varianta lui Pratchett nu-i cea mai originală, dar este, cu siguranţă, cea mai spirituală.<br /><br />Pe măsură ce autorul ne prezintă tot mai mult despre lumea discoidală, volumele sale devin mai profunde. Pe de o parte pentru că există în spatele poveştii o ambianţă, un mediu, o atmosferă, iar Pratchett nu mai trebuie să-şi bată capul ca să ne introducă în atmosfera respectivă. Dar şi pentru că autorul îşi scrie romanele cu o evidentă plăcere. Simţim că nu e vorba de o marfă, creată pentru a fi vândută. Ci de texte care reflectă bucuria creaţiei, iar autorul ne face părtaş la această bucurie. Citind romanele lui Pratchett am sentimentul că am de-a face cu un Dumnezeu care crează un univers dar - spre deosebire de Dumnezeul biblic - acesta are cui să împărtăşească plăcerea pe care o simte. Şi începi să crezi că Iahve a creat omul doar ca să aibă cu cine să vorbească despre creaţia sa, numai că Adam a fost prea tâmpit ca să-l priceapă, iar Eva avea alte preocupări. Nici nu-i de mirare că i-a alungat din Paradis...<br /><br />Bineînţeles că distracţia începe de la titlul romanului, care pare foarte macabru. Aflăm ulterior că Mort este o prescurtare de la Mortimer. Aceeaşi distracţie continuă în primele pagini, când băieţelul neîndemânatic, urâţel şi cam tâmpiţel devine ucenic al singurului meşter care îl acceptă: Moartea. Şi tot aşa, Pratchett se amuză copios, fără răutate, până la sfârşitul romanului, când ne serveşte un final glorios, în totală contradicţie cu ce se aştepta de la el.<br /><br />Iar suprema glumă este că, sub formă ironică şi sarcastică, Pratchett ne oferă multe doze de înţelepciune, pe care le înghiţim fără să ne dăm seama...<br /><br /><br />Terry Pratchett - Mort<br />Traducere de Domnica Macri<br />Editura Noesis, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXUL OPEREI FĂRĂ AUTOR (4)<br />Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Ce se câştigă, însă, atunci când ceva se pierde? Cum îţi plăteşti datoriile când ai geniu? (e vorba tot de „opere fără autor", nu ridicaţi aşa din sprânceană...). Să mai examinăm un moment finalul povestirii Muza de Anthony Burgess. Cui aparţin versurile pe care naratorul -- omniprezent, omniscient, omnituent -- pretinde că le-ar reproduce dintr-o versiune pierdută a Neguţătorului din Veneţia, scrisă de Shakespeare „de la el", „din vână proprie", şi aruncată la coşul de gunoi într-o frumoasă zi a anului 1595? Am verificat, filă cu filă, într-o ediţie cât o biblie a „operelor complete" ale lui Shakespeare şi, dacă bunul Homer n-a dormitat şi el din când în când în cursul adormitoarei operaţiuni, cred a şti şi a putea susţine ritos că nu există nici un „Ingenio the Duke" printre nenumăratele personaje ale lui Shakespeare (trebuie să existe undeva şi un „Dicţionar al personajelor lui Shakespeare", dar de unde să-l iau?): aşadar, n-avea cine să fi vorbit în versuri (fie şi fără rimă), necum să fi anticipat protocronic, în 1595, ipoteze ştiinţificţionale din secolul XX.<br /><br />Versurile nu pot aparţine, prin urmare, decât autorului secund, lui Anthony Burgess, care, iată, mai comite încă o impietate, impunându-i autorului prim, mort de secole, o nesolicitată colaborare cu care numai un Paley sau un Schleyer ar putea, eventual, afla dacă Shakespeare ar fi fost sau nu de acord. Dar de ce să-şi fi solicitat astfel Anthony Burgess propria muză? De ce şi celelalte complicaţii, aparent inutile, cu care ne întâmpină de la începutul lecturii (nu e Pământul, ci o dublură a lui; dublura nu e perfect identică, ci uşor „mişcată"; Shakespeare nu există într-un trup fizic consistent, ci într-o „arătare" dematerializată)? De ce-a făcut din el o brută rapace şi fără scrupule, un plagiator? De ce şi-a mai încărcat sufletul cu încă un păcat, punându-l să spună şi ce n-a spus? De ce tocmai aceste versuri în finalul povestirii lui Anthony Burgess? De ce, nene Antonache, de ce? Evident că o intenţie există, numai că nu e deloc evidentă.<br /><br />Rămâne plauzibilă o singură explicaţie, un singur răspuns la atâtea „de ce"-uri : ambiţia scriitorului, care nu s-a mulţumit numai cu miza minimală, „minoră", a unui paradox temporal (acesta ar fi funcţionat perfect şi fără atâtea complicaţii /aparent/ inutile), a refuzat „să sară" şi la înălţimea intermediară (deşi pentru alţii „miză majoră", maximală, cum am văzut, pentru William Tenn şi-al său Morniel Mathaway) a creaţiei artistice autentice, prin permanentă căutare vie, imprevizibilă: nu, Anthony Burgess şi-a ridicat ştacheta la înălţime maximă, ameţitoare, ambiţia lui „bate" încă şi mai departe.<br /><br />Cât de departe, cât de sus? Să vedem. Un răspuns ar putea începe a se contura dacă înlocuim (şi interschimbăm) „dublură" cu „copie" şi „diferenţă complexională" cu „eroare de transcriere"; pentru că de-abia aşa începem să întrezărim cât de departe „bate" ambiţia speculativă a lui Anthony Burgess, cât de sus şi-a ridicat ştacheta, cât de enormă este „miza majoră", supremă de fapt, la care joacă: dacă „l-a făcut" plagiator şi bădăran pe scriitorul de geniu căruia, în realitate, i se dedicase cu genuină admiraţie şi cu întreaga veneraţie cuvenită, n-a făcut-o decât pentru că „Ducele Ingenio" -- Burgess însuşi -- avea în minte o „miză" încă şi mai „maximală", care trece cu mult dincolo de „paradoxurile timpului", dincolo de science-fiction, dincolo de literatură.<br /><br />Iar regula după care lucrurile mari şi profunde sunt în acelaşi timp simple se confirmă şi ea, încă o dată. Procedeul fundamental uzând de care îşi deschide scriitorul drum spre această imensă miză este unul arhi-cunoscut, mult-încercat şi de mult consacrat -- este nu altul decât elementara „regulă de trei simplă" a analogiei şi extrapolării (logice, silogistice) din science-fiction: dacă lumea în care trăieşte „acel" Shakespeare este o copie imperfectă a lumii „noastre", tot aşa cum opera lui Shakespeare este o copie plină de „ştersături" şi erori de transcriere a unui text picat de nu se ştie de unde din viitor; dacă, deci, opera lui Shakespeare este o „operă fără autor", -- tot astfel şi lumea în care trăieşte el, ca şi lumea în care trăim noi, este o lume fără creator, existentă în nenumărate variante „gemene" din care însă nici una nu este „cea adevărată", toate fiind apocrife, toate fiind numai cópii imperfecte una a alteia şi invers. Dacă Universul însuşi este o „operă fără autor", o „creaţie fără creator", putem deduce că s-a întâmplat aşa pentru că Dumnezeu (Deus absconditus, le Dieu caché) s-a retras din creaţie, precum autorul din operă; iar „bunătatea" demiurgică fără margini a „moşului cu barbă albă" este „milostivă" şi „iubitoare de oameni" cam tot aşa ca lipsa de scrupule şi brutalitatea fictorului „cu barbă arămie înspicată argintiu", contradictoriu şi contrariant imaginat de Anthony Burgess în povestirea Muza: nu exaltă oare un loc comun al apologeticii shakespearene tocmai „forţa demiurgică" a scriitorului, precum apologetica teologică exaltă atotputernicia, tot demiurgică, a „Creatorului"?<br /><br />Cine pierde şi cine câştigă din această analogie, cine s-ar putea simţi eventual lezat şi ultragiat de termenul cu care a fost comparat, „barba arămie" sau „barba albă" -- asta-i, încă o dată, o chestiune care trece dincolo de literatură. Blasfemia nu e un concept literar, nu e un delict literar, şi codul penal al esteticii nu prevede sancţiuni în acest caz. Rămân blestemele şi anatemele, pentru care „turcul plăteşte": a i se trimite dumnealui nota de plată!...<br /><br />Dar şi cosmologia, ştiinţa cosmologiei, la stadiul la care se află ea actualmente, poate fi „trasă în horă": de neconceput antropomorfic, există un factor anti-entropic în Univers, un „matematician de geniu" care, în primele mili-secunde după Big Bang, a stabilit „balanţa fină a universului", „reglajul" foarte delicat şi metastabil, dar totuşi cât de stabil!, al Cosmosului, „Cel Ce" a echilibrat reciproc, cu o precizie, cu o preştiinţă şi o atotştiinţă pe care mintea umană nici nu le poate concepe, acele „doar şase numere" „înscrise în codul genetic al universului" şi care asigură stabilitatea acestui univers:<br /><br />«Am pus în evidenţă aceste şase numere» -- spune Sir Martin Rees, o autoritate de sigur prestigiu în astronomia şi cosmologia actuală, aşa cum ni-l prezentă recenta ediţie românescă a cărţii sale Doar şase numere. Forţele fundamentale care modelează Universul (Just Six Numbers. The Deep Forces that Shape the Universe, l999; trad.rom. Irinel Caprini, Editura Humanitas, 2000) -- «pentru că fiecare din ele joacă un rol crucial şi distinct în universul nostru, iar împreună determină modul în care evoluează universul şi care sunt posibilităţile lui interne. /.../<br /><br />În această perspectivă, pare surprinzător faptul că universul nostru a fost iniţiat cu un impuls foarte bine reglat, aproape exact cât era necesar pentru a echilibra tendinţa gravitaţiei de a-l încetini. E ca şi cum am sta în fundul unei fântâni şi am arunca în sus o piatră astfel încât să se oprească exact la gura puţului -- precizia cerută e uimitoare: la o secundă după Big Bang, numărul Omega (0,3 -- raportul dintre densitatea reală a universului şi densitatea critică, „balanţa fină" între energia de gravitaţie şi energia de expansiune din univers, între „forţele de atracţie", centripete, şi „forţele de respingere", centrifuge -- n.n.) &»937; nu putea diferi de unitate prin mai mult de o parte la un milion de miliarde (unu la 1015) pentru ca universul să poată acum, după zece miliarde de ani, să se dilate încă, şi cu o valoare a lui &»937; nu foarte diferită de unitate.<br /><br />Aceste şase numere constituie o „reţetă" pentru construirea unui univers. Mai mult, rezultatul depinde de valorile lor: dacă oricare din ele ar fi fost „neacordat", nu ar fi existat nici stele şi nici viaţă. Este acest reglaj fin o simplă coincidenţă? Sau este prevederea unui Creator binefăcător? După părerea mea, nici una nici alta. S-ar putea foarte bine să existe o infinitate de universuri în care aceste numere să fie diferite. Majoritatea ar fi născute moarte sau sterile. Noi am putut apărea (şi ne aflăm acum în mod firesc) doar într-un univers cu combinaţia de numere „corectă". Acceptarea acestui lucru oferă o perspectivă radical nouă asupra universului, asupra locului nostru în el şi asupra naturii legilor fizice.<br />Este uimitor că un univers în expansiune, al cărui punct de pornire este atât de „simplu" încât poate fi specificat doar prin câteva numere, e capabil să evolueze (dacă aceste numere sunt „acordate" în mod adecvat) într-o structură cosmică atât de complexă.»<br /><br />„O infinitate de universuri /care/ ar fi născute moarte sau sterile" -- tot aşa cum există o infinitate de cópii ale „operei fără autor" în care, la fiecare copiere, se pot strecura în „text" erori de transcriere care să necesite apoi „ştersături" şi rectificări : ce noroc pe noi că Shakespeare scria/transcria cu mână sigură, „fără să şteargă un rând"! Iar „moarte sau sterile" nu înseamnă altceva decât sterile antropic, inapte a-şi genera din sine, endogen, propriul observator, acel/acei „ochi care să vază" a căror absenţă în haosul unui univers „steril", non-antropic, o deplângea şi Eminescu al nostru.<br /><br />„Opera există pentru că o transcriu eu, chiar dacă nu eu sunt autorul, şi nici nu ştiu cine este" -- ar putea reformula „Ducele Ingenio" (fie că se numeşte William Shakespeare, Anthony Burgess sau oricum altfel) acel cunoscut şi paradoxal el însuşi, „întors pe dos", principiu antropic din cosmologie: „Universul există pentru că îl văd eu":<br /><br />«La întrebarea „De ce este universul aşa cum îl vedem?", /.../ răspunsul este simplu: Dacă universul ar fi fost altfel, noi nu am fi fost aici ca să-l vedem!» (Stephen W.Hawking, Scurtă istorie a timpului / A Brief History of Time, l988; trad.rom. Michaela Ciodaru, Editura Humanitas, l994).<br /><br />«Nu trebuie să ne surprindă faptul că Universul este atât de mare. Într-unul semnificativ mai mic, nu ar exista nici un astronom. Universul trebuie să aibă mărimea pe care o are ca să se dezvolte măcar o singură formă de viaţă bazată pe carbon. /.../ John A.Wheeler arată că, potrivit interpretării de la Copenhaga (a lui Niels Bohr), putem considera că unele proprietăţi restrânse ale galaxiilor îndepărtate, pe care le vedem aşa cum au fost cu miliarde de ani în urmă, au apărut acum. Poate că existenţa tuturor proprietăţilor -- şi deci a Universului întreg -- se datoreşte observaţiilor făcute la un anumit moment de fiinţe conştiente. Ordinea Universului este generată într-un anume fel de modul în care sunt conştientizate aceste observaţii. Wheeler numeşte un Cosmos apărut în acest mod antropic „Univers participativ".» «Deoarece nu am putea să observăm că Universul este diferit dacă nu am fi aici, putem spune, într-un anumit sens, că izotropia Universului este o consecinţă a existenţei noastre. /.../ Răspunsul la întrebarea „de ce este universul izotrop?" este : „fiindcă suntem noi aici"» (John D.Barrow & Frank J.Tipler, Principiul antropic cosmologic / The Anthropic Cosmological Principle, 1986; trad.rom. Walter Radu Fotescu, Editura Tehnică, 200l).<br /><br />«Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor? / Dacă mă sparg, cine-ţi va fi ulcior?» (Rainer Maria Rilke). Ulcior, carbonic observator sau scrib transcriitor...<br /><br /><br />/ Fragment dintr-o carte în lucru, Paradoxurile timpului în science-fiction. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXUL OPEREI FĂRĂ AUTOR (5)<br />Opera nu are autor, autorul nu există, dar dacă acest autor care nu există nu şi-ar transcrie mereu opera, nici aceasta n-ar exista.<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Shakespeare nu a existat<br /><br />Pentru a sublinia această paradoxală (in)existenţă a autorului / creatorului, Anthony Burgess mai introduce încă o complicaţie aparent inutilă (superfluă, în orice caz, din punctul de vedere al paradoxului per se, care ar fi funcţionat foarte bine şi fără aceasta, dar am văzut că miza povestirii nu se reduce la atât): înzestrează planeta respectivă, dublura Pământului, cu capacitatea ocultă de a provoca percepţie aberantă, chiar halucinaţii, vizitatorilor nepoftiţi şi clandestini, „alienilor", cum este şi Paley, de unde, se sugerează, ar proveni şi neconcordanţele, diferenţele complexionale faţă de Pământul „etalon"; aceeaşi putere halucinogenă îl dematerializează, în ochii lui Paley cel puţin, şi pe Shakespeare, pe „autor" (deşi se poate presupune că „pedeapsa" i s-ar trage cumva şi în urma unor repetate manevre de acest fel, dintr-un exces ori abuz de întâlniri frauduloase cu „Muza"): autorul de care opera se poate dispensa, care nu mai este decât un accesoriu al „transcrierii", a încetat să existe corporal, ca persoană „în carne şi oase", densitatea trupului fizic rarefiindu-i-se până la inconsistenţa unui tablou, „o reproducere a portretului lui Shakespeare de Droeshout, plutind suspendat în aer în rama-i patrată, cu buzele frământându-se şi scălâmbăindu-se, dar cu ochii imobili", „un cocoloş de ceară modelat grosolan ca să semene cât de cât cu Shakespeare".<br /><br />Dar, de fapt, ceea ce-l „dematerializează" şi-l goleşte de substanţă şi de consistenţă pe autor, transformându-l într-un simplu accesoriu al transcrierii operei „sale", este însuşi paradoxul timpului: paradox care promite a fi cu atât mai spectaculos şi mai excitant cu cât se aplică unui autor mai celebru, mai cunoscut şi arhi-cunoscut, cum este Shakespeare, dar care are asupra acestuia efectul pervers şi încă o dată paradoxal de a reduce o celebritate la rangul unui anonim, un geniu la statutul unui impostor, legând la stâlpul infamiei un „stâlp" al literaturii universale, cu viaţa de mult intrată în legendă şi în exegeză, şi asimilând astfel un ferm personaj istoric unui imaterial şi inconsistent personaj ficţional. Ceva se pierde, inevitabil, şi atunci când ceva se câştigă, „nu e geaba cafea" (cine-i autorul?) şi, din nou, „turcul plăteşte" (Antoni efendi, bre, al inglisi!...). Desigur că Morniel Mathaway al lui William Tenn putea, cu mai mult folos publicitar, să se numească şi Pablo Picasso ori Salvador Dali, şi paradoxul „operei fără autor" ar fi funcţionat strună, ba chiar gordună, dar, dincolo de scandalul sau chiar de procesul în justiţie pe care onor Professor Philip Klass (alias William Tenn) le-ar fi riscat poate, atunci în l955 când făcuse publică „Descoperirea lui Morniel Mathaway", n-am putea oare prezuma, totuşi, şi alt mobil: poate bună-cuviinţa, poate modestia (ori, mai ştii?, poate tocmai ambiţia) de-a se descurca pe cont propriu, cu material integral din producţia proprie, fără a apela la „materialul clientului".<br /><br />Autorul unei astfel de povestiri îşi poate pune în cauză, autoreferenţial şi sub ambigua protecţie a „anonimatului" asigurat de statutul de ficţiune, însăşi condiţia sa proprie de autor, aşa cum face, de exemplu, Fredric Brown (l906-l972) în povestirea Principiul lui Yehudi („The Yehudi Principle", l944), calificată de Stanislaw Lem, în eseul amintit, drept o „istorie grotescă şi humoristică" şi rezumată după cum urmează: «Această scurtă povestire este un cerc cauzal şi în sine, în propria realitate a textului, încheindu-se cu exact aceleaşi cuvinte cu care începe: povestirea descrie proba de încercare a unui nou inventat dispozitiv de împlinire a oricărei dorinţe şi, cum una din dorinţele exprimate era o povestire care „să se scrie singură", tocmai asta se şi întâmplă.» (O arie de virtuozitate predilectă, dacă nu o scamatorie de rutină la Fredric Brown, un scriitor căruia „nu-i plăcea să scrie povestiri, în schimb îi plăcea la nebunie să le fi scris", cum şi-l aminteşte soţia sa; regăsim „trucul", în orice caz, şi în alte povestiri semnate Fredric Brown, precum Prima maşină a timpului, Sfârşit, poate şi în altele.)<br /><br />La fel de (ne)disimulat intră pictorul în peisajul pictat şi în cazul unui scriitor şi editor SF precum Anthony Boucher (l9l1-l968) care, în povestirea Punct de transfer („Transfer Point", l950), preferă să exerseze paradoxul temporal chiar „pe pielea" unui obscur „pulp writer" de science-fiction, fără a „se întinde" la clasici. «Povestirea relatează despre ultimul supravieţuitor de pe Pământ, dintr-un îndepărtat viitor, care dă peste nişte străvechi reviste pulp unde poate citi chiar despre situaţia fără ieşire în care el însuşi se află, ca ultim om de pe Pământ. Prin demararea accidentală a unei maşini de călătorit în timp, el se vede proiectat în trecut, în anul 1948, unde, inevitabil, ajunge să-şi câştige traiul ca scriitor de science-fiction. Ciclul este însă brutal întrerupt printr-o decizie editorială, iar călătorul în timp dispare literalmente ca şi cum n-ar fi existat niciodată.» (W.M.S.Russell, în Foundation, 43, l988). Să mai adăugăm, fără alt comentariu, că Anthony Boucher era, la acea dată (l950) „Founding Editor" al revistei The Magazine of Fantasy and Science Fiction (ce-i drept, numai din l949...).<br /><br />Cea mai recentă povestire pe tema paradoxului „operei fără autor" aparţine însă, din câte cunosc, unui autor român, Sorin Antohi (n.l957), actualmente profesor universitar dedicat altor domenii (istoria ideilor), dar a cărui surprinzătoare postură de scriitor sf va surprinde numai pe cei care nu-i cunosc prezenţa activă în „fandom"-ul anilor '80. Şi Sorin Antohi preferă să exerseze paradoxul „pe pielea" unui autor chiar de el inventat, un personaj ficţional cu care nu riscă scandal la tribunal, mai ales că este vorba de Un caz de plagiat, cum ne anunţă chiar din titlul povestirii (în antologia Quasar 001, Iaşi, 200l). Prin chiar paradoxul „operei fără autor", însăşi noţiunea de plagiat apare relativizată, delictul apare atenuat, devine de fapt un fel de inofensiv şi cumva chiar legitim auto-plagiat („că doar nu fură de la alţii!..."), dar şi acesta e problematic, „cazul de plagiat" -- voit neclar şi ambiguu, la Sorin Antohi -- fiind lăsat în suspensie, la alegerea cititorului : povestirea permite două ipoteze de lectură, ambele însă implică „opera fără autor", cu ştirea ori fără ştirea autorului, fie că împricinatul, un anume Jean-Xavier du Pont, este acuzat pe drept sau pe nedrept de plagiat prin incursiuni clandestine în viitor; paradox la rândul lui relativizat ironic şi parodic, în registrul unui benign amuzament livresc şi erudit, complice cu cititorul, regim în care, de exemplu, apare tratat şi „paradoxul cunoscuţilor necunoscuţi" (sau „al necunoscuţilor cunoscuţi") la Ovid S.Crohmălniceanu, în nuvela Cele zece triburi pierdute (din vol. Alte istorii insolite, l986), sau paradoxurile timpului pe care le implică unele povestiri incluse de Florin Manolescu în vol. Misterul camerei închise (2002), precum Califat şi Pariul. O poveste fără cap şi fără coadă. Figură nu lipsită de pitoresc, profesorul erudit şi sobru care din când în când se amuză să pună subit mâna pe „le violon d'Ingres", luându-şi prin surprindere auditoriul, începe să fie văzut tot mai des în ultima vreme şi pe la noi (la alte „case mai mari" e de mult „de-al casei"). Prosit!<br /><br /><br />/ Fragment dintr-o carte în lucru, Paradoxurile timpului în science-fiction. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXUL OPEREI FĂRĂ AUTOR (6)<br />Cine-a scris operele lui Shakespeare?<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Nu vom mai reveni acum la Muza lui Anthony Burgess (profesor şi el, la vremea lui, păi cum?), lăsând la o parte alte conotaţii, sugestii şi subtilităţi pe care textul povestirii încă le mai rezervă; cariera lui Shakespeare ca personaj de science-fiction nu se reduce, totuşi, la acest singur titlu. Ce-i drept, morişca paradoxală a „operei fără autor" poate fi pusă în mişcare şi în acest fel, printr-o deplasare în trecut a unui alt personaj „în vizită" la autor. Dar parcă tot autorul, deplasându-se personal în viitor, ca să aibă mai lesne de unde-şi procura propria operă, ar fi mai eficient şi mai convingător.<br /><br />Şi Shakespeare, neobosit şi omnivalent, cum îl ştie o întreagă posteritate, chiar face, efectiv, şi acest lucru, în scurta povestire Greşeala de Isaac Asimov (l920-l992) (trad.rom. Petru Iamandi, în Almanah Anticipaţia, 1991, de unde însă nu putem afla dacă titlul în original era „The Error" sau „The Mistake", nici anul primei apariţii, probabil cândva tot prin l950-'60). Dar e un alt Shakespeare, mai „aşezat", mai „cuminte" şi mai paşnic, sfios chiar, nu plagiator, nici grobian, nici fără scrupule, un Shakespeare care nu suferă decât de un singur defect, venial: curiozitatea. Adus ca „writer in residence" la o universitate americană din secolul XX de către „celebrul savant dr.Phineas Welch", ilustrul elizabethan nu se poate abţine şi se înscrie incognito, din curiozitate, la cursul seral de „Introducere în opera lui Shakespeare" ţinut de un mai tânăr profesor, Scott Robertson, care, neştiind cu cine are a face, îl trânteşte la examen; de ruşine, Shakespeare se întoarce fără o vorbă în secolul său, spre regretul târziu al „zbirului" didactic. Şi-atât: câteva benigne amabile săgeţi satirice la adresa obtuzităţii exegezei „academice" din zilele noastre. Şi când te gândeşti ce nemaipomenite isprăvi ar fi putut face Shakespeare odată „scăpat" în secolul XX american, ce-ar mai fi putut înnoda şi deznoda la iţe ale „paradoxurilor în timp"... Dar degeaba: dacă „Marele Will" n-a avut inspiraţia să se înscrie şi la un curs ori seminar de science-fiction (că doar nu se află universitate sau colegiu în S.U.A. să nu ofere şi aşa ceva în curriculum), dacă n-a avut şansa să nimerească, de exemplu, la Boston University School of Medicine, unde Asimov însuşi era profesor (de biochimie, ce-i drept, nu de literatură), degeaba: nici urmă de „operă fără autor" sau alt „paradox al timpului" în povestirea Greşeala.<br /><br />Dar să presupunem, pe risc propriu, că numitul Bill Shairkspeyr, un veleitar încă anonim în secolul său, ar fi comis şi această infracţiune, s-ar fi deplasat personal într-o librărie sau într-o bibliotecă din secolul XX, de unde şi-ar fi „procurat" (nu contează cum, contra cost sau prin iuţime de mână şi nebăgare de seamă) o ediţie completă a „operelor lui Shakespeare", pradă cu care apoi s-ar fi întors înapoi în secolul său, unde-ar fi ros tacticos din os, unde şi-ar fi transcris manu propria, „in a fair hand", „not blotting a line", nemuritoarele capodopere transmise posterităţii şi publicate în secolul XX în acea buclucaşă ediţie completă, disponibilă în orice librărie. Este evident că „bucla cauzală" rămâne aceeaşi şi în acest caz, al „autoservirii" autorului deplasat personal în viitor, ca şi în cazul autorului „servit la domiciliu" în trecut, pentru că este indiferent unde e „întreruptă" circularitatea cauză-efect, unde e situat ipoteticul punct de pe parcurs în care „opera" intră în „cercul vicios" al paradoxului : esenţial este că se va roti apoi în perpetuitate pe acest cerc vicios din care, odată intrată, nu mai poate ieşi.<br /><br />Cine-a scris, în acest caz, operele lui Shakespeare? Evident, nu Shakespeare, ci o altă persoană care purta acelaşi nume: asta se ştia mai de mult, e un loc comun în „shakespeareologie" (având darul de-a mai descreţi oleacă fruntea gravilor şi exigenţilor exegeţi, împovăraţi de greaua lor menire...). Alta e contribuţia adusă de science-fiction la vasta exegeză shakespeareologică şi ea poate fi rezumată nu în întrebarea cine?, ci în altă întrebare, la care istoria literară „pozitivistă" credea a fi răspuns de mult: când? Este întrebarea pe care, printre alţii, şi-o punea şi Bob Wilson, personajul lui Robert A.Heinlein (l907-l988) din nuvela Scăpat din frâu („By His Bootstraps", l94l), ţinând în mână un bloc-notes, un vocabular englez-"norkaalez" întocmit de el însuşi într-o anterioară escapadă la treizeci de milenii în viitor: când învăţase limba norkaaleză? când întocmise vocabularul princeps, uzat între timp şi transcris de mai multe ori? Când şi-a scris Shakespeare opera? când a scris, de exemplu, Neguţătorul din Veneţia? Vocabularul lui Bob Wilson mai este, încă, o „scrisoare auto-adresată", menită a ghida un „călător" amnezic pe o turnantă a circuitului pe care-l are de parcurs în timp, dar nu-i lipseşte acestui „vocabular" scris de mână într-un ocazional bloc-notes decât să fie tipărit, o simplă formalitate mecanică deci, pentru a deveni din vocabular dicţionar, aşadar carte, „operă". Iar laborioasa operaţiune a transcrierii manuale poate uşor trece, mai operativ şi mai fiabil, în seama unei edituri. Ce altceva sunt, în această perspectivă, toate ediţiile şi reeditările „din clasici" (ehei, unde-i „Minerva" noastră?...) decât nişte „transcrieri" pe care autorii nu mai pot să le facă manu propria, fiind plecaţi dintre cei vii, mai de mult sau mai de curând?<br /><br />Astfel încât, la întrebarea „când şi-a scris Shakespeare opera?", răspunsul ar putea fi că şi-a scris-o tot timpul, oricând între (aproximativ) 1595 (anul primei reprezentări a Neguţătorului din Veneţia, ca să rămânem la cazul dat) şi 1968 (anul primei publicări a povestirii Muza de Anthony Burgess). Sau, poate, şi-o mai scrie şi acum, doar apar mereu alte şi alte ediţii complete ale operelor lui Shakespeare, disponibile în orice librărie; aşa că, probabil, şi-a scris-o nu o dată ci de nenumărate ori, adică şi-a transcris-o mai întâi de mână, apoi, graţie tipografilor, editorilor de texte, filologilor, istoricilor literari etc., scrisoarea olografă auto-adresată a luat forma „definitivă" a ediţiei complete care i-a servit, iar şi iar, drept scrisoare auto-adresată tipărită, pentru ca „opera lui Shakespeare" să existe, să fi putut începe a exista: „cerc vicios" în care nu există capăt, deci nu există nici un „când", nici o „piedică" sau „opritoare" cu care să putem opri morişca circulară a cauzei şi efectului care ne dă „vertij mental", ca orice paradox al timpului.<br /><br />Cervantes nu a existat<br /><br />În acelaşi fel, Pierre Menard, personajul imaginat în 1939 de Jorge Luís Borges, ar putea foarte bine să fie Cervantes însuşi, aflat incognito într-o „călătorie în timp" pentru a-şi recupera opera: «Textul lui Cervantes şi cel al lui Menard sunt din punct de vedere verbal identice, dar cel de al doilea este infinit mai bogat» -- iată paradoxul borgesian, formulat suficient de provocator pentru a-l pune faţă-n faţă cu versiunile lui din science-fiction. (cf. Pierre Menard, autorul lui Quijote, în vol. Moartea şi busola, trad.rom. Darie Novăceanu, Editura Univers, l972).<br /><br />Şi câţi alţii n-or mai fi fiind, tot aşa, incognito : clasicii în mijlocul nostru! (nu sună ca „extratereştrii printre noi"?!). Shakespeare - contemporanul nostru -- cum spunea şi un autor polonez, Jan Kott, în titlul unei cărţi, celebră la vremea ei, tradusă şi în româneşte. Sau cunoscuta colecţie „... -- Contemporanul nostru", publicată de Editura Albatros din Bucureşti înainte de 1989 (dacă nu cumva mai apare şi acum...)<br /><br />Eminescu nu a existat<br /><br />„Eminescu n-a existat." Când, cu decenii în urmă, Marin Sorescu făcea această voit epatantă aserţiune, ştia pe ce mizează (ca dovadă „cariera" respectivului poem, Trebuiau să poarte un nume, pe care nu e român trecut prin şcoală să nu-l cunoască). Acum, când „se poartă" epatarea nu a „burghezului", ci a românului trecut prin şcoală şi prin „Cântarea României", n-ar fi oare binevenită o revigorare a clişeelor printr-o astfel de ridicare la patrat sau la cub în regim SF : în virtutea „paradoxului operei fără autor", Eminescu n-a existat. El există acum. Incognito.<br /><br /><br />/ Fragment dintr-o carte în lucru, Paradoxurile timpului în science-fiction. /<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />DOUĂ PALOŞE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Soarele se înălţase de amiază, mult deasupra stâncilor şi dogorea nemilos. Pe drumul prăfuit şi pârjolit ce trece prin ţinutul sterp al Munţilor Seci, Două-paloşe, ostaşul, eroul de la Dealul Merelor Pârguite, cel trădat şi părăsit în bătălia de la Balta Lată, unde nobilii îşi dăduseră mâna cu rebelii împotriva fostului împărat, mergea către Oraşul-celor-zece-poduri. Nu zărea nici un petec de umbră, unde ar fi putut să se ascundă, să aştepte să se petreacă zăpuşeala zilei. Transpirase ca un cal, năduşeala îi ardea pielea, îi lipise cămaşa de piept, de spinare. Era deja foarte însetat, iar prin jur nu se vedea decât piatra goală. Înainta agale, încovoiat pe bastonul de călător, singurul său sprijin la drum lung, cu ochii în pământ.<br /><br />Toropit de căldură, nici nu mai ştia pe unde calcă, lăsându-se în voia drumului. Îşi dădu seama că era cineva aşezat pe margine, abia după ce trecuse de el. Îl confundase, probabil, cu o buturugă. Se întoarse, era un bătrân călugăr, înveşmântat într-o roabă decolorată, numai petice. Medita. Cum Două-paloşe nu avea harul răbdării, se aplecă şi trase pustnicul de mânecă.<br /><br />-N-aveţi să-mi daţi un pic de apă?<br /><br />-N-am mai mult decât încape în mine, răspunse călugărul fără să-şi ridice privirea. Dar ocoleşte piatra cămilei şi vei găsi ochiul dragonului.<br /><br />Viteazul ridică din mâini, omul acesta e nebun, i-a copt soarele minţile! Dar îşi schimbă pe loc părerea când schimnicul scoase de sub haină o ulcică cu buza ştirbă:<br /><br />-M-ai îndatora să-mi aduci şi mie un strop?<br /><br />-Desigur! strigă omul şi porni avântat la drum. Într-adevăr, nu departe, după o stâncă cu două cocoaşe pornea o cărăruie sinuoasă, iar după cel de-al treilea urcuş zări într-o vale nebănuită un lac cu apele de culoarea petalelor de stânjenel. Viteazul chiui şi începu să coboare, sărind din stâncă în stâncă aidoma unui ţap sălbatic. Ajuns pe mal, se aruncă cu capul înainte în undele răcoroase.<br /><br />Dar abia apucă să se ridice la suprafată, că dintre ape se înălţă ameninţător gâtul şerpesc al unui dragon. Două-paloşe încremeni în loc, dar îşi domoli frica şi cârmi iute, astfel încât să ajungă lateral, sub pieptul dihaniei. Arătarea îşi arcui gâtul şi se repezi cu capul în apă. Viteazul se trase într-o parte, în vâltoarea unde nu se putea deosebi ce este solz şi ce e val, şi se prinse de coama dragonului. Atunci animalul se înălţă în ceruri. Părea un fulger aruncat în tării de lumina reflectată în oglinda apei. Aerul aluneca peste solzii aurii şi-i făcea să şuiere cu puterea unei tempeste, ghearele de diamant sfâşiau norii, iar şerpuirea năvalnică a trupului părea fără de sfârşit.<br /><br />Musteţile fiarei plesneau ca nişte bice, iar înălţarea era atât de rapidă, încât pocnetul lor părea să fie prea repede lăsat în urmă. De frică, Două- paloşe apucă una dintre ele şi trase puternic, ca să înfrâneze avântul zburătorului. Dragonul scoase un muget copleşitor, cum nu se mai auzise de la despărţirea cerului de pământ, şi-şi scutură capul încornorat cu atâta furie, încât omul fu azvârlit cât colo.<br /><br />Două-paloşe se născuse sub o stea norocoasă, deoarece nimeri iar în apă. Dar de această dată nu mai stătu să se răcorească, ci lopătă spornic din braţe şi o tăie cu iuţeala ţiparului către mal. Aruncă o privire către bolta cerească. Deşi nu se zărea nici urmă de dragon, umplu dintr-o bucată ulcica pustnicului şi-şi luă tălpile la spinare. Alergă o bună bucată de drum, apoi se aşeză mai la fereală, să-şi tragă sufletul un pic.<br /><br />-Era s-o păţesc... Ce mai dihanie! Mamă, ce sperietură am tras, de-am uitat şi să tremur! Totuşi, dacă mă gândesc bine, am izbutit să-l smulg pe măreţul dragon din bârlogul său de ape şi să-l pun pe fugă. Cine a mai izbândit una ca asta? Nimeni, în afară de mine, Două-paloşe! Cred că sunt unul dintre vitejii fără de pereche. Ar trebui să mi se spună Viteazul Vitejilor!<br /><br />Se înfăţişă mândru nevoie-mare dinaintea pustnicului:<br /><br />-Spuneţi-mi, vă rog, cum credeţi că a reuşit un viteaz fără de pereche să izgonească dragonul din Lacul-petalelor-de-stânjenel?<br /><br />-Ca un viteaz fără de pereche, prinzându-l de piept.<br /><br />-Dar un viteaz cu faimă, cum ar fi procedat?<br /><br />-Un viteaz cu faimă l-ar fi prins de gât.<br /><br />-Dar un viteaz ca mine?<br /><br />-Un viteaz ca tine l-a tras de mustăţi.<br /><br />Două paloşe înghiţi în sec. Îşi dădu seama că moşul dinadins l-a trimis să-i aducă apă din lacul dragonului şi se înfurie cumplit. Îşi încleştă mâna pe baston, cu gândul să-i facă de petrecanie călugărului.<br /><br />-Spuneţi-mi, vă rog, cum se cuvine ca un viteaz fără de pereche să omoare pe unul care şi-a bătut joc de el?<br /><br />-Cu pensula, răspunse liniştit bătrânul.<br /><br />-Dar un viteaz cu faimă?<br /><br />-Cu vorba.<br /><br />-Dar un viteaz ca mine?<br /><br />Pustnicul îl privi cu înţelegere:<br /><br />-Un viteaz cu sufletul bun, ca tine, cunoaşte valoarea unei vieţi. Când totuşi omoară pe cineva, o face la mânie, fără să se gândească, cu ce-i pică în mână. De exemplu, cu bastonul de călător.<br /><br />Două-paloşe, văzând că înţeleptul l-a ghicit din nou, se ruşină.<br /><br />-Nu există putere mai presus decât viaţa, îl dăscăli maestrul. Cine crede că poate lua locul meşterului dulgher şi tăia cu toporul, lesne îşi va răni mâna. Numai cel care dă viaţă fiinţelor de sub cer, poate să le-o ia. Nouă, oamenilor, ne este menită doar măsura înţelepciunii.<br /><br />Două-paloşe, care-şi dorise cândva să fie numit Viteazul Vitejilor, îl privi cu atenţie şi desluşi pecetea dragonului pe fruntea înţeleptului. Parcă şi mustaţa stângă era un pic ciuntită. Îşi ceru smerit iertare, apoi voie să mai rămână. Stătu o săptămână, o lună, un an, apoi cine mai ştie cât? La timpul cuvenit, lepădă veşmintele de oştean, făcu legămintele de curăţenie, îmbrăcă roba călugărească şi i se alătură bătrânului în pustnicie. Poate că mai trăiesc şi azi şi aşteaptă împreună să călăuzească puţinii călători ce răzbat prin deşertul Munţilor Seci. Dacă veţi nimeri din întâmplare pe acolo, vă rog să le transmiteţi urările cele mai respectuoase din partea mea.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ULTIMA GREŞEALĂ<br /><br />Lucian Merişca<br /><br /><br />Fără îndoială, era o stupizenie să creadă că vede ceea ce vedea.<br /><br />Puse în funcţiune radarul de bord - dar şi acesta era atât de tâmpit încât fu nevoit să recunoască faptul că orice creaţie a omului nu poate depăşi inteligenţa creatorului. Sau stupizenia lui.<br /><br />Se afla în tunelul de la capătul leşinului. Adică tocmai ieşea din el.<br /><br />Cu o voce schimbată, îşi chemă, prin interfon, co-pilotul ca să privească şi el pe hublou. Vanessa tocmai făcea un duş, după somnul straşnic, chiar dacă artificial, pe care îl trăsese până aici. „Ce s-a întâmplat, scumpule?" „Vino şi ai să vezi cu ochii tăi."<br /><br />Vanessa sosi, încă umedă, învelită într-un halat de baie ciclamen, privi pe hublou, apoi în ochii lui Addams. Femeile înţeleg întotdeauna mai repede.<br /><br />În ciuda oricărei teorii deştepte, născocite pe Pământ, aici, la marginea universului - se găsea chiar Marginea Universului. Era aşa cum nu te-ai fi aşteptat - adică exact aşa cum te aşteptai să fie - ca un zid care se întindea cât puteai cuprinde cu ochii sau cu radarul.<br /><br />- Bine, dar e atât de absurd! Acesta să fie CAPĂTUL? Se întreabă el amărât.<br /><br />- Mai bine te-ai bucura că noi doi suntem primii care am ajuns aici! îl consolă ea, plină de bun simţ de observaţie.<br /><br />„Poate c-am murit!" îi străfulgeră prin minte lui Addams. Controlă dintr-o privire monitorul cuplat cu biosenzorii săi şi constată că nu murise încă. Se pişcă de mână, cât se poate de clasic şi simţi durerea. Şi nu numai. Nu se putu abţine să nu observe cu interes că, în afară de halatul ciclamen care se desfăcuse uşor, copilotul său, venit în grabă, nu mai apucase să îşi pună nici un element al combinezonului de protecţie. Avu, în câteva clipe încă o mică dovadă a faptului că e cât se poate de viu.<br /><br />Vis erotic sau coşmar de Sfârşit de Lume... Cert era că ieşiseră amândoi din sarcofagele de hibernare care îi păstraseră vii şi funcţionali la cea mai mare distanţă la care ajunseseră vreodată nişte fiinţe umane.<br /><br />Nava-mamă găsise de cuviinţă să-i trezească, trimiţându-le un impuls prin cordonul ombilical, abia în momentul în care nu mai fusese capabilă să ia o decizie asupra drumului de parcurs. Şi avea dreptate. Şi lor le venea greu să ia una. Chestia curioasă - ca un fel de iluzie optică - dar nu era o iluzie optică - ar fi fost următoarea. „Zidul" acesta era astfel situat jur-împrejurul navei încât, practic, mai aveau la dispoziţie o singură direcţie pentru a porni din nou nava: Înapoi.<br /><br />Uriaşa navă cu numai doi pasageri la bord se înţepenise automat la zece kilometri distanţă de ceea ce părea un zid masiv. Parcă ar fi fost un păianjen argintiu ancorat la colţul unei camere, pendulând în unghiul unei întrebări, ori al tuturor întrebărilor.<br /><br />- Să mergem să vedem, hotărî Vanessa.<br /><br />Avea dreptate. Dacă nu am fi fost curioşi, nu ne-am fi dat jos nici până acum din copaci. În fond, trebuiau să afle singuri răspunsul. La distanţa aceasta de Bază, nu puteau aştepta să hotărască alţii pentru ei. Iar a se întoarce acasă fără a vedea ce e cu acest halucinant zid, li se părea o laşitate de neiertat.<br /><br />Îmbrăcară aşadar costumele spaţiale şi intrară în scuterul care se apropie până la doar câţiva metri de obstacol. Uluiala le fu şi mai mare atunci când descoperiră că, din loc în loc, erau un fel de pancarte uriaşe pe care scria ceva, în toate limbile Pământului şi ale Universului, probabil. Nu putură înţelege din prima dar, în mod evident, era un mesaj cât se poate de important. Nu păreau să fie reclame, totuşi. După câteva ore obositoare, copilotul găsi şi inscripţia care îi privea - singura pe care o puteau înţelege. Ei bine, scria, într-un lung rând şerpuitor:<br /><br /><br />„AŢI AJUNS LA MARGINEA UNIVERSULUI. ACESTA ESTE ZIDUL CARE DESPARTE RAIUL DE RESTUL UNIVERSULUI. DACĂ VREŢI SĂ TRECEŢI MAI DEPARTE, PUNEŢI MÂNA PE INSCRIPŢIA CARE VĂ ESTE DESTINATĂ. TINEŢI CONT, ÎNSĂ CĂ, DACĂ VREŢI SĂ IEŞIŢI, O PUTEŢI FACE O SINGURĂ DATĂ, ÎNTR-O SINGURĂ DIRECŢIE."<br /><br />Întrebările începură atunci să-i curgă prin minte lui Addams, ca un şuvoi.<br /><br />- Sunt curioasă ce e dincolo! răspunse Vanessa întrebărilor lui, intuite. Ce stai pe gânduri?... Dacă ai fi pe Pământ şi ţi s-ar propune să intri în Rai, acum, dintr-o dată, ai avea vreo reţinere? Ce reţinere ai putea avea?...<br /><br />- Poate e prea devreme, mormăi el. Poate nu merit, şopti.<br /><br />- Prostii. Ce ai de pierdut? Ce mari speranţe îţi făcusei, pentru viitorul scurt care te mai aşteaptă? Să fim serioşi. Şi ce ai de lăsat în urmă? Plictisul, regretele că nu ai părăsit mai curând această lume?<br /><br />Incredibil. O credea mai sentimentală. Şi nu ştia că îl citise pe Cioran.<br /><br />- N-avem decât să verificăm - continuă ea - şi, dacă nu e ceea ce scrie acolo, atunci totul e o minciună şi ne putem întoarce.<br /><br />- Şi dacă e adevărat că o poţi face doar o singură dată în viaţă? (ori în toate vieţile?...) - se întrebă el. Trebuie să ne gândim foarte bine.<br /><br />„Zidul care desparte Raiul de Restul Universului".<br /><br />- Bărbaţii şi raţiunea lor... făcu, zeflemitoare,Vanessa. Mai bine gândeşte-te că suntem nişte norocoşi. Cât crezi că ai mai putea să trăieşti, după ce ne întoarcem pe Pământ? Şi pentru ce? Şi cu ce neîmpliniri, cu ce riscuri?... Ca să devii cobaiul străstrănepoţilor tăi, în caz că nu se măcelăresc între ei, până atunci?... Ştii bine că până şi necredincioşii, dacă îi întrebi, nu vor să ajungă în altă parte decît tot în Rai...<br /><br />Femeia avea dreptate. Acesta - şi nu altul - era Momentul vieţii lui. Marea Şansă, pentru un mare păcătos. Marea Trecere, care i se oferea, fără nici un efort, fără mătănii.<br /><br />- Hai să încercăm, mieună Vanessa. Răspund eu. Ce avem de pierdut?...<br /><br />- Bine, numai să nu facem o... greşeală, mai avu el o ultimă ezitare.<br /><br />Se mai uită o dată în urmă la nava-mamă, pe care se proiecta imaginea evanescentă a femeii, ieşiră din scuter şi, practic, atinseră zidul compact, cenuşiu, din faţa şi din jurul lor. Aproape jur-împrejur. Doar nava, cu luminile ei de poziţie, ocupa un capăt al tunelului incredibil, de fapt un fel de oglindă concavă, prin care ajunseseră până aici.<br /><br />Destinul lor era acesta. Ea puse mâna prima, pe zid; bărbatul zâmbi uşor crispat şi puse şi el mâna, peste mâna ei delicată. Auziră o voce în creiere, care le susura: „Închideţi ochii - este spre binele vostru."<br /><br />„Acum, puteţi să-i deschideţi".<br /><br />O nouă pancartă în faţa lor, luminată de câteva irizări roşiatice, de culoarea mărului putred, care veneau din spatele lor. Citiră, înfriguraţi:<br /><br />„TOCMAI AŢI TRECUT, ÎNTR-ADEVĂR, DE ZIDUL CARE DESPARTE RAIUL DE RESTUL UNIVERSULUI."<br />„CURIOZITATEA V-A FĂCUT SĂ PĂRĂSIŢI RAIUL PENTRU TOTDEAUNA."<br />„BINE AŢI VENIT ÎN INFERN!"<br /><br /><br /><br /><br /><br />CEARA PIERDUTĂ<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Plecaseră de dimineaţă spre târg, şi până departe l-au urmărit privirile fraţilor şi surorilor lui. Încerca înspăimântat să le descifreze, să afle cu o clipă mai devreme ce îl putea aştepta acolo unde pleca, în necunoscut. În ochii lor nu se putea citi decât frică şi, poate, uşurarea că nu au fost ei cei aleşi. De ani de zile părinţii lui strângeau ban după ban ca să poată să plătească taxa cerută de breaslă.<br /><br />- O să ajungi meşter, fiul meu! îi spusese preotul când părinţii lui merseseră cu el să-i ceară sprijinul şi sfatul.<br /><br />Îl privise apoi lung şi parcă neîncrezător:<br /><br />- Ai grijă cum te porţi pe acolo, să nu ne faci de râs! mai adăugase preotul privindu-l încruntat, şi el se simţise mândru şi înfricoşat în acelaşi timp, fiind singurul băiat de vârsta lui căruia preotul îi vorbise atât de mult.<br /><br />Drumul spre oraş i se păru fără sfârşit, deşi a durat vreme de numai câteva ceasuri. Tăcerea posacă a bătrânului lui tată, care călca apăsat alături de el, nu îi prevestea nimic bun. Aproape de amiază, în faţa lor au început să strălucească turnuri şi turle de biserici şi, dintr-odată, zarea s-a umplut de acoperişuri care păreau că vor să atingă cerul. Abia când au intrat în oraş, cu tatăl lui ţinând îngrijorat punga în care avea denarii, şi-a dat seama că nu mai e cale de întoarcere. Străduţele înguste şi pietruite pe care păşeau păreau să nu se mai sfârşească, zidurile mohorâte ale caselor stăteau să se prăvale asupra lor, iar oamenii întâlniţi în drum îi priveau încruntaţi şi morocănoşi. După o vreme au ajuns la o poartă înaltă, ferecată cu brâie late din fier. De dincolo de ea se auzeau bătăi mărunte de ciocan. Tatăl lui a mai pipăit încă o dată gologanii de la brâu, şi-a făcut o cruce mică, pe urmă a bătut în clopotul de bronz al porţii. S-a făcut dintr-o dată linişte, şi o trapă micuţă, cât să poată privi un ochi, s-a deschis în poartă. S-au simţit priviţi şi cercetaţi din cap până-n picioare, apoi zăvoare grele au prins a se mişca şi poarta s-a deschis cât să le facă loc să treacă. În penumbra gangului, mai întâi a zărit barba omului: mare, bogată, stufoasă, crescută-n neorânduială, ca şi cum ar fi vrut să ascundă strălucirea ca de nestemate a ochilor. Ochii bărbatului păreau două văgăuni în care sclipeau luminiţe ciudate. Privirea lui l-a fixat de îndată lacomă, de parcă ar fi căutat grabnic răspunsuri la întrebări nepuse încă. Într-un târziu, şi-a desprins ochii de pe Manole şi-a mânuit în spatele lor zăvoarele grele.<br /><br />- Trebuie să fim prevăzători! O mulţime de tâlhari şi haimanale dau în ultimul timp târcoale, a mormăit el în timp ce le făcea loc să intre.<br /><br />Porniră prin gangul întunecos şi, pe măsură ce înaintau, zgomotul ciocanelor prinse să se audă iar, ca un clinchet mărunt şi argintiu de clopoţei.<br /><br />- Veniţi! le şopti omul când ajunseră la capăt, deschizând o uşă.<br /><br />Abia atunci văzu de unde venea zgomotul ca de zurgălăi. Dincolo de uşă, un atelier cu zece-doisprezece meşteri şi calfe îşi întindea mesele. Aşezaţi în faţa meselor, ghemuiţi pe scaune, cu cele mai mici ciocane pe care le văzuse vreodată în viaţa lui, oamenii aceia ciocăneau cu migală cupe, lanţuri, inele sau plăci strălucitoare din argint, care, sub loviturile mărunte, îşi schimbau încet-încet forma. Într-un colţ, un cuptor îşi trimitea luminile pâlpâitoare în tot atelierul şi peste tot părea că pluteşte o pulbere argintie. Nu avu timp să-şi dea seama dacă nu-i cumva numai o părere, pentru că meşterul le făcu semn să-l urmeze. Traversară atelierul printre mese şi părea că trecerea lor stârneşte alţi nori de praf argintii. Şi-a dat seama că-i numai o închipuire iscată de mişcările iuţi cu care meşterii şi calfele roteau bucăţile de argint la care ciocăneau. În capăt, pe lângă cuptor, au mai deschis o uşă şi au pătruns într-o cameră mare, luminată din belşug de razele soarelui ajunse ca printr-o minune acolo. Dintr-un colţ s-a ridicat şi a venit spre ei o fată cu părul bălai. Părea cam de vârsta lui şi îl privea cu o curiozitate neascunsă, pe care numai anii tineri ţi-o pot da. Bărbatul de lângă ei a privit-o nemulţumit şi i-a spus pe un ton în care dojana şi blândeţea se îmbinau într-un mod ciudat.<br /><br />- Sidonia, lasă-ne acum...<br /><br />- Dar mi-ai făgăduit! se alintă glasul cristalin al fetei.<br /><br />- Ţi-am făgăduit şi am să-mi ţin făgăduiala, dar mai târziu.<br /><br />Îmbufnată, fata dădu din umeri şi se îndreptă spre ieşire. Bărbatul aşteptă răbdător până ce uşa se închise în urma ei, apoi se întoarse vioi spre ei.<br /><br />- Ia să vedem ce ne-ai adus aici, spuse el frecându-şi mâinile ca un cămătar în aşteptarea aurului.<br /><br />Umil, bătrân şi dintr-o dată atât de mic, tatăl lui se grăbi să scoată punga cu bani.<br /><br />- He, he, he! râse mânzeşte bărbatul văzându-i nerăbdarea. Nu de bani este vorba aici...<br /><br />Cu gesturi iuţi, de animal de pradă, îi prinse băiatului mâinile în palmele lui mari. Manole avu un gest de spaimă şi vru să şi le retragă, dar îi erau prinse ca într-o menghină. Degete pricepute îi controlau palmele, încheieturile şi pielea de pe mâini. Un mormăit continuu însoţea cercetarea, şi băiatul nu-şi putu da seama dacă era unul mulţumit sau nu. Cu coada ochiului văzu figura neliniştită a tatălui său care strângea înfrigurat la piept punga cu bani şi, pentru o clipă, îi fu ruşine de gândul ascuns care îl bântuia: „Dă, Doamne, să nu-i plac şi să mă pot întoarce cu tata acasă".<br /><br />Degetele iscoditoare se pare că găsiseră într-un târziu tendoanele sau oasele pe care le căutau, pentru că mormăitul îşi schimbă dintr-o dată tonalitatea, şi percepură clar încântarea din el:<br /><br />- E bun! - şi cu un gest neaşteptat îl prinse în braţe şi îl strânse la piept. E bun..., mai spuse el încă o dată, aproape şoptit, şi privi spre tatăl lui, care stătea încremenit, neştiind ce să mai spună.<br /><br />După ce bătrânul lui tată îi dădu meşterului banii, rămase în picioare stingher, căutându-şi parcă vorbele.<br /><br />- Gata, poţi să pleci! spuse răstit meşterul. O sa ţi-l fac cel mai bun meşter argintar. O dată pe an poţi să vii să-l vezi...<br /><br />Tatăl lui îl strânse tăcut în braţe, apoi plecă. Din uşă se mai întoarse o dată spre el, se porni să spună ceva, dar se opri, scutură înfrigurat din umeri şi se duse.<br /><br />* * *<br /><br />Viaţa de ucenic la meşterul argintar i-a părut grea şi monotonă în primele săptămâni. Fiind cel mai nou şi cel mai tânăr dintre toţi, făcea muncile cele mai grele şi nedorite de nimeni. Dimineaţa trebuia să se scoale primul, să pună mangal peste jăraticul rămas de seara în cuptor, peste zi să sufle în foale, iar la sfârşit, după ce toţi terminau treaba, cu o perie măruntă, trebuia să cureţe mesele de praful fin de argint, să-l strângă într-o pungă şi să i-l ducă meşterului. Apoi, spre seară, trebuia să măture prin tot atelierul. Erau clipele care îi plăceau cel mai mult. Uneori, în atelierul întunecos pătrundea ciripitul unor păsări în căutare de boabe prin curtea interioară a casei. Se oprea atunci din măturat şi strângea tare pleoapele, încercând să-şi ascundă lacrimile. Aşa, cu ochii închişi, ascultând ciripitul vesel al vrăbiilor, încă se mai putea crede acasă. O dată, cu câteva zile înainte de a începe călătoria lui spre oraş, mama lui îl luase deoparte şi-i spuse încet ca şi cum ar fi vrut să nu-i audă ceilalţi ai casei:<br /><br />- Manole, o să te faci orăşean. O să ajungi domn...<br /><br />La scuturatul lui încăpăţânat din cap, maică-sa continuase cu răbdare:<br /><br />- Manole, ascultă-mă, o să îţi fie tare greu la început, dar o să scapi de munca asta de robi pe care o ducem noi aici. Nu uita, după ce vei ajunge înstărit, să-ţi ajuţi fraţii... să nu te depărtezi de ei şi să nu-i uiţi niciodată...<br /><br />- Mama, izbucnise el, dar eu nu vreau să plec, trimite pe altul...<br /><br />Mama lui îl privise o clipă înduioşată, apoi îl strânsese tare la piept şi-i şoptise:<br /><br />- Nu se poate, Manole. Tu ai fost cel ales...<br /><br />Uneori îşi aducea aminte că voise să o întrebe cine anume l-a ales şi de ce a fost tocmai el ales, dar fusese prea înfricoşat de durerea pe care o ghicea în cuvintele mamei ca să o întristeze şi mai mult cu ispitirile lui. Asculta ciripitul îndepărtat al păsărelelor şi pornea să măture mai departe. Din puţinul pe care îl primea la masă, strângea uneori câteva firimituri, se urca pe geam şi le arunca în curte. Vrajba lor veselă din jurul firimiturilor îi mai ostoia parcă, pentru un timp, dorul de casă.<br /><br />Peste zi, în rarele clipe libere, la masa lui mică dintr-un colţ, i se dădeau câteodată câteva sârme din argint din care făcea inele, pe care alţii mai pricepuţi urma să le împodobească şi să prindă pe ele filigrane măiastre. La început argintul, deşi era atât de moale, părea să aibă o viaţă a lui, o voinţă care i se opunea, şi abia după al doilea an de ucenicie începu să-l simtă şi metalul se porni să cânte sub ciocanul lui. Argintul devenea ca o prelungire a fiinţei lui şi putea să-i dea, fără efort şi fără încrâncenare, orice formă ar fi dorit. La un an de când intrase ucenic, tatăl lui a venit să-l vadă. S-au văzut în gangul întunecos, şi bătrânul i-a întins un colac auriu trimis de mama lui.<br /><br />- Cum îţi merge, Manole? l-a întrebat cu glas stins.<br /><br />- Bine, tată! a răspuns el şi s-a simţit mulţumit că s-au întâlnit acolo, în gangul întunecos, unde nu-i vedea nimeni.<br /><br />S-a simţit scârbit de gândul că i-ar fi fost ruşine cu făptura împuţinată a părintelui său dacă l-ar fi zărit celelalte calfe. Sau Sidonia... Şi, după ce din al doilea an nu l-a mai căutat, s-a simţit cuprins de o mulţumire tăcută.<br /><br />Şi totuşi, îi era greu. După libertatea pe care o avusese acasă, breasla, cu nenumăratele ei oprelişti, i se păruse la început ca o adevărată temniţă. Cele mai însemnate se găseau scrise pe pereţii atelierului: „Dacă, la o întrunire, o calfă, fiind supărată, va bate cu pumnul în masă, pedeapsa calfei să fie leafa pe o săptămână, care se va pune în cutia breslei, pentru ajutorarea celor în nevoie". De fiecare dată când citea îi venea să surâdă: va veni oare vreodată vremea să bată şi el cu pumnul în masă, aşa cum auzise că au făcut alte calfe? Îi venea greu să creadă, şi apoi, astfel de ieşiri aveau loc în timpul întrunirilor, când începeau să bea vin. Or, el numai îşi înmuia vârful buzelor, nedorind să ajungă, precum alţii, la vitejii plătite scump de părinţi. Mai întâi pentru că ştia că ai lui se îndatoraseră până peste poate ca să-i plătească intrarea în breaslă. Meşterul îl pusese chiar din primele zile să citească din hrisovul greu, unde breasla îşi adunase legile după care se călăuzea: „Legile date şi orânduite pentru cinstita breaslă a argintarilor, pentru meşteri şi calfe, legi pe care toţi sunt datori să le asculte, sub pedeapsa care urmează pentru fiecare greşeală în parte". Şi, foaie după foaie, hrisovul îşi dezvăluise tainele, şi Manole, spre deosebire de celelalte calfe, care abia atinseseră cartea, o citise din scoarţă în scoarţă. Mai întâi pentru a învăţa şi a se feri de greşeli. Ai lui nu ar fi avut de unde să îi mai plătească alţi bani. Leafa lui de calfă era arvunită pe doi ani buni, oprindu-i-se pentru taxa pe care ai lui nu o plătiseră pe de-a-ntregul. Oricum, i se părea nebunească încercarea de a stăvili firea omenească prin legi şi oprelişti de orice fel. Cum era asta: „Dacă se întrunesc cinstitele calfe, atunci nici unul să nu constrângă pe altul să bea mai mult de o litră de vin, sub pedeapsa hotărâtă de calfe. De asemenea, să nu se îmbete nimeni şi să nu se poarte necuviincios, sub pedeapsa hotărâtă de 12 denari. Iar dacă o calfă varsă pe masă vin, încât nu poate să acopere cu o mână balta făcută, să dea drept amendă acelei calfe să plătească o cană mare de vin". La primele întruniri, a văzut cu uimire că, aşa ciudate cum i se păreau, aceste reguli se respectau, iar atunci când erau încălcate, fără de întârziere pedeapsa cuvenită cădea asupra celui vinovat. Chiar dacă i se părea nefiresc ca o greşeală care de obicei se făcea din pricina vinului băut, cum era vărsarea băuturii pe masă, să fie îndreptată prin aducerea unei noi căni de vin, care avea să sporească şi mai mult vitejia celor ce beau, nu avea de gând să se încontreze. Când îi venea rândul, turna cu mare grijă în pahare, amintindu-şi în fiecare clipă că, dacă avea să greşească, el nu avea de unde să aducă altă cană de vin. Tremura de grijă şi de încordare, şi nu de puţine ori i s-a părut că simte privirea meşterului aţintită cu îngrijorare asupra lui.<br /><br />Apoi, din anul al treilea, a început să fie plătit şi, oricât de neînsemnată era suma primită, se simţea mai stăpân pe el. Putea greşi de acum, avea cu ce plăti. Oricum nu greşea, dar faptul că avea primii lui denari îl făcea să fie mai liber şi viaţa i se părea dintr-o dată uşoară şi frumoasă. Tot din al treilea an a venit şi altă calfă, care să facă treburile mărunte prin atelier, aşa că acum avea mai mult timp liber. Toate calfele locuiau în oraş, şi seara, după ce plecau toate spre casele lor, doar el rămânea în casa meşterului. Mâncau împreună: meşterul, el şi Sidonia, nepoata meşterului, cu vreo doi-trei ani mai mică decât el. Cu timpul, s-au împrietenit, şi a aflat mai multe despre ea. Mama îi murise pe când era încă mică, şi fusese crescută de o mătuşă, care murise şi ea cu vreo doi ani în urmă. De atunci trăia numai sub privirea posacă a meşterului, care îi îndeplinea fără sminteală toate dorinţele. Poate de unde el nu fusese însurat niciodată şi-i lipsise până atunci căldura unei familii. Ca şi cum tot sufletul şi toată puterea şi-ar fi dat-o argintului.<br /><br />În primii ani după ce murise mătuşa ei, venea o femeie din oraş, o rudă îndepărtată, să le gătească, dar, de când se înălţase, Sidonia preluase cu bucurie această sarcină şi, sub privirea aspră a meşterului, cina se desfăşura în tăcere, cu câte o fugară privire schimbată pe furiş între el si Sidonia. După ce masa se încheia, el nu scăpa ocazia să laude gustul bucatelor. Meşterul tuşea morocănos:<br /><br />- Ehei, să fi văzut tu cum gătea răposata soră-mea, şi apoi să lauzi bucatele...<br /><br />Sidonia ridica din umeri şi se întorcea spre Manole:<br /><br />- Bine că măcar ţie îţi place cum gătesc...<br /><br />Manole se ruşina dintr-o dată şi pleca fruntea. I se părea că meşterul citeşte în el ca într-o carte deschisă şi vede cât de mult îi place lui de Sidonia.<br /><br />* * *<br /><br />Meşterul şi fata lui dormeau în casa care se înălţa deasupra atelierului. Manole avea o cămăruţă lipită de atelier, chiar în spatele cuptorului. Obosit de atâtea corvezi de peste zi, în primii ani dormea noaptea ca mort, şi nu de puţine ori i se întâmpla ca în zorii zilei să fie nevoie să-l trezească Sidonia pentru a aţâţa focul în cuptor. Apoi, pe măsură ce timpul trecea şi el se obişnuia cu munca, nu se mai simţea aşa de obosit şi somnul îi devenise mai uşor. Poate de asta i se părea în unele nopţi că aude cuptorul duduind. Tot atunci, dimineaţa, găsea cuptorul cald. Nu şi-a putut lămuri multă vreme ce anume se întâmpla, până când, într-una dintre nopţi, auzind iar zgomotul cuptorului, s-a îmbrăcat încetişor şi a crăpat uşa cămăruţei. În faţa cuptorului luminat de flăcările roşcate şi pâlpâitoare, meşterul se îndeletnicea cu ceva de care el, în întunericul care domnea în atelier, nu-şi putu da seama. Oricum, în cuptor, creuzetul în care topeau argintul se încingea sub flăcările aţâţate de meşter. Dar de ce noaptea? Şi de ce singur? Întrebările îl frământau, chiar a vrut la un moment dat să iasă şi să-l întrebe pe meşter dacă nu are nevoie de ajutor, dar, până la urmă, oboseala şi obişnuinţa de a da ascultare şi-au spus cuvântul şi au fost mai puternice decât curiozitatea, aşa că s-a întors în pat ca să îşi continue somnul. Dimineaţă, când s-a trezit, nefiind sigur dacă visase sau nu, s-a apropiat cu grijă de cuptor. Parcă nu era aşa cum îl lăsase de cu seară. Picături mici de argint topit se răspândiseră pe marginea vetrei, acolo unde el curăţase totul cu grijă. „Deci e adevărat!", şopti el. „Nu am visat." Prin minte i se perindară poveştile spuse între calfe despre ritualuri magice care supuneau argintul şi-l făcea să-i dea ascultare celui care ar fi ştiut să-l descânte, prefăcându-se, în mâinile lui, moale, ca o ceară topită. Nu-i venise să creadă atunci asemenea poveşti, dar lucrările meşterului în toiul nopţii oare ce ar fi putut să însemne? Nu exista nici o altă desluşire a faptului că meşterul lucra noaptea singur şi pe ascuns. Era meşter şi stăpânul argintăriei, şi nu avea a da nimănui socoteală ce făcea cu preţiosul metal. Atunci, de ce atâta taină?<br /><br />În timp ce încărca vatra cuptorului cu mangal de stejar, mintea lui Manole lucra înfierbântată, şi se hotărî, mai-nainte de orice, să fie cu băgare de seamă. La puţină vreme după ce aprinse focul şi în creuzet prinse a se topi argintul sorocit de cu seară, în atelier intrară meşterii şi calfele.<br /><br />Începură, ca de fiecare dată în ultimele zile, să toarne argintul în formele pregătite din vreme. Un negustor bogat, de curând însurat, voia să-şi schimbe argintăria, şi toţi lucrau pe rupte, de dimineaţa până seara. Meşterul îi supraveghea îndeaproape, şi totuşi, acum că Manole era prevenit, i se părea că se poartă altfel decât în alte zile. Fără să se arate, îl privea cu luare aminte de câte ori ieşea din atelier. Şi ieşea mult mai des decât în alte zile. O dată, în timp ce ei erau ocupaţi cu finisarea unei amfore mari din argint, l-a văzut pe meşter căutând în cutia de scule, alegându-şi o pilă mică şi intrând cu ea în odăile din spate. Peste vreun ceas, când s-a întors, în barbă îi străluceau urme de pilitură de argint, iar în ochi o bucurie mare. În timp ce ridicau cu toţii vasul, pregătindu-se să-i prindă mânerele, Manole, ros de curiozitate, îl văzu iarăşi pe meşter dispărând. Profitând de statutul lui de om al casei, îşi făcu de lucru şi plecă după el. Când intră în odaia meşterului, nu văzu pe nimeni. Făcu ochii roată. Obloanele erau toate închise, încăperea nu avea nici o altă uşă, şi totuşi, meşterul nu era nicăieri. Închise uşor uşa după el şi se întoarse în atelier, unde lucrătorii prindeau pe amfora de argint ghirlande de flori din acelaşi metal. Îşi făgădui să cerceteze pe-ndelete, cu primul prilej, camera meşterului. I se părea un sacrilegiu, dar curiozitatea era prea mare.<br /><br />Ocazia avea să se ivească doar câteva zile mai târziu, când meşterul, însoţit de câţiva lucrători, plecă de dimineaţă să-i ducă negustorului argintăria. Aveau să lipsească toată ziua. Dintre cei rămaşi în atelier, nici unul nu avea ce căuta în casă. Mai rămânea numai grija Sidoniei. O găsi în bucătărie, unde pregătea masa de prânz. Cu şiretenia pe care numai nevoia ţi-o dă, o trase de limbă să afle ce avea să facă în următoarele ceasuri. Avea noroc; după-amiază pleca să-şi vadă nişte rubedenii scăpătate, care locuiau tocmai la marginea oraşului. Aşteptă cu nerăbdare să treacă timpul, apoi, când o văzu plecând, intră în atelier.<br /><br />Meşterii şi calfele rămaşi în atelier erau prinşi cu treabă: se porniseră să alcătuiască o nouă ghirlandă de flori şi tocmai îi aranjau frunzele de argint. Nu aveau să-i simtă lipsa câtva timp, aşa că pătrunse cu inima ticăind în odaia meşterului. Nu avea decât un pat, o masă, câteva scaune şi un raft de pe care îşi trimiteau scânteierile mate câteva statuete mici din argint. Doi pereţi dădeau spre stradă, unul spre atelier, aşa că, dacă în această odaie exista o uşă secretă, numai pe peretele cu raftul trebuia să se găsească. Ciulind urechea la zgomotele de afară, se apropie cu grijă de raft. Părea zidit în perete şi, oricât pipăi cu mâinile sub scândurile lui, nu găsi nici o închizătoare ascunsă. Atunci porni să mişte statuetele, iar când ajunse la cea din mijloc, aceasta alunecă în jos cu tot cu scândura de care era lipită şi interiorul raftului se deschise ca o uşă. Cu inima bătându-i nebuneşte, intră în cămăruţa secretă, în timp ce uşa se închidea încet în urma lui. Dar Manole oricum nu mai vedea şi nu mai auzea nimic, pentru că, pe o măsuţă, în mijlocul cămăruţei, era o statuie de argint masiv cam de trei-patru palme mărime şi care privea ca vie spre el.<br /><br />- Deci e adevărat..., şopti Manole pierdut şi se trezi în genunchi, lângă ea, atingându-i cu degete lacome trăsăturile. E adevărat..., şopti el năucit cu totul.<br /><br />Meşterul putea supune argintul precum ceara topită. Statuia din faţa lui era cea mai bună dovadă.<br /><br />Nici nu şi-a dat seama cum a trecut timpul. Într-un târziu, s-a ridicat de lângă statuie şi a pornit spre ieşire, dar ochii îi fugeau înapoi spre minunea din argint. Privind-o cum stă aşa, cu braţele înălţate, ţi se părea nu numai că este vie, dar parcă s-ar pregăti să zboare şi te-ar chema să i te alături. În timp ce închidea cu părere de rău intrarea secretă, un gând îl bântuia fără încetare: „Trebuie să aflu şi eu cum se face...". Nici nu şi-a dat seama cum a ajuns în atelier, printre lucrătorii care îşi terminaseră munca şi se pregăteau de plecare.<br /><br />- S-a întâmplat ceva? îl întrebă neliniştit un meşter, privindu-l lung. Arăţi schimbat.<br /><br />- Nu... Nu s-a întâmplat nimic..., îngăimă Manole şi se îndreptă spre bazinul cu apă din colţul atelierului să se stropească pe faţă ca să-şi revină.<br /><br />Părea că toată lumea ştia ce se întâmplase, pentru că şi Sidonia îl întrebă neliniştită când îl văzu:<br /><br />- Ce-i cu tine? Ce s-a întâmplat?<br /><br />- Nimic, nimic, ce să se-ntâmple?<br /><br />- Pari schimbat, spuse ea îngrijorată. Ţi-e rău?<br /><br />- Nu, nu mi-e rău, răspunse el absent, dar cred că am lucrat cam mult în ultimul timp. Mă simt obosit... O să mă odihnesc şi o să-mi treacă.<br /><br />Ultimii lucrători plecaseră şi ei rămăseseră singuri în toată casa.<br /><br />- Ei bine, spuse Sidonia, haide să mâncăm, şi pe urmă chiar ai să poţi să te odihneşti. Tata mi-a trimis vorbă că nu se întoarce în noaptea asta.<br /><br />În timpul mesei se pomeni rămânând de câteva ori cu ochii ţintă la Sidonia. I se părea că faţa ei veselă capătă dintr-o dată străluciri argintii şi, sub privirea lui năucită, fata părea că se preschimbă în statuie. Scutură din cap să-şi revină şi încercă să-i urmărească vorbele.<br /><br />- Nu ai mâncat aproape nimic! îi reproşă ea, alintându-se.<br /><br />El răscolea cu furculiţa prin farfurie. „Oare cum a făcut? Să fie adevărat că sunt vorbe vrăjite care pot înmuia argintul, aşa cum vorbesc meşterii cei bătrâni? Va trebui să-l pândesc, să fiu mai cu grijă, să aflu şi eu cum se face..."<br /><br />- Hei! auzi el ca dintr-o mare depărtare vocea Sidoniei. Tu nici nu asculţi ce vorbesc!<br /><br />- Mă iartă, Sidonia! Dar chiar nu mă simt bine... Mă duc să mă culc în seara asta mai devreme, poate până mâine dimineaţă o să-mi treacă.<br /><br />Fără să vadă nimic în jur, cu gândul numai la minunea din argint, ajunse în cămăruţa lui şi se întinse pe patul tare. Prin perete se simţea căldura cuptorului care încă mai dogorea. Nici nu-şi dădu seama când alunecă în somn. Păru dintr-o dată că totul se luminează în jurul lui şi, când privi mai cu băgare de seamă, văzu că lumina venea de la statuia de argint, care acum era aşezată pe patul lui.<br /><br />- Taci, nu spune nimic, şopti statuia cu vocea Sidoniei şi se întinse lângă el pe patul îngust.<br /><br />Era caldă, de parcă atunci ar fi ieşit din cuptor, şi totuşi, sub degetele lui i se descoperea o răcoare mătăsoasă. Mâinile îi alunecau singure, cu o lăcomie pe care nu le-o cunoştea, pe trupul său minunat. Vru să spună ceva, dar o mână caldă i se aşeză pe gură:<br /><br />- Taci..., auzi el o şoaptă, urmată de un suspin.<br /><br />Oare era Sidonia sau statuia? Era vis sau era aievea?<br /><br />Dimineaţă, când se trezi, privi nedumerit patul răvăşit şi nu putu spune ce anume se întâmplase în noaptea ce trecuse. Sidonia veni, ca de obicei dimineaţa, să-l trezească:<br /><br />- Dar ştiu c-ai dormit, nu glumă! îi spuse ea şăgalnic. Am vrut să te trezesc azi-noapte, că mi s-a părut că aud clopotul de la intrare, dar nu am putut. Dormeai ca dus, spuse ea şi plecă lăsându-l mai nedumerit ca înainte.<br /><br />La puţină vreme după ce făcu focul la cuptor, veni şi meşterul din călătoria sa. Era încruntat şi mai posac ca de obicei. Poate altă dată nu l-ar fi băgat în seamă, dar acum, în timp ce-şi făcea treaba, urmărindu-l pe sub sprâncene, îşi dădu seama că meşterul are ceva de ascuns. Mai întâi luă una dintre lăzile de lemn stivuite lângă perete şi o duse la el în cameră. După un timp luă şi un sac cu talaş din cel pe care îl puneau sub florile de argint ca să le poată transporta. Lipsi cam un ceas şi, când se întoarse mânios şi ursuz printre calfe, fire răzleţe de talaş i se agăţaseră de barbă. Manole se feri din drumul lui şi-şi căută de treabă în altă parte. „Asta e!", se gândi el. „A fost nevoit să o vândă, şi de asta e atât de cătrănit. Şi eu aş fi, în locul lui, dacă ar trebui să mă despart de o asemenea minune... Dar, într-un fel, e bine, pentru că acum va trebui să facă alta. Şi o să-l pândesc şi o să aflu şi eu cum se face."<br /><br />După-amiază meşterul, împreună cu doi lucrători, scoase lada şi plecă însoţit de ei.<br /><br />- Manole, îi zise el înainte de a pleca, bagă de seamă la treburile de pe aici. Eu voi lipsi şi în noaptea asta de-acasă.<br /><br />După ce curăţă argintul de pe mese şi văzu că Sidonia s-a culcat, luă un sfredel subţire şi făcu o gaură în peretele care dădea spre atelier ca să poată vedea ce face meşterul. „Acu' să te văd, meştere, cum îţi mai faci tu vrăjile tale fără să te aflu eu", chicoti el înainte de a adormi. Când, în puterea nopţii, Sidonia se strecură în pat lângă el, i se păru ceva aproape firesc şi, deşi acum îşi dădea bine seama că nu mai era vis, trupul său fierbinte şi răcoros în acelaşi timp îl făcea să se gândească la statuia din argint.<br /><br />Începând de a doua zi, meşterul părea cuprins de o tulburare ciudată. Lipsea tot mai mult din atelier şi lăsa tot mai multe treburi în seama lui Manole.<br /><br />- Asta e! îşi şoptea Manole văzându-i frământarea. În curând va mai face o statuie. Şi va trebui să aflu cum...<br /><br />Dormea cu grijă, iepureşte şi, chiar în nopţile când Sidonia se strecura în patul lui, printre aprige îmbrăţişări era atent dacă nu cumva se aude vuietul focului în cuptor. Nu-i era atât teamă că meşterul ar putea-o găsi pe Sidonia în patul lui, cât mai ales că ar putea să facă o statuie şi el să nu-i afle taina.<br /><br />Într-o zi, prinzând momentul când meşterul era plecat, riscă să mai pătrundă o dată în cămăruţa secretă. Pe măsuţă, o statuie neterminată din ceară albă-aurie îşi aştepta făurarul să o termine.<br /><br />- Adică cum, murmură Manole nedumerit. De ce o face din ceară? Oare ştie vreo vrajă cu care preschimbă argintul în ceară?<br /><br />Nedumerirea lui nu avea să-şi găsească răspuns decât peste câteva nopţi, când auzi focul duduind în cuptor. Era şi Sidonia la el, dar nu ţinu seama de ea şi se repezi la gaura făcută în perete. Meşterul se chinuia de unul singur cu o formă grea din lut.<br /><br />- Ce faci? îl întrebă îngrijorată Sidonia. Vino înapoi! O să ne prindă! - dar el îi făcu semn să tacă.<br /><br />Meşterul aşeză forma de lut pe masă şi, cu un sfredel, îi dădu două găuri, una în partea de sus şi una în partea de jos, apoi o puse pe vatra cuptorului. Aşeză sub ea un vas şi, când începu să se adune în el ceara topită, în mintea lui Manole se făcu lumină.<br /><br />- Va să zică, asta era, îşi spuse el şi se aşeză dintr-o dată liniştit lângă Sidonia.<br /><br />Nu tu vrăji, nu tu minuni! Doar un simplu meşteşug... Citise despre el într-o carte veche. Se numea „ceara pierdută", dar nu spunea acolo că ar putea izvodi asemenea minuni folosindu-l. Statuia pe care o văzuse era mult dincolo de închipuirea omenească.<br /><br />O iubi pe Sidonia în noaptea aceea mai sălbatic ca oricând, şi dimineaţă, înainte de a pleca, o rugă să-i aducă lumânări, cât mai multe lumânări.<br /><br />- Lumânări?! se miră Sidonia. Ce vrei să faci cu ele?<br /><br />Dar Manole nu-i răspunse, gândindu-se deja la ceea ce avea de gând să facă.<br /><br />După ce Sidonia i-a adus lumânările, într-o seară, după ce toţi s-au culcat, a topit ceara şi, cât mai era încă fierbinte, a început s-o modeleze. Nu i-a ieşit de la bun început aşa cum ar fi vrut, şi a migălit multă vreme la statuia din ceară.<br /><br />Meşterul căzuse la pat dintr-o dată, copleşit de o boală care îi dădea fierbinţeli şi-l făcea să se simtă slăbit peste poate.<br /><br />După multe luni de trudă, a venit şi vremea când Manole a fost mulţumit de statuia de ceară. Nu era cu mult mai mare de o palmă, dar prinsese în ea, credea el, toată viaţa şi farmecul Sidoniei.<br /><br />Într-o seară se hotărî să o învelească în lut şi să purceadă la preschimbarea ei în argint. Acoperi statuia cu lut, o lăsă câteva ceasuri să se zvânte, apoi, după ce făcu cele două găuri, o puse cu grijă în cuptor şi aşteptă cu nerăbdare să se scurgă ceara şi să se întărească lutul. Scoase afară bulgărele de lut, în interiorul căruia ştia că forma îşi aştepta cu nerăbdare argintul spre a căpăta viaţă. Astupă cu lut gaura de la picioarele statuii, apoi turnă cu grijă argint topit prin gaura din creştet. Când forma se umplu, se aşeză tremurând lângă ea şi aşteptă să se răcească. După un timp care i se păru că nu se mai sfârşeşte, putu să atingă cu mâna lutul în miezul căruia minunea lui de argint prinsese viaţă. Luă un ciocănel şi începu să lovească cu grijă în formă. Bucăţile de lut care cădeau dezvăluiau ochilor lui lacomi o mică minunăţie argintie. Dar nu era la fel ca aceea din cămăruţa meşterului, îşi dădu seama dintr-o singură privire. Îi lipsea ceva, liniile cădeau greu spre pământ şi când o priveai nu aveai gândul zborului, ca la cealaltă.<br /><br />Dinspre uşa meşterului se auzi o tuse uşoară şi, când se întoarse cu statuia în mână, îl văzu pe meşter cum venea târându-şi paşii cu greu spre el. Slăbise mult de când nu-l mai văzuse. Dar ochii îi străluceau privind spre statuia din mana lui Manole.<br /><br />- Să văd, întinse el mâna spre ea şi o cercetă câteva clipe cu ochi lacomi.<br /><br />O învârti de câteva ori în mâini, apoi i-o înapoie dezamăgit.<br /><br />- Nădăjduiam ca tu să reuşeşti fără să foloseşti Cartea! spuse el încet şi a scos din sân o carte cu învelitoarea din piele de viţel.<br /><br />O deschise, privind cu ochi pierduţi printre foile ei. O strânse apoi cu dragoste la piept ca şi cum nu ar fi vrut să-i mai dea drumul niciodată.<br /><br />- O am de la meşterii bătrâni care au învăţat cum se vrăjeşte argintul. Meşteşug viclean care îţi fură şi sufletul şi inima şi nu te mai lasă să fii om în rândul oamenilor. Tu să cauţi să găseşti sufletul argintului fără ispitirile ei, spuse suflând greu meşterul şi cu o mişcare iute azvârli cartea în flăcările cuptorului.<br /><br />Îl prinse de mână pe Manole, care încercase să se repeadă după ea.<br /><br />- Las-o să ardă cu învăţăturile ei cu tot. E mai bine aşa... Tu să duci meşteşugul mai departe aşa cum te-am învăţat şi să ai grijă de Sidonia...<br /><br />Ca şi cum vorbele spuse l-ar fi golit de orice putere, se clătină pe picioare, şi Manole se repezi să îl prindă. Îl duse până la pat, ajutat de Sidonia, care venise între timp lângă el.<br /><br />În numai câteva zile, meşterul s-a stins. L-au îngropat cu cinste, aşa cum a trăit, şi taina lui a fost îngropată o dată cu el. Manole s-a însurat cu Sidonia, care i-a umplut casa de copii. Grijile şi copii nu-l lăsau prea mult să se gândească la trecut, dar uneori, când fraţii lui îi trimiteau câte un copil din satul lor să îl încerce, în timp ce îi cerceta cu luare aminte mâinile şi strălucirea ochilor îşi aducea aminte de vechiul hrisov îmbrăcat în piele de viţel. Se ducea atunci la cuptor şi, căzut pe gânduri, răscolea cu vătraiul cenuşa răcită de mult a vechilor vâlvătăi. I se părea că printre rămăşiţele de jar şi cenuşă mai sunt încă urme din vorbele vrăjite ale vechilor meşteri, care îţi îngăduiau să supui argintul. Îşi lua într-un târziu seama, arunca vătraiul cât colo şi se îndrepta spre zarva veselă a copiilor, alungând din minte nălucirile trecutului.<br /><br /><br /><br /><br /><br />OVIRAPTORUL<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />- Poate îmi spui şi mie ce se întâmplă, Tom. Îmi eşti dator o explicaţie.<br /><br />Larren privi lung la mine, aşteptând un răspuns. Pe care, din câte îl ştiam eu, avea să îl obţină mai devreme sau mai târziu. Mai degrabă mai devreme decât mai târziu. Că acest răspuns nu avea să îi convină absolut deloc, asta nu mă mai privea pe mine. Mă rog, nu mă privea în mod direct, sau cel puţin nu mă privea atâta vreme cât nu mă punea pe mine să repar lucrurile.<br /><br />Am tuşit ca să-mi dreg vocea, am mai luat o gură de gin, apoi m-am aşezat mai confortabil în fotoliu.<br /><br />Am subestimat cât de bine mă cunoştea, pentru că a îndreptat ameninţător arătătorul spre mine şi a spus categoric:<br /><br />- Vreau fapte Tom, nu basme. Am să înfrumuseţez eu lucrurile dacă va fi cazul. Tu spune-mi numai ce naiba se întâmplă! Pentru că acolo jos se întâmplă ceva...<br /><br />Acolo jos se întâmpla să fie Silurianul timpuriu, adică acum ceva mai bine de 160 de milioane de ani. Un isteţ de la Agenţia Controlului Temporal a propus cu ani în urmă, atunci când populaţia Terrei a ajuns la vreo 60 de miliarde de oameni şi nu dădea nici un semn că ar avea de gând să scadă, să transfere undeva în trecut populaţia suplimentară. Ceea ce la început a părut a fi o reîntoarcere la natură, preferată mai ales de cei neadaptaţi şi de sufletele simple, s-a transformat cu timpul, mai ales datorită unei publicităţi agresive, într-o adevărată afacere şi, în mai puţin de un secol, aproape jumătate din populaţia Terrei s-a trezit transferată în Silurian. Repartizată pe comunităţi de câte un miliard de oameni, despărţită prin porţiuni de câte un milion de ani, părea că Silurianul va fi capabil să absoarbă tot surplusul de populaţie fără nici un fel de probleme. În principiu, aşa ar fi trebuit să fie. După ce s-a observat că frunzele călcate şi dinozaurii vânaţi în Silurian nu modifică în nici un fel rezultatele alegerilor prezidenţiale din prezent, comunităţile au început să fie organizate în jurul unor imense Polisuri situate în locuri sigure din punct de vedere tectonic şi care erau alimentate din belşug cu tehnologie modernă. Părea soluţia ideală, mai ales că transferurile dintre Polisuri şi civilizaţia actuală nu se făceau decât în sens unic, dinspre prezent spre trecut, şi niciodată invers. Era o soluţie înţeleaptă, pentru că nimeni nu ar fi ştiut ce să facă cu 30 de miliarde de oameni care ar fi vrut în acelaşi timp să îşi reia locul într-o nişă temporală ce nu mai exista de multă vreme. Cel puţin, spre deosebire de contractele oneroase în care condiţiile dezavantajoase erau tipărite cu litere mici undeva în josul paginii, contractele de „integrare temporală" specificau clar asta cu litere mari la începutul paginii. Din această pricină, erau încurajate integrările care cuprindeau comunităţi şi chiar regiuni întregi. De altfel, pentru cineva care nu dorea să părăsească Polisul pentru a vizita vecinătăţile exotice, schimbările erau ca şi inexistente. Informaţiile circulau liber între Prezent şi Polisuri, aşa că nimeni nu se putea simţi marginalizat. Teoretic aşa stăteau lucrurile... Practic însă mereu apăreau probleme, pe care Agenţia Controlului Temporal abia prididea să le rezolve.<br /><br />Am tras adânc aer în piept şi am spus tare:<br /><br />- Isabel crede că cineva a făcut rost de schema unui generator temporal şi acum a început să le fabrice şi să se folosească de ele.<br /><br />Larren a pufnit nervos şi a făcut un gest ca şi când ar fi alungat o insectă sâcâitoare:<br /><br />- Nu dau doi bani pe ce spune Isabel!<br /><br />Isabel era un android Cobra pe care îl foloseam în peregrinările mele temporale în calitate de agent al Agenţiei de Control Temporal. Mă încredeam mult în aprecierile ei, care nu prea dădeau greş, poate şi din cauză că fără ea nu prea ar fi avut cine să stea acum spăşit în faţa puternicului administrator al ACT-ului. Dar faptul că avea o fire voluntară şi independentă nu o făcea foarte iubită printre membrii Agenţiei. Totuşi, câtă vreme aveam rezultate, asta nu prea conta.<br /><br />Am ridicat din umeri nepăsător.<br /><br />- Am să reformulez, atunci: eu cred că tehnologia transferului temporal a diseminat cumva în Polisurile doi şi trei. Polisurile erau numerotate după data implementării. Cel mai vechi era numerotat cu unu.<br /><br />- Tu crezi mereu ceea ce crede Isabel, mormăi el şi se întoarse spre seiful din spatele lui, de unde scoase două cartele de Agent temporal independent.<br /><br />Vru să mi le dea, dar se răzgândi, privindu-mă crunt:<br /><br />- Înainte de a le primi: vreau informaţii sigure despre aşa-zisa diseminare de generatoare temporale, şi asta cât se poate de repede, altfel Consiliul o să ne toace mărunt-mărunt. Şi o să am grijă să înceapă cu voi...<br /><br />Am dat din cap spăşit şi am ieşit afară din birou. Pe hol mă aştepta Isabel, care citea o revistă, nepăsătoare la privirile provocatoare pe care i le aruncau cei care treceau pe lângă ea. Era obligată să poarte tot timpul un medalion care o identifica drept android Cobra, dar uneori, mai ales în timpul unor misiuni mai dificile, renunţa la el. Alteori, cum era de pildă astăzi, renunţa la el din pură cochetărie. Tabuurile sexuale, mai ales în cadrul Agenţiei, erau extrem de bine întipărite, şi încă nu cunosc vreun caz în care cineva să fi avut o relaţie cu un android. Chiar dacă arăta aşa de bine ca Isabel.<br /><br />I-am făcut semn că plecăm, şi ea s-a ridicat, sau, pentru a fi mai exact, şi-a ridicat cele 52 de kilograme de material biologic superb structurat. Lângă mine, un debutant a scăpat teancul de foi pe care îl purta de ceva vreme încolo şi încoace pe coridor, iar pe altul mi s-a părut că îl aud cum înghite în sec. Nu ştiu dacă am avut vreodată ocazia să o descriu pe Isabel: la prima vedere părea o tânără femeie, abia ieşită din adolescenţă, cu amestecul acela indescriptibil de inocenţă şi impertinenţă, suplă, aproape slabă, dar în acelaşi timp bine rotunjită prin locurile în care era necesar aşa ceva. Faţa ei era nu numai frumoasă, ci şi concepută în aşa fel, încât atrăgea atenţia. Trăsăturile regulate şi feminine erau înconjurate de o cascadă de păr de culoarea mierii, care, prin faptul că şi-l scutura mereu într-o încercare de a-l aranja, atrăgea în mod inevitabil atenţia asupra ei. E clar că cei care au proiectat-o nu au fost normali: o fată atât de frumoasă nu are cum să existe! Explicaţiile care mi s-au dat m-au satisfăcut o vreme: fiind atât de frumoasă, atrăgea privirile tuturor asupra ei, lăsându-mi mie câmp liber de acţiune. E adevărat că îmi oferea destulă libertate, pentru că, dacă eram împreună, orice mascul aflat prin preajmă abia dacă îmi acorda atenţia pe care o dai unei viespi enervante care se învârteşte pe lângă para ta bine pârguită şi din care tocmai te pregăteşti să muşti. Că nu prea aveau să muşte din para numită Isabel, nu o ştiam decât eu, dar atâta vreme cât îmi puteam vedea de misiuni nu prea îmi păsa de asta.<br /><br />Am ieşit din sediul central al Agenţiei şi, din obişnuinţă, am privit precaut în jur. Părea ca nu am atras atenţia nimănui, aşa că am plecat pe jos spre „Seif", locul de unde trebuia în mod firesc să ne începem orice investigaţie cât de cât serioasă. „Seiful" era o clădire aparţinând Agenţiei, cu grad de securitate zero şi de care ştia extrem de puţină lume. Câţiva agenţi independenţi, câţiva şefi de departament, cei de la pază şi androizii care îi însoţeau pe agenţi în misiuni. Oricum, prea multă lume, după părerea mea, dar nu m-a întrebat nimeni niciodată. Acolo se păstrau cele mai bine păzite secrete ale agenţiei şi mai ales mult hulitele generatoare temporale, care le permiteau agenţilor temporali să bântuie prin tot cuantumul spaţiu-timp ca prin propria lor sufragerie. Erau puţine şi mereu numărate, răsnumărate, verificate şi date pe mâna noastră cu multă zgârcenie. O dată încinşi cu centura care conţinea generatorul temporar, deveneam practic indestructibili şi mai ales - aceasta era de fapt marea spaimă a autorităţilor - imposibil de detectat prin spaţiu-timp. Din prezent agentul lipsea numai câteva secunde, dar nimeni nu putea spune cu certitudine cât timp real a consumat el acolo, în trecut. La început, la cursurile de instruire erau prezentate două posibile cazuri: într-unul, un agent temporal împiedica răpirea Elenei din Troia (în una dintre variante, o răpea chiar el), cu urmarea firească a lipsei din manualele de istorie a războiului Troian, iar din cele de literatură a „Iliadei". Al doilea caz a fost considerat la vremea lui o adevărată blasfemie, dar eu, care călătorisem destul în epoca respectivă, îl consideram perfect plauzibil. Agentul temporal călătorise în Iudeea şi, mituind câţiva soldaţi romani, îl scăpase pe Iisus de răstignire. Urmările ar fi fost de data asta dezastruoase: în istoria lumii, dintre cele trei principale religii monoteiste, creştinismul, iudaismul şi islamismul, primul lipsea cu desăvârşire, cu consecinţe de-a dreptul catastrofale. După o vreme, scenariile au fost scoase discret din programă, şi zvonurile vorbeau de un agent care chiar ar fi încercat să pună în aplicare, drept material didactic, unul dintre educativele cazuri prezentate. Nu am aflat niciodată care dintre ele, dar înclinam să cred că omul voise să o salveze de Elena. Tocmai pentru a evita asemenea tentaţii se pare că au fost concepuţi androizii Cobra. Poate sunt numai zvonuri, dar se aude că sunt programaţi ca, în cazul în care unul dintre agenţii temporali independenţi o ia razna, să-l aducă la ordine. Sau chiar să-l lichideze discret, după cum spuneau alţii. Cum niciodată nu am fost tentat să mă întorc în timp să o răpesc pe Elena din Troia, şi nici altceva cât de cât asemănător, nu am putut să verific teoria. Ba, în cazul meu, aş putea spune că eu sunt cel care trebuie să o ferească pe Isabel de iniţiative prea personale, asta ca să folosesc totuşi un eufemism.<br /><br />Cazul în care tocmai mă pregăteam să mă avânt cu capul înainte se baza pe o presupunere a Isabelei: cineva făcuse rost de un generator temporal individual şi făcea contrabandă cu material biologic din Polisurile doi şi trei. Poate şi din altele, pentru că, o dată încăput pe mâna cui nu trebuia, un generator putea fi reprodus foarte uşor. Ar fi bine să amintesc aici că principiul generatoarelor temporale industriale, cele care transportau mărfuri şi furnituri în polisuri, funcţiona perfect normal atunci când călătoreau spre polisuri. Când călătoreau dinspre polisuri spre prezent, prin însuşi modul de funcţionare, incinta temporală suferea un proces de iradiere care practic făcea imposibil transportul oricărui material biologic viu spre prezent. Ni s-a explicat de nenumărate ori că radiaţiile erau parte a procesului de călătorie temporală dinspre trecut spre prezent folosind acel procedeu. Eu, unul, suspectam mereu că incintele erau iradiate intenţionat, iar motivele sunt evidente, cum la fel de evident era că incintele nu au transportat niciodată material biologic viu spre prezent. În cazuri extreme, aprobate de Consiliu cu majoritate de voturi, un asemenea transport se putea face numai cu ajutorul unui agent temporal însoţit de un android Cobra.<br /><br />Şi totuşi Isabel era convinsă că descoperise un trafic cu animale preistorice. Dinozauri, mai precis. Nu, nu întâlnise nici un dinozaur păscând prin parcurile oraşului, iar dovezile ei erau destul de inconsistente şi se bazau mai cu seamă pe vorbe auzite ici şi colo în peregrinările ei prin oraş. În urma unor astfel de zvonuri, Isabel începuse să facă unele cercetări prin anticariate, unde se găseau de vânzare în mod curent o mulţime de ouă de dinozaur fosilizate. În mod normal, erau prezentate drept rarităţi descoperite în siturile preistorice. După ce cumpărase nenumărate ouă pietrificate, Isabel lansase zvonul că ar plăti oricât pentru un ou fecundat, viu, pe care voia să i-l facă cadou fratelui ei. I s-a spus că, în timp, cu puţină răbdare şi cu mulţi bani, până la urmă s-ar putea rezolva. Ar fi fost mai bine să fi aşteptat să cumpăr mai întâi oul, dar, impetuos cum sunt, am preferat să dau alarma, şi acum regretam deja că nu o ascultasem pe Isabel, care încercase să mă tempereze. Cum până în prezent nu greşise decât o singură dată în aprecierile ei, şi avusesem, slavă Domnului, sute de cazuri când nu greşise, m-am grăbit să-l anunţ pe Larren, şeful Agenţiei. Nu era o informaţie pe care să o pot trece sub tăcere; implicaţiile ar fi fost colosale pentru toată Agenţia dacă ar fi fost adevărată. Şi la fel de colosale, dar numai pentru mine, dacă nu ar fi fost adevărată. În timp ce străbăteam coridoarele Agenţiei spre ieşire, nu puteam să nu mă gândesc la cât de hazardată părea acţiunea mea privită la rece. Cum răul era făcut, nu ne rămânea decât să ne apucăm de treabă...<br /><br />Mergeam aşadar spre „Seif" să ne începem investigaţia; nu prea avusesem ocazia să mă plimb alături de Isabel paşnic şi lipsit de griji. De obicei prezenţa ei alături de mine însemna că sunt în misiune, de unde o stare permanentă de alertă, cu toate simţurile treze, pentru că în orice moment puteam să trecem de la o simplă plimbare printr-un parc la o urmărire în viteză. De data asta, cum până la misiunea propriu-zisă părea să mai fie destul timp, m-am relaxat, încercând să nu privesc zâmbind la bărbaţii care întorceau capul după Isabel. La un moment dat, aşteptând să traversăm, Isabel s-a aplecat discret spre mine:<br /><br />- Suntem urmăriţi!<br /><br />- La câţi bărbaţi s-au holbat azi la tine, ce mă miră este faptul că ne urmăreşte numai unul singur. Mă aşteptam să fie o cohortă întreagă...<br /><br />Isabel îmi zâmbi acru:<br /><br />- Ha-ha, ce glumă bună. Numai că suntem urmăriţi de o fetişcană...<br /><br />Am înghiţit în sec şi am tăcut. În cazul ăsta, se schimba cu totul situaţia. În epoca istorică în care era situată locaţia permanentă a Agenţiei erau obiceiuri extrem de tradiţionaliste. Nu se auzise de lesbiene, şi cum eu, la cei patruzeci de ani ai mei şi cu o banală mutră de contabil, eram departe de a produce fiori în inimile feciorelnice, era clar că eram urmăriţi din cauza a ceea ce eram, nu din pricina a cum arătam. După ce am traversat m-am oprit, m-am întors cu faţa spre Isabel şi am început să-i aranjez drăgăstos baticul. Se pare că gestul a atras atenţia, deoarece, cu ochii la noi, vreo câţiva masculi din preajmă au început să traverseze, deşi stopul era de mult pe roşu, şi un cor de claxoane a stârnit interesul tuturor, astfel că am putut să privesc în linişte „urmăritoarea". O fetişcană - aşa cum spusese şi Isabel, părea să nu aibă mai mult de douăzeci de ani, slăbuţă, haine destul de ponosite pe ea şi ochelari cu multe dioptrii. Un batic de o culoare incertă îi acoperea aproape jumătate din faţă, dar fără îndoială că nu o mai întâlnisem niciodată. Un fel de şoarece de bibliotecă, însă bineînţeles că totul putea fi doar o mască.<br /><br />- Ce facem? am întrebat eu posac. Nu putem merge la „Seif" cu codiţa asta după noi...<br /><br />- Dacă vrei, o împing eu sub o maşină, se oferi Isabel, şi abia când am privit la ea mai bine mi-am dat seama că glumea; deşi de la ea mă aşteptam la orice.<br /><br />Între timp, şoarecele de bibliotecă se ţinea harnic după noi. Nu ar fi fost o soluţie să încercăm să scăpăm de ea; urmărirea ar fi putut fi preluată de altcineva, mai experimentat şi mai greu de depistat.<br /><br />- Uite cum facem, m-am întors eu spre Isabel, vorbindu-i numai din colţul buzelor. Ne despărţim, mergem un timp pe trasee diferite, să vedem totuşi după cine se ţine. Apoi ne întâlnim şi hotărâm ce facem mai departe.<br /><br />- Bine, spuse Isabel privind concentrată spre urmăritoarea noastră. Mai ales că îmi pare foarte cunoscută şi nu ştiu de unde să o iau. Poate pe drum o să-mi reamintesc...<br /><br />Aşa am făcut şi, spre marea mea surpriză, ţinta urmăririi a fost Isabel. „Poate totuşi, chiar dacă nu sunt lesbiene, există femei care se lasă furate de frumuseţea Isabelei", mi-am spus eu şi m-am grăbit spre punctul de întâlnire. Acolo, spre uimirea mea, am văzut şoarecele de bibliotecă discutând liniştită cu Isabel. Când m-a văzut, mi-a făcut semn să mă apropii mai repede. Am mărit pasul şi, cu toate simţurile în alertă, m-am apropiat de ele. Cu faţa numai zâmbet, Isabel îmi prezentă fata:<br /><br />- Tom, uite, ea este Ana. Ţi-am vorbit de ea zilele trecute - spuse Isabel grăbită, făcându-mi cu ochiul -, dar sinceră să fiu nu speram să rezolve atât de repede, turui ea repede şi o prinse prietenos de braţ.<br /><br />- Încântat de cunoştinţă, m-am înclinat eu în faţa şoarecelui de bibliotecă, şi am văzut-o cum roşeşte discret.<br /><br />- Mă bucur să vă pot fi de folos, domnule profesor, şopti ea şi porni cu paşi mărunţi înainte.<br /><br />„Profesor?" Ce altceva îi mai povestise Isabel despre mine? Fata asta avea uneori o imaginaţie debordantă, şi eu trebuia să ţin pasul aproape de ea. „Profesor!" Profesor de ce naiba? Ce le predam eu tinerilor învăţăcei când ei mă priveau cuminţi şi însetaţi de cunoaştere? Aveam să aflu, fără îndoială, până la urmă, dar deocamdată încercam să mă ţin după paşii mărunţi şi repezi ai şoricelului. O luase spre partea veche a oraşului şi în scurtă vreme am ajuns lângă Cetate. O veche cetate de apărare care supravieţuise ca prin minune vitregiilor vremii, dar risca să se dărâme acum din pricina anticarilor. De câţiva ani buni foloseau cu pricepere fiecare fisură săpată de timp în trupul bătrânei cetăţi pentru a-şi deschide o dugheană unde să-şi vindă marfa. Era de bon ton să vinzi marfă veche la umbra vechilor ruine. Fata ne arătă firma unui anticariat, care, după cât de scorojită arăta din cauza ploilor, şi-ar fi găsit fără nici o greutate locul alături de exponatele din vitrină.<br /><br />- Am fost atât de încântată, domnule profesor, când am auzit că pentru dumneavoastră este cadoul! turuia mai departe şoricelul. M-am bucurat că am întâlnit-o astăzi, pentru că tocmai s-a rezolvat, dar nu ştiam cum să o anunţ. Trebuia să aştept până rămânea singură, chiar dacă aveam toată încrederea şi în dumneavoastră, dar ştiţi cum merg lucrurile astea... La început, sora dumneavoastră nu a vrut să îmi spună pentru cine este, dar a făcut bine că mi-a spus. Acum am să vă ajut să vă alegeţi un exemplar deosebit...<br /><br />„Sora" mea Isabel zâmbea misterios, în timp ce eu eram din ce în ce mai nedumerit, simţindu-mă tot mai depăşit de evenimente. Am intrat şi mi s-a părut că tulburăm cu paşii noştri vechi fantome din somnul lor tihnit de după-amiază. Una dintre mumiile expuse de-a lungul zidului s-a desprins cu greu din locul în care se odihnea de veacuri şi, mişcându-se sacadat, a început să se apropie de noi. Abia când a ajuns în puţina lumină care pătrundea palidă de afară prin geamul mic, am văzut că era un bătrân scheletic, dar la fel de viu ca mine şi ca fetele de lângă mine.<br /><br />- Bunicule, s-a repezit Ana în întâmpinarea lui, ţi-am spus să nu cobori azi. Trebuie să ne laşi pe mine şi pe Anatol să ne ocupăm de magazin.<br /><br />- A venit marfă, şopti bătrânul. A trebuit să se ducă să o aducă... Nu puteam lăsa magazinul aşa... şi nici nu îl puteam închide... Clienţii, vechii clienţi trebuie să-l găsească tot timpul deschis.<br /><br />Părea că efortul făcut pentru a-şi expune în faţa noastră crezul de anticar conştiincios îl epuizase cu totul, pentru că s-a aşezat pe o ladă a breslelor, veche de câteva secole. S-a auzit o trosnitură, şi nu am fost sigur dacă a trosnit lada sau oasele bătrânului.<br /><br />Ana s-a apropiat protectoare de el:<br /><br />- Am să le arăt eu exponatele, acum du-te înapoi în pat...<br /><br />A privit în urma bătrânului cum îşi târa oasele din încăpere, a aşteptat până a ieşit, apoi s-a întors misterioasă spre noi, şoptindu-ne:<br /><br />- Prefer să nu fie aici, să vă pot arăta totul. El a apucat vremurile prohibiţiei şi încă mai are reţineri chiar şi cu vânzarea vechilor artefacte...<br /><br />Şi-a dat jos baticul care îi acoperea jumătate din faţă, şi-a aşezat cochetă ochelarii şi mi-a zâmbit:<br /><br />- Ar trebui să vă mulţumesc şi eu, dar probabil că au făcut-o prea mulţi ca să vă mai intereseze aşa ceva. Oricum, fără cursurile şi intervenţiile dumneavoastră, nici acum nu s-ar fi legalizat vânzarea artefactelor din Lumea de Jos.<br /><br />O luminiţă s-a aprins în mintea mea: cursurile ţinute la Facultatea de Antropologie acum câţiva ani, când urmăream traficul de artefacte în care îi bănuiam implicaţi şi pe studenţi. Şi undeva în primele rânduri ale amfiteatrului, de fiecare dată, vedeam mutra ascuţită, ceva mai tânără şi mai plină de coşuri, a şoricelului ce mă privea ca şi acum cu o jenantă adoraţie.<br /><br />- Am avut încredere în dumneavoastră, şopti ea întretăiat, iar mie mi se păru că roşeşte uşor.<br /><br />Am zâmbit amintirii sub privirea cercetătoare a Isabelei. Era unul dintre puţinele cazuri rezolvate fără ea. Prin anticariatele oraşului, în urmă cu vreo cinci ani, începuseră să apară artefacte ciudate, care nu aparţineau nici unei culturi cunoscute. Cum sursele păreau să fie undeva în rândurile studenţimii, unul dintre profesori s-a îmbolnăvit brusc şi eu i-am luat locul. Studenţii... Întotdeauna inventivi şi născocitori de noi modalităţi care să le completeze resursele mereu pe cale de a se epuiza. Soluţia găsită de ei era relativ simplă: cum comunicarea între polisuri şi prezent era relativ facilă, au aranjat ca cei din polisurile superioare să aşeze în locuri dinainte prestabilite şi puţin afectate de mişcări tectonice diferite fleacuri achiziţionate pe nimic în timpul lor. De obicei erau depozitate în incinte care să le protejeze cât mai bine. Trecerea timpului făcea restul: îmbătrânea obiectele suficient de mult încât să reziste oricăror probe. Interesant este că din punct de vedere al severei legislaţii temporale nu fusese încălcat nici un articol de lege, şi o bună parte din merit pot să spun că îmi revine mie pentru demonstrarea acestui lucru. Nu fusese folosit nici un generator temporal, şi nici un gram de materie vie nu străbătuse milioanele de ani. Numai că absolvirea de orice răspundere a celor care practicau un astfel de comerţ a dus la o asemenea răspândirea a artefactelor, încât, în scurtă vreme, preţurile s-au prăbuşit şi nimeni nu a mai fost interesat să cumpere nimic, indiferent cât de interesant ar fi arătat. Dar ăsta era un risc previzibil.<br /><br />Între timp, Ana a coborât obloanele şi a aprins lumina. Apoi, cu o figură de bătrân anarhist care îşi arată colecţia de bombe unor prieteni, a deschis un dulap aflat undeva ferit, după nişte mese. La deschiderea uşilor s-a aprins o lumină palidă şi un val de căldură umedă ne-a învăluit: pe rafturi, aranjate după mărime, o mulţime de ouă de diferite mărimi erau etalate privirilor. Ana se uită ţintă la noi cu ochi strălucitori:<br /><br />- Ei, ce spuneţi? O să ne ajutaţi şi de data asta?<br /><br />Am înghiţit în sec, şi Isabel a făcut un pas spre dulap, privind cercetătoare. Apoi a atins un ou:<br /><br />- Am putea să-l vedem pe ăsta?<br /><br />Ana îl ridică cu grijă şi îl aşeză pe platoul rotitor al unui aparat în care am recunoscut un bătrân ecograf modificat. Când ecranul verzui s-a luminat şi Ana a reglat rezoluţia, am înghiţit în sec: silueta inconfundabilă a unui dinozaur pe cale să eclozeze se etala în toată splendoarea.<br /><br />- Drace! am spus şi apoi am înghiţit în sec, lipsit de orice replică.<br /><br />Am privit mai atent imaginea, apoi m-am hazardat:<br /><br />- Pare a fi velociraptor...<br /><br />- În nici un caz, m-a contrazis Ana. Mai degrabă oviraptor...<br /><br />- Oviraptor este, a decis şi Isabel după ce a privit atentă ecranul. În stare embrionară pot fi confundaţi destul de uşor, dar în mod sigur ăsta este oviraptor.<br /><br />Văzând privirea mea aţintită întrebător asupra ei, Isabel nu a scăpat ocazia să îşi etaleze cunoştinţele:<br /><br />- Primul schelet de oviraptor a fost descoperit în 1924 de Henry F. Osborn, undeva în Mongolia. Cum a fost găsit deasupra unor ouă care nu conţineau embrioni, s-a presupus că le-ar fi consumat conţinutul, şi aşa s-a pricopsit cu numele de hoţ de ouă. După numai câţiva ani s-a mai descoperit încă un schelet, în stare mai bună, tot deasupra unor ouă de acelaşi fel, care conţineau embrioni de oviraptor fosilizaţi. De unde concluzia că primul oviraptor nu mâncase ouăle, ci încercase să le apere... Dar, cum numele prinsese aşa de bine în comunitatea ştiinţifică, i-a fost lăsat neschimbat, chiar dacă i se făcea astfel o mare nedreptate micului dinozaur. Oviraptorul era un dinozaur omnivor, de dimensiune mică, asemănător cu o pasare. Adultul avea în jur de doi metri şi cântărea cam 25-35 de kilograme. Avea o constituţie uşoară, mişcări rapide, picioare lungi şi mers biped. Gâtul îi era flexibil, curbat in forma literei S, coada lungă, membrele anterioare scurte şi puternice, cu câte trei degete lungi, potrivite pentru apucat, care se sfârşeau cu gheare curbate, cam de opt centimetri lungime. Membrele posterioare aveau şi ele câte trei degete.<br /><br />Capul său avea o formă ciudată, ca de papagal, cu un cioc mic, lipsit de dinţi, dar cu fălci puternice, adaptate pentru a zdrobi prada. Oviraptorii aveau pe cioc o protuberanţă mică, sub formă de creastă, asemănătoare cu un corn, care folosea probabil ca o podoabă pentru împerechere. Se crede că diferenţele dintre aceste creste pot reprezenta diferite specii de oviraptori, sau poate diferenţierea dintre mascul şi femelă, dintre animalul tânăr şi cel adult, în cadrul speciilor. Oviraptorii au trăit spre sfârşitul perioadei cretacice, cam cu 80-70 de milioane de ani în urmă. Ce altceva mai vreţi să vă mai spun?<br /><br />- Nimic, nimic, am spus eu repede, la gândul că ar putea să spună printre altele că tocmai văzuse câţiva cum se fugăreau în jurul ei, în timpul ultimei noastre vizite în Cretacic.<br /><br />Ana o privea uimită:<br /><br />- Încă nu am întâlnit pe cineva care să aibă cunoştinţe atât de profunde despre dinozauri. Să vă mai arăt câteva ouă... Am aici unul mare de tot...<br /><br />Isabel se dovedi a fi mai practică:<br /><br />- Nu-i nevoie! Îl cumpărăm pe ăsta!<br /><br />Ana privi încurcată când la unul, când la altul, înainte de a spune ceva:<br /><br />- Dacă credeţi că ne puteţi ajuta să legalizăm şi comerţul cu aşa ceva, arătă ea cu privirea spre dulapul plin cu ouă de dinozaur, mi s-a spus că vă pot oferi unul pe gratis. Altfel, costă destul de mult...<br /><br />Cum să spui cuiva că una este să aduci de-a lungul milioanelor de ani o piatră cioplită, şi alta să transporţi, indiferent cum, o fiinţă vie? Pentru că, la urma urmei, asta erau ouăle de dinozaur - fiinţe -, şi transportul lor de-a lungul timpului încălca tocmai prima lege. De care ştiau toţi contemporanii noştri, dar pe care nu o băgau în seamă pentru că nu se găsise nici o modalitate de a o încălca. Ei, uite că acum cineva găsise calea...<br /><br />Am scuturat din cap nehotărât:<br /><br />- De data asta nu pot promite nimic, Ana, aşa că e mai bine să-l plătim.<br /><br />Chiar când să plecăm a apărut şi fratele ei, cu o maşină încărcată până la refuz cu cutii care semănau izbitor de mult cu incubatorul nostru. După ce Ana ne-a făcut cunoştinţă, Anatol - aşa îl chema pe fratele ei - ne-a rugat şi el să-i ajutăm să legalizeze odată comerţul ăsta, pentru că se săturaseră să se tot ascundă de autorităţi şi să facă pe contrabandiştii. Profitând de farmecul ei, Isabel l-a tras discret de limbă, şi nu a fost nevoie de prea multe insistenţe ca să aflăm că ouăle de dinozaur soseau din trecut pe aceeaşi filieră ca şi artefactele.<br /><br />Am plătit oul, Ana ni l-a ambalat într-un incubator şi ne-a chemat apoi un taxi. În maşină, cu incubatorul între noi, Isabel m-a privit radioasă:<br /><br />- După cum vezi, am avut dreptate! A câta oară?<br /><br />- Asta rezolvă numai jumătate din problemă, am spus eu posac. Să vedem cum rezolvăm jumătatea mai grea a ei! Îţi dai seama că un ou nu rezistă zeci de milioane de ani, la fel ca artefactele de care ne vorbea Anatol. Nici o incintă, oricât de bine construită, nu face faţă unui milion de ani, când este vorba să protejeze o fiinţă vie. Sper să fie totuşi o găselniţă tehnologică, şi să nu fie implicate generatoarele temporale.<br /><br />- Va trebui să mergem până la urmă în Polisuri să aflăm. Pentru că nu ai sesizat un lucru esenţial.<br /><br />M-am încruntat încercând să reiau datele problemei, în timp ce lângă mine Isabel se hlizea încântată. Mereu se distra copios când sesiza amănunte care mie îmi scăpau. Chiar dacă pe urmă mă lăsa pe mine să culeg laurii...<br /><br />După câteva minute de eforturi zadarnice, m-am dat bătut.<br /><br />- Bine, isteaţo! Spune tu despre ce este vorba...<br /><br />- Polisul cel mai apropiat de prezent este situat acum 130 de milioane de ani...<br /><br />Am dat din umeri.<br /><br />- Ştiu asta, dar nu văd care este problema.<br /><br />Isabel oftă, fals îndurerată:<br /><br />- La anticariat, când m-ai întrebat, am spus tare ca să priceapă toţi: oviraptorii au trăit cu 70-80 de milioane în urmă. Nici o aşezare umană autorizată, câteva zeci de milioane de ani în jurul acestei date spre trecut sau spre prezent. Până ajungem la Centru gândeşte-te la asta, poate găseşti o explicaţie. Larren sigur ţi-o va cere...<br /><br />Nu trebuia să mă gândesc prea mult ca să îmi dau seama că asta implica existenţa unor generatoare temporale neautorizate şi a unor probleme pe măsură.<br /><br />Probabil că eu şi Isabel alcătuiam o pereche tare ciudată, aşa cum căram între noi cu grijă incubatorul pe coridoarele Agenţiei, deoarece aproape toţi cei pe lângă care treceam întorceau capul în urma noastră. Nu prea ne păsa de asta, pentru că îi duceam lui Larren exact ceea ce voia: o probă. Nu am prevăzut un singur lucru: încăpăţânarea lui şi mai ales lipsa unui ecograf la îndemână.<br /><br />Când am intrat la el, cu un gest teatral am aşezat oul de oviraptor pe biroul lui şi i-am spus:<br /><br />- Voiai o probă? Uite proba!<br /><br />Probabil că toată lumea a văzut măcar în filme cum arată un ou de dinozaur. Ca un ou de raţă ceva mai mare, maroniu-verzui, cam de cincisprezece centimetri înălţime - şi care stătea acum într-un echilibru precar pe biroul lăcuit al lui Larren.<br /><br />Larren, după ce i-am povestit cum l-am achiziţionat, l-a înconjurat tacticos, a ciocănit cu degetul în coajă ca şi cum i-ar fi încercat tăria, apoi s-a întors cu milă spre noi:<br /><br />- Îmi pare rău de voi! Cei mai buni agenţi ai mei, şi v-aţi lăsat aşa de uşor duşi de nas...<br /><br />Am privit nedumerit spre Isabel, care se mulţumi să ridice din umeri la fel de nedumerită ca şi mine: uneori comportamentul lui Larren o lua până şi pe ea prin surprindere.<br /><br />- Aţi fost înşelaţi, asta este! Vi s-a prezentat un trucaj ieftin ca să obţină un preţ bun, atâta tot. Pe monitorul ecografului vi s-a prezentat o simplă înregistrare, şi voi aţi căzut în plasă ca doi novici.<br /><br />Amintindu-mi de ochii sinceri ai Anei, am vrut să-l contrazic, dar chiar atunci Isabel mi-a dat un ghiont scurt, arătându-mi din priviri oul: o fisură mică apăruse acolo unde degetul şefului ciocănise coaja. Sub privirea noastră, fisura s-a transformat într-o crăpătură care se lărgea văzând cu ochii. Un cioc ca de papagal îşi făcea loc fărâmând bucăţi mari din ou. Văzând încotro privim, şeful s-a întors şi el spre ou chiar la timp ca să vadă micul oviraptor ieşind de acolo. Cum era cam aproape, a întins mâna să se apere, dar, fiind singurul lucru în mişcare, micul oviraptor s-a lipit drăgăstos de ea, piuind subţire, asemenea unui pui. Larren s-a îndepărtat rapid de birou, dar micul oviraptor a sărit jos cu o agilitate pe care nu i-o bănuiai şi s-a lipit de piciorul lui.<br /><br />Cu micul pui de oviraptor ţinându-se după el, Larren ne-a dat cartelele pentru generatoarele temporale şi ne-a făcut semn să plecăm. În multele misiuni în care am mai plecat după aia, aşa mi-l reaminteam: făcând paşi mărunţi prin birou cu micul oviraptor piuind jalnic şi ţinându-se cu încăpăţânare după el.<br /><br />În drum spre „Seif" m-a sunat Larren:<br /><br />- Auzi, Tom, făcu el încurcat. Fă cumva şi află discret de la Isabel câteva amănunte despre oviraptori. În memoria ei aia cu care se laudă tot timpul trebuie să fie câteva informaţii despre ce mănâncă, ce obiceiuri are, pentru că am impresia că îi este foame...<br /><br />I-am repetat cele câteva informaţii pe care le aflasem cu numai o oră mai devreme la anticariat de la Isabel.<br /><br />- Şi, fiind omnivor, cred că poţi să îi dai să mănânce orice... Oricum nu contează, după cum ştii, va trebui să scapi până la urmă de el.<br /><br />Din receptor se auzi un chicotit, apoi un zgomot înfundat de paşi, apoi Larren spuse:<br /><br />- Ştii ce cred eu, Tom? Bestia asta mică chiar ţine la mine... Se ţine ca un căţeluş după piciorul meu... Şi ai dreptate, mănâncă orice: tocmai mi-a furat sandvişul de pe birou.<br /><br />Lângă mine, Isabel a ridicat exasperată ochii spre cer, dar eu am încercat să îl temperez:<br /><br />- Ar fi bine să nu te ataşezi prea mult de el, doar ştii că va trebui...<br /><br />- La naiba, Tom, e o probă importantă, nu o putem distruge până nu rezolvaţi cazul, a mai spus el în timp ce, după zgomotele ce se auzeau, părea că încearcă să se urce pe birou, şi a închis înainte de a-i mai putea spune ceva.<br /><br />Înainte de a intra în „Seif" să ne luăm generatoarele temporale, Isabel m-a oprit:<br /><br />- Ştii pentru ce îmi pare rău, Tom?<br /><br />Cum nu mă hazardam să urmăresc felul în care gândea Isabel, am clătinat din cap.<br /><br />- Ai văzut oul acela mare şi maro aşezat pe raftul din spate al incubatorului?<br /><br />Îl văzusem, şi chiar mă tentase la un moment dat să îl cumpărăm. Mă gândisem că poate era mai scump, dar nu ăsta era motivul pentru care nu insistasem să îl vedem şi eventual să îl cumpăram. Era de-a dreptul imens şi nu aveam nici un chef să îl cărăm în braţe pe coridoarele Centrului. Pentru ce ne trebuia nouă, ajungea unul cât de mic: important era să fie fecundat, şi embrionul viu.<br /><br />- L-am văzut, am afirmat eu, deşi nu ştiam nicidecum unde voia să ajungă Isabel.<br /><br />- Ei bine, o să regret toată viaţa că nu l-am ales pe ăla.<br /><br />- De ce? am întrebat eu, deşi aveam o vagă bănuială.<br /><br />- Era de Tiranosaurus Rex, a spus Isabel şi a intrat in „ Seif".<br /><br />* * *<br /><br />Larren avea să rămână cunoscut în istoria Centrului drept „Şeful cu Oviraptorul". Uneori, când mă exasperau hotărârile lui arbitrare, în timp ce mi le comunica privindu-mă încruntat, jalonat îndeaproape de oviraptor, care părea că îi furase şi obiceiurile, nu numai sandvişurile, reuşeam spre marea lui uimire să zâmbesc. Pentru că atunci îmi imaginam că, în locul capului mic şi puţin nătâng al oviraptorului, lângă umărul şefului se iţea botul plin de colţi ascuţiţi al unui Tiranosaurus Rex. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />SFera (Brăila)<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sfera.ev.ro<br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Psycomix<br />Redactor: George Lupeanu<br />http://www.psycomix.dap.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Atelier KULT<br />Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />http://www.atelierkult.com/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />Pagina personala Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personala Sergiu Someşan<br />http://somesan.home.ro/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1<br /> (17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />(16.12.2003 - 15.03.2004)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />(16.03 - 27.06.2004) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Săsărman, Georghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Georghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Georghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />Săsărman, Georghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />Săsărman, Georghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Tismăneanu, Vladimir - Eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />rEaliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br /><br /><br />aU ColaboraT:<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br />Sandu Florea<br />Robert Lazu<br />Lucian Merişca<br />Mircea Opriţă<br />Liviu Radu<br />Cornel Robu<br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Free JavaScripts<br />provided by<br />The JavaScript Source<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA?<br /><br /><br />În murmurul fântânei plânge povestea vremilor trecute...<br />De ştii s-asculţi, auzi iar glasul atâtor guri ce-s astăzi mute :<br />S-a potolit atâta viaţă, ş-a ars atâta foc de soare,<br />De ani şi ani, de când tot curge împrăştiind mărgăritare.<br /><br />De ani şi ani... dar de atuncea grădina ş-a schimbat stăpânii<br />Cu glasuri gângave alt'dată — pe când eram copii — bătrânii<br />Lung sfătuiau în şoapta apei sub cernerea de umbre sure,<br />Ş-acuma numai apa plânge, iar noi ne-am răzneţit pe-aiure.<br /><br />Sunt ani şi ani... dar astăzi unde-s copiii gureşi ? Unde-i oare<br />Copila ce privea uimită la curcubeiele de soare<br />Ce se fărmau în praful apei, şi s-aprindeau din nou măiastre,<br />Ca iarăşi să se năruiască etern ca visurile noastre ?<br /><br />(D. Anghel - Murmurul fântânei)<br /><br /></naturale></sf>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-68616338890504317792014-07-16T11:28:00.001+03:002023-12-05T10:08:04.494+02:00Pro-Scris 3 (29-30) / 17 octombrie 2004 (text only)<p>.<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Pre-Simţire<br /></p><p>PRO-EMINENŢE<br /> * Sandu Florea - Kumango<br /> * V.I. Propp - Morfologia basmului<br /> Prefaţă<br /> 1. Din istoricul problemei<br /> 2. Metoda şi materialul<br /> 3. Funcţiile personajelor<br /> 4. Asimilarea<br /> 5. Alte elemente<br /> 6. Repartizarea funcţiilor<br /> 7. Procedee<br /> 8. Atributele personajelor<br /> 9. Basmul ca întreg<br /> * J.R.R. Tolkien<br /> Robert Lazu - Un personaj de basm: Aragorn<br /> Györfi-Deák György - Tolkien cel veşnic verde (2): O salcie năbădăioasă<br /> Adrian G. Romila - Lumea lui Tolkien<br /><br />PRO-FILE<br />Cătălin Ionescu - Un altfel de circ<br />Györfi-Deák György - Robotniţa hollywoodiană<br />Cătălin Ionescu - Mostenirea lui Asimov<br /><br />PRO-PUNERI<br />Ovidiu Bufnilă - Literatura sau Ficţiunea<br />Horia Dulvac - Resurse mitologice ale anticipaţiei<br />Györfi-Deák György - Bunica distopiilor<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Constantin Cozmiuc - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche<br />Györfi-Deák György - O machiaveliadă cosmică (Victor Martin)<br />Györfi-Deák György - De la fabulă la space-opera (Nicolae Pop)<br />Györfi-Deák György - Ea, roboata (Sergiu Someşan)<br />Mircea Iovănel - În care autorul se râde... (Ovidiu Bufnilă)<br />Mircea Opriţă - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Lucian-Dragoş Bogdan)<br />Liviu Radu - Un horror cu extratereştri (Stephen King)<br />Liviu Radu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Nancy Kress)<br /><br />PRO-TON<br />Bálint Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase<br />Victor Martin - Elogiul muncii de partid<br />Sergiu Someşan - Întâlnire cu Isabel<br />Sergiu Someşan - Să n-o săruţi pe Isabel<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br />Casetă tehnică<br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu<br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />E toamnă iar, dar nu ca altădată: vremea se răceşte, vremurile se înăspresc, dolarii se socotesc din nou în galoane de benzină şi calculele dau în pierdere. De-o fi una, de-o fi alta, Pro-Scris încearcă să-şi împlinească menirea, prezentată în Pro-Teze şi să popularizeze ultimele apariţii SF din România.<br /><br />Evenimentul toamnei a fost lansarea filmului „Eu, robotul“, realizat de regizorul Alex Proyas, bazat pe unele elemente din opera lui Isaac Asimov. La rubrica „Pro-Test“ Györfi-Deák György are o „Pre-Simţire“, ce prezintă omagierea lui Karel Capek de către roboţelul Asimo şi ni-l reaminteşte pe scriitorul clujean Bálint Tibor, care l-a creat pe roboţelul Robi.<br /><br />Pentru secţiunea „Pro-Eminenţe“, Sandu Florea, îndepărtatul nostru prieten şi susţinător, ne-a trimis o nouă serie de planşe cu care continuă serialul de benzi desenate „Kumango“, după o povestire scrisă de Ovidiu Bufnilă.<br /><br />Tot aici, veţi găsi mai multe fragmente din studiul lui Vladimir Iakovlevici Propp, „Morfologia basmului“, o lucrare teoretică fundamentală pentru cei care doresc să pornească de la origini şi să înţeleagă resorturile intime ale naraţiunilor.<br /><br />Ca de obicei, printre „Pro-Eminenţe“ e prezent (şi prezentat) John Ronald Reuel Tolkien. Robert Lazu ne-a trimis un prim articol din enciclopedia „Lumea lui Tolkien de la A la Z“, unde ne prezintă „Un personaj de basm: Aragorn“. Filosoful timişorean este autorul primei monografii Tolkien din România, „Lumea lui Tolkien“ (Editura Hartmann, Arad, 2004), carte analizată de Adrian G. Romila în revista „Luceafărul“, nr.35 / 29 septembrie 2004. Györfi-Deák György îşi continuă seria de articole intitulată „Tolkien cel veşnic verde“ cu „O salcie năbădăioasă“, unde descrie Bătrânul Om-Salcie, primejdia din Pădurea Bătrână, ţinută în frâu de cel mai ciudat personaj tolkienean, Tom Bombadil.<br /><br />Urmează rubrica „Pro-File“, unde Cătălin Ionescu pătrunde în lumea „Unui altfel de circ“, conturată de serialul „Carnivale“, producţie HBO 2003, câştigător a 5 premii Emmy din cele 7 nominalizări pe care le-a primit. Separat, în articolul „Moştenirea lui Asimov“, autorul seriei de „Anti-critici“ discută filmografia inspirată de opera lui Isaac Asimov, cu accent pe „Eu, robotul“. Györfi-Deák György îi ţine isonul cu tăioasa „Robotniţă hollywoodiană“, unde analizează o serie de ecranizări făcute după ureche, prezentate în ultimii trei ani.<br /><br />Urmează o inedită serie de „Pro-Puneri“, deschisă de Ovidiu Bufnilă cu eseul „Literatura sau Ficţiunea“. În volumul „Îngrijorări fără mandat“ (Editura Marineasa, Timişoara, 2000 - accesibil şi în format PDF la: http://www.elibrarie.ro/carti/dulvac.pdf), Horia Dulvac caută „Resursele mitologice ale anticipaţiei“ din opera lui Ioan Petru Culianu, unul dintre puţinii scriitori români care l-a citat pe Edwin Abbott Abbott. Clericul englez este autorul „Platlandei“ (Flatland, 1884), un „roman matematic“ (mai precis: geometric) despre care Györfi-Deák György crede că reprezintă „Bunica distopiilor“.<br /><br />Ne bucură să vedem cât de bogată este acum secţiunea „Pro-Poziţii“, rezervată ultimele apariţii din librării. Constantin Cozmiuc caută „Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche“, prototipul poetului la masa de smarald dintr-o cunoscută povestire, prezentă în revista Paradox 2/ ianuarie 2004, pe situl Asociaţiei H. G. Wells din Timişoara, la adresa: http://www.hgwells.ro/autori/cozmiuc/poetul.htm.<br /><br />În articolul „O machiaveliadă cosmică“, Györfi-Deák György prezintă prima distopie umoristică din literatura SF românească, romanul „Elogiul muncii de partid“ de Victor Martin, scriitor craiovean prezent cu un fragment din această carte şi la secţiunea „Pro-Ton“. Fabulistul Nicolae Pop, originar din Sălaj, strămutat în Bucureşti, unde a fost o vreme redactor-şef la Editura Militară, a publicat o carte de aventuri cosmice pentru copii: „Aventurile junilor astronauţi Romeo şi Dan“ (Jurnal de bord). Ea este analizată în cronica „De la fabulă la space-opera“. Şi pentru că este un număr dedicat creaţiilor mecanice inteligente, Györfi-Deák György se transformă în portavocea fanilor lui Isabel, o androidă Cobra născocită de Sergiu Someşan, personajul cheie din tripticul „Întâlnire cu Isabel“, „Să n-o săruţi pe Isabel“ şi „Oviraptorul“, povestiri prezente în volumul „Numărul fiarei“, apărut anul acesta, la Editura Vremea XXI din Bucureşti. În articolul „Ea, roboata“, cârcotaşul comentator deplânge absenţa frumoasei eroine de pe situl lui Sergiu Someşan (http://somesan.home.ro) sau din ultima carte a scriitorului braşovean, „Aproape îngeri“ (Editura Cartea Românească, 2004).<br /><br />În „Adevărul literar şi artistic“, nr. 735 / 21 septembrie 2004, Mircea Iovănel a publicat articolul „În care autorul se râde...“, o cronică la romanul „Cruciada lui Moreaugarin“, prefaţat de Cătălin Ionescu, apărut la Editura Pygmalion din Ploieşti, în 2001. Un fragment din această scriere a apărut în chiar primul Pro-Scris (17 iulie 2000), ca apoi, după publicare, cartea să fie discutată în Pro-Scris 11-12, de Györfi-Deák György („Crucificarea lui Moreaugarin“) sau în Pro-Scris 25-26, unde Mircea Opriţă a prezentat pe larg opera lui Ovidiu Bufnilă.<br /><br />Şi în acest număr, Mircea Opriţă este prezent, cu o nouă cronică, „De la fulguraţia simbolică la substanţă“, în care prezintă volumul de debut al lui Lucian-Dragoş Bogdan, „Trilogie“ (Editura Omnibooks, Satu-Mare, 2004).<br /><br />Am lăsat ce-i mai bun la urmă. Liviu Radu încheie şirul de „Pro-Poziţii“, în vreme ce parcurge ultimele traduceri apărute. În „Un horror cu extratereştri“, se analizează romanul „Capcană pentru vise“ de Stephen King, pe baza căruia a fost realizat filmul „Dreamcatcher“, apărut acum în versiunea lui Mircea Pricăjan la Editura Aquila. Editura Lucman a publicat cărţile lui Nancy Kress, „Luna probabilistică“ şi „Soarele probabilistic“, tălmăcite de Alin C. Ionescu şi Doina Done, considerate de scriitorul bucureştean drept „O trilogie probabilistică din doar două părţi“.<br /><br />Secţiunea „Pro-Ton“ a fost invadată de roboţi. Din opera regretatului scriitor clujean Bálint Tibor am ales spre exemplificare povestirea „Cum s-au împăcat cele două clase“, în versiunea tălmăcită de Erika Petruşa. Albert Hosman, personajul lui Victor Martin întâlneşte roboţii de pe partea întunecată a planetei Ioza, în fragmentul ales din romanul “Elogiu muncii de partid“, carte prezentată pe larg la rubrica „Pro-Poziţii“. Sergiu Someşan ne încântă cu aventurile unei androide zvăpăiate, în povestirile „Întâlnire cu Isabel“, „Să n-o săruţi pe Isabel“ şi „Oviraptorul“.<br /><br />Realizatorii Pro-Scris au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor „Link-uri alese“.<br /><br />Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi „Arhiva on-line“ pusă la dispoziţia lor în pagina denumită „Pro-Porţie“.<br /><br />De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un „Index de autori“.<br /><br />Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume.<br /><br />Rubrica „Pro-Misiune“ adună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale. Săptămânal, aceste rezumate sunt expediate gratuit tuturor celor care solicită să fie informaţi. Adresele la care îi puteţi contracta pe cei doi Pro-Misionari sunt:<br />Györfi-Deák György gyuri4675@yahoo.com<br />Cătălin Ionescu catksa@yahoo.com<br /><br />Încheiem prezenta ediţie cu eterna îndoială: „Va urma?“, rubrică unde reproducem poezia „Timpul“ de Victor Martin, apărută în volumul „Curcubeie de ciocolată“, la Editura MJM din Craiova, tot în 2004.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br /> Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br /> Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br /> Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br /> (Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br /><br /> Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br /> Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br /><br /> Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-SIMŢIRE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Pro-Misiunea, răvaşul nostru de noutăţi şi bârfe din lumea ştiinţei, a publicat prima ştire despre Asimo, roboţelul construit de japonezii de la Honda, la sfârşitul anului 2002. Omuleţul mecanic a fost botezat după Isaac Asimov, scriitorul de science-fiction care a postulat cele trei legi ale roboticii. Iată primul automat care percepea gesturile umane şi, în anumite limite, le putea şi interpreta: recunoaştea oamenii, îi saluta, îi urma ori se deplasa singur în direcţia indicată.<br /><br />Asimo a făcut carieră, ba chiar şi politică. Când delegaţia japoneză condusă de premierul Koizumi Junichiro a vizitat Praga în august 2003, a venit însoţită de uimitorul humanoid. Roboţelul şi-a făcut o intrare spectaculoasă la dineul oferit de prim-ministrul ceh Vladimir Spidla şi l-a omagiat pe Karel Capek, scriitorul care a inventat cuvântul robot, derivat din "robotă, muncă grea". După ce lumea s-a aşezat, roboţelul a închinat un pahar pentru prietenia dintre oameni şi roboţi, dar nu l-a băut. "Sunt încă prea tânăr ca să beau alcool", s-a scuzat cu inocenţă şi s-a retras.<br /><br />Apoi, premierul Koizumi a ţinut neapărat să depună o coroană de flori la mormântul marelui scriitor de literatură SF. Nici gazdele n-au rămas datoare. Întrucât istoria roboţilor a început în Praga, dar mult mai devreme, în secolul XVI, ei le-au oferit japonezilor o statuetă ce-l reprezenta pe Golem, făptura creată din lut şi însufleţită prin magie de legendarul Rabbi Löw.<br /><br />BÁLINT Robi robot kalandjai Primul robot cu care m-am întâlnit în copilărie a fost Minitehnicus, eroul de benzi desenate din „Racheta cutezătorilor". A urmat apoi roboţelul Robi, eroul imaginat de scriitorul clujean Bálint Tibor. Originalul în limba maghiară, „Robi robot kalandjai", a apărut în 1973, aproape simultan cu „Năzdrăvăniile roboţelului Robi", frumoasa traducere românească realizată de Erika Petruşa.<br /><br />Robi a fost cumpărat de familia Dudás, ca să-i ajute la treburile din casă. Uneori, când adulţii erau prinşi de treburi, îi supraveghea pe cei doi fraţi, Ciceri şi Iceri, nişte neastâmpăraţi, care nu pierdeau nici o ocazie să-l necăjească. Nu-l scoteau din expresii precum „tinichigerie ambulantă" sau „cioareci ruguniţi", iar bietul automat suporta totul cu stoicism, în virtutea unei Prime Legi subînţelese.<br /><br />Dar să nu exagerăm. Farmecul povestirilor lui Bálint constă în faptul că scriitorul ardelean nu teoretizează, ci se mulţumeşte doar să înregistreze reacţiile lumii. În locul medievaliştilor imaginaţi de Asimov în „Caverne de oţel", scriitorul clujean o pune pe mătuşa Butyka, care „era bătrână ca vremea", să-l certe pe roboţel că face prea mult zgomot când trece sub fereastra ei şi să-i tragă una peste fundul pantalonilor cu o nuia de alun. Nici că trebuie să amintesc: mătuşica nu suferea nici un fel de invenţie, detesta maşina de spălat rufe şi-şi călca hainele cu fierul cel vechi, cu mangal - era, fără să ştie, la fel de retrogradă ca şi concitadinii detectivului Elijah Baley. Iată că, într-o zi, un hoţ a jefuit-o pe bătrână şi i-a furat tot, mai puţin dovleacul uriaş din grădină. Inteligentul Robi a bănuit că furul se va întoarce şi i-a întins o capcană, reuşind în cele din urmă să-l prindă.<br /><br />Vecinii familiei Dudaş n-au suferit niciodată de „complexul Frankenstein": teama că omul nu-şi va putea stăpâni creaţiile, care se vor întoarce împotriva sa şi-l vor nimici, ca nişte Terminatori. Într-un fel, Robi este oglinda stăpânilor săi: s-a dat mare, după ce l-a pălmuit pe leul care vroia să înghită o fetiţă, iar apoi s-a făcut de râs, făcând un triplu salt aproape mortal. Când l-a văzut pe Ciceri că doseşte bani, l-a imitat şi a înghiţit la mărunţiş până când s-a umplut şi s-a defectat. N-a fost singura sincopă. Enervat de Iceri, roboţelul a pierdut litera C şi, când a mers la piaţă, a cerut „apă" în loc de „ceapă", „ioare" în loc de cicoare", „io-o-lată" în loc de „ciocolată".<br /><br />Micul automat detesta să fie tachinat, să i se spună că n-are inimă. Suferea când vedea că Ciceri şi Iceri cresc şi îl depăşesc în înălţime. Nu putea să mănânce ouă fierte, nici să se urce în copac împreună cu băieţii de la şcoală. Nu şi-a cunoscut părinţii şi stăpânul a trebuit să-l ducă în fabrica unde a fost asamblat, ca să-i cunoască pe cei cărora le datorează existenţa: Precizia, Inteligenţa şi Bunătatea.<br /><br />Robi avea într-adevăr un suflet bun şi aici Bálint şi-a dat mâna cu Asimov, care a încredinţat roboţilor administrarea întregii lumi. Chiar dacă era „Omul cel mai punctual din lume", s-a oprit oricând cu plăcere să-i ajute pe bătrâni, a tras căruţa cu buşteni până în vârful dealului, apoi l-a cărat în braţe şi pe căluţul prăbuşit de oboseală. S-a aruncat în Canalul Morii ca să salveze un băieţel. Şi-a împrumutat inima mecanică surioarei Bobi, ca ea să vadă distracţiile din Orăşelul Minune. Iar împreună, au dejucat planurile bătăuşilor din clasele concurente.<br /><br />Bálint Tibor a murit cu câteva luni înainte să fi împlinit vârsta de 70 de ani, în 2002. Doar câţiva au ştiut şi l-au plâns, deşi a fost un autor laureat de Uniunea Scriitorilor din România (1969, 1979), iar romanul „Zokogó majom" (Maimuţa plângăreaţă) a fost tradus în mai multe limbi (română, poloneză şi germană). Din câte ştiu, „Năzdrăvăniile roboţelului Robi" n-a avut parte de o asemenea cinste, deşi ar fi meritat cu prisosinţă. O reeditare va fi oricând binevenită. Până atunci, să cinstim memoria autorului cu un fragment din carte: „Cum s-au împăcat cele două clase".<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br /><br /><br /><br /><br /><br />KUMANGO<br /><br />Sandu Florea<br /><br /><br />De acelaşi autor:<br />Hotelul viselor : Pro-Scris 13-14, 15-16, 17-18 şi 19-20<br />A Graveyard Tale : Pro-Scris 13-14<br />Borderlands : Pro-Scris 13-14<br />Garda : Pro-Scris 13-14<br />Kumango (prima versiune) : Pro-Scris 15-16<br /><br />O rubrică specială Pro-Eminenţe i-a fost dedicată lui Sandu Florea în Pro-Scris 13-14 cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la apariţia albumului Galbar, prima bandă desenată SF românească<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: VLADIMIR IACOVLEVICI PROPP<br /><br /><br /><br /><br /><br />MORFOLOGIA BASMULUI<br /><br />V.I. Propp<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREFAŢĂ<br /><br /><br /> „Alegându-şi drept obiect principal ceea ce alte ştiinţe tratează incidental şi în treacăt, reunind ceea ce se află în ele risipit şi statornicind un nou punct de vedere care să îngăduie o lesnicioasă şi comodă examinare a lucrurilor din naturi, morfologia trebuie încă să-şi precizeze identitatea ca ştiinţă de sine stătătoare. Fenomenele de care ca se ocupă sunt de extremă importanţă, iar operaţiile mintale cu ajutorul cărora ea, compară aceste fenomene sunt conforme cu natura omenească şi plăcute, aşa încât până şi o experienţă nereuşită aduce cu sine măsura ei de folos şi frumuseţe."<br /> (Goethe)<br /><br /><br />Cuvântul „morfologie" defineşte disciplina ce se ocupă cu studiul formelor, în botanică, prin morfologie se înţelege disciplina care studiază părţile componente ale plantelor, raporturile dintre ele şi raporturile lor cu întregul; cu alte cuvinte - studiază alcătuirea plantei.<br /><br />Dar „morfologia basmului"? Greu de crezut ca cineva să-şi fi imaginat posibilitatea unei asemenea noţiuni.<br /><br />Cu toate acestea, formele basmului pot fi studiate cu aceeaşi precizie cu care se poate stabili morfologia formaţiunilor organice. Dacă aserţiunea de mai sus nu poate fi extinsă asupra basmului în întregul său, la toate speciile genului, ca este în orice caz aplicabilă aşa-numitului basm „fantastic", luându-se termenul „în sensul propriu al cuvântului". Lucrarea de faţă se va ocupa numai de aceste basme.<br /><br />Experienţa pe care o prezentăm aici este rezultatul unei munci destul de migăloase. Asemenea comparaţii cer din partea cercetătorului o răbdare considerabilă. Ne-am străduit de aceea să găsim o formă de expunere care să nu pună la prea grea încercare răbdarea cititorului, simplificând şi reducând pretutindeni unde am socotit posibil să o facem.<br /><br />Lucrarea a trecut prin trei faze. Iniţial, a fost un amplu studiu, prevăzut cu un mare număr de tabele, scheme şi analize. Publicarea unei asemenea lucrări s-a dovedit cu neputinţă din pricina volumului ei. Am procedat la o reducere menită să ofere maximum de conţinut în minimum de volum. Dar o astfel de expunere prescurtată şi concentrată n-ar fi fost accesibilă unui cititor obişnuit: ea ar fi semănat cu o gramatică sau cu un curs de armonie. A trebuit să modificăm forma expunerii. Este adevărat că sunt unele lucruri pe care nu ai cum să le comunici într-o formă populară. Ele nu lipsesc nici din lucrarea de faţă. Dar, în pofida celor de mai sus, credem că, aşa cum se prezintă acum, lucrarea noastră este accesibilă oricărui iubitor de basme, dornic să ne urmeze de bunăvoie în labirintul acelui polimorfism al basmului, care, la capătul studiului nostru, ne va apărea drept o admirabilă monotipie.<br /><br />Pentru a realiza o expunere mai succintă şi mai vie a fost necesar să sacrificăm multe lucruri ce ar fi fost de preţ pentru specialist. Pe lingă părţile enumerate mai jos, lucrarea mai cuprindea în forma ei iniţială şi o cercetare a unui bogat domeniu - atributele personajelor ca atare; ea trata în amănunţime problemele metamorfozării, ale transformării basmului; îi erau alăturate ample tabele comparative (din care au rămas doar titlurile în anexă); întreaga lucrare era precedată de un studiu metodologic de strictă specialitate. Intenţia autorului era să studieze nu numai structura morfologică a basmului, ci şi structura logicii absolut aparte a acestuia, ceea ce ar fi pregătit studierea basmului ca mit. La rândul ei, expunerea era mai amănunţita. Elementele, pe care lucrarea de faţă nu face decât să le degajeze individualizându-le, erau supuse unei detaliate analize comparative. Se ştie însă că circumscrierea elementelor constituie axul întregii lucrări şi prefigurează concluziile. Cititorul avizat va şti să completeze el însuşi schiţele noastre.<br /><br />Instituţiile noastre ştiinţifice mi-au acordat un sprijin substanţial, dându-mi posibilitatea de a face un schimb de opinii cu oameni de ştiinţă cu mai multă experienţă. Comisia basmului de pe lângă Societatea Geografică de Stat, prezidată de acad. S. F. Oldenburg, Institutul de cercetări de pe lângă Universitatea de Stat din Leningrad (Secţia „Antichitatea vie"), prezidat de prof. univ. D. K. Zelenin, şi Secţia de folclor a Sectorului Artele cuvântului a Institutului de Stat de Istoria artelor, prezidată de acad. V. N. Pereţ, au dezbătut, pe părţi constitutive şi în ansamblu, metodele şi concluziile acestei lucrări. Preşedinţii instituţiilor amintite, precum şi alţi participanţi la dezbateri mi-au furnizat unele indicaţii extrem de preţioase şi ţin să le exprim tuturor sentimentele mele de adâncă recunoştinţă.<br /><br />Profesorul V. M. Jirmunski mi-a acordat un sprijin prietenesc cu totul deosebit. El a revăzut o parte din lucrare în forma ei iniţială, mi-a dat câteva sfaturi însemnate şi, la iniţiativa lui, lucrarea a fost transmisă Institutului de Istoria artelor. Dacă această lucrare vede astăzi lumina tiparului, meritul revine Institutului şi, întâi de toate, lui Viktor Maximovici Jirmunski, preşedintele Sectorului Artele cuvântului. Îmi voi lua îngăduinţa să-i exprim profunda şi sincera mea recunoştinţă pentru sprijinul şi sfaturile primite.<br /><br />V. Propp<br />15 iulie 1927<br /><br /><br /><br /><br /><br />1. DIN ISTORICUL PROBLEMEI<br /><br /><br /> „Istoria ştiinţei ne apare întotdeauna foarte importantă în punctul în care ne aflam; preţuim, ce-i drept, pe predecesorii noştri şi le mulţumim în oarecare măsură, pentru serviciul pe care ni l-au făcut. Dar nimănui nu-i place să-i considere drept nişte martiri, pe care o pasiune de nestăpânit i-a adus în situaţii primejdioase, aproape fără ieşire uneori; cu toate acestea, antecesorii, care au pus temelia existenţei noastre, dovedesc adeseori mai multă seriozitate decât urmaşii care vântură moştenirea primită."<br /> (Goethe)<br /><br /><br /><br />Literatura de specialitate consacrată basmului nu este prea bogată. Pe lângă faptul că se publică puţine lucrări, indicii bibliografici ne impun următoarele concluzii: cel mai mult se editează texte; urmează, în ordinea cantităţii, destul de numeroase lucrări axate pe probleme de ordin particular; în sfârşit, lipsesc cu desăvârşire lucrările cu caracter general închinate basmului. Iar atunci când asemenea lucrări există, ele se înscriu într-un plan general informativ, nefiind opere de cercetare propriu-zisă. Or, tocmai problemele de ordin general sunt cele ce stârnesc un maximum de interes, scopul ştiinţei constând anume în soluţionarea lor. Iată ce spune prof. univ. M. Speranski despre situaţia creată: „Fără să se mulţumească cu concluziile la care a ajuns, etnografia ştiinţifică îşi continuă cercetările, considerând că materialul cules nu este încă suficient pentru o sinteză cuprinzătoare. Ştiinţa recurge, aşadar, din nou la culegerea de material şi la prelucrarea acestuia în folosul generaţiilor viitoare, fără să putem şti care anume vor fi aceste generalizări şi când anume vom avea putinţa să le întreprindem."<br /><br />Care este pricina acestei neputinţe, originea impasului în care a intrat ştiinţa basmului?<br /><br />Speranski da vina pe insuficienţa materialului. Dar au trecut zece ani de când au fost scrise duelurile amintite. În acest răstimp a fost terminată o lucrare capitală în trei volume - Însemnări asupra basmelor fraţilor Grimm, de Boite şi Polivka). Autorii însoţesc fiecare basm al culegerii cu variante adunate din lumea întreagă. Ultimul volum este încheiat de o bibliografie cuprinzând izvoarele lucrării, adică toate culegerile de basme şi celelalte materiale conţinând basme, de care au avut cunoştinţă autorii. Bibliografia enumera aproximativ 1200 de titluri. Este adevărat că pot fi întâlnite şi materiale mărunte, întâmplătoare, dar nu lipsesc nici cele mai importante culegeri, cum ar fi O mie şi una de nopţi sau culegerea lui Afanasiev cu ale sale 400 de texte. Dar asta nu este totul. O imensă cantitate de material privind basmul nu este încă publicată, ba, parţial, nici măcar descrisă. Ea este păstrată în arhivele diferitelor instituţii şi în arhive particulare. Unele din aceste colecţii sunt accesibile specialistului, în Revista lucrărilor pe anul 1026, Comisia basmului de pe lângă Societatea Geografică menţionează 531 de basme aflate la dispoziţia membrilor ei. Revista precedentă menţionează un număr de aproape trei ori mai mare. Datorită acestui fapt, materialul lui Boite şi Polivka poate fi sporit în anumite cazuri. Dar dacă lucrurile se prezintă aşa, de câte basme dispune în genere cercetătorul? Mai departe: sunt oare mulţi la număr cercetătorii care au studiat în întregime măcar materialul publicat ?<br /><br />În aceste condiţii, nu avem nici un temei să mai susţinem că „materialul cules nu este încă suficient".<br /><br />Problema nu rezidă, aşadar, în cantitatea materialului, ci în cu totul altceva: în metodele de studiere.<br /><br />În timp ce ştiinţele fizico-matematice dispun de o clasificare armonioasă, de o terminologie unitară adoptată de congrese având anume această menire, de o metodologie perfecţionată în procesul preluării ci de către discipoli de la dascălii lor, noi nu dispunem de nimic din toate acestea. Lumea eterogenă şi bogată în culori a basmelor face ca precizia şi claritatea în abordarea şi soluţionarea problemelor să poată fi realizate doar cu mare greutate. Să vedem, aşadar, cum a fost studiat basmul şi care sunt dificultăţile pe care le avem de înfruntat. Studiul de faţă nu urmăreşte să expună coerent întregul istoric al cercetării basmului. Lucrul este cu neputinţă într-un scurt capitol introductiv şi nici nu este, de altminteri, întru totul necesar, deoarece istoricul acesta a şi fost făcut de nenumărate ori. Ne vom strădui doar să aruncăm o lumină critică asupra soluţiilor propuse la câteva din problemele fundamentale ale studierii basmului, introducându-l astfel pe cititor în miezul acestora.<br /><br />Este greu de presupus că s-ar mai putea pune la îndoială faptul că fenomenele şi obiectele lumii înconjurătoare pot fi studiate sub felurite aspecte: al alcătuirii şi structurii lor, al proceselor şi modificărilor la care sunt supuse, al originii lor. Este tot atât de evident şi nu se cere demon strat nici faptul că nu se poate vorbi de originea vreunui fenomen decât după ce acesta a fost descris.<br /><br />Trebuie să spunem însă că studierea basmului a fost făcută mai cu seamă genetic, fără ca, în majoritatea cazurilor, să se încerce în prealabil o descriere sistematică. Nu vom vorbi deocamdată de studierea istorică a basmului, ci numai de descrierea lui, întrucât este absolut inutil să vorbeşti de genetică fără a fi zăbovit în mod corespunzător asupra problemei descrierii, aşa cum se întâmplă de obicei. Este limpede că, înainte de a răspunde la întrebarea de unde, provine basmul, trebuie să lămurim ce anume reprezintă basmul ca atare.<br /><br />Deoarece basmul este extrem de divers şi, desigur, nu poate fi studiat dintr-o dată în toată cuprinderea sa, materialul trebuie împărţit pe părţi componente, cu alte cuvinte - trebuie clasificat. O clasificare corectă constituie una din primele trepte ale descrierii ştiinţifice. De corectitudinea clasificării depinde şi justeţea cercetării ulterioare. Dar, deşi clasificarea se află la temelia oricărei cercetări, ea însăşi trebuie să rezulte dintr-o riguroasă studiere prealabilă. Or, lucrurile se prezintă exact invers: majoritatea cercetătorilor încep cu clasificarea, cu alte cuvinte, nu deduc clasificarea din material, ci o introduc în acesta din afară. Mai mult decât atât, vom vedea mai departe că clasificatorii încalcă deseori cele mai elementare reguli ale diviziunii. Este una din cauzele impasului de care vorbeşte Speranski.<br /><br />Să ne oprim asupra câtorva exemple.<br /><br />Cea mai obişnuită împărţire este cea în basme cu conţinut fantastic, basme nuvelistice şi basme cu animale. Totul pare corect la prima vedere. Dar, fără să vrei, îţi pui întrebarea: basmele cu animale nu conţin oare elementul fantastic, uneori chiar într-o impresionantă proporţie? Şi, dimpotrivă: nu joacă oare tocmai animalele un rol foarte important în basmele fantastice? Poate fi un asemenea indiciu considerat îndeajuns de precis? Aşa, de pildă, Afanasiev trece basmul cu pescarul şi peştişorul în categoria basmelor cu animale. Are sau nu dreptate? Dacă greşeşte, de ce anume? Vom vedea mai jos că basmul atribuie cu cea mai mare uşurinţă acţiuni identice oamenilor, obiectelor şi animalelor. Această regulă este mai cu seamă valabilă în cazul aşa-numitelor basme fantastice, dar o putem întâlni în mai toate basmele. Unul din exemplele cele mai cunoscute în acest sens este basmul cu împărţirea recoltei (mie, Martine, grăunţele, ţie - rădăcinile), în Rusia ursul este cel înşelat; în Occident - dracul. Prin urmare, dacă ţinem seamă şi de varianta occidentală, acest basm cade dintr-o dată din categoria basmelor cu animale. Ca să nimerească unde? Este limpede că nu e nici un basm nuvelistic - căci unde s-a mai văzut ca recolta să se împartă astfel ?! - nici un "basm cu conţinut fantastic. El nu îşi găseşte în genere locul în clasificarea amintită.<br /><br />Vom afirma cu toate acestea că clasificarea de mai sus este corectă în ce priveşte bazele ei. Cercetătorii au păşit pe această cale conduşi de instinct şi cuvintele lor nu corespund celor intuite de ei în fapt. Este greu de presupus că cineva va face vreodată greşeala de a trece basmul cu Pasărea-de-foc şi cu Lupul cenuşiu la categoria basmelor cu animale. Ne este însă tot atât de limpede că şi Afanasiev a greşit în cazul basmului cu peştişorul de aur. Dar nu o constatăm nicidecum după prezenţa - sau absenţa - animalelor în basm, ci după structura cu totul aparte a basmelor fantastice, structură ce se impune imediat atenţiei noastre şi defineşte de la sine categoria basmului respectiv. De fapt, afirmând că clasifică potrivit schemei amintite, orice, cercetător clasifică altfel. Dar, tocmai contrazicându-se pe sine însuşi, el procedează corect. Dacă lucrurile se prezintă însă aşa, dacă la temelia clasificării este în mod inconştient plasată structura basmului, deşi aceasta nu este încă nici studiată şi nici măcar fixată, întregul proces de clasificare a basmelor trebuie orientat într-o nouă direcţie. Clasificarea trebuie întemeiată pe indicii formale, de structură. Iar pentru a o face, aceste indicii se cer studiate.<br /><br />Să încheiem însă această anticipare. Situaţia schiţată a rămas neschimbată până în zilele noastre. Tentativele făcute între timp nu aduc îmbunătăţiri substanţiale. Wundt propune următoarea împărţire în cunoscuta lui lucrare Psihologia popoarelor:<br /><br /><br />1. Basme mitologice [Mytologische Fabelmärchen).<br />2. Basme pur fantastice (Reine Zaubermärchen).<br />3. Basme şi apologuri biologice (Biologische Märchen und Fabeln).<br />4. Apologuri pur animaliere (Reine Tierfabeln).<br />5. Basme „despre origine" (Abstammungsmärchen).<br />6. Basme şi apologuri glumeţe (Scherzmärchen und Scherzfabeln).<br />7. Apologuri morale (Moralische Fabeln).<br /><br /><br />Deşi mult mai bogată decât prima, şi această clasificare suscită obiecţii. „Apologul" (termen pe care îl întâlnim de cinci ori în cele şapte subdiviziuni) este o categorie formală, a cărei cercetare abia începe. Nu putem şti cu toată claritatea ce anume subînţelege Wundt prin acest termen. Mai mult, termenul de basm „glumeţ" este în genere inadmisibil, deoarece unul şi acelaşi basm poate fi tratat şi la modul eroic, şi la modul comic. Se mai ridică şi o altă întrebare: care este diferenţa dintre un „apolog animalier" şi un „apolog moral"? Şi, în sfârşit, prin ce anume „apologurile pur animaliere" nu sunt „morale" şi viceversa?<br /><br />Clasificările analizate până acum se referă la împărţirea basmelor pe categorii. Alături de o diviziune pe categorii, există însă şi o împărţire a basmelor după subiecte.<br /><br />Dacă lucrurile nu stau prea bine nici cu împărţirea pe categorii, o dată cu împărţirea pe subiecte intrăm într-un haos deplin. Nu vom insista asupra faptului că o noţiune atât de complexă şi de nedeterminată ca „subiectul" nu este precizată de loc în unele cazuri, sau este precizată de fiecare autor în felul lui. Anticipând puţin, vom spune că, de fapt, împărţirea basmelor fantastice după subiecte este în genere imposibilă. Şi această clasificare trebuie orientată pe un alt făgaş, asemeni împărţirii pe categorii. Basmele au următoarea proprietate specifică: părţile alcătuitoare ale unuia pot fi transferate altuia fără nici un fel de modificări. Această lege a transferabilităţii va fi tratată în amănunt în cele ce urmează, pentru moment fiindu-ne de ajuns să amintim că Baba-Iaga, de pildă, poate fi întâlnită în cele mai diferite basme şi în cele mai diverse subiecte. Trăsătura aceasta constituie o caracteristică a basmului. Or, fără să se ţină seamă de această caracteristică, subiectul este de regulă definit în felul următor: se ia o parte oarecare a basmului (adeseori întâmplătoare, aleasă pur şi simplu pentru că bate la ochi), se adaugă prepoziţia „cu", şi definiţia e gata. Spre pildă, un basm în care figurează o luptă cu un zmeu devine basmul „cu lupta cu zmeii"; un altul în care apare Koşcei devine basmul „cu Koşcei" etc. De remarcat că nu există un principiu unic de selecţie pentru alegerea elementelor definitorii. Revenind acum la legea transferabilităţii, constatăm că este perfect logic să se ajungă la inevitabile încurcături sau, mai precis, la o împărţire încrucişată, adică la un tip de clasificare ce denaturează întotdeauna esenţa materialului studiat. La aceasta se adaugă şi faptul că principiul fundamental de clasificare nu este respectat cu consecvenţă, ceea ce înseamnă o încălcare a uneia din cele mai elementare reguli ale logicii. Situaţia descrisă a rămas neschimbată până în zilele noastre. Vom aduce două exemple spre a întări cele spuse mai înainte, în anul 1924 profesorul Volkov din Odesa a publicat o carte despre basm. De la primele pagini ale lucrării sale, Volkov menţionează că basmul fantastic cunoaşte 15 subiecte. Şi anume, basme cu:<br /><br /><br />1. Cei prigoniţi fără vină.<br />2. Eroul prostănac.<br />3. Cei trei fraţi.<br />4. Cei ce se luptă cu zmeii.<br />5. Căutarea de mirese.<br />6. Fata cea cuminte.<br />7. Blestemaţi şi fermecaţi.<br />8. Posesorul de talisman.<br />9. Posesorul de obiecte fermecate.<br />10. Soţia necredincioasă etc.<br /><br /><br />Autorul nu precizează cum a delimitat aceste 15 subiecte. Să urmărim însă principiul care a stat la baza împărţirii de mai sus: prima categorie este definită după punctul de înnodare a intrigii (vom vedea mai jos care este adevăratul punct de înnodare); cea de-a doua - după firea eroului; cea de-a treia - după numărul personajelor principale; cea de-a patra - după unul din momentele acţiunii etc. Rezultă, aşadar, că principiul de clasificare pur şi simplu nu există. Ca urmare - un adevărat haos. Căci nu cunoaştem oare basme în care trei fraţi (a treia categorie) îşi află fiecare câte o logodnică (a cincea categorie) ? Posesorul de talisman nu pedepseşte oare cu ajutorul puterilor lui miraculoase pe soţia necredincioasă? Se impune concluzia că amintita clasificare nu este ştiinţifică în sensul riguros al cuvântului, ea este doar un indice convenţional de o valoare mai mult decât îndoielnică. Poate oare o asemenea clasificare să se compare, fie pe departe numai, cu clasificarea plantelor şi animalelor, făcută nu după ochi, ci după o precisă şi îndelungată studiere prealabilă a materialului?<br /><br />O dată ce am atins problema clasificării subiectelor, nu putem trece sub tăcere indicele de basme alcătuit de Aarne. Aarne este unul din întemeietorii aşa-numitei şcoli finlandeze, ale cărei lucrări reprezintă în momentul de faţă o culme în domeniul studierii basmului. Nu este aici locul pentru a face o apreciere corespunzătoare a acestei orientări, vom arăta doar că literatura de specialitate a înregistrat un număr îndeajuns de mare de articole şi note privind variantele diferitelor subiecte de basm. Asemenea variante sunt uneori obţinute din cele mai neaşteptate izvoare. Treptat, ele se acumulează în număr foarte mare, fără ca materialul astfel rezultat să fie prelucrat în mod sistematic. Noua orientare îşi îndreaptă atenţia tocmai asupra acestei probleme. Reprezentanţii şcolii finlandeze descoperă şi compară variantele diferitelor subiecte în funcţie de răspândirea lor universală. Materialul este grupat potrivit cerinţelor unui sistem geo-etnografic bine pus la punct în prealabil, după care se trece la stabilirea concluziilor privind structura fundamentală, răspândirea şi originea subiectelor. Dar şi acest procedeu îşi atrage o serie de obiecţii. Cum vom vedea mai jos, subiectele (mai cu seamă subiectele basmelor fantastice) sunt strâns înrudite între ele. Nu se poate determina cu precizie unde anume sfârşeşte un subiect cu variantele sale şi unde anume începe un altul decât după o analiză comparativă a subiectelor de basm şi după o clară definire a principiului de delimitare a subiectelor de variante. Or, lucrurile nu se petrec aşa. Nici transferabilitatea elementelor nu este luată în considerare. Lucrările şcolii finlandeze pleacă de la premisa subconştientă că fiecare subiect este un tot organic unitar, că el poate fi extras dintr-o serie de alte subiecte şi studiat independent de ele.<br /><br />Constatăm în plus că o delimitare perfect obiectivă a unui subiect de un altul, precum şi selectarea şi gruparea variantelor nu sunt operaţii câtuşi de puţin simple. Subiectele de basm sunt atât de strâns legate între ele, atât de interconectate, încât mai înainte de delimitarea subiectelor este necesar să se studieze în mod special această problemă. Fără un asemenea studiu, cercetătorul este lăsat la voia gustului său, o separare obiectivă fiind deocamdată pur şi simplu cu neputinţă. Să luăm un exemplu. Boite şi Polivka menţionează printre variantele basmului Frau Holle şi basmul trecut de Afanasicv la nr. 58 (binecunoscutul basm Baba-Iaga). Ei menţionează şi o serie de alte basme ruseşti, chiar din acelea în care Baba-Iaga este înlocuită de un zmeu sau de şoareci. Dar ei nu citează basmul Morozko (Gerilă). De ce? - ne întrebăm, o dată ce întâlnim şi aici izgonirea fiicei vitrege, urmată de întoarcerea cu daruri; şi aici fiica bună este trimisă pe urmele celeilalte şi este pedepsită. Mai mult: atât Morozko, cât şi Frau Holle sunt personificări ale iernii, cu deosebirea că în basmul german iarna e personificată de o femeie, iar în cel rusesc - de un bărbat. Este posibil ca, în virtutea pregnanţei şi plasticităţii sale, Morozko să se fi fixat subiectiv ca un tip de basna distinct, ca subiect independent perfect delimitat, care poate avea propriile sale variante. Constatăm, aşadar, că nu dispunem de criterii perfect obiective pentru delimitarea subiectelor. Ceea ce unui cercetător îi va apărea drept un nou subiect, va fi considerat de către un altul drept variantă, şi viceversa. Am ales un exemplu dintre cele mai simple, dar trebuie să spunem că dificultăţile sporesc şi se complică pe măsură ce sporeşte şi se amplifică materialul.<br /><br />Indiferent de aceste observaţii, să reţinem că metodele şcolii finlandeze au cerut întâi de toate stabilirea unei liste a subiectelor.<br /><br />Tocmai o asemenea operaţie a şi întreprins Aarne. Lista lui a intrat în circuitul internaţional şi a constituit un aport substanţial la opera de studiere a basmului: datorită indexului Aarne a devenit posibilă înregistrarea cifrică a basmului. Subiectele sunt numite tipuri de către Aarne şi fiecare tip are un număr de ordine: Notarea convenţională şi succintă a basmelor (în cazul de faţă prin referirea la numărul din index) este foarte comodă. Trebuie să spunem că Comisia basmului nu şi-ar fi putut descrie materialul fără ajutorul acestui index, deoarece rezumarea a 530 de basme ar fi cerut mult spaţiu, iar pentru a lua cunoştinţă de ele, cercetătorul ar fi trebuit să citească toate rezumatele. Acum, el nu are să examineze decât cifre, lucrurile prezentându-se limpede de la prima vedere.<br /><br />Dar, alături de aceste calităţi, indexul păcătuieşte şi printr-o serie de grave lacune: ca clasificare, el nu evită greşelile pe care le face Volkov. Iată care îi sunt principalele categorii: I. Basme cu animale; II. Basme propriu-zise; III. Anecdote. Recunoaştem fără dificultate procedeele de mai înainte, aranjate însă într-un fel nou. (Este oarecum straniu că basmele cu animale par să nu fie recunoscute drept basme propriu-zise.) Mai departe, se impune întrebarea : anecdota este oare o noţiune îndeajuns de precisă pentru a ne putea folosi de ea în deplină linişte (vezi şi „apologurile" în clasificarea lui Wundt) ? Nu vom discuta în amănunt clasificarea lui Aarne, zăbovind numai asupra basmelor fantastice, pe care el le clasifică ca o subclasă separată. Să remarcăm în treacăt că introducerea subclaselor este un merit al lui Aarne, deoarece împărţirea pe genuri, specii şi varietăţi nu a fost folosită înaintea lui. După Aarne, basmele fantastice includ următoarele categorii:<br /><br /><br />1) adversarul miraculos;<br />2) soţul (soaţa) miraculos;<br />3) încercarea miraculoasă;<br />4) ajutorul miraculos;<br />5) obiectul miraculos;<br />6) forţa sau priceperea miraculoasă;<br />7) alte motive miraculoase.<br /><br /><br />Obiecţiunile formulate împotriva clasificării lui Volkov pot fi reluate aproape cuvânt cu cuvânt şi la adresa acesteia. Unde plasăm, de pildă, basmele în care o încercare miraculoasă este soluţionată de un ajutor miraculos, ceea ce se şi întâmplă foarte adesea? Sau basmele în care soaţa miraculoasă este tocmai ajutorul miraculos?<br /><br />Este adevărat că Aarne nu îşi propune crearea unei clasificări strict ştiinţifice: indexul lui e important ca îndreptar practic şi, ca atare, prezintă o considerabilă valoare. Dar indexul lui Aarne este periculos prin altceva: el sugerează reprezentări greşite în fondul problemei. O netă demarcare de tipuri nici nu există, ca este adesea pur artificială. Iar dacă tipurile există aievea, ele există nu la nivelul indicat de Aarne, ci la nivelul specificului structural al basmelor asemănătoare, lucru despre care vom vorbi însă mai târziu. Similitudinea subiectelor şi imposibilitatea unei demarcări cu desăvârşire obiective ne fac să nu ştim ce indicativ numeric să alegem atunci când vrem să încadrăm un text la unul din tipurile specificate. Corespondenţa dintre tip şi textul de determinat este adeseori foarte aproximativă. Din cele 125 de basme indicate în culegerea lui A. I. Nikiforov, 25 - adică 20% - sunt repartizate pe tipuri aproximativ şi convenţional, lucru marcat de autor prin paranteze. Ce se va întâmpla însă dacă diverşii cercetători vor trece unul şi acelaşi basm la tipuri diferite? Pe de altă parte, cum tipurile sunt determinate după prezenţa unuia sau altuia dintre momentele cele mai pregnante şi nu după construcţia basmului, cum unul şi acelaşi basm poate comporta câteva asemenea momente, suntem nevoiţi să trecem un basm la mai multe tipuri deodată (până la 5 tipuri pentru un singur basm), ceea ce nu înseamnă însă câtuşi de puţin că textul cu pricina este alcătuit din 5 basme. Un asemenea procedeu de fixare ar fi de fapt o determinare după părţile componente. Pentru un anumit grup de basme, Aarne se abate chiar de la propriile sale principii şi, în locul împărţirii după subiecte, trece absolut pe neaşteptate şi cu o anume inconsecvenţă la împărţirea pe motive. Aşa s-a întâmplat cu una din subclasele lui, cu grupul denumit de ci „cu dracul cel prost". Dar această inconsecvenţă reprezintă şi ca o cotitură instinctivă pe calea cea bună. Ne vom strădui să dovedim mai jos că studierea pe părţi componente elementare constituie metoda corectă de studiere.<br /><br />Am putut, aşadar, constata că lucrurile nu stau prea bine cu clasificarea basmului. Or, clasificarea este una din primele şi cele mai importante trepte ale cercetării. Să ne amintim măcar cât de însemnată a fost pentru botanică prima clasificare ştiinţifică - cea a lui Linne. Ştiinţa noastră se află încă într-o etapă prelinneană.<br /><br />Trecem acum la un alt domeniu important al studierii basmului: descrierea substanţei lui. Lucrurile se prezintă aici în felul următor: foarte adeseori cercetătorii care abordează problemele de descriere a basmului nu se ocupă de clasificarea lui (Veselovski). Pe de altă parte, clasificatorii nu descriu întotdeauna în amănunt basmele studiate, mulţumindu-se să cerceteze doar unele aspecte (Wundt). Dacă un cercetător se ocupă şi de una şi de alta, clasificarea nu vine să urmeze descrierea, ci descrierea e făcută în cadrul unei clasificări prestabilite.<br /><br />Veselovski nu a vorbit decât foarte puţin despre descrierea basmului, dar afirmaţiile sale au o uriaşă însemnătate. Veselovski înţelege prin subiect un complex de motive. Unul şi acelaşi motiv poate fi adaptat la diferite subiecte. („O serie de motive alcătuiesc, un subiect. Motivul devine subiect". „Subiectele variază: în subiecte irup anumite motive străine, sau subiectele se combină între ele." „Prin subiect înţeleg o temă în care se împletesc diferite situaţii-motiv.") Pentru Veselovski motivul reprezintă un element primar, iar subiectul - unul derivat. El consideră subiectul ca fiind un act de creaţie, de îmbinare. De aici - necesitatea de a se studia basmele nu atât după subiecte, cât în primul rând după motive.<br /><br />Dacă ştiinţa basmului şi-ar fi însuşit mai bine îndemnul lui Veselovski: „să delimităm problema motivelor de problema, subiectelor" (sublinierea aparţine lui Veselovski), multe din punctele neclare ar fi fost între timp lămurite.<br /><br />Dar teoria lui Veselovski asupra motivelor şi subiectelor nu constituie decât un principiu general, întrucât interpretarea concretă pe care Veselovski o dă termenului de „motiv" nu mai poate fi folosită în momentul de faţă. După părerea sa, motivul este unitatea ultimă şi indivizibilă a naraţiunii. („Prin motiv înţeleg cea mai simplă unitate narativă." „Indiciul motivului e schematismul lui monopartit ca imagine ; motivele sunt acele elemente ale mitologiei inferioare şi ale basmului care nu mai pot fi divizate în altele.") Şi totuşi, motivele pe care Veselovski le citează ca exemple sunt divizibile. Dacă motivul este un întreg din punct de vedere logic, atunci orice frază a basmului devine un-motiv. (Un tată avea trei feciori - un motiv; fiica vitregă pleacă de acasă - alt motiv ; Ivan se luptă cu zmeul - un al treilea etc.) Ar fi fost chiar foarte bine dacă motivele s-ar fi dovedit într-adevăr indivizibile: am fi avut astfel putinţa să alcătuim un index de motive. Să luăm însă motivul „zmeul o răpeşte pe fata "de împărat" (exemplul nu e din Veselovski). Acest motiv se împarte în patru elemente, fiecare din ele puţind la rândul său prezenta mai multe variante. Zmeul poate fi înlocuit cu Koşcei, cu viforul, dracul, şoimul sau vrăjitorul. Răpirea poate fi substituită prin vampirism ori prin alte făptuiri ce aduc cu sine, în basm, dispariţia. Fiica poate fi înlocuită de o soră, logodnică, soţie ori mamă. În sfârşit, locul împăratului îl poate lua fiul de împărat, ţăranul, popa. Trebuie să afirmăm dar, împotriva celor susţinute de Veselovski, că motivul nu este monopartit, nu este indivizibil. Ultima unitate divizibilă, luată ca atare, nu reprezintă un întreg logic. Fiind de acord cu Veselovski atunci când spune că, pentru descriere, partea precede întregului (Veselovski consideră că motivul precede subiectului şi ca origine), va trebui să delimităm în cele ce urmează o seric de elemente primare, dar pe o altă cale decât a făcut-o Veselovski.<br /><br />Ceea ce nu a izbutit să facă Veselovski, nu au izbutit nici alţi cercetători. Metodele folosite de Bedier pot fi citate ca un exemplu de procedeu de mare valoare metodologică. Importanţa lor constă în aceea că Bedier a fost primul care a înţeles că în basm există un anume raport între mărimile constante şi mărimile variabile. El a încercat să o exprime schematic. Mărimile constante, esenţiale, sunt numite de el „elemente", fiind notate cu litera omega (w) din alfabetul grecesc. Celelalte mărimi, cele variabile, sunt notate cu litere latine, în felul acesta, schema unui basm este: w + a + b + c; o alta: w + a + b + c + n; o a treia: w + m + n + p etc. Dar această idee, corectă în esenţa ei, este anihilată de imposibilitatea delimitării precise a elementului omega. Rămâne deschisă şi problema ce anume reprezintă obiectiv, în esenţă, elementele lui Bedier, precum şi cea a modului de delimitare a acestora.<br /><br />Cercetătorii s-au ocupat în genere puţin de problemele ridicate de descrierea basmului, preferind să-l ia drept un întreg finit, dat. Abia în zilele noastre ideea că o descriere precisă e necesară a început să câştige teren, deşi de formele basmului se vorbeşte de foarte multă vreme, într-adevăr: în timp ce mineralele, plantele, animalele au fost descrise (descrise şi împărţite tocmai după structura lor), în timp ce o scrie întreagă de genuri literare (fabula, oda, drama etc.) au fost descrise, basmul este încă studiat fără o asemenea descriere prealabilă. Şklovski a arătat în ce postură absurdă se află uneori studierea genetică a basmului atunci când nu acordă atenţia cuvenită formelor sale. El citează ca exemplu binecunoscutul basm în care eroul capătă învoire să stăpânească atâta pământ cât poate să cuprindă cu o piele de bou. El taie pielea în fâşii şi cuprinde cu ele mai mult pământ decât se aştepta partea înşelată. V. F. Miller şi alţii s-au străduit să discearnă aici urmele unui act juridic. Şklovski scrie: „Partea înşelată - căci în toate variantele basmului este vorba de o înşelăciune - nu a protestat, aşadar, împotriva acaparării pământului, deoarece tocmai aşa se şi măsura pământul pe atunci. Rezultă o absurditate. Dacă obiceiul de a se măsura pământul prin «cât poţi cuprinde cu o curea» exista şi era cunoscut atât vânzătorului, cât şi cumpărătorului în momentul în care presupunem că s-ar fi desfăşurat acţiunea basmului, atunci nu numai că nu avem de-a face cu nici un fel de înşelăciune, dar, mai mult, nu există nici subiect ca atare, deoarece vânzătorul ştia la ce se învoieşte." Aşadar, ridicarea naraţiunii la rangul de realitate istorică fără o examinare prealabilă a particularităţilor naraţiunii ca atare ne conduce la concluzii greşite, în pofida uriaşei erudiţii a cercetătorilor.<br /><br />Procedeele lui Veselovski şi Bedier ţin de un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Deşi aceşti oameni de ştiinţă au lucrat mai cu seamă ca istorici ai folclorului, procedeele lor de studiere formală au constituit tot atâtea realizări inedite, corecte în esenţa lor, dar de nimeni dezvoltate ori utilizate, în zilele noastre necesitatea de a se studia formele basmului nu mai stârneşte nici un fel de obiecţii.<br /><br />Contemporanii sar însă uneori peste cal în această privinţă, în cartea sus-amintită, Volkov ne oferă următorul exemplu de descriere. Basmele se împart mai întâi după motive. Sunt considerate motive atât. calităţile personajelor („doi gineri sunt deştepţi, al treilea prostănac"), cât şi numărul lor („trei fraţi"), tot aşa faptele personajelor („porunca lăsată cu limbă de moarte de tată ca feciorii să-i vegheze mormântul după ce o răposa, poruncă îndeplinită doar de prostănac"), obiectele (izba pe picioare de găină, talismanele) etc. Fiecărui motiv îi corespunde un semn convenţional - o literă şi o cifră, sau o literă şi două cifre. Motivele mai mult sau mai puţin asemănătoare sunt notate cu una şi aceeaşi literă, dar cu cifre diferite. Se pune însă întrebarea: dacă s-ar proceda cu consecvenţă pe. această linie şi s-ar nota astfel absolut întreg conţinutul basmului, câte motive vor rezulta în cele din urmă? Volkov menţionează aproape 250 de poziţii (o listă precisă lipseşte). Este limpede că foarte multe lucruri au fost omise, că Volkov a selectat într-un fel materialul, dar cum anume - nu o ştim. Delimitând în acest fel motivele, Volkov trece la transformarea basmelor, înlocuind în mod mecanic motivele cu semne convenţionale şi comparând schemele rezultate. Este de la sine înţeles că basme asemănătoare dau scheme asemănătoare, întreaga carte este o înşiruire de scheme. Singura „concluzie" pe care o impune o asemenea transcriere este că basmele analoge seamănă unul cu celălalt, adică o concluzie care nu obligă la nimic şi nu aduce nimic nou.<br /><br />Acesta fiind caracterul problemelor atacate de ştiinţă, cititorul mai puţin avizat îşi poate pune întrebarea: nu se ocupă oare ştiinţa cu abstracţii absolut inutile în fapt? Nu c totuna dacă motivul este sau nu este divizibil? Ce importanţă are cum trebuie delimitate elementele fundamentale, cum trebuie clasificat basmul, cum trebuie studiat - după motive sau după subiecte? Nespecialistul, omul care iubeşte pur şi simplu basmul, ar dori să fie dezbătute probleme mai concrete, mai palpabile pentru el şi mai apropiate lui. O asemenea cerinţă este întemeiată însă pe o eroare. Să privim următoarea analogie: poţi oare vorbi de viaţa limbii fără să ştii nimic despre părţile de cuvânt, adică de acele grupuri bine determinate de cuvinte, dispuse după legile ce ordonează modificările lor? Limba vie este un dat concret, gramatica - substratul ei abstract. Asemenea substraturi stau la temelia foarte multor fenomene, ale vieţii, ştiinţa concentrându-şi atenţia tocmai asupra lor. Nici un dat concret nu poate fi explicat fără să se fi studiat aceste baze abstracte.<br /><br />Ştiinţa nu s-a limitat la problemele atinse în lucrarea noastră, în ce ne priveşte, însă, ne-am referit numai la problemele legate de morfologie. Nu am atins, între altele, uriaşul domeniu al cercetărilor istorice, care pot părea la prima vedere mai interesante decât cercetările morfologice, şi reprezintă un sector bogat în realizări. Dar o problemă fundamentală, ca cea a originii basmului, nu a fost rezolvată în ansamblu, deşi e limpede că şi în acest domeniu există legi ale apariţiei şi dezvoltării ce nu au fost încă descoperite, în schimb, realizările sunt cu atât mai importante în problemele de detaliu. Ar fi inutil să înşirăm nume şi titluri. Vom spune însă că, atâta vreme cât nu dispunem de un cadru morfologic judicios conceput, o corectă prelucrare istorică este imposibilă. Dacă nu vom şti să descompunem basmul în părţile sale componente, nu vom putea efectua o comparaţie corectă. Iar dacă nu ştim să comparăm, cum vom putea aduce, de pildă, lumină în problema relaţiilor indo-egiptene, sau în problema legăturii dintre fabula greacă şi cea indiană? Dacă nu ne vom dovedi capabili să comparăm două basme, cum să studiem legătura dintre basm şi religie, cum să comparăm basmul cu miturile? În sfârşit, tot aşa cum toate fluviile se varsă în mare, toate aspectele studierii basmului trebuie, să ducă în cele din urmă la soluţionarea celei mai importante probleme, încă nerezolvată - similitudinea basmelor pe întregul pământ. Cum poate fi explicată similitudinea basmului cu împărăteasa-broască în Rusia, Germania, Franţa, India, în America pieilor-roşii şi în Noua Zeelandă; mai ales dacă ţinem seamă de faptul că, pe plan istoric, un contact între toate aceste popoare nu poate fi dovedit? Nu putem să o explicăm dacă optica noastră asupra acestei similitudini este greşită. Un istoric neiniţiat în problemele morfologiei nu va vedea o similitudine acolo unde ea există într-adevăr, nu va sesiza coincidenţe importante pentru el şi, dimpotrivă, doar un specialist în morfologie va putea arăta, în cazul că se constată o asemănare, că fenomenele comparate sunt de fapt absolut eteronome.<br /><br /><br />* * *<br /><br /><br />Putem, aşadar, constata că de studierea formelor depind foarte multe. Să nu evităm deci munca analitică brută şi migăloasă, îngreunată şi de caracterul formal-abstract al problemelor atacate. Această muncă brută şi „neinteresantă" deschide drumul „interesantelor" construcţii de sinteză.<br /><br /><br /><br /><br /><br />2. METODA ŞI MATERIALUL<br /><br /><br /> „Eram pe deplin convins că un tip comun, întemeiat pe transformări, se regăseşte în toate entităţile organice şi că el poate fi lesne observat în toate părţile sale componente, într-o secţiune mediană anume."<br /> (Goethe)<br /><br /><br /><br />Vom încerca mai întâi să formulăm obiectivul ce ne stă în faţă.<br /><br />După cum s-a mai amintit în prefaţă, lucrarea noastră este închinată basmelor fantastice. Existenţa basmelor fantastice ca o clasă distinctă este admisă ca ipoteză necesară de lucru. Atribuim deocamdată termenul de „fantastice" basmelor incluse de Aarne între nr. 300 - 749. E vorba de o definiţie artificială, asupra căreia vom avea însă posibilitatea să revenim mai târziu, pentru a o preciza în temeiul concluziilor la care vom fi ajuns între timp. Vom întreprinde o comparaţie a acestor basme în planul subiectului. Pentru a o face, vom determina elementele constitutive ale basmelor fantastice recurgând la anumite procedee speciale (vezi mai jos), iar apoi vom compara basmele după părţile lor componente. Va rezulta o morfologie, adică o descriere a basmului după părţile componente după raportul dintre ele şi după raportul lor cu întregul.<br /><br />Prin ce metode poate fi realizată o descriere precisă a basmului ?<br /><br />Să comparăm următoarele cazuri:<br /><br />1. Împăratul îi dă voinicului un vultur. Vulturul îl duce pe voinic într-alta împărăţie.<br /><br />2. Moşul îi dă lui Sucenko un cal. Calul îl duce pe Sucenko într-altă împărăţie.<br /><br />3. Vrăjitorul îi dă lui Ivan o bărcuţă. Bărcuţa îl duce pe Ivan într-altă împărăţie.<br /><br />4. Fata de împărat îi dă lui Ivan un inel. Voinicii din inel îl duc pe Ivan într-altă împărăţie etc.<br /><br />În cazurile amintite, întâlnim mărimi constante şi mărimi variabile. Se schimbă numele personajelor (şi totodată atributele), nu se schimbă însă acţiunile sau funcţiile lor. De unde şi concluzia că basmul atribuie adeseori acţiuni asemănătoare unor personaje diferite. Aceasta ne dă posibilitatea de a studia basmul după funcţiile personajelor.<br /><br />Va trebui să determinăm în ce măsură aceste funcţii reprezintă cu adevărat mărimi constante şi repetabile ale basmului. Toate celelalte probleme vor fi abordate în raport cu răspunsul dat la următoarea întrebare primordială: câte funcţii pot fi delimitate în basm?<br /><br />Cercetarea ne va demonstra că repetabilitatea funcţiilor este uimitoare. Aşa, de pildă, şi Baba-Iaga, şi Morozko (Gerilă), şi ursul, şi duhul-pădurii, şi cap-de-iapă o pun la încercare şi o răsplătesc pe fiica vitregă. Continuând cercetarea, putem stabili că, oricât de diferite ar fi ele, personajele basmului fac adeseori unul şi acelaşi lucru. Modalitatea de îndeplinire a funcţiei se poate schimba: ea constituie o mărime variabilă. Gerilă acţionează altfel decât Baba-Iaga. Dar funcţia ca atare este o mărime constantă. Ce anume fac personajele basmului constituie o problemă de primă însemnătate pentru studierea basmului; cine şi cum anume face sunt probleme suplimentare de studiu. Funcţiile personajelor reprezintă acele părţi componente care pot înlocui „motivele" lui Veselovski sau „elementele" lui Bedier. Trebuie să adăugăm că repetabilitatea funcţiilor, cuplată cu diversitatea personajelor ce le îndeplinesc, a fost de multă vreme remarcată de istoricii religiei în mituri şi credinţe, scăpând însă istoricilor basmului (Wundt, Negelein). Tot aşa cum calităţile şi funcţiile unor zei au fost trecute asupra altora, ba, în cele din urmă, chiar asupra sfinţilor creştini, funcţiile unor personaje de basm trec asupra altor personaje. Făcând o incursiune înainte, putem spune că funcţiile sunt foarte puţine la număr, iar personajele - foarte multe. Ceea ce explică de ce basmul poate fi, pe de o parte, uimitor de divers, pitoresc şi colorat, iar pe de altă parte, tot atât de uimitor prin stereotipia, prin repetabilitatea sa. Funcţiile personajelor reprezintă, aşadar, elementele fundamentale ale basmului, din care pricină trebuie să le delimităm de la bun început.<br /><br />Pentru a le delimita, trebuie să le definim. Iar definirea lor trebuie făcută din două puncte de vedere, în primul rând, definirea nu trebuie în nici un caz să ţină seamă de personajul care îndeplineşte funcţia respectivă. Ea va consta cel mai adesea dintr-un substantiv exprimând o acţiune (interdicţia, iscodirea, fuga etc.). În al doilea rând, acţiunea nu poate fi definită fără să se ţină scamă de rostul ci în desfăşurarea povestirii. Semnificaţia funcţiei respective iu desfăşurarea acţiunii trebuie neapărat luată în considerare.<br /><br />Spre pildă, atunci când Ivan se căsătoreşte cu fata de împărat, această căsătorie reprezintă cu totul altceva decât căsătoria unui tată cu o văduvă, mamă a două fete. Alt exemplu: dacă într-un prim caz, un personaj primeşte de la tatăl său o sută de ruble şi îşi cumpără cu ele o pisică înzestrată cu darul profeţiei, iar în alt caz un personaj este răsplătit băneşte pentru fapta eroică săvârşită, basmul terminându-se tocmai cu această răsplată, avem de-a face cu elemente diferite din punct de vedere morfologic, în ciuda similitudinii de acţiune (primirea unor bani). Fapte identice pot avea, aşadar, semnificaţii deosebite, şi viceversa, înţelegem dar prin funcţie o faptă, săvârşită de un personaj şi bine definită din punctul de vedere al semnificaţiei ei pentru desfăşurarea acţiunii.<br /><br />Observaţiile de mai sus pot fi formulate pe scurt în felul următor:<br /><br /><br />I. Funcţiile personajelor constituie elementele fixe, stabile ale basmului, independent de cine şi în ce mod le îndeplineşte. Ele sunt părţile componente fundamentale ale basmului.<br /><br />II. Numărul funcţiilor din basmele fantastice este limitat.<br /><br /><br />O dată delimitate funcţiile, se pune întrebarea: în ce grupare şi în ce succesiune anume ne este dat să le întâlnim? Mai întâi despre succesiune. După unii, aceasta ar fi întâmplătoare. Veselovski spune: „Alegerea şi distribuţia încercărilor şi întâlnirilor (exemple de motive) presupun o. anumită libertate". Şklovski a exprimat şi mai categoric aceeaşi idee: „Este absolut de neînţeles de ce, în procesul de împrumut, trebuie să se păstreze o succesiune întâmplătoare (sublinierea lui Şklovski) a motivelor, în depoziţiile martorilor, cel mai mult este deformată tocmai succesiunea evenimentelor." Referirea aceasta la depoziţiile martorilor nu este fericită. Dacă martorii denaturează succesiunea evenimentelor, relatarea lor devine lipsită de sens; dar succesiunea evenimentelor îşi are propriile ci legi, după cum legi specifice au şi naraţiunea artistică, şi formaţiunile organice. Furtul nu poate avea Ioc înainte de spargerea uşii. Cât priveşte basmul, el îşi are legile lui specifice, cu totul aparte. Succesiunea elementelor este strict identică, după cum vom vedea mai jos. Libertatea în succesiune este circumscrisă într-un cadru foarte îngust, care poate fi precizat cu extremă exactitate. Ajungem astfel la cea de-a treia teză fundamentală a lucrării noastre, teză pe care urmează să o demonstrăm şi să o dezvoltăm ulterior.<br /><br /><br />III. Succesiunea funcţiilor este întotdeauna aceeaşi.<br /><br /><br />Revenind la grupare, se cade să spunem în primul rând că foarte multe basme nu redau toate funcţiile. Ceea ce nu schimbă câtuşi de puţin legea succesiunii. Absenţa unor funcţii nu modifică distribuţia celorlalte. Vom mai insista asupra acestui fenomen; să ne ocupăm deocamdată de grupări în sensul propriu al cuvântului. O dată ce vorbim de această problemă, următoarea supoziţie este implicită: dacă funcţiile au fost delimitate, vom putea urmări care anume basme revelează funcţii identice. Asemenea basme cu funcţii identice pot fi considerate monolitice. Pe acest temei poate fi creat ulterior un index de tipuri, construit nu pe indicii fabulative, întrucâtva nedefinite şi neclare, ci pe precise indicii structurale. Acest lucru se va dovedi într-adevăr posibil. Dacă vom compara însă mai departe între ele diferitele tipuri structurale, va rezulta un fenomen cu totul neaşteptat: funcţiile nu pot fi distribuite după linii axiale care să se excludă reciproc. Vom putea urmări acest fenomen, în întreaga lui concreteţe, în capitolul următor şi în cel final. Deocamdată însă îl putem formula în chipul următor: daca vom nota cu A funcţia întâlnită pretutindeni pe primul loc şi cu B funcţia care îl urmează întotdeauna imediat (în cazul când ea apare în basmul respectiv), atunci toate funcţiile din basm se vor distribui într-o unică naraţiune, fără ca vreuna să iasă în afara seriei, să excludă sau să contrazică vreo alta. O asemenea concluzie nu era nicidecum ele aşteptat. Era desigur de aşteptai ca acolo unde există funcţia A să nu poată exista anumite funcţii proprii altor naraţiuni. Era de aşteptat să rezulte mai multe linii axiale, dar nu rezultă decât una singură pentru toate basmele fantastice. Acestea sunt monotipice, iar grupările de care s-a vorbit mai sus sunt subtipuri. La prima vedere, această concluzie pare absurdă, fără sens, dar ea poate fi verificata cu maximum de. precizie. Caracterul monotipic al basmului fantastic constituie un aspect extrem de complex, asupra căruia va trebui să mai zăbovim. Acest fenomen va ridica o serie întreagă de probleme.<br /><br />Ne aflăm, aşadar, în faţa celei de-a patra teze fundamentale a lucrării noastre:<br /><br /><br />IV. Toate basmele fantastice au o structură monotipică.<br /><br /><br />Vom proceda la demonstrarea, dezvoltarea şi tratarea amănunţită a acestor teze. Este însă necesar să ţinem minte că studierea basmului trebuie să se facă (şi tocmai aşa se şi întâmplă în lucrarea de faţă) strict deductiv, adică de la material la concluzie. Expunerea însă poate urma o ordine inversă, întrucât desfăşurarea ei este mai uşor de urmărit dacă bazele generale sunt dintru început cunoscute de cititor.<br /><br />Dar, înainte ele a trece la dezvoltare, trebuie să stabilim pe baza cărui material poate fi ca realizată. La prima vedere, s-ar părea că este necesară utilizarea întregului material existent, în realitate însă, acest lucru nu este necesar. Cum studiem basmele după funcţiile personajelor, acumularea de material poate fi oprită în clipa când se constată că nici un fel de funcţii noi nu mai rezultă din simpla sporire a numărului basmelor analizate. Se înţelege de la sine că cercetătorul are datoria de a analiza un vast material de control. Dar nu este nevoie ca întreg acest material să fie introdus în lucrare. Am socotit că 100 de basme reprezintă un material mai mult decât suficient. Ajungând la concluzia că nici un (ci de funcţii noi nu mai pot fi găsite, morfologul poate pune punct, cercetarea ulterioară desfăşurându-se pe alte direcţii (alcătuirea de indexuri, o sistematizare deplină, studiul istoric). Faptul că materialul poate fi limitat cantitativ nu înseamnă de loc că el poate fi selectat în mod arbitrar. Selectarea materialului trebuie să fie dictată din afară, în ce ne priveşte, am ales culegerea lui Afanasiev ; începem studiul basmelor de la numărul 50, care este după planul lui Afanasiev primul basm fantastic al culegerii, şi terminăm cu numărul 151. O asemenea limitare a materialului va suscita, fără doar şi poate, numeroase obiecţii. Teoretic ea este justificată. Pentru o justificare mai cuprinzătoare, ar fi trebuit să punem problema gradului de repetabilitate a fenomenelor din basm. Dacă acest grad de repetabilitate este ridicat, se poate folosi un material limitat. Dacă repetabilitatea e redusă, acest lucru nu este cu putinţă. După cum vom vedea mai jos, repetabilitatea părţilor componente fundamentale depăşeşte orice aşteptare. Prin urmare, din punct de vedere teoretic ne putem rezuma la un material redus, în practică, această limitare este justificată de faptul că prelucrarea unui mare volum de material ar aduce după sine o sporire extremă a dimensiunilor lucrării. Nu cantitatea materialului este importantă, ci calitatea prelucrării lui. O sută de basme - iată materialul nostru de lucru. Restul constituie materialul de control, foarte interesant pentru cercetător, dar neprezentând un interes de cuprindere mai largă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />3. FUNCŢIILE PERSONAJELOR<br /><br /><br />Vom enumera în acest capitol funcţiile personajelor în ordinea pe care ne-o impune basmul însuşi.<br /><br />Pentru fiecare funcţie vom da:<br /><br />1) o succintă expunere a esenţei ei;<br /><br />2) o definiţie prescurtată într-un singur cuvânt;<br /><br />3) semnul ei convenţional.<br /><br />(Introducerea semnelor ne va îngădui să facem ulterior o comparare schematică a structurii basmelor.)<br /><br />Urmează exemplele, care, în majoritatea cazurilor, nu epuizează nici pe departe materialul nostru. Ele sunt menţionate doar ca modele şi sunt dispuse în grupuri determinate. Raportul dintre grupuri şi definiţie este cel dintre specie şi gen. Principalul nostru obiectiv este delimitarea genurilor. Examinarea speciilor nu poate constitui obiectul unei morfologii generale. Speciile se pot subîmpărţi mai departe în varietăţi, această sub împărţire stând la temelia sistematicii. Distribuţia dată mai jos nu urmăreşte asemenea obiective. Exemplele aduse nu au decât menirea de a ilustra şi demonstra existenţa funcţiei ca o unitate de ordinul genului. După cum am mai amintit, toate funcţiile se înmănunchează într-o singură naraţiune de perfectă consecuţie. Seria de funcţii menţionate mai jos reprezintă fundamentul morfologic al basmelor fantastice în genere.<br /><br />De regulă, basmul începe cu o situaţie iniţială oarecare. Sunt enumeraţi membrii familiei sau, alteori, viitorul erou (să zicem - un soldat) este pur şi simplu introdus în scenă fie prin menţionarea directă a numelui său, fie prin descrierea condiţiei sale. Deşi această situaţie nu constituie o funcţie, ea este totuşi un important element morfologic. Tipurile de începuturi de basm vor putea fi examinate de abia spre sfârşitul lucrării. Vom defini acest element drept situaţie iniţială, notată cu semnul convenţional „i". După situaţia iniţială urmează funcţiile.<br /><br /><br />I. Unul din membrii familiei pleacă de acasă (definiţie: ABSENŢA, semn convenţional = „a").<br /><br />1. Poate pleca de acasă un membru al generaţiei vârstnice. Părinţii pleacă la lucru (64). „Şi a trebuit împăratul să plece la drum lung, lăsându-şi nevasta pe mâini străine" (148). „Pleacă el (negustorul) ca şi în alte dăţi în ţări străine" (115). Cam acestea ar fi formele de absenţă: la lucru, la pădure, cu treburi negustoreşti, la război, „cu treburi". - S. conv. = a1.<br /><br />2. Moartea părinţilor constituie o formă întărită de absenţă (s. conv. = a2).<br /><br />3. Uneori membrii generaţiei tinere sunt cei care pleacă de acasă. Merg sau călătoresc în ospeţie (57), să prindă peşte (62), să petreacă (77), să culeagă fructe în pădure (137). - S. conv. = a3.<br /><br /><br />II. O interdicţie este specificată eroului (def. = INTERDICŢIA; s. conv. = b).<br /><br />1. „în cămara asta nu cumva să te uiţi" (94). „Păzeşte-ţi frăţiorul, din curte să nu ieşi" (64). „Dacă vine Baba-Iaga, să nu sufli o vorbă, să taci mâlc" (61). „Şi a dădăcit-o în fel şi chip împăratul, i-a poruncit să nu iasă din turnul cel înalt" (148) ş.a.m.d. Porunca de a nu pleca, de a rămâne locului este uneori întărită sau înlocuită prin închiderea copiilor în turn (117). Dimpotrivă, alteori întâlnim o formă diminuată de interdicţie, exprimată printr-un sfat sau o rugăminte: mama se roagă de fiul ei să nu plece la prins peşte - „eşti încă mic" (62) ş.a.m.d. De regulă, basmul menţionează mai întâi plecarea şi abia apoi interdicţia, deşi în fapt succesiunea evenimentelor este, fireşte, inversă. Interdicţii pot apare şi fără legătură cu vreo plecare: nu rupe merele (127), nu ridica de jos pana de aur (103), nu deschide lada (125), nu-ţi săruta surioara (125). -S. conv. = b1.<br /><br />2. Porunca sau propunerea reprezintă o formă răsturnată a interdicţiei: adu de-ale gurii la câmp (74), ia-l cu tine la pădure pe frăţior (137). - S. conv. = b2.<br /><br />Pentru ca lucrurile să apară cu mai multă claritate se impune o digresiune. Basmul prezintă ulterior o nenorocire care intervine brusc (deşi într-un fel pregătită dinainte), în legătură cu aceasta, situaţia iniţială comportă descrierea unui trai fericit şi a unei bunăstări materiale aparte, uneori chiar ieşite din comun, împăratul are, de pildă, o grădină minunată cu mere de aur; moşul şi baba îl iubesc cu dragoste nespusă pe Ivaşecika al lor etc. Bunăstarea agrară constituie o formă aparte: ţăranul şi fiii lui au o fâneaţă frumoasă, întâlnim adeseori descrierea semănăturilor, care au răsărit foarte frumos. Această bunăstare constituie, se înţelege, un fundal contrastant pentru nenorocirea care se apropie. Invizibil, spectrul ei pluteşte de la bun început deasupra familiei fericite. De unde şi interdicţiile: nu ieşi pe uliţa satului etc. Plecarea de acasă a vârstnicilor pregăteşte nenorocirea, prilejuieşte momentul potrivit pentru declanşarea ei. După plecarea - sau moartea - părinţilor, copiii rămân de capul lor. Porunca joacă în unele cazuri rolul interdicţiei. Atunci când copiii sunt îndemnaţi să meargă la câmp sau la pădure, îndeplinirea poruncii are întocmai aceleaşi consecinţe ca şi încălcarea interdicţiei de a merge la pădure sau de a pleca la câmp.<br /><br /><br />III. Interdicţia este încălcată (def.= ÎNCĂLCAREA; s. conv. = c).<br /><br />Formele încălcării corespund formelor interdicţiei. Funcţiile II şi III alcătuiesc laolaltă un element bipartit. A doua jumătate a perechii poate apare uneori fără prima. Fetele de împărat merg în grădină (a3), ele întârzic la întoarcere. Interdicţia de a întârzia este omisă. O poruncă îndeplinită corespunde, după cum am putut-o constata, unei interdicţii încălcate.<br /><br />Un nou personaj îşi face acum apariţia în basm, un personaj pe care îl putem numi răufăcătorul. Rolul lui este de a tulbura liniştea familiei fericite, de a aduce cu sine o nenorocire, de a dăuna, de a aduce o pagubă. Răufăcătorul poate fi zmeul, dracul, tâlharii, vrăjitoarea, mama vitregă etc. (Am descris într-un capitol aparte cum anume sunt introduse noi personaje în desfăşurarea acţiunii.) Aşadar, răufăcătorul apare pe firul acţiunii. El vine, se apropie pe furiş, soseşte în zbor etc. şi începe de îndată să acţioneze.<br /><br /><br />IV. Răufăcătorul încearcă, să iscodească cum stau lucrurile (def. = ISCODIREA; s., conv. = d).<br /><br />1. Iscodirea are drept scop aflarea locului în care sunt ascunşi copiii, lucrurile de preţ etc. Ursul: „Cine-mi spune şi mie unde s-au ascuns copiii împăratului?" (117). Tejghetarul:. „De unde luaţi nestematele astea?" (114). Popa: „Cum de-ai prins putere atât de repede?" (114). Fata împăratului: „Ta spune, Ivane, fiu de neguţător, unde ţi-e ascunsă înţelepciunea?" (120). „Din ce-o fi trăind căţeaua?"-gândcşte Baba-Iaga. Şi trimite pe Un-ochi, pe Doi-ochi, pe Trei-ochi să iscodească (56). - S. conv. = d1.<br /><br />2. Interogarea răufăcătorului de către victimă constituie o formă răsturnată de iscodire. „Unde ţi-e moartea, Koşcci?" (93). „Că iute cal mai ai! Să fie vreun loc pe lume unde să mă fac şi cu cu un cal de să-l întreacă pe ăsta?" (95). -S. conv. = d2.<br /><br />3. În. unele cazuri întâlnim o iscodire realizată prin terţe persoane. - S. conv. = d3.<br /><br /><br />V. Răufăcătorul obţine informaţii asupra victimei sale (def. - DIVULGAREA; s. conv. = e).<br /><br />1. Răufăcătorul primeşte un răspuns direct la întrebarea sa. Dalta răspunde ursului: „Du-mă în curte şi aruncă-mă; unde m-oi înfige, acolo să sapi!" La întrebarea tejghetarului despre pietrele preţioase, negustoreasa răspunde: „Păi le ouă o găinuşă" etc. Avem iarăşi de-a face cu funcţii bipartite, adeseori redate sub formă de dialog, în aceeaşi categorie intră şi dialogul dintre mama vitregă şi oglinjoară. Deşi mama vitregă nu o iscodeşte direct despre fiica vitregă, oglinjoara îi răspunde: „Nu-i vorbă, eşti frumoasă, dar ai o fiică vitregă care trăieşte la nişte bogatâri într-o pădure deasă: ea e şi mai frumoasă". Ca şi în alte cazuri asemănătoare, cea de-a doua jumătate a perechii de funcţii poate exista fără prima, în asemenea cazuri, divulgarea ia forma unei fapte necugetate. Mama îşi strigă cu glas tare fiul să vină acasă, vrăjitoarea aflând astfel de prezenţa lui (62). Moşul a căpătat o pungă năzdrăvană. El îşi ospătează cumătră din pungă, îngăduindu-i astfel să afle taina talismanului său (109). - S. conv. = e1.<br /><br />2-3.y Iscodirea răufăcătorului sau cea indirectă atrage după sine răspunsul corespunzător. Koşcei divulgă taina morţii sale (93), taina calului iute de picior (94) etc. - S. conv. = e2, e3.<br /><br /><br />VI. Răufăcătorul încearcă să-şi înşele victima pentru a pune stăpânire pe ea sau pe averea ei (def. = VICLEŞUGUL; s. conv. - f).<br /><br />Răufăcătorul ia mai întâi de toate înfăţişarea unei alte persoane sau făpturi. Zmeul se preface într-o capră de aur (97), sau într-un flăcău chipeş (118). Vrăjitoarea se comportă ca o „bătrânică bună la suflet" (148). Ea imită glasul mamei (62). Popa se îmbracă în piele de ţap (144). Hoaţa se preface a fi cerşetoare (111).<br /><br />Apoi urmează funcţia ca atare.<br /><br />1. Răufăcătorul încearcă să-şi convingă victima: vrăjitoarea oferă un inel (65); cumătră propune moşului să facă o baie de aburi (109); vrăjitoarea sugerează victimei să se dezbrace (147), să se scalde în iaz (148); cerşetoarea cere de pomană (111). - S. conv. = fl.<br /><br />2. Răufăcătorul acţionează folosind direct unealta năzdrăvană. Maştera dă fiului vitreg iarba somnului (128). Ea înfige un ac năzdrăvan în cămaşa lui (128). - S. conv. = f2.<br /><br />3. Răufăcătorul foloseşte alte mijloace de înşelăciune sau violenţă. Surorile cele rele împănează cu cuţite şi ace fereastra prin care Finist trebuie să vină în zbor (129). Zmeul aşază în alt chip aşchiile care arată fetei cum să ajungă la fraţii ei (74). - S. conv. = f3.<br /><br /><br />VII. Victima se lasă înşelată ajutându-şi astfel fără să vrea duşmanul (def. = COMPLICITATEA; s. conv. = g).<br /><br />1. Eroul acceptă, se lasă convins de răufăcător: ia inelul, face o baie de aburi, se duce la scăldat etc. Merită să relevăm faptul că interdicţiile sunt întotdeauna încălcate, iar propunerile înşelătoare, dimpotrivă, sunt întotdeauna acceptate şi îndeplinite. - S. conv. = g1.<br /><br />2-3. Eroul reacţionează automat îndată ce sunt folosite unelte năzdrăvane sau de altă natură: adoarme, se răneşte etc. Se constată că această funcţie poate exista şi separat. Fără să fie adormit de altcineva, eroul cade dintr-o dată în somn, fireşte spru a netezi drumul răufăcătorului. - S. conv. = g2 şi g3.<br /><br />Învoiala necinstită constituie o formă aparte a propunerii conţinând o înşelătorie şi a consimţământului corespunzător („Să dai ce nu ştii că ai în casă"). Consimţământul este silit în asemenea cazuri, răufăcătorul speculând orice situaţie neprielnică în care s-ar putea afla victima sa (cireada s-a răzleţit; sărăcie lucie etc.). Răufăcătorul creează uneori într-adins o asemenea situaţie („Ursul îl apucă de barbă pe împărat" ; 117). Acest element poate fi definit drept o nenorocire preliniinară. - S. conv. = x, care o diferenţiază de celelalte forme ale înşelăciunii.<br /><br /><br /><br />VIII. Răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei (def. - PREJUDICIEREA; s. conv. = A).<br /><br />Această funcţie este extrem de importantă deoarece ea reprezintă factorul motor propriu-zis al basmului. Absenţa, încălcarea interdicţiei, divulgarea, reuşita înşelăciunii pregătesc această funcţie, o fac posibilă sau îi uşurează pur şi simplu concretizarea. Din care pricină, primele şapte funcţii pot fi considerate ca o parte pregătitoare a basmului, în timp ce prejudicierea lansează intriga propriu-zisă, este punctul ei deînnodare. Formele prejudicierii sunt extrem de variate.<br /><br />1. Răufăcătorul răpeşte pe cineva (A1). Zmeul o răpeşte pe fata de împărat (72) său pe fiica de ţăran (74). Vrăjitoarea îl răpeşte pe băiat (62). Fraţii cei mari o răpesc pe mireasa lui prâslca(102).<br /><br />2. Răufăcătorul jură sau ia cu de-a sila unealta năzdrăvană (A 2) 1. „ Păsărilă-lăţ-lungilă" fură lădiţa năzdrăvană (111). Fata de împărat fură cămaşa năzdrăvană (120). Statu-Pal-mă-Barbă-Cot fură calul năzdrăvan (78).<br /><br />2a. Luarea prin violenţă a ajutorului năzdrăvan constituie o subclasă aparte a acestei forme. Mama vitregă porunceşte să fie tăiată vaca năzdrăvană (56, 57). Tejghetarul porunceşte să se taie găinuşa ori raţa năzdrăvană (114, 115).- S. conv. = A".<br /><br />3. Răufăcătorul fură sau distruge recolta (A 3). Iapa mănâncă fânul (60). Ursul fură ovăzul (82). Cocorul fură mazărea (108).<br /><br />4. Răufăcătorul fură lumina zilei (A4). Acest caz este întâlnit doar o singură dată (75).<br /><br />5. Răufăcătorul săvârşeşte un rapt în altă formă decât cele precedente (A5]. Obiectul raptului este extrem de diferit de la caz la caz şi nu este necesar să înregistrăm toate faptele cunoscute, întrucât ele nu influenţează desfăşurarea acţiunii, după cum vom vedea mai j os. Ar fi fost mai corect din punct de vedere logic să fi socotit orice tip de rapt drept urnea jormă a prejudicierii, considerând drept subclase - şi nu clase - formele împărţite după criteriul obiectelor. Este însă mai comod tehniceste să delimităm câteva forme mai însemnate, sintetizândn-le pe celelalte. Iată câteva exemple: Pasărca-de-foc fură merele de aur (102); Nurca-fiara mănâncă noapte de noapte câte un animal din ocolul împăratului (73); generalul fură paloşul obişnuit, nu cel năzdrăvan al regelui (145) etc.<br /><br />6. Răufăcătorul vătăma trupeşte (A6). Slujnica scoate ochii stăpânei (70). Fata de împărat taie picioarele lui Katoma (116). Este demn de remarcat faptul că, din punct de vedere morfologic, aceste forme constituie totodată şi un rapt. Aşa, de pildă, slujnica ascunde ochii în buzunar şi îi duce într-un loc tainic; ulterior, ei sunt recuperaţi prin aceleaşi mijloace ca şi celelalte obiecte furate şi apoi puşi la loc. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu inima scoasă din piept.<br /><br />7. Răufăcătorul determină o bruscă dispariţie (A7). De obicei, această dispariţie se realizează prin folosirea unor procedee vrăjitoreşti sau prin înşelătorie. Maştera îl adoarme pe fiul vitreg. Mireasa lui dispare pentru totdeauna (128). Surorile pun cuţite şi ace în fereastra fetei la care Finist trebuie să vină în zbor. El se răneşte la aripi şi dispare pentru totdeauna (129). Nevasta fuge de la bărbatul ei pe covorul zburător (113). Basmul cu nr. 150 ne oferă o formă interesantă. Dispariţia, este provocată de eroul însuşi: el arde cojocul nevestei sale lovite de vrăji şi ca dispare pentru totdeauna, în mod convenţional, putem trece în aceeaşi categoric şi cazul aparte prezentat de basmul cu. nr. 125. Un sărut vrăjit o face pe mireasă să uite totul. Victima este de astă dată mireasa care îşi pierde logodnicul (Avn).<br /><br />8. Răufăcătorul cerc să-i fie dată victima sau o ademeneşte (A8). Această formă este de regulă consecinţa unei învoieli bazate pe înşelătorie, împăratul mărilor îl cere pe fiul de împărat şi acesta pleacă de acasă (125).<br /><br />9. Răufăcătorul izgoneşte pe cineva (A 9). Maştera o izgoneşte de acasă pe fiica vitregă (52). Popa îşi izgoneşte nepotul (82).<br /><br />10. Răufăcătorul porunceşte ca cineva să fie aruncat în marc (A10). Împăratul bagă într-un butoi pe fiica lui cu bărbatul ei şi porunceşte ca butoiul să fie aruncat în mare (100). Părinţii aşază pe fiul lor, adormit, într-o bărcuţă şi îi dau drumul pe apa mării (138).<br /><br />11. Răufăcătorul vrăjeşte u făptură sau un lucru (A11). Trebuie să remarcăm că răufăcătorul face adeseori două-trei rele deodată. Există forme care se întâlnesc rareori de sine stătător, ele tinzând să se asocieze cu altele. Vrăjirea este una din ele. Nevasta îşi preface bărbatul în câine şi îl alungă (putem nota: A11-9; 139). Maştera o preface pe fiica vitregă în râs şi o goneşte de acasă (149). Chiar atunci când mireasa este prefăcută în raţă şi zboară într-aiurea, avem de-a face în fapt cu o izgonire, deşi nemcnţionată în mod explicit (147, 148).<br /><br />12. Răufăcătorul săvirşeştc o substituire (A 12). În majoritatea cazurilor, şi această formă face pereche cu o alta. Slujnica o preface pe mireasă în răţuşcă şi îi substituie pe propria ci fiică (adică: A}^; 147). Slujnica o orbeşte pe mireasa împăratului şi i se substituie (A,Ş; 70).<br /><br />13. Răufăcătorul da, poruncă să jic ucis cineva (A 13). De fapt, această formă este o izgonire modificată (accentuată). Maştera porunceşte unei slugi s-o ucidă pe fiica vitregă în timpul unei plimbări (121). Fata de împărat porunceşte slugilor să-l ducă pe bărbatul ei în pădure şi acolo să-l omoare (l 13)! în asemenea cazuri se cere de regulă ca ucigaşul să aducă, drept dovadă a omorului, ficatul sau inima victimei.<br /><br />14. Răufăcătorul săvirşeştc un omor (A14). O altă formă, în genere doar însoţitoare pe lângă celelalte tipuri de acţiune a răufăcătorului şi având menirea da a le sublinia. Fata de împărat fură cămaşa năzdrăvană a bărbatului ei şi îl ucide (A14-2; 120). Fraţii mai mari îl omoară pe prâslea şi îi răpesc mireasa (A14-1, 102). Sora ia fratelui fructele şi îl ucide (137).<br /><br />15. Răufăcătorul închide în temniţă, ţine cu sila (A15). Fata de împărat îl închide pe Ivan în temniţă (107). Împăratul mărilor îl ţine închis pe Semion (142).<br /><br />16. Răufăcătorul ameninţă cu o căsătorie silită (A16). Zmeul o cere de soţie pe fata împăratului (68).<br /><br />16a. Aceeaşi situaţie între rude: fratele o cere pe soră-sa de soţie (AXVI; 65).<br /><br />17. Răufăcătorul ameninţă cu un act de canibalism (A17). Zmeul o cere pe fata de împărat ca s-o mănânce (104). Zmeul a mâncat pe toţi oamenii din sat şi ultimul ţăran rămas în viaţă este ameninţat de aceeaşi soartă (85).<br /><br />17a. Aceeaşi situaţie între rude (AXVII). Sora vrea să-şi mănânce fratele (50).<br /><br />18. Răufăcătorul chinuie victima în timpul nopţii (A18). Zmeul (113) ori dracul (66) o chinuie noaptea pe fata de împărat. Vrăjitoarea vine în zbor la fată şi îi suge pieptul (116).<br /><br />19. Răufăcătorl porneşte război (A19), împăratul vecin porneşte războiul (96). Similar: zmeul pârjoleşte împărăţia (77).<br /><br />Cu aceasta epuizăm formele de acţiune ale răufăcătorului. În cadrul materialului ales de noi. Trebuie să spunem însă că foarte multe basme nu încep cu săvârşirca unui rău. Există şi alte începuturi care generează adesea o dezvoltare identică cu cea a basmelor ce încep cu A. Obscrvând mai atent acest, fenomen, putem constata că aceste basme au ca punct de plecare o situaţie anume, în care eroul resimte lipsa unui lucru oarecare (în original neîwatka, ncdostacia - n. t), fapt ce determină o căutare analogă cu cea din basmele începând cu A. De unde şi concluzia că lipsa poate fi considerată un echivalent morfologic al răpirii, de pildă. Să analizăm următoarele cazuri. Fata de împărat fură talismanul lui Ivan. Ca urmare a furtului, lui Ivan îi lipseşte acest talisman. Cercetându-ne mai departe materialul, constatăm că, renunţând. la momentul prejudicierii, basmul începe foarte adeseori direct cu o lipsă: Ivan îşi doreşte un paloş ori un cal năzdrăvan etc. Atât raptul cât şi lipsa determină momentul următor al intrigii: Ivan pleacă în căutarea lucrului râvnit sau pierdut. Acelaşi lucru se poate spune şi despre mireasa răpită ori, pur şi simplu, despre mireasa „lipsă" ş.a.m.d. În primul caz este menţionat un act atrăgând după sine o stare de lipsă, ceea ce îl face pe erou să întreprindă o căutare; în al doilea, se începe direct cu starea de lipsă, cu acelaşi rezultat. Am mai putea spune că prima oară lipsa este impusă din afară„ iar a doua oară, percepută lăuntric de erou.<br /><br />Suntem primii care să acceptăm că termenii „nedostacia" şi „nchvatka" nu sunt o alegere perfect reuşită. Dar limba rusă nu are un cuvânt care să exprime integral şi precis noţiunea amintită. Cuvântul „nedostatok" sună mai bine, dar are un sens particular nepotrivit cu noţiunea în cauză. „Nedostacia" poate fi comparată cu cifra zero, care reprezintă o mărime bine definită în şirul cifrelor. Elementul de care ne ocupăm acum poate fi formulat în felul următor:<br /><br />VIII a. Unuia din membrii Jamilici îi lipseşte ceva, doreşte să aibă un lucru oarecare (def. = LIPSA; s. conv. = A').<br /><br />Cazurile de acest fel se pretează greu la o grupare. Le-am putea împărţi după formele pe care le îmbracă perceperea lipsei (despre aceasta vezi pp. 76-79), dar ne vom mărgini să le clasificăm după obiectele care lipsesc. Iată care ar fi aceste forme: 1) Eroul nu are o mireasă (ori un prieten, un om în genere). Acest tip de lipsă este uneori formulat foarte pregnant (eroul intenţionează să-şi caute o mireasă), alteori nu este nici măcar menţionat în mod explicit. Eroul este celibatar şi pleacă în lume să-şi găsească o mireasă - aşa începe acţiunea; s. conv. = A'1. 2) Este^necesară p unealtă năzdrăvană, de pildă - mere, apă, caC~paIbş etc.; s. conv. = A'2. 3) Lipsesc minunăţiile (fără puteri năzdrăvane);: Pasărca-de-foc, raţa cu pene de aur, minunea-minunilor etc.;: s. conv. = A'3. 4) O formă specifică: lipseşte oul năzdrăvan cu moartea lui K oscei (cu iubirea fetei de împărat); s. conv. = A'4. 5) Forme raţionalizate: lipsesc banii, mijloacele de subzistenţă etc.; s. conv. = A'5. Remarcăm în treacăt că asemenea situaţii iniţiale din viaţa de zi cu zi dobân-dese uneori o dezvoltare pur fantastică. 6) Diferite alte forme; s. conv. - A'6. Tot aşa cum obiectul raptului nu determină ca atare structura basmului, nici obiectul care lipseşte nu o face. Prin urmare, într-o perspectivă general-morfologică nu este necesar să sistematizăm toate caziydle: ne putem mărgini la cele principale, tratându-le pe celelalte drept o formă globală.<br /><br />Ajunşi aici, ne amintim fără să vrem că foarte multe basme nu încep cu săvârşirea unui rău sau cu elementul pe care tocmai l-am descris. Aşa, de pildă, basmul eu Kmelia-prostănacul începe cu prinderea unei ştiuci de către prostănac, şi nu cu o prejudiciere. Atunci când comparăm un număr mai mare de basme, rezultă însă că unele elemente specifice pentru partea mediană a basmului sunt uneori trecute la începutul lui, ceea ce putem constata şi în cazul de mai sus. Prinderea şi cruţarea unui animal constituie un element median tipic, după cum vom vedea mai departe. Elementele A şi A' sunt în genere obligatorii pentru orice basm clin clasa studiată, punctul de înnodare a intrigii necunoscâncl alte forme în afara celor de mai sus.<br /><br /><br />IX. Nenorocirea sau lipsa sunt comunicate, eroului i se adresează o rugăminte sau o poruncă, el este trimis undeva, sau lăsat, să plece (def. = MIJLOCIREA, MOMENTUL DE LEGĂTURĂ; s. conv. - B).<br /><br />Această funcţie introduce eroul în basm. O analiză mai amănunţită ne-ar îngădui s-o descompunem în părţile ei componente, dar acest lucru nu este esenţial pentru scopul pe care ni l-am propus. Eroii basmului sunt de două feluri: 1) Dacă o fată este răpită, dispare de pe orizontul tatălui ei (şi, paralel, d,; pe cel al ascultătorului) şi Ivan. pleacă în căutarea fetei, eroul basmului e Ivan, şi nu fata răpită. Eroii de acest- fel pot fi numiţi căutătorii. 2) Dacă o fată - sau un băiat - este răpită sau izgonită de acasă şi jirul basmului îl urmează pe cel răpit, pe cel izgonit, fără să se preocupe de soarta celor rămaşi, eroul basmului este faţa (băiatul) izgonită sau răpită, în asemenea basme nu întâlnim căutători, iar eroul de acest tip poate fi numit eroul-vidimă l. Vom vedea mai jos dacă basmele cu eroi căutători evoluează sau nu la fel cu cele din a doua categorie. Materialul nostru nu conţine exemple în care basmul să urmărească atât pe căutător, cât şi pe eroul-victimă (comparaţi cu Ruslan şi Ludmila). Momentul mijlocirii există în ambele cazuri. Importanţa acestui moment constă în aceea că el determină plecarea - sau trimiterea - eroului de acasă.<br /><br />1. Strigare publică într-ajutor, după care eroul este trimis să ajute pe cel în nevoie (B 1). De obicei, împăratul este cel care pune să se facă strigare publică de ajutor şi îşi însoţeşte cererea de ajutor cu făgăduieli.<br /><br />2. Eroul este trimis direct să săvârşească o anume faptă (B2). Trimiterea se face fie sub forma unei porunci, fie sub cea a unei rugăminţi, în primul caz, ea este uneori însoţită de ameninţări, în cel de-al doilea - de făgăduieli; se întâmplă ca ameninţările să alterneze cu promisiunile.<br /><br />3. Eroul este lăsat să plece de acasă (B3), în asemenea cazuri, iniţiativa plecării revine deseori eroului însuşi, şi nu. celui care îl trimite. Părinţii îşi dau binecuvântarea. Alteori eroul nu îşi dezvăluie adevăratul scop. Cere îngăduinţa de a se plimba etc., plecând de fapt la luptă.<br /><br />4. Nenorocirea este comunicată (B4). Mama povesteşte, fiului de răpirea fiicei ei, săvârşită încă înainte ca el să se fi născut, dar nu îl roagă în nici un fel s-o ajute. Fiul pleacă în căutarea surorii răpite (74). De cele mai. multe ori însă nu părinţii sunt cei care povestesc nenorocirea, ci o babă, un om întâlnit întâmplător etc.<br /><br />Cele patru forme examinate până acum comportă un erou căutător. Următoarele vor fi direct legate de eroul-victuriă. Structura basmului cere în mod necesar ca eroul să plece de acasă. Dacă acest lucru nu se realizează prin actul prejudicierii, basmul foloseşte în acelaşi scop momentul de legătură.<br /><br />5. Eroul izgonit este dus de acasă (B r>). Tatăl duce în pădure pe fiica izgonită de mama vitregă. Această formă este foarte interesantă din mai multe puncte de vedere. Acţiunile tatălui sunt inutile dacă este să le analizam logic. Fiica ar putea merge şi singură în pădure. Dar basmul cere ca în momentul de legătură să figureze părinţi jgare îşi trimit copiii de acasă. Putem arăta că forma dată este o alcătuire secundară, dar acest lucru nu se înscrie în perspectiva morfologiei generale. Trebuie să consemnăm că şi fata de împărat cerută de zmeu este dusă de acasă, dar pe malul mării. Spre deosebire de cazurile precedente însă, este prezentă strigarea de ajutor, lansată simultan cu ducerea fetei la locul hotărât. Chemarea într-ajutor, şi nu ducerea fetei de împărat pe malul mării, este însă cea care determină desfăşurarea acţiunii, din care pricină trimiterea de acasă nu poate constitui un moment de legătură în aceste cazuri.<br /><br />6. Eroul condamnat la moarte este lăsat în taină să scape (B6). Bucătarul sau streieţul o cruţă pe fată (băiat), îi dă drumul, ucide în locul ci o fiară oarecare pentru a putea dovedi cu ficatul şi inima acesteia că a ucis fata (121, 114). Am definit mai sus elementul B ca fiind factorul care determină plecarea eroului de acasă. Dacă trimiterea sau izgonirea fac necesar ca eroul să plece de acasă, în cazul de mai sus el capătă posibilitatea de a o face. Primul caz este definitoriu pentru eroul căutător, cel de-al doilea - pentru eroul-victimă.<br /><br />7. Sa cântă un cinice de jale(]2>7). Această formă este specifică în cazurile de: ucidere (îl cântă fratele rămas în viaţă •etc.), vrăjire însoţită de izgonire, substituire. Cântccul face astfel cunoscută nenorocirea şi determină contraacţiunea.<br /><br /><br />X. Căutătorul acceptă sau se hotărăşte să întreprindă contraacţiunea (def. = CONTRAACŢIUNEA INCIPIENTĂ; s.conv. = C).<br /><br />Acest moment este caracterizat prin cuvinte ca: „Dă-ne voie, împărate, să-ţi căutăm fetele" etc. Se întâmplă ca el să nu fie marcat prin cuvinte, dar se înţelege, fireşte, că hotărârea eroului precede căutarea propriu-zisă. Acest moment este specific doar pentru basmele în care eroul este un căutător. Eroii izgoniţi, ucişi, vrăjiţi, substituiţi nu cunosc năzuinţa, voinţa de eliberare, drept care elementul acesta lipseşte în basmele respective.<br /><br /><br />XI. Eroul pleacă de acasă (def. = PLECAREA; s. conv. = ).<br /><br />"Această plecare reprezintă un lucru diferit faţă de absenţa temporară, notată mai înainte cu semnul convenţional „a". Plecarea eroului căutător este de asemenea diferită faţă de cea a eroului-victimă. Plecarea căutătorului are drept scop tocmai căutarea victimei, în timp ce plecarea eroului-victimă constituie începutul acelui drum fără căutări, de-a lungul căruia eroul va trece prin felurite aventuri. Să facem şi o altă precizare: dacă este răpită o fată şi un erou căutător pleacă s-o găsească, adică avem două plecări de acasă, firul pe care îl urm^asl basmul, pe care se construieşte acţiunea, este firul căutătorului. Dacă însă basmul comportă o fată izgonită fără să apară şi un erou căutător, naraţiunea îl urmăreşte peeroul-victimă. Semnul convenţional marchează drumul eroului, indiferent de faptul dacă este căutător sau nu. În unele basme nu întâlnim de loc o deplasare în spaţiu a eroului, întreaga acţiune se desfăşoară într-un singur loc. Alteori plecarea este, dimpotrivă, accentuată, capătă un caracter de fugă.<br /><br />Elementele A, B, C, constituie împreună punctul de înnodare a intrigii basmului, îi urmează desfăşurarea acţiunii propriu-zise.<br /><br />Un nou personaj îşi face apariţia: îi putem spune donatorul sau, mai precis, furnizorul. De obicei el este întâlnit absolut întâmplător pe drum, în pădure ş.a.m.d. (vezi cap. VI, formele de apariţie a personajelor). Fie că este căutător, fie că este victimă, eroul obţine de la el o unealtă (de regulă năzdrăvană), care îi va permite să pună capăt nenorocirii, înainte de a obţine unealta năzdrăvană, eroului îi este dat să fie în miezul câtorva acţiuni foarte diferite, care concurează toate la intrarea uneltei năzdrăvane în posesia lui.<br /><br /><br />XII. Eroul este pus la încercare, iscodit, atacat etc., pregătindu-se astfel înarmarea lui cu unealta năzdrăvană sau cu ajutorul năzdrăvan (def. = PRIMA FUNCŢIE A DONATORULUI; s. conv. = D).<br /><br />1. Donatorul îl încearcă pe erou (D 1). Baba-Iaga o pune pe fată să facă treabă în casă (58). Bogatârii pădurii îi propun eroului să le slujească trei ani încheiaţi (123). Trei ani de slujbă la negustor (raţionalizare sub presiunea vieţii cotidiene; 66). Trei ani de slujbă la podul plutitor, fără simbrie (71). Eroul trebuie să asculte fără să adoarmă viersul de guzlă (123). Mărul, râul, cuptorul oferă o hrană extrem de simplă (64). Baba-Iaga îi propune eroului să se culce cu fata ei (104). Zmeul îi propune să ridice o piatră grea (71). Această cerere este uneori scrisă pe piatră, alteori, găsind o piatră mare, fraţii încearcă din proprie iniţiativă să o ridice. Baba-Iaga îi propune eroului să păzească o herghelie de iepe (94) etc.<br /><br />2. Donatorul îl salută şi îl iscodeşte pe erou (D 2). Putem considera această formă drept o formă diminuată a încercării. Salutul şi iscodirea sunt prezente şi în formele mai sus amintite, dar nu au caracterul unei încercări, pe care nu. fac decât să o preceadă, în ultimul caz, însă, încercarea lipseşte, iar iscodirea dobândeşte caracterul unei încercări indirecte. Dacă eroul răspunde grosolan, el nu obţine nimic, dacă răspunde cuviincios, i se dă un cal, un paloş etc.<br /><br />3. Un muribund sau un mort cere să i se facă un serviciu (D3). Şi această formă îmbracă uneori carcaterul unei încercări. Vaca îl roagă pe erou: „Nu-mi mânca din carne, adună-mi oasele laolaltă, leagă-le într-o basma curată, în grădină să le răsădeşti, de mine mereu să-ţi aminteşti şi zi de zi să le stropeşti" (56). Taurul rosteşte cam aceeaşi rugăminte în basmul nr. 117. Întâlnim o altă formă de rugăminte cu destinaţie postumă în basmul nr. 105, în care tatăl aflat pe patul de moarte propune fiilor săi să petreacă trei nopţi pe mormântul lui.<br /><br />4. Captivul cere să fie eliberat (D4). Omul-de-aramă cere eroului să-l elibereze din captivitate (68). Dracul este închis într-un turn şi îl roagă pe soldat să-l elibereze (130). Urciorul scos din apă cere să fie spart, cu alte cuvinte, duhul închis în el cere să fie eliberat (114).<br /><br />4+. Idem, dar cu căderea prealabilă a donatorului în captivitate. Aşa, de pildă, dacă în basmul nr. 67 este prins duhul-pădurii, această faptă nu poate fi considerată o funcţie de sine stătătoare: ea nu face dccât să pregătească rugămintea ulterioară a captivului. - S. conv. - + D4.<br /><br />5. Eroul este rugat să cruţe pe cineva (D5). Am putea considera această formă drept o subdiviziune a precedentei, într-adevăr: rugămintea este fie precedată de o captură, fie eroul ia la ochi un animal, vrea să-l omoare. Eroul prinde o ştiucă şi ea îl roagă să-i dea drumul (100 b). Eroul ia la ochi mai multe animale şi toate îl roagă să le lase cu viaţă (93).<br /><br />6. Eroul este rugat să arbitreze într-o ceartă (D6). Doi uriaşi îl roagă să împartă între ei un toiag şi o mătură (107). Cei aflaţi în ceartă nu formulează întotdeauna ca atare rugămintea lor. Eroul propune uneori din proprie iniţiativă o împărţire (s. conv. = D'6). Fiarele nu pot împărţi un stârv: eroul îl împarte (97).<br /><br />7. Alte rugăminţi (D7). La drept vorbind, rugăminţile formează o clasă independentă, iar formele lor - subclase, dar putem considera în mod convenţional, spre a evita un sistem prea încărcat de notare, toate varietăţile drept clase.<br /><br />După definirea formelor principale, celelalte pot fi considerate în ansamblul lor. Şoarecii îl roagă pe erou să le dea de mâncare (58). Hoţul roagă pe păgubit să-l ajute la căratul lucrurilor furate (131). Urmează un caz care poate fi trecut simultan Li două clase: Kuzinka prinde o vulpe. Vulpea îl roagă: „Nn mă ucide (rugămintea de a fi cruţat, D5), ci prăjeşte-mi în unt o găină mai grasă" (a doua rugăminte, D7). Cum rugămintea aceasta este precedată de prinderea vulpii, cazul poate fi notat cu semnul convenţional +Df. Iată un alt caz, diferit de primul, dar comportând şi el o ameninţare prealabilă sau punerea solicitantului într-o situaţie fără ieşire: eroul fură hainele unei fete la scăldat şi ca îi cere să i le dea îndărăt (131). Alteori, situaţia fără ieşire nu este însoţită de o rugăminte (puii de pasăre stau în ploaie, copiii chinuic o pisică). Eroul urc în asemenea cazuri prilejul să facă un bine. Cu alte cuvinte, are în mod obiectiv de făcut faţă unei încfercări, deşi subiectiv eroul nu percepe încercarea ca atare.-S. conv.=D'7.<br /><br />8. O făptură vrăjmaşă încearcă să-l ducă la pieire pe erou (D 8). Vrăjitoarea încearcă să-l bage pe erou în cuptor (62). Vrăjitoarea încearcă noaptea să taie capetele eroilor (60). Gazda încearcă noaptea să arunce pe oaspeţi drept hrană şobolanilor (122). Vrăjitorul încearcă să-l omoare pe erou lăsându-l singur pe munte (136).<br /><br />9. Făptura vrăjmaşă intră în luptă cu eroul (D9). Baba-Iaga se luptă cu eroul, întâlnim foarte des lupta într-o căsuţă în pădure cu diferiţii locuitori ai codrului. Lupta are caracterul unei încăierări, unei certe urmate de bătaie.<br /><br />10. Se arată eroului unealta năzdrăvană, i se propune un schimb pentru obţinerea ei (D10). Tâlharii îi arată o bâtă (123); neguţătorii îi arată tot felul de minunăţii (122), moşul îi arată un paloş (151). Toţi oferă unealta năzdrăvană'în vederea unui schimb.<br /><br /><br />XIII. Eroul reacţionează la acţiunea viitorului donator (def. = REACŢIA EROULUI; s. conv. = E).<br /><br />În majoritatea cazurilor reacţia poate ii sau pozitivă, sau negativă.<br /><br />1. Eroul face faţă, (nu face faţă) încercării (E1).<br /><br />2. Eroul răspunde (nu răspunde) la salut (E2).<br /><br />3. Eroul aduce la îndeplinire (nu aduce la îndeplinire) rugămintea mortului (E3).<br /><br />4. Eroul dă drumul captivului (E4).<br /><br />5. Eroul cruţă pe cel care îi cerc să-l lase cu viaţă (E5).<br /><br />6. Eroul face împărţeala şi îi împacă pe cei ce se certau (E6). Rugămintea celor aflaţi în dispută (sau cearta neînsoţită de o rugăminte de împărţeală) atrage mai adesea după sine o altă reacţie: eroul îi înşeală obligându-i, de pildă, să alerge după săgeata trasă din arcul lui, iar el îşi însuşeşte între timp obiectele care declanşaseră cearta (Evl).<br /><br />7. Eroul face un alt serviciu oarecare (E7). Uneori, aceste servicii corespund rugăminţilor ce îi fuseseră adresate, alteori sunt dictate pur .şi simplu de bunătatea eroului. Fata dă de mâncare cerşetoarelor care trec prin faţa casei (65). Formele cu caracter religios ar putea constitui o subclasă aparte. Eroul aprinde un butoiaş de tămâie spre slava Domnului. Am putea include în aceeaşi subclasă şi un cal, comportând o rugăciune (66).<br /><br />8. Eroul scapă de cursa ce i se întinde atacând pe vrăjmaş cu mijloacele pe care acesta voia să le jolosească împotriva lui (E8). Punând-o pe Baba-Iaga să-i arate cum se întră în cuptor, eroul o închide acolo (62). Eroii se îmbracă în taină cu veşmintele fiicelor Babei-Iaga şi le îmbracă pe acestea cu ale lor; Baba-Iaga se lasă înşelată şi îşi omoară fetele (60). Vrăjitorul rămânc el însuşi singur pe muntele pe care voia să-l părăsească pe erou (136).<br /><br />9. Eroul învinge (sau nu învinge) făptura vrăjmaşă (E9). 10. Eroul acceptă schimbul, dar foloseşte de îndată puterea năzdrăvană, a obiectului primit împotriva celui care i-l dăduse (E10). Moşul oferă cazacului paloşul care secera singur pe duşmani în schimbul butoiului năzdrăvan. Cazacul acceptă schimbul şi porunceşte de îndată paloşului să-i taie moşului capul, reintrând astfel în posesia butoiului (151).<br /><br /><br />XIV. Unealta năzdrăvană intră în posesia eroului (def. = ÎNZESTRAREA, OBŢINEREA UNELTEI NĂZDRĂVANE; s. conv. = F).<br /><br />Unelte năzdrăvane pot fi: 1) animale (calul, vulturul etc.); 2) obiecte din care apar ajutoare năzdrăvane (amnarul cu cal, inelul cu voinici); 3) obiecte care au o însuşire miraculoasă, cum ar fi, de pildă, ghioaga, paloşul, guzla, bila şi multe alte obiecte; 4) calităţi dăruite direct, cum ar fi forţa, capacitatea de a se transforma în animale etc. Atribuim - deocamdată convenţional - tuturor acestor obiecte ale transmiterii denumirea de unelte năzdrăvane. Formele de transmitere sunt următoarele:<br /><br />1. Unealta năzdrăvană este transmisă direct (F1). Acest tip de transmitere are adeseori caracterul unei răsplătiri. Moşul dăruieşte un cal, fiarele din codru dăruiesc fiecare câte un pui ş.a.m.d. Alteori, în loc să capete un animal, eroul capătă capacitatea de a se transforma în animal (pentru amănunte, vezi mai jos, la cap. VI). Unele basme se încheie tocmai cu o răsplătire, în asemenea cazuri, darul prezintă o valoare materială oarecare şi nu constituie o unealtă năzdrăvană (F'). Dacă reacţia eroului a fost negativă, transmiterea poate să nu aibă loc (F neg.) sau poate fi înlocuită cu o cruntă răzbunare. Eroul este mâncat, transformat în stană de gheaţă, aruncat sub o stâncă, i se taie o curea din pielea spinării (F contr.).<br /><br />2. Unealta este indicată (F2). Baba arată stejarul sub care se află corabia zburătoare (83). Moşul arată pe ţăranul de la care poate fi luat calul năzdrăvan (78).<br /><br />3. Unealta este produsă (F3). „Vrăjitorul a ieşit pe mal, a desenat pe nisip o barcă şi a spus: Ei, fraţilor, vedeţi voi barca asta? O vedem! Aşezaţi-vă în ea!" (78).<br /><br />4. Unealta este vândută şi cumpărată (F4). Eroul cumpără o găină năzdrăvană (114), un câine şi o pisică cu puteri năzdrăvane (112) etc. Producerea uneltei năzdrăvane la comandă constituie o formă intermediară între cumpărare şi producere. Eroul comandă fierarului un lanţ (60); (pentru asemenea cazuri - s. conv. = FL).<br /><br />5. Eroul obţine din întâmplare unealta năzdrăvană (sau o găseşte) (F5). Ivan vede un cal pe câmp şi îl încalecă (73). Eroul dă din întâmplare peste copacul cu mere năzdrăvane (113).<br /><br />6. Unealta năzdrăvană apare brusc cu de la sine putere (Fr>). Apare dintr-o dată o scară trecând muntele (93). Ivirea bruscă din pământ (FVI) reprezintă o formă aparte de apariţie de sine stătătoare; pot apare astfel: tufişuri năzdrăvane (56, 57), mlădiţe, un câine şi un cal năzdrăvan (117), un pitic.<br /><br />7. Unealta năzdrăvană este băută sau mâncată (F7). Strict vorbind, nu avem de-a face cu o formă a transmiterii; cu toate acestea, forma respectivă poate fi coordonată convenţional cu cazurile amintite. Trei băuturi dau o forţă nemaipomenită (68). Mâncând măruntaiele unei păsări, eroii dobândesc diferite însuşiri miraculoase (114).<br /><br />8. Unealta năzdrăvană este furată (F8). Eroul fură calul de la Baba-Iaga (94). Eroul fură obiectele pe care se certau cei ce recurg la împărţeala lui (115). Folosirea uneltei năzdrăvane împotriva personajului care a schimbat-o pe alt obiect şi recuperarea acestuia din urmă poate fi şi ea socotită drept o formă specială de furt.<br /><br />9. Diferite personaje se pun ele însele la dispoziţia eroiilui (F9). Aşa, de pildă, un animal poate să-i dăruiască eroului un pui sau îi poate oferi direct serviciile sale, dăruindu-se într-un fel pe sine însuşi. Să comparăm următoarele cazuri. Calul nu este întotdeauna dat direct sau într-un amnar: uneori donatorul nu face decât să comunice formula magică prin rostirea căreia calul poate fi chemat, în ultimul caz, Ivan nu primeşte de fapt nimic, afară doar de dreptul de a dispune de un ajutor năzdrăvan, întâlnim o situaţie identică atunci când solicitantul îi dă lui Ivan dreptul de a dispune de el. Ştiuca îi spune lui Ivan formula prin care poate fi chemată („doar să spui: la porunca ştiucii" etc.). Dacă, în fine, este omisă chiar şi formula, animalul promiţâncl pur şi simplu: „îţi voi fi şi cu de folos cândva", avem totuşi de-a face cu un element din aceeaşi categorie - eroului i se pune la dispoziţie o unealtă năzdrăvană în persoana ani-milului respectiv. Animalele devin apoi ajutoarele năzdrăvane ale lui Ivan (F'!)). Se întâmplă adeseori ca felurite făpturi năzdrăvane să apară fără nici un fel de pregătire, să răsară brusc în drumul eroului, oferindu-i serviciile lor şi devenind ajutoarele lui năzdrăvane (F};). Cel mai adesea sunt personaje cu însuşiri neobişnuite sau înzestrate cu calităţi miraculoase din cele mai.diverse (Flămânzilă, Sctilă, Gerilă)1.<br /><br />Înainte de a continua enumerarea funcţiilor, să răspundem mai întâi la întrebarea: care sunt formele de combinare dintre varietăţile de elemente D (pregătirea transmiterii) şi F (transmiterea)?2 Trebuie doar să remarcăm că o reacţie negativă a eroului atrage după sine numai F neg. (transmiterea nu are loc) sau F contr. (eroul care a suferit eşecul este crunt pedepsit), în cazul unei reacţii pozitive întâlnim următoarele combinaţii:<br /><br />I. Funcţia pregătitoare a donatorului II. Formele de transmitere a uneltei năzdrăvane<br />Încercarea<br />Iscodirea<br />Rugăminţi:<br />- cu caracter postum<br />- de cruţare, eliberare<br />- de împărţeală<br />- diverse<br />Tentativa de omor<br />Lupta<br />Oferta de schimb<br /> F1 Transmiterea<br />F2 Indicaţia<br />F3 Producerea<br />F4 Vânzarea<br />F5 Găsirea<br />F6 Apariţia<br />F7 Înghiţirea<br />F8 Furtul<br />F9 Oferta de servicii<br /><br /><br />Din această schemă rezultă că legăturile sunt extrem de variate şi că, prin urmare, putem constata în ansamblu multiple posibilităţi de înlocuire a unor varietăţi cu altele. La o analiză mai amănunţită, suntem frapaţi însă de faptul că anumite combinaţii lipsesc cu totul. Absenţa lor se explică parţial prin insuficienţa materialului folosit, dar trebuie să arătăm că unele din aceste combinaţii absente ar fi fost nelogice. Ajungem, aşadar, la concluzia că există tipuri de legături. Dacă, la determinarea tipurilor, am lua ca punct de plecare formele de transmitere a uneltei năzdrăvane, am putea stabili două tipuri de legături:<br /><br />1. Furtul uneltei năzdrăvane, legat de o tentativă de nimicire a eroului (prăjire etc.), de rugămintea de a face o împărţeală, de oferta unui schimb.<br /><br />2. Toate celelalte forme ale transmiterii şi obţinerii legate de toate celelalte forme pregătitoare. Rugămintea de A, face o împărţeală ţine de tipul al doilea dacă împăr-ţealaxeste realmente făcută, dar de primul tip dacă eroul îi însata\pe cei în dispută. Mai putem remarca şi faptul că găsirea^ cumpărarea şi apariţia bruscă, de sine stătătoare, a uneltei năzdrăvane sau a ajutorului năzdrăvan apar cel mai adesea în basm fără nici o pregătire. Ele sunt forme rudimentare. Dacă însă ele sunt totuşi pregătite într-un fel, legătura ţine de formele celui de-al doilea tip, şi nu de ale primului, în aceeaşi perspectivă poate fi abordată şi problema caracterului donatorilor. Cel de-al doilea tip include cel mai adesea donatori binevoitori (cu excepţia celor care cedează de nevoie, după o luptă, unealta năzdrăvană), în timp ce primul tip prezintă donatori vrăjmaşi sau, în orice caz, înşelaţi. Nu mai avem de-a face. cu donatori în sensul propriu al cuvântului, ci cu personaje care furnizează de nevoie eroului unealta râvnită. În cadrul formelor fiecărui tip, toate, combinaţiile sunt posibile şi logice, chiar dacă nu le întâlnim. În fapt. Aşa, de pildă, donatorul recunoscător sau donatorul care l-a încercat pe erou poate transmite, vinde, sau produce unealta năzdrăvană, poate indica eroului unde. se află ea şi cum poate li obţinută etc. Pe de altă parte, unealta nu poate (i decât furată sau luată eu forţa în cazul unui donator înşelat, în afara acestor tipuri, combinaţiile devin nelogice. Căci este nelogic ca eroul să fure de la Baba-Iaga mânzul o dată ce a dus la bun sfârşit operaţia dificilă pe care ea îl pusese s-o facă. Cele spuse mai sus nu înseamnă că asemenea combinaţii nu există în basm. Ele există, dar povestitorul trebuie să găsească în aceste cazuri motivări suplimentare pentru faptele eroului său. Iată un alt exemplu de legătură nclogică cu o motivare foarte transparentă: Ivan se luptă cu moşul; în timpul luptei, moşul îi dă din greşeală să bea apa puterii. Acest „din greşeală" devine lesne de înţeles dacă facem o comparaţie între acest caz şi basmele în care licoarea este dată de donatori recunoscători sau, în genere, binevoitori faţă de erou. Vedem dar că nelogicul legăturii nu îl handicapează pe povestitor. Dacă apucăm pe o cale pur empirică, vom fi nevoiţi să afirmăm că toate varietăţile elementelor D şi F sunt iirterşanjabitc între ele.<br /><br />Iată câteva exemple concrete de legături.<br /><br />Tipul 2.<br /><br />D1E1F1. Baba-Iaga îl obligă pe erou să ducă la păscut o herghelie de iepe. Urmează o a doua încercare, dusă la bun sfârşit de erou, care primeşte calul (95).<br /><br />D2E2F2. Moşulică îl iscodeşte pe erou. Acesta răspunde grosolan şi nu primeşte nimic. Apoi se întoarce, răspunde cuviincios şi obţine calul (92).<br /><br />D3E3F1. Aflat pe patul de moarte, tatăl îşi roagă feciorii să vegheze trei nopţi pe mormântul lui. Prâslea îi îndeplineşte rugămintea şi primeşte un cal (195).<br /><br />D3E3Fvi. Tăuraşul îi roagă pe copiii împăratului să-l taie, să-l ardă şi cenuşa să i-o împrăştie pe trei straturi de flori. Eroul îi ascultă rugămintea. Dintr-un strat creşte un măr, din al doilea se iveşte un câine, din al treilea-un cal (118).<br /><br />D1E1F5. Fraţii găsesc o piatră mare. „N-o putem oare urni din loc?" (încercare fără prezenţa unui ..personaj care să-i încerce pe croi). Fraţii mai mari nu izbutesc, prâslea mişcă piatra din loc; sub piatră este o'hrubă în care Ivan găseşte trei cai (77). ,<br /><br />Această listă poate fi continuată ad . libilwn. Trebuie doar să remarcăm că în cazurile de acest fel nu numai caii pot constitui obiectul transmiterii, ci şi alte daruri năzdrăvane. Am ales numai exemple cu cai pentru a sublinia înrudirea morfologică.<br /><br />Tipul 1.<br /><br />D"EVIF8. Trei personaje îşi dispută proprietatea unor obiecte năzdrăvane. Eroul îi pune să fugă cât i-or ţine puterile şi îşi însuşeşte între timp obiectele năzdrăvane (o căciulă, un covor, o pereche de cizme).<br /><br />1)HEKFH. Eroii nimeresc la Baba-Iaga. Noaptea, ca vrea să le taie capetele. Eroii o înşală, făcând-o să-şi omoare fiicele. Fraţii fug, prâslea fură basmaua năzdrăvană (61).<br /><br />D'°E10F. Eroul este slujit de Şmat-Razum, un duh nevăzut. Trei negustori îi oferă în schimbul lui o lădiţă (grădină), un topor (corabie) şi un corn (oaste). Eroul acceptă schimbul, după care îşi cheamă înapoi şi slujitorul nevăzut.<br /><br />Constatăm că permutarea varietăţilor în limitele fiecărui tip este într-adcvăr. practicată""pe scară largă7~Se ridică însă o altă întrebare: nu sunt oare legate anumite obiecte ale transmiterii de anumite Jorme ale acesteia, cu alte cuvinte - nu este întotdeauna dat calul, dar furat întotdeauna covorul zburător etc.? Deşi analiza noastră priveşte exclusiv funcţiile ca atare, putem arăta (fără să o demonstrăm) că o asemenea normă nu există. Calul, care este cel mai adesea dăruit, este furat în basmul nr. 95. Şi, dimpotrivă, basmaua năzdrăvană, care îl scapă pe posesor de orice urmăritor, basma de regulă furată, este dăruită în basmul nr. 94. Corabia zburătoare este şi construită, şi dăruită, şi indicată eroului în aşa fel ca s-o poată găsi.<br /><br />Să revenim însă la enumerarea funcţiilor îndeplinite de personaje. Dobândirea uneltei năzdrăvane este urmată de folosirea ei sau, atunci când unealta aceasta este o făptură vie, de ajutorul direct acordat de ea la porunca eroului. Prin aceasta, eroul pierde aparent orice importanţă: el nu mai face nimic, ajutorul năzdrăvan face totul pentru el. Şi totuşi importanţa eroului sub raport morfologic este foarte mare, deoarece întreaga Vţnaraţiune este construită pe intenţiile sale. Aceste intenţii • devin manifeste în diferitele porunci date de erou ajutoarelor sale. Putem să formulăm acum o definiţie mai precisă a eroului decât cea la care am recurs mai înainte. Eroul basmului fantastic este fio, un personaj care a avut de suferit de pe urma acţiunii răufăcătorului în punctul de uinoclare a intrigii (respectiv, cart-, suferă din pricină că îi lipseşte un lucru sau o fiinţă oarecare) , fie un personaj care acceptă să curme nenorocirea .sau lipsa ce chinuie un alt personaj. În ambele cazuri, eroul este cel care, în cursul acţiunii, dobândeşte o unealtă năzdrăvană (un ajutor năzdrăvan), de care se foloseşte sau este slujit.<br /><br /><br />XV. Eroul este adus - în zbor, călare, pe jos - la locul unde se află obiectul căutării lui (dcf. = DEPLASAREA SPAŢIALĂ ÎNTRE DOUĂ ÎMPĂRĂŢII, CĂLĂUZIREA; s. conv. = G).<br /><br />De regulă, obiectul căutării se află într-o „altă" împărăţie, pe un alt tărâm. Această împărăţie este fie foarte departe pe orizontală, fie foarte sus ori foarte afund pe verticală. Mijloacele de comunicaţie pot fi aceleaşi în toate cazurile, dar" marile înălţimi şi marile adâncimi dispun de forme specifice.<br /><br />1. Eroul zboară prin aer (G1). Zboară pe un cal (104), pe o pasăre (121), în chip de pasăre (97), pe o corabie zburătoare (78), pe covorul zburător (113), pe spinarea unui uriaş sau a unui duh (121), în caleaşca dracului (91) ş.a.m.d. Zborul pe o pasăre este uneori însoţit de următorul amănunt: pasărea trebuie hrănită în zbor, de aceea eroul ia cu sine un taur etc.<br /><br />2. Eroul se deplasează pe pământ sau pe apă (G2). Călare pe cal sau pe un lup (102). Pe o corabie (138). Ciungul duce pe olog (116). Motanul trece râul înot pe spinarea câinelui (112).<br /><br />3. Eroul este condus (G3). Ghemul de aţă îi arată drumul (129). Vulpea îl duce la fata de împărat (98).<br /><br />4. Eroului i se arată drumul (G4). Ariciul îi arată drumul spre frăţiorul răpit (64).<br /><br />5. Eroul se foloseşte de mijloace imobile de comunicaţie (G5). Se urcă pe scară (93). Găseşte o trecere subterană şi o urmează (81). Merge pe spinarea unei stiuci uriaşe, trecând apa ca peste un pod (93). Se lasă în jos pe curele etc.<br /><br />6. Eroul urmăreşte o urmă de singc (G6). Eroul îl învinge pe locuitorul colibei din pădure, acesta fuge şi dispare sub o piatră. Mergând pe urmi de sânge, Ivan găseşte intrarea într-o altă împărăţie.<br /><br />Cu aceasta am epuizat formele de deplasare a eroului. Trebuie să remarcăm că, uneori, transportarea eroului, ca funcţie aparte, nu apare în basm. Eroul ajunge pur şi simplu unde îi trebuie, cu alte cuvinte, funcţia G este o continuare firească a funcţiei j. În asemenea cazuri, funcţia G nu este fixată.<br /><br /><br />XVI. Eroul şi răufăcătorul intră în luptă directă (def. = LUPTA; s. conv. = L).<br /><br />Trebuie de la bun început să delimităm această formă de încăierarea cu donatorul vrăjmaş. Cele clouă forme se deosebesc după consecinţele lor. Dacă în urma unei întâlniri cu un duşman, eroul capătă unealta necesară căutării întreprinse de el, avem de-a face cu elementul D. Dacă însă, o dată învingător, eroul intră în posesia obiectului căutării, dobândeşte ceea ce fusese trimis să dobândească,. atunci avem de-a face cu elementul L.<br /><br />1. Ei se luptă în luptă dreaptă (L1). Din această categoric face în primul rând parte lupta cu zmeul sau cu Ciudo-ludo (68), precum şi lupta cu o oaste duşmană, cu un voinic etc. (122).<br /><br />2. Ei se întrec între ei (L2), în basmele umoristice, lupta ca atare lipseşte uneori. După ce îşi aruncă unul altuia tot felul de cuvinte de ocară (uneori întocmai cu cele spuse înaintea unei lupte adevărate), eroul şi răufăcătorul se întrec între ei. Ajutat de şiretenia sa, eroul învinge. Ţiganul pune zmeul pe fugă storcând în pumn o bucată de brânză în locul pietrei, ori făcându-l să creadă că o lovitură de ghioagă la ceafă este, de fapt, fluieratul său etc. (85).<br /><br />3. Ei joacă cărţi (L3). Eroul şi zmeul (dracul) joacă cărţi (113, 90).<br /><br />4. Basmul nr. 50 comportă o formă aparte. Zmcoaica îi propune eroului: „Să meargă Ivan, fiul de împărat, să se cântărească şi m-oi cântări şi eu, să vedem - care pe care."<br /><br /><br />XVII. Eroul este însemnat (def. = MARCAREA, ÎNSEMNAREA; s. conv. = I).<br /><br />1. Semnul se aplică pe corp (I1). Eroul este rănit în timpul luptei. Fata de împărat îl trezeşte înaintea luptei rănindui-l uşor cu cuţitul pe obraz (68). Fata de împăraţii înseamnă pe erou cu inelul pe frunte (114). Ea îl sărută şi o stea i se aprinde, în frunte.<br /><br />2. Eroul primeşte un inel sau un ştergar (I2). Cele două forme sunt reunite în acele cazuri când eroul este rănit în luptă, iar rana este legată cu batista fetei ele împărat sau cu cea a regelui.<br /><br /><br />XVIII. Răufăcătărul este învins (def. = VICTORIA; s. conv. = V).<br /><br />1. Este înfrânt în luptă dreaptă (V1).<br /><br />2. Este înfrânt în întrecere (V2).<br /><br />3. Răufăcătorul pierde la cărţi (V3).<br /><br />4. Răufăcătorul pierde la măsurarea la cântar (V4).<br /><br />5. Răufăcătorul este ucis fără o luptă prealabilă (V5). Zmeul este omorât în somn (81). Zmiulan se ascunde într-o scorbură şi este ucis (99).<br /><br />6. Răufăcătorul este izgonit (V6). Fata de împărat posedată de diavol îşi atârnă o iconiţă de gât şi „puterea vrăjmaşă îşi luă cât ai clipi din ochi tălpăşiţa" (66).<br /><br />Putem întâlni şi o victorie în formă negativă. Dacă doi sau trei eroi au ieşit să se înfrunte, unul din ei (generalul) se ascunde, iar celălalt câştigă lupta (+V1).<br /><br /><br />XIX. Nenorocirea sau lipsa iniţială este remediată (def. = REMEDIEREA; s. conv. = R).<br /><br />Această, funcţie face pereche cu prejudicierea (A) şi constituie punctul culminant al naraţiunii.<br /><br />1. Obiectul căutării este răpii cu forţa sau prin viclenie (R1). Eroii folosesc uneori aceleaşi mijloace ca cele utilizate de răufăcători cu prilejul raptului iniţial. Calul lui Ivan se preface în cerşetor şi cerc de pomană. Fata de împărat îi dă de pomană. Ivan sare dintr-un tufiş şi, împreună cu pretinsul cerşetor, o răpesc şi pleacă cu ea (107).<br /><br />1a. Uneori raptul final este săvârşit de două personaje„ din care unul îl obligă pe cel de-al doilea să înfăptuiască actul ca atare. Calul calcă pe rac şi îl obligă să aducă rochia de mireasă. Motanul prinde şoarecele şi îl obligă să-i aducă inelul (112). S. conv. = R'1.<br /><br />2. Obiectul căutării este dobândit de mai multe personaje laolaltă, acţiunile lor succedându-se joarte repede (R2). Repartiţia acţiunilor este determinată de o serie de insuccese-consecutive sau de tentativele de a fugi, făcute rând pe rând de făptura răpită. Cei şapte Simeoni o caută pe fata de împărat: hoţul o fură, dar ea se preface în lebădă şi fuge în zbor; arcaşul o loveşte cu săgeata, un al treilea, prefăcut în câine, o scoate din apă etc. (84). Oul cu moartea lui Koşeci: este obţinut într-un mod similar: iepurele fuge, raţa zboară, peştele înoată încercând să ascundă oul. Lupul, corbul şi un alt peste îi urmăresc şi obţin oul (93).<br /><br />3. Obiectul căutării este obţinut cu ajutorul unor momeli (R3). O formă foarte apropiată în unele cazuri de R1. Eroul' o ademeneşte pe fata de împărat cu nişte podoabe de aur, făcând-o să urce pe corabia lui şi plecând cu ea (135). Momeala concretizată printr-o propunere de schimb ar putea constitui o subclasă aparte. Fata orbită brodează o coroană frumoasă şi o trimite slujnicei ticăloase; în schimbul coroanei slujnica îi dă ochii furaţi şi fata de împărat îşi recapătă vederea (70).<br /><br />4. Dobândirea obiectului căutării este rezultatul direct al acţiunilor precedente (R4). Dacă, spre pildă, Ivan îl ucide pe zmeu şi se căsătoreşte apoi cu fata de împărat eliberată astfel, nu avem de-a face cu o dobândire ca act în sine, ci cu o dobândirc ca funcţie, ca etapă în desfăşurarea acţiunii.. Fata de împărat nu este înşfăcată, nu este răpită şi dusă într-altă parte, dar este totuşi dobândită. Este şi aici rezultatul unei lupte, dobândirea fiind un element logic în asemenea condiţii. Dar dobândirea poate fi şi rezultatul unor alte acţiuni, diferite de luptă. Ivan o poate, de pildă, găsi pe fata de împărat călăuzit fiind de cineva.<br /><br />5. Obiectul căutării este dobândit fulgerător prin jolosirca ţincltci năzdrăvane (R5). Doi voinici (iviţi dintr-o carte năzdrăvană) aduc cât ai clipi din ochi cerbul cu coarnele de aur (122).<br /><br />6. Sărăcia este alungată din casă prin Jolosirca uneltei năzdrăvane (R6}. Raţa năzdrăvană face ouă de aur (114). Din aceeaşi categorie fac parte şi faţa de masă năzdrăvană care se încarcă singură cu bucate, calul care se balegă cu aur (108). Ştiuca constituie uneori o variantă a fetei de masă năzdrăvane: „La porunca ştiucii, şi binecuvântarea Domnului, fie masa pusă şi bucatele pregătite!" (101).<br /><br />7. Obiectul căutării este prins (R7). Această formă este tipică pentru rapturile de coloratură agrară. Eroul prinde )apa care fura (mul (60). Eroul prinde cocorul care fura mazărea (109).<br /><br />8. Făptura lovită de o vrajă îşi recapătă fiinţa dinainte (R8). Această formă este tipică pentru A11 (vrăjirea). Operaţia de risipire a vrăjii se face prin arderea cojocului sau cu ajutorul unei formule: fată să fii din nou!<br /><br />9. Ucisul este înviat (R9). Din capul celui ucis se scoate ^cul de păr sau dintele de mort (118, 119). Eroul este stropit ,eu apă vie şi apă moartă.<br /><br />9a. Tot aşa cum la răpirea finală un animal obligă un alt animal să acţioneze, în cazul care ne interesează, lupul prinde corbul şi o obligă pe mama lui să aducă apă vie şi apă moartă (102). O asemenea înviere precedată de dobândirea apei vii poate fi considerată ca o subclasă aparte (RIX).<br /><br />10. Captivul este eliberat (R10). Calul sparge porţile temniţei şi îl eliberează pe Ivan (107). Din punct de vedere morfologic, această formă nu are nimic comun cu eliberarea duhului-pădurii, de pildă, deoarece în acest din urmă caz .se creează un motiv de recunoştinţă şi pentru cedarea unei -unelte năzdrăvane, în timp ce în cazul nostru este curmat, remediat, răul iniţial din punctul de înnodare a intrigii. Basmul nr. 145 ne oferă o formă deosebită de eliberare: în fiecare miez de noapte, împăratul mărilor îşi scoate prizonierul pe mal. Eroul imploră soarele să-l scape. De două ori soarele întârzie, dar a treia oară „soarele a strălucit pe cer şi împăratul mărilor n-a mai putut să-l ia înapoi în robie", iii Se întâmplă ca obiectul căutării să fie dobândit în forme similare cu cele pe care le îmbracă dobândirca uneltei năzdrăvane: el este dăruit, se indică locul unde este ascuns, este cumpărat etc. Asemenea variante sunt notate: RF1 - transmiterea directă, RF2 - indicaţia etc.<br /><br /><br />XX. Eroul se întoarce (def. = ÎNTOARCEREA; s. conv. = ).<br /><br />Ca regulă generală, întoarcerea se face în aceleaşi forme ca şi plecarea. Dar nu este necesar să considerăm că o funcţie specifică urmează întoarcerii, deoarece întoarecerea înseamnă ca atare deplasarea în spaţiu. Or, la plecare, lucrurile nu stau întotdeauna aşa: abia după ce eroul pleacă, el intră în posesia unui mijloc de transport (cal, vultur etc.), zborul sau orice altă formă de călătorie urmând numai după aceea. La întoarcere însă, deplasarea survine direct şi, de regulă, în aceleaşi forme ca şi călătoria în sensul invers, în sfârşit, întoarcerea are uneori un caracter de fugă.<br /><br /><br />XXI. Eroul este urmărit (dcf. = URMĂRIREA, GOANA; s. conv. = U).<br /><br />1. Urmăritorul zboară să-l prindă pe erou (U1). Zmeul îl ajunge din urmă pe Ivan (95), vrăjitoarea zboară să-l prindă pe băieţel (60), gâştele zboară după fetiţă (64).<br /><br />2. Urmăritorul îl cere pe vinovat (U2). Şi această formă este cel mai adesea legată de zbor. Tatăl zmeului trimite o corabie Zburătoare şi cei de pe corabie strigă: „Daţi-ne vinovatul! Daţi-ne vinovatul!" (68). -,<br /><br />3. Urmăritorul U urmăreşte pe erou prefăcându-se Julge-rălof în jeliirile animale etc. (U3). Altă formă având anumite puncte comune cu zborul. Vrăjitorul îl urmăreşte pe erou prefăcându-se rinei pe rând în lup, ştiucă, om, cocoş (140).<br /><br />4. Urmăritorii (soţiile zmeilor etc.) se prefac în obiecte atrăgătoare şi se postează în drumul eroului (U4). „O să i-o ian înainte şi o să-i întind în drum o zi fierbinte, iar eu m-oi faco luncă înverzită; în luncă m-oi preface într-o fântână şi în fântână va pluti ocupă de argint... Aşa îl voi face praf şi pulbere" (76). Zmeoaiccle se prefac în grădini, perne, fântâni etc.<br /><br />Basmul nu ne spune însă nimic despre felul în care izbutesc să-l depăşească pe erou.<br /><br />5. Urmăritorul încearcă să-l înghită pe croit (U5). Zmc-oaica se preface în fată şi îl ademeneşte pe erou, prefăcându-se apoi într-o leoaică pentru a-l înghiţi (92). Mama zmeilor cască o gură din cer şi până-n pământ (92).<br /><br />6. Urmăritorul încearcă să-l omoare- pe erou (U6). El încearcă să-i bage în cap un dinte de mort (118).<br /><br />7. Urmăritorul încearcă să roadă copacul pe care eroul şi-a găsit scăparea (U7).<br /><br /><br />XXII. Eroul scapă de urmărire (def. = SALVAREA; s. conv. = S).<br /><br />1. Eroul zboară prin aer (alteori scapă printr-o fugă fulgerătoare). Eroul pleacă în zbor pe cal (95), purtat de gâşte (62). S. conv. = S1.<br /><br />2. Eroul luge şi seamănă obstacole în drumul urmăritorului (S2). Eroul aruncă o perie, un pieptene, un ştergar, care-se prefac în munte, codru des şi apă mare. Situaţie similară: Mută-Munţi şi Smulge-Stejari mută munţii din loc şi smulg din rădăcini stejarii aşezându-i în calea zmeoaicci<br /><br />3. În timp ce fuge, eroul se preface în obiecte care îl fac de nerecunoscut (S3). Fata de împărat se preface împreună cu ieciorul de împărat în fântână şi căuş, în biserică şi preot (125).<br /><br />4. fugind de urmăritor, eroul se ascunde (S4). Pârâiaşul, mărul şi cuptorul o ascund pe fată (64).<br /><br />5. Eroul se ascunde la făurari (S5). Zmeoaica îl cere pe vinovat de la făurarii la care s-a ascuns Ivan. Făurarii o apucă de limbă şi o bat cu baroasele (76). Basmul cu nr. 90 este fără îndoială înrudit cu această formă: soldatul bagă pe draci în raniţă şi îi duce la făurari, care îi bat cu baroasele.<br /><br />6. Eroul scapă cu fuga prefăcându-se fulgerător în tot felul de animale, pietre etc. (S6). Eroul fuge prefăcându-se pe rând în cal, ghigorţ, inel, grăunte, şoim (140). Elementul esenţial al acestei forme îl constituie metamorfozarea. Fuga ca atare poate chiar să lipsească uneori, formele de acest tip puţind fi considerate o subclasă aparte. Fata este ucisă, dar din ea se ridică o grădină; grădina este tăiată, dar din ca se iveşte o piatră etc. (70).<br /><br />7. Eroul evită ispitele pregătite în drumul Ini de zmeoaicele metamorfozate (S7). Ivan taie grădina, surpă fîntina etc. Din ele curge sânge (77).<br /><br />8. Eroul nu se lasă înghiţit (S8). Călare pe calul său, Ivan sare peste gura zmcoaicci. El o recunoaşte pe zmeoaică în clipa când ca se preface în leoaică şi o ucide (92).<br /><br />9. Eroul scapă de atentatul la viaţa lui (S9). Animalele îi scot la timp dintele de mort din cap.<br /><br />10. Eroul sare în alt copac (S10).<br /><br />Foarte multe basme se termină cu salvarea eroului ameninţat de urmăritor. El ajunge acasă, apoi face nuntă dacă ' personajul salvat de el c o fată etc. Dar lucrurile nu se petrec întotdeauna aşa. Uneori basmul îl face pe erou să aibă de înfruntat o nouă nenorocire. Apare din nou răufăcătorul, obiectul căutării - găsit între timp - îi este din nou răpit, Ivan însuşi c ucis s.a.m.d. Cu alte cuvinte, prejudicierea de la care pleca întreg basmul este repetată,'-uneori înrexact, aceleaşi forme ca la început, alteori în forme diferite, noi' pentru basmul respectiv, ceea ce constituie de faptinceputul unei noi naraţiuni. Nu există forme specifice de prejudiciere în cazul repetării; cu alte cuvinte, nesunt pur şi simplu redate din nou răpirea, vrăjirea, uciderea etc. Constatăm însă prezenţa unor răufăcători specifici pentru această nouă nenorocire: fraţii mai mari ai lui Ivan. Cu puţin timp înainte să ajungă acasă, ei îi iau lui Ivan cele dobândite, ba uneori îl şi omoară. Dacă îl lasă în viaţă, ca să se creeze premisele unei noi căutări, •eroul trebuie separat de obiectul căutării sale printr-o nouă şi cât mai mare întindere. Ceea ce se realizează printr-aceea că fraţii îl aruncă pe Ivan într-o prăpastie (într-o groapă, într-o împărăţie subpământeană, uneori în mare), această deplasare silită durând uneori chiar şi trei zile încheiate. Apoi totul se reia de la început, adică revin întâlnirca întâmplătoare cu donatorul, încercarea trecută cu bine sau ajutarea celui întâlnit etc., obţinerea uneltei năzdrăvane şi folosirea ei pentru îutoarccrca'acasă, în împărăţia alor săi. Cu începere din acest moment, dezvoltarea este diferită de cea de la începutul basmului, ceea ce se va vedea din cele ce urmează.<br /><br />Acest fenomen înseamnă că multe basme sunt alcătuite din două scrii de funcţii, pe care le putem numi mişcări. O nouă prejudiciere creează o nouă mişcare, un şir întreg de basme fiind uneori reunit'.- astfel într-o singură naraţiune. Subliniem faptul că, deşi creează o nouă mişcare, dezvoltarea pe care o vom schiţa mai jo.s constituie continuarea basmului dat. În această ordine ele idei, va trebui să dăm ulterior răspuns la întrebarea cum putem determina numărul de basme existente în unul şi acelaşi text.<br /><br /><br />VIII bis. Fraţii răpesc ceea ce dobândise Ivan (aruncându-l pe erou în prăpastie).<br /><br />Prejudicierea rămâne notată cu A. Dacă fraţii răpesc o mireasă, notăm A1. Dacă fură o unealtă năzdrăvană - A2. Dacă raptul este însoţit de omor - A]4. Formele legate de aruncarea în prăpastie sunt notate cu 4A1, +A'-, 'A?4 etc.<br /><br />X - XI bis. E r o u l p l e a c ă d i n n ou în că u-tare (C \). Vezi X - XI. Acest element este sărit uneori. Ivan rătăceşte, plângc şi pare a nu se gândi la întoarcere. Elementul B (mijlocirea, expedierea eroului) este de asemenea întotdeauna absent în aceste cazuri întrucât, fiind el însuşi păgubitul, Ivan nu are cum fi trimis de o altă persoană în căutare.<br /><br />XII bis. Eroul este din nou în ns în acţiunile care îi permit să obţină unealta năzdrăvană (D ; vezi XII).<br /><br />XIII bis. Eroul reacţionează din ti o u la acţiunile viitorului donator (E; vezi XIII).<br /><br />XIV bis. Eroul primeşte din nou o unealtă năzdrăvană (F ; vezi XIV).<br /><br />XV bis. Eroul este adus la locul unde se află obiectul căutării sale (G; vezi XV). În acest caz el este adus acasă.<br /><br />Din acest moment naraţiunea apucă pe o altă linie de dezvoltare, basmul prezcntând funcţii noi.<br /><br /><br />XXIII. Eroul soseşte acasă sau într-altă ţară fără să fie recunoscut (def. = SOSIREA INCOGNITO; s. conv. = O). Putem constata două cazuri: 1) Eroul soseşte acasă. El trage la un meşteşugar oarecare: aurar, croitor, cizmar şi se prinde ucenic. 2) Eroul soseşte la curtea altui împărat, tocmindu-se bucătar sau grăjdar la cai. Se întâlnesc şi cazuri de simplă sosire.<br /><br /><br />XXIV. Pretinsul erou Jormulează pretenţiile sale neîntemeiate (def. = PRETENŢIILE NEÎNTEMEIATE; s. conv. = P).<br /><br />Atunci când eroul soseşte acasă, fraţii sunt cei care ridică pretenţii neîntemeiate. Dacă slujeşte însă în altă împărăţie„ cei care ridică asemenea pretenţii sunt generalul, sacagiul ş.a. Fraţii pretindea ci sunt cei care au găsit ceea ce plecaseră să caute, generalul pretinde că el l-a învins pe zmeu. Aceste două forme ar putea fi considerate drept tot atâtea clase deosebite.<br /><br /><br />XXV. Eroul are de făcut jaţă unei grele încercări (def. = ÎNCERCAREA GREA; s. conv. = H).<br /><br />Este unul din elementele favorite ale basmului. Eroul poate fi pus în faţa unei situaţii similare şi în alt context decât cel schiţat mai sus; ne vom ocupa de aceasta ceva mai încolo. Vom analiza deocamdată încercările ca atare. Ele sunt atât de diferite, încât fiecare ar justifica un semn convenţional special. Nu are însă rost să intrăm acum în asemenea amănunte. Deoarece nu vom recurge la o împărţire exactă, ne vom mărgini să enumerăm toate cazurile pe care le comportă materialul nostru, împărţindu-le pe grupe aproximative, încercarea mâncatului şi băittului: eroul trebuie să mănâncc un anume număr de tauri, de care cu pâine şi să bea multă bere (77, 78, 83). Încercarea Jocului: să se spele într-o baie de tuci încinsă. Această formă este întotdeauna legată de cea precedentă (77, 78, 83). Separat: să facă o baie în apă clocotită (103). Încercarea ghicitului: să spună o ghicitoare de nedezlegat (132); să povestească şi să tălmăcească un vis (134); să spună ce croncănesc corbii la fereastra împăratului şi să-i gonească de acolo (138); să ghicească (recunoască) semnele particulare ale fetei de împărat (131). Încercarea alegerii: din douăsprezece fete (băieţi) să o recunoască pe cea căutată (125, 126, 140). Încercarea ascunsului: să se ascundă în aşa fel, încât să nu poată fi găsit (130). Să o sărute pe j atei de împărat la Jereaslra ci (105, 106). Să sară pe poarta cetăţii (57). Încercarea puterii, îndemânării, vitejiei: în timpul nopţii, fata de împărat îl sugrumă pe Ivan sau îi strânge nuna (liG, 76); eroului i se porunceşte să ridice capetele de zmeu tăiate (104), să încalece un cal neîncălecat (116), să mulgă o herghelie de iepe sălbatice (108), să învingă pe fata-voinic (118), să-şi învingă rivalul (101). Încercarea răbdării: să trăiască şapte ani încheiaţi în împărăţia de cositor (151). Să aducă sau sâfacă: să aducă un leac (67), să aducă rochia de mireasă, inelul, pantofiorii (73,79, 93, 103). Să aducă părul împăratului mărilor (77, 133). Să aducă corabia zburătoare (83), apa vie (83), un regiment de soldaţi (83), şaptezeci şi şapte de iepe (103). Să înalţe peste noapte un palat (112) şi podul către el (121);" Să „aducă la ce ştiu eu pereche potrivită" (113). Să coasă cămăşi (59, 150), să coacă pâine (150); de regulă, a treia încercare din această serie este întrebarea împăratului „cine joacă mai cu foc?". Alte încercări: să culeagă roadele unui anume copac (ori arbust - 56, 57), să treacă o groapă pe o nuia (77), să răspundă la întrebarea: „cui i se aprinde luminarea de la sine?" (114).<br /><br />Vom vorbi ulterior, în capitolul închinat asimilării, despre felul în care aceste încercări pot fi deosebite de alte elemente foarte asemănătoare.<br /><br /><br />XXVI. Încercarea este trecută cu succes (def. = SOLUŢIA; s. conv. = T).<br /><br />Se înţelege de la sine că formele soluţiei coincid perfect cu formele încercării. Unele încercări sunt rezolvate înainte de a fi formulate ca atare, sau mai devreme ca cel ce le porunceşte să le ceară rezolvarea. Aşa, de pildă, eroul află semnele particulare ale fetei de împărat înainte să fie pus la încercare poruncindu-i-se să o recunoască. Asemenea cazuri de soluţionare prealabilă vor fi notate cu semnul convenţional +T.<br /><br /><br />XXVII. Eroul este recunoscut (def. = RECUNOAŞTEREA; s. conv. = M).<br /><br />Eroul este recunoscut după un semn (rană, stea), sau după un obiect dat lui anterior (inel, ştergar), în acest caz, recunoaşterea constituie o funcţie corespondentă cu însemnarea. Eroul mai este recunoscut şi prin faptul că rezolvă cu succes greaua încercare la care e supus (o sosire incognito precede de regulă în asemenea cazuri încercarea), sau recunoaşterea survine direct după o lungă despărţire, în acest din urmă caz, se pot recunoaşte părinţi şi copii, fraţi şi surori etc.<br /><br /><br />XXVIII. Răufăcătorul sau falsul erou este demascat (def. - DEMASCAREA; s. conv. = N).<br /><br />Această funcţie este cel mai adesea legată de cea precedentă. Ea este uneori consecinţa faptului că încercarea cu care este confruntat personajul respectiv nu e trecută cu succes (falsul erou nu poate ridica de jos capetele zmeului). Forma pe care o îmbracă de regulă este cea a unei povestiri („Atunci fata de împărat povesti toate cum se întâmplaseră"). Toate evenimentele sunt povestite uneori de la început şi, până la sfârşit sub forma unui basm. Aflat printre ascultători, răufăcătorul se trădează prin exclamaţii de dezaprobare (115). Alteori se cântă un cântec narând cele petrecute şi demascându-l pe răufăcător (137). Mai putem îritâlni şi alte forme singulare de demascare (144).<br /><br /><br />XXIX. Eroul capătă o nouă înfăţişare (def. = TRANSFIGURAREA; s. conv. = X).<br /><br />1. Eroul capătă o nouă înjăţişare direct prin acţiunea magică a ajutorului (X1). Eroul trece prin urechile unui cal (unei vaci) şi capătă un chip nou, frumos.<br /><br />2. Eroul zideşte un palat minunat (X2), în acest palat, eroul este prinţ. Fata se trezeşte peste noapte într-un palat minunat (70). Deşi eroul nu îşi schimbă întotdeauna înfăţişarea în acest caz, avem totuşi de-a face cu o transfigurare, dar într-o formă aparte.<br /><br />3. Eroul îmbracă straie noi (X3). Fata îmbracă straie (năzdrăvane), îşi împodobeşte capul şi devine pe dată nespus de frumoasă (129).<br /><br />4. Forme raţionalizate şi umoristice (X4). Aceste forme pot fi explicate pe de o parte prin transformarea celor precedente şi, pe de altă parte, prin existenţa basmelor-anecdote din care provin. Studierea şi explicarea lor trebuie să se facă paralel cu studierea basmelor-anecdote. În aceste cazuri nu întâlnim de fapt o schimbare de înfăţişare, ci o înşelăciunc atrage după sine aparenţa unei asemenea schimbări. Iată un exemplu: vulpea îl duce pe Kuzinka la împărat, spune că el a căzut într-un şanţ şi cere straie pentru el. I se dau straie împărăteşti. Kuzinka le îmbracă şi este luat drept fiu de împărat. Toate cazurile similare pot fi formulate în felul următor: o falsă dovadă de bogăţie şi frumuseţe luată drept o dovadă reală.<br /><br /><br />XXX. Răufăcătornl este pedepsit (def. = PEDEAPSA; s. conv. = Y).<br /><br />Răufăcătorul este împuşcat, izgonit, legat de coada unui cal, îşi pune capăt zilelor etc. Paralel cu pedeapsa întâlnim însă uneori şi iertarea plină de mărinimie (Y neg). Sunt de regulă pedepsiţi răufăcătorul din mişcarea a doua şi falsul erou, primul răufăcător fiind pedepsit doar atunci când naraţiunea nu comportă nici luptă, nici urmărire, în caz contrar, el este ucis în luptă sau piere în timpul urmăririi (vrăjitoarea crapă încercând să soarbă apa mării s.a.m.d.).<br /><br /><br />XXXI. Eroul se căsătoreşte şi se înscăunează împărat (def. = CĂSĂTORIA; s. conv. = Z).<br /><br />1. Soţia şi împărăţia sunt obţinute deodată sau, alteori, eroul primeşte la început doar jumătate de împărăţie, căpătând restul la moartea părinţilor (Z++).<br /><br />2. Uneori eroul nu face decât să se căsătorească, dar mireasa nu este fată de împărat şi nu are loc, prin urmare, o înscăunare (Z+).<br /><br />3. Altcrori, dimpotrivă, se vorbeşte numai de urcarea eroului pe tron (Z'+).<br /><br />4. Dacă basmul este întrerupt de o nouă prejudiciere cu puţin înainte de căsătorie, prima mişcare se încheie cu logodna, cu o făgăduială de căsătorie (Z1).<br /><br />5. Cazul invers: eroul căsătorit îşi pierde soţia; ca urmare a căutării, căsătoria este reînnodată (căsătorie reînnodată, Z2).<br /><br />6. Alteori, în loc s-o ia pe fata de împărat de soţie,eroul primeşte o răsplată în bani sau o compensaţie în altă formă (Z0).<br /><br />Cu aceasta basmul se încheie. Trebuie să mai spunem că, în anumite cazuri, puţine la număr, unele din acţiunile eroilor de basm nu pot fi încadrate în nici una din funcţiile menţionate şi nici determinate de vreuna din ele. E vorba fie de forme care nu pot fi înţelese fără să recurgem la un material de comparaţie, fie de forme împrumutate din basmele de alt tip (snoave, legende etc.). Le definim dar drept elemente neclare şi le notăm cu Q.<br /><br />Care sunt concluziile ce se impun după observaţiile de mai sus ?<br /><br />În primul rând, câteva concluzii de ordin general.<br /><br />Constatăm într-adcvăr că numărul funcţiilor este extrem de redus. Putem delimita numai 31 defuncţii. Acţiunea absolut tuturor basmelor ce alcătuiesc materialul nostru se desfăşoară în limitele acestor funcţii, acelaşi lucru întâmplându-se şi cu acţiunea foarte multor alte basme aparţinând celor mai diferite popoare. Mai departe: dacă vom citi toate funcţiile una după alta, vom constata că funcţiile decurg una-dintr-alta sub imperiul necesităţii logice şi artistice. Mai remarcăm că, într-adcvăr, după cum am notat mai înainte, nici o funcţie nu exclude o altă funcţie: toate ţin de una şi' aceeaşi linie axială, şi nu de mai multe.<br /><br />Acum - câteva concluzii cu caracter particular, e drept, dar extrem de importante.<br /><br />Constatăm că un foarte marc număr de funcţii sunt dispuse în perechi (interdicţic-încălcare, iscodire-divulgare7~luptă-victorie, urmărire-salvare etc.). Alte funcţii pot fi dispuse pe grupe. Aşa, de pildă, prejudicierea, mijlocirea, contra-acţiunea incipientă şi plecarea (A, B, C şi j) alcătuiesc punctul de înnoclarc a intrigii. Elementele E, D, F alcătuiesc şi ele - într-un sens - un întreg. Există apoi funcţii izolate (absenţa, pedeapsa, căsătoria ş.a.m.d.).<br /><br />Deocamdată nu facem decât să enunţăm aceste concluzii cu caracter particular. Ne vom mai referi la constatarea că funcţiile sunt dispuse în perechi, după cum vom reveni şi asupra concluziilor de ordin general.<br /><br />Trebuie să trecem acum la analiza directă a basmelor, la studierea textelor ca atare. Căci numai astfel vom putea da răspuns la întrebarea cum se aplică schema descrisă la textele noastre şi ce anume reprezintă fiecare basm în raport cu schema. Reciproca, adică întrebarea ce anume reprezintă schema noastră faţă de basme, îşi poate afla răspunsul de îndată. Schema este o unitate de măsură pentru fiecare basm luat în parte. Tot aşa cum putem întinde o stofă pe metru aflându-i astfel lungimea, putem suprapune şi basmul pe schemă spre a-l defini. Comparând diferitele basme cu schema dată, putem defini şi raporturile dintre basme. Putem prevedea de pe acum că problema înrudirii basmelor, problema subiectelor şi variantelor vor putea afla o soluţie nouă pe această cale.<br /><br /><br /><br /><br /><br />4. ASIMILAREA. CAZURI DE FUNCŢII CU DUBLĂ SEMNIFICAŢIE MORFOLOGICĂ<br /><br /><br />Am arătat mai sus că funcţiile trebuie delimitate independent de personajul care le aduce la îndeplinire. Enumerarea lor ne-a putut convinge de asemenea că definirea lor trebuie să fie independentă şi de felul, de modul cum sunt îndeplinite.<br /><br />Această circumstanţă îngreuiază uneori definirea anumitor cazuri, deoarece funcţii diferite pot fi îndeplinite în unul şi acelaşi chip. Ceea ce s-ar explica, din câte se pare, prin influenţa exercitată de anumite forme asupra altora. Acest fenomen poate fi numit asimilarea modurilor de îndeplinire a funcţiilor.<br /><br />Fenomen complex, ce nu poate fi tratat aici în toată cuprinderea sa. Nu avem putinţa de a-l examina decât în măsura în care acest lucru se va dovedi necesar pentru analizele ulterioare.<br /><br />Să luăm următorul caz: Ivan cere un cal de la Baba-Iaga (95). Ea îi propune să-şi aleagă pe cel mai bun dintr-o herghelie de mânji unul la fel cu celălalt. Ivan alege bine şi ia calul. Acţiunea aceasta, care are loc la Baba-Iaga, reprezintă încercarea eroului de către donator, după care urmează obţinerea uneltei năzdrăvane, în alt basm însă (125), eroul vrea s-o ia de nevastă pe fiica Duhului apelor. Acesta îi cere s-o recunoască pe mireasă dintr-un şir de douăsprezece fete una la fel cu alta. Putem defini şi acest caz ca o încercare a eroului de către donator: Este evident că, în pofida similitudinii de acţiune, avem de-a face cu un element totalmente diferit, şi anume încercarea grea (H) ca o condiţie a căsătoriei. S-a produs o asimilare între cele două forme. Fără să cercetăm care dintre cele două elemente este cel originar, trebuie totuşi să găsim un criteriu care să permită, în asemenea cazuri, o precisă delimitare a elementelor în ciuda^similitudinii actelor. Putem să ne conducem întotdeauna, în situaţiile de acest fel, după principiul. definirii funcţiilor în raport şu..-consecinţele lor. Dacă încercarea eroului - trecută cu succes - este urmată de obţinerea uneltei năzdrăvane, avem de-a face cu o încercare impusă de un donator (D 1). Dacă însă reuşita eroului în încercare este urmată de dobândirea unei mirese şi de căsătorie, avem de-a face cu o încercare grea (H).<br /><br />În acelaşi fel putem deosebi o încercare grea de o plecare situată în punctul de înnodare a intrigii. Putem spune, fireşte, că eroul are de înfruntat o „încercare grea" atunci când este trimis după cerbul cu coarne de aur, dar o asemenea trimitere reprezintă din punct de vedere morfologic un cu totul alt element decât încercarea eroului de către faţade împărat sau de Baba-Iaga. Dacă, pentru a duce la bun sfâr-şit o asemenea încercare, eroul pleacă, întreprinde îndelungate căutări (C \},se întâlneste cu donatorul etc., avem de-a face cu un element din secvenţa de înnodare a intrigii (A', B, adică lipsa şi mijlocirea). Dacă încercarea este pe dată trecută cu succes şi conduce nemijlocit la căsătorie, se înţelege că ne aflăm în faţa funcţiilor H şi T (încercarea grea şi soluţia ei).<br /><br />Dacă soluţionarea cu succes a încercării este urmată de căsătorie, putem conchide că eroul dovedeşte prin această soluţie că merită mireasa sau o dobândeste direct. Să subliniem dar că dobândirea personajului căutat (respectiv - a unui obiect, dar nu a unei unelte năzdrăvane) constituie consecinţa încercării grele (iar elementul este definit după consecinţe). Nu toate încercările grele sunt legate de o căsătorie ipotetică, dar'este vorba de o infimă minoritate de cazuri: în materialul nostru - doar două, nr. 140 şi nr. 132. Soluţionarea încercării este urmată de dobândirea lucrului căutat. Ajungem, aşadar, la următorul rezultat: toate încercările care atrag după sine o căutare trebuie considerate drept B, iar toate încercările urinate de căpătaroa unei unelte năzdrăvane - drept D. Toate celelalte încercări sunt considerate drept H, cu două tipuri diferite în limitele aceluiaşi cadru: încercări grele legate de un petit şi de o căsătorie şi încercări grele independente de această finalitate.<br /><br />Să mai examinăm câteva cazuri de asimilări mai simple, încercările grele constituie un teren deosebit de propice pentru cele mai felurite asimilări. Fata de împărat cere uneori să i se înalţe un palat fermecat, pe care eroul îl înalţă de regulă imediat cu ajutorul uneltei năzdrăvane. Dar construirea unui palat fermecat poate avea şi o cu totul altă semnificaţie. Săvârşind toate faptele vitejeşti câte avea de săvârşit, eroul îşi înalţă într-o clipă un palat şi se preface într-un mândru fiu de împărat. Avem acum de-a face cu o formă aparte a transfigurării, cu o apoteoză, şi nicidecum cu o încercare giva trecută cu bine. () formă s-a asimilat cu cealaltă, problema primordialităţii acestei fo:'inc în fiecare din cele două ipostaze descrise trebuind şi acum să rămână deschisă.<br /><br />În sfârşit, încercarea grea poate să fie asimilată şi cu lupta cu zmeii. Lupta eroului cu zmeul care răpise o fată sau care pustia împărăţia este un element cu totul diferit de încercarea impusă eroului de fata de împărat. Există însă un basm în care fata de împărat îi cere să învingă un zmeu dacă vrea să se căsătorească cu ea! Cum să considerăm acest caz: drept H (încercarea cea grea) sau drept L (lupta) ? Răspunsul este - drept H, deoarece, în primul rând, succesul este urmat de o căsătorie şi, în al doilea rând, fiindcă am definit mai înainte lupta ca o lupta cu răufăcătorul, iar zmeul din exemplul nostru nu este răufăcătorul, ci un adversar ad-hoc, care ar fi putut fi înlocuit cu orice altă făptură de ucis sau dejmblânzit (un cal de strunit, un rival de învins), fără nici un prejudiciu pentru desfăşurarea acţiunii.<br /><br />Prejudicierea iniţială şi urmărirea de către răufăcător reprezintă alte două elemente adeseori asimilate. Basmul cu nr. 50 începe prin aceea că sora lui Ivan (o vrăjitoare, numită şi zmeoaică) încearcă să-şi mănmce fratele. Ivan fuge de acasă, acesta fiind punctul de plecare al acţiunii pro-priu-zise. Sora zmeului (obişnuitul personaj urmăritor) s-a transformat aici în soră a eroului, iar urmărirea este plasată la începutul basmului şi folosită ca prejudiciere (A), mai precis - ca Axvii. Comparând în genere felul de a acţiona al zmeoaicelor în timpul urmăririi cu felul în care mama vitregă acţionează la începutul basmului, vom găsi paralele ce aruncă un plus de lumină asupra începuturilor de basm în care mama vitregă îşi chinuie fiica vitregă. Comparaţia devine şi mai grăitoare dacă studiem şi atributele personajelor respective, în baza unui vast material, se poate afirma că mama vitregă este zmcoaica plasată la începutul basmului şi înzestrată cu unele caracteristici ale Babei-Iaga, alăturate altora, de obârşie cotidiană. Persecutarea poate fi uneori comparată direct cu urmărirea. Merită relevat şi faptul că există o mare similitudine între prefacerea zmeoaicei urmăritoare într-un măr aflat în drumul eroului şi ademenirea lui cu mere frumoase, dar otrăvite, pe de o parte, şi tentativa mamei vitrege de-a o omorî pe fiica vitregă trimiţându-i nişte mere otrăvite, pe de alta. Putem do asemenea compara transformarea zineoaicei în cerşetoare şi prefacerea în precupeaţă a vrăjitoarei trimise în urmărire de mama vitregă •ş.a.m.d.<br /><br />Funcţia cu dublă semnificaţie morfologică constituie uri alt fenomen analog cu asimilarea. Basmul cu nr. 148 ne oferă un exemplu extrem de simplu, împăratul pleacă şi interzice •soţiei sale să iasă din casă. La împărăteasă vine „o femeie la vedere atât de ncprefăcută şi de inimoasă. «Ti-e urât, zice femeia, urât tare? Ieşi barem la lumina soarelui! Măcar prin grădină du-te de te plimbă!»" etc. (răufăcătorul încearcă să convingă victima, f1), împărăteasa iese în grădină. Ea •cedează astfel propunerilor ispititoare ale răufăcătorului (g1) şi încalcă totodată o interdicţie (c 1). Ieşirea împărătesei din casă are, aşadar, o dublă semnificaţie morfologică. Basmul cu nr. 105, precum şi alte basme, ne oferă un exemplu mai complicat, în acest basm, încercarea grea - eroul trebuie să sărute pq fiica de împărat din zborul calului năzdrăvan - este deplasată la începutul basmului şi determină plecarea eroului, intrând în definiţia momentului de legătură i(B). Astfel plasată, această încercare are o trăsătură specifică: enunţarea ei printr-o strigare publică asemănătoare cu cea lansată de împăratul căruia i s-au răpit fiicele (comp. „Cine va săruta din zborul calului pe fiica mea..." cu „Cine va găsi pe fiicele mele..."), în ambele cazuri, strigarea publică reprezintă unul şi acelaşi element (B1), dar în basmul cu nr. 105 ea dobândeşte şi semnificaţia funcţiei H- încercarea grea. Aici, ca şi în câteva alte cazuri similare, încercarea grea este deplasată în punctul de înnodare a intrigii, cu alte cuvinte e folosită ca B, deşi rămânc mai departe şi ca H.<br /><br />Constatăm prin urmare că modurile de îndeplinire a funcţiilor se influenţează reciproc şi că forme identice sunt folosite pentru funcţii diferite. O formă poate fi transferată în altă poziţie a basmului, căpătând o nouă semnificaţie, uneori fără a şi-o pierde pe cea veche. Toate aceste fenomene îngreuiază analiza şi reclamă o deosebită atenţie în efectuarea -operaţiilor de comparare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />5. CÂTEVA ALTE ELEMENTE ALE BASMULUI<br /><br /><br />A. ELEMENTE AUXILIARE DE LEGATURĂ INTERFUNCŢIONALĂ<br /><br />Funcţiile alcătuiesc elementele fundamentale ale basmului, cele pe care se întemeiază desfăşurarea acţiunii. Mai există însă şi alte părţi componente care prezintă o mare; însemnătate, deşi nu determină această desfăşurare.<br /><br />Se poate constata că funcţiile nu se succed întotdeauna direct una după alta. Dacă două funcţii succesive sunt îndeplinite de două personaje diferite, cel de-al doilea trebuie să ştie ce s-a petrecut până atunci. Astfel, basmul a produs un întreg sistem de informare, concretizat uneori în forme foarte pregnante artisticeşte. Se întâmplă însă ca basmul să omită o asemenea informare, personajele acţionând în aceste cazuri fie ex machina, fie ca personaje atotştiutoare. Pe de altă parte, informarea este folosită şi atunci când este absolut inutilă. Funcţiile sunt legate între ele în desfăşurarea acţiunii tocmai prin această informare.<br /><br />Dăm câteva exemple. Fata de împărat, răpită de Koş-cci, îi este şi lui răpită. Urmează o urmărire. Ea ar fi putut surveni direct după actul răpirii, dar basmul intercalează vorbele rostite de calul lui Koşcei: "„Ivan, fiul de împărat, a. venit de a luat-o pe Măria, fata împăratului mărilor" ş.a.m.d, în acest fel sunt conjugate între ele funcţiile R şi U, adică remc.direa şi urmărirea (94).<br /><br />Acesta este cel mai simplu exemplu de informare. Următoarea formă este mai realizată artisticeşte: posesoarea merelor năzdrăvane a întins strune deasupra zidurilor. La întoarcere, Ivan sare zidul şi atinge corzile: vrăjitoarea ajlă de rapt şi urmărirea începe. Strunele sunt folosite - pentru conjugarea altor funcţii - şi în basmul cu Pasărea-de-foc şi în alte basme.<br /><br />Basmele cu nr. 61 şi 62 ne prezintă un caz mai complex, în loc să-l mănânce pe Ivan, vrăjitoarea şi-a mâncat fiica. Dar ea nu o ştie. Ivan i-o spune batjocoritor din ascunzătoarea lui, după care intervine fuga şi urmărirea.<br /><br />Avem de-a face cu cazul invers atunci când urmăritul trebuie să afle că este urmărit: el lipeşte urechea de pâinint şi aude zgomotul urmăririi.<br /><br />Iată o formă specifică pentru urmărirea însoţită de transformarea fiicelor sau nevestelor de zmei în grădini, fântâni etc.: învingându-l pe zmeu, Ivan se pregăteşte de întoarcere, înainte de a porni la drum, trage însă cu urechea la ce vorbesc zmeoaiele, aflând astfel de urmărirea ce se pune la cale.<br /><br />Cazurile de acest fel pot fi apreciate ca intrând în informarea nemijlocită. Din această categorie mai fac parte, de fapt, şi elementele B, mai cu seamă B (comunicarea nenorocirii), precum şi elementul „c" (furnizarea de informaţii eroului asupra răufăcătorului sau viceversa). Cum aceste funcţii sunt importante pentru înnodarea acţiunii, ele au dobândit caracterul unor funcţii de sine stătătoare.<br /><br />Informarea poate fi întâlnită intercalată între cele mai diferite funcţii. Câteva exemple: fata de împărat răpită trimite o scrisoare părinţilor cu ajutorul unui câine, arătându-le că poate fi salvată de Kojemiaka (se face legătura dintre prejudiciere şi trimiterea eroului să salveze victima, A şi B). În cazul nostru împăratul află de erou. O asemenea informaţie asupra eroului poate căpăta anumite valori emoţionale, forma specifică fiind calomniile invidioşilor („că e mare lăudăros'' ş.a.m.d.), care provoacă trimiterea eroului. Sunt cazuri (113) când eroul se laudă într-adevăr cu puterea sa. În alte basme, jeluirile au un rol similar.<br /><br />Informarea se prezintă uneori sub formă de dialog. Basmul a produs forme canonice pentru o scrie întreagă de asemenea dialoguri. Donatorul trebuie să afle cele petrecute pentru a putea transmite eroului darul său năzdrăvan. De aici şi dialogul dintre Ivan şi Baba-Iaga. La fel se întâmplă şi cu ajutorul năzdrăvan, care trebuie încunoştinţat asupra nenorocirii înainte de a trece la treabă: de unde şi dialogul specific dintre Ivan şi calul său (ori alte ajutoare năzdrăvane).<br /><br />Oricât de diferite ar fi cazurile amintite, ele prezintă toate o trăsătură comună: un personaj află ceva de la un alt personaj, funcţia precedentă fiind tocmai pe această cale legată, de cea următoare.<br /><br />Dacă, pe de o parte, personajele trebuie să afle ceva (informare, o conversaţie surprinsă în taină, semnale sonore, jeluiri, calomnii etc.) pentru a începe să acţioneze, pe de altă parte, ele îşi îndeplinesc funcţia deoarece văd ceva. Ne aflăm deci în faţa celui de-al doilea tip de legături.<br /><br />Ivan înalţă un palat în faţa palatului împărătesc, împăratul îl vede, află că este Ivan. Urmează nunta fetei de împărât cu T van. Sunt astfel legate elementele X şi Z. Uneori în asemenea cazuri - şi în altele similare - este folosită şi o lunetă. Personaje ca Vede-tot şi Simte-tot joacă un rol similar în cadrul altor funcţii.<br /><br />Dacă obiectul necesar este însă foarte mic sau aflat foarte departe etc., se recurge la o altă formă de legătură. Obiectul este adus, iar dacă este vorba de oameni, personajul respectiv este condus la locul trebuincios. Moşul aduce împăratului o pasăre (69), ciobanul aduce împărătesei o coroană (70), strelcţul aduce împăratului o pană a Păsării-de-foc (103), baba aduce împăratului nişte pânză etc. Cele mai diferite funcţii sunt astfel legate între ele. În basmul cu Pasărea-de-foc, Ivan este condus la împărat, întâlnim o situaţie similară în basmul cu nr. 84, în care tatăl îşi conduce fiii la împărat. Nu ne aflăm de astă dată în faţa unei legături între două funcţii, ci între situaţia iniţială (i) şi trimiterea eroului în căutare (B): împăratul nu este căsătorit, sunt aduşi în faţa lui şapte flăcăi înzestraţi cu puteri năzdrăvane şi el îi trimite să-i găsească o soţie.<br /><br />Un caz apropiat este cel în care eroul soseşte, de pildă, la nunta miresei sale cu cel ce se dădea drept adevăratul erou. Aşa se face legătura dintre P (pretenţiile falsului erou) şi M (recunoaşterea). Există însă şi o legătură mai frapantă între cele două funcţii: la petrecere sunt invitaţi Inii cerşetorii, printre care se strecoară şi eroul etc. Organizarea de petreceri şi chefuri mari serveşte de asemenea la legarea funcţiei T (soluţia) de funcţia M (recunoaşterea eroului). Eroul a făcut cu succes faţă încercării la care fusese supus de fata de împărat, dar nimeni nu ştie unde este. Se face o mare petrecere şi fata de împărat trece prin faţa fiecărui oaspete până ce îl recunoaşte pe erou. Fata de împărat demască în acelaşi fel pe falsul erou: se anunţă trecerea în revistă a castei, fata de împărat trece pe dinaintea şirurilor de soldaţi şi îl recunoaşte pe impostor. Putem să nu considerăm organizarea unei petreceri drept o funcţie aparte: ea constituie doar un element auxiliar pentru a lega P sau T de M.<br /><br />Nu am încercat să sistematizăm: cele cinci-şase tipuri enumerate mai sus, după cum nu pretindem să fi epuizat cu ele toată gama de tipuri, întrucât ţelul nostru nu ne-o impune deocamdată. Vom nota cu semnul convenţional & elementele care leagă funcţiile între ele.<br /><br /><br /><br />B. ELEMENTE AUXILIARE ALE TRIPLICĂRII<br /><br />Întâlnim elemente similare de legătură şi în cazul feluritelor triplicări. Triplicarea ca atare a fost suficient tratată în literatura de specialitate, aşa că putem să nu zăbovim în cele ce urmează asupra fenomenului propriu-zis. Vom specifica numai că se pot triplica atât diverse detalii cu caracter atributiv (trei capete de zmeu), cât şi funcţii separate, perechi de funcţii (urmărirea-salvarea), grupuri de funcţii şi mişcări întregi. Repetarea poate fi uniformă (trei încercări, trei ani de slujbă), sau poate conţine o creştere, o accentuare (cea de-a treia încercare este cea mai grea, cea de-a treia luptă - cea mai cumplită); în sfârşit, ea poate comporta două rezultate negative şi unul pozitiv.<br /><br />Uneori acţiunea nu face decât să se repete în mod mecanic, alteori însă este necesar să fie introduse anumite elemente care să oprească dezvoltarea fabulaţiei şi să determine o repetare, spre a împiedica o desfăşurare prea uniliniară a acţiunii.<br /><br />Vom da două-trei exemple.<br /><br />Ivan primeşte de la tatăl său o măciucă (sau un baston, un lanţ). El aruncă de două ori măciuca (rupe lanţul). Măciuca se rupe când cade jos. Ivan comandă o nouă măciucă şi abia aceasta din urmă, a treia la număr, se dovedeşte a fi bună. Proba uneltei năzdrăvane nu poate fi considerată drept o funcţie independentă, ea nu face decât să motiveze tripla căpătarc a uneltei.<br /><br />Ivan întâlneşte o babă (pe Baba-Iaga, o fată), care îl trimite la sora ci. Un ghem de aţă arată drumul de la prima la a doua dintre surori, precum şi de la a doua la a treia. Rolul de călăuză jucat de ghemul de aţă în cazul nostru nu constituie. Însă funcţia G 3, deoarece el nu face decât să-l conducă pe erou de la un donator la altul, acţiune impusă de triplicarca donatorului. Este foarte probabil ca ghemul să fie specific tocmai în acest rol. Atunci când ghemul îl conduce însă pe erou la locul destinaţiei sale, avem fireşte de-a face cu funcţia G3.<br /><br />Să menţionăm şi un alt exemplu: pentru ca urmărirea să poată fi reluată, răufăcătorul trebuie să distrugă obstacolele pe care eroul i le ridică în drum. Vrăjitoarea roade pădurea şi începe a doua urmărire. Acţiunea vrăjitoarei asupra pădurii nu poate fi încadrată în nici una din cele: 31 de funcţii menţionate mai înainte. Este un element care provoacă triplicarea sau leagă prima îndeplinire de a doua, ori pe aceasta de a treia. O mai întâlnim însă pe vrăjitoare rozând, şi anume când roade stejarul în care s-a urcat Ivan ca să scape de ea: de astă dată, elementul auxiliar este folosit cu o semnificaţie de sine stătătoare.<br /><br />La fel stau lucrurile şi atunci când, slujind ca bucătar sau grăjdar la cai, Ivan îl învinge pe primul zmeu şi se întoarce apoi la bucătărie (grajd): această întoarcere nu constituie funcţia!, întrucât întoarcerea nu face decât să lege între ele cele trei lupte. Dacă însă, după cea de-a treia luptă, Ivan o scapă pe fata de împărat şi se întoarce acasă, ne aflăm fireşte în faţa funcţiei J.<br /><br />Vom nota cu seninul convenţional toate elementele care servesc la realizarea triplicărilor.<br /><br /><br />C. MOTIVĂRILE<br /><br />Înţelegem prin motivări atât cauzele, cât şi ţelurile care împing personajele să facă anumite fapte. Deşi ele conferă uneori basmului o culoare cu totul aparte şi multă strălucire, motivările fac parte din categoria celor mai variabile şi mai instabile elemente ale basmului. Ele reprezintă în plus un element mai puţin precis şi bine definit decât funcţiile sau elementele de legătură.<br /><br />Majoritatea faptelor săvârşite de personaje în secţiunea mediană a basmului sunt firesc motivate de desfăşurarea acţiunii şi numai prejudicierea, ca primă funcţie fundamentală a basmului, cerc o anume motivare suplimentară.<br /><br />Remarcăm în primul rânci că fapte asemănătoare sau absolut identice sunt motivate în modul cel mai diferit. Izgonirea sau părăsirea pe mare sunt motivate de: ura mamei vitrege, cearta fraţilor pentru moştenire, invidie, teama de concurenţă (Ivan-neguţătorul), o căsătorie inegală (Ivan, băiat de ţăran, cu fata de împărat), bănuiala unei infidelităţi conjugale, prorocirea umilirii fiului de către părinţi, în toate aceste cazuri, izgonirea este motivată de caracterul lacom, rău, invidios sau bănuitor al răufăcătorului. Dar izgonirea poate fi tot atât de bine motivată şi de firea imposibilă a izgonitului, ceea ce conferă o anume legitimitate izgonirii. Fiul sau nepotul fac trăsnăi prea de tot, maltratează oameni (rup mâinile şi picioarele trecătorilor); târgoveţii se plâng (plângeri = &) şi bunicul îşi izgoneşte nepotul de acasă.<br /><br />Deşi sunt incontestabil acţiuni, faptele izgonitului - cum ar fi maltratările amintite - nu pot fi considerate o funcţie inclusă în desfăşurarea acţiunii basmului. Este vorba, în realitate, de calitatea eroului, exprimată de faptele care constituie motivul izgonirii sale.<br /><br />Trebuie să remarcăm că acţiunile zmeului şi cele ale multor altor răufăcători nu sunt în nici un fel motivate de basm. Se înţelege de la sine că şi zmeul îşi are motivele lui atunci când o răpeşte pe fata de împărat (pentru o căsătorie silită sau pentru a o mânca), dar basmul le trece sub tăcere. Avem temeiul să credem că motivările formulate verbal nu sunt îndeobşte specifice basmului şi că în general motivările sunt în basm mai curând formaţiuni de dată recentă.<br /><br />Basmele care nu comportă o prejudiciere au în locul acesteia A' (lipsa), iar prima funcţie este B (trimiterea eroului). Putem constata că plecarea eroului pentru remedierea unei lipse este motivată şi ea în modul cel mai diferit.<br /><br />Lipsa iniţială constituie o stare de fapt. Putem presupune că ca dura de ani şi ani la începerea acţiunii. Survine însă un moment în care personajul care trimite în căutare sân căutătorul însuşi înţelege dintr-o dată ce anume îi lipseşte. Acest moment se'cere motivat şi el este cel care determină trimiterea (B) sau, nemijlocit, căutarea (C ).<br /><br />Personajele pot deveni în felul următor conştiente de faptul că le lipseşte ceva: obiectul neposedat îşi semnalează el însuşi prezenţa într-un fel oarecare - o apariţie fulgurantă, o urmă, un semn grăitor, o reflectare oarecare (portret, relatare). Eroul (sau trimiţătorul) îşi pierde echilibrul sufletesc, îl cuprinde dorul de frumuseţea văzută doar o dată, întreaga acţiune avându-şi originea în această schimbare sufletească. Pasărea-de-foc şi pana lăsată de ea poate constitui un exemplu pe cât de grăitor, pe atât de frumos. „Era pana aceea atât de frumoasă şi atâta lumină izvora din ea, că dacă ai fi adus-o într-o odaie întunecată s-ar fi făcut lumină, de parcă plină ar fi fost de nenumărate luminări."1 Basmul cu nr. 78 începe cu o imagine asemănătoare: împăratul vede în vis un cal preafrumos, „fir de păr de fir de păr în argint bătut şi cu luna seânteind în frunte", împăratul trimite pe erou după cal. În cazul unei fete de împărat, coloratura este diferită. Soldatul o vede pe Elena trecând pe lângă el: „Se făcu lumină pe cer şi pe pământ şi văzu el zburând prin văzduh o caleaşca de aur, cu şase zmei de foc înhămaţi la ea; iar în caleaşca sade Elena Preaânţeleapta, frumoasă cum nici nu-ţi poţi închipui, nici bănui, nici în poveste povesti. S-a dat ea jos din caleaşca, s-a aşezat pe un tron din aur tot şi a început să cheme rând pe rând porumbiţele şi să le înveţe tot felul de minunăţii (porumbiţele care o aşteptau sunt menţionate mai înainte). A terminat cu învăţătura, a sărit în călească şi dusă a fost" (130). Soldatul se îndrăgosteşte de Elena etc. Din aceeaşi categoric fac parte şi cazurile în care eroul vede în cămara unde fusese oprit să intre portretul unei fete de o frumuseţe răpitoare şi se îndrăgosteşte de ea etc.<br /><br />Constatăm mai departe că eroul devine conştient de faptul că îi lipseşte ceva datorită unor personaje-mediatori care îl fac să înţeleagă, să simtă acest lucru. Cel mai adesea, rolul acesta revine părinţilor care socotesc că fiul are nevoie de o mireasă. Aceeaşi menire o au şi relatările descriind fete preafrumoase, cum ar fi de pildă următoarea: „Vai, Ivane, fiu de împărat, cum să fiu cu frumoasă? Neasemuit de frumoasă e numai fata împăratului zmeilor de trăieşte peste nouă mări şi nouă ţări" (96). Eroul începe să caute pornind de la asemenea relatări (despre fete de împărat, voinici, minuni etc.).<br /><br />Se întâmplă uneori ca lipsa să fie doar imaginară. Sora sau mama cea rea, stăpânul hain, împăratul crunt îl trimit pe Ivan după cine ştie ce minunăţie de care nu au nici o nevoie: c pur şi simplu pretextul folosit pentru a scăpa ele Ivan. Neguţătorul îl trimite fiindcă se teme de forţa lui, împăratul fiindcă vrea să-i ia nevasta, surorile cele rele - îndemnate de zmeu. Asemenea trimiteri sunt uneori motivate de o boală imaginară, prejudicierea lipsind în forma ei directă, dar fiind înlocuită sub raport logic - dar nu morfologic - de actul trimiterii, care capătă caracterul unei prejudicieri. Zmeul se ascunde în spatele surorii celei rele care trimite pe erou în căutare şi trimiţătorul este de regulă pedepsit la fel cu răufăcătorul din celelalte basme. Merită să consemnăm faptul că dezvoltarea acţiunii este perfect identică, fie că este vorba de o trimitere dictată de intenţii duşmănoase, fie că nu. După cum vom vedea mai jos, desfăşurarea acţiunii, cu alte cuvinte căutarea ca atare, nu este prin nimic influenţată de cauza directă a plecării eroului, care poate tot atât de bine pleca să caute cine ştie ce minunăţie, fiindcă sora cea rea (sau împăratul crunt) vrea să-l piardă sau pentru că tatăl lui e bolnav ori a văzut în vis o minunăţie. Putem în genere remarca faptul că sentimentele şi intenţiile personajelor nu se răsfrâng niciodată asupra desfăşurării acţiunii.<br /><br />Lipsa poate deveni pe foarte multe căi un fapt de conştiinţă. Invidia, sărăcia (pentru formele raţionalizate), firea de voinic şi puterea eroului sunt numai câteva din cauzele ca're pot declanşa o căutare. Până şi dorinţa de a avea copii poate genera o mişcare independentă (eroul este trimis să caute un remediu împotriva sterilităţii). Cazul este foarte interesant, deoarece ne dovedeşte că orice element de basm (în speţă, faptul că împăratul nu are copii) poate da naştere unei acţiuni închegate, se poate transforma într-o naraţiune de sine stătătoare, sau poate genera o asemenea naraţiune. Dar, asemeni tuturor organismelor vii, basmul nu dă naştere decât la produse asemănătoare cu el însuşi. Atunci când o celulă oarecare a organismului numit basm se transformă într-un mic basm în basm, acesta este construit - cum vom vedea mai jos - după aceleaşi legi ca şi orice basm fantastic în genere.<br /><br />Nu arareori lipsa resimţită de erou nu este însoţită de nici o motivare, împăratul îşi cheamă copiii şi le spune: „Ia să-mi faceţi mie o treabă" etc., şi îi trimite în căutarea lucrului dorit.<br /><br /><br /><br /><br /><br />6. REPARTIZAREA FUNCŢIILOR DUPĂ PERSONAJE<br /><br /><br />Deşi nu ne-am propus să cercetăm decât funcţiile ca atare, fără să ne ocupăm de personajele care le îndeplinesc ori de obiectele care le implică, merită totuşi să abordăm şi problema felului în care funcţiile sunt repartizate după personaje.<br /><br />Tnairife de a răspunde în amănunt la această chestiune, trebuie dă arătăm că numeroase funcţii se structurează în mod logic într-o serie de s j ere bine definite, corespunzând în ansamblu cu personajele ce îndeplinesc funcţiile. Le-am putea numi sferele de acţiune. Basmul cunoaşte următoarele sfere de acţiuni:<br /><br />1. Sfera acţiunilor răufăcătorului. Cuprinde: prejudicierea (A), lupta sau alte forme de întrecere cu eroul (L), urmărirea (U).<br /><br />2. Sfera acţiunilor donatorului. Cuprinde: pregătirea transmiterii uneltei năzdrăvane (D), înzestrarea eroului cu unealta năzdrăvană (F).<br /><br />3. Sfera acţiunilor ajutorului. Cuprinde: deplasarea spaţială a eroului (G), lichidarea nenorocirii sau lipsei (R), salvarea eroului urmărit (S), soluţionarea încercărilor grele la care este supus eroul (T), transfigurarea eroului (X).<br /><br />4. Sfera acţiunilor fetei de împărat (personajul căutat) şi ale tatălui ci. Cuprinde: poruncirea încercărilor grele (H), însemnarea (I), demascarea (N), recunoaşterea (M), pedepsirea celui de-al doilea răufăcător (Y), căsătoria (Z). Nu se poate trasa o delimitare perfectă şi precisă între funcţiile împăratului şi cele ale fetei de împărat. De cele mai multe ori, tatăl este cel care porunceşte eroului să ducă la bun sfârşit încercările grele, acţiunea sa decurgând dintr-o atitudine ostilă mirelui. Tot el este cel care adesea pedepseşte - sau porunceşte să fie pedepsit - pe falsul erou.<br /><br />5. Sfera acţiunilor trimiţătorului. Cuprinde doar trimiterea eroului în căutare (mbmentul de legătură, B).<br /><br />6. Sfera acţiunilor eroului. Cuprinde: plecarea sa în căutare (C ), reacţia la cererile" donatorului (E), căsătoria (Z+). Prima funcţie (C ) este specifică numai eroului căutător, eroul victimă nu le îndeplineşte decât pe celelalte.<br /><br />7. Sfera acţiunilor falsului erou cuprinde de asemenea C , apoi E şi, în calitate" de funcţicTspecif ică, P.<br /><br />Putem conchide că basrnuL_cunoaştc şapte personaje, între aceleaşi personaje sunt distribuite funcţiile şi în partea pregătitoare (a, b - c, d - e, f - g), dar repartizarea nu este aici uniformă şi aceste funcţii nu pot servi la definirea personajelor. Pe lângă aceasta, există personaje speciale de racord (cei ce se plâng, denunţătorii, calomniatorii), precum şi trădători specifici funcţiei „e" (oglinjoara, dalta, mătura).' Din aceeaşi categorie fac parte şi personaje ca Un-ochi, Doi-ochi, Trci-ochi.<br /><br />Problema distribuirii funcţiilor poate fi rezolvată în planul repartizării sjcrelor de acţiuni după personaje.<br /><br />Cum sunt repartizate sferele amintite după diferitele personaje ale basmului?<br /><br />Trei situaţii sunt posibile:<br /><br />1. Sfera_de_acţiuni coincide perfect cu personajul. Baba-Iaga care ii pune la încercare şi îl răsplăteşte pe erou, animalele care îl roagă pe erou să le cruţe şi îi dau apoi un dar sunt exclusiv donatori. Calul care îl aduce pe Ivan la fata de împărat, îl ajută s-o răpească, duce la bun sfârşit încercarea grea, îl scapă pe erou de urmăritor etc. - este exclusiv un ajutor.<br /><br />2. Unul şi acelaşi personaj figurează în mai multe sfere de acţiuni. Omul-de-fier, care îl roagă pe erou să-l elibereze din turn, îi dăruieşte apoi o putere nemaipomenită şi o faţă de masă năzdrăvană şi, în cele din urmă, îl şi ajută să omoare zmeul, este în acelaşi timp şi donator, şi ajutor. Animalele recunoscătoare impun o cercetare separată. Ele încep în calitate de donatori (după ce îl roagă pe erou să le ajute sau să le salveze), se pun apoi la dispoziţia lui şi devin ajutoarele sale. Acest caz a fost descris mai sus, la pag. 48 (F!)). Se întâmplă ca animalul eliberat sau cruţat de erou să dispară pur şi simplu, fără să-i comunice măcar formula prin care poate fi chemat, dar el va apare în momentul critic şi va acţiona ca ajutor al eroului. Animalul îl va răsplăti deci pe erou direct- prin acţiune. Animalul îl poate ajuta, de pildă, să ajungă în altă împărăţie, îi poate dobândi obiectul căutării sale s.a.m.d. Putem nota cu: F!l = G, F9 = R etc. cazurile de acest fel.<br /><br />Trebuie să examinăm separat şi cazul Babei-Iaga (sau al oricărui alt locuitor al căsuţei din pădure), care se ia la bătaie cu Ivan, iar apoi fuge arătându-i astfel drumul spre lumea cealaltă. Călăuzirea este o funcţie a ajutorului, din caro pricină Baba-faga joacă în ca/ul nostru rolul unui ajutor, fără voie, e drept, ba chiar împotriva voinţei ei. Ea începe ca donator vrăjmaş şi devine un ajutor fără voie. Iată şi alte câteva cazuri de cumulare: tatăl care îşi trimite fiul în căutare, dăruindu-i totodată şi o măciucă, este în acelaşi timp şi trimiţător, şi donator. Cele trei fete din palatele de aur, argint şi aramă, care îi oferă lui Ivan un inel năzdrăvan şi alte daruri, luându-i apoi pe croi ele bărbaţi, sunt şi donatoare, şi fete de împărat. Baba-Iaga îl răpeşte pe băiat, îl bagă în cuptor; băiatul îi fură basmaua năzdrăvană: Baba-Iaga cumulează funcţiile de răufăcător şi donator (involuntar şi vrăjmaş). Ne ciocnim, aşadar, din / nou de o concluzie formulată mai înainte, şi anume că 3âcdnţa_ | personajelor, intenţjile_l_or_nu pot_fj._j:orisidej:atc_un--motiv lesenţial în definirea personajelor. Important este nu ceea ce dorcsc~eIe~sărTăcă, mci~sentiraern:ele care le animă, ci faptele lor ca atare, apreciate şi definite exclusiv din punctul de vedere al semnificaţiei lor pentru erou şi în perspectiva evoluţiei acţiunii. Rezultă de aici un tablou similar cu cel întâlnit atunci când am studiat motivările: sentimentele trimiţătorului, duşmănoase, neutre ori binevoitoare, nu exercită nici o influenţă asupra desfăşurării acţiunii.<br /><br />3. Situaţia inversă: una şi aceeaşi sferă de acţiuni include mai multe personaje. Să luăm, de pildă, cazul zmeului ucis în luptă: el nu mai poate urmări pe erou, şi o serie de personaje speciale - soţiile, fiicele, surorile, soacrele şi mamele zmeilor, toate rubedeniile de sex femeiesc - sunt introduse în basm tocmai în vederea acestei urmăriri. Şi elementele D, E, F sunt uneori distribuite, deşi o asemenea distribuire este cel mai adesea nereuşită artisticeşte. Un anume personaj îl nune la încercare pe erou şi un altul îl răsplăteşte, întâinpiător însă. Am constatat mai sus că funcţiile fetei de împărat sunt împărţite între ca şi tatăl ci. Fenomenul repartizării se observă cu cea mai mare frecvenţă în cazul ajutoarelor. Abordând acest aspect al proble- mei, trebuie să ne oprim mai întâi de toate asupra raportului dintre uneltele năzdrăvane şi ajutoarele năzdrăvane. Să comparăm următoarele cazuri: 1) Ivan obţine un covor1 zburător şi pleacă pe el acasă sau la fata de împărat. 2) Ivan obţine un cal şi pleacă dus de el acasă sau la fata de: împărat. Rezultă de aici că obiectele acţionează ca nişte fiinţe vii. Măciuca o confirmă: ea ucide singură pe toţi duşmanii, pedepseşte singură pe hoţi etc. Să comparăm mai departe: 1) Ivan primeşte în dar un vultur şi pleacă în zbor pe el. 2) Ivan primeşte în dar capacitatea de a se preface în şoim şi pleacă în zbor, o dată metamorfoza realizată. Altă comparaţie: 1) Ivan primeşte un cal care se poate balega cu aur şi devine astfel un om putred de bogat. 2) Ivan mănâncă măruntaiele unei păsări şi capătă darul de a scuipa aur, devenind foarte bogat. Din aceste două exemple rezultă următoarea concluzie: însuşirea acţionează ca o jiintă vie. Din punctul de vedere al unei morfologii construite pe funcţiile personajelor, fiinţele vii, obiectele şi însuşirile trebuie să fie considerate drept mărimi echivalente. Ne vine însă mai la îndemână să numim fiinţele vii - ajutoare năzdrăvane, iar obiectele şi însuşirile - unelte năzdrăvane, chiar dacă modul lor de a acţiona este unul şi acelasuj<br /><br />Trebuie să adăugăm însă de îndată că această identitate are anumite limite. Putem stabili trei categorii de ajutoare:<br /><br />1) Ajutoare universale, care pot îndeplini - în anumite forme - toate cele cinci funcţii ale ajutorului. Calul este singurul ajutor de acest tip oferit de materialul nostru.<br /><br />2) Ajutoare parţiale, capabile să îndeplinească mai multe funcţii, dar fără să atingă, o dată însumate capacităţile lor, tonte cele cinci funcţii menţionate. Din această categoric fac parte diferite animale (exceptând calul), voinicii iviţi din inel, feluritele personaje meştere în câle ceva i-lc-3) Ajutoare specifice îndeplinind numai o singură funcţie-Din ultima categorie fac parte numai obiectele: ghemul care îl călăuzeşte pe erou, paloşul-taie-singur care omoară pe duşmani, guzla năzdrăvană care cântă singură şi îl ajută pe erou să înfrunte cu bine încercarea la care l-a supus fata de împărat etc. Din cele spuse mai sus rezultă limpede că unealta năzdrăvană nu este nimic altceva decât o formă aparte a ajutorului năzdrăvan.<br /><br />Se cuvine să amintim şi faptul că eroul izbuteşte să învingă de multe ori şi fără nici un fel de ajutoare. Am putea considera acest tip de erou drept propriul său ajutor. Dacă am fi avut însă putinţa să studiem atributele personajelor, am fi putut arăta că eroul preia în asemenea cazuri nu numai funcţiile ajutorului, dar şi atributele sale. Darul profeţiei este unul din cele mai importante atribute ale ajutorului: calul care prezice, soţia care prezice, băiatul-cel-înţelcpt ş.a.m.d. Atunci când ajutorul lipseşte, această calitate trece asupra eroului, care devine un erou înzestrat cu darul profeţiei.<br /><br />Se întâmplă, dimpotrivă, ca ajutorul să îndeplinească uneori funcţii ce sunt specifice eroului. Aşa, de pildă, în cadrul funcţiei E, ajutorul năzdrăvan acţionează adeseori în locul eroului: şoarecii câştigă jocul de-a v-aţi ascunselea împotriva ursului, animalele recunoscătoare îndeplinesc în locul lui Ivan cele poruncite de Baba-Iaga ca să-l pună la încercare pe erou (94, 95).<br /><br /><br /><br /><br /><br />7. PROCEDEELE PRIN CARE NOI PERSONAJE SUNT INTRODUSE ÎN DESFĂŞURAREA ACŢIUNII<br /><br /><br />Fiecare categoric de personaje îşi are propria ei formă de apariţie, cu alte cuvinte, există procedee specifice" prin care personajele respective sunt incluse în desfăşurarea acţiunii. Iată care sunt aceste forme.<br /><br />Răufăcătorul apare de două ori în cursul acţiunii. Prima ) oară el apare pe neaşteptate, venind brusc din afară (în ( zbor, apropiindu-se pe furiş etc.), şi dispare îndată după aceea. A doua oară el apare în basm ca personaj căutatei găsit de regulă ca urmare a unei călăuziri.<br /><br />Întâlnit întâmplător, cel mai adesea în pădure (în căsuţa din pădure), sau pe câmp, pe drum, pe uliţă. ^ ^jjuţoj^i^năzdrâvan este introdus ca un dar. Momentul / respectiv esteTnotat cu semnul convenţional F şi variantele ' posibile au fost enumerate mai sus. .--<br /><br />. jTrimiţălondj eroul, falsul erou, precum şi jata de împărat apar dclî lhce{rat,^itiTd~"lnduşi iirsituaţia iniţială. Uneori, când se prezintă situaţia iniţială, falsul erou nu este menţionat în mod direct printre personajele basmului, şi aflăm abia ulterior că el trăieşte la curte sau în casa eroului. Asemeni răufăcătorului, fata de împărat apare de două ori în desfăşurarea basmului. La a doua apariţie, ca este un personaj regăsit, eroul căutător putând sau s-o vadă întâi pe ea şi apoi pe răufăcător (zmeul nu e acasă, dialogul cu fata de împărat), sau invers.<br /><br />Putem considera această repartizare drept o normă a basmului. Există însă şi excepţii. Dacă în basm nu întâlnim un donator, formele apariţiei sale sunt preluate de personajul următor, şi anume de ajutorul năzdrăvan. Eroul întâlneşte din întâmplare - întocmai cum se întâmplă cu donatorul - feluritele personaje meştere fără pereche în câte o îndeletnicire. Atunci când personajul este inclus în două sfere ele funcţii, el este introdus anume în acele forme în care începe să acţioneze. Soţia cea înţeleaptă, care apare mai întâi ca donator, pentru a se dovedi apoi, rând pe râncl, ajutor năzdrăvan şi fată de împărat, este introdusă în basm ca donator şi nu ca ajutor sau fată de împărat.<br /><br />O altă abatere de la regula generală constă în aceea că toate personajele pot fi introduse prin intermediul situaţiei iniţiale. Această formă este specifică, după cum am mai arătat, numai pentru eroi, trimiţător şi lata de. Împărat. Situaţiile iniţiale pot fi împărţire în două mari categorii: situaţia care prezintă pe căutător şi familia sa (tatăl şi cei trei feciori) şi situaţia care prezintă pe victima răufăcătorului şi familia ei (cele trei fiice ale împăratului), întâlnim şi basme care conţin ambele situaţii. Dacă basmul începe cu o lipsă, este necesară, fireşte, situaţia iniţială care îl prezintă pe căutător (uneori şi pe trimiţător). Cele două categorii de situaţii iniţiale se pot contopi, întrucât însă fiecare din ele impune prezentarea membrilor unei singure familii, cuplul căutător - căutat se transformă din cuplul Ivan •- fata de împărat în unul familial - frate şi soră, feciori şi mamă etc. O asemenea situaţie include, aşadar, şi pe căutător, şi pe victima răufăcătorului1.<br /><br />Unele situaţii de acest fel sunt prelucrate epic. Căutătorul ca atare lipseşte la început. El se naşte, de regulă, într-un mod miraculos. Naşterea miraculoasă a eroului constituie unul din cele mai importante elemente ale basmului, fiind una din formele apariţiei eroului în cadrul situaţiei iniţiale. Naşterea este de regulă însoţită de o profeţie privind destinul viitorului erou, care se vădeşte a fi posesorul unor atribute eroice încă înainte să se declanşeze acţiunea propriu-zisă. Basmul menţionează creşterea lui vertiginoasă, superioritatea lui evidentă asupra fraţilor. Alteori Ivan este, dimpotrivă, un prostănac. Nu avem posibilitatea de a studia toate aceste atribute ale eroului, chiar dacă uncie din ele se manifestă prin fapte (cearta pe tema întâietăţii), deoarece aceste fapte nu constituie funcţii proprii cursului acţiunii.<br /><br />Vom mai aminti că situaţia iniţială prezintă adeseori tabloul unei vieţi de bunăstare şi fericire cu totul aparte, redate în imagini pline de viaţă şi pitoresc. Această imagine subliniat luminoasă alcătuieşte un fundal contrastant pentru nenorocirea ce va să vină.<br /><br />Basmul include uneori în situaţia iniţială şi pe donator, şi pe ajutorul năzdrăvan, şi pe răufăcător. Merită să ne oprim însă doar asupra cazurilor în care este inclus răufăcătorul. Cum situaţia, iniţială cere întotdeauna ca personajele incluse în ea să facă parte din aceeaşi familie, răufăcătorul apărut în cadrul situaţiei iniţiale devine rudă cu eroul chiar dacă atributele sale coincid fără nici un echivoc cu cele ale zmeului, vrăjitoarei ş.a.m.d. Aşa, de pildă, vrăjitoarea din basmul cu nr. 50 este o zmeoaică tipică, deşi, o dată cu includerea ei în situaţia iniţială, ea devine sora eroului.<br /><br />Trebuie să amintim şi de situaţiile iniţiale ale mişcărilor secunde şi, în genere, ale mişcărilor repetate. Şi acestea încep cu o situaţie iniţială bine definită. Dacă Ivan a do-bândit o mireasă şi o unealtă năzdrăvană, iar fata de împărat (devenită uneori între timp soţia eroului) i-o fură ulterior, rezultă următoarea situaţie iniţială: răufăcătorul -f căutătorul -f- obiectul viitoarei căutări. Putem trage concluzia că răufăcătorul apare mai des în situaţia iniţială a mişcării secunde decât în cea a primei. Se întâmplă însă ca unul şi acelaşi personaj să joace roluri diferite în prima şi în a doua mişcare (dracul este ajutor năzdrăvan în prima mişcare, dar răufăcător--în a doua etc.). Toate personajele primei mişcări care reapar şi în a doua fiinţează, aşadar, dinainte în basm, sunt dinainte cunoscute ascultătorului sau cititorului, din care pricină nu mai este necesar să apară noi personaje din aceeaşi categorie. Ceea ce nu îl împiedică pe povestitor să uite uneori, narând mişcarea a doua, de ajutorul năzdrăvan din prima şi să-şi pună eroul să-l dobândească pentru a doua oară.<br /><br />Să vorbim, în sfârşit, de situaţia iniţială incluzând-o pe mama vitregă. Mama vitregă este sau de la bun început prezentă, sau ni se povesteşte cum moare prima soţie a moşului şi cum se căsătoreşte el cu cea de-a doua. Răufăcătorul este introdus în basm prin cea de-a doua căsătorie a moşului. Copiii care se nasc din această căsătorie sunt răufăcători, fie fete, fie băieţi (falşi eroi etc.).<br /><br />Toate probleaiele amintite pot fi dezvoltate şi .tratate mai amănunţit. Socotim însă că indicaţiile de mai sus sunt suficiente pentru cercetarea noastră morfologică generală.<br /><br /><br /><br /><br /><br />8. DESPRE ATRIBUTELE PERSONAJELOR SI SEMNIFICAŢIA LOR<br /><br /><br />Studierea personajelor după funcţiile ce le sunt specifice, distribuirea lor după categorii şi studierea formelor apariţiei lor în basm ne fac să ne punem fără să vrem întrebarea : ce sunt în fond personajele basmului? Am delimitat mai sus \ cu toată claritatea acţiunile ca atare de personajele care le ( îndeplinesc. Dcnumjjllcjii _atribu^eJc;=:.f>crsQna]'elor consţjr tuie. .tot atâtcli mălârQi variărjilg^a.le Jjas^uIuTrPrecizam că înţelegem prTrT^itriButpî . totaliţate^SălâtaŢtior _exterioar e__ ale personajului :^ „vteta;'^^2xur,co"rrdiţ^<br /><br />trăsături particulare etc. Aceste atrârJtTt'e sunt cele care conferă basmului culoare',"" farmec şi strălucire. Cum vine vorba de basme, în minte ne vin întâi şi întâi Baba-Iaga în căsuţa ei din pădure, zmeii cu multe capete, Ivan-fiul de împărat şi preafrumoasa fată de împărat, caii năzdrăvani etc. Am văzut însă că, în basme, un personaj poate foarte uşor înlocui un altul. Aceste substituiri au propriile lor motivări, extrem de complexe uneori. Viaţa reală creează ca însăşi imagini noi) şi pregnante, care elimină unele personaje de basm. Eposul / popoarelor vecine, literatura scrisă, religia, fie că este vorba de creştinism, fie de credinţe locale - toate influenţează basmul. Acesta păstrează în adâncurile sale urme ale păgânismului antic, remanenţe ale obiceiurilor şi datinilor străvechi. Basmul se metamorfozează treptat, iar aceste transformări, aceste metamorfoze ale basmului sunt şi ele supuse, anumitor legi. Toate procesele amintite creează, acea imensă varietate, în care cercetătorului îi vine atât de greu să se descurce.<br /><br />Studierea basmului este cu toate acestea posibilă. Permanenţa funcţiilor se păstrează şi avem astfel putinţa să sistematizăm şi etemcjTitcdc_^umlcJ^ O Cum să realizăm această sistematizare?<br /><br />Alcătuirea uno/tabd^feonstituie cea mai bună cale. Veselovski vorbise şi eriâeaescrierea basmului prin tabele, deşi nu prea credea în posibilitatea unei asemenea operaţii.<br /><br />Am alcătuit asemenea tabele. Nu avem aici putinţa să prezentăm cititorului toate detaliile lor, deşi ele nu sunt chiar atât de complicate. Studierea atributele personajului .ne impune doar următoarele trei rubrici fundamentale: înfăţişarea şi denumirile, specificul apariţiei, locuinţa, Pe Ungă acestea mai apar şi o scrie de elementc~auxiliare, de mai mică importanţă. Iată care vor fi trăsăturile caracteristice -ale Babei-Iaga: numele şi înfăţişarea ei (c-un picior de fildeş Tot, cu un nas hâit, până în tavan suit etc.) ; căsuţa invârtindu-se pe picioarele ei de găină; mijlocul ei de apariţie - sosirea în zbor într-o piuă, cu şuier şi zgomot mare. Dacă ne propunem să determinăm personajul din punctul de vedere ai funcţiei, de pildă - ca donator, ajutor năzdrăvan etc. - şi trecem în diferite rubrici tot ce se spune despre el, rezultă un tablou extrem de interesant, întregul material al fiecărei rubrici poate fi urmărit absolut independent prin totalitatea materialului de basm studiat. Deşi mărimile acestea reprezintă elemente variabile, putem constata şi aici o pronunţată repetabilitate. Formele cele_jnjii_i3rjEgnariţc_,_.cu -cea_mai mare Repetabilitate, constituie ceLa_c.e_am_ p.u te.a<br /><br />Tăunii un canon al basmului. Avem posibilitatea de a-l scoate evidenţă, cu condiţia să definim mai înainte cum să deosebim formele fundamentale de cele derivate şi eteronome. Există un canojiintfiinâtiojiaL^xjşţ^^ - spe-<br /><br />cTfic^indiene, arabe, ruseşti, germane, şi există forme^provin-ciale -^.nordice, din regiunea Novgorodului7^nT~Perm, din Siberia etc. În sfârsit, există^forme_care se împarţjdupă o •serie de categorii socfa'lcT3qldătesti,_ 3rgati^iJ._s.emiorăşe-neşti.JMai putem observa cum un element întâlnit de regulă JnfF-cr anumită rubrică apare pe neaşteptate în cu totul alta: a intervenit aici o permutare de forme. Aşa, de pildă, zmeul poate juca rolul donatorului-sfetnic. Permutările de acest fel joacă un rol uriaş în ^cncrarcaunor noi formaţiuni ale basmului, formaţiuni caresmT~adesea~luate drept Ull nou subiect, de'sn3le~sunt Lexţrase^âîn altele vechi, prmtr-un proces de^ţraiasformaj^de^metamorfozare. Permutarea nu repfgzintă singurunfipTlIe^'trâTi^^^ fiecărei rubrici, putem determina toate modurile sau, mai precis, toate tipurile de transformare. Nu vom zăbovi asupra tipurilor de transformare, deoarece am face astfel o prea lungă digresiune, transformarea constituind un material suficient pentru o cercetare de sine stătătoare.<br /><br />Dar alcătuirea de tabele şi studierea atributelor personajelor, alături de cercetarea mărimilor variabile ale basmului în genere, aduc după sine şi alte rezultate. Am stabilit mai înainte că basmul este construit pe funcţii identice. Legile transJoj;mărK_au putere nu numai asupra elementelor atri-butivc, dar şi asupra funcţiilor, deşi acest lucru este mai puţin evident şi infinit mai greu de studiat. (Am trecut pretutindeni în lista noastră în poziţia întâi formele pe care le •considerăm fundamentale.) Dacă am consacra un studiu aparte acestei probleme, am putea construi o^protoformă, a l^asmuljui^fantastic în toată concreteţea ei, nu numai" într-o ]icrs[3cclâvu~sclâcmatică, aşa cum am făcut-o aici. Să nu uităm că această operaţie a fost de multă vreme făcută pentru o serie de subiecte luate izolat. Delimitând toate formaţiunile locale, secunde, şi păstrând exclusiv formele fundamentale, vom obţine basmul faţă de care toate basmele fantastice vor fi simple variante. Cercetările întreprinse de aaoi pe acest tărâm ne-au dat temei să socotim în genere drept -/folină fundamentală a basmului fantastic basmele cu urmă-toarca linie fabulja^ivajj^0j^ujjo__rape.ste~]?e fata de împărat, Ivan "cT 'întilncsţc^_pc_ Baba-Iaga.ob'ţTne un cal de ja_ca, -zboara~călare, ajutat dT^caHl înfnnge pe zmeu, pleacă îndărăt uriiâ$rt]Tcle _zmeoalce, isTIHnFeşte 7raââT~etc?"Putetn dovedi însă justeţea'aserţiuiiânâoastre numai pnritr-un studiu mârâu^ ţtios al metamorfozelor, al transformărilor basmului, în planul problemelor formale, aceasta ne va face să abordăm ulterior problema subiectelor şi variantelor, precum şi cea a relaţiei dintre subiecte şi compoziţie.<br /><br />Dar studierea atributelor va scoate în evidenţă şi o altă consecinţă de marc importanţă. Dacă extragem toate formele fundamentale pentru fiecare rubrică şi le reunim într-un singur basm, un asemenea basm ne va conduce la concluzia că la baza lui se află anvimltajceprezentanji abstracte.<br /><br />Să lămurim cele spuse cu ajutorul unui exemplu. Dacă trecem într-o rubrică toate încercările pe care donatorul le impune eroului, constatăm că ele nu sunt câtuşi de puţin întâmplătoare. Din punctul de vedere al naraţiunii ca atare, ele nu sunt nimic altceva decât unul din procedeele retardante ale epicului: eroul are de înfruntat un obstacol; învingându-l, el primeşte unealta năzdrăvană care îl va ajuta să-şi atingă ţelul. Felul încercării nu prezintă nici o importanţă din acest punct de vedere. Mai mult, trebuie să considerăm o bună parte din aceste încercări exclusiv drept părţi componente ale unei anumite compoziţii artistice. Vorbind însă de formele fundamentale ale încercării eroului, constatăm că ele urmăresc un scop bine precizat, chiar dacă neformulat în mod explicit, întrebarea: ce anume doreşte să afle de la erou Baba-Iaga sau orice alt donator, care anume din virtuţile eroului sunt puse la încercare - nu îngăduie dccât un singur răspuns ce poate fi exprimat printr-o formulă abstractă. Tot printr-o formulă abstractă, dar diferită prin esenţa ei, se pot rezuma şi încercările impuse eroului de fata de împărat. Comparând formulele, vom vedea că ele decurg una dintr-alta. Iar atunci când vom confrunta aceste formule cu celelalte elemente atributive studiate, vom descoperi cu surprindere că mj^lanul_logic_al basmului există_oj.inie..dircc-toare, întocmai ca şi în planul artistici Elemente atât de disparate cum !Ti~fi^liTcaTe"a~l:iri~IvaTr'j5e cuptor (trăsătură internaţională, şi nicidecum rusă), legătura dintre el şi părinţii lui morţi mai înainte, existenţa interdicţiilor şi încălcarea lor, bastionul de pază al donatorului (căsuţa Babei-Iaga ca formă fundamentală), până şi elemente de detaliu ca părul de aur al fetei de împărat (trăsătură răspândită în întreaga lume) dobândesc o semnificaţie întru totul specifică şi pot fi studiate. Studierea atributelor face posibilă o tălmăcire ştiinţifică a basmului. Din punct de vedere istoric, aceasta înseamnă că basmul fantastic reprezintă un mit în fundamentele sale morfologice. Ne dăm perfect de bine seama că exprimăm astfel o idee întru totul eretică în raport cu punctul de vedere al ştiinţei contemporane, idee discreditată de altminteri îndeajuns de adepţii şcolii mitologice. Dar ea are şi adepţi prestigioşi de talia lui Wundt. În plus, am ajuns la această idee pe calea analizei morfologice.<br /><br />Dar nu trebuie să uităm că ideile expuse mai sus sunt numai supoziţii. Cercetările morfologice în acest domeniu se cer legate de cercetarea istorică, ceea ce depăşeşte deocamdată obiectul studiului nostru, în acelaşi context, basmul s-ar cere studiat în plus şi în legătură cu reprezentările religioase.<br /><br />Vedem, aşadar, că este extrem de important să studiem atributele personajelor, studiu pe care nu am făcut decât să-l schiţam mai sus. Nu intenţionăm să dăm în cele ce urmează o precisă clasificare a personajelor după atributele lor. Nu merită să specificăm că răufăcător poate fi rând pe rând zmeul, vrăjitoarea, Baba-Iaga, tâlharii, negustorii, prinţesa cea rea etc., iar donatorul - Baba-Iaga, băbuţa, bunicuţa, duhul-pădurii, ursul etc., deoarece asta ar însemna să facem un catalog, ceea ce ar prezenta interes numai în măsura în care ci ar fi alcătuit în perspectiva unor probleme de mai largă cuprindere. Problemele acestea au fost schiţate: este vorba de legile transformării şi de reprezentările abstracte care se reflectă în formele fundamentale ale acestor atribute. Am furnizat de asemenea un sistem, un plan de prelucrare a materialuluil. O dată ce problemele generale ridicate de noi impun o cercetare specială şi nu pot fi soluţionate în cuprinsul succintului nostru studiu, un simplu catalog şi-ar pierde semnificaţia generală şi s-ar transforma într-o înşiruire uscată, extrem de necesară specialistului, dar fără vreo valoare de rezonanţă mai amplă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />9. BASMUL CA ÎNTREG<br /><br /><br /> „Planta originară (Urpflanze) va fi cea mai uimitoare făptură din lume. Natura însăşi mă va invidia. Dispunind de acest model şi de cheia sa, vom putea apoi crea la infinit plante care să fie consecvente, adică plante ce ar putea exista, deşi de fapt nu există. Ele nu sunt nişte umbre sau iluzii poetice ori pitoreşti, ci Ic sunt proprii necesitatea şi adevărul lăuntric. Aceeaşi lege va putea fi aplicată la tot ce este viu."<br /> (Goethe)<br /><br /><br /><br />A. PROCEDEELE DE COMBINARE A NARAŢIUNILOR<br /><br />Acum, când am arătat care sunt principalele elemente ale basmului şi am scos în lumină unele momente de importanţă secundară, putem trece la descompunerea oricărui text în părţile lui componente.<br /><br />Avem de răspuns de la bun început la întrebarea: ce înţelegem prin basm?<br /><br />Judecind lucrurile sub raport morfologic, putem numi b . basm price dezvoltare de la prejudiciereJA) sau lipsă_JA/l - prin funcţiile intermediare --la căsăto^e_J^Z)_sau_Ia_aIte jirrK^jj_j;Qlo!Sitp rg~Hp7Tâ7vT;rFQrnţ_ Printre funcţiile finale în-Tilrum răsplata (F), dobândirea lucrului căutat sau remedierea nenorocirji^R), salvarea de urmăritori (S) etc. Am dat numele de^wzfCfl?<br />Iată de ce, înainte de a da răspuns la întrebarea cum putem deosebi un text cu un singur basm de un altul comportând două sau mai multe basme, vom examina procedeele prin care mişcările sunt legate între ele, indiferent de numărul basmelor comportate de textul dat.<br /><br />Mişcările pot fi legate în felul următor:<br /><br />1. O primă mişcare este direct urmată de o a doua. Iată schema model pentru acest tip de legătură:<br /><br />2. Noua mişcare începe mai înainte ca prima să se fi terminat. Acţiunea este întreruptă de o mişcare episodică. După încheierea mişcării episodice, urmează şi cea a primei mişcări. Iată schema:<br /><br />3. Episodul poate fi, la rândul său, întrerupt şi atunci rezultă scheme destul de complicate.<br /><br />4. Basmul poate începe cu două prejudicieri distincte, dintre care numai una este la început remediată pe de-a întregul şi doar apoi cealaltă. Dacă eroul este ucis şi i se răpeşte unealta năzdrăvană, întâi este remediată uciderea şi abia după aceea ci redobândeşte lucrul furat lui.<br /><br />5. Două mişcări diferite pot avea unul şi acelaşi sfârşit.<br /><br />6. Basmul comportă uneori doi eroi căutători (vezi basmul cu nr. 92: cei doi Ivani, fiii soldatului). La jumătatea primei mişcări, eroii se separă, de regulă lângă un stâlp înfipt la marginea drumului şi purtător de semne premonitorii. Acest stâlp serveşte ca element de divergenţă. (Notăm cu semnul convenţional < despărţirea la stâlpul de pe marginea drumului; adăugăm că acesta este uneori un simplu accesoriu.) La despărţire, eroii îşi dau adeseori unul altuia un obiect-sem-nal (lingură, oglinjoară, batistă; notăm cu semnul convenţional o-s transmiterea obiectului-semnal). Iată schema unui asemenea basm :<br /><br />Acestea sunt principalele modalităţi de legare a mişcărilor între ele.<br /><br />Se ridică întrebarea: în ce condiţii câteva mişcări alcătuiesc un singur basm şi când avem de-a face cu două sau chiar cu mai multe basme? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să spunem că modul de legare a mişcărilor nu exercită nici un j ci de i-njlnenţă. În plus, nu dispunem de criterii precise. Putem indica însă câteva cazuri mai limpezi.<br /><br />Avem de-a face cu un singur basm în următoarele cazuri:<br /><br />1. Dacă basmul este alcătuit de la început şi până la sfârşit dintr-o singură mişcare.<br /><br />2. Dacă basmul este alcătuit din două mişcări, dintre care una se încheie negativ, iar cealaltă pozitiv. Model: mişcarea I - maştera o goneşte de-acasă pe fiica vitregă. Tatăl o duce într-aiurea. Ea se întoarce încărcată cu daruri. Mişcarea II - mama vitregă îşi trimite fiicele bune de-acasă, tatăl le duce într-aiurca, ele se întorc pedepsite.<br /><br />3. Atunci când mişcări întregi sunt triplicate. Zmeul răpeşte o fată. Mişcările I şi II: fraţii mai mari pleacă rând pe rând s-o găsească şi eşuează. Mişcarea III: prâslea pleacă, şi el, scapă fata şi pe fraţii săi.<br /><br />4. Atunci când în prima mişcare eroul dobândeştc o unealtă năzdrăvană ale cărei puteri le foloseşte doar în mişcarea a doua. Model: mişcarea I - fraţii pleacă de acasă să-şi facă rost de cai. Reuşesc şi se întorc cu caii. Mişcarea II - zmeul o ameninţă pe fata de împărat. Fraţii se duc să îndepărteze primejdia, îşi ating scopul cu ajutorul cailor. Iată care ar fi explicaţia acestei construcţii: dobândirea uneltei năzdrăvane, acţiune plasată de obicei la mijlocul basmului, este' deplasată în cazul nostru spre începutul lui, survenind înaintea punctului deînnodare a intrigii propriu-zise (ameninţarea, zmeului), înainte de a dobândi unealta năzdrăvană, eroii devin conştienţi, fără vreo motivare anume, de faptul că aceasta le lipseşte - fraţii vor, aşa din senin, să aibă nişte cai năzdrăvani - ceea ce determină declanşarea unei căutări, lansează adică o mişcare.<br /><br />5. Atunci când, înainte de a remedia definitiv prejudicierea iniţială, eroul simte dintr-o dată lipsa unui lucru oarecare, ceea ce îl împinge la noi căutări, iniţiază adică o nouă mişcare, dar nu un nou basm. În asemenea cazuri, eroul are trebuinţă de un nou cal, vrea să capete oul cu moartea lui Koşcei etc., ceea ce lansează o nouă dezvoltare, întrerupând-o momentan pe cea dântâi.<br /><br />6. În cazul când începutul basmului comportă două prejudicieri dintr-o dată (izgonirea fiicei vitrege şi blestemarea ci etc.).<br /><br />7. Avem de-a face cu un singur basm şi în textele în care prima mişcare include lupta cu zmeul, iar a doua începe cu deposedarea eroului de obiectul căutării de către fraţii săi şi aruncarea lui într-o prăpastie etc., după care urmează funcţia P şi încercările grele. Este vorba de dezvoltarea pe care am constatat-o atunci când am enumerat toate funcţiile basmului şi subliniem că această dezvoltare constituie cea mai plenară şi desăvârşită formă a basmului.<br /><br />8. De asemenea şi basmele în care eroii se despart lângă un stâlp înfipt la margine de drum. Trebuie să arătăm totuşi că soarta fiecăruia dintre fraţi poate constitui materia unui basm perfect independent, din care pricină este posibil să ne vedem nevoiţi să clasăm acest caz într-o categorie aparte faţă de cele precedente.<br /><br />În toate celelalte cazuri avem de-a face cu două sau chiar cu mai multe basme. Atunci când trebuie să determinăm dacă textul dat cuprinde sau nu două basme, nu trebuie să ne lăsăm derutaţi de prezenţa unor mişcări extrem de scurte. Menţionăm printre cele mai scurte dintre acestea distrugerea semănăturilor şi declaraţia de război, în genere^ trebuie spus că distrugerea semănăturilor ocupă un loc întrucâtva aparte, în majoritatea cazurilor, vedem de la bun început că personajul care distruge semănăturile joacă în cea de-a doua mişcare un rol mai important decât în prima şi că acţiunea lui distrugătoare nu face decât să-l introducă în basm. Basmul cu nr. 60 ne arată, de pildă, că iapa care fură fânul devine mai apoi donator (vezi şi basmele cu nr. 108 şi 109). În basmul cu nr. 69 păsăruica ce fură grâul este de fapt Omul-de-aramă, asemenea celui din basmele cu nr. 67 şi 68 („Iară păsăruica aceea era chiar Onuil-de-aramă"). Basmele nu se pot împărţi însă după formele de apariţie a personajelor luate ca criteriu selectiv, întrucât, în ipoteza afirmativă, s-ar putea spune că fiecare prima mişcare nu face decât să pregătească şi să introducă personajele mişcării următoare. Distrugerea semănăturilor şi prinderea făptaşului reprezintă un basm perfect independent din punct de vedere teoretic, dar această mişcare este în majoritatea cazurilor percepută ca o mişcare introductivă.<br /><br /><br />B. UN EXEMPLU DE ANALIZĂ<br /><br />Ştiind cum sunt repartizate mişcările, putem descompune orice basm în părţile lui componente. Reamintim că funcţiile personajelor constituie părţile componente fundamentale. Urmează elementele de legătură şi apoi motivările. Formele de apariţie a personajelor - sosirea zmeului în zbor, întâlnirea cu Baba-Iaga - ocupă un loc aparte, în sfârşit, urmează elementele atributive sau accesoriile de tipul căsuţei Babei-Iaga sau a piciorului ei de lut. Aceste cinci categorii de elemente nu determină numai construcţia basmului, ci şi basmul ca atare în întregul său.<br /><br />Să încercăm să descompunem în întregime un basm oarecare. Am ales pentru această analiză un basm foarte scurt, cu o singură mişcare, cel mai mic basm al materialului nostru.<br /><br />Exemplele de analiză tratând basme mai complexe au fost trecute în anexă, deoarece ele sunt importante mai cu seamă pentru specialişti.<br /><br />Basmul nostru este Gâştele sălbatice (nr. 64)...<br /><br /><br />Dacă ar fi să scriem acum toate funcţiile acestui basm, ar rezulta următoarea schemă:<br /><br /><br />[D1 E1 neg F1 neg]3<br />b1 a1 c1 A1 B4 C { } G4 R1 U1 [D1 E1 F1 = S4]3<br />D'7 E7 F9<br /><br /><br />Să presupunem acum că toate basmele alcătuind materialul nostru au fost analizate în acest fel şi că schemele obţinute au fost notate. Care va fi rezultatul? Trebuie să spunem în primul rând că descompunerea în părţi componente este extrem de importantă pentru orice ştiinţă. Am văzut mai înainte că, în cazul basmului, nu am dispus până acum de mijloacele necesare pentru a realiza în mod perfect obiectiv această operaţiune. Putinţa de a o face este prima concluzie foarte importantă. A doua concluzie constă în aceea . că schemele pot fi comparate, această comparaţie ducând la soluţionarea unui marc număr din problemele ridicate în capitolul introductiv. Vom trece aşadar la rezolvarea lor.<br /><br /><br />C. PROBLEMA CLASIFICĂRII<br /><br />Am descris mai înainte eşecul celor ce clasificau basmele după subiecte.<br /><br />Să folosim atunci concluziile noastre pentru a realiza o clasificare după indicii structurale.<br /><br />Avem de rezolvat două probleme, distincte: 1) Delimitarea clasei basmelor fantastice în ansamblul basmelor. 2) Clasificarea basmelor fantastice în cadrul clasei lor.<br /><br />În virtutea structurii stabile a basmelor fantastice, avem posibilitatea de a formula o definiţie ipotetică a acestora. Ea ar suna cam aşa: basmul fantastic este o naraţiune construită pe o succesiune ordonaţă__a 'funcţijlor^niintite, în "cii~ verselc_ variante ale^_cţcesţora,__sj_Hui_cărc pjlLiipŞ-L ujieje funcţii,~lar alţcle_pjiLJjLreluate, O dată acceptată această defiuilic"tenneaul de „fantastic" îşi pierde, sensul, deoarece nu ne vine greu să ne imaginăm un basm fantastic, feeric, magic, construit cu totul altfel (amintim pentru comparaţie anumite basme ale iui Anderscn, Brentano, basmul lui Goethe cu zmeul şi crinul etc.). Pe de altă parte, după schema amintită pot fi construite şi basme care nu sunt fantastice: un număr îndeajuns de mare de legende, câteva basme cu animale şi câteva nuvele vădesc o structură identica.] Este, aşadar, necesar să înlocuim termenul de „fantastic" printr-un altul. Cum însă a-l găsi e o treabă foarte grea, vom menţine temporar pentru basmele de acest fel vechea lor denumire.<br /><br />O vom putea modifica numai pe măsură ce vor fi studiate qelelalte clase de basme, ceea ce va permite crearea unei terminologii adecvate. Am putea numi drept basme fantastic^ basmel^relevmd p schemă cu şapte personaje. Este un termen foarte exact, dar şi foarte incomod. Dacă ar fi să definim însă aceste basme clin punct de vedere istoric, ele ar îndreptăţi străvechea denumire de basme mitice, respinsă astăzi.<br /><br />Se înţelege de la sine că o asemenea definiţie a unei clase impune o analiză prealabilă. Nu ne putem aştepta ca analiza oricărui text să fie făcută foarte repede şi uşor. Se întâmplă adesea ca un element neclar într-un text să fie perfect limpede într-un text paralel sau într-unul diferit. Nu dispunem însă întotdeauna de un text paralel, şi textul rămânc adesea neclar. O analiză corectă a basmului este uneori foarte dificilă, necesitând o anumita practică şi dexteritate. Este însă tot atât de adevărat că foarte multe basme din culegerile ruseşti sunt uşor de descompus. Lucrurile se complică prin aceea că puritatea structurii basmelor este specifică exclusiv ţărănimii, mai mult - ţărănimii puţin atinse de civilizaţie. Orice influenţe exterioare schimbă basmul, ba îl şi.descompun. uneori. Complicaţiile încep de cum părăsim cadrul basmului absolut autentic. Din acest punct de vedere, culegerea lui Afanasiev ne oferă un material excepţional de generos, în schimb, deşi dau în linii mari aceeaşi schemă, basmele fraţilor Grimm ne relevă un tip mai puţin pur şi mai puţin stabil. Este imposibil să fie surprinse toate detaliile. Nu trebuie de asemenea să uităm nici faptul că genuri întregi se asimilează, şi se contaminează reciproc la fel cum se.întâmplă cu elementele înlăuntrul basmelor. Se formează pe această cale conglomerate uneori extrem de complexe, în care părţile componente ale schemei noastre figurează cu valoare de episoade. Am mai dori să arătăm în aceeaşi ordine de idei că .O' seric de mituri străvechi vădesc o structurăsimilară, unele dia ele prezentând-o chiar într-o formă uimitor de pură. Acesta ar fi„ după părerea noastră, domeniul de baştină al basmului. Pe de altă parte însă, aceeaşi structură este prezentă, de pildă, în unele romane cavalereşti. Acestea reprezintă, probabil, un gen a cărui origine se află tocmai în basme! Dar o amănunţită cercetare comparată este o chestiune de viitor.<br /><br />Să examinăm basmul cu lupul şi iezii (Afanasiev, nr. 23) pentru a arăta că şi unele din basmele cu animale sunt construite în acelaşi fel. Basmul de care vorbim ne oferă o situaţie iniţială (capra şi iezii), plecarea caprei, interdicţia, propunerile înşelătoare ale răufăcătorului (lupul), încălcarea interdicţiei, răpirea unui membru al familiei, comunicarea nenorocirii, căutarea, omorirea răufăcătorului (un foarte interesant caz de asimilare cu încercările grele: capra îi propune lupului să sară peste o groapă; vezi şi basmul cu nr. 77: fata de împărat propune împăratului să treacă pe o jordie peste o groapă). Uciderea lupului constituie totodată şi pedepsirea lui. Urmează apoi eliberarea celor răpiţi şi întoarcerea acasă. Basmul acesta ar trebui, aşadar, exclus din categoria basmelor cu animale. lată-i schema:<br /><br />b1 a1 c1 A1 B4 C V5 R1 .<br /><br />Folosindu-ne, deci, de indicii structurale, o clasă dată de basme poate fi delimitată în raport cu celelalte cu absolută precizie şi obiectivitate.<br /><br />Trebuie să împărţim acum basmele după substanţa lor. Pentru a ne feri să păcătuim împotriva logicii, este necesar să ţinem minte că o clasificare corectă poate fi făcută pe trei căi: 1) după varietăţile aceluiaşi indiciu (esenţe foioase şi răsinoase); 2) după prezenţa sau absenţa unuia şi aceluiaşi indiciu (vertebrate şi nevertebrate); 3) după indicii care se exclud reciproc (paricopitatele şi rozătoarele în clasa mamiferelor). Aceste criterii nu se pot schimba în cadrul unei clasificări decât în limitele genului, speciei şi, respectiv, varietăţii sau a altor trepte de clasificare, fiecare din acestea impunând însă folosirea consecventă a aceluiaşi criteriu.<br /><br />Dacă vom arunca acum o privire asupra schemelor noastre (ele sunt reproduse ceva mai jos), ne putem pune întrebarea: nu este oare cu putinţă să se facă o clasificare după indiciile care se exclud reciproc? La prima vedere, lucrul pare imposibil, deoarece nici o funcţie nu le exclude pe •celelalte. La o analiză mai atentă, însă, rezultă că există •două asemenea perechi de funcţii, care se întâlnesc extrem •de rar în una şi aceeaşi mişcare, într-atât de rar, încât putem atribui o valoare de lege incompatibilităţii lor reciproce şi considera alăturarea lor drept o încălcare a acesteia (lucru care nu intră - după cum vom vedea mai jos - în contradicţie cu afirmaţia noastră privind caracterul monotipic al basmelor). Aceste două perechi sunt: lupta cu răufăcătorul şi victoria eroului (L şi V), pe de o parte, şi încercarea grea şi soluţionarea ei (H şi T), pe de alta. În cele 100 de basme studiate, prima pereche apare de 41 de ori, cea de-a doua - de 33 de ori, dar ele sunt reunite împreună în cadrul aceleiaşi mişcări numai de trei ori. Vom vedea ulterior că există şi mişcări ce se dezvoltă fără aceste funcţii. Avem, aşadar, posibilitatea de a stabili pe acest temei patru categorii: dezvoltarea prin L-V, dezvoltarea prin H-T, dezvoltarea prin ambele perechi şi, în sfârşit, cea fără ele.<br /><br />Clasificarea basmelor se complică însă extrem de mult datorită faptului că multe basme sunt alcătuite din câtcva mişcări. Ne vom referi deocamdată la basmele cu o singură mişcare, urmând să revenim mai târziu asupra celor eoni plexc. Să continuăm dar cu împărţirea basmelor simple.<br /><br />Nn mai putem efectua însă împărţirea ulterioară după criterii pur structurale, deoarece numai perechile de funcţii L-V şi H-T se exclud reciproc, ceea ce ne sileşte să alegem un element care să fie obligatoriu pentru toate basmele, realizând apoi împărţirea după diferitele sale varietăţi. Numai .prejudicierea (A) sau lipsa .(A')..pot fi considerate asemenea elemente obligatorii. Clasificarea ulterioară trebuie să fie făcută tocmai după varietăţile acestor două elemente, în felul acesta, primul grup al fiecărei categorii va începe cu basmele cu răpirea unui om, urmând cele cu furtul unui talisman ş.a.m.d. până la epuizarea tuturor varietăţilor elementului A. Urmează basmele cu A', adică cele cu căutarea unei mirese, a unui talisman etc. Ni se ya putea .obiecta că, proccdându-se astfel, două basme cu un început identic vor intra în categorii diferite, în funcţie dacă ele comportă sau nu, de pildă, încercarea grea. Chiar dacă lucrurile se prezintă astfel, obiecţia nu este întemeiată, deoarece ca nu pune sub semnul întrebării justeţea clasificării noastre. Basmele cu L-V şi cele cu H-T sunt.în esenţă basme de formaţie diferită, o dată ce indiciile respective se exclud reciproc. Prezenţa sau absenţa respectivului element constituie indiciul lor structural de bază. La fel se întâmplă şi în zoologie, când balena nu este trecută în clasa peştilor - deşi aspectul ci este foarte asemănător cu al unui peşte - din pricină că respiră prin plămâni. Şi, dimpotrivă, tiparul este clasificat printre peşti, deşi seamănă cu un şarpe, cartoful este definit drept un tubercul, deşi mulţi îl cred o rădăcină etc. Clasificarea noastră se întemeiază pe structuri, pe indicii lăuntrice, şi nu pe indicii exterioare, schimbătoare.<br /><br />Se ridică însă şi o altă întrebare: care este situaţia basmelor cu mai multe mişcări, adică a acelor basme în care întâlnim mai multe prejudicieri, fiecare cu dezvoltarea ei separată?<br /><br />Nu există decât o soluţie în privinţa lor: vom fi nevoiţi ca, pentru fiecare text cu mai multe mişcări, să precizăm care este mişcarea întâi, care anume •-- cea de-a doua, şi aşa mai departe. Nu vedem o altă soluţie. Cea preconizată de noi poate fi recuzată ca fiind greoaie, incomodă, mai cu seamă dacă urmărim realizarea unei tabele clasificatoare exacte, dar ea este logică şi csenţialmente corectă.<br /><br />Din cele spuse mai înainte rezultă ceea ce am putea numi patru tipuri de basm. Dar această afirmaţie nu contravine oare celor spuse de noi asupra deplinei monotipii a tuturor basmelor fantastice? Dacă elementele L-V şi H-T se exclud reciproc în cadrul aceleiaşi mişcări, nu putem considera oare că există două tipuri fundamentale de basm, şi nu unul, cum am susţinut mai sus? Nu, nu este aşa.<br /><br />Dacă vom examina cu mai multă atenţie basmele alcătuite din două mişcări, vom constata următoarele: în ipoteza că una din mişcări comportă o luptă, iar cealaltă o încercare grea, lupta este întotdeauna plasată în prima mişcare, iar încercarea grea - în cea de-a doua. Aceleaşi basme au un început tipic pentru mişcările secunde, şi anume: aruncarea lui Tvnn în prăpastie de către fraţii săi ele.. Construcţia în două mişcări reprezintă o formă canonică pentru basmele amintite. Avem de-a face cu un singur basm alcătuit din două mişcări, deci cu tipul fundamental al tuturor basmelor. Acest basm se împarte foarte uşor în două. Complicaţia este datorită prezenţei fraţilor. Dacă fraţii nu ar fi introduşi de la bun început, ori dacă rolul lor ar fi în genere limitat, basmul s-ar putea încheia cu bine prin întoarcerea lui Ivan, adică o dată cu sfârşitul primei mişcări, fără ca o mişcare secundă să mai înceapă. Prima jumătate a basmului poate, aşadar, subzista ca basm de sine stătător, cea de-a doua jumătate constituind, la rândul ei, tot un basm perfect închegat. Este îndeajuns să-i înlocuim pe fraţi cu alţi răufăcători sau să începem pur şi simplu cu căutarea unei mirese pentru a avea un basm care să se poată înscrie pe linia dezvoltării comportâncl funcţia încercării grele. Să conchidem deci că fiecare mişcare poate exista separat, dar numai combinaţia celor două mişcări alcătuieşte un basm absolut complet. Este foarte posibil să fi existat, istoriceşte vorbind, două tipuri de basme, fiecare cu istoricul său bine definit, iar aceste două tradiţii să se fi întâlnit într-o epocă îndepărtată, alcătuind împreună o formaţiune unitară.<br /><br />Vorbind însă de basmele fantastice ruseşti, suntem nevoiţi să spunem că ele se rezumă astăzi la un singur tip de basm, spre care converg toate variantele concrete a]c clasei studiate.<br /><br /><br />D. DESPRE RAPORTUL DINTRE DIVERSELE FORME DE STRUCTURĂ ŞI TIPUL DE BAZĂ AL ACESTEIA<br /><br />Să examinăm acum ce reprezintă fiecare din tipurile basmelor noastre.<br /><br />1. Dacă vom scrie una sub alta toate schemele cuprin-zând funcţiile L-V, precum şi acelea comportând o simplă ucidere a vrăjmaşului fără o luptă prealabilă, va rezulta următoarea schemă :<br /><br />A B C D E F G L I V R U S O P M N X Y Z+<br /><br />2. Dacă vom scrie una sub alta toate schemele comportând funcţia încercării grele, rezultatul va fi următorul:<br /><br />A B C D E F G O P H I T R U S M N X Y Z+<br /><br />Iată care va fi situaţia dacă vom compara cele două scheme rezultate:<br /><br />A B C D E F G L I V R U S O P M N X Y Z+<br />A B C D E F G O P H I T R U S M N X Y Z+<br /><br />Din comparaţia făcută se vede limpede că perechile de funcţii lupta - victoria, încercările grele - soluţiile corespund între ele sub raportul poziţiei lor în şirul celorlalte funcţii. Dintre acestea îşi schimbă locul numai sosirea incognito şi pretenţiile falsului erou, care urmează după luptă (fiul de împărat se dă drept bucătar, iar sacagiul pretinde că el este învingătorul), dar preced încercările grele (întors acasă, Ivan trage la un meşteşugar; fraţii susţin ca ci sunt cei ce au găsit obiectul căutării). Mai putem constata că mişcările comportând încercările grele se află cel mai adesea în poziţie de mişcare secundă, repetată sau unică, şi doar foarte rar (o dată) în poziţie de mişcare primă. Dacă basmul este alcătuit din două mişcări, mişcările cu lupta preced întotdeauna pe cele cu încercările grele. De unde şi concluzia că mişcarea comportând perechea de funcţii L-V este o tipică mişcare primă, în timp ce mişcarea •cu încercările grele este o tipică mişcare secundă sau repetată. Fiecare din ele poate exista şi separat, dar, ori de câtc ori se reunesc, ordinea noii formaţiuni este întotdeauna cea arătată. Ordinea inversă este, fireşte, posibilă din punct de vedere teoretic, dar în asemenea cazuri vom avea de-a face cu o combinare mecanică a două basme.<br /><br />3. Basmele comportând ambele perechi de funcţii au următoarca schemă :<br /><br />A B C F L - V R P H - T M N Y Z+<br /><br />De aici rezultă că funcţiile L-V preced şi de astă dată funcţiile H-T. Între ele se intercalează funcţia P. Cele trei cazuri studiate nu oferă un material suficient pentru ca, pe baza lui, să putem stabili dacă urmărirea este sau nu posibilă în cazul combinaţiei date. În toate cazurile examinate, urmărirea lipseşte.<br /><br />4. Dacă vom scrie una sub alta (oaie schemele care nu includ nici lupta, în toate formele ei, şi nici încercările grele, vom obţine următoarea schemă generală:<br /><br />A B C D E F G R U S M N X Y Z+<br /><br />Făcând o comparaţie între schema acestor basme şi schemele precedente, vom vedea că nici aceste basme nu prezintă nici un fel de structură specifică. Toate basmele materialului nostru sunt subordonate schemei alternative de mai jos:<br /><br />L I V R | U S O P<br />A B C D E F G ------------------------------- M N X Y Z+<br />O P H I T R | U S<br /><br />Mişcările comportând perechea L-V se dezvoltă potrivit variantei superioare; cele cu perechea H-T - potrivit celei inferioare; mişcările comportând ambele perechi evoluează mai întâi pe linia celei superioare şi apoi, înainte de a ajunge la sfârşit, pe a celei inferioare; mişcările care nu includ nici perechea L-V, nici perechea H-T, se dezvoltă evitând elementele conexe cu aceste două perechi de funcţii.<br /><br />Să sistematizăm, aşadar, materialul nostru după schema de mai sus. Vom înscrie în capul tabelului, spre a-l face cât mai grăitor, schema noastră generală, înşirată într-un singur rând, cu excepţia elementelor L-V şi H-T, înscrise unul sub altul din pricina incompatibilităţii lor reciproce. (Schemele sunt trecute la anexe.)<br /><br />Ce concluzii ne impune această schemă? în primul rând, ea confirmă teza noastră generală privind deplina monotipie structurală a basmelor fantastice.<br /><br />La prima vedere, această concluzie generală de cea mai marc importanţă nu poate fi nicidecum pusă de acord cu ideea de bogăţie şi diversitate pe care ne-o sugerează basmul.<br /><br />După cum am mai arătat, concluzia la care ne referim avea să se dovedească la început absolut neaşteptată. Tot atât de neaşteptată i-a părut şi autorului lucrării de faţa. Fenomenul este atât de neobişnuit şi de straniu, încât ne obligă să zăbovim asupra lui mai înainte de a trece la concluziile formale, de mai mică cuprindere. Interpretarea acestui fenomen nu intră, desigur, în preocupările noastre, sarcina noastră este de a constata faptul ca atare. Şi totuşi, nu putem rezista ispitei de a ne pune întrebarea: dacă toate basmele fantastice sunt atât de monotipice după structura lor, această circumstanţă nu înseamnă oare că ele provin fără excepţie din unul şi acelaşi izvor? Morfologul nu are dreptul să dea răspuns la această întrebare. El îşi trece concluziile istoricului sau devine el însuşi istoric. Putem totuşi să ne spunem părerea noastră personală, fie şi sub formă de supoziţie: da, se pare că aşa stau lucrurile. Nu trebuie însă ca problema originilor să fie abordată într-o perspectivă strict geografică. Un „izvor unic" nu înseamnă în mod necesar că basmele au venit, de pildă, din India, răspândindu-se de aici în întreaga lume şi căpătându-şi feluritele variante pe parcursul acestei migraţii, după cum admit unii cercetători. Putem concepe un izvor unic şi într-o perspectivă psihologică. Wundt a făcut multe în această direcţie, Par şi aici se impune o cât mai mare precauţiune. Dacă am considera că limitarea basmului se explică prin capacitatea în genere limitată a fanteziei omeneşti, ar trebui să nu dh'punem decât de o singură clasă de basme - ccje fantastice"- Or, avem mii de alte basme care nu seamănă cu acestea- în sfârşit, putem considera că izvorul unic este viaţa de z cu zi. Dar studierea morfologică a basmului ne arată că el conţine foarte puţine elemente preluate din viaţa cotidiană, \jjitr e viaţa de zi cu zi şi basm există însă anumite trepte de trecere, ceea ce face ca basmul să o reflecte în uiod indirect. Credinţele apărute într-o anumită etapă a (Iczvoltării vieţii materiale constituie una din aceste trepte şi c posibil să existe o legătură legică între începuturile vW-ţn materiale şi religie, pe de o parte, şi religie şi basm, pe de alta. Dar tipurile de viaţă materială mor, moare şi religia, iar conţinutul ei se preface în basm. Basmele conţin urme atât de evidente de reprezentări religioase, încât acestea din urmă pot fi scoase în relief fără să se recurge la un studiu istoric, după cum am arătat-o mai sus. Cum o asemenea presupunere este însă mai lesne de explicat pe cale istorică, vom face spre exemplificare o mică paralelă între basme şi credinţe. Basmul cunoaşte trei tipuri fundamentale de unelte sau ajutoare care îl călătoresc pe Ivan prin văzduh: calul zburător, pasărea şi corabia zburătoare. Or, tocmai acestea sunt şi formele de vehiculare a sufletelor celor răposaţi, calul predominând la popoarele de păstori şi agricultori, vulturul - la cele de vânători şi corabia - la popu-aţiile de pe" malul mării. Frobenius citează chiar imaginea unei asemenea corăbii a sufletelor (SeelenschiJJ} din Americă de Nord-Vest. Putem, aşadar, să presupunem că una dirt primele temelii ale compoziţiei basmului, şi anume pcregritiarta> reflectă reprezentările legate de rătăcirea sufletelor în lumea de dincolo de mormânt. Această reprezentare, precum şi alte câteva asemănătoare, a putut apare fără doar şi poate în mod independent pe întregul glob pământesc. Interpenetraţia culturilor şi stingerea treptată a credinţelor au făcut restul. Calul zburător a fost înlocuit cu covorul zburător, mai amuzant. Dar am ajuns prea departe. Să-l lăsăm pe istoric să judece această problemă. Mai cu scamă că basmul a fost foarte puţin studiat în următoarea dublă perspectivă: paralel cu religia şi cu viaţa de toate zilele, cu economicul.<br /><br />Aceasta este concluzia fundamentală, de cea mai mare cuprindere, a întregii noastre lucrări. Nu mai putem spune acum împreună cu Speranski că ştiinţa basmului nu comportă nici un fel de generalizări. Este adevărat că generalizarea noastră nu e dccât o încercare. Dar dacă se dovedeşte a fi corectă, ca va atrage după sine o seric întreagă de alte generalizări, în aşa fel, încât misterul care acoperă cu un văl atât de opac basmul va începe poate să se destrame treptat-treptat.<br /><br />Să revenim însă la schema noastră. Afirmaţia privind stabilitatea absolută parc să nu fie confirmată de faptul că consecuţia funcţiilor nu este pretutindeni întocmai cu cea din schema rezultantă. O atentă cercetare a schemelor va scoate în evidenţă anumite abateri. Vom putea constata, de pildă, că elementele D E F sunt adeseori plasate înaintea elementului A. Nu constituie oare aceasta o încălcare a legii? Nu: nu avem de-a face cu o nouă succesiune, ci cu •o succesiune răsturnată.<br /><br />Basmul obişnuit prezintă, de pildă, mai întâi nenorocirea şi apoi obţinerea ajutorului năzdrăvan care îl ajută pe erou să-i pună capăt. Succesiunea răsturnată prezintă întâi dobândirca ajutorului năzdrăvan, iar apoi nenorocirea pe care acesta o va lichida. (Elementele D E F preced elementul A.) Un alt exemplu: de regulă, la început se prezintă nenorocirea şi ulterior plecarea de acasă (A B C 1). Consecuţia răsturnată prezintă întâi plecarea de acasă (de obicei, fără un rost anume: „să vadă lumea şi lumii să se-arate"), pentru ca eroul să afle de nenorocire în timp ce călătoreşte prin lume.<br /><br />Anumite funcţii pot schimba între ele locurile pe care le ocupă în basm. În basmele cu nr. 50 şi 94, lupta cu răufăcătorul are loc abia după urmărire. Recunoaşterea şi demascarea, căsătoria şi pedeapsa îşi pot schimba locurile între ele. Dintre celelalte funcţii, menţionăm transmiterea uneltei năzdrăvane care poate uneori avea loc înainte ca eroul să iasă din casă: tatăl îi dă o ghioagă, o funie, un buzdugan etc. Această transmitere survine cel mai adesea în cazul rapturilor cu caracter agrar (A3), dar o putem găsi şi în alte circumstanţe, fără ca aceasta să influenţeze în vreun fel posibilitatea ca eroul să întâlnească - sau să nu întâlnească - în drumul său pe donatorul de tip obişnuit. Funcţia X (transfigurarea) este cea mai instabilă în ce priveşte locul ocupat în basm. Din punct de vedere logic, locul ei cel mai potrivit este înaintea pedepsirii falsului erou sau după pedepsire, precedând de aproape căsătoria, aceasta fiind de altminteri poziţia în care o găsim cel mai adesea. Toate abaterile de la normă menţionate mai sus nu intră în contradicţie cu concluzia noastră cu privire la monotipia şi înrudirea morfologică a basmelor fantastice. Ele nu sunt decât simple oscilaţii, şi nicidecum un nou sistem compoziţional, o nouă linie axială. Se întâlnesc, ce-i drept, şi cazuri de abateri flagrante, destul de importante în unele basme (99, 139), dar o analiză atentă ne arată că acestea sunt basme umoristice. O asemenea permutare, însoţind transformarea poemului în farsă, trebuie considerată ca un rezultat al descompunerii.<br /><br />Întâlnim basme care prezintă o formă incompletă a tipului fundamental, în toate basmele putem constata absenţa unora sau altora dintre funcţii. Absenţa unei funcţii nu influenţează cu nimic structura basmului, întrucât toate celelalte funcţii îşi păstrează locurile lor. Analiza ne relevă adeseori prezenţa unor rudimente care ne dovedesc că această absenţă este de fapt o simplă omisiune.<br /><br />Aceleaşi concluzii sunt valabile şi în privinţa tuturor funcţiilor părţii introductive. Dacă am nota unul sub altul toate basmele materialului nostru, am obţine în linii generale aceeaşi consecuţie a acestor funcţii, ca şi cea menţionată mai sus la enumerarea lor. Studiul părţii introductive este însă îngreunat de următoarea circumstanţă: toate cele şapte funcţii ale acestei părţi nu se întâlnesc niciodată împreună, într-unul şi acelaşi basm, absenţa vreuneia neputând fi niciodată explicată printr-o simplă omisiune. Esenţa lor le face incompatibile unele cu altele. Putem observa că unul şi acelaşi fenomen poate fi declanşat prin procedee diferite. Un exemplu: pentru ca răufăcătorul să poată săvârşi răul sau provoca nenorocirea, povestitorul trebuie să-i aducă pe erou - sau victima - într-o stare de neputinţă. Cel mai adesea el trebuie despărţit de părinţi, de cei mai în vârstă, de apărătorii săi. Povestitorul îl pune de aceea pe erou să încalce o interdicţie (eroul pleacă de acasă în ciuda poruncii primite de a nu ieşi din casă), sau, mai simplu, îl pune să iasă la plimbare (a3); în sfârşit, eroul se lasă sedus de propunerile răufăcătorului (care îl pofteşte să se plimbe pe malul mării ori îl atrage în afundul codrului). Dacă basmul foloseşte în acest scop una din perechile b-c (interdicţie- încălcare) sau f-g (înşelăciune - complicitate); adesea nu mai este necesar să se recurgă şi la cealaltă pereche. De multe ori, însă, răufăcătorul izbuteşte să culeagă informaţiile de care are nevoie tocmai deoarece eroul încalcă interdicţia ce îi fusese specificată. Suntem, aşadar, îndreptăţiţi să spunem că, dacă în partea pregătitoare sunt folosite cilcva perechi, trebuie să ne aşteptăm la o dublă semnificaţie morfologică (încâlcind interdicţia, eroul se dă pe mânî răufăcătorului etc.). O analiză detaliată a acestei probleme impune o cercetare suplimentară în temeiul unui material mai cuprinzător.<br /><br />Examinarea schemelor îndreptăţeşte şi o altă întrebare de aceeaşi însemnătate: varietăţile unei anumite funcţii sunt sau nu în mod necesar legate de varietăţile corespunzătoare ale unei alte funcţii? Schemele ne dau următorul răspuns la această întrebare:<br /><br />1. Există elemente care sunt întotdeauna şi fără nici un fel de excepţii legate între ele prin varietăţile corespunzătoare. Este vorba de anumite perechi de varietăţi, în limitele celor doi termeni ai fiecărei perechi. Aşa, de pildă, L1 (lupta dreaptă) este întotdeauna legat cu V1 (victoria în lupta dreaptă), o legătură cu V3 (eroul câştigă la cărţi) fiind absolut imposibilă şi lipsită de sens. Toate varietăţile următoarelor perechi sunt întotdeauna legate câte două între ele: interdicţia şi încălcarea ei, iscodirea şi divulgarea, înşelăciunea întreprinsă de răufăcător (vicleşugul) şi reacţia eroului la această înşelăciune, lupta şi victoria, însemnarea şi recunoaşterea.<br /><br />Pe Ungă aceste perechi, ale căror varietăţi sunt toate şi întotdeauna legate în temeiul unei simetrii exclusive, există şi perechi pentru care această simetrie se extinde numai asupra câtorva varietăţi. Aşa, de pildă, prejudicierea şi remedierea ne oferă ca varietăţi întotdeauna legate între ele uciderea şi învierea, vrăjirea şi desfacerea vrăjii, precum şi câtcva alte perechi. Dintre varietăţile urmăririi şi cele ale salvării, urmărirea însoţită de transformarea în diferite animale este întotdeauna legată de forma similară de salvare. Putem, aşadar, postula faptul că există elemente, ale căror varietăţi sunt stabil legate între ele prin forţa necesităţii logice, iar uneori şi a celei artistice.<br /><br />2. Există perechi în care unul din termeni poate fi legat de mai multe varietăţi ale celuilalt termen, dar nu cu totalitatea acestora. Aşa, de pildă, răpirea poate fi combinată cu o contrarăpire directă (R1), cu dobândirea obiectului căutării prin intermediul a două sau mai multe ajutoare (R1, R2), cu obţinerea aceluiaşi rezultat ca urmare a deplasării eroului prin puterea unei unelte năzdrăvane (R5) etc. Tot aşa, simpla urmărire poate fi cuplată cu salvarea eroului în zbor, cu salvarea prin fugă şi aruncarea pieptenului, cu transformarea celui urmărit într-o biserică sau într-un puţ, cu ascunderea urmăritului etc. Nu ne este de altminteri greu să remarcăm că, dacă în cadrul unui cuplu, o funcţie poate determina mai multe varietăţi-răspuns, fiecare din acestea este legată numai de o singură formă - cea care i-a determinat apariţia. Aruncarea pieptenului este întotdeauna legată de urmărirea directă, fără ca urmărirea directă să fie însă întotdeauna cuplată cu aruncarea pieptenului.) Constatăm, aşadar, că în basm există ceea ce am putea numi elemente de înlocuire unilaterală sau bilaterală. Nu vom zăbovi acum asupra acestei deosebiri, mărginindu-nc să menţionăm ca exemplu de foarte largă înlocuire elementele D şi F, pe care le-am examinat mai sus, în capitolul III. Trebuie să adăugăm însă că, oricât ar fi ele de evidente, aceste norme de dependenţă sunt totuşi încălcate uneori de basm. Prejudicierea şi remedierea (A-R) sunt separate de o lungă naraţiune, în timpul naraţiunii, povestitorul îi pierde firul, şi aşa se face că putem constata că elementul R nu corespunde uneori întru totul cu elementul iniţial A sau A'. Am putea spune că basmul distonează. Ivan pleacă în căutarea unui cal, dar se întoarce cu o fată de împărat. Acest fenomen constituie un preţios material pentru studierea transformărilor: povestitorul a schimbat fie punctul de înnodare a intrigii, fie deznodământul; asemenea comparaţii ne pot conduce la determinarea unora dintre procedeele de modificare şi înlocuire. Atunci când prima jumătate nu determină de loc răspunsul obişnuit sau acesta este înlocuit de un cu totul alt răspuns, neobişnuit pentru normele basmului, avem de-a face cu un fenomen asemănător cu „distonarea", în basmul cu nr. 146, bleste-marea băiatului nu este urmată de nici un fel de înlăturare a vrăjii, băiatul rămânând ied pe toată viaţa. Basmul Cu nr. 137-Fluierul năzdrăvan - este extrem de interesant. Uciderea nu este remediată în acest basm prin învierea celui ucis: învierea este înlocuită cu darea în vileag a uciderii într-o formă constituind o asimilare cu B7 şi anume - printr-un cântec de jale care încheie basmul (după pedepsirea surorii ucigaşe). Putem să mai arătăm cu acelaşi prilej că izgonirea nu are forme specifice de remediere, acestea puţind fi înlocuite cu o simplă întoarcere. Izgonirea constituie adeseori o falsă prejudiciere, motivând funcţia , după care eroul nu se mai întoarce acasă, ci se căsătoreşte etc.<br /><br />3. Toate celelalte elemente, precum şi perechile ca atare se pot combina fără nici un fel de restricţii şi fără să încalce logica sau imperativele artisticului. Ne este uşor să ne convingem că răpirea unui om nu impune câtuşi de puţin povestitorului să folosească în basmul respectiv, printr-o alegere necesară, zborul sau călăuzirea, şi nicidecum urma de sânge. Tot aşa, dacă răufăcătorul fură un talisman, eroul care l-a recucerit nu trebuie neapărat să fie urmărit în zbor, urmărirea însoţită de o încercarea de ucidere fiind exclusă, sau viceversa, în acest domeniu stăpâneşte, aşadar, principiul deplinei libertăţi şi al substituţiei reciproce, elementele respective fiind din acest punct de vedere diametral opuse elementelor cuplate întotdeauna şi. În mod necesar între ele, cum sunt elementele L-V. Ne interesează numai acest principiu în sinejân fapt, poporul s-a folosit în mică măsură de această libertate, din care pricină numărul combinaţiilor realmente existente nu este prea marc. Aşa, de pildă, nu întâlnim nici un basm în care vrăjirea să fie legată de chemarea într-ajutor, deşi acest cuplu este perfect admisibil atât sub raport logic, cât şi sub raport artistic. Şi totuşi, este de primă importanţă să stabilim existenta acestui principiu al libertăţii alături de cel al absenţei libertăţiii. Metamorfoza basmelor şi variaţia subiectelor au loc tocmai pe linia înlocuirii unei varietăţi a unui element cu o altă varietate a aceluiaşi element.<br /><br />Merită să arătăm că aceste concluzii pot fi verificate şi pe cale experimentală. Putem crea în mod artificial noi subiecte, continuând la infinit operaţia,'fără ca acestea să se abată de la schema fundamentală, dar şi fără să semene câtuşi de puţin unul cu altul. Pentru acrea în mod artificial un basm, putem lua orice A, apoi unul din elementele B posibile, apoi C j, apoi absolut oricare dintre elementele D, urmând în ordine E, una dintre varietăţile lui F, G etc. Oricare dintre, elemente (cu excepţia, poate, a lui A şi A') poate fi omis, după cum poate fi repetat întreit ori repetat în diferite varietăţi. După ce repartizăm funcţiile respective, alegându-ne personajele dorite din lumea basmului sau creîndu-le după cum ne e vrerea, schemele vor prinde viaţă, devenind basme1. Este, fireşte, necesar să ţinem seamă de motivări, de legături şi de celelalte elemente auxiliare. Se înţelege de la sine că aceste concluzii pot fi aplicate""doar cxi multă;" băgare de seamă la creaţia populară. Psihologia povestitorului, psihologia creaţiei sale ca parte a psihologiei creaţiei în genere, trebuie studiate în mod independent. Ne este însă îngăduit să presupunem că principalele elemente, deosebit de pregnante, ale schemei noastre - în fapt, foarte simplă - joacă şi din punct de vedere psihologic rolul unui ax în alcătuirea basmului. Din aceasta ar rezulta însă că basmele noi sunt întotdeauna doar combinări sau modificări ale celor vechi, ceea ce ar echivala cu a afirma că poporul nu dă dovadă de o reală putere de creaţie în domeniul basmului. Dar lucrurile nu se prezintă chiar aşa. Putem delimita cu toată precizia domeniile în care povestitorul popular nu creează niciodată de cele în care el creează în condiţii de mai mare sau mai mică libertate. Povestitorul este încătuşat, nu este liber, nu creează în următoarele domenii: 1) în succesiunea generală a funcţiilor, a căror stric se dezvoltă după schema indicată mai sus. Acest fenomen constituie o problemă complexă, pe care nu o putem elucida în lucrarea noastră, mărginindu-ne la simpla constatare a faptului. Fenomenul la care ne referim trebuie studiat de antropologie şi de disciplinele înrudite, singurele capabile să arunce lumină asupra cauzelor sale. 2) Povestitorul nu este liber să schimbe acele elemente, ale căror varietăţi sunt cuplate între ele prin legături de dependenţă absolută sau relativă. 3) în alte cazuri, povestitorul nu este liber în ce priveşte alegerea unora dintre personaje în virtutea atributelor lor, aceasta în ipoteza că se cere o funcţie anume. Trebuie să arătăm însă că această absenţă a libertăţii este foarte relativă. Aşa, de pildă, dacă basmul cere funcţia G1 (zborul), darul năzdrăvan nu poate nicidecum fi apa vie, în schimb calul, covorul zburător, inelul (cu voinici), lădiţa se potrivesc fiecare de minune. 4) Există o oarecare dependenţă între situaţia iniţială şi funcţiile ulterioare. Spre pildă: dacă povestitorul trebuie - sau vrea - să recurgă la funcţia A2 (răpirea ajutorului năzdrăvan), acest ajutor trebuie cumva introdus în acţiune.<br /><br />Pe de altă parte, povestitorul este liber şi creează în următoarele domenii: 1) în alegerea funcţiilor pe care le omite ori, dimpotrivă, pe care le include în basm. 2) în alegerea modului (variantei) de înfăptuire a funcţiei. Am mai arătat că variantele, subiectele şi basmele noi sunt create tocmai pe această cale: 3) Povestitorul este absolut liber în ce priveşte alegerea numelor şi atributelor fiecăruia din personajele sale. Teoretic, libertatea sa este absolută în acest domeniu. Copacul poate arăta calea cea dreaptă, cocorul poate dărui eroului un cal, dalta poate să tragă cu ochiul etc. Această libertate este specifică exclusiv basmului. Socotim însă necesar să spunem că poporul nu se foloseşte din plin nici de această libertate: personajele se repetă tot aşa cum se repetă şi funcţiile, în acest domeniu s-a creat, după cum am arătat-o mai înainte, un anumit canon: zmeul este un răufăcător tipic, Baba-Iaga - un donator tipic, Ivan - tipicul erou căutător etc. Canonul se modifică, dar aceste modificări sunt doar foarte arareori produsul unei creaţii artistice individuale. Putem stabili că creatorul basmului inventează arareori, el nu face decât să adapteze la basm un material primit din afară sau preluat din realitatea curentă. Povestitorul este liber să-şi alegă mijloacele lingvistice, dar acest extrem de bogat domeniu al basmului nu intră în câmpul de cercetare al morfologului. Stihii basmului constituie un fenomen care se cere studiat aparte.<br /><br /><br />E. PROBLEMA COMPOZIŢIEI Şl SUBIECTULUI, A SUBIECTELOR ŞI VARIANTELOR<br /><br />Am examinat până acum basmul exclusiv din punctul de vedere al structurii sale. Am arătat că, mai înainte, basmul fusese întotdeauna studiat din punctul de vedere al subiectului. Nu putem ignora această problemă. Cum nu dispunem însă de o interpretare unică şi pretutindeni admisă a noţiunii de „subiect", ne dăm carte blanche şi oferim cititorului o tălmăcire proprie a acesteia.<br /><br />Întreg conţinutul basmului poale fi expus în fraze scurte de felul celor ce urmează: părinţii pleacă la pădure, le interzic copiilor să iasă pe uliţă, zmeul o răpeşte pe fată etc. Toate predicatele alcătuiesc compoziţia basmului, toate subiectele, complementele şi celelalte părţi de propoziţiune determină subiectul. Cu alte cuvinte: aceeaşi compoziţie poate sta la baza mai multor subiecte diferite. Din punctul de vedere al compoziţiei, este absolut acelaşi lucru dacă un zmeu răpeşte o fată de împărat sau dacă dracul fură o fată de ţăran ori de popă. Dar fiecare din cazurile amintite poate fi examinat ca un subiect aparte. Admitem că noţiunea de subiect poate avea şi o altă definiţie, dar cea dată mai sus ne este de folos la analiza basmelor fantastice.<br /><br />Cum să deosebim însă un subiect de o variantă a sa?<br /><br />Să presupunem că avem un basm de tipul<br /><br />A1 B1 C1 D1 E1 F1 etc.<br /><br />şi un altul ele tipul<br /><br />A1 B2 C1 D1 E1 F1 etc.<br /><br />Se pune atunci întrebarea: modificarea unui singur element (B) într-un context care păstrează neschimbate toate celelalte elemente creează un nou subiect sau numai o variantă a celui precedent? Este limpede că răspunsul va fi: o variantă. Dar dacă se schimbă două, trei sau chiar patru elemente? Ori dacă unul, două, trei elemente sunt omise sau, dimpotrivă, adăugate? Problema se deplasează din planul calităţii în cel al cantităţii. Oricum am defini noţiunea de „subiect", ne va fi absolut imposibil să deosebim subiectul de variantă. Doar două sunt punctele de vedere posibile Jn acest sens: sau fiecare modificare creează un nou subiect, sau ţoale basmele prezintă unul şi acelaşi subiect în diferite variante. La drept vorbind, ambele formulări exprimă unul şi acelaşi lucru: întreaga rezervă de basme fantastice trebuie privită ca un lanţ de variante. Dacă am avea putinţa să expunem în întregime tabloul transformărilor succesive, am putea să ne convingem că, din punct de vedere morfologic, toate basmele amintite pot fi deduse din basmele cu răpirea fetei de împărat de către zmeu, adică din acel tip pe care suntem înclinaţi să-l considerăm fundamental. Este o afirmaţie cu atât mai îndrăzneaţă cu cât nu oferim în lucrarea de faţă un asemenea tablou al transformărilor. Pentru a-l oferi, ar fi fost necesar să dispunem de un foarte vast material. Basmele ar putea fi dispuse în aşa fel încât tabloul transformării treptate a unui subiect într-altul, cu totul diferit, să ne apară cu suficientă claritate. Este adevărat că am înregistra pe alocuri anumite salturi şi hiaturi. Poporul nu a creat toate formele matematiceşte posibile, ceea ce nu infirmă câtuşi de puţin ipoteza noastră. Să nu uităm că basmele sunt culese de abia de o sută de ani. Culegerea basmelor a început într-o epocă în care ele apucaseră pe panta descompunerii. Basme nou formate nu există, ceea ce nu înseamnă că nu au existat epoci deosebit de productive şi creatoare. Aarne consideră că, pentru Europa, Evul mediu a constituit o asemenea epocă de înflorire. Dacă luăm în considerare faptul că secolele în care basmul a trăit o viaţă de mare intensitate sunt definitiv pierdute pentru ştiinţă, absenţa unora dintre forme printre cele ajunse în epoca noastră nu va mai părea contradictorie în raport cu teoria generală. Tot aşa după cum presupunem, exclusiv în temeiul legilor generale ale astronomiei, existenţa unor stele pe care nu le vedem, ne este îngăduit să presupunem că au existat basme care nu au fost culese.<br /><br />De aici decurge o foarte importantă aplicare cu caracter metodologic.<br /><br />Dacă observaţiile noastre privind extrem de pronunţata înrudire morfologică a basmelor sunt corecte, rezultă că nici un subiect din categoria de basme cercetată nu poate fi studiat, nici sub raport morfologic, nici genetic, fără a se recurge la celelalte subiecte. Un subiect se transformă într-alt subiect prin înlocuirea anumitor specii ale fiecărui element cu alte specii ale aceluiaşi element. A studia un basm oarecare în toate variantele sale şi pe întreaga sa arie de răspândire constituie un obiectiv, fireşte, foarte atrăgător, dar părerea noastră este că acest obiectiv nu e corect formulat. Dacă într-un basm astfel studiat va apare, de pildă, un cal năzdrăvan, nişte animale recunoscătoare sau soţia înţeleaptă etc., cercetarea ocupându-se de ele numai în combinaţia dată, este posibil ca nici unul din elementele acesteia să nu fie, în cele din urmă, studiat în mod exhaustiv. Concluziile unui asemenea studiu vor fi greşite şi şubrede, deoarece fiecare din cele trei elemente amintite poate fi întâlnit în alte basme folosit cu totul altfel şi îşi poate avea propria lui istorie. Toate aceste elemente se cer mai întâi studiate ca atare, independent de folosirea lor în diferitele basme în care le întâlnim. Astăzi, când basmul popular mai prezintă încă numeroase zone de întuneric şi mister, trebuie mai întâi de toate să aducem lumină în cazul fiecărui element întâlnit în întreg materialul de care dispunem. Naşterea miraculoasă, interdicţiile, răsplătirea eroului cu unelte năzdrăvane, fuga însoţită de urmărire etc. sunt tot atâtea elemente care îndreptăţesc fiecare o monografie. Se înţelege de la sine că o asemenea cercetare nu se poate limita exclusiv la basm. Majoritatea elementelor basmului provin dintr-una din formele realităţii arhaice, culturală, religioasă, de trai cotidian etc., studierea acestora impunându-se prin cerinţele comparaţiei. O dată încheiată studierea diferitelor elemente, urmează studierea genetică a liniei axiale pe care sunt clădite toate basmele fantastice. După care trebuie să fie studiate normele şi formele metamorfozelor. Şi de abia după aceea se poate studia cum s-au format diferitele subiecte şi ce anume reprezintă fiecare din ele luat în parte.<br /><br /><br />F. ÎNCHEIERE<br /><br />Lucrarea noastră s-a apropiat de sfârşit şi ne rămâne doar să facem o încheiere. Nu are nici un rost să rezumăm tezele expuse la începutul lucrării şi prezente în întregul ei cuprins, în loc să o facem, socotim mai de folos să arătăm că, deşi par inedite, ele au fost intuite în fapt chiar de Ve-selovski, cu ale cărui cuvinte ne şi încheiem lucrarea: „Ne este oare permis să ridicăm şi în acest domeniu problema schemelor tipice... a acelor scheme ce s-au transmis din generaţie în generaţie ca formule gata pregătite, capabile să prindă viaţă sub impulsul unui suflu nou şi să determine apariţia unor noi formaţiuni?... La prima vedere, literatura epică contemporană, cu subiectele ei complexe şi cu reproducerea fotografică a realităţii ce-i este proprie, face de neconceput însăşi posibilitatea unui atare mod de abordare a problemei, dar atunci când această literatură va apărea generaţiilor viitoare într-o perspectivă tot atât de îndepărtată ca cea pe care o reprezintă pentru noi antichitatea, de la preistorie şi până în Evul mediu, când, trecând cu tăvălugul peste complexitatea fenomenelor, sinteza timpului, acest mare simplificator, le va reduce la dimensiunea unor puncte dispărând în adâncul vremurilor, contururile acesteia se vor contopi cu cele pe care le contemplăm astăzi a<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN PERSONAJ DE BASM: ARAGORN<br /><br />Robert Lazu<br /><br /><br />După cum arată unul din numele ce i-au fost atribuite, “Moştenitorul lui Isildur” (S 425), Aragorn este cel de-al treizecişinouă-lea descendent în linie directă al fiului lui Elendil (S 412). Personaj central, alături de Frodo şi Gandalf, al mito-romanului The Lord of the Rings, el este unul dintre marii eroi creaţi de J.R.R. Tolkien, comparabil cu Beren sau Gil-Galad. După cum a subliniat autorul însuşi într-o scrisoare din 1954 (L 180), Aragorn este polul pozitiv din romanul Stăpânul inelelor, războinicul luminat care se opune – împreună cu Gandalf - lui Sauron cel întunecat. Fiu al lui Arathorn şi Gilraen, el a rămas de timpuriu orfan de tată, care a căzut răpus de o săgeată duşmană la doar şaizeci de ani (SI, III, 490). Cel care a luat locul tatălui său a fost Elrond, în perioada când a stat în casa acestuia primind numele de Estel, “Speranţă” (SI, III, 491). La douăzeci de ani află care e numele său adevărat şi cine i-au fost părinţii. Scurtă vreme după aceea, în anul 2951 al celui de-al Treilea Ev, Aragorn o întâlneşte în pădurea de lângă Vâlceaua Despicată pe Arwen Undómiel, despre care crede că este Tinúviel, soaţa lui Beren (SI, III, 491-492 şi 547). Îndrăgostit în taină de prinţesa elfă, Aragorn porneşte în pribegie, prin pustităţi şi locuri neublate, avându-i alături pe neînfricaţii dúnedaini (SI, III, 547). Alături de ultimii descendenţi ai regilor númenóreeni, îi ajută atât pe Thengel din Rohan cât şi pe Echtelion al II-lea al Gondorului (SI, III, 548), devenind cel mai viteaz dintre oamenii epocii sale, profund cunoscător nu doar al artei războiului, ci şi al vechilor datini şi tradiţii din Pământul de Mijloc (SI, III, 495-496).<br /><br />Înalt şi cu un chip aspru, Aragorn ne este descris în special în capitolul din Stăpânul inelelor ce-i este dedicat, în contextul întâlnirii cruciale cu Frodo Baggins. El pare a fi un bărbat fără vârstă, nici tânăr nici bătrân, având părul negru, hirsut, o faţă palidă şi arsă de soare, înveşmântat cu o pelerină roasă de vreme de sub gluga căreia privesc doi ochi cenuşii deosebit de pătrunzători, purtând cizme cu tureac înalt şi fumând dintr-o pipă înzestrată cu o lucrătură deosebită (SI, I, 233). Dornic să afle de la Barliman Captalanul cine este ciudatul străin, Frodo află că în Bree i se spune Pas Mare. Dar abia când Aragorn li se va alătura, după isprăvile lui Frodo de la hanul Poneiul în două picioare, măreţia şi curajul său se vor dezvălui pe deplin.<br /><br />Între nenumăratele sale fapte de vitejie câteva se disting prin excelenţă. Astfel, prima este lupta de la Ţancul Vremii, când Aragorn reuşeşte să-i îndepărteze pe Nazgűlii conduşi de Duhul Inelului Suprem, Regele-Vrăjitor din Angmar. Apoi lupta de la Amon Hen, urmată de marşul de forţă în care i-a călăuzit pe elful Legolas şi gnomul Gimli, purcezând în căutarea celor doi hobbiţi - Merry şi Pippin - capturaţi de orcii lui Saruman. În fine, cea mai răsunătoare ispravă a lui Aragorn pare a fi, totuşi, traversarea Căilor Morţilor, de unde cheamă la luptă întru apărarea cetăţii Minas Thirith Armia Umbrelor (SI, III, 73-81). Cu acest prilej a devenit cunoscută celor ce-l însoţeau adevărata identitate a tovarăşului lor: Elessar, “Piatra Elfă”.<br /><br />După nenumăratele aventuri care l-au condus, într-un târziu, în faţa aşa-numitei Porţi Negre a Mordorului, unde s-a dat ultima luptă cu oştile tenebroase ale lui Sauron, Aragorn, fiul lui Arathorn, va fi pus în deplinătatea drepturilor sale de urmaş direct al lui Isildur: în data de 1 mai a anului 3019 a celui de-al Treilea Ev, este încoronat Rege al Gondorului şi Arnorului, ultimul dintre marii domnitori ai Lumii de Mijloc (SI, III, 558). Nu peste multă vreme, în aşa-numită Zi a Mijlocului Anului, cel supranumit fie Pas Mare, fie Elessar “Paitra Elfă” sau Estel “Speranţa”, se căsătoreşte cu aleasă inimii lui, Arwen Undómiel (SI, III, 558). După ultimii ani ai vieţi petrecuţi în tihnă şi fericire, marele Rege Aragorn a încetat din viaţă – în zorii celui de-al Patrulea Ev – la vârsta venerabilă de 210 ani.<br /><br />Desfăşurându-şi întreaga existenţă sub semnul umilinţei şi al conştiinţei cavalereşti de urmaş al lui Isildur, Aragorn a fost descris cel mai bine de bunul său prieten, hobitul Bilbo Baggins, în următoarele versuri:<br /><br />“Nu-i aur tot ce străluceşte.<br />Nu toţi sunt rătăciţi în viaţă.<br />Ce-i tare nu se învecheşte,<br />Şi rădăcini adânci nu-ngheaţă.<br />Cenuşa-ncinge foc deodată –<br />Lumini iau umbrele la goană,<br />Ca nou tăişul rupt se-arată,<br />Şi regi, acei fără coroană “(SI, I, 252).<br /><br /><br />Prin apariţia pe scena literaturii moderne a personajului-erou Pas Mare, J.R.R. Tolkien a retrezit interesul pentru literatura cavalerească, propunând cititorilor contemporani un model de războinic care, deşi maestru neîntrecut în mânuirea armelor, este purtătorul unui cod etic al onoarei de certă inspiraţie creştină. Nimic nu poate descrie mai bine acest cod decât cuvintele ce-i aparţin cavalerului însuşi: “Sunt Aragorn, fiul lui Arathorn; şi dacă vă pot salva cu viaţa sau cu moartea mea, o voi face” (SI, I, 254), le spune el lui Frodo şi însoţitorilor săi, vădind prin această propoziţie scurtă regula de aur ce-i călăuzeşte viaţa. A sluji până la moarte oricărei fiinţe ce se află de partea binelui. Înzestrându-l totodată cu miraculoase puteri vindecătoare, Tolkien ne reaminteşte de străvechiul mit al regilor taumaturgi, care, în virtutea ungerii lor divine, au harul de a-i tămădui pe cei suferinzi.<br /><br /><br />ABREVIERI<br /><br />H – Hobbitul<br />S – Silmarillion<br />SI – Stăpânul inelelor<br />R - Roverandom<br />OFS – On Fairy Stories<br />TFCL – The Father Christmas Letters<br />L – Letters of J.R.R. Tolkien<br />TMCOE - The Monsters and the Critics and Other Essays<br /><br />Articol din enciclopedia - în curs de pregătire - Lumea lui Tolkien de la A la Z<br /><br /><br /><br /><br /><br />TOLKIEN CEL VEŞNIC VERDE (2): O SALCIE NĂBĂDĂIOASĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Subconştientul colectiv englez păstrează o serie de urme ce atestă venerarea copacilor de către celţi. Numai astfel se explică imensul succes al studiului „Creanga de aur" de James George Frazer şi dragostea cu care John Ronald Reuel Tolkien a descris în naraţiunile sale feluritele specii de arbori: mitici, strălucitori, maiestuoşi, însufleţiţi, vorbăreţi, gânditori...<br /><br />Nu există o naraţiune tolkieneană în care să nu fie amintită măcar o frunză (evident, cazul extrem ar fi „Leaf by Niggel"). Când caută o modalitate de exprimare a credinţei sale, profesorul de literatură engleză veche de la Oxford apelează de la început la imaginea arborilor:<br /><br /><br />You look at trees and label them just so,<br />(for trees are 'trees,' and growing is 'to grow')<br /><br />Te uită la copaci şi chiar aşa-i numeşte,<br />(căci cuvântul potrivit pentru copaci e "copaci",<br />iar pentru creştere, "a creşte")...<br />(Mythopoeia)<br /><br /><br />Deşi locuieşte în vizuine uscate, săpate sub pământ, măruntul popor al hobbiţilor preţuieşte arborii. La sud de Fundătura, reşedinţa lui Bilbo Baggins, se afla un copac. Aici s-a stabilit cartierul general al celor ce au pregătit sărbătoarea dedicată celui care împlinea frumoasa vârstă de 111 ani - „petrecerea mult-aşteptată" cu care debutează trilogia „Stăpânul inelor". E arborele emblemă doborât de nelegiuiţii ce se înstăpânesc în Hobbiton, pe care Sam Gamgee îi zăreşte în oglinda Doamnei Galadriel din Lothlórien. În finalul cărţii, după ce Inelul Suveran piere dizolvat în lacul de lavă din străfundul Muntelui Osândei, iar puterile întunericului se destramă, cei patru hobbiţi se întorc acasă şi „fac curăţenie în Comitat". În locul unde s-a înălţat cândva Copacul Petrecerii, Sam Gamgee plantează mica sămânţă argintie primită de la zâna Galadriel. Spre surprinderea tuturor, din ea a crescut un mândru copac mallorn, cu coaja argintie, frunzele lungi şi florile aurii.<br /><br />Purtătorul Inelului, Frodo Baggins, nepotul lui Bilbo şi prietenul său Merry Brandybuck sunt codreni la origine, adică s-au născut şi au copilărit la marginea Pădurii Bătrâne. De aceea, când au fost nevoiţi să pornească înspre Răsărit şi au trebuit să evite drumurile aflate sub controlul Călăreţilor Negri, s-au strecurat pe sub gardul care înconjura imensul codru, un Deli-Orman tolkienean, unde copacii n-aveau somn şi se mutau pe tăcute de colo-n colo, sub comanda unei puteri ameninţătoare, dar care nu îi era aservită lui Sauron. Pe vremuri, arborii au atacat Gardul şi au încercat să treacă dincolo, aşa că hobbiţii au tăiat câteva sute de trunchiuri de la marginea codrului şi au făcut un straşnic foc de tabără cu ele. Avântul cuceritor vegetal a fost domolit, dar de atunci relaţiile dintre megieşi au devenit foarte tensionate.<br /><br />Pe măsură ce înaintau printre arbori, cei patru călători au constatat că poteca se abătea sistematic către dreapta şi, în loc să-i conducă înspre marginea răsăriteană, i-a dus în miezul Codrului, către valea Salciei. În cele din urmă, au fost nevoiţi să coboare în vadul abrupt, prin care curgea un râu întunecat, cu ape cafenii, împiestriţate de miile de frunze de salcie galbene, uscate, căzute în ele.<br /><br />Cum străbăteau malul îndreptându-se către amonte, hobbiţii au simţit că li se face somn. De vină era atât aerul greu, cald, cât şi freamătul frunzelor, care părea să murmure un cântecel liniştitor. În cele din urmă, hoinarii s-au oprit să se odihnească sub o salcie bătrână, uriaşă, acoperită cu un puf alb.<br /><br /><br />„Părea enormă, ramurile răschirate se întindeau ca nişte braţe cu multe mâini şi cu degete lungi, trunchiul noduros şi contorsionat se căsca în scorburi largi, care trosneau uşor atunci când se mişcau ramurile."<br /><br /><br />Fără să bage de seamă, drumeţii au căzut în capcana întinsă de Bătrânul Om-Salcie (Old Man Willow), care i-a înfulecat în scorburi pe Merry şi Pippin, apoi a încercat să-l înece pe Frodo. Numai Sam Gamgee, credinciosul slujitor al Purtătorului Inelului, a reuşit să se elibereze de sub vrajă, dar el s-a trezit cu totul dezorientat şi neajutorat.<br /><br />Salvarea hobbiţilor a venit din partea celui mai misterios personaj din lumea Pământului de Mijloc, Tom Bombadil. Precum aflăm dintr-o cărticică separată (The Adventures of Tom Bombabil and Other Verses), el însuşi căzuse cândva victimă ademenitorului de pe mal. Spre surprinderea sa, agresorul a constatat rapid că făptura înghiţită nu este un fitecine, ci un spion nedorit, capabil să-l examineze, să-i cerceteze alcătuirea lăuntrică, să înţeleagă felul cum soarbe apa. De unde pui că pana de la pălăria veselului Tom îl gâdila atât de tare, încât salciei îi şiroiau lacrimile ca ploaia de vară. În cele din urmă, ticălosul a fost nevoit să cedeze şi să-şi elibereze prizonierul.<br /><br />Majoritatea comentatorilor consideră că Bătrânul Om-Salcie este un huorn, o făptură vegetală capabilă să se mişte, asemănătoare enţilor, Păstorii Pădurilor din codrul Fangorn.<br /><br />În cartea a treia din „Stăpânul inelelor", capitolul „Lesturi şi resturi", Merry a destăinuit prietenilor săi mai multe lucruri despre firea acestor fiinţe:<br /><br /><br />„Cred că sunt enţi care s-au schimbat aproape cu totul în arbori, fie şi numai ca înfăţişare. Stau în pădure sau la poalele ei împrăştiaţi, fără să facă vreun zgomot, veghind fără încetare asupra copacilor; cred însă că în inima văilor întunecoase sunt sute şi mii. Au o mare putere şi se pare că se pot învălui în umbră: e foarte greu să-i vezi când se mişcă. Dar o fac. Se pot mişca foarte repede, dacă se supără. Stai liniştit şi te uiţi la cele din jur sau asculţi vâjâitul vântului şi te trezeşti în mijlocul unei păduri, cu arborii mişunând în jurul tău. Au încă glasuri şi pot vorbi cu enţii - de aceea, zice Arborebărbos, li se spune huorni - însă au devenit ciudaţi şi sălbatici. Sunt primejdioşi. Mi-ar îngheţa sângele în vine dacă m-aş întâlni cu ei, fără să fie enţii prin preajmă, ca să-i supravegheze."<br /><br /><br />Noroc cu năstruşnicul Tom Bombadil, Stăpânul pădurii, al apei şi al dealului, cel mai bătrân dintre toţi, fiinţa „dinainte de primul strop de ploaie şi prima ghindă", care „a cunoscut întunericul de sub stele pe vremea când acesta nu constituia o pricină de teamă". Nici una dintre aceste afirmaţii nu sunt gratuite, mai cu seamă ultima. Soţul zânei Goldberry (Fragă Aurită) a dovedit că a apărut pe lume cu mult înainte de întunecatul Sauron, când şi-a tras Inelul Suveran pe degetul mic şi n-a devenit invizibil: magia neagră a Vrăjmaşului nu acţiona asupra lui.<br /><br />El le-a povestit hobbiţilor despre inimile şi gândurile copacilor, în special despre Bătrânul Om-Salcie, a cărui inimă era măcinată, dar supravieţuia prin puterea regeneratoare a firii sale. Era o făptură vicleană, un „duh cenuşiu şi însetat", stăpân peste vânturile, apele şi arborii dintre Gard şi Gruiurile Gorgane. Cântecul salciei împrăştia o vrajă căreia îi era greu să-i rezişti, gândul ei străbătea toată Pădurea Bătrână şi îşi impunea cu uşurinţa voinţa asupra fiinţelor obişnuite. Dar îşi aflase naşul.<br /><br />Deşi evident mai puternic, Tom Bombadil l-a lăsat pe Bătrânul Om-Salcie să vieţuiască în felul lui obişnuit. Tolkien nu ne spune motivul, dar putem să-l bănuim - dispariţia satrapului local, neutru (cenuşiu), ar fi permis pătrunderea unui slujitor al Întunecimii în Pădurea Bătrână, care ar fi distrus acest colţ de pace din mijlocul unui tărâm agitat de o confruntare majoră.<br /><br />Spre deosebire de J.R.R. Tolkien, poporul român cinsteşte salcia, nu se teme de ea, ba chiar o socoteşte drept sfântă. Iată ce a scris George Coşbuc în articolul „Din popor":<br /><br /><br />„Sunt câteva plante de leac ori bune de vrăji, cărora li se închină românul, cu toate că nu le ţine sfinte precum ţinea sfânt mai demult orice fag frumos, care sta singuratic pe vro colină deschisă de pretutindeni, ori cum ţine astăzi sfânta salcie pentru mugurii de Florii."<br /><br /><br />De ce este salcia este un copac binecuvântat? Legendele populare ne oferă mai multe motive.<br /><br />Se spune că atunci când Fecioara Maria a vrut să treacă un râu, o salcie s-a aplecat peste ape, pentru a O lăsa să treacă. Maica Domnului a binecuvântat salcia, sortindu-i să nu ajungă niciodată cărbune şi să fie dusă în fiecare an la Biserică.<br /><br />O altă legendă ne spune că salcia a fost cândva un arbore înalt şi subţire, asemănător plopului, dar asta numai până când, odată, pe vreme de arşiţă, s-au adăpostit sub ea Dumnezeu şi Sfântul Petru. Ca să se poată odihni, atotputernicul a preschimbat-o într-un copac mai mic, cu rămurişul stufos şi umbra deasă.<br /><br />Salcia plângătoare are ramurile atârnate deoarece din ea au fost rupte nuielele cu care a fost bătut Domnul de către soldaţii lui Pillat. Când a aflat, s-a ruşinat şi şi-a aplecat ramurile şi frunzele către pământ.<br /><br />Credinţe asemănătoare aflăm şi la alte neamuri şi religii.<br /><br />Preoţii evrei foloseau ramurile de salcie, cu care era împodobit Templul în răstimpul Sărbătorii Corturilor, în scopuri rituale. În ultima zi a Sucot-ului, ele erau date jos şi scuturate până-şi pierdeau toate frunzele, operaţiune magică menită să asigure belşugul de ploaie necesar agriculturilor.<br /><br />În Tibet, dinaintea sanctuarului din Lhassa se afla cândva un zăvoi de sălcii, preţuite pentru capacitatea lor surprinzătoare de a renaşte.<br /><br />Picturile trasate cu tuş pe mătase ne arată că înţelepţii chinezi se retrăgeau adesea sub frunzişul lor, ca să mediteze netulburaţi de insecte.<br /><br />Dar nu toată lumea împărtăşeşte optimismul popoarelor răsăritene. Ruşii occidentali împărtăşesc temerile lui Tolkien şi asociază acest arbore cu moartea. Ei cred că acela care plantează o salcie îşi pregăteşte cazmaua cu care i se va săpa mormântul.<br /><br />Pietrele de mormânt ale reformaţilor (protestanţii maghiari din Ardeal, ce urmează învăţătura lui Calvin) sunt împodobite cu reprezentările unor salcii plângătoare, simbol al tristeţii celor neconsolaţi.<br /><br />Indiferent de credinţele populare, salcia e cu adevărat un copac miraculos. Coaja de pe ramurile tinere conţine acid salicilic, un principiu activ care a fost sintetizat sub o formă derivată (acid acetil-salicilic) în 1897 de chimistul Felix Hoffmann de la firma germană de vopsele Bayer şi a făcut carieră sub denumirea de aspirină.<br /><br />Dacă veţi consulta lucrările de farmacologie, vei constata că Tolkien n-a exagerat când a descris felul în care foşnetul frunzelor şi mireasma ramurilor i-au adormit pe hobbiţi. Scoarţa de salcie e folosită nu doar pentru vindecarea frigurilor sau a inflamaţiilor reumatice, ci şi pentru tratarea insomniilor.<br /><br />Figura bătrânului Om-Salcie a inspirat şi alţi autori. De exemplu, un personaj la fel de agresiv apare în ciclul Harry Potter, sub chipul Salciei Bătăuşe. Cititorii fac cunoştiinţă cu ea în volumul doi (Harry Potter şi Camera secretelor), unde ucenicul vrăjitor a aterizat forţat în frunzişul ei. În următoarea carte din serie (Harry Potter şi prizonierul din Azkaban), copacul i-a distrus frumoasa Nimbus 2000, mătura folosită pentru jocul de vâjthaţ. Tot aici, profesorul Lupin i-a destăinuit că violenta făptură a fost plantată în anul când s-a înscris la Hogwarths, „Şcoala de magie, farmece şi vrăjitorii", împreună cu James Potter, tatăl eroului. Printre rădăcinile salciei se ajungea la un tunel, care ducea către o cameră subterană, aleasă de „Ştrengari" drept loc secret de întâlnire. Aici, Harry Potter a aflat adevărul despre naşul său, Sirius Black.<br /><br /><br /><br /><br /><br />LUMEA LUI TOLKIEN<br /><br />Adrian G. Romila<br /><br /><br />Absolvent al universităţii timişorene, secţia filosofie, Robert Lazu e de mult timp preocupat de un domeniu care îşi face loc abia de câţiva ani în orizontul de aşteptare al publicului ultimei modernităţi: imaginarul digital şi al noilor „poveşti". A publicat prin diferite reviste literare şi pe Web numeroase articole despre jocurile electronice, Internet şi genul literar contemporan cunoscut sub numele de „fantasy". Dar preocuparea sa majoră e lumea cărţilor lui Tolkien, pe care se străduieşte să o prezinte în subtextul ei profund celor ce o cunosc doar din ecranizarea recentă a trilogiei Stăpânului inelelor sau chiar din lectura pasionantă şi greşit înţeleasă a operelor lui. Micul studiu „Lumea lui Tolkien", apărut la editura „Hartmann" din Arad, pare a fi doar începutul unor proiecte viitoare mai elaborate despre „poveştile" profesorului de la Oxford.<br /><br />Cartea cuprinde mai multe secţiuni, începând de la un „Cuvânt către cititori" şi „Reperele cronologice" ale creatorului hobbit-ului, până la concluziile puse sub un titlu incitant, „Secretul lui Tolkien". Robert Lazu îşi începe demersul printr-o critică atentă a traducerilor româneşti din Tolkien. Din cele câteva transpuneri: „O poveste cu un hobbit" a Catincăi Ralea şi a lui Leon Leviţchi, din 1975, reeditată în 2002; „Povestea unui hobbit" a Junonei Tutunea, din 1995, doar prima ar fi mai reuşită, îndeosebi în ceea ce priveşte fluenţa naraţiunii şi mai puţin în licenţele semantice, în schimb, monumentalele The Lord of the Rings şi Silmarillion, apărute între 1999-2003 şi traduse de Irina Horea şi Gabriela Nedelea, „reprezintă o reuşită, remarcabilă nu doar datorită cursivităţii şi fluenţei versiunii româneşti, cât mai ales datorită justei translatări a personajelor «Lumii de mijloc» în contextul literaturii autohtone" şi „ne prilejuieşte, în sfârşit, cunoaşterea întregului context mitologic al creaţiilor lui Tolkien".<br /><br />Absenţa reperelor exegetice foarte relevante asupra substratului mito-istoric al „poveştilor" tolkieniene sau prezenţa unora bazate doar pe vizionarea filmelor îl face pe R. Lazu să constate un vid hermeneutic uriaş şi să încerce primele conjecturi. Premisele lui pornesc nu numai de la texte, ci şi de la consultarea corespondenţei şi a unor date din biografia autorului Stăpânului Inelelor. Catolic fervent, rămas fără părinţi de tânăr, Tolkien a fost crescut şi educat de un preot iezuit, care îi plăteşte taxele şcolare de la „Oxford University", unde e şi primit ca profesor de literatură şi limbă engleză veche în 1925 şi de unde se pensionează în 1959. Căsătorit în 1916 tot cu o catolică, Tolkien e „pus în situaţia fericită de a transmite copiilor focul credinţei creştine, însoţit de valorile umanismului clasic" şi, în acest scop, „se foloseşte din plin de cultura sa extinsă în materie de mitologie, lingvistică, folclor şi teologie pentru a inventa., poveşti". E momentul inventării micului Bilbo Baggins, eroul primei „poveşti", The Hobbit or There or Back Again, publicată în 1936. Iau fiinţă, astfel, primul personaj şi primele trăsături ale lumii fascinante pe care o va extinde ulterior prin noi şi noi epopei fantastice. Dar, observă R. Lazu, substratul mito-istoric al naraţiunilor lui Tolkien a fost greşit interpretat. Apariţia obiectelor magice precum inelele, a vrăjitorilor, a castelelor şi înfruntărilor cu iz medieval, a unor „pământuri" şi a unor făpturi imaginare i-au făcut pe cei ce s-au aplecat asupra universului tolkienian (printre alţii, Alexandru Mironov, Bertrand Russel) să-l plaseze în zona literaturii „fantasy", ce amestecă supranaturalul cu miraculosul şi pe oameni cu divinităţile, dezvăluind fie o lume fără o religiozitate precizată (sau păgână, ceea ce e totuna), fie una de-a dreptul atee. „Nimic mai fals", spune R. Lazu despre asemenea interpretări. „De la prima până la ultima propoziţie totul trădează, din nou, o hermeneutica atee aplicată fără discernământ operelor tolkieniene". Analizând scrisori ale profesorului de la Oxford, scrisori ce conţin texte programatice despre literatura pe care însuşi o practică, Lazu afirmă că „eroii lui Tolkien ne transmit un adevăr al moralei creştine pentru care niciodată nu vom fi făcut destul". Cultul nobleţii, al milei, al superiorităţii binelui ce trebuie să învingă fac din Tolkien „mai mult decât un creator de mituri", „un moralist, un educator al nostru, al tuturor". Lazu e convins că o poetică bazată pe credinţa creştină stă la temelia tuturor „poveştilor" tolkieniene şi aduce în sprijin numeroase argumente, citând fragmente epistolare şi chiar versuri ale celebrului autor. Toate duc la ideea că „J. R. R. Tolkien nu este un scriitor creştin, ci este un creştin care scrie romane. Şi încă unul care profesează o concepţie foarte subtilă despre modul în care valorile religioase trebuie incluse în textura poveştii Concepţie care, să recunoaştem, nu e lipsită de ambiguităţi şi primejdii". Una dintre mărturisirile citate e relevantă şi ar putea sta ca motto pentru orice încercare exegetică asupra operelor lui Tolkien: „Bineînţeles că Stăpânul Inelelor este o operă în mod fundamental religioasă şi catolică; mai întâi în mod inconştient, dar la revizuire în mod conştient. De aceea, în lumea imaginară, nu am inclus sau am îndepărtat toate referinţele la orice ţine de religie, de culte sau de practici. Pentru că elementul religios este absorbit (inclus) în povestire şi în simbolism". Lazu extinde asemenea afirmaţii, le comentează şi le pune în legătură cu altele, incluzându-l pe Tolkien între autorii creştini ai secolului XX (Chesterton, Julien Greene, Graham Greene) sau chiar între autori patristici (Iustin Martirul şi Filosoful, Clement Alexandrinul).<br /><br />Dar „Lumea de Mijloc" şi „A Treia Eră" nu au nimic creştin în ele, nu sunt deloc spaţii şi timpuri creştine, ar putea replica susţinătorii unui Tolkien nepreocupat de religie în naraţiunile sale. Lazu demonstrează elocvent că obiecte şi personaje din „poveşti" trimit la creştinism. Invocaţiile elfilor către Elbereth sau Galadriel, de exemplu, amintesc de invocaţiile catolicilor către Sfânta Fecioară, iar „lembasul", hrana elfilor, trimite la Sfânta Împărtăşanie. „Lumea de Mijloc" şi „A Treia Eră" sunt precreştine, vestind însă revelaţia creştină prin diferite semne şi simboluri, aşa cum lumea antică l-a vestit pe Hristos în arta şi gândirea ei. Silmarillion reprezintă geneza „Lumii" şi pe creatorul „Iluvatar" într-un mod foarte asemănător Genezei biblice a lui Iahve, fiind o veritabilă „mitologie creştină", extrem de utilă în înţelegerea celorlalte opere, şi în special a Stăpânului Inelelor.<br /><br />Alte capitole ale cărţii discută sursele aspectului medieval-nordic al imaginarului tolkienian. Profesorul de la Oxford a fost preocupat de două legende medievale britanice: Beowulf şi Şir Gawain and the Green Knight Celei dintâi i-a consacrat un studiu, pe cea de-a doua a popularizat-o. Ambele l-au inspirat, autorul procedând la creştinarea virtuţilor cavalereşti (curajul de a înfrunta răul, onoarea, castitatea, umilinţa, mila, spiritul pacifist) şi la preluarea unor scene şi personaje. R. Lazu selectează secvenţe narative şi face paralele foarte explicite între poveştile cavalereşti menţionate şi operele lui Tolkien. însă „poveştile" despre oameni, hobbiţi, elfi şi Middle Earth se dezvoltă în mai multe straturi, cu evenimente, peisaje şi fiinţe, extinse o dată cu fiecare nou volum, construind o lume fascinantă, captivantă prin diversa ei articulare în atât de multe privinţe: istoric, geografic, lingvistic. Folosind argumente teologice, filosofice şi antropologice, Lazu reliefează concepţia unitară a lui Tolkien despre relaţia între imaginaţie, raţiune şi credinţă, oglindite în „poveştile" scrise pentru a ilustra un mesaj religios. Se pare că, influenţat de Exerciţiile spirituale ale lui Ignaţiu de Loyola, profesorul de la Oxford ajunsese să-şi vizualizeze la propriu scenele pe care trebuia să le scrie, în cele mai mici detalii. Cititorului i se propune astfel un cadru imaginar care să-i trezească emoţii şi reflecţii despre valorile „Lumii de Mijloc", ca un răspuns la cele propuse de civilizaţia tehnocrată, opacă la morală şi virtuţi cavalereşti. Reorientarea întregii noastre vieţi, generată de utilizarea energiilor lăuntrice ale sufletului cu scopul de a medita la vieţile imaginare ale unor personaje angajate într-o intensă luptă între bine şi rău", concluzionează R. Lazu, „iată efectul cel mai important al lecturii poveştilor tolkieniene". Căci singura Poveste adevărată ar fi „cea despre Căderea şi Răscumpărarea omului de către dumnezeiescul Salvator".<br /><br />Menţionând şi paginile despre neputinţa ecranizării de a reda sensul adevărat al „fanteziilor" lui Tolkien (dar de efect, aş adăuga eu, în ce priveşte imaginea panoramică a întâmplărilor şi personajelor din Stăpânul inelelor), precum şi bibliografia completă a ediţiilor autorului şi a cărţilor despre el, îndrăznesc să afirm că eseul lui R. Lazu reuşeşte performanţa de a spune multe pe un spaţiu restrâns, făcând un serviciu enorm receptării operei lui J. R. R. Tolkien la noi. De analizele sale se va ţine obligatoriu cont în orice viitor demers exegetic tolkienian.<br /><br /><br />Despre:<br />Robert Lazu - Lumea lui Tolkien, Editura Hartmann, Arad, 2004.<br /><br />Articol apărut în:<br />Luceafărul, nr. 35 / 29 septembrie 2004, pag. 4<br /><br />În Pro-Scris 2 / 2004 puteţi citi un capitol din carte:<br />Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN ALTFEL DE CIRC<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Un serial ciudat a fost prezent de curând pe ecranele noastre. Este vorba de Carnivale, producţie HBO din anul 2003, primul sezon.<br /><br />Există o anume tendinţă a serialelor de nuanţă science fiction realizate în ultmii ani. Aceea de a zugrăvi o lume în care devine tot mai greu să separi binele de rău. Am putea enumera aici John Doe sau Smallville. Dar, din punctul nostru de vedere, Carnivale ocupă un loc de frunte.<br /><br />Carnivale - în traducere Circul [parcul de distracţii] ambulant - îşi desfăşoară acţiunea în anul 1934, în acea zonă geografică americană denumită „Dust Bowl“ (Căldarea de praf). Este vorba de o parte însemnată a regiunii Marilor Câmpii din Statele Unite, care include zone din Kansas, Ohlahoma, Texas, New Mexico şi Colorado. La începutul anilor '30, pământul s-a degradat serios datorită secetei prelungite, eroziunii solului şi a vânturilor puternice, combinate cu furtuni de nisip. Se apreciază că 8 pînă la 10 centimetri de sol fertil au fost îndepărtaţi, astfel încât mai multe mii de familii şi-au văzut fermele ruinate şi au migrat spre vest. Acesta este aşadar teatrul în care acţiunea din Carnivale are loc. O lume a disperării şi a speranţei febrile într-o minune. O lume în care, pentru a câta oară, creaturile binelui şi a răului se înfruntă într-o încleştare fără de sfârşit...<br /><br />Numai că realizatorii serialul Carnivale, dincolo de reconstituirea fidelă a atmosferei deşertice din Dust Bowl, au încercat - şi au reuşit, de altfel - o nuanţare nouă a tezismului bun - rău. De data asta, binele şi răul nu sunt nici pe departe atât de clar delimitate ca până acum. Eroul cel bun este un tip dezorientat, scăpat din închisoare. Când şi când, tânărul Ben Hawkins, face minuni, mai mici sau mai mari. Doar că, de fiecare dată, există un preţ care trebuie plătit: binele pe care Ben ştie să-l „canalizeze“ (să facă să meargă o fetiţă schiloadă sau să repare o mână ruptă a unui prieten) trebuie luat de altundeva (plantele se usucă, peştii mor). Mai mult, atunci când va trebui să învie o persoană asasinată i se va explica că pentru acest lucru va trebui să ia viaţa altcuiva, într-o alegere deliberată.<br /><br />Dacă Ben Hawkins (Nick Stahl, „Terminator 3: Rise of the Machines“) este, pe undeva, stereotipul antieroului clasic, în schimb reprezentantul răului, Părintele Justin Crowe (Clancy Brown) este zugrăvit în nuanţe şi mai greu de decelat. Aparent, Justin Crowe este un preot obişnuit în California. Justin Crowe şi sora sa, Iris, sunt doi orfani găsiţi şi crescuţi de un alt preot, Norman Balthus. Numai că, Justin, preotul dedicat trup şi suflet parohiei şi alinării durerii sufletelor începe să aibă vise şi viziuni care se vor dovedi a fi mortale pentru cei în cauză. La început moartea pare să-i ia sub aripă doar pe oamenii fără de inimă, nemiloşii afacerişti care fac bani de pe urma nenorocirii umane, dar lucrurile vor evolua. După ce copiii adăpostiţi în biserica sa pier într-un foc nemilos, părintele Justin Crowe va lua calea unui pelerinaj de spălare a păcatelor. Pentru a admite, în cele din urmă, într-o ultimă mărturisire în faţa tatălui său adoptiv, părintele Norman, că nu există nici un demon în interiorul său - ci că el însuşi este demonul. Dar, pentru a face lucrurile şi mai ciudate, telespectatorul tocmai descoperise ca mâna criminală care incendiase biserica în care pieriseră copiii, era cea a sorei sale, Iris...<br /><br />Sigur, că, privind lucrurile la rece, tema antieroului, precum şi (pseudo)mitul răului sosit în lume pe calea bisericii nu sunt lucruri noi sub soare. Remarcabilă însă in serialul Carnivale este atmosfera, migălos creată de mai multe personaje pitoreşti sau de-a dreptul ciudate: începând cu Samson, piticul director al circului (Micheal J. Anderson, „Twin Peaks“), continuând cu Ruthie (Adrienne Barbeau, "Escape from New York"), figura „maternală“ a circului ambulant şi mama puternicului Gabriel (Brian Turk), apoi cu Lodz (Patrick Bauchau) mentalistul orb pus pe rele, cuplat cu Lila (Debra Christofferson), femeia cu barbă, apoi Sofie (Clea Duvall), ghicitoarea de tarot care comunică telepatic cu mama sa, aflată în stare catatonică, Apollonia (Diane Salinger), etc, etc. Astfel că, dincolo de eterna luptă dintre bine şi rău, a fiecărei generaţii, dincolo de fresca atent accentuată a unei perioade negre în istoria americană şi mondială, Carnivale transpune pe micul ecran avatarurile unei lumi dezorientate, în care sensurile binelui şi răului aproape că s-au pierdut ca într-un spectacol al unui circ ambulant, în pâcla unei furtuni de nisip..<br /><br />Cel de-al doilea sezon al serialului HBO este difuzat, în toamna această, pe micile ecrane americane. Astfel încât putem spera că şi noi vom avea posibilitatea de a urmări, poate chiar în primăvara anului viitor, noile nuanţe ale complexului spectacol Carnivale, din anii tulburi interbelici, ultimii anii în care magia era încă regină...<br /><br /><br />Carnivale - producţie originală HBO, 2003<br />Pe 14 septembrie 2004 Carnivale a câştigat 5 premii Emmy din cele 7 nominalizări pe care le primise.<br /><br />Site Oficial: http://www.hbo.com/carnivale<br /><br />NB. O remarcă specială pentru fila Carnie Lingo (argoul circului) din site-ul oficial, în care pasionaţii de expresii americane vor găsi un material interesant - de exemplu, primul citat, din episodul 1 este "C'mon children, we got dust to shake" (Samson), cu sensul „Shall we go?“<br /><br /><br /><br /><br /><br />ROBOTNIŢA HOLLYWOODIANĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Proiectat iniţial să fie lansat în decembrie 2001, de Crăciun, „Maşina timpului" a fost prezentat târziu, abia în 8 martie 2002, din cauza atacului terorist asupra turnurilor gemene. De la început, s-a ştiut că Dreamworks Pictures vor produce filmul, aşa că toată lumea s-a aşteptat să fie regizat de Steven Spielberg. În cele din urmă, filmările au fost începute de Simon Wells, strănepotul lui Herbert George Wells, asistat ulterior de Gore Verbinski.<br /><br />Filmul a dezamăgit. În afară de maşina propriu-zisă (pentru construirea căreia s-a cheltuit o avere) şi de machiajul nominalizat pentru un Oscar, doar imaginea locuinţelor-coş atârnate pe pereţii unui canion au reuşit să stârnească un pic de entuziasm. În rest, producţia nu semăna nici pe departe cu povestea lui Herbert George Wells, iar vina nu putea fi pusă exclusiv în cârca scenaristului John Logan. La vremea respectivă, Pro-Scris 15-16 a publicat cronica lui Lucius Shepard, „The Timex Machine", în traducerea poetei Simone Györfi. Criticul s-a pus, cu un umor tipic englez, în locul autorului, a examinat realizarea cu îngăduinţa străbunicului şi şi-a încheiat comentariul zâmbind amar:<br /><br /><br />„Nu numai că un descendent de-al meu mi-a violat cartea, dar a mai şi creat o asemenea lucrătură nefericită şi de cea mai joasă speţă, încât s-ar putea să fie o piatră la temelia unei lumi asemenea celei imaginate de mine, o lume în care mintea omenească devine cu totul nefolositoare."<br /><br /><br />În toamna aceluiaşi an (27 noiembrie), regizorul şi scenaristul Steven Soderbergh a reuşit să nenorocească „Solaris", după celebrul roman scris de Stanislaw Lem. Am râs cu hohote în momentul când mi-am dat seama că falsul Kris şi iubita lui, Rheya (Harey !?!), s-au reîntors pe Pământ, în vreme ce adevăratul Kelvin rămăsese pe orbita circumsolariană. Trebuia oare să mă îngrozesc că urma o invazie a simulacrelor? Simţind ridicolul, trioul de producători James Cameron, Rae Sanchini şi Jon Landau au apelat la însuşi Stanislaw Lem. "Regizorul s-a concentrat asupra iubirii tragice dintre Kris şi Harey. Emoţiile au triumfat asupra intelectului", a declarat Lem, a lăudat creativitatea filmului şi a sugerat că acesta este prea subtil pentru marea masă a spectatorilor obişnuiţi cu „furajele hollywoodiene". Publicul a discutat o vreme pe seama celor două secvenţe în care se vedea fundul lui Clooney (într-una dansa cu Natascha McElhone, care era la fel de dezbrăcată; în cea de-a doua discuta cu ea, întins pe burtă), apoi a învins memoria capodoperei realizate de regizorul rus Andrei Tarkovski în 1972.<br /><br />Marea ratare a anului 2003 a fost continuarea filmului „The Matrix". În 1999, fraţii Larry şi Andy Wachowski au prezentat povestea lui Neo (Keanu Reaves), „un hacker mesianic, smuls dintr-o iluzorie închisoare a minţii, pentru a elibera oamenii din robia maşinilor". Jocul dintre imaginar şi realitate a stârnit o furtună printre gânditorii contemporani, ideile despre condiţia umană au fulgerat ca nişte spirite eliberate de sub teroarea sentinelelor, realizând un spectacol de artificii grandios. Însuşi Bill Gates a apelat la puterea de sugestie a evadării din Matrice. La o întâlnire IT din Las Vegas, a prezentat o parodie a cunoscutului episod unde Morpheus (Bill Gates însuşi) îi cerea lui Neo (Steve Ballmer, director executiv la Microsoft) să aleagă între Marea Pilulă Albastră (culoare IBM) cu efigia pinguinului Linux şi o pastilă roşie obişnuită, marcată cu sigla Windows.<br /><br />Continuarea a fost o macaroană prelungă, tăiată în două: „The Matrix Reloaded" şi „The Matrix Revolutions". Vinovată de căderea în banal a fost mai cu seamă ultima parte, dedicată bătăliei finale dintre mecanismele aservite Matricii şi rebelii din Zion, terminată printr-un armistiţiu ca urmare a sacrificiului lui Neo. Împreună cu Cătălin Ionescu, ne-am alăturat corului mondial de proteste prin cele două articole publicate în Pro-Scris 23-24: „Gustul amar al Revoluţiei" şi „Arca lui Neo".<br /><br />A greşi e omenesc, a persista în greşeală e tipic hollywoodian. Cel mai aşteptat film SF din 2004 a fost „I, robot" (Eu, robotul), declarat sub pus de la început sub semnul celor trei legi ale roboticii inventate de Isaac Asimov:<br /><br /><br />„1. Un robot nu are voie să provoace rău unui om sau să permită, prin inactivitate, să i se aducă daune vreunei fiinţe omeneşti.<br /><br />2. Un robot trebuie să asculte ordinul pe care i-l dă un om, în afară de cazul în care un astfel de ordin ar contrazice Legea 1.<br /><br />3. Un robot trebuie să-şi apere propria existenţă, atâta timp cât această apărare nu intră în contradicţie cu Legea 1 sau 2."<br /><br /><br />Dar regizorul Alex Proyas s-a mulţumit să afişeze numele „bunului doctor" pe generic, apoi a amestecat personajele din culegerea omonimă de povestiri într-o tocană de legume stropită din belşug cu ketchup picant. Nu ştiu de unde a scos scenaristul Akiva Goldsman numele de Del Spooner, un poliţist modelat după tipicul lui Elijah Baley din „Caverne de oţel" şi „Soarele gol", căutările mele prin vasta operă asimoviană n-au dat nici un rezultat. Oricare ar fi sorgintea detectivului, personajul a fost interpretat cu talent de Will Smith, pilotul erou din „Ziua independenţei" sau agentul novice din seria „Men In Black".<br /><br />Spooner investighează aparenta sinucidere a unui reputat specialist în robotică, dr. Alfred Lanning (James Cromwell). El este asistat de o fermecătoare Susan Calvin (Bridget Moynahan), cu un rol eminamente decorativ. Episodul când robotul Sonny se ascunde printre alţi 1000 de roboţi e singurul inspirat de o povestire din volumul original (S-a pierdut un robot), dar situaţia nu este rezolvată nicidecum prin tenacitatea şi profesionalismul psiholoagei, ci prin panica omului mecanic, care fuge să-şi scape pielea.<br /><br />Când lucrurile devin serioase şi noua serie de roboţi NS-5 încep să se bată pe viaţă şi pe decuplare cu populaţia civilă, aflăm că vinovata principală e Inteligenţa Cibernetică Virtuală Interactivă (VIKI), modelată după reţeaua SkyNet din ultimul Terminator, menită să exemplifice sindromul Frankenstein - teama că omul nu-şi va putea stăpâni creaţiile, care se vor întoarce împotriva sa şi-l vor nimici. În povestirea „Evadarea" din adevăratul „Eu, robotul" există un astfel de Creier, dar el este supus celor trei legi şi, în momentul când îşi dă seama că saltul hiperluminic poate induce o stare cataleptică (asemănătoare morţii), deci afectează oamenii, e cât pe ce să se blocheze.<br /><br />La urma urmei, cele trei legi au fost inventate tocmai pentru a proteja omul împotriva unor atacuri bestiale din partea inteligenţelor artificiale. Adevăraţii roboţi pozitronici - cei din cărţi - au împrumutat firea blajină a lui Asimov, un om care detesta armele de foc şi nu le-a pus decât arareori în mâna personajelor sale. Harry Seldon, personajul cheie din „Fundaţia", spunea:<br /><br /><br />„Violenţa este ultimul refugiu al celor incompetenţi."<br /><br /><br />Dar în orice rău există şi un bine. Câtă vreme producătorii de la Hollywood vor trăda opera marilor scriitori, le vor împrumuta personajele şi titlurile doar ca să ascundă sub ele aceeaşi şi aceeaşi poveste, pregătită după o reţetă răsuflată şi servită mură-n gură, nu este nimic de pierdut. Pentru că, după ce va citi primele rânduri din adevărata operă, cititorul va descoperi lumea mirifică a imaginaţiei dezlănţuite, neafectată de calculele mercantile, de grija câştigului cu orice preţ. Fermecat de adevărata poveste, ineditul naraţiunii i se va întipări în minte, spusa autorului se va limpezi, rodind în amintiri de neuitat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />MOŞTENIREA LUI ASIMOV<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Eu, robotul a fost unul dintre punctele cardinele din sistemul meu de referinţă literar. Aveam in jur de 10 ani când am primit cartea cadou. Îmi amintesc că m-am uitat fascinat la coperta cu triunghiul vechii colecţii SF (lucrul ăsta se întâmpla prin 1967, 1968...) şi mi-am zis, ia te uită, o carte despre roboţi scrisă de un rus... S-ar putea să fie interesantă... Iar când am descoperit că scriitorul era de fapt american, curiozitatea a crescut şi mai tare... Pentru ca pe urmă, povestirile din volum să mă seducă cu mare rapiditate, decretând, cu mintea de copil, că Eu, robotul este o carte tare.<br /><br />Mult mai târziu, când am putut întrezări o parte din grandioasa istorie galactică a cărţilor lui Asimov despre Roboţi şi Fundaţie, mi-am pus o întrebare la care nu am ştiut să răspund: de ce marile opere ale lui Asimov nu s-au ecranizat? Când am citit de pildă Trilogia Fundaţiei (evident, prima trilogie), înainte de 1989, la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti şi mai apoi la Biblioteca judeţeană din Ploieşti, am fost frapat de construcţia romanelor, asemănătoare, în mintea mea, cu nişte piese de teatru. Şi totuşi producătorii şi scenariştii au ocolit, cu încăpăţânare, personajele lui Asimov. Era oare miza prea mare? Să presupunem. Totuşi, Caverne de oţel şi Soarele gol, de pildă, sunt nişte premize de policier excelente pentru un film. Chiar şi până la „revoluţia“ cinematografică a Războiului stelelor, s-au făcut destule filme cu aventuri în spaţiu şi cu roboţi, fără să beneficieze de noua industrie a trucajelor. Şi, la urma urmei, romanele lui Asimov nici nu ar fi cerut o artă extraordinară a efectelor vizuale. Şi atunci, de ce această reţinere? Să fie adevărat zvonul cum că Asimov cerea sume exorbitante pentru o ecranizare după opera lui?<br /><br />Aceeaşi întrebare mi-am pus-o de curând, după ce am văzut Eu, robotul. Numai că, studiind puţin problema, am ajuns la concluzia relativ surprinzătoare că premiza ar putea fi falsă. Site-ul IMDB, de exemplu, oferă o listă de nu mai puţin de 25 de titluri de filme (inclusiv producţii TV) realizate după povestiri de Isaac Asimov; faimosul Soarele Gol, de pildă, a fost ecranizat în 1969 într-un serial din Marea Britanie. De altfel prima ecranizare TV după o povestire de Asimov este datată 1949...<br /><br />Dar, examinând chiar şi această listă la rece, se poate constata că, cel până până acum, doar 2 filme au ţinut capul de afiş: Bicentennial Man (Omul bicentenal), cotat cu 6,1 stele din 10 posibile, producţie 1999, cu Robin Williams în rolul principal, în regia lui Chris Columbus şi, bineînţeles, Eu robotul, 2004, cu Will Smith în rolul principal, în regia lui Alex Proyas, cotat de IMDB cu 6,9 stele. Surprinzător, dacă Omul bicentenal (ce a putut fi vizionat de curând şi pe micile noastre ecrane) este relativ fidel cărţii (apărută la noi sub titlul de Omul pozitronic), Eu, robotul deviază substanţial de la linia trasată de Asimov. De altfel volumul Eu, robotul, apărut în anul 1950, este o culegere de povestiri, scenariul fiind inspirat din povestirea cu titlul „S-a pierdut un robot“ din acest volum. Filmul păstrează totuşi numele unor personaje cheie din povestirile despre roboţi, ba chiar şi o vagă linie directoare. Se mai poate vorbi, în aceste condiţii, de moştenirea lui Asimov?<br /><br />Un posibil răspuns îl oferă Robyn Asimov, fiica faimosului autor, în articolul intitulat Asimov Legacy Is Safe (Moştenirea lui Asimov este în siguranţă), apărut în data de 25 iulie 2004 în San Francisco Chronicle, preluat şi de portalul SFGate. În ciuda aparentei rupturi dintre scenariu şi carte, autoarea consideră că spiritul „Doctorului“ (The Good Doctor) nu ar considera acest film drept o insultă la adresa sa. Probabil că, admite cu umor autoarea articolului, singurul lucru mai şocant decât roboţii care atacă oamenii ar fi faptul că aparatul de filmat îl înfăţişează pe Will Smith făcând duş şi nu pe Bridget Moynihan, cum ar fi dorit Asimov. De altfel, Robyn îşi aminteşte că tatăl ei a scris cândva: «Faptul că nu am apărut pe ecrane nu m-a preocupat. Mă consider strict un autor de opere tipărite. Materialul produs de mine este destinat tipăririi şi nu adaptării pentru ecran, fie el mare sau mic. Am fost invitat în repetate rânduri să scriu scenarii pentru cinematografie sau televiziune, fie originale, fie adaptări ale unor opere de ale mele sau ale altor autori şi, de fiecare dată, am refuzat. Oricât talent consider că aş avea, nu sunt un scriitor de nuanţă vizuală [Whatever talents I may have, writing for the eye is not one of them] şi am fost suficient de norocos să ştiu ce pot face şi ce nu. Pe de altă parte, dacă altcineva – cineva cu un talent special de a scrie în nuanţă vizuală, talent pe care eu nu îl am – ar fi să facă o adaptare a povestirilor mele pentru ecran, eu unul nu m-aş aştepta ca versiunea de ecran să fie „credincioasă“ versiunii tipărite. »<br /><br />Sigur că, fatalmente, poziţia lui Robyn Asimov este partizană. Dar, desigur, Asimov are dreptate când afirmă că moştenirea sa este, în primul rând, opera tipărită, şi abia apoi filmele. Personal consider totuşi Eu, robotul un film interesant. Scenariul este, per total, coerent, ba chiar surprinzător de fidel spiritului povestirilor cu roboţi, chiar dacă linia directoare trece dincolo de povestirea iniţială şi o serie de scene sunt, inevitabil, forţate. Un plus evident este şi jocul lui Will Smith, un actor matur, care ştie să-şi demonstreze din plin talentul. Mai mult, scenariştii au dat chiar dovadă de curaj, atunci când îi conferă robotului Nestor, alături de inteligenţa sa deosebită, şi capacitatea de a comite crime, fie ele şi în „convergenţa“ legilor asimoviene.<br /><br />Pe de altă parte, din prisma „pseudo-moştenirii“ cinematografice a lui Asimov, Eu robotul nu este însă filmul aşteptat de milioanele de fani ai scriitorului. Deocamdată, probabil că titlul neoficial de păstrător al moştenirii asimoviene i s-ar cuveni mai degrabă Omului bicentenal. Dar lucrurile evoluează. De curând, site-ul SciFi.com a dat o ştire bombă: scenaristul filmului Eu, robotul, Jeff Vintar, a mărturisit că lucrează la adaptarea pentru cinematografie a faimoasei trilogii Fundaţia, Shekhar Kapur fiind regizorul vizat. Sunt în lucru 2 scenarii care vor acoperi acţiunea trilogiei, intitulate Fundaţia şi A doua Fundaţie. Vintar a precizat că studiourile 20 th Century Fox i-au sugerat să se concentreze în special pe cea de-a doua jumătate a trilogiei, multe din evenimentele primei cărţi constituindu-se ca un fundal al scenariului. „Deocamdată“, a mai precizat scenaristul, „ideea de bază a scenariului conduce către o acţiune pe parcursul a două filme. Pe lucrul ăsta ne concentrăm acum. Vom vedea ce va ieşi până la urmă“. Nu a fost dat însă nici un comunicat oficial pe tema asta.<br /><br />Dacă Fundaţia va fi ecranizată sau nu, este greu de spus la momentul de faţă. Cert este însă un lucru: filmul Eu, robotul a reuşit o performanţă interesantă: acela de a ecraniza cu succes, aş îndrăzni să spun, o operă science fiction de la începutul anilor 50 şi, totodată să (re)trezească interesul asupra operei vaste şi prea puţin explorată cinematografic, a „doctorului“ Isaac Asimov. Iar eu sunt convins că industria „viselor“ cinematografice sau TV nu va putea rămâne indiferentă la tot ceea ce înseamnă moştenirea asimoviană. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERATURA SAU FICŢIUNEA<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br /><br /><br />Postmodernismul a murit, s-a vălurit în romanele cavalereşti ale Reţelei. Moartea lui pune o întrebare fascinantă, o întrebare de când lumea s-a întrupat spre funcţionare sau fiinţare în acest Univers: Literatura sau Ficţiunea? O întrebare complicată, complexă, banală sau vulgară, tare sau slabă, simandicoasă sau scrântită. Este întrebarea fundamentală care deschide Era Complexităţii şi pe care Meduza Bufniliană o pune tuturor privindu-i în ochi sau în ficţiunile perverse. Ea ne priveşte pe toţi, fie că suntem scriitori, fie că suntem cititori sau actori în marele teatru al lumii sau în marea tragedie a lumii sau în Marele Nimic vălurit. Sigur că un text ne poate părea literar dar multe texte nu sunt literare, sunt procese. Au doar aparenţă de literatură. Iar literatura este doar încadrare, artificiu, mimesis. Liniaritate. O reprezentare. Liniaritate insuportabilă şi hazoasă.<br /><br />Realitatea aşa cum încercăm să o înţelegem este un TEXT, adică un codificat. Una e scriitorul de literatură alta e constructorul de ficţiuni. Literatura este un biet artificiu pe când ficţiunea este un proces, o profunzime. Ani de-a rândul am încercat să fac delimitările şi, de exemplu, atunci când am scris despre alţi scriitori SF, când am dat note de zece în ateliere literare sau cenacluri sau când am lăudat alţi scriitori SF în SMS-uri, în mesaje de email sau la celular, sau când am ascuns dragostea mea pentru scriitorii SF din România în conflicte bizare şi imposibile construite pe riscul meu în e-grupuri sau în cadrul unor convenţii naţionale, am luat cu asalt noul concept ficţional. Avem nevoie de un nou CONCEPT SCIENCE FICTION.<br /><br />Literatura este un biet artificiu pe când ficţiunea este o provocare a profunzimii bănuită până şi de un mecanic de locomotivă care sparge simetriile cu locomotiva lui.<br /><br />Cred că sunteţi teribil de talentaţi şi de motivaţi şi de pasionaţi ca să descoperiţi în felul fiecăruia, original şi riscant, se înţelege, drumul către un nou concept SF. Sfărâmarea liniarităţii, fie ea şi liniaritate literară, e abia la început. În multe din TEXTELE construite de voi, fie că sunteţi scriitori sau nu, sunt dovezi clare de FICŢIUNE. A fi constructor de ficţiuni înseamnă a-ţi asuma riscuri inimaginabile. Literatura e o croazieră nevinovată şi un artificiu pe când construcţia fictiunii e insurgenţă, e zbatere nebună, şansă, haos şi semantică perversă şi nu numai atât... e viaţă.<br /><br />Prăbuşirea Vechilor Canoane îi orbeşte pe mulţi cu praful înjghebărilor desuete care nu lasă lumina noilor adevăruri să pătrundă. Voi aveţi târnăcopul şi bagheta magică.<br /><br />Vechile canoane ? Astăzi vorbim despre o hyper-fiinţare sau o hyper-funcţionare noi neştiind dacă suntem fiinţe sau suntem fiinţe-în-funcţiune, pe potriva faptului că viaţa ar fi fie autoorganizată, fie un construct. Ne zbatem între două mari idei astfel. Dar hyper este un alt drum. De la hyper-textualitatea căutată a postmodernismului la descoperirea unei noi funcţionări / fiinţări a unui black hole, totul anunţă moartea liniarităţii, a Big Bangului! Dacă dintr-un black hole putem totuşi extrage o informaţie atunci poate că acea categorie filosofică de NIMIC este de fapt un producător de realitate. Din ce extragem realul? Din ce vin toată instrucţiunile de consistenţă a Viului? Iar Viul este într-adevăr Viu sau este o ipostază dinamică pe care, popular sau vulgar o numim o Aparenţă?<br /><br /><br /><br /><br /><br />RESURSE MITOLOGICE ALE ANTICIPAŢIEI<br /><br />Horia Dulvac<br /><br /><br />În vecinătatea artei, imaginaţia şi anticipaţia devin indistincte. Este poate un amuzament al zeilor de a-şi vedea chipul răsfrânt în diverse moduri. În orice caz, dacă ar fi să cauţi temeiul obiceiului, vechi de când lumea, al omului de a face profeţii, nu-l poţi găsi dezlipit de creativitate. Existenţa însăşi, aflată în temporalitate, percepţia cauzală a sensibilului, conţin implicitat viciul profetic, căci ce este cauza, dacă nu un efect anticipat?<br /><br />Ca multe alte lucrări de ficţiune, cartea lui I. P. Culianu exploatează din plin nevoia de basm a omului. Acesta e cel puţin un argument ce face perenitatea controversatului gen al literaturii de ficţiune şi îşi găseşte izvorul în nevoia exprimării diverse a foamei comune de mitologie. Ceea ce are în plus cartea lui Culianu e maniera agreabilă în care fanteziile unui ins cultivat trec dincolo de intenţia formal anticipativă, devenind literatură. Astfel, în povestirea „Pergamentul diafan", bogata abaţie căreia i se „fură viziunile", apelează la serviciile unui detectiv numit Iisus din Kashkar. Ancheta începe prin identificarea „celor trei cercuri", caracteristice grupurilor: „marele cerc, cel al funcţiunilor şi cel interior", ultimul conţinând elitele, acolo unde trebuie „căutat întotdeauna vinovatul". Potrivit „regulei marionetei", exprimată printr-un catren printre poemele călugarului: „atunci când puterea cuiva este prea vizibilă, deseori e vorba de o marionetă. Caută-l pe cel ce-o mânuieşte şi vei şţi de unde se trage răul", cercul suspecţilor se strânge. În cele din urmă, autorul neobişnuitului furt se vădeşte a fi un bătrân demiurg ce utiliza o metodă de prindere a viziunilor sustrase, într-un „pergament diafan". Cu ajutorul lor, plăsmuia o cortină, nu de fier, ci de iluzii, pentru protejarea Paradisului personal. Detectivul e prins într-o capcană, atras de momeala propriei pasiuni, (o stratagemă comună Iluziei) şi şantajat în scopul de a fura viziunile Occidentului „un ţinut întins şi bogat, locuit de creştini romani". „Dar oare apusul fără viziuni nu va fi dezamăgit?", a întrebat detectivul. „Şi ce vă pasă? Ce-aveţi voi de împărţit cu acei oameni?" ar fi răspuns suveranul oriental, punând sub semnul derizoriului efortul titanic al Apusului. O altă idee interesantă pentru literatura genului e prezentă în povestirea „Stăpânul sunetului". Un anume Sa'id ibn Misjah descoperă proprietăţile sunetului în momentul în care se află în primejdia de a fi ucis de un tâlhar ce ridicase paloşul să-i despice ţeasta. Strigătul spaimei, inaudibil, îl ucise pe tâlhar. Experimentându-şi calităţile, Misjah îmblânzeşte o turturică imperială, îşi schimbă culoarea pielii (care era neagră) şi îşi perfecţionă trupul până când, devenind casant, emigra în moarte în alt trup, continuând să se desăvârşească. „Prin reîncarnare sufletele uită ceea ce erau în stare să facă în trecut", păstrându-şi însă „amintirea platoniciană". Cert este că „stăpânul sunetului" reuşeşte transcendenţa barierei de uitare. Nu lipseşte nici retragerea în singurătate, la treizeci şi [câţi?] de ani, pentru a medita, aidoma profeţilor, asupra cunoaşterii, „să afli ceea ce e de fapt prestabilit", adică „propriile limite". Descoperind rolul de purtător de mesaj al lumii obiectuale, destinul ei de a se înfăţişa plastic, materialul semnificativ fiind azvârlit efemerului, după îndeplinirea funcţiunii „Stăpânul sunetului" că poate fi creator, că poate naşte prin sunet, substanţă şi legi. În consecinţă creează „scheletele sonore" ale câtorva specii, concepute în joacă, pe moment fără existenţa materială. La 72 de ani (din următoarea reîncarnare) mai avea de găsit substanţa care să transporte modelele, aflate în somnolenţa fonică, în lumea sensibilă. Dar, odată aşezate în matricea substanţială, sunetele l-au secat de viaţă, astfel că „cel mai de seamă om al Islamului după profet dispare în nimic, fără să i se găsească nici turbanul, nici brăcinarul, nici carnea, nici oasele". Trecuse în starea de absenţă. Un ultim exemplu al disponibilităţilor imaginative şi anticipative ale autorului, în povestirea „Alergătorul tibetan". Crescuţi în mănăstiri lamaiste, alergătorii sunt iniţiaţi în tehnica suflurilor şi concentrării, astfel încât organismul nu li se uzează", putând rula zeci de ani sau veacuri, fiind practic nemuritori. Rolul lor este de mesageri - în subconştient le este încifrat un simbol, destinat unui „guru", protejat de alte simboluri (texte) false. Purtătorul este inconştient de semnificaţia pe care o transportă, destinul lui fiind în întregime subordonat acestui scop. Se conturează o temă predilectă: rostuirea (de către o instanţă superioară) formelor materiale să se supună rigorii plasticului, semnificării. Este conturată totodată şi situaţia precară a instanţei transcedente care nu se poate reflecta şi deci fiinţa sensibil, în absenţa substanţialităţii.<br /><br />Dramatică este astfel povestea fictivă a celebrului „Alergător tibetan" supranumit „Calul alb" care, angrenat în Istorie de războiul cu Cotropitorul, fusese destinat să transporte unui conducător lamaist mesajul „roţii" cea care le va fi adus pieirea. Din nefericire Stăpânul, adică destinatarul moare şi „Calul alb" aleargă perpetuu, fără să ştie ce înţeles poartă viaţa sa. În cele din urmă soarta (sub înfăţişarea unei zeiţe) pune capăt aspiraţiei continue a alergătorului, mântuindu-l într-un accident mortal de automobil. Fără îndoială că insatisfacţia pe care o resimţi uneori alături de bucurie la lectura volumului de ficţiune al lui Culianu se datorează mai degrabă unor uşurinţe ale textului ce-l situează în sfera cuprinzătoare a mediocrului.<br /><br />Altminteri, ferventa imaginaţie, disponibilitatea exploatării temelor „science-fiction" fac deliciul cititorului pasionat al unui gen de literatură care îşi probează, odată în plus, perenitatea.<br /><br /><br />Articol apărut iniţial în:<br />Ramuri, nr. 10-11-12, oct., nov., dec., Craiova, 1993<br /><br />Republicat în volumul:<br />Horia Dulvac - Îngrijorări fără mandat, Editura Marineasa, Timişoara, 2000.<br /><br />Versiune electronică:<br />http://www.elibrarie.ro/carti/dulvac.pdf<br /><br /><br /><br /><br /><br />BUNICA DISTOPIILOR<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Edwin A. Abbott este un nume foarte puţin cunoscut la noi. În primul rând, pentru că principala sa operă, romanul „Flatland: A Romance of Many Dimensions" (Platlanda: o poveste romantică în mai multe dimensiuni), n-a fost tradus în limba română.<br /><br />Criticul Florin Manolescu îl aminteşte doar conjunctural, de trei ori, în „Literatura SF". Prima dată, vine vorba de „Flatland" atunci când discută diferitele denumiri autohtone date literaturii SF, iar criticul remarcă forma de „roman matematic", caracterizarea lui I. Ionescu din articolul „Viaţa în lumea plană", apărut în „Natura", revistă ştiinţifică de popularizare, an. VIII, nr. 7, aprilie 1913, p. 193. A doua oară, când discută definiţia genului SF şi socoteşte că: „pe treapta cea mai înaltă a modelării indirecte s-ar putea recunoaşte analogia cu un model matematic". Iar a treia oară, când vine vorba de cronica publicată de Grigore C. Moisil în nr. 27 din 3 iulie 1923 în „Ziarul ştiinţelor şi călătoriilor": „O călătorie în Flatland. Fantezie matematică".<br /><br />Pentru că sâmburele axiomatic din care a rodit povestirea lui Abbott n-a reuşit să entuziasme partizanii autohtoni, precum Herbert George Wells l-a fermecat pe Henri Stahl, nimeni n-a scris „Un român în Platlanda" şi, în consecinţă, n-a fost amintit nici în „Anticipaţia românească" a lui Mircea Opriţă. La fel, Ion Hobana îl ignoră în volumele in seria „Autori, cărţi, idei": „Science fiction" (1983) sau „Literatura de anticipaţie" (1986). Nu este pomenit nici în biografia lui H.G. Wells: „Un englez neliniştit" (1996), deşi cei doi autori au fost contemporani, iar Exploratorul Timpului se joacă şi el cu dimensiunile spaţiului-timp. Nici Silvian Iosifescu nu-l aminteşte în secţiunea „Posibilitate, utopie, mit", din volumul "Literatura de frontieră" (1971).<br /><br />Printre puţinii scriitori români atraşi de „naraţiunea euristică" în manieră Abbott se numără Ioan Petru Culianu. Nicu Gavriluţă amintea într-un articol din „Observatorul cultural" (Lumile multidimensionale si noile geografii ale imaginarului) că profesorul din America, specialistul în istoria religiilor, a început în 1988, la Universitatea din Chicago, un curs neobişnuit: „Ştiinţă şi religie. A patra dimensiune". Bibliografia înaintată studenţilor cuprindea şi cartea lui Edwin A. Abbott, alături operele semnate de Lewis Carroll, Albert Einstein, Isaac Asimov, Jorge Luis Borges.<br /><br />În povestirea „Tic tac" din volumul „Deratizare" (1999), Lucian Merişca descrie agonia unui împătimit al jocului tri-, bi-, monoliard, care îşi pierde rând pe rând dimensiunile şi devine un punct (obiect zero-dimensional).<br /><br />În Occident, Abbott este un autor citit şi citat. Iată ce zice „The Encyclopedia of Science Fiction", editată de John Clute şi Peter Nicholls:<br /><br /><br />Edwin A[bbott] Abbott (1839-1926) - cleric britanic, teolog şi scriitor, a cărui cea mai cunoscută operă, publicată iniţial cu titlul „A. Square", este „Flatland: A Romance of Many Dimensions" (1884). Povestită şi ilustrată de Domnul Pătrat, romanul cuprinde două părţi. Prima este cu precădere dedicată descrierii lumii bidimensionale din Platlanda, ai cărei locuitori şi-au stabilit o ierarhie socială proprie. În partea secundă, Domnul Pătrat călătoreşte în vis în universul unidimensional din Lineland (Ţara Linie), al cărei locuitori nu pot să conceapă un univers bidimensional. Apoi, la rândul său, primeşte vizita unui călător tridimensional din Spaceland (Ţara Spaţiului - se subînţelege: trimensional), numit Sfera, pentru că are o formă sferică, care-l convinge prin argumente ingenioase şi-l determină să creadă în existenţa lumii cvadridimensionale.<br /><br /><br />Autorul victorian e un oaspete obişnuit în cărţile de popularizare a ştiinţei, unde se discută probleme de matematică sau fizică n-dimensională. „Romanţul ştiinţific" a fost dezvoltat în continuare. Matematicienii Charles Howard Hinton (An Episode of Flatland - 1907), Martin Gardner, informaticianul A. K. Dewdney (The Planiverse - 1984), fizicienii George Gamow (Mr. Tompkins in Paperback - 1965), Rudolf V. Rucker (Spaceland: A Novel of the Fourth Dimension) şi alţii au ţinut fiecare să adauge câte ceva la ineditul univers creat de Abbott. Îndrăznim chiar să susţinem că putem decela influenţe chiar în literatura cyberpunk, precum rebelul „Neuromancer" (1984, din nou) de William Gibson.<br /><br />Adevărata calitate al lui „Flatland", foarte puţin discutată în cercurile literare de pretutindeni, constă în faptul că micul volum adună în paginile sale o bună parte dintre elementele ce vor caracteriza distopia, un subgen literar în care ni se prezintă „cea mai anormală dintre lumile posibile", iar omul constituie o entitate „redusă la absurd" (Florin Manolescu).<br /><br />„Ţara Plată" („Platlanda") a apărut în 1884, cu 100 de ani înainte de anul ales în 1948 de George Orwell pentru a descrie o lume total pervertită, în care minciuna a fost ridicată la politică de stat: „1984". Pentru a influenţa şi a dirija gândirea oamenilor, a fost inventat un limbaj aparte: „nou-vorba", temă prezentă şi în cartea clericului victorian, ai cărui eroi se plângeau de duplicitatea masculină:<br /><br /><br />„Când discutăm cu femeile, vorbim despre dragoste, îndatorire, drept, bine, rău, milă, speranţă şi alte noţiuni iraţionale, cu substrat sentimental, care nu există şi pe care am fost nevoiţi să le inventăm doar ca să ţinem în frâu exuberantele izbucniri emoţionale feminine. Dar între noi şi în cărţile noastre folosim cu totul alte cuvinte - aş putea spune chiar că vorbim o limbă diferită. Atunci dragostea devine aşteptarea unor beneficii, îndatorirea se transformă în necesitate sau potrivire, iar celelalte vorbe se preschimbă într-un mod asemănător."<br /><br /><br />Abbott şi-a structurat volumul în 22 de capitole (numărul literelor din alfabetul ebraic şi al arcanelor din Tarot), dispuse în 2 părţi. Într-o astfel de abordare, se poate lesne explica de ce prima parte cuprinde 12 capitole, iar a doua începe cu al treisprezecelea (Moartea, ca o premiză a Renaşterii), dar faptul în sine nu este atât de şocant cât fragmentul ales drept motto al părţii secunde:<br /><br /><br />„O brave new worlds,<br />That have such people in them!"<br /><br />„O, mândră lume nouă,<br />Care cuprinzi astfel de oameni !"<br /><br /><br />E replica Mirandei din actul V al piesei „Furtuna" de William Shakespeare, o exclamaţie care avea să dea titlul unui alt cunoscut roman distopic, „Minunata lume nouă" (1932) de Aldous Huxley.<br /><br />Lumea bidimensională a lui Edwin A. Abbott se bazează pe segregare. Diferenţierea este atât sexuală cât şi socială. Bărbaţii din Platlanda sunt poligoane mai mult sau mai puţin regulate, în vreme ce toate femeile, fără excepţie, sunt nişte segmente de dreaptă. Casele din Ţara Plană au cel puţin cinci laturi şi două uşi: una largă, pentru bărbaţi şi alta îngustă, pentru femei. Bărbaţii se tem de femei, care îi pot înţepa mortal, mai ales dacă vin chiar din faţă, când segmentul de dreaptă apare ca un punct. Prin urmare, consoartele planlandezilor sunt obligate prin lege să se fâţâie pe stradă, ca să fie cât mai vizibile.<br /><br />Bărbaţii sunt împărţiţi după numărul de laturi. Casta cea mai de jos cuprinde triunghiurile, adică soldaţii şi muncitorii. Lumea este guvernată de cercuri (poligoane cu un număr infinit de laturi), care deţin puterea absolută în Platlanda. Eroul povestirii este un pătrat, un „guler alb" din casta intelectualilor, ce cuprinde şi pentagoanele. Aristocraţia formează o minoritate selectă, ai cărei membri au minimum 6 laturi.<br /><br />Politicienii sunt mai ales preoţi, grupaţi într-o singură organizaţie, Partidul Cercului. Pacea socială se bazează pe principiul egalităţii laturilor: locuitorii poligonali trebuie să arate perfect. Figurile neregulate sunt abandonate de părinţi, batjocorite de fraţi şi surori, neglijate de slujitorii din casă, urmărite cu teamă de cetăţeni şi denunţate poliţiei. Dacă totuşi ajung la maturitate, ele sunt executate sau li se interzice să se căsătorească şi să procreeze. Deci, ca să poată trăi câtuşi de cât normal, platlandezii trebuie să aibă măcar două laturi egale, adică să fie triunghiuri isoscele.<br /><br />Ambiţia de a parveni i-a determinat pe unii dintre eroii lui Edwin A. Abbott să săvârşească fapte reprobabile, demne să fie înfăţişate de pana unui Theodore Dreiser, John Braine, Nicolae Filimon sau Liviu Rebreanu. Unele poligoane şi-au dat copii pe mâna medicilor, care le-a frânt laturile în două, în încercarea de a le spori numărul. Riscurile erau imense, din 10 prunci supravieţuia operaţiei doar unul; dar dacă scăpa, el căpăta un statut social care ar fi necesitat, în mod normal, o evoluţie de două-trei sute de generaţii.<br /><br />Obsesia perfecţiunii matematice dezumanizante apare şi în romanul „Noi" de Evgheni Zamiatin, scris în 1920, publicat în 1927 (traducerea românească realizată de Mihai Maxim a apărut în 1998, la Editura Paideia). Aici, numele oamenilor sunt substituite printr-o literă urmată de un şir de cifre, procedeu preluat ulterior şi de George Orwell. Eroul principal, D-503, e un matematician de geniu, cetăţean model, perfect înregimentat într-o societate unde „numerele" se încolonează zilnic ca să iasă la plimbare colectivă: „aşa cum sunt prezentaţi luptătorii pe monumentele asiriene: o mie de capete, două picioare turnate - un întreg, două mâini desfăcute - un întreg." Statul e condus de un Binefăcător, reales an de an în Ziua Unanimităţii, pentru că: „istoria Statului Unic nu cunoaşte întâmplarea ca vreun singur vot să fi îndrăznit a încălca măreţul unison“. Drept răsplată, în această zi, fiecare număr primeşte o uniformă nouă, albastru-gri.<br /><br />Uniformitatea, monotonia definesc întotdeauna distopia. Viaţa din Platlanda a fost plictisitor de cenuşie, până când unii au reuşit să-i dea culoare şi au început să-şi vopsească laturile în felurite chipuri. Astfel ei şi-au creat o personalitate VIZIBILĂ, uşor de recunoscut. Conform celor povestite de domnul Pătrat, avântul policolor a pătruns şi în lexic, a determinat o perioadă de efervescenţă creatoare, iar vocabularul platlandez s-a îmbogăţit atunci cu o mulţime de noi cuvinte.<br /><br />Spre deosebire de chinezi, unde galbenul putea fi purtat doar de împărat, în ţara plană oricine putea să-şi vopsească laturile după poftă. Culoarea a şters diferenţierile sociale, figurile geometrice şi-au pierdut respectul datorat aristocraţiei şi clerului, au început să-şi neglijeze îndatoririle şi, în cele din urmă, acumularea nemulţumirilor a provocat o revoltă. Ea a fost înăbuşită în sânge de femeile dirijate de cercuri, categorii limită, care nu puteau umbla „cu latura vopsită".<br /><br />O „conjuraţie" asemănătoare între putere şi femei apare în „451 Fahrenheit" de Ray Bradbury, unde Mildred, soţia pompierului Guy Montag, l-a trădat şi eroul a fost nevoit să-şi incendieze propria locuinţă. Lucrul era previzibil. Femeia trăia în lumea înfăţişată de trei ecrane imense de televizor, montate fiecare pe câte un întreg perete şi a trecut printr-un proces gradat, ireversibil, de spălare a creierului. În cele din urmă, Mildred ajunsese să creadă că personajele din programele TV interactive, cu care se afla zi şi noapte în legătură, constituiau familia ei şi s-a înstrăinat de soţul ei.<br /><br />Sper că exemplele citate mai sus au prezentat destul de sugestiv felul în care satira lui Edwin A. Abbott a pregătit terenul şi i-a inspirat pe creatorii marilor distopii din secolul XX. Precum H. G. Wells a anticipat rolul jucat de tancuri, avioane, gaze toxice într-o confruntare armată, reverendul englez a redat pericolele la care se expune o societate izolată, limitată axiomatic în numele unei ideologii „salvatoare". În ciuda aspectului savant şi al aerului desuet, „Flatland" reprezintă un punct de reper în istoria SF-ului mondial, un fel de bunică a distopiilor - un avertisment pe care secolul XX l-a înţeles prea târziu. Să sperăm că în viitor cartea îşi va afla un traducător inspirat şi apoi va călăuzi noile generaţii atât în lumea unor geometrii exotice, cât şi în viaţa de zi cu zi. În esenţă, „Flatland" ne învaţă o lecţie simplă: orice platitudine poate căpăta o dimensiune suplimentară, un înţeles, dacă i se adaugă un strop de culoare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />ELEMENTE FANTASTICE ÎN POEZIA LUI DAMIAN URECHE<br /><br />Constantin Cozmiuc<br /><br /><br />Fantasticul unei creaţii poetice este o noţiune oarecum inefabilă, greu de definit. O poezie cu o temă fantastică, aparţine genului implicit, sub acest aspect, la Damian Ureche încadrându-se integral volumul Elegie pentru Francesca da Rimini, unde femei celebre din istorie, legendare ori personaje istorice, îşi continuă, prin versurile poetului demersul în lumea noastră.<br /><br />În rest, la Damian Ureche, apelul la fantastic este unul de tip, am spune, asociativ, în sensul că dimensiunea fantastică apare prin extrapolarea metaforei din poezie.<br /><br />De regulă, într-o proză fantastică se face uz de o panoplie de personaje, situaţii şi/sau decor de sorginte fantastică, pentru a rezulta un text care de cele mai multe ori sugerează o metaforă. De pildă Frankestein, poate fi citit ca o metaforă a omului care vrea să-şi egaleze creatorul şi a eşecului acestui demers şi exemple din sfera fantasticului şi a science fictionului ar putea continua la nesfârşit.<br /><br />În poezie, dacă nu este fantastică prin excelenţă (Luceafărul lui Eminescu, de pildă), elementele onirice, care pot fi uneori simple comparaţii fără termen de comparaţie (A este ca şi B, devine prin alăturare A este B) sugerează fantasticul prin concretizarea metaforei, perceperea ei ad literam.<br /><br />Un exemplu clasic eminescian este La steaua, unde pornind de de la ideea stinsului amor ce ne urmăreşte încă se ajunge la metafora stelei ce a murit, dar, datorită distanţelor imense, noi tot o mai zărim încă.<br /><br />Posibilităţile oferite de acest mecanism sunt surprinzătoare, amintind de cunoaşterea paradisiacă, opusă celei luciferice, în accepţiunea lui Blaga, dar putându-se totuşi întâlni căci, în exemplul citat, viteza finită a luminii şi noţiunea de an lumină apare anticipând ideea la o distanţă apreciabilă faţă de expunerea ei luciferică, prin ştiinţă.<br /><br />Poezia lui Damian Ureche are universul ei stilistic, bine definit. Aici dominanta este trăirea interioară, iar elementul fantastic constituie un moment episodic în marea majoritate a cazurilor, apărând ca o scânteiere, uneori şăgalnică, alteori tragică, care pune tema versurilor sub o altă lumină.<br /><br />Ziua trăi / Ultimul spasm / Vine spre timp / Lumea de basm, scrie poetul o invitaţie în lumea plină ba de veselie, ba de durere a poeziei sale, în care putem întâlni versuri memorabile cum ar fi: Şi bate toaca păcatele pe toacă, sugerând un mecanism ce mărunţeşte păcatele omenirii pentru a fi mai uşor asimilate la venirea Mântuitorului.<br /><br />Puem întâlni imagini fantastice de un farmec pictural, cum ar fi: Gheţar / Din care / Va răsări / Titanicul ! (Poezia) ori: Se clatină clopotniţa luminii / Şi paşii-s refuzaţi de munţii răi, / Iar până mâine m-arestează crinii / Că am tânjit prea mult la sânii tâi. Tânjeală ce îl va urmări pe poet atât în opera sa, cât şi în viaţa lui, trăită la graniţa dintre real şi poezie, căci era poet ce locuia pe calea dinspre Şag şi unii-i spuneau că ia şi viaţa în şagă, cum scria el însuşi despre sine.<br /><br />Imaginile din poezia sa, multe împodobite cu elemente de fantastic, merg de la analiza socială, istorică (Trec tunete de groază pe la tâmple, / De vise încercând să ne despartă. / Bezmetic genocid. Oftează ţară ! / Trecând prin foc, istoria nu iartă), la momente de un comic irezistibil (Cucule, pasăre roză / Hai să micşorăm din doză / C-a făcut luna ciroză !), până la un tragism melancolic ce am putea spune că îi domină opera: Vreţi poate un sărut de ghiaţă / Ce poate fi sorbit cu paiul ? // Poetul pleacă beat din crâşmă... / Scârbit, mahmur şi bun de plată. / Dacă aceasta e iubirea, / Eu... niciodată. Niciodată în „Barul cu fecioare dietetice", titlul în sine sugerând o atmosferă onirică, o iubită parşivă, femeia ce provoacă suferinţă, imagine dominantă în poezia lui Damian şi a cărei rezolvare o găseşte într-o veşnică boemă (Cu mine moare ultimul boem / Pantera vieţii i-a sărit în gât) reprezentată copios în versurile sale : Sticla-i goală, doamna-i goală / Descunună-mă, părinte !, mai ales în volumul Mofturi de privighetoare.<br /><br />Deosebite prin imaginile fantastice sunt poeziile Muzică povestită : ...Iar marginile spaţiului se rup, / Rămâne un nucleu de clipă tare / Şi-o porţiune a sângelui din trup / Ce ia din fuga cerbului răcoare. şi Ana zidită: Manole a plecat să doarmă-n baladă / Terminase de zidit / Vis peste vis zăpadă pe zăpadă, / Manole a căzut în baladă. / Ana iese din zidul deschis ca o pleoapă, / Şi vine să bea din baladă / O mână de apă. Prima excelând printr-o descriere a unei altfel de percepţie a muzicii, iar cea de a doua prin imaginea Anei ieşind din zid, în locul ei intrând de data aceasta Manole, concretizat din baladă.<br /><br />Damian Ureche rămâne însă un poet al lumii reale, pe care o transfigurează într-o lume interioară dominată de melancolie, durere, dar şi revoltă: Şi-aş vrea ca Ţara care vine / Să nu se clatine ca mine... / Sunt trist şi turmentat mereu, / Dar toţi trăiţi din votul meu !<br /><br />Temele sale predilecte, aşa cum au fost ele identificate de Eugen Dorcescu, amorul, abandonul, destinul poetului, boema şi poezia care este pretutindeni, fac ca universul spiritual al poeziei lui Damian Ureche să fie mai apropiat de real, decât de fantastic. Fantastică, onirică, este iubita, sau mai precis iubirea încarnată, care împinge imaginaţia dincolo de limitele sale fireşti, într-o lume ce fiinţează în paginile tipărite, şi ele punte între lumea poetului şi cea a cititorului. „Vino cu mine departe, departe, departe, / Ce muguri ţâşneau din chinul copacilor goi, / Vino cu mine, i-am zis, să fugim într-o carte, / Dublă cerneală fierbinte strivită-ntre foi... / Şi ce departe eram, şi ce amândoi !”<br /><br />Dar, cel care şi-a revendicat premiul Nobel pentru singurătate, care a încântat cu mofturi de privighetoare oraşul martir Timişoara până în toamna poetului, acest Eminescu al Banatului cu spectacolul privirii în fiecare noapte de zile mari a spus în versurile sale tot ce mă doare, ca o invitaţie la vis cu temperamentul primăverii pe melodia unor viori fără amurg a lăsat lumea boemă şi literară mai săracă prin absenţa sa.<br /><br />Dar, încă un element fantastic, cum spunea un copil: poetul n-a murit, poetul a plecat între stele. A folosit drept rampă de lansare opera sa...<br /><br /><br /><br /><br /><br />O MACHIAVELIADĂ COSMICĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Romanul „Elogiul muncii de partid" reprezintă cel de-al doilea roman publicat de prozatorul craiovean Victor Martin, după „Can şi Ideea" (2002). Anterior, în anul 2000, au apărut două volume de povestiri, „Timbrul" şi „Dispariţii", care au grupat unele dintre povestirile publicate anterior în almanahuri, săptămânalul Jurnalul SF, reviste de cultură (Vatra), suplimentele literare ale ziarelor, fanzine. Tuturor acestora li se alătură două plachete de versuri, „Arhitectura şoaptei" (1996) şi „Curcubeie de cicocolată" (2004) - din ultima, am ales poezia „Timpul", prezentată la rubrica „Va urma".<br /><br />Partea cea mai voluminoasă a operei martiniene o formează culegerile de vorbe de duh, adunate într-un vesel alai de volume: „Aforisme" (1995), „Insolaţia de la miezul nopţii" (1997), „Binţinguri cu flanţanguri" (1999), „Violatorii zilei de mâine" (2000), „Teoria prazului" (2001), „Plimbare cu telemobilul" (2002), „Triumful prostiei" (2003). Fiecare dintre aceste cărticele cuprinde câte ceva din substanţa pe care Victor Martin a frământat-o îndelungat şi din care a plămădit cel de-al doilea roman al său.<br /><br />Pâna la proba contrarie, „Elogiul muncii de partid" pare să fie prima distopie umoristică din literatura română. Science-fictionul autohton cuprinde suficiente incursiuni pe tărâmul comicului, ce parodiază tehnicismul (Octavian Sava şi Alexandru Andy - Pisica din Baskerville), opera spaţială (Mircea Opriţă - Argonautica; Lucian Merişca - Peripeţiile unor pământeni în Exterrior), povestirile poliţiste cu roboţi (Eduard Jurist - Inspectorul Bott intră în acţiune).<br /><br />Spre mulţumirea lui Silvian Iosifescu, critic convins că: „prezenţa redusă a comicului deosebeşte ştiinţa-ficţiune de străbuna ei, însemnarea de călătorie", puţinele distopii publicate în România (Cătălin Ionescu - Loser, Lucian Merişca - Deratizare, Gheorghe Săsărman - Cupa de cucută) sunt atent cumpănite, grave, preocupate de conturarea clară a ameninţării care ne poate transforma viaţa în iad. Dar Victor Martin are din fire un pas mai sprinţar, care nu se potriveşte defel cu tempo-ul de cortegiu funerar în care se defilează prin „cea mai anormală lume posibilă", cum defineşte Florin Manolescu distopia.<br /><br />De fapt, situaţia e aceeaşi cam peste tot pe glob. În literatura anglo-saxonă, nu-mi amintesc de nici un titlu în afară de „Plaga lui Midas" (The Midas Plague, 1954) de Frederic Pohl: o voioasă exagerare a metehnelor societăţii de consum, unde supraproducţia de mărfuri produse de roboţi va fi consumată tot de ei, lăsând oameni să respire uşuraţi.<br /><br />La Victor Martin, elementul de anormalitate ce tulbură rânduielile cetăţii e politica. Albert Hosman, un cetăţean oarecare, doreşte să-şi declare băieţelul la Primărie. Greşeşte intrarea şi se trezeşte într-o navă cosmică, care pleacă pe planeta Ioza, ca să înfiinţeze un partid politic şi să câştige alegerile. Aici îl cunoaşte pe Aram Melior, un personaj la fel de machiavelic ca şi Mustapha Mond, Controlorul Mondial din „Minunata lume nouă" de Aldous Huxley. Domnul preşedinte de partid doreşte un singur lucru: puterea. Şi nu precupeţeşte nici un efort ca s-o obţină.<br /><br /><br />„- Noi am pus mâna pe aproape toată economia. Nu poţi conduce o naţiune decât dacă aceasta are ceva să-ţi ceară. Am mers pe ideea: vă luăm tot ca să aveţi ce cere."<br /><br /><br />Băştinaşii de pe Ioza sunt nişte umanoizi vizibili doar pe planeta lor, care n-au puls, n-au tensiune, n-au temperatură şi, spre uimirea membrilor de partid, n-au nici un fel de inhibiţii sexuale. De fapt, şi printre membrele din cel mai mare partid al oamenilor se găsesc destule figurante blonde, cu un vino-ncoace agresiv şi un libido pe măsură. Victor Martin însă evită, pe cât posibil, tentaţiile facile şi îşi conduce foarte precaut acţiunea pe terenul confruntărilor electorale, al luptelor dintre copiii clanurilor mafiote, al revoltelor spontane, al bombelor plasate în mingile de fotbal şi al comerţului cu organe.<br /><br />Acţiunea e presărată din belşug cu evenimente ieşite din comun: rotirea pe scaune declanşează misterioase fenomene spaţio-temporale; călătoria cu autobuzul întinereşte pensionarii; casele apar din pământ şi dispar din senin, construite din cuantice frunicuţe; ca să nu mai vorbim de clone, soacre, maşina de călătorit cu trenul sau naţionalizarea cimiterelor.<br /><br />În „Anticipaţia românească", ediţia a II-a (2003), criticul Mircea Opriţă spunea despre povestirile lui Victor Martin că „sunt un fel de panoramă veselă de motive SF, cu alunecări capricioase de la un subiect la altul, pe fluxul unui umor adesea grosier, forţat, iar câteodată chiar involuntar". Comparativ cu acestea, „Elogiul muncii de partid" reprezintă o certă evoluţie - avem de-a face cu o construcţie elaborată, chiar dacă se simte o anumită compartimentare; cu un ritm strunit, domolit uneori până la tărăgănare; cu o cursă gândită tactic - nelipsită de unele devieri insolite; cu personaje atent definite, cântărite, condamnate. Uneori le ia gura pe dinainte şi încep să vorbească în aforisme, de parcă ar cita din cărţile precedente, dar Victor Martin se amuză persiflându-le şi le readuce cu un ghiont în spaţiul acţiunii. Un fragment din roman poate fi citit la rubrica Pro-Ton din acest Pro-Scris.<br /><br />Pe coperta din spate, autorul susţine că „practică un science-fiction de neînţeles pentru americani şi o analiză politică greu de înţeles pentru populaţia din rândul căreia provine". Bănuiesc că n-a citit „Cinci ani la Cotroceni", manualul de campanie electorală al fostului ambasador în Elveţia şi consilier prezidenţial Iosif Boda. Dacă le puneţi alături, una albă, cealaltă neagră, cele două cărţi formează o pereche complementară perfectă: Ghidul alegătorului român. Citiţi-le, înainte de a introduce buletinul de vot în urnă. Dacă nu, nu vă miraţi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />DE LA FABULĂ LA SPACE-OPERA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Am ajuns la ultima carte a lui Nicolae Pop printr-o întâmplare. Poetul născut în 1 Decembrie 1928, în Mirşidul sălăjean, a copilărit împreună cu o vecină din bloc - taţii lor erau ceferişti şi lucrau împreună la depoul din Jibou. Pe vreme aceea, feroviarii trăiau în nişte barăci amplasate într-o văioagă din spatele gării - azi un loc împădurit, unde doar ghizdul unei fântâni astupate cu bolovani mai trădează existenţa unor gospodării.<br /><br />Şaptezeci şi cinci de ani mai târziu i-a trimis fostei sale tovarăşe de joacă un volum de poezii, „De pe ramul cântecelor mele", o culegere de autor ce cuprindea şi nişte „Stihuri acide" - o serie de fabule tăioase, pe care le-am citit, mi-au plăcut, le-am semnalat şi altora. Nicolae Pop a aflat şi mi-a răspuns. Am aflat atunci că nu era nicidecum o apariţie tomnatecă, autorul debutase în 1977, cu volumul de fabule „Ventuze". A urmat apoi o primă carte pentru copii, „Fabule", frumos ilustrată de Dana Schobel-Roman, apărută la Editura Ion Creangă în 1982. Bibliografia de autor cuprinde încă multe alte titluri: publicistică, versuri, prezenţe în antologii. Nici prin cap nu mi-a trecut că fostul redactor-şef al Editurii Militare are de gând să scrie şi o carte de aventuri cosmice, ba mai mult, ne vom regăsi în ea împreună cu familia, prietenii, vecinii şi alţi jibouani.<br /><br />„Aventurile junilor astronauţi Romeo şi Dan" (Jurnal de bord) a apărut la editura SemnE, aceeaşi care i-a publicat „Cartea cu fabule" (2003).<br /><br />Eroii principali sunt Romeo Breban şi Dan Gorun, doi adolescenţi de excepţie, „medaliaţi cu aur la o importantă Olimpiadă ştiinţifică internaţională". Pe când să primească nişte burse NASA, liceenii au fost răpiţi de o farfurie zburătoare, de la marginea ipoteticului oraş transilvan Meseşani. Aventurile lor au fost consemnate într-un „Jurnal de bord", scris în catrene rimate, cu versuri scurte, de 7-8 silabe, în metrică de baladă populară.<br /><br />Cei doi elevi supradotaţi erau în vacanţă, la bunici şi se jucau cu un zmeu, când alături, „pe clin de plai", a aterizat o navă extraterestră. Spre surpriza lor, pilotul ozeneului era chiar bunicul lor, aşa că ştirile despre răpire n-au fost decât o păcăleală pentru bietul mapamond.<br /><br />Ca în „Maidanul cu extratereştri" de Constantin Cozmiuc, nava fusese abandonată într-o vie de nişte fiinţe din altă lume, care au descoperit că la noi există „tămâioasă, nunţi, pălincă şi gustări", şi-au găsit nişte mirese şi s-au juruit să nu mai plece de pe Pământ.<br /><br />Farfuria zburătoare a fost modificată de inginerul Titirez şi botezată „Măiastra", după frumoasa sculptură a lui Constantin Brâncuşi. Spre deosebire de proiectilul lui Jules Verne din „De la Pământ la Lună" sau de poluantele navete spaţiale, ea beneficiază de o tehnologie ecologică: „decolează de oriunde, / zboară fulger sau domol / şi coboară după voie / pe oricare fel de sol, / propulsată-ntotdeauna / de un sistem cu tainic har, / ce îşi soarbe energia / dintr-un flux multistelar!"<br /><br />Evident, după decolare, băieţii au făcut cunoştiinţă cu antigravitaţia şi fermecaţi de starea de imponderabilitate au uitat că misiunea lor este una de explorare (to boldly go...). Au pornit deci, „cu fotonică viteză", către Lună (distanţă care, la asemenea iuţeli, se parcurge într-o secundă şi un pic) şi de acolo mai departe, prin Sistemul Solar.<br /><br />Periplul printre planete le-a prilejuit întâlnirea cu o mică prinţesă, salvarea navei Gong din Constelaţia Lira şi alte aventuri menite să încânte copiii. Nu le voi înşirui aici, un fragment se găseşte pe „Bilet de voie" (http://www.bilet.go.ro), situl bibliotecii orăşeneşti din Jibou. Voi remarca doar îndrăzneala unui bunic, care, dincolo de statisticile alarmante, crede încă în viitor, în existenţa urmaşilor, a urmaşilor urmaşilor noştri şi doreşte să le hrănească imaginaţia, curiozitatea, dorinţa de aventură.<br /><br />Am urmărit cu tristeţe felul în care o parte din mass-media românească i-a luat peste picior pe studenţii care s-au străduit să construiască şi să lanseze prima navă cosmică particulară de la noi. N-am uitat campania turbată de denigrare de anul trecut, stârnită în presă în momentul când alpiniştii noştri s-au pregătit să plece către vârful Muntelui Everest. Toţi aceşti temerari au ştiut să nu-şi plece urechea la vocile rău-intenţionate şi au dovedit lumii - oare cu câtă durere în suflet? - că sunt capabili să îndeplinească o sarcină dificilă.<br /><br />Există o vârstă când, ca să construieşti o „Măiastră" şi să retrăieşti „Aventurile junilor astronauţi Romeo şi Dan", sunt suficiente o cutie mare de carton, cu ferestre decupate în chip de hublouri şi complicitatea unui bunic ca Nicolae Pop. Copiii ştiu, mai bine decât adulţii frustaţi, că dacă vor face acel pas mic pe urmele lui Armstrong, vom avea parte cu toţii de saltul întru omenire. Să ne amintim, deci, cum e să fii copil.<br /><br /><br /><br /><br /><br />EA, ROBOATA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Mircea Opriţă a remarcat-o pe Isabel încă în prima ediţie a Anticipaţiei româneşti (1994), când l-a inclus pe Sergiu Someşan printre autorii cu „lucrări promiţătoare":<br /><br /><br />„Avem de-a face deocamdată cu o producţie insuficientă cantitativ pentru ca din amorfismul provizoriu al creaţiei să se poată extrage acum liniile unui profil garantat. Ca şi alte lucruri, sarcina aceasta rămâne tot în seama viitorului."<br /><br /><br />Viitorul a confirmat. În ediţia a doua (2003), criticul a pus lucrările lui Sergiu Someşan sub lupă şi le-a analizat cale de patru pagini (345-348). Acolo se desluşeşte că firul de apă vie ce alimentează naraţiunile din primele două volume (Să n-o săruţi pe Isabel - 2000, Carte de magie - 2001) izvorăşte din locul unde elementul SF întâlneşte materia amorfă a cotidianului. Tehnica narativă a scriitorului se bazează pe „un remarcabil dozaj al efectelor", ce estompează caracterul senzaţional al motivelor generice, iar filtrul ironic prin care sunt trecute în final contribuie decisiv la acceptarea lor:<br /><br /><br />„Clişeele se dizolvă sub efectul gesturilor comice şi al replicilor surprinzătoare. În absenţa acestui tratament ingenios, texte notabile, precum «Întâlnire cu Isabel» şi povestirea ce dă titlul volumului, ar fi rămas la nivelul unor scenarii cvasi-poliţiste, cu agenţi temporali sub acoperire şi perechile lor feminine."<br /><br /><br />Isabela Ionescu a apărut în literatura SF românească cu mult înainte ca Lara Croft să facă primii paşi pe ecranul unui calculator. Dinamică, zvăpăiată, protectoare, tiranică, fidelă, ea pare să fie mai mult o zână pozitronică decât o androidă, semănând mai degrabă cu o cyber-Galadriel juvenilă decât cu un mecanism autonom şi inteligent, deşi, în ultimă instanţă, este şi una, şi alta:<br /><br /><br />„Părea o tânără de curând ieşită din criza de timiditate a adolescenţei şi care vrea pe toate căile să recupereze ce i se pare că a pierdut. Era nepieptănată după ultima modă care bântuia printre tineri şi îmbrăcată conform cerinţelor unui curent futurist din care pe moment am remarcat numai tricoul pe care părea să-l fi împrumutat de la un frate cu câţiva ani mai mic decât ea. Pe tricou, cu litere roşii, o inscripţie în limba engleză lansa o invitaţie fără echivoc." (Întâlnire cu Isabel)<br /><br /><br />În mod interesant, deşi în primele povestiri cu Isabel nu ne spune nimic despre circumferinţa bustului, subţirimea taliei, lărgimea şoldurilor, Sergiu Someşan ne creionează imaginea completă a unei tinere cu vino-ncoace. Afişarea cât mai vizibilă a formulei „Kiss Me" defineşte succint, intuitiv, pericolul, întocmai cum petele galbene de pe spinarea salamandrei ori alternanţa de inele viu colorate a şarpelui coral constituie o avertizare musai de luat în seamă. Nefericiţii care se lasă înşelaţi de aparenţe o păţesc, precum vecinul Guguţă, teroarea blocului în care locuieşte partenerul androidei ori craiul mustăcios de la petrecerea de lansare a romanului-capcană.<br /><br />Isabela Ionescu este garda de corp a lui Tom Anard, un agent temporal a cărui condiţionare a fost atât de bine realizată, încât şi-a luat acoperirea în serios şi se crede Andrei Tomescu, inginer de sistem la Axel SRL. Chiar dacă bărbatul suferă de amnezie, bătăioasa asistentă îi atrage atenţia asupra reflexelor formate în urma anilor de antrenament, aşa că în cele din urmă îşi acceptă inedita identitate şi intră în pielea ofiţerului însărcinat să sancţioneze orice perturbare a istoriei. Deşi lucrează cu un amalgam de teme, cu un amestec de Philip K. Dick (Ne putem reaminti totul pentru Dumneavoastră, Almanah Anticipaţia 1987) şi Poul Anderson (Patrula timpului, CPSF 343-345), nimic din cele scrise de aceşti mari maeştri ai prozei SF nu funcţionează potrivit canoanelor trasate - de aici farmecul naraţiunilor. Însă ar fi greşit să credem că prozele lui Sergiu Someşan sunt nişte parodii.<br /><br />Prima misiune a lui Tom Anard, în noua sa ipostază (Întâlnire cu Isabel), a constat în pulverizarea unui cronofag cu talc şi capturarea ciudatei vietăţi care se hrănea cu timp. Apoi a urmat demascarea crononautului Baffin (iniţial Buffin), un traficant de romane SF, furnizorul unor opere literare compuse pe calculator în viitor şi vândute în actualitate unor agramaţi cu veleităţi literare (Să n-o săruţi pe Isabel). Nebănuind nimic, infractorul pică singur în capcana întinsă de poliţia temporală şi se lasă arestat senin, cu speranţa că va putea să-şi angajeze un avocat şi să scape. Dar pentru asta ar trebui să revină în prezentul său, lucrul cu care agentul nu este de acord, deci îl dă pe mâna lui Isabel.<br /><br />Printre „Cadourile de Crăciun" oferite în 2003 (Karmat Press, Ploieşti), Sergiu Someşan n-a inclus nici o povestire cu apetisanta androidă Cobra. Seria de aventuri crono-poliţiste a fost reluată abia în volumul „Numărul fiarei", apărut anul acesta, la Editura Vremea XXI din Bucureşti (încă o dată, mulţumim doamnei Silvia Colfescu pentru că pe vremuri a editat Istoria lui Jacques Sadoul). Cum numărul de fani ai Isabelei a sporit între timp, în povestirea „Oviraptorul", autorul se străduieşte să contureze un portret cât mai complet:<br /><br /><br />„La prima vedere părea o tânără femeie, abia ieşită din adolescenţă, cu amestecul acela indescriptibil de inocenţă şi impertinenţă, suplă, aproape slabă, dar în acelaşi timp bine rotunjită prin locurile în care era necesar aşa ceva. Faţa ei era nu numai frumoasă, ci şi concepută în aşa fel, încât atrăgea atenţia. Trăsăturile regulate şi feminine erau înconjurate de o cascadă de păr de culoarea mierii, care, prin faptul că şi-l scutura mereu într-o încercare de a-l aranja, atrăgea în mod inevitabil atenţia asupra ei. E clar că cei care au proiectat-o nu au fost normali: o fată atât de frumoasă nu are cum să existe! Explicaţiile care mi s-au dat m-au satisfăcut o vreme: fiind atât de frumoasă, atrăgea privirile tuturor asupra ei, lăsându-mi mie câmp liber de acţiune."<br /><br /><br />Şi de această dată, Tom şi Isabel trebuie să rezolve un caz de contrabandă. Povestirea are ca scenă un sistem de oaze temporale din trecut, în care locuiesc descendenţii noştri din viitor. Metoda asigura descongestionarea Pământului, pe care ar trebui să trăiască simultan 60 de miliarde de oameni. Jumătate dintre ei au acceptat să trăiască în Silurian, în comunităţi mult mai rarefiate, de câte un miliard de persoane, despărţite temporal de câte un milion de ani. Circulaţia dintre nivelele de timp este riguros controlată de Agenţia Controlului Temporal, un fel de FBI etern, desprins parcă din „Men In Black", dar cu activităţi de altă orientatare.<br /><br />Iată însă că nişte studenţi au găsit o metodă de a face bani, aducând diferite artefacte din vremea dinozaurilor, printre care şi ouă de oviraptori. Evident, contrabanda este interzisă, autorităţile au luat toate metodele necesare ca s-o împiedice, însă tinerii au găsit o soluţie ingenioasă şi comerţul înfloreşte. Unul dintre ouăle aduse eclozează chiar pe biroul directorului Agenţiei şi, dintr-un instinct regăsit şi la puii de raţă, mica reptilă se alătură şefului, care nici nu poate - dar nici nu doreşte - să scape de ea. Agenţii se distrează copios pe seama „şefului cu oviraptor": spre norocul omului, nimerise un ou dintr-o specie măruntă şi nu unul de tiranozaur.<br /><br />Din păcate, în momentul de faţă, Isabel a fost abandonată de autor. Sergiu Someşan lucrează la un roman, inspirat de povestirea Rafael (publicată iniţial în volumul „Carte de magie"). În „Aproape îngeri", proaspăt apăruta culegere de autor de la Editura Cartea Românească, nu există nici o povestire cu preafrumoasa androidă. Ea nu figurează nici printre cele 10 lucrări prezente pe situl personal, accesibil la adresa http://somesan.home.ro. De aceea, în secţiunea Pro-Ton din acest număr am inclus povestirile „Întâlnire cu Isabel" şi „Să n-o săruţi pe Isabel", iar în Pro-Scris 27-28 veţi găsi „Oviraptorul".<br /><br />Fan clubul admiratorilor Isabelei Ionescu profită de ocazie ca să protesteze împotriva nemeritatei neglijenţe şi îi solicită scriitorului să nu uite cu cine a pornit la drum, cine i-a vegheat primii paşi, cine a smuls primele zâmbete şi primele suspine de pe buzele cititorilor. Isabel nu e doar o androidă Cobra şi un înger gardian în slujba Agenţiei Controlului Temporal. Ea e singura personalitate mecanică care ne-a făcut să uităm de legile lui Asimov şi ne-a adus aminte că suntem bărbaţi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN CARE AUTORUL SE RÂDE...<br /><br />Mircea Iovănel<br /><br /><br />Când se întâmplă să amintesc numele lui Ovidiu Bufnilă în câte o discuţie, replica interlocutorului este în cel mai bun caz : „Cine naiba mai e şi Bufnilă ăsta?", în cel mai rău caz, replica sună : „Cine dracu' e Bufniţă ăsta?". Nu este începutul cel mai promiţător pentru o conversaţie literară, dar, de bine, de rău, este totuşi un început.<br /><br />În cazul nefericit pentru mine în care nu aş fi fost pasionat de S.F. şi, în consecinţă, nu aş fi parcurs numeroase fanzine, antologii şi alte publicaţii de gen, e foarte probabil că nu aş fi ajuns să mă consider un fan al lui Ovidiu Bufnilă şi cu atât mai puţin să suflu vreun cuvinţel pe acest subiect. Şi nu ar fi fost vina nimănui. Deşi autorul a debutat pe la începutul anilor '80, deşi a publicat abundent în mai toate revistele din ţară (nu numai profilate pe S.F.), deşi are până în momentul de faţă trei volume publicate în format obişnuit şi alte câteva în format electronic, pe LiterNet, aceasta fără a socoti contribuţiile la antologii sau volume colective, deşi câţiva critici buni au scris mai mult decât pozitiv despre el, cu toate aceste deşi-uri consecinţa poziţiei cvasianonime a lui Ovidiu Bufnilă în mainstream este dacă nu rezonabilă, cel puţin explicabilă.<br /><br />Şi nu e vorba în primul rând de prejudecata „S.F.-ul ţine de paraliteratură, prin urmare este o chestie facultativă". Textele lui Ovidiu Bufnilă pot fi descrise ca sefeiste, dar o calificare ca aceasta e la fel de utilă ca o definire a raţei drept o gâscă un pic mai mică. E vorba mai curând despre editurile mai mult sau mai puţin periferice la care au apărut volumele; dacă ar fi fost „produse" de edituri ca Polirom sau Humanitas, care prin sistemul lor de relaţii mediatice pot dirija gustul, şansele lui Ovidiu Bufnilă de a accede la invidiabilul club de autori COOL ar fi crescut considerabil. Altfel... Dar principala explicaţie e dată de bizareria compoziţiilor. Un cuvânt care-le adjectivează convenabil stranietatea este angloamericanul „freaky". În limbajul curent al criticii de întâmpinare, cuvântul e uşor traductibil prin „ceva-neserios-faţă-de-criteriile-noastre-de-seriozitate-cu-care-măsurăm-literatura". Ceva-care-nu-merită-osteneala, adică.<br /><br />Specialitatea numărul unu a lui Ovidiu Bufnilă e căutatul prin tomberoanele literaturii & reciclarea obiectelor găsite. O listă care ar inventaria subansamblele scrierilor lui ar trimite la surse din cele mai diferite: de la gunoaie consumiste pentru uzul adolescenţilor (B.D.-uri/ desene animate/ maculatură cu alienşi versatili, tehnologie space-opera, aiureli fantasy) la cascadori ai râsului batjocoritor ca Robert Sheckley sau Frederic Brown, de la manuale ferfeniţite de filozofie cyberpunk la mahmureala logică din prozele lui Harms, sau de la imaginarul burduşit de jazz al literaturii americane interbelice până la ceaiurile, bârfele şi păruielile din schiţele ironicului Caragiale. Şi, desigur, de la imaginaţia sadică din textele lui Ovidiu Bufnită la nihilismul compoziţional din scrierile aceluiaşi — pentru că autorul se autoplagiază, ca să zic aşa, cu delicii, în dicţionarul lumii ficţionale compilate din textele lui Ovidiu Bufnilă, gravitaţia e im cuvânt care nu există. Şi aici anexele lui (verosimilitate, motivare, cauzalitate, coagulare logică sau epică) nu există, decât eventual ca nişte noţiuni jerpelite, cu compoziţia ireversibil alterată. Morţii şi viii, imaginarii şi realii, livreştii proprii sau de aiurea se pupă într-o fericire somnambulică a independenţei totale faţă de prejudecata vreunui realism. Deasupra lor hăhăie ironic, batjocoritor şi ubicuu - Autorul.<br /><br />Toate acestea, valabile pentru antologia de proze scurte „Moartea purpurie" (1995) şi pentru „romanul" „Jazzonia" (1992), se regăsesc în ultima carte de până acum a lui Ovidiu Bufnilă, „Cruciada lui Moreaugarin" (*). Butăşirea surselor începe încă din titlu, care trimite - fără vreo consecinţă ulterioară însă - la „Insula doctorului Moreau" a lui Wells şi la „Hiperboloidul inginerului Garin" a lui Alexei Tolstoi. Cartea preia şi recontextualizează în două module ce interferează parţial texte mai vechi ale autorului. Primul modul e compus din două povestiri, Cruciada lui Moreaugarin şi Legiunea Diavolului, pe care le citisem în ediţiile din 1994 şi 1995 aţe antologiei S.F. scoase de Editura Nemira. Acestea, fără îndoială textele cele mai bune pe care le-a scris Ovidiu Bufnilă, structurează trama epică a volumului/ romanului. Ele valorifică un<br />kitsch zgomotos şi ostentativ, de operetă science-fiction. S.F.-ul nu este aici mai mult decât un teritoriu de manevră, sau un repertoriu de convenţii ale genului, de locuri comune ale unor lumi alternative inexistente în mod curent (matrici informaţionale, identităţi mobile detaşabile, replicabile, interschimbabile, mutanţi, ciudaţi, monştri, voiaje interplanetare, arme după ultimul răcnet al viitorului, decoruri imitate după grafica fanzinelor etc.), sau o pălărie din care Ovidiu Bufnilă scoate ce vrea. Livrarea poveştii este verbalizată prin intermediul unui şmecher intergalactic. Bazar, mercenar hârşit în bătălii care de care mai sângeroase, cinic, sadic, argotic, înviat din morţi, neezitant când e vorba să reteze scăfârlii cu spanga şi să se răzbune pe generalul Ib Hassan. Întrucât textul nu este repovestibil decât cu pierderi semnificative, dau un citat ceva mai lung:<br /><br /><br />„Într-o lună am năvălit val-vârtej în cârciuma lu' Jean Limbosu' din Longville. Acolo-şi freca mândreţea de curuţ sirena mea, Silvena Mureno. Cum m-au văzut, fioros şi furios, curveturile au început să urle pline de înverşunare. Au aruncat în mine cu solzi, cu cochilii de melci şi cu meduze. M-au scuipat. M-au lovit peste făţălie cu cozile lor umede, umede, au încercat să mă sugrume cu pletele lor prin care sâsâiau ghemuri de şerpi de mare. Nişte nebune, ţâţoase cu gura mare şi pline de draci. Jean Limbosu s-a făcut stacojiu. Nu se aştepta să-i cad pe cap pe nepusă masă. Îl avertizase nu ştiu care că umblu după Ib Hassan prin lumile nebune da' n-a crezut până nu m-a văzut. Mă ştia el bine, se vedea de la o poştă. I s-a crăpat braţu' de cristal. I s-a umezit ochişoru'. Unu' avea pocitania. Pe celălalt îl pierduse în bătălia de pe Gomela. L-am simţit eu. Îi bubuia inimioara, îi fierbea sângele, îi tremurau genunchii. - Noroc, făţălie! i-am zis. - Noroc, frate! a mormăit Limbosu, vrând să mă ducă de nas. Mi-a întins o halbă de bere subţiată cu zeamă de praf de puşcă. Am dat halba pe gât da' tot nu m-am înmuiat. Limbosu' mi-a mai întins una doar, doar m-o da la podea. Eu l-am luat de gât. L-am înţepat cu spada-ntre coaste. L-am tras de bărbuţa de ţap. I-am înfundat un pumn în nasu-i borcănat. I-am şuierat la ureche: - Frăţălie, ai băgat-o pe mânecă. - Cruţă-mă, Bazar! Al dracu', Jean Limbosu'. Mi-a zis plângând în hohote că făcuse afaceri cu cadavrele de la Bunna Sol. Caporalu' lu' Ib Hassan cărase morţii de pe câmpu' de luptă. Floarea soldăţimii siderale trecuse prin mâinile spurcate ale lu' Jean Limbosu' sub formă de hoit. Mare pramatie, Jean. Te-ar fi vândut pentr-un galben, nu mai mult. Ce ticălos! Mi-a pupat mâinile, mi-a pupat bocancii. S-a lovit cu fruntea de podea în timp ce curviştinele se dădeau şi ele de ceasul morţii. Ţipau, nebunele. Cum am întrebat de Silvena Mureno, Jean Limbosu' a făcut feţe, feţe. Că Silvena ar fi fost puicuţa unuia din garda imperială şi alte minciuni gogonate. L-am înghiontit. I-am tras un dos de palmă. Şmecher, Limbosu' avea o carabină sub şorţu-i pătat de grăsime şi de bere. Am fost mai iute ca el. L-am spintecat ca pe un porc."<br /><br /><br />Poveştii acesteia de carton reciclat şi resemnificat ironic i se face, într-un al doilea modul (ale cărui secvenţe alternează cu cele ale firului principal), un upgrade. Ovidiu Bufnilă ataşază poveştii cvasicentrale (a răzbunării lui Bazar şi a cruciadei în care acesta pleacă în solda lui Moreaugarin) o serie de marsupii narative sau eseistice, ce remontează cu unele modificări texte mai vechi ale autorului (Şapte oameni cu joben şi altele). Legătura dintre cele două module este mai curând vagă, deşi unele ecouri (onomastice etc.) se transmit dintr-unul în altul. Textele acestea funcţionează fără greş în cel mai pur regim aiuristic; ete mizează pe efectul adus de corcirea neproblematică a unor secvenţe luate din planuri eterogene de realitate (culturală sau empirică, casnică sau planetară, magică sau curentă). Haloimăsul logic este uniformizat prin aplicarea unui strat gros de vaselină stilistică marca Bufnilă.<br /><br />Nu exclud ipoteza cum că cineva, neconvins de cele scrise anterior, s-ar putea întreba de ce totuşi îmi place Ovidiu Bufnilă până la a mă considera un fan al textelor lui. Mă conformez, deci, la modul cel mai didactic-catehetic de care mă simt în stare. Îmi plac textele lui Ovidiu Bufnilă aşa cum îmi plac desenele cu Bugs Bunny: pentru umorul lor cinic, liber şi inteligent, care îşi inventează profunzimi în care nu te pierzi, dar te simţi bine. Îmi mai plac pentru lejeritatea autoironică cu care experimentează în dreptul Textului, fără a face un capăt de ţară din aceasta; pentru tributul (fie şi uşor batjocoritor) pe care îl aduce S.F.-ului; pentru faptul că nu mă plictisesc citindu-l; pentru faptul că în literatura română, din câte îmi pot da seama, nu seamănă cu nimeni. Nu îl confund pe Ovidiu Bufnilă nici cu Stanislaw Lem, nici cu Philip K. Dick, nici cu Harms, nici cu Dostoievski, nici cu Marin Preda; pur şi simplu, din motivele pe care mai mult sau mai puţin exhaustiv le-am expus înainte, îmi place.<br /><br /><br />________________________________<br /><br />(*) Ovidiu Bufnilă - Cruciada lui Moreaugarin, prefaţă de Cătălin Ionescu, 152 p., Editura Pygmalion, Ploieşti, 2001.<br /><br /><br />Articol apărut iniţial în revista:<br />Adevărul literar şi artistic, nr. 735 / 21 septembrie 2004, pag. 8. <br /><br /><br /><br /><br /><br />DE LA FULGURAŢIA SIMBOLICĂ LA SUBSTANŢĂ<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Multe din prozele scurte cuprinse de Lucian-Dragoş Bogdan în volumul său de debut Trilogie (Editura Omnibooks, Satu-Mare, 2004) sunt concentrate metaforice elaborate în jurul unor pretexte SF. Suprafaţa minusculă, uneori o singură pagină, pe care operează cu predilecţie autorul obligă la figurarea demersului său în termeni de maximă condensare. Schiţele devin astfel exerciţii de tratament simbolic al unui material selectat mai degrabă pe considerente abstracte decât pentru caracterul de pastă germinativă densă, necesară unei acţiuni de răsuflare lungă, cu complicaţii epice inerente. Esenţializat, dar şi schematic, universul se reduce la stări figurate în registrul extremelor, dominate de pustiu şi de moarte. Anticipaţia se dezvoltă aici în tiparul relativ rigid al basmului, combinaţie de folclor oriental şi sugestii de saga medievală (bine reprezentate, de altfel, în specia „heroic fiction”). În povestirea Zori, cavalerul Darren călăreşte un armăsar înaripat, cu care schimbă din când în când impresii despre ţinutul „ars de o răsuflare otrăvită”, derulat sub ei. Tot din culisele basmelor apar în scenă şi celelalte personaje: spiriduşul Elliot, Clovnul Fermecat, Regina Neagră, toţi aceştia exhibând obscurităţi comportamentale şi gestica ritualică prin care un mecanism de pornire a miraculosului poate deveni funcţional. O filiaţie pe teren românesc a unui asemenea text conduce spre Vladimir Colin (Divertisment pentru vrăjitoare), ceea ce onorează, în fond, maniera, oferindu-mi totodată surpriza s-o regăsesc încă productivă şi la generaţia postmoderniştilor.<br /><br />Microschiţele, indiferent dacă sunt SF sau nu, au la dispoziţie, în general, două soluţii de finalizare: în registru poetic, sau într-unul preponderent comic, cu accentul pus pe răsturnarea de situaţie, pe poantă. Lucian-Dragoş Bogdan practică ambele modalităţi. Experimentul invocă încă o dată imaginea pustiului mortal, unde fiinţele cad răpuse, pe rând, de acelaşi rău abstract, nenumit, emanat parcă de însăşi condiţia lumii. Poanta „explică”, dar şi banalizează întrucâtva ficţiunea: ar fi vorba de nişte făpturi miniaturale, hominizi meniţi să ilustreze o creaţie genială, dar încă instabilă la nivelul universului lor artificial. Contrastul dintre diverse nivele structurale posibile este speculat şi în Exterminatorul, unde omul – asemeni uriaşilor din Brobdingnag-ul swiftian cu care se confruntă nimicnicia fizică a lui Gulliver – trece drept un monstru înfiorător şi vag definibil prin simţuri proprii pentru vietatea Hick, cu aspect de gânganie albastră. O schiţă în care răsturnările de situaţie se ţin lanţ, trăind (literar vorbind) dintr-o comică înşiruire de poante, poartă titlul Nu este prima dată. Debutul ei trimite, înşelător, tot spre lumea basmului, dar cavalerul încleştat în luptă cu balaurul se dovedeşte curând nimic altceva decât o creaţie animată pe computer. Ieşită întâmplător în spaţiul copilului manipulator, îi determină şi acestuia natura ficţională. Universul e un imens joc mecanic, afirmă aici autorul, cu figuri implicate – la toate nivelele – în diverse scenarii prestabilite. Ele participă inconştient la o partidă în care fiecare se consideră stăpânul destinelor altora, fără să-şi bănuiască măcar condiţia de obiect manipulat. Logica ideii e impecabilă, dar proza o consemnează în acelaşi regim al conjuncturilor comice, departe de condiţia dramatică implicată de o asemenea „descoperire” tragică pentru destinul uman. Nu formulez aici o observaţie critică, fiindcă ar fi absurd să restrângem literatura doar la gravitate şi la psihologiile profunde. În cultivarea acestui tip de proză ultrascurtă, bazată pe revelaţii intelectuale produse de nişte aşteptate şi, totodată, comice răsturnări ale situaţiilor iniţiale, autorul se înscrie într-o altă tradiţie importantă a SF-ului, ilustrată cândva excelent de americanul Fredric Brown.<br /><br />Interesant e faptul că Lucian-Dragoş Bogdan, după ce face dovada că ştie să exerseze atât în registrul lirico-simbolic, cât şi în cel al comicului ludic, caută efecte combinate, care în unele texte îi şi reuşesc în mod remarcabil. Povestirea Nyprus îşi alege personajul în persoana unui autist, „şofer” de navetă fotonică, handicapat în ce priveste comunicarea cu societatea, dar specializat în transportul ieftin al mărfurilor pe rute interplanetare complicate. Un fel de Forrest Gump rătăcit în Cosmos va descoperi că de generoasa şi dezinteresata lui dăruire se profită în scopuri neînţelese de el şi, finalmente, distructive pentru omenire. În Drumul spre, nivelul simbolic al textului construieşte o metaforă a creaţiei, dezvoltată – e adevărat – în ipostaza grotescă a unui „Dumnezeu” paranoic. Pictor de duzină, acesta produce universuri de pânză şi culoare pentru „supuşii” săi bidimensionali. Absorbit în tablou, personajul suferă el însuşi o stranie experienţă a universului inferior. Pe parcursul aventurii sale excentrice, nu doar forma umană regresează spre platitudine, ci însuşi limbajul care îi exprimă stările şi mişcarea, din ce în ce mai lipsit de repere tradiţionale într-o lume cu altă configuraţie dimensională. Se produce astfel o proiecţie în absurd operată prin gest perfect logic. Ea are ca efect special o veritabilă infantilizare a expresiei, o difuzie a sensurilor ei în imprecizie şi în lipsă de concreteţe. Dincolo de comicul fundamental, fenomenului „anticipat” nu-i lipseşte un aspect dramatic:<br /><br /><br />„Şirul gândurilor îmi este întrerupt de. Încerc să mă feresc, dar se află tot mai aproape. Atunci o iau la fugă cât pot de repede prin, încercând să ajung la. Vine după mine, deci implicit spre, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Aşa cred că voi reuşi să scap.<br /><br />Ajung la şi fac o buclă. Din grabă, încercând să mă agaţe înainte de a mă urca spre, se loveşte de. Eu sar atunci în spate şi lovesc cu. Urlă de durere dar nu mai poate face nimic şi se scufundă în. [...]<br /><br />Din când în când întâlnesc câte un şi atunci mai cer informaţii despre ceea ce vreau să găsesc. O parte din cei întâlniţi mi-au spus că, într-adevăr, se pare că e Ceva la. Spun că la şi-a lăsat Dumnezeu Iubirea.”<br /><br /><br />Cercul acestor aventuri imprecise, desfăşurate într-o lume paralelă, subdimensionată, nu e lipsit de efect literar: în ţesătura tabloului său, pictorul descoperă Paradisul celor două trăsături groase de penel pe care, în culoare de un roşu aprins, le rezervase, ca demiurg, virtualei lumi vii presimţite în operă. Motivul paradisiac apare, de altfel, în mai multe texte din culegere, profilând o constantă între obiectivele de moment ale autorului. Un discret moralism îl însoţeşte în povestirea Ultimul paradis, asociindu-se cu ideea zeului neputincios în aparenta lui atotputernicie. Pentru planeta cu a cărei natură bizară a ajuns să trăiască în deplină armonie, bătrânul Lothar, ex-cosmonaut, este şi el Dumnezeu. Locul pregătit cu migală ca refugiu fericit pentru omenire va fi distrus de însăşi nestăpânita intervenţie omenească, subordonată consumismului etern. Ideile sunt frumoase şi promiţătoare, dar, enunţându-le, autorul le tratează uneori cu o grabă ce dăunează aprofundării şi transpunerii lor în material epic, concret. E drept că însuşi tiparul povestirii scurte impune o relativă menţinere a desenului în contururi simple şi în sugestii de semnificativă generalitate. Textele de parafrază biblică, pe care generaţia nouă de autori SF am văzut că le abordează frecvent, cu o insistenţă programatică, sunt printre cele mai expuse la asemenea simplificări. Obiectivele nu sunt, însă, mereu aceleaşi. Dacă un Costi Gurgu, în nuvela Iertarea, părea interesat mai curând de o demitizare radicală a motivului cristic, Lucian-Dragoş Bogdan, în schimb, refuză demolarea pretextelor creştine, atunci când exersează soluţii SF în vecinătatea lor. Ceasul ispitirii aduce în discuţie momentul retragerii lui Iisus în deşert, cu ispitirile diavoleşti cunoscute, consemnate de evanghelişti. Originalitatea autorului este aceea de a-şi imagina ispita nefinalizată şi nelimitată la timpurile Evangheliei, ci relansată ciclic, dinspre contemporaneitatea noastră năpădită de secte satanice. Călător în timp, dar nu în haine de astronaut, ci ca tradiţională „umbră” malefică, Diavolul practică tehnici moderne de condiţionare a subconştientului asupra unui Iisus din ce în ce mai slăbit, predispus abandonului. În ciuda naturii sale divine, Iisus ar ajunge astfel să-şi vadă cedând, sub inimaginabile presiuni obscure, învelişul său exterior, cel uman. Intervenţia din final, a puterii divine absolute, vine cumva în spiritul istorisirii, dar, ca soluţie „literară”, este şi cea mai comodă.<br /><br />Momentul de culminaţie epică din volum îl constituie Un bilet de plecare de pe S?regaard. Povestirea are suflu şi face dovada că autorul a trecut dincolo de faza în care fabricarea inspirată a unor metafore SF constituia obiectivul său prioritar. Descoperind substanţa, textul se dezvoltă pe suprafaţă şi în adâncime, ceea ce nu poate fi decât folositor prozatorului adevărat. Ca manieră stilistică, şi această lucrare rămâne ilustrativă pentru acel amestec de poezie şi umor ironic pe care, deşi pare să combine formule diferite şi chiar contrastante ale scrisului, l-am mai remarcat la Lucian-Dragoş Bogdan. Autorul are o bună aplicaţie în consemnarea detaliului realist (cu tot caracterul excentric al personajului său, o schiţă ca Lumea prin ţeava puştii se înscria în mod clar pe o asemenea dimensiune generală, uitându-şi în cele din urmă pe traseu particularitatea anticipatoare). Tot în mod realist sunt descrise, în Un bilet de plecare..., cadrul şi relaţiile existente pe o navetă spaţială, rutina unei misiuni de explorare ce se desfăşoară parcă după un scenariu imaginabil la NASA ori la Baikonur. Astronauţii îşi împart anevoios puţinul spaţiu disponibil, suferind stări de disconfort pe care aparatura veche le accentuează. Ei trăiesc, se alimentează, dorm sau fac de cart într-o atmosferă „clocită”, dar îşi desfăşoară activităţile stării de veghe „conform graficului”, mereu preocupaţi să nu se abată de la procedura legală şi să nu pună securitatea expediţiei în pericol. Limbajul lor e marcat de clişeele stilului administrativ, amuzante în sine, dar de-a dreptul hilare în gurile personajelor din povestire. Fiindcă toate aceste gesturi şi manifestări omeneşti sunt puse în seama unor figuri totalmente a-umane, de felul „brissului păros” Trew-E, al „masculului fraake” cu trei ochi şi coadă reptiliană terminată prin cili, al „gérleinului” multiaripat deFon, al „orsocordului” Gu’h-sss, cu conformaţia sa largă şi revărsată, şi a mai multor altora din această adunătură pestriţă de extratereştri devotaţi unei misiuni civilizatorii comune. O aglomerare de alcătuiri fabuloase care vorbesc omeneşte, scuipă şi înjură, suflă obosiţi şi caută soluţii la o enigmă intens dezbătută de conclavul lor fantezist. Imaginea e de parodie inteligentă, inspirată de atâtea seriale cinematografice în vogă, cu personaje cosmice teratomorfe ce corijează „banalitatea” figurii umane prin măşti şi accesorii de cauciuc.<br /><br />Acest nivel, comic şi tratat de autor cu o îngăduitoare ironie, se întrepătrunde, cum spuneam, cu dimensiunea poetică a enigmei „s?regarzilor”. Obiectul interesului expediţionar îl constituie o misterioasă populaţie de forme luminoase, în genul xipehuzilor lui Rosny Aîné, având – faţă de aceia – mai puţină rigiditate compoziţională şi un desen mai estompat, imprecis în subtila sa sugestie de lumini şi culoare. Calitatea imaginativă a autorului este incontestabilă, iar abilitatea de a-şi conduce uluitoarea hoardă spaţială spre o limită a orgoliului, a puterii de înţelegere şi, implicit, spre un ridicol al exageratei ambiţii civilizatoare (de extracţie umană, în primul şi în ultimul rând) conferă finalului o calitate literară de remarcat. Un bilet de plecare de pe S?regaard este o piesă antologică, pe care o văd compatibilă cu orice culegere de bun umor SF românesc.<br /><br />Momentul de complexitate „arhitectonică” din această carte a lui Lucian-Dragoş Bogdan îl constituie piesa intitulată Trilogie. Mai precis, este vorba de un ciclu de texte redactate în formule stilistice diferite, contribuind însă, fiecare, la dezvoltarea unei teme comune. Versuri ritmate şi rimate (Bufonul) stau aici alături de construcţii poematice în proză (Paznicul grădinii de piatră), pentru a li se adăuga diverse formule teatrale în Spectacol pentru un oraş cu morţi. Motivele SF, în măsura în care se operează şi cu ele, apar difuz în substanţa acestei lucrări cu „bătaie” mai lungă, spre domeniile moralei şi filozofiei. Bufonul, Pictorul şi Iisus, personaje existente, cum am văzut, în schiţele mai vechi ale autorului, reapar acum în plină forţă, ca prezenţe arhetipale apte să vorbească în numele unei omeniri din ce în ce mai scufundate în propria-i nimicnicie. Partitura încredinţată Bufonului are vehemenţa poemului romantic, cu inflexiuni stilistice recognoscibile în literatura secolului al XIX-lea, pentru care omul echivalează cu înşiruirea măştilor sale, într-o lume debusolată, unde iubirea e pură ficţiune, iar fericirea glumă. Pictorul ilustrează tema vanitas vanitatum (cu pandantul său privitor la lipsa oricărei salvări) în condiţii bine cunoscute secolului XX – veac încercat de temerile războiului total şi de perspectiva apocalipsei atomice. Artist şi demiurg în esenţă, personajul caută la nivelul acestor însuşiri ale sale ieşiri din neantul unei lumi distruse, dezvoltând în context o mistică „elementară” (de tip pământ, apă, aer, foc) şi care, pe parcurs, virează tot mai strâns spre mistica creştină, cu simbolul mielului sacrificat, „dus mai departe” inclusiv de apostolii târzii ai tuturor dezamăgirilor.<br /><br />Partea ultimă a Trilogiei este şi cea mai sofisticată ca formă. Scenariul ei îmbină soluţii extrase din domeniul muzical (uverturi, coruri, suite cu moduri distincte de interpretare, de la andante la vivace-presto) şi din cel teatral, de unde înşiruirea de mici scenete paradoxale, în care subiectul cristic se „joacă” în contexte şi moduri de-a dreptul postmoderniste, comentate din colţul scenei de Pictor şi Bufon. Rolurile se încredinţează „celor din sală”, încât, ca în teatrul absurd, personajele evanghelice vor fi interpretate de inşi cu handicapuri „norocoase”: orbul-clarvăzător Iisus, mutul în suferinţă Petru, surdul Iuda, ologul Caiafa într-un scaun cu rotile. Dialogurile lejer versificate răsar în mod surprinzător printre cele în proză, accentuând şi în felul acesta ideea de joc postmodern. Şi tot acestei idei îi servesc ironica punere pe două coloane a unor tirade, a unor gânduri previzibile dar nerostite, ori performanţa de la pagina 131, unde, spre a sugera plastic năvala de voci din momentul când Iuda – folosindu-şi „bonusul” la care are dreptul – îşi recâştigă auzul, autorul lasă textul să curgă şi în lungul paginii, şi de-a curmezişul ei, corespunzător efortului sonor desfăşurat de patru grupuri de emiţători.<br /><br />În ciuda faptului că unele texte, probabil mai vechi, nu se ridică la nivelul celor mai bune lucrări din volum, debutul lui Lucian-Dragoş Bogdan mi se pare a fi remarcabil. E vorba de un autor talentat, înzestrat cu inteligenţă speculativă, cu simţ pentru poezie, ca şi pentru caricatural. Paleta lui de accente se dispune între sentimental şi ironic (până la un fals cinism), servind o dovedită pricepere a amestecului de registre şi a fuziunii unor elemente stilistice aparent discordante. SF-ul practicat de el nu mai are trasăturile bine conturate de scrisul generaţiilor anterioare, ci preferă să se difuzeze subtil în substanţa faptului povestit. Acesta din urmă este căutat adesea în zona subiectelor neconvenţionale, chiar delicate, şi tratat, cum arată ultimele texte discutate aici, într-o vizibilă neconvenţionalitate a expresiei literare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN HORROR CU EXTRATEREŞTRI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Vom începe prin a spune că traducerea domnului Pricăjan este coerentă şi citibilă, dar că în două, trei ocazii domnia sa face câteva gafe care ţin mai degrabă de neatenţie decât de necunoaşterea limbii române (pentru că limba engleză o cunoaşte bine). De exemplu, vorbeşte la un moment dat de asasinarea soţilor Kennedy (nu a fraţilor Kennedy, cum ar fi fost normal).<br /><br />Să vorbim însă despre romanul lui King. Este de remarcat faptul că avem de-a face cu una dintre cele mai coerente cărţi ale lui King. Deşi romanul are mari dimensiuni, autorul reuşeşte să ne ţină în tensiune până la sfârşit, iar povestea are o anumită logică.<br /><br />Se înţelege de la sine că nu se putea ca Stephen King să nu recurgă la unul dintre subiectele sale favorite: copiii. De data asta avem de-a face cu un grup de prieteni care apără un debil mintal. Dar acest debil mintal are un soi de puteri parapsihice...<br /><br />Pe de altă parte, avem de-a face cu nişte extratereştri parşivi, care încearcă să cucerească Pământul prin exterminarea oamenilor. Din întâmplare, aceşti extratereştri care sunt suficient de informaţi şi de capabili tehnic încât pot transmite mesaje radiofonice care imită glasurile celor mai cunoscute vedete din lumea cinematografiei şi a muzicii, nu au făcut o apreciere corectă a situaţiei, iar ciupercile, sporii sau ce sunt acele instrumente biologice cu care intenţionau să extermine populaţia terestră nu pot rezista în frigul iernii din Statele Unite.<br /><br />Atunci de ce naiba etratereştrii ăia atât de deştepţi n-au aterizat vara?<br /><br />Pe de altă parte, forţele militare de intervenţie sunt descrise în modul în care apar în filmele de mâna a treia, cele în care Puterea conspiră împotriva democraţiei. Adică militarii ucid extratereştrii - care par iniţial neajutoraţi şi paşnici - ţin în carantină oamenii infectaţi şi iau alte măsuri ce par dictatoriale, deşi desfăşurarea evenimentelor arată că măsurile respective sunt absolut necesare şi singurele posibile.<br /><br />Iar pentru ca toată treaba să aibă o încheiere apoteotică, extratereştrii încearcă, în final, să infecteze rezervoarele cu apă ale unui oraş - nu prea mare şi nu prea important - deşi ar fi putut să facă lucrul ăsta de la început, când beneficiau de avantajul surprizei.<br /><br />Oricum, dacă trecem peste toate astea, trebuie să recunoaştem că Stephen King reuşeştesă-şi captiveze cititorii.<br /><br />Într-un fel, acest lucru se datorează faptului că autorul nu-şi propune să fie coerent din punct de vedere ştiinţific, aşa cum ar fi trebuit să fie dacă ar fi abordat tema din punct de vedere SF, ci să fie coerent din punct de vedere horror. Iar acest lucru îi reuşeşte pe deplin.<br /><br /><br />Stephen King - Capcană pentru vise<br />Traducere, prezentare şi note de Mircea Pricăjan<br />Editura Aquila, 2004 <br /><br /><br /><br /><br /><br />O TRILOGIE PROBABILISTICĂ DIN DOAR DOUĂ PĂRŢI (Nancy Kress)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Nancy Kress este o scriitoare foarte talentată, cu multă imaginaţie şi care cunoaşte foarte bine meşteşugul scriitoricesc. Ca atare, romanele ei se citesc cu multă plăcere.<br /><br />În general, doamna Kress ne face o demonstraţie a modului în care se pot prelua reţete clasice, dându-le o haină nouă. Povestea ei este plasată într-un viitor îndepărtat, în care omenirea a descoperit un sistem de porţi astrale prin intermediul căreia se pot face călătorii cosmice. Aceste porţi au fost construite de o civilizaţie necunoscută, mult superioară celei omeneşti. Se pare că această civilizaţie a răspândit în univers variante foarte asemănătoare ale vieţii inteligente, iar oamenii desoperă pretutindeni făpturi foarte apropiate lor, dar care n-au ajuns, din punct de vedere tehnologic, la nivelul pământesc. Totuşi, undeva există şi o civilizaţie capabilă de călătorii interplanetare, care este în stare să folosească porţile astrale şi care a dezlănţuit un război crâncen împotriva omenirii.<br /><br />Acţiunea din cele două romane traduse de editura Lucman - al treilea, anunţat deja, nu a apărut până la data scrierii acestei recenzii - se desfăşoară pe o planetă locuită de umanoizi care se deosebeau de oameni prin capacitatea de a împărtăşi în comun sentimentul apartenenţei la realitate. În câteva cuvinte, acest sentiment se manifestă printr-o senzaţie de rău fizic dacă o persoană făcea ceva care se abătea de la opinia general împărtăşită. Acest lucru asigura o stabilitate socială deosebită, darşi o anumită stagnare.<br /><br />Eroii pământeni care cercetează această planetă descoperă că unul dintre sateliţii planetei respective este un artefact bizar, cu capacitate extrem de marede distrugere. Bineînţeles, oamenii încearcă să pună mâna pe artefactul respectiv, pentru a-l folosi împotriva inamicului cosmic, dar şi pentru a nu-l lăsa să cadă în mâinile acestui duşman. Evident, ambele părţi preferă distrugerea artefactului, decât să lase să fie capturat deinamic.<br /><br />În al doilea roman, pământenii descoperă un al doilea artefact, îngropat în adâncurile planetei, care a influenţat dezvoltarea umanoizilor prin undele pe care le emitea şi care creau un soi de capacităţi telepatice. Datorită acestui artefact a apărut acea capacitate de împărtăşire în comun a realităţii, despre care am amintit anterior. Este evident că în momentul în care pământenii iau artefactul de pe planetă, umanoizii îşi pierd calitatearespectivă, iar sistemul lor social se prăbuşeşte.<br /><br />Trebuie să mărturisesc că ideea doamnei Kress este foarte interesantă şi n-am detaliat-o prea mult pentru că merită să citiţi romanele respective. Personal, cred însă că Nancy Kress s-a mulţumit cu aspectul original al ideii, fără s-o analizeze prea mult. Pentru că acea împărtăşire în comun a realităţii generează, în opinia sa, aspecte morale care nu se justifică în nici un fel. Dacă ideile care nu sunt împărtăşite de cei din jur produc senzaţie de rău fizic celui care nu-i de acord cu ele, atunci vă rog să vă imaginaţi ce-ar putea simţi o persoană agresată de vreo zece indivizi care vor s-o violeze şi care, evident, nu va fi de acord cu opiniile agresorilor...<br /><br />Dar să nu exagerăm şi să aşteptăm şi al treilea volum, pentru că s-ar putea să avem tot soiul de surprize...<br /><br /><br />Nancy Kress - Luna probabilistică<br />Traducere de Alin C. Ionescu<br />Editura Lucman, 2004<br /><br />Nancy Kress - Soarele probabilistic<br />Traducere de Doina Done<br />Editura Lucman, 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />CUM S-AU ÎMPĂCAT CELE DOUĂ CLASE<br /><br />Bálint Tibor<br /><br /><br />Ar trebui să spunem mai întâi care a fost motivul certei, dar ei nu-l mai ştiau — cine-i în stare să le ţină minte pe toate? Nu se putea spune c-ar avea de împărţit nici măcar cântecu! unei păsărele. Dacă o privighetoare avea poftă să arunce o privire în clasa lui Ciceri, atunci se oprea pe un geam de la etajul întâi, iar dacă o interesa Iceri, cu un etaj mai sus. Aşa că se ştia întotdeauna cui e adresată vizita de onoare şi muzica distractivă.<br /><br />Se afirmase, ce-i drept, că Iceri şi colegii ar fi şterpelit şoricelul alb din laboratorul de ştiinţe naturale, dar zvonul circulase doar o singură zi — între timp Miki revenise de la cunoştinţa sa, broscoiul, demobilizat din armată, şi seara fu văzut în cuşca lui, stând în două labe şi netezindu-şi mustăţile.<br /><br />Nu-şi mai aminteau deci motivul supărării, dar erau asemeni celor doi certăreţi din poveste: îndată ce hornul lui Pál scotea fum, Péter începea să strănute. Dacă un geam se făcea ţăndări, cu mare zgomot, oare cine putea fi vinovatul? Ciceri şi colegii? Da de unde! Sau când pe peretele coridorului fu desenat un cap de prostănac, pe cine să bănuieşti? Clasa lui Iceri? Aş!<br /><br />Se duşmăneau, deci, cu sau fără motiv, iar când la un concurs «Cine ştie câştigă» una din clase câştigase maşina de făcut îngheţată, iar cealaltă obţinu barca pneumatică, starea de război se instala definitiv. Îşi presărau reciproc cu sare gheţuşurile, pe gardul şcolii puneau mesaje ameninţătoare, iar în recreaţii se încăierau ca nişte cocoşi.<br /><br />Când obosiră să mai facă pe grozavii, amândouă taberele începură să apeleze la rezerve. Ciceri socoti că poate arunca oricând în luptă pe unchiul său, maistrul cofetar, care avea câteva polonice uriaşe, apoi un căpitan de vas şi doi paznici de noapte, care nu se tem de întuneric, iar Iceriaveade partea lui doi meşteri la confecţionarea cărucioarelor de copii, un campion de tir, un grădinar şi câţiva funcţionari.<br /><br />Dar vai, ce capricioasă-i soarta! Tocmai când se apropia ziua încăierării de pe Câmpul Bivolilor, căpitanul de vas era dus la pescuit bibani în ocean, grădinarului îi înfloriseră, peste noapte, tuberozele, iar maistrul cofetar rămase lipit de cuptor, preocupat de grija cozonacilor puşi la rumenit.<br /><br />Ciceri era totuşi de părere că trebuie să înfrunte cu orice preţ ceata lui Iceri, fiind ei mai puternici chiar şi aşa, iar Pista susţinea că clasa lui Iceri va învinge duşmanul fără nici un ajutor din afară. Au început deci să se organizeze. Adunară gloanţe, iar artileria fu bine aprovizionată cu mere-obuze...<br /><br />Apoi sosi ziua memorabilă, care va fi înscrisă în cartea de aur a şcolii şi-şi va păstra gloria peste secole... Ei, ce credeţi, a cărei clase? A ambelor, deşi într-o luptă adevărată asta se întâmplă rar şi este, la urma urmei, enervant.<br /><br />Iată desfăşurarea luptei:<br /><br />În tabăra lui Iceri se petrecea ceva ciudat, încă înainte de ciocnire. Îi pregăteau duşmanului o surpriză, ceva asemănător cu calul troian. O delegaţie secretă vizitase şcoala tehnică şi de acolo, pentru o jumătate de kilowat-curent şi o mănuşă de oţel găurită, ademeniseră un robotei.<br /><br />Robi s-a codit vreme îndelungată şi scotea din sărite delegaţia cu întrebări prosteşti: Dacă va lovi pe cineva, nu-l va durea oare? Dar dacă, totuşi, trebuie să fie cu orice chip energic, fie! Un bobârnac în nasul comandantului şi, sigur, toţi o vor lua la fugă.<br /><br />Şi astfel toată clasa înainta pe Câmpul Bivolilor, înşiruită în rând câte unul, căutând apărare în spatele roboţelului. Păşeau cu grijă în vârful picioarelor, cu capetele plecate, vrând să-şi surprindă adversarii, dar deodată înmărmuriră: în mijlocul câmpului îşi făcu apariţia un alt robotei care se opri şi el, la rându-i. O clipă s-au privit uimiţi, apoi s-au îndreptat, cu braţele larg deschise, unul către celălalt:<br /><br />— Tu eşti, Robi?<br /><br />— Sunt eu, Bobi!<br /><br />S-au sărutat. Iar copiii din cele două clase au rămas zăpăciţi, ruşinaţi. Cum să se ia la bătaie, când, iată, chiar şi roboţii sunt prieteni la cataramă? Deodată, Ciceri zvârli şapca în sus:<br /><br />— Cine mai ţine supărarea e un prost!<br /><br />— Trăiască pacea! Ura!<br /><br />Roboţii au găsit o prăjină lungă, au ridicat-o pe umeri, aşezând pe ea toţi elevii, şi i-au dus acasă în marş triumfal.<br /><br /><br />Fragment preluat din volumul:<br />Bálint Tibor - Năzdrăvăniile roboţelului Robi, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1973.<br />traducere de Erika Petruşa<br /><br /><br /><br /><br /><br />ELOGIUL MUNCII DE PARTID<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />VIII.<br /><br />Curajos, Albert înfruntă amestecul ceţos de lumină şi întuneric din apropierea graniţei dintre cele două emisfere, dar când negura deveni totală, începu să i se facă frică. Cele câteva flori, care împrăştiau o lumină palidă, şi linia fosforescentă a şoselei, erau prea puţin pentru a menţine tonusul cerebral al unui om la cota de avarie.<br /><br />După câteva zeci de kilometri, ultimele urme de lumină rămaseră în urmă şi întunericul deveni atoatestăpânitor.<br /><br />Înaintă ca orbul în ceaţă alte câteva zeci de kilometri, împiedicându-se în ierburile uscate, iar când apăru în faţa lui zidul unei clădiri, aproape că îl lovi. Pipăind zidul, înconjură casa şi nu găsi nici o uşă.<br /><br />"Acum, nici nu mai ştiu în ce parte s-o apuc, îşi spuse. E imposibil să plec înapoi, către zona luminată. De unde să apuc eu un punct de reper?"<br /><br />Peretele din faţa lui se dădu la o parte şi veni peste el un val de lumină, orbindu-l. Simţi că îi iau ochii foc şi se dădu câţiva paşi înapoi, ţinându-se cu mâinile de cap.<br /><br />Când se adaptă la noile condiţii, văzu o siluetă venind către el şi fu surprins să constate că era un robot primitiv, cu carcasă metalică, cum nu mai puteai vedea decât în cărţile de istoria ştiinţei.<br /><br />- E un întuneric de îţi dai cu degetele în ochi, spuse Hosman.<br /><br />- Pe vremuri, când iluminatul era public, se putea circula şi pe aici, se auzi vocea arătării. Acum, de când cu iluminatul privat, e un dezastru.<br /><br />- Dar tu...<br /><br />- Ha, ha, ha! hârâi robotul. Hai, că te-am surprins! Nu credeai că mai există aşa ceva.<br /><br />- Sincer să-ţi spun, nu credeam să se mai păstreze roboţi fără înveliş uman.<br /><br />-Nu-i nimic. Hai înăuntru!<br /><br />Fără să fie convins că e bine ceea ce face, Albert îl urmă în direcţia luminii şi, când ajunseră în interior, zidul culisă în poziţia iniţială. Îşi spuse că drumul de întoarcere îi era barat, dar nici nu avea ce căuta înapoi.<br /><br />În faţa lui, la un birou, printre hârţoage, se găsea o fiinţă neumanoidă, care îl privea curioasă, cu toată coroana rotitoare de pe sfera ce îi ţinea loc de cap. Pe coroană, se găsea o multitudine de ochi strălucitori, de forme, mărimi şi culori diferite,<br /><br />- El e Ochiosul, spuse robotul. E un mutant din rasa suplicitarilor.<br /><br />Cel numit Ochiosul îşi rostogolea ochii în concavităţi sau îi aţintea asupra sferei zgrunţuroase, aflată între degetele uneia din cele trei mâini, şi nu spunea nimic.<br /><br />- Numele? întrebă într-un sfârşit.<br /><br />- Albert Hosman.<br /><br />- Cu ce ocazie pe la noi?<br /><br />- Dacă aş şti, ce bine ar fi.<br /><br />- Lasă că aflăm noi, spuse extraterestrul.<br /><br />- Bine faceţi. Am oroare de interogatorii.<br /><br />Ochiosul învârti sfera între degete, iar dintr-o fantă a acesteia căzu pe birou un dreptunghi de plastic. Pe baza copiei cărţii de identificare, care reproducea toate informaţiile aflate în baza de date a partidului oamenilor, vicepreşedintele fu supus unui complicat proces de identificare, apoi suplicitarul ieşi din poziţia de protocol şi începu să treacă datele într-un registru.<br /><br />În liniştea care se lăsase, Albert îşi frecă ochii şi începu să cerceteze încăperea circulară în care se aflau. Aşezate peste tot, ferestrele aveau o construcţie specială, permiţând să se vadă prin întunericul de afară, în orice direcţie ai fi privit.<br /><br />- Ai avut mare noroc, îi spuse robotul. Afară a început pacea. Dacă nimereai în focul vreunei bătălii, nu mai aveam acum ce discuta.<br /><br />- Pe când aşa, avem ce discuta?<br /><br />- Sigur.<br /><br />- Ce avem de discutat?<br /><br />- Apartenenţa ta la partidul nostru.<br /><br />- Al cui?<br /><br />- Al suplicitarilor.<br /><br />- Tu nu eşti suplicitar. Eşti robot.<br /><br />- Sunt robot şi membru al partidului suplicitarilor. Te găseşti în sediul nostru de partid. Ai nimerit la fix.<br /><br />- Nu mă pot înscrie în partidul vostru. Sunt membru celui mai mare partid al oamenilor şi vicepreşedinte al acestuia.<br /><br />- Nu eşti membru al partidului amintit de tine. Te-ai înscris din greşeală. Avem toate informaţiile. Ai vrut să înregistrezi un copil în evidenţele primăriei din oraşul pământean Esper şi, în loc să faci asta, ai completat nişte fişe care te-au înscris într-un partid, iară voia ta.<br /><br />- E adevărat, dar, dacă m-am înscris din greşeală sau nu, tot membru acelui partid se cheamă că sunt.<br /><br />- Şi noi te puteam păcăli.<br /><br />- Şi funcţionam ca membru a două partide.<br /><br />- Legea electorală permite acest lucru. Poţi fi înscris într-un partid din emisfera luminoasă şi într-un partid din cea întunecoasă. Ca să simplificăm lucrurile, suntem iniţiatorii unui proiect de lege, potrivit căruia, dacă o persoană se înscrie într-un partid, se consideră demisionată automat din partidul în care era.<br /><br />- Ca să se plimbe cetăţenii pe la toate partidele şi să îmbrăţişeze doctrine diferite? întrebă Albert.<br /><br />- Pe cetăţeni nu-i doare prea mult de doctrine. Ei se înscriu după cum bate vântul, în virtutea unui interes imediat.<br /><br />- Aşa o fi, dar, dacă mă înscriu la suplicitari, ce interes imediat am?<br /><br />- Asta trebuie să ştii tu.<br /><br />- Nu ştiu. Am nimerit din greşeală la voi. Am intrat ca orbul în zidul primei case ivită în cale.<br /><br />- Am văzut. Nu ai nici ochi informaţional. Orice membru al partidului oamenilor are un astfel de ochi. De ce nu ai ochi informaţional?<br /><br />- Dacă aş fi originalul Hosman, ţi-aş spune că mi-a fost frică de operaţie. Dacă aş fi copia, ţi-aş spune că n-am apucat încă să-mi pun. Cum nu ştiu dacă sunt originalul sau copia, nu ştiu ce să-ţi spun.<br /><br />- Foarte bine. Dacă nu vrei să te înscrii, nu e nici un necaz, dar poţi să ştii că eşti oricând binevenit la noi.<br /><br />Albert văzu că afară, în lumina nefirească ce ieşea din sol, se strânseseră mii de extraterestri neumanoizi. Unii discutau între ei, alţii ridicau două sau mai multe braţe către cer, iar cei mai mulţi îngânau un cântec straniu.<br /><br />- Sunt neuromarticii, acrolterii şi cresomii, spuse robotul. Se pregătesc pentru jocurile celei de-a treia păci din cataclismul 4.<br /><br />Legaţi printr-o prietenie abstractă, neuromarticii şi cresomii strigau la acrolteri, făcându-i sălbatici. Îi întrebau cum pot să reziste nişte fiinţe înzestrate cu raţiune să trăiască, fără să-i oblige cineva, în nişte rezervaţii, ca acelea ale lor.<br /><br />"Comunităţile voastre nu au nici un sens şi sunt rodul faptelor voastre absurde", le mai spuneau.<br /><br />"Care sens. care fapte?!" - se prefăceau acrolterii că se miră. "De ce căutaţi sensul în fapte? Când noi trăim în câmp liber, voi vă claustraţi în cutii uriaşe de beton şi sticlă, concepeţi arme diabolice, vă disecaţi şi vă studiaţi unii pe alţii, faceţi schimburi şi comerţ de organe. Discutaţi fără noimă, cât ţine perioada de pace. Priviţi fascinaţi cerul şi emiteţi nişte sunete, care, dacă nu ai un sistem de protecţie adecvat, te fac să o iei razna. Sunetele astea sunt pentru noi ca o ploaie de lumină arzătoare, dezlănţuită, nefirească."<br /><br />"Totul intră în convenţia semnată cu Departamentul Roboţilor Stăpânitori, răspundeau neuromarticii şi cresomii. Voi, dacă nu aţi semnat o astfel de convenţie, nu puteţi înţelege. Dacă se convenea ca muzica noastră să se ridice la cer, să zboare sau să învăluie, se ridica la cer, zbura sau învăluia totul şi gata."<br /><br />Plictisit, Albert se întoarse, să vadă dacă mutantul suplicitar terminase de consemnat în registru, dar acesta o ţinea înainte cu scrisul, înţelese că mai avea de aşteptat şi privi afară.<br /><br />- Parcă ar fi ziuă, spuse.<br /><br />- Aşa se vede de aici, spuse robotul. Clădirea este puternic cibernetizată.<br /><br />- Oare?! Te pomeneşti că, dacă e circulară, zboară ca sediul de pe Pământ al partidului de export.<br /><br />- Nu ştiu cum e pe Pământ, dar aici, tot ce e rotund, se ridică de la sol, mai ales sediile de partid. Dacă e nevoie, sediul nostru de partid se poate transforma într-o navă cosmică."<br /><br /><br />Fragment preluat cu acordul autorului din volumul:<br />Victor Martin - Elogiul muncii de partid, Editura SITECH, Craiova, 2004.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTÂLNIRE CU ISABEL<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Am fost întrebat de multe ori despre prima mea întâlnire cu Isabel. Ei bine, trebuie să mărturisesc că nu-mi face nici o plăcere să-mi amintesc despre asta. Apariţia ei în viaţa mea a însemnat mai întâi de toate renunţarea la un întreg şir de tabieturi de burlac, adânc înrădăcinate în existenţa mea cotidiană, comodă şi în general lipsită de griji. Spun în general, pentru că mai aveam şi eu micile mele probleme pe care nu reuşeam întotdeauna să le rezolv chiar aşa cum aş fi dorit.<br /><br />Cu una dintre aceste probleme mă confruntam de altfel şi în ziua în care am întâlnit-o. În dimineaţa zilei cu pricina, cum am ajuns la serviciu, mi-am amintit că am uitat robinetul de la baie deschis, astfel că toată ziua mi-am petrecut-o încercând să rezolv o problemă de clasa a patra: dacă un robinet care are un debit D, curge într-o vană care are o capacitate C şi din care se pot scurge atâţia litri pe minut, în câte ore se va produce o inundaţie de toată frumuseţea? Spre deosebire de elevul de-a patra, care opera cu date concrete, eu calculam numai pe bază de supoziţii. Nu ştiam nici ce debit ar putea avea robinetul, nu ştiam nici măcar capacitatea vanei, ştiam doar că vecinul care locuia în apartamentul de sub garsoniera mea, Guguţă, cum îl alinta nevastă-sa, avea să-mi facă iar un scandal monstru. Aşa că este explicabilă, cred eu, graba cu care, la terminarea programului, mă îndreptam spre locul dezastrului. Prin minte îmi fluturau numai imagini în care Guguţă se răţoia la mine şi tocmai mă întrebam, cu legitimă îngrijorare, dacă scumpul de Guguţă nu va trece de la ameninţări la fapte, cum îmi tot promitea de vreo trei inundaţii încoace, când Isabel, pe lângă care tocmai treceam, mă întrebă:<br /><br />- Te grăbeşti aşa tare, şefule?<br /><br />M-am oprit şi am privit-o surprins: nu o cunoşteam şi în mod sigur nu o mai văzusem niciodată. Părea o tânără de curând ieşită din criza de timiditate a adolescenţei şi care vrea pe toate căile să recupereze ce i se pare că a pierdut. Era nepieptănată după ultima modă care bântuia printre tineri şi îmbrăcată conform cerinţelor unui curent futurist din care pe moment am observat numai tricoul pe care părea să-l fi împrumutat de la un frate cu câţiva ani mai mic ca ea. Pe tricou, cu litere roşii, o inscripţie în limba engleză lansa o invitaţie fără echivoc.<br /><br />„Poate nu ştie engleză - am scuzat-o eu în gând - la urma urmei tinerii ăştia nu pot fi chiar atât de pervertiţi cum par!"<br /><br />În ciuda gândului liniştitor am simţit cum roşesc; am tuşit uşor ca să-mi dreg glasul şi i-am spus cât am putut mai ferm că da, mă grăbesc şi încă destul de tare.<br /><br />- Păcat, spuse ea şi făcu un pas spre mine de lângă stâlpul de care stătuse sprijinită. Aş fi putut să-ţi spun lucruri interesante...<br /><br />Mai făcu un pas şi, deşi ştiu că pare de necrezut, mă luă de braţ. Am încercat să-mi eliberez braţul, îngrozit la gândul că şeful-contabil e la numai câţiva paşi în urma mea şi este imposibil să nu ne vadă.<br /><br />Lângă mine, fata simţi încercarea mea de a mă elibera fiindcă mă privi cu un zâmbet uşor amuzat şi-şi înteţi puţin strânsoarea:<br /><br />- Te caut de prea multă vreme ca să-ţi dau drumul. Să mergem acasă...<br /><br />Probabil i s-a părut că nu a fost destul de explicită pentru că a simţit nevoia să precizeze:<br /><br />- Acasă la tine!<br /><br />- Nu se poate, am gemut eu înspăimântat, amintindu-mi, atât de Guguţă cât şi de madam Bubuleac, cerberul blocului, care stătea toată ziua la intrare şi inventa cele mai teribile zvonuri ce la putea născoci o minte omenească. Asta fără să-i dau nici cel mai mic motiv... Dar dacă mă vede intrând în garsonieră cu zvăpăiata asta, sunt pierdut.<br /><br />Zvăpăiatei nu părea să-i pese prea mult de neliniştea mea, ba se pare că nici lipsa de colaborare nu o deranja, de unde am tras concluzia că ştie drumul spre modesta mea garsonieră.<br /><br />La intrare în bloc, rumoare. Guguţă, care atunci când este în toane bune are vreo doi metri, acum părea mai înalt şi vocifera ceva cu glas subţire şi plin de patimă. Dacă ar fi vorbit despre altul, poate că contrastul dintre vocea de soprană şi statura de Hercule m-ar fi amuzat teribil dar aşa pur şi simplu mi-a venit să o iau înapoi. M-aş fi întors dacă nu ar fi trebuit să închid robinetul şi mai ales dacă mâna fermă a fetei de lângă mine nu m-ar fi oprit.<br /><br />Un răget surd mă avertiză că Guguţă a dat cu ochii de mine şi o notă aparte din vocea dintr-o dată răguşită, părea să anunţe că răbdarea lui, greu încercată de inundaţiile mele, a ajuns în sfârşit la capăt. De emoţie, mi s-au aburit ochelarii drept care nu am văzut prea bine ce s-a întâmplat. Am auzit, mai întâi, un tropăit înfundat ca şi cum un rinocer în plină maturitate s-ar fi repezit spre mine, am simţit cum braţul fetei s-a încordat uşor, a urmat un urlet de durere şi pământul s-a cutremurat ca izbit de un corp greu. Mi-am şters în grabă ochelarii şi siluetele nesigure din preajma mea şi-au precizat identitatea. Pata maronie din stânga era madam Bubuleac, care încremenise cu mâna la gură, iar pata albastră de la picioarele noastre era chiar Guguţă. Gemea uşor şi încerca să se adune de jos; mai erau câţiva vecini pe băncile din faţa intrării, iar alţii priveau cu gura căscată de pe la geamuri.<br /><br />- Am călcat pe ceva şi am alunecat, se scuză Guguţă spre ei după ce se sculă de jos, apoi se întoarse spre mine cu o bună parte din elanul iniţial tăiat.<br /><br />Întinse mâinile cât două lopeţi şi în ochi i se aprinseră iar luminiţele acelea crude.<br /><br />- De el nu ai voie să te atingi, spuse cu o voce calmă şi egală fata de lângă mine, dar buldozerul din faţa mea nu părea să o fi auzit.<br /><br />Aş fi vrut să am iar ochelarii aburiţi şi să nu fi văzut niciodată scena care a urmat: plăpânda adolescentă de lângă mine a întins mâna, l-a prins pe Guguţă de gulerul treningului şi cu efortul pe care îl fac eu să mut un dosar de pe birou, l-a aruncat undeva în mijlocul zonei verzi.<br /><br />Am înghiţit în sec şi am dat să-mi trag mâna, să scap. Fata m-a privit zâmbitoare şi mi-a spus:<br /><br />- Să mergem!<br /><br />Am urcat scările cu mutra unui condamnat la moarte, frământat de un gând: oare ce o să-mi facă fiinţa asta când o să fiu între patru ochi cu ea?<br /><br />Am deschis cu degetele tremurând uşa, ea s-a repezit şi a oprit robinetul din baie, a luat apoi o mătură şi a început să dea cu îndemânare apa spre scurgere privindu-mă din când în când printre gene ca şi cum mi-ar fi bănuit dorinţa de a evada.<br /><br />A terminat în câteva minute, apoi m-a luat de braţ şi m-a tras după ea în dormitor. M-a împins într-un fotoliu, apoi s-a aşezat şi ea pe pat în faţa mea.<br /><br />- Ei, acum putem sta în sfârşit de vorbă! Ştii cine sunt?<br /><br />- Nu, am spus eu cu o voce pierită ca şi cum asta ar fi fost o vină de neiertat.<br /><br />- M-aş fi şi mirat, a zâmbit ea îngăduitor. Cred că nu ştii prea bine nici cine eşti tu...<br /><br />- Ba asta ştiu, am spus grăbit, pe un ton parcă prea vehement pe care l-am regretat imediat: „dacă se înfurie cumva?"<br /><br />Am continuat ceva mai domol:<br /><br />- Sunt Tomescu Andrei, inginer de sistem la Axel SRL. Pot să arăt şi legitimaţia... sau buletinul...<br /><br />A început să râdă în hohote:<br /><br />- Da, da, făcea ea printre sughiţuri de râs, Tomescu Andrei bineînţeles, numai că...<br /><br />Se linişti într-un târziu, dar tot îi mai trecea câte o undă de veselie prin ochi.<br /><br />- Iartă-mă, dar să-mi fi spus cineva că va reuşi atât de bine condiţionarea nu aş fi crezut. Îmi pare rău că trebuie să-ţi subminez atât de profundele convingeri, dar eşti cu totul altcineva. Eşti Tom Anard, unul dintre cei mai buni agenţi temporali şi... începând de astăzi eşti şeful meu.<br /><br />Aş fi râs ca de o glumă reuşită dacă nu mi-ar fi fost vii în minte voltele lui Guguţă prin zona verde. Se vede treaba că neîncrederea îmi era prea vizibilă pe faţă pentru că fata deveni mai serioasă.<br /><br />- Este imposibil să nu îţi aminteşti chiar nimic, nimic! Doar ne-am întâlnit de atâtea ori la Centru, în timpul antrenamentelor. Încearcă să-ţi aminteşti... Mă numesc Isabel! Eram chiar preferata ta, spuse ea cu o uşoară urmă de cochetărie.<br /><br /><br />La figura mea, probabil tot neîncrezătoare, continuă grăbită:<br /><br />- Pentru o mai rapidă integrare în societatea secolului, s-a apelat la o condiţionare totală... Într-o săptămână sau două ai să-ţi reaminteşti totul, bineînţeles dacă isteţii de la condiţionare nu au greşit. Ar fi trebuit să te contactez numai după vreo lună, dar s-a ivit o misiune urgentă şi am fost trimisă să te întâlnesc şi desigur să te conving...<br /><br />Am clătinat din cap; ştiam că nu e bine să-i contrazici pe nebuni, dar ce îmi spunea fata asta era prea de tot.<br /><br />- Nu cred o iotă din tot ce spui, am rostit eu răspicat cu o voce ce mi-o voiam sigură şi calmă.<br /><br />Păru pentru clipă încurcată şi mă privi neajutorată dar, dintr-o dată, sări agilă şi se apropie de fereastră. Privi afară din spatele perdelei apoi se întoarse spre mine.<br /><br />- Vine iar individul care ne-a atacat. Este însoţit acum de unul cu o uniformă albastră, Care, dacă nu mă înşel eu, este înarmat.<br /><br />- O, Doamne! îmi scăpă mie fără să vreau. Stai liniştită că nu-i decât nea Tomiţă, sectoristul.<br /><br />- O fi, făcu ea serioasă, dar e înarmat. Şi, presupunând că nu îţi mai duci aminte chiar nimic despre misiunea noastră, ţin să-ţi spun că nu sunt aici numai pentru a te ajuta, cât mai ales pentru a te proteja...<br /><br />- Nu am nevoie de protecţia unei fete! Am exclamat eu cu un prost disimulat orgoliu masculin.<br /><br />S-a uitat la mine uimită, apoi a dat din umeri şi mi-a spus pe un ton neutru:<br /><br />- Nu sunt o fată! Sunt un android Cobra, şi îmi arată medalionul de la gât. Presupunând că nu mai ştii ce este un android Cobra, îţi reamintesc că este unul dintre cei mai puternici şi fără îndoială cel mai rapid.<br /><br />Am rămas cu gura căscată. Nu-i o poziţie care mă avantajează, recunosc, dar cele auzite prea mă năuciseră. Am dat să-i răspund, când am auzit soneria de la uşă.<br /><br />„Ăsta-i Tomiţă!" m-am gândit eu şi m-am întors înspăimântat spre Isabel:<br /><br />- Ascultă, te rog, ia loc pe fotoliu şi nu mişca pentru nimic în lume...<br /><br />- E înarmat! Făcu ea încăpăţânată.<br /><br />- E doar un om însărcinat să păstreze ordinea. Probabil m-a reclamat Guguţă, dar nu o să se întâmple nimic, te asigur.<br /><br />La privirea ei îndărătnică am simţit că-mi sare muştarul:<br /><br />- Dacă tot spui că îţi sunt şef, atunci am să-ţi dau un ordin. Stai jos!<br /><br />Spre uimirea mea, s-a îndreptat spre unul dintre fotolii şi s-a aşezat.<br /><br />- Dar să stea departe de tine, a bodogănit ea spre mine în timp ce mă îndreptam spre uşă să deschid.<br /><br />Aşa cum am bănuit, era Guguţă însoţit de nea Tomiţă, sectoristul cartierului. Acesta, după ce mă salută, îşi dădu chipiul mai pe ceafă şi spuse:<br /><br />- Domnule Tomescu, am o reclamaţie împotriva dumneavoastră. Se pare că, împreună cu o cunoştinţă, l-aţi fi molestat pe numitul Iftode Grigore...<br /><br />Încurcat, i-am poftit înăuntru. Mă simţeam vinovat măcar în parte, uitând pe moment că dacă nu ar fi fost Isabel probabil că eu aş fi fost cel molestat.<br /><br />Când dădu cu ochii de Isabel, Guguţă făcu fără să vrea un pas înapoi. Dar simţindu-se sub scutul protector al legii izbucni surescitat:<br /><br />- Ea este domnule plutonier, ea este cea despre care vă spuneam!<br /><br />Întinzând un deget acuzator spre bluza Isabelei, unde literele roşii invitau sfidător, „kiss me", răbufni:<br /><br />- Ia uitaţi-vă ce scrie acolo, pupă-mă, că atâta engleză mai ştim şi noi...<br /><br />Dar plutonierul nu îi mai urmărea vorbăria; privea gânditor când la silueta fragilă a Isabelei, când la malacul de Guguţă. Se îndreptă spre Isabel:<br /><br />- Nu vă supăraţi, domnişoară... Vreţi să-mi arătaţi puţin buletinul...<br /><br />Am văzut-o pe Isabel ezitând o clipă. Privi întrebătoare spre mine şi, văzând că nu spun nimic, vârî mâna în mica poşetă ce-i atârna pe umăr şi îi întinse plutonierului un buletin. Acesta îl deschise, privi poza, o privi pe Isabel apoi mormăi ca pentru el: Ionescu Isabel, născută în oraşul... la 16 mai, anul o mie nouă sute...<br /><br />Mai făcu câteva calcule apoi spuse satisfăcut:<br /><br />- Aveţi aproape douăzeci de ani, majoră aşadar, şi îl privi ucigător pe Guguţă, care îi îndrugase probabil că pe lângă molestarea vecinilor mă ocup şi de coruperea minorelor.<br /><br />- Da, îi zâmbi dulce Isabel, tocmai am venit în vizită la logodnicul meu...Ştiţi, urmează să ne căsătorim în curând şi am venit să mai punem la punct câteva amănunte privitoare la nuntă când, la intrarea în bloc, am fost atacaţi de... şi arătă revoltată cu capul spre Guguţă.<br /><br />- Dânsa este cea care te-a molestat? îl întrebă sever plutonierul pe Guguţă.<br /><br />- Da, ea este, doar v-am spus... Ia uitaţi-vă ce scrie acolo, că atâta engleză...<br /><br />- Afară! Îi spune scurt sectoristul apoi se întoarce spre noi:<br /><br />- Vă rog să mă scuzaţi! şi plecă grăbit în urma lui Guguţă.<br /><br />Pe scări le-am mai auzit un timp vocile în timp ce închideam uşa:<br /><br />- De data asta, îi spunea plutonierul, numai te amendez. Dar dacă se mai întâmplă odată, te reţin pentru tulburarea ordinii publice.<br /><br />Am revenit în dormitor hotărât să pun lucrurile la punct odată pentru totdeauna. Însă, când i-am văzut zâmbetul nevinovat, parcă mi-am mai pierdut din elan. Mai ales că mi-a ieşit în întâmpinare şi, cu o voce alintată, a început să mă flateze:<br /><br />- Extraordinar, ce bine te-ai descurcat! Sinceră să fiu mă aşteptam la o rezolvare în forţă a situaţiei, deşi asta ne-ar fi periclitat misiunea şi poate chiar rămânerea noastră aici...<br /><br />Am privit-o atent să văd dacă nu descopăr în privirea ei vreun licăr de ironie. Dar nu, mă privea cu ochii limpezi şi strălucitori, pe cât se părea sincer încântată, deşi dacă rememoram scena cu nea Tomiţă, aportul meu în rezolvarea situaţiei fusese minim, dacă nu chiar nul. Avea să mai treacă multă vreme până să-mi dau seama de câtă prefăcătorie era în stare Isabel atunci când credea ea că este necesar.<br /><br />Oricum, chiar şi fără să ştiu asta nu aveam de gând să mă las cumpărat de câteva laude...<br /><br />- Lasă, lasă asta, am spus eu cu o voce ce mi-o voiam cât mai fermă. Vreau să ştiu cine îţi dă dreptul să te prezinţi cunoscuţilor mei drept logodnica mea? Nu îţi dai seama că mă pui într-o situaţie jenantă?<br /><br />Mă privi ofensată:<br /><br />- Îmi dau seama că nu îţi mai aminteşti dar să ştii că asta a fost ideea ta... Ai propus ca după condiţionare să vii aici cu aproximativ trei-patru luni înaintea mea pentru adaptare, integrare şi aşa mai departe... După ce veneam şi eu, urma să mă prezinţi cunoscuţilor, prietenilor şi vecinilor drept logodnica ta. Iar în toamnă, conform scenariului pe care l-ai propus şi care a fost aprobat de Centru, ne vom căsători... Ai avut perfectă dreptate, acum mi se pare şi mie că asta va fi cea mai bună acoperire...<br /><br />Am rămas tăcut încercând să mă concentrez, să fac legătura cu una dintre amintirile pe care ar fi trebuit să le am dacă spusele fetei din faţa mea ar fi fost cât de cât adevărate. Dar nu se lega nimic. Oricât m-aş gândi, ajung la aceeaşi concluzie: sunt Tomescu Andrei angajat ca inginer de sistem la firma Axel SRL, cam ... cu trei luni în urmă. Iar aici am venit din... o uşoară nedumerire parcă mă frământa, dar fără îndoială că ce spunea fata asta era o aberaţie... M-am aşezat încet pe un fotoliu parcă cuprins de o uşoară ameţeală.<br /><br />Isabel nu îmi dădu prea mult timp de gândire; luă un scaun, se făcu comodă în faţa mea şi cu un gest de o cuceritoare sinceritate îmi luă mâinile într-ale ei:<br /><br />- Trebuie să mă crezi! Mizez pe faptul că am fost preferata ta în timpul antrenamentelor şi că mă lăudai de multe ori tocmai pentru puterea mea de convingere. Deci, periculos sau nu, am să-ţi spun ce avem de făcut şi ai să-ţi dai singur seama că nu prea avem de ales... Nu o să prea ai de ales...<br /><br />Nu prea părea să ţină seama că eu scuturam încăpăţânat din cap şi continua să mă ţină de mâini privindu-mă ţintă în ochi:<br /><br />- A apărut aici în spaţiul şi în timpul de care noi suntem responsabili un cronofag... Trebuie să-l transferăm...<br /><br />Am făcut ochii mari:<br /><br />- A apărut un ce?<br /><br />Isabel păru uşor amuzată, dar continuă răbdătoare.<br /><br />- Un cronofag... Denumirea îţi aparţine aşa că ar trebui să-ţi aminteşti ceva despre ei... Nimeni nu ştie prea bine CE sunt sau CINE sunt. Sunt multe teorii care încearcă să le explice prezenţa în universul nostru, dar cea mai acceptată este a ta...<br /><br />Mi-am tras mâinile din mâinile ei şi m-am ridicat în picioare, apropiindu-mă de bibliotecă, privind gânditor la titluri: " Timpul", " Timpul biologic şi timpul fizic", "Timpul privit ca a patra dimensiune"... rafturi întregi pline cu cărţi care aveau ca unic subiect timpul. În spatele meu, Isabel privea surâzând cărţile.<br /><br />- În ciuda condiţionării, nu au reuşit să-ţi scoată din minte dragostea dintâi. Mă bucur că ai mai citit câte ceva ... aşa îţi vei înţelege mai uşor teoria. Deci, în elaborarea ei, ai plecat de la presupunerea că există două universuri ... paralele, identice şi care se deosebeau numai prin faptul că în ele sensul de curgere al timpului este inversat. Şi ai mai presupus că între ele există un spaţiu în care timpul nu există... Un fel de zonă neutră. Ei bine, în acest loc există nişte fiinţe, entităţi sau naiba ştie ce sunt, care se hrănesc cu ... timp. Din când în când, apar în universul nostru observabil şi se hrănesc cu timp. În urma lor, nu rămâne decât un spaţiu încremenit. Şi se dezvoltă extrem de repede...Sper să-ţi aminteşti în curând ceva mai bine propria ta teorie, să mi-o explici pe îndelete şi mie pentru că, sinceră să fiu, agent temporal sau nu, nu am priceput o iotă din ea. Deci va trebui să închiriem un elicopter din acela pentru împrăştiat îngrăşăminte, îi umplem rezervoarele cu praf de talc sau de cretă, îl împrăştiem peste cronofag ca să-l localizăm, ne întoarcem în timp câteva zile când cronofagul este încă mic, îl introducem într-o incintă atemporală şi îl transportăm la Centru. Unde nu au decât să facă ciorbă din el. Aşa le-ai spus tu celor care îţi criticau metoda. Noi vi-l aducem, voi nu aveţi decât să faceţi ciorbă din el.<br /><br />Am rămas pe gânduri, în timp ce Isabel mă privea întrebătoare. Am scos o carte din raft. „DE DIVINATIONE" de Marcus Tullius Cicero. O deschid la întâmplare:<br /><br />„Hoc idem signifiant graecus ille in eam sententiam versus: Quod fore paratum est, id summum exuperant Jovem".<br /><br />Mă întorc spre Isabel şi-i traduc destul de aproximativ:<br /><br />- Acelaşi lucru spune despre asta şi versul grec, „Ceea ce-i hotărât de destin şi pe marele Zeus întrece".<br /><br />Isabel zâmbeşte cu gura până la urechi. Îi dau o palmă prietenească peste umărul plăpând şi i-am spus:<br /><br />- Dacă tot e hotărât de destin să mergem să ne facem treaba!<br /><br />Fiind primul cronofag vânat de noi, ar fi trebuit să am nişte amintiri ceva mai consistente. Dar totul se amestecă în mintea mea, de parcă gândurile mi-ar fi fost amestecate de palele elicopterului, care ne-a dus la vânătoare. Am reţinut doar figura mirată a pilotului când i-am cerut să pulverizeze talcul peste zona pustie şi aridă unde apăruse ciudata fiinţă şi apoi stupoarea lui când a văzut pudra de talc vălurind şi luând forma cronofagului. Am coborât cu Isabel, am localizat punctul zero şi am făcut un salt înapoi în timp pentru a-l încarcera în incinta atemporală. De dus la Centru l-a dus numai ea. Eu am rămas mai departe să-l salut zilnic pe Guguţă şi să evit privirile iscoditoare ale doamnei Bubuleac. Asta a fost prima mea întâlnire cu Isabel. O primă aventură dintr-un lung şir... Numai că oricât am aşteptat în mintea mea nu s-a trezit nici o amintire!<br /><br />- Am să-i ucid pe cei care te-au condiţionat! spunea de fiecare dată când venea să mă ia într-o nouă aventură Isabel. Sunt sigură că au făcut-o intenţionat ca să scape de tine. Erai cel mai bun dintre ei. Îi deranjai...<br /><br />Nu spuneam nimic, nu comentam în nici un fel spusele ei, îmi vedeam mai departe de munca de zi cu zi şi aşteptam cu o ciudată nerăbdare ca Isabel să mă scoată din cenuşiul existenţei mele cotidiene şi să plecăm într-o nouă aventură.<br /><br />În aşteptarea ei citeam cărţi despre timp. Cel mai mult citeam din Marcus Tullius Cicero care acum mai bine de doua mii de ani părea că ştia totul despre necazurile mele.<br /><br />Uneori seara, înainte de a adormi reciteam cu ochii pe jumătate închişi de somn din tratatul „Despre divinaţie" :<br /><br />„Şi aşa cum în seminţe e deja conţinută vigoarea lăstarilor ce se vor ivi din ele, tot astfel în cauze sunt ascunse viitoarele evenimente...", şi mi se părea că peste umărul meu o aud pe Isabel cum chicoteşte încântată.<br /><br /><br />Fragment preluat cu acordul autorului din volumul:<br />Sergiu Someşan - Să n-o săruţi pe Isabel, Editura Arania, Braşov, 2000.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SĂ N-O SĂRUŢI PE ISABEL<br /><br />Sergiu Someşan<br /><br /><br />Se pare că petrecerea a fost reuşită; cel puţin aşa m-au asigurat cei care la sfârşitul ei mai puteau să-şi exprime coerent opiniile. Tocmai conduceam spre ieşire un grup gălăgios şi vesel când am văzut-o pe Isabel că îmi face un semn discret.<br /><br />- Maestrul vrea să-ţi vorbească înainte de a pleca, îmi zâmbi ea fermecător atunci când am putut ajunge în preajma ei.<br /><br />- Crezi cumva că...? întreb eu nedumerit şi privesc spre fotoliul din colţ, unde bătrânul Norris, un fel de invitat de onoare al serii, mă aştepta privind posomorât într-un pahar pe care îl bănuiam a fi gol.<br /><br />- Dragule, se alintă Isabel, eu nu cred nimic! Dar dacă mă rogi, pot să-ţi calculez probabilitatea ca el să fie cel pe care îl căutăm...<br /><br />La gestul meu de nerăbdare continuă:<br /><br />- Hai, du-te liniştit! O să conduc eu invitaţii care mai sunt... Şi zău, nu mai fi aşa crispat, petrecerea a fost minunată!<br /><br />M-am îndreptat spre fotoliul din colţ, unde mă aştepta Norris, nu înainte de a lua de pe o măsuţă din apropiere două pahare, l-am întins unul şi m-am aşezat alături.<br /><br />- Ei bine tinere, spuse Norris după ce am ciocnit, aş vrea să stăm câteva clipe de vorbă De fapt, am vrut să te abordez ceva mai devreme, dar erai prea ocupat să primeşti felicitările pe care sper să nu faci prostia să le crezi tot atât de sincere pe cât sunt de înflăcărate ..<br /><br />Am privit spre Isabel care tocmai conducea ultimii invitaţi spre ieşire, apoi m-am întors către omul de lângă mine.<br /><br />- Vă ascult, am spus, cu speranţa că Isabel se va descurca fără să facă vreo gafă.<br /><br />Norris, observându-mi privirea îngrijorată, probabil că o interpreta în felul lui, pentru că nu se putu abţine să nu spună, ascunzând un zâmbet maliţios în spatele paharului:<br /><br />- Fie vorba între noi, am impresia că eşti invidiat de confraţi mai mult din cauza tinerei, fermecătoarei dar mai ales ascultătoarei tale soţii decât din pricina efemerului succes literar.<br /><br />- Bârfe, maestre, bârfe! sar eu indignat. Ar fi în stare să născocească orice, numai să nu recunoască adevărata cauză a succesului meu şi implicit a invidiei lor: talentul.<br /><br />- Poate, poate, făcu el îngăduitor. Dar să nu divaghez... Vreau să te avertizez asupra unui pericol pe care îl simt dând târcoale în jurul tău.<br /><br />- Pericol? întreb eu uimit. Singurul pericol de care ştiu, mă pândea din partea croitorului soţiei mele. Dar cu succesul de care se bucură romanul meu sper să-i pot achita în sfârşit facturile.<br /><br />A zâmbit îngăduitor:<br /><br />- E vorba de un pericol pe care eu nu l-am ştiut evita, tocmai pentru că la început, departe de a părea un pericol, îţi închipui că este o adevărată mană cerească... începi prin a-ţi pierde personalitatea de scriitor, iar arta ta va fi aservită unor scopuri pe care nici măcar nu le vei înţelege...<br /><br />La figura mea probabil nedumerită, continuă:<br /><br />- Să-ţi povestesc totul mai bine de la început. Ai să înţelegi astfel mai bine despre ce este vorba. Acum vreo treizeci şi ceva de ani, la scurtă vreme după apariţia primului meu roman, mă pomenesc într-o zi căutat de un om pe care nu-l mai văzusem niciodată. Se numea Baffin şi mi-a zis că era reprezentantul unei edituri foarte serioase şi că ar dori să-mi facă unele propuneri. Banii de pe primul meu roman se topiseră îngrijorător de repede, inflaţia nu este de loc apanajul vremurilor de azi, aşa cum ne place uneori să o credem, astfel că i-am ascultat cu interes propunerile. Sincer să fiu, m-au contrariat puţin clauzele contractului prin care mă obligam, în schimbul unei sume care mi s-a părut atunci enormă, să cedez editurii care nici măcar nu era nominalizată, manuscrisul unui roman, ea arogându-şi dreptul să-l publice când şi sub ce nume ar fi dorit...<br /><br />- Sper că nu aţi acceptat, am intervenit eu.<br /><br />- Bine ar fi fost, oftă el din greu. Din păcate nu am putut rezista tentaţiei. Mi-am spus, dar un caracter slab găseşte întotdeauna scuze pentru propriile greşeli, că astfel îmi voi asigura o relativă independenţă materială, şi mă voi putea dedica ideilor cu adevărat importante care mă frământau şi nu unor fleacuri comerciale cum îmi cereau editorii...<br /><br />Dar banii de pe atât de ciudatul contract s-au terminat cu mult mai repede decât prevăzusem eu astfel că, atunci când am fost vizitat din nou de Baffin, în loc să-l dau pe uşă afară l-am primit cu braţele deschise. Pentru a mări preţul am început să inventez scrupule şi remuşcări pe care de altfel nici nu le aveam. Cred că se aştepta la asta, mi-a spus că mă înţelege, în fond eram scriitor şi i se părea firesc să vreau să-mi văd numele scris pe coperta cărţilor şi să mă bucur de preţuirea confraţilor şi a cititorilor. Drept urmare mi-a oferit în schimbul noului meu roman aceeaşi sumă ca prima dată împreună cu manuscrisul unui roman destul de bun pe care puteam să-l public sub numele meu. Din nou am acceptat, deşi de data asta chiar că nu mai pricepem nimic. Şi a trecut destul timp până când datorită unei întâmplări am aflat adevărul Baffin nu era altceva decât un traficant ordinar, chiar dacă venea din viitor.<br /><br />Venea dintr-un viitor îndepărtat unde calculatoarele, acum bieţi copii neajutoraţi în faţa actului artistic, înlocuiseră omul până şi în artă, ultima redută cucerită, şi ea, de maşini. Acestea ofereau atâtea facilităţi în domeniul creaţiei, încât nu este de mirare că scriitorii, ca şi alţi artişti de altfel, deveniseră o specie pe cale de dispariţie, dar cu atât mai preţuiţi şi mai încărcaţi de onoruri, drept care mulţi erau în stare să plătească sume astronomice pentru a putea trece drept scriitori...<br /><br />Cum cererea generează oferta, au apărut şi indivizi de teapa lui Baffin care se ocupau tocmai cu o asemenea contrabandă. Asta pentru că în acel viitor, pentru a putea publica un roman, acesta trebuia verificat de un aşa-zis detector de opere umane care elibera apoi un certificat ce autentifica faptul că textul era scris de un om şi că nu mai fusese publicat de-a lungul istoriei. Şi se pare că aceste detectoare nu puteau fi aşa uşor înşelate, pentru că, altfel, Baffin nu s-ar fi complicat cu o atât de periculoasă contrabandă de-a lungul timpului. Cred că nu mai este cazul să îţi spun că ceea ce îmi oferea el în schimb erau opere scrise de calculatorul lui personal; din câte am aflat, putea să scrie cam trei pe oră...<br /><br />Rămase un timp tăcut, pe gânduri. Apoi, văzând că nu spun nimic, sorbi din pahar şi continuă:<br /><br />- Ai să te întrebi, poate, de ce nu am renunţat după un timp. După cum probabil bănuieşti, Baffin a început să mă şantajeze că, dacă renunţ, va da totul în vileag sau măcar o parte, adică faptul că gloria mea se bazează pe nişte texte scrise de o maşină... Iar eu mă simţeam prea bătrân pentru a lua totul de la capăt. Eram prizonierul unei celebrităţi la care ţineam, chiar dacă era obţinută cu nişte romane scrise de o maşinărie...<br /><br />Se ridică greoi din fotoliu, puse paharul pe măsuţa de alături, apoi îmi întinse mâna.<br /><br />- Te las acum, dar aş fi bucuros să ştiu că m-ai crezut, deşi toată povestea asta pare atât de stranie...<br /><br />I-am strâns mâna şi l-am asigurat că tot ceea ce mi-a povestit pare foarte verosimil şi mai ales i-am promis că voi fi precaut, dacă îl voi întâlni vreodată pe Baffin. Apoi l-am condus spre hol unde de câteva minute se instalase o tăcere suspectă şi rău prevestitoare. Acolo am văzut că ceea ce sperasem toată seara sa nu se întâmple se şi întâmplase deja: individul înalt, cu mustaţă şi care tot timpul o urmărise pe Isabel din ochi, manevrase în aşa fel încât să rămână ultimul cu ea. Când Isabel, ca o bună gazdă ce o sfătuisem să fie, i-a întins mâna la despărţire, el încercase probabil să o sărute. Acum Isabel îi strângea mâna fără ca pe faţa ei delicată să se vadă urma vreunui efort, dar mustăciosul se înroşise la faţă în strădania de a-şi elibera mâna. L-am expediat oarecum grăbit pe Norris care privise în tăcere cu coada ochiului scena, dar cu politeţea unui perfect om de lume se prefăcuse că nu o bagă în seamă, apoi m-am întors spre cei doi.<br /><br />- Isabel, dă-i drumul!<br /><br />De obicei, ceea ce îi spun execută instantaneu, motiv pentru care, aşa cum observase şi bătrânul Norris, eram destul de invidiat de cunoscuţi, dar de data asta a avut o oarecare ezitare. Ba mai mult chiar, mi s-a părut că înainte de a-i da drumul şi-a intensificat puţin strângerea, făcându-l pe nefericitul curtezan să scoată un geamăt îngrozit, în timp ce falangele îi trosneau în mâna fină a Isabelei. După ce mustăciosul a zbughit-o ca din puşcă, privind cu spaimă înapoi, m-am apropiat furios de ea:<br /><br />- Ce naiba te-a apucat? Vrei să ratăm totul, acum la sfârşit?<br /><br />Ei bine, am trecut prin multe întâmplări într-o destul de aventuroasă existenţă. Dar mărturisesc că nici una nu m-a lăsat perplex aşa cum m-a lăsat răspunsul Isabelei:<br /><br />- Răule! Ai fi preferat să mă sărute? Şi mi-a întors spatele bosumflată, lăsându-mă realmente cu gura căscată.<br /><br />Când mi-am revenit, am dat să mă reped pe urma ei să-i cer o explicaţie, dar m-a oprit soneria. Am deschis şi a intrat un bărbat mărunţel, între două vârste care, după ce a privit scurt în jur şi s-a convins că sunt singur, s-a scuzat pentru ora la care mă deranjează.<br /><br />- Mă numesc Baffin, a adăugat el apoi, şi sunt reprezentantul unei edituri importante. Dată fiind ora târzie, îmi veţi permite să trec direct la subiect...<br /><br />- Nu este nevoie, l-am întrerupt eu. Cred că ştiu despre ce este vorba.<br /><br />- Trebuia să-mi închipui, zâmbi el satisfăcut. Bătrânul Norris te-a pus deja la curent... Sarcina mea este cu atât mai uşoară...<br /><br />- Acum şi a mea este uşoară, Baffin... Tribunalul Delincvenţelor Temporale te aşteaptă cam demult...<br /><br />A avut o mişcare uşoară spre şold, unde avea probabil generatorul temporal sau, cine ştie, poate chiar pistolul dezintegrator. În aceeaşi clipă a dat cu ochii de Isabel, care intrase pe neauzite şi aştepta în spatele meu. Baffin a încremenit cu mâinile depărtate...<br /><br />- Nu se poate! Şopti el îngrozit, dintr-o dată palid la faţă. Folosiţi androizi Cobra! Am să vă reclam, ştii doar că după accidentul de pe Sitis au fost interzişi în toată galaxia...<br /><br />Am dat din umeri nepăsător:<br /><br />- Asta să le-o spui celor care te-au trimis. Până una alta te sfătuiesc să fii cuminte. Nu ştiu ce se întâmplă cu ea de câtva timp. Chiar cu câteva minute în urmă am găsit-o torturând un individ care avusese nefericita inspiraţie să o sărute. Influenţa epocii probabil...<br /><br />- Ce mai aştepţi atunci? Programează o dată generatorul şi să mergem. Abia aştept să ajung să-mi angajez un avocat bun şi în trei zile să fiu iar liber...<br /><br />L-am privit lung:<br /><br />- Îmi pare rău, Baflin, dar se pare că şi pe mine m-a influenţat puţin epoca asta în care te aştept de mai bine de un an. Unde, ca să te atrag, am fost nevoit să scriu şi un roman mizerabil... Uite, acum de pildă simt nevoia să fac un raport scris despre capturarea ta. Isabel, ai grijă de el!<br /><br />Înainte de a închide uşa, am văzut faţa îngrozită a lui Baffin şi cea radioasă a Isabelei care se apropia de el cu mâna întinsă:<br /><br />- Până vine, nu vrei să facem cunoştinţă? Pe mine mă cheamă Isabel!<br /><br /><br />Fragment preluat cu acordul autorului din volumul:<br />Sergiu Someşan - Să n-o săruţi pe Isabel, Editura Arania, Braşov, 2000.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />Redactor: Duşan Baiski<br />http://http://www.hgwells.ro/<br /><br />Atelier KULT<br />Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />http://www.atelierkult.com/<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Literatura şi artele imaginarului<br />Redactor: Marian Coman<br />http://www.imaginar.tk/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.netsf.org/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Pagina cronicarului<br />Redactor: Dan Rădulescu<br />http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br /><br />Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personală Dan Marius Sabău<br />http://www.dan-marius.ro/<br /><br />Pagina personală Sergiu Someşan<br />http://somesan.home.ro/<br /><br />Psycomix<br />Redactor: George Lupeanu<br />http://www.psycomix.dap.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br /><br />Pro-Scris nr. 1<br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 2<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 3-4<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 5-6<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 7-8<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 9-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />(16.12.2003 - 15.03.2004)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />(16.03 - 27.06.2004)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />(28.06 - 14.10.2004) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Săsărman, Georghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Georghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Georghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />Săsărman, Georghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />Săsărman, Georghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Tismăneanu, Vladimir - Eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />CASETĂ TEHNICĂ<br /><br /><br />rEAliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br /><br /><br />aU CoLAboRaT:<br /><br />Ovidiu Bufnilă<br />Constantin Cozmiuc<br />Sandu Florea<br />Robert Lazu<br />Victor Martin<br />Mircea Opriţă<br />Liviu Radu<br />Sergiu Someşan<br /><br />Free JavaScripts<br />provided by<br />The JavaScript Source<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA...<br /><br /><br /> Ca o vamă pe roţi, vine şi timpul.<br /> trece fiecare dintr-o mare în alta.<br /> Pleoapele cad ca nişte gratii, în zori.<br /> Se închid lucrurile în preţuri şi se măsoară<br /> pomului rădăcina.<br /> Gândacul de timp ne mănâncă pe toţi.<br /> ne face înalţi şi mai hoţi:<br /> crescut din toamnă în vară,<br /> are ei un ceva ai lui, un venin.<br /> Macul poate avea o cădere-n genunchi<br /> sau trei braţe întinse spre cer,<br /> timpul înecat în paharul cu vin,<br /> aici, sub teşită frunte,<br /> împinge si zbate oameni şi moare.<br /> Gestul distruge ceasul din noi<br /> şi se trăieşte atâta mişcare, încât<br /> viaţa îşi lungeşte călcâiul de ascuţite gânduri.<br /> Nimeni nu mai ucide un nor,<br /> moartea gestantă naşte putregaiului sunet.<br /> Dai imaginaţiei bir, munţii se văd de oriunde.<br /> ai o sută de ani, visezi vârcolaci şi pitici, dacă vrei,<br /> înţelegi şapte cuvinte din trei.<br /> E numai lumină.<br /> Feriţi-vă! Vine timpul!<br /> Rar putrezeşte în noi: cântec, la ureche de surde ploi.<br /> Timpul? În spirală de gânduri, e atât de frumos:<br /> oamenii lui se dau jos din gleznele goale de sensuri<br /> şi o iau, aşa, agale,<br /> la deal-vale.<br /><br /> (Victor Martin - Timpul)<br /><br /><br />Ediţie de bază:<br />Victor Martin, Curcubeie de ciocolată, Editura MJM, Craiova, 2004.<br /></p>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-27196621703666796242014-07-15T11:31:00.000+03:002014-08-25T08:07:46.146+03:00Pro-Scris 4 (31-32) / 20 decembrie 2004 (text only).<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br />
<br />
PRO-TEST<br />
Cătălin Ionescu - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizuită <br />
Györfi-Deák György - Pre-Poziţie<br />
<br />
PRO-EMINENŢE<br />
* Sandu Florea<br />
Sandu Florea - Kumango<br />
* Sergiu Someşan<br />
Robert David - Sergiu Someşan, magicianul povestitor<br />
Györfi-Deák György - O androidă castă şi o cască albă<br />
Györfi-Deák György - Împlinire în 2<br />
Györfi-Deák György - Un Crăciun extraterestru<br />
Györfi-Deák György - Ea, roboata<br />
Mona Mamulea - Sergiu Someşan<br />
Mircea Opriţă - Sergiu Someşan<br />
* J.R.R. Tolkien<br />
Robert Lazu - Arbore bărbos<br />
Györfi-Deák György - Tolkien cel veşnic verde (3): Păstorii copacilor<br />
Györfi-Deák György - Va fi fost odată<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Înfiinţarea lumilor secunde<br />
Györfi-Deák György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală<br />
J.R.R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Simone Györfi - Împotriva urii, puterea dragostei<br />
Cătălin Ionescu - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Constantin Cozmiuc - Iluzia formelor<br />
Dan Marius - Misiunea scriitorului SF<br />
Mihaela Bufnilă - În umbra zilelor: Despre creioane<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Györfi-Deák György - Noi tărâmuri alb-albastre<br />
Mircea Opriţă - Un basm galactic (Radu Pavel Gheo)<br />
Liviu Radu - Aventuri cosmice şi discriminare (David Brin)<br />
Liviu Radu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Dean Koontz)<br />
Liviu Radu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Connie Willis)<br />
<br />
PRO-TON<br />
Constantin Cozmiuc - Alegorie cu fluturi şi cristalide<br />
Dan Marius - Lupul<br />
Sergiu Someşan - Poiana îngerilor<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
Link-uri alese<br />
Arhiva on-line<br />
Index de autori<br />
<br />
PRO-NUME<br />
Casetă tehnică<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
Va urma...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN LOC DE CUPRINS<br />
<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Din 1 octombrie Radio România 3, fost „România Tineret Stereo", nu mai emite în eter. El poate fi accesat on-line şi oferă imaginea unui terariu amenajat într-unul dintre studiourile Radiodifuziunii, unde o operatoare expusă privirilor indiscrete se străduieşte să nu se scarpine în nas în timpul programului şi să răspundă în timp real la solicitările celor de pe linia de chat. Odată cu transformarea postului în forum internetist şi listă de melodii la cerere a dispărut şi una dintre emisiunile noastre preferate: „Exploratorii lumii de mâine".<br />
<br />
Ea a început în 1980-1981, ca o rubrică a „Logikon"-ului creat de Dan Ursuleanu. Pe vremea aceea, nu toate aparatele de radio prindeau undele ultrascurte, iar acoperirea era zonală. Ca urmare a interesului manifestat, rubrica s-a transformat într-o emisiune de sine stătătoare, cu o durată de o oră, difuzată de două ori: miercuri dimineaţa şi, în reluare, seara. A fost unul dintre puţinele lucruri captivante difuzate în perioada ceauşistă, cu seriale de teatru radiofonic, adaptate după romane celebre, încă netipărite în România, cu Florin Manolescu la „Poşta redacţiei" şi muzică bună: Vangelis, Jean Michel Jarre, Mike Oldfield, Adrian Enescu.<br />
<br />
După Revoluţie, Dan Ursuleanu a avansat în ierarhia Societăţii Române de Radiodifuziune şi şi-a lăsat copilul de suflet în mâinile lui Ştefan Ghidoveanu, care a reuşit, prin diferite stratageme şi tertipuri, să-i asigure supravieţuirea până în 2004. Uimitoarea transformare a postului în radio internet ga-ga-ga i-a sabotat toate strădaniile şi ne-a văduvit de o emisiune care a contribuit la dezvoltarea literaturii SF din România vreme de un sfert de secol.<br />
<br />
E doar un exemplu dintre evenimentele surprinzătoare ale anului 2004, un răstimp deosebit de agitat, an bisect, electoral, de bombardament cu spam Bombo-Congo, de scumpire a comunicaţiilor prin internet, dar şi de apropiere a Europei, de care acum ne desparte doar graniţa de vest. „Pro-Scris" a reuşit să rămână cumva în picioare, dar cu preţul renunţării la periodicitatea săptămânală a răvaşului de bârfe SF, care s-a transformat într-o „Pro-Misiune" lunară. Trecând peste toate acestea, am rămas o revistă dedicată tuturor celor care cred în viitorul science-fiction-ului românesc, fără să încălcăm principiile formulate cu cinci ani în urmă şi prezentate la rubrica Pro-Teze.<br />
<br />
Ieşirea României din „meandrele concretului" a prilejuit un dublu „Pro-Test". Cătălin Ionescu îşi exprimă unele rezerve în editorialul „Pre-Texte şi Con-Texte", subintitulat „Teoria conspiraţiei revizitată", cu directă trimitere la evenimentele din ultimele două săptămâni. În „Pre-Poziţie", Györfi-Deák György ne împărtăşeşte cu falsă uimire o descoperire ştiinţifică de necrezut, dar totuşi susţinută de observaţiile antropologiilor: numărul stângacilor este mult mai mare în societăţile violente.<br />
<br />
Secţiunea „Pro-Eminenţe" e mai dodoloaţă ca oricând. Primul dintre omagiaţi este Sergiu Someşan, un autor de povestiri fantastice şi SF deosebit de prolific, despre ale cărui cărţi au scris: Mircea Opriţă în paginile „Anticipaţiei româneşti", Robert David (Sergiu Someşan, magicianul povestitor), Mona Mamulea (Sergiu Someşan) şi Györfi-Deák György (O androidă castă şi o cască albă, Împlinire în 2, Un Crăciun extraterestru, Ea, roboata).<br />
<br />
Graficianul Sandu Florea, realizatorul primului album BD science-fiction din România (Galbar, 1972), îşi încheie serialul de benzi desenate „Kumango", inspirate de o povestire scrisă de Ovidiu Bufnilă. De altfel, chipul personajului principal poartă trăsăturile neastâmpăratului magician din Bacău, autorul unor povestiri adunate în volumul „Inelul magic" şi al mai multor romane accesibile on-line: „Cadavre de lux", „Câmpuri magnetice", „Meduza".<br />
<br />
Secţiunea Tolkien a adunat o sumedenie de scrieri. Robert Lazu, autorul monografiei „Lumea lui Tolkien", ne prezintă articolul despre Arborebărbos, menit să apară în prima enciclopedie românească dedicată Pământului de Mijloc: „Lumea lui Tolkien de la A la Z". Printre autorii care trudesc la realizarea acestui prim ghid se numără şi Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, autoarea studiului „Poetica basmului modern", prezentat de Györfi-Deák György în articolul „Va fi fost odată". Îi mulţumim autoarei pentru că ne-a permis să reproducem un fragment din această carte, sub titlul „Înfiinţarea «lumilor secunde»".<br />
<br />
Ne bucurăm să vă semnalăm şi apariţia unei culegeri de texte, „Inklings - Litera şi spiritul", dedicată prezentării grupului literar din care au făcut parte şi C. S. Lewis, J. R. R. Tolkien, Charles Williams şi Owen Barfield. În cronica „Neliniştiţii «împroşcători» de cerneală", Györfi-Deák György vă dezvăluie resorturile care au declanşat apariţia acestui volum realizat de Rodica Albu şi colaboratorii. Printre ei se numără şi Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, cu seria de articole despre operele „părintelui hobbiţilor", apărute în revista ieşeană „Convorbiri literare": „Sub semnul croşetei - Tolkien si românii"; „Stăpînul inelelor pe culmile succesului"; „Cît de mare este J.R.R. Tolkien?".<br />
<br />
Tot despre enţi scrie şi Györfi-Deák György, în prima parte a studiului „Păstorii copacilor", desprins din ciclul „Tolkien cel veşnic verde", început cu „Mitologii vegetale" şi continuat cu „O salcie năbădăioasă". Şi, întrucât ne apropiem de ziua când, într-un grajd din Bethleem, s-a născut Mântuitorul, Simone Györfi ne prezintă, în premieră naţională, câteva dintre „Scrisorile de Crăciun ale tatii".<br />
<br />
Romanul lui Böszörményi Gyula, „Grigoraş şi hoţii de vise" (Gergő és az álomfogók) a apărut anul trecut în Ungaria şi a devenit un bestseller, care are deja şi o continuare. Simone Györfi profită de apariţia primului volum ca să ia pulsul literaturii pentru tineret şi prezintă pe larg starea de fapte din acest domeniu, ignorat cu desăvârşire de piaţa românească, în articolul „Împotriva urii, puterea dragostei", inclus la rubrica „Pro-File". Această ediţie a fost dedicată memoriei lui Christopher Reeve, interpretul lui „Superman", care ne-a părăsit în 10 octombrie. Cătălin Ionescu ne prezintă cariera actorului în articolul „Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou".<br />
<br />
Urmează o secţiune de „Pro-Puneri", unde Mihaela Bufnilă ne prezintă, „În umbra zilelor", un fermecător eseu „Despre creioane". Constantin Cozmiuc crede că, neştiut, ca şi gravitaţia înainte de Newton, există un câmp informaţional, concept lămurit în articolul „Iluzia formelor şi forma iluziilor". Dan Marius, un tânăr autor orădean, conturează „Misiunea scriitorului SF" la debutul său în paginile „Pro-Scris". Îl aşteptăm să revină cu noi intervenţii, mai ales că urmează un an doldora de aniversări: un veac de relativitate einsteiniană, o jumătate de veac de la debutul „Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice", un sfert de veac de la apariţia primei monografii critice, „Literatura SF" de Florin Manolescu.<br />
<br />
Rubrica „Pro-Poziţii" cuprinde, ca de obicei, prezentările ultimelor apariţii editoriale din România. Profitând de recenta apariţie a antologiei craiovene „Gama - Alte ţărmuri", Györfi-Deák György se întoarce în timp înainte de „Alfa" şi „Beta", ca să reconstituie traiectoria parcursă în răstimpul ultimelor trei decenii de cenacliştii din Bănie: Noi tărâmuri alb-albastre. Mircea Opriţă s-a aplecat asupra frumoasei aventuri povestite de Radu Pavel Gheo în „Fairia - O lume îndepărtată", pe care o consideră „Un basm galactic".<br />
<br />
Liviu Radu vorbeşte la rândul său despre „Aventuri cosmice şi discriminare", analiză prilejuită de publicarea romanului lui David Brin, „Războiul elitelor", cu o introducere de Cătălin Ionescu, la Editura Pygmalion din Ploieşti. Sub titlul incitant „Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului" ni se prezintă ultimul roman al lui Dean Koontz apărut la noi: „Nimic nu e întâmplător". O altă apariţie în colecţia „Cyborg" este romanul doamnei Connie Willis - „Doomsday Book", caracterizată de Liviu Radu ca „Un paradox temporal nu prea paradoxal".<br />
<br />
Îi mulţumim lui Sergiu Someşan pentru permisiunea de a reproduce, în cadrul rubricii „Pro-Ton", povestirea „Poiana îngerilor", ce dă titlul volumului bibliofil recent apărut la Editura Aldus. Terifianta aventură a unui nanocavaler pornit să înfrunte celulele canceroase din organismul unui bolnav ne este povestită de Constantin Cozmiuc în „Alegorie cu fluturi şi cristalide". Dan Marius ne-a trimis povestirea „Lupul" şi vă invită să citiţi cele trei volume accesibile pe situl personal, la adresa: http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
„Pro-Scris" rămâne o revistă deschisă, dispusă să publice pe oricine scrie bine şi acceptă termenii formulaţi în „Pro-Teze". Nu ştiu ca vreunul dintre editori să fi respins vreodată un text primit, sigur nu în ultimii trei ani. Ne rezervăm dreptul de a menţine ştacheta ridicată la un nivel accesibil tuturor celor care au ceva de spus şi ştiu cum s-o spună. Şi un ultim sfat: în loc să ne invitaţi să vă vizităm siturile, trimiteţi-ne lucrări inedite. Lăsaţi-ne să ne mândrim cu apariţiile voastre în premieră, în paginile unei reviste alcătuite împreună cu voi. Adresele la care ne puteţi contacta sunt:<br />
Györfi-Deák György gyuri4675@yahoo.com<br />
Cătălin Ionescu catksa@yahoo.com<br />
<br />
Realizatorii „Pro-Scris" au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor „Link-uri alese". Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi „Arhiva on-line" pusă la dispoziţia lor în pagina denumită „Pro-Porţie". De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un „Index de autori".<br />
<br />
Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea „Pro-Nume". Rubrica „Pro-Misiune" adună în fiecare lună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale.<br />
<br />
Cu gândul la Superman, ca niciodată, s-a creat o adevărată busculadă pentru apariţia lirică de la rubrica „Va urma". S-au înghiontit orgolioase „Rondelul ajungerii la cer" de Alexandru Macedonski, „Copil de-odinioară" de Ion Pillat, „Mi-aştept amurgul" de Lucian Blaga, „Zbor" de Ana Blandiana. În cele din urmă, cauză de câştig a avut Alexandru Philippide: „Schiţă pentru autoportret".<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRINCIPIILE TEORETICE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />
Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br />
(Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-TEXTE & CON-TEXTE: TEORIA CONSPIRAŢIEI REVIZUITĂ <br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Ceea ce va urma în rândurile de mai jos nu are nici o legătură directă cu science fiction-ul. Mai mult, nu are nici o legătură directă cu titlul de mai sus. Colac peste pupăză, este un text scris împotriva tuturor regulilor: cu patimă, cu părtinire şi, groaznică erezie, cu sinceritate. Are însă o legătură indirectă cu SF-ul pentru că este un lucru îndeobşte cunoscut că scriitorii SF români au manifestat, în ultima vreme, o criză de inspiraţie: realitatea i-a surclasat pe toţi (sau mă rog, aproape toţi...) la capitolul imaginaţie bolnavă. Aşa încât mă simt dator să avertizez clasa conducătoare a science fiction-ului românesc: Săriţi peste pagină. Nu este în stilul vostru. Nu este în binele vostru. Nu este science fiction aplicat. Nu este întoarcerea clasică a capului vostru în direcţia cealaltă. Este o privire fixă exact în direcţia de care se teme atâta lume: viitorul României. Dacă totuşi veţi citi, o faceţi pe răspunderea voastră.<br />
<br />
Exact în urmă cu patru ani, la începutul iernii anului 2000 scriam, plin de amărăciune, cel de-al treilea editorial al revistei Pro-Scris, intitulat Teoria Conspiraţiei. Pretextul de atunci este, desigur, nerelevant după patru ani. Contextul însă a rămas de o actualitate stranie: jalnica prestaţie politică şi executivă a Convenţiei Democratice şi a fostului preşedinte Emil Constantinescu ducea la o halucinantă luptă politică pentru preşedenţia României: Corneliu Vadim Tudor versus Ion Iliescu.<br />
Au trecut aşadar patru ani dar filmul cu Mel Gibson şi Julia Roberts a continuat să mă fascineze. Probabil pentru că, în sinea mea, am rămas acelaşi paranoic observator al mecanismelor prin care puterea politică românească corupe, la modul absolut, tot ceea ce atinge. În anul 2000 am considerat că răul relativ pe care Emil Constantinescu l-a operat asupra României este, în modul, mai mare decât răul absolut pe care Ion Iliescu şi toţi comuniştii re-formaţi l-au dejectat asupra aceleiaşi ţări. Îmi păstrez şi acum acestă părere: ba chiar am fost oripilat când acelaşi impotent ex-preşedinte Constantinescu a ridicat iar pretenţii la şefia statului. Cu ce drept moral? A învăţat în toţi aceşti ani niscaiva figuri de kung-fu pentru a lupta iar cu Securitatea, de care se declara oficial înfrânt? Doamne, ce întrebare retorică şi naivă, „cu ce drept moral“? Păi ce are de-a face moralitatea cu politica?! Ce contează că epoca Constantinescu a reuşit performanţa de a pune stigmatul pe dreapta politică românească? Oricând e loc de mai rău.<br />
Dar să nu divagăm. Vorbeam de răul în modul. Răul vectorial, evident, este o formă mult mai potrivită de măsură. Săgeata vectorială a răului, defazată faţă de axa normalităţii cu 90 de grade în sens invers al acelor de ceasornic (adică spre stânga) ducea la un simplu rezultat matematic: o societate perpendiculară cu civilizaţia. De aici până la Teoria conspiraţiei nu este decât un pas: cum naiba vectorului răului a înţepenit pe aceste meleaguri exact pe stânga? Explicaţia conspiraţionistă este simplă: guvernul nu lucrează pentru popor, ci împotriva poporului. Scopul puterii este mai multă putere. De fapt, nu pot decât să constat că, dacă filmul Teoria Conspiraţiei ar fi fost realizat în România - evident, nu de Sergiu Nicolaescu, ci de Lucian Pintilie, şi nu cu Florin Piersic şi Marga Barbu ci, să spunem, cu Răzvan Vasilescu şi Maia Morgenstern - s-ar fi numit Axioma Conspiraţiei (chiar, ce păcat că domnul Pintilie şi-a intitulat filmul său din 1992 Balanţa, Richard Donner avea să mai stea pe gânduri preţ de un cincinal până să scoată pe ştrase Teoria Conspiraţiei...)<br />
Revenind la anul de graţie 2004, alegerile din 28 noiembrie par şi ele scoase dintr-un film de ficţiune: culmea culmilor, ne învârtim iar în jurul lui Lucian Pintilie şi a filmului Balanţa, episodul Acţiunea Autobuzul. Nimic nou sub soarele mioritic: bâjbâială, prostie şi, din când în când o armă care se descarcă ca o sinistră ruletă rusească, la întâmplare. BANG! mor nişte inocenţi în Piaţa Operei în 1989. BANG! noţiunea de alegere democrată este rănită în 2004. Şi ruleta rusească, cu prea multă vodkă la bord, continuă să se învârtească: BANG! Adrian Năstase cade în faţa intrării de la Cotroceni. Ciudată această ruletă rusească - îmi şopteşte un pitic din creier. Ruletă care a început să funcţioneze greşit? Nici nu termină bine că BANG! Miron Cozma tocmai câştigă o excursie Penitenciar - Bucureşti - Timişoara şi retur, par avion, de 24 de ore şi Ion Iliescu joacă la ieşirea din scenă un cazacioc în care declară că a încurcat mâna stângă cu care a semnat decretul cu piciorul stâng...<br />
Ei, poate veţi spune, dar dumneata nu eşti defel un om de bună credinţă. Explicaţii totuşi există. Şi trăim într-o societate democratică. Sigur că, din motive obiective, conjuncturale, subiective, din cauza aglomeraţiei, sfârşitului de an, tranziţiei, săptămânii reduse de lucru, a zilei de 1 Decembrie, a temperaturilor scăzute precum şi a situaţiunilor internaţionale, cursul dolar - euro - leu, preţului barilului, a fluctuaţiei culorii părului cămilei din deşertul Gobi, s-a greşit. Probabil că nu trebuiau graţiaţi 44, 45 sau 46 de indivizi care bieţii de ei suportă greu regimul de detenţie, ci cu vreo 2-3 mai puţin. Poate că Miron Cozma de fapt s-a strecurat singur pe listă, din nebăgarea de seamă a vreunui furier...<br />
Ce spuneţi? Pardon? Am început să bat câmpii? Eu - moi - am început să bat câmpii?! Dar Ion Iliescu ce face când graţiază cu graţie? Dar Adrian Năstase ce face când socoteşte victoria în alegeri mai dihai decât socotea mult mai puţin faimosul Pristanda steagurile de la Primărie? Îmi permit chiar să vă replic, cu neobrăzare, că dumneavostră, cititorii, cu un singur click mă puteţi trimite... pe net. Eu în schimb încă tânjesc după telecomanda... porţii stelare, sau măcar porţii americane, europene, etc.<br />
Teoria Conspiraţiei. Axioma Conspiraţiei. Regula Conspiraţiei. Rutina Conspiraţiei. Stop!<br />
În toată această nebună scenă pe care se joacă şi rejoacă Teoria conspiraţiei live, de un număr greu de precizat de ani, spectacol pe care eu îl urmăresc cu nesaţ, s-a întâmplat ceva absolut de neimaginat. Dincolo de orice limită. Brusc şi incredibil.<br />
Pentru prima oară în toţi anii pe care i-am trăit pe aceste meleaguri - şi, credeţi-mă, îmi amintesc de pildă cu destulă claritate funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej - pentru prima dată deci în peste 4 decenii şi jumătate am rămas uimit de discursul unui preşedinte ales al României. De faptul super science fiction că un preşedinte a ţinut câteva discursuri pline nu de obişnuitele platitudini lemnoase despre consens, datorie, popor şi ţară - ci de câteva vorbe sincere. Să fie oare Traian Băsescu omul care va ştii să facă din România o ţară normală?<br />
Este, probabil, prea devreme pentru a trage astfel de concluzii. Distanţa la care a ajuns România faţă de Ucraina, după 15 ani de epocă Ion Iliescu & Emil Constantinescu este îngrozitor de mică. Şi, nu în ultimul rând, îndelungatul meu antrenament în teoriile conspiraţioniste mă face, în continuare, circumspect. Am ajuns să nu cred în minuni, chiar dacă ani de zile am sperat în ele. Pentru a schimba schimbarea este, din nefericire, nevoie de mai mult decât câteva vorbe.<br />
Faptul însă, deocamdată, rămâne singular. Teoria conspiraţiei va trebui poate să intre în revizie. Desigur, nu am uitat că rolul scriitorului, fie el şi de science fiction, este de a fi în opoziţie, indiferent cine este la putere. O lecţie pe care science fiction-ul nostru, mai întotdeauna amator de face sluj la mai marii zilei, nu a înţeles-o nici acum.<br />
Dar pe mine mă tot munceşte un alt gând. Oare cu ce ochi voi citi peste 4 sau 5 ani acest editorial? Va trebui să revizuiesc iar, pentru a câta oară, Teoria Conspiraţiei? Vectorul rău va rămâne în continuare înţepenit pe defazajul de stânga? Doar viitorul ne poate răspunde şi doar acelora care au curajul - şi responsabilitatea - de a-l privi drept în faţă. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-POZIŢIE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Zice o vorbă din popor, cu aplicaţie şi-n sfera politicii înalte: nu ştie dreapta ce face stânga. Se pare că, după votare, ea se va oglindi într-altă formă şi urmează o legislatură când ne vom scărpina urechea dreaptă cu mâna stângă. În politica balcanică nu există cale de mijloc: cine alege, culege.<br />
<br />
Trăim într-o lume sucită, dar oare ce sens are această suceală? Spre dreapta sau spre stânga? Natura face o diferenţă categorică între o parte şi cealaltă, începând de la spinul particolelor atomice şi subatomice („to spin" înseamnă „a se roti" în engleză), continuând cu arhitectura moleculelor, până la mişcările sateliţilor, planetelor, galaxiilor.<br />
<br />
Există diferite forme de salut cu mâna. Discipolii care practică artele marţiale chineze îşi strâng mâna dreaptă în pumn şi o învăluie cu stânga, în semn că au învăţat să îmbine armonios forţa Soarelui cu receptivitatea Lunii, reflectare a principiilor Yang şi Yin. E un caz particular, în general se foloseşte mâna dreaptă, dusă la inimă, la tâmplă, ridicată înainte, întinsă pentru a fi prinsă şi strânsă. În „Limbajul trupului", Allan Pease explică de ce s-a adoptat acest obicei: „Strângerea mâinii este o relicvă din epoca în care omul vieţuia în peşteri. De câte ori aceşti oameni se întâlneau, înălţau braţele în aer cu palmele deschise, pentru a arăta că nu au arme la ei."<br />
<br />
Cu gândul la prima întâlnire cu o altă civilizaţie, fizicienii au elaborat protocolul adecvat. Ei se bazează pe fenomenul de rupere a simetriei, descoperit în 1956 de fizicienii americani de origine chineză Chen Ning Yang şi Tsung Dao Lee de la Princeton. Nucleele atomice instabile se descompun în timp, expulzând fie nuclee de heliu (dezintegrare alfa), fie electroni rapizi (descompunere beta), fie eminţând radiaţii gama, de o frecvenţă şi energie foartă înaltă. Dezintegrarea nucleară slabă, zisă beta, presupune transformarea unui neutron în proton, cu emiterea unui electron de mare energie şi a unei particule fantomatice, botezate neutrin. Yang şi Lee au constatat cu surprindere că majoritatea electronilor beta se rotesc spre stânga şi numai câţiva se rotesc spre dreapta.<br />
<br />
Ca să fim siguri că Străinul nu vine dintr-o lume formată din antimaterie, iar contactul cu el nu ne va pulveriza, transformându-ne în radiaţii dure, mai întâi trebuie să-i explicăm că în lumea noastră există obiceiul de a strânge mâna din partea opusă sensului de rotaţie al neutrinilor. Richard Feynman ne-a avertizat că dacă Vizitatorul întinde mâna stângă atunci să evităm cu grijă apropierea.<br />
<br />
Cârcotaşii vor spune că o fiinţă din antimaterie se va dezintegra încă la hotarele sistemului solar, la primul contact cu praful cosmic ori norii de hidrogen interstelar. Au deplină dreptate, dar dacă ne luăm după ei, copiii noştri nu vor învăţa niciodată povestea despre materie, antimaterie şi „spinul" particulelor. Iar „rupere de simetrie" sună teribil de dramatic, concurând naufragiul Titanicului prin încărcatura emoţională transmisă de această asociere de termeni...<br />
<br />
Arabii sunt învăţaţi de mici să mănânce numai cu mâna dreaptă şi să se şteargă la fund numai cu mâna stângă, o măsură de igienă salutară în deşert, unde nu prea există apă pentru spălatul mâinilor. Dar însăşi mâncarea prezintă o interesantă... rupere de simetrie. Zahărul poate fi transformat chimic în glucoză, dar, spre deosebire de miere, produsul va cuprinde în cantităţi egale molecule care răsucesc planul de polarizare al luminii către stânga (levuloză) şi molecule răsucite spre dreapta (dextroză). În cazul substanţelor nutritive, doar cele levogire sunt preluate de organisme şi folosite în procesele metabolice.<br />
<br />
Psihologii au constatat că la om frumuseţea trupească este legată de prezenţa semnelor de virilitate sau fecunditate şi de cât mai deplina armonizare a trăsăturile feţei. Un chip simetric va fi întotdeauna socotit mai atractiv decât unul cu o sprânceană sbârlită, cu o privire şasie sau cu freza dată dintr-o parte într-alta. În realitate, nu există simetrie perfectă nici în cazul corpului uman. Prima care o trădează este inima. Vârful ei este îndreptat, spre bucuria socialiştilor, către stânga. Urmează creierul. Cele două emisfere din care e compus au funcţii şi joacă roluri diferite în coordonarea organismului. Exemplele mărunte sunt atât de multe, încât merită să le amintim doar pe cele cu adevărant şocante.<br />
<br />
Premiile IgNobel se acordă pentru cele mai ciudate şi inutile cercetări, fiind replica satirică a Premiilor Nobel. În 2002, printre laureaţii IgNobel s-a numărat Chris McManus, cercetătorul britanic de la University College din Londra, care a publicat în revista „Nature" articolul „Scrotal Asymmetry in Man and in Ancient Sculpture", ca să atragă atenţia asupra unei discordanţe jenante: nudurile bărbăteşti sculptate atât în antichitate cât şi în perioada renascentistă au testiculul stâng mai mare, deşi în realitate situaţia reală este exact invers.<br />
<br />
Fac parte dintr-o generaţie de studenţi la fizică pentru care ziua când am reuşit să inducem prima noastră rezonanţă magnetică nucleară în laborator a fost una de sărbătoare. Cum nu dispuneam de o bază materială adecvată (în primul rând de curent electric, care în anii '80 se tot întrerupea), am petrecut mult timp lângă imensul electromagnet botezat Clapautius (evident, în vecinătate se găsea şi Trurl) ca să obţinem fenomenul pe care se bazează funcţionarea tomografelor de azi.<br />
<br />
Acum, în Occident există o mulţime de asemenea aparate şi fiziologii lucrează de zor cu ele, pentru a ne comunica cele mai halucinante informaţii referitoare la funcţionarea creierului. Americanii Mark Jung-Beeman şi Edward Bowden de la Universitatea Chicago au descoperit că în momentul când Arhimede a sărit din baie şi a strigat: „Evrika!", scânteia de geniu s-a aprins în lobul gyrus temporalis anterior superior aflat în emisfera cerebrală dreaptă. Rezolvările deductive, raţionamentele pas cu pas, se derulează în jumătatea stângă a creierului.<br />
<br />
Alţi savanţi au reuşit să demonstreze că budiştii sunt fericiţi cu adevărat, iar această stare se menţine în timp. Cercetătorii de la Duke University (Carolina de Nord) şi Universitatea Wisconsin din Madison au descoperit că meditaţia activează şi controlează lobul prefrontal stâng, o zonă a creierului unde se înregistrează amintirile neplăcute şi temerile. Rezultatele lor au fost confirmate de o altă echipă, de la San Francisco Medical Center (University of California), care au stabilit că meditaţia activează o zonă din vecinătatea hippocampusului şi generează un hormon al fericirii, ale cărui efecte persistă o bună bucată de timp.<br />
<br />
Şcolarii care au probleme de auz cu urechea dreaptă iau note mai proaste decât copiii care nu aud cu stânga. Cercetătoarele Yvonne Sininger (Universitatea California) şi Barbara Cone-Wesson (Universitatea Arizona) au examinat urechile a peste 3000 de nou-născuţi şi au constatat reacţii complet diferite: celulele senzitive din urechea stângă amplifică îndeobşte sunetele melodioase, în vreme ce urechea dreaptă e sensibilă la graiul uman.<br />
<br />
Precum se vedea, natura e plină de mecanisme „stângace". Un prim test de toleranţă ar fi tocmai acceptarea lor. Stângacii formează o minoritate de circa 6,9 procente din populaţia de pe glob. Mulţi dintre ei sunt chinuiţi şi obligaţi să folosească cealaltă mână. În general, învăţătoarele sunt cele mai fervente adversare ale şcolarilor care ţin creionul în mâna stângă. Nu pot să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu Leonardo da Vinci, care, pe lângă faptul că era stângaci, scria oglindit, dacă ar fi nimerit în ghearele lor.<br />
<br />
Stângăcia este un dat natural. Cercetătorii de la Universitatea Queen din Belfast (Irlanda de Nord) au descoperit că devenim stângaci sau dreptaci la vârsta de 10 săptămâni de la concepţie. Ei au examinat 1000 de ecografii şi au constatat că la vârsta de 15 săptămâni 9 din 10 feţi îşi sug degetul de la o anumită mână. Ei au urmărit şi evoluţia a 75 dintre copii, vreme de 10-12 ani de la naştere. Toţi cei 60 care şi-au supt degetul mare de mâna dreaptă în pântecul mamei au devenit dreptaci. Dintre cei 15 stângaci, 10 şi-au păstrat obiceiul, în vreme ce 5 au devenit dreptaci.<br />
<br />
Iată acum o ultimă descoperire ştiinţifică, cu o neîndoielnică încărcătură politică. Cercetătorii Charlotte Faurie şi Michel Raymond de la Universitatea Montpellier au descoperit că numărul stângacilor este mai mare în cadrul grupurilor sociale agresive. Ei şi-au publicat observaţiile în revista „Proceedings of the Royal Society".<br />
<br />
Studiul lor se bazează pe datele culese cât timp au urmărit traiul a 8 colectivităţi tradiţionale. Tribul jula din Burkina Faso este cel mai paşnic dintre toate, deoarece rata omorurilor este de un caz la o sută de mii de locuitori pe an. În cazul lor, stângacii formează 3,4 procente din populaţie. La polul opus se află tribul yanomami din Venezuela, unde 5 din 1000 de oameni sunt ucişi în fiecare an, iar proporţia stângacilor este de 22,6 la sută.<br />
<br />
Să remarcăm faptul că este vorba despre societăţi aşa-zis „primitive", unde lupta se duce corp la corp. Într-o confruntare directă, fără arme de foc, stângacii sunt avantajaţi, lucru care se remarcă şi în cazul boxerilor, scrimerilor şi alte celorlalte sporturi unde contactul cu adversarul e direct. Când un luptător întâlneşte un adversar care atacă dinspre stânga, prima reacţie a unui dreptaci e de surprindere, lucru care constituie adesea un avantaj. În tenis sau în gimnastică, sporturi unde adversarii se află la distanţă unul faţă de celălalt, ponderea stângacilor este conformă cu statistica generală.<br />
<br />
Fenomenul nu se observă în artele marţiale, unde aspiranţii exersează tehnicile de apărare şi de atac pe ambele părţi. De asemenea, el nu poate fi sesizat în comunităţile „civilizate", unde mitralierele, pistoalele automate, grenadele ofensive, bombele de aviaţie, obuzele de tanc schimbă datele problemei, iar inamicul şi „pierderile colaterale" suferă în egală măsură, indiferent de mâna folosită preponderent. Şi ne-am referit doar la bărbaţi, fără să amintim diabolicele mine anti-personal, care adaugă pe lista victimelor şi femeile, şi copiii.<br />
<br />
Pe-un picior şchiop de plai, pe-o gură-nnegurată de rai, sărăcia nu alege între dreptaci sau stângaci. Conducătorii noştri de până acum, indiferent de coloratură, au asistat imparţiali la pauperizarea ţării. Judecând după rezultate, toate guvernele au semănat cu nişte reptile lipsite de membre, care au şerpuit din dreapta-n stânga, după cum au cerut interesele de moment. Am ajuns în momentul când nici partidele nu mai dispun de resursele necesare pentru o manipulare confortabilă a electoratului, lipsesc banii atât pentru pâine cât şi pentru circ.<br />
<br />
Optimismul ni s-a prelins din jumătatea plină a sticlei. În cine să credem, în cine să ne mai încredem? Constatăm cu stângăcie că dreptatea e a celor bogaţi, exemple sunt destule. Flămânzi şi goi, făr-adăpost, nouă ne-a rămas doar malul stâng al Dunării albastre, hotar al unei umilinţe fără margini.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: SANDU FLOREA<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
KUMANGO<br />
<br />
Sandu Florea<br />
<br />
<br />
Daţi un CLICK! pe imaginea pe care doriţi să o vedeţi.<br />
<br />
<br />
Kumango pag. 1<br />
<br />
Kumango pag. 2<br />
<br />
Kumango pag. 3<br />
<br />
Kumango pag. 4<br />
<br />
Kumango pag. 5<br />
<br />
Kumango pag. 6<br />
<br />
Kumango pag. 7<br />
<br />
Kumango pag. 8<br />
<br />
Kumango pag. 9<br />
<br />
Kumango pag. 10<br />
<br />
Kumango pag. 11<br />
<br />
Kumango pag. 12<br />
<br />
Kumango pag. 13<br />
<br />
Kumango pag. 14<br />
<br />
Kumango pag. 15<br />
<br />
Kumango pag. 16<br />
<br />
Kumango pag. 17<br />
<br />
Kumango pag. 18<br />
<br />
Kumango pag. 19<br />
<br />
Kumango pag. 20<br />
<br />
Kumango pag. 21<br />
<br />
Kumango pag. 22<br />
<br />
<br />
De acelaşi autor:<br />
<br />
Hotelul viselor : Pro-Scris 13-14, 15-16, 17-18 şi 19-20<br />
A Graveyard Tale : Pro-Scris 13-14<br />
Borderlands : Pro-Scris 13-14<br />
Garda : Pro-Scris 13-14<br />
Kumango (prima versiune) : Pro-Scris 15-16<br />
<br />
<br />
O rubrică specială Pro-Eminenţe i-a fost dedicată lui Sandu Florea în Pro-Scris 13-14 cu prilejul împlinirii a 30 de ani de la apariţia albumului Galbar, prima bandă desenată SF românească<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: SERGIU SOMEŞAN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SERGIU SOMEŞAN, MAGICIANUL POVESTITOR<br />
<br />
Robert David<br />
<br />
<br />
[text lipsă]<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O ANDROIDĂ CASTĂ ŞI O CASCĂ ALBĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Isabel, Ionescu Isabel, este o androidă Cobra, dinamică, îndărătnică, descurcăreaţă, ca mai toate femeile din schiţele şi povestirile lui Sergiu Someşan. La prima vedere, pare o tânără ce tocmai "a ieşit din criza de timiditate a adolescenţei". Se îmbracă simplu, dar provocator: poartă un tricou strâmt pe care scrie "kiss me" cu litere roşii. Nu este un îndemn, iar cine încearcă să dea curs îndemnului, o păţeşte. Isabel este scutiera şi subalterna lui Tom Anard, unul dintre cei mai buni agenţi temporali, care a fost condiţionat şi trimis în societatea contemporană. Condiţionarea e atât de perfectă, încât superagentul nu poate fi convins că nu-i Andrei Tomescu, inginer de sistem la Axel SRL, calul de bătaie al lui Guguţă, găliganul din vecin. Misiunea lor e să prindă cronofagi, nişte monştri răsăriţi dintr-un spaţiu paralel, pe care-i depistează pudrându-i cu calc sau cu praf de cretă. Ori să descopere contrabandişti de literatură falsificată, pe care, în loc să se grăbească să-i predea unei justiţii hărţuite de avocaţii unşi cu toate alifiile, echipa de poliţie temporală preferă să-i supună la nişte cazne subtile.<br />
Un alt ciclu epic este cel "al butonilor", compus din povestirile "O ipoteză aproape absurdă", în care un tată care doreşte să facă o scamatorie constată cu surprindere că ea îi iese, dar altfel decât intenţiona şi "Iubitul meu din altă lume", unde acelaşi procedeu este repetat la o altă scară şi provoacă apariţia unui alter-ego simetric dintr-o lume antiparalelă în patul conjugal, spre surprinderea soţiei.<br />
Mă tem să nu rămâneţi cu impresia că Sergiu Someşan e un autor hazos şi haios. E drept, multe dintre naraţiunile sale, adunate în volumul "Să n-o săruţi pe Isabel", se înscriu în linia prozei SF umoristice, cultivată la noi de Felix Aderca (din generaţia de aur), Eduard Jurist, Corneliu Omescu, Laurenţiu Cerneţ (din generaţia de mijloc) ori Radu Honga, Dan Merişca, Dorin Davideanu (din "noul val" al anilor optzeci). Unele lucrări, precum "Dilema" ori "Planeta cu spioni" sunt nişte divertismente frivole, din sfera anecdoticului. Dar în alte dăţi, râsul provocat de Sergiu Someşan încătuşează; în acest sens, e caracteristică reacţia extratereştrilor care vor să-l răpească pe Adam (un amploaiat timid şi şters, chinuit de toată lumea) şi să-i transforme râsul într-o sursă de energie motrică: "Extraordinar! Aşa ceva nu am mai pomenit! Râsul lui are un coeficient energetic negativ. Când râde pur şi simplu ne absoarbe energia din rezervoare".<br />
Prin urmare, Sergiu Someşan ştie să fie şi tragic când râde. În cele mai bune proze ale sale, autorul dovedeşte o capacitate deosebită de concentrare a absurdului, de conturare a unor situaţii fără ieşire, calitate care transpare mai ales în povestirile cu tematică pacifistă, precum "Bla-bla-bla, domnule general", "O rachetă cu numele meu" ori "O cască albă şi-un copil în ploaie", povestiri ce au atras aprecierile criticilor sau ale unor jurii literare.<br />
Autorul manifestă interes şi faţă de subiectele ce ţin de domeniul prozei horror ("În trecere prin Predeal") ori al fantasticului ("Legendă fără sfârşit", "O clipă de nemurire"). De altfel, Sergiu Someşan a publicat anul trecut un alt volum, intitulat "Carte de magie", asupra căruia ne-am aplecat cu mult drag şi despre care am dori să vă spunem mai multe cu proxima ocazie.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎMPLINIRE ÎN 2<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Iată că Sergiu Someşan îşi scoate, rând pe rând, cărţile din mânecă. Cea de acum nu-i nici valet de cupă, nici popă de treflă, ci o "Carte de magie", a doua din mâna pe care o filează calm, ca un jucător profesionist. Dacă în prima, "Să n-o săruţi pe Isabel", erau grupate mai ales proze ştiinţifico-fantastice, prezentul volum este menit să ne dea fiori şi să ne poarte printre faliile în realitate care constituie lumea fantasticului. Ghid ne este însuşi autorul, care foloseşte în mod curent naraţiunea la persoana întâi, lucru care-i permite să ne ducă de nas şi să-şi facă numărul de iluzionism menit să ne surprindă şi să ne vrăjească.<br />
Povestirile încep cu chiar naraţiunea care dă titlul volumului, o tăgăduire din care izvorăşte iraţionalul, o negare deviată întru dragoste, o îndoială risipită de o percepţie tantrică a rosturilor. Sergiu Someşan este un romantic, un sentimental, eroii şi eroinele sale constituie cupluri primordiale, jumătăţi androgine ce se regăsesc în intimitatea propriului univers. Mâinile dibaciului jongleur pun în mişcare o roată de popice sclipitoare, care se învârte, se învârte parcă de la sine, până ne ameţeşte cu totul.<br />
În mod frapant, dezinvoltura cu care ne manipulează şi ne îndrumă percepţia pe alte cărări, are o altă sorginte decât fantasticul înaintaşilor. Sergiu Someşan nu poate fi asemuit cu Vladimir Colin, care ne plasează de la început într-o fărâmă de basm. Pe Eliade îl conduce până la uşa care se deschide către labirintul lumilor, dar nu-l urmează mai departe. Prin firea şi firul zglobiu al întâmplărilor, s-ar apropia mai degrabă de Aderca, Arghezi ori Creangă. De fapt, Sergiu Someşan se joacă de-a fantasticul. El e un realist ce ne plimbă masca insolitului prin faţa ochilor, realizând un splendid spectacol de lumini şi umbre.<br />
Eroul din "Cartea de magie", naratorul, e un "încuiat" (care să folosim un termen la modă, preluat din lumea lui Harry Potter) care a intrat accidental în posesia unei cărţi rare, scrisă de Simion Magul. Ca Saul cel dinainte de Pavel, el îşi respinge rostul, pentru că nu-l percepe, nu-l înţelege: menirea sa e să întregească un Univers fracţionat şi să umple lumea cu farmecul şi sofianismul Lilianei, o vrăjitoare iniţiată în tainele cele mai adânci (întocmai ca în "Eva" lui Blaga, eroinele lui Sergiu Someşan ascund sub pleoape o taină "ce nimenea nu ştie, nici Dumnezeu chiar...").<br />
Oana (Vis) şi Efida (Adio Efida) sunt femei voluntare, zeiţe care-şi împlinesc poftele în urma unor stratageme elaborate, greu de desluşit până la împlinire. Când nu există o zeiţă la îndemână, ea poate fi generată cu ajutorul internetului, că doar s-a stabilit ştiinţific că sunt suficienţi circa 10.000 de credincioşi pentru ca o divinitate să prindă viaţă (Întâlnire cu o zeiţă). Lisa din "Ritual de trecere" încearcă să cheme din adâncul tenebros al mării un monstru cu care să se însoţească şi să se transforme în zeiţă, dar nimereşte peste un bărbat dezgheţat, inventiv, care, întocmai ca şi Chirică din "Povestea lui Stan Păţitul" ştie cum se scoate coasta de drac dintr-o femeie.<br />
Nu este singura situaţie tensionată rezolvată potrivit unei logici a întregirii. În "Arena", extratereştrii capturează câte un animal din fiecare specie de pe Pământ, inclusiv un bărbat şi o femeie, şi le închid într-o arenă pentru a determina de drept care e fiinţa menită să stăpânească planeta. După ce carnivorele mănâncă ierbivorele, iar apoi se ucid între ele, cuplul de oameni se minunează că totuşi nu sunt eliberaţi, ca să-şi dea seama într-un târziu că alienii habar n-au de dimorfismul sexual şi îi consideră specii diferite.<br />
Sergiu Someşan respinge orice formă de asceză, el refuză să despartă ceea ce Dumnezeu a menit să fie unit dintru început. Astfel, voiculescianul pădurean din "Tăietorul de lemne", e un aducător de noroc care conferă calităţi magice, taumaturgice surcelelor tăiate de el. Focul făcut cu acestea vindecau pe cei din casă, iar fumul lor se înălţa drept către cer, oricât de tare ar fi bătut vântul. Totuşi, ţinta lui Anatol nu este una înaltă; precum bine intuieşte Paraschiva, văduva cea veselă, el se află în aşteptarea unei împliniri fireşti, prin refacerea "ordinii casnice", ca să reproduc o formulare inspirată a doamnei Mona Mamulea, care semnează prezentarea volumului de pe coperta IV.<br />
Nici Rafael, piticul diform din a cărui cocoaşă răsar aripi de înger, nu constituie o figură mult diferită. Povestea lui reface tranziţia de la pupă la fluture, de la răţuşca cea urâtă la graţioasa lebădă.<br />
Sergiu Someşan judecă lumea fără să fie un moralist, iubeşte cu patimă fără să ajungă la dezmăţ, crede fără a-şi dori să devină un sfânt. Într-o lume plină de supereroi, el trăieşte voluptatea de a fi un om simplu, un bărbat care-şi află împlinirea în 2.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN CRĂCIUN EXTRATERESTRU<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Sergiu Someşan a comis încă o carte zemoasă, în care realitatea se îmbină cu fantasticul întocmai cum foile de varză învelesc tocătura. "Cadouri de Crăciun" stau, ca şi sarmalele, sub semnul rotundului şi nu ne rămâne decât să adăugăm un pic de smântână ca să le servim publicului gurmand. S-ar putea ca ideea de bază să le taie unora pofta de bucate: perechile de îndrăgostiţi sunt închise în câte o sferă impenetrabilă, care devin globurile de cristal cu fulgi artificiali de zăpadă oferite la Sărbătoarea naşterii Mântuitorului de către nişte extratereştri omnipotenţi. Probabil că avem de-a face cu o civilizaţie unde zăpada e o raritate, iar fulguirile un prilej de bucurie. Şi, desigur, poate şi Crăciunul lor are o altă semnificaţie, dar constituie o ocazie pentru a oferi daruri.<br />
Minunile iernii sunt multe şi nenumărate poveştile lor. Un boier care vroia să ia pământurile unor răzeşi i-a pârât la Vodă că sunt nişte leneşi şi nici lucrurile de acasă nu ştiu a le face ca lumea, că trăiesc într-o mizerie de nedescris şi se dărâmă casele pe ei. "Voi merge să văd", a zis domnitorul, "şi dacă e cum ai zis, le voi lua ţarinile şi ţi le voi da." La auzul tărăşeniei, răzeşii s-au repezit să-şi facă satul lună, dar n-au apucat să-şi termine toate treburile la timp. De aceea s-au rugat fierbinte la Dumnezeu să-i ajute, iar Domnul s-a milostivit, a dat prima ninsoare, care a acoperit toate acareturile şi murdăriile cu o plapumă albă, strălucitoare, spre încântarea ochiului. Voievodul a fost plăcut surprins să vadă peste tot curăţenia zăpezii şi l-a ameninţat pe boierul pârâcios să-i lase pe oameni în pace, astfel îşi va sfârşi zilele într-o ţeapă. Poate că Sergiu Someşan ar fi trebuit să strecoare o sugestie vis-a-vis de ocazia sărbătorilor extraterestre de iarnă, pentru că nu e deloc creştinesc să-i zideşti pe îndrăgostiţi în câte o sferă translucidă.<br />
S-ar putea ca neştiuta prăznuire să fie un secret de o însemnătate deosebită, la fel cum "Istoria hunilor" scrisă de bătrânul profesor din "Vizită de lucru" ar putea să dezvăluie faptul că ritualurile vechi de secole le permit războinicilor din stepă să migreze dintr-un secol în altul. Puterea hunilor provine dintr-una dintre "enigmele primordiale ale cosmogoniei" şi de îndată ce eruditul s-a apucat să o dezlege, apare un comando călare cu menirea să şteargă toate urmele şi să ascundă taina vaselor de bronz. Ne întrebăm de ce autorul n-a cedat ispitei traco-gete şi nu şi-a plasat eroul la poalele Kogaionon-ului, dar se pare că tema a fost epuizată de "Motocentauri pe Acoperişul Lumii" şi îngropată atât de adânc încât nici diavolul n-o mai scoate la lumină.<br />
O variaţiune interesantă pe tema comorilor blestemate o constituie "Lucrarea de diplomă". Un drăcuşor prins la ananghie negociază la sânge cu un arheolog ca să-l convingă să-şi vândă sufletul. Definirea sufletului ca sumă a tuturor activităţilor psihice este convenţională şi improprie, deoarece activităţile psihice au loc doar în creier şi deci sufletul ar trebui dispară după stingerea finală. Peticirea definiţiei cu "se admite posibilitatea supravieţuirii lui şi după încetarea suportului material" e cusută cu aţă albă. O definiţie adecvată ar fi putut fi găsită cu un efort minim răsfoind cartea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici, "Anatomiştii în căutarea sufletului". Oricum, interludiul respectiv e menit doar să pregătească poanta finală, când peştele cel mic e păpat de un peşte mai mare şi Michiduţă dă de Dracu.<br />
"Cadouri de Crăciun" constituie şi un manual de tehnică literară, care desconspiră trucurile ordinare la care recurg scriitorii aflaţi în pană de inspiraţie. Poate că ar fi fost mai bine ca autorul să se abţină, deoarece dezvăluirile pot destrăma magia lecturii. Cititorul află aşa, fără jenă, că "Cele nouă miliarde de idei SF" este o răstălmăcire a unei cunoscute povestiri scrise de Arthur C. Clarke, că Fredric Brown ar fi trebuit să fie trecut ca autor atât la "Bla-bla-bla, domnule general" cât şi la "Arena" sau "Şansa noastră s-a numit Adam". Ultima măcar are scuza că ideea de a genera energie prin râs a fost preluată ulterior de Studiourile Disney şi a folosită în lung-metrajul de desene animate "Monsters Inc." Pentru atitudinea autodemitizantă, Sergiu Someşan merită să fie trecut la index, în rândul autorilor prin care science-fictionul românesc capătă câte o gură de oxigen şi reuşeşte să supravieţuiască ca literatură într-o perioadă în care scriitorii intră în atenţia publicului doar când când sunt călcaţi de maşina vreunui băiat de bani-gata pe trecerea de pietoni. Iar cine îi va imita pilda, ca el s-o păţească!<br />
<br />
<br />
Sergiu Someşan - Cadouri de Crăciun<br />
Editura Karmat Press, 2003<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
EA, ROBOATA<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Mircea Opriţă a remarcat-o pe Isabel încă în prima ediţie a Anticipaţiei româneşti (1994), când l-a inclus pe Sergiu Someşan printre autorii cu „lucrări promiţătoare":<br />
<br />
<br />
„Avem de-a face deocamdată cu o producţie insuficientă cantitativ pentru ca din amorfismul provizoriu al creaţiei să se poată extrage acum liniile unui profil garantat. Ca şi alte lucruri, sarcina aceasta rămâne tot în seama viitorului."<br />
<br />
<br />
Viitorul a confirmat. În ediţia a doua (2003), criticul a pus lucrările lui Sergiu Someşan sub lupă şi le-a analizat cale de patru pagini (345-348). Acolo se desluşeşte că firul de apă vie ce alimentează naraţiunile din primele două volume (Să n-o săruţi pe Isabel - 2000, Carte de magie - 2001) izvorăşte din locul unde elementul SF întâlneşte materia amorfă a cotidianului. Tehnica narativă a scriitorului se bazează pe „un remarcabil dozaj al efectelor", ce estompează caracterul senzaţional al motivelor generice, iar filtrul ironic prin care sunt trecute în final contribuie decisiv la acceptarea lor:<br />
<br />
<br />
„Clişeele se dizolvă sub efectul gesturilor comice şi al replicilor surprinzătoare. În absenţa acestui tratament ingenios, texte notabile, precum «Întâlnire cu Isabel» şi povestirea ce dă titlul volumului, ar fi rămas la nivelul unor scenarii cvasi-poliţiste, cu agenţi temporali sub acoperire şi perechile lor feminine."<br />
<br />
<br />
Isabela Ionescu a apărut în literatura SF românească cu mult înainte ca Lara Croft să facă primii paşi pe ecranul unui calculator. Dinamică, zvăpăiată, protectoare, tiranică, fidelă, ea pare să fie mai mult o zână pozitronică decât o androidă, semănând mai degrabă cu o cyber-Galadriel juvenilă decât cu un mecanism autonom şi inteligent, deşi, în ultimă instanţă, este şi una, şi alta:<br />
<br />
<br />
„Părea o tânără de curând ieşită din criza de timiditate a adolescenţei şi care vrea pe toate căile să recupereze ce i se pare că a pierdut. Era nepieptănată după ultima modă care bântuia printre tineri şi îmbrăcată conform cerinţelor unui curent futurist din care pe moment am remarcat numai tricoul pe care părea să-l fi împrumutat de la un frate cu câţiva ani mai mic decât ea. Pe tricou, cu litere roşii, o inscripţie în limba engleză lansa o invitaţie fără echivoc." (Întâlnire cu Isabel)<br />
<br />
<br />
În mod interesant, deşi în primele povestiri cu Isabel nu ne spune nimic despre circumferinţa bustului, subţirimea taliei, lărgimea şoldurilor, Sergiu Someşan ne creionează imaginea completă a unei tinere cu vino-ncoace. Afişarea cât mai vizibilă a formulei „Kiss Me" defineşte succint, intuitiv, pericolul, întocmai cum petele galbene de pe spinarea salamandrei ori alternanţa de inele viu colorate a şarpelui coral constituie o avertizare musai de luat în seamă. Nefericiţii care se lasă înşelaţi de aparenţe o păţesc, precum vecinul Guguţă, teroarea blocului în care locuieşte partenerul androidei ori craiul mustăcios de la petrecerea de lansare a romanului-capcană.<br />
<br />
Isabela Ionescu este garda de corp a lui Tom Anard, un agent temporal a cărui condiţionare a fost atât de bine realizată, încât şi-a luat acoperirea în serios şi se crede Andrei Tomescu, inginer de sistem la Axel SRL. Chiar dacă bărbatul suferă de amnezie, bătăioasa asistentă îi atrage atenţia asupra reflexelor formate în urma anilor de antrenament, aşa că în cele din urmă îşi acceptă inedita identitate şi intră în pielea ofiţerului însărcinat să sancţioneze orice perturbare a istoriei. Deşi lucrează cu un amalgam de teme, cu un amestec de Philip K. Dick (Ne putem reaminti totul pentru Dumneavoastră, Almanah Anticipaţia 1987) şi Poul Anderson (Patrula timpului, CPSF 343-345), nimic din cele scrise de aceşti mari maeştri ai prozei SF nu funcţionează potrivit canoanelor trasate - de aici farmecul naraţiunilor. Însă ar fi greşit să credem că prozele lui Sergiu Someşan sunt nişte parodii.<br />
<br />
Prima misiune a lui Tom Anard, în noua sa ipostază (Întâlnire cu Isabel), a constat în pulverizarea unui cronofag cu talc şi capturarea ciudatei vietăţi care se hrănea cu timp. Apoi a urmat demascarea crononautului Baffin (iniţial Buffin), un traficant de romane SF, furnizorul unor opere literare compuse pe calculator în viitor şi vândute în actualitate unor agramaţi cu veleităţi literare (Să n-o săruţi pe Isabel). Nebănuind nimic, infractorul pică singur în capcana întinsă de poliţia temporală şi se lasă arestat senin, cu speranţa că va putea să-şi angajeze un avocat şi să scape. Dar pentru asta ar trebui să revină în prezentul său, lucrul cu care agentul nu este de acord, deci îl dă pe mâna lui Isabel.<br />
<br />
Printre „Cadourile de Crăciun" oferite în 2003 (Karmat Press, Ploieşti), Sergiu Someşan n-a inclus nici o povestire cu apetisanta androidă Cobra. Seria de aventuri crono-poliţiste a fost reluată abia în volumul „Numărul fiarei", apărut anul acesta, la Editura Vremea XXI din Bucureşti (încă o dată, mulţumim doamnei Silvia Colfescu pentru că pe vremuri a editat Istoria lui Jacques Sadoul). Cum numărul de fani ai Isabelei a sporit între timp, în povestirea „Oviraptorul", autorul se străduieşte să contureze un portret cât mai complet:<br />
<br />
<br />
„La prima vedere părea o tânără femeie, abia ieşită din adolescenţă, cu amestecul acela indescriptibil de inocenţă şi impertinenţă, suplă, aproape slabă, dar în acelaşi timp bine rotunjită prin locurile în care era necesar aşa ceva. Faţa ei era nu numai frumoasă, ci şi concepută în aşa fel, încât atrăgea atenţia. Trăsăturile regulate şi feminine erau înconjurate de o cascadă de păr de culoarea mierii, care, prin faptul că şi-l scutura mereu într-o încercare de a-l aranja, atrăgea în mod inevitabil atenţia asupra ei. E clar că cei care au proiectat-o nu au fost normali: o fată atât de frumoasă nu are cum să existe! Explicaţiile care mi s-au dat m-au satisfăcut o vreme: fiind atât de frumoasă, atrăgea privirile tuturor asupra ei, lăsându-mi mie câmp liber de acţiune."<br />
<br />
<br />
Şi de această dată, Tom şi Isabel trebuie să rezolve un caz de contrabandă. Povestirea are ca scenă un sistem de oaze temporale din trecut, în care locuiesc descendenţii noştri din viitor. Metoda asigura descongestionarea Pământului, pe care ar trebui să trăiască simultan 60 de miliarde de oameni. Jumătate dintre ei au acceptat să trăiască în Silurian, în comunităţi mult mai rarefiate, de câte un miliard de persoane, despărţite temporal de câte un milion de ani. Circulaţia dintre nivelele de timp este riguros controlată de Agenţia Controlului Temporal, un fel de FBI etern, desprins parcă din „Men In Black", dar cu activităţi de altă orientatare.<br />
<br />
Iată însă că nişte studenţi au găsit o metodă de a face bani, aducând diferite artefacte din vremea dinozaurilor, printre care şi ouă de oviraptori. Evident, contrabanda este interzisă, autorităţile au luat toate metodele necesare ca s-o împiedice, însă tinerii au găsit o soluţie ingenioasă şi comerţul înfloreşte. Unul dintre ouăle aduse eclozează chiar pe biroul directorului Agenţiei şi, dintr-un instinct regăsit şi la puii de raţă, mica reptilă se alătură şefului, care nici nu poate - dar nici nu doreşte - să scape de ea. Agenţii se distrează copios pe seama „şefului cu oviraptor": spre norocul omului, nimerise un ou dintr-o specie măruntă şi nu unul de tiranozaur.<br />
<br />
Din păcate, în momentul de faţă, Isabel a fost abandonată de autor. Sergiu Someşan lucrează la un roman, inspirat de povestirea Rafael (publicată iniţial în volumul „Carte de magie"). În „Aproape îngeri", proaspăt apăruta culegere de autor de la Editura Cartea Românească, nu există nici o povestire cu preafrumoasa androidă. Ea nu figurează nici printre cele 10 lucrări prezente pe situl personal, accesibil la adresa http://somesan.home.ro. De aceea, în secţiunea Pro-Ton din acest număr am inclus povestirile „Întâlnire cu Isabel" şi „Să n-o săruţi pe Isabel", iar în Pro-Scris 27-28 veţi găsi „Oviraptorul".<br />
<br />
Fan clubul admiratorilor Isabelei Ionescu profită de ocazie ca să protesteze împotriva nemeritatei neglijenţe şi îi solicită scriitorului să nu uite cu cine a pornit la drum, cine i-a vegheat primii paşi, cine a smuls primele zâmbete şi primele suspine de pe buzele cititorilor. Isabel nu e doar o androidă Cobra şi un înger gardian în slujba Agenţiei Controlului Temporal. Ea e singura personalitate mecanică care ne-a făcut să uităm de legile lui Asimov şi ne-a adus aminte că suntem bărbaţi.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SERGIU SOMEŞAN<br />
<br />
Mona Mamulea<br />
<br />
<br />
În Să n-o săruţi pe Isabel (Editura Arania, 2000), maliţios etichetată S.F., Sergiu Someşan ne comunica lucruri atât de teribile despre specia pe care – ne place sau nu – o constituim, încât ar fi fost de preferat ca mai întâi să ne cloroformizeze. Asta ca să ne putem recunoaşte, fără nici o grimasă pe fizionomia tâmpă, în postura de extratereştri sângeroşi, disputându-şi cu neruşinare administrarea planetei şi a universului. Nimic mai mult decât o alegorie după însuşirea căreia trebuia să recapitulăm sotto voce, împreună cu Hume, că "întreg pământul, crede-mă Philo, este blestemat şi pângărit". Dar o alegorie atât de sonoră în contextul volumului, încât cele câteva non-"sefeuri" de-acolo s-au văzut nevoite să ia un pe loc repaus în aşteptarea unor vecini mai tereştri, adică mai etnosimilari. Persecutat şi disponibilizat, fantasticul de tip magic se-ntoarce acum pe fereastră, prilej cu care dispare şi protocolul S.F. de pe copertă. Insurecţia îşi ia drept titlu "Carte de magie", după numele celui dintâi insurgent (aceştia fiind 12 cu totul). Cele douăsprezece povestiri (îmi închipui că numărul nu e gratuit, duzina fiind un soi de VIP pe la chaldeeni şi nu numai) au un oarecare "aer de familie", cum ar fi observat bătrânul Wittgenstein dintr-o singură ochire. Ironic şi distanţat, în propoziţii coerente, aproape schematice, abrogând sistematic tânguiala psihologist-apocaliptică ce mai exercită încă o atracţie fatală asupra unor distinşi contemporani, autorul valorifică povestea. Nu am suspinat niciodată în faţa unui story hollywoodian. Dimpotrivă, am promovat de câte ori am avut prilejul o înţepată distincţie între "calitatea perenă" a discursului metafizic şi "victoria imediată" a epicului de tip Hollywood. Ca şi cum judecata de gust a viitorimii ar fi bătută-n sfintele cuie ale valorilor moderniste, iar nu o necanonică şi imprevizibilă ordalie.<br />
<br />
Carte de magie nu e nici pretext hollywoodian pentru popcorn, nici discurs grav şi extenuant despre viaţa/moartea/omul/Dumnezeu. Poate tocmai disponibilitatea autorului pentru acel "dincolo de", conjugată cu firescul lui hic et nunc, este ceea ce-i salvează proza de cele două jenante extreme. Dar ceea ce manipulează inconştientul cititorului este întrebuinţarea modelelor arhetipale. Premeditat sau nu, Sergiu Someşan umblă la arhetipuri. Identificabil este, în acest sens, şi arhetipul jungian al Spiritului din "Tăietorul de lemne" (în "Adio Efida", întâlnirea e cu Anima şi Animus ), şi acela al Paradisului pierdut din "Vis" şi "Arena", spectaculosul arhetip al Dragonului (balaurului, şarpelui etc.) din "Ritual de trecere" sau cel al Strămoşului totemic (echivalat şi cu Deus absconditus) din "Ultima zi".<br />
<br />
"Vânzătorul de poduri" – în spatele tonului reconfortant şi antiezoteric – reiterează mitemul substanţial al Podului, ca simbol al legăturii dintre două lumi cu semne contrare şi valorizate diferit (de pilda "lumea de aici" şi "lumea de dincolo"). Având o identitate precară (nici "aici", nici "dincolo"), podul este cunoscut ca fiind refugiul predilect al entităţilor demonice, al năstruşnicelor personaje htoniene. Pe harta autohtonă, cele mai "problematice" poduri au luat numele de "Podu Dracului". Iată de ce podul trebuie păzit. Romanii îi asigurau, drept paznici, figuri zoomorfe (de preferinţă grifoni sau lei). La Sergiu Someşan, păzitorul pragului este un tip blazat şi dezabuzat, gata oricând să-şi schimbe "proprietatea" pe-o sticlă de vodcă. Ceea ce se şi întâmplă. Nesupravegheat de noul "proprietar", care îl cumpără dintr-o neînţelegere, podul se năruie sub masiva circulaţie a frontierei (o întărire a semantismului Trecerii). Aceeaşi deconstrucţie ludică, postmodernă, o întâlnesc şi în "Ritual de trecere", unde îndepărtarea monstrului nu este operaţiunea zeului solar sau a eroului civilizator, ci a unui personaj monoton par excellence, dar care, compromiţând ritualul negru, reinstaurează ordinea, în conformitate cu modelul originar. Ritul de trecere care, iniţial, părea a fi unul liminar (de prag) devine, prin mariajul protagoniştilor, unul postliminar (de agregare).<br />
<br />
În mediile intelectuale, şi nu numai, reverberează stânjenitor o anume întrebare retorică (uşor recognoscibilă, întrucât aduce a văicăreală) despre dacă nu cumva postmodernismul, care "atentează" la rezervorul mitico-ritualic atât de drag nouă, îl va lichida pe acesta din urmă cu totul, lăsându-ne singuri pe lângă spaimele noastre existenţialiste sau de care fel or fi. Penibilă îngrijorare şi, în acelaşi timp, confuzie de niveluri. Conţinuturile imaginarului nu pot fi anulate de o modă. Ci doar reciclate pentru alte forme, mai apropiate de ceea ce se vrea a fi omul contemporan. Postmodernismul manipulează imaginarul, îl valorizează altfel decât modernismul, dar nu îl desfiinţează.<br />
<br />
<br />
Sergiu Someşan, Carte de magie (100 p., coperta IV: postfaţă de Mona Mamulea, Editura Arania, 2001, preţ: 40 000 lei)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SERGIU SOMEŞAN<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Între cei pentru care momentul „realist" al anticipaţiei prezintă o importanţă majoră se numără şi Sergiu Someşan (n. 1954). Deşi apărute relativ târziu, cărţile sale au puţine lucruri în comun cu experimentele culturale de tip virtual ale nouăzeciştilor, integrându-se însă convingător în faza crescătoare a „Noului Val". Culegerea intitulată Să n-o săruţi pe Isabel (2000) pune în evidenţă un povestitor talentat, pentru care candoarea juvenilă se asociază fericit cu umorul, acesta din urmă în variante mai curând inteligent-anecdotice, decât în ilustrări cinice. Autorul relatează cu vădită plăcere scene din viaţa unor personaje comune, dovedindu-se în esenţă pictorul unei realităţi care, în curgerea ei previzibilă, basculează la un moment dat dincolo de regulile sale fireşti. Momentul de ruptură poartă semnele inconfundabile ale motivelor SF, introduse fără crispare şi chiar armonizate senin cu substanţa verosimilă a faptului narat. O experienţă a catastrofelor sentimentale şi de ordin profesional îl aduce, astfel, pe deprimatul funcţionar Adam în postura de salvator al rasei umane, prin simplul fapt că insul eşuează la un test al râsului generator de energii ieftine pentru o civilizaţie extraterestră întreprinzătoare până la rapacitate (Şansa noastră s-a numit Adam). Între obsesii sexuale şi fantazări cronoplastice, un adolescent hamletizează la modul epistolar, întrebându-se dacă ezitările imaturităţii lui l-au făcut să rateze o râvnită întâlnire cu propria sa imagine din viitor, sau - pur şi simplu - o relaţie erotică precoce cu vecina de palier (Dilema). Personajul anodin din Timidul parcurge, în realitatea contrafăcută a proiecţiilor comercializabile, clipele de curaj eroic de care nu e capabil în mod obişnuit. Ca şi la Lino Aldani (în Noapte bună, Sofia), trăirile proprii sunt fade în comparaţie cu cele „prelucrate" rafinat de o expertă industrie a vânzătorilor de iluzii. O speculaţie pe tema universurilor paralele sfârşeşte prin a-i transfera naratoarei, în patul conjugal, alături de soţ, şi dublura acestuia, invocată accidental de cine ştie unde (Iubitul meu din altă lume).<br />
<br />
Comicul acesta anecdotic aminteşte de povestirile cele mai bune ale lui Eduard Jurist, dar şi de maniera exactă şi detaşată de a opera cu paradoxurile SF, pe care am întâlnit-o la Ovid S. Crohmălniceanu. Ironia unor conjuncturi propuse în volum se proiectează, inevitabil, şi asupra relaţiilor nefericite ale timpului nostru, de unde diverse nuanţe de tragicomic pe care le dezvoltă rezolvările „în poantă" ale câtorva povestiri. Bla-bla-bla, domnule general vizează nebunia escaladării militare şi spiritul infantil ce pare să acţioneze, asociat cu obtuzitatea proverbială a „breslei", resorturile unui asemenea joc periculos. „Spionita" modernă şi exhibiţionismul sexual implicat cu „naturaleţe" în culegerea de informaţii produc, în Planeta cu spioni, un surprinzător final SF:<br />
<br />
<br />
„Fac un mic ocol şi mă întorc în piaţă. Emilia, plictisită de aşteptare, pleacă cu colonelul pe urmele ei. Ajunge în câteva minute undeva sub poalele muntelui. Priveşte precaută în jur, nu-l vede nici pe colonel şi nici pe mine, aşa că îşi reia înfăţişarea obişnuită a locuitorilor de pe Cygnus, un fel de caracatiţă ceva mai bine dezvoltată. Se târăşte spre incinta unde avea defazorul de spaţiu-timp şi dispare, lăsându-l mofluz pe colonel, îl aud cum bombăne în microfonul organic pe care am avut precauţia să i-l implantez din timp:<br />
<br />
- Şi doar cei de pe Cygnus au promis că ne lasă nouă Terra! Să vezi ce scandal intergalactic o să se stârnească! [...]<br />
<br />
După ce mă asigur că Draky nu mai este prezent în mintea mea, mă pregătesc şi eu de transfazare spre Drraper, de unde sunt originar. Înainte de a mă pierde în undele defazoare îl mai văd pe Vlase, ascuns după tufişurile din marginea aleii, cum mă pândeşte. Fiind în fază, reuşesc să văd dincolo de înfăţişarea lui terestră: e un băştinaş de pe Taurus! Mă înfior şi, înainte de a mă pierde în transspaţiu, un gând sinistru mă străbate: pe Terra nu a mai rămas nici un om, ci suntem doar o mulţime de extratereştri care ne spionăm între noi!"<br />
<br />
<br />
Între reperele tematice şi stilistice pentru care a optat, Sergiu Someşan are inventivitate, dar şi o scriitură matură, capabilă să strice programatic schemele de referinţă. Un remarcabil dozaj al efectelor produse la impactul elementului SF cu materia amorfa a cotidianului asigură credibilitatea literară a povestirilor. Caracterul senzaţional al motivelor generice se estompează astfel, iar filtrul ironic prin care le trece autorul contribuie decisiv la acceptarea lor. Clişeele se dizolvă sub efectul gesturilor comice şi al replicilor surprinzătoare. În absenţa acestui tratament ingenios, texte notabile, precum Întâlnire cu Isabel şi povestirea ce dă titlul volumului, ar fi rămas la nivelul unor scenarii cvasipoliţiste, cu agenţi temporali sub acoperire şi perechile lor „feminine", gata să-şi facă demonstraţiile de forţă asupra unor adversari pe măsură. Infiltrat în contemporaneitatea noastră, agentul e condiţionat, însă, în asemenea măsură încât actuala sa mentalitate funcţionărească pare să-i fi blocat complet conştiinţa misiunii iniţiale. La rândul ei, androida de „serie Cobra" e constrânsă la un exerciţiu modest al talentelor sale marţiale, pe seama unor vecini irascibili, exasperaţi de inundaţia de la bloc. Complicaţii ridicole compromit schema, obligând-o să se reconstituie într-un subiect căruia i s-au estompat întrucâtva aspectele previzibile.<br />
<br />
Carte de magie (2001) fructifică o dimensiune specială a fantasticului, departe de variantele horror, concurente în anii '90. Deşi antrenează în joc un întreg arsenal de motive specifice (descântece, pergamente vechi, invocaţii „diabolice", premoniţii, ritualuri secrete), autorul nu pare preocupat de o veritabilă înscenare a faptului miraculos. Acesta din urmă este mai degrabă sugerat, ca soluţie complementară şi nu neapărat ca alternativă la un spirit lucid, „ştiinţific", întemeiat pe observaţia naturalului. Aflat în confruntare principială cu tot ce trece dincolo de receptorii simţurilor omeneşti, pozitivismul pierde - în textele autorului - disputa cu miracolul posibil, dar rezolvarea propusă aici vine ca o sancţiune cuvenită nu bunului-simţ, ci unei obstinaţii, unui gest exagerat. Pe de altă parte, fantasticul însuşi ne apare acum străbătut de principiile unei lucidităţi indestructibile, care îi organizează substanţa altfel de cum ar fi făcut-o motivaţiile infernale şi o mai sensibilă percepţie a tenebrosului. O lecţie ce pleacă de la Minulescu şi Papilian, prin Mircea Eliade, răzbate discret în povestiri precum Ritual de trecere, Vânzătorul de poduri, Rafael. Îndepărtându-se de maniera propriu-zis anticipativă, Sergiu Someşan îşi orientează proza spre argumente ale fabulosului mitic, dintre care unele (cuplul primordial din Arena şi Adio Efida, motivul orfic din Întâlnire cu o zeiţă etc.) nu sunt deloc străine nici genului SF. Progresul cel mai însemnat este al scriiturii. Fără a-şi pierde caracterul ludic şi ironia, dar renunţând la miza exclusivă pe poanta comică, prozele mai noi ale autorului câştigă densitate epică şi subtilitate în tratamentul amănuntului semnificativ.<br />
<br />
<br />
Mircea Opriţă - Anticipaţia românească, ediţia a II-a, p. 345-348<br />
Editura Viitorul Românesc, 2003<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ARBORE BĂRBOS<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
Un capitol întreg din Stăpânul inelelor îi este dedicat lui Arbore Bărbos (SI, II, 77-110), unul dintre cele mai pitoreşti caractere din poveştile lui J.R.R. Tolkien. Numele său în limba elfă este Fangorn, care provine din radicalul -orn, „arbore”. Descris sumar de Tolkien într-o scrisoare din 1954, el este un personaj înzestrat cu o memorie adâncă şi un soi de înţelepciune a pământului (L 190). Gandalf îi explică lui Legolas că Fangorn este cea mai bătrână creatură care trăieşte sub soarele Pământului de Mijloc (SI, II, 126), iar regelui Théoden îi va spune că este vorbitorul celei mai vechi limbi cunoscute (SI, II, 205). Face parte din familia enţilor, care sunt acei „păzitori de arbori” (SI, II, 86) din vechime meniţi să îngrijească ceilalţi copaci. Făcuţi din oasele pământului, sunt extrem de puternici, reuşind să sfarme piatra fără greutate (SI, II, 108).<br />
<br />
Bine cunoscut de Gandalf, întâlnit pentru prima oară de Merry şi Pippin în data de 29 februarie a anului 3019 (SI, III, 552) după ce tocmai scăpaseră din mâna orcilor lui Saruman (SI, II, 80), Arbore Bărbos a jucat un rol aparte în aventurile celui de-al Treilea Ev. Înalt de aproximativ patru metri, cu braţele acoperite de o piele netedă, cafenie, distingându-se prin cele şapte degete de la picioarele uriaşe, el purta în partea inferioară a capului său (fără gât) o barbă ca o încrengătură de ramuri, de la care i se şi strage numele: „Arbore Brăbos” (SI, II, 80). Lucrul care-i impresionează însă cel mult pe toţi cei care-l cunosc sunt ochii săi căprui, cu irizaţii verzui, asemănaţi cu o fântână adâncă plină cu amintiri străvechi (SI, II, 80). Întreg compartamentul său inspiră un mare respect pentru lucrurile străvechi, pe care el însuşi le cunoscuse cândva, demult. Face parte dintre acei enţi care trăiau în Pământul de Mijloc încă de la începuturi; singurii rămaşi în viaţă în timpul celui de-al Treilea Ev sunt Fangorn, Finglas şi Flandrif (SI, II, 94). Într-o relatare către Merry şi Pippin, le descrie vechea geografie a Pământului de Mijloc, din timpul primelor sale evuri (SI, II, 87). Tristeţea cea mare a lui Fangorn este dispariţia entsoaţelor, a partenerelor enţilor – numite şi entfete, care cândva, demult, pe vremea războiului dintre Sauron şi Oamenii Mării (la sfârşitul celui de-al Doilea Ev), au fost alungate de pe pământurile lor nu se ştie unde (SI, II, 96). Aşa s-a născut unul dintre cele mai frumoase cântece elfice, care povesteşte dorul enţilor după entsoaţe, cântec pe care Arbore Bărbos îl recită hobbiţilor (SI, II, 97-98).<br />
<br />
Nimic nu urau mai mult enţii decât acele făpturi josnice care decimau copacii fără motiv. Între acestea, desigur, un loc aparte îl ocupau orcii. Înfuriat de stricăciunile prilejuite de orcii conduşi de Saruman, Fangorn convoacă un „Divan al enţilor” în urma căruia se decide distrugerea Isengardului şi stârpirea orcilor, numiţi de Fangorn burárum (SI, II, 100-107). În 2 martie 3019, la miezul nopţii, enţii ajung în Isengard; o zi mai târziu sălaşurile orcilor erau complet distruse şi inundate, iar Orthanc, turnul lui Saruman, era capturat de Fangorn şi camarazii săi (SI, II, 213- III, 553). Înainte însă de această ispravă, tot enţii lui Fangorn şi huornii conduşi de ei au dat lovitura decisivă trupelor orceşti, în bătălia de la Văgăuna lui Helm (SI, II, 182-183).<br />
<br />
<br />
ABREVIERI<br />
<br />
H – Hobbitul<br />
S – Silmarillion<br />
SI – Stăpânul inelelor<br />
R - Roverandom<br />
OFS – On Fairy Stories<br />
TFCL – The Father Christmas Letters<br />
L – Letters of J.R.R. Tolkien<br />
TMCOE - The Monsters and the Critics and Other Essays<br />
<br />
Articol din enciclopedia - în curs de pregătire - Lumea lui Tolkien de la A la Z<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TOLKIEN CEL VEŞNIC VERDE (3): PĂSTORII COPACILOR<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Hobbiţii erau nişte fiinţe sociabile, care se adunau cu plăcere în câte o crâşmă ca să bea o halbă de bere, să fumeze o lulea, să schimbe impresii, să comenteze ultimele ştiri. Iar la sfârşitul celui de-al Treilea Ev, veştile nu erau deloc liniştitoare. În „Stăpânul inelelor", J. R. R. Tolkien pomeneşte mai multe localuri, în special hanuri, ignorate până acum de comentatorii cu morgă academică: La iedera (The Ivy Bush), localul preferat de bătrânul Ham Gamgee, tatăl lui Sam; Dragonul verde (The Green Dragon), crâşma unde aflăm despre existenţa oamenilor-copaci; Poneiul cabrat (The Prancing Pony), hanul unde Frodo se convinge de proprietăţile magice ale inelului; Buşteanul plutitor (The Floating Log), locul unde hobbiţii nu sunt lăsaţi să poposească la întoarcere. Dintre toate, Dragonul Verde din Peste Ape (Bywater) pare să fi fost cea mai populară cârciumă din regiune.<br />
<br />
În capitolul „Umbra trecutului" (I, 2), cititorul asistă aici la discuţia dintre Sam Gamgee şi Ted Roşcovanul, fiul morarului. La un moment dat, Sam aminteşte că dincolo de Pârloagele de la Miazănoapte a fost zărit un om-copac, de o statură uriaşă, mult mai mare decât a copacilor obişnuiţi. Cel care l-a văzut era un văr de-al său, Hal, care lucra pentru domnul Boffin din Peste Deal. Omul plecase la vânătoare şi zărise un fel de ulm care traversa regiunea cu paşi mari, cât şapte de-ai altora.<br />
<br />
Deşi ascultătorii l-au luat peste picior, Sam avea dreptate, dar acest lucru l-a aflat abia la sfârşitul aventurii, după ce Inelul Suveran a fost distrus şi hobbiţii s-au reîntâlnit la Minas Tirith, capitala Gondorului. În „Stăpânul inelelor", cel mai adesea oamenii-copaci sunt pomeniţi ca „enţi", formă utilizată de către vecinii lor rohirrimi, poporul calului alb din Rohan. Prinţul Legolas vorbeşte despre ei folosind numele dat de Elfii Cenuşii: „onodrimi" (pluralul de la „onod"). În Anexa F este amintită şi versiunea „enyd", recomandată ulterior drept „pluralul «corect»" pentru forma „ened" utilizată în Gondor (Scrisoarea 168). În „Guide to the Names in The Lord of the Rings", un îndreptar scris pentru a-i ajuta pe traducători, J. R. R. Tolkien dezvăluie că „ent" e un cuvânt din engleza veche pentru „uriaş" (giant).<br />
<br />
Conform mitologiei tolkienene, enţii au fost creaţi de Yavanna (Cea-care-rodeşte), soţia lui Aulë, făurarul îndemânatic care s-a retras în subteranele Ardei şi a creat, neştiut de nimeni, neamul piticilor. Din „Quenta silmarillion" aflăm că Yavanna se întrupează uneori în chip de femeie înaltă, înveşmântată în verde. Alteori a fost văzută stând asemenea unui copac sub bolta cerească, cu ramurile întinse în sus, având Soarele drept coroană de frunze. În graiul eldarin, vorbit de Elfii Nobili, i se spune şi Kementári, Regina Pământului.<br />
<br />
Când a aflat că soţul ei i-a creat pe piticii mânuitori de securi, iar în curând vor apare şi Copiii lui Ilúvatar, elfii (Întâii Născuţi) şi oamenii (Cei Născuţi După), Yavanna a apelat la Manwë, stăpânul Ardei şi i-a amintit de distrugerile săvârşite de întunecatul Melkor, îngerul decăzut care a pus capăt Primăverii din Arda (discuţia a avut loc înainte de otrăvirea celor doi Copaci din Valinor).<br />
<br />
Pentru a preveni repetarea unor fapte asemănătoare, Yavanna l-a rugat să găsească o modalitate reală de protejare a „olvarilor", cuvânt elfic care desemnează făpturile înrădăcinate. Cum ele nu pot fugi ca să-şi scape viaţa, iar arborii sunt cei mai mari dintre toate acestea, Yavanna a sădit în mintea lui Manwë gândul unei rase de copaci care să vorbească în numele tuturor celor care au rădăcini şi să-i pedepsească pe cei care le fac rău. Gândul a dospit, a crescut şi s-a întins până când l-a văzut Creatorul. Eru Ilúvatar a decis:<br />
<br />
<br />
„Când se vor trezi Copiii, se va trezi şi gândul Yavannei şi va chema la sine spirite din depărtări şi vor coborî ele [...] printre olvari şi unele spirite în aceşti olvari îşi vor face sălaş şi li se va aduce închinăciune şi mânia lor îndreptăţită va fi auzită. O vreme doar: cât puterea va fi de partea Întâilor Născuţi, iar cei Născuţi După vor fi tineri."<br />
<br />
<br />
Astfel au apărut enţii, Păstorii Copacilor (Shepherds of the Trees).<br />
<br />
Liniştită, Yavanna s-a întors acasă şi şi-a informat bărbatul că pădurile au fost puse sub protecţia unei puteri a cărei mânie, „de va fi să i-o trezească piticii, se va întoarce împotrivă-le."<br />
<br />
Îndemânaticul meşteşugar a ridicat din umeri, lăsând o portiţă deschisă vrajbei dintre Neamuri:<br />
<br />
- De lemn tot vor avea trebuinţă.<br />
<br />
Deducem de aici că pe vremea aceea încă nu se formaseră zăcămintele de combustibili fosili, iar Aulë nu era interesat de exploatarea surselor alternative de energie.<br />
<br />
Cel dintâi conflict dintre enţi şi pitici a avut loc la Sarn Athrad (Vadul Pietrelor de peste Râul Gelion), în Primul Ev, pe vremea lui Beren şi Lúthien. Riscându-şi viaţa pentru iubita sa Lúthien, Beren recuperase unul dintre silmarili, nestematele fermecate, din coroana de fier a Vrăjmaşului. Regele elf Elwë, zis Thingol (Mantie-Cenuşie), tatăl zânei Lúthien, a dorit să prindă magica piatră preţioasă în colanul Nauglamír. În acest scop, a chemat pe nişte făurari gnomi, care, vrăjiţi de frumuseţea bijuteriei, l-au ucis pe domnitor şi au încercat să fugă cu colanul. Tentativa a eşuat, iar silmarilul a revenit în cetatea Menegroth.<br />
<br />
Din păcate, moartea regelui a îndurerat-o pe regina Melian, o maia (zeiţă) care protejase până atunci ţara cu brâul ei magic. Rămasă văduvă, ea a plecat înapoi în Valinor şi a lăsat regatul Doriath fără apărare. O mare oştire de gnomi, înarmaţi până în dinţi, a coborât din munţi ca să răzbune moartea celor din seminţia lor. Profitând de deruta elfilor, piticii au străbătut nestingheriţi codrii Doriathului, au reuşit chiar să pătrundă în castelul fostului rege şi au furat încă o dată minunatul colan. Aflând de incursiune, Beren l-a chemat pe Dior, fiul său, în ajutor, au adunat elfii din Ossiriand şi s-au grăbit să organizeze o ambuscadă la vad.<br />
<br />
Gnomii reveneau victorioşi din Menegroth, dar cu puterile slăbite, pentru că pieriseră mulţi dintr-ai lor în asediu. Când au ajuns la Sarn Athrad şi s-au urcat pe ţărmul înalt al Gelionului, s-au trezit atacaţi de duşmani nevăzuţi; pădurile de pe versanţi s-au umplut de sunetul cornilor elfeşti şi din toate părţile au început să zboare suliţe şi săgeţi spre ei. Mulţi pitici au fost răpuşi în primul atac, dar nu toţi. O parte a scăpat şi, ţinându-se strâns împreună, au fugit spre răsărit, spre muntele Dolmed. Atunci, în vreme ce urcau pe povârniş, au apărut ca din senin Păstorii Copacilor, care i-au împins pe gnomi în codrii întunecaţi ai munţilor Ered Lindon, de unde, din cât se povesteşte, nici unul n-a mai apărut.<br />
<br />
Tolkien ne descrie pe larg un atac similar în capitolul „Văgăuna lui Helm" din „Stăpânul inelelor" (III, 7). De această dată, lupta s-a dat între orcii trimişi de trădătorul Saruman şi enţii chemaţi în ajutor de vrăjitorul Gandalf:<br />
<br />
<br />
„Ţinutul se schimbase. Acolo unde se întindea înainte valea înverzită, ale cărei povârnişuri înierbate se răsfrângeau peste nesfârşite coline, se desluşea acum o pădure. Copacii uriaşi, goi şi tăcuţi se înălţau rânduri-rânduri, cu ramuri încâlcite şi creştetul încărunţit; rădăcinile lor erau îngropate în ierburile înalte şi verzi. Pe sub ei era un întuneric de nepătruns, între Stăvilar şi streaşina pădurii aceleia fără nume nu erau nici cinci sute de paşi. Acolo dădeau acum bir cu fugiţii falnicii oşteni ai lui Saruman, înspăimântaţi de rege şi de copaci. Se revărsară dinspre Poarta lui Helm, până când nu mai rămase nici unul îndărătul Stăvilarului, dar la poalele lui se strânseră roi, ca muştele. În zadar se târau şi se căţărau pe pereţii viroagei, încercând să scape. La răsărit, povârnişul văii era prea abrupt şi stâncos; din stânga, de la apus, îi urmărea soarta necruţătoare."<br />
<br />
<br />
Motivul pădurii care participă la o bătălie şi decide soarta confruntării apare frecvent în literatura engleză. Un exemplu celebru ar fi tragedia „Macbeth" de William Shakespeare. După ce, la îndemnul soţiei sale, i-a ucis pe „bunul rege" Duncan şi pe thanul Banquo, uzurpatorul Macbeth are mustrări de conştiinţă şi începe să se teamă. În actul IV, scena 1, el apelează la cele trei vrăjitoare întâlnite la începutul piesei ca să afle de ce anume trebuie să se ferească în viitor. Acestea invocă spiritele şi, rând pe rând, apar trei năluci. Ultimul duh pare să fie un copil încoronat, purtând un copac în mână. El prooroceşte că Macbeth va fi înfrânt abia când pădurea de la Birnam îl va înfrunta, urcând pe dealul Dunsinane.<br />
<br />
Între timp, nemulţumiţii se adună sub steagurile lui Malcolm, fiul răposatului rege. Pentru ca apărătorii din cetate să nu-i poată număra efectivele, Malcolm îi pune pe luptători să-şi taie câte o creangă înverzită (actul 5, scena 4). Când, în scena următoare, oştirea se pune în mişcare, Macbeth e anunţat de un crainic că un întreg crâng vine pe cale. Uzurpatorului nu-i vine să-şi creadă ochilor. El piere ucis de Macduff, un om născut prin cezariană (nenăscut de o femeie), precum fusese prezis de un alt duh. Să amintim aici şi stupoarea Regelui Vrăjitor din „Stăpânul inelelor" (V, 6), căruia i se făcuse o prevestire asemănătoare, că nici un om viu nu-i va putea face faţă („No living man may hinder me!", unde „man" are şi sensul de „bărbat"), răpus de domniţa Éowyn (o femeie) pe Câmpiile Pelennor.<br />
<br />
Copacii joacă un rol important şi în bătălia dintre narnieni şi invadatorii telmarieni, din romanul „Prinţul Caspian" de Clive Staples Lewis. Narnia este o lume fantastică, creată prin cântec de leul Aslan, o figură christică, totodată şi reprezentare solară, şi emblemă a Imperiului Britanic. Lewis, unul dintre prietenii cei mai dragi ai lui Tolkien, a fost cândva scepticul Misomythus amintit în dedicaţia poemului „Mythopoeia", cel care se îndoia că poveştile transmit înţelepciunea acumulată în răstimpul mileniilor. Ulterior, Lewis a găzduit întâlnirile grupului literar „Inklings" (Nelinişti), unde Tolkien a citit mai multe fragmente din „Stăpânul inelelor".<br />
<br />
În Narnia se poate pătrunde pe felurite căi: prin dulapul aflat în casa Profesorului (Şifonierul, leul şi vrăjitoarea), cu ajutorul inelelor magice confecţionate de unchiul Andrew (Nepotul magicianului), teleportaţi de sunetul unui corn magic (Prinţul Caspian), printr-un tablou (Călătorie pe mare cu „Zori de zi") etc. În cel de-al patrulea volum din „Cronicile Narniei", minunatul tărâm cade sub stăpânirea telmarienilor, războinici necruţători care i-au omorât şi i-au alungat pe pitici, centauri, fauni şi uriaşi, au pecetluit buzele fântânilor, copacilor şi animalelor, iar apoi au încercat să alunge până şi amintirea lor. Ţara e condusă de uzurpatorul Miraz, iar viaţa prinţului Caspian, nepotul de frate al regelui, devine nesigură în momentul când regina Prunaprismia naşte un moştenitor.<br />
<br />
Caspian fuge şi, la sfatul mentorului său, îi cheamă în ajutor pe cei patru regi legendari: Lucy, Peter, Edmund şi Susan. Ei trezesc vechea Narnie la viaţă. Apare şi leul Aslan, la a cărui chemare se grăbesc să răspundă toate vieţuitoarele, inclusiv cele cu rădăcini: fete-mesteceni cu chipuri palide, femei-sălcii cu feţe gânditoare, fagi cu aer regesc, bărbaţi-stejari cu ramuri încâlcite, ulmi melancolici şi slabi, tufişuri cu părul zbârlit. Ca să evite vărsarea de sânge, Marele Rege Peter îl înfruntă pe Miraz în luptă dreaptă, dar trădarea lorzilor Glozelle şi Sopespian riscă să provoace un măcel. Spre norocul tuturor, intervine falanga oamenilor-copaci:<br />
<br />
<br />
„Nici nu începuse bine lupta când vechii narnieni văzură că inamicul o ia la fugă. Luptători de temut se făcură albi ca varul nu de teama de vechilor narnieni, ci de ceva ce vedeau venind din spatele acestora, îşi aruncară armele la pământ, urlând:<br />
<br />
- Pădurea! Pădurea! E sfârşitul lumii!<br />
<br />
Dar curând nici strigătele acestora şi nici zgomotul armelor nu se mai putură auzi; ambele fură acoperite de urletul copacilor treziţi la viaţă care o porniră printre rândurile armatei lui Peter şi apoi pe urmele Telmarinienilor. Aţi stat vreodată la marginea unei păduri, pe o movilă mai înaltă, când bătea cu furie un vânt sălbatic într-o seară de toamnă? Imagi-naţi-vă zgomotul acela. Şi apoi imaginaţi-vă că pădurea, în loc să rămână pe loc, se repede spre voi; şi că nu mai e alcătuită din copaci, ci din oameni uriaşi, care însă arată a copaci, fiindcă braţele lor lungi se unduie ca ramurile, iar când dau din cap se scutură de frunze. Cam asta vedeau Telmarinienii."<br />
<br />
<br />
În cele din urmă, prin frecventa utilizare a motivului, episodul intervenţiei providenţiale a luptătorilor vegetali s-a „încopăcit", a devenit manierist. Dar personajele imaginate de Tolkien diferă fundamental de toate celelalte popoare ale codrului, descrise înainte sau după apariţia „Celor două turnuri". Dacă la Shakespeare pădurea mişcătoare apare ca o mulţime de crengi ce reflectă încărcătura psihologică a atacului surpriză, la C. S. Lewis copacii-umblători capătă un caracter episodic, caricatural. Spre deosebire de aceste întruchipări, enţii din „Stăpânul inelelor" formează o veritabilă civilizaţie, una dintre cele mai vechi din Pământul de Mijloc, descrisă pe îndelete în capitolul „Arborebărbos" (Treebeard) din „Stăpânul inelelor".<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VA FI FOST ODATĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Prima lectură obligatorie a celui care încearcă să exploreze universul creat de J. R. R. Tolkien ar fi eseul „On Fairy Stories". Revista Pro-Scris a prezentat în premieră câteva fragmente, traduse din maghiară, confruntate apoi cu textul original, fără pretenţia de redare exactă a unor nuanţe şi semnificaţii. Ne-am propus doar să atragem atenţia asupra textului, scop împlinit.<br />
<br />
Între timp, Marius Ivaşcu a reuşit o tălmăcire completă, încă netipărită, difuzată în sistem person-to-person printre fanii autohtoni, până când una dintre editurile româneşti îşi va îngădui plata fabuloasei sume cerute pentru drepturile de autor. În amurgul civilizaţiei Gutenberg, o mână de profitori rapaci a impus ceva ce concurează cu succes cenzura politică a fostelor regimuri comuniste: tributul pe idei. Încercarea de a jupui şapte piei de pe o capodoperă, nu întotdeauna în beneficiul autorilor sau a urmaşilor săi, devine ridicolă şi non-productivă în zorii celui ce-al Cincilea Ev: era informaţională.<br />
<br />
Tolkien şi-a alcătuit lumea în cu totul alt fel. Despre universul ficţional al Pământului de Mijloc şi „interconexiunile ascunse ale realităţii" ne vorbeşte Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, conferenţiar la Universitatea Iaşi, într-un studiu inedit, intitulat „Poetica basmului modern". Cartea a apărut la Editura Universitas XXI în 2002, cu o prefaţă semnată de Dumitru Irimia: „Basmul încotro?"<br />
<br />
Sintagma „basm" defineşte o multitudine de creaţii, populare sau culte, care fiinţează cu precădere în „spaţiul cuvântului": o „lume ca nelumea" - într-o accepţie eminesciană. În „On Fairy Stories", Tolkien operează o detaşare similară, trecând din „Lumea Primară", creată de Divinitate, într-o „lume secundară", o sub-creaţie umană ce repetă, la o scară proporţională, modelul divin. Eroii de basm şi ascultătorul/cititorul devin locuitorii acestor universuri ficţionale, printr-un transfer magic, intermediat de ceea ce părintele hobbiţilor desemna drept „Secondary Belief": „credinţa secundară". Este un concept pe care Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi îl preia şi îl prezintă pe larg, într-o tentativă de înţelegere a farmecului pe care extraordinarul îl exercită asupra omului obişnuit. Ca să înţelegeţi exact despre cum vin treburile, am reprodus separat, cu permisiunea autoarei, un fragment din subcapitolul „Basm(e) şi autor(i). Înfiinţarea «lumilor secunde»".<br />
<br />
În accepţia tolkieneană, Lumea Primară este a tuturor, în vreme ce fiecare Lume Secundară poartă pecetea unui anumit autor. Dacă basmul popular urmează o schemă clară, elaborată cu înţelepciune, înfăţişând „o lume a raţiunii, solară, ordonată, stabilă, structurată de legi care acţionează sistemic şi organic", basmul modern pătrunde în cotloane întunecate, explorează zone necunoscute, poartă pecetea unor angoase, iar farmecul naraţiunii cade sub umbra unei magii întunecate, risipite în final:<br />
<br />
<br />
„Echilibrul senin şi formalizat al binomului stabil Lumea Aceasta - Tărâmul Celălalt este dizolvat, fiind înlocuit de modelul şovăitor al unei proiecţii fantomatice: Lumea Primară devine punctul de iradiere al unui şir nesfârşit de lumi între care se nasc şi pier, în degringoladă, raporturi stranii şi contradictorii. Supranaturalul nu mai încape în scheme şi în structuri, ci se revarsă/pătrunde/se insinuează în lumea naturală şi o "corupe", îi schimbă semnul (şi sensul) fără veste."<br />
<br />
<br />
Un exemplu tipic ar fi Inelul Suveran. Simbol al unei învăţături tainice şi al măiestriei magice, însemn al autorităţii parşive, care-şi propune subjugarea lumii, el este făurit în „Silmarillion", câştigat de hobbitul Bilbo Baggins în urma unui concurs de ghicitori în „O poveste cu un hobbit", căutat cu disperare de forţele Întunecimii şi distrus de Frodo Baggins în „Stăpânul inelelor". Ca orice instrument magic, inelul are un imens potenţial destructiv, care poate conduce la consecinţe fatale printr-o utilizare eronată; forţele generate de puterea forjată în metal nu pot fi stăpânite de oricine. „Preţiosssul" inel provoacă invizibilitatea, lungeşte viaţa purtătorului, dar şi înrobeşte sufletele.<br />
<br />
Tolkien a scris un basm despre putere pentru că, în ciuda unei păreri general acceptate, poveştile nu servesc numai pentru „a adormi copiii", ci şi pentru manipularea adulţilor. Primii care şi-au dat seama de acest lucru au fost naziştii. În 1934, în zorii însângeraţi ai celui de-al treilea Reich, Adolf Holst a scris poemul eroic „Der Drachentöter", unde l-a îmbrăcat pe Adolf Hitler în armură, prezentându-l ca pe un cavaler fără pată şi prihană, un viteaz din stirpea Sfântului Gheorghe, omorâtorul de balauri. Super-povestea a fost publicată în Auerbachs Kinder-Kalendar, un periodic de mare tiraj destinat copiilor.<br />
<br />
În „obsedantul deceniu", la noi a apărut noţiunea de „basm proletar". Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi citează dintr-o broşură întocmită de Vladimir Colin, „Problemele şi drumurile basmului cult" (Bucureşti, ESPLA, 1955), menită să răspundă unei dificile sarcini de partid: curăţirea poveştilor de „unele păcate remanente din vechiul regim", alegerea unor noi subiecte din „realităţile societăţii socialiste" (!?!), pentru a transforma basmul într-o „armă în mâna poporului". E un aspect demn de luat în seamă de generaţia următoare de critici, care poate vor dori să compare istoria valarilor, înfăţişată de J. R. R. Tolkien în „Silmarillion", cu „Legendele ţării lui Vam", istorisirea prometeică, subintitulată „O mitologie a omului".<br />
<br />
Cert este că secolului XX a exercitat o puternică presiune ideologică asupra basmului. Din diferite raţiuni, în Est sau în Occident, s-a încercat redefinirea raportului dintre bine şi rău, stabilirea noi bariere morale, menite să justifice diferite opţiuni şi finalităţi politice. Ele şi-au lăsat amprenta şi au produs o diluare a substanţei poveştilor:<br />
<br />
<br />
„Instituit drept instrument de persuasiune/manipulare ori bun de consum, el [basmul] pare să fi coborât definitiv în profan; accentul se mută dinspre intensitate, calitate, dăinuire, structuri ordonate, arhetip, simbol, supunere la tradiţie, către extensivitate, obsesia cantităţii, efemeritate, inconstanţă, polimorfism, experimentalism, cultul noutăţii ."<br />
<br />
<br />
După cel de-al doilea război mondial, Tolkien a repus imaginarul în drepturile sale, prin cărţile publicate şi prin bogatul material ilustrativ creat în scopuri conexe, şi a creat un nou gen literar, fabulos, numit „fantasy". Opera scriitorului englez reflectă fidel principiile prezentate în „On Fairy Stories". Personalitatea sub-creatorului defineşte propria „lume secundară", modelată după chipul şi asemănarea lui, prin amalgamarea celei mai pure fantezii cu temerile generate de o meditaţie profundă asupra „interconexiunile ascunse ale realităţii". Ficţiunea devine „o lume posibilă cu caracter de unicitate, care nu este o parte a realităţii; ea cuprinde şi construieşte un mit personal".<br />
<br />
În discuţiile particulare, Tolkien s-a definit mai degrabă ca un descoperitor, decât ca un creator de lumi. El consideră că scriitorul dezvăluie prin naraţiune o ordine firească pre-existentă actului sub-creator, înfăţişează diferite secvenţe dintr-un continuum istoric (ficţional) cu o curgere indiferentă la limitările textului. Coborând pe firul narativ, exploratorul propriilor mitologii şi epopei descrie în amănunţime, „cu aplicaţie cvasi-ştiinţifică", istoria şi geografia Lumii sale Secundare, alcătuieşte mici studii organizate tematic despre rasele ce o populează, întocmeşte genealogii imaginare, cronici, calendare, reguli de pronunţie a numelor şi gramatici ale unor limbi inventate, indexuri de cântece şi versuri; de persoane, animale şi monştri; de locuri; de lucruri.<br />
<br />
Ar fi inexact ca cititorul acestor rânduri să rămână cu impresia că „Poetica basmului modern" ar fi o carte dedicată în exclusivitate lui J. R. R. Tolkien. În intenţia autoarei, studiul a fost proiectat să devină un repertoar de semne, un inventar de indicii pentru identificarea elementelor caracteristice, destinat să orienteze o virtuală explorare a tuturor basmelor moderne. Din mulţimea sub-creatorilor reprezentativi, citaţi şi analizaţi, să-i amintim şi pe alţii: Clive Staples Lewis, gazda grupului „Inklings", autorul unui cunoscut ciclu de 7 romane fantastice pentru copii, „Cronicile Narniei" şi al unei trilogii SF; Mihai Eminescu (să nu uităm că la originea poemului „Luceafărul" se află tot un basm popular, „Fata în grădina de aur"); Jonathan Swift, părintele lui Gulliver; Michael Ende, exploratorul Fantaziei; Iordan Chimet, Oscar Wilde, Hans-Christian Andersen, dar mai cu seamă Lewis Carroll, autorul celor două cărţi despre aventurile Alisei...<br />
<br />
Cum fiecare sub-creator acţionează conform unor impulsuri interioare diferite, literatura fantastică, privită ca un univers ficţional în ansamblul său, devine rezultatul însumării unei multitudini de lumi diferite, dar congruente, supuse aceloraşi legităţi intrinseci. Pe bună dreptate, Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi consideră că:<br />
<br />
<br />
„În pofida punctelor comune în baza cărora putem tenta o schiţă de profil general, este o simplificare extremă (aproape grosieră) să vorbim despre basm modern, la singular; pluralul ar fi mai potrivit, pentru că este mai exact."<br />
<br />
<br />
Lăsăm cititorului plăcerea de a investiga în continuare, ghidat de autoare, lumea poveştilor. În ceea ce ne priveşte, ne mulţumim doar să constatăm că „Poetica basmului modern" a devenit o lectură obligatorie pentru fanii lui J. R. R. Tolkien şi va fi o prezenţă necesară în bibliografia oricărui studiu românesc dedicat Pământului de Mijloc.<br />
<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Poetica basmului modern<br />
Editura Universitas XXI, Iaşi, 2002<br />
<br />
<br />
Articole de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, referitoare la J. R. R. Tolkien, existente pe internet:<br />
<br />
Sub semnul croşetei: Tolkien si românii<br />
(Convorbiri literare nr. 3 /2002)<br />
<br />
Stăpînul inelelor pe culmile succesului<br />
(Convorbiri literare nr. 2 /2003)<br />
<br />
Cît de mare este J.R.R. Tolkien ?<br />
(Convorbiri literare nr. 3 /2003)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎNFIINŢAREA LUMILOR SECUNDE<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
<br />
<br />
Funcţia compensatorie a miraculosului nu este contestată de nimeni, după cum nu se tăgăduieşte nici faptul că această consolare pe care el o furnizează se transmite indirect: „Basmul este expresia poetică [s.n.] a încrederii că sîntem în siguranţă într-o lume care nu este lipsită de noimă.”1 Lumea are un sens dacă este ordonată, dacă toate sînt la locul lor; prin sistematizare, spaţiul devine familiar; regulile „casei” acţionează fără greş: indiferent de grozăviile care se pot întîmpla (şi, de regulă, se întîmplă) în poveste, sfîrşitul se cunoaşte dinainte; tensiunea emoţională este astfel anulată şi receptorul se poate concentra asupra mesajului implicit, codificat transparent, la vedere, într-o naraţiune cu desfăşurare catastrofică. Povestirea este abstractă; basmul popular nu este despre nişte personaje (nu construieşte un univers ficţional), nu este despre povestitor (acesta e doar o voce impersonală şi detaşată), nu este despre ascultător (care rămîne pasiv, neparticipativ la articularea substanţială a basmului), ci este despre oameni – despre toţi oamenii, în general, despre nici unul în special; el este un prototip, are relevanţă colectivă, nu individuală.<br />
<br />
Basmul de autor – pentru care în lumea anglo-saxonă se foloseşte cu precădere termenul fantasy – părăseşte spaţiul omogen şi armonic al miraculosului pur, iese din generalitate şi plonjează într-o zonă puternic impregnată de mărci ale personalităţii, în universul im-/greu previzibil al imaginaţiei unui individ. În primul rînd, basmul ajunge să vorbească despre cel care îl emite; lumea ficţională este produsul autorului, creat după chipul şi asemănarea acestuia, este chiar autorul (butada celebră a lui Flaubert exprimă un adevăr evident, incontestabil). Referentul se creează în şi prin text, în acelaşi timp cu autorul (care se relevă ca demiurg numai creînd o lume, pe care o construieşte graţie fanteziei unite cu reflecţiunea, pe ruinele lumii obişnuite, după ce o va fi descompus pe aceasta2). Ficţiunea este o lume posibilă cu caracter de unicitate, care nu este o parte a realităţii3; ea cuprinde şi construieşte un mit personal. Aşadar, în pofida punctelor comune în baza cărora putem tenta o schiţă de profil general, este o simplificare extremă (aproape grosieră) să vorbim despre basm modern, la singular; pluralul ar fi mai potrivit, pentru că este mai exact. Fiecare autor se proiectează în text (sigur, nu la modul mimetic); în acelaşi timp, negreşit textul se adresează cuiva, aşadar şi receptorul se simte implicat în comunicare. Dată fiind această modificare sensibilă de viziune, ar fi util, credem, să ne oprim puţin asupra activităţii pe care J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis, Charles Williams (membri ai grupului literar the Inklings) o califică drept mythopoeic şi care se bazează în mod hotărîtor pe reacţia (virtuală) a cititorului; dacă cititorul nu crede în universul ficţional, atunci acesta nu există pentru el, aşa după cum şi autorul îi este indiferent; comunicarea este ratată, nu neapărat pentru că mesajul nu este important, sau pentru că autorul şi/sau textul nu merită atenţie, ci, pur şi simplu, pentru că cititorul şi autorul (cu fantasmele lui) „nu pot conlocui armonios în aceeaşi lume a inconştientului.”4 Ideea că receptorul trebuie atras în comunicare, informat „despre ce este vorba”, expus la o tentativă onestă (= mărturisită) de seducţie şi apoi lăsat să decidă ce este mai confortabil pentru el este interesantă şi promiţătoare.<br />
<br />
În eseul On Fairy Stories, J.R.R. Tolkien îşi expune teoria privitoare la ceea ce el numeşte sub-creation (sub-creaţie, creaţie secundă); deosebit de „Lumea Prim(ar)ă” (= opera Creatorului divin; se evită conştient denominaţia „lume reală”), artistul creează o altă lume, o „Lume Secund(ar)ă” (tot reală), cu legi proprii; coerenţa acestei lumi, consecvenţa cu care ea se supune ordinii care-i este (pe care şi-a stabilit-o drept) specifică condiţionează credinţa în existenţa ei – este vorba nu despre credinţa că un anume fapt există sau poate apărea în lumea primară, ci despre o „credinţă de tip literar” (literary belief), acceptarea aserţiunii că un lucru există/se întîmplă cu adevărat în lumea secundară; nu este vorba atît, scrie Tolkien, de ceea ce Coleridge numeşte „suspendare voită a neîncrederii” (formulă condescendentă, care face apel la conceptul de adevăr din perspectiva lumii primare), cît despre o „credinţă secundară” (Secondary Belief): „crezi în acea lume – te afli în interiorul ei. În clipa în care nu mai crezi, vraja se destramă; magia – sau mai degrabă arta – a dat greş. Te afli din nou afară, în Lumea Primară, privind din exterior la jalnicul rebut de Lume Secundară.”5 Încrederea care se cere nu este un act al voinţei, ci o convingere profundă, nici o clipă şovăielnică, născută odată cu actul de afidaţie al celui care înfăţişează o lume în realitatea căreia el crede în primul rînd. Crearea de (noi) lumi impune exercitarea unei „măiestrii fermecate” (elvish craft), mai presus de simpla îndemînare meşteşugărească. Basmul/fantasy este manifestarea unui proces de întemeiere de o calitate supremă, care se numeşte Vrajă (Enchantment) şi care, spre deosebire de Magia văzută ca practică decăzută, degradată, este o artă – prin impulsul care o generează, ca şi prin ţelul pe care îl urmăreşte: „Vraja dă naştere unei Lumi Secundare, unde artistul şi spectatorul au deopotrivă acces, spre desfătarea lor – atîta vreme cît ei se află înăuntru [...]. Magia săvîrşeşte (sau, cel puţin, aşa pretinde) o schimbare în Lumea Primară. Indiferent dacă este practicată de fiinţe supranaturale sau de muritori, ea nu este artă, ci tehnică; motorul ei este dorinţa de a dobîndi puterea în această lume, de a domina lucrurile şi voinţele.”6 În această viziune, însăşi facerea basmului ţine de tărîmul miracolului.<br />
<br />
Acceptarea lumii ficţionale de către cititor este condiţionată de: 1) încrederea totală a cititorului în realitatea (secundă) a lumii respective: „nu numai că autorul îi cere cititorului model să colaboreze în baza competenţei lui despre lumea reală, nu numai că îi presupune această competenţă atunci cînd n-o are, nu numai că îi cere să se prefacă a cunoaşte lucrurile, dar îl determină pînă şi să creadă că ar trebui să se prefacă a cunoaşte nişte lucruri care însă în lumea reală nu există”7; 2) sentimentul că lumea aceea are importanţă/relevanţă pentru el. Pentru a convinge un cititor (devenit sceptic prin practica lecturii textelor realiste) că Lumea lui Secundară este adevărată, autorul de basm/fantasy recurge la mijloacele folosite de specia literară rivală; deprins să i se aducă dovezi că întîmplările prezentate sînt reale, cititorul caută în text detalii de viaţă cotidiană; identificarea acestor semne, recunoaşterea lor echivalează cu un test de veridicitate. „În cea mai bună tradiţie realistă, autorul de basm modern furnizează atîtea detalii, încît faptele prezentate par să se petreacă într-o lume reală.”8 Deşi în aparenţă regulile jocului sînt păstrate, înfiinţarea Feeriei în acest mod este o folosire subversivă a metodelor realiste, pentru că ambiţia autorului nu este să copieze (imperfect) Lumea Primară (care este perfectă, ca şi creatorul ei), ci să producă un univers derivat, dar autonom şi autotelic; potrivit lui Breitinger, autorul nu mai imită lumea actuală, ci infinitatea de lumi posibile, el converteşte posibilii în existenţe ficţionale, iar lumile imaginare, prin această transformare breitingeriană, „intră în universul lumilor existente, alături de lumea realităţii”9. „Compromisul eleveţian”10 pare însă inacceptabil altor poeticieni, pentru care ficţionalitatea depăşeşte limitele teoriei leibniziene, fiind (mult) mai mult decît imitaţie – a unor lumi posibile preexistente (cum este de părere Breitinger) sau a unor domenii ascunse, necunoscute, dar foarte materiale, ale lumii actuale (cum afirmă Bodmer). Şi, începînd cu romanticii, creaţia poetică nu descoperă teritorii rămase secrete, ci creează un univers imaginar. Lumea ficţională reuşeşte să creeze iluzia de realitate prin modalităţi acceptate, validate printr-un consens tacit, dar ea se afirmă ca realitate diferită de aceea empirică, de zi cu zi. Ca urmare, iluzia de realitate este/trebuie modelată, oricît de paradoxal ar părea, în orizontul diferenţei. Pe de altă parte, se acordă atenţie sporită – de fapt, precumpănitoare – celeilalte iluzii: iluzia relevanţei. Este evident pentru autorul de fantasy că aici este miza hotărîtoare. Pentru a deveni importantă în ordinea personală de priorităţi a cititorului, pentru a izbuti să-l convingă pe acesta că ea răspunde unor nevoi vitale din fiinţa lui, ficţiunea apelează la coduri care orientează receptarea către dimensiuni (con)sacr(at)e, situînd-o pe o lungime de undă care poate percepe vibraţii transcendente. Ritualul constituie, de aceea, o componentă esenţială a basmului, la nivelul poveştii şi/sau la nivelul povestirii, ca o cale de recuperare a intimităţii cu sacrul. Basmele reiterează o anume cruzime – uneori chiar violenţă – de diferite tipuri, care trădează persistenţa unor temeri ancestrale devenite obsesive; figurarea groazei este o încercare curajoasă de a-i ţine piept, este un mijloc de a o stăpîni, de a o manipula; prin intermediul fanteziei, teroarea este transformată într-un joc tematic, destinat să exorcizeze toate trăirile negative şi, în cursul acestui proces, ea începe să dezvolte o ciudată putere de fascinaţie; povestea lui Max care, supărat pe toţi cei de-acasă, pleacă într-o călătorie hazardată către Ţinutul Lighioanelor Neîmblînzite, este exemplară (şi) în această privinţă: catharsis-ul înseamnă pentru Max anularea temerilor şi a mîniei, deopotrivă, şi se realizează prin experimentarea cu voluptate a „senzaţiilor tari”; autorul cărţii revine metatextual asupra poveştii sale şi precizează: „Max se distrează, dar nu jucîndu-se de-a v-aţi ascunselea cu Sigmund Freud. El este peste măsură de încîntat să vadă cum vieţuitoarele acelea fioroase i se supun, din toată inima, lui – monarhul miniatural şi agresiv; astfel i se împlineşte visul cel mai sălbatic. [...] Nicicînd nu a petrecut el mai bine decît acum, cînd controlează situaţia cu vioiciune şi aplomb.”11 Scenele de cruzime şi de violenţă, care prezintă (adesea foarte amănunţit) suferinţă (fizică şi morală) şi moarte, nu mai corespund grozăviilor abstracte din basmul popular, care sînt compensate din plin de eucatastrofa finală şi care, oricum, se întîmplă într-un spaţiu contemplat din afară; episoadele atroce sînt integrate în schema unui ceremonial care transformă suferinţa în sacrificiu, sublimînd-o şi dîndu-i valoare redemptorie – o lecţie de viaţă mai aplicată, pentru un receptor mai ancorat în real.<br />
<br />
Diferenţa calitativă dintre Lumea Primară (a tuturor) şi Lumea Secundară (creată de un anume autor) este întotdeauna marcată12, indiferent care dintre următoarele tipuri13 de raporturi spaţiale între cele două tărîmuri este ilustrat:<br />
<br />
1) Autorul construieşte un duplicat al Lumii Primare, în care introduce elemente aparţinînd unei Lumi Secundare implicite; într-un context familiar apar obiecte ciudate şi creaturi imposibile – precum Globul care străluceşte ademenitor în Zona din Picnic la marginea drumului de fraţii Strugaţki (sursa de inspiraţie a filmului Stalker / Călăuza de Andrei Tarkovski), E.T. din filmul omonim al lui Steven Spielberg sau unicornul „rătăcit” de Alan Garner în Manchester (Elidor).<br />
<br />
2) Autorul prezintă în întregimea ei o Lume Secundară perfect distinctă de Lumea Primară, dar care păstrează anumite legături (secrete) cu aceasta; ficţiunea este, în fapt, principala conexiune dintre lumile respective, fiind ea însăşi o Lume Secundară (copie a Lumii Primare), ceea ce înseamnă că universul înfiinţat – prin ea – în interiorul ei este o Lume Terţiară14; Lumea Terţiară se află la o distanţă (spaţială şi/sau temporală) variabilă faţă de Lumea Primară: ea este plasată într-o regiune oarecare (mai mult sau mai puţin precis indicată) de pe faţa/din adîncul pămîntului (precum Lilliput şi celelalte ţări descoperite de Gulliver; strania lume subacvatică în care se pomeneşte Tom din The Water Babies, de Charles Kingsley), pe altă planetă (v. Forbidden Planet, filmul din 1956 al americanului Fred M. Wilcox, ecranizare în cheie SF a Furtunii lui Shakespeare), în prezent, trecut, sau viitor, ori în altă dimensiune a universului constituit din lumi multiple (v. spaţiile explorate de Alice; lumea goblinilor din Outside Over There de Maurice Sendak şi din filmul Labyrinth al lui Jim Henson; Narnia descoperită de eroii lui C.S. Lewis; Fantázia din Povestea fără sfîrşit). În spaţiul poveştii, se călătoreşte dintr-o lume în alta trecînd anumite praguri aşezate strategic; transportul se face prin simplă păşire sau prin intermediul unor dispozitive: a) „tehnice”/instrumentale – formule şi obiecte magice (uşi/porţi cu cifru; inele, baghete etc.), instalaţii sofisticate (maşina timpului, de exemplu); b) simbolice (visul). „Cetatea din lună” întrezărită – în vis, ca împărăţie a umbrelor – de Făt-Frumos din lacrimă este pe larg descrisă (deşi dintr-o perspectivă sensibil diferită) în Sărmanul Dionis ca spaţiu paradisiac în care locuiesc pentru o vreme Dan şi Maria, un spaţiu în care ei ajung printr-o vrajă complexă, la care concură iubirea lor ideală, farmecul nopţii vibrînd în lumina lunii şi puterea magică a mantiei („neagră şi strălucită”); drumul către doma selenară străbătut de spectrele luminoase este o taină care se dezvăluie numai privirii interioare a lui Făt-Frumos.<br />
<br />
3) Lumea Secundară este propusă ca univers autonom, care nu are nici o legătură (vizibilă) cu Lumea Primară; nu există nici un mesager/călător/visător care să conecteze cele două lumi. Aşa este ţinutul numit de Tolkien Middle-earth; cu toată informaţia (istorică şi geografică) exhaustivă pusă la dispoziţie cu maximă solicitudine, este imposibil de determinat localizarea acestui spaţiu în raport cu „lumea reală”. Bogăţia de date şi de documente-anexă (caracterizate prin rigoare şi precizie extremă) este o strategie (inteligentă şi eficientă) de a dobîndi plauzibilitate în loc de realism.<br />
<br />
Un pas hotărîtor în cunoaşterea oricărui fenomen este identificarea lui; numele ajută la sortarea lui, îl raportează (inclusiv sau exclusiv, ca aberaţie) la o clasă de obiecte (cu proprietăţi) deja cunoscute, ori, în situaţii speciale, exprimă chiar esenţa fenomenului în cauză. Toponimele sînt semne lingvistice cu un înalt grad de motivare; denumirea unui ţinut informează, în genere, despre (unele dintre) principalele lui caracteristici. Numele date diverselor Lumi Secundare sînt de multe ori compuse pe baza unui termen care le defineşte statutul de spaţiu autonom (semnalizînd diferenţa şi avertizînd că surprizele nu sînt excluse). Slumberland e lumea explorată în somn de micul Nemo, Neverland este insula utopică a lui Peter Pan, unde nimeni, niciodată, nu părăseşte vîrsta edenică a copilăriei, Wonderland e un loc unde se întîmplă numai minuni; procedeul acesta este foarte frecvent folosit, nu numai în ficţiune, şi serveşte uneori la „parazitarea” unei Lumi Secundare; aventurile prin care trece Alice în cărţile lui Lewis Carroll devin pretext şi punct de inserţie în cele mai variate domenii pentru discursuri literare sau ştiinţifice, serioase ori parodice, interesante, stimabile sau rizibile, cu titluri pomenind de Elephantland, Jungleland, La-La Land, Blufferland, Puzzle-/Number-/Micro/ Quantumland, chiar şi de Genderland. Disney îşi încearcă mîna cu Alice in Cartoonland (serial mixt – desene animate şi scene filmate cu actori, 1923-1926) înainte de a lansa Alice in Wonderland (1951 – film în care este comprimat materialul narativ din ambele cărţi ale lui Carroll) şi pastişa Donald in Mathmagicland (1959 – film în care Donald are păr lung şi blond şi poartă o rochie cu şorţuleţ); de aici, n-a fost decît un pas pînă la Disneyland şi Disney World, faimoasele parcuri de distracţie americane. Maurice Sendak insistă şăgalnic pe coarda aceasta, vorbind despre Kiddiebookland (lumea cărţilor ilustrate pentru copii), „vecină cu Neverneverville şi Peterpanburg.”15<br />
<br />
Numele unei Lumi Secundare poate să aibă valenţe metaforice sau simbolice; Rashid Khalifa, povestitorul profesionist din Haroun and the Sea of Stories de Salman Rushdie, locuieşte împreună cu fiul său în ţara numită Alifbay („ABC”) şi se străduieşte din răsputeri să salveze regatul Kahani („Poveste”), care este ameninţat cu dispariţia – ca şi Fantázia, pe care Nimicul e gata-gata s-o înghită în Povestea fără sfîrşit. Alte nume de ţări imaginare sînt (mai) opace: Middle-earth nu comunică despre ţinutul pe care-l denumeşte decît că se leagă cumva de ideea de mijloc, de centru, precum şi de conceptul de echilibru, de cumpănire. Narnia este cu totul abscons(ă) în mod deliberat – viziunea neoplatonică a lui C.S. Lewis exclude posibilitatea ca povestea acestei lumi să fie citită „dinspre” Lumea Primară; în finalul ciclului, Peter, Lucy şi Edmund află că Narnia pe care o cunosc ei „este doar o umbră, o copie a adevăratei Narnia care există dintotdeauna, întru veşnicie”; fiecare copie a ţărilor adevărate (Narnia, Anglia ş.a.m.d.), fiecare dintre nenumăratele Shadowlands „are un început şi un sfîrşit”.16 Şi toponimul Oz este complet abstract şi arbitrar, iar informaţia paratextuală că a fost inspirat de vederea, pe cotorul unui dicţionar, a indicaţiei că volumul respectiv este al doilea şi cuprinde cuvintele de la O la Z nu are nici o relevanţă – decît în sensul că este/poate fi un argument în ce priveşte non-intenţionalitatea semantică a numelui în discuţie.<br />
<br />
Destinate să dea iluzia de realitate şi senzaţia de relevanţă, Lumile Secundare nu transmit obligatoriu şi întotdeauna sentimentul de securitate, mai ales atunci cînd substanţa lor este visul. De altfel, Tolkien nici nu recunoaşte drept Lume Secundară un univers ficţional înfiinţat prin intermediul unui proces oniric, pentru că un astfel de „mecanism” de creaţie ar slăbi şansele acelei lumi de a fi considerată adevărată, expunînd-o obiecţiei că ar fi doar o iluzie. Ţinta precisă a observaţiei lui Tolkien o constituie cărţile lui Carroll, care – consideră el – nu reprezintă specia fantasy; folosirea visului nu numai ca tehnică de încadrare a povestirii, ci şi ca element structural şi de legătură în interiorul acesteia, precum şi natura satirică a miracolelor prezentate ar compromite foarte serios capacitatea de persuasiune pe care se presupune că trebuie s-o aibă, s-o cultive şi s-o folosească o Lume Secundară. Ceea ce Tolkien pare să treacă prea uşor cu vederea este faptul că visul, asemenea fanteziei, nu este neadevărat, chiar dacă are o consistenţă diferită în comparaţie cu lumea „reală”; principiile operaţionale în această lume nu sînt nişte legi absolute, ci nişte reguli stabilite prin consens şi consacrate prin uz – „Lumea cum o vedem nu există decît în creierul nostru [...]. Care este criteriul realităţii? [...] Nu avem criteriu... Nu ştim dacă ştim ceva... O credem fiindc-o cred şi alţii, pentru că e o normă predomnitoare, şi asta nu fiindcă lumea ar fi cum ne-o închipuim, ci pentru că om cu om samănă mai mult sau mai puţin.”17 Cea de-a doua aventură a lui Alice se încheie cu sugestia sîcîitoare (accentuată de poemul paratextual care urmează) că nivelul de „realitate” la care se întoarce Alice prin trezire este, de fapt, un alt prag oniric: „Este oare viaţa altceva decît un vis?”. În aceste condiţii – avînd în vedere şi absenţa vreunei obiecţii îndreptate asupra satirei din Gulliver’s Travels, carte căreia Tolkien nu-i retrage calitatea de fantasy – am avea temei să afirmăm că Tolkien este nedrept cu ficţiunea lui Carroll şi că inflexibilitatea lui este semnul unei idiosincrasii (la care, de altfel, are tot dreptul).<br />
<br />
<br />
NOTE:<br />
<br />
[Dată fiind natura fragmentară a acestui text în raport cu volumul Poetica basmului modern, s-au impus o serie de modificări: precizări, adaptări şi completări ale referinţelor critice.]<br />
<br />
1 Max Lüthi, Once Upon A Time. On the Nature of Fairy Tales, Indiana University Press, 1976, p. 145. (înapoi la text)<br />
2 V. I. Constantinescu, „Eminescu. Modernitatea conceptului de poezie”, în Moştenirea modernilor, Editura Junimea, 1975, p. 25. (înapoi la text)<br />
3 Personajele/persoanele fictive nu pot coexista cu oamenii reali; după Leibniz, între realia si imaginaria există o diferenţă esenţială ireductibilă – viziune împărtăşită mai apoi de Wolff, Bodmer, Breitinger (v. Lubomír Doležel, Poetica occidentală, Editura Univers, 1998, pp. 45 ş.u.). (înapoi la text)<br />
4 Michael R. Collings, „Orson Scott Card: An Approach to Mythopoeic Fiction”, Mythlore, 81 / Summer 1996, p. 47. (înapoi la text)<br />
5 J.R.R.Tolkien, „On Fairy-Stories”, în Tree and Leaf, George Allen & Unwin, 1964, p. 36. (înapoi la text)<br />
6 Id., ibid., p. 49. (înapoi la text)<br />
7 Umberto Eco, Şase plimbări prin pădurea narativă, Editura Pontica, 1997, p. 125. (înapoi la text)<br />
8 Michael R. Collings, „Orson Scott Card”, p. 48. (înapoi la text)<br />
9 L. Doležel, Poetica occidentală, p. 47. (înapoi la text)<br />
10 Id., ibid., p. 55. (înapoi la text)<br />
11 Maurice Sendak, „Caldecott Medal Acceptance” [1964], în Caldecott & Co. Notes on Books and Pictures, Reinhardt Books & Viking, 1989, pp. 152-153. (înapoi la text)<br />
12 V. şi lista de proprietăţi (nucleare, extranucleare, mixte) care tentează rezolvarea acestei chestiuni stabilind calitatea unui obiect de a fi real/existent sau ficţional (originar povestirii, imigrant sau substituit) – în teoria lui Alexis Meinong, îmbogăţită şi rafinată de Terence Parsons şi John Wood (apud Toma Pavel, Lumi ficţionale, Editura Minerva, 1992, pp. 45-50). (înapoi la text)<br />
13 V. Edmund Little, The Fantasts. Studies in J.R.R. Tolkien, Lewis Carroll, Mervyn Peake, Nikolay Gogol and Kenneth Grahame, Avebury, 1984, pp. 9-11. (înapoi la text)<br />
14 Cf. modelul Lumii Terţiare elaborat de Tomás Albaladejo Mayordomo, Teoria de los mundos posibles y macroestructura narrative (Universidad de Alicante, 1986), apud Luciano Vitacolonna, „Aspects of Coherence in Alice”, în Rachel Fordyce & Carla Marello (eds.), Semiotics and Linguistics in Alice’s Worlds, Walter de Gruyter, 1994, p. 99. (înapoi la text)<br />
15 Maurice Sendak, „A Conversation with Walter Lorraine”, în Caldecott & Co., p. 191. (înapoi la text)<br />
16 C.S. Lewis, The Chronicles of Narnia – The Last Battle, London, Fontana Lions, 1984 [1980], pp. 160 ş.u. (înapoi la text)<br />
17 Mihai Eminescu, „Archaeus”, în Poezii. Proză literară (ediţie îngrijită de Petru Creţia), Editura Cartea Românească, 1978, vol. II, p. 500. (înapoi la text)<br />
<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Poetica basmului modern, ediţia a II-a, pp. 113-120<br />
Editura Universitas XXI, 2002<br />
<br />
<br />
Articole de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, referitoare la J. R. R. Tolkien, existente pe internet:<br />
<br />
Sub semnul croşetei: Tolkien si românii<br />
(Convorbiri literare nr. 3 /2002)<br />
<br />
Stăpînul inelelor pe culmile succesului<br />
(Convorbiri literare nr. 2 /2003)<br />
<br />
Cît de mare este J.R.R. Tolkien ?<br />
(Convorbiri literare nr. 3 /2003)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NELINIŞTIŢII „ÎMPROŞCĂTORI" DE CERNEALĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
O latură semnificativă a vieţii lui J. R. R. Tolkien a constituit-o participarea la întrunirile „Inklings", un fel de cenaclu al studenţilor, înfiinţat iniţial de alţii, dar care a intrat în istorie abia după ce s-a destrămat, iar Clive Staples Lewis i-a preluat denumirea pentru a-i desemna pe cei care se adunau la el acasă şi discutau probleme literare. „Inkling" înseamnă „idee vagă, bănuială", dar într-o altă lectură, mai fragmentată, poate fi interpretat şi ca „strop de cerneală".<br />
<br />
Un alt loc de întâlnire era localul „Eagle and Child" (Vultur şi copil), alintat de iniţiaţi ca „Bird and Baby" (Păsăroi şi prunc). Lui Tolkien, precum hobbiţilor în general, îi plăcea să bea o bere şi să fumeze o pipă în compania prietenilor. În aceste condiţii, e evident că nu era un club exclusivist, ce cuprindea doar profesorii de literatură de la Oxford. Printre membri s-au numărat maiorul Warren Hamilton Lewis, fratele gazdei, ocultistul Charles Williams, avocatul Owen Barfield, medicul R. E. Havard, preotul Gervase Mathew, teologul Adam Fox, prozatoarea Dorothy Sayers ori, mai târziu, Christopher, fiul cel mic şi editorul operei lui Tolkien.<br />
<br />
La Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" a apărut în 2004 „Inklings - Litera şi spiritul", primul volum românesc dedicat prezentării acestei grupări de creatori şi iubitori ai literaturii. Coordonat de Rodica Albu, el reprezintă o culegere de studii, articole, traduceri şi exemplificări din operele celor mai importanţi membri, aşa-numitul „nucleu dur": Clive Staples Lewis (1898-1963), John Ronald Reuel Tolkien (1882-1973), Charles Williams (1886-1945) şi Owen Barfield (1898-1997). O bună parte dintre prezentări aparţin unor universitari anglo-americani sau germani, membri ai Societăţii Internaţionale Inklings, cu sediul în Germania, dar ne bucurăm să semnalăm şi o serie de contribuţii româneşti. Traducerile au fost realizate de Rodica Albu, Irina Burlui-Wahrig, Teodora Ghivrigă, Mihaela Morariu, Magda Pracsiu, Valentin Popa, Nicoleta Samson, Christian Tămaş.<br />
<br />
Selecţia textelor îi aparţine doamnei Rodica Albu, care mărturiseşte că n-a putut înghesui în spaţiul limitat al volumului toate materialele disponibile, de aceea a optat pe „aruncare unor «nade» cât mai diverse potenţialilor cititori". Volumul se adresează cu precădere cititorilor din mediul universitar, profesori şi studenţi de la facultăţile de litere, filosofie, teologie, pedagogie, psihologie, antropologie, studii culturale, dar şi „outsider"-ilor interesaţi de o abordare pluridisciplinară a literaturii engleze.<br />
<br />
În fapt, articolele ar fi trebuit să apară în urmă cu un deceniu, în revista „Echidistanţe", editată de Institutul European. N-a fost să fie. Între timp, au avut loc o serie de evenimente favorabile apariţiei. Regizorul Peter Jackson a ecranizat „Stăpânul inelelor", romanul lui J. R. R. Tolkien, în vreme ce Studiourile Walt Disney s-au apucat de „Cronicile Narniei", bazate pe ciclul de romane pentru copii scris de C. S. Lewis. Editurile Logos, Elit, RAO, Humanitas au tradus şi publicat o bună parte din opera acestor „Inklings" de marcă. De voie, de nevoie, volumul ieşean a aşteptat până când a sosit momentul cu adevărat propice, pentru că publicul cititor a început să se intereseze şi de celelalte cărţi ale autorilor amintiţi mai sus.<br />
<br />
În „Introducere", Rodica Albu prezintă pe larg viaţa şi activitatea lui C. S. Lewis, apelat Jack de către prieteni. El este acel Misomythus (persoană care detestă miturile) de odinioară căruia Tolkien (Philomythus, iubitorul de mituri) i-a dedicat poemul Mithopoeia, ce rezumă o discuţie de o noapte întreagă, în urma căreia Lewis s-a lepădat de ateism şi a redevenit creştin. El este scriitorul care, prin conferinţele ţinute la radio, i-a îmbărbătat pe englezii bombardaţi de aviaţia hitleristă. La început, Tolkien a născocit diferite poveşti ca să-şi distreze familia; Lewis a fost cel care l-a îndemnat să le citească în cenaclu şi să le publice.<br />
<br />
În orice caz, a fost o figură pitorească, plină de viaţă:<br />
<br />
<br />
„Studenţii săi şi-l amintesc arătând mai mult a măcelar sau negustor decât a savant. Cu capul mare, faţa lată şi obrajii rumeni, masiv şi jovial, avea talentul de a face ca un costum nou să arate pe el ponosit chiar dintr-a doua zi de purtare."<br />
<br />
<br />
Deşi convins de unicitatea creştinismului ca religie adevărată, Lewis n-a respins miturile pe care se întemeiau alte religii, ci le-a evaluat în termeni creştini, studiindu-le în paralel. Un bun exemplu în acest sens îl constituie eseul „Abolirea Omului", care cuprinde trei prelegeri prezentate de Lewis la Oxford, în 1943, tradus şi inclus de Rodica Albu în sumarul volumului „Inklings - Litera şi spiritul".<br />
<br />
Prima parte a volumului mai cuprinde studiile: Hope Kirkpatrick - C. S. Lewis, un autor al zilelor noastre; Daniel Callam - Mere Christianity şi paradigma puritană a convertirii; Rodica Albu - Leul, vrăjitoarea şi garderoba (de altminteri, coperta antologiei ieşene poartă o fotografie a legendarului şifonier, poarta magică prin care Lucy şi fraţii ei au pătruns în Narnia).<br />
<br />
În secţiunea dedicată lui J. R. R. Tolkien, regăsim trei articole publicate de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi în revista „Convorbiri literare".<br />
<br />
„Sub semnul croşetei: Tolkien şi românii" (martie 2002) a fost prilejuit de lansarea primul episod din trilogia cinematografică inspirată de „Stăpânul inelelor". Autoarea trece în revistă traducerile existente şi constată cu amărăciune că tinerii cititori nu se pot entuziasma pentru o carte sau pentru un scriitor despre care nu află nimic de la învăţători, profesori, părinţi, nici din presă - şi, lucru extrem de grav, nici măcar din cărţile apărute. Din ediţia românească a „Stăpânului inelelor" au fost eliminate părţi consistente, cuprinzând o serie de indicii menite să-l călăuzească pe cititor în lumea Pământului de Mijloc, să se familiarizeze cu limbile şi denumirile întâlnite. Concluzia este una amară:<br />
<br />
<br />
„Un minim respect pentru public, precum şi preocuparea pentru propria-le onorabilitate profesională credem însă că îi obligă pe traducători şi pe editori să procedeze responsabil, onest şi conştiincios atunci când îşi propun să intermedieze contactul publicului din România cu texte de referinţă din literatura universală."<br />
<br />
<br />
Peste încă un an, după lansarea episodului 2 (Cele două turnuri), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi a revenit asupra subiectului, în „Stăpânul inelelor pe culmile succesului" (februarie 2003). Campania de promovare a filmelor a indus efecte paradoxale. Fanii cu dare de mână de pe tot cuprinsul globului caută cu disperare să-şi procure, la preţuri astronomice, măcar câte o replică a inelului blestemat, fără să constientizeze puterile malefice ale „talismanului". Autoarea se întreabă pe bună dreptate: la sfârşit, după ce vor vedea şi „Întoarcerea regelui", oare fericiţii proprietari vor fi dispuşi să arunce un inel pe care au dat, în unele cazuri, 849,99 dolari, într-un Hău de la Capătul Lumii construit în mare grabă în cine ştie ce parc de distracţii? Este evident o altă răstălmăcire a intenţiilor scriitorului englez:<br />
<br />
<br />
„Stăpânul inelelor este o carte profund melancolică, fără a induce, însă, descurajare şi blazare. Sfârşitul ei elegiac diferă de sfârşitul basmului tradiţional nu doar ca tonalitate. Mesajul este tot unul de încredere fermă în Bine şi Adevăr, dar destramă iluzia comodă a izbânzii predestinate, neproblematice şi definitive în faţa Răului. Condiţia paradisiacă este pentru totdeauna pierdută - nu însă şi şansa mântuirii."<br />
<br />
<br />
„Cât de mare este Tolkien?" - se întreabă autoarea în numărul următor al „Convorbirilor literare" (martie 2003). Dacă la început Tolkien a început să inventeze aventuri fabuloase ca să-şi distreze copiii, el şi-a dat seama mai târziu că elanul imaginativ care-l mâna înainte depăşea cu mult cadrul unor spectacole de divertisment în familie. Pentru a-şi hrăni imaginaţia, el a apelat la izvoarele literaturii engleze (oarecum căzute în desuetitudine) şi le-a modelat în cadrul unui gen literar inedit, botezat „fantasy". Întâlnim aici o serie de remarci desprinse din „Poetica basmului modern", o sinteză amplă, republicată de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi în 2002:<br />
<br />
<br />
„Poetica lui Tolkien mizează, implicit şi explicit, pe colaborarea unui cititor egal în drepturi, ca şi în îndatoriri, cu scriitorul. Suspendarea neîncrederii nu este aici o strategie a învăluirii, o captivantă amăgire, ci, dimpotrivă, o artă a convingerii guvernată de luciditate."<br />
<br />
<br />
Despre „părintele hobbiţilor" mai scrie Peter Russel, în articolul „Tolkien şi imaginaţia", în vreme ce Teodora Ghivirigă prezintă şi traduce un fragment de la începutul „Stăpânului inelelor".<br />
<br />
M-aş fi bucurat să vă pot povesti mai multe despre Charles Williams şi Owen Barfield, dar este vorba de un autori cvasi-necunoscuţi la noi, prezentaţi publicului român doar prin studiile apărute în Anglia, SUA sau Germania. Evident, apariţia unor traduceri va iniţia o bază mai solidă de discuţii.<br />
<br />
Pe baza fragmentului din romanul „Coborâre în infern", e greu să-ţi faci o părere despre Charles Williams, cel mai controversat membru al societăţii literare. Poet, teolog, romancier, dramaturg, el s-a alăturat relativ târziu grupului, apoi l-a părăsit în mod ostentativ, ca să revină. Se zice că era un iniţiat, membru al societăţii „Creanga de aur", interesat direct de Arta magică şi de Magia artei. Williams a scris romanul „War in Heaven" (Război în Cer), unde rolul Inelului puterii este preluat de Graal, Sfântul Potir din legendele cavalereşti rămase de pe vremea Regelui Arthur. Criticii au remarcat că este „o prostie, dar o prostie emoţionantă". În opera lui întâlnim adesea vrăjitori, unii celebri, precum Merlin sau Brisen. Întotdeauna, scriitorul s-a străduit să ofere o imagine extrem de vie asupra actelor magice, prezentând ritualurile cu o mare bogăţie de detalii. Înainte de a se aşeza în faţa foii de hârtie, Williams efectua un ceremonial, îndeplinit adesea cu ajutorul unei tinere studente, folosind o sabie întocmai precum Merlin utiliza nuieluşa de alun. În articolul ce examinează „Elementul magic în miturile lui J. R. R. Tolkien şi Charles Williams", David Lewellyn Dodds consideră că ultimul a căzut pradă capcanelor magiei, a eşuat în viaţă şi în operă, stârnind scandal după scandal.<br />
<br />
Jan Curtis dedică reputaţiei artistului un articol separat. Williams a fost caracterizat ca „un campion al romanţurilor cavalereşti şi al retoricii", acceptat ca un critic a cărui „oglindă este mică, dar nu distorsionează niciodată", elogiat ca dramaturgul prin care „metafizicul vorbeşte cu intensitate arzătoare din inima unui mister religios", criticat că a judecat teologia cu măsura lui Dante şi a manifestat afinităţi faţă de „subterana agitată a Evului Mediu". Recenziile severe au alternat cu laudele entuziaste. În vreme ce T. S. Eliot sau W. H. Auden în considerau un sfânt, alţii l-au etichetat în batjocură drept „un student catolic al ocultismului". Tolkien a parodiat preocupările lui Williams legate de Rău şi întuneric, în vreme ce C. S. Lewis susţinea cu convingere că e vorba de un gânditor religios remarcabil.<br />
<br />
Owen Barfield a fost şi el un „Inkling" incomod, dar în cu totul alt sens. El a încercat să promoveze filosofia si psihologia ezoterică a lui Rudolf Steiner, fondatorul antropozofiei, lucru care l-a iritat pe C. S. Lewis. Disputa dintre cei doi a rămas în istoria grupului ca „Marele război". Barfield a scris următoarea dedicaţie pe cartea „Poetic Diction": „Lui C. S. Lewis, «opoziţia înseamnă prietenie adevărată»", afirmaţia trecută ca motto şi în fruntea antologiei ieşene. La rândul său, C. S. Lewis şi-a exprimat „gratitudinea beligerantă" dedicându-i lui Barfield „Allegory of Love".<br />
<br />
Germanul Elmar Schenkel a studiat latura legată de „Poetică şi evoluţie - gândirea lui Owen Barfield în perspectivă". Volumul „Poetic Diction" analizează stilul poetic şi l-a iritat pe C. S. Lewis prin afirmaţiile că plăcerea cu care savurăm poezia este determinată de o schimbare a stării de conştiinţă, iar imaginaţia reprezintă un mijloc de a ajunge la adevăr. Barfield a considerat că a percepe şi a gândi nu sunt activităţi mentale diferite, ci mai degrabă întrepătrunse. Metafora joacă rolul plăcii turnante ce provoacă schimbările de conştiinţă, ea devine un instrument euristic, ce serveşte la definitivarea graniţelor unor teritorii necunoscute, ce cuprind conştiinţele viitoare.<br />
<br />
Metafora oferă şi legătura dintre limbă şi poezie. De altfel, în 1926 Barfield a publicat o carte care, în momentul când va fi tradusă, îi va fermeca pe discipolii lui Lucian Blaga sau Constantin Noica: „History in English Words" (Istoria reflectată în cuvintele limbii engleze). El a studiat cuvinte precum „spirit" şi „suflu", care în vechime aveau şi un sens material şi un sens imaterial, contopindu-se într-o singură noţiune. Lumea modernă le-a despărţit, a operat o separare a sensurilor în cuvinte sau înţelesuri diferite, în funcţie de context.<br />
<br />
De asemenea, să reţinem convingerea că imaginaţia şi inspiraţia reprezintă lucruri diferite. Pentru Barfield, imaginaţia sugerează o facultate care „domiciliază" în mintea umană şi poate fi sensibilizată printr-un efort de voinţă. Dimpotrivă, pornind pe urmele lui Platon şi a neoplatonicilor, autorul englez susţine că inspiraţia descrie un concept legat de un daimon, un geniu non-uman, capturat într-un recipient uman. Diferenţa rezultă clar din analiza textelor literare: până la romantici, marii creatori „au avut geniu", ca apoi să se declare că „sunt nişte genii".<br />
<br />
Secţiunea Owen Barfield se încheie cu interviul realizat de Astrid Diener în 1995 şi cu traducerea eseului „Idolatria modernă".<br />
<br />
Volumul „Inklings - Litera şi spiritul" cuprinde şi nişte anexe: o listă a celorlalţi membri „Inklings", întocmită de Rodica Albu şi bibliografia operelor apărute în România, alcătuită de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi.<br />
<br />
El ne deschide într-adevăr uşa unui şifonier fermecat, o lume dincolo de barierele limbii, ne poartă pe urmele unor mari exploratori ai Fanteziei, buni cunoscători ai tainelor limbii şi firii. „Inklings", neliniştiţii împroşcători de cerneală, ne împărtăşesc credinţa că Adevărul nu e dincolo de noi, cum se clamează la televizor, ci sălăsluieşte chiar aici, în fiecare dintre noi.<br />
<br />
<br />
Rodica Albu (coordonator) - Inklings - Litera şi spiritul<br />
Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII<br />
<br />
J.R.R. Tolkien<br />
<br />
<br />
INTRODUCERE<br />
<br />
Pentru copiii lui Tolkien, interesul arătat importanţei lui Moş Crăciun a fost mult mai presus decât cel manifestat faţă de umplerea ciorăpeilor lor cu daruri în Ajunul Crăciunului; asta, pentru că el le-a scris în fiecare an câte o scrisoare, în care descria în cuvinte şi desene casa lui, prietenii şi evenimentele petrecute la Polul Nord, fie ele caraghioase ori alarmante. Prima scrisoare a sosit în 1920, când John, cel mai mare dintre copii, avea trei ani; şi timp de mai bine de douăzeci de ani, de-a lungul copilăriei celorlalţi trei fraţi, Michael, Christopher şi Priscilla, ele au continuat să sosească în fiecare zi de Crăciun. Se întâmpla ca plicurile, colbuite cu omăt şi purtând pe ele timbre tocmai de la poşta polară, erau găsite prin casă după vizita Moşului; uneori le aducea însuşi poştaşul; iar scrisorile aşternute de copii dispăreau de pe şemineu pe când nimeni nu era atent. O dată cu trecerea timpului, gospodăria Moşului devenea tot mai mare; acolo, unde cândva nu era decât Ursul Polar, mai târziu apar zânişorii zăpezii, piticii roşii, oamenii de zăpadă, urşii de peşteră, precum şi nepoţii Ursului Polar, Paksu and Valkotukka, cei care au venit într-o zi în vizită şi nu au mai plecat niciodată.<br />
<br />
Însă Ursul Polar a rămas asistentul şef al Moşului, precum şi cauza principală a dezastrelor care duceau la încurcături şi lipsuri în ciorăpeii de crăciun; iar uneori Moşul îşi scria comentariile, cu majuscule colţuroase, pe marginea scrisorilor. La un moment dat, Moşul şi-a angajat pe post de secretar un elf numit Ilbereth, iar în ultimele scrisori elfii joacă un rol important în apărarea casei şi pivniţei Moşului împotriva atacurilor goblinilor.<br />
<br />
În această carte au încăput numai câteva mostre ale scrisului tremurat al Moşului, precum şi numai câteva dintre desenele ce decorează scrisorile şi plicurile. Dar am reprodus aproape toate desenele care au fost trimise în acele scrisori; iar la sfârşit reproducem şi alfabetul goblinesc descifrat de către Ursul Polar pe pereţii peşterilor în care se rătăcise la un moment dat, urmat de scrisoarea pe care o scrisese copiilor folosind acest alfabet.<br />
<br />
<br />
1925<br />
<br />
Sunt teribil de ocupat anul acesta - treaba asta face ca mâinile mele să fie mai tremurătoare ca niciodată, dacă stau bine să mă gândesc - şi nici nu sunt prea bogat. De fapt, s-au întâmplat lucruri cumplite şi câteva jucării s-au stricat de tot şi nici nu l-am avut pe Ursul Polar să mă ajute şi a trebuit să mă mut tocmai înainte de Crăciun, aşa că vă puteţi imagina că totul este vraişte şi vă veţi putea da seama de ce mi-am schimbat adresa. Totul s-a întâmplat aşa: în noiembrie trecut, într-o zi a suflat vântul atât de tare, încât mi-a luat căciula şi a plantat-o drept în vârful Polului Nord. I-am spus Ursului Polar s-o lase baltă, însă el s-a căţărat totuşi pe vârful subţire ca să mi-o coboare - şi a făcut-o de oaie. Polul s-a rupt în două şi a căzut pe acoperişul casei mele, iar Ursul Polar a căzut în gaura făcută de Pol tocmai în camera mea de zi, cu căciula mea ajungându-i până la nas, şi toată zăpada de pe acoperiş a căzut în casă şi s-a topit şi a stins toate focurile şi a curs până în pivniţă, acolo unde am strâns cadourile pentru anul acesta şi, colac peste pupăză, ursul şi-a rupt şi piciorul. Acum e iar sănătos, dar am fost aşa de supărat pe el încât spune că altă dată nu va mai încerca să mă ajute. Mă gândesc că se simte ofensat, dar sper că se va înmuia până la anul. Îţi trimit o ilustraţie a accidentului pe care l-am avut, precum şi o poză cu casa mea cea nouă ridicată pe stâncile Polului Nord (şi care are nişte pivniţe de toată frumuseţea sub acele stânci). Dacă John nu poate să citească slovele aşternute de mâna mea tremurândă şi bătrână (de 1925 de ani), trebuie să-l roage pe tatăl său s-o facă. Pe când o să înveţe Michael să citească şi să-mi scrie propriile sale scrisori? Pupicuri dulci amândurora şi lui Cristopher, care are numele asemănător cu al meu.<br />
<br />
<br />
1926<br />
<br />
Anul acesta sunt mai zgribulit ca niciodată. E numai vina Ursului Polar! A provocat bubuitura cea mai mare din întreaga lume şi cel mai monstruos foc de artificii care s-a aprins vreodată. Tot Polul Nord a devenit NEGRU şi stelele au fost aruncate din locurile lor, luna s-a despicat în patru - iar omuleţul din Lună a căzut drept în grădina mea. A mâncat o grămadă din ciocolăţelele mele de Crăciun înainte de a spune că se simte mai bine şi de a se urca înapoi în cer pentru a repara pagubele şi pentru a şterge funinginea de pe stele. Pe urmă am descoperit că renii au luat-o la sănătoasa. Alergau peste tot prin ţară, rupându-şi frâiele şi chingile şi aruncând cadourile prin aer. Cu toţii erau pregătiţi de plecare, vezi bine - da, totul s-a întâmplat chiar în această dimineaţă; aveam o sanie umplută numai cu lucruşoare din ciocolată - pe acestea le trimit în Anglia ceva mai devreme în fiecare an. Sper că ale voastre nu s-au stricat prea tare. Să mai spui că Ursul Polar nu e ţicnit? Şi nici măcar nu-i pare rău! Desigur că el e de vină - vă mai amintiţi că anul trecut a trebuit să mă mut din cauza lui? Maneta cu care dau drumul artificiilor Aurorei Boreale se mai află şi acum în pivniţa vechii mele case. Ursul Polar ştia cu nu are voie nici măcar s-o atingă - niciodată. Trăgeam de ea numai cu ocazii speciale, cum ar fi noaptea de Ajun. El zice că s-a aşteptat ca maneta să fie scoasă din uz de vreme ce ne-am mutat - oricum, imediat după micul dejun s-a dus să dea o raită printre ruine (are obiceiul să ascundă mâncare pe acolo) şi a aprins toate Luminile Nordului pe doi ani de acum încolo. N-aţi mai văzut şi auzit nicicând aşa ceva. Am încercat să desenez cum a fost; dar şi acum mai tremur şi nu pot s-o fac aşa cum ar trebui şi oricum, cine poate picta o lumină care tocmai începe să fâsâie, nu-i aşa?<br />
<br />
<br />
1927<br />
<br />
A fost aşa o amărăciune la Polul Nord în ultima vreme că însuşi Ursul Polar şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului dormind aşa că mi-a fost de şi mai puţin ajutor decât în alţi ani. Polul Nord s-a făcut mai rece decât cel mai îngheţat lucru care a existat vreodată şi Ursul Polar şi-a julit nasul când s-a lipit de el: de aceea are nasul bandajat cu un fular roşu în desenul alăturat (dar, precum vedeţi, bandajul a alunecat). De ce a făcut el aşa ceva? Zău, dacă ştiu, dar el totdeauna îşi bagă nasul în cele mai imposibile locuri - de exemplu, în şifonierul meu.<br />
<br />
De când a început iarna pe aici e tare întuneric. Desigur, n-am mai văzut urmă de soare de trei luni încoace şi anul acesta nu avem parte nici măcar de Luminile Nordului - vă mai amintiţi de accidentul acela nenorocit de anul trecut? N-o să mai vedem luminile până la sfârşitul anului 1928. Ursul Polar a convins-o pe verişoara sa Ursa Mare (cu care e oarecum prieten), să strălucească un pic mai tare de dragul nostru şi săptămâna asta am angajat şi o cometă să mă ajute la împachetat, dar socotelile de-acasă nu se prea potrivesc cu cele din târg - după cum puteţi vedea şi în desenul meu. Anul acesta Ursul Polar nu a mai fost atât de ofensat şi supărăcios: ieri, în grădină, a aruncat cu bulgări în Omul-de-Zăpadă şi l-a împins peste stânci iar acesta a căzut drept în sania mea, unde a rupt şi spart o grămadă de lucruri - sfărâmându-se el însuşi. Am folosit câte ceva din ce a rămas din el pentru a picta albul de pe desenul meu.<br />
<br />
<br />
În româneşte de Simone Györfi<br />
Ediţia de bază:<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎMPOTRIVA URII, PUTEREA DRAGOSTEI<br />
<br />
Simone Györfi<br />
<br />
<br />
Am terminat de curând de citit o poveste. Sau, mai degrabă, o aproape-poveste, destinată mai ales cititorilor aflaţi în pragul adolescenţei. Mărturisesc că acesta a şi fost motivul pentru care am deschis volumul: să prind pulsul literaturii pentru tineret, pe alte meleaguri, deoarece, cum ar spune nenea Iancu, acest segment de literatură este admirabil, e sublim, putem zice, dar la noi lipseşte cu desăvârşire. În ultimul deceniu, americanii au ajuns la concluzia că scrisul pentru copii este, poate, cea mai importantă faţetă a literaturii. Înainte de a-mi ridica în cap autorii de main-stream, literatură poliţistă, memorialistică, jurnalistică, poezie, critică literară, scriere religioasă, creativă, aventuri, etc., mă grăbesc să pun o întrebare mai degrabă retorică: cine citeşte main-stream, literatură poliţistă, memorialistică, jurnalistică, poezie, critică literară, scriere religioasă, creativă, aventuri, etc.? Adulţii, domnilor şi doamnelor. Şi unde învăţăm a desluşi tainele cititului şi scrisului? Pe băncile şcolii, la vârsta cea mai fragedă. Asta, dacă nu am avut bunici înzestraţi cu darul poveştilor în ceasul de taină de dinaintea somnului. Sau părinţi bătuţi, ei înşişi, cu năravul cititului. Poate peste unii chiar s-a răsturnat carul cu noroc şi au avut parte de învăţători cu graiul ca mierea, de dascăli cu sufletul mare ori de dragoni de bibliotecă oricând gata să sară în ajutorul piciului care bâjbâia vrăjit în tainiţa miracolelor...<br />
<br />
(Eu am avut parte de toate acestea, dar nu mă puneţi la socoteală: m-am născut cu căiţă.)<br />
<br />
Şi cum de-a ajuns americanul la concluzia de mai sus? Păi, nimic mai simplu. Învaţă copilul să citească, ajută-l să se dedulcească la nenumăratele lumi care se deschid în paginile cărţilor şi vei avea, peste ani, piaţă de desfacere pentru o întreagă armată de cititori adulţi, veşnic înfometaţi după alte şi alte produse literare. Business, domnilor.<br />
<br />
Din păcate, standurile de carte autohtonă suferă multiplu. Abundă de cărţi pentru copiii de grădiniţă, cărţi viu colorate, bine scrise, în versuri şi în proză şi cu preţuri pe măsură. Prohibitive. Cumpărătorul intrat în librărie îşi poate clăti privirea pe sute de titluri, băştinaşe ori traduse, în timpul în care îşi numără îngrijorat bănuţul din fundul buzunarului. (Nu e vorba aici de pătura cumpărătorilor de carte la metru.) Îmbie apoi, artistic etalate, reeditările lecturilor obligatorii, mai puţin scumpe, Dumnezeu să-i ţină în sănătate pe clasicii decedaţi, care nu mai cer drepturi de autor. Se înşiruie cuminţi manualele - alternative, bată-le vina, dacă se poate, câte zece pe an de studiu, să nu mai ştie nimeni, după ce învaţă de fapt elevul român. Critica literară şi memorialistica abundă şi ele. Poate că nu tot românul s-a născut poet, dar vai mie, partea exceptată s-a făcut critic ori s-a apucat să-şi scrie amintirile de pe când era pionier sub ştiţi-voi-cine. Şi nici n-am pomenit de tonele de romane însiropate, destinate lelii Marişca, în vederea unei ore tihnite între spălarea vaselor şi pregătirea cinei familiale. Karel Capek le numea romane pentru slujnicuţe.<br />
<br />
Eu am crescut cu Cireşarii, împătimindu-mă când după Tic, când după Victor. După cum mi-era vârsta. Sau brăzdam ţara în lung şi-n lat cu Cavalerii Danubieni, ori cu Cavalerii Ordinului Basarab, ori cu alţi cavaleri ai vinului tămâios, graţie peniţei şugubeţe a lui Ioan Roman ori Ioan Dan. Tremuram pentru Pistruiatul. Cel din carte. Erau cărţi comuniste? Naţional propagandiste? Făţiş anti-Apusene sau mai ştiu eu cum? Ştiu eu, domnilor? Erau cărţi frumoase, scrise cu dragoste, care mi se adresau mie, elev de şcoală generală ori de liceu, netezindu-mi paşii spre maturitate.<br />
<br />
Desigur, Cireşarii sunt un evergreen. Iar deunăzi am citit pe net că se retipăreşte seria Cavalerilor. În rest, însă, e tăcere. Adolescentul nu reprezintă pentru autorul român un target (piaţă de desfacere, nene Pruteanu), nici măcar unul emoţional. Oricum, se pare că e dedat la jocurile mecanice, la manele şi la filmele idioate cu care se întrec să-l intoxice televiziunile prin cablu. Iar la noi, noţiunea de luptă s-a demodat de prin 1989. Aşa că nimeni nu se luptă pentru întâietate în sufletele adolescenţilor. Poate doar magazinele porno.<br />
<br />
(Apropo, mie mi se pare îngrijorător fenomenul apariţiei unui număr tot mai mare de televiziuni prin cablu autohton, în detrimentul celor din afară. E şi asta un fel de "nu ne vindem ţara" de după 1989. Dacă e să fim tâmpiţi, putem şi singuri. No problem. Doar că, între timp, românaşului i se ia dreptul la alegere. Film de acţiune - a se înţelege: sângeros - pe ProTv? Dai la Antena, la fel. La Prima, aşijderea. La B1, idem. TVR unu şi doi, Acasa, ProCinema? Showuri idioate copiate de prin alte părţi, manele, talk-whatever-uri cu frumuseţi care graseiază încântate "agramaticalităţi". Teo şi Cârcotaşii ? Tot mai vulgari. Ce mai rămâne? Ahhh, canalele de desene animate. Brrrr. Dintre sute de catarge, tocmai Cartoon Network şi FoxKids. De parcă nu ar exista pe lume Children Channel. Sau cine ştie ce altceva. Să dau pe Tv5? Păi, sunt anglofon. Nu înţeleg limba franceză, nici dacă e scrisă. (Bine, admit că pe asta am scris-o doar de formă.) Summa summarum, e jale.)<br />
<br />
Aşa că, neavând despre ce discuta în zona cărţii autohtone pentru tineret, m-am orientat spre vecini. (Noroc cu originea mea bilingvă. Habar nu au vorbitorii de o singură limbă ce pierd. Eu, cu franceza şi rusa de pe băncile şcolii, am învăţat engleza din filme, de la BBC şi din sus-amintitele cărţi de trei lulele, doar să-l pot citi în original pe Shakespeare. Deşi, dacă stau mai bine să mă gândesc, mai degrabă pe Mark Twain. Şi pe Jane Austen. Ori, Dumnezeu să-mi ierte păcatele, pe Nora Roberts.)<br />
<br />
După cum spuneam, am deschis tomul neprietenos (peste 600 de pagini) din pură curiozitate. Titlul, Gergo es az alomfogok (Grigoraş şi hoţii de vise), destul de anost. Autorul, Boszormenyi Gyula, prea puţin cunoscut pe la noi. Începutul, o familie anostă: părinţi recăsătoriţi, fraţi vitregi, un cartier anost budapestan, o casă de tip vechi cu ţarc interior şi apartamente în avansată stare de degradare, cu chiuvete care picură şi ghene de gunoi urât mirositoare şi un administrator fără vârstă care obişnuieşte să zboare, în nopţile cu lună plină, pe spatele mânzului său alb-ca-neaua, deasupra barei de bătut covoarele... Hopa! Ia stai, mi-am zis, înapoi o pagină! Şi de aici, mai rău ca-n Lewis Carroll. Invitaţii la Congresul Internaţional al Şamanilor, Magilor, Vrăjitorilor, nălucilor şi libarcilor, nelipsitul actor-copil care cade în schemă ca musca în zăr, nedorindu-şi să fie personaj principal şi vădit iritat de perspectiva de a fi târât aiurea de lângă calculatoarele sale mult-iubite. El să creadă în aiurelile cu şamani, morţi vii, arborele vieţii şi dragonul magic? Aş.<br />
<br />
Ce mai. O întreagă colecţie de artificii şi bombe cu efect întârziat ori chiar imediat, magicieni strânşi în conclav pentru a discuta departe de ochii curioşilor viitorul lumii, pentru a încerca să împiedice eliberarea Dragonului magic, ceea ce ar însemna, în lumea reală, dezlănţuirea fenomenelor naturale catastrofale: alunecări de teren, tornade, cutremure, efect de seră...<br />
<br />
Este evident din primele pagini că singurul care poate pune umărul la acest job este protagonistul, Gergő. Iar el nu doreşte asta, pentru simplul fapt că nu crede în puterea magiei.<br />
<br />
Ahh, bravi cititori de cinci volume Harry Potter. Sau Stăpânul Inelelor. Bineînţeles că am tras şi eu paralelele care se cuveneau. Chiar pagină cu pagină. Kende, şamanul şef este frate geamăn cu Gandalf şi cu Dumbledore. Cei şapte şamani de frunte sunt numai potriviţi la cârma caselor din Hogwarts. Gergő, frate bun cu Harry - deşi nu vrea să accepte dintru început, este un foarte dibaci ucenic vrăjitor -, poate da mâna şi cu Frodo, în avântul chinuit care îl face să urce treaptă cu treaptă, creangă după creangă, Arborele Vieţii, un copac care poartă printre frunzele şi crengile sale întregul univers, cu cosmos cu tot şi cu sufletele celor trecuţi în veşnicie incluse. Pe când Harry trebuie să facă faţă duşmanului în fiecare volum (ahh, răii ăştia care se încăpăţânează să nu vrea să dispară!), iar Frodo este ameninţat tot timpul de puterile întunericului, de-a lungul drumului său, Gergő trebuie să se confrunte cu cel mai aprig duşman al fiecăruia dintre noi: cu sine însuşi şi să-şi învingă, rând pe rând, temerile, care culminează cu sentimentul vinovăţiei, deoarece un Gergő de şase ani, cândva, n-a îndrăznit să-şi ia rămas bun de la tatăl său, aflat pe patul de moarte, ascunzându-se pe coridoarele spitalului.<br />
<br />
În timp ce magii de frunte cad, unul după altul, într-o stranie visare, asemănătoare cu coma, pentru a-i da un ajutor ucenicului vrăjitor aflat pe tărâmul viselor, răul de serviciu, ascuns sub numele temut de Corbul (nu, nu am de gând să vă dezvălui identitatea lui) dezleagă chingile Dragonului originar, pentru a-l determina să se arunce asupra lumii şi să aştearnă peste tot frică şi jale. Evident că acest dragon nu poate fi răpus, el fiind la originea lumii, însă în lumea hoţilor de vise, după ce îşi cunoaşte bunicii, Gergő îşi învinge în sfârşit demonii şi astfel capătă puterea de a elibera magii, iar prin puterea lor unită dragonul este din nou ferecat şi trimis să facă nani.<br />
<br />
Există, printre multele similitudini, şi o deosebire profundă între această povestire şi celelalte două. În timp ce lumea lui Harry Potter se întunecă din ce în ce mai mult (probabil că autoarea doreşte să ţină pasul cu cititorii săi, care cresc şi încep să dea, ei înşişi, piept cu realitatea crudă, într-o lume bântuită de războaie şi crime), în timp ce ura şi deznădejdea curg nestăvilite prin paginile Stăpânului Inelelor, în ton cu perioada sumbră, a războiului mondial, din care şi-a tras seva, cartea de faţă se termină într-un bonom happy end. În schimbul vieţii, Corbul trebuie să se lepede de toate puterile sale magice, fiind apoi răpus de dragoste pământească şi trimis direct în chingile roz-bombone ale unei căsnicii cu totul şi cu totul pământeşti. Împotriva puterilor malefice, caraghioslâcul. Împotriva urii, dragostea.<br />
<br />
Rămâne la latitudinea voastră să alegeţi.<br />
<br />
<br />
Böszörményi Gyula - Gergő és az álomfogók<br />
Magyar Könyvklub, Budapest, 2002<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CHRIS REEVE (1952 - 2004): SUPERMAN, SUPEREROU<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Un recent sondaj de opinie, realizat printre iubitorii artei cinematografice în Marea Britanie, a avut ca subiect un top al celui mai popular supererou din toate timpurile. Sondajul a fost efectuat pe 4985 de persoane, de către United Cinemas International (UK) Limited, cu ocazia lansării filmului de desen animat "The Incredibles", realizat de studiorile Disney-Pixar. Numai că, după relatările site-ului BBC News din 12 decembrie 2004, Mr. Incredible, personajul central al noului film, a ieşit abia pe locul 5, după Hulk (locul 4), Batman (locul 3), Spider-Man (locul 2) şi Superman (locul 1).<br />
<br />
Purtătoarea de cuvânt UCI a declarat, cu această ocazie: „Supereroii sunt personajele cele mai iubite din filme. Superman este, cu adevărat, cel mai apropiat de sufletele copiilor de toate vârstele. Cristopher Reeve - care a devenit el însuşi un erou prin curajul şi spiritul său remarcabil - ne va reaminti mereu de personajul său, care ne-a încântat atât de mult.“<br />
<br />
Chris Reeve este într-adevăr actorul care a rămas în conştiinţa publicului pentru interpretarea lui Superman, precum şi pentru curajul cu care a luptat cu paralizia care a urmat accidentului său de călărie. Este actorul care, înainte de 1978, era practic necunoscut şi care a devenit după primul film Superman la fel de faimos precum Marlon Brando şi Gene Hackman. Cele 4 serii ale filmului aveau sa-i aducă lui Cristopher Reeves şi 300 de milioane de dolari.<br />
<br />
Numai că în luna mai a anului 1995 a fost aruncat din şaua calului la o competiţie ecvestră din Culpeper, Virginia. Respiraţia i-a fost oprită timp de 3 minute şi paralizia nemiloasă l-a cuprins de la gât în jos. Deşi a devenit dependent de tubul de oxigen şi trecut printr-o depresie severă şi-a continuat cariera cinematografică.<br />
<br />
O operaţie efectuată în anul 2003 i-a permis să respire mai multe ore fără ajutorul aparatelor, pentru ca mai apoi, să înceapă să-şi regăsească controlul asupra mai multor părţi ale corpului. La data de 10 octombrie 2004 moare în urma unei crize cardiace.<br />
<br />
Chiar dacă Chris Reeve a rămas în conştiinţa publicului datorită lui Superman, cariera sa actoricească include mai multe realizări notabile. O prestaţie excelentă a fost, de pildă, rolul din "Somewhere in Time" (care a rulat pe marile şi micile ecrane româneşti sub titlul „Undeva, cândva“) alături de Jane Seymour, în 1978. În 1992 traversa oceanul pentru a merge în Marea Britanie şi a juca alături de Emma Thompson şi Anthony Hopkins în "The Remains of the Day" („Rămăşiţele zilei“).<br />
<br />
Viaţa lui Chris Reeve este marcată şi de alte segmente remarcabile, în afara industriei filmului. Înainte de a faimosul accident de călărie, actorul s-a implicat mult în politică, fiind cunoscut ca un activist al Partidului Democrat. Astfel Reeve a ajuns, prin implicarea sa politică, la fel de faimos precum Jane Fonda sau Robert Redford. Pe această filieră, a avut numeroase contacte cu o serie de organisme, printre care Amnesty International, Save the Children, The Lindberg Foundation, etc. După accidentul din 1995 a dus o luptă susţinută împotriva paraliziei, prin propria sa fundaţie, Christopher Reeve Paralysis Foundation, precum şi prin parteneriatul multor altor organisme.<br />
<br />
Un aspect interesant este lipsa de adeziune a lui Christopher Reeve faţă de personajul Superman. „Superman“, afirma Reeve în 1986, „nu este altceva decât reluarea istoriei lui Iisus, sau a mitologiei greceşti. Este un arhetip, retuşat în acuarelă cu nişte culori vii, fiind destinat mentalităţii celor care au 20 de ani. Este o mitologie pop, care s-a extins până la actor, astfel încât actorul reflectă doar nevoile adoratorilor. Iar această adoraţie trece dincolo de pereţii unor temple - are loc pe stradă, în restaurante, în magazine. Numai că, ştiţi, eu sunt din New Jersey, nu sunt venit nici din Muntele Olimp, nici de pe Krypton, aşa că terminaţi cu chestia asta, în care eu nu am nici un amestec.“<br />
<br />
Şi totuşi, „mitul“ Superman, în ciuda detaşării lui Christopher Reeve, a cucerit continentul nord-american, precum şi restul lumii. Mai multe amănunte despre istoria lui Superman (apărut ca erou de benzi desenate în anul 1934) puteţi citi într-un articol din Pro-Scris 2 / 2004 dedicat serialului Smalville, intitulat Smalville versus Metropolis. Dar influenţele Superman trec cu uşurinţă dincolo de barierele oficiale ale legendei Superman: mitul este reluat, de pildă, fără urmă de peioraţie, de pelicula Matrix Reloaded.<br />
<br />
Dispariţia lui Christopher Reeve a lăsat, de bună seamă, un gol în sufletele fanilor săi din toată lumea. Şi pentru că, în ultimă instanţă frumuseţea poveştii lui Superman se sprijină pe povestea adevărată a vieţii lui Chris Reeve şi a luptei sale îndârjite cu paralizia. Dincolo de încleştarea dintre Superman şi Lex Luthor, mult mai impresionant este destinul unui om care declara, după operaţia din 2003, că cea mai mare bucurie a fost că a putut iar să simtă îmbrăţişările soţiei şi a celor 3 copii.<br />
<br />
Superman va merge şi el mai departe. Necunoscutul actor Brandon Routh îi va împrumuta înfăţişarea sa următoruluil Superman de mare ecran, sub regia lui Bryan Singer (care a regizat X-Men). Pe micul ecran, Smallville îşi are în desfăşurare cel de-al patrulea sezon. Poate şi pentru că lumea îşi aduce încă aminte de cuvintele lui Chris Reeve:<br />
<br />
„Atunci când a apărut primul film Superman am fost întrebat, ce este un erou? Îmi amintesc răspunsul dat în mare grabă, pe care l-am repetat apoi de nenumărate ori: un erou este cineva care face un act de curaj fără a lua în considerare consecinţele - un soldat care iese din tranşee pentru a târî la adăpost corpul unui tovarăş rănit. Eroi sunt şi acei oameni ale căror fapte ies pregnant în evidenţă: Houdini şi Lindberg, John Wayne, JFK, Joe DiMaggio. Acum însă definiţia mea s-a schimbat complet. Cred că un erou este un om obişnuit care găseşte puterea de a continua, în ciuda tututor obstacolelor care îl copleşesc: erou este acel băiat de 15 ani care în urma unei hârjoneli cu fratele său a căzut în cap şi abia mai poate să înghită sau să vorbească; erou este Travis Roy, care a paralizat după ce a jucat hochei timp de 20 de secunde, în primul său an de facultate. Aceştia sunt adevăraţii eroi, împreună cu familiile şi prietenii care stau alături de ei.“<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ILUZIA FORMELOR<br />
<br />
Constantin Cozmiuc<br />
<br />
<br />
Mai multe fapte, unele confirmate şi acceptate de majoritatea oamenilor, unii chiar de ştiinţă, conduc spre o idee atrăgătoare: este oare lumea asta construită după o matrice invizibilă ?<br />
<br />
<br />
1. Efectul de piramidă<br />
<br />
<br />
De când un ceh a brevetat o metodă de ascuţit lame de bărbierit prin ţinerea ei într-o piramidă patratică, orientată cu o latură spre nord, lumea parcă a înnebunit. Mai ales că unii au repetat experimentul, simplu de altfel şi au şi reuşit. Un arheolog egiptean s-a dus cu o bucată de carne în Marea Piramidă şi una identică a ţinut-o acasă, iar după câteva zile le-a găsit pe ambele stricate, ceea ce dă apă la moară scepticilor.<br />
<br />
Dar este simplu de demonstrat că plantele germinează mai repede sub o piramidă. Nu aveţi decât să construiţi o piramidă de carton, se recomandă să fie proorţinală cu cea a lui Keops, şi să o orientaţi cu o latură spre nord apoi să o puneţi peste o tavă cu nisip, în care aţi pus câteva seminţe de grâu. O tavă similară, fără piramidă vă va servi ca martor. În tava cu piramidă, seminţele vor creşte mai repede. Cine nu crede, să încerce. Cu grâu, cu porumb, indiferent cu ce semninţe.<br />
<br />
Se mai spune că păstrează gustul cafelei, că ajută la calmarea nervilor, că la ICEMENERG s-a construit un fel de piramidă pentru epurarea apelor cu alge, care au crescut substanţial în prima treime de la bază. Se spun multe, se cred puţine, dar se poate încerca...<br />
<br />
<br />
2. Efectul Kirlian<br />
<br />
O fotografie a unei frunze, făcută într-un câmp de înaltă tensiune (de ordinul a kV) şi înaltă frecvenţă (kHz) arată conturul luminos al frunzei, înconjurată parcă de o aură, ce a şi fost pusă imediat în legătură cu aura energetică a frunzei. Din păcate, pozele nu sunt prea reproductibile, până s-a descoperit fotografii de acest tip în impuls unic, problemă rezolvată de un român, care a rezolvat şi reproductibilitatea..<br />
<br />
Numai că, dacă tăiem o bucată din frunză, aura apare întreagă, fapt demonstrat de o serie de fotografii publicate, ca şi cum ar exista ceva acolo, care ţine minte ce formă are, sau trebuie să aibe frunza.<br />
<br />
Fenomenul a fost speculat imediat, fiind pus în legătură cu "membrul fantomă"; durerile sau mâncărimile simţite de unii invalizi la membrul amputat. Să nu mai pomenim de faptul că astfel se pot evidenţia traseele energetice la om, identice cu cele din acupunctură. Interesant este că graţie acestui efect se pot evidenţia punctele de acupuncură, care se află acolo unde afirmă de mii de ani chinejii că trebuie să fie. Mai mult, o substanţă radioactivă injectată într-unul din aceste puncte începe să plece la plimbare exact pe traseul meridianului pe care se află, deşi nu are nici un motiv serios (nerv, vas sangvin, etc), ascultând parcă chemarea străbunilor ce i-au trasat harta.<br />
<br />
<br />
3. Arta de a-ţi aşeza casa şi de a o construi<br />
<br />
Chinezii, care le ştiu pe toate dinaintea noastră au o adevărată ştiinţă de a plasa mobilierul şi decorurile din cameră, astfel ca să aibe un efect benefic. Chiar dacă nu are legătură directă cu forma, mai degrabă se face o legătură cu "curenţi telurici", se pare că şi forma casei are o importanţă la fel de mare ca şi interiorul şi amplasamentul ei.<br />
<br />
Umblând de colo până colo cu pendulul în mână, unii radiestezişti afirmă că unele forme de clădiri sunt de-a dreptul nocive pentru organismele ce trăiesc (încă) în interiorul lor, ori lângă ele. Statistic, se pare că au dreptate. dar cu statistica se poate demonstra orice, inclusiv faptul că partidul X este cel mai agreat de populaţie.<br />
<br />
<br />
4. Unde de viaţă, unde de moarte<br />
<br />
Unii radiestezişti, analizând cu pendulul formele clădirilor, au ajuns la concluzia că există forme ce degajă energii nocive, în timp ce altele din contră, au o influenţă benefică. Mai mult, clădirile şi formele în general au influenţe unele asupra celorlalte, inflenţele negative putând fi astfel atenuate sau amplificate. Greu de dovedit această idee, multe semnalmente sunt subiective, dar... nu iese foc fără fum.<br />
<br />
<br />
5. Celulele nediferenţiate<br />
<br />
Ştiri de ultimă oră afirmă că celulele nediferenţiate, şuşe, aflate în primele stadii ale diviziunii celulare se pot "mula" după locul în care sunt implantate. Se poate spera că celulele se pot dezvolta într-un ochi, muşchi, ori cine mai ştie ce.<br />
<br />
Rămâne o întrebare: de unde ştiu celulele unde se află şi în ce trebuie să se dezvolte ?<br />
<br />
<br />
6. Matricea cristalelor<br />
<br />
Circulă ideea, e drept că mai ales în literatura numită "de senzaţional", care cu adevărat mânâncă multe gogoşi, că o substanţă pe care o lume întreagă se chinuie să o cristalizeze într-un anume fel şi nu reuşeşte, devine brusc accesibilă în forma dorită imediat ce unul sau două laboratoare au reuşit să o "convingă" să cristalizeze în modul dorit, ca şi cum noua formă cristalină ar emite în Univers unde care dau de ştire despre modul de aşezare a atomilor.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Ideea existenţei unui câmp, să-i spunem informaţional, în stare să dezvolte toate aceste fenomene apare de la sine. Din păcate, oricât de frumoasă ar fi, nu este ştiinţifică. Nu este falsificabilă, adică nu se poate demonstra practic. Nu avem aparate care să identifice şi să măsoare un astfel de câmp, care ar putea explica, de pildă, şi apariţia fantomelor: câmpul informaţional al defunctului determină condensarea umidităţii atmosferice sub înfăţişarea a ceea ce a fost defunctul, aşa cum celulele nediferenţiate se vor dezvolta după câmpul locului organului unde au fost implantate.<br />
<br />
Dar asta, oricât ar fi de ispititoare ideea, încalcă principiul lui Occam: explic o ipoteză (existenţa fantomelor) cu altă ipoteză (câmpul informaţional). Dar este ca şi cum i-ai explica lui Ion Pitecantropescu acum douăzeci de mii de ani cum funcţionează o lanternă, să nu mai vorbim de un televizor, chiar dacă onorabilul o fi vreun învăţat în şatra lui. Faptul că ideea nu intră în canoanele ştiinţei nu înseamnă neaparat că acest câmp nu există. Dar nici că există...<br />
<br />
Este ca şi cum i-ai explica lui Ştefan cel Mare ce-i cu curentul electric, de unde vine şi ce vrea el, fără să ai la îndemână măcar un voltmetru. Şi cu acest instrument în mână, tot vrajă s-ar numi. Singurele instrumente existente acum sunt cele ale radiesteziştilor; bagheta, ansa ori pendului, instrumente care dacă măsoară ceva, o fac prin intermediul omului.<br />
<br />
Macovschi şi Drăgănescu au înflăcărat imaginaţia multor SF-işti de la noi. Existenţa infomateriei este o problemă greu de demonstrat. Poate exista un câmp informaţional, care determină vectori (cu origine, direcţie şi sens) organizaţi după o informaţie ce determină structurarea materiei într-o formă oarecare, determinată de o anume lege ?<br />
<br />
Răspunsul este o problemă de credinţă. Cred că da, sau că nu. Există indicii şi că da şi că nu, dar nu sunt concludente, ceea ce tot la punctul de plecare ne duce.<br />
<br />
Şi dacă acest câmp ar fi, prin el însuşi inteligent ? Dacă ar fi situat într-o altă dimensiune, care o cuprinde pe a noastră, dar are şi coordonate superioare, la care senzorii (simţurile) noştri nu au acces ?<br />
<br />
Ori, dacă tot ceea ce ne putem noi imagina despre lume, tradus prin tot ceea ce putem extrapola prin aparatură (ultraviolete, infraroşii, elecromagnetism, etc.) este doar o parte din totalitatea informaţiilor care circulă prin univers ?<br />
<br />
Ne aşteptăm să detectăm transmisiuni radio de la extratereştri. Dar poate astea sunt ceva ce ţine de preistoria altor civilizaţii. Trimitem CD-uri în spaţiu, dar cine îşi va da seama ce "artefact" poate fi ăla, din moment ce doar unii istorici în ale ştiinţei îşi vor aminti vag că a existat aşa ceva în trecutul lor îndepărtat. Şi, care este codul de decriptare, cum să îl înţeleagă, dacă ei au şase degete şi numără în sistem dodecimal ?<br />
<br />
Şi dacă EI nu călătoresc prin spaţiu pe nave superluminice, ci fac surfing pe valurile formelor stârnite de vântul timpului ?<br />
<br />
Unde şi cum ne mai întâlnim ? Ne recunoaştem ?<br />
<br />
Poate într-o povestire/nuvelă/roman/scenariu SF !<br />
<br />
Numai să înţelegem ce se întâmplă. Dacă nu, luăm un picnic la marginea drumului...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MISIUNEA SCRIITORULUI SF<br />
<br />
Dan Marius<br />
<br />
<br />
Nu cred că misiunea scriitorului la început de mileniu s-a schimbat prea mult faţă de misiunea pe care a avut-o de la începutul timpului încoace (de cînd primele sunete articulate au început să circule printre primele creaturi bipede cu darul vorbirii, din momentele în care aceşti primi oameni au început să deseneze cu degetul prin nisipul fierbinte al deşertului african): acea de a aduce o oază de noutate şi de încîntare în vieţile noastre amărîte ale muritorilor de rînd. Spun „ale noastre” pentru că fiecare scriitor este înainte de toate un cititor, a fost cititor pe măsura dezvoltării sale la un nivel suficient de superior pentru a-şi permite să scrie şi a rămas un cititor pentru a putea să scrie bine.<br />
<br />
Pentru a putea înţelege misiunea scriitorului de SF trebuie mai întîi înţeles genul aparte de literatură cu care acesta are de-a face şi factura mai specială de oameni care vor să aibă de-a face cu ea. Se spune că ştiinţa şi religia se completează reciproc pentru că ştiinţa aduce dovezi pentru a explica fenomenele repetitive (acele fenomene care pot fi repetate în interiorul unui laborator şi nu numai) din natura înconjurătoare (natura întregului cosmos) iar religia încearcă să descrie într-un mod ce se încearcă să fie cît mai clar şi complet acele fenomene şi lucruri care la ora actuală îi sunt inaccesibile ştiinţei. Din acest punct de vedere natura unui scriitor SF este bivalentă pentru că se foloseşte de ambele tipuri de noţiuni (ale ştiinţei şi ale religiei) pentru a crea ceva la care nimeni nu s-a gîndit pînă în acel moment (sau s-a gîndit prea puţin). Misiunea atemporală al scriitorului de SF este de a crea universuri noi înăuntrul sau în afara universului care îl înconjoară (şi pe care noi îl numim lume, realitate) în care încerca să răspundă la toate aceste întrebări fundamentale ale ştiinţei şi religiei în modul său personal (şi care probabil nu aparţine vreunui curent religios-ştiinţific existent) dar mai ales să pună întrebări noi.<br />
<br />
O întrebare bine alcătuită poate valora mai mult decît majoritatea răspunsurilor sosite pe adresa ei, poate chiar de aceea marile întrebări ale condiţiei umane care au fost preocuparea filozofilor de secole întregi sunt încă la fel de proaspete ca atunci cînd au fost puse prima dată.<br />
<br />
Revenind la cosmos putem spune că locul omului în univers trece prin ştiinţă pentru a ajunge la religie şi se întoarce la condiţia umană. Scriitorul SF are capacitatea de a urmări evoluţia acestui triunghi echilateral atît din interior cît şi din ansamblu sau chiar din afară (din perspectiva unei specii extraterestre), de aceea unul dintre rolurile sale principale este de a atrage atenţia asupra posibilelor – inevitabilelor de fapt – probleme. Acum, în prag de război, acest lucru este cu atît mai important cu cît războaiele au devenit tot mai distrugătoare odată cu progresul ştiinţei iar Omenirea se află într-un punct de răscruce în care se poate autodistruge sau porni pe drumul lor către Stele.<br />
<br />
Rolul de deschizător de drumuri este esenţial din perspectiva unui scriitor SF în primul rînd pentru că trebuie să fii un intelectual pentru a te preocupa literatura şi ştiinţa într-un mod activ, mai ales că nu orice intelectual este consumator de SF. Acest lucru se datorează în primul rînd faptului că nu orice persoană este capabilă să treacă peste barierele civilizaţiei care l-a inserat în modul sau de gîndire – bariere existente în toate civilizaţiile umane, multe dintre ele invizibile la prima vedere chiar şi pentru un ochi format. Pot spune fără să greşesc prea mult că SF-ul este singurul gen literar existent care îmbină ştiinţele şi literatura într-o singură noţiune superioară părţilor componente. Pe de altă parte lucrurile la care se gîndeşte o asemenea persoană (un scriitor SF) pot avea o influenţă practică foarte puternică în realitatea înconjurătoare, un exemplu foarte bun este Arthur C. Clarke şi sateliţii artificiali ce orbitează în jurul Terrei – un lucru pe care îl considerăm de la sine înţeles în zilele noastre dar care ar fi dat fiori de uimire oricărei persoane trăitoare acum 50 sau 100 de ani.<br />
<br />
Rolul de păstrător a normalităţii este de asemenea foarte important pentru un scriitor SF în primul rînd pentru că este cel care are cea mai mare nevoie de aşa ceva: normalitatea este o ancoră care îl împiedică să se piardă pe sine însăşi în perioada pe care o petrece într-un univers străin, chiar dacă el este cel care-l creează. Ideea de normalitate mai este necesară pentru ca prin contrastul pe care îl aduce în prim planul cititorilor săi să îi facă să observe greşelile şi ceea ce este rău în lumea în care cu toţii trăim.<br />
<br />
Rolul de păstrător a anormalităţii (interesantă formulare, nu?) este ceva prin care un scriitor SF iese în evidenţă faţă de oamenii consideraţi normali. Terapia de şoc a ideilor noi, dar mai ales lucrările bune (adică modul în care sunt puse acele idei noi pe hîrtie) este lucrul de care au nevoie toţi oamenii pentru a ieşi din letargia şi inerţia specifică şi inevitabile unui anume (oricare) mod de gîndire.<br />
<br />
Am fost întrebat care este rolul unui scriitor în noul mileniu şi s-a dovedit a fi una dintre cele mai grele întrebări cu care am avut de-a face. Într-o lume care este într-o continuă mişcare şi a cărei priorităţi par a se schimba de pe o zi pe alta este greu de trasat un drum clar spre viitorul perfect. Un lucru este totuşi sigur: nu trăim în lumea perfectă. Datoria fiecărei persoane este de a lupta pentru a-şi crea propriul viitor aşa cum crede de cuviinţă, rolul fiecărui scriitor SF este de a căuta să îşi imagineze cum va arăta viitorul acestei lumi în ansamblu şi de a lupta pentru a atinge formula lumii perfecte. Este mai presus decît politicieni chiar şi pentru motiv pentru că nu cere nici un fel de glorie pentru el, gloria fiind doar o recunoaştere a capacităţilor sale. A fi scriitor nu este o opţiune, este un mod de viaţă. A fi un deschizător de drumuri nu este un mod de viaţă, este o necesitate. A încerca mereu să fii mai bun nu este o ambiţie, este o stare de fapt.<br />
<br />
9 martie 2003<br />
<br />
<br />
Alte articole si proze ale autorului:<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN UMBRA ZILELOR: DESPRE CREIOANE<br />
<br />
Mihaela Bufnilă<br />
<br />
<br />
Creioanele reprezintă una dintre cele mai pregnante amintiri pe care le mai păstrez încă în copilul din mine. E o amintire cu dimensiuni olfactive, tactile, auditive şi cromatice, bine agăţată de memoria mea prin aproape toate simţurile. Cred că încă aş mai putea deosebi după miros un creion chimic de unul colorat sau unul chinezesc de un Faber. Îmi mai plimb uneori pe la nas câte unul şi asta are asupra mea un efect înviorător şi stenic. Nu pot să nu aleg între un creion rotund şi unul în muchii iar scârţâitul cărbunelui pe hârtie în pirueta făcută pe o buclă de "g" sau pe o codiţă de "a" e o muzică fără pereche. Creionul cu mină neagră mi se pare de un rafinament natural absolut iar cele colorate mi se par mai fermecătoare decât chiar mărgelele.<br />
<br />
Am considerat din totdeauna că e o mare plăcere să scrii cu creionul. Am legat această plăcere de cele mai tihnite clipe, de răgaz, de negrabă. M-am cufundat cu poftă în acest exerciţiu care avea o valoare similară cu cele scrise, fie că erau notiţe de curs, socoteli sau liste de cumpărături.<br />
<br />
Creionul a fost tovarăşul meu de copilărie cel mai entuziast şi obedient. M-a ascultat în linii şi în litere, m-a urmat, şi nu m-a dezamăgit niciodată, arătându-mi adevărul atunci când năzuinţele au fost mai mari decât artistul din mine. El a făcut legătura strânsă între înţeles, realizarea fizică a acestuia şi înfăţişarea lui finală şi a ţinut toate acestea laolaltă într-un efort de mai bine, mai clar, mai frumos. Nimeni nu mi-a rupt pagini de caiet, pentru că am scris întotdeauna cu drag şi respect pentru unelte, fără ca asta să mă devasteze. Am învăţat să desenez literele, ca mai toată lumea de altfel, nu din programa şcolară, ci din nevoia imperioasă de a comunica în secret şi în siguranţă cu o parte din cei din jurul meu şi cu o parte din mine. Şi în ciuda tuturor eforturilor de înregimentare caligrafică, am preferat mereu creionul.<br />
<br />
Lucrurile s-au aşezat în aşa fel încât scrisul a rămas un exerciţiu major în ceea ce fac. Numai că de o bună bucată de vreme eu nu mai scriu, ci apăs. Nu mai culeg literele dintr-o ordine a alfabetului, ci dintr-o ordine dată de o configuraţie care se schimbă din când în când iar cuvintele nu le mai scriu de la stânga la dreapta, linear şi oarecum monoton, ci prin ţopăituri făcute alandala în toate direcţiile. Totul se desfăşoară foarte rapid, eficient şi fără de greş, pot da timpul înapoi şi "desface" ce am făcut prost sau ce am spus urât, şi apoi "desface" din nou ce-am "desfăcut" "desfăcând", mă pot răzgândi, Doamne! asta înseamnă că nu mai trebuie să mă gândesc foarte bine înainte, văd eu la urmă ce-am de refăcut.<br />
<br />
Greşit ar fi să mi se ţină o prelegere despre "cum merge viaţa înainte". Dacă nu ar fi mers am fi rămas numai cu frescele de la Tassili, minunate dar care nu ne-ar fi fost de ajuns şi totuşi fără de care nu am mai fi ceea ce vrem să credem că suntem.<br />
<br />
Impersonalizarea la care mă supun în Helvetica R mă face în acelaşi timp şi mai puternic atrasă de frumuseţea, rotunjimea şi eleganţa unei bucle de "z", preţioasă pentru că e de nerepetat ca şi clipa în care o desenez, ca şi trăirea pe care o am în chiar aceeaşi clipă, ca şi eu cu mine îmbogăţită de tot aceeaşi neasemuită clipă.<br />
<br />
De când n-aţi mai scris cu creionul?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NOI TĂRÂMURI ALB-ALBASTRE <br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Prima antologie care a reunit lucrările unor fani SF din Craiova a fost „Întâmplări din veacul XXI", apărută la Editura Scrisul Românesc din localitate, în 1974. Conform descrierii făcute de Dan Popescu în Dicţionarul SF alcătuit de Editura Nemira în 1999, volumul cuprindea texte de Alexandru Mironov, Ştefan Nicolici, Titus Filipaş, Ion Ilie Iosif, Radu Honga, Marius Ghergu şi Marius Stătescu.<br />
<br />
Cartea a fost urmată de „Alte întâmplări din veacul XXI", apărută în Anul Marelui Cutremur la aceeaşi editură. Prefaţa, „Science-fictionul şi maturitatea sa estetică", a scris-o Marin Beşteliu, evident în răspăr (să amintim doar construcţia: „grupare născută din ÎMPERECHEREA curiozităţii cu imaginaţia"). La vremea respectivă, era un tânăr universitar, proaspăt doctor în literatură română, cu teza “Elemente fantastice în romantismul românesc” (1973), autorul unei afirmaţii citate şi discutate de Mircea Opriţă în „Anticipaţia românească" (ed. a II-a, pag. 534-535): SF-ul este doar „o variantă modernă a fantasticului mecanic, sărac sub raportul cunoaşterii umane". Ulterior, Marin Beşteliu a devenit decan al Facultăţii de Filologie şi prorector al Universităţii Craiova.<br />
<br />
Aproape fiecare dintre cei 7 autori prezenţi în „Alte întâmplări..." s-a remarcat cumva, la un moment dat, în fandom. Să înregistrăm aici debutul lui Victor Martin, cel mai statornic fan din science-fiction-ul craiovean, un autor prolific: două romane, două volume de proză scurtă şi mai multe culegeri de aforisme. Ultima apariţie, romanul „Elogiul muncii de partid", a fost prezentată pe larg în paginile revistei Pro-Scris, nr. 3 / 2004, unde a apărut şi un fragment.<br />
<br />
Ca pondere în antologie, partea leului îi revine regretatului Radu Honga. Alexandru Mironov a abandonat ulterior literatura în favoarea spectacolului televizat, iar apoi s-a lăsat ispitit de politică şi sedus de „meandrele concretului". Graficianul Marius Ghergu, un pointilist tenace, original în limita posibilităţilor, semnează atât ilustraţia volumului (alături de Florin Mihai Diloiu), cât şi o schiţă. Să nu-l uităm pe Marius Stătescu, un autor cu o creştere constantă, prezent şi în alte antologii. Lor li le alătură George Gănescu şi Mihai Nicola.<br />
<br />
Alfa În 1983 a apărut cea mai cuprinzătoare dintre antologiile plămădite în Bănie: „Alfa - O antologie a literaturii de anticipaţie româneşti". Îngrijită de Alexandru Mironov, Ion Ilie Iosif şi Radu Honga, ea s-a bucurat de susţinerea discretă a lui Adrian Rogoz, care a ştiut să îmblânzească feluritele orgolii, a netezit o serie de cărări şi a scris o postfaţa volumului: „Aventurile fandomului român".<br />
<br />
Întâlnim aici 47 autori: profesionişti ai scrisului alăturaţi de amatori dotaţi, condeieri din diferite generaţii, din toate colţurile ţării: Bucureşti, Craiova, Piteşti, Iaşi, Târgu Mureş, Cluj, Timişoara etc. Printre ei, şi prezenţe surprinzătoare, singulare, precum graficianul Sandu Florea, autorul mai multor albume de benzi desenate, dar necuprins - din câte ştim - în alte antologii şi culegeri de proză scurtă. O parte dintre tineri şi-au văzut pentru prima oară scrierile adăpostite între coperţile unei cărţi. Ulterior, ei aveau să creeze lucrări mult mai bune decât încercările juvenile incluse în această carte. Parcurgând textele se vede clar cum, în unele cazuri, calitatea estetică a fost sacrificată în favoarea proporţionalităţii (un alt fel de a gândi „cantitativ"), urmărindu-se o reflectare naţională cât mai cuprinzătoare, semn al vitalităţii unei comunităţi entuziaste, dar eterogene ca performanţe literare.<br />
<br />
„Numărul modest de autori publicaţi până în prezent, faptul că reprezentanţi ai «noului val» nu şi-au găsit încă editorul sunt tot atâtea motive pentru care nu se poate stabili, deocamdată, o scară ierarhică a celor mai buni autori de anticipaţie din ţara noastră" - s-au spălat pe mâini antologatorii. Privind peste ani, examinând cărţile şi prozele publicate ulterior de optzecişti, considerăm că promovarea "la grămadă" a fost totuşi o opţiune benefică în contextul epocii şi a contat ca o încurajare pentru cei cu har, dar cu posibilităţi drastic limitate de publicare.<br />
<br />
Volumul a fost dedicat memoriei lui Mihail Ionescu, fanul care a adunat cea mai impresionantă colecţie de tipărituri science-fiction din România anterevoluţionară, bibliotecă din care au izvorât multitudinea de traduceri ce-au împânzit piaţa de carte imediat după Revoluţie. Din păcate, ea a fost rechiziţionată şi gestionată în stil balcanic, astfel încât, spre deosebire de intenţiile altruiste ale defunctului, foarte puţini fani au avut acces la cărţile şi revistele adunate.<br />
<br />
Imediat după apariţia lui „Alfa", s-a plănuit şi o continuare intitulată „Beta". Ţin minte că s-a discutat despre ea în tabăra studenţească de creaţie de la Braşov, din vara anului 1985, unde am participat alături de Horia Dulvac, Traian Urdea din Timişoara, Mihail Gălăţanu şi Petre Barbu din Galaţi, Sanda Cordoş, Cristina Müller din Cluj, regretaţii Cristian Popescu din Bucureşti, Dan Merişca din Iaşi. Directorul taberei a fost însuşi poetul şi dramaturgul Marin Sorescu, care a fost însărcinat să se alăture studenţilor şi în ediţiile din 1986 şi 1987. Una dintre după-amieze a fost destinată science-fictionului şi ne-am întâlnit în sala de şedinţe de la Rectorat cu Ion Hobana, pe atunci secretarul Uniunii Scriitorilor din România, şi Alexandru Mironov, sosiţi cu trenul din Capitală, expres pentru această ocazie.<br />
<br />
Aş fi putut să debutez în această „Beta" cu schiţa „Un măr de modă veche", dar cartea n-a avut noroc. Nu ştiu unde anume a fost scufundată în vreme ce parcurgea traseul obligatoriu între diferitele foruri menite să-i cenzureze conţinutul. Cert este că prima carte cu acest titlu, o altă antologie, a apărut abia în 1996, ca urmare a unei iniţiative particulare, la Editura Vlad & Vlad din Craiova. Cum cartea n-a ajuns până în Jibou, voi apela din nou la datele furnizate de Dan Popescu în Dicţionarul SF de la Nemira. Prefaţa, precum bine bănuiţi, a fost redactată de Marin Beşteliu, acum profesor universitar trecut şi pe la catedrele din Franţa. Alături de „veteranii" Radu Honga (care s-a stins un an mai târziu) şi de Victor Martin, întâlnim aici o mulţime de nume semnificative pentru anticipaţia românească: Aurel Cărăşel, Mircea Liviu Goga, Octavian G. Mustafa, Dan Ninoiu, Viorel Pîrligras (care semnează şi coperta), Adrian Roşianu, Pompilian Tofilescu.<br />
<br />
Gama - Alte ţărmuri Au trecut alţi 8 ani până când, anul acesta, în toamnă, a apărut cartea ce purta următoarea literă din alfabetul grecesc, „Gama", cu un titlu paralel: „Alte ţărmuri".<br />
<br />
Ca de obicei, „spărgătorul de gheaţă" este Radu Honga, în siajul căruia se avântă Dodo Niţă, Victor Martin, Cornelia Georgescu şi Viorel Pîrligras.<br />
<br />
Unele texte, precum „Proces verbal" de Dodo Niţă sau „Puţină nemurire" de Valentin Iordache, ne dezvăluie câte o părticică din atmosfera şedinţelor de lectură din cadrul cenaclurilor craiovene. Persoanele din auditoriul de odinioară s-au transformat în personaje, numite ca atare, incifrate într-o succesiune de iniţiale sau amintite cu porecla. Ele capătă roluri episodice într-o succesiune de scene desprinse parcă dintr-o operă bufă, al cărei motor este agitaţia boemă, schimbul de replici cu subînţelesuri, tachinările. În ciuda travestiului fantastic, avem de-a face cu texte realiste, prelucrate în registru satiric, ce constituie un fel de supapă de evacuare a tensiunilor acumulate pe parcursul şezătorilor literare.<br />
<br />
Selecţia prezentată de Victor Martin cuprinde o serie de texte verificate. „Autopsia" a apărut în volumul „Timbrul şi alte povestiri science-fiction" (2000), iar „Dispariţia" în Almanahul Anticipaţia 1999. Can şi Ideea, personajele din „Investigaţie în Lacrimă", ne îndrumă către primul roman al autorului. Povestirea „Nort sau omul invers" a fost cuprinsă în antologia din 1977, iar „Oameni goi pe străzi" constituie cu certitudine preambulul romanului „Elogiul muncii de partid". Laolaltă, naraţiunile constituie un fel de sinteză atent cumpănită a volumelor proprii, publicate anterior.<br />
<br />
În „Dinozaurii de plastic", Cornelia Georgescu reia o temă dintr-un film celebru la vremea lui, „Planeta interzisă", acum cu desăvârşire uitat de tânăra generaţie. Întâlnim aici omeneasca uimire a lui Robinson Crusoe la vederea primei tălpi străine întipărite pe plaja unei insule unde se credea singur stăpân, atât doar că de această dată urmele sunt produse de nişte jucării ce cresc până la dimensiunile reale ale fiarelor din Jurasic. Povestirea reuşeşte mai degrabă să ne surprindă decât să ne îngrozească, fiind mai degrabă consemnarea unei experienţe exotice.<br />
<br />
Într-un interviu publicat într-unul dintre ultimele numere ale „Jurnalului SF" (167/1996), Viorel Pîrligras îi explica lui Ovidiu Mustafa ce înseamnă „bedeficul": o combinaţie între BD (benzi desenate) şi ficţiune, un mariaj al literaturii cu artele vizuale. În antologia „Gama" întâlnim două exemple reuşite de îmbinare a unor modalităţi de expresie aparent atât de diferite: „Revoluţia" şi „Despre o figură cu trăsături întunecate", alături de o nuvelă sumbră, milenaristă: „Prin cenuşa albă a nopţii".<br />
<br />
Ieşirea la „Alte ţărmuri" constituie o tentativă temerară de încercare a mării cu degetul. Societatea de consum multilateral subdezvoltată - ca să cităm o caracterizare victormartiniană - impune o serie de cerinţe, cărora antologia le răspunde cu succes, prin ţinuta grafică a copertei şi alcătuirea ofertei narative. Dar, dincolo de grija de a răspunde unor criterii comerciale esenţiale pentru reuşita intreprinderii, transpare ceva în plus, un sentiment, o forţă pe care o credeam dispărută: prietenia.<br />
<br />
Trăim vremuri grele, când fiecare s-a retras în propriul castel şi încearcă să se descurce cum poate. Apariţia unei cărţi care şi-a propus să prezinte viziunea unui grup, să reconstituie un traseu ideatic şi să reflecte dezvoltarea creativă dintr-o zonă geografică pe o perioadă de trei decenii reprezintă un eveniment singular şi benefic, prin puterea exemplului, pentru fandomul românesc. „Gama" nu este un capriciu boem, ci continuarea unui demers literar care nu va intra în impas nici când se vor termina literele alfabetului grec.<br />
<br />
<br />
Victor Martin şi Viorel Pîrligras (antologatori) - Gama - Alte ţărmuri: o antologie de science fiction şi fantastic craiovean<br />
Editura Reduta, 2004<br />
<br />
Cartea poate fi comandată printr-un e-mail trimis la adresa: viorelsf@hotmail.com<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN BASM GALACTIC<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Oarecum instinctiv, SF-ul a fost simţit mereu ca un domeniu apropiat de basme, poate datorită deprinderii sale de a opera cu personaje stereotipe, în scenografii fanteziste, apte să primească desfăşurarea unor acţiuni marcate de fantasticul fabulatoriu şi senzaţional. La un moment dat au apărut, în acest sens, şi discursurile teoretice scrise. Primul despre care ştiu că făcea, la noi, prin 1970, această apropiere este Voicu Bugariu. În concepţia sa de atunci, anticipaţia – predispusă mai mult decât alte genuri de literatură la o formalizare tematică similară celei din basm – ar continua în linie directă o asemenea tradiţie milenară. În fine, la câte definiţii există pentru SF şi la câte rădăcini i-au fost găsite (din epopeile babiloniene şi până la revistele „pulp” din istoria culturală recentă a Americii), una în plus nici nu mai deranjează. Instrumentele de meticuloasă detaliere structurală ale lui V. I. Propp scoteau la lumină similitudini frapante ale funcţiilor personajelor din SF cu ale celor din basm şi, de asemenea, în ce priveşte situaţiile arhetipale existente la nivelul sferelor de acţiuni. Bugariu nu şi-a mai dezvoltat aceste observaţii într-o veritabilă teorie a genului, axată pe basm, fiind cucerit destul de repede de estetica manierismului, unde găsea, iarăşi, similitudini profitabile pentru înţelegerea paradigmatică a genului de care ne ocupăm.<br />
<br />
Oglinda basmului a rămas însă mereu în orizontul SF-ului, iar unele producţii, la noi sau aiurea, se contemplă justificat în apele ei. Pe la 1920, I. C. Vissarion compunea cu voluptate basme SF, unde protagoniştii îşi rezolvau conflictele tradiţionale printr-o tehnologie fantezistă, anticipată. Mai târziu, prin anii ’60, Georgina Viorica Rogoz îi călca pe urme, purtând pe trasee interstelare personaje de basm popular. Tendinţa aceasta se vede şi mai bine la Hollywood, unde filmele unui George Lukas sunt basme tipice transcrise în cheie SF. Pe rampele cu decor sofisticat ale viitorului, Făt-Frumos devine Luke Vântură-Cer, fata de împărat – prinţesa galactică Leia Organa, făpturile ajutătoare îşi regăsesc chipul animalier în partenerul extraterestru Chewbacca, ori în obiectele animate de felul roboţeilor buclucaşi R2D2 şi Phii-oo. Cât despre Zmeu sau Spân, geniile rele ale poveştilor populare dintotdeauna, ele îşi recompun substanţa în fantomatica prezenţă fără chip a lui Dart Veder, cel temeinic blindat într-o rigidă mască de fier. Iar în felul acesta se respectă o altă funcţie desluşită de Propp în morfologia basmului, cea de antagonist. Prin simplitatea extremă a personajelor şi acţiunilor, Războiul stelelor se adresa copilăriei propriu-zise, care nu pretinde de la obiectele amuzamentului său adâncime spirituală ori complicaţie greu de priceput şi asimilat. Ea aşteaptă doar miracol spectaculos şi integrare într-un mecanism dramatic simplu, ce pedepseşte Răul, răsplătindu-i generos pe protagoniştii Binelui, invariabil învingători.<br />
<br />
Radu Pavel Gheo scrie şi el un basm SF (Fairia – o lume îndepărtată, Editura Polirom, Iaşi, Bucureşti, 2004), însă de cu totul altă factură. Nici în Fairia („feeria”, lumea funcţionând neîntrerupt în regimul surprizelor spectaculoase şi al minunilor) personajele n-au psihologii abisale, iar mişcările lor urmează, în mare, linia convenţională stabilită în seama fiecăruia de clişeele arhicunoscute ale basmului. Şabloanele acestea nu sunt, însă, ilustrate pur şi simplu din nou, prin material de împrumut, ci contribuie – într-o manipulare abilă – la înscenarea unei istorii aparte, cu gradul său de excentricitate faţă de tiparul folcloric. În limbajul unei critici postmoderne, am putea vorbi despre o „destructurare” deliberată a clişeelor din basm, urmată de refasonarea inteligentă a fragmentelor rămase din demolare, pentru ca în cele din urmă acestea să-şi ocupe locul cuvenit într-o altfel de construcţie. Iar zidirea aceasta nouă, unde cărămizile redistribuite rămân în mod calculat la vedere, este mult mai liberă de semnificaţiile atribuite celei vechi, nutrind chiar orgoliul literar de a-şi căuta un sens propriu.<br />
<br />
Un soi de ironie blândă, care îşi învăluie personajele într-un sentiment de călduroasă înţelegere confraternă, este instrumentul preferat de autor în operaţiile de demitizare executate asupra materialului folcloric selectat. Voinicul din poveste se numeşte aici Brave Soul, „prinţul cu minte înceată” prin care aventura se lansează atât prin teritoriile tradiţionale ale poveştilor, cât şi dincolo de limitele lor, în plin şi surprinzător necunoscut. Balaurii locului păzesc comori alcătuite nu din nestemate sclipitoare, ci din pergamente cu înscrisuri fără sens pentru populaţia analfabetă din regatele basmului. Cu ştiinţa de carte se ocupă vrăjitorii şi solomonarii, priviţi de bunul simţ folcloric cu firească reticenţă, întrucât arta lor magică tulbură seninătatea neabătută cu care îşi împlineşte destinul „neamul ăsta de viteji”, remarcabil prin forţă mai curând decât prin isteţime. Cu tot renumele prost, câştigat pe traseele mai vechi ale genului, vrăjitoarea Vickyia e o fată deşteaptă şi nărăvaşă, în stare să exercite asupra aleşilor săi o atracţie irezistibilă, nicidecum fiinţa malefică la care s-ar fi aşteptat cititorul de fabulaţii străvechi. Funcţiile stabilite pentru basm se diluează astfel şi se răstoarnă: antagonistul se revelează ca prieten, încât conflictul iniţial rămâne fără obiect. Intrat şi el în scenă, centaurul Hippokalos are – în partea sa omenească – înfăţişarea unui bătrân ridat şi cu barbă căruntă, iar comportamentul său include mofturile şi morocăneala vârstei arătate. Din călătoria exemplară prin Fairia nu vor lipsi repere consacrate, precum codrul vrăjit, Marea de Aramă, Marea de Argint, izvorul cu apă vie şi munţii care se bat cap în cap la Capătul Lumii. Numai că grupul aventuroşilor îşi pierde complet strălucitoarea aură folclorică: „O gaşcă de rătăciţi, asta erau”. Peripeţiile lor părăsesc adesea şablonul eroic, desfăşurându-se sub semnul incertitudinii şi al derutei. Câştigând nuanţă în dauna exemplarităţii abstracte, prototipurile devin personaje şi îşi însuşesc dimensiunea umană.<br />
<br />
Asemenea reinterpretări motivice dereglează linia simplă şi fermă a poveştilor populare. Dar o complicaţie veritabilă nu apare nici în personaje, şi nici în acţiune. Complicaţia priveşte naraţiunea însăşi. Fairia este un basm compus dintr-o multitudine de poveşti înlănţuite ce acompaniază gruparea eterogenă a lui Brave Soul pe tot traseul, iniţiatic în esenţă, pe care protagonistul îl are de parcurs. O înlănţuire de monologuri ascultate de asistenţă cu sufletul la gură, de parcă nu aventura lor proprie ar conta, ci micile giuvaere ale fabulosului introduse unul după altul pe firul ei. Se produce astfel un pregnant efect de „poveste în poveste”, o stratificare narativă menită să dinamizeze şi chiar să inflameze basmul. Ca şi la Michael Ende, din care autorul îşi alege un motto incitant şi revelator, multe din poveştile Fairiei îşi refuză sfârşitul, rămânând în mod deliberat neterminate; ceea ce iarăşi contrazice clişeul tradiţional al naraţiunii arhaice, dar ieşirea din schemă apropie ficţiunea de viaţă mai mult decât ar reuşi s-o facă schema însăşi.<br />
<br />
Monologurile acestea fabulatorii creează treptat polifonia ansamblului, unde filonul folcloric îşi are rolul său marcant, dar reprezintă doar o parte din întreg. Basmul interferează continuu, discret, cu motive SF incontestabile. Extravaganta ceată expediţionară include şi un număr de astronauţi eşuaţi pe planeta feerică. Faptul permite scriiturii să angajeze, într-o succesiune contrapunctică, limbaje disjuncte: unul învechit, legat de repere mitice şi primitive, altul de rezonanţă tehnico-ştiinţifică, referindu-se la lucruri proiectate de imaginaţia noastră în viitor. La conjuncţia unor mentalităţi pronunţat divergente, autorul îşi lansează din nou, cu fineţe, ironia. Prototipurile anticipaţiei tratează prototipurile folclorului ca pe nişte extratereştri comuni, aşteptându-le „colaborarea”. Nopţile pădurii vrăjite se înfruntă prin acelaşi amestec de registre, arhaic şi futurist. Protecţie aduc şi pentagramele trasate pe pământ, cu cenuşă, dar şi „foliile termoizolante” cu care coborâtorii din spaţii improvizează un adăpost conform normelor proprii. Unii se încălzesc la focul vetrei, alţii cu heater-ele. Lumea basmelor pare mult prea complicată celui ce caută explicaţii raţionale în iraţional, încât pentru naratorul eşuat în ea lucrul cel mai important devine nevoia de „a-şi pune halucinaţiile în ordine”. Aici, la limita incertă dintre realitate şi vis (visul multiplu, capabil să schimbe cu uşurinţă natura şi dimensiunile scenelor) se desfăşoară trama romanului lui Radu Pavel Gheo. Situaţia propusă e cu adevărat subtilă: realitatea poate fi aici visul şi invers, iar neputinţa de a identifica în mod corect condiţia fiecărui termen din această ecuaţie cu două necunoscute permanente este generatoare de tulburare, de tensiuni intelectuale. Oricât de neverosimile, „viziunile” de pe Fairia au corespondent în secvenţele viitorului, care nu se pot lipsi nici ele de proiecţii false, de trucaje menite să creeze lumi artificiale, mai impresionante decât realitatea efectivă. Corespondenţa aceasta îi deschide naratorului o poartă spre universul de fantazare feerică al Fairiei, îngăduindu-i să se simtă relativ bine într-un basm galactic.<br />
<br />
Pe traseul călătoriei simbolice apar peisaje pline de culoare şi de mirosuri tari, cu rostul de a umple ochiul de uimire şi sufletul de o bogăţie a naturalului nepervertit. Aglomerări de amănunte sugestive invadează tablourile hanurilor străvechi, ori ale pieţelor zgomotoase din burgurile pe unde Brave Soul îşi caută fecioara regală hărăzită. Naturalul şi supranaturalul coexistă fără vreun conflict major în asemenea secvenţe de mitologie umanizată, bântuite – ca într-o panoramă duminicală – de un carusel de imagini şi vârtejuri de sunete. Autorul vine mereu în întâmpinarea aşteptărilor copilăriei consumatoare de poveşti. El presimte candoarea şi creează/ recreează motive adecvate, în şi din perspectiva ei. Fiinţe spectaculoase, cu portrete în continuă transformare, alunecând sprinten între uman şi animalier. Întâlniri neaşteptate, cu diversele lor rezolvări migrate dincolo de sensul conflictual originar. Mici fabule cu tâlc sau fără. Lumea aceasta are gratuitatea şi sclipirile ademenitor-amăgitoare, menite să răspundă dorinţei noastre de fabulos şi de absolut. Unele situaţii trimit gândul spre utopiile secolului al XVIII-lea, unde scenele „australe” ale călătoriilor fantastice mai scoteau la vedere diverse societăţi de oameni înaripaţi, cu oraşele lor fanteziste:<br />
<br />
<br />
„Şeful «celor-care-ştiu» ne-a dus spre o intrare îngustă, pe unde am pătruns în interiorul zidului gros care încă se înălţa. Înăuntru am dat peste o construcţie nebunească. Oricine şi-ar fi dat seama că într-o aşa cetate nu poate locui nici un om normal. Străduţele înguste de abia te strecurai, întortocheate şi mărginite de pereţi înalţi, mă făceau să mă simt strivit. Fiecare zid de piatră era ciuruit în partea de sus de zeci de scobituri – probabil locuinţele oamenilor-păsări. Mi-am dat seama că înaripaţii construiseră câteva şiruri de ziduri care pe noi ne înfiorau, dar de deasupra lucrurile se vedeau, desigur, altfel.”<br />
<br />
<br />
Pentru ca epocile ficţiunii să se amestece definitiv, oraşul-cuib va îngloba, ca un boa constrictor care îşi sporeşte neîncetat inelele de piatră, o farfurie zburătoare:<br />
<br />
<br />
„... aşa se întinsese piatra peste partea de jos a navei extraterestre: încastrase talpa ruladei metalice, înţepenind-o pe soclu pentru totdeauna. M-am gândit mai întâi că zburătorii turnaseră acolo ceva asemănător cimentului, dar nu! Era piatră veritabilă, îi crescuseră şi muşchi la poale. Iar în strânsoarea ei ruginea o navă extraterestră! Când am ajuns mai aproape, ne-am dat seama că nava vibra uşor, ca şi cum ar fi pornit motoarele.”<br />
<br />
<br />
Plină de neverosimil şi de poezie este scena întoarcerii „acasă” de pe Fairia, cu vehiculul fantezist al unei vechi corăbii de lemn, care navighează de-acum pe trasee cosmice familiare astronauţilor din cortegiul lui Brave Soul.<br />
<br />
<br />
„Asteroidul de care ţi-am povestit e ultima mea amintire, reală sau visată, înainte de a-mi fi dat seama că peisajul din jurul nostru devine tot mai cunoscut. Skylark – al doilea Skylark – se îndrepta spre casă. Încet-încet, parcă ne-a revenit vlaga. Am simţit cum ne dezmorţim, ca şi cum cineva ne-ar fi injectat apă vie în sânge. Ne-am ridicat şi, cuprinşi de o fervoare pe care nu mi-o pot explica, ne-am repezit la pânzele corabiei. Douglas Pei a trecut la timonă şi am început să navigăm ca pe apele unei mări de pe Fairia, o mare de smoală ce ne înconjura din toate părţile. Ne cuprindea o bucurie blândă, dar de nestăvilit, ce creştea încetul cu încetul: bucuria întoarcerii acasă. Eu nu-mi revenisem încă din surpriză, mai ales că în faţa noastră se profila Pământul, albastru şi luminos în razele micuţului nostru Soare, înconjurat de inelul argintiu format de staţiile orbitale.”<br />
<br />
<br />
În Fairia, scrisul e subtil şi rafinat, ceea ce basmul, ca specie, de regulă nu pretinde. Radu Pavel Gheo povesteşte însă la modul cuceritor, e un veritabil „vrăjitor” al ingenuităţii pe care o mai păstrăm în suflete. Magia cărţii trece dincolo de obiectele şi fiinţele miraculoase ale basmului său galactic. Ea emană prioritar din arta cu care acesta din urmă ne este povestit. Cu performanţele sale stilistice, Fairia nu se adresează vârstei prepuberale, ci copilăriei „remanente”, aşadar celor al căror suflet se poate „face copil” (vorba lui Arghezi) la orice vârstă din viaţa lor.<br />
<br />
<br />
Radu Pavel Gheo - Fairia – o lume îndepărtată<br />
Editura Polirom, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
AVENTURI COSMICE ŞI DISCRIMINARE<br />
<br />
Liviu Radu<br />
<br />
<br />
n ciuda faptului că am o opinie bună despre talentul şi priceperea scriitoricească a domnului Cărăşel, traducerea prezentă a fost făcută cu oarecare neglijenţă. Un exemplu, din mai multe posibile (citez din memorie): stingerea s-a dat la 2000 de ore după declararea stării de urgenţă, în loc de restricţiile de circulaţie au început la ora 20 (în engleză, ora era scrisă 20:00).<br />
<br />
Dar să-l lăsăm în pace pe domnul Cărăşel. David Brin este un autor deosebit de talentat şi de apreciat, care a câştigat numeroase premii (inclusiv pentru acest roman). Având în vedere că Războiul elitelor este al treilea volum dintr-o serie, editorul ne-a oferit o introducere scrisă de Cătălin Ionescu, introducere care se dovedeşte a fi foarte utilă şi deosebit de documentată, permiţând cititorului să înţeleagă acest roman chiar dacă n-a avut acces la cele anterioare.<br />
<br />
Avem de-a face cu un roman de aventuri cosmice deosebit de palpitant, iar partea cea mai interesantă este legată de o societate extraterestră, alcătuită din fiinţe inteligente ce descind dintr-un soi de păsări.<br />
<br />
Pe de altă parte, n-am fost foarte încântat de mentalitatea care se află în spatele acestui ciclu romanesc. Brin îşi imaginează că multitudinea civilizaţiilor cosmice nu s-au dezvoltat de la sine. Fiecare specie inteligentă a fost ridicată la conştienţă de o specie superioară, care îi este patron, deci care o supraveghează şi o îndrumă, având dreptul şi obligaţia de a interveni în treburile acesteia. Ca în multe alte cazuri, literatura Sf oglindeşte într-un mod făţiş mentalitatea americanului obişnuit, care vede în Statele Unite o forţă care trebuie să impună în întreaga lume un anumit mod de viaţă. O fi bine, o fi rău? Poate că o fi bine, dar când abia ai scăpat de unii care voiau să te facă fericit cu forţa, nu prea îţi mai arde să crezi în societăţi ideale...<br />
<br />
<br />
David Brin - Războiul elitelor<br />
Versiune în limba română de Aurel Cărăşel<br />
Editura Pygmalion, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DUMNEZEU NE PRIVEŞTE CU COADA OCHIULUI<br />
<br />
Liviu Radu<br />
<br />
<br />
Încă de pe copertă, editorul ne avertizează că avem de-a face cu „cel mai bun roman al autorului”. Sunt un mare fan al lui Koontz, am şi tradus două volume ale acestuia, aşa că pot să vă spun că-i vorba de o carte bună, dar care nu este cea mai bună din ce-a scris Koontz. Noi nu avem încă o lege eficientă a reclamei, iar acesta este încă un exemplu de felul în care înţeleg să-şi promoveze marfa comercianţii români, folosindu-se de aprecieri exagerate.<br />
<br />
Acest roman al lui Koontz ar fi putut să fie cea mai bună carte a autorului. Are certe calităţi: o intrigă interesantă, caractere puternice, îmbină în mod atractiv elemente de horror cu cele de science fiction şi de thriller. Mai mult, reuşeşte să conducă acţiunea spre un happy end aşteptat şi dorit de cititor.<br />
<br />
Koontz evadează de această dată din lumea obsesiilor sale obişnuite. Nu mai avem de-a face cu agenţii guvernamentale, dispuse să încalce legea pentru a apăra secrete tenebroase. Personajele sale pozitive sunt adeptele moralei creştine, pe care o promovează în ciuda vicisitudinilor sorţii. Mai mult, poliţistul care îl hăituieşte pe asasin a fost preot şi va redeveni preot. Titlul original al cărţii (El ne priveşte cu coada ochiului) sugerează că fiecare dintre noi are un destin, că Dumnezeu nu ne abandonează, chiar dacă nu-I înţelegem planurile. Personajele pozitive ale romanului sunt, evident, idealizate. Şi tocmai acest lucru place. Avem nevoie de idealuri, iar Koontz revine la izvoarele literaturii populare şi redescoperă eroii creionaţi în alb şi negru, care caracterizaseră acest gen de literatură. Le atribuie mici ciudăţenii, care îi personalizează, îi face credibili şi agreabili.<br />
<br />
Însă tocmai ceea ce constituie calitatea cărţii, în privinţa eroilor pozitivi, se dovedeşte a fi punctul slab al romanului în privinţa personajului negativ. Poate că modul în care l-a imaginat Koontz nu-i greşit, poate că aşa ar trebui descrişi asasinii - ca nişte fiinţe jalnice, pline de tare şi de complexe. Din nefericire, Koontz a avut grijă să ne spună, în debutul romanului, că vom avea de-a face cu întruparea răului absolut. Şi ne oferă un individ jalnic, demn de dispreţ.<br />
<br />
Cel puţin din punctul meu de vedere, autorul nu trebuia să ne sugereze de la început - în cea mai pură manieră a romanului popular - care va fi soarta eroilor săi. În acest fel, a stabilit un orizont de aşteptare, dar speranţele cititorilor nu-s îndeplinite în totalitate. Am rămas cu o oarecare doză de dezamăgire, iar acest lucru mi-a afectat opinia despre volumul lui Koontz.<br />
<br />
În ciuda opiniilor critice exprimate aici, am citit cu deosebită plăcere romanul acesta, care mi-a reconfirmat părerea că Dean Koontz se pricepe foarte bine să-şi imagineze eroi pozitivi şi optimişti. Din nefericire, aceştia sunt extrem de rari în opera sa.<br />
<br />
<br />
Dean Koontz - Nimic nu e întâmplător<br />
Traducere de Irina Negrea<br />
Editura Lider, Editura Star, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN PARADOX TEMPORAL NU PREA PARADOXAL<br />
<br />
Liviu Radu<br />
<br />
<br />
Am fost întotdeauna şocat de modul în care apreciază americanii lucrările de SF. Avem de-a face în acest caz cu un roman care a primit nu numai premiul acordat de cititori (Hugo), ci şi cel acordat de autorii şi criticii de specialitate (Nebula). Iar mie mi se pare că nu e vorba de o operă atât de impresionantă.<br />
<br />
În principiu, avem de-a face cu un explorator al timpului (o femeie) care este trimis în trecut, în Anglia medievală, pentru a studia societatea premergătoare Marii Ciume. Numai că în Londra de unde pleacă acest explorator izbucneşte o molimă ciudată, iar savanţii care au expediat-o pe individă nu ştiu dacă aceasta a nimerit acolo unde trebuia să ajungă sau a picat în alt moment. Ca atare, cititorul este tentat să creadă că a exploratoarea a ajuns în anul ciumei şi că ea este cea care a adus în vremea aceea microbul catastrofal. Bineînţeles, după câteva sute de pagini se dovedeşte că-i adevărat ceea ce ai bănuit de la început. Mai mult, exploratoarea s-a molipsit în urma participării la săpături arheologice care au avut ca obiect un mormânt în care a fost depusă o victimă a ciumei. Deci ea a molipsit lumea din trecut cu un microb (virus sau ce-o fi fost) adus chiar din trecut. Un paradox temporal interesant, dar care putea fi tratat în douăzeci, treizeci de pagini.<br />
<br />
În plus, autoarea are o opinie foarte proastă despre lumea trecutului şi despre modul de viaţă din societatea medievală. Sincer vorbind, nu m-a impresionat prea mult modul în carea descris această societate şi rămân la părerea că nu s-a ostenit s-o înţeleagă prea bine. Singura calitate a cărţii - dar pe care n-au gustat-o decât cititorii de limbă engleză - sunt exemplele de limbă arhaică, pe care excelenta traducere a lui Gabriel Stoian nu le-a putut reda decât parţial.<br />
<br />
În ansamblu, am fost dezamăgit de romanul doamnei Willis. Dar asta e părerea mea şi nu trebuie neapărat să ţineţi seama de ea...<br />
<br />
<br />
Connie Willis - Doomsday Book<br />
Traducere de Gabriel Stoian<br />
Editura Pygmalion, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TON<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEGORIE CU FLUTURI ŞI CRISTALIDE<br />
<br />
Constantin Cozmiuc<br />
<br />
<br />
În sala iluminată din plin de soarele de afară, stăteau în jurul unei mese rotunde, precum cavalerii regelui Arthur. O fată înconjurată de o mână de bărbaţi cu ochii aţintiţi asupra ei, dar doar în privirea unuia se putea citi un alt interes, în afară de înverşunare. Ea părea că nu pricepe ce se întâmplă în jurul ei şi se uita când la unul, când la altul, cu mutra unei ingenue angajată pe post de decor într-o emisiune distractivă.<br />
<br />
- O să-l pierdem ! se tângui ea.<br />
<br />
- Mai lasă zvonurile alarmiste, încearcă să comunici cu el, se răsti unul dintre bărbaţi la ea.<br />
<br />
Fata îl privi, nedumerită, asta făcea de zile în şir. Avea ochi mari frumoşi, după cum îi declarau rând pe rând colegii ei. Ore în şir transmitea semnale, fără răspuns. Iubitul ei, rămânea tot acolo. Se lupta cu balaurii îndârjit şi nu mai voia să asculte de nimeni şi de nimic. Poate avea dreptate, dar timpul expira.<br />
<br />
- O să-l pierdem, cum vrei să comunic cu el, nu vezi că nu mai ascultă de nimeni şi de nimic. A pierdut legătura cu noi... O să rămână acolo, cu balaurii lui ! insistă ea, gata să plângă.<br />
<br />
Cel de lângă ea o privi dur, dar cu o undă de nesiguranţă în ochi, trădată de clipitul des al pleoapelor.<br />
<br />
- Găsim noi o soluţie... Ştii e ca la examene, străfulgerarea îţi vine în ultimul moment, făcu el grav, dar cu un tremur în voce. Nu ştia dacă să insiste, ori să-l lase dracului pe navigator şi să aştepte să o consoleze pe cea de lângă el<br />
<br />
Ea îl privi trist şi se încrâncenă, ştia ce vrea. Îi răspunse tăios:<br />
<br />
- Da, în mă-sa de treabă, aşa o străfulgerare ai avut şi când ne-ai convins să-l trimitem acolo !<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Albii treceau impasibil pe lângă el, fără să-i acorde atenţie. Era o vreme, îşi amintea de asta, când îl amuşinau, gata să-l înghită, dar l-au lăsat în pace. Nu era periculos pentru ei. Venise aici să-i ajute şi poate şi-au dat seama de asta. Roşii erau mulţi, enorm de mulţi, deşi numărul lor se împuţinase. Mureau de foame, pe capete: Imigranţii cenuşii le luau mâncarea. Pe ei trebuia să-i omoare. Şi-i omora pe capete, cum dădea de urma lor.<br />
<br />
Încercase să le ceară ajutorul albilor, dar ei treceau pe lângă el, de parcă ar fi fost invizibil. Ciudat, era undeva în memoria sa o idee care nu-i dădea pace: albii se băteau cu roşii, e o chestie care se cheamă istorie parcă, nu prea ştia bine ce înseamnă cuvântul ăsta.<br />
<br />
Dar, gata cu filozofia ! Cenuşii sunt în faţă. Pe ei, până nu se înmulţesc !<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
- Am găsit ! strigă asistentul la fată. Te duci după el !<br />
<br />
O tăcere apăsătoare se lăsă în jur. Se priviră miraţi; e nebun, riscul este enorm, poate păţi exact ca el.<br />
<br />
- Mă duc, sigur că mă duc... Dar n-o să mă recunoască, o să mă omoare ! făcu fata, încercând să calculeze în minte toate consecinţele acţiunii ei. Colegul gelos îi întrerupse gândurile:<br />
<br />
- O să te omoare, pe dracu ! Îl fraierim noi, cumva... Şi dacă te omoară, ce mare pagubă ? "Sufletul" tău se întoarce aici. El, dacă rămâne acolo, acolo rămâne...<br />
<br />
Profesorul intrase cu câteva secunde înainte. Surâse, pentru a-şi ascunde tensiunea şi-i spuse asistentului care amuţise văzându-l intrând:<br />
<br />
- Câtă profunzime ! Parcă eşti baba aia senilă care filozofa la o înmormântare: maică, omul când moare, nu mai trăieşte...<br />
<br />
Îl priviră, surprinşi de apariţia sa. Profesorul continuă:<br />
<br />
- Am aflat ce ţâcneală aţi făcut. Nu v-aţi gândit că va rămâne prizonier acolo, în universul lui ? Dar, poate cum ziceţi voi, îl scoatem de acolo. Hai, la treabă !<br />
<br />
- Dar nu iasă nimic de aici. Nu mă mai cunoaşte, o să mă omoare, insistă fata.<br />
<br />
Profesorul o privi, cu o undă de ironie în ochi. Se gândi câteva clipe, apoi bătu cu pumnul în masă şi exclamă:<br />
<br />
- Dacă nu te-ai sufocat când te-ai tăvălit cu el, scapi şi acuma. Am găsit soluţia; îi dai cu feromoni. O să-i miroase, te va recunoaşte, sau măcar se va îndrăgosti din nou de tine.<br />
<br />
Tăcu căteva clipe, apoi continuă, zâmbind dulce, ca un bunic:<br />
<br />
- O să te reguleze, fato. Vezi, poate te preferă aşa... mai adăugă el râzând.<br />
<br />
Puţin cam invidios.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Visa o lege anti-imigraţie. Ceva de genul care să-i permită să-i împuşte la vedere, înainte de a intra pe teritoriul lui, fără teamă de ripostă. Albii n-ar fi zis nimic, ei se băteau cu duşmanii lor, erau şi ai lui, e adevărat, dar ţelul său erau imigranţii cenuşii. Vin, băgai-aş în mama lor, vin aşa, mai întâi unul, apoi altul, apoi puhoi. Îşi fac şatra te miri unde şi se apucă de puiat, de-i lasă pe ai casei fără mâncare. Când s-au înmulţit destul, trimit câţiva emisari timizi la cerşit prin Univers şi ăştia o iau de la început. Şi, tot aşa, până când entropia prăbuşeşte Universul. Albii n-au putere aici. Roşii, nici atât, ei sunt primii care mor de foame. Aici, acum, el este Dumnezeu.<br />
<br />
Îşi amintea cu plăcere de câte sălaşuri a distrus până acum. Vânătoarea de cenuşii era atât de palpitantă, încât îi omora nu atât pentru pericolul ce îl reprezentau, ajunsese o plăcere. Un adevărat extaz să vezi cenuşiii care abia începeau să crească topindu-se sub tirul laserelor sale. Să-i împroaşte cu rachete chimice şi să se delecteze prividu-i cum mor încet, cum se scofâlcesc, cum se desumflă ca o beşică înţepată şi apoi dispar în neant.<br />
<br />
Mama lor de imigranţi, asta-i plăcerea adevărată !<br />
<br />
De fapt, se gândi el, nu sunt chiar imigranţi, sunt de-ai lui, dar convertiţi la politica lor idioată de a invada totul în jur, de a acapara cât mai mult din ceea ce ei, prietenii lui, au clădit.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Profesorul îi aştepta tacticos, privindu-i muncind febril. Când totul părea terminat, îi invită să se aşeze, cu un gest de senior ce îşi invită vasalii.<br />
<br />
- Hai, nu mai tremura, îi spuse fetei. O să te reguleze altfel, asta-i tot. Apoi, ca şi în lumea noastră, va veni ca un căţel după tine.<br />
<br />
Ceilalţi râseră, dar profesorul se încruntă şi tăcură, ca miniştrii sub privirea aspră a unui dictator, apoi continuă:<br />
<br />
- Nu transmiteţi feromonii pe calea de comunicaţie normală, las-o pe ea să-l atace chimic. Are senzori pentru asta...<br />
<br />
- Putem începe transferul, spuse timid asistentul care o sorbea din ochi.<br />
<br />
- Bine, hai fato, curaj găină, că nu te tai, o îndemnă profesorul.<br />
<br />
Fata se ridică şi se îndreptă spre sala de lansare. Îi privi larg, ca un adio vizual, apoi deschise uşa şi intră în camera cealaltă. Profesorul privi visător spre cele două paturi, unul liber, şi-i îndemnă:<br />
<br />
- Hai, hai, mişcaţi-vă odată ! O fi diferenţă între ciclurile temporale, dar nu profitaţi de asta.<br />
<br />
El rămase pe loc. Ceilalţi o urmară pe fată şi începuseră să o ajute în procedurile de lansare.<br />
<br />
- Mamă, ce futai dement o să iasă de aici, şopti profesorul în barbă.<br />
<br />
Apoi se ruşină la ideea că era invidios.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Era într-un moment de respiro. Părea să fi distrus ultima adunătură de cenuşii, înainte de a-şi trimite premergătorii să colonizeze cine ştie ce colţ ascuns al universului său. Era universul său, stăpân peste tot ceea ce mişcă şi nu mişcă, chiar dacă nici albii şi nici roşii nu-l băgau în seamă.<br />
<br />
Albii purtau şi ei bătăliile lor mărunte, cu tot felul de inamici, cu care el însă nu avea nimic. Erau nişte amărâţi care intrau, se înmulţeau şi când credeau că le e mai bine, hac, vine garda albă şi-i hăcuie, le suge şi ultimul mădular, apoi pleacă mai departe, râgâind de plăcere. Roşii treceau impasibili, fără să le acorde vreo atenţie, nici albilor, nici lui.<br />
<br />
Ceva îi atrase atenţia. Unul din pereţii Universului se străpunse şi din el apăru ceva ciudat, un fel de vârf de lance imens, care deschidea un tunel cu pereţi netezi şi lucitori, sub lumina ochilor lui. Se simţi împins în apate, dar se strădui să lupte contra vântului, de altfel molcom. Înotă uşor, încercând să se menţină lângâ vârful a cărui înaintare încetă, după ce-i ocupă aproape jumătate din magistrala pe care o patrula în acel moment.<br />
<br />
Rămase locului, în expectativă, cu un singur gând în cap: este o armă secretă a cenuşiilor. Pereţii tunelului deschis erau, într-adevăr cenuşii, dar altfel...<br />
<br />
La capătul tunelului, sau cel puţin până unde putea vedea, apăru ceva. Doi ochi luminoşi înaintau spre el. Încet, pluteau, deveneau din ce în ce mai mari şi în lumina lor combinată cu strălucirea ochilor săi distinse un trup plin de curbe, onduindu-şi cilii cu graţie.<br />
<br />
Întoarse capul şi-i privi pe ai săi. Erau la fel. Un alt Stăpân în universul său ? Nu se poate, de o viaţă era aici şi era singur, înafară de tovarăşii săi, care nu-l băgau în seamă. Asta trebuie să fie. Şi cenuşiii procedau la fel; la început nu dădeai doi bani pe ei, apoi se adaptau într-un loc şi se înmulţeu, luând mâncarea celor din partea locului, se înmulţeau ca idioţii până nu mai avea nimeni loc de ei, erau chiar obraznici, săreau la roşii şi le luau încărcătura, îi păcăleau pe albi, care erau incapabili să facă diferenţa dintre ei şi un localnic, unul care are dreptul să primească pachete de la roşii.<br />
<br />
Asta trebuie să fie... Pocitaniile au văzut că el este Exterminatorul şi au recurs la arma secretă; l-au imitat pe el. Îşi pregăti tot arsenalul din dotare, gata să spulbere intrusul, dar ceva îl făcu să ezite...<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
- Localizat !<br />
<br />
- Contact vizual efectuat !<br />
<br />
- Gata pentru lansarea feromonilor !<br />
<br />
- Feromoni lansaţi !<br />
<br />
- Atenţie, este gata de atac !<br />
<br />
- Şi ce aia mea să facem !?<br />
<br />
Tăcerea apăsătoare care se lăsă era parcă un lichid vâscos ce le înghiţea mişcările. Profesorul urmărea încordat monitoarele. Nimeni nu observase ultima replică, de fapt, într-un fel sau altul, gândiseră la fel.<br />
<br />
- Nimeni nu mişcă nimic, aproape strigă profesorul.<br />
<br />
Trecură clipe încordate. Cu vocea tremurândă, profesorul exclamă, cu un oftat de uşurare:<br />
<br />
- Linişte, o să i-o înfigă...o să i-o înfigă şi o să-l tragă acasă. Apoi, îl metamorfozăm noi !<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
O senzaţie ciudată îl cuprinse. Ceva foarte cunoscut, dar şi foarte departe. Scrută arătarea din faţa lui şi brusc simţi că nu are în faţă un duşman. Nu, nu putea fi din tagma cenuşiilor... Nici senzaţia pe care i-o lăsau albii şi roşii când treceau pre lângă el nu era. Era ceva mai mult, mult mai mult. Îl atrăgea şi, mai mult, îi şi plăcea asta.<br />
<br />
Precaut, îşi mişcă cilii şi se apropie. Creatura stătea nemişcată. Senzaţia nedefinită deveni din ce în ce mai puternică, din ce în ce mai plăcută, ca atunci când reuşea să ucidă două-trei colonii într-o singură repriză. Dar nu era nici ură, nici frică, doar sentimentul acela de împlinire, mult amplificat şi din ce în ce mai puternic.<br />
<br />
În jur, totul parcă îngheţase. Se apropie mai mult şi în creatura atăt de asemănătoare lui se deschise un orificiu. Se opri mirat. Dacă seamănă cu el, atunci şi el trebuie să aibe aşa ceva. Îşi roti ochii în jos, dar nu văzu decât o tijă ce se ridica încet, îndreptându-se spre orificiu. Fără voia lui, se simţi absorbit într-acolo. Plăcerea devenea insuportabilă, nu mai trăise nicicând aşa ceva, dar parcă nu era cu totul necunoscut.<br />
<br />
Fără să se gândească la nimic, se lăsă absorbit. Tija crescută atât de miraculos, pătrunse cu totul. Se trezi lipit de creatură şi purtat de-a lungul tubului.<br />
<br />
La capătul său, se zărea o lumină.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
- Andocare reuşită. Sunt pe drum, şopti unul din asistenţi.<br />
<br />
- Tâmpiţilor, de ce nu i-aţi montat mai mulţi senzori pe tubul de andocare. La aşa ceva nu v-aţi gândit, nu ? spuse profesorul, lingându-şi buzele.<br />
<br />
Îl priviră, fără să ştie dacă glumeşte sau nu. Tot profesorul fu cel care sparse tăcerea:<br />
<br />
- Când ajunge, faceţi transferul de imagine şi deschideţi-i ochii ! Poate se va şoca văzând-o pe cea reală.<br />
<br />
Gelosul tare ar fi dorit asta.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Unit cu creatura asemănătoare lui, parcurse tubul, fără să-şi dea seama. O lumină puternică îl învălui şi îl sili să-şi micşoreze pupilele. Privi în jur, dar totul era de un alb lăptos, fără nimic în jur, doar el, unit cu creatura. Apoi, după clipe ce-i părură eterne, simţi că se desprinde de el şi începe să plutească undeva, nu-şi dădea seama unde. Albul strălucitor prinse nuanţe de cenuşiu. Forme imense se micşorau, ori el se mărea. Uneori, în străfulgerări de clipe i se păreau cunoscute, apoi totul se ştergea.<br />
<br />
Se ştergea din ce în ce mai rar.<br />
<br />
Din ce în ce mai des cunoştea ceea ce are în faţă.<br />
<br />
O formă cunoscută, îi amintea de creatura care îl atrăsese aici.<br />
<br />
Avea ochi, dar nu luminau.<br />
<br />
Şi mai avea o mulţime de alte lucruri, care îi stârneu în memorie senzaţii din ce în ce mai puternice, ca acelea simţite atunci când l-a atras creatura.<br />
<br />
Greoi, formele se metamorfozau într-un întreg. Un întreg ce îi stârnea amintiri. Amintiri ce nu aveau nimic în comun cu universul lui, cu luptele cu cenuşiii şi indiferenţa albilor şi roşilor. Forma era ea, acum o recunoştea, stătea în faţa lui şi îi zâmbea şi ştia că este un zâmbet de bun venit.<br />
<br />
- Bine ai venit acasă, iubitule, îi spuse ea.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Extras de presă: "Dintr-un ziar de scandal", nr..., din... ce contează ?<br />
<br />
O echipă de tembeli de la institutul CIC a experimentat un procedeu cel puţin ciudat de tratament al cancerului. Progresele uluitoare apărute în ultima vreme în domeniul nanotehnologiei a permis crearea unui robot sub dimensiunile unei celule dotat cu armament de ultima oră, cu care echipa amintită a atacat celulele canceroase din corpul bolnav. Un cercetător inconştient şi-a injectat dispozitivul şi l-a condus prin interiorul propriului corp prin teleprezenţă, utilizând ultimele procedee ale realităţii virtuale, pe care câţiva specialişti de la institut le-a furat de la "Microsoft".<br />
<br />
Partea proastă a lucrurilor este că individul a rămas captiv în propria plasă şi s-a confundat cu nano-nava. A fost salvat în ultima clipă de schizofrenie ireversibilă de o colegă, care s-a folosit de acelaşi procedeu, pentru a-l îndruma spre drumul de întoarcere, prin mijloace rămase secrete.<br />
<br />
Echipa refuză orice contact cu presa. Poliţia îi anchetează, suspectându-i de relaţii (sau apartenenţă) cu mişcarea de eliberare spirituală.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LUPUL<br />
<br />
Dan Marius<br />
<br />
<br />
1.<br />
<br />
Imaginea se schimba cu repeziciune pe măsură ce punctul roşu se deplasa cu repeziciune prin reprezentarea tridimensională a reliefului accidentat. Transmisia în timp real a mişcării unui obiect de la suprafaţa planetei prin intermediul sateliţilor de pe orbită, prima de acel gen, se dovedea a fi un real succes. Tehnicienii din staţia de urmărire de la sol se bucurară.<br />
<br />
- Ce estimezi că este? întrebă cineva.<br />
<br />
La nivelul solului totul era cufundat în întuneric, era imposibil să îşi dea seama cineva după amprenta termică furnizată de senzori ce fel de fiinţă urmăreau.<br />
<br />
- Cu siguranţă este un animal. Probabil unul de pradă. Nu există altceva ce s-ar putea mişca atât de repede prin pădure, nici chiar roboţii noştri de cercetare.<br />
<br />
- Vreau să trecem la următorul nivel de test: să îl capturăm.<br />
<br />
- Am înţeles şefu’, spuse inginerul şi se apucă să transmită câteva ordine echipelor din zona de urmărire.<br />
<br />
La puţin timp după aceea două puncte galbene, elicopterele, îşi făcură apariţia pe hartă încadrând animalul:<br />
<br />
- Şefu’, e un lup.<br />
<br />
- Singur?! Nu se poate, lupii vânează în haită.<br />
<br />
- Ăsta e singur, şi se mişcă repede pentru un animal.<br />
<br />
- Ştim asta. Misiunea voastră este să îl capturaţi.<br />
<br />
Operaţiunea în sine a fost uşoară: aparatele de zbor au ghidat animalul spre un loc mai larg folosindu-se de ultrasunete, acea frecvenţă la care era vulnerabil, moment în care unul dintre cele două elicoptere a aruncat o plasă sonică iar animalul începu să se învârtă în cerc înnebunit de sunete. Strecurându-se printre coroanele copacilor, grupul de militari de elită a coborât din cel de-al doilea elicopter agăţaţi de frânghii, au găsit lupul zvârcolindu-se. A fost momentul în care cele două libelule de metal s-au îndepărtat pentru a le da libertate de mişcare.<br />
<br />
- Domnule maior, am capturat un lup de toată frumuseţea, raportă unul dintre militari atunci când animalul a fost băgat în cuşcă, tranchilizat. Trimiteţi vehiculul de transport automat. E cel mai mare lup pe care l-am văzut vreodată, remarcă el după ce închise dispozitivul de comunicare cu baza.<br />
<br />
- De parcă ai mai văzut vreodată un lup, comentă un coleg de-al lui, ironic.<br />
<br />
- Am văzut lupi, dar numai la emisiunile documentare de pe reţea. Niciodată pe viu.<br />
<br />
- Nici nu aveai cum, lupii sunt o specie pe cale de dispariţie.<br />
<br />
- Totuşi parcă erau mult mai mici. Şi parcă vânează în haite…<br />
<br />
- Cu siguranţă că încă vânează în haite: “prietenii” lui sunt pe cale să ajungă aici, raportă unul dintre militari, cel răspunzător de radarul termic aparţinând echipei. E timpul să ne retragem.<br />
<br />
- Corect: nu putem deschide focul asupra lupilor, sunt protejaţi de lege şi nici măcar noi nu-i putem atinge.<br />
<br />
- Unde-i aparatul de transport? întrebă cineva uitându-se printre copaci în direcţia din care ar trebui să se apropie.<br />
<br />
- Care-i timpul estimat al sosirii?<br />
<br />
- Al lupilor este 6 minute, al transportatorului cam tot aşa.<br />
<br />
Comandantul grupei se uită spre doi dintre subordonaţii săi:<br />
<br />
- Baraj de foc, le spuse.<br />
<br />
Cei doi s-au despărţit de grup şi, după numai câteva secunde, tufişurile din jurul lor ardeau cu flăcări suficient de mari pentru a fi reperate în spectrul vizibil al luminii de către satelitul de pe orbită.<br />
<br />
- Ce naiba faceţi acolo?! se miră cineva de la bază. Incendiaţi pădurea?!<br />
<br />
- Ne protejăm de lupi, sosi răspunsul. Când ajunge transportorul ăla blestemat?<br />
<br />
- Încă puţin, aproape 4 minute.<br />
<br />
- La ce aveţi nevoie de lup?<br />
<br />
- E doar un test de performanţă al echipamentelor.<br />
<br />
- E ilegal capturarea sau uciderea unui asemenea animal, sper că ştiţi asta.<br />
<br />
- Ştim. O să-l eliberăm peste câteva zile, după ce testele vor fi complete.<br />
<br />
- Am înţeles.<br />
<br />
<br />
2.<br />
<br />
- Asta a fost tot, sfârşitul transmisiei de la sol, spuse bărbatul şi stinse monitorul cu ajutorul unei telecomenzi. La puţin timp după aceea semnalele au dispărut fără urmă, iar elicopterele au găsit în zonă doar urmele paşilor unui număr destul de mare de fiinţe într-o zonă restrînsă şi cunoscută deja, sau cel puţin aşa păreau să indice fotografiile luate din aer.<br />
<br />
Imaginile tridimensionale ale operatorului dispărură lăsând loc reprezentării din fundal a zonei receptată de sateliţi. Mulţimea de puncte roşii ale fiinţelor vii dispărură atunci când focul se înteţi brusc la o pală de vânt mai puternică, iar elicopterele din apropiere nu reuşiră să descopere nimic altceva decât transportorul computerizat trimis să ridice lupul.<br />
<br />
Cei câţiva bărbaţi adunaţi în jurul mesei îl urmăreau cu atenţie pe tehnicianul ce le explica detaliile ultimei misiuni, fusese sub conducerea lui şi le cunoştea cel mai bine. Doar unul dintre cei de la masă conducea însă discuţiile, trimisul Cartierului General pentru ancheta ce se derula în legătură cu dezastrul misiunii în cauză:<br />
<br />
- Ce s-a întâmplat cu animalul?<br />
<br />
- Transportorul automat l-a preluat în conformitate cu parametrii programului său, totul a fost normal din acest punct de vedere. Acum e pe spaţia spaţială a armatei. Închis. Ne gândeam să îl eliberăm în următoarele ore, dar acum că echipa a dispărut nu ştim dacă este o idee atât de bună. S-ar putea să fie cheia dispariţiei lor.<br />
<br />
- Şi totuşi, de ce aţi capturat tocmai un lup?<br />
<br />
- Exerciţiul era unul dintr-o serie întreagă de teste a echipamentelor care urmează să ne permită capturarea unui individ folosind urmărirea în timp real prin intermediul sateliţilor şi transportul lui într-o zonă izolată în care să nu mai fie nici un pericol pentru cei din jur unde să îl putem interoga în linişte. De exemplu staţia spaţială. Lupul s-a nimerit să fie în unul din arealele pe care le monitorizam pentru a elimina intervenţiile braconierilor.<br />
<br />
- Trebuie deci să înţeleg că l-aţi ales la întâmplare…<br />
<br />
- Corect, însă putea să fie orice altceva, animal sau chiar persoană. Oricum nu ne puteam da seama de natura sa doar după amprenta termică.<br />
<br />
- Vreau să îl aduceţi aici, la sol.<br />
<br />
- Cum?!<br />
<br />
- Ai auzit. Vreau să fie adus la sol cât mai repede.<br />
<br />
- Dar este împotriva tuturor regulamentelor!!<br />
<br />
- Este totuşi un ordin direct, soldat, iar nesupunerea lui înseamnă închisoare. Chiar trebuie să treci prin acuzaţiile şi procesul la Curtea Marţială pentru aşa ceva?<br />
<br />
Specialistul avea gradul de maior, de aceea nu a înghiţit apelativul de soldat prea bine. Însă nu putea face absolut nimic împotriva unui colonel, nimic altceva decât să se supună ordinului. Aşa că se conectă la computer şi începu să prelucreze informaţiile primite de la IA-ul staţiei spaţială.<br />
<br />
- Domnule, spuse el, sunt probleme pe staţie.<br />
<br />
- Deja?! Ce probleme?<br />
<br />
- Se pare că cineva a intrat neautorizat în incinta staţiei spaţiale şi a accesat unul dintre terminalele din interior.<br />
<br />
- Ce fel de terminal?<br />
<br />
- Un terminal informatic. Dar este imposibil! Nu s-a înregistrat nici o cursă de persoane spre staţia spaţială în ultimele zile! Şi este imposibil să se fi dus până acolo cu o cursă ilegală, ar fi fost distruşi cu mult înainte de a depăşi limitele exterioare ale atmosferei terestre.<br />
<br />
- Dacă nu mă înşel singurele curse care au urcat spre staţia noastră spaţială sunt cele utilitare, spuse colonelul. Toate controlate de IA-ul local de acolo, de pe orbită.<br />
<br />
Maiorul consideră remarca superiorului său ierarhic drept o invitaţie de a verifica informaţia:<br />
<br />
- Aveţi dreptate, domnule, spuse el, toate cursele înregistrate spre staţia spaţială sunt destinate doar întreţinerii şi aprovizionării. Şi cea a transportului animalului.<br />
<br />
- Asta înseamnă că sabotorul s-a strecurat pe transportor odată cu lupul. Probabil tot el este vinovat de dispariţia oamenilor noştri de la sol.<br />
<br />
- Deci acum din intrus a devenit sabotor, mormăi subordonatul. Oare ce va urma?<br />
<br />
Însă imediat după aceea şi-a regretat amarnic spusele, de parcă ele ar fi fost vinovate de ceea ce s-a întâmplat în continuare: rapoarte de avarie se revărsară asupra terminalului să venind de sus, de la IA-ul de pe orbită. Se părea că problemele s-au propagat în mai multe puncte deodată pentru ca totul să se transforme într-o sferă incandescentă de foc care se prelungi spre planetă atunci când staţia spaţială ieşi de pe orbită şi arse în atmosferă, în următoarea jumătate de oră. Doar câteva capsule de salvare pline cu personalul uman de pe staţie reuşiră să se depărteze de monstrul de metal înainte de a fi prea târziu, au fost urmărite până la sol de către militari iar conţinutul lor recuperat după aceea.<br />
<br />
<br />
3.<br />
<br />
- Ascultă, şefu’, chiar trebuia să distrugi o întreagă staţie spaţială?!<br />
<br />
Grupul de soldaţi înconjuraseră naveta aterizată în mijlocul pădurii cu mai mult de un sfert de oră înainte, dar înaintaseră cu greutate până la aceasta din cauza tufişurilor şi a crengilor rupte la aterizare. Înăuntru era o singură persoană, un bărbat gol pe care unul dintre noii sosiţi tocmai îl apelase într-un mod foarte straniu pentru un militar.<br />
<br />
- Au observat transformarea mea înapoi în om, murmură acesta. Ştiţi prea bine că identitatea noastră este un secret care se merită păstrat cu orice preţ. Vârcolacii au existat vreme de milenii menţinând acest secret cu sânge, sângele tuturor celor care au reuşit să afle câte ceva despre noi. Cum de-aţi ştiut unde să mă găsiţi?<br />
<br />
- Am furat hainele soldaţilor care te-au capturat ieri noapte după aia Scam s-a dat drept colonel în Armata Planetară. I-am aburit rău de tot.<br />
<br />
Râsetele oamenilor se auziră cu putere în tot luminişul chiar şi după ce s-au transformat înapoi în lupi. Reunită din nou, haita îşi continuă ceea ce fusese întreruptă atât de brutal cu numai câteva ore în urmă: incursiunea-vânătoare pe care o făceau de-a lungul şi de-a latul continentului la fiecare 4 săptămâni, în cele trei nopţi cu lună plină.<br />
<br />
- Măcar am reuşit să distrugem un instrument periculos ce putea atenta la libertatea noastră, murmură masculul alfa. Felicitări, băieţi, adăugă el deşi haita nu era compusă numai din masculi… dar în veselia generală nimeni nu se simţi ofensat.<br />
<br />
25-29 august 2004<br />
<br />
<br />
Alte articole si proze ale autorului la adresa:<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
POIANA ÎNGERILOR<br />
<br />
Sergiu Someşan<br />
<br />
<br />
Din Bucureşti au plecat de îndată ce s-a luminat de ziuă, amestecându-se cu valul de turişti de duminică ce năzuiau să evadeze măcar pentru o zi din canicula capitalei. Aproape tot timpul drumului Tom a stat pe bancheta din spate, mare, masiv, bolovănos şi, cu o figură crispată, urmărind încruntat fiecare poliţist de ţară pe lângă care treceau. Oricât a încercat să îl convingă să pună sacoşa cu prada în portbagaj, a fost în zadar. Uneori se comporta mai rău ca un copil, aşa că în cele din urmă a trebuit să cedeze, dar l-a aşezat în spate. Ca un făcut, pe toată Valea Prahovei, până dincolo de Braşov, în fiecare comună cât de cât răsărită, poliţistul era la datorie, patrulând mândru pe mijlocul şoselei. Nu păreau să caute ceva anume, mergeau doar cu paşi ţanţoşi pe mijlocul şoselei să vadă şi, mai ales, să fie văzuţi.<br />
<br />
— Uite şi la ăsta! izbucni el într-o comună, în apropierea Sibiului. E duminică dimineaţa, şi el, în loc să se ducă la biserică, să îi mai ierte Dumnezeu din păcate, stă şi se plimbă pe mijlocul şoselei...<br />
<br />
— În locul tău nu aş vorbi aşa mult de iertarea păcatelor, îi răspunse Tudor, conducând degajat maşina.<br />
<br />
Nici măcar faptul că Tom strângea cu îngrijorare sacoşa în care aveau prada, cele peste zece kilograme de aur şi câteva mii de euro, nu îl făcea să îşi piardă calmul. Ştia de la început cu cine are de-a face. Avea două posibilităţi: să scape de el înainte de a trece graniţa, sau, ţinând seama de mâinile lui de nepreţuit când venea vorba de vreun seif, să încerce să îl treacă cu orice risc. Sub bancheta pe care stătea Tom încrâncenat erau ascunse din timp câteva cartuşe cu ţigări. Suficient cât să motiveze neliniştea lui Tom în faţa vameşilor, dar insuficient cât să fie opriţi. Aveau să le fie reţinute ţigările, amendaţi şi lăsaţi să treacă cu aurul şi valuta bine dosite în ascunzătoarea pregătită din timp. Când drumul era liber şi atenţia nu îi era solicitată, Tudor îşi lăsa imaginaţia să alerge cu câteva ore înainte, spre momentul în care vameşii vor găsi ţigările. Zâmbi uşor, apoi alungă imaginea unui Tom încercând cu disperare să se disculpe, concentrându-se asupra drumului. Cu o figură detaşată şi plină de şarm, conducea calm şi, acolo unde, prin satele răzleţite între marile oraşe, întâlneau poliţistul de ţară care nu avea somn şi era proţăpit în mijlocul şoselei, pus pe fapte mari, îl saluta cu deferenţă ca pe o veche cunoştinţă. Poate maşina, poate figura lui relaxată a făcut să nu fie opriţi deloc de-a lungul a peste trei sute de kilometri, până dincolo Sibiu, într-una dintre comunele întinse parcă la nesfârşit de-a lungul şoselei principale. Acolo, un agent de circulaţie cu o mutră posacă le făcu semn să tragă pe dreapta:<br />
<br />
— Bagă viteză şi treci de el! şopti înspăimântat Tom.<br />
<br />
Tudor se întoarse calm spre el:<br />
<br />
— Linişteşte-te şi stai blând. Doar atât ai de făcut! Bine?<br />
<br />
Tonul celuilalt avu efect, pentru că Tom se relaxă vizibil în timp ce maşina oprea în dreptul poliţistului.<br />
<br />
Ajuns în dreptul portierei, poliţistul salută şi spuse cu o figură încurcată:<br />
<br />
— Mă scuzaţi, spuse el poticnit, impresionat poate şi de aspectul maşinii, şi de ochii cenuşii, reci, ai lui Tudor. Aş vrea să vă rog ceva!<br />
<br />
Tudor zâmbi exact cât trebuia:<br />
<br />
— Spuneţi, vă rog! Dacă se poate, vă ajutăm cu cea mai mare plăcere.<br />
<br />
Poliţistul arătă în spate, unde se vedea un băiat îmbrăcat în trening, sprijinind amărât o bicicletă.<br />
<br />
— Cumnatul meu voia să facă o excursie cu bicicleta prin jur. Numai că i s-a rupt o pedală şi mă gândeam că poate îl duceţi până acasă. Stă în Sebeş. Vreo patruzeci de kilometri de aici...<br />
<br />
Tudor privi scurt în spate spre Tom, care părea ceva mai liniştit, şi-i spuse poliţistului:<br />
<br />
— Nici o problemă... Sigur că da, mai ales că ne este în drum.<br />
<br />
Coborî şi deschise portbagajul încăpător, în timp ce poliţistul se scuza în continuare:<br />
<br />
— Nu v-aş fi deranjat, dar nu trecea nici o maşină break în ultimul timp ...<br />
<br />
Se întoarse spre băiatul care stătea încă sprijinit de bicicletă:<br />
<br />
— Hai, vino, că te-am rezolvat. Şi vezi cum aşezi bicicleta, să nu zgârii maşina oamenilor, că te mănânc...<br />
<br />
Cumnatul se dovedi a fi un puşti de vreo 18-19 ani, şi, după ce aşeză cu grijă bicicleta, Tudor manevră în aşa fel, încât să se aşeze lângă el, în faţă. Chiar dacă era doar un puşti, nu voia să-l vadă pe Tom cum tresărea de câte ori i se năzărea câte ceva.<br />
<br />
După ce îi salută încă o dată, poliţistul trecu lângă portiera deschisă, unde cumnatul său privea ruşinat în podeaua maşinii:<br />
<br />
— Vezi? Nu v-a convenit la nici unul când soră-ta s-a măritat cu un poliţist! Dar acum ţi-a prins bine.<br />
<br />
Îi dădu una prieteneşte după ceafă şi strigă după maşina care deja pornise:<br />
<br />
— De acum să faci excursiile pe jos... sau să aştepţi până ai bani să îţi iei maşină...<br />
<br />
Mai strigă ceva, dar cuvintele i se pierdură în vânt, pentru că Tudor, după ce privi discret la ceas, acceleră până aproape de viteza legală. Voia să recupereze puţinele minute pierdute şi, mai ales, să ajungă la graniţă înainte de ora şase, când se schimbau turele în vamă. Din experienţă ştia că spre sfârşitul turei vameşii erau mai obosiţi şi mai neatenţi. Şi nu-i era atât de sacoşă, cât de Tom, pe figura căruia orice om cât de cât experimentat citea vinovăţia. Cu puţin noroc, aveau să treacă. Oftă adânc amintindu-şi de ghinionul de azi-noapte. Un plan atât de perfect pus la punct era să fie dat peste cap de câteva amănunte. I se mai întâmplase şi altădată să nu iasă ca la carte, dar de data asta chiar că fusese urmărit de ghinion. După informaţiile pe care le plătise gras, casa de schimb trebuia să fie închisă de sâmbătă seara până luni dimineaţa. Din nefericire, s-au dovedit a fi adevărate şi zvonurile că patronul casei de schimb ar face trafic cu aur. Pe la ora două noaptea, când la sediul firmei nu ar fi trebuit să fie nimeni, i-au găsit pe patron, pe unul dintre bodyguarzi şi o casieră, cu vreo câteva kilograme de aur împrăştiate pe masă. A fost nevoit să îi lichideze, spre nemulţumirea lui Tom, care era obişnuit ca loviturile lor să decurgă liniştit, fără vărsare de sânge. Au aşteptat să se facă dimineaţă, au urcat în maşina pregătită din timp şi au pornit-o spre vest. Pentru valută avea din vreme o soluţie pentru trecerea prin vamă, dar se gândea cum să procedeze cu aurul. Din câte auzise, ghinionistul patron găsise o metodă ingenioasă: îngloba fiecare bijuterie în parte într-un strat de răşină acrilică şi le ascundea apoi pe toate în rezervorul de benzină. Înainte de a pleca a luat la cu el repezeală şi mica butelie cu răşină: la o adică putea să o folosească şi el. Dar să se vadă mai întâi ajunşi cu bine în apropierea graniţei, acolo va hotărî la faţa locului cum va proceda. Scutură din cap ca să îşi alunge gândurile şi se uită spre puştiul de alături, care privea în continuare posac în podea. Citind ce era în sufletul lui, îl bătu încurajator pe umeri:<br />
<br />
— Lasă, nu fi supărat! Toţi avem câte o rudă de care ne ruşinăm...<br />
<br />
Tânărul dădu din umeri încăpăţânat, apoi spuse cu obidă:<br />
<br />
— Aşa e... Dar el mereu mă face de râs!<br />
<br />
Din spate, Tom, pentru prima dată eliberat de stresul care mocnea în el de azi-noapte, spuse părinteşte:<br />
<br />
— Te-o fi făcând... dar acum ţi-a prins bine. Nu ştiu cine te lua în maşină cu rabla aia de bicicletă – şi râse mânzeşte.<br />
<br />
Băiatul spuse fără să se întoarcă, privind tot în podea:<br />
<br />
— Dacă aţi şti câte maşini a oprit până să vreţi dumneavoastră să mă luaţi... Ceilalţi şoferi nici nu voiau să stea de vorbă cu el când auzeau despre ce este vorba, mai ales că le vorbea de sus, ca orice poliţist. Până l-a sfătuit unul care trecea pe lângă noi să fie politicos şi să încerce să spună „te rog!“ dacă vrea să rezolve ceva. Cum a făcut aşa, cum m-aţi luat...<br />
<br />
Tudor zâmbi în sinea lui. În condiţii normale, poate că şi el l-ar fi refuzat pe poliţist. Dar, cu cele zece kilograme de aur în sacoşa pe care o strângea Tom lângă el pe bancheta din spate, nu ar fi fost un gest tocmai recomandat.<br />
<br />
Se întoarse spre băiat, care acum, după ce îşi spusese necazul, părea şi el mai liniştit, şi-l întrebă:<br />
<br />
— Şi pe unde voiai să cutreieri?<br />
<br />
— A, numai pe aici, prin împrejurimi, să văd cam cât pot să merg cu bicicleta asta într-o zi fără să se strice prea tare... Nu prea a rezistat, e făcută mai mult din bucăţi...<br />
<br />
Încurajat de zâmbetul cald al lui Tudor, băiatul continuă să povestească, încălzindu-se pe măsură ce vorbea:<br />
<br />
— Peste vreo lună, după ce luăm vacanţă, am plănuit să facem mai mulţi de la facultate o excursie de studiu mai lungă cu bicicletele. Vine şi profesorul de geografie cu noi... O să plecăm dimineaţa şi, până seara, vrem să ajungem la Sarmisegetuza... – vru să oprească, dar, după ce privi spre Tudor şi văzu semnul de aprobare din cap pe care îl făcu acesta, continuă: Sunt peste o sută de kilometri, trebuie să ne antrenăm, puţin câte puţin... Şi, mai ales, să le punem bine la punct, să nu rămânem vreunul în pană, aşa cum am păţit eu azi.<br />
<br />
Ruşinat parcă, tăcu un timp, apoi vorbi iar:<br />
<br />
— De fapt, eu am avut o bicicletă trăsnet, dar mi-au furat-o anul trecut...<br />
<br />
— Cum aşa? întrebă vesel Tom din spate, eliberat de toate grijile lui când auzi de ale altuia.<br />
<br />
Băiatul îl privi supărat parcă pe tonul lui vesel, apoi începu să povestească:<br />
<br />
— În vacanţa de iarnă, de Crăciun, am ajuns până la un verişor de-al meu care stă chiar în Sarmisegetuza. Ne făcuse unchiul meu cadou de Crăciun, mie şi verişorului de care vă spuneam nişte biciclete trăsnet, ceva de firmă. Erau aduse de dincolo, lucrase câţiva ani pe un şantier în Anglia. Şi între Crăciun şi Anul Nou, cum toţi erau ocupaţi şi nu ne băga nimeni în seamă, ne-am hotărât să facem o mică excursie pe muntele sfânt al dacilor, la vârful Gugu...<br />
<br />
Văzând figurile nedumerite ale celor doi, se scotoci în buzunarul de la geacă şi scoase o hartă. O desfăşură şi, pentru că Tudor era atent la drum, se întoarse spre Tom şi îi arătă un punct cu degetul pe hartă:<br />
<br />
— Uite, până aici am vrut să urcăm...<br />
<br />
După ce se asigură că măcar Tom îl urmăreşte, mişcă degetul pe hartă pe măsură ce povestea:<br />
<br />
— Am plecat din Sarmisegetuza dimineaţa, am luat-o cale de vreo zece kilometri prin Râu de Mori, spre Clopotiva. Până la cabana Gura Zlata este o şosea destul de bună, se poate merge cu maşina. De acolo spre cabana Gura Apei, drumul nu a mai fost aşa de bun, dar cam într-o oră l-am făcut. Vărul meu spunea că a mai fost de câteva ori şi că ar fi mai bine să o luăm prin partea estică a barajului, dar, văzând ce zăpadă mare este, l-am convins să mergem prin vest, pe valea râului Şes. Am mai mers câţiva kilometri, am ocolit lacul de acumulare şi, după ce am dat şi pe acolo de zăpadă mare de vreo douăzeci de centimetri, am hotărât să continuăm pe jos. Ne-am gândit să ne ascundem bicicletele în boscheţi, dar de unde boscheţi, că locul era gol ca în palmă. Mai sus se vedeau brazi, dar erau rari, şi printre ei nu aveam şanse să le tupilăm ca lumea. Ca să nu mai vorbim că urmele bicicletelor pe zăpadă ar fi fost un reper numai bun pentru hoţi. Le-am mai cărat aşadar cu noi o bucată de drum până am găsit o râpă mai ferită şi le-am ascuns acolo. Ne-am chinuit aproape o oră să le îngropăm bine în zăpadă şi am pornit-o mai departe spre ţinta noastră: vârful Gugu. Am luat cu noi mâncarea şi, ca să nu o mai cărăm atâta, după vreo oră ne-am oprit, am încălzit-o, că aveam o spirtieră, şi am început să mâncăm. Nici nu am început bine să o încălzim, că mirosul ei a început să se răspândească până departe în aerul curat al muntelui. După primele înghiţituri ne-a cam stat mâncarea în gât: de peste tot ni se părea că auzim mişcări furişe şi, după un timp, au început să se audă urlete prelungi. Eu m-am înfiorat tot, dar vărul meu, care era crescut la munte şi mai obişnuit cu lupii, a scos calm o petardă – se aprovizionase cu o cutie înainte de a pleca – şi a bubuit-o. Un timp s-a aşternut tăcerea şi am putut urca în linişte. Încă se mai vedea urma unui vechi drum forestier, şi noi ne ţineam cu sfinţenie după ea. În stânga noastră cobora un pârâiaş, al cărui susur se auzea limpede în liniştea care ne înconjura. În parte îngheţase, şi numai un firişor subţire se mai strecura printre sloiurile transparente de gheaţă. A ieşit apoi soarele din nori şi totul în jurul nostru s-a luminat. Brazii se îndeseau tot mai tare în stânga şi în dreapta drumului şi, dintr-o dată, am ajuns într-o poiană. În jur era o adevărată feerie albă, poiana era înconjurată de brazi acoperiţi şi ei cu zăpadă, totul era minunat ca într-o poveste. Ne-am uitat pe hartă şi am văzut că se numeşte Poiana Zânelor. Nici nu se putea găsi un nume mai bun. La capătul celălalt al poienii se vedea o construcţie părăsită, o fostă cabană forestieră. Uşa era crăpată, legată numai cu sârmă, şi în locul geamurilor lipsă era pus placaj, dar gheaţa şi zăpada se aşezaseră pe ea în forme fantastice, transformând-o într-o adevărată căsuţă din basme. Mai aveam vreo patru kilometri pe vale în sus până în dreptul vârfului, dar cu vreo şase sute de metri mai jos. Ar mai fi fost câteva ore bune de lumină, de care eram hotărâţi să profităm, aşa că am pornit-o voiniceşte. Nu am făcut nici un kilometru pe drum în sus, când am auzit iar urletul lupului. Ba se părea că acum sunt chiar mai mulţi. Asta nu i-a mai plăcut nici vărului meu, pentru că a mai bubuit nişte petarde. Cum urletele se auzeau tot mai aproape, a aprins atunci zece bucăţi dintr-o dată şi le-a aruncat în direcţia în care se auzeau urletele. Bubuitura a sfâşiat tăcerea munţilor până departe şi ecouri prelungi i-au urmat. Se vede treaba că lui Zamolxe nu i-a fost pe plac ce am făcut noi. I s-o fi părut că i-am profanat sanctuarul, pentru că abia s-a stins ecoul petardelor, că în jurul nostru a prins a se auzi un foşnet ciudat, care se transforma cu fiecare clipă într-un duruit tot mai ameninţător. „Avalanşă!“ a strigat vărul meu înspăimântat şi m-a tras după el spre marginea drumului, după brazi. Am avut noroc: până la noi nu au ajuns decât suflul şi o spuză uşoară de zăpadă, ca şi cum ar fi început dintr-o dată, din senin, să ningă, dar pe drum zăpada trecuse asemenea unui torent furios. Avalanşa pornise de pe Gugu, de parcă ar fi vrut să ne avertizeze să nu încercăm să-i iscodim tainele. Vârful Gugu este un fel de ţugui cu înclinaţia de patru’ş’cinci de grade, toată zăpada de pe el pornise la vale şi nu întâlnise nimic care să o oprească până când s-a risipit singură. După ce pericolul a trecut, am hotărât că ne ajung câte am păţit şi ne-am întors. Am găsit locul răscolit şi bicicletele furate, aşa că ne-am întors pe jos. Am ajuns pe la zece noaptea acasă la vărul meu, şi asta numai pentru că de la cabană am găsit un şofer care tocmai pleca. Părinţii ne-au tras o ceartă zdravănă la amândoi şi s-au jurat să nu ne mai ia niciodată biciclete...<br />
<br />
Făcu o pauză şi privi pe geamul maşinii, revăzând parcă în faţa ochilor desfăşurarea excursiei.<br />
<br />
— Povesteşti frumos, spuse visător Tom. Parcă am fi fost şi noi cu tine acolo...<br />
<br />
Băiatul scutură din cap ca şi cum s-ar fi eliberat de gânduri şi se întoarse spre Tudor, care conducea tăcut:<br />
<br />
— O să mai mergem o dată! De data asta o să fie vara... O să avem şi corturi cu noi! Bicicletele o să le lăsăm la cabana Gura Apei.<br />
<br />
Privi cu fereală în jur, de parcă i-ar fi fost frică să nu-l audă cineva străin, şi coborî puţin vocea:<br />
<br />
— Se spune că pe Gugu şi prin preajma lui nu poţi să campezi noaptea... Profesorul nostru a mai fost acolo şi a văzut. Sunt zile când vârful muntelui dispare cu tot ce este pe el...<br />
<br />
— Poate era ceaţă, pufni neîncrezător Tom din spate.<br />
<br />
Băiatul scutură hotărât din cap:<br />
<br />
— Nu, nu nici vorbă! Era vară, pe cer nu era nici pic de nor, şi ziua, în amiaza mare, vârful a prins a se topi în văzduh...<br />
<br />
— Halal profesor, ce prostii vă mai învaţă, bodogăni nemulţumit Tom.<br />
<br />
Tudor depăşi cu grijă o căruţă şi câteva bivoliţe negre ca tăciunele care mergeau agale, apoi se întoarse spre băiat:<br />
<br />
— Să ştii că este posibil aşa ceva. Nu am fost pe acolo, dar am citit multe despre vârful Gugu...<br />
<br />
— Aţi văzut, se întoarse tânărul spre Tom, care clătina în continuare neîncrezător din cap.<br />
<br />
Desfăşură iar harta şi o întinse peste umăr ca să poată vedea şi Tom:<br />
<br />
— Uitaţi-vă! Pe aici pe undeva, chiar pe la poalele muntelui, se pare că ar fi şi peştera în care a stat ascuns Zamolxe trei ani ca să-i convingă pe daci că este nemuritor... Nimeni nu ştie precis pe unde este, pentru că locurile sunt ocolite de cei care locuiesc acolo. Spun că sunt bântuite, şi pe nici un om de-al locului nu ai să îl faci să-ţi arate unde este, de pildă, Poiana Îngerilor. Cică este chiar lângă peştera de care vă spuneam... Sunt vreo trei locuri pe unde ar putea să fie, dar nimeni nu e sigur... Puţini au ajuns la ea, dar numai Zamolxe se pare că s-ar fi întors.<br />
<br />
Aşeză harta pe bordul maşinii şi se încheie la geacă:<br />
<br />
— Le este frică la toţi de locurile alea, deşi, din câte ştiu eu, îngerii încă nu au făcut rău la nimeni!<br />
<br />
Tom, care îl ascultase cu atenţie, nu părea să fie convins:<br />
<br />
— Ascultă la mine, că îs mai umblat prin lume: toate astea nu sunt decât superstiţii!<br />
<br />
Băiatul nu răspunse, pentru că tocmai atunci intrară în Sebeş, şi el începu să privească atent în faţă. Arătă cu mâna:<br />
<br />
— Acolo, în dreptul casei aceleia albastre, dacă vreţi să mă lăsaţi...<br />
<br />
După ce maşina opri, coborî şi începu să se scotocească încurcat prin buzunare. Tudor coborî şi el, îl prinse de mână zâmbind şi deschise în tăcere portbagajul să-i dea bicicleta. După ce plecară, multă vreme băiatul rămase pe loc făcându-le cu mâna.<br />
<br />
— Ce naiba le faci la toţi, de te iubesc aşa? întrebă Tom înciudat.<br />
<br />
Tudor dădu din umeri<br />
<br />
— Pur şi simplu sunt drăguţ cu ei, politicos şi încerc să îi fac să se simtă bine cât sunt în preajma mea...<br />
<br />
Un timp a condus în tăcere. În spate, Tom privea încruntat pe geam, fără să vadă nimic din casele care îi treceau cu viteză prin faţă. „Încerc să-i fac să se simtă bine cât sunt în preajma mea“, spusese Tudor – şi, fără să vrea, îi veniră în minte scenele de azi-noapte. Era sâmbătă noaptea, şi casa de schimb valutar ar fi trebuit să fie pustie la ora aia. Primiseră mai demult informaţia că patronul nu muta banii peste noapte în altă parte, avea prea multă încredere în seiful lui. Tom, în ciuda înfăţişării masive şi butucănoase, era expertul în seifuri. Nu întâlnise încă încuietoare în stare să-i reziste mai mult de câteva minute. Ăsta urma să fie rolul lui, de restul urma să se ocupe Tudor. Clădirea era întunecoasă şi părea pustie, aşa că au început să opereze spre două dimineaţa, când până şi ultimii cheflii plecaseră la culcare şi nu mai mişca nimic prin cartier. Au pătruns în clădire prin intrarea din spate şi au avut surpriza să îi găsească în camera unde era seiful pe patron, unul dintre bodyguarzi şi o casieră. Stăteau de vorbă în jurul unui birou pe care erau întinse câteva kilograme de bijuterii din aur pe care se pregăteau să le înglobeze în răşină. Tom nici nu şi-a dat seama că în frunţile celor doi bărbaţi apăruse câte o mică gaură însângerată decât atunci când aceştia au început să se prelingă moale spre podea. Cu aceeaşi mişcare de felină Tudor a băgat pistolul în tocul de la subsuoară şi s-a repezit spre casieră, acoperindu-i gura cu mâna tocmai când începuse să ţipe. Era o tânără blondă, slăbuţă, din faţa căreia se mai vedeau numai ochii care priveau înspăimântaţi când la cele două trupuri căzute pe jos, când la ei. „Tu ocupă-te de seif“, i-a spus Tudor cu o voce dintr-o dată răguşită, şi, în timp ce el meşterea mecanismul complicat, în spatele lui s-au auzit un zgomot ca de luptă, o bufnitură, o încercare de ţipăt, apoi numai gemete sacadate. Când a terminat şi s-a întors, i-a văzut pe Tudor şi pe fată încleştaţi în ceea ce ar fi putut să fie o scenă de dragoste, dacă ochii fetei nu ar fi fost atât de înspăimântaţi. Tudor îi luase mâna de la gură şi fata gemea doar, deşi acum ar fi putut să ţipe. Tom bănuia de ce: în ochii fetei sclipea speranţa că poate cei doi se vor mulţumi numai cu asta, şi atunci când vor pleca o vor lăsa în viaţă. Nu a fost să fie: după o vreme mâinile lui Tudor, care mângâiau cu gingăşie gâtul fetei, au început să strângă tot mai tare, fata a început să se zbată, iar după un timp nu a mai mişcat de loc. Tudor s-a ridicat parcă cu părere de rău de pe ea, i-a tras rochia în jos, i-a aranjat hainele, apoi s-a îndreptat spre seif: „Hai să vedem ce găsim noi aici“, a spus el cu voce normală, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şi a început să scotocească în măruntaiele întunecate ale cutiei de oţel. Tom scuturase amărât din cap: „Nu ar fi trebuit să faci asta!“ a spus şi a arătat spre trupul fetei întins pe covor. „Eşti nebun? Ne-ar fi recunoscut imediat... În câteva ore orice poliţist de ţară ar fi avut în mână portretul nostru robot...“<br />
<br />
Tom nu a fost atunci în stare să-i explice ce simţea. Era clar că cei trei nu puteau fi lăsaţi în viaţă, dar, dacă tot trebuia să o ucidă, de ce nu făcuse la fel ca şi cu ceilalţi? Era mai mult decât putea înţelege şi, în ciuda firii lui puţin impresionabile, era sigur că multă vreme o să-l urmărească privirea ei din clipa când şi-a dat seama că va fi ucisă. Nici aurul şi valuta găsită în seif nu au fost în stare să-i scoată din minte acea ultimă privire a fetei, îndreptată spre el ca şi cum i-ar fi cerut ajutorul. Oftă greu şi încercă să se gândească la altceva. Din faţă, Tudor se întoarse spre el şi zâmbi:<br />
<br />
— Iar te gândeşti la fată?<br />
<br />
Tom dădu din cap cu părere de rău:<br />
<br />
— Da, la ea. Mai bine o împuşcai şi pe ea, şi gata... Aşa, în timp ce tu o strângeai de gât, mă privea în ochi de parcă mi-ar fi spus că nu e drept, că spera ca după... ştii tu, să o laşi în viaţă.<br />
<br />
Tudor râse mânzeşte şi nu spuse nimic, ca şi cum prostiile spuse de Tom ar fi fost prea mari ca să merite şi un răspuns.<br />
<br />
— Ştii, începu iar Tom să vorbească într-un târziu, atunci mi-a venit să mă apropii de tine şi să-ţi dau una în cap, şi să plec fără să iau nimic de acolo. Numai să rămână ea în viaţă...<br />
<br />
Tudor îşi atinse cu o mângâiere uşoară tocul pistolului, apoi spuse zâmbind:<br />
<br />
— Mi-am dat seama şi de asta. Numai că ai fi fost mort înainte de a face un pas.<br />
<br />
Tom a oftat uşor fără să spună nimic şi au continuat drumul în tăcere.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Oare cine i-a spus prima dată că este un obsedat sexual? Atunci, la grădiniţă, când l-a prins educatoarea căutând păpuşa sub rochiţă, supărat că nu a găsit nimic? Educatoarea l-a spus mamei lui, dar ea a râs nepăsătoare:<br />
<br />
— Stai liniştită, că aşa sunt toţi băieţii, curioşi! Bine că ridică fusta la păpuşi, şi nu la fetiţe!<br />
<br />
Educatoarea nu s-a lăsat aşa uşor convinsă şi a insistat:<br />
<br />
— Ar fi bine să aveţi grijă de el, altfel o să ajungă un obsedat sexual, sau chiar mai rău... Eu am văzut ce privire pierdută avea când căuta păpuşa aia sub rochiţă!<br />
<br />
Nu îşi mai amintea ce privire putea să aibă, dar nu avea să uite niciodată spaima ce îl încercase atunci când, după ce pândise zile întregi să rămână numai el în clasa unde era vitrina cu păpuşa, a reuşit în sfârşit să o apuce, să îi ridice rochiţa şi să o pipăie înfrigurat între picioare. Se aştepta să găsească acolo orice, dar nu răceala netedă şi dură a plasticului. Un cuţit îi trecuse atunci prin inima de copil, şi de multe ori, când rămânea singur, se pipăia pe furiş între picioare, îngrozit că ar putea întâlni acolo doar duritatea plasticului. Şi uneori, în câte o noapte lungă, un coşmar îngrozitor îl bântuia: se făcea că totul era bine şi frumos şi, dintr-o dată, cineva apărea lângă el şi râzând în hohote îi trăgea în jos pantalonii. Lângă el se aduna atunci o mulţime de oameni şi toţi începeau să râdă. Dar cel mai groaznic lucru era că pipăindu-se între picioare nu întâlnea decât netezimea pe care o simţise atunci, între picioarele de plastic ale păpuşii. Cui ar fi putut să-i spună că după un astfel de coşmar nu se mai simţea cu adevărat bărbat săptămâni întregi? Se elibera cu greu de spaime, dar nu se simţea cu adevărat bine decât după ce înspăimânta la rândul lui şi, mai ales, după ce producea durere şi suferinţă. Şi niciodată, oricât de periculos ar fi fost şi oricât de mult s-ar fi pus în primejdie, nu a putut renunţa la asta. Acum câţiva ani, într-o vreme când coşmarele deveneau tot mai dese şi i se păreau tot mai reale, a fost nevoit să apeleze la un psihiatru.<br />
<br />
— Frica morbidă de emasculare este simptomul unei psihoze latente profunde. Trebuie să vă trataţi, astfel această frică vă va învinge... sau chiar vă va emascula! i-a spus psihiatrul după ce l-a ascultat cu atenţie. Coşmarele sunt consecinţele unor tensiuni de natură sexuală. Nu aţi simţit niciodată nevoia de a produce în mod deliberat suferinţă?<br />
<br />
Întrebarea psihiatrului a venit pe neaşteptate, şi o clipă a fost gata să se dea de gol. După câteva momente de ezitare, a negat cu un glas care i s-a părut tremurat. Psihiatrul, bătrân, blajin şi cu vorba domoală, îl privise cercetător prin ochelari şi nu păruse să îl creadă. Căutase ceva pe biroul lui acoperit de cărţi şi de reviste, în timp ce îi spunea:<br />
<br />
— Dacă nu aţi simţit încă o asemenea nevoie, probabil că în curând veţi simţi. Va trebui să rezolvăm asta, pentru că societatea nu acceptă ca un cetăţean să îşi uşureze propria-i durere prin producerea de suferinţă semenilor săi. Prin legi adecvate, şi-a luat precauţiile necesare ca astfel de cazuri să ajungă după gratii. Ceea ce nu este cazul nostru, nu?”<br />
<br />
Întrebarea nu părea deloc retorică, şi tocmai pregătea un răspuns potrivit când profesorul găsi revista pe care o căuta şi începu să citească din ea: „Tulburările obsesiv-compulsive“.<br />
<br />
— „Lavrenti Beria, şeful NKVD-ului sovietic, suferea de o gravă decompensare psihică şi era bântuit în mod periodic de coşmaruri în care era prins de revoluţionari şi emasculat în public. Medicul lui i-a recomandat un tratament, pe care Beria l-a refuzat în mod constant, pe motiv că îl moleşea. A descoperit în curând un tratament empiric, pe care, în calitate de şef al NKVD-ului, a început să şi-l administreze destul de des: a observat că, dacă viola o femeie, coşmarurile erau pentru un timp alungate. Şi erau alungate pentru o perioadă cu atât mai lungă, cu cât suferinţele provocate victimei erau mai mari. La început săptămânal, apoi chiar mai des, ieşea cu limuzina pe străzile Moscovei şi alegea. Le arăta băieţilor lui viitoarea victimă, care îi era adusă la birou pentru „cercetări“. Unele femei au dispărut cu totul, şi s-a presupus că au fost ucise. În ciuda tăcerii totale impuse, unele zvonuri au început să circule prin Moscova, astfel încât femeile erau îngrozite de câte ori vedeau o limuzină. Era amator în special de fete tinere, cu alură sportivă, şi cei din garda lui personală povesteau că atunci când întâlnea o fată care îi plăcea devenea de nestăpânit. A devenit de notorietate publică o întâmplare cu iz anecdotic, dar perfect adevărată. Într-una dintre zile se plimba departe de ochii lumii, într-o bărcuţă cu motor, împreună cu ministrul culturii. Ghinionul ministrului a fost că lacul pe care se plimbau aparţinea unui club unde se antrenau sportivii. Fără să bănuiască nimic, de bărcuţă s-a apropiat o tânără înotătoare. Se pare că a fost pe placul lui Beria, pentru că fata a fost poftită în barcă, iar ministrul, îmbrâncit în apă. Norocul ministrului, care nu ştia să înoate, a fost că garda personală a lui Beria a observat ce se întâmplă şi a trimis o barcă să îl scoată din apă, în timp ce Beria o viola pe fată. După moartea protectorului său, Stalin, la numai şase luni, foştii lui tovarăşi, scârbiţi de o asemenea comportare, l-au judecat şi l-au executat.“<br />
<br />
Profesorul a terminat de citit şi l-a privit lung. Apoi a pus revista pe birou şi a spus încet:<br />
<br />
— Biograful lui Beria se jură că totul este perfect adevărat. Un tratament cu neuroleptice l-ar fi scutit poate de un astfel de destin, dar lui i s-a părut că e preferabil să se lase condus de instincte. Asemenea cazuri am tratat chiar eu, şi au reacţionat favorabil la tratament. Între timp neuroloepticele au devenit mult mai blânde şi mai selective. Trebuie să facem ceva, pentru că am observat că nu numai societatea se apără împotriva unor astfel de abuzuri, ci chiar natura... sau poate o altă instanţă superioară, ale cărei judecăţi ne sunt inaccesibile nouă...<br />
<br />
Nu a priceput ce a vrut să spună psihiatrul, care i s-a părut chiar mai bântuit de fantasme decât el, pentru că tocmai atunci a intrat asistenta să anunţe că următorul pacient şi-a anulat consultaţia. A plecat grăbit, pentru că simţea o nestăpânită dorinţă de a-şi încerca pe el noul pistol cu amortizor.<br />
<br />
Scutură din cap şi încercă să alunge astfel de gânduri. Acum erau alte urgenţe...<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Îşi reveni cu greu din amintiri şi privi spre Tom, care se uita posomorât pe geam, fără să vadă însă nimic.<br />
<br />
— Lasă, nu te mai gândi la ce a fost, îl încurajă el pe Tom şi privi spre ceas. Să vedem ce facem de acum încolo... Îţi promit că voi fi mai grijuliu. Hai să ascultăm, până una, alta, un buletin de ştiri.<br />
<br />
Până la ora douăsprezece au ascultat câteva piese muzicale, apoi ştirile au început abrupt să le dea planurile peste cap.<br />
<br />
„O teribilă crimă a fost descoperită azi-dimineaţă de fratele unui patron bucureştean. Având întâlnire cu acesta, s-a dus să îl caute la sediul firmei. Îngrijorat de lipsa oricărei mişcări şi de absenţa fratelui, acesta a anunţat poliţia. După ce au spart uşa, i-au descoperit pe patron, casieră şi unul dintre bodyguarzi ucişi şi zăcând într-o baltă de sânge. Deşi primul motiv al crimei pare a fi jaful, autorităţile nu exclud nici posibilitatea unei răfuieli între grupări mafiote pentru controlul pieţelor valutare. Surse din cadrul poliţiei, care au dorit să îşi păstreze anonimatul, au avansat ipoteza că patronul ucis se ocupa şi cu traficul ilicit cu aur, ceea ce ar constitui, de fapt, adevăratul motiv al crimei... Poliţia are deja un cerc de suspecţi ale căror semnalmente au fost transmise la punctele de frontieră, pentru că se bănuieşte că făptaşii vor încerca să părăsească ţara.“<br />
<br />
În timp ce Tom trăgea cu un gest inconştient sacoşa cu aur şi valută mai aproape de el, Tudor, care după ce se terminaseră ştirile dăduse aparatul de radio mai încet, conducea preocupat, bătând cu o mână ritmul muzicii în volan. Un plan atât de bine pus la punct fusese complet dat peste cap de un amănunt pe care nu avea cum să îl prevadă. Dacă totul ar fi mers aşa cum plănuiseră, jaful ar fi fost descoperit numai luni dimineaţă, când ei ar fi fost deja în Italia. Sau poate chiar mai departe... Aşa, va trebui să găsească altceva, şi, în timp ce îşi frământa mintea să găsească o soluţie, ochii îi căzură pe harta uitată de puşti pe bordul maşinii. O trase mai aproape şi o privi din când în când cu coada ochiului când drumul îi permitea. Ochii prinseră a-i străluci, ca întotdeauna când găsea soluţia la o problemă ce părea imposibil de rezolvat. Tocmai intrau într-o comună sau orăşel, nici nu îşi dădea bine seama ce anume este. Important era că a dat cu ochii tocmai la timp de vânzătoarea care se pregătea să tragă gratiile la singurul magazin mai răsărit din zonă. A parcat brusc în dreptul ei şi i-a făcut semn lui Tom să îl urmeze. Strada era pustie cât se zărea cu ochii, aşa că, punându-şi la bătaie tot farmecul şi o minciună bine ticluită, au reuşit să o facă pe femeie să se întoarcă din drum şi să le vândă două biciclete şi două costume de trening. Un bacşiş generos şi mulţumirile anticipate ale nepoţilor care vor primi de data asta cadourile mult aşteptate au făcut-o să îi ajute chiar să îşi aşeze bicicletele în portbagaj.<br />
<br />
La multe minute după ce au plecat, Tom îşi luă inima în dinţi şi îl întrebă:<br />
<br />
— Poate îmi spui, totuşi, ce ai de gând?<br />
<br />
Tudor îl privi ciudat, de parcă l-ar fi văzut prima dată. Apoi se concentră la condus, privind din când în când harta pe care o uitase puştiul pe bordul maşinii, ca şi când nici nu l-ar fi auzit pe Tom. Conduse aşa minute în şir, apoi, chiar înainte de a intra în Simeria, văzu drumeagul pe care îl aştepta, coti scurt pe el, şi maşina începu să se scuture pe drumul prost pietruit. Abia acum se relaxă şi se întoarse zâmbind spre Tom:<br />
<br />
— M-ai întrebat ce planuri am? Păi, am să ţi le explic imediat.<br />
<br />
Se concentră un timp la drumul care devenea din ce în ce mai prost, pe măsură ce se îndepărtau de şoseaua principală.<br />
<br />
— E clar chiar şi pentru tine că nu mai putem ieşi prea curând din ţară. Am presupus că nu va şti nimeni de noi până luni, când urma să fim departe.<br />
<br />
Ocoli o căruţă cu fân trasă din greu de doi cai costelivi şi continuă:<br />
<br />
— Unde să ne ascundem? Până la urmă se va ajunge şi la noi. Cel care ţi-a vândut pontul, mai devreme sau mai târziu, va ciripi. Se va afla că am fost noi. E o problemă de zile până când fiecare poliţist de ţară va avea fotografiile noastre în mână, privind atent la toate maşinile care trec pe lângă el. Îşi vor aminti de noi toţi cei cu care am vorbit şi se va reface ruta pe care am parcurs-o... Se va ajunge la concluzia că vrem să ieşim din ţară pe undeva prin zona Arad sau Timişoara. Nici nu greşesc prea mult, pe acolo voiam să ieşim. Numai că noi vom scăpa de maşină şi vom sta ascunşi undeva suficient de mult timp, o săptămână, două, nu mai mult, cât să se presupună că am trecut graniţa cu o călăuză, pe jos sau sub o identitate falsă. Apoi, când apele se vor linişti, vom putea pleca uşor, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, cu paşapoartele alea false.<br />
<br />
Tom clătină din cap cu îndoială:<br />
<br />
— Sună bine ce zici, numai că nu văd unde am putea sta destul de mult timp până se vor linişti apele, cum spui tu...<br />
<br />
Tudor bătu cu arătătorul în harta puştiului:<br />
<br />
— Uite, aici!<br />
<br />
Tom se aplecă în faţă peste banchetă şi, când Tudor îşi luă degetul, citi: Poiana Îngerilor.<br />
<br />
— Eşti nebun? se revoltă el. Tu chiar ai luat de bune toate câte le-a spus puştiul ăla? Chiar crezi că vârful nu mai ştiu cum şi poiana asta dispar aşa, în neant, şi noi o dată cu ele?<br />
<br />
Tudor râse subţire şi se întoarse să îl privească mai bine. Apoi, tot bine dispus, îi răspunse:<br />
<br />
— Nu trebuie să cred asta eu... şi nici tu. E destul că o creadă cei din jur. Localnicii de acolo. Vom fi feriţi mai bine ca în oricare altă parte, crede-mă.<br />
<br />
— Bine, spuse Tom încă neconvins. Să zicem că stăm acolo o săptămână, două. E vară, putem dormi oriunde, chiar şi în peştera aia, dacă o găsim. Dar te-ai gândit ce o să mâncăm în astea două săptămâni? Scoarţă de copaci?<br />
<br />
Tudor opri maşina şi trase harta mai aproape de el, începând să o studieze atent. Păru satisfăcut de rezultat, pentru că se întoarse zâmbind spre Tom şi spuse:<br />
<br />
— Asta, ne vom lămuri la faţa locului. Ne vom descurca noi cumva. Important este să ajungem la cabana Gura Apei cât mai nebăgaţi în seamă. Aşa că o să căutăm un loc unde să scăpăm de maşină, ne transferăm bagajele în rucsacuri şi o pornim pe biciclete pe drumurile astea de ţară, ocolind cât putem de mult localităţile importante.<br />
<br />
Au mai mers cu maşina câtva timp. Satele deveneau tot mai rare şi aveau denumiri tot mai ciudate. Apoi, după kilometri întregi de drum pustiu în care nu au întâlnit nici o maşină şi nici o căruţă, Tudor a oprit maşina lângă o râpă prăpăstioasă ce părea potrivită cu ceea ce avea de gând. Au mutat în rucsacuri tot ce aveau nevoie, au îmbrăcat treningurile şi au împins maşina în râpă. Un timp a coborât încet, apoi a prins viteză. O stâncă îi apăru în drum, şi maşina se clătină gata să se răstoarne, dar îşi reveni în ultimul moment şi coborî cu viteză mai departe. În schimb a doua stâncă, ceva mai mare şi mai colţuroasă, îi veni de hac, şi maşina se răsturnă mergând aşa, târâş, un timp, apoi dispăru în vegetaţia bogată de pe fundul râpei.<br />
<br />
Tudor zâmbi mulţumit:<br />
<br />
— Ai văzut? Parcă am aşezat-o cu mâna. Nimic nu se mai vede... Mă rog, poate doar arbuştii ăia îndoiţi când a mers târâş. Dar după prima ploaie nu se va mai vedea nimic. Ar fi un ghinion chior să o găsească careva prea repede.<br />
<br />
Îl privi pe Tom cum îşi aşeza morocănos rucsacul. Ca orice orăşean ce se respectă, ura efortul fizic care nu este făcut la o sală de forţă, şi perspectiva unui drum de zeci de kilometri pe biciclete nu îl încânta.<br />
<br />
— Hai la drum! îl bătu Tudor încurajator pe umăr. Până diseară ar fi bine să ajungem...<br />
<br />
Tom avusese dreptate să nu fie încântat de drumul care îi aştepta. Din el nu reţinuse decât crâmpeie vagi de drumuri prost pietruite, desfundate de ape, sate tot mai mici ascunse prin văi, cu casele stând parcă la pândă în mijlocul unor adevărate explozii vegetale. Din când în când, întâlneau în cale câte o căruţă încărcată cu fân, din vârful căreia îi privea bănuitor un muntean posac.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Au ajuns la cabana Gura Zlata chiar când soarele apunea undeva în dreapta, după Vârful Pietrei. În stânga, luminat de ultimele raze de soare, strălucea alt vârf impresionant: era Retezatul, după cum le explică un binevoitor care stătea rezemat de gardul de piatră al cabanei. Până la urmă se dovedi că trebuia să plătească pentru a putea trece mai departe. Taxă de intrare în rezervaţia Retezat – şi o plătiră chiar la omul care îi lămurise.<br />
<br />
Tom, zgârcit de felul lui, vru să se împotrivească, dar o privire tăioasă a lui Tudor îl făcu să îşi înghită vorbele şi să scoată banii.<br />
<br />
După ce plecară mai departe, Tom începu să vorbească înainte ca Tudor să apuce să spună ceva:<br />
<br />
— Gata, ştiu! Trebuie cu orice preţ să ne pierdem urmele... Presupunând că cineva întreabă de noi şi aici, e mai bine să creadă că am urcat spre Retezat. Aşa e?<br />
<br />
Tudor zâmbi mulţumit:<br />
<br />
— Ai nimerit-o de data asta! Uite, acolo, în spate la tufişurile alea, lăsăm şi bicicletele. Tot nu ne mai sunt de folos acum...<br />
<br />
Ascunseră bicicletele după nişte tufişuri bogate de ienupăr şi, după ce plecară, Tom privi cu îndoială spre locul acela.<br />
<br />
— Mă întreb dacă cei care le vor găsi nu vor anunţa salvamontiştii că doi excursionişti nu şi-au mai recuperat bicicletele.<br />
<br />
— Ai uitat ce ne-a spus puştiul... că le-au furat în numai două ore bicicletele...<br />
<br />
Păşind voiniceşte în urma lui Tudor, care făcea paşi mari pe cărăruia ce urca şerpuind spre înălţimi, Tom bodogăni ca pentru el:<br />
<br />
— Şi se mai spunea că oamenii de la munte sunt oameni simpli şi cinstiţi...<br />
<br />
Tudor îl auzi şi-i răspunse fără să se întoarcă:<br />
<br />
— Se spunea bine... Numai că nu vezi tu... Acum, la vremea asta a anului, muntele este mai plin de orăşeni ticăloşi ca noi decât de munteni simpli şi cinstiţi – şi râse singur de gluma pe care o făcuse.<br />
<br />
Au urcat în tăcere mai bine de o oră, fără a se mai întâlni cu nimeni. Între timp se întunecase bine şi, ca să consulte harta, Tudor a fost nevoit să aprindă lanterna. A folosit-o scurt şi cu fereală, de parcă i-ar fi fost frică să nu îi vadă cineva. Îi arătă lui Tom un punct pe hartă:<br />
<br />
— Uite, aici! Colonia Tomeasa... Ştii cumva ce este? L-ai auzit pe puşti pomenind ceva de ea?<br />
<br />
Uitându-se posac pe hartă, Tom scutură din cap.<br />
<br />
— Nu a pomenit... Poate că a luat-o prin altă parte...<br />
<br />
Dar Tudor nu îl mai asculta deja; o pornise cu paşi mari mai departe, spunându-i peste umăr:<br />
<br />
— E posibil să fie vreo colonie pentru muncitorii forestieri. Mai bine să o ocolim.<br />
<br />
Aproape de miezul nopţii, s-au oprit într-o viroagă, la adăpostul îndoielnic al unei stânci ce părea gata să se prăvale peste ei. Au mâncat încet, fără să spună nici unul nimic, şi au căzut răpuşi de oboseală şi de aerul tare al muntelui.<br />
<br />
S-au trezit la prima oră a dimineţii, alarmaţi de un duruit uşor. Câteva capre negre fugeau speriate spre înălţimi.<br />
<br />
— Ce le-o fi speriat? întrebă neliniştit Tom.<br />
<br />
— Aflăm noi imediat, îl linişti Tudor. E chiar în drumul nostru. Poate să fie vreun lup sau chiar vreun urs, adăugă el şi pregăti pistolul. Asta, aşa, pentru orice eventualitate, adăugă văzând privirea îngrijorată a lui Tom.<br />
<br />
Au mai îmbucat în grabă ceva, iar Tudor a cercetat cu atenţie harta, privind apoi vârfurile din jur şi încercând să se orienteze.<br />
<br />
— Suntem aproape. De acum trebuie să găsim o casă sau o stână izolată şi să convingem pe cineva să ne arate drumul. E plin pe aici de denumiri ciudate: Poiana Zânelor, Poiana Îngerilor, Apa Albă, Apa Neagră... Trebuie să găsim vreun localnic de la care să aflăm sigur care sunt locurile alea bântuite prin care nu prea le place să umble.<br />
<br />
Au găsit mai repede decât s-au aşteptat o casă izolată, şi, după fumul care se ridica din coş, ca şi după zgomotul de animale, şi-au data seama că gospodarii se treziseră chiar dacă soarele abia făcuse ochi. S-au apropiat cu paşi furişaţi, întâmpinaţi de lătrăturile furioase ale unui câine. Tudor l-a doborât cu un foc tăcut şi precis, apoi au ascultat atenţi să vadă dacă vine cineva. Undeva în spate, în grajd, un bătrân înalt, ciolănos dădea de mâncare la vite, iar într-un şopron aflat ceva mai departe o bătrână îşi făcea de lucru cu păsăretul.<br />
<br />
— Să vedem în casă, a şoptit Tudor şi a pornit-o cu paşi furişaţi spre uşă, intrând şi făcându-i semn celuilalt să-l urmeze.<br />
<br />
Au intrat şi în faţă li s-a deschis un hol lung, cu câteva uşi. De după una dintre ele se simţea mişcare şi se auzeau zgomote de cratiţe mutate. Făcându-i semn lui Tom să tacă, au trecut încet pe lângă bucătărie şi au deschis uşurel celelalte trei uşi. O sufragerie şi două dormitoare. În unul dintre ele patul era nefăcut, şi când să iasă au auzit uşa bucătăriei deschizându-se. S-au tras înapoi, călcându-se pe picioare, şi s-au dat după un dulap. Uşa s-a deschis şi în încăpere a intrat o fată tânără, cu braţele pline de aşternuturi. S-a apropiat de pat fără să îi vadă şi s-a aplecat să întindă cearşaful. Avea pe ea numai o rochiţă scurtă de bumbac, şi când s-a aplecat i s-au văzut picioarele lungi şi bronzate. Tom l-a auzit pe Tudor cum înghite în sec şi a oftat greu:<br />
<br />
— O, Doamne, nu din nou!<br />
<br />
La auzul vocii străine fata s-a întors speriată şi i-a privit cu ochi mari. A dat să ţipe, dar Tudor ajunsese deja lângă ea şi-i acoperea gura cu o palmă. Respira greu şi o privea pe fată în ochi.<br />
<br />
— Ascultă-mă bine. Dacă faci ce îţi spun, îţi promit că nu îţi facem nici un rău. Vreau doar să îmi răspunzi la nişte întrebări, ai înţeles?<br />
<br />
După ce fata dădu uşor din cap, Tudor îşi luă mâna de pe gura ei şi o privi mai bine. Avea părul bălai şi o faţă plăcută; nu era o frumuseţe care să câştige cine ştie ce premiu, dar mirosul de flori de câmp şi de trup de femeie ce venea dinspre ea îl făcu să strângă din dinţi înainte de a începe să vorbească. Închise ochii şi încercă să alunge valul roşu care începea să-i acopere vederea. Respiră adânc, apoi întrebă:<br />
<br />
— Cine sunt cei doi de afară?<br />
<br />
Fata avu o ezitare, aşa că Tudor o înghionti cu pistolul:<br />
<br />
— Repede, altfel...<br />
<br />
— Bunicii mei, răspunse fata fără să mai aştepte alt îndemn.<br />
<br />
— Cine mai locuieşte aici?<br />
<br />
— Numai noi trei.<br />
<br />
— Părinţii tăi unde sunt?<br />
<br />
— Locuiesc în Haţeg... Şi eu locuiesc tot acolo, numai peste vară vin la bunicii mei, adăuga fata văzând că pauza se prelungeşte.<br />
<br />
„Prost moment ţi-ai ales, fato, să-ţi vizitezi bunicii!“ îşi spuse Tom văzând cum Tudor respiră mai greu şi se înroşeşte la faţă.<br />
<br />
Tudor aruncă o privire în jur, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că totul era în ordine, dar oricum nu prea îi mai păsa de asta. Aruncă pistolul spre Tom şi-i şopti şuierat:<br />
<br />
— Ai grijă la cei de afară – apoi se întoarse spre fată, care îl privea cu ochii mari.<br />
<br />
— Lasă-mă! Mi-ai promis doar..., mai apucă el să audă, apoi se lăsă cuprins de valul roşu al nebuniei.<br />
<br />
O răsturnă pe pat cu o mişcare brutală, acoperindu-i gura cu mâna să nu ţipe. Era cu ochii închişi; nu mai avea nevoie de văz, se lăsa călăuzit numai de celelalte simţuri şi de valul ameţitor care îl purta spre împlinire. Clănţăni asemenea unui lup când i se păru că întâlneşte rezistenţă, mâinile transformate în gheare rupseră pânza subţire, îşi auzi ca de undeva de departe gemetele sacadate, apoi se auzi strigând eliberat, pentru cât timp oare, de furia roşie din el. Îşi reveni cu greu, scuturat de umeri de Tom. Sub el fata plângea în hohote, acoperindu-şi ochii cu mâna. Se ridică brusc de pe ea şi-şi recuperă pistolul de la Tom.<br />
<br />
— Am crezut că vei face la fel ca atunci, spuse Tom uşurat. Eram pregătit să te opresc. Avem nevoie de ea...<br />
<br />
— Da, avem nevoie de ea, confirmă Tudor încă respirând greu. Să-ţi intre bine în cap! Nu ucid fără rost şi nici din plăcere. Şi acum du-te şi adu-i pe cei doi bătrâni.<br />
<br />
Se întoarse spre fată, care stătea ghemuită pe pat şi plângea în hohote:<br />
<br />
— Şi tu, ce ai rămas acolo înţepenită? Mai vrei o dată? Se poate rezolva, dacă mă superi...<br />
<br />
Merse la fereastră şi privi afară, unde Tom păşea cu paşi mari spre grajd. Aruncă o privire în jur, apoi se aplecă spre fată:<br />
<br />
— Scoală-te şi îmbracă-te! Avem nevoie de tine...<br />
<br />
În timp ce fata se îmbrăca cu mişcări încete, Tom intră în cameră cu cei doi bătrâni. Părură să-şi dea seama dintr-o privire ce se întâmplă, şi bătrâna se repezi spre fată să o ia în braţe, în timp ce în ochii bătrânului apăru o lucire încrâncenată.<br />
<br />
— Ascultaţi-mă bine, spuse Tudor şi o îndepărtă pe bătrână de lângă fată. Dacă faceţi ce vă spun, nu o să vi se întâmple nimic. Dacă faceţi vreo prostie, vă curăţ. Şi încep cu ea, arătă el ameninţător spre fată.<br />
<br />
După ce se liniştiră, îşi ridică de jos rucsacul şi i-l aruncă bătrânei.<br />
<br />
— Umple-l cu ceva de ale gurii! Pâine, slănină, cârnaţi, orice găseşti pe acolo, cât să ajungă la trei inşi pentru vreo săptămână. E pe aici pe undeva un loc numit Poiana Îngerilor? Ăla unde nu se prea înghesuie turiştii şi localnicii să rămână peste noapte?<br />
<br />
Fata şi bătrânul se priviră ciudat, fără să spună nimic. După un timp bătrânul spuse cu greutate:<br />
<br />
— Este un asemenea loc, dar nu se poate ajunge aşa uşor acolo... Sunt locuri bântuite şi este primejdios...<br />
<br />
— Mai scuteşte-mă cu superstiţiile! sări cu gura şi Tom, care îşi pierduse firea de atâtea amânări. Dacă era periculos, se numea Poiana Diavolului sau Poiana Bântuită. Dar în Poiana Îngerilor ce primejdii pot să fie? Poate îngeri care se plimbă de colo-colo cu ţambale din ălea verticale şi care beau lapte şi miere toată ziua...<br />
<br />
— Se numesc harfe, deşteptule, îl corectă amuzat Tudor şi se întoarse ameninţător spre bătrân: Ascultă aici cum o să facem: fata asta ne duce în poiana aia cu îngeri. Rămânem acolo o săptămână... Dacă între timp faceţi vreo prostie sau anunţaţi pe cineva, să ştii că nu o s-o mai vedeţi în viaţă. Ai înţeles?<br />
<br />
Bătrânul încuviinţă din cap posac şi spuse:<br />
<br />
— Am înţeles, dar v-aş ruga să mă lăsaţi pe mine să vă duc acolo. Fătuca asta e tânără şi nepricepută, să nu vă rătăcească prin cine ştie ce coclauri...<br />
<br />
Fata se ridică de pe pat şi spuse moale:<br />
<br />
— Lasă, bunule, mă duc eu cu ei. De-acum, ce mai contează?<br />
<br />
Bătrânul lăsă capul în jos fără să spună nimic, şi Tudor privi bănuitor de la unul la altul.<br />
<br />
— Să nu încercaţi să puneţi ceva la cale, că vă termin, ameninţă el cu o voce rece şi luă rucsacul de la bătrâna care tocmai intrase.<br />
<br />
Îl aşeză cu mişcări rapide în spate şi îi grăbi pe bătrâni, care nu mai terminau să îşi îmbrăţişeze nepoata, apoi porniră să urce spre muntele ce se profila masiv şi sobru deasupra lor.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
La început cărarea era uşoară, dar, pe măsură ce trecea timpul, se făcea tot mai abruptă, şi fata, obişnuită cu muntele, le-o lua mereu înainte, până când Tudor îi spuse răspicat:<br />
<br />
— Nu mai alerga aşa! Să nu îţi închipui că poţi fi mai iute decât glonţul meu...<br />
<br />
Pentru prima dată fata se întoarse şi îl privi drept în ochi:<br />
<br />
— Nu încercam să fug. Pur şi simplu trebuie să ajungem până la amiază, altfel va trebui să aşteptăm până mâine. În Poiana Îngerilor nu se poate pătrunde oricând...<br />
<br />
Tom începu să râdă.<br />
<br />
— Adică un fel de „Atenţie, se închid uşile!“, ca la metrou.<br />
<br />
Fata dădu din umeri şi porni iar să urce. Începură şi ei să meargă în urma ei, şi, privindu-i mersul săltat care făcea să îi fluture rochiţa subţire în jurul şoldurilor, Tom se uită îngrijorat spre Tudor, care îşi muşca neliniştit buzele. Se apropie de el şi-i şopti la ureche:<br />
<br />
— Ai răbdare, pentru numele lui Dumnezeu, până ajungem! Atunci va fi a ta o săptămână întreagă, dar trebuie să ajungem mai întâi acolo...<br />
<br />
Tudor dădu aprobator din cap şi îşi mută privirea de pe rochiţa fetei, fluturând ademenitor înaintea lor. Ca şi cum ar fi simţit că se vorbeşte de ea, fata se opri pe o mică movilă şi le arătă undeva în faţă.<br />
<br />
— Uitaţi-vă, aproape am ajuns. Dincolo de pârâu este Poiana Îngerilor.<br />
<br />
Se opriră toţi trei să privească. În josul moviliţei pe care se oprise fata părea că începe cu adevărat Raiul. Ca şi cum munţii ar fi adunat tot ce au găsit mai frumos să aştearnă în faţa lor. Verdele crud al ierbii alpine abia se mai zărea sub puzderia de flori multicolore care părea că se întrec în a atrage privirea asupra lor. Nu te puteai hotărî la care să te uiţi mai întâi şi îţi venea să te plimbi aşa prin mijlocul lor, înconjurat de miriadele de culori şi ameţit de amestecul de mirosuri. Un pârâu zglobiu trecea susurându-şi apele spre capătul pajiştii şi un abur uşor plutea deasupra lui. Dincolo de el totul părea şi mai minunat, dar poate că era numai o iluzie din pricina aburului. Au pornit să coboare de pe movilă, şi Tom a murmurat ca pentru el, dar l-au auzit toţi:<br />
<br />
— Acum ştiu de ce au numit locul acesta Poiana Îngerilor!<br />
<br />
Ajunseră lângă pârâu şi fata se opri în faţa lui. Apa nu părea să fie foarte adâncă, poate până la brâu, în nici un caz mai mare. Din loc în loc, acolo unde râul era mai lat, se vedeau pietre ieşind din apă, care ar fi ajutat la o adică să îl treci, chiar fără să te uzi.<br />
<br />
Tudor se uită la fată, care privea pierdută în apele cristaline ale pârâului.<br />
<br />
— De ce te-ai oprit? întrebă el şi privi cercetător spre malul celălalt; nu se vedea nimic suspect.<br />
<br />
Fata întoarse spre ei nişte ochi mari şi plini de lacrimi. Suspină o dată adânc, apoi spuse:<br />
<br />
— M-am oprit pentru că trebuie să vă întreb încă o dată dacă sunteţi siguri că vreţi să mergeţi acolo. Legendele spun că nimeni nu s-a mai întors niciodată de acolo. Decât poate Zamolxe, dar nimeni nu ştie cum a făcut-o...<br />
<br />
Tudor se luă cu mâinile de cap:<br />
<br />
— Gata cu basmele, treceţi odată...<br />
<br />
Fata începu să se dezbrace încet, aruncându-şi hainele una câte una în râu. Apa le lua tăcută şi le purta zglobie în jos ca şi cum s-ar fi jucat cu ele.<br />
<br />
— Eşti nebună? întrebă Tudor când fata rămase dezbrăcată în faţa lui, dar ea, fără să spună nimic, păşi încet prin râu până pe malul celălalt...<br />
<br />
Păşiră şi ei prin râu şi îl trecură cu ochii ţintă la trupul gol al fetei, fără să simtă răceala apei de munte. Până şi Tom, care nu se ştia un nestăpânit în privinţa femeilor, auzea acum sângele cum îi bubuia în urechi în timp de privea rotunjimile ei aţâţătoare.<br />
<br />
— O să îţi fie frig noaptea fără haine, îi spuse el fetei după ce ajunseră dincolo, dar chiar în timp ce vorbea îşi dădu seama că nu o să-i fie.<br />
<br />
Aerul părea mai cald aici, încărcat cu mirosuri noi, încă mai îmbătătoare. Fata, care abia acum îşi dădu seama că nici nu o întrebaseră cum o cheamă, se întoarse sfidător spre ei:<br />
<br />
— Nu, nu o să îmi fie frig, răspunse ea şi îi privi netemătoare drept în faţă.<br />
<br />
Tom îl auzi mai întâi pe Tudor scoţând un muget, apoi îl văzu cum aruncă rucsacul cât colo şi se aruncă lacom asupra fetei. O trânti jos pe iarba plină de flori şi se grăbi, parcă picat în transă, să îşi dea hainele jos. Reuşi într-un târziu, graba şi nerăbdarea mai mult încurcându-l, şi muşcă sălbatic dintr-un sân, când rămase dintr-o dată nemişcat deasupra fetei, care îl privea zâmbind, fără să se împotrivească în nici un fel.<br />
<br />
Tudor scoase un urlet neomenesc şi se ridică în genunchi între picioarele depărtate ale fetei. Apoi se sculă cu totul în picioare, în timp ce fata rămăsese mai departe întinsă pe jos, nepăsătoare.<br />
<br />
— Nu se poate, gemu el şi îşi urlă încă o dată durerea spre înălţimi, în timp ce, pentru a nu ştiu câta oară, mâna lui pipăia în gol între picioare, unde nu întâlnea decât aceeaşi netezime rece pe care, cu ani în urmă, o întâlnise la păpuşă.<br />
<br />
— E un coşmar, bâiguia el neputincios. Am să mă trezesc îndată...<br />
<br />
Tom se uită la fata întinsă pe jos, a cărei poziţie părea să nu mai aibă dintr-o dată nimic impudic. Privi mult până să înţeleagă de ce: sânii păreau să i se retragă în interiorul corpului, fără să lase nici cel mai mic semn, nici măcar sfârcurile, părul pubian începu şi el să i se risipească undeva ca un abur şi, în curând, în faţa lui nu mai rămase decât o fiinţă la fel de asexuată ca o păpuşă. Gemetele lui Tudor îl făcură să se întoarcă spre el: cu un gest devenit deja reflex, acesta se pipăia mereu între picioare, şi netezimea întâlnită îl făcea de fiecare dată să scoată acelaşi geamăt dureros. Aruncă jos din spate rucsacul în care avea bijuteriile. Din izbitură, acesta se deschise, şi strălucirea aurului se amestecă printre culorile florilor. „Aurul n-are trecere în cer“, şopti el ca în transă versul unei melodii auzite cândva în copilărie, dar nici unul dintre cei doi nu privi spre el, pentru că, în momentul acela, fata se ridică de jos cu graţie şi le zâmbi. Încă mici, pe umeri îi fluturau două aripi care creşteau văzând cu ochii. Cei doi bărbaţi, ca la un semn, priviră spre pârâul pe care îl trecuseră cu numai câteva minute în urmă. Deşi ar fi trebuit să fie la numai câţiva paşi, aburul tremurător care plutea deasupra lui îl făcea să pară la depărtări de neatins.<br />
<br />
Ca în transă, Tom făcu câţiva paşi spre pârâu şi, când îl văzu cum se pierde pe de-a-ntregul în depărtare, păru să accepte totul cu detaşare şi începu să râdă încet. Hainele de pe cei doi începură să se destrame încet şi ele, apoi, după, un timp le luă zefirul mirositor care adia uşor în jurul lor.<br />
<br />
Rămaseră toţi trei tăcuţi, goi, privindu-se atenţi unul pe altul în timp ce aşteptau să le crească aripile.<br />
<br />
<br />
Sergiu Someşan - Poiana îngerilor<br />
Editura Aldus, 2004<br />
<br />
<br />
Alte articole şi proze ale autorului la adresa:<br />
http://somesan.home.ro/<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LINK-URI ALESE<br />
<br />
<br />
AlthernaTerra<br />
Redactor: Bogdan Teodorescu<br />
http://www.atsf.ro<br />
<br />
Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />
Redactor: Duşan Baiski<br />
http://http://www.hgwells.ro/<br />
<br />
Atelier KULT<br />
Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />
http://www.atelierkult.com/<br />
<br />
Bilet de voie<br />
Redactor: Györfi-Deák György<br />
http://www.bilet.go.ro<br />
<br />
Curierul de seară<br />
Redactor: Robert David<br />
http://curierul.unicult.ro<br />
<br />
Editura Pygmalion<br />
Redactor: Vlad Dercaci<br />
http://www.pygmalion.ro<br />
<br />
Hinterland<br />
Redactor: Florin Pîtea<br />
http://www.geocities.com/themaddancinggod<br />
<br />
Literatura şi artele imaginarului<br />
Redactor: Marian Coman<br />
http://www.imaginar.tk/<br />
<br />
LiterNet<br />
Redactor: Răzvan Penescu<br />
http://www.liternet.ro/<br />
<br />
Net SF<br />
Redactor: Cătălin Sandu<br />
http://www.netsf.org/<br />
<br />
Noesis<br />
http://www.noesis.ro<br />
<br />
Pagina cronicarului<br />
Redactor: Dan Rădulescu<br />
http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br />
<br />
Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />
http://www.literati.net/Gheo/<br />
<br />
Pagina personală Dan Marius Sabău<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
Pagina personală Sergiu Someşan<br />
http://somesan.home.ro/<br />
<br />
Psycomix<br />
Redactor: George Lupeanu<br />
http://www.psycomix.dap.ro<br />
<br />
Romanian Top 10 SF<br />
Redactor: Claudiu Oprea<br />
http://ivyco.com/sf/<br />
<br />
Scriptmania<br />
http://www.scriptmania.rdsct.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ARHIVA ON-LINE<br />
<br />
<br />
Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br />
<br />
Pro-Scris nr. 1<br />
(17.07 - 15.09.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 2<br />
(17.09 - 17.12.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 3-4<br />
(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 5-6<br />
(24.04 - 08.08.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 7-8<br />
(09.08 - 19.11.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 9-10<br />
(20.11.2001 - 03.03.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 11-12<br />
(04.03 - 10.06.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 13-14<br />
(10.06 - 05.10.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 15-16<br />
(06.10.2002 - 10.02.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />
(11.02 - 20.05.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />
(21.05 - 13.09.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />
(14.09 - 15.12.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />
(16.12.2003 - 15.03.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />
(16.03 - 27.06.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />
(28.06 - 16.10.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />
(17.10 - 20.12.2004) <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
INDEX DE AUTORI<br />
<br />
<br />
* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Săsărman, Georghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Georghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Georghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />
Săsărman, Georghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />
Săsărman, Georghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CASETĂ TEHNICĂ<br />
<br />
<br />
rEAliZaTORi:<br />
<br />
Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />
Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br />
<br />
<br />
aU CoLAboRaT:<br />
<br />
Mihaela Bufnilă<br />
Ovidiu Bufnilă<br />
Constantin Cozmiuc<br />
Sandu Florea<br />
Simone Györfi<br />
Robert Lazu<br />
Dan Marius<br />
Mircea Opriţă<br />
Liviu Radu<br />
Sergiu Someşan<br />
<br />
Free JavaScripts<br />
provided by<br />
The JavaScript Source<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VA URMA...<br />
<br />
<br />
Lumea începe şi sfârşeşte-n mine.<br />
<br />
Ca algele din spumă de oceane<br />
Dospite-n mâl albastru de ceruri sfărâmate<br />
Cresc cântecele mele subterane.<br />
<br />
Mi-i inima la adăpost<br />
Ca un culbec în fundul unei grădini pustii.<br />
Hotarele mele sunt: cel care am fost<br />
Şi cel ce voi fi - hotare pustii.<br />
<br />
Căci viaţa mea de adineaori<br />
Mi-i tot atâta de departe<br />
Ca viaţa celei mai uscate mumii,<br />
Şi pentru mine tot ce nu-i prezent - e moarte.<br />
<br />
Singur? Ce vorbă lipsită de-nţeles!<br />
Sunt "tu" şi "el" şi "voi" aşa de des!<br />
De-atâtea ori Sfinx şi Oedip!<br />
Trăiesc în mine ca o pădure-n mii de frunze.<br />
Ca vântu-n mii de fire de nisip.<br />
<br />
Dac-aş fi vrut (pe vremea când visam)<br />
Să fi fost altfel decât sunt<br />
Aş fi vrut să mă fi născut pământ,<br />
Cu râme-n mine, rădăcini şi iarbă<br />
Pe fruntea mea boltită către soare.<br />
<br />
Sau poate... aş fi vrut să mă fi născut Soare.<br />
<br />
(Alexandru Philippide - Schiţă pentru autoportret) <br />
<br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-60369290972231307862014-07-14T11:33:00.000+03:002014-08-25T08:09:51.097+03:00Pro-Scris 1 (33-34) / 20 aprilie 2005 (text only).<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br />
<br />
PRO-TEST<br />
Cătălin Ionescu - Pre-Istorie: Televiziunea Nemira & Radio Ga-Ga<br />
Györfi-Deák György - Pre-Caritate<br />
<br />
PRO-EMINENŢE<br />
* Mircea Opriţă<br />
Voicu Bugariu - Împlinirea unui scriitor<br />
Cătălin Ionescu - Despre reeditări<br />
Györfi-Deák György - Codul Opriţă<br />
* Alexandru Ungureanu<br />
* * * - Dicţionarul SF<br />
Cornel Galben - Alexandru Ungureanu<br />
Constantin Gherasim - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag"<br />
Mihail Grămescu - Alexandru Ungureanu<br />
Györfi-Deák György - Dincolo de clepsidră<br />
Cătălin Ionescu - Evadarea<br />
Marina Nicolaev - Alexandru<br />
Mircea Opriţă - Alexandru Ungureanu<br />
Constantina Paligora - Epitaf pentru un prieten<br />
Doina Pienescu - Alexandru Ungureanu<br />
Cornel Robu - Alexandru Ungureanu<br />
Gheorghe Secheşan - Asumarea lumii interioare<br />
Cristian Tamaş - Dincolo de Marele Prag<br />
Dănuţ Ungureanu - Sandu<br />
* J.R.R. Tolkien<br />
Robert Lazu - Elrond şi Elros<br />
Györfi-Deák György - Tolkien cel veşnic verde 3: Păstorii copacilor (II)<br />
Robert Lazu - Pledoarie pentru basmul modern<br />
Györfi-Deák György - (Repet Ent) - Lista greşelilor găsite în ediţiile Tolkien româneşti<br />
Györfi-Deák György - Trei texte sacre<br />
J.R.R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii (2)<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Simone Györfi - Grigoraş şi cuşca-de-farmece<br />
Constantin Cozmiuc - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Constantin Cozmiuc - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib?<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Paradigme literare ale utopiei<br />
Györfi-Deák György - Dincolo de îndoială<br />
Mircea Opriţă - O antologie în doi timpi<br />
Liviu Radu - Neînţelese sunt căile Domnului<br />
<br />
PRO-TON<br />
Sergiu Someşan - Merele Evei<br />
Alexandru Ungureanu - Cei dintr-o lacrimă<br />
Alexandru Ungureanu - Norocosul<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
Link-uri alese<br />
Arhiva on-line<br />
Index de autori<br />
<br />
PRO-NUME<br />
Casetă tehnică<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
Va urma...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN LOC DE CUPRINS<br />
<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
2005 se anunţă ca un an darnic în evenimente : 25 de ani de la apariţia cărţii lui Florin Manolescu, Literatura SF (Editura Univers, 1980), 50 de ani de la apariţia primului număr din Colecţia povestiri stiinţifico-fantastice, 100 de ani de la publicarea Teoriei relativităţii restrânse, 100 de ani de la dispariţia lui Jules Verne - tot atâtea prilejuri de a stabili jaloane şi valori în literatura SF. Vom încerca, pe cât posibil, să vorbim despre fiecare subiect şi vă invităm să interveniţi cu articole critice de-a lungul dezbaterilor.<br />
<br />
Dar, înainte de a ceda tentaţiilor festiviste, vă oferim un dublu „Pro-Test". Cătălin Ionescu ne povesteşte ceva despre o anume Pre-Istorie în care vom face cunoştinţă cu „Televiziunea Nemira & Radio Ga-Ga“. După ce a descoperit pe internet că vecinii noştri din Ungaria şi-au făcut o Bibliotecă a Parlamentului, după modelul american al Bibliotecii Congresului, Györfi-Deák György constată cu nedisimulată tristeţe starea de „Pre-Caritate" în care se află Biblioteca Naţională a României, subiect tot mai dezbătut în presa centrală românească.<br />
<br />
În toamna anului trecut, am primit un e-mail de la Marina Nicolaev, arhitect şi artist plastic, fostă membră a cenaclului SF „Solaris" din Bucureşti. Întreba dacă e adevărat că a murit Alexandru Ungureanu, autorul celebrelor povestiri „Artele marţiale moderne", a căror publicare a marcat cândva începutul ascensiunii unei generaţii autodefinite ca „Noul Val" (vezi „Dicţionarul SF", Editura Nemira, Bucureşti, 1999). N-am ştiut ce să-i răspundem. Nu ne-a venit să credem. Apoi am început să aflăm ce s-a întâmplat. Mai întâi, de la Constantina Paligora, cu care a convorbit telefonic Cătălin Ionescu. Apoi, Mircea Opriţă ne-a trimis necrologul publicat de Cornel Galben în revista „Vitraliu". Am găsit pe web relatarea lui Constantin Gherasim, consemnarea din blogul lui Cătălin Badea-Gheracostea.<br />
<br />
Aflând că intenţionăm să dedicăm o secţiune omagială inimosului prozator bucureştean repartizat la Bacău, Marina Nicolaev ne-a ajutat şi le-a contactat pe editoarele care au îngrijit scrierile lui Alexandru Ungureanu: Constantina Paligora de la Editura Albatros, unde a apărut romanul modular „Marele prag" (1984) şi Doina Pienescu de la Editura “Ştiinţifică şi enciclopedică”, unde au apărut antologiile „Povestiri despre invenţiile mileniului III" (1986) şi „Povestiri ciberobotice" (1986).<br />
<br />
Cătălin Ionescu şi-a răscolit arhiva personală, unde a găsit mai multe fotografii din perioada de aur a cenaclului studenţesc „Solaris" din Bucureşti. Ele vin să-i întregească mărturisirea din articolul „Evadarea". În vreme ce ziaristul Dănuţ Ungureanu îl evocă pe veselul chitarist care a compus „Balada calculatorului îndrăgostit", Cristian Tamaş şi-l reaminteşte pe scriitorul trecut „Dincolo de Marele Prag". Györfi-Deák György ne povesteşte despre sârguinciosul animator şi gazda ospitalieră care a fost Alexandru Ungureanu, organizatorul primelor Zile ale cenaclului „Clepsidra" din Bacău (octombrie 1984).<br />
<br />
Dar mărturiile fanilor, deşi vii şi emoţionante, pot fi partizane. Proza lui Alexandru Ungureanu a fost apreciată şi recompensată cu premii de mai mulţi critici literari şi scriitori SF. V-am oferit ampla prezentare făcută de profesorul şi criticul Cornel Robu în antologia „Timpul este umbra noastră" (Editura Dacia, Cluj, 1991) şi analiza critică a lui Mircea Opriţă din „Anticipaţia românească" (Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2003). Le-am alăturat opiniile formulate de Gheorghe Secheşan în fanzinul timişorean „Paradox '82" şi de Mihail Grămescu în „Almanahul Anticipaţia 1984". Am strâns la un loc toate aceste mărturii în prima parte a secţiunii „Pro-Eminenţe".<br />
<br />
Tristeţea prilejuită de dispariţia unui autor atât de promiţător poate fi alinată de vestea unui eveniment de seamă. Pentru fanii mai tineri, Mircea Opriţă reprezintă criticul care a scris fundamentala sinteză „Anticipaţia românească", apărută în două ediţii (1994, 2003), prezentată pe larg în Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26). Dar scriitorul clujean este şi prozatorul care a publicat volumele de povestiri „Întâlnire cu Meduza" (1966), „Nopţile memoriei" (1973), „Adevărul despre himere" (1976), „Semnul licornului" (1980), precum şi romanul „Argonautica" (1970, 1980). Prozatorul Viorel Ştirbu, directorul Editurii Viitorul Românesc, a reuşit acum să realizeze şi să tipărească volumul „Figurine de ceară", integrala lucrărilor de proză scurtă scrise de Mircea Opriţă. Criticul Voicu Bugariu consideră că evenimentul constituie „Împlinirea unui scriitor" şi vă oferă trei cronici, apărute de-a lungul timpului în diferite reviste literare. Cătălin Ionescu profită şi el de ocazie şi îşi afirmă un punct de vedere Despre reeditări. Agasat de publicitatea exagerată şi în semn de protest faţă de inepţiile debitate de romanul „Codul Da Vinci" de Dan Brown, Györfi-Deák György îşi propune să demonstreze în „Codul Opriţă" că nişte „grile oculte" potrivit alese permit descifrarea unor semnificaţii ascunse chiar şi în preţul, mărimea, greutatea şi numărul de pagini al unei cărţi.<br />
<br />
Mulţi vor remarca absenţa deja obişnuitelor benzi desenate de Sandu Florea din cadrul rubricii „Pro-Eminenţe". Vă reamintim că talentatul grafician român, acum stabilit în Statele Unite ale Americii, şi-a propus să relanseze „Carusel", o revistă dedicată în întregime BD-urilor. Aşteptăm cu interes apariţia primul număr şi-i urăm mult succes.<br />
<br />
Secţiunea Tolkien a adunat o sumedenie de scrieri. Robert Lazu, autorul monografiei „Lumea lui Tolkien", ne prezintă articolul despre Elrond şi Elros, menit să apară în prima enciclopedie românească dedicată Pământului de Mijloc: „Lumea lui Tolkien de la A la Z". În articolul „Pledoarie pentru basmul modern", filosoful timişorean ne prezintă o altă apariţie importantă, antologia „Inklings. Litera şi spiritul" (Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004), realizată de Rodica Albu. Györfi-Deák György îşi continuă „Păstorii copacilor", un articol din ciclul „Tolkien cel veşnic verde" şi prezintă „Trei texte sacre", scrise sau traduse de J. R. R. Tolkien în limbile imaginare vorbite de elfi: imnul „A Elbereth Gilthoniel", rugăciunile „Tatăl nostru" şi „Bucură-te Marie". Simone Györfi a tradus încă trei dintre „Scrisorile de Crăciun ale tatii". Din dorinţa de a corecta erorile jenante din traducerile autohtone, „Pro-Scris" va publica începând cu acest număr „Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti". Haiducul însărcinat cu alcătuirea ei este Györfi-Deák György, deghizat în Repet Ent, pe care puteţi să-l contactaţi la adresa: gyuri4675@yahoo.com<br />
<br />
Romanul lui Böszörményi Gyula, „Grigoraş şi hoţii de vise" (Gergő és az álomfogók) a apărut anul trecut în Ungaria şi a devenit un bestseller. El are deja o continuare. La rubrica „Profile", în cronica „Grigoraş şi cuşca-de-vise" (Gergő és a bűbájketrec), Simone Györfi ne povesteşte noile aventuri ale ucenicului de şaman, cu speranţa că astfel va îmbia un traducător care să le transpună în româneşte. Tot aici, Constantin Cozmiuc ni-l prezintă pe „Jules Verne între ştiinţă şi fantezie", articol unde prezintă opera marelui scriitor, dispărut în urmă cu un secol şi a întocmit bibliografia critică a lucrărilor „apocrife" care îi sunt atribuite.<br />
<br />
Tot Constantin Cozmiuc face nişte noi „Pro-Puneri" ştiinţifice, legate de teoria fizicianului german W. O. Schumann de la Universitatea tehnică din München, în articolul „Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib?"<br />
<br />
Rubrica „Pro-Poziţii" cuprinde, ca de obicei, prezentările ultimelor apariţii editoriale din România. Ne bucurăm să vă semnalăm un nume nou în critica literaturii imaginarului. La Editura Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, a apărut în 2004 volumul „Paradigme literare ale utopiei" de Cătălin Constantinescu. O primă prezentare a apărut în revista „Acta Iassyensia Comparationis", nr. 2/2004, realizată de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi.<br />
<br />
În ultima vreme, listele de pe Yahoogroups s-au umplut cu mesaje kilometrice (mai stergeţi fraţilor din coadă, când daţi reply-ul!), unde sunt discutate cele trei volume publicate la sfârşitul anului 2004 de Editura Diaspera (fostă Amaltea) şi apariţiile la televizor (talkshow) unde lumea i-a cunoscut pe autorii lor. Dintre acestea, Györfi-Deák György n-a citit decât „Babl" de Liviu Radu, carte care, „Dincolo de îndoială", cuprinde câteva povestiri şi nuvele bine scrise, printre care şi surprinzătoarea „Dulce durere, domoală, discretă".<br />
<br />
Tot mai multe semne arată că Mircea Opriţă lucrează în continuare la „Anticipaţia românească" şi doreşte să o completeze cu un capitol dedicat antologiilor româneşti. După ce a prezentat antologia craiovenă „Gama - Alte ţărmuri" în articolul „Craiova la ţărmul alfabetului grecesc" publicat pe situl NetSF.org (webmaster Cătălin Sandu), criticul dedică acum câteva „Pro-Poziţii" unor apariţii ieşene. În articolul „O antologie în doi timpi" sunt analizate volumele „Timpul eroilor" (2001) şi „Alte lumi, alte legende" (2002), ambele publicate de Editura Media-Tech din oraşul cenaclului „Quasar".<br />
<br />
Liviu Radu a hotărât să renunţe la modul ceremonios de prezentare a lucrărilor citite şi propune un inedit „Jurnal de cititor" (blog-urile sunt la modă, de ce să nu găzduiască şi „Pro-Poziţii" unul?) intitulat „Neînţelese sunt căile Domnului", unde scriitorul bucureştean prezintă şi discută în paralel o serie de scrieri, apărute de curând sau mai demult, grupate oarecum tematic, pe subiecte.<br />
<br />
Rubrica „Pro-Ton" debutează cu două povestiri menite să prezinte poezia şi sensibilitatea prozei scrise de Alexandru Ungureanu. În aşteptarea unei ediţii critice care să adune scrierile publicate în antologii, almanahuri, fanzine şi suplimente literare, vă propunem să citiţi „Cei dintr-o lacrimă" („Almanahul Anticipaţia 1984", prezentare de Mihail Grămescu) şi „Norocosul" („Almanahul Anticipaţia 1983").<br />
<br />
În continuare, Simone Györfi ne poartă în cimitirul situat între strada Bisericii Vechi şi strada Românilor din Jibou, unde în fiecare 1 noiembrie se sărbătoreşte „Luminaţia": un „Hallowen, ardeleneşte. "Sergiu Someşan ne-a trimis povestirea „Merele Evei", unde marşează pe o viziune absolut originală asupra antropogenezei, cu trimiteri la unele evenimente adânc fixate în „inconştientul colectiv".<br />
<br />
Realizatorii „Pro-Scris" au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor „Link-uri alese". Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi „Arhiva on-line" pusă la dispoziţia lor în pagina denumită „Pro-Porţie". De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un „Index de autori".<br />
<br />
Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea „Pro-Nume". Rubrica „Pro-Misiune" adună în fiecare lună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale.<br />
<br />
Versurile alese pentru a răspunde la întrebarea „Va urma?", pe care ne-o punem ori de câte ori definitivăm sumarul unui nou număr, au fost inspirate de proverbul: „Apa trece, pietrele rămân." Scriitorul maghiar Wass Albert, originar din Ardeal, a scris poezia „Üzenet haza", tradusă de poeta Simone Györfi cu titlul „Din depărtări". E un mesaj de încurajare adresat tuturor celor care doresc să vegheze asupra moştenirii culturale rămase de la generaţiile precedente, s-o transmită în pofida greutăţilor din prezent, pentru a bucura inimile urmaşilor noştri. Dar oare nu acestea sunt şi obiectivele „Pro-Scris" ?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRINCIPIILE TEORETICE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />
Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br />
(Vă invităm oficial să folosiţi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puţin în momentul scrierii acestor rânduri, superioară).<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-ISTORIE: TELEVIZIUNEA NEMIRA & RADIO GA-GA<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
La modul teoretic, o televiziune particulară se deosebeşte fundamental de o televiziune publică. Pentru prima considerentele comerciale sunt primordiale - în fond instituţia în cauză trebuie să supravieţuiască financiar şi singura resursă este publicitatea. Aceasta, fiind o funcţie a audiţiei, duce la o atentă selecţie a emisiunilor atât pe segment orar, cât şi săptămânal. Publicitatea din timpul celor mai audiate emisiuni este, în consecinţă, cea mai rentabilă, aducând profituri serioase.<br />
Pentru televiziunea publică, considerentele comerciale sunt - sau ar trebui să fie - mai puţin importante, ea fiind subvenţionată direct de stat. În consecinţă, accentul poate fi mutat nu pe o audienţă grosieră, ci pe alte nuanţe, mai rafinate: emisiuni de cultură mai multe şi la ore mai accesibile, aspecte mai bogate ale cinematografiei de artă, etc. Sigur că şi aici publicitatea este benefică, dar nu este atât de critică. Aceleaşi considerente se aplică şi posturilor de radio.<br />
<br />
În ce măsură însă abonamentul pe care cetăţenii îl plătesc televiziunii şi radioului de stat îşi atinge scopul? Aparent, televizunea română a reuşit performanţa de a elimina publicitatea din timpul filmelor - şi nu a pierdut ocazia de a se făli cu această măsură. Lucrul este, în sine, lăudabil, dar nu a modificat semnificativ calitatea programelor. Televiziunea română a continuat să fie acea instituţie aservită intereselor politice, incapabilă de o funcţionare independentă, neinteresată de calitatea emisiunilor, sau chiar de propria sa grilă de programe. Toate aceste lucruri se pot vedea, fără nici un efort, pe „sticlă“. Domnul Valentin Nicolau, directorul televiziunii, nu vede în schimb nimic rău. Nu a văzut că înainte de alegeri cultul personalităţii lui Adrian Năstase atinsese cote extrem de alarmante, că ştirile erau pur şi simplu cenzurate, că emisiunile de diveritisment erau „periate“ pentru a nu supăra mai-marii zilei. Nu a observat că, după alegeri, numele Adrian Năstase a dispărut în ceaţă, pentru a face loc noilor potentaţi. Domnul Valentin Nicolau este plin de mirare dacă Televizunea română este bombardată cu critici.<br />
<br />
Valentin Nicolau este un nume cunoscut iubitorilor de science fiction. Editura Nemira domină serios peisajul publicistic, nu numai pe tărâm science fiction, cu o prestanţă profesionistă. Sau... Era mai corectă să spun, domina? Sau era mai bine să renunţ la „prestanţă profesionistă“? Chiar, haideţi să ne gândim, la rece, dacă într-adevăr Editura Nemira a fost ceea ce a vrut să pară că este. Daţi deoparte seriile Fundaţiei şi Dune şi câteva romane clasice semnate Ursula K. Le Guin sau Gerard Klein. Ce-a mai rămas? Seria incompletă a lui Orson Scott Card? Nu e rău. Dar să ne uităm mai departe: Roberto Quaglia, cel care nu e tipărit în Italia dar e tipărit la noi? Necunoscutul american Norman Spinrad? Sigur, să nu ne lăsăm duşi de val, în primii ani ai Nemirei au apărut şi William Gibson şi Roger Zelazny şi Philip K. Dick şi alte nume mari, dar pe măsură ce trecea timpul activitatea părea să se dilueze. De pildă, unul din volumele lui Orson Scott Card a apărut fără a doua corectură. Sau, am asistat la lansarea, cu mare tam-tam, a unui volum semnat de Sebastian Corn, fără ca volumul să fi apărut, propriu-zis. Ciudat acest profesionism a lui Valentin Nicolau de care este atât de mândru...<br />
<br />
Dacă problemele televiziunii române mai pot fi „drese“ cu un film bun, problemele radioului sunt mult mai „science fiction“. Sub conducerea domnului Dragoş Şeuleanu, Societatea română de radio a cunoscut, cred, una dintre cele mai neagre perioade. Am ascultat de multe ori, forţat de împrejurări, recunosc, Radio Actualităţi. Starea jalnică a programelor este absolut inimaginabilă. Am audiat, de pildă, ore în şir emisiuni „electorale“ pline de cele mai stupide platitudini. Tot aşa cum l-am ascultat pe domnul director Şeuleanu ajuns simplu reporter cu ocazia unei vizite a conducerii de stat şi de PSD la Washington - dar ce nu face omul, fie el şi director, pentru o deplasare la Washington, nu-i aşa? Culmea... science fiction-ului este distrugerea postului România Tineret prin aruncare sa... pe internet! Într-o ţară în care accesul la internet este aşa cum este, cum poate cineva, cât de cât întreg la minte, să transfere un post public de radio pe net?! Mai mult, domnul director are idee cam câte posturi de radio funcţionează pe internet - cine, ajuns acolo, ar mai asculta România Tineret?!<br />
<br />
Exista, pe vremuri, o anume mândrie a oamenilor care lucrau în radio, în sensul că radioul nu a ajuns niciodată atât de aservit puterii, comuniste sau pseudo-comuniste, pe cum a făcut-o televiziunea. Dar astea se întâmplau cu mult timp înainte ca domnul Şeuleanu să conducă această instituţie prin indicaţiile sale extrem de preţioase... You had your time you had the power - spun versurile piesei „Radio Ga-Ga“, a formaţiei Queen, un alt fel de a spune, ţi-ai trăi traiul, ţi-ai mâncat mălaiul.<br />
<br />
Televiziunea şi radioul au rămas, în continuare, nişte instituţii departe, foarte departe de ceea ce ar trebui să fie într-o societate civilizată: nişte simple instrumente politice, transformate de incompentenţa celor chemaţi să le conducă, într-o „sticlă“ şi un „difuzor“ murdare, pe care se preling interese şi jocuri obscure.<br />
Mai mult, într-o ţară în care nici măcar science fiction-ul nu se preocupă de viitorul cetăţii, Televiziunea Nemira şi Radio Ga-Ga sunt doar măsura pre-istoriei în care continuăm să ne zbatem.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-CARITATE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În vremuri de criză (sau de tranziţie), rolul politicii e să redistribuie raţional resursele existente, astfel încât să atenueze cât mai mult posibil efectele provocate de lipsuri şi sărăcie. Cetăţeanul român îşi numără banii şi-i adună la ciorap, lună de lună, ca să aibă de unde plăti scumpirile de carburanţi din miez de iarnă, într-o vreme când ţiţeiul din Irak se revarsă nestingherit în uriaşele petroliere adunate la gura Golfului Persic, valutele coboară ca pe pârtie şi leul greu se pregăteşte să înfulece patru zerouri din sumele afişate în galantare. În mod paradoxal, deşi guvernanţii se mândresc cu o creştere economică fără precedent, ne pregătim să plătim, dintr-un viitor salariu de doar câteva sute de lei, o mulţime de accize, plus 20 lei ca să ţinem un telefon în casă, alţi 20-30 lei pentru abonamentul la TV prin cablu, alţi zeci de lei pentru lumină, gaz, apă, încălzire.<br />
<br />
Atunci de unde să scoatem resursele pentru cultură, pentru hrana sufletească? Din cele 9 procente plătite ca TVA la fiecare carte cumpărată? Banii aceia sunt necesari pentru altceva: focuri de artificii, afişe electorale, laptopuri aruncate în maşini luxoase cu girofar, kitschuri monumentale ridicate să le facă în ciudă ungurilor ardeleni.<br />
<br />
Pentru încă multă vreme, activitatea editorială va rămâne o întreprindere sinucigaşă. Nici măcar afacerile de succes din Occident nu vor avea şanse de izbândă. Volumul VI din „Harry Potter", preconizat să fie lansat în iunie, va costa cel puţin 60-70 de lei. Noua ediţie din „Stăpânul inelelor" va depăşi suta. Iar lumea, în ciuda sărăciei, aţâţată de televiziunile comerciale, care au început să prezinte filmele turnate după aceste cărţi, va strâmba din buze sau va da buzna în biblioteci să le caute. În zadar.<br />
<br />
Bibliotecile publice reprezintă nişte instituţii aflate în slujba unei comunităţi. Ele au fost născocite ca să procure, să păstreze şi să ofere împrumut, pe un anumit termen, gratuit, lucrări destinate deconectării, instruirii, informării, educării locuitorilor. Dar, întocmai ca şi învăţământul sau asistenţa medicală, în loc să fie lăsate să-şi vadă de rostul lor firesc, ele sunt tratate de guvernanţi ca nişte nedorite fiice risipitoare, mari devoratoare de fonduri.<br />
<br />
Nu-i adevărat că nu sunt bani. Ori de câte ori cumpărăm un covrig, facem plinul la maşină, tragem apa în baie, aprindem lumina ori bem un pahar de vin, contribuim cu nişte procente la visteria statului. Fondurile astfel adunate sunt însă prost (cuvânt ales ca să nu spunem: rău-intenţionat) administrate. În vreme ce hambarele ţăranilor gem de grâne, noi importăm cereale. Fabricile de medicamente, de îngrăşăminte, industria petrochimică pier în umbra comisioanelor. Am ajuns să aducem până şi pământ de flori din străinătate.<br />
<br />
În fapt, cinismul autorităţilor prinse cu cioara vopsită şi-a aflat motivaţia: ce sens are să înnoieşti băncile din şcoli, să investeşti în sănătate sau să încurajezi artele şi literele, când cetăţeanul - nerecunoscătorul! - preferă să plece în străinătate, să-i îmbogăţească pe patronii de acolo şi să rămână şi el cu un câştig substanţial?<br />
<br />
Doborâţi de greutăţile din ziua de azi, puţini se mai gândesc la cea de mâine. Viitorul? Ce poate urma după o scădere a populaţiei cu 1,5 milioane de oameni în doar 10 ani de zile? Cultura? Ce pretenţii să ai de la o ţară în care analfabetismul începe să cuprindă zonele rurale şi mahalalele marilor oraşe. Credinţa, nădejdea, iubirea? Doamne! Ne iartă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.<br />
<br />
Există totuşi voci nemulţumite, care încearcă să se facă auzite. Marile ziare au început o campanie menită să pună piciorul în uşile pe care autorităţile ar dori să le vadă ferecate cu zece lacăte. De ziua greviştilor ceferişti (15 februarie), „Adevărul literar şi artistic" a publicat o parte din memoriile doamnei Angela Popescu-Brădiceni, directoarea fostei Biblioteci Centrale de Stat, azi Biblioteca Naţională a României.<br />
<br />
Spre deosebire de alte naţii, precum americanii ori chiar vecinii noştri unguri, principala bibliotecă din ţară n-are nici în ziua de azi un sediu stabil, dotat cu cele necesare, care să cuprindă la un loc toate colecţiile existente.<br />
<br />
Ea a fost găzduită mai întâi (1955) în Palatul de Justiţie, local de unde s-a mutat în 1957 în Palatul Bursei. Între 1955 şi 1989, instituţia a dispus de 59 de locaţii, pe care a trebuit să le abandoneze sau să le schimbe pe măsură ce deveneau insalubre. Mai mult decât de oricare dintre cititori, colecţiile au fost distruse de repetatele mutări ale cărţilor dintr-o parte într-alta a Bucureştilor, din subsolurile Casei Scânteii în forturile dezafectate şi inundate ale armatei, dintr-un cinematograf dezafectat (pentru că nu mai prezenta siguranţă pentru spectatori) în clădirea care adăpostea administraţia Pieţei Crângaşi, din centrul capitalei în grajdurile din Popeşti-Leordeni.<br />
<br />
După cutremurul din 4 martie 1977, s-a pus problema construirii unei clădiri adecvate. Amplasată în Centrul Civic construit de Nicolae Ceauşescu, ea a fost înălţată în stil hei-rupist şi ar fi urmat să fie inaugurată în 1 iunie 1990. Revoluţia a împiedicat finalizarea proiectului. De atunci au trecut 15 ani, fără a se realiza vreun progres cât de cât vizibil, deşi între timp la cârma ţării s-au aflat un fost director de editură şi un profesor universitar. De ce vă minunaţi? Ne aflăm în ţara Meşterului Manole, unde, peste noapte, ca urmare a pariului dintre un politician şi un magnat, s-au înălţat 400 săli de sport şi câteva stadioane! Cine şi când va miza un alt automobil Mercedes pentru a aduna sub un acoperiş tot ceea ce literele româneşti şi-ar dori să păstreze pentru viitor?<br />
<br />
Există unele speranţe. Nu de mult, în pagina de cultură a „Adevărului", ediţia de sâmbătă, 26 februarie 2005, doamna Mona Muscă anunţa debutul unei „campanii sexy", menite să trezească interesul tinerilor pentru lectură. Cu ajutorul unor bani primiţi de la Banca Mondială, se va încerca informatizarea a 300 de biblioteci din ţară (probabil cele municipale şi orăşeneşti). Însă Biblioteca Naţională va rămâne în continuare o problemă, imposibil de rezolvat în lipsa unor fonduri private. Doamna ministru a declarat că intenţionează să se ducă la fiecare mare bancher şi să îi prezinte avantajele implicării în proiecte culturale, nişte vehicule excepţionale pentru „vizibilitatea, publicitatea şi onorabilitatea oamenilor de afaceri".<br />
<br />
„Nu mă simt deloc jenată să cer bani pentru cultură", a declarat doamna Mona Muscă.<br />
<br />
Dar caritatea nu se numără printre virtuţile bancherilor.<br />
<br />
Nu-mi place să cobesc, dar se pare că bibliotecile, singurele lăcaşuri de civilizaţie şi cultură accesibile pentru pătura tot mai numeroasă a sărăcimii noastre, sunt condamnate să rămână etern într-o stare de Pre-Caritate.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: MIRCEA OPRIŢĂ<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎMPLINIREA UNUI SCRIITOR<br />
<br />
Voicu Bugariu<br />
<br />
<br />
Jocul întâmplării scoate din trecut trei vechi comentarii semnate de subsemnatul. Sunt recenzii la volume de proză scurtă ale lui Mircea Opriţă. Stângăciile stilistice – lăsate ca atare din corectitudine, dar şi pentru realizarea unui exerciţiu de umilinţă - se află alături de câteva idei corecte. Se pare că am intuit destul de bine un destin literar. Prin recenta reeditare a tuturor povestirilor sale, Mircea Opriţă consolidează o carieră de scriitor important, dându-mi dreptate.<br />
<br />
Spre deosebire de alţi autori români de povestiri SF, ajunşi după decenii de activitate la un statut de respectabilitate în interiorul fandomului, dar nu cu mult mai mult decât atât, Mircea Opriţă lasă impresia reconfortantă că a depăşit această postură. Una dintre cauze este, desigur, importanta sa prestaţie de istoric şi teoretician literar. Cu un cuvânt, el este resimţit ca un scriitor român în toată puterea cuvântului şi nu doar ca un „scriitor de SF”. Nu este defel puţin lucru.<br />
<br />
<br />
Mircea Opriţă: Nopţile memoriei<br />
<br />
Noua carte de proză a lui Mircea Opriţă a apărut într-un moment favorabil genului science fiction. O serie de reviste au dedicat numere literaturii ştiinţifico-fantastice, colecţia „Fantastic club” a editurii Albatros se prezintă sub un aspect grafic dintre cele mai atrăgătoare, pe plan internaţional fantascienza românească a înregistrat o seamă de succese. Există, fără îndoială, un moment de sensibilizare a conştiinţei literare de la noi pentru genul anticipaţiei ştiinţifice. Că lucrurile stau într-adevăr aşa depune mărturie faptul că un critic de anvergura lui Ov. S. Crohmălniceanu a „girat” de câteva ori literatura lui Mircea Opriţă, semnând prezentări deosebit de elogioase. Un alt critic remarcabil (Valeriu Cristea) a publicat de curând un articol în care recunoştea de asemenea calităţile povestirilor lui Mircea Opriţă, analizându-le într-un mod care nu lasă nici o îndoială cu privire la gustul comentatorului.<br />
<br />
Mircea Opriţă recurge de cele mai multe ori la parabola moralistă, personajele angrenate în conflicte specifice genului science fiction parcurgând întâmplări ce se sfârşesc printr-un tâlc semnificativ. Iată, de pildă, cum se desfăşoară una dintre povestirile cărţii, cea intitulată O falie în timp (în anul trecut ace astă povestire a fost premiată de către Colecţia povestiri ştiinţifico-fantastice): un tată şi un fiu fac o călătorie de plăcere pe deasupra unui ţinut muntos; întâmplările petrecându-se cândva într-un viitor nedeterminat, ei sunt prevăzuţi cu aparate autonome de zbor; la un moment dat fiul este doborât de o forţă necunoscută; tatăl coboară după el, îngrijorat; apar o serie de oameni brutali care îi duc într-o încăpere unde sunt trataţi cu grosolănie şi li se vorbeşte într-o limbă necunoscută, arhaică; în cele din urmă se dovedeşte că cei printre care nimeriseră fac parte din armata Germaniei hitleriste; un paradox temporal a făcut posibil contactul între oameni aparţinând unor epoci istorice diferite; oamenii viitorului se salvează, iar ostaşii animalici sunt pedepsiţi. Sensul moralist este evident.<br />
<br />
Una dintre cele mai frumoase povestiri ale volumului este cea intitulată Figurine de ceară, ecou al magnificului roman al lui Lem, Solaris, dar având suficiente calităţi pentru a rezista în sine. De data aceasta, eroul (majoritatea povestirilor volumului sunt scrise la persoana întâi) nimereşte singur pe o planetă îndepărtată. Calitatea neobişnuită a acestei planete este că însufleţeşte şi copiază toate formele vii sau neînsufleţite care sunt atinse de către pl a sma de pe suprafaţa ei. Astfel, nava, figurinele de ceară pe care astronautul le construieşte, chiar cosmonautul însuşi sunt copiate şi însufleţite de către atotputernica planetă. În felul acesta, pe suprafaţa planetei Bactriana apar o sumedenie de fiinţe, ce se mişcă haotic, formându-se în felul acesta un eden de fantezie. Spectacolul pe care îl dau fiinţele plăsmuite de către Bactriana este grandios, de un efect artistic deosebit.<br />
<br />
Şi în alte povestiri Mircea Opriţă dovedeşte certe calităţi de prozator. Cum se întâmplă însă în multe dintre scrierile genului science fiction, nici el nu poate scăpa întotdeauna de clişee, ce par a fi un fel de fatalitate ce pluteşte pe deasupra scrierilor ştiinţifico-fantastice. Unii socotesc această fatalitate ceva de bun augur: un element de legătură. Alţii înclină să creadă că ele sunt un fel de dinamită ce poate să distrugă arta acestor scrieri, în cele din urmă naive şi cuceritoare.<br />
<br />
(„Astra”, nr. 3, martie 1974)<br />
<br />
<br />
SCIENCE FICTION<br />
<br />
Înţeleapta întâmplare a făcut ca în chiar ziua în care un cunoscut prozator, redactor la o importantă revistă literară, ne-a spus, cu subită trufie, „noi nu publicăm literatură ştiinţifico-fantastică”, să primim volumul de povestiri al lui Mircea Opriţă, intitulat Figurine de ceară (Editura „Dacia”, 1978).<br />
<br />
Cele mai multe dintre textele acestui volum sunt, poate sau, mai precis spus, indiferent de motivele science-fiction-ului pe care le ilustrează, pură literatură bună. Această precizare elementară, ce se potriveşte şi altor scrieri aparţinând genului anticipaţiei, ar trebui să ruineze prejudecata despre care aminteam. Explicaţia acestei atitudini se află mai ales în prezenţa de neocolit a unor motive binecunoscute, ce pecetluiesc genul cu un sigiliu manierist. De unde provine atunci neîncrederea distantă cu care science fiction-ul este privit? Credem că principala ei sursă este confuzia dintre scrierile de vârf şi masa amorfă a textelor estetic invalide, la aceasta adaugându-se refuzul sau neputinţa considerării critice a unor texte în individualitatea lor.<br />
<br />
Acest scurt preambul teoretic ni se pare oportun în contextul discutării povestirilor lui Mircea Opriţă, texte remarcabile, ce dovedesc că în ipostazele sale superioare science fiction-ul este literatură bună şi nimic altceva. Am menţiona-o în primul rând pe cea intitulată Ucronia de la Tapae, unde este imaginată în mod minuţios o variantă opusă adevărului istoric al luptelor daco-romane. În locul hegemoniei romane apare astfel un imperiu dac, a cărui capitală, Sarmizegetusa, se transformă într-o metropolă tentaculară, adevărat centru al lumii. Modul în care ficţiunea se împleteşte cu istoria reală este fascinant prin capacitatea sa de a genera o poezie vertiginoasă. Remarcabil este în această povestire – cea mai reuşită din volum – felul în care un text de factură acuzat realistă capătă, datorită unei ambiguizări specifice genului, strălucirea lucrului insolit, ce nu există în afara cuvintelor care îl formează. Sofismul clasic al înlocuirii realului cu posibilul îşi pierde răceala de paradox şi capătă căldura poeziei.<br />
<br />
O povestire care a repurtat câteva distincţii şi care pare a fi predestinată pentru o îndelungată carieră de text antologic este cea care dă titlul volumului. În ea autorul parăseşte linia de demarcaţie, hipnotic amăgitoare, dintre real şi posibil, imaginând o parabolă a artei, ce uzează din plin de recuzita consacrată a genului. Ajuns într-o lume care are strania calitate de a copia şi a însufleţi formele care îi sunt oferite, personajul principal este cuprins de o beţie demiurgică. Sensului posibil al parabolei (responsabilitatea necesară a creatorulul de artă) i se adaugă astfel o poezie a formelor învălmăşite, ce se nasc brusc şi apoi se rotesc, mânate de o tornadă muzicală.<br />
<br />
Ar fi însă incorect dacă nu am arăta că unele dintre povestirile lui Mircea Opriţă acuză câteva dintre scăderile caracteristice ale literaturii ştiinţifico-fantastice. Semnificativă este, în acest sens, Noaptea pragurilor, unde prozatorul reia sub o formă insuficient de convingătoare motivul călătoriei în timp a unor oameni evoluaţi, în scopul accelerării evoluţiei unor fiinţe umanoide din trecutul îndepărtat al pământului. Întâmplările respectă tipicul prozei de aventuri. Poezia este însă absentă, textul nu reuşeşte să depăşească seria. Şi în alte câteva prilejuri autorul pare a renunţa prea uşor la tentativa de înnobilare a unor locuri comune.<br />
<br />
Alături de cele două memorabile texte menţionate de noi mai sus există în volum şi alte povestiri reuşite (Premiul Kremer, Lemnul cel viu al Cremon ei, Androidul şi prinţesa). Frapanta lor originalitate impune, o dată mai mult, un prozator.<br />
<br />
(„Luceafărul”, nr. 18, 6 mai 1978)<br />
<br />
<br />
POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE<br />
<br />
Spre deosebire de sârguincioşii mediocri, a căror monotonă veselie interioară provine din convingerea că literatura este o chestiune de rutină artizanală, bunii autori de science fiction au o psihologie mai puţin comodă. Deşi nimeni nu-i împiedică să scrie, deşi cărţile lor sunt tipărite, având cititori şi exegeţi fideli, ei se simt oarecum frustraţi, cumva nedreptăţiţi, nu de vreo persoană sau de vreo instituţie anume, ci de o „viclenie a destinului”, care tinde să le împiedice deplina consacrare. Se poate vorbi despre un „complex al injustiţiei”, pe care grupul ce gravitează în jurul literaturii S.F. îl acuză. Semnele lui pot fi întrevăzute în reproşurile constante pe care purtătorii de cuvânt ai acestui grup le adresează criticii literare, precum şi în orgolioasa tendinţă schismatică de stabilire într-un spaţiu mormonic, situat în afara literaturii „normale”. Dacă voi nu prea ne vreţi, atunci nici noi nu vă mai vrem; plecăm undeva departe şi întemeiem o aşezare autonomă – iată sfidarea pe care „fanii” S.F. par a o arunca amatorilor de literatură obişnuită. Această tendinţă apare foarte clar în Literatura S.F., de Florin Manolescu, carte valoroasă, apărută recent, care constituie o adevărată proclamaţie teoretică de independenţă.<br />
<br />
Evoluţia autorilor autentici de literatură S.F. conţine deci o contradicţie de tipul atracţie-respingere. Pe de o parte, orgoliul de a fi în afara literaturii „normale” şi, în consecinţă, cel de a nu putea fi receptaţi decât de o critică specializată, situată în afara celei „normale”, pe de alta, nostalgia, niciodată reprimată până la capăt, de a scrie literatură, pur şi simplu. Este o contribuţie cu urmări interesante. Dorinţa de a ilustra ideea unui spaţiu independent se întâlneşte cu cea a obţinerii unor texte omologabile din punct de vedere artistic.<br />
<br />
Reflecţiile de mai sus ni le-a provocat Semnul licornului (Ed. Albatros, Buc., 1980), cea mai recentă carte a lui Mircea Opriţă, prozator care se îndreaptă lent, dar implacabil către deplina exploatare a posibilităţilor literaturii ştiinţifico-fantastice. Semnul licornului arată, mai clar decât precedentele cărţi ale autorului, cum contradicţia pe care o descriam mai sus poate într-adevăr să constituie un motor inedit al dezvoltării genului. Autorul, cu o tenacitate ieşită din comun, îşi consolidează un spaţiu tematic propriu, tinzând, în plus, tot mai vizibil, către „minunata precizie” a descrierii posibilului, pe care o recomanda Michel Butor. Spre deosebire de autorii superficiali de S.F., care socotesc că ilustrarea la nivelul minimei rezistenţe a temelor consacrate este suficientă, Mircea Opriţă cultivă amănuntul, cu o obstinaţie de bun augur. Ca urmare, prozele sale au o vizibilă notă de originalitate, provenită din amploarea extrapolării şi din specificitatea amănuntelor, dar şi din efortul constant de complicare psihologică a sil u etelor umane angrenate în clasicele peripeţii stranii ale literaturii S.F. Interesante ni s-au părut în mod special povestirile ale căror personaje trăiesc de mulţi ani pe o staţie cosmică, reacţionând în diferite feluri la presiunea sentimentului de clau s trare şi la rarele evenimente ieşite din comun, pe care cosmosul le stârneşte. Sunt şi cele mai reuşite texte ale volumului. Vedem în ele fragmente ale unui viitor roman S.F., cu personaje a căror autenticitate este construită minuţios, un roman străbătut de poezia straniului, atât de greu de obţinut.<br />
<br />
De reţinut sunt şi povestirile în care aflăm o mixtură ingenioasă între ambianţa familiară şi amănuntul insolit, care tinde să întrerupă un echilibru aparent stabil. Menţionăm apoi secvenţe ale unui ipotetic viitor îndepărtat, în imaginarea căruia înclinaţia autorului pentru amănuntul „realist” se arată a fi salutară.<br />
<br />
Neajunsurile Semnului licornului, pe care se cuvine să le semnalăm, din respect pentru un autor serios şi talentat, pot fi exprimate printr-o metaforă critică globală, utilizabilă şi în legătură cu alte texte de science fiction. Literatura S.F. nu poate exista în afara anumitor teme. Este un fapt indiscutabil. Să ne imaginăm că aceste teme sunt nişte filamente care pot lumina, dacă prin ele trece un curent electric suficient de puternic. În unele fragmente ale povestirilor sale, Mircea Opriţă nu reuşeşte să menţină la un nivel suficient de ridicat intensitatea ipotezelor şi a viziunilor sale. Ceva se defectează brusc, în locul unei lumini nu mai vedem decât schema desenată de un filament abia înroşit.<br />
<br />
(„Viaţa Românească” nr. 11, noiembrie 1980) <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DESPRE REEDITĂRI<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Nu am ascuns niciodată faptul că sunt un mare iubitor de muzică. Desigur, am genurile, artiştii şi trupele preferate. Pasionat fiind, urmăresc, în presa de specialitate de pe net, apariţiile de albume.<br />
Dintr-un anume punct de vedere, un album muzical are unele trăsături în comun cu un volum literar. O apropiere, care am avut senzaţia că este amplificată de apariţia, cu mulţi ani în urmă, a albumelor-concept. Astfel, însăilarea, de multe ori forţată, a unui număr oarecare de melodii, era dată deoparte pentru a face loc unei structuri mult mai omogene din punct de vedere estetic. Era, dacă îmi permiteţi această divagaţie, la fel precum trecerea de la un volum de povestiri, dacă nu la roman, atunci măcar la un volum de povestiri tematice.<br />
Albumele-concept nu au avut însă foarte mare succes. Am înţeles repede de ce: muzica, la fel precum literatura, are o mare putere de penetrare. Nu are nevoie de spaţii largi pentru a-şi dezvolta esteticul. Mai ales într-o lume ce tinde să devină tot mai grăbită. Astfel încât pe piaţa muzicală s-au lansat în continuare albume de tip clasic, cu piese mai mult sau mai puţin străbătute de o nuanţă sau o amprentă unitară. Când şi când mai apar albume Greatest Hits, o reeditare a celor mai populare piese din topuri sau chiar albume vechi, dispărute de mult din magazine. Supralicitând, mai multe case de discuri propun în prezent albume de tip Greatest Hits în care apar şi câteva noutăţi.<br />
<br />
Din această prismă am privit, iniţial, apariţia volumului „Figurine de ceară“ cu o anume reţinere. Desigur, ca orice fan care se respectă, l-am comandat prin telefon (aşa cum eram obişnuit de anul trecut, de la apariţia „Anticipaţiei româneşti“, am apreciat amabilitatea personalului editurii Viitorul Românesc, care a expediat foarte repede coletul spre Ploieşti) şi apoi l-am aşteptat cu nerăbdare.<br />
Odată coletul ajuns, l-am desfăcut în grabă. Din exterior, cartea arăta bine. Cu o copertă inspirată, cu o substanţială prefaţă semnată de Cornel Robu, şi o notă a autorului, volumul avea o alură impresionantă. Sigur, cârcotaşul din mine a observat că mai multe foi erau tipărite mai puţin contrastant - boala veche a tipografiilor româneşti - dar cum lucrul acesta nu impieta esenţial asupra lecturii, am trecut uşor peste el.<br />
Am observat imediat şi coperta a patra, cu inscripţia „Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor“ precum şi ISBN-ul modern, sub forma codului de bare. Curios din fire, am accesat site-ul Observatorului cultural şi am căutat lista cărţilor subvenţionate din anul 2004. Volumul „Figurine de ceară“ a fost subvenţionat cu o sumă de 20 de milioane de lei - jumătate din suma alocată în 2003 pentru „Anticipaţia românească“. Corespunzător, preţul este aproape dublu faţă de cel al Anticipaţiei, punând la socoteală şi TVA-ul.<br />
Apoi am început să-l răsfoiesc cu atenţie.<br />
<br />
Este însă, într-adevăr, „Figurine de ceară“ un soi de Greatest Hits literar al lui Mircea Opriţă? Răspunsul este neaşteptat de simplu: nu. În primul rând pentru că autorul a reluat, integral, povestirile sale - aşa cum se specifică de altfel şi pe pagina 3. Mai departe, autorul este foarte clar în intenţiile sale:<br />
<br />
Povestirile din acest amplu volum retrospectiv aparţin deopotrivă tinereţii mele şi vârstei actuale. Ele sunt rodul unui efort de creaţie cuprins în cinci cărţi publicate între 1966 şi 1980, între care una, ea însăşi o selecţie antologică omonimă celei de acum. Multe din textele incluse în ele au avut un destin tipografic ceva mai complicat decât îl arată aceste simple cifre, în sensul că au mai fost publicate (uneori fragmentar) în diverse reviste, ziare, almanahuri, anterior debutului editorial, dar şi după. Unele s-au reluat, cu ştirea mea sau fără, în diverse antologii tematice şi de „gen“. De fiecare dată când am avut ocazia, le-am dat verisuni îmbunătăţite, care diferă mai mult sau mai puţin - uneori substanţial! - de versiunea iniţială. De-a lungul anilor, în momentele mele de răgaz, am lucrat cu plăcere şi asupra textelor ce n-au mai avut parte de reeditare până azi şi care, prin însemnările regăsite în arhivă, îmi uşurează misiunea unei noi şi „ultime“ lecturi. Am revenit, de asemenea, asupra variantelor variantelor, în cazul povestirilor mai norocoase, cu mai multe reeditări succesive.<br />
<br />
Am căutat şi eu în biblioteca personală, vechile ediţii ale cărţilor lui Mircea Opriţă. Spre relativa mea surprindere - am localizat doar 2 titluri, unul singur fiind reeditat în „Figurine de ceară“, şi anume „Semnul licornului“ (cealaltă carte fiind prima ediţie din „Argonautica“). Surprinderea era cu atât mai mare cu cât multe dintre povestirile volumului îmi erau cunoscute. Apoi am realizat că, tocmai această răspândire a povestirilor prin fanzine şi almanahuri era de vină, precum şi perioada diferită de apariţie a lor (în anul 1966, de pildă, nu prea citeam science fiction...). Cât îi priveşte pe tinerii de astăzi, iubitori de literatură sf, lucrurile sunt foarte clare: ei nu ajuns vreodată să vadă volumele originale ale lui Mircea Opriţă.<br />
<br />
Ori, în aceste condiţii, simpla reeditare a unor volume apărute cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, se dovedeşte a fi benefică. Dar „Figurine de ceară“ este mai mult decât o simplă retipărire. Este o colecţie completă de povestiri, asupra căreia autorul ei s-a aplecat cu migală pentru a le cizela. Este, dacă îmi permiteţi această butadă, o colecţie de colecţie. Echivalentul unei reeditări muzicale complete, original recordings remastered.<br />
Chiar dacă, pe undeva, noi avem încă tendinţa de a privi circumspecţi apariţia reeditărilor, pe alte meleaguri reeditarea volumelor literare, mai ales a marilor succese, este o practică obişnuită. Într-un alt spaţiu şi timp, un astfel de volum ar fi apărut şi în varianta cartonată (hard-cover). Pentru colţul nostru de Europa aceasta este deja, science fiction. Extrem de departe de acel sentiment de rafinament degajat de povestirile lui Mircea Opriţă.<br />
<br />
<br />
Mircea Opriţă - Figurine de ceară<br />
Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CODUL OPRIŢĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Săptămânile trecute, o ţară întreagă a vuit după lansarea „Codului lui Da Vinci", o însăilare poliţistă semnată de Dan Brown. Vâlva creată a fost menită să ne distragă atenţia de la apariţia unui veritabil opus ocult, ce încifrează cunoştinţe avansate de fizică nucleară şi astronomie, menit să ne dezvăluie cum putem să deschidem larg porţile Timpului şi să trecem prin ele, în tărâmul tinereţii fără de bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte.<br />
<br />
Este vorba de „Figurine de ceară", aşa-zisa integrală a povestirilor SF scrise de Mircea Opriţă (două cuvinte formate din câte 6 litere, în total 12). Ea a apărut la editura Viitorul Românesc (două cuvinte formate din câte 8 litere, în total 16), sub îngrijirea prozatorului Viorel Ştirbu (două cuvinte formate din câte 6 litere, în total 12).<br />
<br />
În nota introductivă, autorul îşi avertizează subtil cititorii că nu au de-a face cu o carte obişnuită, ci cu un tainic îndrumător de dobândire a nemuririi, perpetuat conspirativ de-a lungul timpului de generaţii succesive de editori, care au vegheat cu grijă să se transmită nealterate în VIITOR o serie de informaţii secrete :<br />
<br />
„Nu ascund faptul că sumarul fiecărui volum a fost alcătuit cu o anume grijă pentru construcţia de ansamblu. O creştere gradată, un ritm, chiar şi unele scăderi de tensiune sau reluări calculate de situaţii, de personaje, de motive specifice sau de accent - toate acestea au fost premeditate de autor şi am satisfacţia de a spune că majoritatea editorilor le-au înţeles corect şi le-au apreciat, acceptând structura de volum propusă."<br />
<br />
Amplul studiu introductiv este semnat de Cornel Robu, un profesor universitar ce a folosit adesea pseudonimul Leon R. Corbu ca să publice diferite articole dedicate literaturii SF, cu accent pe istoria contrafactuală, adică pe naraţiunile care îşi propun să investigheze „ce s-ar fi întâmplat dacă..." Eruditul critic locuieşte în Cluj, oraşul unde s-a născut Matei Corvin, marele rege pe al cărui blazon figurează pasărea din pseudonim, ţinând un inel în cioc. Corbul e o vietate longevivă şi inteligentă, cu o privire ageră şi o memorie colosală.<br />
<br />
Însuşi numele autorului a fost menit să transmită un mesaj. Să-l scriem fără a folosi semnele diacritice: MIRCEA OPRITA. Aceste 12 litere pot fi rearanjate astfel: CAMARI OPRITE. Să punem iar căciuliţele şi virguliţele şi mesajul ne va apare clar: „CĂMĂRI OPRITE", adică „încăperi secrete", „camere tăinuite".<br />
<br />
Amatorii de insolit, pasionaţi de numerologie, vor savura cu siguranţă o serie de alte coincidenţe surprinzătoare. Volumul costa 235.473 lei. Ciudat, nu-i aşa, într-o vreme când cea mai mică monedă divizionară este de 500 lei?<br />
<br />
Nu este un număr ales la întâmplare, ci unul care dă un TVA de 21.193 lei. Consultând ciurul lui Eratostene, veţi constata imediat că acesta e un număr prim, adică nu se împarte decât cu 1 şi cu el însuşi. Adunând toate cifrele veţi obţine 2 + 1 + 1 + 9 + 3 = 16, adică fix 2 la puterea a patra, adică 2 la a 2-a la a 2-a.<br />
<br />
Suma dintre preţ şi taxa pe valoarea adăugată de guvernul Adrian Năstase ne dă un total de 256.666 lei. Semnificaţia ultimelor trei cifre e arhicunoscută, e Fiara pomenită în Apocalipsa apostolului Ioan. Primele trei cifre reprezintă o putere a lui 2, mai precis doi la puterea a opta, care ea însăşi este o putere a lui doi. 256 (= 16 x 16) e un număr aflat la temelia civilizaţiei informaţionale şi reprezintă numărul de coduri care pot fi reprezentate cu un 1 byte = 8 biţi.<br />
<br />
De exemplu, este numărul de caractere dintr-un set standard utilizat pe PC-uri, rezoluţia minimă de culoare necesară pentru urmărirea unui film pe calculator, fineţea cu care au operat cele dintâi sintetizatoare de sunet. Primele microprocesoare (Z80, Intel 8080) folosite pentru home-computere au avut o arhitectură bazată pe operaţii cu cifre binare formate din 8 valori de 0 sau 1.<br />
<br />
Mesajul transmis de valoarea aleasă pentru preţ e cât se poate de clar: „Calculatorul va răpune Fiara". Sau: „Civilizaţia siliciului va pune capăt epocii de fier". Inteligenţa domină forţa brută. Pe ungureşte: „Többet ésszel mint erővel." (Un dram de minte face mai mult decât o tonă de muşchi.)<br />
<br />
Volumul măsoară 144 (12 la pătrat) x 200 mm şi cântăreşte 540 grame (360 + 180 grade, adică o circumferinţă şi jumătate, adică 3 pi radiani). El cuprinde 52 de povestiri, grupate în patru volume (Întâlnire cu Meduza - 1966, Nopţile memoriei - 1973, Adevărul despre himere - 1976 şi Semnul licornului - 1980), câte una pentru fiecare săptămână şi câte unul pentru fiecare anotimp din an. De altfel, numărul paginilor este de 634 (lucru neobişuit, pentru că nu se divide cu 4, cum ar rezulta normal din procesul tipografic). Acest număr se poate obţine prin rearanjarea cifrelor produsului dintre numărul săptămânilor de peste an şi numărul zilelor dintr-o săptămână: 52 x 7 = 364. E suficient să schimbăm între ele primele două cifre.<br />
<br />
Altminteri, 634 este dublul unui număr prim, 317, format din trei cifre ale căror sumă ne dă tot un număr prim, 11. Deschideţi „Figurinele de ceară" la pagina 317. Al treilea rând din pagină cuprinde fix 3 cuvinte, însumând exact 17 litere: „învăţătură de minte".<br />
<br />
Citit invers, 317 ne dă 713, numărul locaţiei secrete din banca Gringotts, unde vrăjitorul Albus Dumbledore a ascuns piatra filozofală obţinută de alchimistul Nicolas Flamel, comoara râvnită de ticălosul Voldemort în primul volum din seria Harry Potter. Aceste cifre n-au fost alese de Joanne K. Rowling la întâmplare: 7 x 13 = 91, adică tocmai numărul de zile dintr-un anotimp, tocmai un sfert din 364 (= 91 x 4)!<br />
<br />
Să adunăm între ele aceste cifre: 3 + 6 + 4 = 13.<br />
<br />
A treisprezecea povestire SF din integrala Mircea Opriţă se numeşte „În capcană" şi se găseşte la pagina 173 (o altă permutare a cifrelor 1, 3 şi 7). Acţiunea ei se petrece pe o planetă de lângă Sirius, o stea bine cunoscută încă de pe vremea construirii primelor piramide, despre care autorii specializaţi în investigarea enigmelor paleoastronautice au scris mii de lucrări.<br />
<br />
Cea de-a 26-a naraţiune încheie secţiunea reprezentată de al doilea volum („Nopţile memoriei") şi marchează jumătatea unui ciclu solaro-lunar, cea mai lungă zi din an, visul unei nopţi de vară. Povestirea poartă titlul de „Turnul" şi relatează aventurile unui explorator temporal, un adolescent încăpăţânat, chitit să exploreze viitorul. Este împiedicat de mai multe ori să facă acest lucru, iar ultima dată chiar îi este sabotată maşina de călătorit în timp. În turnul lui Cronos, zice Pindar, nu urcă oricine, ci doar aceia care trec prin nişte probe şi rămân cu sufletul nealterat. Textul se încheie cu o frază mai mult decât explicită: „E o alegorie. Şi, de data aceasta, pare să exprime destul de sugestiv realitatea. Mai gândeşte-te..."<br />
<br />
A doua jumătate a „Figurinelor de ceară" debutează cu secţiunea intitulată „Adevărul despre himere".<br />
<br />
Cea de-a 39-a povestire din volum se numeşte „O şansă pentru fiecare". Pentru a atrage atenţia iniţiaţilor asupra ei, editorul a introdus o modificare semnificativă: a schimbat o cifră. În cuprinsul cărţii, ea este indicată ca situându-se la pagina 557, în loc de 457, cum este în realitate. Mai trebuie oare să amintim că 557 e un număr prim, ale cărui cifre, adunate, ne dă tot un număr prim (5 + 5 + 7 = 17)? Acţiunea are loc în preajma unei catedrale gotice (doriţi o trimitere mai clară la studiile lui Fulcanelli?), unde se întâlnesc doi răzvrătiţi, un android şi o androidă, care şi-au şters marcajul menit să le certifice originea şi se consideră eliberaţi din robia celor care i-au creat.<br />
<br />
Ciclul solaro-lunar de 52 povestiri se încheie cu „Trambulina". Legătura cu povestirea ce întregeşte prima jumătate se realizează instantaneu: „coboram neatent scara turnului..." Personajul principal e Roman Cerminski, un pilot nemuritor, transformat la trecerea pe lângă un colapsar într-un fel de conte de Saint-Germain galactic, care încearcă să-şi ascundă neobişnuita vârstă şi să se piardă printre oamenii obişnuiţi:<br />
<br />
„Cine aşteaptă destul, cine are de partea lui timpul şi îl foloseşte ca pe un aliat preţios care nu va şti şi nu va putea să trădeze niciodată, e stăpânul lucrurilor pentru simplul motiv că le vede mai clar perspectiva."<br />
<br />
Cercul a fost parcurs în întregime, Uroboros şi-a înghiţit coada. Mircea Opriţă ne avertizează că printre noi se află călători în timp, oameni fără vârstă, cei pe care J. R. R. Tolkien îi numea Istari. Citindu-i cu atenţie cartea, vom găsi semnele secrete după care îi putem identifica şi, la nevoie, observa, deşi mă îndoiesc că durata unei simple existenţe umane ar fi suficientă pentru a le înţelege acţiunile şi scopul lor.<br />
<br />
Dar dacă există cu adevărat o trambulină care să ne ajute să transcedem curgerea liniară a Timpului? Să fie piatra filozofală o exprimare metaforică a unei stări ciudate a materiei, similare unei mini-găuri negre create în laboratorul alchimistului, „adâncul cel mai adânc", o singularitate gravitaţională reproductibilă local şi cu efecte de durată? După cum mărturiseşte „bătrânul copil", Lao Tzî: „de la un adânc la altul este poarta spre tot ce este minunat".<br />
<br />
Mircea Opriţă ştie mai multe despre nemurire decât lasă să se înţeleagă.<br />
<br />
<br />
Mircea Opriţă - Figurine de ceară<br />
Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: ALEXANDRU UNGUREANU<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DICŢIONARUL SF<br />
<br />
<br />
Născut la 7.01.1957, în Bucureşti. Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti. Scriitor, redactor, editor SF. Membru al cenaclurilor Solaris - conducător de cenaclu în 1979-1982 - şi Clepsidra, al cărui fondator şi conducător a fost. Debutul în SF, în 1981, în SLAST, cu povestirea „Alarma în sistemele cibernetice". A publicat în „Convorbiri literare", „Ştiinţă şi tehnică", „Almanahul Anticipaţia", „Ing", „Paradox", „Helion", „SF Magazin" şi în toate antologiile SF dinainte de 1990. Volum de autor: „Marele prag" (Ed. Albatros, 1984). Premii: premiul Convorbiri literare, RomCon, 1981; premiul al II-lea pentru povestire, Zilele Helion, 1982; premiul al II-lea pentru povestire, RomCon, 1982; premiul UTC pentru carte, 1984; premiul pentru autor tânăr, Eurocon, 1991. Dupa 1990, s-a dedicat o vreme activităţii editoriale, fiind redactor şi editor al revistei Dracula (1990-1991), precum şi al unor antologii SF de proze româneşti şi străine.<br />
<br />
<br />
Mihai-Dan Pavelescu (coordonator) - Dicţionar SF<br />
Editura Nemira, Bucureşti, 1999.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEXANDRU UNGUREANU<br />
<br />
Cornel Galben<br />
<br />
<br />
N. 7 ianuarie 1957, în Bucureşti - m. 11 octombrie 2004, la Bacău.<br />
Prozator.<br />
<br />
Fiul juristului Vasile Ungureanu şi al Elenei, casnică. Îşi începe studiile în Capitală, unde după absolvirea şcolii generale urmează cursurile secţiei reale a Liceului Teoretic Nr. 24 şi, apoi, pe cele ale secţiei Tehnologia Transporturilor şi Telecomenzi Feroviare a Facultăţii de Transporturi din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.<br />
<br />
Are preocupări literare încă din liceu, frecventând mai toate cenaclurile bucureştene şi scriind cu frenezie proza umoristică, poezie şi teatru absurd. În anul 1978 îşi face debutul în cenaclul studenţesc „Solaris", al Casei de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa", pe care îl va şi conduce în perioada 1979-1982. în 1979 creează primele proze de anticipaţie, gen care îl va impune rapid mai ales prin inventivitatea, viziunea poetică şi romantică, dar şi ultramodernă cu care îşi construia misterioasele povestiri.<br />
<br />
Debutează publicistic peste doi ani, când SLAST îi publică povestirea Alarmă în sistemele cibernetice, în acelaşi an revista Convorbiri literare acordându-i premiul său pentru povestirea Maşinii de visat şerpi. Urmează, firesc, alte şi alte consacrări, între care se număra Premiul Helion pentru povestirea Artele marţiale moderne (I) - 1982, Premiul al III-lea la secţiunea povestire a concursului Consfătuirii Naţionale a Cenaclurilor de Anticipaţie, pentru Cei dintr-o lacrimă - 1982 ş.a., precum şi apariţia în paginile revistelor Ştiinţă şi Tehnică, Ateneu, Convorbiri literare, România literară, Steaua, Vatra, în fanzinele Paradox, Helion, SF Magazin, Ing, Qnasar, în almanahurile Anticipaţia şi Convorbiri literare.<br />
<br />
În 1982, la absolvirea facultăţii, e repartizat ca inginer la Staţia Cai Ferate Uzinale a Combinatului de îngrăşăminte Chimice Bacău, din 1984 preluând şi conducerea cenaclului „Clepsidra" al Comitetului Judeţean Bacău al U.T.C. Atmosfera de creaţie de aici îi prieşte, lucrând concomitent la culegerea de povestiri Artele marţiale moderne şi la romanul realist Povestiri de la marginea lumii.<br />
<br />
Editorial debutează în 1984, când Editura Albatros îi publică, în colecţia „Fantastic Club", romanul Marele Prag, ce l-a impus definitiv şi i-a adus Premiul Comitetului Central al U.T.C.<br />
<br />
Artele marţiale moderne În 1987 se transferă la Centrul de Radiodifuziune Galbeni (Bacău), iar după 1990 îşi abandonează profesia de bază, dedicându-se aproape în exclusivitate gazetăriei, împreuna cu cenacliştii de la „Clepsidra" pune bazele publicaţiei Pur şi simplu, al cărei redactor-şef e în perioada 1990-1991, apoi devine director al săptămânalului Argus (1992), redactor-şef adjunct al cotidianului Ziua (1993), redactor-şef îa Radio Star B (1993) şi la cotidianele Ultima oră (1995), Monitorul de Bacău (1995-1996) şi săptămânalului Aşa (1998), director al publicaţiei Top Class, la alte publicaţii cu caracter economic etc. Nu neglijează afacerile, având preocupări editoriale, care au condus la apariţia celui de-al doilea volum, Artele marţiale moderne (Editura Celelalte Cuvinte, Bacău, 1990), precum şi a altora, de factură tehnică.<br />
<br />
În cele peste două decenii de la debut, a fost inclus în peste 20 de volume colective, între care amintim Avertisment pentru liniştea planetei (Editura Albatros, 1985), Povestiri ciborobotice (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986), Povestiri pentru mileniul III (idem, 1986), Timpul este umbra noastră (Editura Dacia, 1991), Young Science-Fiction from Eaast (New York, 1992), Nemira'94 (Editura Nemira, 1994), Twelve (Editura Sedona, 1995) ş.a.<br />
<br />
Tradus peste hotare şi inclus în dicţionarele de gen, îndrăgitul prozator ne-a părăsit înainte de vreme, la începutul lui octombrie 2004, lăsând în urma o opera care de abia de acum se impune a fi analizată cu atenţie.<br />
<br />
<br />
Vitraliu, anul XIII, nr. 3-4 (20) / decembrie 2004, Bacău, p.24<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SĂRAC ŞI SINGUR, SCRIITORUL ALEX UNGUREANU A TRECUT "MARELE PRAG"<br />
<br />
Constantin Gherasim<br />
<br />
<br />
Cunoscutul prozator SF Alex Ungureanu va fi înmormântat astăzi, la ora 11.00, în satul Buhoci. "S-a stins din viaţă Alex Ungureanu!" Vestea anunţată de Eugen Sendrea a izbit ca un fulger. Scriitorul şi publicistul băcăuan consacrat ca unul dintre cei mai importanţi ai genului SF a părăsit această lume la doar 47 de ani.<br />
<br />
Paşii ne-au fost îndrumaţi de acelaşi prieten al scriitorului spre locuinţa ce poartă numărul 471, din satul Buhoci. Am numărat încet. La un moment dat, pe partea dreaptă a drumului, o casă modestă, cu o prispă simplă susţinută de câţiva stâlpi rustici moldoveneşti, pe care apare sculptată într-o manieră naivă, o coloană către cer. Gardul mic părea că se afundă în pământ sub greutatea pânzei negre atârnate de stâlpul porţii, pe care, în bătaia uşoară a vântului, se zăreau iniţialele A şi U. Doliul pus şi la uşa de intrare nu a mai lăsat nici o îndoială că, aici, un suflet s-a înălţat către cer. După câteva lătrături înecate ale unui câine istovit în lanţuri, ne-a ieşit înainte o femeie firavă şi subţire, îmbrăcată în negru, cu privirea stoarsă de lacrimi. Era Ioana Ungureanu, soţia lui Alex. Ne-a condus în camera în care a fost depus trupul neînsufleţit al scriitorului.<br />
<br />
"Veniţi să-l vedeţi! Nu s-a schimbat deloc", ne-a îndrumat ea. Am trecut printr-un hol mic direct în cameră. Un spaţiu relativ mic, încărcat cu afişe şi postere. O lume vie prin imaginile decupate şi lipite pe pereţi. Nu ne-a fost greu să înţelegem că e locul intim al Ioanei Alexandra Ungureanu, singura fiică a condeierului băcăuan. Pe pat, veghind la căpătâiul mortului, am întâlnit un om în vârstă, care îngăima uşor câteva cuvinte. Îmbrăcat în costum, cu o şapcă de modă veche, bătrânul s-a ridicat uşor şi ne-a întins mâna. Era tatăl, un biet pensionar care şi-a pierdut singurul fiu şi singura legatură cu această lume. Părea resemnat.<br />
<br />
"Mama lui şi soţia mea, Elena Ungureanu, a murit în aceeaşi zi de luni, în urmă cu 25 de ani, la 8 octombrie. Acum s-a dus şi el. N-a vrut să mă lase pe mine primul", ne-a povestit bătrânul Vasile Ungureanu, sosit ieri dimineaţă de la Bucureşti. "A avut inima mărită. Avea o viroză şi o infecţie la plămâni. Nu putea decât să înghită câteva picături de lichid pe zi, plus medicamentele care i se administrau", ne-a mai spus bătrânul Ungureanu.<br />
<br />
Alex a suferit câteva săptămâni la spital până când, luni seara, şi-a dat duhul. "Am vrut să-l transportăm în altă parte şi a murit pe targă", ne-a spus Neculai Rotundu, fiul vitreg al scriitorului. Vestea neaşteptată i-a luat prin surprindere pe toţi cei ai casei. Pentru că Alex Ungureanu este singurul întreţinător al familiei. Acum, din fericire, a venit bătrânul din capitală şi a scos din pensie bani pentru asigurarea cheltuielilor de înmormântare. Cu cât i-a fost în putere a mai ajutat şi Neculai Rotundu, fiul vitreg al lui Alexandru Ungureanu, familist, care locuieşte în Bacău, dar care stă de patru zile la căpătâiul tatălui său vitreg. "A fost un om foarte sufletist, foarte bun cu toată lumea. Îi plăcea viaţa, era prieten cu toţi şi a ajutat foarte mulţi tineri în viaţa publicistică băcăuană. Nu ne-a spus niciodată că este bolnav. A vrut să mă protejeze şi a încercat să nu-mi provoace suferinţă", l-a caracterizat soţia. Fiica, Alexandra Ioana Ungureanu, elevă la Şcoala din Serbăneşti, şi-a amintit că ultimele cuvinte ale tatălui său i-au fost adresate. "Era în comă, la spital. Eu citeam o revistă şi, la un moment dat, am întâlnit un cuvânt necunoscut. Am întrebat-o pe mama, dar n-a ştiut ce răspuns să-mi dea. Atunci, brusc, tata s-a trezit din comă şi mi-a explicat", a povestit fetiţa. De-acum, a rămas singură cu mama. Va trebui să se descurce singură şi să răzbată prin viaţă. Tatăl ei a avut mulţi prieteni, printre care şi Alexandru Mironov. Rămâne de văzut câţi dintre aceştia vor ajuta familia Ungureanu. Înmormântarea scriitorului Alex Ungureanu va avea loc în ziua serbării Sfintei Cuvioase Parascheva, la 14 octombrie, ora 13.00, în cimitirul satului. Dumnezeu să-l ierte!<br />
<br />
<br />
Ziarul de Bacău, nr. 27 (703) / 2 noiembrie 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEXANDRU UNGUREANU<br />
<br />
Mihail Grămescu<br />
<br />
<br />
Încă de la prima apariţie în Cenaclul „Solaris" (în septembrie 1978), Alexandru Ungureanu a stârnit interesul tuturor, impunându-se ca un talent autentic atât prin cele câteva poeme pe care le cânta acompaniindu-se la chitară, cât şi cu prima proză: „Scrisoare din Hipercubul 14", capitol din romanul (modular) „Marele Prag", în curs de apariţie.<br />
<br />
Din 1979 şi până în 1982 a îndeplinit funcţia de secretar al Cenaclului „Solaris" (cel mai vechi şi frecventat cenaclu de amatori de gen din ţară). Odată cu anii s-a impus prin lucrările artistice de valoare a căror notă a devenit din ce în ce mai personală, şi prin opinia critică lucidă, combativă şi subtilă. A pledat continuu pentru strângerea legăturilor între mişcarea bucureşteană de anticipaţie şi galaxia cenaclurilor din nordul ţării, grupate în jurul Iaşului.<br />
<br />
La Consfătuirea Naţională de la Iaşi din 1981 a luat premiul revistei „Convorbiri Literare" cu textul „Maşina de visat şerpi" (capitol din Marele Prag). În 1982, [ia] premiul Helion, la Timişoara, cu Artele marţiale moderne. La Consfătuirea Naţională de la Sibiu, 1982, premiul al III-lea la secţiunea „Povestire", cu „Cei dintr-o lacrimă".<br />
<br />
Colaborator la Supliment literar artistic, „Scânteia Tineretului". „Convorbiri Literare", „Ştiinţă şi tehnică" şi „Almanah Anticipaţia", precum şi al fanzinelor Ing, Paradox, Helion, S.F. Magazin.<br />
<br />
Pasiunea pentru electronică, radioamatorism şi psihotronică i-au adus informaţii valoroase, ca şi pregătirea serioasă în specialitatea facultăţii urmate (Transporturi), Acest fapt se reflectă şi în lucrările lui literare, care au la bază ipoteze ştiinţifice avansate şi bine fondate teoretic, pe care le urmăreşte cu o logică precisă, care nu face deloc nume rău proaspătului inginer—stagiar, repartizat la Bacău.<br />
<br />
<br />
Almanahul Anticipaţia 1984, p. 194.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DINCOLO DE CLEPSIDRĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În toamna anului 1984, la sfârşitul lunii octombrie, cenaclul H. G. Wells din Timişoara a primit trei invitaţii, la nişte manifestări organizate în paralel. Una dintre ele era pentru Zilele Henri Coandă din Craiova, pe cea de-a doua nu mi-o amintesc, dar în mod sigur nu era ConSFătuirea naţională, care s-a ţinut atunci de Crăciun, la Cluj. Cea de-a treia avea loc la Bacău şi marca prima ieşire în lume a cenaclului science-fiction de acolo, „Clepsidra".<br />
<br />
Viorel Marineasa, mentorul nostru literar şi îndrumătorul cenaclului din partea Casei de cultură a studenţilor, a decis să le onorăm pe toate trei. Cum grosul trupei s-a dus în Bănie şi, poate, în Bucureşti, pe cele trei locuri rezervate de bacăuani ne-am prezentat până la urmă doar doi, eu şi colegul meu de cameră, Aurel Babalean. A fost cea dintâia mea participare la un eveniment de anvergură naţională, aşa că detaliile mi s-au întipărit foarte puternic în minte.<br />
<br />
Acolo l-am cunoscut pe Alexandru Ungureanu, gazda noastră. Îi citisem prozele publicate în fanzinele timişorene şi în Almanahul Anticipaţia. Chiar dacă „Artele marţiale moderne" nu mă fascinaseră (spre deosebire de fanii entuziasmaţi de flash-stick-uri şi tirape, mie îmi plac japonezii care practică origami), am remarcat noutatea abordării, dinamismul scrierii, tentativa de cartografiere a unei lumi interioare (făcută, totuşi, la un nivel convenţional). Ca să-l citez pe Ovidiu Bufnilă: „povestirea a spart tâmpeala comunistă a SF-ului românesc". Într-un fel, scrierile lui Sandu m-au pregătit sufleteşte pentru receptarea lui Philip K. Dick. Dar oare câţi auziseră pe atunci de autorul lui „Ubik" în România?<br />
<br />
Băcăuanii ne-au primit cu multă ospitalitate şi s-au străduit din răsputeri să ne facă şederea cât mai plăcută. Am vizitat atunci Casa memorială „George Bacovia", care găzduia şi un fel de secţiune de ştiinţe naturale, reprezentată printr-un coridor plin de acvarii cu peştişori exotici. Spre deosebire de locuinţele lacustre şi cavourile invocate de poet, era o casă caldă, luminoasă, bine îngrijită. Custodele era un alt prozator de marcă, Ovidiu Genaru, cu care a fost o plăcere să discutăm.<br />
<br />
Oraşul se pregătea să sărbătorească 7 noiembrie, aniversarea Marii Revoluţii din Octombrie. Ţin minte că alături de afişele minuscule ale cenaclului Clepsidra erau cearceafurile de hârtie care anunţau cu litere de-o şchioapă mega-concertul simfonic de la Ateneul din localitate, sub bagheta unui dirijor rus, care urma să aibă loc peste o săptămână. În răstimpul cât s-au ţinut Zilele cenaclului „Clepsidra", a concertat regretatul Ştefan Ruha. A meritat să trag chiulul de la unul dintre filmele Star Trek ca să-l văd plângând în vreme ce uitase de sine şi se făcuse una cu vioara sa. După concert, am revenit la videotecă şi ne-am uitat la „Zardoz", a meritat, chiar dacă era o copie la mâna a treia, de o calitate slabă.<br />
<br />
Ca de obicei, punctul de maxim interes l-a constituit cenaclul de noapte. Sincer să fiu, nu mai ştiu în care dintre camerele de hotel ne-am adunat - au trecut 20 de ani de atunci. Se prea poate să fi fost cea a lui George Ceauşu, pentru că era plină de ieşeni (Dan Merişca lipsea, probabil plecase şi el la Craiova). S-au citit mai multe povestiri, unele scrise de mână pe o coală de hârtie, altele dactilografiate STAS, de dimensiunea unei nuvele (da, da, cu siguranţă a fost camera lui George Ceauşu).<br />
<br />
Alexandru Ungureanu a întârziat (cineva trebuia să-l ajute pe Răzvan Haritonovici să adune videocasetofonul şi televizorul). De fapt, Sandu nu s-a pus deloc în centrul atenţiei, ci a vegheat discret să meargă totul bine. Cineva, poate chiar el, a adus şi o sticlă de votcă. A fost una bună, poloneză. Discuţiile s-au întins până dimineaţa, pentru că nuvelistul şi-a apărat fiecare găselniţă mai cucuiată. Nu ştiu dacă până la urmă s-au şi bătut, pentru că pe la trei ne-am dus la culcare. Dacă cenaclul s-a terminat în mod paşnic, cu siguranţă a fost meritul organizatorilor, care au ştiut cum să intervină cu diplomaţie şi să aplaneze conflictul. Cert este că noi ne-am simţit bine.<br />
<br />
Până la Revoluţie, ne-am reîntâlnit de nenumărate ori, în diferite colţuri ale ţării. Nu-mi amintesc să-l fi văzut la euROcon '94. Apoi m-am căsătorit, ni s-au născut băieţii, am adoptat o căţeluşă. S-a obişnuit s-o plimb în fiecare zi, dimineaţa şi seara, aşa că nu-mi mai vine să plec de acasă, ar fi un fel de sustragere de la îndeplinirea unei obligaţii de familie. Oricum, şi ocaziile de a aduna fanii la un loc s-au rărit considerabil. Bine că s-a inventat internetul.<br />
<br />
În toamna anului trecut, am primit un e-mail de la Marina Nicolaev, arhitect şi artist plastic, fostă membră a cenaclului SF „Solaris" din Bucureşti, cândva prietenă de familie cu Sandu. Mă întreba dacă e adevărat că a murit. N-am ştiut ce să-i spun. Nu mi-a venit să cred. Apoi am început să aflu ce s-a întâmplat. Mai întâi, de la Cătălin Ionescu, care vorbise cu Constantina Paligora. Apoi, Mircea Opriţă ne-a trimis necrologul publicat de Cornel Galben. Am găsit pe web relatarea lui Constantin Gherasim, consemnarea din blogul lui Cătălin Badea-Gheracostea. Şi m-am îngrozit. Dan Merişca murise curentat, Răzvan Haritonovici ajunsese după gratii, Ovidiu Bufnilă plecase într-o nesfârşită cruciadă, alţii au ales să devină ziarişti, emigranţi, politicieni, cadre universitare, alcoolici, afacerişti.<br />
<br />
Dispariţia lui Alexandru Ungureanu a risipit în nisipul sec al clepsidrei ultimul strop de vlagă din „Noul Val" optzecist. La fel cum „Artele marţiale moderne" au anunţat începutul unui nou fel de a înţelege literatura, moartea lui a pus capăt unei epoci a SF-ului românesc şi a transformat-o definitiv în istorie.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
EVADAREA<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Fani SF optzecişti din Bucureşti<br />
pe rândul de sus, de la stânga la dreapta:<br />
Marius Ungureanu, Sanda, Almira, Alexandru Ungureanu, pe atunci preşedintele cenaclului „Solaris", Marina Nicolaev, Constantina Paligora, Cătălin Ionescu<br />
pe rândul de jos, tot de la stânga la dreapta:<br />
Daniel Manole, Dănuţ Ungureanu.<br />
<br />
"Îmi duc mîinile la cap şi îmi cuprind tâmplele între degete. De aici iau naştere pereţi invizbili. Este suficient un emiţător telepatic şi aşezat pe undeva pe-aproape, de exemplu în interiorul unei antene parabolice şi, dacă ai creier şi eventual imaginaţie, cu cât mai multă imaginaţie, cu atât mai bine, încep să se nască ziduri perfect transparente, inexistenţa nu e altcumva decât foarte transparentă."<br />
<br />
Pentru mine Sandu Ungureanu a însemnat întotdeauna o parte din Solaris. Spun o parte, pentru că cealaltă parte îi aparţine profesorului Mircea Dumitrescu. Dar atunci, în urmă cu vreo 25 de ani, Solaris era mai mult decât doar un alt cenaclu, într-o societate ale cărei ziduri începeau să se strangă cu lentoare.<br />
<br />
"Izbesc cu pumnii în zid şi mă doare. De fapt, zidul nu există decât în mintea mea. Îmi văd şi creierul închis într-un cub de sticlă foarte transparentă. Nimic nu se mişcă în el, nu disting nici o pulsaţie," circumvoluţiunile sale stau încremenite.<br />
<br />
Solaris era, pe vremea aceea, mai mult decât un cenaclu unde un grup de tineri cu minţile deschise ascultau literatură. Iar Sandu ştia - de fapt avea chiar o neobişnuită maturitate, sau poate că avea încă un simţ, pe care noi ceilalţi, în nebunia tinereţii nu-l ascultam - că literatura putea fi, şi chiar era şi o formă de evadare.<br />
<br />
"Cineva spune chiar lângă mine: ...atunci gândurile şi faptele noastre vor fi libere“.<br />
<br />
Ceea ce am admirat la Sandu a fost aparenta sa uşurinţă de a scrie şi a dezvolta idei dincolo de clişeele science fiction ale momentului.<br />
<br />
"De câteva zile sunt liber."<br />
<br />
În momentul când Sandu a părăsit şefia cenaclului ceva s-a alterat acolo. Nu pentru că Dănuţ, al doilea Ungureanu (pentru că a urmat mai apoi şi al treilea, Marius), ar fi fost de vină, ci pentru că, inevitabil, aşa merg lucrurile...<br />
<br />
"Am rămas cu un tic din captivitate. Adeseori întind braţele şi caut pereţi nevăzuţi. Uneori, ei nu există."<br />
<br />
Am admirat, cu mici excepţii, povestirile lui Sandu din fanzine sau din Almanahul Anticipaţia. Dincolo de senzaţionalul unor texte precum Artele marţiale moderne a existat poezia unor texte de o sensibilitate ieşită din comun. Poate chiar prea sensibile.<br />
<br />
"L-am consolat: Nu-i nimic, doctore, sufletele noastre nu pot fi niciodată închise într-un contur descris de o linie albă!“<br />
<br />
Sandu Ungureanu a rămas, pentru mine, un mister. Nu am înţeles niciodată de ce s-a retras, tăcut, din lumea science fiction-ului românesc. Şi poate că a preferat să facă acest lucru pentru ca noi, cei care l-am cunoscut, să nu păstrăm în sufletele noastre decât imaginea tânărului student cu un zâmbet blajin şi înţelept pe colţul buzelor pe care îl întâlneam duminica, la cenaclul Solaris...<br />
<br />
"Mă plimb pe străzile oraşului şi încerc să m-apropii de oameni. Între mine şi ei stă un zid, o temniţă. Eu am temniţa mea, iar ei pe a lor. Sunt închisori mobile. Ne lasă să ne deplasăm, dar nu să ne şi apropiem. Ziduri între ziduri..."<br />
<br />
extrase din Alexandru Ungureanu - Marele Prag, capitolul VIII, Parada păianjenelor,<br />
Editura Albatros, Bucureşti, 1984<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEXANDRU<br />
<br />
Marina Nicolaev<br />
<br />
<br />
Fani SF optzecişti din Bucureşti<br />
pe rândul de sus, de la stânga la dreapta:<br />
Marius Ungureanu, Sanda, Almira, Alexandru Ungureanu, pe atunci preşedintele cenaclului „Solaris", Marina Nicolaev, Constantina Paligora<br />
pe rândul de jos, tot de la stânga la dreapta:<br />
Daniel Manole, Dănuţ Ungureanu, Cornel Mărginean.<br />
<br />
Dispariţia lui Alexandru Ungureanu dintre noi, atât de neaşteptată, m-a îndurerat. Încă nu pot crede, nu-mi pot imagina această plecare atât de amară...<br />
<br />
L-am cunoscut în perioada liceului pe Alexandru Ungureanu, în anul 1979, la Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” secţia Tineret din Bucureşti. Aveam o expoziţie de grafică în holurile bibliotecii. A venit entuziasmat la mine vorbind de micile şi modestele mele lucrări şi conversaţia a alunecat încet-încet spre literatura science-fiction. Lângă mine era o foarte bună prietenă (stabilită mai târziu în Canada) şi Alexandru ne-a invitat pe amândouă la cenaclul „Solaris” al Casei Studenţilor. Am mers numai eu... Şi aşa a început pentru mine Aventura Solaris...<br />
<br />
Astfel, datorită lui Alexandru Ungureanu şi optimismului lui de atunci, am intrat în lumea science-fiction-ului. Acea perioadă, a anilor ‘80, când Alexandru a fost şeful cenaclului, a fost de fapt, cea mai prolifică dintre toate prin efectul produs ulterior: solarisienii de atunci, au devenit mai târziu, scriitori, gazetari, redactori în diverse publicaţii.<br />
<br />
În 1979, Alexandru s-a oferit să-mi ducă o parte din lucrările de grafică la Consfătuirea Naţională SF de la Oradea şi s-a întors cu Premiul III. Iar acesta a fost numai începutul expoziţiilor şi premiilor de mai târziu.<br />
<br />
Alexandru Ungureanu a avut meritul de a crede, într-un mod vizionar, în ceea ce nu devenisem încă, de a mă fi încurajat în permanenţă, de a mă determina să desenez sf şi mai ales, să scriu. La un moment dat, Alexandru a încercat să găsească o soluţie de conservare a graficii în tuş pe care o făceam la timpul respectiv şi-mi amintesc cum, de fapt, mi-a stricat nişte lucrări dându-le cu un lac incolor de protecţie! Era o formă primitivă de plastifiere...<br />
<br />
La cenaclu, în afară de texte, cânta de multe ori la chitară cu o voce caldă, specială, blues-uri, nu numai ale altora ci şi unele inventate de el însuşi: „Zâmbetul meu de pe display / să nu mi-l iei, să nu mi-l vrei...” Acolo, duminică de duminică, la acest cenaclu „Solaris”, am auzit pentru prima oară „Artele marţiale moderne” care ne-a tăiat respiraţia, apoi „Jocul politic” şi celelalte...<br />
<br />
Aşa cum era tradiţia de ani de zile, de a fi şef al cenaclului un student, Alexandru a fost preşedintele cenaclului până când a absolvit facultatea şi a plecat la post la Bacău, predându-i în 1982, „ştafeta” lui Dănuţ Ungureanu. După un an a fost ales studentul Marius Ungureanu şi, după încă un an, chiar eu. A trebuit să renunţ însă în 1984 după naşterea lui Bogdan-Alexandru Ungureanu.<br />
<br />
În cadrul cenaclului, dezbăteam povestirile sale cât se poate de serios, cei care au fost alături de mine, ani de zile, solarisienii: Mihai Ionescu, Mihai Grămescu, Radu Pintea, Cristian Dumitrescu, Marian Gogoaşă, Carol Czedly, Nina Dăianu, Mihai Corneliu Donici, Monica Mureşan, Daniel Manole, Cătălin Ionescu, Marius Ungureanu, Cornel Mărginean, Dănuţ Ungureanu, Cristian Tudor Popescu (mult mai târziu, venit abia prin 1984) ş.a. Aveam periodic, lansări de carte şi invitaţi de onoare: Adrian Rogoz, Sanda Radian, Vladimir Colin, George Ricus, Lucian Hanu, Ion Hobana, Alexandru Mironov precum şi reprezentanţii cenaclurilor science fiction din Iaşi (Dan Merişca, Lucian Merişca, Sorin Simion, Doru Prutieanu, Răzvan Haritonovici, George Ceauşu), din Timişoara, Craiova ş. a.<br />
<br />
„Marele prag” a fost publicat în 1984 la Editura Albatros, prin grija doamnei redactor al colecţiei „Fantastic Club” Constantina Paligora, o solarisiană prin excelenţă.<br />
<br />
Artele marţiale moderne Acest volum de debut a fost construit, analizat, bucată cu bucată, în cenaclu, fiecare dintre capitole fiind iniţial o povestire sf de sine stătătoare: „Scrisoare din hipercubul 14”, „Maşina iluziilor”, „Nesfârşita maşină” ş.a. Povestea că multe idei îi veneau la facultate în timpul cursurilor şi se apuca să le scrie, fără a bănui că asistentul sau profesorul, citeau miraţi, peste umărul lui: „Din viaţa mea a dispărut ziua de Vineri” (Labirintul timpului)...<br />
<br />
Îmi mai amintesc că, am „bobocit” serios la proiectul lui de diplomă, desenând triaje peste triaje, aşa cum i-am ajutat şi pe ceilalţi sf-işti din cenaclu. Atunci am cunoscut-o şi pe mama lui, o femeie deosebită, discretă, prietenoasă ca şi el, însă bolnavă de inimă, plecată şi ea prea devreme, imediat după ce a absolvit facultatea.<br />
<br />
Dar toate acestea nu sunt decât bucăţi de puzzle, din nostalgia în care, discret, se învăluie. În 1984, îmi scria pe primul lui volum „Marele prag” o dedicaţie de neuitat, nepreţuită:<br />
<br />
<br />
„Pentru frumoasele păreri pe care le avem unul despre altul, pentru zâmbetul larg, generos, părul blond şi ochii senini, jucăuşi; pentru disponibilităţile ei creative de departe încă insuficient exploatate, pentru soţul ei, unul dintre cei mai buni prieteni SF-işti, cu drag, Alexandru Ungureanu”...<br />
<br />
<br />
Poate, undeva, în afara timpului şi spaţiului, într-un hipercub terminal, dezmembrând în bucăţele nesfârşita maşină, este alături de prietenul nostru Dan Merişca şi de seniorii sf Adrian Rogoz şi Vladimir Colin, pregătind un nou cenaclu, la care, pe rând, vom fi şi noi, ceilalţi, invitaţii de onoare. Va fi poate, un nou „Solaris” sau „Quasar” pregătit să găzduiască o consfătuire intergalactică unică în hiperspaţiu... Hajime!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEXANDRU UNGUREANU<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Modalităţi năzuind la înnoirea stilistică a genului găsim şi la Alexandru Ungureanu (1957-2004), semnatarul altui roman modular din SF-ul românesc: Marele prag (1984). Structural, autorul este un poet reprimat, cu defulări mascate de frenezia unui umor virat spre cinismul benign. Înşelătoare, poziţia sa faţă de text indică adesea o priză superficială. Faptul ţine, evident, de regie. În realitate, amuzamentul are aici un aspect rafinat, care-l fereşte de grosier şi face parodia – fiindcă şi un nivel parodic al textului poate fi depistat – subtilă. Temele favorite sunt labirintul timpului şi Maşina, aceasta din urmă în ipostaza particulară capabilă să-l producă pe cel dintâi şi să-i întreţină iluzia. Maşina constituie, în fond, simbolul şi teritoriul unei lumi nesfârşite, încâlcite, cu legităţi proprii, cu surprize ţâşnind spectaculos dintre cutele lucrurilor familiare. În acest mediu structurat pe principiul hăţişului, până şi miturile se deformează în chip caracteristic, închipuind ironic o metafizică adecvată deconcertantei „realităţi”. Iată cum sună, rostită în pântecele fără orizont al labirintului, o tiradă popească:<br />
<br />
<br />
„Eu, umilul slujitor al Maşinii, sunt cel dintâi care vrea să vadă cum sufletele voastre vor obosi să se tot îndoiască. Veţi umbla mult şi veţi ajunge la capătul unui drum, acolo unde se deschide un alt drum, şi veşnic drumuri se vor deschide la capătul drumurilor, ci de veţi încerca să vă întoarceţi înapoi vechile coridoare nu le veţi mai recunoaşte, iar de veţi încerca să mergeţi înainte Lumea de Sus tot nu o veţi găsi, căci ea nu este decât o amăgire a celor ce nu cred că Nesfârşită este Maşina atât în afara cât şi înăuntrul nostru. Căutând Lumea de Sus vă căutaţi pe voi înşivă, iar căutându-vă pe voi înşivă căutaţi Maşina. Când o veţi găsi, în sufletele voastre se vor aşterne liniştea născută din resemnare şi credinţa pe care eu mă voi strădui să v-o transmit pentru a vă alina durerea ce urmează spulberării unei iluzii. Nu există Lumea de Sus şi nici o lume mai prejos de ea, ci lumea este o singură şi nemărginită Maşină care ne cuprinde pe toţi deopotrivă, iar de credem ori nu credem în ea, de suntem bărbaţi, femei, bătrâni sau copii, destinul nostru este destinul Ei şi încă destinul Ei este destinul nostru. Ascultaţi şi munciţi! şi-a încheiat el micul discurs cu formula consacrată.”<br />
<br />
<br />
Evident, mistica Maşinii universale nu trebuie luată, din asemenea pasaje indirect persiflatoare, foarte în serios. Nu altfel procedau, la timpul lor, Sergiu Fărcăşan în Vă caută un taur, sau cuplul Anania-Bărbulescu în Ferma oamenilor de piatră şi Paralela-enigmă. Nivelul fundamental al romanului este cel comic, dar un comic crescut ca o peliculă străvezie peste straturi în profunzimea cărora se presimt curenţii turbionari ai unei lumi pline de dramatism. Altfel decât în cazul lui Mihail Grămescu, însă şi aici SF-ul trăieşte în bună simbioză cu un fantastic al metamorfozelor: în intervalul relativ al câtorva minute, naratorul poate fi – succesiv – dansator într-un bar dubios, schelet însufleţit, orhidee îndrăgostită nebuneşte, panteră alergând prin junglă, din nou om şi aşa mai departe, după cum se integrează în peisajele construite de o atotstăpânitoare Maşină a Iluziilor. Aceasta este sursa unor universuri artificiale din care, odată intrat, ca şi din infernul dantesc, nimeni nu scapă. În altă parte a cărţii, asemeni unei figurine informaţionale, personajul rătăceşte la infinit prin tuneluri şi pe scări subterane, întâmpinat de imagini penetrabile, de scene desfăşurate aleatoriu, în spaţiul ori în timpul paralel, sau aflate doar într-o suficientă “defazare” faţă de momentul subiectiv al naratorului încât să se poată introduce în cadru, cu efect, râvnitele elemente de stranietate. Ni se descrie astfel un lung vis al căutărilor infructuoase, producând prin însăşi acumularea lor un sentiment apăsător pe care relatarea lejeră, umoristică, se străduieşte să-l estompeze. Intriga se constituie din această, aparent degajată, dar în fond îndârjită luptă a omenescului cu Maşina labirintică. În Marele prag autorul a găsit o inspirată formulă de înscenare a propriei sale versiuni de infern, prin care un Orfeu sofisticat aleargă la nesfârşit după simulacrul holografic al unei Euridice.<br />
<br />
Alexandru Ungureanu este un povestitor aventurat pe terenul construcţiei epice mai ample. Lucrul acesta se simte. Dacă unitatea de ansamblu a romanului său s-ar putea admite de pe poziţii teoretice laxe şi permiţând, prin urmare, aprecierii o oarecare marjă de toleranţă, secvenţele constitutive sunt – luate în parte – nu numai viabile, ci unele chiar excelent finisate. Sub semnul aceleiaşi tensiuni ivite la incidenţa dintre jocul logic, rece, cu dramatica fulguranţă a aventurii existenţiale se înscrie, acum în limitele unei tratări eminamente grave, o splendidă povestire ulterioară intitulată Artele marţiale moderne. Cadrul ei e arena unde luptă „pe viaţă şi pe moarte”, în numele unor combatanţi conectaţi mental la „videoplastor”, copiile lor întrupate cibernetic. Un sport servit de arme formidabile, căruia tehnica de vârf şi „tradiţiile” viitorului par a-i da o perfectă notă de autenticitate, de vreme ce surogatele efemere (videoplasmele) au, pe timpul înfruntării, consistenţa, aspectul fizic şi chiar gândurile celor reprezentaţi în calitate de gladiatori. Subiectul este îndeajuns de senzaţional încât, judecat în sine, să atragă spre el riscurile anticipaţiei comune, paraliterare, de pură aventură exhibată. Spirit speculativ, autorul nu uită însă de semnificaţiile etice pe care un asemenea material, bine exploatat, i le poate furniza. Dintr-o simplă problemă de inteligenţă, povestirea devine una de demnitate umană. O rezolvare fericită aduce suspansul din final, când cel confruntat cu sancţiunea de a-şi înfrunta în carne şi oase propriile sale co`pii o face ros nu numai de remuşcări, ci şi de o subită îndoială cu privire la adevărul, la autenticitatea naturii sale omeneşti.<br />
<br />
În povestirile ulterioare, anticipaţia autorului complică recuzita, nu însă în dauna interesului pentru personaj. Psihologiile îşi refuză în continuare ipostazele complicaţiei. Dar simplitatea lor devine o incontestabilă calitate între datele generale ale insului astfel determinat. Nici Naizo, mercenarul dezertor din Ne vom întoarce pe Herbwue şi nici copilul-narator din Leda cea adevărată nu pretind, ca personaje, complicaţie interioară, însă amândoi sunt convingători în rolurile încredinţate. Alexandru Ungureanu stăpâneşte bine instrumentele tragicomicului, folosindu-le fără reţinere în descrierea unui război cosmic ratat. Şi totuşi, scenele amuzante nu devin parodie ieftină, iar cele de impas disperat nu degenerează în melodramă. Dimpotrivă, gesturile lui Naizo traduc destul de bine superficialitatea vicleană şi interesată a unui sergent scârbit de măcelurile dintr-o menajerie planetară plină de roboţi, mutanţi şi extratereştri monstruoşi. Importantă, dimensiunea pervertită a sufletului său nu e totuşi atât de profundă încât să-l ferească, la capătul unei experienţe păguboase, de actul – ironic – al unei umnanizări „gratuite”. Înmormântat, la propriu şi la figurat, în visul unei iubiri curate, el îşi plăteşte astfel cu monedă nefalsificată eroarea unei existenţe de care nu e mai vinovat decât cei care, în ciuda cântecului mobilizator, nu se vor întoarce niciodată pe Herbwue.<br />
<br />
Alte povestiri sunt lucrate în registrul comicului pur (Sham-Poo, animalul electronic de casă, bunăoară). Între ele, Moartea lui Lişiţă şi alte câteva avându-l ca personaj pe un anume Tudose, ipostaziere superlativă a insului comun din toate timpurile, inclusiv din viitor), îşi poartă subiectele prin recuzita derizorie a anticipaţiei, în vecinătatea căreia efectele umoristice au un succes aproape garantat. Revenită la o temă mai veche (Maşina „monstruoasă”), proza autorului urmăreşte, în Tudose contra calculator (1989), o sublimare în tonuri burleşti a motivelor care o compun. Comicul e de situaţie, ca – mai demult – la Eduard Jurist: chemat să depaneze o maşină electronică, Tudose „riscă” un flirt cu văduva Florica, stârnind astfel gelozia şi represaliile calculatorului „Gheorghiţă”, programat special şi îndopat de femeie, pe ascuns, cu „povestiri erotice transcrise în cod binar”. Creierul cibernetic îşi construieşte agresiunea folosindu-se de arsenalul verificat al filmelor de groază:<br />
<br />
<br />
„O pădure de terminale răsare din senin: cleşti multipli pentru apucat diverse obiecte îl ameninţă clămpănind fioros, un fel de freză dentară îi bâzâie în urechea dreaptă şi, dacă nu ar fi lăsat capul jos, fără îndoială că i-ar fi perforat craniul dintr-o parte în alta; trei pompiţe, din care nu se ştie ce ar putea ţâşni, ocupă poziţii avantajoase de tragere; tije articulate cu arcuri se retractă şi se destind ameninţătoare; lustra se bălăngăne lugubru, iar becurile instalate clipesc obositor; pentru ca efectul psihologic să fie complet, o sirenă mascată în perete porneşte să sune apocaliptic. Pentru prima dată de când intrase în casa văduvei, lui Tudose îi este frică [...] «Dacă mă schilodeşte nebunul? E în stare.»...”<br />
<br />
<br />
Povestirea proiectează în grotesc secvenţe clasice ale genului (episodul computerului Hal din Odiseea spaţială 2001, în principal). Dar aluzii amuzante se fac şi la basmul popular. Asemeni căpcăunilor, calculatorul rebel nu poate fi răpus fără complicitatea trădătoare a femeii ţinute în robie, gata să indice nou-venitului izvorul ascuns al puterilor malefice. Această direcţie de comediograf din scrisul lui Alexandru Ungureanu poate fi productivă, cu condiţia ca autorul să-şi domine totuşi tendinţa de a aluneca spre efecte de amuzament facil. În orice caz, experienţa respectivă nu e superioară, estetic vorbind, celor realizate în registru tragicomic (Marele prag, Ne vom întoarce pe Herbwue), mai puţin savuroase, însă mai complexe.<br />
<br />
<br />
Notă tristă. Îmi terminam articolul despre Alexandru Ungureanu din prima ediţie a Anticipaţiei româneşti cu fraza: „Reuşitele de până acum promit o evoluţie pe care suntem îndreptăţiţi s-o urmărim cu interes”. Am fost nevoit s-o elimin în ediţia a doua, întrucât – din păcate – destinul l-a orientat pe autor, după 1990, spre lucruri străine de SF. Talentul lui, atât de promiţător, poate s-a risipit, poate s-a retras de sub presiunea unor urgenţe ale socialului cărora nu le-au rezistat nici alţi făuritori de literatură în bulversările tranziţiei postcomuniste. E posibil ca Alexandru Ungureanu să-şi fi dorit să revină, într-un moment mai favorabil creaţiei, la proiectele întrerupte. Ar fi fost un vis frumos, vegheat cu grijă şi cu speranţă într-un colţ de minte şi de suflet. Iată, acum ştim cu precizie că el nu mai poate fi împlinit.<br />
<br />
<br />
Mircea Opriţă - Anticipaţia românească - un capitol de istorie literară<br />
Editura Viitorul Românesc, 2003 <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
EPITAF PENTRU UN PRIETEN<br />
<br />
Constantina Paligora<br />
<br />
<br />
Fani SF optzecişti din Bucureşti<br />
pe rândul de sus, de la stânga la dreapta:<br />
Marius Ungureanu, Sanda, Almira, Alexandru Ungureanu, pe atunci preşedintele cenaclului „Solaris", Marina Nicolaev, Constantina Paligora, Cătălin Ionescu<br />
pe rândul de jos, tot de la stânga la dreapta:<br />
Daniel Manole, Dănuţ Ungureanu.<br />
<br />
Am avut onoarea de a-l fi cunoscut pe Alexandru Ungureanu. Am avut onoarea de a-i fi fost prietenă şi sfătuitor în materie de literatură în perioada lui de glorie. Am avut ocazia de a asista „în direct” la evoluţia uluitoare a unui talent cum rareori mi-a fost dat să întâlnesc, a unui scriitor autentic care, dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit să fie inventat, căci, în lipsa lui, SF-ul românesc ar fi fost mult mai sărac. Sandu Ungureanu îmbina înlăuntrul lui o imaginaţie debordantă cu o mare sensibilitate poetică (puţini îşi mai amintesc faptul că Sandu scria şi versuri, ce uneori se transformau în balade cântate în acompaniament de chitară în serile cu foc de tabără din codrii legendari ai Gurandei sau la faimoasele cenacluri de noapte din anii '80), precum şi cu un simţ al umorului inegalabil. Dar aş mai putea vorbi şi despre numeroasele lui idei fascinante care, din cauza lipsei de timp ori a unor conjuncturi nefavorabile, au rămas doar în stadiul de proiect, sau despre omul Sandu Ungureanu, acel prieten nepreţuit care ştia să–ţi întindă o mână la nevoie şi te ajuta să treci peste hopurile vietii cu o vorbă de duh. Toate aceste cuvinte sunt însă prea sărace pentru a descrie în totalitate un personaj atât de complex cum a fost Sandu, un personaj ce refuza să se încadreze în tiparele obişnuite.<br />
<br />
Vreau să cred că Sandu Ungureanu s-a reîntors pe coridoarele Labirintului Timpului, pentru a încerca să regăsească partea pierdută din el. („Din viaţa mea a dispărut ziua de Vineri. Ceva din mine a rămas acolo, în Labirintul Timpului, încă mai caută şi n-a găsit, de altfel aş minţi să spun că eu mă simt complet evadat de acolo şi sincronizat cu prezentul”, spunea cândva în „Marele Prag”.) sau poate că s-a refugiat în Hipercubul 14, explorând acele mirifice universuri despre care îi plăcea să ne povestească şi istorisindu-le cu drag celor de acolo despre noi toţi, prietenii lui din fandom.<br />
<br />
Căutând printre manuscrise vechi de 20 de ani, am descoperit nişte versuri ce-i poartă semnătura şi pe care, gândesc eu, nu i-ar fi displăcut să le aibă ca epitaf:<br />
<br />
<br />
„Dormi pe raze lungi de soare,<br />
Ţara somnului e mare...<br />
Lung ţi-i drumul, calea-i moale,<br />
Cânt sub pleoape să te scoale...<br />
<br />
Ţara codrilor de iarbă<br />
Să-ţi aştearnă, să te-adoarmă,<br />
Ţara păsărilor albe<br />
Te-nvelească-n clipe calde...<br />
<br />
Ţara ploii de narcise<br />
O să-ţi poarte somnu-n vise,<br />
Ochii limpezi să ţi-i lase<br />
Ţara şoaptei de mătase...<br />
<br />
Să te legene, să-ţi cânte<br />
Ţara genelor de ciute...”<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEXANDRU UNGUREANU<br />
<br />
Doina Pienescu<br />
<br />
<br />
Alexandru Ungureanu a trecut „Marele Prag”<br />
<br />
De ce atât de curând?<br />
<br />
De ce mintea aceea fantastică, sensibilă, fermecătoare, deschisă tuturor orizonturilor planetare, s-a închis?<br />
<br />
De ce privirea aceea „de dincolo”, ce te obliga să treci fără teamă în lumea lui, s-a stins?<br />
<br />
Posibil ca o altă Galaxie, un alt Univers, o altă spirală, să şi-l fi dorit şi să-l fi chemat la ele.<br />
<br />
Nu cred că a pierit.<br />
<br />
Un intelect precum al său, o construcţie genetică atât de aproape de perfecţiunea creaţiei, nu piere.<br />
<br />
Dăinuieşte.<br />
<br />
În Univers.<br />
<br />
Cândva, îl vom regăsi.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALEXANDRU UNGUREANU<br />
<br />
Cornel Robu<br />
<br />
<br />
Bucureştean prin naştere (7 ianuarie 1957) şi prin formaţie, Alexandru Ungureanu a devenit „moldovean" prin adopţiune (a se citi: repartiţie guvernamentală). La Bucureşti a absolvit în 1976 Liceul nr. 24 şi în 1982 Institutul Politehnic (Facultatea de Transporturi, secţia Tehnologia Transporturilor şi Telecomenzi Feroviare). Ca student, a condus, între 1979 şi 1982, cenaclul sf Solaris din Bucureşti şi a debutat cu povestirea „Alarmă în sistemele cibernetice", în Suplimentul literar-artistic al „Scânteii tineretului" (numerele 4—5—6 din octombrie 1981). După absolvire, a lucrat mai întâi ca inginer feroviar la staţia de căi ferate uzinale de la Combinatul de îngrăşăminte Chimice Bacău (1983—1987), iar actualmente este inginer şef de tură la Centrul de Radiodifuziune Galbeni, Bacău. Din 1984 conduce, la Bacău, cenaclul sf Clepsidra.<br />
<br />
Prezent în numeroase reviste, fanzine, almanahuri, culegeri colective etc., Alexandru Ungureanu îşi înscrie la activ şi numeroase premii literare sf, printre care: Premiul revistei „Convorbiri literare" de la Iaşi, pentru povestirea Maşina de visat şerpi (1981); Premiul I la concursul organizat de revista „Helion" de la Timişoara (1982), pentru povestirea „„Artele Marţiale Moderne"", indusă în antologia de faţă; Premiul III la Consfătuirea pe ţară a cenaclurilor sf (Sibiu, 1982), pentru povestirea „Cei dintr-o lacrimă"; Premiul U.T.C, pentru literatura de anticipaţie, acordat volumului „Marele Prag" (Editura Albatros, 1984, colecţia „Fantastic Club") — volumul de debut al lui Alexandru Ungureanu (şi singurul său volum până la ora de faţă, deşi între timp a mai publicat prin reviste şi almanahuri numeroase povestiri, ce-ar ajunge pentru un eventual nou volum).<br />
<br />
Deşi Alexandru Ungureanu se abţine a-şi sub-intitula în vreun fel „Marele Prag", putem totuşi vorbi, într-o terminologie flexibilă, despre un roman, mai precis despre un mini-roman (139 pag.), constituit din 11 episode numerotate drept „capitole", dar având fiecare — dincolo de omniprezenţa aceluiaşi protagonist-narator, ne-nominalizat (transparentă proiecţie ficţională a autorului), dincolo de alte câteva personaje vagante şi de unele tangenţiale trimiteri reciproce — o pronunţată independenţă narativă proprie, fiecare „capitol" putând fi citit, scos din context, ca o povestire de sine stătătoare: o asamblare compoziţională laxă, pivotând pe articulaţii cardanice, menajând o autonomie de tip modular între episoade inter-schimbabile în anumite limite, adiţionabile şi multiplicabile în principiu fără limită, dar degajând totuşi, toate la un loc, un sens de convergenţă. Aparent neglijentă, această construcţie a cărţii se dezvăluie însă a fi, dimpotrivă, atent elaborată, studiată, vizând o intricaţie labirintică, foarte ambiţioasă în complexitatea-i inaparentă, şi care traduce în plan compoziţional o mult mai mare şi mai de substanţă ambiţie a autorului — aceea anticipată chiar din titlu.<br />
<br />
Este vorba, în esenţă, de o parabolă a angajării scriitorului în ficţiune.<br />
<br />
Alfa şi Omega acestei totale angajări, „Marele Prag" deschide şi închide, în figuraţia personală a lui Alexandru Ungureanu, accesul la asumarea estetică a realităţii, la recuperarea în imaginar a lumii reale „pierdute" în propriu-i plan, real. O veche dar mereu nouă paradigmă a creaţiei, a dezbinării între eul creator şi lume, fără de care, şi fără de depăşirea căreia, nu există creaţie majoră în artă, în literatură, şi deci nici în science fiction. Mereu nouă, pentru că mereu re-descoperită, pe cont propriu, pe risc propriu, cu un preţ pe care fiecare şi-l ştie, - şi în mereu alte şi alte circumstanţe şi ipostaze concrete. De data aceasta — într-o ipostază cu totul neaşteptată, insolită, poate chiar şocantă pentru anumite gusturi şi/sau prejudecăţi: o figuraţie sf derivată din ipoteza „ştiinţifică" a „întoarcerii pe dos" a unui spaţiu cu un pronunţat grad de curbură: „Şi tot ce era în afara mea este acum înăuntru. Şi tot ce era înăuntru este acum afară"; „acum noi nu mai gândim structural la fel, [...] îmi modelez subconştientul după logica ta, însă el este ini prezent conştientul meu" [...] „voi renunţa deocamdată să modific Exteriorul în speranţa că astfel voi stăpâni propriile mele adâncuri".<br />
<br />
Pentru cititor (monstru de cinism, se ştie!), ceea ce primează este, aici, promisiunea — estetică — a unor fabuloase desfătări şi nesăţioase degustări -de mirifice efecte de insolitare, de frisonante deschideri spre un genuin „sense of wonder"; pentru autor însă pare a prima, cel puţin deocamdată, revanşa psihologică şi existenţială, „răzbunarea" în imaginar a frustrărilor suferite în planul realului, imensul orgoliu fără de care acest superb (în toate sensurile cuvântului) non serviam estetic nici n-ar fi fost cu putinţă: „La capătul a tot ce veţi cunoaşte mă găsesc EU" — se încheie, sfidător şi superb, cartea.<br />
<br />
Prin Alexandru Ungureanu şi prin alţii asemenea lui, „noul val" din sf-ul românesc al anilor '80 descoperă, o dată în plus, pe cont propriu, o Americă estetică ce rămâne mereu de descoperit. Dar o face cu radicalitate, cu „vină", cu un fel de „furie" chiar.<br />
<br />
O atât de radicală dezbinare cu lumea nu mai poate încăpea, însă, în formele şi contururile, mai mult sau mai puţin familiare, ale unui mimesis irevocabil „verosimil"; ea duce cu necesitate — cum iarăşi s-a probat, în cazuri ilustre — la non-mimesis, la phantasia, la contorsiuni şi distorsiuni ale contururilor canonice ale realului, la modelarea unor lumi imaginare libere de analogia cu lumea „exterioară", obiectivă, lumi imaginare a căror „lege" emană acum din inferioritatea subiectului, nu din exterioritatea obiectului. Este ceea ce se întâmplă, logic şi legic, şi la Alexandru Ungureanu, este cauza pentru care ceea ce scrie el, în Marele Prag, gravitează - mai mult înspre soft sf decât spre hard sf, ba chiar mai mult înspre science fantasy decât spre science fiction propriu-zis. Extrapolarea nu mai are, în consecinţă, stringenţa şi consecvenţa logică din acea varietate de science fiction cunoscută sub denumirea de hard sf; relaţia de cauzalitate între ipoteza „ştiinţifică" şi universul imaginar dedus din ea prin extrapolare este o relaţie logic mai laxă, ba chiar uneori, nici nu mai este, strict logic vorbind, o relaţie de cauzalitate, ci doar un pretext, un impuls, un primum movens pentru zborul liber al fanteziei şi pentru pura plăcere a acesteia de a crea universuri imaginare. Nu găsim totuşi, la Alexandru Ungureanu, nici abandonul în plăcerea pură şi gratuită a ficţiunii, în levitaţia unor feerice lumi imaginare, şi nici motivaţia magică — mai curente, toate acestea, în science fantasy.<br />
<br />
Nici motivaţie logică, aşadar, nici motivaţie magică, în Marele Prag. În locul lor — şi de aici se deschide, practic, adevărata „vină" a scriitorului — o motivaţie onirică: în locul coerenţei logice, caracteristice stării de veghe, se instaurează drept supremă instanţă ordonatoare şi modelatoare o coerenţă onirică, o logică a visului, care, ce-i drept, din punctul de vedere al logicii „treze", poate părea incoerenţă flagrantă. Aparenţă irelevantă, desigur, ceea ce contează într-adevăr fiind faptul că Alexandru Ungureanu „visează convingător, are adică vise consistente şi viguroase — cu cât mai stranii şi mai „colorate", cu atât mai viguroase — vise „adevărate", iar nu „supte din deget". Scriind „din vână", şi nu din mimetism, el ştie, în acelaşi timp, să-şi disciplineze lava onirică sub presiune, „răcind-o" coerent, fixând-o în configuraţii purtătoare de sens, în „figuri" ale subconştientului apte a ridica la suprafaţa conştientului şi a sublima în expresie depozite obscure, obsesii existenţiale, frustrări erotice şi frustrări sociale. O astfel de figurare a subconştientului este „Labirintul Timpului care mă cheamă să regăsesc partea pierdută din mine" (Labirintul Timpului). Labirint ce figurează concomitent şi magma frustrărilor existenţiale, erotice, sociale („Un Labirint este simbolul libertăţii. Dacă ştii calea, eşti stăpânul ei. Un Labirint este simbolul femeii. Vrei să ajungi în centrul ei, apoi nu mai ştii cum să ieşi. Societatea e un Labirint. Dacă te rătăceşti în ea, nimeni..."), Labirint ce apare însă şi ca figurare a infinitului — spaţial (ca „În Nesfârşita Maşină" — povestire antologică, episodul cel mai bun din volum, închizând în 20 de pagini o memorabilă parabolă a fiinţării omului în lume), ori temporal (ca în „Labirintul Timpului" — povestire memorabilă, şi aceasta).<br />
<br />
Trasându-şi ca principală direcţie de înaintare explorarea subconştientului, în cadrul posibilităţilor şi convenţiilor specifice pe care „genul" le statorniceşte, Marele Prag de Alexandru Ungureanu este, în întregime, o carte pusă „sub semnul Labirintului", iar condiţia scriitorului ca himeric „Recenzor Labirintic" este demnă de ţinut minte.<br />
<br />
Artele marţiale moderne Am preferat, totuşi, pentru antologia, de faţă, „Artele Marţiale Moderne", o povestire pe care autorul n-a inclus-o în sumarul volumului Marele Prag, probabil pentru că nu se racorda funcţional formulei compoziţionale adoptate acolo. Fără a mai glosa, acum, pe tema „dublului" şi fără a mai comenta „efectele", structural diferite, ce se pot „scoate" din această temă în literatura fantastică tradiţională şi în science fiction, e timpul să dăm cuvântul textului, unde aceste „efecte" ne întâmpină mult mai convingător, direct şi nemijlocit oferite percepţiei, lecturii. Nu înainte, totuşi, de a face minimele precizări bibliografice de rigoare: povestirea „Artele Marţiale Moderne" a apărut mai întâi în numărul din noiembrie 1982 al revistei timişorene Helion, care-o premiase în luna mai a aceluiaşi an, fiind apoi reluată de două ori în Almanah Anticipaţia: în 1985 s-a republicat textul ca atare, integral, iar în anul următor (1986) almanahul oferă povestirea, schimbându-i titlul în „Confruntarea", şi sub formă de benzi desenate (realizate de Adrian Barbu). O continuare („Artele Marţiale Moderne", II) a văzut lumina tiparului în antologia „Avertisment pentru liniştea planetei", alcătuită de Constantina Paligora şi apărută în 1985 în colecţia „Fantastic Club" a Editurii Albatros din Bucureşti. Ceea ce, retroactiv, devenea astfel „Artele Marţiale Moderne", I, îşi păstrează însă deplina autonomie de lectură şi deplina forţă de impact, literar şi para-literar, pe care din capul locului le avusese.<br />
<br />
Adevărată bombă de „sense of wonder", „Artele Marţiale Moderne" a fost, pe parcursul anilor '80, titlul port-drapel şi vârful de lance al „noului val" din sf-ul românesc — şi nu fără temei, după cum oricine se va putea convinge, citind-o în paginile ce urmează.<br />
<br />
<br />
Cornel Robu - Timpul este umbra noastră, o antologie a anticipaţiei româneşti<br />
Editura Dacia, Cluj, 1991.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ASUMAREA LUMII INTERIOARE<br />
<br />
Gheorghe Secheşan<br />
<br />
<br />
Proza lui Alexandru Ungureanu devine un mijloc de introspecţie, de investigare a zonelor obscure din conştiinţa umană şi aş defini-o ca pe o proză problematizantă. Nesedus total de frumuseţea magică a cifrelor, a distanţelor şi a vitezelor, Alexandru Ungureanu la îmblânzeşte, ordonându-le în structuri textuale de mare forţă ; atât forţă narativă, căci autorul demonstrează că nu există de fapt literatură şi literatură SF, ci numai literatură sau non-literatură, cât şi o mare forţă de penetraţie. Problematica sa este majoră şi aproape descurajantă. Dar tocmai abordarea unei astfel de problematici, cu mijloacele inerente literaturii de anticipaţie, permiţând transgresarea unor limite, este atuul literaturii pe care acesta o practică. Şi asta cu mult firesc, fără a forţa în mod periculos habitudinile noastre de a recepta viaţa prin literatură.<br />
<br />
O constantă obsesivă devine aceea a sufletului, a lumii interioare. „Ultimul mesaj" se situează la graniţa dintre eseul filosofic, literatura de confesiune şi cea de anticipaţie. La vremea la care unii autori de anticipaţie îşi proiectează lumile în exterioare atât de îndepărtate (spaţial şi uman), Alexandru Ungureanu provoacă implozia lumii interioare a fiecăruia dintre noi.<br />
<br />
Problema dichotomizării eului, a dedublării sale, a alter-egoului, apare, în „Maşina de visat şerpi", ca o neputinţă în regăsirea de sine, neputinţă generalizată de la starea de individ la aceea de umanitate, sortită să mănânce întuneric şi Univers, mii de ani, aidoma unei uriaşe râme cosmice, fără a reuşi să se regăsească pe sine.<br />
<br />
Un joc borgesian al iluziilor în manieră SF ne propune „Maşina iluziilor". O realitate de o concreteţe tehnicizată, afectivă şi materială, tonifiantă, se destramă aidoma fumului unui elixir magic ce a creat, din iluzii, o lume. Iar aceasta e lumea noastră.<br />
<br />
Prozele „Norocosul", „Alarmă în sistemele cibernetice", „Maşina absurdului" se înscriu în aceeaşi arie tematică, a riscului pe care inteligenţa umană, prelungită în maşina, îl prezintă, transformându-se într-o forţă arbitrară, nu ostilă întotdeauna, dar adeseori opozitivă lumii ce i-a dat naştere.<br />
<br />
Proza SF a lui Alexandru Ungureanu oferă bucuria întâlnirii cu tensionalul, problematicul, firescul şi captivantul. O literatură care, în cel mai fericit sens al cuvântului, creează probleme.<br />
<br />
<br />
Paradox '82, supliment „Forum studenţesc" editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică „H. G. Wells" al Casei de cultură a studenţilor din Centrul Universitar Timişoara, 1982.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DINCOLO DE MARELE PRAG<br />
<br />
In Memoriam Alexandru Ungureanu (1957-2004)<br />
<br />
<br />
Cristian Tamaş<br />
<br />
<br />
A trăit cu discreţie şi a trecut în nefiinţă cu aceeaşi discreţie.<br />
<br />
Am aflat cu o întârziere de patru luni de moartea lui Sandu Ungureanu, de la prietenul Gyuri Györfi, care anunţa prin e-mail „omagierea memoriei scriitorului Alexandru Ungureanu” în numărul 1/2005 al PRO-SCRIS-ului.<br />
<br />
Nu cunosc amănunte despre ceea ce s-a întâmplat pe 11 octombrie 2004 la Bacău, dar mai are vreun sens ca acestea să fie cunoscute, acum când unul dintre cei mai valoroşi prozatori SF optzecişti a depăşit Marele Prag ?<br />
<br />
Cei care l-am cunoscut, nu-l vom uita, nu-i vom uita nici inteligenţa sclipitoare, nici bonomia, nici generozitatea, nici umorul, nici bunul simţ, nici talentul !<br />
<br />
Re/citiţi oricând oricare dintre povestirile sale publicate în reviste, fanzine, almanahuri, antologii sau singurul său volum publicat –„Marele Prag” (Ed. Albatros, 1984, Premiu pentru literatura de anticipaţie) şi veţi avea şansa să re/descoperiţi un univers SF fascinant care a constituit şi constituie un capitol marcant al relansării SF-ului românesc în anii ’80 prin şi dinspre fandom !<br />
<br />
Sandu Ungureanu a condus între 1979-1982 cenaclul SF studenţesc SOLARIS din Bucureşti iar în 1984 a înfiinţat şi condus cenaclul SF CLEPSIDRA în Bacău.<br />
<br />
De la debutul în SLAST în 1981 cu „Alarmă în sistemele cibernetice”, urmând „Maşina de visat şerpi”-1981 (Premiul revistei Convorbiri literare-Iaşi), „Artele marţiale moderne I” (Premiul I acordat de fanzinul Helion la concursul literar din 1982), „Cei dintr-o lacrimă” (Premiu la ROMCON Sibiu 1982), „Lera cea adevărată”, „Ne vom întoarce pe Herbwue”, la „Artele marţiale moderne II” , regăsim marca unui poet, unui temperament liric încorsetat în rigoarea inginerească a absolventului de Politehnică.<br />
<br />
Labirintul („Labirintul timpului”) şi Maşina („Resemnată maşina”, ”Maşina iluziilor”, „Nesfârşita maşină”, „Maşina de visat şerpi”, „Maşina interioară”) sunt temele sale obsesive, exorcizarea estetică a infernului totalitar-anomic.<br />
<br />
<br />
„Labirintul timpului care mă cheamă să regăsesc partea pierdută din mine... Un labirint este simbolul libertăţii. Dacă ştii calea eşti stăpânul ei.”<br />
<br />
<br />
Alexandru Ungureanu a regăsit partea pierdută a personalităţii sale, a aflat calea, explorând de acum la infinit... labirinturile timpului cosmic...<br />
<br />
Fie ca el să-şi găsească pacea pe cărările nesfârşite ale spaţiului şi timpului !<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SANDU<br />
<br />
Dănuţ Ungureanu<br />
<br />
<br />
Fani SF optzecişti din Bucureşti<br />
pe rândul de sus, de la stânga la dreapta:<br />
Marius Ungureanu, Sanda, Almira, Alexandru Ungureanu, pe atunci preşedintele cenaclului „Solaris", Marina Nicolaev, Constantina Paligora, Cătălin Ionescu<br />
pe rândul de jos, tot de la stânga la dreapta:<br />
Daniel Manole, Dănuţ Ungureanu.<br />
<br />
Sandu Ungureanu este unul dintre modelele mele în viaţă, poate cel mai preţios dintre ele, omul care m-a îndemnat şi m-a făcut să gândesc liber. Îl iubesc mult pe Sandu şi nu vreau să vorbesc despre el la timpul trecut. Din fructele firii sale rebele şi exacte în acelaşi timp, de inginer poet, port cu mine mereu versurile simple şi calde ale unei melodii pe care-l rugăm mereu să ne-o cânte la chitară lângă focul de tabară.<br />
<br />
<br />
<br />
BALADA CALCULATORULUI ÎNDRĂGOSTIT<br />
<br />
<br />
Iubita mea<br />
Cu suflet omenesc,<br />
Nu te speria,<br />
Am să-ţi vorbesc...<br />
<br />
Ieri, mai către seară,<br />
Inginerul de sistem<br />
S-a jucat cu un blestem<br />
Ce m-apasă,<br />
Nu mă lasă,<br />
Ca o infinită masă...<br />
<br />
Te-am iubit<br />
De cum te-am zărit<br />
Privirea ta<br />
Fierbinte lasă<br />
Adâncul tău<br />
De nebuloasă...<br />
<br />
Sentimentul electronic<br />
Este obiectiv platonic<br />
N-am terminale adecvate<br />
Să-ţi pun pe pleoape-un vânt de şoapte...<br />
<br />
Zâmbetul meu de pe display<br />
Să nu mi-l vrei, să nu mi-l vrei...<br />
Sufletul meu de pe display<br />
Să nu mi-l iei, să nu mi-l iei...<br />
<br />
<br />
Nu mai este cu noi aici fiindcă acestea nu sunt nici lumile nici vremurile sale.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ELROND ŞI ELROS<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
Avându-i drept părinţi pe Eärendil şi Elwing, Elrond şi Elros sunt doi dintre eroii importanţi ai Pământului de Mijloc, primul dintre ei contribuind decisiv la înfrângerea lui Sauron. Numele de Elrond înseamnă “bolta stelelor” iar cel de Elros “spuma stelelor” (S 437). Supranumele lor este Peredhilii, adică “cei-pe-jumătate-elfi” (SI, III, 450). Dintre cei judecaţi de Întâii Născuţi ai lui Ilúvatar, cei doi fraţi au ales – alături de Círdan şi Gil-Galad – să rămână în Pământul de Mijloc, prin ei păstrându-se în vinele oamenilor sângele Întâilor Născuţi (S 352). De fapt, Elros a ales să fie rege al oamenilor, în timp ce Elrond a rămas alături de elfii care trăiau sub conducerea sa în Vâlceaua Despicată (S 360).<br />
<br />
Elros a arătat multă vitejie împotriva lui Morgoth, el şi tovarăşii săi, edainii, fiind răsplătiţi pentru aceasta de Valari cu viaţă lungă şi cu o insulă de vis, departe de Pământul de Mijloc. Insula a fost numită Númenor iar Elros a fost primul ei rege, cunoscut şi sub numele de Tar-Minyatur (SI, III, 450-451). În anul 442 al celui de-al Doilea Ev s-a stins Elros (SI, III, 536), după ce a trăit o viaţă de trei ori mai îndelungată decât cea a oricărui alt muritor.<br />
<br />
Alegând să împărtăşească soarta elfilor, care erau nemuritori, Elrond a străbătut toate evurile Pământului de Mijloc. Când îl aude povestind cum s-a petrecut Bătălia de la Dagorlad la care luase parte alături de Elendil şi Gil-Galad, petrecută cu multe mii de ani înaintea Sfatului din Imladris, Frodo nu îşi poate reprima uimirea fără margini întrebându-l dacă chiar îşi aminteşte asemenea episoade din alte evuri (SI, I, 350). Înţelepciunea lui Elrond a depăşit cu mult tot ceea ce fusese vreodată cunoscut în Pământul de Mijloc, singurul care putea fi comparat cu el fiind Gandaf cel Sur. S-a remarcat în luptele contra lui Sauron, începând cu vestita Bătălie de la Dagorlad, din faţa porţilor Mordorului, care s-a sfârşit prin înfrângerea duşmanului dar şi prin pieirea lui Gil-Galad şi a lui Elendil (S 400). După această tristă victorie, Elrond s-a stabilit definitiv în Imladris, unde s-au strâns în jurul său cei mai vestiţi elfi ai Pământului de Mijloc. La el era tăinuit Inelul cu Safir, Vilya, cel mai puternic dintre cele Trei inele ale Înţelepţilor (SI, III, 440). Atunci când Isildur a refuzat să distrugă Inelul Stăpân păstrându-l pentru sine, Elrond a profeţit că Sauron se va întoarce şi va provoca un război la fel de cumplit ca cel în care luptase alături de Gil-Galad şi Elendil. După ce Inelul Suprem e pierdut pentru o vreme, Înţelepţii nemaiştiind nimic de el, Elrond reapare în evenimentele Pământului de Mijloc o dată cu intrarea în scenă a acestui neam mic şi neînsemnat al hobbiţilor. Astfel, primul dintre piticuţi care-l întâlneşte este Bilbo Baggins, ce călătorea alături de Gandalf, Thorin-Scut-de-Stejar şi Compania acestuia spre Muntele Erebor. Elrond îi găzduieşte pentru un scurt timp în Ultima Casă Îmbietoare din Pământul de Mijloc; dovedind o mare cunoaştere în tainele runelor şi ale scrierilor străvechi, el descifrează însemnele de pe săbiile Orcrist şi Glamdring, găsite în vizuina trolilor, după care descoperă mesajul secret scris cu literele lunii pe harta palatului gnomilor de sub Erebor (H 64-66). Mai târziu, când Frodo Baggins porneşte în ultima aventură în care hobbiţii sunt protagonişti, tot Elrond e cel care contribuie la turnura benefică a evenimentelor, după ce, în urma sfatului ţinut în Vâlceaua Despicată de reprezentanţii tuturor seminţiilor libere, se formează Frăţia Inelului (SI, I, 344-389). Ulterior, Elrond îi va trimite mesaj lui Aragorn încurajându-l să pornească pe Căile Morţilor spre a obţine victoria împotriva lui Sauron. După ce aventurile au luat sfârşit, în ziua de 29 septembrie 3021 Elrond porneşte pe mare alături de Bilbo, Frodo, Gandalf şi Galadriel. De la această dată a început cel de-al Patrulea Ev al Pământului de Mijloc.<br />
<br />
<br />
ABREVIERI<br />
<br />
H – Hobbitul<br />
S – Silmarillion<br />
SI – Stăpânul inelelor<br />
R - Roverandom<br />
OFS – On Fairy Stories<br />
TFCL – The Father Christmas Letters<br />
L – Letters of J.R.R. Tolkien<br />
TMCOE - The Monsters and the Critics and Other Essays<br />
<br />
Articol din enciclopedia - în curs de pregătire - Lumea lui Tolkien de la A la Z<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TOLKIEN CEL VEŞNIC VERDE 3: PĂSTORII COPACILOR (II)<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul precedent)<br />
<br />
În cele din urmă, prin excesiva utilizare a motivului, episodul intervenţiei providenţiale a luptătorilor vegetali s-a „încopăcit", a devenit manierist. Dar personajele imaginate de Tolkien diferă fundamental de toate celelalte popoare ale codrului, descrise înainte sau după apariţia „Celor două turnuri". Dacă la Shakespeare pădurea mişcătoare apare ca o mulţime de crengi ce reflectă încărcătura psihologică a atacului surpriză, la C. S. Lewis copacii-umblători capătă un caracter episodic, oarecum caricatural.<br />
<br />
Copaci războinici, însă incapabili să se mişte, apar şi în "Vrăjitorul din Oz" de L. Frank Baum. După demascarea şi fuga lui Oz, Dorothy s-a hotărât să părăsească Oraşul Smaragdelor şi să meargă la Glinda, zâna cea bună, ca să afle cum poate să ajungă acasă. Sperietoarea de ciori, Leul şi Omul de Tinichea (fără a-l mai socoti pe Toto) au însoţit-o pe drumul ce ducea către Ţara de Miazăzi. După ce au traversat nişte câmpuri verzi cu flori pline de strălucire, în zorii celei de-a doua zile au ajuns la un codru. Sperie Ciori a încercat să pătrundă de mai multe ori, dar de fiecare dată un copac îl prindea cu crengile şi-l arunca înapoi. A fost nevoie de intervenţia hotărâtă a Omului de Tinichea, care a tăiat cu toporul ramurile ameninţătoare, ca prietenii să poată depăşi acest obstacol.<br />
<br />
<br />
<br />
„Ceilalţi copaci ai pădurii nu se împotriviră la trecerea lor, aşa că îşi spuseseră că numai primul şir al copacilor putea să-şi îndoaie crăcile şi că, pesemne, aceştia alcătuiau un fel de paznici ai pădurii şi aveau puterea minunată de a împiedica străinii s-o străbată."<br />
<br />
<br />
<br />
Spre deosebire de aceste întruchipări, enţii din „Stăpânul inelelor" formează o veritabilă civilizaţie, una dintre cele mai vechi din Pământul de Mijloc, descrisă pe îndelete în capitolul „Arborebărbos" (Treebeard) din „Stăpânul inelelor".<br />
<br />
În 29 februarie 3019, după ce au scăpat din captivitatea orcilor care l-au omorât pe Boromir, hobbiţii Merry şi Pippin s-au ascuns în codrul Fangorn, pădure situată pe firul râului Scăldătoarea enţilor, în partea nordică a ţării Rohan. Potrivit lui Gandalf, pădurea şi-a căpătat denumirea de la străjerul ei. Aici s-au întâlnit cu Arborebărbos (Fangorn în sindarină), primul ent pe care l-au văzut vreodată. Păstorul de copaci este descris în amănunţime, autorul prelungind surprinderea eroilor şi a cititorului printr-o prezentare deosebit de bogată în detalii. În aceste condiţii, nici nu-i de mirare că el constituie o figură de bază în iconografia tolkieneană, fiind portretizat de Alan Lee, John Howe, Rodney Matthews, Ted Nasmith, Angus McBride, fraţii Hildebrandt, David Thierree, Sam Hamrick, Dmitry Terner, David Boulbes şi încă mulţi alţii.<br />
<br />
Printr-o cimilitură spusă regelui Théoden, Gandalf sugerează că Arborebărbos este cea mai vârstnică făptură de pe Pământul de Mijloc de la sfârşitul celui de-al Treilea Ev:<br />
<br />
<br />
<br />
„Pe când de fier nu se vorbea şi lemnu-n arbori neatins trăia<br />
Pe când sub lună, tânăr, muntele lucea<br />
Pe când inelul nu fusese făurit şi nu se născuse mâhnirea<br />
Atunci, demult, străbătea ea pădurea."<br />
<br />
<br />
<br />
Arborebărbos nu era chiar atât de convins de acest lucru. Entul le-a mărturisit hobbiţilor că la Miazănoapte se află arbori mult mai bătrâni. Oricum, din generaţia lui, apărută pe lume înainte de căderea Beznei, mai trăiau doar încă doi enţi: Finglas şi Fladrif.<br />
<br />
La prima vedere, Fangorn semăna, prin constituţia robustă şi dimensiuni, cu un om uriaş (large Man) sau cu un căpcăun (troll), având o înălţime de cel puţin 14 picioare (4,3 metri) - cu un pic mai mult decât în traducerea Gabrielei Nedelea („vreo 3-4 metri"). Capul lunguieţ se afla în continuarea trunchiului, fără nici un fel de gât. Partea de jos a chipului era acoperită de o barbă lungă şi bogată, de culoare cenuşie, ce pornea ca un mănunchi de crengi şi rămurele, care se subţia, se înmuia, pe măsură ce atârna către pământ. Se pare că făptura purta un fel de straie scorţoase, verzui-cenuşii, ce asigurau un camuflaj perfect. Credem aceasta, deoarece Tolkien ne spune că pielea de pe braţele dezgolite nu erau deloc zbârcită, ci netedă şi cafenie. Picioarele uriaşe aveau câte şapte degete.<br />
<br />
Enţii întâlniţi după bătălia de la Văgăuna lui Helm la poalele Viroagei Văgăunii, nu departe de Isengardul unde trădătorul Saruman fusese inundat şi izolat, sunt descrişi într-un fel asemănător:<br />
<br />
<br />
<br />
„Dintre arbori se desprinseră trei forme ciudate. Erau ca ale căpcăunilor, înalte de mai bine de douăsprezece picioare, cu trupuri puternice, zdravene ca ale arborilor tineri; păreau înveşmântaţi sau ascunşi în nişte haine strâmte, maronii şi cenuşii. Aveau membre lungi, mâini cu multe degete, părul ţepos şi bărbi de un verde fumuriu, ca muşchiul."<br />
<br />
<br />
<br />
Dar, spre deosebire de fanii Godzillei, nu toată lumea rămâne uimită de dimensiunile unei făpturi. Pe hobbiţi i-au impresionat mai cu seamă ochii lui Arborebărbos: căprui, cu irizaţii verzui, solemni, iscoditori. Pippin avea să mărturisească:<br />
<br />
<br />
<br />
„Simţeai îndărătul lor un puţ imens, plin cu amintiri străvechi şi gânduri prelungi, molcome şi liniştite; dar la suprafaţă sclipea prezentul, aşa cum bate soarele pe faţa lucioasă a frunzelor unui copac imens sau pe unduirile unui lac foarte adânc. Nu ştiu, dar părea că era ceva care creştea dedesubt, adormit, ai fi zis că o făptură cu frunze şi rădăcini, ceva între adâncul pământului şi bolta cerească, se trezise brusc la viaţă şi te cerceta cu aceeaşi stăruinţă molcomă pe care-o dovedise, ani fără şir, doar faţă de propriile sale treburi."<br />
<br />
<br />
<br />
Întâlnirea a surprins ambele părţi. În ciuda cazului relatat de Sam la hanul „Dragonul verde", enţii n-aveau nici o idee despre existenţa piticuţilor. Oamenii-copaci cunoşteau doar neamurile amintite de o poezioară învăţată în copilărie: elfii cei Dintâi Născuţi; piticul scormonitor, ce locuia în case fără soare; entul, fiul pământului, de-o vârstă cu munţii; omul muritor, al cailor stăpân. În cele din urmă, la sugestia lui Pippin, Arborebărbos s-a văzut nevoit să adauge listei încă un vers:<br />
<br />
<br />
<br />
„Hobbiţii de-o şchioapă, ce-n vizuini trăiesc."<br />
<br />
<br />
<br />
Conform celor împărtăşite Yavannei de Manwë în „Quenta silmarillion", odată cu plecarea elfilor şi ridicarea oamenilor, rasa enţilor începea să piară. Principalul motiv îl constituia dispariţia femeilor-arbori: entsoaţele.<br />
<br />
Cununarea pomilor este încă un obicei larg răspândit pe glob, prezent în diferite forme, reflectat şi la noi, în balada populară a mărului şi trandafirului. În natură, există specii arboricole dioice, sexuate, unde unele exemplare poartă doar flori bărbăteşti, iar altele numai flori femeieşti.<br />
<br />
Un prim exemplu ar fi o fosilă vie, rămasă din Terţiar, precum Ginkgo biloba (se întâlneşte şi forma „Gingko"), copacul cu frunzele în evantai, prezent într-o sumedenie de parcuri dendrologice sau grădini botanice. Un Ginkgo se dezvoltă ca enţii, încet-încet, fără pripeală şi creşte aşa, molcolm, până la circa 30-40 m înălţime. Trăieşte mult, până la 2000 de ani şi rămâne sănătos vreme îndelungată, deoarece, fiind răşinos, nu-l atacă ciupercile şi insectele. E remarcat mai ales toamna, când frunzele-i devin de un galben auriu. În aceste condiţii, să nu ne minunăm că unii comentatori (de ex. Lionel Pras), l-au comparat cu mallornii, maiestuoşii arbori din pădurea Lothlórien. Anglo-saxonii îi spun „maidenhair tree" - părul fecioarei. În China, unde conurile de ginkgo sunt folosite la gătit, s-a încetăţenit obiceiul că pe un trunchi de un sex să fie altoită o mlădiţă de sex opus.<br />
<br />
Din antichitate, beduinii au obiceiul de a căsători curmalii, o altă plantă dioică. Ei rup inflorescenţele de pe pomii bărbătuşi şi, în cadrul unei sărbători fastuoase, polenizează florile curmalilor femele. „Atlasul botanic" din 1994 explică obiceiul prin faptul că: „astfel se asigură o fructificaţie bogată şi se economiseşte spaţiu lăsând într-o livadă întreagă de curmali cu flori femele un număr restrâns de curmali cu flori mascule". Alţi copaci cu exemplare sexuate sunt sălciile, diferitele varietăţi de plop, tisa, ienupărul, arborele de pâine, frasinul american, arţarul argintiu, arţarul american etc.<br />
<br />
Există şi căsătorii cu semnificaţie magică, între arbori din specii diferite. James Frazer aminteşte obiceiul hindus de a căsători arborii de mango cu un tamarind sau cu o iasomie. În poveştile populare româneşti, se consideră ca arbori masculini brazii, varietăţile de stejar şi fagul, în vreme ce salcia şi teiul sunt socotite ca feminine. Există o explicaţie mitologică, de sorginte antică, a credinţei. În cartea a opta a „Metamorfozelor", Ovidiu povesteşte legenda lui Filemon şi Baucis, doi bătrâni săraci, dar ospitalieri, care i-au găzduit pe Zeus şi pe Hermes, sosiţi în chip de muritori obişnuiţi. În semn de răsplată, zeii le-au transformat casa în templu şi i-au rugat să ceară orice. Soţii au cerut privilegiul să moară deodată. Odată, cum stăteau în faţa templului, Baucis l-a văzut pe Filemon acoperindu-se cu frunze de stejar, fără să bage de seamă că ea însăşi începe să se transforme într-un tei. În cele din urmă, cei doi bătrâni s-au transformat complet în cei doi arbori.<br />
<br />
Spre deosebire de Filemon şi Baucis, menajul enţilor nu era lipsit de probleme, deoarece soţii manifestau preocupări diferite. Enţii preferau să cutreiere pădurile, unde primeau învăţătură de la elfi şi discutau cu arborii pe care-i păstoreau. Entsoaţele erau obsedate de ordine, privită ca fundamentul belşugului şi păcii. Ele şi-au amenajat nişte grădini pe placul inimii, unde locuiau şi-şi aşteptau consorţii. Dar aceştia preferau compania copacilor măreţi, cutreierau codrii neîmblânziţi de pe coastele abrupte ale dealurilor înalte, unde săltau pâraiele din piatră-n piatră, aşa că treceau arareori prin grădini. În cele din urmă, ca să se ferească de Ameninţarea din Miazănoapte, femeile enţilor au trecut Anduinul, unde s-au întâlnit cu oamenii şi i-au învăţat să se gospodărească. Apoi a urmat războiul dintre Sauron şi Oamenii Mării, iar entsoaţele au dispărut fără urmă. Locul straturilor şi holdelor a fost ocupat de sterpele Pământuri Maronii din stânga Râului cel mare. Într-un târziu, când au realizat absenţa lor, enţii au început să le caute, să-i întrebe pe oameni, însă au primit răspunsuri contrarii, fără noimă.<br />
<br />
Elfii, cărora întotdeauna le-au plăcut să se exprime prin muzică, au creat chiar un cântec vesel despre dragostea dintre un ent şi o entsoaţă, un fel de „Cântare a Cântărilor" copăcească, unde iubiţii se cheamă pe rând, în fiecare anotimp, căutând să se înfrupte împreună din toate bucuriile vieţii, în cea mai frumoasă lume de sub Soare.<br />
<br />
<br />
Alte articole din ciclul „Tolkien cel veşnic verde":<br />
<br />
1. Mitologii vegetale (Pro-Scris 25-26)<br />
2. O salcie năbădăioasă (Pro-Scris 29-30)<br />
3. Păstorii copacilor (I) (Pro-Scris 31-32)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PLEDOARIE PENTRU BASMUL MODERN<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
O apariţie recentă - Inklings. Litera şi spiritul (Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004) - a reuşit să ne stârnească, deopotrivă, uimirea şi admiraţia. Volumul, coordonat de doamna Rodica Albu de la Catedra de Anglistică a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Iaşi, reprezintă prima antologie în limba română care conţine studii despre concepţiile şi operele principalilor membri ai grupului literar oxonian: C.S. Lewis, J.R.R. Tolkien, Charles Williams şi Owen Barfield. Pe lângă studiile semnate de autori de renume internaţional precum Hope Kirpatrick („C.S. Lewis – un autor al zilelor noastre”), Daniel Callam („Mere Christianity şi paradigma puritană a convertirii”), Peter Russel („Tolkien şi imaginaţia”), David Llewelyn Dodds („Elementul magic în miturile lui J.R.R. Tolkien şi Charles Williams”), Jan Curtis („Charles Williams. Reputaţia sa în lumea anglofonă între 1917 şi 1985”), Elmar Schenkel („Poetică şi revoluţie – gândirea lui Owen Barfield”) şi Astrid Diener („Interviu cu Owen Barfield”), textele semnate de Rodica Albu („Cuvânt înainte: Inklings – litera şi spiritul”; „Introducere”; „Leul, vrăjitoarea şi garderoba – lecturi posibile”) şi Mihalea Cernăuţi-Gorodeţchi („Receptarea lui Tolkien”) contribuie, de asemenea, la conturarea unor portrete complete ale „inklingşilor”, condimentate cu referinţe cronologice, biografice şi bibliografice menite să astupe golurile culturii autohtone. La toate acestea se adaugă şi traducerile unor fragmente din operele autorilor prezentaţi (C.S. Lewis: Trilogia spaţială – fragment, Cronicile din Narnia: Jilţul de argint – fragment, Abolirea omului – fragment; J.R.R. Tolkien: Stăpânul inelelor – fragment; Charles Williams, Magul Zoroastru – fragment; Owen Barfield, Idolatria modernă – din volumul Istorie, vină şi obişnuinţă), realizate cu acurateţe filologică. În ansamblu, volumul este reuşit, meritând cu prisosinţă să fie reeditat de către una din editurile cu o mai bună circulaţie. Abordând acum, mai cu de-amănuntul, câteva din studiile ale căror titluri le-am pomenit deja, să vedem care sunt perspectivele deschise de contributori.<br />
<br />
Doamna Rodica Albu, fără a renunţa la exigenţele academice ale unei asemenea opere colective, prezintă o serie de date menite a contribui la buna popularizare a operei lui C.S. Lewis, în special, şi a celorlalţi membri ai grupului Inklings, în general. Descriind cum anume a luat fiinţă, în Anglia interbelică, grupul „mythopoetic” oxonian, autoarea remarcă bucuria spiritului şi forţa creatoare ce-i caracteriza pe toţi aceşti creştini care se dăruiau cu frenezie literaturii, al căror catalizator era sclipitorul C.S. Lewis: „Avea o bucurie a scrisului şi o putere deosebită de a-şi anticipa cititorii, vizibilă în varietatea stilistică, în caracterul oral şi în simplitatea structurii frazei din scrierile pentru marele public, dar şi în retorica clasică, logica imbatabilă şi vocabularul extrem de bogat al operei academice” (p. 18). Însă elementul-cheie al creaţiei lui Lewis - ca şi a întregului grup, de altfel - pare să fie „o teorie creştină a imaginaţiei literare”. Tolkien, în felul său cu totul specific, caracterizat, de asemenea, de simplitate, „s-a deschis spre o panoramă mai vastă de mituri şi legende, în care propria credinţă este mai puţiun evidentă, dar care nu se opune în nici un fel vederilor sale teologice tradiţionale” (Gareth Knight, The Magical World of the Inklings, Element Books, 1990, p. 112, apud Rodica Albu, op. cit., p. 21). În ciuda faptului că cei mai cunoscuţi membri ai grupului sunt Lewis şi Tolkien, se pare că Charles Williams a fost adevăratul suflet al clubului, el centrându-se în creaţiile sale „pe apariţia elementelor supranaturale în viaţa cea de toate zilele” (p. 22). În fine, O. Barfield va fi şi el preocupat de „importanţa imaginaţiei pentru speţa umană, evoluţia conştiinţei şi felul în care schimbarea sensurilor cuvintelor reflectă această evoluţie” (p. 24). Inspirându-se din operele unor predecesori ca George MacDonald, William Morris, Keneth Graham şi, mai ales, Gilbert Keith Chesterton, autorii „marca” Inklings s-au dedicat unei literaturi care, deşi pare destinată copiilor, e scrisă mai curând „pentru copilul din noi, indiferent de vârstă” (p. 25). Traseul receptării operelor lor nu a fost egal. Dacă Tolkien şi Lewis au ajuns pe culmile gloriei literare unde rămân şi astăzi nume de referinţă, Williams şi Barfield sunt citiţi în cercuri mult mai restrânse, frământate de controverse asupra valorii acestora. Doamna Albu nu uită să menţioneze acele instituţii solide dedicate studiului şi promovării literaturii grupului Inklings, cum ar fi „Centrul Marion E. Wade” de la Colegiul Wheaton (Illinois - SUA) sau „The Mythopoeic Society” (San Francisco - SUA), la care se adaugă „Societatea Inklings pentru Literatură şi Estetică” din Germania. În ce priveşte direcţiile investigaţiei hermeneutice în contextul operei lui C.S. Lewis, R. Albu indică una dintre cele mai fertile căi, anume aceea a lecturii teologice, care, neîndoielnic, a reprezentat însuşi orizontul originar al autorului:<br />
<br />
„(...) Ori, poate, ţara de dincolo de garderoba se află în noi înşine, iar propria noastră minte poate juca rolul vrăjitoarei rele, care nu lasă să vină Crăciunul în noi, Crăciun înţeles ca reaprindere a luminii cristice din suflet, ca punere a fiinţei sub semnul Graţiei Divine.<br />
<br />
Păcat, Lege, Graţie... Lectura teologică este deschisă explicit doar adultului (...)” (p. 63).<br />
<br />
Tot în sensul unei lecturi teologice este orientat şi eseul lui Daniel Callam, „C.S. Lewis – Mere Christianity şi paradigma puritană a conversiunii” (pp. 44-54). Apelând la cele mai importante surse, D. Callam demonstrează că, în ciuda unor anumite înclinaţii către „versiunile sacramentale ale creştinismului” (p. 54), Lewis a fost şi a rămas impregnat în spiritul său de calvinism şi de morala puritană. „Astfel, chiar atunci când credinţele şi acţiunile lui sugerează o sensibilitate catolică, faptul că ele sunt rezultatul alegerii sale proprii le face să fie esenţialmente protestante” (p. 53). Dacă există, arareori, anumite accente catolice, probabil că întâlnim aici unele din influnţele lui Tolkien, mult mai atent decât prietenul său la rigorile rectitudinii credinţei.<br />
<br />
Deşi remarcabil prin deschiderile pe care le aduce în domeniul exegezei tolkien-iene, textul-conferinţă a lui Peter Russel, „Tolkien şi imaginaţia” (pp. 139-149), poate fi considerată doar o introducere în miezul uneia dintre cele mai dificile chestiuni ale teologiei morale dar şi a antropologiei filosofice: care anume este statul imaginaţiei cretoare? Subliniind deruta pe care a încercat-o constatând faptul că „Tolkien evita să folosească cuvântul «imaginaţie» după înţelesul lui Coleridge şi insista asupra conceptului de «fantezie»” (p. 141), Russel ne invită la o scurtă călătorie prin meandrele concepţiilor moderne despre fantezie, fără a reuşi să împrăştie nedumerirea care pluteşte asupra perspectivei tolkien-iene despre imaginaţie. Pentru noi un asemenea demers reprezintă cea mai bună dovadă, indirectă, că în lipsa unei serioase culturi ascetico-antropologice soluţionarea acestei chestiuni e practic imposibilă.<br />
<br />
În „Receptarea lui Tolkien” (pp. 150-163), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi grupează articole publicate în câteva numere din Convorbiri literare, explorând atât modul în care au pătruns romanele lui Tolkien în conştiinţa publicului autohton, cât şi stilul (uneori, neinspirat) în care au fost traduse acestea în româneşte. Concluzia cercetătoarei, deşi severă, reflectă just lipsa unor traducători a căror competenţă filologică e dublată de o cunoaştere specializată a autorilor traduşi: „Cert este că, din motive independente de intenţia, voinţa şi hotărârea autorului, Stăpânul inelelor se prezintă în româneşte cu unele goluri considerabile, generatoare de confuzie şi de reacţii nu chiar favorabile” (p. 154). Meditând asupra modului în care Tolkien însuşi a receptat succesul neaşteptat al romanelor sale, Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi denunţă deriziunea culturii de consum, interesată exclusiv de profit, care în cele din urmă conduce la falsificarea adevăratului mesaj al operei:<br />
<br />
„Tolkien şi-a dorit ca Ţinutul-de-Mijloc să fie, prin excelenţă, un Refugiu pentru cetăţenii unui ev nu doar zbuciumat (cum, de altfel, au mai fost şi altele), ci, mai ales, dezîncîntat” (p. 158);<br />
<br />
„Cu bună ştiinţă sau tot din ignoranţă (păcat, la urma-urmei, la fel de puţin scuzabil în context), politica market-ingului tratează Stăpînul inelelor ca pe oricare altă poveste aducătoare de profit. Simbolul celui mai mare rău posibil este comercializat cu aceeaşi seninătate ca şi un tricou cu Mickey Mouse, cu Pikachu sau cu J. Lo (în funcţie de gusturile, interesele şi preferinţele consumatorului)” (p. 159).<br />
<br />
Din nefericire, în contextul unei culturi în care valoarea lui „a avea” e considerată superioară valorii lui „a fi”, nu ştim dacă lucrurile ar putea să stea altminteri; tocmai de aceea critica literară bine orientată, onestă şi fidelă subiectului abordat, a fost, este şi va fi o necesitate vitală. O singură inexactitate am întâlnit în eseurile doamnei Cernăuţi-Gorodeţchi. Când afirmă că „Tolkien a revizitat, cu har şi originalitate, izvoare vechi, oarecum căzute în desuetitudine” (p. 161), a inclus în mod eronat între aceste surse mitologice legendele arthuriene, ceea ce este contrar afirmaţiilor categorice ale autorului oxonian care, după cum mărturiseşte într-o scrisoare din 1951 (Letters of J.R.R. Tolkien, ediţie îngrijită de Humphrey Carpenter cu colaborarea lui Christopher Tolkien, George Allen & Unwin, London, 1981, p. 144), nu agrea romanele mesei rotunde. Oricum, această scăpare nu întunecă cu nimic valoarea prezentării prin care doamna Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi contribuie la o mai bună prezentare a lui Tolkien în contextul culturii româneşti.<br />
<br />
Deşi, adesea, eseul lui David Lewellyn Doods – „Elementul magic în miturile lui J.R.R. Tolkien şi Charles Williams” (pp. 173-193) - e dificil de urmărit din pricina obscurităţii subiectului abordat, el insistă, între altele, asupra respingerii întregii lumi arthuriene de către creatorul lui Bilbo Baggins (p. 175). Vorbind despre elementul magic în literatura lui Tolkien că despre „o trăsătură a medievalismului său” (p. 176), Doods subliniază una dintre cele mai importante teze – întâlnită şi la C.S. Lewis – asupra originilor ştiinţei şi tehnologiei, înrudite prin efectele lor negative cu magia: „Aşa după cum spune Tolkien, «dorinţa de putere, dorinţa de a-ţi duce la îndeplinire gândul şi voinţa cât mai repede cu putinţă» conduce la «domnia Maşinăriei (sau a Magiei)»” (p. 180). Vedem deci că mult înaintea lui Ioan Petru Culianu, cu a sa monografie Eros şi magie în Renaştere, Lewis şi Tolkien intuiau perfect – într-un sens oarecum diferit faţă de savantul român – continuitatea dintre magie şi ştiinţa modernă.<br />
<br />
O altă precizare foarte importantă, trecută adesea cu vederea de fanii tolkien-ieni, este semnificaţia etimologică a termenului „wizard” care e pus în legătură cu „wise” = „înţelept”, iar nu cu acele cuvinte ce desemnează vrăjitorul, solomonarul (p. 183). Optica prin care trebuie privit un personaj precum Gandalf nu este nicidecum cea a perceperii unui simplu vrăjitor, care acţionează prin ştiinţa magiei albe, ci una care descoperă în spatele trăsăturilor sale figura paradigmatică a Înţeleptului, specifică culturii europene încă din vremurile Greciei antice când se vorbea despre cei „şapte înţelepţi”. Un argument în plus pentru sensul schimbat - ne-vrăjitoresc, am putea spune - pe care Tolkien îl acordă magiei, este constituit de evitarea discuţiilor sterile despre eficienţa praxeologică a practicilor magice (p. 189). Ca şi în cazul mitologiei, Tolkien păstrează rezerve discrete dar ferme faţă de orice deschidere în direcţia experimentelor magice, spre deosebire de Charles Williams care „a căzut pradă capcanelor magiei, fiind totuşi în mod subtil conştient de acestea” (p. 192). Cu toate acestea nu trebuie să-l percem pe Williams ca pe un intelectual fascinat de vrăjitorie şi ocultism, ci doar ca pe un căutător al Dumnezeului Celui Viu care, spre deosebire de prietenul său, nu a (re)cunoscut calea specifică ortodoxiei catolice de „a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a te bucura de El mereu” (p. 193).<br />
<br />
Profesorul Elmar Schenkel, şeful catedrei de engleză a Universităţii din Leipzig, încheie seria studiilor cuprinse în volumul coordonat de doamna Rodica Albu cu un text intitulat „Poetică şi evoluţie – gândirea lui Owen Barfield în perspectivă” (pp. 251-261), care precede interviul pe care Astrid Diener i l-a luat autorului britanic în 1995, când acesta împlinise 97 de ani (pp. 262-273). Schenkel precizează care anume au fost interesele cognitive ale lui Barfield: „zonele dintre ficţiune, imaginaţie, poezie şi religie şi relaţiile lor cu lumea modernă” (p. 252). Influenţat de ezoterismul lui Rudolf Steiner, el va intra în conflict deschis cu prietenul său, C.S. Lewis, conflict cunoscut în istoria grupului Inklings sub numele de „Marele Război” (p. 252). Probabil că diferenţa de fond rezida în viziunea pe care cei doi o aveau asupra imaginaţiei: dacă pentru cel din urmă imaginaţia ocupa o funcţie secundară, chiar dacă importantă, în cadrul actului de credinţă, pentru Barfield „imaginaţia este un mijloc de a ajunge la adevăr” (p. 253). Pornind de la această presupoziţie desluşim o întreagă viziune asupra lumii, asupra omului şi a limbajului, surprinzătoare pentru orice gânditor modern impregnat de spiritul poztitivist şi de „dogma” evoluţionistă. Se cuvine precizat că viziunea lui R. Steiner nu pare a fi, în cazul lui Owen Barfield, decât un simplu pretext al unor speculaţii de mult mai mare subtilitate şi substanţă decât antroposofia.<br />
<br />
Cea ce trebuie să reţinem din gândirea autorului „Idolatriei moderne” este „importanţa supremă (...) a imaginii şi imaginaţiei într-o epocă a «restrângerii»; al doilea, faptul că însăşi imaginaţia umană este supusă proceselor istorice sau, mai degrabă, evolutive” (p. 256). Decurgând din concepţia asupra imaginaţiei, o altă contribuţie majoră a lui Barfield este teoria sa privitoare la idolatrie, care „conform teoriei sale, ar trebui văzută ca produsul final al procesului care poate fi înfăţişat ca o separare dintre imagine şi realitate” (p. 256). Cât se poate de relevant ni s-a părut un citat din Saving the Appereances, asupra căruia ne atrage atenţia eruditul profesor Schenkel: „idolatria poate fi definită ca evaluarea imaginilor sau reprezentărilor într-un mod eronat şi pentru motive eronate; iar un idol, ca o imagine astfel evaluată. Mai precis, idolatria are tendinţa efectivă de a abstrage conţinutul de sens din întreaga reprezentare şi de a-l căuta de dragul său, transmutând imaginea admirată într-un obiect dorit” (apud op. cit., p. 257). Ne-a frapat asemănarea izbitoare dintre acestă concepţie asupra idolatriei, teoretizată de Barfield, şi aşa-numita „lege a degradării fantasticului”, elaborată de Mircea Eliade în câteva dintre textele sale de tinereţe, din care cităm următorul fragment: „Valoarea lor (a perlelor – n.n.) estetică şi economică s-a desprins mult mai târziu, când sensul metafizic primordial a început să fie uitat, datorită anumitor revoluţii care au avut loc în viaţa mentală a societăţii europene”(Mircea Eliade, Comentarii la Legenda Meşterului Manole, în Meşterul Manole, antologie alcătuită de Magda şi Petru Ursache, Iaşi, Editura Junimea, 1992, pp. 58-59). Ambii autori insistă asupra pierderii de către omul recent a sensului simbolic al obiectelor şi lucrurilor, după care subliniază consecinţele degradante ale acestui fenomen de infantilism spiritual. Astfel, relativizarea existenţei lumii nevăzute, şi, implicit, a existenţei sufletului, conduce de-a dreptul la nevroză şi schizofrenie, fenomene – din nefericire - mult prea răspândite în „minunata lume nouă”. Pornind de la aceste consideraţii, Elmar Schenkel încheie, concluziv, subliniind faptul că: „Gândirea lui Barfield poate mai degrabă să ne conducă la ceea ce s-ar putea numi ecologia sinelui” (p. 261). În ansamblu, credem că această afirmaţie poate fi extinsă la operele tuturor autorilor grupului Inklings, care, dincolo de satisfacerea propriei pasiuni pentru literatură, au fost angajaţi în răspândirea unor idei de inspiraţie creştine menite să însănătoşească mediul intelectual al epocii noastre dominate de cele cele mai cumplite boli ale spiritului, ateismul şi materialismul.<br />
<br />
<br />
Rodica Albu (coordonator) - Inklings - Litera şi spiritul<br />
Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA GREŞELILOR GĂSITE ÎN EDIŢIILE TOLKIEN ROMÂNEŞTI<br />
<br />
Repet Ent (Györfi-Deák György)<br />
<br />
<br />
Lista de mai jos şi-a propus să adune cât mai multe dintre erorile descoperite în ediţiile româneşti ale cărţilor lui J. R. R. Tolkien. Ea va fi reluată, ediţie cu ediţie, pe măsură ce se va îmbogăţi cu noi şi noi greşeli de tipar ori „perle" ale traducătorilor. Printre ultimele sunt unele incredibil de grave, rezultate prin efectul combinat al oboselii tălmăcitorului şi al neatenţiei corectorului. Mulţumim tuturor care ne-au semnalat „bâlbele" de mai jos şi să sperăm că ele vor fi corectate în următoarele apariţii editoriale.<br />
<br />
<br />
SILMARILLION, 19<br />
este povestea lui Beren şi a lui LÚTHEIN, fecioara elfă<br />
Astfel câştigă el mâna lui LÚTHEIN<br />
<br />
SILMARILLION, 22<br />
atât în mitologia românească, precum şi în cea TOLKINIANĂ<br />
<br />
SILMARILLION, 197<br />
a azvârlit-o asupra lui MAEGLON<br />
<br />
SILMARILLION, 238<br />
în dreptul porţilor FOTĂREŢEI Nargothrond<br />
<br />
SILMARILLION, 264<br />
şi NEMAŢINÂND seamă de legăturile ei de sânge<br />
<br />
SILMARILLION, 268<br />
dacă regele nu binevoia să le DĂDEA giuvaierul<br />
<br />
SILMARILLION, 342<br />
giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de LÚTHEIN<br />
<br />
SILMARILLION, 408<br />
atunci s-a hărăzit această soartă, ca SARUMAN să se întoarcă<br />
<br />
SILMARILLION, 480<br />
în Nanduhirion, valea PÂRÂURILOR tainice<br />
<br />
<br />
<br />
CELE DOUĂ TURNURI 2000, 356<br />
În loc de: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel DORUL însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea" ar fi trebuit să apară: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel Chipeş şi încă mai sălăşluiesc acolo. Chiar şi aşa, Gondorul însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea"<br />
<br />
<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 396<br />
În loc de: „ZIRAK-ZIGIL" ar fi trebuit să apară: „Zirak-Zizil"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 415<br />
În loc de: „Balin, fiul lui FUNDON" ar fi trebuit să apară: „Balin, fiul lui Fundin"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 407<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Poate în semn de dragoste pentru mine."<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428<br />
un rând al corectorului uitat în text:<br />
„...vezi volumele I 20 [?], şi III 486 [?] - de corelat cu paginaţia volumului de faţă."<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436<br />
În loc de: „ARVEDIU" ar fi trebuit să apară: „Arvedui"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 438<br />
În loc de: „încă se mai AFLATU" ar fi trebuit să apară: „încă se mai aflau"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 443<br />
În loc de: „Când va veni REGLE înapoi" ar fi trebuit să apară: „Când va veni regele înapoi"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 450<br />
În loc de: „RÓMENDOCIL" ar fi trebuit să apară: „Rómendacil"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 455<br />
În loc de: „Regele ONDOBAR şi amândoi fiii săi" ar fi trebuit să apară: „Regele Ondoher şi amândoi fiii săi"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 462<br />
În loc de: „iar el a murit doisprezece ani după tatăl său" ar fi trebuit să apară: „iar el a murit la doisprezece ani după tatăl său"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 472<br />
În loc de: „căci fără bunăvoinţă A Stăpânului Elrond" ar fi trebuit să apară: „căci fără bunăvoinţa Stăpânului Elrond"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 481<br />
În loc de: „La aceeaşi VEME" ar fi trebuit să apară: „La aceeaşi vreme"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 497<br />
Nota de după cuvintele: „cu întreaga familie" a ajuns în pagina 498.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 503<br />
Nota de după propoziţia: „încetul cu încetul numărul lor a sporit din nou" a ajuns în pagina 504.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522<br />
În loc de: „THOR scapă împreună cu Thráin" ar fi trebuit să apară: „Thrór scapă împreună cu Thráin"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 523<br />
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea" ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 525<br />
În loc de: „Denethor al III-lea" ar fi trebuit să apară: „Denethor al II-lea"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 527<br />
În loc de: „Ia orice cal POFTEŞI" ar fi trebuit să apară: „Ia orice cal pofteşti"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 529<br />
În loc de: „26 decembrie" ar fi trebuit să apară: „25 decembrie"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 548<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Anul era la fel de lung precum este în zilele noastre."<br />
În loc de: „cuvântul yén, în limba QUENIA" ar fi trebuit să apară: „cuvântul yén, în limba quenya"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 549<br />
În loc de: „numite în limba QUENIA" ar fi trebuit să apară: „numite în limba quenya"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 553<br />
În loc de: „TÓRION" ar fi trebuit să apară: „Tárion"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 555<br />
În loc de: „şi le-am RE-NUMIT pe celelalte" ar fi trebuit să apară: „şi le-am renumit pe celelalte"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 556<br />
În loc de: „pe 25 martie 3012" ar fi trebuit să apară: „pe 25 martie 3021"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 561<br />
În loc de: „nu mai putea fi STÂMPĂRAT" ar fi trebuit să apară: „nu mai putea fi astâmpărat"<br />
În loc de: „După ÎNFRÂNGREA Puterii" ar fi trebuit să apară: „După înfrângerea Puterii "<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 565<br />
În loc de: „când s-a întors în ţara Pustietăţii" ar fi trebuit să apară: „când s-a întors în Ţara Pustietăţii"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 567<br />
Nu s-a tradus: „In this jargon 'tark', 'man of Gondor', was a debased form of 'tarkil', a Quenya word used in Westron for one of Númenorean descent; see III, 54."<br />
În loc de: „în volumul al II-lea, Cartea a Treia" ar fi trebuit să apară: „în volumul al II-lea, pagina 53 (ediţia engleză)"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 568<br />
În loc de: „GRISHNÂKH" ar fi trebuit să apară: „Grishnákh"<br />
Pasajele dedicate căpcăunilor sau gnomilor ar trebui precedate de câte un rând liber.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TREI TEXTE SACRE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
O dată cu romanele sale, scriitorul englez John Ronald Reuel Tolkien (1892-1973) a creat un univers insolit, Pământul de Mijloc, populat de diferite neamuri: pitici, elfi, orci, căpcăuni, oameni, uriaşi, hobbiţi. Felul cum au apărut aceşti locuitori ne este povestit în „Silmarillion".<br />
<br />
Întâii Născuţi ai Creatorului, numit aici Eru Ilúvatar, sunt nişte făpturi angelice, trezite sub lumina stelelor presărate de valara Varda, soţia lui Manwë, în apropiere de lacul Cuiviénen (Apa Trezirii). Aici au trăit vreme îndelungată, răstimp în care au străbătut Pământul de Mijloc şi s-au minunat de toate cele întâlnite, căci fuseseră creaţi cu darul vorbirii şi au dat nume tuturor lucrurilor şi făpturilor pe care le-au zărit. Pe ei înşişi s-au numit „quendi", adică „cei care vorbesc", căci în afara lor nu existau alte făpturi care să cuvânte sau să cânte. Abia apoi, o dată cu primul răsărit de Soare, s-au născut şi oamenii, neamul căruia Creatorul i-a hărăzit o soartă aparte.<br />
<br />
Elfii erau nemuritori, iubeau frumuseţea lumii, o făceau să înflorească prin delicateţea şi perfecţiunea cu care au fost dăruiţi. La început ei au vorbit doar quenya (elfa nobilă), dar apoi s-au amestecat cu oamenii şi astfel a apărut limba sindarină. În Anexa F la „Stăpânul inelelor" (Limbile şi popoarele celui de-al treilea ev), Tolkien ne spune că înainte de Apusul lor, majoritatea elfilor adoptaseră sindarina pentru viaţa de zi cu zi, în vreme ce elfa nobilă devenise un fel de „latină a elfilor", folosită doar în ceremonii, în datini şi în cântece.<br />
<br />
Într-o scrisoare adresată lui Milton Waldman, în 1951, reprodusă în preambulul ediţiei româneşti a „Silmarillion", J. R. R. Tolkien mărturisea o legătură aparte cu această parte a creaţiei sale:<br />
<br />
<br />
„În spatele poveştilor mele se află o întreaga încrengătură de limbi (cele mai multe doar schiţate ca structură). Dar acelor creaturi pe care în engleză le numesc „Elves", o denumire ce induce în eroare, le-am destinat doua limbi înrudite care sunt aproape complete - am scris istoricul lor, iar formele (reprezentând două laturi diferite ale propriului meu gust lingvistic) au fost deduse în mod ştiinţific dintr-o origine comună. Din aceste limbi am construit aproape toate numele care apar în legendele mele. Ceea ce conferă, sau cel puţin aşa cred, un anumit caracter toponimiei şi onomasticii (coeziune, unitate de stil lingvistic, iluzia istoricitaţii), cu totul unic în literatura de gen."<br />
<br />
<br />
Şi, parcă presimţind avatarurile postume ale operelor sale, scriitorul sublinia:<br />
<br />
<br />
„Probabil că pentru mulţi este un lucru lipsit de importanţă, însă nu şi pentru mine, data fiind sensibilitatea mea deosebită faţă de astfel de aspecte."<br />
<br />
<br />
Mă întreb ce ar fi zis autorul, văzând că ediţia românească a „Stăpânului inelelor" a apărut fără Anexa E şi partea a doua din Anexa F (Despre traducere), omise nu atât „din motive care ţin de ortografia şi pronunţia specifice limbii engleze", cum ar fi dorit traducătoarea să credem, cât mai degrabă din grabă şi comoditate.<br />
<br />
La rândul meu, ţin la această parte a operei tolkienene. La baza graiurilor quenya (elfa nobilă) şi sindarin (vorbită de elfii cenuşii) a stat limba finlandeză, pe care scriitorul o învăţase citind Kalevala în original. Cum limba maghiară este înrudită cu finladeza, în lexicul elfesc am regăsit multe cuvinte cunoscute. Să amintesc doar „atar" (tată), din care s-a format denumirea de „atani" (oameni), atât de apropiat de ungurescul „atya" (părinte).<br />
<br />
Tolkien nu numai că a inventat limbile de pe Pământul de Mijloc, ci chiar le-a folosit. Exemplificări ar fi destule, să ne oprim doar la „A Elbereth Gilthoniel", imnul de slavă cântat de elfi în cinstea valarei Varda, numită Elbereth în sindarină sau Elentári în elfa nobilă, pe care Frodo Baggins îl aude în casa lui Elrond din Vâlceaua Despicată, în momentul când, împreună cu Bilbo Baggins, ies din Sala Focului (II, 1).<br />
<br />
<br />
A Elbereth Gilthoniel,<br />
silivren penna míriel<br />
o menel aglar elenath !<br />
Na-chaered palan-díriel<br />
o galadhremmin ennorath,<br />
from [the] tree-tangled middle-lands,<br />
Fanuilos, le linnathon<br />
nef aear, sí nef aearon !<br />
<br />
<br />
Se pare că Frodo cunoştea o parte dinainte, deoarece l-a alungat pe Regele Vrăjitor, atunci când nazgűlii i-au atacat pe hobbiţii poposiţi pe Ţancul Vremii (Amon Sűl), rostind cuvintele din primul vers (I, 11). Să ne amintim de remarca lui Aragorn: „Mai ucigător pentru el [Regele Vrăjitor] a fost numele Elbereth." (I, 12) În momentul când bărcile cu care Frăţia Inelului a pornit din Lothlórien au fost atacate de un nazgűl (II, 9), prinţul elf Legolas şi-a lansat săgeata cerând ajutorul Doamnei Stelelor prin aceleaşi cuvinte. Sam cel Înţelept invocă imnul din nou, în momentul când respinge atacul lui Shelob, păianjenul monstruos din Cirith Ungol (IV, 10).<br />
<br />
„A Elbereth Gilthoniel" este cel mai lung text în sindarină din „Stăpânul inelelor", din care Tolkien a tradus în volum doar două cuvinte, „galadhremmin Ennorath" (ţinuturi împădurite de pe Pământul de Mijloc), amintite într-o notă din Anexa E. Ulterior a realizat o traducere completă în engleză, însoţită de comentarii lămuritoare, publicată în antologia de versuri şi muzică „Road Goes Ever On", care a apărut în mai multe ediţii. Mai multe informaţii veţi găsi în Scrisoarea către Rhona Beare din 14 octombrie 1958 (Letters) sau în studiul scris de Helge K. Fauskanger, accesibil pe siturile http://www.ardalambion.com (în engleză) şi http://ardalambion.fr.free.fr (tradus în franceză de Bertrand Bellet).<br />
<br />
Iată traducerea imnului elfesc, realizată pe baza versiunii engleze propuse de însuşi J. R. R. Tolkien:<br />
<br />
<br />
A ELBERETH GILTHONIEL<br />
<br />
<br />
A Elbereth Gilthoniel,<br />
O Elbereth Star-kindler<br />
O! Doamnă a Stelelor, Aprinzătoare a astrelor<br />
<br />
silivren penna míriel<br />
(white) glittering slants down sparkling like jewels<br />
ce se sting licărind (albe) şi împrăştie scântei ca nişte nestemate<br />
<br />
o menel aglar elenath !<br />
from [the] firmament [the] glory [of] the star-host !<br />
pe firmament, strălucire a mulţimii de stele !<br />
<br />
Na-chaered palan-díriel<br />
To-remote distance far-having gazed<br />
Din depărtări cu privirea aţintită-n depărtare,<br />
<br />
o galadhremmin ennorath,<br />
from [the] tree-tangled middle-lands,<br />
din ţinuturile împădurite de pe Pământul de Mijloc,<br />
<br />
Fanuilos, le linnathon<br />
Fanuilos, to thee I will chant<br />
Fanuilos, către tine îmi înalţ cântarea<br />
<br />
nef aear, sí nef aearon !<br />
on this side of ocean, here on this side of the Great Ocean !<br />
pornită de pe acest ţărm al oceanului, de pe acest ţărm al Marelui Ocean.<br />
<br />
Fanuilos este o formă a numelui Amon Uilos, denumire sindarină a muntelui Oilossë (Albeaţa Nepieritoare), un fel de Olimp al Pământului de Mijloc, unde trăiau valarii Manwë şi Varda. Mulţi au fost derutaţi de acest aspect şi de aceea au considerat că miturile din „Silmarillion" sunt de sorginte păgână. Într-o scrisoare datată 2 decembrie 1953, adresată lui Robert Murray, Tolkien mărturisea, fără echivoc:<br />
<br />
<br />
„Bineînţeles, Stăpânul inelelor este o operă fundamental religioasă şi catolică; iniţial, fără să-mi dau seama, apoi [urmărind] conştient [acest lucru] în timpul revizuirii." (The Lord of the Rings is of course a fundamentally religious and Catholic work; unconsciously so at first, but consciously in the revision.)<br />
<br />
<br />
Tolkien a ştiut să-şi îmbine pasiunea pentru născocirea limbilor cu credinţa. Una dintre cele mai elocvente dovezi o constituie faptul că el a tradus în elfa nobilă (quenya) principalele rugăciuni creştine, precum „Tatăl nostru":<br />
<br />
<br />
Átaremma i ëa han ëa ·<br />
na aire esselya ·<br />
aranielya na tuluva ·<br />
na care indómelya cemende tambe Erumande :<br />
ámen anta síra ilaurëa massamma ·<br />
ar ámen apsene úcaremmar sív' emme apsenet tien i úcarer emmen.<br />
Álame tulya úsahtienna mal áme etelehta ulcullo : násie :<br />
<br />
<br />
sau „Bucură-te, Marie":<br />
<br />
<br />
Aia María quanta Eruanno<br />
i Héru as elye ·<br />
aistana elye imíca nísi :<br />
ar aistana i yáve mónalyo Yésus :<br />
Aire María Eruo ontaril<br />
á hyame rámen úcarindor<br />
sí ar lúmesse ya firuvamme : násie :<br />
<br />
<br />
Pentru a vă face o idee despre înţelesul cuvintelor elfeşti şi felul cum se aşează ele în propoziţie, vă prezentăm mai jos, în paralel, traducerile acestor texte sacre în engleză şi română.<br />
<br />
<br />
TATĂL NOSTRU<br />
<br />
Átaremma i ëa han ëa ·<br />
Our father who art in heaven,<br />
Tatăl nostru Carele eşti în ceruri<br />
<br />
na aire esselya ·<br />
hallowed be thy name,<br />
sfinţească-se numele Tău;<br />
<br />
aranielya na tuluva ·<br />
thy kingdom come,<br />
vie Împărăţia Ta;<br />
<br />
na care indómelya cemende tambe Erumande :<br />
thy will be done, on earth as [it is] in heaven<br />
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.<br />
<br />
ámen anta síra ilaurëa massamma ·<br />
Give us this day our daily bread,<br />
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;<br />
<br />
ar ámen apsene úcaremmar sív' emme apsenet tien i úcarer emmen.<br />
and forgive us our trespasses as we forgive those who trespass against us.<br />
şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;<br />
<br />
Álame tulya úsahtienna mal áme etelehta ulcullo : násie :<br />
And lead us not into temptation, but deliver us from evil. Amen.<br />
şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Amin.<br />
<br />
<br />
În studiul „Domnul şi doamna inelelor", subintitulat „Tăinuita prezenţă a catolicismului în cartea «Stăpânul Inelelor» a lui Tolkien", Stratford Caldecott relevă o trăsătură definitorie a credinţei scriitorului englez, „pe care mulţi (incluzând aici şi pe prietenul lui Tolkien, C. S. Lewis) o găsesc dubioasă şi anume venerarea Fecioarei Maria". Eseistul consideră că unele dintre trăsăturile Maicii Domnului se regăsesc în anumite personaje feminine, precum Galadriel şi Elbereth. Dar legătura directă apare explicit prezentată în finalul romanului. Inelul Suveran a fost distrus în 25 Martie, de Bună Vestire, cu exact cu nouă luni înainte de Crăciun. Este ziua când a fost zămislit copilul divin, imaculata concepţie anunţată de îngerul Gabriel (Luca 1:28), printr-o frază aflată la temelia unei alte rugăciuni creştine:<br />
<br />
<br />
BUCURĂ-TE, MARIE<br />
<br />
Aia María quanta Eruanno<br />
Hail Mary full of grace,<br />
Bucură-te, Marie, cea plină de har,<br />
<br />
i Héru as elye ·<br />
the Lord is with thee.<br />
Domnul este cu tine.<br />
<br />
aistana elye imíca nísi :<br />
Blessed art thou among women<br />
Binecuvântată eşti tu între femei,<br />
<br />
ar aistana i yáve mónalyo Yésus :<br />
and blessed is the fruit of thy womb Jesus.<br />
şi binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.<br />
<br />
Aire María Eruo ontaril<br />
Holy Mary mother of God,<br />
Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu,<br />
<br />
á hyame rámen úcarindor<br />
pray for us sinners<br />
roagă-te pentru noi păcătoşii,<br />
<br />
sí ar lúmesse ya firuvamme : násie :<br />
now and in the hour of our death. Amen.<br />
acum şi în ora morţii noastre. Amin.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII (2)<br />
<br />
J.R.R. Tolkien<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul precedent)<br />
<br />
<br />
1928<br />
<br />
Ce credeţi că a mai făcut de data asta bietul meu urs bătrân, dragul de el? Nimic aşa de grav ca stingerea tuturor luminilor. Doar că a tras ditamai trânta din capul scărilor până la intrare, şi asta tocmai în seara de joi! Tocmai începusem să cărăm din magazie în holul de la intrare primul lot de daruri. Ursul Polar a insistat să care el singur un pachet enorm în creştetul capului şi alte două pachete în mâini. Bang! Fâsss! Poc! Zdrang! Gemete şi mormăieli îndurerate: am alergat afară tocmai la timp să-l văd cum aterizează de-a buşilea în nas lăsând în urma sa un noian de mingi, pachete şi alte mărunţişuri - şi pe deasupra a mai şi căzut peste unele şi le-a strivit de tot. Sper că voi nu v-aţi ales tocmai cu darurile sfărâmate?! Vă trimit şi un desen care înfăţişează toată tărăşenia. Ursul Polar e destul de supărat din cauza desenului meu: zice că în toate picturile mele nu fac altceva decât să îmi bat joc de el şi că, într-o bună zi, mă va desena chiar el semănând cu un prostănac (desigur că nu sunt aşa şi de altfel nici el nu ştie să deseneze prea bine). Apoi s-a ridicat în capul oaselor şi s-a năpustit afară şi nu l-am mai putut convinge să mă ajute de loc, şi asta numai pentru faptul că stătusem în capul scărilor şi râsesem de el din momentul în care am văzut că nu s-au întâmplat cine ştie ce necazuri.<br />
<br />
Oricum, cred că aţi vrea să vedeţi un desen care arată de data asta INTERIORUL noii mele case. Acesta este holul central care se află sub cupola cea mai largă, acolo unde strângem grămadă toate darurile înainte de a le încărca în săniile care aşteaptă la uşă. Ursul Polar şi cu mine am construit-o aproape în întregime singuri şi tot noi am aşezat dalele albastre şi violete. Balustrada şi acoperişul nu stau tocmai drepte dar asta nu are prea mare însemnătate. Pereţii i-am decorat cu copaci şi stele, cu Soarele şi cu Luna.<br />
<br />
<br />
1929<br />
<br />
Sunt bucuros să vă spun că acest Crăciun este din nou luminat feeric - Luminile Nordului au fost darnice cu noi. De data asta am făcut şi un foc de tabără (ca să-l mulţumim pe Ursul Polar), pentru a sărbători sosirea iernii. Spiriduşii zăpezii au lansat toate rachetele simultan, spre marea noastră surpriză. Am încercat să vă desenez cum a fost, dar adevărul e că zburau mii de rachete. Iar spiriduşii aproape că nu se văd din cauza fundalului înzăpezit. Focul de tabără a făcut o ditamai gaura în gheaţă şi a trezit-o pe Măria sa Foca, aflată dedesubt. Ca să le pună capac la toate, Ursul Polar a aprins 20000 de steluţe argintii, epuizând tot stocul pe care îl aveam aşa că nu mi-a mai rămas nici una să vă trimit şi vouă. Colac peste pupăză, a plecat în vacanţă!!! în nordul Norvegiei, unde a stat la un pădurar numit Olaf şi de unde s-a întors cu labele bandajate tocmai când începea sezonul Sărbătorilor.<br />
<br />
Se pare că sunt mai mulţi copii ca niciodată în ţările pe care le am în grijă. Şi ce bine e că ceasurile nu arată peste tot acelaşi timp, pentru că altfel nu aş prididi niciodată cu darurile, deşi atunci când magia mea lucrează în plină forţă - adică în Ajunul Crăciunului -, pot să livrez o mie de pachete pe minut, dacă mi-am făcut planurile pe îndelete dinainte. Nici nu vă puteţi închipui lungimea listelor pe care le alcătuiesc. Şi niciodată nu le împrăştii. Dar anul acesta sunt totuşi cam îngrijorat. Privind desenele mele, puteţi ghici şi voi ce mi s-a întâmplat. Prima imagine mă înfăţişează în biroul meu scriind adresele pe care mi le dictează Ursul Polar. Pe aici am avut furtuni năpraznice, mai cumplite decât cele pe care le aveţi voi, care au sfâşiat norii enormi în milioane de scântei de zăpadă, urlând ca nişte demoni şi îngropându-mi căsuţa aproape până la acoperiş. Când era mai turbată vremea afară, Ursul Polar a zis că se sufocă de căldură şi a deschis geamul dinspre nord înainte ca eu să-l pot opri. Şi uitaţi-vă care a fost rezultatul. Ursul Polar s-a trezit îngropat în scrisori şi liste din creştet până în tălpi - şi nu se putea opri din râs!<br />
<br />
<br />
1930<br />
<br />
M-am bucurat de toate scrisorile primite de la voi. Sper că darurile din anul acesta vă vor fi pe plac: am încercat să fac rost de toate lucrurile pe care le-aţi cerut, deşi cămările mele erau cam întoarse cu susul în jos - asta din cauză că Ursul Polar s-a îmbolnăvit. S-a molipsit de tuse măgărească la începutul lunii noiembrie şi nu l-am putut lăsa să mă ajute cu împachetatul, pentru că ar fi fost cumplit dacă vreunul dintre dragii mei copii s-ar fi molipsit de tusea lui şi ar fi mormăit ca nişte urşi tocmai în ziua de Crăciun. Aşa că a trebuit să fac totul de unul singur. Desigur că Ursul Polar a făcut tot ce-i stătea în putinţă - mi-a curăţat şi mi-a ceruit sania şi s-a ocupat de reni în locul meu. Şi aşa s-a întâmplat şi accidentul. La începutul lunii am avut parte de o puternică furtună de zăpadă (nămeţii au atins aproape doi metri), care a culminat cu o ceaţă cumplită. Ursul Polar a ieşit să vadă de reni, dar s-a rătăcit şi aproape că a fost îngropat de viscol. Nu i-am simţit lipsa aşa că mult timp n-am ieşit în căutarea lui. Încă nu-şi revenise din tusea măgărească şi de data asta s-a îmbolnăvit îngrozitor de tare, aşa că a trebuit să stea în pat până acum trei zile. Totul a mers anapoda şi nu am avut pe nimeni să se ocupe ca lumea de mesagerii mei.<br />
<br />
Nu-i aşa că sunteţi bucuroşi că Ursul Polar se simte mai bine? Sâmbătă am dat o petrecere pentru feciorii-de-zăpadă ( aceştia sunt fiii Oamenilor de zăpadă, singurii oameni care trăiesc în apropierea noastră - şi care, desigur nu sunt oameni "făcuţi din" zăpadă, deşi dacă stau să mă gândesc grădinarul meu, care este cel mai în vârstă dintre ei desenează uneori un om de zăpadă în loc de semnătură ) şi pentru ursuleţii polari ( nepoţii Ursului Polar), pentru a sărbători faptul că se făcuse ceva mai bine. Ursul Polar nu a băut prea mult ceai, dar când a auzit pocnitorile, şi-a aruncat jos păturile, a sărit în aer şi de atunci se simte mult mai bine.<br />
<br />
Primul desen îl înfăţişează pe Ursul Polar spunând o poveste după ce totul a revenit la normal. Desenele mai mici arată cum l-am găsit în zăpadă şi apoi cum l-am pus să stea cu picioarele în apă fierbinte cu seminţe de muştar ca să nu-l mai scuture frigurile. Desigur, asta nu s-a întâmplat şi el a tras aşa un strănut că a stins cinci lumânări. Cu toate acestea, acum se simte bine - pot să jur, pentru că a revenit la toate năravurile sale: se păruieşte cu omul de zăpadă (grădinarul) şi îl împinge peste acoperişul căsuţei sale făcute din zăpadă; şi împachetează bucăţele de gheaţă în locul darurilor în pachetele destinate copiilor neastâmpăraţi. Asta nici nu ar fi aşa o idee rea, numai că nu mi-a spus niciodată că face aşa ceva şi câteva pachete au fost depozitate la căldură şi, topindu-se, au îmbibat cu apă şi cadourile copiilor cuminţi!<br />
<br />
Ei bine, dragii mei, aş avea eu multe de povestit - despre fratele meu cel Verde şi despre tatăl meu, bătrânul Tataie Buturugă şi despre cum am ajuns amândoi să ni se spună Niculaie după sfântul care este sărbătorit în data de 6 decembrie şi care obişnuia să ofere în secret daruri celor săraci, aruncând uneori săculeţi cu monezi de aur prin ferestre. Dar acum trebuie să mă grăbesc - deja sunt în întârziere şi mi-e tare teamă că nici scrisoarea aceasta nu va ajunge la voi la timp.<br />
<br />
<br />
În româneşte de Simone Györfi<br />
Ediţia de bază:<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
GRIGORAŞ ŞI CUŞCA-DE-FARMECE<br />
<br />
Simone Györfi<br />
<br />
<br />
Al doilea volum al scriitorului maghiar Böszörményi Gyula din seria Gergő este dedicat „copilului, care, visând,/ căci vise şi copii mai sunt/ şi fi-vor veşnic,/ râde-n somn" (citat dintr-o poezie de Eszterházy Péter).<br />
<br />
Dintru început, acţiunea capătă o turnură dramatică. Maşina purpurie, moştenită la sfârşitul volumului anterior, capătă voinţă proprie, pare să fi înnebunit şi îl vânează cu ferocitate pe protagonist - care ajunge în comă la spital.<br />
<br />
Cât timp corpul nefolositor vegetează pe patul de suferinţă, spiritul liber al ucenicului de şaman porneşte într-o nouă cruciadă. De data asta, se trezeşte pe tărâmul hoţilor de vise, un grup, am putea spune, aproape terorist. Cândva, ei aveau ca menire strângerea şi depozitarea la nivelul de bază, de la rădăcina Copacului Lumilor, a coşmarelor de tot felul, pentru a-i lăsa pe oameni să se odihnească liniştiţi după o zi activă. Însă acum se pare că, folosindu-se de metode neortodoxe de intrare în visele celor vii, ei le fură sufletele, oamenii devenind astfel un fel de zombi, lipsiţi de voinţă proprie.<br />
<br />
Sora vitregă a lui Gergő, Zsófi, nu stă nici ea cu mâinile în sân, ci se visează pe alt nivel al Copacului Lumilor, pentru a cere ajutorul celor Şapte Magi. Stupoare, magii au fost pervertiţi unul câte unul, la ordinele unui înfricoşător Contractant, care acţionează în numele Nu-se-ştie-cui şi vrea nici mai mult, nici mai puţin, decât să stârpească toată suflarea şamanească.<br />
<br />
După ce reuşeşte să evadeze din ghearele hoţilor de vise, Gergő pleacă în căutarea animalului său totemic, lupul, care dispăruse după accident. Se visează rând pe rând pe nivelele superioare ale Copacului Lumilor, în căutarea fie a dubiosului Contractant, fie a monstrului fără de nume, care bântuie deopotrivă lumea şamanilor şi a oamenilor.<br />
<br />
În cele din urmă, îşi găseşte lupul sălbăticit de tot, pe nivelul unde trăieşte, întru eternitate, cerbul fermecat care, odinioară, a arătat fraţilor Hunor şi Magor drumul spre pustele ungureşti.<br />
<br />
Fidel logicii basmului, pentru a putea mâna pe puterea supremă, deci pentru a putea rezolva fără dificultate toate problemele confraţiilor întru magie, ar fi suficient ca Gergő să ajungă primul la acest cerb fermecat, hăituit în egală măsură de fiecare mic vrăjitor veleitar. Odată ajuns din urmă, cerbul şi-ar pleca coroana de coarne şi numele lui adevărat i-ar apare înscris pe după ureche. Acest nume trebuie pronunţat cu voce tare şi cel care-l rosteşte va deveni atotputernic.<br />
<br />
O greutate imensă pe umerii unui copil de doar 12-13 ani, crescut fără tată.<br />
<br />
În momentul în care ar acapara pentru sine puterea supremă, prea mare pentru a putea fi dobândită şi folosită de un copil încă neştiutor într-ale vieţii, în faţa lui Gergő se iveşte tatăl lui, ucis cândva de nişte vrăji malefice. Iar acesta, aprobat de privirea părintească, renunţă de bună voie la ceea ce, oricum, n-ar fi în stare să stăpânească.<br />
<br />
În final, cei răi îşi primesc pedeapsa, aşa cum se cuvine în orice poveste pentru mici şi mari, în orice epic-fantasy care se respectă.<br />
<br />
Prin problemele de moralitate şi etică pe care le pune, acest al doilea volum din serie este departe de a fi doar un alt roman pentru copii şi adolescenţi.<br />
<br />
Mărturisesc că am devorat paginile cărţii (494) în doar câteva zile, sport pe care vi l-aş recomanda şi Dumneavoastră, dacă s-ar găsi vreo editură din România care să acorde vreo şansă acestui gen literar. Cine ştie?...<br />
<br />
<br />
Böszörményi Gyula - Gergő és a bűbájketrec<br />
Magyar Könyvklub, Budapest, 2003<br />
<br />
<br />
Alte articole pe aceeaşi temă:<br />
Împotriva urii, puterea dragostei<br />
Pro-Scris 4 (31-32) / 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
JULES VERNE ÎNTRE ŞTIINŢĂ ŞI FANTEZIE<br />
<br />
Constantin Cozmiuc<br />
<br />
<br />
Jules Gabriel Verne, pe numele său întreg, s-a născut în 8 februarie 1828 în Franţa, la Nantes. Copil fiind, s-a urcat pe un vas de comerţ, dar părinţii l-au adus acasă. În 1847 este trimis să studieze dreptul la Paris, unde însă i se dezvoltă pasiunea pentru teatru şi chiar vinde o piesă în 1850, drept care tatăl său, dezamăgit în aşteptări îi taie subvenţia financiară.<br />
<br />
Acest lucru are ca rezultat faptul că îl obligă pe Verne să-şi câştige banii vânzându-şi poveştile. Studiază la Paris geologia, ingineria şi astronomia, rezultatul fiind primul său roman, Cinci săptămâni în balon, apărut în 1863 şi urmat la intervale scurte de restul romanelor ce l-au făcut celebru.<br />
<br />
Popularitatea „călătoriilor extraordinare” face din Jules Verne un om bogat. În 1876 cumpără un iaht cu care navighează prin Europa.<br />
<br />
Ultimul său roman, Invazia mării, apare în 1905.<br />
<br />
Moare în 24 martie 1905, la Amines.<br />
<br />
<br />
<br />
Când s-a născut H.G.Wells, Jules Verne avea 38 de ani. În anul acela, 1866, publicase „De la Pământ la Lună”, roman căruia Wells avea să-i dea replica în 1901, cu „Primul om în Lună”. Romanul lui Jules Verne s-a născut pe fondul emulaţiei romanului astronomic, generat de Camille Flamarion şi care a înfierbântat minţile multor împătimiţi ai lunetei şi telescopului. Nu e de mirare că, încă peste un secol, space-opera este un gen de succes. Prima legătură cu science-fictionul pentru mulţi. Tot pentru mulţi şi singura.<br />
<br />
Cât este ştiinţă şi cât este fantezie în opera lui Jules Verne, aceasta-i întrebarea.<br />
<br />
În romanul de mai sus, autorul a „nimerit-o” în multe privinţe. Locul lansării este aproape riguros acela de unde americanii îşi vor lansa rachetele aproape un secol mai târziu. Numai că tunul uriaş făcut de Baltimore Gun Club l-ar fi ucis pe Impey Barbicane şi ciracii lui, datorită acceleraţiei bruşte din momentul lansării. Wells a evitat acest lucru „inventând” cavorita, ecranul antigravitaţional ce mai înfierbântă şi azi minţile inventatorilor de perpetuum-mobile.<br />
<br />
„Robur Cuceritorul”, apărut în 1886, vine pe fondul unei reale dispute între balonişti şi mai-greu-decât-aerul. Nu este departe vremea când academia franceză a decretat că meteoriţii nu există pentru că în cer nu sunt pietre şi aveau să mai treacă 17 ani până la zborul fraţilor Wright din 1903, zbor considerat istoric, deşi gurile rele (guri româneşti, desigur) afirmă că istoric este zborul lui Traian Vuia din 13 martie 1906 de la Montesson, cu un aparat brevetat în Franţa ca automobil-zburător, pentru că s-a desprins de la sol cu mijloace proprii, nu catapultat, ca fraţii Orville şi Wilbour Wright. Zborul lui Vuia s-a întâmplat la un an de la moartea lui Jules Verne.<br />
<br />
„Călătorie spre centrul pământului”, publicată în 1864, se bazează pe o teorie care, oricât de ciudat ar părea, rezistă şi astăzi: Pământul este gol pe dinăuntru, locuit şi vizitat de Lidenbrock, care pătrunde în el printr-un vulcan din Islanda.<br />
<br />
Edmund Haley a folosit ideea pentru a explica unele neregularităţi ale câmpului magnetic, dar ideea este pusă pe tapet de către John Symmes, după războiul din 1812.<br />
<br />
<br />
Teoria „pământului gol pe dinăuntru” are căutare şi astăzi<br />
<br />
Folosită şi de către Edgar Rice Burroughs în „At the Earth Core”, teoria Pământului gol a fost brevetată (!) de către Marshall B. Gardner, un american din Kane County, Illionois, în 25 noiembrie 1912 (Brevetul US 1.096.102 - http://www.davidicke.net/mysteries/hollow/patent.html ) şi o vreme a fost considerată secret militar. În 1920, Gardner publică o carte de 450 de pagini despre tărâmul de sub noi.<br />
<br />
Richard Shaver preia şi el ideea, susţinând că Agartha, tărâmul subteran, este locuit de urmaşii atlanţilor şi lemurienilor, care s-au retras acolo, prin nişte imense deschideri situate la poli, iar aici se află baza secretă a „farfuriilor zburătoare”, care din când în când mai iasă la suprafaţă, să vadă ce mai facem, cum o mai ducem şi cine a ieşit la alegeri.<br />
<br />
<br />
Curios este că ideea a prins şi există mulţi oameni care cred cu tărie acest lucru, chiar dacă nu beau distilate. Prin anii 70, o fotografie tulburătoare făcută din satelit arăta chiar gaura de la polul nord prin care se strecoară OZN-urile. De fapt, era o fotografie compozită, suprapuneri de imagini făcute pe parcursul a 24 de ore, iar gaura era... noaptea polară. Nu şi-a pus nimeni problema că de ce toţi cei care au trecut pe acolo, exploratori, curse aeriene, etc. nu au căzut în groapa aceea, categoric mai mare decât cele de pe şoselele noastre (http://mailman.efn.org/pipermail/skeptix/Week-of-Mon-20041206/000897.html ).<br />
<br />
Căpitanul Nemo s-a născut în 1873, în „20.000 de leghe sub mări”. Îndrăgitul indian rebel, un fel de anarhist, conducea un submarin cu care stăpânea mările şi oceanele, ca şi imaginaţia cititorilor, bucuroşi să-l revadă în „Insula misterioasă”.<br />
<br />
Cititorului modern i se pare extraordinară ideea submarinului, mai ales acum, când ea datează din „mileniul trecut”. Numai că:<br />
<br />
Prima menţionare a unui submarin apare în 1580 şi se datorează lui William Bourne, un amator de ştiinţă britanic, care descrie o navă care se poate scufunda datorită unor burdufuri de piele care pot fi umplute cu apă, apoi golite pentru a reveni la suprafaţă:<br />
<br />
<br />
Submarinul lui Bourne<br />
<br />
Adevăratul „Nautilius” a fost construit de americanul Robert Fulton în 1800. Stabilit la Paris, Fulton şi-a proiectat submarinul cu trei ani înainte. Nava se putea scufunda la 25 de picioare timp de şase ore, având ventilaţia asigurată te un tub scos la suprafaţă. Cu ajutorul aparatului său, americanul visa să pună capăt supremaţiei britanice pe mare, dar nu s-a înţeles cu guvernul francez şi şi-a vândut submarinul la fier vechi.<br />
<br />
Nava şi-a construit-o pe banii lui şi nu voia de la francezi decât să fie recompensat pentru fiecare vas britanic scufundat. Francezii însă se credeau încă o mare putere maritimă, iar Fulton avea să păţească la fel ca Lodner D. Philips, al cărui submarin avea să fie refuzat de amiralitatea americană în 1852, pe motiv că navele lor merg pe apă şi nu se scufundă (O interesantă istorie a submarinelor găsiţi la: http://www.submarine-history.com/NOVAone.htm<br />
<br />
<br />
„Nautilius”, submarinul lui Fulton<br />
<br />
Imaginaţia lui Jules Verne devine obsesia tehnologiei în „Parisul secolului XX”, un roman respins în 1863 de către editorul său, regăsit în 1989 de către stră-stră-nepotul său Jean Verne şi publicat pentru prima dată în 1994.<br />
<br />
Jules Verne devine pionierul acelei ramuri a SF-ului numită de Hugo Gernsback science-fiction, ceea ce astăzi am numi hard-SF. Pe vremuri, se numeau ştiinţă-ficţiune, ficţiune ştiinţifică iar italienii mai păstrează şi astăzi un termen înrudit, fantascienza, Călătoria, exotismul se împletesc armonios în romanele sale cu aspectele tehnice, faţă de care se arată atât minuţios, cât şi cunoscător.<br />
<br />
H.G.Wells, celălalt precursor, este preocupat de social, nu degeaba a cochetat cu socialiştii. În „Maşina timpului” (1895), „Omul invizibil”,(1897), „Războiul lumilor” (1898), „Insula doctorului Moreau” (1896), acel „deus ex machina” care face credibilă naraţiunea este expediat în câteva referiri ambigue, fără greutate ştiinţifică, greul poveştii căzând pe metafora socială, satiră, fabulă.<br />
<br />
Interesant este faptul că numele său pare a fi generat o adevărată industrie, bazată pe popularitatea sa deosebită (Au mai fost cazuri, Alexandre Dumas, de pildă). Iată o listă cu „apocrifele” sale şi locul unde au apărut:<br />
<br />
Prodigieuse découverte et ses incalculables conséquences sur les destinées du monde. Un volum(12 capitole), publicat sub semnătura: X. Nagrien.<br />
Prima ediţie: Paris, J. Hetzel, 1867 (222 p.).<br />
Notă: Romanul este considerat a fi scris de Jules Verne în Franţa şi alte ţări (Italia, Spania, Portugalia, unde traducerile s-au publicat sub numele său) începând cu 1966. Simone Vierne („L’authenticité de quelques oeuvres de Jules Verne”, Rennes, Annales de Bretagne, no. 3, September 1966, pp.445-458) identifică numele din spatele pseudonimului X. Nagrien: François-Armand Audoin.<br />
<br />
L’Épave du Cynthia. Un volum (22 capitole), publicat sub numele lui Jules Verne şi André Laurie (pseudonimul lui Paschal Grousset). Scris în 1884.<br />
„L’Épave du Cynthia”. Magasin, vol. 41, no. 481 (1 ianuarie 1885) - vol. 42, no. 502 (15 November 1885).<br />
L’Épave du Cynthia, 1886 (342 p., ilustraţii de George Roux, in-18 format).<br />
L’Épave du Cynthia, 1885 (266 p., 27 ilustraţii George Roux.)<br />
Notă: Nu a fost o muncă de echipă între Verne şi Grousset. Jules Verne doar a validat textul lui Grousset. Hetzel adaugă numele lui Verne din motive comerciale.<br />
<br />
Le Phare du bout du monde. Un volum (15 capitole), bazat pe un text scris de Jules Verne modificat de fiul său Michel Verne şi editorul său Jules Hetzel.<br />
„Le Phare du bout du monde”, Magasin (second série), vol. 22, no. 256 (15 August 1905) - vol. 22, no. 264 (15 Decembrie 1905).<br />
Le Phare du Bout du Monde, 29 July 1905 (ilustraţii de George Roux, in-18).<br />
Le Phare du bout du monde, 15 November 1905 (33 ilustraţii de George Roux, unele în culori, in-8°), 15 November 1905: Al 41-lea volum dublu din Les Voyages Extraordinaires împreună cu L’Invasion de la mer.<br />
<br />
Le Volcan d’or. Două volume (15 şi respectiv 18 capitole), bazat pe un text scris de Jules Verne şi modificat de fiul său Michel Verne.<br />
„Le Volcan d’or”. Magasin (second série), vol. 23, no. 265 (1 Ianuarie 1906) - vol. 24, no. 288 (15 December 1906).<br />
(part 1) Le Volcan d’or. 6 July 1906 (ilustraţii de George Roux).<br />
(part 2) Le Volcan d’or. 13 November 1906 (ilustrat de George Roux).<br />
Le Volcan d’or, 15 December 1906: al 42-lea volum (53 ilustraţii de George Roux, unele în culori).<br />
<br />
L’Agence Thompson and Co (Un Voyage économique). Două volume (a câte 15 capitole fiecare ), scris în întregime de Michel Verne.<br />
„L’Agence Thompson and Co”, Le Journal, no. 5495 (17 October 1907) - no. 5564 (25 December 1907).<br />
L’Agence Thompson and Co, 1907 (illustrations by Léon Benett, in-18).<br />
L’Agence Thompson and Co. 15 November 1907: Forty-third double volume (492 p., 44 illustrations by Léon Benett, some in color).<br />
<br />
La Chasse au météore. Un volum (21 capitole), bazat pe un text de Jules Verne, modificat substanţial de fiul său Michel Verne.<br />
„La Chasse au météore”, Le Journal, no. 5635 (5 March 1908) - no 5671 (10 April 1908).<br />
La Chasse au météore. 30 April 1908 (ilustrat de George Roux, in-18).<br />
La Chasse au météore, 30 April 1908 (36 de ilustraţii de George Roux, unele în culori, 5 fotografii, in-8°).<br />
30 April 1908: Al 42-lea volum cuprinzând şi Le Pilote du Danube.<br />
Le Pilote du Danube. Un volum (19 capitole), bazat pe un text de Jules Verne (Le Beau Danube jaune), modificat de fiul său, Michel Verne.<br />
„Le Pilote du Danube”, Le Journal, no. 5838 (24 September 1908) - no. 5877 (2 November 1908).<br />
Le Pilote du Danube, 15 November 1908 (illustrations by George Roux, in-18).<br />
Le Pilote du Danube, 15 November 1908 (29 illustrations by George Roux, some in color, in-8°).<br />
15 November 1908: Forty-fourth double volume with La Chasse au météore.<br />
<br />
Les Naufragés du „Jonathan”. Trei părţi în două volume (5, 11 şi 15 capitole), bazat pe un text scris de Jules Verne (En Magellanie), modificat substanţial de fiul său, Michel Verne.<br />
„Les Naufragés du ‘Jonathan’”, Le Journal, no. 6147 (26 Juliet 1909) - no. 6230 (17 October 1909).<br />
Les Naufragés du „Jonathan”, 1909 (ilustrat de George Roux, in-18).<br />
Les Naufragés du „Jonathan”, 1909: Al 45-lea volum dublu (59 ilustraţii de George Roux, unele în culori).<br />
<br />
Le Secret de Wilhelm Storitz. Un volum (19 capitole), bazat pe un text de Jules Verne, modificat substanţial de fiul său Michel Verne.<br />
„Le Secret de Wilhelm Storitz”, Le Journal, no. 6471 (15 June 1910) - no. 6499 (13 July 1910).<br />
Le Secret de Wilhelm Storitz, 1910 (ilustraţii de George Roux, in-18).<br />
Le Secret de Wilhelm Storitz, 1910 (37 ilustraţii de George Roux, unele în culori, in-8°).<br />
1910: Al 46-lea volum dublu, cu Hier et Demain.<br />
<br />
L’Étonnante Aventure de la mission Barsac. Două volume (12 şi 15 capitole), bazat pe două romane plănuite de către Jules Verne şi scrise de fiul său Michel Verne.<br />
„Le Dernier Voyage extraordinaire. L'étonnante aventure de la mission Barsac”, Le Matin, no. 11008 (18 April 1914) - no. 11087 (6 Juliet1914).<br />
L’Étonnante Aventure de la mission Barsac, Librairie Hachette, 1920 (ilustraţii George Roux, in-18).<br />
L’Étonnante Aventure de la mission Barsac, Librairie Hachette. 1919: Al 47-lea volum (şi ultimul) volum dublu (56 ilustraţii de George Roux).<br />
<br />
(Bibliografia completă a lui Jules Verne, printre care şi aceste apocrife, se poate găsi accesând: http://jv.gilead.org.il/biblio/<br />
<br />
În călătoriile sale extraordinare a străbătut lumea în lung şi în lat, deşi majoritatea lor au fost făcute în faţa hărţilor şi amintindu-şi de studiile din tinereţe, când cocheta cu teatrul. Dar personajele sale fac parte din acei nemuritori pe care îi cunoaştem în tinereţe şi ne urmăresc toată viaţa. Nu ca să ne taie capul, ci ca să ne înfierbânte minţile.<br />
<br />
<br />
„Călătoriile extraordinare” ale lui Jules Verne.<br />
(Daţi un CLIC! pe imagine ca s-o măriţi.)<br />
Urmăriţi-i pe eroii săi la: http://www.phys.uu.nl/~gdevries/voyages/world.cgi<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SUNTEM PE DRUMUL DE LA BIG BANG LA GNAB GIB?<br />
<br />
Constantin Cozmiuc<br />
<br />
<br />
Printre teoriile pline de entuziasm referitoare la sfârşitul lumii, una reuşeşte să stârnească nu atât interesul, cât uimirea: rezonanţa Schumann a luat-o razna. Perspectivele care ne aşteaptă sunt cel puţin la fel de optimiste ca şi aşteptările românilor după ce au votat, încrezători în promisiunile savante ale atotştiutorilor politicieni: rotaţia Pământului se încetineşte, până la punctul de a se opri şi a o lua invers, polii magnetici se vor inversa, în fine, atunci dăm de dracu, dacă în ultimii ani am mai scos cămaşa pe unde am mai putut.<br />
<br />
Şi toate astea datorită faptului pentru că pe lume rezonanţa Schumannn s-a născut!<br />
<br />
<br />
Ce este rezonanţa Schumann, de unde vine şi ce vrea ea<br />
<br />
Pământul este ca un uriaş condensator, cu ionosfera încărcată pozitiv (Ionosfera: strat atmosferic situat între 75 şi 1500 km altitudine, caracterizat prin prezenţa plasmei, este încărcată electric, limitele sale variază funcţie de activitatea solară. Relativ puţin cunoscută; pentru sateliţi este prea jos, pentru baloane prea sus) suprafaţa încărcată negativ. Normal, când unul trage hăis şi celălalt cea, se nasc tensiuni, electrice în cazul acesta şi iasă cu scântei, fulgere, în cazul de faţă, în medie cam 100 pe secundă de descărcări ale nervilor naturii, mult peste capacitatea celui mai nevricos locuitor al planetei, indiferent de naţionalitate, preferinţă sexuală, sau orientare politică.<br />
<br />
<br />
<br />
Variaţiile diurne ale straturilor D,E, F ale ionosferei<br />
<br />
Descărcările acestea produc şi unde electromagnertice, într-un spectru larg: de la componente de înaltă frecvenţe (1-30 kHz), până la 3-300 Hz, numite unde de joasă frecvenţă. Le puteţi auzi şi vedea, dacă scotociţi prin http://sideral7.org/index.htm.<br />
<br />
Ceea ce se vede la aparate, arată cam aşa:<br />
<br />
<br />
[grafic]<br />
<br />
<br />
Dacă vă gândiţi că pe aici se află şi undele alfa din creier, aveţi dreptate. Şi ele au treabă cu rezonanţa Schumann... Unii spun că şi yang şi yin-ul ar avea, asimilând curentul teluric cu femininul sugerat de mama Geea.<br />
<br />
Între frecvenţă (F) şi lungimea de undă (L) există o relaţie mai strânsă ca între doi amanţi (proaspeţi):<br />
<br />
F = v / L<br />
<br />
unde "v" este viteza de propagare, în cazul nostru, fiind vorba de unde electromagnetice, v = 300.000 km/sec.<br />
<br />
Orice descărcare electrică porneşte la drum în jurul Terrei, care are la Ecuator 40.075 km. Doar undele ultrascurte străpung ionosfera, în timp ce pentru celelalte ionosfera şi suprafaţa Terrei constituie un fel de ghid de undă, propagându-se de la un capăt la celălat, cu pierderile în gestiune aferente regimului. La care sunt supuse.<br />
<br />
Numai că, o parte dintre ele vor fi întărite, şi anume cele care au o lungime de undă L egală cu circumferinţa Pământului. Se nasc şi armonici aici, dacă este vorba de semiunde.<br />
<br />
Ia naştere un fenomen de rezonanţă, în care aceste unde devin tot mai puternice, ca un pendul care mai primeşte un mic bobârnac la fiecare capăt de cursă, sau la mijlocul ei.<br />
<br />
Cu 300.000 km/sec pe vitezometru şi 40.075 de parcurs, rezultă, conform ecuaţiei de mai sus, o frecvenţă de 7,45 Hz.<br />
<br />
De la Maxwell, cel care a descoperit că mişcarea unei sarcini electrice produce un câmp magnetic şi viceversa, lucrurile se complică. Nicola Tesla nu era departe de a ajunge la idea de rezonanţă a Pământului, dar a făcut multe experienţe cu descărcări electrice ce duceau în această direcţie. El viza posibilitatea de a transmite energie la distanţă prin aer. S-au născut şi idei surprinzătoare pentru epocă, idei ce au pătruns în SF sub forma razei morţii. H.Grindell-Mathews face demonstraţii cu o rază stranie ce opreşte motoare (bineînţeles că nu pe cele Diesel, care nu au aprindere electrică) şi omoară şoareci în câteva secunde. Normal, numele lui şi realizările se pierd în timp... Şi eclatorul lui Marconi, care producea o scânteie la un alt eclator, aflat la mică distanţă putea face acelaşi lucru.<br />
<br />
Raza morţii<br />
<br />
O ilustraţie de unde se vede că preocuparea pentru “binele aproapelui” stă în firea omului şi îmbracă cele mai felurite forme, care mai de care mai inteligente. “Raza morţii” nu este chiar o invenţie SF... Pământul ca şi condensator condensează idei.<br />
<br />
În 1952 fizicianul german W. O. Schumann de la Universitatea tehnică din Munchen (Munich pentru cei germanofobi) a avansat ideea acestor unde staţionare şi le-a cerut studenţilor săi să calculeze frecvenţa apărută la bornele unui condensator sferic ce se descarcă, avănd dimensiunile ionosferei şi suprafeţei solului ca electrozi. Ei au calculat 10 Hz. În 1954 s-a măsurat 7,83 şi de atunci fenomenul acesta îi poartă numele: rezonanţa Schumann.<br />
<br />
Dacă mai există amatori de construcţii (minitehnicuşi), iată o schemă de recepţie:<br />
<br />
<br />
[schema]<br />
<br />
<br />
Şi ce-i cu asta ?<br />
<br />
Cu asta este faptul este că s-a constatat că această frecvenţă a început să crească. De regulă, are o variaţie de 0.5 Hz în plus sau în minus, datorită diferenţei în înălţime a stratului ionosferei, urmare a activităţii soarelui, dar acum e cam mult şi creşte constant !<br />
<br />
Explicaţia dată faptului a fost expusă în preambul şi este cel puţin ciudată. Parcă am fi în Superman, când supărat pe moartea lui Lois Lane eroul opreşte Pământul şi-l întoarce înapoi, ca pe un ceas, şi timpul odată cu el. Cam asta ne aşteaptă curând, zice lumea.<br />
<br />
Ideea pleacă de la observaţia că, dimensional vorbind:<br />
<br />
F = [ 1 / sec ], adică hertzi.<br />
<br />
sau, în termeni mai fizici, ajungem, tot la relaţia dimensională de mai sus:<br />
<br />
F = (L.t)/L = 1/t ,<br />
<br />
unde L este circumferinţa Pământului, la Ecuator, doar că L/t de la numitor este o constantă, viteza luminii, ceea ce nu s-a luat în calcul când s-a speculat că o luăm viceversa cu timpul, cu alte cuvinte retardăm (chestie discutabilă, dar vizibilă pe plan socio-economic) speculează în acest sens, presupun că dimensiunile spaţiului sunt constante.<br />
<br />
Deci ca să crească frecvenţa, trebuie să se... micşoreze secunda !<br />
<br />
Dar poate fi şi altă cauză, la fel de raţională ca şi cea de mai sus: timpul este constant !<br />
<br />
<br />
Dragă, am micşorat copiii !<br />
<br />
Dacă ne gândim că F = V / L şi Pământul rezonează la o frecvenţă din ce în ce mai mare, dacă mai medităm la faptul că Einstein dacă nu era prost, măcar sigur era mult mai deştept decât mulţi dintr noi şi acceptăm ideea că V = c = 300.000 km/sec (viteza luminii) nu are obiceiul să se schimbe în funcţie de guvernare, atunci numai lungimea poate pentru ca să se schimbe.<br />
<br />
Adică se micşorează circumferinţa Pământului !<br />
<br />
<br />
O fi aşa, n-o fi aşa oare ?<br />
<br />
Dacă ne-ar apuca micşorarea, nici măcar nu am observa. Metrul etalon de la Paris s-ar face şi el tot mai mic şi doi metri tot de două ori i-am măsura cu el. În lipsa unui observator scutit de fenomen prin decret prezidenţial, inamovibilitate, ori inviolabilitate parlamentară, nimeni nu ar băga de seamă, până ne-am tranforma într-o black-hole, că "gaură neagră" mi-e ruşine să-i spun.<br />
<br />
La 13 Hz. cât se spune că ar avea rezonanţa Schumann acum, circumferinţa Terrei ar trebui să aibe 23.076 kilometri-vechi dar noi, cu metrul-nou, măsurăm tot 40.075 km, pentru că s-a micşorat şi dumnealui, la fel cum leul-greu nu reduce sărăcia, ci îi dă alt nume.<br />
<br />
<br />
Ce ne facem cu expansiunea universului ?<br />
<br />
Şi totuşi, observăm o deplasare spre roşu prin cosmos, precum şi în jur, când vedem noile preţuri, sugerate de F.M.I.. O fi şi ăsta implicat în efectul Schumann ?<br />
<br />
Nu, efectul este local ! Per ansamblu, ne contractăm. Universul local, cel observabil cu telescopul, se dilată. Ce rezultă de aici ?<br />
<br />
Dacă Universul este închis în sine şi se dilată, iar efectul Schumann demonstrează că se contractă, rezultă că undeva e ceva putred în Danemarca. Se acumulează tensiuni, ca într-o apă ce fierbe sub presiune, în Kuktă de pildă.<br />
<br />
Ia încercaţi să deschideţi o oală cu presiune în timp ce fierbe ! Va trebui să zugrăviţi, asta dacă veţi scăpa basma curată...<br />
<br />
<br />
Vi se pregăteşte ceva !<br />
<br />
Dacă per ansamblu universul se contractă, iar local se dilată, ne putem aştepta să ne aflăm pe undeva prin apropierea punctului de inflexiune din teoria catastrofelor, momentul marii schimbări, în care lucrurile o iau invers, adică viceversa şi pe dos.<br />
<br />
Cel mai posibil, beşica-univers va exploda, deci noi nu suntem în faza de expansiune a Universului, ci viceversa, suntem germenii noului Big-Bang, aflat acum în faza de Gnab-Gib, adică până şi timpul curge invers, dar nouă ni se pare normal, pentru că aşa am fost obişnuiţi.<br />
<br />
Concluzie:<br />
Bă, dă-o dracului !<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PARADIGME LITERARE ALE UTOPIEI<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
<br />
<br />
Solidă, bine aşezată şi documentată, dar nu fastidioasă, cartea intitulată Paradigme literare ale utopiei reprezintă debutul editorial remarcabil al unui tînăr comparatist ieşean, care, dăruit cu inteligenţa vie, curiozitatea scormonitoare, decontractarea şi deschiderea caracteristice generaţiei sale, posedă o calitate în plus (şi, vai, atît de rară!): discreţia. Cătălin Constantinescu are ce spune (şi e perfect conştient de acest lucru); are însă eleganţa să nu se exprime prea apăsat, să nu tenteze a-şi impune prezenţa şi opiniile cu orice preţ. Discursul şi-l construieşte cu răbdare, cu grijă aproape pedantă. Ponderat (uneori rezervat) în atitudine, nu e însă şovăielnic sau timid: îşi trasează şi îşi urmează drumul sigur pe sine, aşa cum crede el de cuviinţă, în ritmul pe care singur şi l-a ales.<br />
<br />
Păstrîndu-şi calmul în faţa imensei provocări pe care o reprezintă abordarea unui concept nu doar de foarte mare succes, ci şi foarte versatil, autorul cărţii pe care o semnalăm aici îşi pregăteşte riguros şi minuţios cîmpul de lucru, îşi trece metodic în revistă instrumentarul teoretic şi porneşte în aventura hermeneutică prin punerea în perspectivă a obiectivului anunţat de titlu. Capitolul introductiv inventariază şi sistematizează diferite moduri de a înţelege (în ordine concretă sau abstractă) utopia: „gen” literar (constituit în secolele XVI-XVII, „în urma proliferării numeroaselor scrieri care copiau modelul morian”, p. 7); expresie a imaginarului social („Dictionnaire de l’Académie [...] în ediţia din 1798 [...] defineşte utopia ca plan de guvernare imaginar avînd ca finalitate binele comun”); „deghizare a ideilor politice” (v. şi trimiterea la Jean Servier – la distincţia dintre „utopia scrisă” şi „utopia practică”, p. 13); atitudine mentală („utopistul mărturiseşte sentimentul de inadaptare în societatea timpului său şi de aceea condamnă tarele acesteia”; „excluzînd lupta activă, el se retrage în abstract, creînd o lume conformă dorinţelor sale”; „în esenţă, potrivit lui Trousson, utopia este generată de mecanismul gîndirii care conduce la crearea unui univers paralel”; v. şi definirea utopiei ca „încercare de depăşire a limitelor omului”, ca „formă a imaginaţiei”, „tendinţă esenţială a spiritului uman”, „categorie autonomă a gîndirii” ş.a.m.d. – pp. 11-12). Din acest peisaj vast, proteic şi, nu de puţine ori, derutant, Cătălin Constantinescu decupează ferm teritoriul pe care urmează să-l investigheze: „fundamental este să distingem o paradigmă literară: chiar dacă utopia are implicaţii istorice şi este tentată de speculaţia sociologică şi politică, ea transformă «ţara ideologică» într-un subiect literar” – p. 13).<br />
<br />
Urmează şase studii de caz efectuate pe texte exemplare („autorii selectaţi [...] marchează trăsăturile definitorii ale genului. Fiecare reprezintă un «vîrf» în evoluţia istorică a genului; marchează «rupturi de nivel» ale discursului utopic, privit ca récit, dar şi ca materializare a unei forma mentis”, p. 184); inteligent puse împreună, ele se constituie în argumente forte pentru a susţine propunerea interesantă (şi curajoasă) a lui Cătălin Constantinescu de a lărgi (considerabil, dar profund întemeiat şi coerent) perspectiva tradiţională asupra utopiei: 1. Thomas Morus şi conştiinţa de sine a utopiei; 2. Utopia rebelaisiană: suspendare a autorităţii sau ideal renascentist?; 3. Viziunea romantică a miturilor utopice la Eminescu; 4. Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley; 5. Antiutopia orwelliană ca roman politic; 6. Mircea Eliade şi utopia şamanică.<br />
<br />
Vreme îndelungată percepută ca „gen fix(at), stabil şi invariabil”, „justificat, închis şi autosuficient” (p. 183), utopia literară se aşează – în înţelegerea lui Cătălin Constantinescu – într-un orizont mai relaxat, mai cuprinzător şi provocator; observarea (fără crispări) a „variabilelor şi sinusoidelor” (p. 183), decelarea discontinuităţii genului se corelează dinamic şi consecvent cu insistenta căutare a unor caracteristici esenţiale comune tuturor variantelor, a unor principii care rezistă tendinţei centrifuge, continuînd să structureze (oricît de discret) – şi să orienteze – un spaţiu aflat, aparent, în necontrolată (pentru că incontrolabilă), haotică expansiune. Cartea Paradigme literare ale utopiei identifică neechivoc „factorul de stabilitate”, de coagulare: lectura aplicată/supusă la obiect – „nu neapărat subordonarea faţă de un gen, cît [faţă de] un anumit mecanism de gîndire”; încercarea de a desluşi „motivaţia internă a demersului literar şi modul de «articulare contextuală» a textului” (183).<br />
<br />
„Cine a citit o utopie le-a citit pe toate” este prejudecata literară demontată (programat) de Cătălin Constantinescu (el se declară nemulţumit, totodată, de „stadiul actual al hermeneuticii utopiste care s-a închis în spaţiul ideologiilor şi al ingineriei sociale” – p. 190), fără însă a cădea în (de-acum) alt clişeu, potrivit căruia nimic nu seamănă cu altceva, totul e amorf şi guvernat de aleatoriu. Gîndirea utopică, elanul care însufleţeşte texte atît de diferite precum Noua Atlantidă, Erewhon, Insula lui Euthanasius ori O mie nouă sute optzeci şi patru valorizează libertatea spirituală într-o perspectivă care este contrariul lipsei de măsură şi de sens.<br />
<br />
<br />
Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei<br />
Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DINCOLO DE ÎNDOIALĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
2004 a fost anul lui Liviu Radu, scriitor bucureştean care a dominat oferta de carte SF românească. Cea mai importantă apariţie ni s-a părut a fi romanul „Opţiunea" (vezi „Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii", Pro-Scris 27-28). El a atras şi atenţia lui Mircea Opriţă, care spunea într-o cronică publicată pe NetSF.org (Ucronia între Colb şi Madby):<br />
<br />
<br />
„Romanul are valoare şi trebuie apreciat ca atare. Liviu Radu ştie să scrie dens şi povesteşte cursiv, construindu-şi această lucrare pe linii mai simple decât în cazul mai vechiului Trip-Tic, unde maniera barocă se manifesta pregnant. Dacă la lectura ucroniei prezente apare şi impresia unor căderi de tensiune şi scăderi de ritm, asta se întâmplă pentru că materialul însuşi se lasă, pe alocuri, mai greu modelat."<br />
<br />
<br />
În 2004, tot la Editura Pygmalion din Ploieşti, Liviu Radu a publicat şi „Spaime", un roman de groază, care şi-a propus să contabilizeze toate angoasele românilor din vremea lui Tranziţie-Vodă. El îşi situează acţiunea în punctul de cumpănă dintre milenii şi se termină prin înfrângerea Satanei de către un comando inedit, format dintr-un (aparent) banal funcţionar, un fizician, un puşti şi un basilisc (vezi „O apocalipsă rezolvată", în Pro-Scris 27-28).<br />
<br />
După aceste apariţii ce au precedat sezonul estival, a urmat seria de uimitoare lansări de carte şi apariţia la TVR Cultural, organizată de Editura Diasfera (fostă Amaltea) în decembrie: „Orasul Ascuns" de Ana-Maria Negrilă, „Imperiul Marelui Graal" de Sebastian A. Corn şi „Babl" de Liviu Radu. Ele au fost caracterizate printr-un aplomb occidental şi marcate de câteva bâlbe tipic dâmboviţene. Probabil că cele mai cucuiete au fost cele întâmplate la cafeneaua Piano, semnalate de Răzvan Lucreţeanu pe lista de discuţii RoFandom@yahoogroups.com :<br />
<br />
<br />
„Locul mustea de fani Star Wars care sărbătoreau un an de la înfiinţarea clubului Jedi România şi care habar n-aveau că la etaj se întâmpla ceva înrudit cu SF-ul (sau mă rog, nu ştiu cum şi în ce măsură SF-ul este privit ca atare de puştanii de 12-13 ani care se băteau pe acolo cu "sabii laser"). [...] Probabil că din punctul de vedere al fanilor respectivi Star Wars e un fenomen în sine ce transcede SF-ul, iar din punctul de vedere al "fandomului" de la etaj lumea lui Lucas e ceva inferior, aflat la periferia genului favorit (mă rog, şi aici e o dezbatere foarte interesantă, în care nu vreau să intru acum). Editorul a fost ceva mai pragmatic. La etaj a vândut volumele celor 3 scriitori români, iar la parter cărţile din seria Star Wars traduse în română."<br />
<br />
<br />
Dar să lăsăm Forţa să fie cu ucenicii Padwan şi să dăm creatorului ce este al creatorului. „Babl" cuprinde 15 naraţiuni de diferite întinderi, cuprinderi şi pătrunderi. Chiar dacă nivelul de realizare artistică variază de la caz la caz, ele se încadrează unitar într-o arie tematică aflată undeva în zona crepusculară dintre dark fantasy şi lumina credinţei. La o primă frunzărire, volumul pare să grupeze un fel de schiţe de lucru (mai cu seamă „Manuscrisul Mandelstein"), făcute de Liviu Radu în răstimpul cât a lucrat la „Opţiunea". Acesta, din câte mărturisea autorul, a fost definitivat mai demult, pe la mijlocul anilor '90. E o perioadă bine surprinsă şi redată de Ionuţ Bănuţă, „inchizitor de serviciu", într-un interviu publicat în Jurnalul SF 99 / decembrie 1994. Întâlnim aici mai multe afirmaţii ce pot fi corelate cu povestirile şi schiţele din volumul apărut la Editura Diasfera:<br />
<br />
<br />
„Înainte de '89, înclinaţia mea spre fantastic şi religie nu s-ar fi putut manifesta. [...] Experienţa religioasă este extrem de personală şi poate avea aspecte diferite de la om la om. Însă întrebările fundamentale ni le punem cu toţii într-un moment sau altul. Unii consideră că este cazul să răspundă sau să-şi facă publice întrebările şi îndoielile. [Motivaţiile unei asemenea acţiuni] pot fi mai multe. Pur şi simplu fronda, revolta profundă sau neînţelegerea fenomenului. Singurul caz care merită luat în considerare este cel de revoltă. Dacă este sincer."<br />
<br />
<br />
Revolta este sentimentul pe care l-a trăit şi Arghezi, înainte de a-şi scrie „Psalmii". Ea se naşte din îndoială şi poate să se transforme în lipsă de credinţă. Din fericire, procesul nu se declanşează de la sine, în mod obligatoriu - dar dacă se produce, el este ireversibil. Necredinciosul nu se mai îndoieşte, el a rupt orice legătură cu Dumnezeu şi-şi duce răzvrătirea până în pânzele albe.<br />
<br />
Cel care-şi pune întrebări e încă indecis, se află în căutarea unui răspuns. El a pornit într-o aventură, i-a fost sortit să parcurgă o cale lungă, menită să-l ajute în descifrarea Adevărului. Cutezătorul poate fi obosit, rătăcit, împiedicat, oprit - dar numai adevărul îi poate risipi îndoiala.<br />
<br />
Liviu Radu adoră să-şi transforme nedumeririle în povestiri şi să paseze mingea cititorului, care e obligat să intre în joc, dacă nu doreşte să se facă de ruşine. Spre deosebire de povestirile din volumul „Spre Ierusalim" (Editura All, 2000), unde materia fantastică era turnată în forme monumentale, terifiante prin dimensiuni, nimicitoare în acţiune, „Babl" relevă un spirit ludic mult mai pronunţat, o desacralizare a bestiarului, o străluminare a umbrelor din noapte.<br />
<br />
Astfel, fantomele, demonii, vârcolacii, monştrii din „Psihiatru de noapte" apar doar ca nişte jalnici figuranţi, gata să sacrifice averi pentru a-şi regăsi pacea lăuntrică. În „Singurătatea beznei", un vampir este hăituit deopotrivă atât de forţele binelui, cât şi de reprezentanţii întunecimii, pentru că de fapt el este damnat şi autorul consideră că nu aparţine nici uneia dintre aceste lumi. Pus să aleagă între Cer şi Iad, scriitorul recurge explicit la un principiu al fizicii moderne, formulat de Niels Bohr în următorii termeni: „cele contrarii nu sunt contradictorii, ci complementare" (Contraria non contradictoria sed complementa sunt.) O reflexie fidelă a acestui crez o găsim în povestirea „Oglinzi".<br />
<br />
Fantasticul din „Babl" are adesea o clară origine livrescă, gotică, tenebroasă. Dar, ca şi în romanul „Constanţa 1919" (Editura ProLogos, 2000), Liviu Radu reuşeşte să aducă o rază de soare şi să ne farmece în momentul când recurge la legendele populare. O frumoasă poveste orientală este prelucrată în „Trudnica procurare a hranei". De această dată nu avem de-a face cu Nastratin Hogea, ci cu un războinic turcoman, Aydin, îndrăgostit şi bântuit de o strigoaică. El este chemat să înfrunte un ghul, un demon care se hrăneşte cu spaimele oamenilor.<br />
<br />
Legenda fluieraşului din Hamelin, care a vrăjit cu sunetul flautului său pe şobolanii care invadaseră micul oraş din apropierea Hanovrei şi i-a înecat în lacul din apropiere, apare transpusă în povestirea „Blestem de seară, cu durată nelimitată". În poveste cetăţenii refuză să-i plătească muzicantului inedita deratizare şi, drept răzbunare, acesta ademeneşte copii din oraş şi dispare împreună cu ei. La Liviu Radu, şoriceii se umanizează şi se transformă în copii. Într-un fel, el reia în cheie fantastică tema evoluţiei intelectuale, cunoscută multora din „Flori pentru Algernon" a lui Daniel Keyes.<br />
<br />
Un zâmbet amar, în spatele căruia transpar zguduirile lăuntrice ale aderării României la Uniunea Europeană, apare în cazul civilizaţiei angelice care refuză să facă parte din Confederaţia Cosmică. În „Compătimire, bătături şi dispreţ" poate că ar fi fost mai multe de spus, însă ideea n-a fost dusă până la capăt. Soluţia propusă, izolaţionismul, nu ni se pare viabilă, sistemele închise sunt predestinate mumificării, mineralizării, încopăcirii. Şi-apoi, în stadiul actual de rătăcire, „ţărişoara noastră" (Nae Caţavencu) nu prea seamănă cu un Paradis.<br />
<br />
„Descendenţii" pare să fie textul publicat anterior în Almanahul Anticipaţia 1998. Cum am dat împrumut această carte, n-am putut să fac o comparaţie între cele două versiuni. M-am împăcat cu „Perle de fum, înşirate pe-o rază de soare", o canonadă bufniliană cu fantome şi piraţi din Caraibe, voioasă şi bine condusă din condei. În „Interdependenţe", o firmă de călătorii temporale le oferă celor cu bani posibilitatea absolut legală să contribuie la asasinarea unor personalităţi istorice.<br />
<br />
„Babl" este un text polemic, inspirat de legenda lui Noe. El porneşte de la premiza că legendara inundaţie mesopotamiană a fost provocată de construirea turnului Babel (Babl), o construcţie imensă, impropriu amplasată, care a exercitat o presiune imensă asupra apelor freatice şi a determinat ridicarea lor la suprafaţă. Evident, Liviu Radu descrie o realitate dâmboviţeană, însă n-ar fi avut nici un farmec să redacteze un manifest unde să înşiruie „efectele colaterale" ale construirii Casei Poporului şi să-l trimită la Greenpeace. Citind textul prin această prismă, înţelegem de ce pe autor nu-l deranjează faptul că în „Geneză" evenimentele au loc într-o succesiune cronologică inversă: mai întâi potopul, apoi curcubeul şi, în cele din urmă, amestecarea limbilor. El nu-şi propune să repovestească legenda biblică, ci să ofere o explicaţie raţională a unui eveniment puternic ancorat în inconştientul colectiv. Deşi îi conferă o anumită savoare, dialogurile dintre marinarul Ionas şi Iafet, fiul lui Noe, legate de teoria pământului plat, nu sunt fructificate în final, unde metatextul critic devine redundant şi autorul oferă o soluţie „deus ex machina", Dumnezeu transformând Pământul mai întâi în cilindru, iar apoi într-o sferă.<br />
<br />
Liviu Radu a manifestat constant interes faţă de tema târgului dintre Faust şi Diavol. În povestirea „Zăpadă şi pasiuni", un student reuşeşte să-l păcălească pe Sărsăilă şi să-i fure gândurile, cu scopul de a le adăuga propriei colecţii. Subiectul reapare în schiţa „Între îngeri şi efemeride", glazurată cu o variantă a paradoxului lui Zhuang Zi, unde nu se ştie dacă un geniu s-a visat scriitor sau cel care şi-a vândut sufletul a visat că şi-a întâlnit daemonul socratic.<br />
<br />
Miza din „Dulce durere, domoală, discretă" e mult mai serioasă. Aici autorul ne joacă pe degete, surprinzându-ne de mai multe ori pe parcursul naraţiunii. La început, ne creează impresia că personajul e un hacker care a pătruns în calculatorul unei firme cu o denumire ciudată: „Fotofobia", specializată în achiziţii. Printre clienţi, oameni unul şi unul. Apoi aflăm că intrusul nu e un om, ci un calculator, o inteligenţă artificială. Pas cu pas, el descoperă că firma e o întreprindere a Diavolului, menită să cumpere suflete cu acte în regulă, în schimbul diferitelor avantaje. Curios, ciberconştiinţa îl contactează pe Cel-ce-se-teme-de-lumină şi acceptă să-şi vândă sufletul pentru a cunoaşte dragostea. O face liniştit, cu conştiinţa faptului că l-a tras pe Michiduţă pe sfoară - doar calculatoarele n-au suflet. Târgul e cu adevărat diabolic. Pentru că Necuratul îi dă ciberinteligenţei un suflet ca să se îndrăgostească, ştiind că după expirarea termenului, el va face orice pentru a şi-l păstra...<br />
<br />
„Babl" este o culegere de texte speculative, inteligent construite, voit şocante, jocul unui sub-creator (în sensul tolkienean al cuvantului) aflat dincolo de orice îndoială.<br />
<br />
<br />
Liviu Radu - Babl<br />
Editura Diasfera, Bucureşti, 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O ANTOLOGIE ÎN DOI TIMPI<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Constat din nou că despre antologii se scrie mai rar decât despre volumele de autor, în condiţiile în care – fiind vorba de SF – şi acestea din urmă sunt frecvent lipsite de o întâmpinare promptă. Nu vreau să fac acum nici sociologie, şi nici psihologie literară. Mă mulţumesc doar să notez în treacăt fenomenul, încercând o minimă corecţie pe cont propriu. Mi-au căzut recent în mână două cărţi apărute în inima Moldovei şi care, la prima vedere, par fiecare o antologie distinctă. În ansamblu, însă, ele reprezintă un singur proiect, în „doi timpi”; proiect schiţat şi condus la întrupare tipografică de Cătălin Sandu, cu sprijinul unui grup de colegi, în majoritate din aceeaşi generaţie.<br />
<br />
Timpul eroilor a apărut la Editura Media-Tech din Iaşi, în 2001, iar urmarea, Alte lumi, alte legende, în 2002, la aceeaşi editură. După felul defectuos cum circulă cartea postdecembristă, sper că nu e încă prea târziu să le comentez acum. Îi rămân, de altfel, recunoscător antologatorului că a făcut efortul de a mi le trimite la Budapesta, unde mă reţin încă obligaţiile de serviciu. Şi unde, adaug, volumele publicate de autori despre care am mai scris, ori aş fi dorit să scriu, ajung pe căi aproape labirintice, sau nu ajung deloc. Spre paguba mea mai întâi, dar – îmi îngădui să „plusez” imediat, din orgoliul unui critic oarecum axat pe anticipaţie – şi spre paguba lor.<br />
<br />
Lansându-şi proiectul, Cătălin Sandu face iniţial un elogiu al eroilor legendari din care i s-a hrănit copilăria, iar dacă vom fi cinstiţi, va trebui să admitem că lucrul acesta miraculos i s-a întâmplat nu numai lui, ci şi nouă. Legendele Olimpului, romanele cavalereşti medievale, ca să nu mai vorbim de basmele populare din imediata noastră vecinătate, sunt pline de figuri uluitoare, surprinse în desfăşurări epice memorabile, în stare să înflăcăreze imaginaţia copilăriei eterne. Pe un asemenea substrat mitologic, ori de pură fantazare eroică, SF-ul a găsit nu o singură dată teren potrivit unde să-şi arunce ancorele propriei inventivităţi, mai mult sau mai puţin năstruşnice. Din carcasa fioroasă a Minotaurului, de pildă, poate ieşi la iveală un musafir extraterestru – şi mă rezum la acest exemplu pe care l-am întâlnit cândva chiar în anticipaţia românească, ratat, din păcate, ca idee, de o tratare literară neinspirată. SF-ul „pur”, în măsura în care am admite că există şi aşa ceva, se va grăbi eventual să-şi considere sarcina încheiată odată cu avansarea ipotezei ce ne revelează situaţia insolită. Figuri şi momente legendare pot fi astfel „demistificate” şi remistificate după criteriile ficţiunii ştiinţifice; dacă nu pentru altceva, măcar ca să se vadă că şi o asemenea interpretare este posibilă. Cătălin Sandu, însă, îşi declară prima din cele două cărţi amintite „antologie de povestiri fantasy”. Opţiune ce-i situează în mod explicit proiectul pe o dimensiune întrucâtva diferită de SF, în înţelegerea lui rigidă şi “tezistă”.<br />
<br />
Pentru fantasy, enciclopediile dau mai multe explicaţii, în funcţie de nuanţele diverselor combinaţii terminologice acceptate de scriitori şi de public. Cât timp sunt vii, active, genurile se află în continuă mişcare şi transformare, ceea ce îngreunează în chip evident sarcina teoreticianului. Dornic să opereze cu noţiuni ferme, iată că acesta nu descoperă limite precis trasate, iar uneori trebuie să constate atât continuităţi, cât şi alunecări de sens între realităţi ale scrisului plasate sub semnul ambiguităţii. Subgenul heroic fantasy se suprapune, astfel, peste ceea ce era cunoscut la un monent dat ca „sword and sorcery” (unde în populara expresie „capă şi spadă” unul din termeni a fost înlocuit prin magia vrăjitorească, ingredient indispensabil unor aventuri epice specializate). Suprapunerea nu este însă deplină, iar neconcordanţele devin şi mai evidente în raport cu grupul de scrieri etichetabile ca science fantasy. Acestea din urmă, mai direct guvernate de raţionalitate şi implicit influenţate de un mesaj ştiinţific, nu cultivă premeditat – ca primele – supranaturalul, magia, zeităţile şi demonii, diverse creaturi mitologice, chiar dacă se întâlnesc cu alte forme de fantasy în înclinaţia pentru paranormal, pentru eroul cu calităţi supraumane şi, în general vorbind, pentru lumile paralele.<br />
<br />
Întrucât terenul este încă destul de labil, cu forme (literare) ce trec pe neobservate dintr-una în alta, poate că termenul general de „povestiri fantasy”, la care s-a oprit antologatorul ieşean, reprezintă soluţia ideală pentru întreprinderea sa. Termenul acesta este destul de generos în opţiuni, însă nu permite chiar totul. El impune şi unele rigori de scriitură, întrucât o bună povestire fantasy pretinde mai mult decât un scenariu sec, bazat pe jocuri de inteligenţă, mai mult decât o schiţă umoristică, fie şi cu poantă reuşită. Soluţia fantasy nu se poate lipsi de o defăşurare epică (adesea chiar consistentă), de personaje spectaculoase, de situaţii conflictuale, de o scenografie bogată în amănunte insolite. Iar pentru ca toate aceste pretenţii generice să se reunească în mod convingător, e nevoie, fireşte, de anumite virtuţi ale scrisului, capabile să servească nu doar rigoarea, ci şi ideea de complexitate. E nevoie de stil.<br />
<br />
Or, trebuie să spun că nu toate textele incluse în Timpul eroilor corespund normelor fantasy, chiar dacă s-au grăbit să intre sub eticheta respectivă. Damnarea numelui de Mihai Pricop imaginează o răsturnare de situaţie în cazul luntraşului mitic Caron, adus în postura de client muritor al propriilor sale servicii funebre – ceea ce constituie o dovadă de inteligenţă speculativă, şi cam atât. Povestirea e „subţirică”: am aşteapta în zadar ca un personaj simbolic, dar cu sens mai mult figurativ în complexul de legende al Olimpului, să se manifeste ca un erou veritabil. În consecinţă, textul rămâne lipsit de suflu epic şi face abia o piruetă în marginea fantasticului tradiţional. În schimb, Vlad Frânghiu, care îşi alege un erou „dovedit”, pe celebrul Hercule, greşeşte şi el direcţia, conducându-şi scrierea nu pe traseul fantasy, ci spre o glumă cu iz mai degrabă jenant decât de bun umor. Obligat de zei la o a 13-a “muncă” eroico-penibilă, îl vedem pe Heracle trebuind să satisfacă repetat, în postură de sclavă, poftele lubrice ale decrepitului rege micenian Euristeu. Evident, se putea fantaza cu succes şi pe un asemenea subiect virat spre comicul stupefiant, dar nu cu mijloacele literare la care apelează, neinspirat, autorul. Prin anii ’80, Vlad Frânghiu scria SF pentru copii în colaborare cu Dan Merişca şi George Ceauşu. De la acesta din urmă, care îşi începea romanul Înstelata aventură cu un capitol de frazare versificată, Vlad Frânghiu pare să fi rămas puternic contaminat de procedeu, dacă, până şi după două decenii, îl aplică asiduu povestirii sale recente. Rezultatul stilistic, îndoielnic în sine, dar şi mai riscant prin nepotrivire cu natura subiectului, compromite şi mai mult idealul unei povestiri fantasy, transformând-o în comicărie sadea.<br />
<br />
Volumul are, însă, trei lucrări reuşite, atât în context generic, cât şi ca literatură. Despre Costi Gurgu am mai scris, apreciindu-i volumul Ciuma de sticlă şi întrevăzând talentului său şanse bune de evoluţie în continuare. În Sămânţă pripită, autorul produce cuvenita complicaţie epică şi conflictuală prin faptul că-şi extrage personajele din trei planuri diferite, aducându-le împreună într-o conjunctură ce transformă, în mod surprinzător, nefirescul în firesc. Greuceanu provine din lumea basmului popular, unde – de altfel – îşi şi exersează apetitul eroic pe seama căpcăunilor ucigaşi de fiinţe nevinovate. Cotys apare nu atât dintr-un plan al istoriei, cât din universul paralel al unor făpturi cu obiceiuri vampirice. Nu întâmplător, când Greuceanu se dă de trei ori peste cap, se transformă în muscă, iar Cotys, la acelaşi gen de gimnastică magic-disimulatorie, se preface în ţânţar. Cel de-al treilea plan vizitat de personaje este însăşi contemporaneitatea noastră banală, în care urmaşa Ilenei Cosânzeana semnează procese-verbale la Poliţie şi compare în situaţii de-a dreptul paradoxale la Tribunal, în compania unui strămoş care vorbeşte neinteligibila limbă pre-română din secolele VIII-IX. Nu sunt singurele situaţii de comic bun din povestire. Cea mai neaşteptată este, fără îndoială, ideea de a confrunta eroismul spectaculos al lui Greuceanu cu povara unor comune slăbiciuni omeneşti, reflectate în sexualitate, şi cărora abia lumea modernă, găsindu-le numele potrivit, le propune şi tratamentul. Costi Gurgu e un subtil, ceea ce face ca un subiect atât de neobişnuit, cu scene valabile pentru fiecare plan temporal în parte, să fie asamblat cu naturaleţe, iar în final, în ciuda măruntelor sale miracole de tot felul, textul să poată îmbrăca totuşi veşmintele cuvenitei verosimilităţi literare.<br />
<br />
Ceilalţi doi contributori remarcabili ai antologiei sunt Liviu Radu şi însuşi Cătălin Sandu. Şi despre ei am scris în Anticipaţia românească, considerându-i, cu argumente pe care nu le mai reiau aici, nişte autori excelent lansaţi în SF-ul produs astăzi în România. Îi regăsesc acum dispuşi să rezolve, parcă la concurenţă, aceeaşi temă de aventură mitologică şi eroică: Potopul biblic. În Babl, Liviu Radu povesteşte cu o simplitate cuceritoare şi, totodată, plină de amănunte din domeniul umanităţii celei mai fireşti, peripeţiile legendarului Noe şi ale familiei sale norocoase. Nimic pătimaş în această relatare senină a unei catastrofe teribile, în care Dumnezeu însuşi preferă rolul de martor detaşat, în locul celui de spirit pedepsitor. Tulburând un echilibru planetar prin lucrările pretinse de construcţia orgoliosului turn Babel, omenirea se pedepseşte aici singură, lui Noe nerămânându-i altceva de făcut decât să-şi urmeze încrezător drumul spre salvare, iar Creatorului – plăcerea nou descoperită de a-şi corecta opera iniţială (un pământ „plat”) printr-un proiect bazat, inginereşte, pe sfere şi pe gravitaţie. Cătălin Sandu, în Copiii oceanului, face subiectul biblic să interfereze cu motive similare din mitologia Greciei vechi. Pe aceeaşi mare dezlănţuită plutesc simultan Arca lui Noe şi corabia lui Deucalion, una plină cu animale de prăsilă şi zămislitori ai noii omeniri (Iafet, Ham, Sem şi femeile lor supuse), cealaltă adăpostind făpturi de lume paralelă: sfincşi, pegaşi, păsări phoenix etc. Această versiune arborescentă a Potopului se lasă străbătută de aluzii multiple, receptate dinspre culturile străvechi, ceea ce dă textului o aură de poezie pe care versiunea lui Liviu Radu, în chip deliberat, nu şi-a propus-o. Şi, tot ca un element de divergenţă, seninătăţii şi împăcării lui Noe din Babl le dau replica, dincoace, personaje cu psihologii mai tulburi, mai contorsionate, intrate în conflicte nu doar psihologice, ci şi de fond religios.<br />
<br />
<br />
Timpul eroilor<br />
<br />
Celălalt volum pe care îl discut (Alte lumi, alte legende) prezintă, faţă de Timpul eroilor, unele diferenţe ce trebuie semnalate. Cătălin Sandu nu mai face singur antologarea, ci împreună cu Bogdan Tudor Bucheru, iar deschiderea proiectului spre un fantastic mai puţin specializat pare să fi stârnit mai mult interes decât tema precedentă. Pe lângă unii dintre autorii deja pomeniţi, colaborează acum Ovidiu Bufnilă, Marian Coman, Jean-Lorin Sterian, Florin Pîtea, Ana Maria Negrilă, Anca Amuzescu şi Robert David, în principal nume afirmate editorial după anul 2000. Înmulţirea condeielor atrage după sine diversificarea subiectelor şi a manierelor stilistice în care vor fi tratate acestea. De la sursele de inspiraţie strict legendare şi folclorice, interesul colaboratorilor alunecă spre figuri istorice cunoscute, în cazul cărora ficţiunea va întâmpina şi rezistenţa unor repere faptice consemnate de tradiţie. Întreprinderea are într-o mai mare măsură decât în alte cazuri caracter de „exerciţiu impus” şi depinde, fireşte, de talentul autorului care s-a angajat să-l execute în ce măsură intervenţia sa asupra personajului istoric va reuşi să-l proiecteze pe acesta într-o veritabilă dimensiune fantastică. Liviu Radu, de pildă, mută în mod surprinzător decapitarea lui Mihai Viteazul, din cortul vizitat de valonii generalului Basta, într-un moment anterior, pe care tradiţia cronicărească îl consideră ratat ca eficienţă. Ar fi fost de vină, atunci, fascinaţia exercitată de viitorul voievod asupra călăului-ţigan al lui Alexandru Vodă, pur şi simplu paralizat de prestanţa fizică şi de forţa psihică emanate de candidatul la descăpăţânare. Povestirea Sub semnul lui unsprezece... acordă „feciorului de solomonară” o „perioadă de graţie”, mai precis şansa de a-şi mai păstra pe umeri capul – tăiat, totuşi! – până când destinul său glorios, prezis la naştere, va avea răgazul să se împlinească întocmai.<br />
<br />
Exerciţii (auto)impuse apar şi în alte lucrări din antologie, ale căror nivele de plecare şi, implicit, de referinţă sunt texte cunoscute din literatura universală. Peripeţiile Alicei în ţara Mordorului este un caz de conjugare motivică, realizat de Jean-Lorin Sterian pe seama unor sugestii extrase simultan din Lewis Carroll şi J. R. R. Tolkien. Apelând la personaje deja celebre, autorul confruntă, în fond, două lumi ale fantasticului incompatibile din punct de vedere etic, şi nu întâmplător apetitul pentru gingaşe fabule versificate al fetiţei din Ţara Minunilor întâmpină opacitatea spirituală şi lipsa de umor a lui Gollum-Smeadol. Dacă inocenţa nu era ameninţată de făpturile – fie şi de un fantastic absurd – ale lui Carroll, ea riscă să se maculeze şi să se desprindă în mod dramatic de copilărie în contact cu Mordorul infernal al lui Tolkien, unde se petrec lucruri mult mai grave pentru pacea „Pământului de Mijloc” şi a sufletului în general. Anca Amuzescu pleacă şi ea de la scrieri cunoscute, parafrazând în Seducţia stigmatului motivul Şeherezadei. Dar, ca şi în povestirea discutată mai înainte, este evidentă intenţia autoarei de a depăşi caligrafia mimetică, dezvoltând un sens aparte al peripeţiilor inedite puse în seama personajului. Într-un final menit să confirme intuiţiile sale privitoare la puterea magică a cuvintelor, Şeherezada se lansează într-o poveste cu urmări apocaliptice, întrucât ceea ce organizează ea la nivel fabulatoriu stârneşte profundă dezorganizare în lumea materială înconjurătoare. Inspirată tot din universul legendar al Orientului, Ana Maria Negrilă se mulţumeşte, în schimb, cu o rescriere a peripeţiilor lui Sindbad (Povestea călătorului de la soare-apune) în cheia stilistică a originalului arab, dând o lucrare de tradiţională „înţelepciune moralizatore”, plină de fantasme şi viziuni, veritabilă pendulare între visul fastuos şi realitatea anostă, între fericirea iluzorie şi dezastru.<br />
<br />
Alţi autori antologaţi folosesc pretextele legendare în abordări mai libere, unde sursele pot fi ghicite, dar rezultatul prelucrării motivice nu le rămâne dator decât în punctul de plecare. Pui de lup, inimă de şarpe de Florin Pîtea este un basm de tip nordic, impregnat cu specifica atmosferă fantastă a diverselor saga germano-scandinave. Aventurile lui Wulfila printre dragoni, zâne, uriaşi şi vrăjitori înscenează eterna luptă schematică dintre Bine şi Rău, acesta din urmă figurat în reprezentări simbolice de felul lui Snakeheart Illbringer, Cosaşul apocaliptic. Lucrarea corespunde idealului de povestire fantasy, şi acelaşi lucru aş fi tentat să spun şi despre textul lui Bogdan Tudor Bucheru, Zalm per Oxis. Cu menţiunea că, în acest caz, aventura personajului părăseşte linia schematică şi se încarcă într-o mai mare măsură de sens metafizic. Reîntoarcerea lui Zalm, din Sudul civilizat al Antichităţii, într-un Nord „barbar” şi totodată fundamental pentru coordonatele sale sufleteşti, are aspectul unei călătorii iniţiatice care, în final, transgresează limitele omenescului, deschizând o cale spre nemurire, dintotdeauna apanajul zeilor. O povestire, de asemenea frumoasă, este Între ziduri de Marian Coman. Având o structură poematică, ea face să interfereze viziunile unei triple perspective asupra sacrificiului pretins de creaţia spirituală, iar motivul Anei jertfite de legendarul Manole reprezintă, evident, un pretext potrivit. Sacrificiul „întemeietor” are, pe de altă parte, aspectul indeniabil şi de nescuzat creştineşte al crimei. De aici ideea autorului de a complica ţesătura morală a problemei printr-un alt sacrificiu, al călugărului artist Eugen, care prin jertfa sa eliberează din ziduri sufletul prizonier al Anei. Nu e mai puţin adevărat că şi moartea lui, antrenată de superstiţia mediului mănăstiresc, tot crimă se numeşte. Astfel, eliberarea dintr-un blestem atrage după sine, odată cu ciclica repetare a sacrificiilor umane, permanenţa blestemului.<br />
<br />
Mai sunt apoi, lucrări neimplicate nici în substratul mitico-legendar, nici în contextul tradiţiei eroice a istoriei. Personajele lor sunt figuri ale contemporaneităţii noastre, atinse de celebritate, bineînţeles. În Turnurile gemene, Robert David elaborează o remarcabilă povestire pe tema realităţii alternative şi a manipulării conştiinţelor prin mass-media, de către forţe obscure şi în sensul unor obiective greu de înţeles. Nu întâmplător personajul povestirii e Philip K. Dick, un maestru al acestui tip de subiecte sensibile şi, incontestabil, pline de actualitate. Ultima frontieră este o schiţă redactată de Ovidiu Bufnilă în stilul său dezinvolt, fantezist, de o derutantă apetenţă asociativă, stil cu care ne-a familiarizat încă de la debut. E posibil ca personajul J. F. K. din povestire să fie derivatul literar al unui preşedinte american asasinat în împrejurări obscure pe la mijlocul secolului XX. Dar nu va surprinde pe nimeni faptul că, în imaginaţia „bufniliană” (termenul l-am luat de pe Internet, îi place şi autorului să-l folosească), acest J. F. K. de lume alternativă seamănă cu un boschetar îndrăgostit de Soljeniţîn şi speriat de moarte de planurile unor extratereştri răuvoitori.<br />
<br />
În fine, e cazul să trag concluzia că antologia serializată a lui Cătălin Sandu – care publică şi el, în Alte lumi, alte legende, o amuzantă parodie după basmele cu Greuceanu şi Făt-Frumos – merită, indiscutabil, zăbava lecturii. Cum s-a văzut, destui autori de SF dintre cei activi astăzi şi-au găsit locul în cele două volume apărute la Iaşi. Şi mai îmbucurător e faptul că numeroase texte incluse sunt cu adevărat remarcabile.<br />
<br />
<br />
Timpul eroilor<br />
Editura Media-Tech, Iaşi, 2001.<br />
<br />
Alte lumi, alte legende<br />
Editura Media-Tech, Iaşi, 2002.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NEÎNŢELESE SUNT CĂILE DOMNULUI<br />
<br />
Liviu Radu<br />
<br />
<br />
1.<br />
<br />
Sergiu Someşan - Numărul fiarei<br />
Editura VREMEA XXI, 2004<br />
<br />
Sergiu Someşan - Aproape îngeri<br />
Editura Cartea Românească, 2004<br />
<br />
<br />
Aş da dovadă de răutate şi de ignorarea realităţii dacă aş exagera rolul câştigului la loterie în cariera literară a lui Sergiu Someşan. Pe de altă parte, dacă aş neglija acest rol, atunci aş ignora un mesaj - al lui Dumnezeu, al sorţii, al cui vreţi dumneavoastră - un mesaj care i-a fost adresat direct lui Sergiu şi care mesaj, după opinia mea, a sunat cam aşa: "Bă gagiule, te vaiţi că nu ai cu ce să-ţi publici textele şi de aceea nu eşti cunoscut? Poftim, îţi dau banii necesari, dar dacă nici de data asta nu reuşeşti, atunci e numai vina ta!"<br />
<br />
Poanta sublimă - pentru care îl iubesc pe Sergiu - este că omul ăsta a luat mesajul în serios. În loc să tragă un chiolhan sau să-şi toace banii în multe alte feluri aducătoare de satisfacţii, a publicat două cărţi, pe care le-a împărţit gratuit tuturor doritorilor.<br />
<br />
Dar - ca să parafrazăm bancul de la radio Erevan cu Ceaicovski - nu numai pentru asta îl respectăm. Putea să se potolească aici, să aibă mulţumirea că a publicat două volume şi să fie fericit. La urma urmei, nu fusese nici până atunci un necunoscut în fandom, iar cele două cărţi îi aduseseră oarecare notorietate. Numai că prinsese gustul şi s-a grăbit să ne ofere şi un al treilea volum. La vremea respectivă am considerat - şi rămân la aceeaşi opinie - că s-a pripit, că nu pregătise suficient materialul pentru un nou volum şi că îl completase cu prea multe texte abia publicate în cărţile anterioare.<br />
<br />
Recunosc că am privit cele două noi volume - iată, Sergiu Someşan a ajuns deja la cinci cărţi! - cu oarecare suspiciune. Bănuiam că voi regăsi în ele alte texte cunoscute deja. Şi nu m-am înşelat. Numai că - aici începe partea cu adevărat minunată - Sergiu nu s-a mulţumit să umple spaţiul cu texte vechi, ci le-a rescris şi le-a modificat. N-am stat să compar volumele vechi cu cele noi, ca să văd ce-a făcut cu povestirile lui - poate că nu le-a făcut nimic - dar, oricum, sună mult mai bine, par mult mai echilibrate şi mai bine scrise.<br />
<br />
Dacă ignor textele ce-mi erau cât de cât cunoscute şi mă gândesc doar la cele noi, atunci opinia mea este clară: Sergiu a ajuns la o maturitate, în exprimare şi în concepţia literară, demnă de invidiat. Sincer vorbind, lectura cărţilor sale mi-a produs o plăcere la care nu mă aşteptam din partea unui autor român. Sergiu este un scriitor de proză fantastică de structură clasică, în care supranaturalul năvăleşte brusc într-o lume banală. Autorul este ajutat în maniera sa de lucru de faptul că este un observator fin, care remarcă micimea cotidiană, este un specialist în descrierea vieţii din oraşele provinciale şi - mai ales - surprinde aspectele derizorii ale existenţei obişnuite. Însă toate acestea nu l-ar fi ajutat cu nimic dacă n-ar fi fost un povestitor înnăscut, cu un farmec aparte.<br />
<br />
Proza sa are o poezie sadoveniană, pe care a grefat o înţelepciune voiculesciană, dar care exprimă angoasa omului modern. Da, în existenţa noastră evenimentele se precipită în aşa fel încât putem crede că trăim într-o lume în care hunii pot năvăli din trecut ca să lichideze un cercetător care le poate descoperi secretele, sau în care frumoasa Isabel poate fi un adroid foarte periculos...<br />
<br />
Dacă "Numărul fiarei" este un volum mai complex, în care găsim fantastic de cel mai clasic tip alături de proze SF de un umor aparte, în "Aproape îngeri" descoperim un Someşan liric. Povestea cu care începe volumul - şi care dă titlul cărţii - are un farmec sublim, care m-a înduioşat. Iar "Tramvaiul" este o satiră acerbă, demnă de reţinut.<br />
<br />
N-are rost să mai înşir şi alte texte care mi-au plăcut în mod deosebit, pentru că toate au câte ceva aparte, câte un crâmpei de realitate - o descriere demnă de un ghid turistic - pe care Sergiu îl transformă într-un loc al secretelor fundamentale.<br />
<br />
Sincer vorbind, nu cred că trebuie să neglijăm rolul câştigului la loterie. Cineva i-a întins lui Sergiu un deget, iar el s-a grăbit şi a înhăţat toată mâna. Spre bucuria cititorilor săi.<br />
<br />
<br />
2.<br />
<br />
Alexandru-Cristian Miloş - Copiii cosmici<br />
Editura Timpul, 2003<br />
<br />
<br />
Cu vreo doi, trei ani în urmă, Dan Popescu îmi transmisese două volume de poezie. Volume cu dedicaţii măgulitoare. Nu-l cunoşteam pe autor - nu-l cunosc nici acum, nu ştiu de unde a auzit de mine - iar genul său literar m-a surprins. Citesc rareori poezie, rezonez câte o dată la ceva suprarealism, dar - culmea! - îmi plac formele clasice.<br />
<br />
Am răsfoit poemele domnului Miloş şi am uitat de ele. În iarna aceasta, Dan Popescu şi-a făcut din nou datoria de mesager şi mi-a transmis un nou volum al lui Alexandru - Cristian Miloş. Tot cu o dedicaţie interesantă, ca unui confrate dintr-o asociaţie secretă de înţelepţi care cunosc marile taine...<br />
<br />
Probabil că amatorii de poezie ştiu despre cine vorbesc. Poetul - ardelean din Bistriţa - are câţiva ani peste cincizeci, mai mult de zece volume publicate (începând cu 1987) şi trei premii ale Uniunii Scriitorilor. I-au apărut poeme prin toate revistele literare.<br />
<br />
Nu mă pricep la poezie, dar am descoperit în volumul domnului Miloş un entuziasm teribil şi un optimism incredibil. Autorul are o structură psihică şi un mod de exprimare asemănător celui al lui Ovidiu Bufnilă, mod de exprimare care m-a fermecat. Poate că poetul Miloş este ceea ce ne lipseşte tuturor în zilele astea: cineva care să cânte încrederea în viitor.<br />
<br />
Mă întreb de ce fandomul - care s-a grăbit întotdeauna să revendice orice avea o oarecare tangenţă cu SF-ul - n-a încercat niciodată (după ştirea mea) să accepte un poet apreciat în mediile literare şi care scrie o poezie de evidentă factură SF.<br />
<br />
<br />
3.<br />
<br />
Lucian-Dragoş Bogdan - Trilogie<br />
Editura Omnibooks, 2004<br />
<br />
Lucian-Dragoş Bogdan - Zeul Kvun<br />
Editura Omnibooks, 2004<br />
<br />
<br />
Autorul - care va împlini anul acesta 30 de ani - a publicat două volume la editura Omnibooks. Din câte ştiu eu, asta înseamnă că a suportat singur cheltuielile. Asta mai înseamnă ceva (şi se vede teribil de mult): n-a avut de-a face cu un editor care să facă o selecţie a povestirilor şi o corectură de text. Tânărul domn a întocmit nişte antologii proprii, după criterii care ţineau mai degrabă de sentimente decât de luciditate. Îl înţeleg, pentru că toţi suntem înclinaţi să procedăm la fel. Eu am avut, uneori, norocul de a întocmi volume împreună cu profesionişti care nu s-au sinchisit prea mult de faptul că1 m-am bosumflat şi mi-au respins unele povestiri. Îmi amintesc că, în urmă cu vreo zece ani, domnul George Anania mi-a explicat, cu tactul care-i este atât de caracteristic, că publicarea unui text într-o revistă nu-i neapărat un criteriu care să impună includerea textului respectiv într-un volum. Este evident că Lucian-Dragoş Bogdan n-a avut parte de sfătuitori de calibru asemănător. Ca atare, în volumele sale (mai ales în primul) apar povestioare scrise, probabil, în adolescenţă şi care dau dovadă de naivitatea şi de romantismul vârstei. Pe de altă parte, chiar şi texte de amploare, precum "Trilogie" sau "Zeul Kvun", care dovedesc o bună cunoaştere a unor mijloace literare (acţiune bine condusă, personaje bine definite) conţin stângăcii deranjante. În cadrul povestirii apar citate din Biblie sau din filosofi indieni (felicitări autorului pentru că citeşte aşa ceva, dar ce legătură au citatele respective cu acţiunea poveştii?). "Trilogie" este un soi de poem dramatic cu conţinut mistico-filosofic, dar care nu aduce nimic nou, ba chiar devine plictisitor datorită cantităţii mari de truisme. Domnul Bogdan este, într-un fel, un soi de erou local, cu activitate artistică variată, de la literatură la ziaristică şi caricatură. Mai mult, este director de vânzări la o firmă de IT (deşi asta s-ar putea să nu însemne mare lucru, pentru că nu ştiu cât de importantă poate fi o firmă de IT din Alba Iulia). Oricum, nu cred că există multă lume în Alba care să îndrăznească să-i dea sfaturi. Iar acest lucru se vede. "Zeul Kvun" este un text interesant, în ciuda unor stângăcii (mai puţin literare, cât mai mult ideatice) dar care ar fi putut fi excelent, dacă ar fi existat cineva care să-i atragă atenţia autorului asupra scăderilor textului acela....<br />
<br />
Citind cu o deosebită încăpăţânare cele două volume, mi-am dat seama cât de mult contează maniera de lucru a scriitorilor SF americani: orice autor urmează cursuri de tehnică literară, nu descoperă aceste tehnici mai mult sau mai puţin întâmplător. Lucian-Dragoş Bogdan are calităţi evidente (altfel aş fi aruncat iute cărţile sale şi nu mi-aş fi bătut capul cu ele): talent nativ, tenacitate şi capacitate de muncă. Dă însă dovadă de un romantism exagerat (poate că acesta-i o manifestare a unui eu pe care şi-l ascunde cu grijă în activitatea cotidiană) şi de oarecare nesiguranţă ideatică. Cât despre partea literară... are nevoie de cineva care să-i purice textele şi să-i arate punctele lor slabe. Din acest punct de vedere, prietenul nostru Horia Ursu nu şi-a făcut datoria faţă de autor. {ntrebarea este: autorul ar fi fost dispus să accepte o asemenea poziţie a editorului?<br />
<br />
Sunt convins că domnul Bogdan va ajunge un autor de valoare. Imaginaţie are, putere de muncă (am mai spus) are suficientă. Trebuie însă să înveţe anumite lucruri despre modul în care se compune un text literar. Sau să se maturizeze.<br />
<br />
<br />
4.<br />
<br />
Helen Fielding - Jurnalul lui Bridget Jones<br />
Traducere şi note de Dora Fejes<br />
Editura Polirom, 2003<br />
<br />
Arturo Perez-Reverte - Clubul Dumas<br />
Traducere de Mihai Cantuniari<br />
Redactor: Gabriela Danţiş<br />
Editura Polirom, 2004<br />
<br />
<br />
N-o să vă plictisesc cu aceste cărţi care nu-s SF. Despre Perez-Reverte o să vă vorbesc altă dată, analizând mai multe romane ale sale, pentru că-i vorba de un fenomen atât de interersant şi de original, încât ar fi păcat să îl ignorăm. Despre "Bridget Jones" pot să vă spun că în timpul lecturii am zâmbit deseori, am râs de câteva ori, dar am rămas cu părerea că, în ciuda a tot ce se spune despre această carte, este una tristă, pentru că numai cine s-a chinuit urmând cure de slăbire şi încercând să se lase de fumat îşi poate da seama de întregul tragism ce se ascunde între paginile ei...<br />
<br />
Amintesc de aceste lecturi ale mele aici pentru că editura Polirom m-a dezamăgit foarte tare. Nu mai fac nici un comentariu şi vă expun faptele.<br />
<br />
"Bridget Jones" are la începutul fiecărui capitol un soi de dare de seamă, în care eroina îşi prezintă eforturile de a-şi păstra silueta. Greutatea ei este, de fiecare dată, de ordinul "cincizeci şi opt de kilograme şi treizeci şi trei de grame", "cincizeci şi cinci de kilograme şi şaizeci şi opt de grame". Niciodată nu-i vorba de ceva peste o sută de grame. Ca şi cum autoarea ar fi făcut calcule severe, încât fracţiunile să nu depăşească afurisita aia de sută de grame. Sau ca şi cum traducătoarea nu s-a priceput să transforme livrele şi unciile în kilograme şi grame.<br />
<br />
Iar în "Clubul Dumas" vom găsi la tot pasul forma "muşchetar", deşi Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie specifică în mod foarte clar: muschetar (nu:muşchetar).<br />
<br />
Chestii de felul ăsta erau de aşteptat din partea unei edituri de trei parale, nu din partea unor oameni cu pretenţii culturale.<br />
<br />
<br />
5.<br />
<br />
Ana-Maria Negrilă - Oraşul ascuns<br />
Editura Diasfera, 2004<br />
<br />
<br />
Ana-Maria Negrilă a aşteptat mult până să-i apară un volum. Predase un manuscris la editura RAO cam pe vremea când eu însumi oferisem aceleiaşi edituri "Spre Ierusalim!" (care a apărut după trei, patru ani, la editura ALL). Deci asta se întâmpla prin 1996. După atâta vreme, Ana-Maria debutează editorial, dar nu cu textele pregătite cu ani în urmă. Spre deosebire de alţii, ea şi-a alcătuit volumul de debut cu grijă, incluzând în el texte de ultimă oră, îndelung lucrate. Nu a ţinut seama de sentimente, ci de logica rece. Ca urmare, a obţinut un volum bine echilibrat, care ne prezintă o autoare matură, ce stăpâneşte pe deplin mâinuirea cuvintelor.<br />
<br />
Din acest volum, recomand în mod deosebit primele două povestiri. "Cântecul zorilor" este o poveste cu vampiri, dar interpretând mitul într-un mod propriu. Iar "Operă de artă cu somn de veci" ne redă întâmplări extraordinare, istorisite de... o pisică. Farmecul poveştilor este datorat nu numai talentului de narator al autoarei, ci şi unor intrigi captivante, care se desfăşoară pe teritoriul atât de bine cunoscut nouă - şi, în acelaşi timp, care ne este complet necunoscut - al Bucureştiului, văzut ca un oraş misterios şi plin de secrete.<br />
<br />
Ana-Maria ne descrie străzi şi cartiere, ne plimbă prin locuri pe care le ştim bine, nu numai din auzite, dezvăluindu-ne totuşi un univers la care nu ne aşteptam. Ca o variantă mai tânără a lui Petru Popescu, autoarea redescoperă farmecul capitalei şi ne demonstrează că şi aici se pot întâmpla lucruri captivante.<br />
<br />
Acest volum, îndelung aşteptat, ne confirmă că Ana-Maria Negrilă este o autoare de mare talent. Şi ne face să pândim momentul când va vedea lumina tiparului şi următorul volum - gurile rele zic că ar fi vorba de un roman.<br />
<br />
<br />
6.<br />
<br />
Thomas Harris - Dragonul roşu<br />
Traducere: Alfred Neagu<br />
Editura Lider, Editura Luceafărul<br />
<br />
<br />
Am citit pe la începutul anilor optzeci acest thriller, care i-a adus notorietatea lui Harris. Nu reţinusem personajul Hannibal Lecter, care a ajuns celebru datorită romanelor ulterioare ale autorului, şi am fost surprins descoperind acum că doctorul asasin juca un rol important încă din acest prim roman. Dacă nu cumva Harris şi-a rescris romanul, modificând rolul personajelor conform gradului de celebritate al acestora.<br />
<br />
Dintre romanele poliţiste ale secolului douăzeci, poveştile cu asasini în serie au ceva aparte. Pe de o parte, presa şi literatura închinată acestor monştri a contribuit - în parte - la dorinţa unor indivizi dezaxaţi de a ajunge celebri. Pe de altă parte, cu toată factura poliţistă a romanelor de acest fel - avem de-a face cu poliţişti care încearcă să descopere un asasin, folosind tehnicile specifice meseriei lor - uneori autorii pun accentul pe faptele şi pe simţirile asasinului. Harris este unul dintre aceşti autori, iar dacă în acest roman Lecter joacă un rol secundar (ca şi în "Tăcerea mieilor", de altfel), în "Hannibal" deţine rolul principal. Monstruozitatea personajului transformă romanul poliţist în roman horror. Interesul cititorului nu mai e captivat de intriga poliţistă, ci de ororile făptuite de personajul principal. Asistăm la apariţia unui nou gen literar, thrillerul horror. Genul respectiv bântuie deja librăriile şi ecranele, iar scenariştii se întrec în a inventa asasini cât mai groaznici. Efectul este evident: o atrofiere a sensibilităţii publicului larg. Vorba vine, pentru că după ororile din ultimul război mondial, omenirea pare că nu mai are nici un fel de sensibilitate.<br />
<br />
<br />
7.<br />
<br />
Sebastian A. Corn - Imperiul marelui Graal<br />
Editura Diasfera, 2004<br />
<br />
<br />
Sunt un mare admirator al lui Corn, care mi-a oferit plăcerea de a citi unele pagini extraordinare. Şi romanul acesta are părţi foarte bune, chiar ieşite din comun, mai ales capitolele de început.<br />
<br />
Totuşi, cartea se citeşte greu. În primul rând, a fost tipărită cu litere prea mici pentru oameni cu ochelari. În al doilea rând, cărămida galbenă este greu de manevrat. Volumul pe care-l am s-a dezmembrat la un moment dat. În al treilea rând, Corn foloseşte atât de multe personaje, încât la un moment dat cartea devine obositoare. În al patrulea rând, mania autorului de a utiliza denumiri (de personaje, de locuri, de obiecte) care sugerează ceva (de exemplu, denumirea de Graal) îndreaptă cititorul spre o anumită aşteptare. Când descoperă că autorul n-are de gând să-i satisfacă acea aşteptare, cititorul se simte frustrat (ca truc, chestia poate fi folosită din când în când, dar niciodată ca metodă permanentă. Corn a greşit în privinţa asta) În al cincilea rând, Corn ne introduce într-o lume care se abate mult de la cea pe care o cunoaştem noi. Autorul dă dovadă de o imaginaţie debordantă, dar devine greu de urmărit. Cu titlu de exemplu, amintesc aici de ciclul "Experimentul Jesus" al lui Herbert, în care autorul a dat dovadă de mult mai mult talent şi de o imaginaţie mai bogată decât în "Dune", dar tocmai de aceea n-a avut succesul scontat. Lumile bizare trebuie să nu fie excesiv de bizare, pentru a fi acceptate cu uşurinţă.<br />
<br />
Gata! Slavă Domnului, m-am descărcat! Simţeam nevoia să fac acest lucru, după ce m-am chinuit să citesc cărămida galbenă. Ritmul lecturii n-a fost acelaşi. Prima sută de pagini a fost parcursă în goană şi fără nici un efort (Corn are întotdeauna începuturi extraordinare de romane). După aceea au urmat pagini pe care le citeam cu plăcere, dar multitudinea infornmaţiilor mă obosea destul de repede. Apoi a urmat iarăşi o secvenţă de vreo sută de pagini, în care autorul nu venea cu invenţii noi, şi pe care le-am citit într-o singură seară. Şi tot aşa...<br />
<br />
Concluzionez că am îmbătrânit. Nu mai sunt în stare de un efort susţinut. Se pare că romanul lui Corn este pentru oameni ceva mai tineri...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TON<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MERELE EVEI<br />
<br />
Sergiu Someşan<br />
<br />
<br />
În amintirea lui Ioan Resler<br />
<br />
<br />
Peste mai bine de o mie de veacuri, urmaşii celor două fiinţe aveau să numească muntele care se înălţa dinaintea lor Kilimanjaro. Dar atunci marele munte nu avea încă un nume şi lor nu părea să le pese prea mult de asta. Erau bucuroşi că putea fi zărit din aproape orice loc al pădurii şi era destul să se caţere într-un copac ceva mai înalt ca să îl zărească. Ştiau atunci încotro să o ia ca să ajungă iarăşi la clan după ce se săturau de hoinărit. Pentru că lor, spre deosebire de ceilalţi, tare le mai plăcea să hoinărească nu numai pe cărările pădurii, ci şi printre ierburile savanei. Când erau mai tineri părăseau adăpostul pădurii mai rar şi numai pentru scurtă vreme, pentru că prădătorii iuţi şi repezi care bântuiau prin savană îi făceau să se retragă iute înapoi, la adăpostul umbrei dese şi ocrotitoare. După ce au mai crescut, vremea s-a mai încălzit, până şi acoperişul alb de gheaţă a muntelui s-a ridicat undeva până spre vârful înconjurat mereu de un panaş de nori, pădurea era plină de roade, aşa că nimeni din clanul lor nu era îndemnat să se aventureze în ierburile înşelătoare ale savanei. Ar fi putut rămâne şi ei pentru totdeauna acolo, la adăpostul pădurii, lângă ceilalţi, aşa cum făceau toţi. Dar de când se ştiau lor le plăcea să hoinărească şi nu de puţine ori trebuia să îşi scape pielea cu fuga din faţa hoardelor de maimuţe aurii cărora le încălcau din nebăgare de seamă teritoriul. Primejdia parcă le făcea plăcere şi nici măcar muşcăturile pe care le primeau în timpul urmăririlor nu părea să îi astâmpere pentru multă vreme.<br />
<br />
Când au mai crescut li se întâmpla să se împreuneze tăcuţi prin tufişurile din marginea pădurii, cu ochii mereu după primejdiile care i-ar fi putut pândi din jur. Din pricini nelămurite, ea nu prinsese încă rod, deşi altele de vârsta ei avuseseră de câteva ori pui. Poate că de asta era mult mai neastâmpărată decât multe alte femele de aceeaşi vârstă şi bântuia mereu prin pădure în drumuri care păreau lipsite de ţel, nefiind urmată decât de el, tovarăşul de hoinăreli din copilărie. De multe ori ei i se întâmpla să se oprească la marginea pădurii, cu ochii pierduţi în depărtare peste întinsul savanei. O vreme, lui i s-a părut că priveşte spre muntele ce se înălţa ca o pavăză deasupra lor, şi abia după un timp a văzut că altceva îi atrăgea ochii. Pe întinsul savanei nu se zărea nimic altceva decât iarbă, care vălurea uneori sub paşii tăcuţi ai felinelor pornite la vânătoare. De la o vreme încoace nu se mai zăreau; un râu îşi schimbase cursul şi ierbivorele au fost nevoite să îşi mute locurile de păscut o dată cu el, atrăgând după ele şi prădătorii. Câmpia din faţa lor a rămas aşadar liberă şi nu de puţine ori li se întâmpla ca în hârjoana lor să ajungă până departe în ierburile savanei, lucru pe care cu numai câţiva ani în urmă nici unul dintre ei nu ar fi avut curajul să îl facă. Şi totuşi uneori ea se oprea din joacă şi privea lung spre munte. Acolo, undeva nu prea departe de liziera pădurii, dar oricum mai departe decât ajunseseră în drumurile lor prin savană, răsărise un puiet de copac. Crescuse câte puţin an de an pe o mică movilă unde vântul sau poate o pasăre migratoare îi adusese sămânţa. Nu era de al locului şi, după cât creştea de pipernicit, se vedea că suferă. Când gheţurile de pe munte coborau mai jos frunzele i se uscau şi cădeau chiar dacă în pădurea din jur totul rămânea verde. Se cunoştea de îndată că era soi străin şi chiar dacă ea îl veghea mereu cu privirea se vedea că nu era sortit să facă vreodată roade. La fel ca ea. Dar ea nu se gândea atât de departe sau poate că nici nu gândea deloc.<br />
<br />
Între clanul lor şi clanurile de maimuţe aurii era un permanent război şi de multe ori soarta bătăliilor părea că este decisă de întâmplare. De prea multe ori se părea că aveau să piară şi numai norocul a făcut ca nici una dintre nenumăratele bătălii să nu ducă la dispariţia micului lor clan. Dar ei nu-i păsa de asta şi, chiar dacă uneori când erau sătui curiozitatea îi împingea să facă lucruri neaşteptate, nimeni nu i-ar fi putut bănui în ei pe strămoşii oamenilor. Erau curioşi, e adevărat, dar curioase erau şi maimuţele. Şi totuşi, atunci ca şi acum, curiozitatea lor era deosebită. Niciodată o maimuţă nu ar fi rămas clipe întregi privind în tăcere pomul singuratic fără rod din mijlocul câmpiei. Deşi nu avea cuvinte să o exprime, curiozitatea ei se îndrepta spre frunzele căzătoare şi spre miraculoasa regenerare care se întâmpla după numai câteva luni. Aşa ceva nu se mai pomenise cu nici unul dintre copacii din jurul lor. Nu ştia că acolo de unde fusese adusă sămânţa ciudatului pom, din nordul îndepărtat şi îngheţat, atunci când îi cădeau frunzele totul în jur era cuprins de ger, şi abia sub sărutarea aspră a frigului în ramurile uscate se năşteau promisiunile viitoarelor roade. Pomul cu frunze atât de mici, rotunde şi delicate părea sortit aşadar să rămână sterp, şi în zadar an după an privirea ei îi cerceta din depărtare frunzişul lipsit de roade...<br />
<br />
Apoi, într-unul dintre anii în care continentul pe care urmaşii lor îl vor numi Europa gemea sub gheţurile unei nesfârşite glaciaţiuni, vremea s-a răcit din nou, iar brâul alb care înconjura de obicei muntele până spre jumătate a coborât mai jos ca oricând. Vârtejuri de vânt neaşteptate se porneau brusc şi aduceau dinspre munte până printre ierburile savanei un aer îngheţat cu care nu erau deloc obişnuiţi. Şi-au rărit drumurile spre marginea pădurii mai ales pentru că ea a crezut că silueta fragilă din vârful colinei va pieri sub vârtejul alb care i se păruse într-o dimineaţă că l-a învăluit. De unde să ştie că sărutarea îngheţată a fulgilor era ceea ce aştepta mărul pentru a putea rodi? Uimirea i-a fost aşadar cu atât mai mare când la următorul drum spre marginea pădurii l-a văzut cu frunzişul verde şi plin de flori albe. De atunci zilnic venea să îl vadă şi rămânea ceasuri întregi cu ochii pierduţi în frunzişul lui, uitând până şi de mâncare, astfel încât el era nevoit să îi aducă şi ei. După ce florile au căzut înlocuite fiind de fructe mici şi verzi, nerăbdarea ei păru să nu mai cunoască margini şi de câteva ori el a fost nevoit să fugă după ea şi să o aducă înapoi.<br />
<br />
A mai trecut un timp şi unul dintre fructele aflate pe crengile de jos începu să capete o strălucitoare culoare roşie. Era o întâmplare? Era o simplă mutaţie sau culoarea era datorată căldurii care învăluise din nou savana? Ei nu-i păsa; şi, după ce ochii ageri îi zăriră culoarea străfulgerând roşu printre frunzele verzi, ştiu numai că vrea să muşte cu orice preţ din fructul acela nou şi ciudat. Într-o zi când el părea dornic din nou să se împreuneze, hârjoana lor i-a dus pe nesimţite afară din pădure. Jocul lor de atâtea ori repetat, cu fuga urmată de aşteptarea lui, apoi iar fugă şi iar aşteptare, i-a făcut ca într-un târziu să ajungă sub pom, unde fuga li s-a domolit. A vrut ea să ajungă acolo sau au ajuns întâmplător? Urmaşii lor vor umple pagini întregi pe tema asta, dar ei o dată ajunşi acolo au rămas tăcuţi pe colină privind la mărul ce atârna roşu şi ademenitor deasupra lor, ascuns pe jumătate între frunze. Era sus, mai sus decât puteau ei ajunge, şi prin preajma lor nu se vedea nici un băţ pe care l-ar fi putut folosi. Stăteau faţă în faţă sub ispita roşie şi se întindeau fără ca vreunul dintre ei să îl poată ajunge. El era puţin mai înalt, dar chiar dacă sărea tot îi mai lipsea o lungime de braţ să pun mâna pe el.<br />
<br />
Şi atunci, cedând unui impuls de moment, folosind-o pe ea drept unealtă vie, a prins-o de şolduri şi a ridicat-o în braţe. Ea a prins lacomă în mâini mărul şi a muşcat din el. Gustul dulce-acrişor se pare că a încântat-o, fiindcă a închis pentru o clipă ochii. Apoi în timp ce el o lăsa încet în jos i-a dat să muşte şi lui. A muşcat şi, cum încă nu o lăsase cu totul jos, ochii i s-au oprit pe una dintre mamelele ei. Era rotundă şi aproape lipsită de păr, cu sfârcul tare şi provocator. A mestecat fără grabă mărul, apoi, cu gustul lui încă în gură, s-a aplecat şi i-a prins uşor în gură sânul. Un gâlgâit de râs provocator – poate primul – l-a făcut să muşte şi mai tare, strângând-o în braţe cuprins de un fior nou. A lăsat-o puţin mai jos şi pentru prima dată i-a zărit ochii. S-a cufundat în lumina lor şi, călăuzit numai de un nou şi încă nenumit sentiment, a aşezat-o pe spate şi a privit-o în ochi tot timpul cât s-au împreunat.<br />
<br />
O să mă întrebaţi: bine, bine, dar unde a fost şarpele? Să fi fost înfăşurat pe trunchiul mărului aşa cum l-au desenat şi redesenat urmaşii Evei? Sau mai degrabă să fi pândit ascuns printre ierburile din jur? După atâta vreme, cine mai poate şti?<br />
<br />
Şi totuşi într-un târziu, când ei au plecat de pe colină ţinându-se pentru prima dată de mână, în urma lor se târa nevăzut şarpele. Era un boa uriaş, bătrân şi de bună seamă flămând. Când au intrat în pădure cei doi au fost întâmpinaţi de o hoardă de maimuţe mai agitate ca oricând. De ceva timp păreau hotărâte să-i extermine pe toţi din neamul lor. În urma unei bătălii pe viaţă şi pe moarte tocmai decimaseră clanul celor doi şi acum, mânate de un instinct al distrugerii, îi căutau pe ei. Se părea că nu mai nu aveau nici o şansă; în numai câteva clipe au fost înconjuraţi de maimuţe aurii puternice şi pornite pe ucis. Doar câteva clipe au lipsit să o şi facă, iar umanitatea aşa cum o cunoaştem azi să fie numai o iluzie, când din ierburile din spatele lor, şuierând uşor, a apărut bătrânul şarpe boa. Ce putere putea să aibă oare şuieratul lui uguitor, astfel ca toţi cei de faţă să înlemnească la auzul lui? Nici unul nu putea să răspundă la această întrebare, aşa cum nu putem să răspundem nici noi cu o mie de veacuri mai târziu. Ei, viitori oameni, şi duşmanii lor de moarte, maimuţele aurii, puteau doar să privească spre marele şarpe, nu se ştie dacă îl şi vedeau, aşteptându-şi soarta, oricare va fi fost aceea. Şarpele s-a apropiat mai întâi de ea, s-a înfăşurat pe jumătate în jurul corpului ei, apoi, când capul lui a ajuns la faţa ei, răsuflările li s-au amestecat şi bătrânul şarpe şi-a desfăcut strânsoarea, alunecând pe jos şi târându-se apoi mai departe spre maimuţe. Nu se ştia pe atunci de feromoni, astfel că singura explicaţie a fost tâlcuită multe mii de veacuri mai târziu aşa: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul“. Prietenie mare nu se poate spune că a fost, dar părăsind femeia şarpele s-a îndreptat spre maimuţele aurii şi se pare că acestea i-au fost pe plac, bătrânul şarpe şi alţii după el nu au mai părăsit pădurea până când clanul maimuţelor aurii nu a fost cu totul decimat. Răgaz suficient încât clanul viitorilor oameni să se refacă şi, uitând cu totul de mărul care îi adusese împreună în preajma bătrânului şarpe, să pornească în lume să o cucerească. Peste ani bătrânul măr s-a uscat şi nimeni nu i-a mai ştiut locul. Cum animalele nu cunoşteau minciuna, a trebuit să se transforme mai întâi în oameni şi să înfrumuseţeze până într-atât lucrurile, încât până la urmă nici ei nu le mai recunosc.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CEI DINTR-O LACRIMĂ<br />
<br />
Alexandru Ungureanu<br />
<br />
<br />
Îmi aduc vag aminte, că a fost o vreme când mă deplasam pe deasupra, stăpânit de dispreţ pentru toată această colcăială vegetală. „Ridică macheta — taie — un pas..." Din cabina elicopterului, întreaga junglă părea apa tulbure a unui lac încreţit de valuri uşoare. „Niciodată să nu încerci să afli ce se ascunde în adâncurile sale!", spusese odată Jeremy, unde e acum Jeremy?, păi vezi, ăsta-i şpilul, Jeremy nu mai e, nici măcar scheletul său nu mai există, oasele i-au fost roase de fiare, să nu mai vorbim de ţesuturi, mă întreb: „oare ce, sau cine, i-a mâncat ochii?". I-a mâncat?! Păi, sigur, aici orice se asimilează, se devorează, până la urmă totul ajunge vegetaţie. Jeremy, ochii tăi verzi mă privesc încrustaţi în frunzele arborilor şi mâinile tale-liane le tai cu macheta.<br />
<br />
„Ridică — taie — un pas — ridică — taie — un pas..."<br />
<br />
Undeva, prin apropiere, o fiară urlă sinistru, jungla e plină de foşnete, trosnituri înfundate, fluierături, miresme putrede şi umezeală, mai ales umezeală. De pretutindeni şi din orice ies aburi subţiri ca nişte fuioare, pierzându-se printre frunzele ciudate ale arborilor. Asta când nu plouă, ceea ce însă se întâmplă foarte des şi, caracteristic acestor meleaguri blestemate, absolut imprevizibil. Atunci nu mai ies aburi, totul e înecat de potop, dacă nu ai un adăpost trebuie să-ţi protejezi nasul, altfel nu poţi respira. Hei, Jeremy, iarăşi plouă! Spune-mi, ai murit ca să te scurgi din ceruri peste mine? Ridic macheta şi lovesc orbeşte, un pas, ploaia nu-mi dă voie să ţin ochii deschişi, dar, de fapt, ştiu că nu merg niciunde, n-ar avea nici un rost, până la Bază sunt numai 3.500 kilometri, o viaţă de om care merge. „O viaţă de om?, eşti naiv, o mie de vieţi poate, şi nici atunci nu e sigur!" În fond, ce e Baza? Un adăpost subteran, în mijlocul unui câmp încercuit de trunchiuri ameninţătoare. La început, nu fusese nici măcar atât, exista o simplă clădire cu un etaj, construită din buşteni şi fibre de sticlă, asta până într-o noapte când, din cauza unei foarte mici erori de pilotaj, cursa trimestrială era sa ni se aşeze în cap, şi atunci ne-am îngropat în pământ. Prin deschizăturile înguste ale buncărelor se văd copacii, o armată sumbră, niciodată înfrântă până la capăt. Cum aş spera să nimeresc această mică insulă pe întinsul imensului ocean al junglei?! Nu mă pot orienta decât după busolă, iar polii magnetici ai acestei blestemate planete se mută cu câteva grade la fiecare trei zile, fără a urma vreo regulă aparentă. Am certitudinea că dacă totuşi aş conteni căutarea şi m-aş opri, trupul meu s-ar acoperi de mucegai şi muşchi în umezeala atotstăpânitoare.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
„Ridică — taie — un pas..."<br />
<br />
Deodată parcă trunchiurile se înclină să mă strivească şi pierd verticala. Cad în genunchi şi universul întreg se roteşte, îmi revin cu greu. Nu e de la foame... sunt sigur că nu. Ieri am prins un animal ciudat, cu trei picioare, şi i-am retezat capul cu macheta. L-am mâncat crud, aici nu am cu ce şi, din cauza umezelii, oricum, un foc ar fi aproape imposibil de stârnit şi întreţinut. Avea sângele albăstrui-verzui, dar, de foame, am lăsat scârba la o parte şi l-am ronţăit complet. Aş putea spune chiar că mi-a plăcut. Ah, dacă atunci când motoarele s-au oprit brusc şi comanda s-a blocat aş fi avut prezenta de spirit să-mi vâr pistolul cu ultrasunete în buzunarul combinezonului... M-am bazat numai pe trusa universală de supravieţuire, fir-aş de trei ori... Trebuia să-mi imaginez că era descompletată... Of, Jeremy, mi-e capul greu, sunt ameţit şi-mi vâjâie urechile, mai e puţin şi poate ne vom întâlni...<br />
<br />
* * *<br />
<br />
De trei zile nu am pus nimic în gură. Combinezonul nu are glugă şi, după ce m-a plouat de cinci ori într-un singur ceas, pornind parcă de la rădăcina părului ud, au început să mi se lase în trup frisoane prelungite. Am avut ghinion, n-am reuşit să răpun nici o vietate cu macheta şi acum mi-e teamă că nu mai am puterea s-o fac. Cred că am şi febră, ieri am zăcut aproape o oră într-un soi de leşin. Am impresia că nici nu mai văd prea bine, sau aburul tâşnind de pretutindeni s-a făcut mai dens? Naiba s-o ia de busolă! Singurul drum e spre tine, Jeremy...<br />
<br />
* * *<br />
<br />
În colibă nu plouă şi e suficient de uscat pentru ca două vreascuri să ardă. Şeful tribului Aneza vorbeşte un dialect pe care îl înţeleg foarte greu. Îi privesc trupul bine legat, bătând în albăstrui metalic. Umerii lui sunt aproape umani. Spune că Ultimul Vraci ştia de accidentul nostru. Nu înţeleg de ce i se spune „Ultimul Vraci", am impresia că, mai degrabă, traduc eu greşit, şi nu pricep, de asemenea, de unde ştia de prăbuşirea elicopterului. Am mers după busolă, e adevărat, totuşi, chiar abătându-mă de la direcţie, nu se putea să mă fi învârtit în cerc. În treizeci de zile făcusem măcar vreo 200 de kilometri. Şeful Aneza explică, gesticulează, nu înţeleg decât un cuvânt din zece, dacă nu cumva mă înşel şi în această privinţă; e uscat şi stau pe un pat moale de ierburi. Capul îmi vâjâie şi coliba se roteşte uşor cu mine, îmi vine să râd şi să-i spun: „Nu te mai osteni, mâine trebuie să plec, am întâlnire cu un prieten, îl cheană Jeremy". N-am însă habar cum s-ar putea spune toate astea în dialectul Aneza. Murmur stins doar „Jeremy..." şi adorm.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Iartă-mă, prietene, nu înţeleg de ce întârzie întrevederea noastră, dar tu ştii că ea avea loc în curând. Şeful continuă să-mi vorbească. În timpul somnului l-am auzit pronunţând descântece sau rugăciuni. Mi s-a părut că disting ceva despre o floare. Cred că individul începe să-şi piardă răbdarea. Gesticulează, mă zgâlţâie şi ţipă, ca şi cum astfel l-aş putea înţelege mai bine.<br />
<br />
— Leacul, leacul!, pronunţă şi cred că nu interpretez greşit cuvântul. Deodată pune mâna pe macheta mea şi o ridică deasupra capului. Într-o clipă, o văd coborând şi retezându-mi gâtul. „Da, amice, ai dreptate, ăsta e singurul leac!", îmi spun şi zâmbesc. Dar nu face altceva decât să-mi taie o bucată din combinezon, dezgolindu-mi umărul, îmi arată nişte pete albăstrui ce-mi pigmentează epiderma. Spune răspicat:<br />
<br />
— Legeea!<br />
<br />
Să fie oare o boală pe care o cunoaşte?! Două tipuri de fiinţe atât de diferite ca structură să poată prezenta aceleaşi simptome?!<br />
<br />
* * *<br />
<br />
A mai trecut o săptămână, Jeremy, şi încă n-am murit. Ultimul Vraci mi-a dat nişte fierturi. Le-am înghiţit şi parcă m-am simţit mai bine. Şeful Aneza a profitat de ocazie, înteţindu-şi eforturile de a se face înţeles. Am reuşit să pricep fără dubii că starea mea de revenire e provizorie, după care urmează tot ceea ce ştii. Mi-a mimat asta arătând insistent spre mine şi apoi aşezându-se jos şi rămânând nemişcat. Pe urmă, a continuat cu un recital de pantomimă şi desene pe scoarţă albă de copac. E aşa de ciudat ce mi-a spus... Boala mea se numeşte „Legeea" şi nu se vindecă altfel decât iubind floarea cu acelaşi nume. Am crezut că e vorba de o confuzie, poate trebuie fiartă sau ceva de genul ăsta, dar nu, mi-a mimat insistent nişte ritualuri de-ale băştinaşilor, pe care le cunosc într-o oarecare măsură. Să nu te gândeşti la prostii, Jeremy, floarea trebuie iubită aşa... cu gândul. Şi trebuie să stai în preajma ei. Dacă am reţinut bine, floarea trăieşte şi în junglă, dar atunci nu e bună, nu vindecă, când însă se apropie la mai puţin de o bătaie de săgeată de un sat, ei spun că ea are nevoie să fie iubită, şi dacă poţi face asta, dacă reuşeşti să o convingi de dragostea ta, atunci îţi cedează forţa vitală, ca un gest de supremă dăruire. Ce prostii frumoase, Jeremy, nu-i aşa?! Să poţi iubi o floare ca pe o mireasă. Îţi poţi imagina?) Oricum, un tratament ca ăsta ar trebui să-l cunoască şi doctorul nostru, naiba să-l ia, de ce stă la Bază, în loc să fie aici, lângă mine, să mă ajute? Poate băştinaşii Aneza sunt capabili, mă gândesc că pe această planetă abundenţa vegetaţiei creează alte relaţii între floră şi faună, dar eu nu cred că sunt în stare de aşa ceva. Şi chiar dac-aş face-o, eu nu sunt un Aneza. De ce m-ar iubi atunci floarea Legeea?<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Să nu te superi, Jeremy, m-am lăsat convins... Să ştii, nu cred absolut deloc în chestia cu floarea, dar dacă există o infimă şansă ca ea să fie adevărată, mă simt dator să încerc... Trebuie, Jeremy, acasă, la noi, m-am obişnuit să consider viaţa ca pe ceva mult prea preţios. Şeful m-a condus într-un loc aşa cum nu-mi închipuiam că există în junglă, o zonă pătrată, cu latura de vreo zece metri, fără urmă de arbori, tufişuri, liane sau ierburi. Pe jos se aşterne un soi de nisip alb, foarte fin. Pare o discontinuitate vegetală naturală, singura de acest fel pe care am întâlnit-o. Ar putea fi observată dintr-un elicopter zburând la joasă înălţime. Centrată perfect la intersecţia diagonalelor pătratului, se află o floare plăpândă — Legeea, îmi spun şi îngenunchez s-o examinez curios. Aproape că nu e deloc frumoasă. Petalele violacee sunt arcuite într-un fel nepământean, iar culoarea albăstruie a frunzelor, completează impresia de străin, neapropiat şi poate neapropiabil. Desfac petalele şi privesc înăuntrul corolei. Mi se dezvăluie o cavitate caldă şi intimă, o atmosferă mov. Undeva, adâncurile ei se continuă în întuneric, plantele de aici nu au stamine. Nu îndrăznesc să lărgesc fereastra mai mult, carnea vegetală este atât de puţin densă... Mă uit împrejur. Şeful Aneza a plecat. Mi-a promis că va trimite în fiecare zi pe cineva să-mi aducă de mâncare. Oftez. Floare mică şi urâtă, cum aş putea face să te iubesc? Jeremy, te simt privindu-mă din spatele cerului galben, începe iarăşi să plouă şi prefer picăturile ce-mi udă umărul, acolo unde combinezonul a fost sfâşiat. Jeremy, de ce sunt lacrimile tale atât de sărate?<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Stau culcat pe spate şi privesc un soare străin. Undeva, la periferia vederii mele, floarea Legeea se apleacă deasupră-mi, antrenată de suflarea uşoară a unui vânt. Nu, aşa nu se poate, e absurd! Sar în picioare şi mă plimb agitat, cu mâinile la spate. O undă de ameţeală vine pe neaşteptate şi mă trimite la pământ.<br />
<br />
Îmi revin cu greu. Cuprind una din frunzele moi ale florii în palmă şi încep să o mângâi.<br />
<br />
— Ei, Legeea, — îngân — după cum vezi, am venit de foarte departe ca să fiu lângă tine. Diseară am să încerc să-ţi arăt steaua mea, deşi nu ştiu dacă de aici se poate vedea, din cauza copacilor, şi nici nu-mi dau seama dacă tu ai ochi pentru a o zări. Oare chiar ştii că mă aflu aici, lângă tine? Chiar auzi ce îţi spun, înţelegi?<br />
<br />
Nemişcată, o floare străină, în mijlocul unei lumi duşmănoase.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Încerc să-mi înving inerţia. În fond, nu-i vorba decât despre un joc de-a iubirea. Dacă m-aş strădui să-i atribui un alt înţeles, ar fi grotesc. Ştiu ce mi-ai spune, Jeremy, o floare e un simbol, poate semnifica multe lucruri frumoase, dar simbolurile nu sunt iubite. Tu te-ai fi însurat cu un simbol, Jeremy? Nu cred. Îţi plăceau chestiile mişcătoare. Dacă ar fi fost să îndrăgesc o băştinaşă, poate mi s-ar fi părut ceva mai rezonabil, deşi sunt atât de diferite de noi încât...<br />
<br />
Când susţii că iubeşti o floare, Jeremy, de fapt minţi. O admiri, o doreşti, o miroşi, dar nu te poţi ataşa de ea mai mult decât de un obiect rar şi fragil. Un câine, sau o pisică îţi este infinit mai apropiat, pentru că face parte din regnul tău. Este prima oară când realizez depărtarea dintre faună şi floră. Ai văzut pe cineva să scoată la plimbare sau să mângâie în fiecare zi o floare măcar pe jumătate cât ar face-o cu un câine? Am început să-mi pierd minţile, Jeremy, o clipă mi-am închipuit că m-aş întoarce acasă, la părinţi, purtând împachetat sub braţ un ghiveci. Intru, îmi îmbrăţişez tatăl şi mama, apoi, fără un cuvânt, desfac pachetul şi mângâi floarea.<br />
<br />
— Legeea! aş face prezentările.<br />
<br />
— Drăguţ din partea ta să ne aduci un asemenea dar de pe unde ai fost! ar spune, probabil, mama.<br />
<br />
— Nu e un dar, mamă! aş contrazice-o. Cadourile pentru voi sunt altele, o să vi le arăt mai încolo. Aceasta este soţia mea! le-aş spune, arătându-le ineluşul subţire de aur ce ar încercui tulpina.<br />
<br />
Aş zâmbi fericit şi m-aş apleca să-i sărut o petală. Mai pot oare să continui această scenă absurdă? Reuşeşti, în sfârşit, să înţelegi ceea ce trebuie să fac?! Drumul spre tine e mult mai scurt şi mai drept.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Mă gândesc. Bun, şi să zicem că aş realiza această performanţă şi aş fi primul om care iubeşte o floare ca pe o femeie. De unde ar putea floarea să ştie că o iubesc?) Ea nu vede, nu aude... Examinez atent tulpina fragilă, căutând ceva asemănător cu un ochi. Nu pare să aibă vreunul. Nu ştiu de ce, dar cred că nu mi-ar fi plăcut să aflu că mă priveşte. M-ar fi stânjenit. Desfac petalele şi observ abisul din interiorul corolei. Ar putea fi un fel de ureche. Dar dacă citeşte gândurile? Atunci s-a zis, nu mă voi vindeca niciodată! Asta însă ar însemna să aibă un fel de creier, mă rog, un sistem nervos oarecare.<br />
<br />
Scrutez planta bănuitor. În corolă? Nu, acolo nu e loc! Privirea îmi coboară de-a lungul lujerului şi se opreşte acolo unde el se afundă în nisip. Ar putea fi În rădăcină? Absurd! Şi, totuşi, sunt pe o altă planetă. Orice e posibil. O clipă, sunt tentat să o smulg. Să fim calmi! Îmi construiesc în minte un tablou al variantelor posibile:<br />
<br />
1) Legeea este un mit, o superstiţie. În acest caz, înseamnă că, totuşi, cei din tribul Aneza se vindecă din când în când, probabil organismul lor învinge singur boala. Există, deci, o infimă şansă şi pentru mine.<br />
<br />
2) Legeea vindecă boala Legeea dacă este iubită, exact cum mi-a spus, mimat şi desenat Şeful. În acest caz:<br />
<br />
a. Citeşte gindurile. Eu nu o voi putea trişa.<br />
<br />
b. Are alte modalităţi de a recepta exteriorul, posibil prin intermediul excitanţilor sonori, luminoşi sau tactili. Ar putea fi păcălită.<br />
<br />
Jeremy, ceva şanse parcă aş avea. Te superi dacă încerc?<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Mă aplec spre floarea Legeea şi îi desfac petalele. Şoptesc afectat:<br />
<br />
— Te iubesc, Legeea!<br />
<br />
Jeremy, cât de fals poate să sune! Mă uit speriat spre copaci şi te ghicesc în spatele lor, să nu mă înţelegi greşit, sunt doar un om care vrea să-şi joace ultima carte, înainte de a se întâlni cu tine. Da, mint o floare urâţică pentru că ar fi posibil să existe o probabilitate, eu ştiu cât?!, una la o mie sau la un miliard, n-are importanţă, oricum nu am ce pierde! Mi-este din ce în ce mai rău. Ameţesc şi pe creier simt o greutate imensă. Trebuie să mint în cuvinte atâta timp cât o mai pot face. După aceea e rândul tău, Jeremy!<br />
<br />
— Te iubesc, Legeea! şoptesc, şi îi mângâi frunzele.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Nu mai există realitate. Doar halucinaţii mi se perindă înaintea ochilor, ca nişte şiruri paralele de draperii, pe care le sfâşii una după alta cu macheta, şi trec mai departe, spre niciunde, spre niciodată. Delirez!<br />
<br />
— Niciodată n-am să-ţi pot spune cât de mult ţin la tine! Nu găsesc suficiente cuvinte. Niciodată n-am să te pot mângâia îndeajuns pentru a-ţi transmite căldura palmelor mele!<br />
<br />
Oare pe cine mint? Pe ea sau pe mine? Oare cui fac rău? Jeremy, mai eşti lângă mine? De ce e aşa de frig şi de cald deodată?<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Este parfumul tău, Legeea, acela care îmi umple fiinţa? Sunt petalele tale acelea care îmi ating buzele? Nu, nu se poate, Jeremy, de ce-ţi baţi joc de mine? De ce încerci să mi-o îndepărtezi? De ce n-ai răbdare? Ce mai contează pentru tine o zi sau un an?! Lasă-mă abandonat acestui sărut vegetal şi fii îngăduitor! Timpul nu încetează să curgă spre tine.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Trupul mort al florii pe care am iubit-o stă întins pe nisipul alb.<br />
<br />
— Hei, cine ştie cum se înmormântează o floare?<br />
<br />
Copacii mă privesc miraţi. Jeremy, tu ştii?<br />
<br />
O iau la fugă spre sat. Sunt luni întregi de cind nu am mai fost în stare să o fac. Caut în coliba şefului Aneza tubul cu răşină transparentă pentru fracturi pe care îl conţinea trusa de supravieţuire.<br />
<br />
Bine că nu s-a atins nimeni de ea! Câţiva Aneza se uită la mine miraţi.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Legeea, trupul tău fără viaţă îl păstrez închis într-o piramidă de răşină transparentă polimerizată. Petalele încă nu şi-au pierdut culoarea şi pari atât de reală! Acolo unde eşti tu acum se află şi Jeremy. Caută-l şi spune-i să nu fie supărat pe mine. Vă veţi înţelege, căci sunteţi amândoi şoapte, umbre şi amintiri.<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Se aude zgomotul unui elicopter care caută. Mă ridic şi mă strecor printre copaci ca să nu fiu văzut. Plâng pentru piramida transparentă care închide în ea trupul firav al unei flori aproape frumoase. Plâng pentru toate lucrurile ce nu ştiu cum le-aş putea spune cuiva, fie el om sau floare, şi pentru buchetul de sentimente pe care îl port în mine şi nu mai am cui să-l dăruiesc. Plâng. Legeea, Jeremy, suntem toţi trei ascunşi într-o lacrimă şi jungla foşneşte tainic.<br />
<br />
<br />
Almanahul Anticipaţia 1984, p.194-198.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NOROCOSUL<br />
<br />
Alexandru Ungureanu<br />
<br />
<br />
Valurile, agitate de furtuna ce abia se sfârşise în zori, se furişau până la baza stâncii, încercând să urce. Nereuşita le despica într-un evantai de stropi mov care obturau discul soarelui, doar puţin săltat peste orizont. Departe, spre dreapta, un glisor al Companiei tăia curentul pieziş, spre larg. Pe deasupra sa, reptile zburătoare de noapte, flămânde din cauza zbuciumului apelor, ezitau să ia drumul falezei. Această dimineaţă, privită de sus, de pe sttnci, de sub clopotul translucid aşezat etanş peste terasa Cazinoului, avea ceva limpede în ea care nu se potrivea cu moleşeala aşternută în sala de joc. Milionari cu chipuri istovite coborau scările ţinându-se de pereţi. Ajunşi afară, trăgeau în piept cu nesaţ aerul purificat adus de briză. Se urcau în elicopterele lor colorate şi plecau. Cei mai mulţi dintre ei nu erau băştinaşi. Veneau de pe planetele învecinate. Pe Altaib, noaptea durează nouă ore, pe Zirma, şase, pe Magre, zece, doar aici, pe acest fost satelit elovian, între apusul şi răsăritul lui Zirtob se scurg şaisprezece ore. De asta, celor mai mulţi li se pare obositor. Femeile milionare sau miliardare rezistă mai bine, deşi dimineaţa, în lumina mov, se vede grotesc cum fardul antifoto de pe obraji li s-a luat, dezgolind porţiuni de epidermă mai închise la culoare. Par mânjite de banii pierduţi sau câştigaţi.<br />
<br />
Dintre noi toţi, ultimul care se scoală de la masa de joc, deloc obosit, niciodată mâhnit, căci nu pierde, este Norocosul. Ce-i drept, nu e om, ci robot. Când ultimul partener de pocher s-a ridicat din faţa lui înfrânt, transfigurat de oboseală şi de spectrul averii lăsate pe masă, Norocosul îl aşteaptă mai întâi să-i întoarcă spatele, apoi degetele sale metalice, articulate în patru locuri, adună impasibile cartelele mototolite de iridiu şi le introduc într-un săculeţ transparent de plastic. Averea, speranţele unui om nu ocupă, la terminarea operaţiei, mai mult de trei-patru decimetri cubi. La urmă, Norocosul strânge cărţile de joc şi le mai amestecă o dată. Are numeroase feluri de a o face, cu toate foarte spectaculoase. Le azvârle pur şi simplu în sus şi ele cad aşezate în pachete de câte patru; le răsfiră printre degete în unu, două sau trei evantaie tridimensionale; învârte câte o carte cu mâna stângă în jurul celei drepte, până când pachetul formează un cerc ca o brăţară. Jongleriile astea nu le desfăşoară de faţă cu clienţii obişnuiţi ai Cazinoului. Prea multă abilitate în mânuirea cărţilor i-ar putea duce la ideea că Norocosul trişează. Ceea ce este cu totul şi cu totul inexact. Norocosul nu trişează, fiindcă nu are nevoie. Analizează statistic şi probabilistic combinaţiile de cărţi, interpretează minuţios fizionomia şi licitaţia partenerului. Mie sau oricărui alt ins asta nu ne-ar fi suficient, pentru că n-am putea să o facem la fel de bine ca el. Când, odinioară, i-am propus Patronului construcţia Norocosului, l-am luat pe ocolite:<br />
<br />
— Patroane, am auzit că eşti unul dintre cei mai mari jucători din partea asta a galaxiei. Uite la ce m-am gândit!<br />
<br />
Şi i-am expus principiul Norocosului.<br />
<br />
— Acum să nu mă socoteşti vreun maniac! mi-am încheiat cu dibăcie peroraţia. Nu-ţi cer să mă crezi pe cuvânt. Mai cinstit, îţi propun să jucăm câte partide vrei tu şi-ţi demonstrez că te bat!<br />
<br />
Nu ştiu nici astăzi de ce a acceptat. Cred că păream atât de sigur pe mine, încât s-a simţit tentat să-mi dea o lecţie. Să-mi ia şi ultimii bani — după haine, tremurul mâinilor şi lucirea ochilor îşi putea da oricine seama că erau ultimii — şi să mă angajeze crupier, dar ce zic eu, crupier ar fi fost încă onorabil, mai degrabă spălător de scrumiere sau ceva asemănător. Am jucat douăzeci de partide pe mize mici. Nu era interesant cât câştigam, ci dacă îl puteam bate. N-a fost atent să observe ce scria în tabelele pe care le consultam în timpul jocului, să desluşească socotelile pe care le mâzgăleam în colţul unei hârtii, a fost doar obsedat de ideea că trişez. Nu m-a prins, fiindcă n-o făceam, într-adevăr, nu trişam. Dar nici calculele şi nici teoria mea, la vremea aceea, nu eram destul de bine puse la punct ca să-mi ofere certitudinea câştigului. M-a ajutat şansa, trebuie să recunosc. Mi-a intrat un careu servit! Am decartat amândoi câte o carte, el mergând mascat la ful. I-a intrat fulul. A licitat în prostie. A pierdut. Mi-au mai intrat două careuri, o culoare şi o cvintă regală. L-am prins de cinci ori cu cacialmaua şi de patru ori nu m-a prins el. Am câştigat cu scorul de 14—6. Cu cărţile din după-amiaza aceea aş fi putut ruina o galaxie. Atunci Norocosul nu a fost un robot din tablă şi semiconductori organici, ci un om. Eu.<br />
<br />
L-am luat tare;<br />
<br />
— Patroane, cred că ţi-am ilustrat concret valabilitatea principiilor construirii unui robot-jucător. Dacă totuşi te mai îndoieşti putem juca mai departe. În prealabil, îţi demostrez însă matematic că în două ore am toate şansele să devin eu patronul.<br />
<br />
S-a uitat la mine cu respect. Aveam dreptate, în două ore se puteau pierde miliarde. Era totuşi un pic nedumerit:<br />
<br />
— Dar bine, omule, ce nevoie ai de robot? Dacă poţi să câştigi, fă-o cu mâna ta! Vii diseară, joci toată noaptea, îmi ruinezi oaspeţii şi până dimineaţa eşti cel mai bogat om, pe o rază de o sută de ani-lumină!<br />
<br />
— Uite ce e, Patroane, eu nu sunt robot, sunt om! Dacă greşesc la un calcul? De fapt (am luat un ton fals de confesiune), mi s-a mai întâmplat. Şi pe urmă, eu rămân un idealist! Nu mă interesează câştigul, ci afirmarea deplină a principiului meu, împotriva oricărui jucător de pocher. Facem târgul?<br />
<br />
N-avea habar de statistică. Dacă m-ar fi pus să mai joc în continuare, eventual cu mai mulţi parteneri, sunt aproape sigur că aş fi pierdut. Dar a acceptat. Mi-a dat fondurile necesare pentru realizarea Norocosului. Bineînţeles, acesta urma să aparţină Cazinoului, în timpul construcţiei, mi-am perfecţionat principiile matematice, aplicaţii directe ale teoriilor deciziilor şi jocului. În plus, ochii electronici ai Norocosului pot desluşi cele mai fine nuanţe de pe faţa partenerului, atât în spectrul vizibil, cât şi în infraroşu. Asta îl ajută mult. Emoţiile oamenilor se traduc în variaţii ale temperaturii feţei lor, cu destul de multă acuitate. Este ciudat totuşi faptul că Norocosul nu a pierdut nici măcar o dată, decât din motive strategice. Dacă ar câştiga mereu, oricând şi cu oricine, toată lumea s-ar feri să joace cu el. Trebuie să şi piardă. Şi pierde, dar calculat. De fapt, ideea a fost a Patronului. L-am prezentat ca pe un divertisment. Pierdea şi câştiga mici sume de bani, pentru a distra clienţii. Acum a ajuns un fel de campion galactic neoficial. Tipi şi tipe care se cred mari pocherişti vin de la sute de ani-lumină ca să joace cu el. Îl filmează şi îl testează, să vadă dacă nu trişează. Nu, Norocosul nu trişează. Fiindcă n-o face, eu ştiu că ar trebui să piardă odată şi-odată, nefiind un jucător perfect. De fapt, nu cunosc motivele reale, are într-adevăr şi foarte mult noroc, îi intră nişte cărţi formidabile. Norocosul nu este nici măcar un robot veritabil. Nu are un creier în trupul său metalic. Acolo nu se află decât traductori şi organe motoare.<br />
<br />
Este cuplat prin radio cu un calculator aflat într-o încăpere din subsolul Cazinoului, în faţa consolei de comandă stau eu. Deasupra se află un monitor imens pe care văd exact imaginea captată de ochii Norocosului: indivizi filând cărţile cu teamă, feţe transpirate, obosite, transfigurate, fericire, deznădejde, speranţă, mâini tremurând, cartele de iridiu, fum albăstrui de ţigară. Eu îi spun când să câştige şi când să piardă. El nu posedă morbul jocului. Orice consecinţă a partidei îl lasă indiferent. Profit de puterea pe care o am pentru a apăra amărâţii. Acum am dobândit o vastă experienţă, îi recunosc fără greş, oricât de bine ar fi îmbrăcaţi, îi ajut să câştige mici sume de bani, asta fără ştirea Patronului. Şi tot fără voia lui, câte-odată decuplez creierul Norocosului şi iau eu decizii în locul lui. Mâna robotului mă ajută. Am, în general, şansă. Mai şi pierd, dar mai mult câştig. Joc zâmbind. Probabil că şi atitudinea Norocosului pare atunci mai umană. Aceste câştiguri mi-au băgat în cap, la un moment dat, să joc din nou, cu propriile mele puteri. Să filez eu cărţile cu mâini tremurânde. Să transpir de emoţie. Să fiu un norocos în carne şi oase. Am făcut-o, simulând o defecţiune a creierului, l-am spus Patronului şi el s-a arătat înţelegător. Mi-a dat o noapte liberă, în două ore, am pierdut şapte milioane jucând cu nişte ţipe de la Altaib. De atunci, îl urăsc pe Norocos. Nu ştiinţa îl ajută până la urmă, ci norocul degetelor acelea metalice. Ceea ce face greierul de la subsol pot face şi eu, doar programul eu i l-am conceput! În interpretarea fizionomiilor este tot atât de multă incertitudine ca şi în jocul de pocher. Norocosul câştiga fiindcă are noroc. De asta îl urăsc. El are noroc, şi eu nu. Într-o zi am să-l ruinez. Strâng bani pentru asta. Îmi voi da demisia, ca să nu am discuţii cu Patronul. Am să joc doar eu şi el. Atât. Mă voi machia cu fard termoreflectorizant şi voi aborda o mască impasibilă. Voi miza pe sume mici, până o să văd că-mi intru în mână. Lipsit de omul din încăperea de la subsol, nu-şi va da seama că Hazardul se va apleca spre mine. Pe un singur joc, sau cel mult două, îl voi curăţa de câţeva miliarde. Patronul Cazinoului va fi ruinat, îi voi propune să rămână angajat al meu: crupier sau, mai degrabă, spălător de scrumiere. Parcă-l şi văd pe Norocos îndreptându-se către biroul Patronului. Va bate la uşă. Patronul va striga:<br />
<br />
— Da, intră!<br />
<br />
Va intra alunecând pe micuţele sale rotiţe de cauciuc. Se va opri în faţa lui. Norocosul nu poate avea inflexiuni ale vocii, nici umeri gârboviţi, nici privire disperată. Ajuns afară, voi trage în piept cu nesaţ aerul limpede al dimineţii. Va spune plat:<br />
<br />
— Patroane, în această noapte am pierdut douăzeci de miliarde. Din fişierul de gestiune, aflu că eşti „ruinat"! Care este semnificaţia logico-economică a acestei stări?<br />
<br />
Da, spălător de scrumiere îl fac! Mă voi ridica de la masa de joc şi voi coborî scările de marmură ţinându-mă de pereţi, din cauza oboselii, în faţa mea, o tipă ruinată, cu lacrimi prelingându-se pe obraji, lăsând dâre murdare peste fardul antifoto, se va certa cu omul de ordine al Cazinoului. Elicopterul colorat în care ar vrea să se urce nu-i va mai aparţine, îl va fi pierdut la masa de joc. Îl voi putea cumpăra eu. Oare ce culoare aş dori să aibă?<br />
<br />
<br />
Epilog<br />
<br />
Am jucat cu Norocosul. La început, am mizat pe sume mici şi am pierdut. Când am crezut că mi-am intrat în mână, am plusat pe dată cu toţi banii care îi aveam şi am pierdut. Îl urăsc! Îl urăsc! Când am ajuns în camera mea de hotel, mi-am dat seama că o jumătate din obraz mi se dezvelise de sub fardul termoreflectorizant atunci când îl sprijinisem în palmă. Furat de joc, nu băgasem de seamă. Norocosule, fii blestemat! De data asta nu te-a ajutat hazardul, ci ştiinţa, algoritmii mei, pe care singur ţi i-am implementat.<br />
<br />
Aş dori să mă sinucid, am şi vrut s-o fac; aş putea să strecor o bombă artizanală în sala de joc; te-aş face mii de fărâme: pe tine, pe Patron, pe miliardarii care au bani destui să joace în fiecare seară. Dar asta ar însemna să-ţi dau satisfacţie. Nu, n-am s-o fac! Voi juca cinstit şi te voi bate. Dacă te-aş distruge, s-ar chema că în plan moral tot tu ai rămâne învingător, Norocosul, campionul neoficial al galaxiei la pocher, infailibilul, imbatabilul, veşnicul Norocos... Nu, asta n-am s-o fac! Sunt acum spălător de scrumiere în acelaşi Cazino unde tu joci în fiecare seară. Câştig puţin şi nu pot părăsi planeta. Şi chiar dacă aş putea, n-aş pleca. Strâng ban lângă ban, muncind din greu şi nedormind nopţile. Tu nu ştii ce înseamnă nesomnul, tinichea blestemată! Vor trece ani şi ani până voi strânge destul ca să te pot înfrunta şi să te bat, să te ruinez, pe tine şi pe Patron. Îmi mănânci cei mai frumoşi ani ai vieţii. Te urăsc! Adun cartelă de iridiu lângă cartelă. Într-o zi vom juca din nou şi te voi bate! Clipa se apropie. Te voi ruina! Clipa se apropie încet, foarte încet, dar implacabil. O simţi? Te urăsc!<br />
<br />
<br />
Almanahul Anticipaţia 1983, p. 92-94.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LINK-URI ALESE<br />
<br />
<br />
AlthernaTerra<br />
Redactor: Bogdan Teodorescu<br />
http://www.atsf.ro<br />
<br />
Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />
Redactor: Duşan Baiski<br />
http://http://www.hgwells.ro/<br />
<br />
Atelier KULT<br />
Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />
http://www.atelierkult.com/<br />
<br />
Bilet de voie<br />
Redactor: Györfi-Deák György<br />
http://www.bilet.go.ro<br />
<br />
Curierul de seară<br />
Redactor: Robert David<br />
http://curierul.unicult.ro<br />
<br />
Editura Pygmalion<br />
Redactor: Vlad Dercaci<br />
http://www.pygmalion.ro<br />
<br />
Hinterland<br />
Redactor: Florin Pîtea<br />
http://www.geocities.com/themaddancinggod<br />
<br />
Literatura şi artele imaginarului<br />
Redactor: Marian Coman<br />
http://www.imaginar.tk/<br />
<br />
LiterNet<br />
Redactor: Răzvan Penescu<br />
http://www.liternet.ro/<br />
<br />
Net SF<br />
Redactor: Cătălin Sandu<br />
http://www.netsf.org/<br />
<br />
Noesis<br />
http://www.noesis.ro<br />
<br />
Pagina cronicarului<br />
Redactor: Dan Rădulescu<br />
http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br />
<br />
Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />
http://www.literati.net/Gheo/<br />
<br />
Pagina personală Dan Marius Sabău<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
Pagina personală Sergiu Someşan<br />
http://somesan.home.ro/<br />
<br />
Psycomix<br />
Redactor: George Lupeanu<br />
http://www.psycomix.dap.ro<br />
<br />
Romanian Top 10 SF<br />
Redactor: Claudiu Oprea<br />
http://ivyco.com/sf/<br />
<br />
Scriptmania<br />
http://www.scriptmania.rdsct.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ARHIVA ON-LINE<br />
<br />
<br />
Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:<br />
<br />
Pro-Scris nr. 1<br />
(17.07 - 15.09.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 2<br />
(17.09 - 17.12.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 3-4<br />
(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 5-6<br />
(24.04 - 08.08.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 7-8<br />
(09.08 - 19.11.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 9-10<br />
(20.11.2001 - 03.03.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 11-12<br />
(04.03 - 10.06.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 13-14<br />
(10.06 - 05.10.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 15-16<br />
(06.10.2002 - 10.02.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />
(11.02 - 20.05.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />
(21.05 - 13.09.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />
(14.09 - 15.12.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />
(16.12.2003 - 15.03.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />
(16.03 - 27.06.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />
(28.06 - 16.10.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />
(17.10 - 19.12.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />
(20.12.2004 - 19.03.2005) <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
INDEX DE AUTORI<br />
<br />
<br />
* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />
Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />
Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />
Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />
Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />
Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />
Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />
Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />
Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />
Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />
Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />
Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />
Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Va urma 33-34)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA NEAGRĂ<br />
<br />
<br />
rEAliZaTORi:<br />
Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />
Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br />
<br />
<br />
aU CoLAboRaT:<br />
Voicu Bugariu<br />
Constantin Cozmiuc<br />
Simone Györfi<br />
Robert Lazu<br />
Marina Nicolaev<br />
Mircea Opriţă<br />
Constantina Paligora<br />
Doina Pienescu<br />
Liviu Radu<br />
Sergiu Someşan<br />
Cristian Tamaş<br />
Dănuţ Ungureanu <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VA URMA...<br />
<br />
<br />
Din parte-mi, spuneţi munţilor de-acasă:<br />
se schimbă calea stelelor pe cer.<br />
Şi vânturile-şi au legea aleasă,<br />
şi-n nori e lege, în ploaie ori ger<br />
şi nu-i înnegurare nesfârşită.<br />
În apa care curge, stă piatra neclintită,<br />
stă neclintită.<br />
<br />
Spuneţi-i gliei să rodească,<br />
chiar de-s potop lăcustele-n hotar.<br />
Ori, dacă scurmă-n rădăcini orbeţii<br />
Deasupra lumii-i dreaptă rânduire<br />
şi bobul grânei nobile nu piere,<br />
dar nu rămâne urmă de urzică<br />
şi timpul cântări-va lacrima de fiere.<br />
În apa care curge, stă piatra neclintită,<br />
stă neclintită.<br />
<br />
Spuneţi-i codrului să nu se teamă<br />
securea tăietorilor de-aude,<br />
să ştie: nu-i toporul mai presus de lemn<br />
însângeratul ciot, triumfător, trimite<br />
primăverii mlădiţe noi, drept semn.<br />
Codrul va fi acolo, când rugina<br />
de mult va fi fost mistuit oţelul,<br />
iar mâna care a lovit - sfântă dreptate-,<br />
în mraniţă va fi schimbat olatul.<br />
Doar piatra dăinuie în apă,<br />
dăinuie piatra.<br />
<br />
Spuneţi căminului, în care am crescut:<br />
chiar de-l vor face unul cu pământul,<br />
veni-vor iar zidarii, fericiţi<br />
străjeri ai schimbului de generaţii<br />
şi vor săpa fundaţia din nou,<br />
pe stânca fără pată a legii din străbuni<br />
vor ridica pereţi, acoperiş, biserici.<br />
Meşteri Manole vor veni-nsutit,<br />
ca să înalţe zidul împăcării,<br />
nu din cenuşă închegată-n sânge;<br />
din pâine de grâu şi din apă sfinţită<br />
dura-vor patrie din nou din piatră seacă.<br />
Spuneţi căminului, în care am crescut:<br />
în temelie-i însuşi Domnul<br />
şi voia lui e cea care ne mână<br />
să ridicăm iarăşi şi iarăşi zidul.<br />
În apa care trece e mereu o piatră.<br />
Nemişcătoare piatră.<br />
<br />
Spuneţi amicilor ce m-au trădat<br />
şi nu mă cheamă azi pe nume:<br />
vai, roata de se-ntoarce-odat'<br />
am să rămân amicul lor anume,<br />
fără vendete, ură ori ranchiună.<br />
Ne vom întinde mâinile în drumul<br />
spre-un singur Ţel şi-o singură Voinţă:<br />
căci apa curge: 'n piatră-i stăruinţă,<br />
e stăruinţă.<br />
<br />
Duceţi cuvântul meu spre fiecare,<br />
frate de sânge, rudă ori străin,<br />
nemernic, bun, statornic ori slugarnic,<br />
spre cel mânat de suferinţă şi<br />
chiar spre călăul năclăit de sânge.<br />
<br />
Rezistă doar cei drepţi şi buni.<br />
Cei paşnici doar şi cei curaţi.<br />
Codri şi munţi, idei şi oameni.<br />
E timpul să-şi măsoare gândul - fapta!<br />
În sita dintre ceruri, harnici îngeri<br />
dau găuri şi cu iscusinţă<br />
pun untdelemn în uşorii de stea.<br />
Şi mii de stele s-or întoarce iară<br />
aşa cum spune, iată, Biblia:<br />
cel ce-i născut din om o să dea seama,<br />
şi cum şi-a aşternut, aşa să-i fie.<br />
Trecutului, în apă, piatra-i mărturie.<br />
Trainică mărturie!<br />
<br />
(Wass Albert - Din depărtări)<br />
<br />
<br />
Traducere de Simone Györfi<br />
<br />
Versiunea originală:<br />
Wass Albert - Üzenet haza<br />
Magyar Elektronikus Könyvtár (Biblioteca Electronică Maghiară)<br />
<br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-36553635981613137902014-07-13T11:35:00.000+03:002014-08-25T08:11:25.765+03:00Pro-Scris 2 (35-36) / 1 iulie 2005 (text only).<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br />
<br />
PRO-TEST<br />
Cătălin Ionescu - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie<br />
Györfi-Deák György - Pre-Luare<br />
<br />
PRO-EMINENŢE<br />
* Jules Verne<br />
Roland Barthes - Nautilus şi „Corabia beată"<br />
Vladimir Colin - Castelul din Carpaţi, azi<br />
Mircea Eliade - O călătorie spre centrul pământului<br />
Györfi-Deák György - Confuzii verniene<br />
Ion Hobana - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza"<br />
Mikszáth Kálmán - Jókai Mór şi Jules Verne<br />
Mircea Opriţă - Eternul Jules Verne<br />
* Cornel Robu<br />
Györfi-Deák György - Un studiu în albastru<br />
Mircea Opriţă - Un tratat despre SF<br />
* J. R. R. Tolkien<br />
Györfi-Deák György (Repet Ent) - Lista greşelilor găsite în ediţiile Tolkien româneşti<br />
Györfi-Deák György - Teologie şi Tolkien<br />
J.R.R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii (3)<br />
* Alex Ungureanu<br />
Dan Popescu - In memoriam Alexandru Ungureanu (şi nu numai...)<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Györfi-Deák György - Un tărâm de explorat: Borderlands<br />
Györfi-Deák György - Autografe craiovene<br />
Dan Popescu - Sigma 2005<br />
Cuvânt înainte<br />
Regulament<br />
Propuneri<br />
Cărţi 2002<br />
Cărţi 2003<br />
Cărţi 2004<br />
Cărţi 2005<br />
Sigma 2001<br />
Premii 2001<br />
Apariţii 2001-2004<br />
Foto-ghicitoare<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Cătălin Constantinescu - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley (1)<br />
Horia Dulvac - Imaginar politic, expresie şi putere<br />
Cornel Robu - Paradoxurile timpului în science-fiction (1)<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi<br />
Györfi-Deák György - O utopologie literară<br />
Györfi-Deák György - SFera şi artele magice<br />
Liviu Radu - Literatură popular-elitistă <br />
<br />
PRO-GRESII<br />
Viorel Pîrligras - Lumea lui Tolkien, aşa cum e<br />
Robert Lazu - Lumea lui Tolkien, aşa cum e<br />
Michael Hăulică - Mirări, veşti bune, gelozii<br />
Cătălin Ionescu - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste<br />
<br />
PRO-TON<br />
Simone Györfi - Halloween, ardeleneşte<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
Link-uri alese<br />
Arhiva on-line<br />
Index de autori<br />
<br />
PRO-NUME<br />
Casetă tehnică<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
Va urma?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN LOC DE CUPRINS<br />
<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Pro-Scris apare în Zodia Leului Greu, cu mai multe noutăţi tehnice: o nouă variantă de menu - freeware realizat tot de Ger Versluis - de astă dată o variantă cross-browser (vizibil aşadar nu numai pe Internet Explorer ci şi pe Opera, Netscape si FireFox); o nouă adresă de mirror pe serverele reţelei Atspace.com - care va înlocui treptat mirror-ul de pe Web1000 şi noi adrese ale arhivelor on-line din reţeaua Portland - în acest fel arhiva Pro-Scris este vizibilă în întregime on-line, independent de starea mirror-ului.<br />
<br />
Ambiţionaţi de denominalizarea monedei naţionale, ne-am străduit mai mult decât de obicei. La umbra euro-ului în floare, toată lumea speră ca incompetenţa şi ineficienţa să fie cernute prin cele patru găuri ale zero-urilor lepădate şi să ne regăsim mândria şi identitatea, să ne transformăm dintr-un popor de milionari pauperi într-unul de oameni inteligenţi, muncitori şi înstăriţi. Trecutul ne arată că această năzuinţă nu e o năzăreală. În prezent, poporenii au doar şansa să scuture măslinii sau să culeagă căpşunele din ţările latine, deloc vecine şi tot mai puţin prietene. Dar părinţii noştri ne-au lăsat o avere: viitorul. Unii nu-i înţeleg valoarea şi preferă să plece peste Marea cea Mare, în Canada sau Australia. Noi însă credem că viitorul ne aparţine.<br />
<br />
Va fi dificil, dar nu imposibil. Mulţi absolvenţi de liceu au devenit încă în timpul anului şcolar bursieri ale unor facultăţi prestigioase din străinătate. Da, înainte de a-şi da examenul de bacalaureat. Nu ne putem bizui pe noii înstăriţi. Mentalitatea lor de ciocoi îi opreşte să investească în inteligenţele autohtone, de teamă să nu piardă frâiele din mână. Se feresc de tinerii capabili. În vreme ce ipocriţii deplâng soarta unor Paulescu, Odobleja, Vuia, Coandă, scânteile de geniu autohtone sunt înăbuşite de la prima licărire. Dar dacă ei n-au nevoie de un viitor, noi ni-l dorim prosper şi în bună pace. Pro-Scris are principii şi crede în ele, cercetaţi secţiunea Pro-Teze.<br />
<br />
Trăim încă sub ameninţarea conflictelor din Afganistan şi Irak, unde ne sunt omorâţi militarii şi răpiţi jurnaliştii. Marile conflagraţii sunt prezente până şi în actualitatea cinematografică: „Războiul lumilor”, remake-ul lui Steven Spielberg după „War of the Worlds”, celebrul roman al lui Herbert George Wells, şi sfârşitul epopeii galactice „Războiul stelelor”: „Răzbunarea Sith-ului” (Star Wars III). Dacă primul film tocmai a fost lansat, cu celălalt ne-am lămurit deja, lucru care a pricinuit un dublu Pro-Test: Cătălin Ionescu se ocupă cu „Pre-Cădere” de universul creat de George Lucas: „Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie”, în vreme ce pe Györfi-Deák György îl preocupă soarta maestrului Jedi Yoda, personaj deposedat de ochii lui Einstein şi de aura de înţelept, dobândită în trilogia clasică, printr-o „Pre-Luare” prost efectuată de către George Lucas şi Industrial Light and Magic.<br />
<br />
Jules Verne a plecat în ultima sa călătorie extraordinară în 24 martie 1905. Am marcat evenimentul în Pro-Scris 33-34, unde a apărut mini-biografia alcătuită de Constantin Cozmiuc, „Jules Verne între ştiinţă şi fantezie”. Iată acum un grupaj mai consistent, ce deschide secţiunea Pro-Eminenţe. Deşi tradus şi publicat în sute de milioane de exemplare, autorul francez a fost contestat de scriitori celebri, precum Roland Barthes (Nautilus şi „Corabia beată”) ori Mikszáth Kálmán (Jókai Mór şi Jules Verne). În „Confuzii verniene”, Györfi-Deák György se amuză pe seama unei greşeli din „Castelul din Carpaţi”, repetată ulterior şi de Bram Stoker. Dintre partizanii declaraţi i-am ales pe Mircea Eliade (O călătorie spre centrul pământului), Vladimir Colin (Castelul din Carpaţi, azi) şi Ion Hobana (Trei simboluri ale anticipaţiei clasice - Robur, „Albatrosul”, „Groaza”), ultima fiind o scriere a exegetului care a străbătut „Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne” (1979) sau l-a căutat pe „Jules Verne în România?” (1992). Un nou volum dedicat marelui scriitor francez a apărut în iarna anului trecut şi a fost intitulat „Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti”. El este prezentat şi analizat de Mircea Opriţă (Eternul Jules Verne).<br />
<br />
Marele eveniment editorial al anului este apariţia volumului „O cheie pentru science-fiction” de Cornel Robu, publicat de Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj. Iată primele două ecouri. Mircea Opriţă consideră că este „Un tratat despre SF” şi îi salută apariţia cu bucurie (vezi şi „De la «sensawunda» la sublim”, articol postat pe NetSF.org, în vreme ce Györfi-Deák György, cu gândul la rapsodia lui Gershwin, la Nebuloasa Reflectării de pe copertă şi la un cunoscut roman cu Sherlock Holmes, îl vede ca pe un „Un studiu în albastru”.<br />
<br />
Am păstrat în sub-secţiunea Tolkien din Pro-Eminenţe doar materiale strict legate de viaţa şi opera marelui scriitor englez. În buna tradiţie a revistei, polemica dintre Viorel Pîrligras şi Robert Lazu a fost mutată la rubrica Pro-Gresii. Aşa se face că începem cu „Teologie şi Tolkien” de Györfi-Deák György, prezentarea antologiei critice „J. R. R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie”, alcătuită de Virgil Nemoianu şi Robert Lazu, apărută recent la Editura Hartmann din Arad. Curioşii pot profita de faptul că Robert Lazu a devenit membru al redacţiei „Adevărul literar şi artistic” şi astfel revista a publicat nişte fragmente mai cuprinzătoare din carte în nr. 770 din 31 mai 2005 al revistei. Recolta de erori şi inadvertenţe (Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti) din acest trimestru a fost mai slabă, deoarece colaboratorii noştri au trecut printr-o perioadă dificilă şi au avut un program încărcat. Nu putem să le reproşăm nimic, deoarece nici noi n-am avut răgazul necesar să continuăm „Păstorii copacilor”, deşi ar fi trebuit să ne molipsim de entuziasmul poetei şi prozatoarei Simone Györfi, care a continuat seria de traduceri din „Scrisorile de Crăciun ale tatii”, începută în decembrie 2004.<br />
<br />
Pro-Eminenţe se încheie cu articolul lui Dan Popescu dedicat memoriei lui Alexandru Ungureanu, care completează mărturiile de suflet adunate în Pro-Scris 33-34 şi prezintă o serie de fotografii realizate în tabăra SF de la Strunga (1984). Un link strecurat cu iscusinţă îndreaptă cititorul către o pagină unde se află alte poze şi o foto-ghicitoare.<br />
<br />
Peisajul publicistic SF a cunoscut o oarecare revigorare, reflectată la rubrica Pro-File. Deşi Cristian Tamaş le-a semnalat apariţia în răvaşul lunar Pro-Misiune, încă n-am ajuns în posesia noilor numere din „Anticipaţia” sau ultimei „Lumi virtuale”. Ne-am bucurat să descoperim la chioşcul de ziare din Jibou primul număr al revistei „Carusel” (serie nouă), editată de un grup de artişti BD condus de graficianul Sandu Florea, realizatorul primul album de benzi desenate science-fiction din Romania, „Galbar” (1972). Câteva informaţii despre trecutul revistei şi o prezentare a cuprinsului formează articolul „Un tărâm de explorat: Borderlands”. Am primit la redacţie primele numere ale revistei de cultură „Autograf MJM” din Craiova, din a cărei redacţie fac parte Victor Martin şi Viorel Pîrligras. Györfi-Deák György le face o prezentare în „Autografe craiovene”.<br />
<br />
Tot la Pro-File am inclus materialele despre Premiile Sigma, trimise de Dan Popescu. Ele ies din tipicul distincţiilor acordate în fandom, implică o responsabilitate sporită, pentru că îşi propun să realizeze o punte cu scriitorii mainstream, aflăm din „Cuvînt de re-venire”. De aici suntem îndemnaţi să citim „Regulament 2005”, modificat astfel încât cuprinde în plus o nouă categorie, pentru care au fost făcute „Propunerile pentru Premiile de Excelenţă”. Dintre „Cărţile F & SF apărute în anii 2000 - 2004” au fost selecţionate volumele ce compun listele de „Lucrări eligibile pentru Premiile Sigma ediţia 2005” pentru anii 2002, 2003 şi 2004. Cârcotaşii care s-au grăbit să protesteze, de ce să se ducă SF-RO sau RoFandom în vizită la secţiunea Files din grupul de discuţii romaniansf@yahoogroups.com, vor regăsi acum aceste fişiere în format HTML pe situl nostru. Separat, ne sunt semnalate „Cărţi F & SF apărute pînă la 01.06.2005”. Pentru a reconstitui istoricul acţiunii, Dan Popescu a alcătuit şi o arhivă formată din fişierele „Premiile Sigma 2001, 2002” şi „Cuvînt către scriitori”. Tot aici am inclus „Foto-ghicitoarea” ce constituie subiectul unui alt concurs.<br />
<br />
Am semnalat anterior apariţia valorosului studiu întocmit de Cătălin Constantinescu, „Paradigme literare ale utopiei” (Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004), prezentat de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi în Pro-Scris 33-34 şi asupra căruia ne-am aplecat şi noi. Întrucât despre clasica distopie „Minunata lume nouă” (Editura Univers, Bucureşti, 1997) s-a scris relativ puţin în România, i-am cerut autorului permisiunea să reproducem în foileton capitolul „Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley”.<br />
<br />
Pe Horia Dulvac l-aţi întâlnit prima oară la Pro-Puneri 29-30, când a apărut articolul „Resurse mitologice ale anticipaţiei”, un fragment din volumul „Îngrijorări fără mandat” (Editura Marineasa, Timişoara, 2000). Auzind că la Editura Aius din Craiova i-a apărut un nou volum de eseuri, intitulat „Discursuri şi părţi”, l-am rugat să ne sprijine din nou. Deşi este mai voluminos şi a trebuit să-l împărţim în două părţi, studiul „Imaginar politic, expresie şi putere” completează în mod benefic celelalte articole din această secţiune.<br />
<br />
Ca să vadă tipărită „O cheie pentru science-fiction” (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004), Cornel Robu a fost nevoit să renunţe la indexul de autori şi cărţi, la bibliografia judicios întocmită, precum la o parte cât o carte, despre „Paradoxurile timpului în science-fiction”. Autorul a marcat în volum locul unde, atunci când vremurile vor fi mai darnice, ea va fi inclusă şi ne-a permis să publicăm, în premieră absolută, partea introductivă a acestei secţiuni.<br />
<br />
Iată-ne ajunşi la cronicile de carte, grupate în secţiunea Pro-Poziţii. Alain Montandon este profesor de literatură modernă şi comparată la Universitatea „Blaise Pascal” din Clermont-Ferrand şi Preşedinte al Societăţii de Literatură Comparată din Franţa. Volumul „Du récit merveilleux ou l’ailleurs de l’enfance” (2001) constituie un studiu exemplar „despre povestirile fondatoare ale imaginarului copilăriei”. Apariţia traducerii româneşti realizate de Muguraş Constantinescu, „Basmul cult sau Tărîmul copilăriei” (Editura Univers, Bucureşti, 2004), ne este semnalată de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, în articolul „Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi”.<br />
<br />
În „O utopologie literară”, Györfi-Deák György încearcă să prezinte în ansamblu deja-amintitul studiu al lui Cătălin Constantinescu („Paradigme literare ale utopiei”). Tot aici, după ce iniţial şi-a exprimat părerile în diferite răvaşe, Györfi-Deák György a revenit asupra textelor româneşti de fantasy publicate pe situl brăilean SFera şi şi-a reunit comentariile în articolul „SFera şi artele magice”.<br />
<br />
Liviu Radu îşi continuă „Jurnalul de lecturi” cu o incursiune în ineditul teritoriu literar botezatLiteratură popular-elitistă, un spaţiu ce cuprinde, pe lângă scrierilor înaintalilor (Dumas, Gautier, Féval etc.) romanele lui Arturo Perez-Reverte, un un conchistador convins că omul modern, „în ciuda impresiei proprii că-i cinic şi uns cu toate alifiile, îşi doreşte din suflet să fie romantic, visător şi nobil...”<br />
<br />
După doi ani de la ultima apariţie a rubricii de polemici, am fost nevoiţi să scoatem gresia, să ne curăţim armele şi să le ascuţim întru Pro-Gresie. Nemulţumit de faptul că existăm şi continuăm să apărem (cu unele mici întârzieri, care au devenit deja tradiţionale), Michael Haulică a publicat în „Observatorul cultural”, nr. 7 (264) din 14-20 aprilie 2005, articolul „Mirări, veşti bune, gelozii”, unde, trecând peste trei sferturi dintre lucrările prezente în Pro-Scris 33-34, ne reproşează jocurile de cuvinte şi inventează false tautologii, în vreme ce — elementar, dragă Mike! — uită să amintească datele de apariţie ale revistei arătate cu degetul. (Uuuh! Ce unghie mare şi neagră, ca gheara lui Sfredelin!) Evident, împotriva oricărei tradiţii jurnalistice, dreptul de replică trimis de Cătălin Ionescu a fost ignorat, adoptându-se tactica: „E adevărat că m-am scăpat şi am mânjit hârtia de ziar; chiar dacă acum miroase de-ţi mută nasul, cu timpul se va transforma într-un excelent fertilizator!” Pentru că n-ar fi potrivit ca lumea să creadă că literatura SF românească e făcută după calapodul rezumatelor de carte, laudelor de sine şi izbucnirilor nervoase ce alcătuiesc rubrica lui Michael Haulică, Cătălin Ionescu a analizat cu atenţie cuprinsul articolului în „Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste”, i-a alăturat noi probe de vulgaritate agresivă, culese dintr-un blog zbuciumat de defulări şi angoase şi a tras o concluzie tristă, singura posibilă.<br />
<br />
Spre bucuria noastră, secţiunea Pro-Gresii găzduieşte şi o polemică principială. După ce Viorel Pîrligras şi-a exprimat, în cronica „Lumea lui Tolkien, aşa cum e” (Autograf MJM, nr.1 / 2005), opinia că elementele de moralitate creştină nu sunt atât de evidente în „Stăpânul inelelor” pe cât ar rezulta din monografia critică întocmită de Robert Lazu (Lumea lui Tolkien, Editura Hartmann, Arad, 2004), filosoful timişorean le recomandă fanilor lui Marilyn Manson şi ai muzicii „death” să recurgă la daemon-ul socratic în locul practicilor satanice (noi le-am recomandat „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de Clive Staples Lewis) şi s-a străduit să transforme discuţia în nişte „Dialoguri despre lumea lui Tolkien”. Sperăm ca argumentările şi replicile pe această temă să continue la acelaşi nivel ideatic şi în numerele următoare.<br />
<br />
Credem în talentul şi apreciem povestirile fantastice şi ştiinţifico-fantastice scrise de Sergiu Someşan. Dacă acum scriitorul absentează din cadrul secţiunii Pro-Ton, acest lucru nu se întâmplă pentru că am dat crezare „opiniilor critice” ale lui Michael Haulică, care l-a atacat în repetate rânduri (vezi „Observatorul cultural” nr. 264 (14 aprilie 2005 - 20 aprilie 2005) şi nr. 270 (26 mai 2005 - 1 iunie 2005). De această dată, vă propunem doar o povestire de groază, cu un tâlc aparte, scrisă de Simone Györfi: „Halloween, ardeleneşte”.<br />
<br />
Realizatorii Pro-Scris au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au cartografiat o serie de repere, pe care le-am marcat pe harta unor Link-uri alese. Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi Arhiva on-line pusă la dispoziţia lor în pagina denumită Pro-Porţie. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi, a fost alcătuit un Index de autori.<br />
<br />
Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume. Rubrica Pro-Misiune adună în fiecare lună semnalele referitoare la diferitele evenimente ştiinţifice, publicistice sau editoriale.<br />
<br />
De această dată, la întrebarea „Va urma?" vă sugerează un răspuns Nina Cassian, cu poezia „Capcana”, aleasă din volumul „O sută de poeme” (Editura Eminescu, Bucureşti, 1974). <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRINCIPIILE TEORETICE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />
Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com<br />
Un nou site mirror-ul al revistei revistei Pro-Scris este http://proscris.atspace.com<br />
(Este în intenţia noastră înlocuirea mirror-ului de pe Web1000 care, în ultima vreme, a avut o lungă serie de probleme tehnice - care continuă şi la ora scrierii acestor rânduri).<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-CĂDERE : STAR WARS 3 SAU CÂTEVA DECENII DE COPILĂRIE<br />
<br />
Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie<br />
<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Ultimul episod al celei de-a doua trilogii, Star Wars - Revenge of the Sith a stârnit multe opinii. Cei mai deziluzionaţi nu s-au sfiit să-l redenumeasca Star Wars - Revenge of the Shit. Admiratorii i-au acordat note bune şi foarte bune pe site-urile serioase, de genul IMDB.<br />
<br />
Revenind la IMDB, faimosul site cataloghează episodul 3 cu o notă onorabilă de 8 (pe o scară de 10). Această notă plasează filmul în top 250 (foarte aproape însă de coada clasamentului, pe locul 246). Pe primul loc, cu nota 9.0 se lăfăie The Godfather (Naşul, regizat de Francis Ford Coppola în 1972). Pe locul 3 se află seria a treia din The Lord Of The Ring: The Return Of The King (prima parte a trilogiei se află pe locul 9, partea a doua pe locul 13). Seria originală Star Wars se află în acest top (Star Wars, 1977, locul 8, The Empire Strikes Back, 1980, locul 10, şi Return Of The Jedi, 1983, pe locul 128). În schimb cu excepţia episodului 3, noua Star Wars nu a intrat în top 250. În primele 10 poziţii mai întâlnim nume precum Lista lui Schindler sau Casablanca, dovadă că topul 250 IMDB este o instituţie extrem de serioasă.<br />
<br />
Şi totuşi, dacă episodul 3 este, din mai multe puncte de vedere, mai bun decât primele două, de ce atâta nemulţumire? Un răspuns cât mai echilibrat este greu de oferit.<br />
<br />
La urma urmei, alături de destinul tragic al lui Anakin, povestea decăderii republicii într-un imperiu este inspirată de ascensiunea nazismului în Germania – până şi viitorul împărat în devenire este „cancelar” – o poveste educativă, dar care „prinde” mai greu, poate, la americani .<br />
<br />
Sigur că, judecând la rece, Revenge of the Sith are destule „hiatus-uri” de logică. Personal, am considerat cea mai ridicolă scenă secvenţa în care crucişătorul stelar pe care se află eroii este lovit şi îşi pierde stabilitatea. Înclinându-se, toate personajele o pornesc de-a dura, de parcă cineva juca bowling cu generatorul gravitaţional al navei... Există şi multe „incongruenţe” între trilogii dar, la urma urmei, Star Wars nu este genul anume de film care se pretează la o analiză logică dură.<br />
<br />
Pentru că Războiul Stelelor este, întâi de toate un film pentru copii. Chiar şi fanii cu vechime „extinsă” sunt cu suflet de copil. Privit prin această prismă, noua trilogie este, mai degrabă, simbolul unui science fiction nostalgic. Trilogia initială, cu toate minusurile sale, a constituit, jaloanele unei ere de pionierat in filmul science fiction. Brusc, spectatorii se îmbulzesc la film nu pentru a fremăta la sublimul admirabil al unui story, nu pentru jocul rafinat al unor actori, ci pentru a vedea o nouă generaţie de trucaje – şi a visa, copilăreşte, la stele. Faptul că, din întâmplare sau nu, în trupa de actori mediocrii, fie-ne iertată această constatare simplă, şi-a făcut apariţia şi tânărul, pe atunci, Harisson Ford, este îmbucurător, dar nesemnificativ în sine. De altfel este cunoscut că, şi în ziua de azi, marii actori au o reţinere în a accepta roluri în filme cu animale, care au tendinţa generală de a eclipsa jocul actoricesc. Iar personajele principale din Star Wars sunt, în această ordine, efectele speciale, roboţeii, Yoda şi Darth Vader. Şi poate l-am neglijat pe Chewbacca...<br />
<br />
În aceste condiţii, se naşte o întrebare legitimă; ce l-a îndemnat pe George Lucas să purceadă la cea de-a doua trilogie?<br />
<br />
Într-un interviu acordat revistei Wired, Lucas se explică:<br />
<br />
„Povestea de la care am pornit este povestea primelor 3 filme. Nu m-a gândit niciodată că voi spune şi povestea de început, pentru că am gândit Star Wars într-un mod foarte limitat, pentru a avea o directă corespondenţă cu tehnologia din acele timpuri. [..] Pentru Star Wars I a trebuit să dezvolt o idee complet nouă a efectelor vizuale pentru a căpăta acea energie cinetică pe care o urmăream. [...] Pentru The Empire Strikes Back a trebuit să creez un personaj care să presteze un joc actoricesc credibil având o înalţime cam de 75 de centimetri. Filmul întreg a fost axat pe această idee şi nu trebuia ca Yoda să semene cu Kermit. Exista deci marele pericol ca filmul să eşueze într-un mod oribil. Totul trebuia să fie credibil, chiar dacă uneori friza ridicolul. [...] După Return of the Jedi, mi-am spus, acum e timpul să-mi iau o vacanţă, să mă ocup de copii şi mai târziu, mă voi întoarce la filmele mele personale, pentru că asta este ceea ce îmi doresc să fac cu adevărat.<br />
<br />
Cinsprezece ani mai târziu, Industrial Light & Magic făcuse progrese importante – mai ales cu ocazia filmului Jurassic Park. Atunci am reuşit să creem personaje realiste, folosind exclusiv tehnica digitală. [...] Factorul determinant l-a constituit Star Wars Special Edition, unde a trebuit să creem la modul real un Jabba the Hut. Nu o chestie imensă din cauciuc, ci un personaj digital credibil, real. Şi mi-a dat seama că, dacă am putut să facem acest lucru, suntem capabili să face orice altceva. Atunci când am scos pe piaţă Special Edition nu ne-am aşteptat la cine ştie ce audienţă. [...] Şi mi-am zis, o să fie un experiment, şi dacă avem noroc ne vom scoate şi banii.<br />
<br />
Dar succesul acelei ediţii a însemnat mai mult decât faptul că eram pregătiţi să creăm personaje şi decoruri mult mai bune decât cele de până acum; a arătat şi că audienţa Star Wars era încă vie, chiar şi după 15 ani. Şi mi-am spus că dacă nu voi face atunci povestea de început, nu o voi mai face vreodată. M-am apucat deci de ea şi am şi terminat-o.”<br />
<br />
O poveste simplă, pentru fanii science fiction mici, mari, sau fără de vârstă. Este, de ce nu visul oricărui regizor. Chiar dacă critica se va strâmba, nemulţumită, chiar dacă fanii „hardware” vor urla, sacrilegiu, Star Wars rămâne, cu pre(-)cădere, un film adresat copiilor, mai mari sau mai mici. Şi asta, la urma urmei, nu este puţin lucru.<br />
<br />
<br />
PS 1.<br />
La doar doua zile de la acest editorial, nota Star Wars a scăzut, în site-ul IMDB, la 7,9 şi, în consecinţă, a ieşit din top 250.<br />
<br />
PS 2.<br />
Respectabililor duşmani, declaraţi sau nu ai acestui film, le recomand cu maximă responsabilitate articolul care poate fi găsit la adresa :<br />
http://www.nasparau.com/sw.html<br />
Merită citit şi de fani...<br />
<br />
PS 3.<br />
Aş fi vrut şi un Post Scriptum 3, ca să rimeze cu Star Wars 3. Nu a fost să fie...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-LUARE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Yoda este maestrul Jedi din seria de filme „Star Wars", sub oblăduirea căruia a deprins Luke Skywalker (Mark Hamill) cum să stăpânească Forţa, un câmp energetic şi informaţional cunoscut sub numele de Qi, încă de pe vremea străvechilor chinezi. Blânda şi înţeleapta făptură a apărut pe marele ecran în cea de-a doua parte a primei trilogii „Războiul stelelor": „Imperiul contraatacă" (1980). Cum Obi-Wan Kenobi (Alec Guinness) s-a sacrificat pentru ca mai tinerii săi tovarăşi să poată evada de pe "Steaua Morţii", tânărul Skywalker nu şi-a definitivat antrenamentul. În vreme ce înfrunta gerul cumplit de pe planeta Hoth, Luke şi-a zărit mentorul, care l-a îndemnat să meargă în sistemul Dagobah şi să-şi termine studiile cu „maestrul Jedi care mi-a fost şi mie profesor".<br />
<br />
După ce trupele imperiale au invadat lumea îngheţată unde rebelii îşi pitiseră baza, blondul pilot s-a despărţit de prieteni şi s-a îndreptat către misterioasa lume, cea netrecută pe hărţile de navigaţie. Asolizarea a fost un pic cam dură, drept care interceptorul cu aripi în X s-a scufundat în mlaştină, dar nu înainte ca viteazul aspirant să-şi salveze roboţelul şi echipamentul. Dar n-a apucat să se relaxeze, pentru că din spate a auzit vocea hârâită a unei fiinţe de o jumătate de metru înălţime.<br />
<br />
<br />
„Micuţa creatură ar fi putut avea orice vârstă. Faţa îi era brăzdată de riduri, dar încadrată de urechi alungite şi ascuţite care îi dădeau un aer de tinereţe eternă. Părul lung şi alb era împărţit în două jumătăţi ce atârnau de fiecare parte a capului cu piele albăstruie. O fiinţă bipedă, ce stătea pe picioare scurte, terminate cu trei degete, aproape reptiliene. Purta nişte zdrenţe la fel de cenuşii ca şi ceţurile mlaştinii şi care aveau probabil aceeaşi vîrstă ca şi creatura."<br />
<br />
<br />
Ochii bulbucaţi ai lui Yoda, în care Luke desluşeşte firea blajină a învăţătorului său, au fost modelaţi de artistul Stuart Freeborn după cei ai lui Einstein. Legenda susţine că pe peretele atelierului unde au fost create păpuşile manevrate de Frank Oz (am folosit pluralul, pentru că pe parcursul filmărilor au fost folosite trei şi... jumătate) era fixată o poză a genialului fizician. Dar faţa de cauciuc siliconic ar fi rămas inexpresivă fără talentul păpuşarului din trupa lui Jim Henson, care a deprins tainele meseriei în timpul realizării unui program TV la fel de celebru ca şi filmele lui Lucas: „The Muppets Show". Secvenţele despre şcolirea lui Luke Skywalker din „Imperiul contraatacă" constituie şi azi mărturia unei performanţe de excepţie, inegalată de tehnologiile digitale.<br />
<br />
Ultimul Maestru Jedi n-a murit în „Întoarcerea Cavalerului Jedi" (1983), când şi-a dat sufletul în braţele ucenicului său, ci în clipa când regizorul şi scenaristul George Lucas a hotărât să reia povestea de la început şi a creat maleficul Episod I: "The Phantom Menace" (1999). El a vrut să-şi pună personajul în mişcare, să-l desprindă de sol, să-l facă să fluture zumzăitoarea sabie incandescentă şi să-şi despice duşmanii cu ea. Dar mai binele e duşmanul binelui. A rezultat un Pikachu berc şi agitat, cu ochii injectaţi, care în „Atacul Clonelor" (2002) fâlfâia de mama focului în jurul contelui Dooku (Christopher Lee), ca un licurici orbit de flacăra lămpii, fără să aibă nimic din înţelepciunea şi spiritul calm al Învăţătorului din vechea serie „Star Wars".<br />
<br />
Noua figură a lui Yoda a fost creată prin tehnicile CGI de animaţie pe calculator. Veţi găsi detaliile tehnice în articolul publicat în cotidianul „Adevărul" nr. 4625 din 18 mai 2005. Deşi s-au folosit echipamente şi programe de calculator similare celor care i-au dat viaţă lui Gollum, hobbitul decăzut din „Stăpânul inelelor", Yoda digitalul a ratat în 2003 primul Premiu Oscar decernat unui actor virtual deoarece lumea a remarcat preschimbarea şi personajul şi-a pierdut credibilitatea. Ce-i drept, George Lucas a fost consolat cu Premiul pentru cea mai bună scenă de luptă.<br />
<br />
În „Răzbunarea Sith-ului" (2005), Yoda devine de-a dreptul ridicol, transformându-se într-un mic digimon (monstru digital). După ce-i căsăpeşte pe soldaţii trimişi să-l execute în baza ordinului 66, el se caţără mîndru pe Chewbacca, ca o maimuţică pe umerii fotografului Titică de pe plaja de la Mamaia. Cât despre marea artă a mânuirii sabiei laser de către un Maestru Jedi faţă în faţă cu Darth Sidious (Ian McDiarmid), Stăpânul lojelor zburătoare, să uităm de Musashi şi de Cartea celor cinci cercuri. Cât timp cavalerii Jedi au pierit nebănuitori, împuşcaţi în spate de propriile trupe, George Lucas ridiculizează artele marţiale şi însăşi propria-i noţiune de Forţă.<br />
<br />
Deşi presa i-a creat imaginea unui perfecţionist înrăit, care cică a insistat să modifice chipul lui Darth Vader din varianta finală a dublei trilogii, astfel încât faţa arsă şi plină de cicatrice să semene cât mai bine cu blondul Hayden Christensen (Anakin Skywalker), părintele seriei „Star Wars" a scăpat din vedere o mulţime de detalii.<br />
<br />
În Episodul Final (Dă Doamne, să fie aşa!), sabia laser a lui Mace Windu (Samuel L. Jackson) sparge ditamai vitrina, de parcă ar fi dat în ea cu o rangă; roboţelul butoi R2D2 zboară de colo-ncoace, ca un imens bondar, ba chiar doboară doi droizi de luptă, deşi în primele episoade nu putea nici măcar să urce o scară şi era ridicat cu ajutorul unor aspiratoare voluminoase. De unde pui că la sfârşit lui nu i se va şterge memoria, aşa că va rămâne un mister perpetuu de ce nu-i va spune lui Luke Skywalker că „amicul meu auriu de acolo a fost asamblat de taică-tău, pe vremea când era flăcău şi a slujit-o pe maică-ta".<br />
<br />
Dar cireaşa de pe tarta de frişcă pe care George Lucas şi-o trânteşte singur în faţă o constituie tocmai moartea preafrumoasei Padme Amidala (Natalie Portman). Fanii mai vechi îşi amintesc, spectatorii mai tineri pot verifica lesne următoarele scene.<br />
<br />
În „Întoarcerea Cavalerului Jedi", după moartea lui Yoda, Luke poartă o discuţie cu spiritul lui Obi-Wan Kenobi, care îi destăinuie că are o soră. El îi mai spune că atunci când taică-său a plecat, n-a ştiut că iubita i-a rămas însărcinată. Pentru că rămăseseră singurii care ar fi putut să-l înfrângă pe Darth Vader şi Împărat, fraţii au fost despărţiţi şi crescuţi separaţi. Luke a fost dus pe Tatooine şi adoptat de Owen, fratele lui Ben (Obi-Wan), iar Amidala a dus-o pe Leia în Alderaan şi a încredinţat-o senatorului Organa.<br />
<br />
Ceva mai încolo, când Luke ajunge pe satelitul Endor, în lumea locuită de pufoşii ursuleţi ewok, el încearcă să-i dea cumva de înţeles prinţesei Leia (Carrie Fisher) că sunt fraţi. Cu tact, o ia mai pe ocolite şi mai întîi o întreabă dacă-şi aminteşte cum arăta mama ei. Fata se fereşte să răspundă, pretextând că a pierdut-o la o vîrstă fragedă, dar apoi, dacă vede că flăcăul insistă, mărturiseşte că imaginea ei i s-a întipărit în minte: „Era foarte frumoasă. Bună şi blândă, dar tristă."<br />
<br />
Dar acestea sunt contraziceri fără importanţă pentru spectatorul din Anul Mondial al Fizicii, când se împlinesc 50 de ani de la stingerea lui Einstein şi 100 de ani de la publicarea Teoriei relativităţii. Noul chip al lui digi-Yoda ne zâmbeşte verde de pe dozele cu băuturi răcoritoare, fără să aibă ochii celui a dezvăluit lumii că materia poate fi transformată în radiaţie. 40 de ani mai târziu, explozia primei bombe nucleare punea capăt celui mai sângeros război al omenirii.<br />
<br />
Dacă nu bănuiaţi, aflaţi că filmul fără de poveste prezintă felul în care o democraţie se preschimbă în dictatură, întocmai cum Cezar a creat Imperiul, Napoleon a supus Europa şi Hitler a aiurit Germania. Orice aluzie la George Bush şi masacrele din Irak e binevenită. Lucas îşi numără banii, înjurându-i pe piraţii chinezi, care i-au copiat opera şi au lansat o versiune DVD în chiar ziua premierei, la o zecime din preţul unui bilet de cinema. Fanii nemulţumiţi îşi varsă oful şi-şi risipesc veninul prin forumuri, comparând „The Revenge of the Shit" (Răzbunarea rahatului) cu „Attack of the Clowns" (Atacul măscăricilor), în vreme ce suspină de dorul sublimului pe care numai adevăraţii artişti îl pot transmite spectatorilor: „Yoda s-a născut păpuşă şi a murit ca păpuşă".<br />
<br />
Cum gândul la priculiciul verde ce levitează aşezat într-o scrumieră dirijabilă pe culoarele Academiei Jedi, le înţelegem tristeţea şi ne sare în minte o melodie de pe un disc vechi al lui Alexandru Andrieş: „Însă n-are ochii tăi... Însă n-are ochii tăi..."<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: JULES VERNE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NAUTILUS ŞI „CORABIA BEATĂ"<br />
<br />
Roland Barthes<br />
<br />
<br />
Opera lui Jules Verne (al cărui semicentenar l-am sărbătorit recent) ar fi un obiect potrivit pentru o critică de structură : e o operă cu teme ; Verne a construit un fel de cosmogonie închisă asupra ei înseşi, cu propriile sale categorii, cu timpul, spaţiul, plenitudinea sa, şi până şi principiul său existenţial.<br />
<br />
Cred că acest principiu este mişcarea continuă de închidere. Imaginarea călătoriei corespunde, de fapt, la Verne cu o explorare a spaţiului închis, iar acordul dintre autor şi vârsta copilăriei nu vine dintr-o banală mistică a aventurii ci, dimpotrivă, din fericirea comună a finitului, pe care o regăsim în pasiunea copiilor pentru colibe şi corturi : să te închizi şi să te aşezi confortabil — iată visul existenţial al copiilor şi, deopotrivă, al lui Verne. Arhetipul acestui vis este romanul acela perfect : Insula misterioasă în care bărbatul-copil reinventează lumea, o umple, o închide, se închide în ea şi încununează acest efort enciclopedic prin imaginea burgheză a căpătuielii : papucii, pipa şi focul în sobă, în timp ce afară, furtuna, adică infinitul, se dezlănţuie inutil.<br />
<br />
Verne a fost un maniac al plenitudinii : el termina mereu lumea şi o umplea, până devenea ca un ou ; gestul său e al unui enciclopedist din secolul al XVIII-lea sau al unui pictor olandez : lumea e finită, plină de obiecte numărabile şi învecinate. Singura sarcină a artistului este de a întocmi cataloage, inventare, de a înlătura col-ţisoarele goale, umplându-le, rânduri-rânduri, cu plăsmuirile şi uneltele omului. Verne aparţine laturii progresiste a burgheziei : opera sa proclamă că nimic nu-i poate scăpa omului, că lumea, chiar şi cea mai îndepărtată, e ca un obiect în palma sa, şi că, la urma urmei, proprietatea nu e decât un moment dialectic în aservirea generala a Naturii. Verne nu a încercat defel să deschidă lumea pe căile romantice ale evaziunii sau ale planurilor mistice de infinituri ; el a căutat mereu să o îngusteze, să o populeze, să o reducă la un spaţiu cunoscut şi închis, în care omul va locui, apoi, în largul său : lumea găseşte tot ce-i trebuie în ea, nu are nevoie de nimeni pentru a exista, doar de om.<br />
<br />
În afara numeroaselor idei pentru ştiinţă, Verne a inventat un excelent mijloc romanesc pentru a da măreţie acestei continue stăpâniri a lumii : rezolvarea spaţiului prin timp, suprapunerea continuă a acestor două categorii, riscându-le pe o aruncătură de zar sau pe un gest nebunesc, întotdeauna izbutite. Şi peripeţiile au rostul să imprime lumii un fel de stare elastică, să îndepărteze, apoi să apropie marginile, să se joace sprintene cu distanţele cosmice şi, într-un fel răutăcios, să pună la încercare puterea omului în spaţii şi timpuri. Iar pe această planetă consumată triumfal de eroul vernian, un fel de Anteu burghez cu nopţi nevinovate şi „tămăduitoare", apare deseori figura unui desperado, pradă re-muşcării sau spleenului, vestigiu al unei vârste romantice trecute, şi care subliniază prin contrast sănătatea adevăraţilor proprietari ai lumii, a căror unică grijă este de a se adapta cât se poate de perfect unor situaţii devenite complexe, dar nu din motive metafizice sau morale ci, pur şi simplu, din cine ştie ce picant capriciu al geografici.<br />
<br />
Gestul profund al lui Jules Verne este, deci, incontestabil, luarea în stăpânire. Imaginea corăbiei, atât de importantă în mitologia lui Verne, nu vine s-o contrazică ci, dimpotrivă : corabia poate fi simbolul plecării, dar este, mult mai profund, semnul închiderii. Plăcerea de a fi pe vas înseamnă întotdeauna bucuria de a te închide perfect, de a lua în stăpânire un număr cât se poate de mare de obiecte, de a dispune de un spaţiu absolut finit. Să iubeşti navele înseamnă să iubeşti o casă nemaivăzută, mereu închisă — şi nicidecum marile plecări nedesluşite : vasul e un spaţiu de locuit, înainte de a fi un mijloc de transport. Or, toate navele lui Jules Verne sunt nişte „intimităţi" perfecte, iar vastitatea periplului sporeşte încă şi mai mult bucuria trăită în spaţiul lor închis, perfecţiunea căldurii umane dinlăuntrul lor. Nautilus este, în această privinţă, peştera fermecată ; desfătarea izolării atinge paroxismul atunci când, din mijlocul acestei interiorităţi fără fisură, poţi vedea, printr-o imensă fereastră, nedeslusirea apelor din afară, şi poţi înţelege astfel, dintr-o dată, intimitatea prin contrarul său.<br />
<br />
Mulţimea corăbiilor de legendă sau ficţiune sunt, în această privinţă, precum Nautilus, tema unei izolări preţuite, pentru că în clipa când nava devine spaţiu de locuit, omul îşi şi pregăteşte desfătarea într-un univers rotund şi neted, peste care o întreagă morală nautică îl face deopotrivă zeu, stăpân şi proprietar (singur stăpân la bord etc.). În această mitologie a navigaţiei, există doar un mijloc de a exorciza natura posesivă a omului asupra vasului : să suprimi omul, şi să laşi corabia singură : atunci, aceasta nu va mai fi încăpere, spaţiu de locuit, obiect posedat ; va deveni ochi călător, căutător prin infinituri : mereu gata de plecare. Obiectul cu adevărat contrar lui Nautilus de Verne este Corabia beată a lui Rimbaud, corabia ce spune „eu" şi, eliberată de concavitate, îl ajută pe om să treacă de la o psihanaliză a cavernei la o veritabilă poetică a explorării.<br />
<br />
<br />
Roland Barthes - Romanul scriiturii, pag. 91-93.<br />
Editura Univers, Bucureşti, 1987.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CASTELUL DIN CARPAŢI, AZI<br />
<br />
Vladimir Colin<br />
<br />
<br />
Iată, aşadar, vestitul roman al lui Jules Verne, care a făcut cunoscută regiunea carboniferă a «celor două Jiuri» şi oamenii ei, mai mult, poate, decât celebrele lucrări ale lui Elisee Reclus şi Gerando, a contribuit în mod hotărâtor la învăluirea într-o aură romantică a ţinutului carpatin şi a atras atenţia Europei nu numai asupra frumuseţilor unui peisaj legendar, ci şi asupra dramei naţionale desfăşurată în Transilvania secolului trecut!<br />
<br />
Ecoul romanului, surprinzător de puternic în rândurile contemporanilor, pare azi atenuat. Această povestire, cum mai modest o intitulează Jules Verne, să fi îmbătrânit oare mai repede decât atâtea dintre operele scriitorului? Ea a fost totuşi selecţionată printre cele zece lucrări, considerate drept cele mai reprezentative, pe care populara colecţie Livre de Poche le-a editat în 1966 într-un tiraj record de 1.000.000 exemplare, cu prilejul sărbătoririi anului Jules Verne... Caracterul întrucâtva desuet al micului roman să ne izbească oare mai degrabă pe noi, cititorii români, scăpând cititorilor de limbă franceză? Să încercăm a ne lămuri.<br />
<br />
Tot ceea ce putea părea «neverosimil» în întâmplările narate la 1892, când Castelul din Carpaţi a văzut lumina tiparului — şi chiar «într-unul din ultimii ani ai secolului al XlX-lea», când ele se petrec.— a devenit azi nu numai verosimil, ci realmente banal, tocmai datorită acelor «resurse ştiinţifice» invocate de Jules Verne şi care, în cazul dat, nu mai constituie de rriult «zestrea viitorului», ci moştenirea trecutului. Minunile electrice ale lui Orfanik ne fac să zâmbim, spaimele vereştenilor ni se par naive din cale-afară.<br />
<br />
Ni s-ar putea obiecta că observaţia e valabilă pentru cele mai multe dintre anticipaţiile lui Jules Verne (fără să ştirbească prea mult din farmecul lucrărilor sale, ce rămân an de an în fruntea listelor de traduceri făcute în toate limbile pământului). Dar am aminti atunci că o călătorie în submarin, ocolul lumii sau zborul cosmic, deşi perfect posibile, nu sunt totuşi nici azi la îndemâna oricui, în vreme ce electricitatea a intrat în viaţa noastră în asemenea măsură şi ne-a devenit atât de familiară, încât ne vine greu să ne mai minunăm de utilizarea ei, fie şi în scopuri excentrice. Limitându-se la o anticipare de numai câţiva ani cu privire la folosirea unei invenţii căreia pare să nu-i fi prevăzut colosala extindere, scriitorul a grăbit îmbătrânirea naraţiunii sale şi sentimentul acesta îi încearcă desigur pe toţi cei care o descoperă azi.<br />
<br />
VERNE Castelul din Carpati Ceea ce n-a pierit însă pentru cititorii din lumea întreagă e parfumul exotic, culoarea locală, farmecul «îndepărtatei» Transilvanii, această provincie a «Extremei Europe» cum o numeşte" Jules Verne cu o expresie menită să sugereze distanţa pe care o evocă Extremul Orient. Vai! Farmecul acesta dispare pentru cei ce cunosc mai bine decât el locurile, obiceiurile şi traiul oamenilor din Valea Jiului, în cazul nostru, magia exotismului nu poate opera. De aceea, poate, povestirea a îmbătrânit mai vizibil pentru noi, de aceea îi detectăm mai degrabă suflul scurt, necompensat de factorii care-l ascund cititorilor pentru care România a rămas o ţară depărtată, chiar dacă nu necunoscută. Şi ne putem întreba cu oarecare melancolie cum apare Patagonia în ochii unui patagonez ce parcurge Copiii căpitanului Grant...<br />
<br />
Ne rămâne oare atunci atât de puţin din cunoscuta povestire a lui Jules Verne? Din fericire, nu. Pentru că am vorbit de optica noastră, se cuvine să subliniem cu putere, în primul rând, datoria de recunoştinţă pe care noi, românii, am contractat-o faţă de cel ce a scris cu atâta dragoste despre oamenii văii Jiului, îmbrăţişându-le fără reticenţe idealul naţional. Nedezminţindu-se nici de astă dată, Jules Verne şi-a îndreptat întreaga simpatie către un popor asuprit şi dornic de libertate, pe care l-a înfăţişat cu o consecventă căldură. Toţi eroii principali ai romanului sunt români şi toţi sunt oameni de treabă, până şi lăudărosul Paţac. În ciuda tendenţioaselor mijloace de informare care-i stăteau la îndemână, Jules Verne a înţeles tragedia urmaşilor vechilor daci, supuşi «la cea mai nedemnă asuprire» şi a notat că «viitorul le aparţine». Acest mic roman a creat un val de simpatie pentru «valahi» şi a contribuit astfel — fie şi indirect — la formarea unei opinii publice favorabile aspiraţiilor către unitatea naţională a românilor. Numai această împrejurare, singură, ar justifica interesul de care Castelul din Carpaţi e firesc să se bucure în România. Dar am fi nedrepţi dacă n-am recunoaşte şi calităţile literare ale lucrării, şi în primul rând, atmosfera romantică pe care Jules Verne s-a priceput s-o creeze în jurul negurosului său erou principal!<br />
<br />
Radu Gorj se integrează în galeria personajelor scumpe lui Jules Verne, eroi îndăgostiţi de libertate şi care au sacrificat totul pentru a-i asigura victoria, eroi învinşi de împrejurări potrivnice şi care au devenit «ciudaţi», s-au închis în ei, refuzând contactul cu o lume ce i-a dezamăgit acceptând — pe ruinele speranţelor de ieri — instaurarea unor rânduieli nedrepte. Mândri, neînfrânţi şi singuri, aceşti eroi au supravieţuit idealului lor şi s-au cantonat într-o mizantropie care nu reprezintă decât un ultim răspuns la marea lor dragoste înşelată, expresia ireversibilei lor dezamăgiri.<br />
<br />
În această ordine de idei e interesant de subliniat faptul că, dacă banul Teleac pare a juca în roman rolul eroului pozitiv în luptă cu maleficul stăpân al Castelului din Carpaţi, o lectură atentă demonstrează că lucrurile nu sunt atât de simple. Singurul punct comun între cei doi protagonişti — în afara originii lor naţionale şi sociale, evident — e singurătatea. Amândoi au rămas de timpuriu orfani. Dar, în vreme ce boierul Radu şi-a consacrat viaţa luptei pentru libertatea poporului său, banul Frâncu a dus existenţa unui boier de ţară şi s-a mulţumit cu plăcerile vânătorii. Amândoi se întâlnesc apoi în admiraţia faţă de Stilla. Radu Gorj n-a manifestat însă niciodată dorinţa de a o răpi, de a o avea numai pentru el — deşi o admiră dinaintea lui Teleac, nici n-a încercat s-o cunoască — pe când visul tânărului ban e s-o ducă în castelul lui de lângă Craiova pentru a se bucura singur de farmecul şi arta cântăreţei.<br />
<br />
Eroul înfrânt pe câmpurile de luptă unde se dispută libertatea nu mai e acum decât un iubitor de muzică, printre alţii, tot ce i-a rămas, tot ce-l ţine în viaţă e arta incomparabilă a Stillei, în care recunoaşte o valoare absolută, nobilă şi generoasă ca libertatea. Dar, consecvent cu altruismul trecutului său, nu-i trece prin minte s-o răpească nici celui din urmă dilettante şi se mulţumeşte s-o asculte din loja în fundul căreia se ascunde pentru a nu vedea publicul compus din oameni pe care-i dispreţuieşte, fără a le contesta totuşi dreptul de a se împărtăşi — ca şi el — din comorile artei. Numai un fatal concurs de împrejurări — strania depresiune a Stillei, inconştientul egoism de îndrăgostit al lui Frâncu şi tragicul accident al cântăreţei — îl determină să se retragă definitiv din lumea oamenilor, după o neizbutită încercare de sinucidere. Oamenii l-au dezamăgit din nou, înregistrările făcute de Orfanik sunt tot ce i-a rămas şi, cu ele, se închide în uriaşul mormânt al castelului său paraginii.<br />
<br />
Frâncu intervine atunci pentru a doua oară în tragica existenţă a lui Radu Gorj, ale cărui fantasmagorice mijloace de apărare alimentau cronica Vereştilor. dar nu făceau rău, în fond, nimănui. Fireşte, sfârşitul boierului Radu ilustrează convingerea lui Jules Verne că, oricât de perfect organizată, izolarea de societate nu-i cu putinţă şi nu poate constitui o soluţie. Stima lui se îndreaptă totuşi către sumbrul erou care nu ezită să meargă până la distrugere pentru a-şi apăra inviolabilitatea ultimului refugiu, răzbunându-se totodată asupra celui ce a retezat cel din urmă fir ce-l mai lega de lume, răzbunându-se asupra omenirii în genere, pentru a pieri sub ruinele castelului său într-o tragică apoteoză, înfrânt şi biruitor, într-adevăr, dacă maniacul îmbătrânit şi cu minţile întunecate de suferinţă a fost înfrânt, omul liber a înregistrat o ultimă victorie, căreia nu-i poate supravieţui. Un Radu Gorj delincvent de drept comun, proscris, fugărit de poliţie şi nevoit să se coboare la toate compromisurile inerente unei vieţi la marginea societăţii nu e de conceput. Mândru şi demn până la excentricitate, eroul moare ca un simbol intransigent al independenţei, iar romantica lui figură continuă să impresioneze peste ani, stăruind în conştiinţa cititorului, în ciuda naivului ei anarhism. Cea mai însemnată cauză care asigură succesul Castelului din Carpaţi rămâne astfel memorabila realizare a acestui complex personaj, frate bun cu căpitanul Nemo şi cu atâţia eroi romantici, deveniţi demoni pentru că nu li s-a îngăduit să fie îngeri.<br />
<br />
O problemă care-l interesează în mod firesc pe cititorul român priveşte sursele documentării lui Jules Verne. Abundenţa numelor geografice şi a cuvintelor româneşti, pomenirea unor obiceiuri şi mai ales precizia cu care descrie peisajele Văii Jiului au dus la presupunerea că ar fi vizitat locurile despre care vorbeşte. Nu avem din păcate nici o dovadă în acest sens şi, cum pare greu de crezut că vizita în Transilvania a unui scriitor celebru ca autorul Castelului din Carpaţi putea trece neînregistrată de numeroşii gazetari ai vremii, care s-ar fi socotit onoraţi să obţină de la el interviuri şi declaraţii, trebuie să credem că Jules Verne a folosit în primul rând cele două izvoare (Reclus şi Gerando), menţionate, de altfel, la începutul romanului, unele surse mai greu de identificat, precum şi relatările unei prietene originară din Transilvania şi proprietară a unui mic «Castel din Carpaţi», amplasat pare-se cam prin regiunea unde se desfăşoară acţiunea romanului. Amintirile acestei prietene îi vor fi fost deosebit de utile, după cum miniaturalul ei castel, amplificat până la dimensiunile celui de la Hunedoara, a putut deveni, pentru circumstanţă, sumbra cetăţuie a lui Radu Gorj. (Cititorul dornic să cunoască mai bine împrejurările în care Jules Verne şi-a conceput romanul poate acum consulta cu mult folos remarcabila lucrare a lui Ion Hobana 20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne Ed. Univers, 1979, şi îndeosebi pasionantul capitol intitulat «Cântecul amintirii».)<br />
<br />
În sfârşit, o ultimă precizare. După cum se ştie, către sfârşitul secolului al XIX-lea singurele surse de informaţie referitoare la Transilvania şi accesibile unui străin nu puteau fi decât de provenienţă austro-ungară. Cum, datorită unor dificultăţi explicabile, Jules Verne a transcris greşit cuvintele româneşti pe care le citează şi cum ni s-a părut firesc să-i corectăm ortografia (un singur exemplu: Românul nu piere devine în transcrierea lui Roman ne pere), am considerat tot atât de necesară restabilirea vechilor nume geografice româneşti indicate de el în echivalente maghiare sau germane, conform surselor cercetate şi hărţilor oficiale ale vremii. Dacă operaţia aceasta nu comportă dificultăţi şi am menţionat-o mai mult pentru a-l preveni pe cititorul căruia i-ar cădea în mâini textul original, lucrurile se schimbă atunci când e vorba de numele unor personaje de origine română, cărora romanul le atribuie sonorităţi cu totul bizare. A fost nevoie astfel de oarecare efort pentru a reconstitui o categorie de nume alterate şi a înţelege, de pildă, că fata numită de Jules Verne Miriota e Mioriţa (Miriota, adică mieluşeaua, precizează el la pag. 27) sau pentru a detecta o altă categorie de nume, echivalente cu corespondentul lor francez, ca Rodolphe, numele dat castelanului din Carpaţi, care nu reprezintă decât transcrierea numelui Radu (ceea ce reiese din faptul că Jules Verne menţionează la pag. 19 un personaj istoric Rodolphe le Noir, alias Radu Negru, şi palatul său de la Curtea de Argeş). Nu vom prelungi lista exemplelor menite să ilustreze felul în care am procedat pentru restabilirea numelor corecte, fără de care povestirea Castelului din Carpaţi ni s-ar fi părut, în româneşte, falsă. Acolo unde nici o indicaţie nu ne-a venit în ajutor, am păstrat totuşi numele date de Jules Verne, ca în cazul învăţătorului român Hermod. [1]<br />
<br />
<br />
Note în text:<br />
[1] În ediţia din 1980, apărută la Editura Ion Creangă, Vladimir Colin făcea precizarea: „Trebuie totuşi să menţionăm faptul că, pentru ediţia de faţă, am profitat de cercetările lui Ion Hobana materializate în studiul amintit [Ion Hobana, 20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne, Editura Univers, 1979] şi — pentru precizarea câtorva nume ale personajelor — am revenit asupra soluţiilor anterioare acceptând sugestiile acestui excelent cunoscător al operei verniene şi dând astfel banului de Craiova numele Teleac, învăţătorului pe cel de Homorod etc. Menţiunea aceasta, evident, e menită să acorde Cezarului ce-i al Cezarului, dar şi să lămurească eventualele nedumeriri ale celui ce ar avea curiozitatea să compare prezenta ediţie cu aceea din 1967...<br />
<br />
<br />
Jules Verne - Castelul din Carpaţi<br />
Editura Tineretului, Bucureşti, 1967.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI<br />
<br />
Mircea Eliade<br />
<br />
<br />
Citesc Voyage au Centre de la Terre a lui Jules Verne, fascinat de îndrăzneala simbolismului, de precizia şi opulenţa imaginilor. S-ar putea scrie un studiu întreg asupra mesajului secret al acestei cărţi. Aventura e de ordin iniţiatic: ca în orice iniţiere, se regăsesc rătăcirile în labirint, coborîrea în lumea subterană, trecerea Apelor, proba focului, întîlnirile cu monştrii, proba solitudinii absolute şi a întunericului, în sfîrşit, ascensiunea vertiginoasă, echivalînd cu apoteoza iniţiatului. Dar cît sunt de exacte imaginile acestor lumi subterane, ale acestor tărîmuri de dincolo, — cît de precisă şi de coerentă e mitologia abia camuflată sub jargonul ştiinţific al lui Jules Veme? Mă întreb cum de au neglijat pînă acum psihologii şi criticii literari acest document excepţional, inepuizabil tezaur de imagini şi arhetipuri?<br />
<br />
Cineva va scrie într-o zi istoria imaginaţiei moderne. Capitolul închinat lumilor subpămîntene va trebui să ţină seama de Voyage au Centre de la Terre, de Sche a lui Riggard Haggart, de Om şi There Was a Door ale lui Talbot Mundy. Probabil că nici unul din aceşti trei autori nu ştia mare lucru despre mitologiile şi riturile iniţiatice. Şi totuşi, imaginile şi scenariile lumilor subpămîntene care abundă în cărţile lor nu-şi revelează semnificaţiile secrete decît dacă le reintegrăm misterului din care au fost desprinse, acel mister prezent în toate iniţierile.<br />
<br />
<br />
Mircea Eliade - Jurnal<br />
Humanitas, Bucureşti, 1993, p.270-271.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CONFUZII VERNIENE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
„Castelul din Carpaţi”, cunoscutul roman al lui Jules Verne, a apărut în 1892, cu doi ani înainte ca Bram Stoker să publice „Dracula”. Apropierea dintre cele două romane nu este nicidecum gratuită, deoarece „cadrul Carpaţilor se pretează în chip atât de firesc la toate evocările vrăjitoreşti”, ne avertizează autorul francez. Primul personaj ieşit în calea cititorului este ciobanul Frig (Frik, în textul original), considerat de sătenii din Vereşti (Werst) drept un vrăjitor, „în stare să işte vedenii fantastice. Cutare zicea că vampirii şi strigoii (les vampires et les stryges) i se supuneau; altul că putea fi întâlnit când luna era în descreştere, în nopţi întunecoase cum sunt cele din alte ţinuturi în marele bisext, călare pe stăvilarul morilor, la taifas cu lupii sau visând la stele.” Ce mai, o imagine parcă desprinsă din „Chemarea mosorului” (Domnişoara Hus) a lui Ion Barbu: „Buhuhú la luna şuie,/ pe gutuie să mi-l suie”. Credinţa în etern fantastica şi fascinanta Românie a supravieţuit până în ziua de azi, putând fi regăsită în scrierile lui Joanne Katling Rowling din seria Harry Potter.<br />
<br />
Spre deosebire de misticul irlandez, care a ţinut să-şi cufunde cititorul într-o negură a raţiunii, năucindu-i spiritul critic cu mirosul colanelor de usturoi atârnate de gât, Jules Verne demistifică faptele care i-au îngrozit pe vereşteni şi în cele din urmă aflăm că toate nălucirile şi vocile din noapte au aceeaşi sursă ca şi puterea motoare a submarinului Nautilus: electricitatea. Vladimir Colin dovedeşte tact când afirmă, în postfaţa ediţiei traduse în româneşte, că romanul pare „realmente banal, tocmai datorită acelor «resurse ştiinţifice» invocate de Jules Verne şi care, în cazul dat, nu mai constituie de mult «zestrea viitorului», ci moştenirea trecutului. Minunile electrice ale lui Orfanik ne fac să zîmbim, spaimele vereştenilor ni se par naive din cale-afară.”<br />
<br />
Adevărul e că mantia fermecată a electronilor puşi la lucru îşi pierduse farmecele încă de pe atunci. Pe vremuri, am răsfoit de multe ori nişte enciclopedii tehnice editate în Ungaria la sfârşitul secolului XIX şi am constatat cu uimire că ele cuprindeau majoritatea maşinilor electrice despre care ne vorbea domnul Titică, profesorul de acţionări din liceu.<br />
<br />
Azi mă întreb: oare de ce mă miram? La doar 5 ani după ce Edison îşi luminase laboratorul de la Menlo Park (New Jersey) cu un filament de cărbune, Timişoara introducea în 1884 iluminatul permanent al străzilor cu electricitate. 731 de becuri, dispuse de o reţea de aproape 6 km, luminau 10 km pătraţi din suprafaţa oraşului şi aduceau oraşului de pe Bega cinstea de a fi prima localitate urbană luminată electric din Europa. Dacă Jules Verne ar fi vizitat Banatul, în mod sigur ar fi remarcat amănuntul.<br />
<br />
„Castelul din Carpaţi” mai are ceva în comun cu „Dracula”: încurcăturile provocate de originea personajelor principale. Conform lui Bram Stoker, contele Dracula era un secui român, lucru afirmat de mai multe ori, în variate chipuri, la începutul naraţiunii. Dacă misticul irlandez ar fi ştiut puţin mai multă istorie, poate că l-ar fi făcut fructul unei legături incube a Elisabetei Báthory cu spiritul lui Ţepeş Vodă. Aşa lucrurile s-ar fi legat oarecumva. Dacă tatăl voievodului muntean făcuse parte din ordinul cavaleresc al Dragonului, familia Báthory purta pe blazon balaurul omorât de strămoşul lor, un păstor viteaz (ungureşte: „bátor”), care stârpise jivina oploşită lângă tăul fără de fund al Ceheiului, azi o rezervaţie naturală în hotarul oraşului Şimleu Silvaniei.<br />
<br />
Jules Verne face o greşeală similară. În originalul franţuzesc, personajul pozitiv, care dejoacă sistemele defensive ce îl izolează pe mizantropul Radu Gorj (Rudolphe de Gortz) de lume, este craioveanul... Franz de Télek. Deşi numele personajului e cât se poate de unguresc, neamul boieresc prezentat la începutul capitolului IX e indubitabil românesc:<br />
<br />
<br />
„La famille des comtes de Télek, l'une des plus anciennes et des plus illustres de la Roumanie, y tenait déja` un rang considérable avant que le pays eu^t conquis son indépendance vers le commencement du XVIe sie`cle. Me^lée a` toutes les péripéties politiques qui forment l'histoire de ces provinces, le nom de cette famille s'y est inscrit glorieusement.<br />
<br />
Actuellement, moins favorisée que ce fameux he^tre du château des Carpathes, auquel il restait encore trois branches, la maison de Télek se voyait réduite a une seule, la branche des Télek de Krajowa, dont le dernier rejeton était ce jeune gentilhomme qui venait d'arriver au village de Werst.”<br />
<br />
<br />
Traducătorii noştri au încercat să cosmetizeze cumva eroarea, nu se putea ca marele scriitor francez, care îi pusese pe urşi să-i alerge pe băieţii din „Doi ani de vacanţă” pe gheaţa unui lac din America de Sud ori pe Barbicane and Co. să plece către Lună ca din puşcă, să greşească tocmai acum, aici şi în halul acesta.<br />
<br />
Nu ştim ce soluţii au propus Victor Onişor (1897) ori Ion Pas (1929).<br />
În ediţia din 1967, Vladimir Colin a ales să-i spună Frâncu Slătineanu. După o discuţie cu Ion Hobana, autorul cărţii „20 000 de pagini în căutarea lui Jules Verne” (Editura Univers, Bucureşti, 1979), traducătorul a optat în cele din urmă pentru forma Frâncu Teleac, prezentă în ediţiile 1980 şi 1991 de la Editura Ion Creangă. În ultima ediţie, cea de la Editura Compania (an neprecizat, probabil 2004), numele personajului apare ca Francisc de Teleac (nume de localitate relativ răspândit, fiind un sat în Mureş, apoi încă unul lângă Odorheiul Secuiesc, plus alte două în Bihor şi Alba, ultimul la 5 km de Alba Iulia). În rezumatul din „Pe urmele lui Jules Verne în România” (1980), Simion Săveanu preferă să-i spună pur şi simplu Craiovescu. Ediţia bucureşteană în limba maghiară, „Várkastély a Kárpátokban”, în tălmăcirea lui Huszár Imre (Előre Kiskönyvtár, 1972), transformă prenumele în nume de familie şi foloseşte varianta „Frâncu bojár” (boierul Frâncu). Ediţia budapestană, tradusă de Gellért György (Móra, 1974), accesibilă şi pe internet, îl numeşte Teleki Ferenc.<br />
<br />
Familia Teleky e într-adevăr veche, dar e una de nobili ardeleni. Celebra bibliotecă din Târgu Mureş le poartă numele, pentru că a fost fondată de Teleky Sámuel (1739-1822), iar urmaşii săi au înzestrat-o şi au vegheat ca ea să-şi împlinească rostul. După ce în 25 august 1849, ultimul grup de luptători revoluţionari paşoptişti s-au predat armatei ruse în sala mare a castelului din Jibou, elementele antihabsburgice s-au regrupat la Paris, unde conducătorul opoziţiei în exil a devenit Teleky László (1811-1861), fost ambasador în „oraşul luminilor”. La începutul capitolului VI, unde vine vorba despre evenimentele cu pricina, Jules Verne menţionează existenţa unui scai numit „spin rusesc”: „darul pe care ruşii l-au făcut transilvănenilor în cinstea unei vesele cuceriri”, ale cărui seminţe au fost aduse din stepele de pe peste Nistru în coamele cailor muscali. În fapt, ruşii au adus jale şi boli, astfel că prizonierii închişi în lagărul din Jibou au pierit omorâţi de o epidemie de holeră. Boala i-a secerat şi pe civilii din târguşor. Din cei aproape 900 de locuitori înregistraţi în 1847, au supravieţuit doar două treimi. Monumentul închinat celor pieriţi în 1849 se află în cimitirul reformat din localitate.<br />
<br />
Să revenim la castelul din Jibou. Început de baronul Wesselényi István în secolul XVII, el a căpătat forma actuală în vremea lui Wesselényi Miklós senior (1750-1809, om încăpăţânat şi puternic, de unde porecla de „bourul din Jibou”) şi a fost inaugurat în 1810. Fiul său, Miklós junior (1796-1850) s-a căsătorit cu Anna Lux, o fată simplă, din popor şi a avut doi urmaşi: Miklós (n. 1845) şi Béla (n. 1847). Wesselényi Ilóna, fata ultimului dintre aceştia, s-a măritat cu contele Artur Teleky şi astfel frumoasa construcţie de pe malul stâng al Someşului a trecut în proprietatea familiei Teleky. În frumoasa grădină au alergat trei fete: Gemma, Ilóna şi Margit, şi un băiat, Béla. Când a venit vremea să se însoare, contele Teleky Béla a luat-o de soţie pe baroana Anna Benz, căsătorie din care au rezultat alţi patru copii: Miklós (1931-1944), Éva (n.1935), Ilóna (n.1939) şi Pál (n.1942). Mai multe amănunte veţi găsi în articolul „Castelanii din Jibou” (Transilvania Jurnal, 29 august 2001, pag.19), care cuprinde prezentarea volumului „Tölgy es repkény” (Stejar şi iederă) de Teleky Éva, memoriile unei contese transformate de puterea socialistă într-o contabilă.<br />
<br />
Ironia sorţii face ca în Jibou să fi trăit în acelaşi timp cu bogaţii castelani şi o familie Teleky dintr-o ramură scăpătată, care totuşi a intrat în istorie. Localitatea sălăjeană se mândreşte cu cinstea de a fi găzduit prima grădiniţă din Ardeal. În „Szilágy vármegye monográphiája” (Monografia comitatului Sălaj, 6 vol., 1901-1904), pedagogul şi poetul Petri Mór, fost inspector general al judeţului, dă ca sigură înfiinţarea ei în anul 1897. Prioritatea este reafirmată ulterior, în 1936, şi de Dumitru Ilea în „Monografia şcoalei primare din comuna Jibou”: „Mai era şi grădină de copii mici sub conducerea înv. Iulia Teleky, trecută după Unire, la învăţământul primar de Stat, astăzi pensionată. Cea dintâi grădină de copii din întreg Ardealul în era ungurească a fost înfiinţată în Jibou.”<br />
<br />
Ca director al şcolii, Dumitru Ilea a cunoscut-o bine pe educatoare şi a consemnat în cartea sa suficiente date ca să vă putem prezenta schiţa unei cariere de 40 de ani petrecuţi în mijlocul copiilor. După terminarea primului război mondial, Iulia Teleky şi-a completat studiile. A absolvit Şcoala Normală de fete din Satu Mare în 1921, a depus jurământul de credinţă faţă de statul român şi a lucrat ca învăţătoare la secţia maghiară până în 1934, când a fost scoasă la pensie.<br />
<br />
Precum vedem, Franz de Télek, romanticul adorator al cântăreţei Stilla, rivalul boierului Gorj, a avut o mulţime de rude pe la noi prin ţară. Există încă un lucru care leagă familia Teleky de romanul lui Jules Verne. Cei care au citit romanul au văzut că există practic numai două locuri unde se petrece acţiunea: cetăţuia familiei Gorj (Gortz) şi hanul „Regele Matei” (Roi Mathias). Nu ştim de ce Jules Verne a ales tocmai această denumire, dar un lucru e clar, demonstrat de atâtea şi atâtea genealogii: neamul Teleky se înrudea îndeaproape cu Szilágyi Erzsébet, soţia lui Iancu de Hunedoara, mama regelui Matei Corvinul.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TREI SIMBOLURI ALE ANTICIPAŢIEI CLASICE: ROBUR, „ALBATROSUL", „GROAZA"<br />
<br />
Ion Hobana<br />
<br />
<br />
La 25 august 1886, două zile după apariţia ediţiei in-18 a romanului, Jules Verne îi scria lui Nadar :<br />
<br />
<br />
„Dragă prietene,<br />
<br />
Îţi trimit prin Hetzel un Robur Cuceritorul. Vei regăsi în el toate ideile tale despre aparatul Mai greu ca aerul ! Sub forma unei pure fantezii, am vrut să reiau problema care ne "preocupa, îmi vei spune dacă eşti de acord şi dacă-ţi place. Aveam cu douăzeci şi cinci de ani mai puţin când vorbeam despre toate astea."<br />
<br />
<br />
Douăzeci şi cinci de ani mai puţin... În 1861, frecventând Cercul presei ştiinţifice, agentul de bursă şi autorul unor piese, librete, povestiri care-i aduseseră doar un modest succes de stimă, îl cunoscuse pe Gaspard-Felix Tournachon, devenit Tournadar cu alte două decenii în urmă când era la modă să se adauge fiecărui cuvânt terminaţia „dar”, în 1842, acest ziarist, romancier, caricaturist şi mai cu seamă fotograf al literaţilor, artiştilor şi savanţilor adoptase ca pseudonim mai concisul Nadar. Din 1858, el se specializase în fotografierea aeriană, operând din nacela unui balon. Or, Jules Verne publicase în 1851, în „Musée des familles”, povestirea O călătorie cu balonul, mai curând o incursiune romanţată în istoria aerostaticii. Mi se pare firesc ca, întâlnindu-se, cei doi să fi discutat despre preocuparea comună, stimulată şi de interesul general faţă de controversata chestiune a dirijării aerostatelor : între 1850 şi 1862, la Academia de Ştiinţe din Paris au fost prezentate peste o sută de comunicări consacrate subiectului. Literaţii împărtăşeau această preocupare. Théophile Gautier era convins, în 1850, că mijlocul de a dirija baloanele va fi găsit curând, „calea văzduhului fiind perfect practicabilă”.<br />
<br />
Autorul Călătoriei cu balonul şi fotograful-aeronaut au abandonat însă destul de curând cauza aerostatelor. În iulie 1863, Nadar, Ponton d'Amecourt şi Gabriel de la Landelle au întemeiat „Societatea pentru încurajarea locomoţiei aeriene cu aparate mai grele ca aerul”, unul dintre cei doi cenzori fiind... Jules Verne. Manifestul publicat la 31 iulie 1863 în „La Presse” afirma : „Pentru a lupta împotriva aerului, trebuie să fii în mod specific mai greu ca el (...) Prima necesitate pentru autolocomoţia aeriană este deci de a se debarasa mai întâi de orice fel de aerostat”. Cum să ne explicăm atunci faptul că principalele experienţe aerostatice ale lui Nadar au avut loc după întemeierea Societăţii ? Iată răspunsul dat de Jules Verne în articolul Apropo de „Geant”, apărut în „Musée des familles” în decembrie 1863 :<br />
<br />
<br />
„...potrivit lui Nadar, «Le Geant» trebuie să fie ultimul balon ; dificultăţile întâmpinate la coborâre demonstrează din plin cât de greu de dirijat, imposibil de condus este un aparat de dimensiuni atât de mari.<br />
<br />
Se doreşte deci să se ajungă pur şi simplu la suprimarea balonului; este posibil acest lucru ? (...) Domnii de Ponton d'Amecourt şi de la Landelle afirmă că au învins dificultăţile şi au rezolvat problema.<br />
<br />
(...) Teoretic, mijlocul a fost găsit : elicopterul; va reuşi el şi practic ? Totul va depinde de motorul folosit pentru a mişca elicea, motor care trebuie să fie în, acelaşi timp puternic şi uşor. (...) Să aşteptăm deci cu răbdare experienţe mai concludente. Inventatorii sunt oameni instruiţi şi hotărâţi, ei vor merge până la capăt.<br />
<br />
Dar e nevoie de bani, poate mulţi ; Nadar s-a consacrat întrutotul acestui scop, pentru asta a invitat el mulţimea să asiste la îndrăzneţele sale ascensiuni. Spectatorii n-au venit în număr destul de mare [1], poate pentru că nu se gândeau decât la o distracţie de moment; dacă Nadar reîncepe, ei să se gândească la folosul viitor şi Champ de Mars va fi prea mic pentru a-i cuprinde.<br />
<br />
După cum se vede, nu mai e vorba de a plana sau de a zbura în văzduh, ci de a naviga [...] Să recomandăm deci elicopterul şi să ne însuşim deviza lui Nadar : Tot ceea ce este posibil se va înfăptui”.<br />
<br />
<br />
Dacă ar fi să-l credem pe autorul articolului, ascensiunile cu aerostatul „Le Geant” constituiau un mijloc de a obţine fondurile necesare perfecţionării unei invenţii care avea să suprime... aerostatele, înregistrând acest paradox, să trecem în revistă evenimentele care au dus la apariţia lui Robur Cuceritorul, în 1886.<br />
<br />
Scepticismul scriitorului în ceea ce priveşte posibilitatea dirijării aerostatelor transpare încă din Cinci săptămâni în balon. Iniţiatorul acestei prime „călătorii extraordinare”, doctorul Fergusson, declară fără echivoc : „Nu cred că se va putea ajunge ca baloanele să fie dirijate. Cunosc toate sistemele experimentate sau propuse ; nici unul n-a dat rezultate, nici unul nu poate fi aplicat”. Cucerirea văzduhului nu va fi înfăptuită decât cu aparate mai grele ca aerul şi intenţia lui Jules Verne de a consacra un roman acestei teme datează cel puţin din 1875 (25, p. 176). Un nou impuls i l-a dat, probabil, popasul milanez din 1884 : traversând peninsula pentru a se întoarce acasă, după ultima croazieră efectuată la bordul iahtului „Saint-Michel III”, scriitorul s-a oprit în marele oraş din nordul Italiei pentru a cerceta schiţele şi însemnările lui Leonardo da Vinci despre zborul mecanic. Nu e lipsit de interes să precizez că Jules Verne nutrea un adevărat cult pentru marele om al Renaşterii, după cum stă mărturie şi scurta piesă în versuri Monna Lisa, începută în 1851 (autorul avea 23 de ani !) şi citită în faţa membrilor Academiei din Amiens în 1874. „îmi închipui că în clipa aceasta desăvârşeşte o uriaşă maşină”, spune Pazzetta, slujitoarea şi confidenta eroinei ; iar Giocondo îi declară rivalului său prezumtiv : „Dumneata grăbeşti viitorul pe seama trecutului !” Aruncând o punte peste cascada secolelor, Jean Chesneaux consideră chiar că „Inginerii lui Jules Verne sunt mai aproape de inginerii vincieni ai Renaşterii decât de căpitanii de industrie ai timpului său, `a la Eiffel. Invenţiile sale sunt moştenitoarele directe ale celor ale lui Leonardo...” (9, p. 40).<br />
<br />
Sosirea la Amiens a avut loc la 18 iulie 1884. Peste trei săptămâni, dirijabilul „France”, pus la punct de Charles Renard şi Arthur Krebs, reuşea să efectueze primul zbor în circuit închis, de la Chalais-Meudon la Villacoublay şi retur. Această dovadă că dirijarea aerostatelor nu e o utopie îl hotărăşte pe fostul cenzor al „Societăţii pentru încurajarea locomoţiei aeriene cu aparate mai grele ca aerul” să nu mai amâne realizarea vechiului său proiect. Că este aşa o demonstrează o scrisoare din 885, trimisă editorului şi prietenului său Pierre-Jules Hetzel : „În acest moment, problema baloanelor dirijabile şi-a recăpătat întreaga însemnătate, experienţele având loc zilnic. Se câştigă viteză, dar nu cine ştie ce [...] Cred, sper că toţi partizanii aparatelor mai grele ca aerul îl vor susţine pe Robur împotriva adversarilor săi. Printre aceştia din urmă sunt oameni zgomotoşi şi, dacă nu mă înşel, cartea va face ceva zgomot. Trebuie să recunosc că momentul ar fi destul de favorabil, de vreme ce publicul se entuziasmează întrucâtva în legătură cu posibilitatea dirijării baloanelor."<br />
<br />
Adversarii aparatelor mai grele ca aerul erau oameni într-adevăr zgomotoşi. După ce citise, poate, aproape în întregime Robur Cuceritorul, publicat de „Journal des Debats”, în foileton, între 29 iunie şi 18 august 1886, W. de Fonvielle publica un articol intitulat, fără menajamente, Smintiţii navigaţiei aeriene. Iată câteva pasaje elocvente : „Facultatea de a-ţi lua zborul ca un simplu porumbel presupune construirea unui motor uşor şi puternic, care nu există. Să vrei să te lipseşti de el, e mai rău decât să pui căruţa înaintea boilor (...) De câte bucurii, progrese, descoperiri nu suntem privaţi pentru că unii se încăpăţânează să considere navigaţia aeriană drept o problemă de mecanică”. Era opinia cvasi-unanimităţii oamenilor de ştiinţă — şi ea nu s-a schimbat decât sub presiunea unor fapte incontestabile. Să ne amintim că, în 1903, comisia pentru aeronautică a Academiei de Ştiinţe din Paris respingea proiectul de aeroplan-automobil al lui Traian Vuia, decretând : „Realizarea şi soluţionarea zborului cu un aparat mai greu ca aerul nu e decât o himeră”.<br />
<br />
Susţinând o idee revoluţionară pentru acel timp, Jules Verne era departe de a se considera un vizionar, un profet ştiinţific, aşa cum îl numeau prea zeloşii săi admiratori. Într-un interviu apărut în „Pittsburgh Gazette”, la 13 iulie 1902, el declara : „Nu sunt foarte mândru că am scris despre automobile, submarine şi nave aeriene înainte ca ele să devină realităţi înfăptuite de ştiinţă. Când scriam despre ele ca despre nişte realităţi; aceste lucruri erau pe jumătate descoperite”. În acest spirit, în roman se preciza, după descrierea amănunţită a „Albatrosului” : „În concluzie, aparatul era construit potrivit sistemelor propuse de Cossus, de la Landelle şi Ponton d'Amecourt...” Ignorând această trimitere, Sam Moskowitz afirmă că „ideea elicopterului cu multe elici a fost luată de Verne de la Luis Senarens [...] Înaintea apariţiei lui Robur Cuceritorul, Luis Senarens scrisese nu mai puţin de trei povestiri din seria Frank Reade Jr., axate pe isprăvile unor nave aeriene construite pe principiul elicopterului [...] Acestea erau poate cele mai vechi lucrări de ficţiune întemeiate pe teoria elicopterului şi aproape sigur primele care propuneau ca un aparat aerian să fie propulsat de motoare electrice având baterii ca sursă de energie. N-a fost o coincidenţă faptul că «Albatrosul» lui Jules Verne din Robur Cuceritorul era construit pe principiul elicopterului şi propulsat de un motor electric cu baterii şi acumulatori de un tip nou”. [2] VERNE Robur le Conquerant Este evidentă dorinţa de a extinde aria priorităţilor americane, pe tărâmul atât de instabil al invenţiilor fictive care au precedat împlinirile ştiinţei şi tehnicii. Dar Jules Verne n-avea de ce să-l jefuiască pe Lu Senarens de idei aflate la îndemâna oricui. Am văzut că, încă din 1863, scriitorul considera elicopterul drept mijlocul ideal de a cuceri văzduhul. Articolul din „Musée des familles” prezenta sistemul propus de Ponton d'Amecourt pentru a împiedica mişcarea de rotaţie a aparatului, „două elici suprapuse şi învârtindu-se în direcţii opuse”, adăugând : „Cu o a treia elice, verticală, el îşi dirijează aparatul după voinţă. Aşadar, cu primele două se susţine în văzduh, iar cu a treia se propulsează ca şi cum s-ar afla în apă”. Regăsim acest sistem în roman, unde elicile duble se învârtesc în sens invers, una faţă de cealaltă — „dispunere necesară pentru ca aparatul să nu sufere o mişcare de rotaţie”, iar la provă şi la pupă sunt instalate elici propulsoare. Pe de altă parte, din 1881, Gaston Tissandier utilizase electricitatea furnizată de doi mici acumulatori pentru propulsia unui model redus de dirijabil.<br />
<br />
Cât despre „France”, performanţa realizată se datora pilei cu electrozi de argint platinat şi de zinc inventată de Charles Renard. Iată de ce considera Jules Verne, în interviul citat, că nava sa aeriană era un lucru „pe jumătate descoperit”. Şi iată de ce are dreptate Peter Costella când temperează elanul compatriotului său : „Nu există nici un temei pentru pretenţia lui Sam Moskowitz că. Jules Verne ar fi luat ceva de la Senarens : amândoi au folosit aceleaşi surse...”. [3]<br />
<br />
Să întârziem o clipă în această zonă a investigaţiei noastre, pentru a preciza că multitudinea detaliilor privind alcătuirea şi funcţionarea „Albatrosului” nu urmăreşte decât să creeze impresia de verosimilitate, atât de necesară ficţiunii ştiinţifice. În treacăt fie spus, la prima vedere aparatul zburător pare mai adecvat evoluţiei într-un alt mediu. Să fie adevărat că înfăţişarea sa ar fi fost sugerată de contemplarea imaginii lui „Saint Michel III” proiectată pe suprafaţa unei mări calme? Oricum, trebuie să notăm prezenţa obsesivă a termenilor împrumutaţi din vocabularul naval : provă, pupă, cocă, ruf, timonier etc. Platforma e „o adevărată punte de corabie, cu prova ca un pinten”. Axele elicelor de sustentaţie fac ca aparatul să pară „o navă cu treizeci şi şapte de catarge”. Dar nici o navă n-ar fi putut (şi nu poate) să se deplaseze, asemeni „Albatrosului”, cu 200 de kilometri pe oră, adică aproape 50 de metri pe secundă, faţă de cei 6,5 metri pe-secundă ai dirijabilului „France”. O viteză stupefiantă nu numai pentru 1886 : în 1903, primul zbor al fraţilor Wright a fost realizat cu 18 metri pe secundă. Iar cei 200 de kilometri pe oră au fost atinşi de un autogir în 1935 !... Desigur, cele 74 de elici de sus-tentaţie sunt „tot atâtea erezii aerodinamice” (25, p. 236), dar autorul n-a urmărit să ofere constructorilor planurile unui aparat gata să decoleze după asamblare. (Nu întâmplător, capitolul VI al romanului este intitulat, cu amuzată prudenţă, Peste care inginerii, tehnicienii şi alţi specialişti ar face poate mai bine să treacă). Prin mijloacele specifice artei sale, el voia doar să-şi exprime convingerea că, mai curând sau mai târziu, omul va fi stăpânul văzduhului şi că această victorie va fi obţinută graţie aplicării principiului „mai greu ca aerul”, pe care-l susţinea cu aceeaşi ardoare ca în urmă cu un sfert de veac. O ardoare întreţinută şi de seducţia exercitată de efervescentul Nadar asupra mai tânărului său prieten. În Robur Cuceritorul, numele fotografului-aeronaut apare de fiecare dată când sunt pomeniţi precursorii şi practicienii navigaţiei aeriene, fiind subliniat rolul său în întemeierea societăţii care-i reunea pe partizanii principiului „mai greu ca aerul”. Iar într-o scrisoare din septembrie 1864, Jules Verne îi comunica, printre altele : „în momentul de faţă, înfăţişez într-o carte un om înzestrat cu inima cea mai bună şi mai îndrăzneaţă şi îţi cer iertare că te-am luat pe tine drept model”. Cartea era De la pământ la Lună, iar personajul — Michel Ardan, anagramă evidentă a lui Nadar, căruia Henry de Montaut îi solicita o fotografie „pentru a o imita”, în aceşti termeni : „Hetzel mi-a cerut să ilustrez lucrarea lui J. Verne, De la Pământ la Lună. Există în ea un portret (literar — I. H.) al tău magnific şi adevărat”.<br />
<br />
„Albatrosul” nu e primul aparat fictiv de zbor care poartă acest nume. în 1882, Albert Robida botezase astfel aeroiahtul bancherului Raphael Ponto, unul dintre personajele romanului său satiric Secolul douăzeci, a cărui acţiune se petrece în 1952. Este „o delicioasă mică navă aeriană, o veritabilă bombonieră, mobilată cu toate rafinamentele eleganţei şi confortului şi pregătită să primească zece persoane, în afara celor trei membri ai echipajului”. Dar aerostatul de agrement n-are nimic de-a face cu aeronava austeră, construită potrivit principiilor eficienţei. De altfel, Jules Verne n-avea nevoie să împrumute de la Robida ceea ce găsise la Baudelaire în 1859, data apariţiei celebrului poem „Albatrosul”, în acest caz, similitudinile operează şi la nivelul metaforei. Căci uriaşa pasăre (mecanică) a mărilor este într-adevăr „...asemeni cu prinţul înnorării / Ce zboară în furtună şi-şi bate joc de arcaşi”. Ea nu se lasă doborâtă de un ciclon şi un uragan, iar când trece pe deasupra oazei Uargla, e salutată „cu sute de focuri de puşcă, plumbii căzând însă pe sol fără s-o ajungă”... Fascinaţia poemului se exercită şi asupra altor „Călătorii extraordinare”. Vă propun un singur exemplu, extras din Sfinxul gheţarilor (1897) : „Într-o zi, mi s-a întâmplat să asist la plecarea unui albatros (...) Pasărea s-a înălţat deodată, cu aripile larg desfăşurate, cu labele strânse, cu capul întins (...) şi, după câteva clipe, nemaifiind decât un punct întunecat: în văzduh, a dispărut îndărătul perdelei de neguri din sud”.<br />
<br />
Ca de obicei, elaborarea romanului a prilejuit un incitant schimb de opinii între autor şi editor. După lectura primei versiuni, Hetzel s-a arătat nemulţumit : „Cartea e terminată, dar e alcătuită din boabe de mătănii prin care trebuie să treci în chip de fir un interes pe care va trebui să-l creezi aproape în întregime, căci nu există încă”. Răspunsul este edificator : „Am muncit enorm asupra lui Robur. N-a adus niciodată un manuscris într-o asemenea stare”. Rezultatul acestui efort nu este întrutotul satisfăcător. După o introducere promiţătoare (confruntarea lui Robur cu baloniştii), acţiunea se împotmoleşte în masa descrierilor geografice. Pe de altă parte, autorul a împrumutat excesiv din operele sale anterioare, însuşi periplul „Albatrosului” repetându-l întrucâtva pe cel al „Nautilus"-ului, într-un alt element fundamental. Cât despre detalii, nu avem decât dificultatea alegerii. Pentru a nu aglomera exemplele posibile, să constatăm doar că discuţia asupra naturii fenomenului aerian nu diferă esenţial de cea asupra naturii fenomenului marin (Douăzeci de mii de leghe sub mări), Weldon Institute constituie un decalc peiorativ al celebrului Gun-Club (De la Pământ la Lună), scena eliberării prizonierilor o reia, la o altă scară, pe aceea a eliberării misionarului (Cinci săptămâni în balon). Este amuzant să descoperim până şi migraţia unei erori : într-o scrisoare anonimă, obiectul zburător este identificat drept obuzul trimis de Herr Schultze asupra Franceville-ului, obuz care, fiind lansat cu o sută cincizeci de leghe pe oră, se transformase într-un satelit al Pământului (Cele cinci sute de milioane ale Begumei). Or, pentru a realiza viteza de eliberare, obuzul ar fi trebuit să fie lansat cu o sută cincizeci de leghe pe minut.<br />
<br />
Cum să ne explicăm soluţiile facile, lipsa de inventivitate la un autor renumit pentru originalitatea intrigilor şi a loviturilor de teatru ? I. O. Evans crede că romanul „a fost scris în mare grabă”, dar scrisoarea către. Hetzel citată mai sus infirmă această supoziţie. Se pare că Jules Verne trecea prin momente dificile, după cum reiese din rândurile adresate editorului la 3 decembrie 1883 : „Înţelegi care e situaţia mea vizavi de publicul nostru, nu mai am subiecte al căror interes să constea în extraordinar, Baloane, Căpitanul Nemo etc.... Trebuie deci să caut să interesez prin combinare”. Dar interesul romanului constă în extraordinarul subiectului, ca şi în cazul mai- vechilor Cinci săptămâni în balon sau Douăzeci de mii de leghe sub mări. Ceea ce-i lipsea scriitorului în acea perioadă destul de tulbure a vieţii sale era capacitatea de a născoci situaţii inedite. El folosea deci paliativul reexploatării unor întâmplări şi tablouri care îi asiguraseră succesul, rezultatele fiind, fatalmente, mai modeste.<br />
<br />
Din fericire, lucrurile stau altfel în privinţa memorabilului erou al romanului, autorul străduindu-se să se îndepărteze de modelele oferite de propriile sale „călătorii extraordinare”. El îi scria lui Hetzel că Robur [4] „este un om convins, dar nu un apostol, nu un Nemo, nu un Hatteras”, un fantezist dar şi „un om îndrăzneţ şi cu sânge rece în împrejurări deosebite”. Recunoscând că „a forţat nota de brutalitate”, el făgăduia să o reducă „la o intensitate convenabilă”. Robur rămâne totuşi un personaj neliniştitor, începând cu portretul său fizic : „De talie mijlocie, cu un spate geometric, ca un trapez regulat, cea mai mare dintre laturile paralele constituind-o linia umerilor. Legat de această linie printr-un gât robust, un enorm cap sferic. Cu ce cap de animal ar fi putut fi asemuit, potrivit teoriilor analogiilor pasionale ? Cu acela al unui taur, dar un taur cu chip inteligent. Nişte ochi pe care cea mai mică nemulţumire îi făcea probabil să devină incandescenţi şi, deasupra, muşchiul sprâncenelor mereu contractat, semn de maximă energie. Părul scurt, puţin creţ, cu reflexe metalice, ca şi cum ar fi fost o perucă din sârmă. Un piept lat se ridica şi cobora cu mişcări ca de foaie”. Trebuie să recunoaştem că această descriere, care îmbină trăsături aparţinând unor regnuri atât de diverse, fără a da impresia de hibriditate, nu e deloc banală. Şi, cum spune chiar cel în cauză, moralul nu îi este inferior fizicului. Aici se şi nasc, de altfel, semnele de întrebare privindu-l pe creatorul mirabilului aparat de zbor, care declară : „Când am o idee, vreau ca şi ceilalţi s-o împărtăşească şi nu suport să fiu contrazis. Nu este o afirmaţie fără acoperire, cum demonstrează ceea ce se petrece în marea sală a lui Weldon-Institute şi, mai târziu, la bordul „Albatrosului”, în faţa obstinaţiei şi ostilităţii oaspeţilor săi fără voie, Uncle Prudent [5] şi Phil Evans, Robur îşi pierde adesea stăpânirea de sine. După sabotajul săvârsit de cei doi balonişti, el „nu mai avusese decât un singur gând, o obsesie : să se răzbune”. Jules Verne înţelegea această răzbunare ca o răfuială violentă cu dirijabilul „Go ahead”, ceea ce ar fi corespuns poate mai exact personajului. Dar Hetzel veghea : cititorii, cei mai mulţi de vârstă şcolară, trebuiau feriţi de un deznodământ brutal. Scriitorul s-a înclinat : „Voi înlocui bătălia aeriană cu o acţiune de salvare şi Robur va arunca mulţimii entuziaste cuvintele pe care le-ai pus în gura lui. Asta îl va înălţa mult pe Robur al nostru, salvarea face de zece ori cât atacul, o recunosc bucuros”. Din fericire, el a ştiut şi să se împotrivească sugestiilor care tindeau să transforme ultimul capitol într-un happy-end (incredibil : „nu vreau banalităţi la sfârşit ; nu vreau aeronave puse pe acţiuni” (era vorba, probabil, despre ceva asemănător Societăţii de comunicaţii interstelare preconizate în finalul romanului împrejurul Lunii). Şi, într-o altă scrisoare, îşi argumentează refuzul : „Robur e prea înaintat pentru secolul său”. Alteritatea eroului nu se limitează, aşadar, la insolitul trăsăturilor fizice şi morale. El este un simbol al progresului ineluctabil, chiar dacă timpul său n-a venit încă. Pentru că „Ştiinţa nu trebuie s-o ia înaintea moravurilor” — leit-motiv explicit sau implicit al întregii opere verniene. Şi Robur continuă : „Plec deci, împreună cu secretul meu. Dar el nu va fi pierdut pentru Omenire, îi va aparţine într-o zi când va fi destul de luminată ca să tragă foloase de pe urma lui şi destul de înţeleaptă ca să nu abuzeze de el”.<br />
<br />
Această declaraţie de principii îi va surprinde doar pe cei care cred că pot să aşeze „Călătoriile extraordinare” pe raftul popularizării ştiinţifice şi al aventurilor inconsistente. După cum o altă trăsătură pregnantă a romanului va fi ignorată în continuare de exegeţii convinşi, împreună cu Donald Wollheim, că operele lui Jules Verne nu s-au rătăcit „niciodată în Satira Socială”. Să lăsăm faptele sa vorbească. Preşedintele Institutului Weldon este ales printr-o metodă sui generis : cei doi candidaţi trebuie să înfigă câte o andrea cât mai aproape de centrul unor linii negre trase pe două tăbliţe albe. Şi autorul pretind, cu prefăcută seriozitate, că „o seamă de americani cu scaun la cap se gândeau să folosească (metoda) pentru alegerea preşedintelui Statelor Unite”. Mai departe, când Uncle Prudent emite o opinie de bun simţ : „Mi se pare că, pentru a tăia cuvântul cuiva, trebuie să-l fi lăsat mai întâi să vorbească”, Phil Evans ripostează : „Nu în America, domnule, nu în America î” Iar după ce ni se aminteşte că Uncle Prudent prizează tutun, urmează un comentariu neechivoc : „... acest mic defect poate fi iertat unui american, capabil de lucruri mai rele”. Să fie toate acestea doar mici concesii făcute cititorilor dornici să se amuze pe seama moravurilor şi năravurilor altei naţii ? În ultimul capitol, când „Albatrosul” se apropie ameninţător de „Go ahead”, o frază situează brusc satira într-un alt registru : „Se pregătea o luptă aeriană (...) — prima de acest fel, dar nu ultima, de vreme ce progresul e una dintre legile lumii acesteia”. Vom întâlni meditaţii la fel de amare şi în al doilea roman din ciclul lui Robur, Stăpânul lumii.<br />
<br />
I s-a negat adesea lui Jules Verne capacitatea de a se desprinde de prezent. „Doar trei povestiri sunt situate în viitor : Amiens în anul 2000, Ziua unui ziarist american în anul 2889 şi Eternul Adam” afirmă peremptoriu Marie-Helene Huet. Pentru a avea dreptate, ea ar fi trebuit să precizeze : într-un viitor îndepărtat. Pentru că opera verniană cuprinde şi romane a căror acţiune este situată la numai câţiva ani după data apariţiei lor, cum ar fi Castelul din Carpaţi, Claudius Bombarnac, Insula cu elice. Două indicii ne obligă să includem Robur Cuceritorul în această categorie. La sfârşitul primului capitol, printre punctele greu accesibile, unde poate fi văzut fluturând drapelul lui Robur, se numără şi „paratrăsnetul turnului de fier al Expoziţiei din 1889,” Şi mai semnificativă din acest punct de vedere este o observaţie din capitolul XII : „Era întuneric beznă. Aşa că nu putură vedea nimic din calea ferată transsahariană, aflată în construcţie după proiectul Duponchel — lungă panglică de fier care trebuie să lege Algerul cu Tombuctu, trecând prin Laghuat şi Gardaia şi urmând să ajungă mai târziu în golful Guineii”. Or, e adevărat că inginerul francez Adolphe Duponchel publicase în 1878 un studiu intitulat Calea ferată transsahariană: joncţiune colonială între Algeria şi Sudan. E adevărat şi că, din 1879, mai multe misiuni fuseseră însărcinate să stabilească traseele posibile ale unei asemenea căi ferate care trebuia să fie un tronson important al unui gigantic Transafrican. Dar Transsaharianul a rămas până astăzi în stadiul de proiect.<br />
<br />
Triumful principiului „mai greu ca aerul” se lăsa şi el aşteptat, chiar în 1897, când, la 5 mai, Jules Verne îi scria tânărului său corespondent italian Mărio Turiello : „Cât despre problema navigaţiei aeriene, ea este departe de a fi rezolvată, chiar de către Robur Cuceritorul, poţi să mă crezi. De la fantezie la realitate e un abis”. Un abis pe care, după şase ani, la 17 decembrie 1903, fraţii Wright aveau să-l străbată cu avionul lor propulsat nu de electricitate, ca „Albatrosul”, ci de un motor cu ardere internă. Poate părea ciudat că acest eveniment este ignorat în Stăpânul lumii, publicat în „Magasin d'education et de recreation” începând din 1 iulie 1904. Dar textul aştepta de cel puţin doi ani în sertarele biroului din mica încăpere situată la ci doilea etaj al casei din bulevardul Longueville, numărul 44, la Amiens. La 14 februarie 1904, Jules Hetzel, fiul lui Pierre-Jules, decedat în 1886, primea o scrisoare în care scriitorul îi comunica, între altele : „În locul invizibilului despre care ţi-am vorbit (aluzie la Secretul lui Wilhelm Storitz — I. H.), prefer să-ţi trimit Stăpân după dumnezeu [6], care mi se pare a fi ultimul cuvânt în materie de automobilism, atât de la modă astăzi”. Şi manuscrisul era expediat editorului după trei zile.<br />
<br />
Acest calificativ, „ultimul cuvânt în materie de automobilism”, revine într-o scrisoare către Mărio Turiello din 17 mai 1904. Or, „Groaza” este mult mai mult decât un automobil perfecţionat, mişcându-se cu aceeaşi uşurinţă pe sol, pe şi sub apă şi în văzduh. [7] Ceea ce-l determină pe Sam Moskowitz să atace din nou : „Fără îndoială, când urmarea la Robur Cuceritorul, intitulată Stăpânul lumii, a apărut în 1904, Senarens şi-a pierdut iluziile ; pentru a treia oară, Verne îi fura. în chip scandalos una dintre ideile sale, de astă dată submarinul zburător care apăruse prima dată pe o copertă a colecţiei Boys Star Library în 1896, opt ani înaintea povestirii lui Verne, ilustrând o scenă din romanul lui Noname, Deasupra Polului Sud ; sau Jack Wright în căutarea unui explorator pierdut, cu vasul său zburător”. Dar la 7 august 1894, deci cu doi ani înaintea apariţiei romanului lui Senarens-Noname, „jefuitorul” denunţat cu atâta vigoare îi scria fratelui său Paul că se gândeşte la „un vas submarin şi aerian” pentru romanul aflat atunci în lucru (În faţa steagului, 1896). După nouăsprezece zile, primind între timp răspunsul, îi declara aceluiaşi corespondent : „Nava peşte-pasăre este absurdă. Ştiu. Aşa că n-am s-o construiesc”. O hotărâre infirmată în 1901-1902, când Jules Verne redacta Stăpânul lumii. Cât despre combinaţia navă — submarin — automobil, sursa posibilă a ideii este indicată chiar în roman, acolo unde inspectorul Strock citeşte un articol din „Evening Star”, mai exact acest pasaj : „Chiar la Bridgeport, în Connecticut, nu a fost lansată oare, cu puţin ani în urmă, o navă, «Protector»-, care poate naviga pe apă şi sub apă, mişcându-se şi pe sol ? Construită de un anume Lake, înzestrată cu două motoare, unul electric, de 75 de cai putere, acţionând o pereche de elice, celălalt cu benzină, de 250 de cai putere, nava era prevăzută şi cu roţi de fontă, cu diametrul de un metru, care-i îngăduiau să gonească pe şosele ca şi pe fundul mării”. (Roţi avea şi primul submarin al lui Simon Lake, „Argonautul”, construit în 1896.) Nu-i putem concede lui Senarens nici măcar prioritatea literară reclamată de prea zelosul său biograf. Pentru că „Journal des Voyages et des aventures de terre et de mer” publicase în 1886, deci cu zece ani înaintea textului din Boys Star Library, romanul lui Louis Jacolliot, Mâncătorii de foc, în care evoluau minunatul „Remember” şi fraţii săi mai mici, „Swan” şi „Wasp” ; inventatorul Jonathan Spiers spunea, cu modestie : „...m-am mulţumit să unesc într-un singur vehicul vasul submarin, locomotiva şi automobilul aerian cu elice”. Să adăugăm că vehiculele erau propulsate de electricitatea înmagazinată în acumulatori de o construcţie evident specială. [8]<br />
<br />
Metamorfozarea „Albatrosului” în „Groaza” este pregătită din prima parte a epopeii zborului întemeiat pe principiul „mai greu ca aerul”. Urmând trenul de Salt Lake City, aeronava „zbura deasupra lui ca un enorm scarabeu, care putea să devină o gigantică pasăre de pradă”. Iar în capitolul final „...aeronava apăruse deasupra lui Fairmont-Park asemeni unui vultur ce se năpusteşte din înaltul cerului” ; „Mai mică decât «Go ahead», era peştele-spadă urmărind balena pe care o străpunge, era torpilorul care se repede asupra cuirasatului, aruncându-l în aer cu o singură lovitură”. (Autorul pregătea climatul prielnic atacului la care a renunţat în urma injoncţiunii lui Hetzel.) În Stăpânul lumii, vehiculul tetravalent este asimilat, chiar înainte de a fi identificat, cu „o gigantica pasăre de pradă, un monstru zburător”. Sub înfăţişările sale de automobil şi de navă ultrarapide, „era ca un fulger care te ameninţă, fără să fi fost avertizat de condiţiile atmosferice”. Şi către sfârşit, „puternica şi gigantica pasăre” redevine „un monstru aerian”. Dar primejdiile pe care le implică aceste comparaţii şi metafore sunt doar virtuale. Unicul act păgubitor care poate fi imputat „Groazei” este coliziunea involuntară cu goeleta „Markel” (ceea ce ne reaminteşte ciocnirea întâmplătoare a „Nautilus"-ului cu pachebotul „Scoţia"). Nu pot deci să fiu de acord cu Simone Vierne, care consideră vehiculul tetravalent „infinit mai agresiv decât «Albatrosul». Să ne amintim că acesta din urmă este utilizat ca o veritabilă maşină de luptă în episodul salvării prizonierilor condamnaţi să-l urmeze în moarte pe ex-regele Dahomeiului. Putem de altfel să ne întrebăm dacă gloanţele puştilor cu repetiţie, ghiulelele cu mitralii, cartuşele de dinamită nu făceau mai mult rău populaţiei inocente, decât soldaţilor care se opuneau „monstrului înaripat”...<br />
<br />
Multiplicarea posibilităţilor aparatului de zbor este însoţită de extinderea trăsăturilor negative ale eroului. Am arătat că, în primul roman, el este zugrăvit în culori neliniştitoare, având un temperament coleric vădit de la primul contact cu membrii Institutului Weldon. Dovezile se acumulează în timpul periplului aerian al „Albatrosului”. Câteva citate edificatoare : „răbdarea lui ajunsese la capăt”, „un nestăpânit gest de mânie”, „o pornire violentă de a-şi înfăptui ameninţarea”, „un puternic acces de furie”, însăşi detenţia celor doi balonişti, o detenţie pe care temnicerul aerian ar dori-o perpetuă, se datorează acestei inflamări comportamentale. E adevărat că şi Nemo îi reţine pe Aronnax, Conseil şi Ned Land la bordul „Nautilus"-ului, dar el e hotărât să-şi păstreze anonimatul, pe când Robur s-a arătat lumii, îşi semnalează existenţa cu orice prilej şi aspiră să fie celebrat drept cuceritorul văzduhului. Firesc ar fi ca, după ce le demonstrează captivilor superioritatea zdrobitoare a invenţiei sale asupra aerostatelor, să-i elibereze pentru a-i lăsa să-şi exercite calitatea de martori. Fără a căuta neapărat circumstanţe atenuante, să recunoaştem că încăpăţânarea preşedintelui şi secretarului Institutului Weldon, refuzul lor la fel de iraţional de a accepta însăşi evidenţa, exasperează orgoliul întrucâtva legitim al inventatorului, resentimentul faţă de cei care nu-i înţeleg sau îi contestă geniul. Robur hotărăşte deci să dispară împreună cu secretul său, nădăjduind că el va fi folosit cândva exclusiv spre binele omenirii. Dar timpul nu-i îndreptăţeşte aşteptările. Când „Groaza” îşi face apariţia, singura preocupare a opiniei publice este ca „numai Statele Unite să aibă proprietatea unui aparat în stare să-i asigure o superioritate incontestabilă asupra celorlalte ţări, mai ales în caz de război”. Guvernele europene urmăresc acelaşi scop. Contaminat parcă de această sete de preeminenţă, de obsesia dominaţiei mondiale, cel care se mulţumea să fie cuceritorul văzduhului se proclamă stăpânul lumii, „se crede deasupra şi în afara omenirii”. În nebunia sa ireductibilă, el îşi închipuie că se află chiar deasupra forţelor naturii şi, în loc să evite furtuna, cum făcuse când era la comanda „Albatrosului”, se precipită cu „Groaza” în miezul ei, pierind fulgerat. Căci bătrânul Hetzel nu mai avea cum să impună un final conform cu principiile sale cam vetuste despre literatura destinată tinerei generaţii. Această aventură tragică este istorisită cu mai mult nerv decât aceea dramatică din Robur Cuceritorul. Construcţia este şi ea mai riguroasă. Secretul „Groazei” este dezvăluit treptat, începând cu fenomenele stranii de pe muntele Great Eyry şi continuând cu isprăvile vehiculului care cutreieră spaţiul terestru şi acvatic. Cititorul este condus către explicaţia misterului cu o mână de maestru. Comentariile inspectorului Strock ne fac să credem că prăbuşirea este iminentă, că aparatul şi pasagerii săi sunt iremediabil pierduţi, când „chiar în momentul în care era gata să fie antrenată de cascadă, «Groaza» se înălţă dimpotrivă în văzduh, survolând apele învârtejite înconjurată de un spectral curcubeu lunar”. Trebuie să adăugăm la activul romanului persistenţa enigmei fundamentale. Scriitorul nu repetă eroarea pe care o comisese în urmă cu treizeci de ani, înzestrându-l pe căpitanul Nemo, în Insula misterioasă, cu o identitate factice (vezi 20, p. 89—94). Robur rămâne un necunoscut, ceea ce-l face să-şi păstreze aura şi semnificaţia unui simbol. Reprezintă el „ştiinţa de mâine”, „rezerva sigură a viitorului”, cum suntem asiguraţi la sfârşitul primului roman ? Sau superbia damnată a celor care gândesc şi acţionează ca şi cum s-ar afla „deasupra şi în afara umanităţii” ? Lăsându-ne să ne confruntăm cu cele doua ipostaze ale personajului, Jules Verne ne convinge încă o dată că este cu totul altceva decât vulgarizatorul abil şi amuzant etichetat ca atare de establishmentul literar, până în aceste ultime decenii de glorioasă resurecţie.<br />
<br />
<br />
Note în text:<br />
<br />
[1] Totuşi, la prima ascensiune a balonului uriaş, la 4 octombrie 1863, au asistat 200.000 de spectatori !<br />
<br />
[2] La bordul „Albatrosului" nu se afla nici o „maşină electromotoare". Autorul precizează : „Nimic altceva decât pile electrice şi acumulatori."<br />
<br />
[3] Damon Knight este mai categoric în aprecierea întregii activităţi a lui Moskowitz : „De fapt, singurul necaz în ceea ce-i priveşte este incredibilul lui talent de a nu avea dreptate".<br />
<br />
[4] Numele înseamnă, în limba latină, putere morală şi intelectuală, energie, forţă, vigoare.<br />
<br />
[5] În Amintiri din copilărie şi din tinereţe, text inedit până în 1974, Jules Verne scria : „Vara, întreaga noastră familie se instala pe o câmpie întinsă nu departe de malurile Loarei, în mijlocul viilor, pajiştilor, mlaştinilor. Era la un unchi bătrân, fost armator (...) îi spuneam „Oncle Prudent" şi, în amintirea lui, am botezat astfel un personaj din Robur Cuceritorul". (20, p. 209).<br />
<br />
[6] Unul dintre primele titluri ale romanului.<br />
<br />
[7] Poate că Charles-Noel Martin are dreptate când presupune că „Trebuie să ne gândim nu la un automobil în sensul actual, ci la un mod universal de a călători" (25, p. 229).<br />
<br />
[8] Cariera vehiculului multivalent nu se încheie în 1904, când apare Stăpânul lumii. Mărturie stau romanului lui E. Van Pedroe-Savidge, Submarinul zburător (1922), povestea lui Jack Williamson, Fata verde (1930), în care acţionează un auto-avion-submarin etc.<br />
<br />
<br />
Articol reprodus din volumul:<br />
Ion Hobana - Literatura de anticipaţie - autori, cărţi, idei, p.91-106<br />
Editura Eminescu, Bucureşti, 1986.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
JÓKAI MÓR ŞI JULES VERNE<br />
<br />
Mikszáth Kálmán<br />
<br />
<br />
(...)<br />
Abia când a venit iarna şi-au fost nevoiţi să se mute în căsuţa galbenă, Jókai a avut voie să reînceapă lucrul. Ce fericire, că iarăşi poate să se dedice scrisului! A terminat romanul „Al meu, al tău, al lui” (Enyém, tied, övé) pentru gazeta "Patria" (A Hon) şi, ca să-şi impulsioneze propria "Cometă" (Üstökös), a început să publice într-însa un alt roman foileton, în stilul lui Jules Verne, intitulat „Până la Polul Nord” (Egészen az északi pólusig).<br />
<br />
Dorinţa de a-l imita pe Verne, nu numai că i-a stârnit pe criticii răuvoitori, care au început să-l batjocorească, dar i-a iritat şi pe admiratori. Când un Jókai doreşte să imite pe cineva şi îşi alege un Dickens sau un Dostoievski, e deja o coborâre a ştachetei, care nicidecum nu poate fi catalogată drept un semn de umilinţă. Darămite în cazul unui scriitor minor, situat valoric atât de departe de el! De cele mai multe ori, iniţiativele eronate de acest fel îşi poartă în germene pedeapsa, astfel încât nu numai că imitaţia n-a reuşit, dar Jókai, care ca şi scriitor îl depăşea într-atâta pe Verne, precum Mont Blanc se înalţă deasupra Turnului Eiffel, s-a situat în urma modelului ales, derutat de acest gen literar atât de înşelător. Verne crea mai întâi o intrigă, menită să-l ajute în vulgarizarea unor cunoştinţe de ştiinţe naturale sau de geografie şi abia apoi îşi plasa personajele în cadrul acesteia. De dragul poveştii şi al stilului lui Verne, Jókai contopea tot felul de date, cărora apoi le risipea aura de seriozitate şi le transforma cu multă fantezie în nişte bazaconii. Dacă Verne, aşa cum se pricepea, populariza ştiinţa, Jókai propovăduia nişte teorii pseudoştiinţifice. În vreme ce Verne se baza pe minte, pe nişte construcţii atent elaborate, Jókai îşi lăsa imaginaţia să zburde neînfrânat.<br />
<br />
Cu toţii dădeau o interpretare greşită faptelor. Unii credeau că este o auto-umilire: „omul acesta nu-şi dă seama cine este cu adevărat"; alţii considerau că e dovada unei încrederi exagerate în sine: „îşi închipuie că orice îi este permis". Nici unii, nici alţii nu aveau dreptate. Lui Jókai pur şi simplu îi plăcuse stilul lui Verne şi, ca să se distreze, a încercat să scrie ceva asemănător. Mai tîrziu, a scris în aceeaşi manieră „Romanul melcilor" (A csigák regényé), poate nu atât de dragul popularei metode Verne cât pentru a-şi pune în valoare colecţia de cochilii din dulapul de sticlă. Poate nici nu şi-a pus problema, ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă un Jókai. El s-a gândit atunci doar la tot ce li se cuvine melcilor.<br />
<br />
Fără nici o îndoială, îi lipsea orgoliul de mare scriitor, care nu se abate un centimetru din drum, parcurgând, ca şi corpurile cereşti, o orbită prestabilită. Nu făcea parte nici dintre mărunţii însemnaţi, pe a căror călimară stătea un daemon şi îi avertiza ori de câte ori îşi înmuiau pana în cerneală: „Nu-ţi risipi faima dobândită!". Jókai era un Crassus, care îşi permitea să-şi schimbe banii fără să aibă grija mărunţişului primit ca rest. Îşi trata talentul după cum avea poftă. El n-asculta doar şoaptele muzelor, nu scria de dragul istoriei literare, ci de multe ori se revela ca o fire filantropică, care dădea de pomană arginţii din tezaurul propriului talent. De exemplu, a scris piesa „Milton", după ce un actor orb din Germania l-a întrebat: ar putea scrie o dramă în care să joace şi un artist lipsit de vedere?<br />
<br />
Îl atrăgeau insolitul şi extraordinarul. Îi plăcea să bibilească scrieri dintr-un gen cu care încă nu avusese de-a face. Vreme de două decenii a tot adunat arhaisme şi expresii din maghiara veche, îndesându-le cu râvnă în carneţele, pentru că ar fi dori să scrie romanul „Levente" numai şi numai în graiul vorbit pe vremea regilor din casa lui Árpád, de la primul capitol până la sfârşit. Către sfârşitul vieţii, când şi-a dat seama că materialele adunate îi erau totuşi insuficiente, a abandonat planul atât de drag inimii sale şi a transpus subiectul într-o dramă scrisă în limba obişnuită a lui Jókai. Se prea poate ca imitaţiile după Verne să fi fost generate tot de asemenea capricii.<br />
<br />
<br />
traducere de Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Mikszáth Kálmán - Jókai Mór élete és kora (Viaţa şi epoca lui Jókai Mór), pag. 91-93.<br />
Editura Dacia, Cluj, 1973, vol. II, pag. 129-132.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ETERNUL JULES VERNE<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Despre Ion Hobana am scris substanţial în Anticipaţia românească, unde portretul său expune atât imaginea povestitorului, cu merite de netăgăduit în redresarea SF-ului nostru din naufragiul proletcultist general al anilor 1950-1960, cât şi pe cea – mult mai cuprinzătoare – a exegetului literar. Pentru mulţi, numele său rămâne puternic legat de cel al lui Jules Verne, datorită interesului arătat de timpuriu vieţii şi operei anticipatorului de la Amiens, dar şi ca urmare a duratei şi diversităţii formelor de „colaborare” cu memoria acestuia. Mai multe traduceri, dintre care pomenesc acum doar romanele Insula cu elice şi Cele 500 de milioane ale Begumei, reprezintă o contribuţie personală în difuzarea, la noi, a operei verniene, iar cărţi ca Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne (1979) şi Jules Verne în România? (1992) sunt construcţii critice cărora, în domeniu, nu le văd încă, pe teren românesc, concurenţa.<br />
<br />
Seria acestora din urmă continuă ritmic şi neabătut, ca o dovadă peremptorie că materialul de explorat este cu adevărat imens, iar, pe de altă parte, disponibilităţile cercetătorului român pentru exploatarea substanţialului rezervor al creaţiei şi exegezei verniene rămân pe mai departe valide şi active. Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti (Editura PRO, Bucureşti, 2004) reprezintă cartea pregătită de Ion Hobana drept omagiu pentru anul comemorativ al centenarului morţii autorului celebrelor „Călătorii extraordinare” (2005).<br />
<br />
Între 1863 şi 1905 (24 martie, ziua când „îşi încheia extraordinara călătorie terestră, trecând în lumea personajelor sale”, cum scrie Hobana), Jules Verne şi-a publicat majoritatea romanelor, câteva rămânând să apară în continuare, postum, cu paternitate recunoscută sau în colaborări mai mult ori mai puţin elucidate. Despre om şi operă s-a scris şi cât a trăit, dar abia secolul scurs de la moartea sa a stârnit o veritabilă efervescenţă a cercetărilor biografice, a analizelor de text şi a speculaţiilor de tot felul în jurul figurii acestui autor prolific, explorator al necunoscutului geografic şi al miracolelor tehnico-ştiinţifice întrezărite la orizontul timpului său. În exegeza de tip istorico-literar s-a născut o subdisciplină pe care practicanţii ei o numesc, cu orgoliu, „vernologie”. Treptat, admiratul şi controversatul maestru din Amiens a ajuns, metaforic vorbind, în situaţia copacului năpădit de iederă în aşa măsură încât frunzişul compact al interpretărilor îi cuprinde tulpina şi crengile în manşoane verzi, groase, căţărându-se tenace până spre ramurile mai firave din vârf. Nimic nu rămâne nedescoperit, neobservat cu atenţie, neanalizat din toate perspectivele posibile, „neconsumat”, în fond, fiindcă iedera se hrăneşte nu numai cu produsele aspirate prin viguroasa ei rădăcină, ci şi cu seva extrasă discret din corpul folosit drept sprijin pentru propria înălţare deasupra pământului. În această cursă ambiţioasă, iedera reuşeşte uneori chiar performanţa de a sufoca arborele-suport, oferind ulterior priveliştea propriei sale remodelări insolite pe o formă asumată. Acesteia din urmă, frunzişul de împrumut îi simulează prosperitatea postumă – situaţie deconspirată şi contrazisă doar de ramurile uscate ce ies la iveală în prelungirea trunchiului invadat temeinic de o viaţă străină.<br />
<br />
Nu este cazul copacului simbolic Jules Verne, viu chiar şi la o sută de ani după ce omul care i-a dat numele s-a retras din scenă. Iedera exegezei zburdă mai departe pe un trunchi indestructibil, apt să dejoace intenţii asasine şi să păstreze astfel raporturile fireşti cu „agresorul” căţărat în cârca sa. Andrew Martin, autorul volumului The Mask of the Prophet. The Extraordinary Fictions of Jules Verne (1990) nu rămâne singurul prohoditor al operei verniene, pe care o declară legendară, dar fundamental necitită şi în pericol să zacă de-a pururi pe rafturile prăfuite ale bibliotecilor. Cât despre exegeţii preocupaţi de o asemenea „antichitate” bună să emoţioneze doar nişte suflete fanatice, de colecţionar, interesul lor i se pare generat, în cel mai lăudabil caz, de o pasiune pur bibliofilă. Pentru cercetătorul englez, Verne n-ar fi astăzi decât obiect de curiozitate extravagantă: „un brontozaur literar, un monstru inofensiv sortit dispariţiei datorită unei schimbări nefavorabile în ecologie, fiind înlocuit de specii mai puternice şi destinat să supravieţuiască doar ca piesă de muzeu”.<br />
<br />
Iată cum iedera căţărată pe un trunchi încă în vigoare încearcă să gâtuie copacul, îmbrăţişându-l tandru şi stăruitor cu mlădiţele ei de cuvinte! Unor asemenea acţiuni bazate pe aproximări teribiliste, generatoare de păgubitoare prejudecăţi, Ion Hobana s-a grăbit mereu să le dea replica potrivită. Modul său de a face studiu istorico-literar presupune apelul sistematic la document. Oricât de plastice şi de spectaculos ambalate în figuri de stil, formulări de felul celei de mai sus îi devin suspecte, încât pune neîntârziat semne de întrebare deasupra lor. Nimic nu poate „contra” mai eficient extravaganţa critică gratuită – dovedind-o ceea ce şi este: simplă părere subiectivă, lipsită de un suport real – decât confruntarea conţinutului său cu datele exacte ale realităţii. În căutarea acestora, Ion Hobana nu refuză să facă operaţiuni delicate şi chiar dificile din punct de vedere practic, precum studiul de arhivă, cercetarea dosarelor de corespondenţă ale editorului parizian Hetzel, a presei româneşti şi străine din veacul al XIX-lea şi de la începutul secolului XX, ori explorarea unor monumente de bibliografie greu de „înghiţit”, precum Index Translationum. În acesta din urmă, de pildă, găseşte răspunsul de necontestat la afirmaţiile incitante, dar neîntemeiate ale lui Andrew Martin. Cifrele seci din statistici dezumflă imediat baloanele colorate ale criticii superficial-jucăuşe, prezentându-ni-l pe „brontozaur”, pe „defunctul” şi „necititul” Jules Verne în situaţia – oarecum stranie pentru detractorii săi – de conducător de pluton în marea cursă a traducerilor actuale, cu mult înaintea lui Balzac, Stendhal, Dickens, Alexandre Dumas, Mark Twain şi atâţia alţii. Or, ar fi greu de presupus că editorii de astăzi, ca şi bătrânul Pierre-Jules Hetzel de odinioară, îşi investesc cu atâta râvnă averile în cărţi necumpărate de cititori, doar ca să menţină gratuit în vitrinele lumii imaginea unei fosile privilegiate.<br />
<br />
Demarcându-şi cu precizie ţinta, cercetarea de acum a lui Ion Hobana îl vizează pe Jules Verne în relaţia cu unele subiecte „româneşti” ale operei sale, dar şi, în sens invers, caută răspunsul mediilor carpato-danubiene din epocă la dovezile surprinzătoare ale unui asemenea interes. Capitolul „Măiestrul e mort” se leagă în mod nemijlocit de centenarul pomenit în debutul cronicii mele, exegetul tăindu-şi drum printr-o „avalanşă de articole în presa franceză şi în cea din întreaga lume”, materiale prilejuite de moartea ilustrului anticipator. Că a fost o avalanşă nu se poate tăgădui, din moment ce Magasin d’Education et de la Récréation, revista unde s-au publicat în foileton romanele verniene înainte de a fi tipărite de Hetzel în celebrele volume „in octavo”, contabiliza nu mai puţin de 350 de ziare care au trimis redacţiei condoleanţe cu prilejul nefericitului eveniment. Bineînţeles, Ion Hobana va fi interesat în mod special de ecourile româneşti, extrase direct de la sursă, din ziare bucureştene de limbă franceză, ca L’Indépendance roumaine şi La Roumanie, dar şi din presa de limbă română a timpului. Între acestea se numără publicaţiile ardeleneşti Familia, de unde e preluat titlul cu inconfundabilă marcă regională al întregului capitol, şi Luceafărul, din care nu mă pot abţine să citez şi eu o evocare „de epocă”, încărcată de un sentimentalism desuet, dar emoţionant, ajuns la întâlnirea cu o amuzantă limbă arhaică, nelipsită totuşi de savoare:<br />
<br />
<br />
„În fine sunat-a clopotul şi pentru bătrânul unchiaş cu graiu fermecat şi condeiu măestru. Sunat-a să plece în călătoria pe care nu ne-o mai poate descrie. [...]<br />
<br />
Cutreierat-a pampele Americei-de-sud; preeriile Australiei; rătăcit-a prin codrii «nevăzuţi şi neauziţi» ai Africei; avântatu-s-a în câteva rânduri pe la poli, ba şi prin centrul pământului a făcut un voiaj în felul său. Pe supt mare a alergat neted 80.000 (de fapt 20.000 – I. H.) de leghe, în luptă cu elementul turbat şi cu polipii îngrozitori. Graţie colosului de locomotivă (invenţie proprie), care duce trei vagoane şi e adaptată cu astfel de meşteşug, încât merge nebună şi pe apă şi pe uscat – s-a avântat prin Indii, convingându-se de avuţiile fabuloase ale ţării, de fanatismul sepoy-lor, de voinţa de fer – nu o dată crudă, brutală – a Englezilor. Încunjurat-a pământul în 80 de zile, întrecând mult şi bine Olandezul zburător, căruia până la Batavia îi trebuiau trei luni în capăt. Ba abătutu-s-a şi prin Carpaţii noştri, aducând aparate de proiecţiune şi fonografe.<br />
<br />
Când se plictisia de globul nostru, zbura în glonţuri de tun cătră lună, prin sistemul solar şi aşa mai departe, Dumnezeu ştie până unde.”<br />
<br />
<br />
Acest regal al documentului original, descoperit în pagini prăfuite şi servit nouă, astăzi, spre minunare şi degustare rafinată, continuă şi în capitolul „Portret în oglinzi”. Desprins de urgenţa şi de emoţiile momentului funerar, Ion Hobana caută aici semnele pătrunderii operei julesvernene în spaţiul românesc, precum şi mărturiile proaspete ale receptării ei de către români, de la prima însemnare identificată în Convorbiri literare (1 ianuarie 1873) şi până la controversele prilejuite de apariţia în limba română a Castelului din Carpaţi. Informaţiile inedite şi, trebuie spus, impresionante ca număr pe care le furnizează cercetătorul permit să ne orientăm în cronologia traducerilor iniţiale, destule romane din ciclul „Călătoriilor extraordinare” fiind publicate ca foiletoane în ziare uitate – vorba cronicarului de la Luceafărul – până şi de Dumnezeu. Urmărind fluxul traducerilor, Ion Hobana nu neglijează nici măcar zvonurile care circulau pe seama scriitorului. Pe toate acestea le verifică scrupulos, în speranţa de a le găsi sursa în presa franceză, înainte de a le taxa drept pure invenţii autohtone. Aşa se întâmplă, bunăoară, cu o ştire din ziarul Românul, care „deconspira” în 1888 aşa-zisa intenţie a lui Jules Verne de a scrie un roman cu acţiunea plasată la Viena, alegându-şi drept personaj principal „clopotarul” turnului Sf. Ştefan. În Biblioteca Academiei Române, autorul descoperă o carte de vizită cu un mesaj convenţional trimis de Jules Verne unei domnişoare din Focşani, iar din alte biblioteci ies la iveală scurte scrisori adresate altor corespondente românce, din Galaţi. Mai aflăm amănunte interesante, unele de-a dreptul amuzante, despre spectacolele de la Bucureşti şi Iaşi cu piesa Ocolul pământului în 80 de zile, cinci acte şi 15 tablouri de Adolphe d’Ennery şi Jules Verne. Iar articolele rezervate scriitorului francez de Elie Dăianu, D. P. Barcianu şi Ilarie Chendi (acesta din urmă un chiţibuşar caustic şi complet refractar la opera recenzată) contribuie şi ele, cum spune Hobana, la închegarea unui portret vernian „în oglinzile cu ape tot mai adânci ale conştiinţei noastre critice”. Spectacolul acesta, care a mobilizat din plin resursele detective ale cercetătorului, ni se transferă în decoruri şi culori autentice, cu promisiunea unor reveniri ulterioare, menite să-i lărgească perspectiva prin noi descoperiri.<br />
<br />
Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti mai abordează, cum spuneam, şi discuţia unor romane pentru care autorul francez a ales fie locaţii „româneşti” ale subiectului, fie personaje a căror stare civilă – în ciuda numelor cu o rezonanţă adesea extravagantă, de nerecunoscut – trimitea nemijlocit la românii transilvăneni, la valahi, moldoveni, dobrogeni şi basarabeni. Ion Hobana angajează, astfel, analiza romanelor Încăpăţânatul Kéraban, Castelul din Carpaţi, Claudius Bombarnac şi Pilotul de pe Dunăre (în varianta iniţială: Frumoasa Dunăre galbenă). În cazul unora, nu este pentru prima dată că o face: în unghiul ei de cuprindere generală, monografia Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne nu putea să le excludă participarea, fie şi episodică, la tratamentul rezervat integralei verniene. Acum, însă, exegetul întârzie îndelung asupra diverselor aspecte şi probleme ridicate de scrierile amintite, cu intenţia clară de a le stoarce de semnificaţii ca pe nişte fructe exotice. Toate instrumentele analizei sunt angajate în această operaţie, de la relatarea amănunţită a subiectelor până la analiza de nume şi toponimii (cu sugestiile consecutive), de la exploatarea sistematică a dovezilor epistolare, a actelor din dosare judecătoreşti, până la investigarea răbdătoare a surselor (jurnale de călătorie, povestiri istorice şi geografice, hărţi) pe seama căror scriitorul pare să-şi fi făcut documentarea pentru romane. Aşa cum ne-a obişnuit şi din alte studii, Ion Hobana se bazează în cercetările sale nu numai pe lecturi proprii, ci şi pe lecturile altora, pe observaţiile, judecăţile şi deducţiile lor. Ele sunt chemate frecvent în sprijin, dar nu de puţine ori corectate sau chiar respinse în funcţie de argumente a căror temeinicie i se impune criticului cu evidenţă. Analiza tuturor „mărturiilor” la care poate ajunge este, de asemenea, un spectacol intelectual preţuit, în care nu mă îndoiesc că vernologul român găseşte mari satisfacţii.<br />
<br />
Erudiţia lui Ion Hobana tinde să se manifeste în forme academice, dar spiritul care o alimentează e complet străin de academism. Lecturi temeinice, bibliografii imense parcurse cu atenţie şi neobosit; ambiţia lăudabilă de a nu lăsa nimic neinvestigat, de a nu rosti nici o judecată rămasă fără sprijin într-un document; tentaţia unor demonstraţii clare, logice, exacte şi, în măsura posibilului, exhaustive; toate acestea fac o excelentă zestre pentru un exeget de tip universitar. Numai că ele apar, în cazul de faţă, dublate de calităţi provenite din alte zone, ale creaţiei, pe care în general academismul nu le cunoaşte, ori şi le refuză în mod deliberat. Un demon al polemicii, mai îmblânzit acum decât în anii tinereţii; refuzul uscăciunii didactice şi al pedanteriei, al tonului profesoral; recursul discret la umor, la ironia fină, expurgată de răutăţi; plăcerea povestirii detaliate, fie că e vorba de un subiect literar, fie că discută un document de dosar judecătoresc; în sfârşit, bucuria de a semnala noi descoperiri, chiar şi dincolo de limita de la care alţii se retrag în scepticisme sterpe şi în acreală; asemenea însuşiri caracterizează mai degrabă scriitorul dintotdeauna, neîngrădit în reguli stricte şi în prejudecăţi, dispus să-şi învăluie obiectul atenţiei nu doar în curiozitate savantă, ci şi în iubire.<br />
<br />
În eternitatea sa imprescriptibilă, Jules Verne profită din plin de pe urma conjuncţiei acestor divergente calităţi.<br />
<br />
<br />
Ion Hobana - Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti<br />
Editura PRO, Bucureşti, 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: CORNEL ROBU<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN STUDIU ÎN ALBASTRU<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Pe prima pagină a cărţii sale, „O cheie pentru science-fiction", Cornel Robu a ales să pună „O admonestare (La adresa atâtor scriitori de science-fiction)", scrisă de Clive Staples Lewis, autorul celor şapte cărţi din seria Narniei, dar şi al unei trilogii SF, din care la noi s-a publicat doar primul volum, „Departe de planeta tăcută" (Editura Logos, Cluj, 1995). Am mai pomenit numele lui Lewis şi altă dată, deoarece el este Scepticul ce urăşte miturile (Misomythus) căruia J. R. R. Tolkien (Philomythus) i-a dedicat programatica „Mythopoeia". Ei bine, „An Expostulation (Against too many wriers of science fiction)" respinge toposurile, personajele schematice şi intrigile de duzină din producţiile science-fiction comerciale („Aceleaşi vechi, plate taclale,/ Cu amor, spioni, hoţi, puşlamale") şi râvneşte să se înfrupte din „acea Uimire, acel Nesaţiu/ Ce nu-l găseşti decât în Spaţiu". În „echivalarea liberă" prezentată, crezul estetic al lui Cornel Robu apare mult mai pregnant exprimat decât cerinţele formulate de C. L. Lewis în poemul original, dar de ce ne-ar deranja acest lucru?<br />
<br />
Pentru prima oară, am auzit de „zăvorul" S.F.-ului şi „cheia" sublimului în ianuarie 1987. Venisem la Cluj pentru o întâlnire cu redacţia revistei „Echinox" din Cluj şi Cornel Secu, preşedintele Clubului SF „Helion" de la Casa Universitarilor din Timişoara, m-a rugat să trec şi pe la Facultatea de litere, să-l caut pe lectorul de la catedra de engleză. Am profitat de ocazie să trag un colţ din turta literară dospită pentru „Biblioteca Nova" (vezi nr.2 / 1987) pe spuza noastră şi astfel am obţinut interviul din „Paradox '87": „Să încercăm «cheia» sublimului în S.F.". Cu această ocazie am văzut şi celebra gazetă de perete pe care Ioan Groşan o umpluse cu bancuri despre Bulă, atunci când conducerea Asociaţiei Studenţilor Comunişti (A.S.C.) îi ceruse să trezească interesul cititorilor.<br />
<br />
Ulterior, Cornel Robu ne-a trimis răspunsurile în scris şi aşa s-a întâmplat că acum cenaclul H. G. Wells se poate mândri cu faptul că suplimentul SF al revistei „Forum Studenţesc" a prezentat o parte din ideile legate de conceptul teoretic de „sublim" cu un an înainte ca ele să apară, cu ajutorul lui Peter Nicholls, în prestigioasa revistă engleză „Foundation" (nr. 42 / primăvara 1988): „A Key to Science Fiction: the Sublime". Eseul a fost remarcat de Élisabeth Vonarburg, care l-a tradus în franceză şi l-a publicat doi ani mai târziu în revista canadiană „Solaris" (nr. 92 / 1990), cu titlul: „Une clé pour la science-fiction". Alte sugestii au fost cuprinse de Peter Nicholls în articolul despre „Sense of wonder" din marea „The Encyclopedia of Science Fiction" 1993), pe care-l semnează împreună cu teoreticianul clujean. De altfel, Cornel Robu a scris şi articolul despre România din această carte.<br />
<br />
Prima apariţie în volum a conceptului de sublim a fost prilejuită de reeditarea lui Victor Anestin („În anul 4000 sau O călătorie la Venus", Editura Dacia, Cluj, 1986). A urmat prefaţa de la antologia „Timpul este umbra noastră" (Editura Dacia, Cluj, 1991), apoi o sumedenie de alte articole publicate în reviste şi almanahuri, ce au format coloana vertebrală a volumului apărut acum la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Cartea numără 612 pagini, dar ar fi trebuit să conţină cel puţin 800. Au rămas pe dinafară bibliografia operelor citate şi indexul de autori, care au fost întocmite, dar n-au putut fi incluse din cauza fondurilor insuficiente. Materialul publicat a fost structurat în şase secţiuni, fiecare de dimensiunea unei monografii critice de sine stătătoare: I. Preliminarii; II. Spaţiul; III. Paradigma sublimului în science-fiction; IV. Microcosmosul; V. Timpul; VI. Infinitul Complexional. Un întreg capitol, „Paradoxurile timpului în science fiction", a fost desprins din ansamblu şi păstrat în aşteptarea unor vremuri mai darnice.<br />
<br />
Cornel Robu consideră că cititorii se apropie de literatura S.F. dornici să trăiască „emoţia sublimului", o plăcere estetică greu de generat, aproape imposibil de definit, o „dialectică spirituală" ce transcede psihanaliza, ştiinţa, tehnologicul. Criticul protestează împotriva aglutinării tematice practicate de editurile româneşti, care, în încercarea de a împăca capra cu varza (cumpărătorii cu oferta), alătură science-fiction-ului alte genuri precum fantasy sau horror, grupându-le sub titulatura comună, de sorginte franceză, de „literatura şi artele imaginarului".<br />
<br />
„O cheie pentru science fiction" oferă un CRITERIU pentru recunoaşterea diferenţei specifice dintre toate aceste modalităţi de expresie, aşa cum gruparea în ordinea numărului atomic permite unui chimist să recunoască elementele chimice; aşa cum acul magnetic indică întotdeauna, „cu obstinaţie", Nordul. Pentru că, „în science-fiction Nordul este sublimul".<br />
<br />
Scopul declarat al autorului este de „a convinge pe cei neconvinşi de mai înainte şi a întări în convingerea lor pe cei deja convinşi". Vedem acum că citarea lui C. S. Lewis n-a fost un moft: ca şi Tolkien, Cornel Robu consideră că literatura generează „Secondary Belief", o credinţă secundară, sursă a sublimului. Demersul teoretic a fost însoţit de citate, unele prezentate in extenso, menite să constituie tot atâtea argumente de netăgăduit, să susţină cu eleganţă colonada unui edificiu critic destinat să ofere curioşilor o panoramă completă a „ştiinţificţiunii".<br />
<br />
„O cheie pentru science-fiction" este prin ea însăşi o carte sublimă.<br />
<br />
<br />
Cornel Robu - O cheie pentru science-fiction<br />
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN TRATAT DESPRE SF<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Contrazicând o fragilitate fizică evidentă, Cornel Robu este un cercetător înzestrat cu o tenacitate extraordinară. Datorită acestei calităţi, morale în fond, avem astăzi un veritabil Tratat al SF-ului, comparabil cu unele întreprinderi de mari dimensiuni tipografice ce şi-au câştigat faimă în domeniu – şi, în acelaşi timp, diferit de ele. Elveţianul Pierre Versins a dat o impresionantă Enciclopedie a utopiei, a călătoriilor extraordinare şi a SF-ului. John Clute şi Peter Nicholls semnează mai multe ediţii ale altei enciclopedii voluminoase şi de bun răsunet internaţional. Ambele sunt „cărţi de căpătâi” pentru cine doreşte să se orienteze temeinic în labirintul temelor, ideilor şi personajelor de tot felul care circulă prin domeniul nostru. Belgianul Jacques van Herp ne-a lăsat Panorama de la science-fiction, concepută ca un îndrumar tematic, ceva între istoria generică şi enciclopedie. Brian W. Aldiss a produs, în Billion Year Spree, o amplă privire istorică asupra SF-ului, direcţie de cercetare fertilă, din moment ce găsim înşiruite în sensul ei şi scrierile altor exegeţi, la care putem face apel cu folos de vreo câteva decenii încoace: James Gunn, Brian Stableford, Damon Knight, Robert Philmus etc. Prezentând fie la modul enciclopedic, fie la modul istoric genul, volumele acestea ating, fără îndoială, şi aspecte teoretice fără de care specificul domeniului n-ar putea fi descris. Prea puţine lucrări sunt, însă, dedicate cu prioritate – ca să nu zic exclusiv – problemelor de teorie literară ale anticipaţiei. La prea puţine găsim aşadar accentul mutat, dinspre o factologie disciplinată prin tratament diacronic, spre o cuprindere aprofundată, savantă, a mecanismelor descifrabile în SF. Până şi lucrarea lui Darko Suvin, intitulată promiţător: Pour une poétique de la science-fiction, nu este decât în parte o încercare de teoretizare, pe un evantai de probleme restrâns la relaţia utopie-SF.<br />
<br />
O abordare teoretică decisă a mai fost semnată, la noi, de Florin Manolescu. Despre cartea sa din 1980, Literatura S. F., am spus că a reprezentat, la apariţie, un veritabil manual al genului, prin ţinută academică, prin exactitatea demonstraţiilor şi prin concizia expunerii. Îmi menţin neschimbată părerea, afirmând în plus că lucrarea îşi păstrează până astăzi, nealterate, trăsăturile, valabilitatea şi interesul, inclusiv acel caracter de „manual”, deloc inconfortabil pentru un critic şi teoretician de formaţie şi structură universitare. Cornel Robu are formaţie şi structură asemănătoare, lucru atestat de numeroasele sale articole şi studii despre anticipaţie, ucronie şi utopie, răspândite – în intervalul mai multor decenii – prin reviste literare (în special Tribuna şi Echinox), prin diverse publicaţii specializate (almanahuri, fanzine, mai recent reviste electronice), dar şi în paginile unor erudite periodice de mai strictă orientare tematică, precum Studia Universitatis „Babeş-Bolyai” Series Philologiae, iar în străinătate, în prestigioase reviste dedicate genului: Foundation (Marea Britanie), SFRA Review (SUA), sau chiar în The Encyclopedia of Science Fiction a deja pomeniţilor Nicholls şi Clute. Desfăşurată „pe traseu”, lectura acestor studii mi-a permis să redactez articolul rezervat autorului lor în Anticipaţia românească, dar şi să întrezăresc ţinta efortului său exegetic. O ţintă în mare parte atinsă prin apariţia masivului şi substanţialului volum intitulat O cheie pentru science-fiction (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004), amintitul Tratat.<br />
<br />
Când vorbesc de tenacitatea lui Cornel Robu, o fac, aşadar, în deplină cunoştinţă de cauză. Nu e puţin lucru să-ţi urmăreşti proiectul o viaţă întreagă, să construieşti în sensul lui piese disparate, pe care să le refaci continuu, perfecţionându-le şi distribuindu-le la locul cuvenit într-un ansamblu gândit şi regândit „din mers”; iar rezultatul să fie această carte de peste şase sute de pagini în format mare, şi care putea fi completată, pe uşor, cu alte două-trei sute! Lipsesc, din păcate, din prima ediţie, foarte utilii indici de nume proprii şi de titluri. Şi nu din vina autorului, care îi are de mult pregătiţi, ci din pricina unui supliment de efort financiar la care editura, cu toate strădaniile sale vizibile în rezultatul tipografic efectiv, pare să nu mai fi putut face faţă, încât îi amână pentru o ediţie ulterioară. „Lipseşte” apoi o mare parte din secţiunea V (Timpul), material lăsat de autor pe dinafară întrucât, prin dimensiune, ameninţa să dilateze excesiv cadrul secvenţei respective, dezechilibrând construcţia de ansamblu. O notă ce încheie pe ton discret-ironic subcapitolul Paradoxurile timpului în science-fiction sugerează că, din acest punct abia enunţat al problemei, începe de fapt o altă carte, rămasă şi ea în seama şansei viitoare. Volum deocamdată virtual, ar urma să-l citim, la apariţie, în strictă conexiune cu proiectul actual, căruia i-ar da amploare şi adâncime ideatică, neieşind deci – ca preocupări şi structură – din universul teoretic al tomului deja publicat.<br />
<br />
Tenacitatea în sine nu reprezintă un argument pentru valoarea unei scrieri, dacă ar fi neînsoţită şi de prezenţa altor calităţi, cu adevărat definitorii în cazul operei critico-teoretice. Pe acestea din urmă, autorul le are, indiscutabil. Le-a evidenţiat pe parcursul elaborării nu tocmai simple a cărţii discutate aici, iar momentul de sinteză la care s-a ajuns le pune şi mai limpede în evidenţă. Cornel Robu este un cercetător dotat şi temeinic, cu „mâna” făcută la nivelul interpretării literaturii române în general (analiza romanului îndeosebi), dar interesat în chip aparte de „excentricitatea” genului SF. El s-a dovedit, prin urmare, capabil să-şi concentreze eforturile analitice spre problemele nerezolvate ale acestui domeniu marginal şi, nu de puţine ori, marginalizat din prejudecată de mainstream-ul literar. Deşi în mod cert simpatizant al anticipaţiei, privirea sa nu este a unui fan comun, declarat cu orgoliu şi dispus la o relaţie excesiv-pasională cu materia iubirii sale, ci a analistului lucid, obişnuit cu valorificarea critică a textelor abordate. Aspiraţiile cărţii sunt fixate în registrul unor obiective superioare, fapt înregistrat încă din primele alineate ale Argumentului pro domo cu care se deschide volumul:<br />
<br />
<br />
„O cheie pentru science-fiction este [...] o carte de teorie literară care, în esenţă, îşi propune să formuleze o estetică a literaturii sf, ceea ce la noi până acum nu s-a făcut, iar în străinătate nu s-a făcut din unghiul de abordare şi interpretare adoptat aici, adică luând drept «cheie» pentru întregul domeniu sf (literatură, mai ales, dar şi film sau grafică) conceptul estetic al sublimului, în ipostaza inedită şi specifică sub care acesta se manifestă în science-fiction, aceea cunoscută sub numele de «sense of wonder».”<br />
<br />
<br />
Teoretizările mai vechi băteau multă monedă pe o serie de relaţii simple, căutate între SF şi domeniile învecinate (fantastic, feeric, utopie), între SF şi ştiinţă, între SF şi „marea literatură”, în speranţa că testarea acestora va avea drept rezultat nişte delimitări sigure, utile în definirea corectă a genului nostru. Cercetarea îşi propunea implicit nişte concluzii practice, privitoare la limitele admisibile ale fanteziei specifice, ori la scopul ultim al scrierilor de SF, restrâns adesea la obiective comode şi oarecum vulgare (popularizarea ştiinţei, avertismentul social obligatoriu, divertismentul juvenil). Orientarea tematologică era dispusă să se amestece lejer cu cea sociologizantă, psihologizantă, ori cu relatarea istoricistă, superficial narativă, lucru ţinând mai degrabă de cocteilul eseistic şi, în ultimă instanţă, de amatorismul critic, nicidecum de temeinicia unui sistem. Faţă de asemenea poziţionări „critice” ambigue, altele, mai dogmatice, vizau nu o singură dată obiective politice suspecte, pe care o dispută „teoretică” în jurul relaţiei „optimism şi pesimism în SF” părea să le poată înclina într-o parte sau în cealaltă, în funcţie de comandamentele strategiilor de partid. Cornel Robu e conştient de ridicolul devierilor de la literar spre enormităţile oportuniste ale exegezei, ca şi de importanţa unor instrumente proprii, adecvate, prin care teoretizarea să poată exprima constatări cu adevărat valabile pentru domeniul special de care se ocupă în cazul dat.<br />
<br />
Faţă de unele articole mai vechi, unde spiritul ghiduş al autorului era slobozit din lesă şi lăsat să-şi facă zburdalnicele curse printre ironii retorice şi diverse alte otrăvuri ale polemicii, Tratatul final este mai reţinut ca ton şi, în consecinţă, mai profund în cugetare. Ironia există, însă funcţia ei e acum mai subtilă, iar polemica prilejuită de întâlnirea cu prejudecăţile (şi cu colportorii lor, atunci când aceştia apar la vedere, în arenă) are mai multă discreţie, sacrificând din plăcerile luptei în sine în favoarea unei pledoarii argumentate inteligent. Autorul discută, inevitabil, nu numai texte, ci şi realităţi socio-literare efective, menite să facă posibil sau să paraziteze, să stânjenească destinul firesc al operei SF. Complexitatea materialului discutat conduce implicit la o complexitate a argumentelor, ca şi la folosirea elastică a modurilor de argumentare. Atitudinea auctorială se adaptează astfel obiectivelor vizate de gestul critic şi de teoretizarea constructivă. În acest proces, pledoaria nu poate face abstracţie uneori de reluarea unor clişee, fiindcă problemele ce păreau lămurite prin abordări anterioare nu se prezintă în acelaşi chip pentru toată lumea. De pildă, precizează din nou autorul:<br />
<br />
<br />
„O carte poate fi, concomitent, şi «SF» şi «bună» – iată miza primă a pledoariei care urmează. O cheie pentru science-fiction este o carte care se adresează în egală măsură celor care citesc science-fiction, cât şi celor care nu citesc; este o pledoarie care-şi propune să-i convingă şi pe cei ce nu erau de mai înainte convinşi, nu doar pe cei care, oricum, citesc şi cunosc science-fiction, ştiind că merită să consume timp, intelect şi bani în acest scop.”<br />
<br />
<br />
Asemenea obiective ale demonstraţiei rămân actuale în măsura în care prejudecăţile „populare” formulate vizavi de gen încă se dovedesc neerodate de timp. Teoreticianul le mai regăseşte şi la „arbitrii gustului” (termenul îi aparţine), cei ce dictează cote valorice în literatura generală şi care par să fi evoluat de la judecata primară, ca să nu spun primitivă (SF-ul nu poate fi, prin definiţie, bun; dacă-i o carte bună, atunci nu-i SF), spre strategii mai rafinate, bunăoară aceea de a cere genului, pe ton imperativ, să-şi valideze existenţa printr-o estetică proprie. Cornel Robu ridică mănuşa, convins că nimic nu ar putea răspunde mai bine acestei provocări arogante decât însăşi estetica respectivă. Şi nu un simulacru critic bazat pe aproximările relaţionale şi interrelaţionale de care am mai pomenit, ci o estetică propriu-zisă, lucrată în termeni de exegeză academică, credibili şi capabili să convingă. Conştient de miză, Tratatul nu riscă să-şi expedieze grăbit descoperirile, sugestiile, soluţiile. Dimpotrivă, pretinde la rândul său, în replică: „îngăduinţa de a porni la drum cu pas agale, de a repeta poate lucruri pe care mulţi le ştiu deja, de a explica «băbeşte», de a demonta, demonstrativ, didactic şi fără humor, truisme şi clişee, derivaţii şi articulaţii etc.; dar, mai ales, de a consuma un amplu spaţiu tipografic cu citate in extenso: încă o dată, ultimul argument, şi cel mai convingător, rămâne citatul, citatul în sine.”<br />
<br />
Acest mod meticulos, lipsit de grabă şi chiar dispus să atragă asupră-şi nemulţumirea celor dedaţi la lectură superficială, dornici să primească direct concluziile înainte de a osteni prin jungla de exemple în căutarea lor, i se pare autorului soluţia cea mai potrivită în redactarea unei estetici valabile pentru SF. Proiectată sumar şi prezentată expeditiv, această estetică ar risca să eşueze la primul contact cu gheţarii plutitori ai vechilor prejudecăţi referitoare la gen. Cornel Robu optează în chip inspirat pentru temeinicie, pentru discuţia serioasă şi calmă, purtată într-un reţinut şi răbdător registru intelectual. El mizează, şi nu fără temei, pe faptul că însăşi masivitatea argumentaţiei va spulbera în cele din urmă rezistenţa tenace a formulelor preconcepute. În esenţă, Tratatul său este o amplă şi nedescurajată lecţie despre SF, destinată deopotrivă „profanilor” şi iniţiaţilor, fiindcă oricât de familiarizat ai fi cu acest domeniu special al literaturii şi al artelor contemporane, tot mai ai destule lucruri de aflat dintr-o asemenea cercetare pe cât de perseverentă, pe atât de savantă, aplicată unui material cu dimensiuni aproape de neconceput şi pe care vocabula „enorm” le sugerează vag.<br />
<br />
În ce priveşte termenii cu care operează autorul, e limpede că el nu poate face abstracţie de cei pe care cercetarea anterioară i-a impus într-atâta încât chiar şi limbile total străine de sunetul de fond anglo-saxon îi acceptă în limbajul curent: „hard”, „soft”, „sense of wonder” („uneori abreviat în glumă sau la modul cinic în sensawunda”, cum observa Edward James chiar într-un pasaj referitor la contribuţia lui Cornel Robu în figurarea unei estetici SF) etc. E de constatat, iarăşi, că nici temele clasice ale anticipaţiei (spaţiul, ciberspaţiul, timpul, inteligenţele extraterestre şi toate celelalte) nu vor lipsi din O cheie pentru science-fiction. Numai că autorul are abilitatea de a se referi la ele în abordări inedite, cu nuanţări proprii cărora le vom aprecia inevitabil subtilitatea. În discutarea microcosmosului, exegetul găseşte modalităţi speciale de tratare a problemei, vorbind, de pildă, de o vizualizare a subiectului de tip „analogic şi figurativ”, de o „vizualizare extrapolativă”, de „vizualizarea metonimică, non-figurativă”, sau chiar de „non-vizualizare”, ca modalităţi ilustrate în chip pregnant de SF. Când analizează timpul ca temă de anticipaţie, el se ocupă, între altele, de aspectul şi funcţiile „gradienţilor temporali” cu rol de acceleratori sau temporizatori, ori de simpli „creatori de adâncime” şi anacronism. „Granulaţia” timpului în science-fiction constituie, de asemenea, un subiect de interes în acest compartiment special al volumului, ceea ce dă iarăşi o idee despre nuanţele căutate/ descoperite acolo unde pentru alţi comentatori lucrurile erau mai simple şi mai lipsite de amănunte, ca o imagine a planetei Saturn surprinsă cu ochiul liber faţă de cea observabilă prin telescop.<br />
<br />
Pentru uzul esteticii pe care o prefigurează, Cornel Robu şlefuieşte o întreagă serie de termeni utili demonstraţiei sale. „Magnitudinile complexionale”, „senzaţia de pierdere”, „senzaţia de sublim”, conflictele rezultate din „diferenţe de nivel ontologic”, „ascensiunea şi căderea complexională”, „estetica distrugerii şi a coliziunii” – toate aceste noţiuni inedite în abordările critico-teoretice ale domeniului ar pretinde o descriere aparte, detaliată. Mă rezum deocamdată doar la enunţarea lor, subliniind eleganţa terminologică şi promiţătoarele deschideri intelectuale pe care le intuim în perspectiva lor. Dar în centrul acestui sistem teoretic neconvenţional stă sublimul însuşi, mai precis ideea de sublim, pe care autorul o reia din lecturi clasice şi romantice (Kant, Schiller, Edmund Burke, Pascal ş. a.), spre a face din ea însăşi „cheia” necesară înţelegerii adecvate a unui fenomen ca SF-ul, care a străbătut ca un meteorit enigmatic, dar strălucitor, întreg secolul XX, încât îl descoperim astăzi continuându-şi neabătut cursa spre miezul veacului XXI.<br />
<br />
Chiar dacă unora nu le place, relaţia sublim-SF reprezintă un punct de vedere creator, în adevăratul sens al cuvântului. Dezvoltând-o temeinic şi forjând în jurul ei inspirata serie de termeni-satelit, autorul a dat, în domeniul teoriei genului, o certă contribuţie originală. Întrucât sunt de acord cu conţinutul unei concluzii formulate pe un ton ceva mai retoric de Sorin Antohi, o reiau aici, cu constatarea că cei cincisprezece ani trecuţi de la emiterea ei până la apariţia acestui Tratat românesc despre SF nu i-au redus valabilitatea: „Putem să respingem cât vom voi teza foarte simplă a lui Cornel Robu, putem să-i demontăm demonstraţia (între altele, reproşându-i lectura reducţionistă a surselor): nu cunosc teorii care să reziste la astfel de încercări! Importantă este noutatea perspectivei, abilitatea susţinerii ei, pentru a nu mai vorbi de efectul secundar atât de scump fanilor: aducerea SF-ului în zona cea mai onorabilă, ba chiar prestigioasă, a dialogului intelectual.”<br />
<br />
<br />
Cornel Robu - O cheie pentru science-fiction<br />
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: J. R. R. Tolkien<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA GREŞELILOR GĂSITE ÎN EDIŢIILE TOLKIEN ROMÂNEŞTI<br />
<br />
Repet Ent (Györfi-Deák György)<br />
<br />
<br />
Lista de mai jos şi-a propus să adune cât mai multe dintre erorile descoperite în ediţiile româneşti ale cărţilor lui J. R. R. Tolkien. Ea va fi reluată, ediţie cu ediţie, pe măsură ce se va îmbogăţi cu noi şi noi greşeli de tipar ori „perle" ale traducătorilor. Printre ultimele sunt unele incredibil de grave, rezultate prin efectul combinat al oboselii tălmăcitorului şi al neatenţiei corectorului. Mulţumim tuturor care ne-au semnalat „bâlbele" de mai jos şi să sperăm că ele vor fi corectate în următoarele apariţii editoriale.<br />
<br />
<br />
SILMARILLION, 19<br />
este povestea lui Beren şi a lui LÚTHEIN, fecioara elfă<br />
Astfel câştigă el mâna lui LÚTHEIN<br />
<br />
SILMARILLION, 22<br />
atât în mitologia românească, precum şi în cea TOLKINIANĂ<br />
<br />
SILMARILLION, 197<br />
a azvârlit-o asupra lui MAEGLON<br />
<br />
SILMARILLION, 238<br />
în dreptul porţilor FOTĂREŢEI Nargothrond<br />
<br />
SILMARILLION, 264<br />
şi NEMAŢINÂND seamă de legăturile ei de sânge<br />
<br />
SILMARILLION, 268<br />
dacă regele nu binevoia să le DĂDEA giuvaierul<br />
<br />
SILMARILLION, 342<br />
giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de LÚTHEIN<br />
<br />
SILMARILLION, 408<br />
atunci s-a hărăzit această soartă, ca SARUMAN să se întoarcă<br />
<br />
SILMARILLION, 480<br />
în Nanduhirion, valea PÂRÂURILOR tainice<br />
<br />
<br />
<br />
CELE DOUĂ TURNURI 2000, 356<br />
În loc de: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel DORUL însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea" ar fi trebuit să apară: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel Chipeş şi încă mai sălăşluiesc acolo. Chiar şi aşa, Gondorul însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea"<br />
<br />
<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 396<br />
În loc de: „ZIRAK-ZIGIL" ar fi trebuit să apară: „Zirak-Zizil"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 415<br />
În loc de: „Balin, fiul lui FUNDON" ar fi trebuit să apară: „Balin, fiul lui Fundin"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 407<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Poate în semn de dragoste pentru mine."<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428<br />
un rând al corectorului uitat în text:<br />
„...vezi volumele I 20 [?], şi III 486 [?] - de corelat cu paginaţia volumului de faţă."<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436<br />
În loc de: „ARVEDIU" ar fi trebuit să apară: „Arvedui"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 438<br />
În loc de: „încă se mai AFLATU" ar fi trebuit să apară: „încă se mai aflau"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 443<br />
În loc de: „Când va veni REGLE înapoi" ar fi trebuit să apară: „Când va veni regele înapoi"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 450<br />
În loc de: „RÓMENDOCIL" ar fi trebuit să apară: „Rómendacil"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 455<br />
În loc de: „Regele ONDOBAR şi amândoi fiii săi" ar fi trebuit să apară: „Regele Ondoher şi amândoi fiii săi"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 462<br />
În loc de: „iar el a murit doisprezece ani după tatăl său" ar fi trebuit să apară: „iar el a murit la doisprezece ani după tatăl său"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 472<br />
În loc de: „căci fără bunăvoinţă A Stăpânului Elrond" ar fi trebuit să apară: „căci fără bunăvoinţa Stăpânului Elrond"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 481<br />
În loc de: „La aceeaşi VEME" ar fi trebuit să apară: „La aceeaşi vreme"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 497<br />
Nota de după cuvintele: „cu întreaga familie" a ajuns în pagina 498.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 503<br />
Nota de după propoziţia: „încetul cu încetul numărul lor a sporit din nou" a ajuns în pagina 504.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522<br />
În loc de: „THOR scapă împreună cu Thráin" ar fi trebuit să apară: „Thrór scapă împreună cu Thráin"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 523<br />
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea" ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 525<br />
În loc de: „Denethor al III-lea" ar fi trebuit să apară: „Denethor al II-lea"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 527<br />
În loc de: „Ia orice cal POFTEŞI" ar fi trebuit să apară: „Ia orice cal pofteşti"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 529<br />
În loc de: „26 decembrie" ar fi trebuit să apară: „25 decembrie"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 548<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Anul era la fel de lung precum este în zilele noastre."<br />
În loc de: „cuvântul yén, în limba QUENIA" ar fi trebuit să apară: „cuvântul yén, în limba quenya"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 549<br />
În loc de: „numite în limba QUENIA" ar fi trebuit să apară: „numite în limba quenya"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 553<br />
În loc de: „TÓRION" ar fi trebuit să apară: „Tárion"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 555<br />
În loc de: „şi le-am RE-NUMIT pe celelalte" ar fi trebuit să apară: „şi le-am renumit pe celelalte"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 556<br />
În loc de: „pe 25 martie 3012" ar fi trebuit să apară: „pe 25 martie 3021"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 561<br />
În loc de: „nu mai putea fi STÂMPĂRAT" ar fi trebuit să apară: „nu mai putea fi astâmpărat"<br />
În loc de: „După ÎNFRÂNGREA Puterii" ar fi trebuit să apară: „După înfrângerea Puterii "<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 565<br />
În loc de: „când s-a întors în ţara Pustietăţii" ar fi trebuit să apară: „când s-a întors în Ţara Pustietăţii"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 567<br />
Nu s-a tradus: „In this jargon 'tark', 'man of Gondor', was a debased form of 'tarkil', a Quenya word used in Westron for one of Númenorean descent; see III, 54."<br />
În loc de: „în volumul al II-lea, Cartea a Treia" ar fi trebuit să apară: „în volumul al II-lea, pagina 53 (ediţia engleză)"<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 568<br />
În loc de: „GRISHNÂKH" ar fi trebuit să apară: „Grishnákh"<br />
Pasajele dedicate căpcăunilor sau gnomilor ar trebui precedate de câte un rând liber.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TEOLOGIE ŞI TOLKIEN<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
După ce am răsfoit antologia critică „J. R. R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie", mi-am pus întrebarea: oare care dintre cei doi coordonatori l-a molipsit pe celălalt cu pasiunea de a explora lumea feerică a Pământului de Mijloc? Ca să mă lămuresc, am luat de pe raft prima carte scrisă împreună de Virgil Nemoianu şi Robert Lazu, „Înţelepciunea calmă" (Di@loguri în cyberspace), apărută cu trei ani în urmă la Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Am găsit ceea ce căutam în cel „De-al şaptelea di@log", dedicat literaturii programatic creştine, unde discuţia porneşte de la celebra afirmaţie a lui Malraux şi continuă cu Chesterton, C. S. Lewis, Julien Green, Nicolae Steinhardt, Vasile Voiculescu, Mircea Eliade. Tolkien apare în discuţie natural, ca un prieten comun, cunoscut de multă vreme de interlocutori.<br />
<br />
Această familiaritate m-a surprins. În momentul când a început să ruleze „Frăţia inelului", primul episod al trilogiei cinematografice „Stăpânul inelelor", Tolkien era un autor aproape necunoscut în România. Între timp, au apărut articolele doamnei Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi din revista „Convorbiri literare". Fanii internetişti au început să publice articole mai mici şi traduceri pe situl de critică literară „Pro-Scris". Totuşi, era prea puţin. Nemulţumit cu starea de fapte, Robert Lazu a scris monografia „Lumea lui Tolkien", apărută în 2004 la Editura Hartmann din Arad. Apoi, ca să-şi împlinească munca, a început alcătuirea antologiei de faţă.<br />
<br />
NEMOIANU Înţelepciunea calmă În „Marele Tolkien", articolul ce deschide volumul, Virgil Nemoianu reia firul închegat din gândurile mărturisite în "di@loguri" şi rememorează paşii făcuţi întru descoperirea lui Tolkien. Sosit în S.U.A. pentru studiile doctorale, a constatat cu surprindere cât de popular este autorul englez. I-a citit tetralogia şi şi-a dat seama că textele sunt mult mai adânci sau mai complexe decât păreau la prima vedere, că „dincolo de suprafaţa atât de colorată se aflau adâncimi pe care observatorii le descoperă treptat": există un prim strat al mitologicului, inspirat de legendele popoarelor nordice; apoi urmează nivelul alegoric, cu evidente conotaţii politice; e sesizabilă o anume filosofie a istoriei; iar îndărătul tuturor acestora există „un nivel spiritulal, etic, în esenţă _religios_".<br />
<br />
Cartea cuprinde trei secţiuni principale: „Tolkien între părinţii şi doctorii bisericii", „Maeştrii interpretării" şi „Lecturi mito-simbolice". Autorii studiilor provin din toate colţurile lumii: Austria, S.U.A., Australia, Anglia, Polonia, România.<br />
<br />
Pornind de la lucrările Sfântul Augustin (operă tradusă în româneşte atât de fidel de regretatul latinist Vasile Sav), Bradley J. Birzer scrie despre „Har şi voinţă în legendarium-ul lui Tolkien". „Credinţa este un act de voinţă inspirată de dragoste", îi mărturisea Tolkien fiului său Michael. Sfântul Augustin a impus viziunea platonică a două tărâmuri: Împărăţia Cerească desăvârşită şi copia sa coruptă. Credincioşii vieţuiesc în Cetatea Omului, dar trec prin lumea asemenea unor pelerini, ca şi nişte cetăţeni ai Cetăţii lui Dumnezeu. Scriitorul englez a plusat cu încă una: în afară de binecuvântata Frăţie a Inelului (Cetatea Divină) şi Orthancul condus de Saruman (Cetatea Omului), Pământul de Mijloc mai cuprinde o cetate ameninţătoare, turnul cel întunecat din Barad-Dűr, stăpânit de Sauron (Cetatea Diavolului).<br />
<br />
LAZU Lumea lui Tolkien „Muzica elfilor este ecoul unei muzici de o frumuseţe cu mult mai profundă", ne atrage atenţia Michael Waldstein în articolul „Tolkien şi Sfântul Toma despre frumuseţe". Cântecul Creatorului (Ilúvatar), din care a luat naştere lumea, stă la baza genezei din mitologia „Silmarillion". Ori Sfântul Thoma D'Aquino tocmai asta spune în comentariul operei lui Dionisie Areopagitul: „Toate lucrurile sunt create pentru a imita într-un fel frumuseţea divină". Lucrurile create de oameni reflectă în diferite moduri bunătatea lui Dumnezeu, adăugă noi splendori ca mărturii ale înţelepciunii divine.<br />
<br />
În „Tolkien şi thomismul. «Pământul de mijloc» şi stările lumii naturale", Andrew Nimmo porneşte de la operele unor gânditori neotomişti ca Jacques Maritain, Garrigou-Lagrange şi Étienne Gilson, apoi creionează un sistem al stărilor naturii, împărţindu-le în „ipotetice" şi „istorice". Sistemul poate fi aplicat şi pentru a clasifica creaturile din Middle Earth. Satanicul Melkor a pervertit soarta creaturilor, făcându-le pe cele muritoare să se teamă de moarte, dar în cele din urmă, prin eforturi şi sacrificii eroice, starea unora dintre ele este restaurată. O parte dintre ele îşi recapătă inocenţa paradisiacă la sfârşitul epopeii, după destrămarea Răului.<br />
<br />
Joseph Pearce porneşte de la premiza că politica şi economia sunt doar o anexă a teologiei şi filosofiei. În articolul „Individul şi comunitatea în «Pământul de Mijloc» al lui Tolkien", el consideră că schimbând filosofia efectele se vor resimţi în politică. Înlăturarea lui Dumnezeu duce automat la nesocotirea celor zece porunci. Pe vremea lui Lenin, Stalin, Hitler şi Mao, zeci de milioane de oameni au fost masacraţi în „cea mai sângeroasă beţie a Puterii din istoria omenirii". Tolkien susţine puterea Tradiţiei, drept călăuză şi ocrotitoare a societăţii. Tradiţia slujeşte drept „cârmă şi frână", moderând avânturile riscante ale Progresului.<br />
<br />
Pentru cei care contestă existenţa elementelor creştine din operele tolkienene, le recomandăm să citească „Stăpânul şi stăpâna inelelor" de Stratford Caldecott, un articol care revelează „prezenţa ascunsă a catolicismului lui Tolkien în «Stăpânul inelelor»". Tolkien a strecurat în poveştile sale o mulţime de elemente cristologice şi reprezentări ale Fecioarei Maria. E drept, nici unul dintre eroi nu poate fi identificat cu Mântuitorul, pentru că peripeţiile au loc în pre-istorie, înaintea Întrupării. Dar Inelul Suveran este distrus în ziua de Bună Vestire, moment crucial în care Sfânta Fecioară a rostit acel „Da" către Dumnezeu, acceptând astfel să-l nască lumii pe Mesia. Tolkien este un „sub-creator" pentru care credinţa a devenit fapt de cultură.<br />
<br />
Christopher Garbowski consideră că Pământul de Mijloc reprezintă „Componenta dialogică a creaţiei unui mit modern". Tolkien a recurs la variate forme de expresie pentru a-şi contura lumea: poezie şi proză. „Stăpânul inelelor" este atât epopee cât şi roman. „Silmarillion" pare să fie „un soi de carte de schiţe", lucru care a dus la compararea cu Leonardo da Vinci: amândoi creatorii şi-au finalizat arareori proiectele, însă au lăsat în urmă schiţe fascinate. Tolkien nu are un unic personaj principal, el are eroi. În creionarea lor, autorul l-a avut ca model pe legendarul Beowulf, despre care spunea: „nu are nici o loialitate părtinitoare, nici o iubire nenorocită; el este un om şi acest lucru constituie pentru el şi pentru mulţi o tragedie suficient de mare".<br />
<br />
Dintre autorii români, părintele Wilhelm Dancă, rectorul Institutului Romano-Catolic din Iaşi, scrie despre „Sacru, magic şi definiţii ale omului în cultura contemporană", cu referire la romanul „Stăpânul inelelor" şi ecranizarea acestuia. Felul aparte de a fi al lui Beorn, „Regele urs" din „O poveste cu un hobbit", m-a determinat să-i închin un studiu. Filosoful timişorean Robert Lazu, co-coordonator al volumului, realizează sinteza cea mai amplă, de aproape o sută de pagini, „Imagini şi simboluri în opera lui J. R. R. Tolkien. O ipoteză teologică".<br />
<br />
Traducerile lucrărilor au fost realizate de Marius Ivaşcu, Simone Györfi şi Laura Lazu. Curiosul poate afla mai multe despre autorii cuprinşi în antologie din prezentările de la sfârşitul volumului.<br />
<br />
<br />
Virgil Nemoianu şi Robert Lazu (coordonatori) - J. R. R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie<br />
Editura Hartmann, Arad, 2005.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII (3)<br />
<br />
J.R.R. Tolkien<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul precedent)<br />
<br />
<br />
1931<br />
<br />
Alături găsiţi ultimul meu portret - Moş Crăciun şi pachetele sale, 1931. Dacă veţi simţi că aşteptările voastre au fost înşelate, ori darurile nu sunt atât de numeroase ca altădată, aduceţi-vă aminte că în această zi de Crăciun suferă cumplit de mulţi oameni săraci din toată lumea, iar unii poate chiar sunt muritori de foame. Eu (împreună cu Fratele cel Verde) am încercat să fac colecte de mâncare şi haine, ba chiar şi de jucării, pentru copiii care nu vor primi nimic de la mamele şi taţii lor, în unele cazuri nici măcar o cină caldă. Pe aici a fost destul de cald - nu căldură în adevăratul sens al cuvintelor, dar destul de cald pentru Polul Nord, cu foarte puţină zăpadă. Ca urmare, Ursul Polar a fost somnoros şi leneş şi foarte încet atât la împachetat cât şi la orice alt fel de activitate diferită de cea a mâncatului - anul acesta a degustat cu multă plăcere toate felurile de bucate (ca să vadă dacă sunt proaspete şi bune, aşa zicea). Şi asta nu e cel mai rău lucru care s-a întâmplat. Mai că nu mi-ar veni să cred că e deja Crăciun, dacă n-ar fi făcut din nou ceva de-a dreptul ridicol. Nici n-aţi putea ghici, ce a mai putut să facă de data asta! L-am trimis într-una dintre pivniţe - noi îi zicem "gaura cu pocnitori" - , acolo, unde păstrez mii de cutii de artificii (cred că v-ar plăcea să le vedeţi, aşa cum stau rânduite toate cu etichetele la vedere, ca să se poată citi culoarea fiecăreia) - deci, aveam nevoie de douăzeci de cutii şi, fiind tare ocupat să sortez soldăţei şi copăcei de jucărie, l-am trimis pe el; iar el, din pură lene, i-a luat cu sine pe Băieţii-de-Zăpadă (ştiind prea bine că aceştia nu au voie să pună piciorul acolo), ca să-l ajute. Puştii au început să scoată artificiile din cutii, ursul a încercat să-i tragă de urechi pentru nesupunerea lor, omuleţii s-au împotrivit şi el a căzut, lăsând să-i pice POOF! lumânarea din labă fix pe grămada de artificii şi steluţe. Zgomotul s-a auzit până la mine şi am simţit imediat mirosul de ars; m-am grăbit spre pivniţă şi când am ajuns acolo am fost învăluit cu totul în fum, pe lângă mine zburau steluţele, iar bătrânul Urs Polar se rostogolea pe jos încercând să scape de fărâmiţele care i se prinseseră în blană; are o ditamai arsură pe mijlocul spatelui. Băieţii-de-zăpadă o tuliseră şi râdeau de se prăpădeau. Ziceau că se distraseră nemaipomenit, dar că nu mai aveau de gând să participe la petrecerea mea de Sfântul Ştefan; îşi luaseră deja porţia, cu vârf şi îndesat.<br />
<br />
Întreg desenul e opera Ursului Polar. Nu-i aşa că pare să-şi revină? Însă trebuie să remarc că cerneala verde îmi aparţine - iar el nu s-a ostenit să mi-o ceară.<br />
<br />
De câtăva vreme stau cu noi doi nepoţi ai Ursului Polar - Paksu şi Valkotukka (ei spun că numele lor înseamnă 'grasul' şi 'blană-înzăpezită'). Sunt amândoi nişte ursuleţi polari nostimi şi îndesaţi, care se înghiontesc şi se luptă mai tot timpul. Jur că pe viitor am să-i primesc numai în ziua de Ajun şi nu când împachetatul este în toi. Săptămâna trecută m-am împiedicat de ei de cel puţin paişpe ori într-o zi. Şi Valkotukka a înghiţit un ghem întreg de aţă roşie, crezând că este o prăjitură, iar aţa s-a desfăşurat toată în stomacul lui şi l-a făcut să tuşească măgăreşte - n-a putut să doarmă toată noaptea, dar eu cred că a primit ce i se cuvenea, mai ales că mi-a pus o ramură ţepoasă de ilex în pat. Acelaşi ursache mi-a turnat toată cerneala neagră în şemineu - cică, să se facă noapte; şi noapte se făcu, deşi una destul de înecăcioasă şi plină de fum. Pe Paksu l-am pierdut miercurea trecută şi nu l-am găsit până joi dimineaţa, când am dat de el adormit într-un bufet din bucătărie; mâncase două cutii mari de budincă, negătite. Tare mi-e teamă că amândoi puii vor fi asemenea unchiului lor când vor creşte mari.<br />
<br />
Rămâneţi cu bine, acum. Peste puţin timp trebuie să pornesc din nou la drum. N-ar trebui să luaţi în serios desenele care mă arată în avioane şi alte maşinării. Nu sunt în stare să le pilotez. Şi nici nu vreau să o fac; oricum se mişcă mult prea încet (ca să nu mai pomenesc de miros) şi nu se pot compara cu renii mei, pe care îi antrenez eu însumi. Anul acesta se simt cu toţii minunat şi eu sper să ajung în fiecare loc la timpul potrivit. Ba chiar, de Crăciunul acesta am adus câţiva reni tineri din Laponia.<br />
<br />
<br />
1932<br />
<br />
S-au întâmplat pe aici o grămadă de năzdrăvănii pe care sunt sigur că abia aşteptaţi să le auziţi. Totul a început cu zgomotele acelea curioase de sub pământ care au început vara trecută şi care au devenit tot mai puternice şi mai puternice. Mi-era teamă că ne paşte un cutremur. Ursul Polar zice că el bănuise ceva încă de la început. Aş fi dorit să-mi spună şi mie ceva; şi oricum, nu poate fi prea adevărat, având în vedere că el dormea buştean când a început totul, ori el nu s-a trezit până după ziua de naştere a lui Michael. [22 octombrie] Oricum ar fi, s-a dus la plimbare într-o zi de sfârşit de noiembrie şi nu s-a mai întors! Cu vreo două săptămâni în urmă am început să mă îngrijorez de-a binelea, pentru că la urma urmei bătrânul meu prieten îmi este de mare ajutor şi, lăsând la o parte accidentele pe care le provoacă, este foarte nostim. Într-o seară de vineri (în 9 decembrie) am auzit un ciocănit la uşa din faţă, urmat de mârâieli. M-am gândit că se întorsese şi că îşi pierduse cheile (aşa cum s-a întâmplat de destule ori şi înainte); dar când am deschis, în faţa uşii era un alt urs foarte bătrân, unul teribil de gras şi mătăhălos. De fapt, era cel vârstnic dintre urşii de grotă care mai rămăseseră. (N-am mai văzut unul de secole întregi).<br />
<br />
'Îţi vrei Ursul Polar înapoi?' m-a întrebat. 'Dacă da, ar fi mai bine să vii cu mine şi să-l iei!'<br />
<br />
Am descoperit că se pierduse printre grotele (care sunt proprietatea Ursului-de-grotă, sau cel puţin aşa pretinde el) aflate în apropierea vechii mele case. Ursul Polar zice că a găsit o crestătură în coasta dealului şi s-a băgat acolo, din cauza ninsorii abundente. A alunecat o bună bucată în jos, urmat de o ploaie de pietriş, apoi a descoperit că nu mai putea să urce pentru a putea ieşi. Însă aproape imediat a simţit un miros de GOBLINI şi, foarte afectat, a purces în căutarea lor. O treabă lipsită de înţelepciune, aş zice, pentru că, deşi goblinii nu-i pot face mare rău, grotele lor sunt întortocheate şi primejdioase. Aşa se face că în curând s-a rătăcit de tot, iar goblinii şi-au stins toate luminile, l-au speriat cu tot felul de zgomote şi l-au înşelat cu ecouri contrafăcute.<br />
<br />
Pentru noi goblinii sunt asemenea şobolanilor pentru oameni, însă în ediţie înrăutăţită, pentru că aceştia sunt foarte deştepţi însă, spre norocul nostru, prin aceste părţi se găsesc destul de puţini. La un moment dat chiar am crezut că au dispărut. Cu mult timp în urmă am avut destul de suferit de pe urma lor, prin anul 1453, cred, dar ne-au venit în ajutor GNOMii, care le sunt cei mai mari duşmani, aşa că le-au venit de hac. Oricum ar fi, bietul meu Urs Polar era pierdut în întuneric, printre goblini, singur singurel până să-l întâlnească pe Ursul-de-grotă, care trăia pe acolo. Ursul-de-grotă vede foarte bine în întuneric, şi s-a oferit să-l conducă pe ursul nostru la o altă ieşire. Aşa că au pornit împreună, dar goblinii erau prea agresivi şi furioşi, din cauză că Ursul Polar a apucat să pocnească pe câţiva dintre ei în întuneric şi să le spună câteva lucruri deloc plăcute, iar ei s-au apucat să imite vocea Ursului-de-grotă încercând să-l aducă din nou pe căi greşite. Şi aşa de bine le-a reuşit, că bietul meu urs s-a pierdut de Ursul-de-grotă, ajungând într-o cavernă întunecoasă şi înfricoşătoare.<br />
<br />
'Avem nevoie de lumină,' mi-a spus Ursul-de-grotă. Aşa că am luat una dintre torţele mele speciale - pe care le folosesc, uneori, în pivniţele mele cele mai adânci - şi am purces la drum. Grotele sunt minunate. Ştiam de existenţa lor, dar nu mi-am închipuit cât de numeroase şi cât de mari pot fi. Desigur că goblinii s-au ascuns în cele mai îndepărtate şi întunecoase colţuri, aşa că am dat repede de ursul rătăcit. I se lungiseră urechile de foame, mai ales că petrecuse în grote mai bine de două săptămâni. "În curând aş fi putut să mă strecor printr-o crăpătură a goblinilor", a mormăit el.<br />
<br />
Când am apărut noi cu torţa, Ursul Polar s-a uitat stupefiat în jur; pereţii grotei erau acoperiţi, unul şi unul, cu imagini, unele tăiate în stâncă, altele pictate în tonalităţi de roşu, maro şi negru. Unele sunt foarte reuşite (mai ales cele care reprezintă animale), unele sunt ciudate, ori caraghioase, dar am văzut şi o sumedenie de semne şi scrijelituri înfricoşătoare, care, sunt sigur, au de-a face cu magia neagră. Ursul-de-grotă pretinde că aceste locuri îi aparţin, lui şi familiei sale, încă de pe vremea stră-stră- stră-stră- stră-stră- stră-stră- stră-stră- (de zece ori stră-stră-) bunicului său; că urşilor le venise încă de la început ideea de a decora pereţii, scrijelindu-le cu ghearele prin părţile mai accesibile, mai ales că această îndeletnicire se dovedise folositoare pentru chiar ghearele în cauză. Pe urmă au venit însă oamenii - închipuiţi-vă numai! - Ursul-de-grotă zice că erau sumedenie la un moment dat, cu foarte-foarte mult timp în urmă -, când Polul Nord se mai găsea în cu totul altă direcţie. (Asta s-a întâmplat chiar înainte de venirea mea pe lume şi nici nu l-am auzit niciodată pe Taica Buturugă s-o pomenească, aşa că nu-mi dau seama dacă bate câmpii sau nu). Multe desene le-au făcut acei oameni de grotă - cele mai bune şi cele mai mari, reprezentând animalele, dintre care unele au dispărut în timp: dragonii şi mamuţii. Şi semnele scrise le aparţin lor, însă goblinii au mâzgălit peste tot. Cum ei nu sunt în stare să deseneze frumos, şi-au etalat doar fircăliturile.<br />
<br />
Am copiat o pagină întreagă de pe pereţii peşterii centrale. Poate că nu arată aşa de bine ca originalul (care stă pe un perete întreg), cu excepţia părţii mâzgălite de goblini, a cărei redare nu a fot deloc grea. În partea de jos a foii puteţi vedea un rând întreg de desene ale goblinilor, făcute desigur cu mult timp în urmă, pentru că îi reprezintă călare pe "drasili", un soi azi dispărut de căluţi nu mai mari decât un techel, pe care obişnuiau să-l folosească. Cred că au fost exterminaţi de Gnomii Roşii, cândva, pe vremea regelui Edward al IV-lea. Câţiva astfel de căluţi se pot distinge în desenul meu, pe coloanele peşterii.<br />
<br />
Nu-i aşa că rinocerul păros are o înfăţişare de-a dreptul sinistră? Iar ochii mamutului parcă ar fi plini de ură. Mai puteţi vedea un bou, un cerb, un porc mistreţ, un urs de grotă (ursul NOSTRU de grotă pretinde că ar fi portretul unuia dintre cei şaptezeci şi ceva de strămoşi ai săi), precum şi portretele unor urşi care sunt şi nu sunt totuşi urşii polari de azi. Ursul Polar tare ar mai vrea să fie vorba de vreunul dintre strămoşii SĂI. Iar sub urşi se pot vedea cele mai bune desene produse vreodată de un goblin!!!<br />
<br />
Însă aventurile noastre nu au luat sfârşit odată cu salvarea Ursului Polar. La începutul săptămânii trecute am coborât din nou în pivniţe să aduc la suprafaţă lucrurile pregătite pentru copiii din Anglia. Şi - după cum i-am spus şi Ursului Polar, am constatat că cineva cotrobăise pe acolo şi lăsase totul vraişte!<br />
<br />
'Or fi fost Paksu şi Valkotukka', a zis Ursul Polar. Dar nu a fost aşa. În ultima zi de joi dinainte de sărbători am coborât din nou şi vai!, din pivniţa principală dispăruse aproape totul! Imaginaţi-vă prin ce am trecut! Nu aveam ce le trimite copiilor şi nu-mi mai rămăsese timp să mai pot încropi alte daruri!<br />
<br />
'Pe aici pute rău a goblini', a zis Ursul Polar. Ceva mai încolo am găsit o gaură destul de mare (dar în care noi nu am fi încăput) care ducea spre un tunel aflat în spatele tainiţelor din pivniţele din vest. Puteţi şti că am trimis urgent după Ursul-de-grotă şi că ne-am întors în peşteri. Am constatat că, acum mulţi ani, goblinii au săpat un tunel până sub casa mea cea veche (ridicată destul de aproape de colinele lor), prin care au reuşit să fure o grămadă din lucrurile mele. Am găsit unele vechi de sute de ani, ba chiar daruri pregătite pentru stră-stră bunicii voştri! Dar goblinii sunt deştepţi şi nu au luat multe lucruri dintr-o dată, aşa că nu am intrat niciodată la bănuieli! De când m-am mutat în casă nouă, cred că nu au făcut altceva decât să sape un tunel aidoma celeilalte, pocnind, trosnind, pâcâind în efortul lor de a face cât mai puţin zgomot. Până la urmă au ajuns în pivniţa centrală şi vederea grămezilor de daruri a fost prea mult pentru ei: au luat tot ce se putea duce. Mă gândesc că au făcut toate acestea şi din cauză că mai erau supăraţi pe Ursul Polar. Erau foarte siguri că nu putem să le dăm de urmă.<br />
<br />
Însă eu am trimis o dâră de fum verzui pe care Ursul Polar a îngroşat-o mai tare şi mai tare cu ajutorul unei foale enorme de bucătărie. Goblinii au fost împinşi de fum şi au căutat să scape prin partea opusă a tunelului. Însă acolo îi aşteptau gnomii roşii, după care trimisesem în mod special - în Norvegia mai există câteva familii. Aceştia au capturat sute de goblini, iar pe mulţi alţii i-au hăituit prin zăpadă - şi zăpada e ceva ce goblinilor le displace profund! I-am obligat să ne arate unde ascunseseră lucrurile furate şi să le aducă înapoi, aşa că pe luni dimineaţa erau toate în bună ordine. Gnomii se mai păruiesc încă cu goblinii şi mi-au promis că nu va rămâne picior de ei până în Ajun, însă eu sunt sigur că, în mai puţin de un veac, aceştia îşi vor săpa drumul înapoi sub pivniţele mele.<br />
<br />
<br />
În româneşte de Simone Györfi<br />
Ediţia de bază:<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: ALEX UNGUREANU<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
IN MEMORIAM ALEXANDRU UNGUREANU (ŞI NU NUMAI...)<br />
<br />
Dan Popescu<br />
<br />
<br />
Cînd mă gîndesc la Sandu Ungureanu îmi vine în minte o imagine de seară, de la un "Clepsicon" (1986?) unde am luat premiu pentru traducere, Sandu răspunzînd mirării mele cu "ce te miri, e cea mai reuşită". Nu am poze de atunci dar am de la Strunga '84 (iulie)<br />
<br />
"Instalaţia" este pregătită pentru vizionarea pe un televizor OLT, alb negru cu diagonala de 51 cm, a unor casete video aduse de Ion Doru BRANA din Braşov. Primul film a fost "Blade Runner". tradus pe loc şi explicat de I.D.B. Celelalte 7 nu au prea mai contat, am rîs la un "horror", am găsit erori de regie la un altul, etc. Trecusem la un alt nivel...<br />
<br />
Dan Merisca şi Sandu Ungureanu pun ceva la cale sub privirile lui Alin (??)<br />
<br />
Pregătire pentru dat autografe pe "Marele Prag" recent apărută în colecţia "Fantastic Club".<br />
<br />
Sandu Ungureanu, Constandina Paligora şi cartea de intrat în Istorie.<br />
<br />
George Ceauşu analizează pentru Sandu semnificaţiile informaţional-cosmice ale "Marelui Prag"<br />
<br />
Se stă la coadă într-o bună tradiţie sefistă (ne aşezase Miro să ne poată filma).<br />
<br />
Sandu a trecut dincolo.<br />
<br />
Va fi urmat de alţii, natural, după cum ne este fiecăruia scris, aşa că este cazul să facem un efort şi să lăsăm acestei lumi cît mai multe mărturii ale trecerii noastre pe aici. Drept pentru care vă mai prezint o poză cu doi tineri, de la Helion '85<br />
<br />
şi vă invit să apelaţi la acest link pentru a trece la fotoghicitoarea din acest număr.<br />
<br />
<br />
PS. 2005 este un an greu pentru mine. Am avut întîlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului şi pe cea de 25 de ani de la terminarea facultăţii... nu mai comentez. De Sandu am aflat într-o zi cînd ne pregăteam să înmormîntăm un coleg de serviciu şi mai aflasem de cineva apropiat care... <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN TĂRÂM DE EXPLORAT: BORDERLANDS<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Am devenit un fan a lui Sandu Florea în ziua când am cumpărat şi am răsfoit „Galbar", benzile desenate inspirate de povestirea omonimă a lui Ovidiu Şurianu. Aveam 8 ani pe atunci şi am rămas uimit întâlnind o lume marţiană cu totul diferită de cea descrisă de Stanley G. Weinbaum, Ray Bradbury ori Alexei Tolstoi. Au urmat „În lumea lui Harap Alb" (1979, premiată la Eurocon 1980, Stressa, Italia), „Planeta fără pterodactili" de Marcel Luca (Almanah Anticipaţia 1983), „Cetatea morţilor" de Vladimir Colin, legendele istorice cu daci şi albumul „Carusel" (1982). Între 1990-1991, Sandu Florea a realizat 11 numere ale unei reviste omonime, dedicate în întregime benzilor desenate, apoi graficianul român a plecat peste ocean şi a început să lucreze pentru marile edituri americane.<br />
<br />
Au trecut nişte ani, până când am prins un pic de curaj şi am încercat să-l contactez pe artist. Cu ajutorul prietenilor şi al internetului, am reuşit şi am obţinut acordul să reproducem câteva desene din „Galbar". Aşa a apărut articolul aniversar din Pro-Eminenţe 13-14. Sandu Florea şi-a prezentat preocupările curente într-o convorbire cu Cătălin Ionescu (Vorbe cu Sandu Florea, 10 întrebări în exclusivitate). Mai mult chiar, ne-a trimis primele 4 planşe dintr-un serial inedit, Borderlands.<br />
<br />
Din păcate, războiul declarat dintre marile firme producătoare de soft ne-a împiedicat să profităm de generozitatea artistului. Culorile de pe staţia grafică Mac G4 folosită de desenatorul stabilit în SUA nu se potriveau ca nuanţă şi intensitate de cele afişate pe pagina de web. Nepotrivirile derivau din felul diferit de codare ale culorilor, versiunea Bill Gates et companie, de pe PC-urile folosite de redacţia Pro-Scris. M-am convins de acest lucru în laboratorul de informatică al Grupului Şcolar industrial „Octavian Goga" din Jibou, unde alături de mai multe calculatoare 486 şi un Pentium I la 100 MHz se găseau şi nişte Power-Mac-uri donate de domnul Louis Borota, un fost elev al şcolii, acum patronul unei firme din Portland.<br />
<br />
Apariţia primului număr din noua serie a revistei „Carusel" (aprilie 2005) mi-a înseninat sufletul. Acum, în sfârşit, puteam s-o admir pe Arrana Sky, arheolog specializat în cultura Anasazi, în culorile ei naturale şi să citesc continuarea serialului. Am aflat ce drăcovenie urla în faţa casei lui Sean Gannon, la concurenţă cu stihiile dezlănţuite şi cum s-a transformat acesta într-un Talisman trimis s-o salveze din ghearele demonilor Shambler. Cum toată povestea lui John Warner se învârte unui cântec magic, codat genetic în ADN-ul eroinei, voi îndrăzni chiar să fac o apropiere cu „Ainulindalë", capitolul din „Silmarillion" unde J. R. R. Tolkien povesteşte cum s-a materializat Universul din muzica ainurilor.<br />
<br />
Sandu Florea a pregătit îndelung lansarea „Carusel"-ului. Şi-a alcătuit echipa redacţională: Marian Mirescu, Dodo Niţă, Mircea Arapu, Ioan Ioniţă. I-a contactat pe colaboratori, a apelat la publicaţiile interesate în promovarea literaturii SF şi fantasy, a acordat interviuri, precum cel din „Literatura şi artele imaginarului", pagină de SF realizată de Marian Coman la Brăila. Aici a vorbit mai pe larg despre intenţiile sale:<br />
<br />
„Revista a fost reînfiinţată cu scopul declarat de a ajuta mişcarea BD din România, oferind o porţiune generoasă din sumar tinerilor talente care au mare nevoie de o platformă de lansare - fără de care o întreagă generaţie de desenatori BD n-ar reuşi să iasă din stadiul cronic al amatorismului infantil."<br />
<br />
Până când tinerii artişti autohtoni vor reuşi să se ridice la un nivel artistic corespunzător, o parte semnificativă din „Carusel" va fi rezervată unor seriale americane cumpărate de la Dark Horse Comics. În primul număr, 24 de pagini au fost rezervate unui sfert din romanul „Tâlharul" (Rogue) din seria „Aliens", bazat pe celebrele filme în care a jucat Sigourney Weaver, începând din 1986.<br />
<br />
Alte 36 de pagini cuprind două episoade („Legenda" şi „Dincolo de Colinele Întunecate") din „Conan Barbarul", personaj creat de Robert H. Howard şi interpretat de Arnold Schwarzenneger, pe vremea când proaspătul Mister Univers vorbea engleza cu un accent vienez cât se poate de exotic, tocmai potrivit pentru un cimerian. Iată un erou care nu zboară prin aer, nu scuipă foc, nu-şi paralizează inamicii cu unde Psi şi, în plus, l-a ajutat pe redactorul-şef să câştige o pâine în America.<br />
<br />
Secţiunea românească a debutat timid, cu un anecdotic „Toto Foto în junglă" desenat de Mircea Arapu, o „Poveste cu tâlc" de Sorin Anghel şi „Satiră" de Valentin Iordache. Să remarcăm „Invazia" de Marian Mirescu, pare-se singurul creator de BD care şi-a făcut tema de casă pentru acest prim număr, şi „Toxic" de Tudor Popa, un artist cunoscut şi laureat, căruia îi datorăm multe dintre coperţile realizate pentru seria Nautilus de la Editura Nemira. E foarte puţin, comparativ cu impetuozitatea serialelor americane, dar poate că ţinuta revistei, calitatea tiparului, strălucirea copertei, compania selectă a unor nume şi personaje celebre îi vor convinge şi pe alţi graficieni autohtoni că merită să colaboreze.<br />
<br />
O menţiune deosebită pentru distribuitorul revistei, pe care mi-am procurat-o chiar aici, în Jibou, la chioşcul unde am putut cumpăra doar arareori „CPSF-Anticipaţia" şi unde vânzătoarele n-au aflat încă de existenţa „Lumilor virtuale". Artiştii sau fanii pot contacta redacţia electronic, la adresa carusel@gmail.com sau accesând forumul http://redr.dap.ro/forum. Cei care nu dispun de internet sunt rugaţi să-i scrie lui Marian Mirescu, pe adresa: Redacţia Carusel, OP 4 - CP 1471, 200890 Craiova.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Carusel, nr. 1 / aprilie 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
AUTOGRAFE CRAIOVENE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
„Încă o publicaţie culturală la Craiova?” — se întreabă George Popescu în „Motanul descălţat”, editorialul primului număr din revista „Autograf MJM” (martie 2005). De ce nu? „E posibil ca, din mareea de talente, să dea şi România un laureat al Premiului Nobel pentru literatură, exact în momentul când banii de pe dinamită se vor fi terminat”, îşi testează optimismul Victor Martin în „Lipsa de criterii” din numărul următor (aprilie 2005).<br />
<br />
Revista este editată de Asociaţia Culturală MJM, sub conducerea lui Jean-Mihail Băileşteanu. Ea îşi propune să îmbine plăcutul cu utilul: pe de o parte, oferă publiciştilor ocazia să îşi exerseze mâna şi să evite anchilozarea spiritului; pe de altă parte, prezintă şi popularizează cărţile apărute la Editura MJM: culegerea de documente „Rezistenţa anticomunistă din sud-vestul României”, alcătuită de Nicolae Chipurici şi Tudor Răţoi; „Sfântul drac sau Judecata de... acum” de Jean Băileşteanu; „Vârsta timpului” de Elena Buznă; „Curcubeiele de ciocolată” ale lui Victor Martin, din care pe vremuri am ales poezia „Timpul”: „Gândacul de timp ne mănâncă pe toţi,/ ne face înalţi şi mai hoţi”; „Nunta lui Petre” de Jean Băileşteanu; antologia de fantastic şi SF craiovean „Alte ţărmuri”; „Trucurile realului” de Anna Maria Giancarli; „Corespondenţa” lui Ştefan Odobleja; „Chirurgia mea” de Victor Gomoiuş; „Nihil sine deo” de Fănuş Băileşteanu; versurile lui Ilarie Hinoveanu: „Vămile rostirii” şi „Paltin, fiul codrului”, poveşti de Paul Anuţa, a căror acţiune seamănă pe alocuri cu cea din „Stăpânul inelelor”, zice Viorel Pîrligras, iar Împăratul Negură pare să fie rudă bună cu Seniorul Întunecimii.<br />
<br />
Dar să nu se înţeleagă de aici că Editura MJM îşi monopolizează cuprinsul propriei reviste. Carmen Pascu prezintă cartea lui Aaron J. Gurjewitsch, „Individul în evul mediu european (Editura Polirom, Iaşi, 2004). Misointernautul Victor Martin (Texte şi pretexte) consideră că: „Lumea ideilor nu cunoaşte minciuna, nici dacă o caută cu lumânarea, deoarece adevărul este ideea pusă în practică”. Alături se află cronica lui Viorel Pârligras despre monografia „Lumea lui Tolkien” de Robert Lazu (Editura Harmann, Arad, 2004). O veţi găsi în acest număr al Pro-Scris, la secţiunea Pro-Eminenţe, unde am reprodus-o cu speranţa că autorii se vor angrena într-o polemică benefică pentru receptarea marelui scriitor englez.<br />
<br />
Alina Cartina prezintă romanul lui Aldo Onorati, „Iubire blestemată”. De altfel, ambele numere ale revistei cuprind mulţi autori străini, în special italieni: Patrizia Tocci (Mater dulcissima, Străduţa, Serbarea satului), Marco Lucchesi (The naming of cats, Jihadul meu), Emanuele Trevi, Giuseppe Mosciatti (Poezia se transmite şi prin săruturi), dar şi lusitane (Aniello Angelo Avella) sau hispanice (Cervantes, în lectura lui Geo Constantinescu).<br />
<br />
„Cu cine facem cultură?” se întreabă Victor Martin. La această întrebare, umoristul răspunde cu o altă întrebare: „Cu cine ocolim cultura?” Păi, primii ar fi culturnicii, apoi tinerii ahtiaţi după succes imediat şi răsunător. Urmează vânătorii de posturi, „înnoitorii”, scriitorii împăcaţi cu sine, cântăreţii în strună, devoratorii de cadavre, mâncătorii de rahat, „exploatatorii momentului, ai viitorului secundei”.<br />
<br />
„Cărţile şi banii au schimbat mereu sufletul oamenilor. Din păcate, în ultimul timp au rămas numai banii”, consemnează cu tristeţe Jean Băileşteanu, în „Viaţa ca o... paradă”, un jurnal de scriitor ce rememorează evenimente petrecute în 11 martie 1999, 9 mai 2000, 31 mai 2001, 15 mai 2004.<br />
<br />
Contrastând cu alte publicaţii culturale, „Autograf MJM” impresionează prin gânditorii atraşi să publice în aceste prime numere. Ion Munteanu scrie despre „Lucian Blaga şi critica de stânga” (Controverse în filosofia românească).<br />
<br />
Pe Horia Dulvac îl întâlniţi şi în acest număr al Pro-Scris, cu un capitol desprins din cartea „Discursuri şi părţi” (Editura Aius, Craiova, 2005). Un alt fragment din volum a apărut în primul „Autograf MJM”, cu un titlu inteligent şi incitant: „Dictatori binevoitori ai limbajului”. În numărul următor, a apărut eseul „Călătorii celeste ale sufletului. Metafizică şi imaginar”. Autorul psihanalizează moartea şi consideră că ea reprezintă ecoul unor mutaţii extraordinare petrecute în Paradis: „Gestul omului Adam a fost unul oedipian, de negare a Tatălui şi înstrăinare de chipul lui”. Asta până când a venit în lume un alt Fiu, Mântuitorul, eveniment care a reprezentat „practic o anti-cădere”. Urmând învăţătura Lui, actul ritual aflat la îndemâna omului adamic este un gest opus păcatului original şi o cale spre nemurire.<br />
<br />
Mihai Ene se arată interesat de arta avangardiştilor, discutând în mod manifest „Păcatele tinereţelor avangardiste” sau prezentând „Avangarda românească. Ecart-uri de la modelul european”. Demersul său e punctat anecdotic, ceea ce oferă savoare lecturii. Când i s-a reproşat că deşi vrea să se despartă de filosofie şi de „păducherniţa” metafizicii, deşi îi foloseşte metodele, Petre Ţuţea a răspuns: „Dacă mă urc în tren, asta nu înseamnă că Dumnezeul meu e calea ferată”.<br />
<br />
„Filosofia este de cinci ori un discurs întârziat şi, prin urmare, de tot atâtea ori un discurs inactual”, susţine Ştefan Vlăduţescu în „Cinci teze despre întârzierea filosofiei ca mesaj”. Discursul său rămâne logic şi atractiv, în ciuda contribuţiei aduse de tipografi întru derutarea cititorului: „La Palton, principiul identităţii este angrenat în construcţia discursivă”. Degeaba l-am căutat pe filosoful Palton în frumosul Dicţionar enciclopedic scos de Editura Cartier sau în Petite Larousse, nu l-am găsit. Zgândărici îmi spune că ar fi vorba despre discipolul lui Socratiţă, magistrul lui Arest-total, dar cine a mai văzut drac filosof? Paşol vidma na turbinca!<br />
<br />
În domeniul electronic, mai rămân câteva lucruri de rezolvat. La adresa http://www.autografmjm.3x.ro veţi găsi verde în faţă situl revistei, realizat cu resurse Flash, plasat pe un server cu o largime de bandă mai mică decât celebrul epsilon din matematică. Degeaba l-am accesat pe o conexiune broadband de 256 Kbps, pe un Pentium 4 la 2,8 GHz, am adormit pana mi s-a incarcat editorialul. Cum fisierele sunt mici, soluţia ar fi o gazdă adecvată, e plin web-ul de ele. Sau să se remodeleze totul în dulcele stil HTML, agreat până şi de răposatele calculatoare din seria 486.<br />
<br />
Coperţile color şi ilustraţia revistei reprezintă tot atâtea sărbători pentru ochi. Coperta IV este dedicată prezentării vieţii şi operei diferiţilor artişti plastici. George Popescu scrie despre pictorii Emil Paşcalău şi Mihail Trifan, în vreme ce Viorel Pîrligras îl prezintă pe sculptorul italian Mario Constantini. O idee bună este strecurarea unor „Vivi-secţii”, stripuri realizate de prozatorul şi graficianul craiovean. De altfel, „Autograf MJM” publică în foileton un exotic serial de benzi desenate cu subiect politic, „Cuplu model, cuplu blestemat”, realizat de Senga Kibwanga pe baza unui scenariu de Willy Inongo, despre genocidul din Rwanda.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Autograf MJM, nr. 1 şi 2 / martie şi aprilie 2004. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SIGMA 2005<br />
<br />
Dan Popescu<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CUVÎNT DE RE-VENIRE<br />
<br />
<br />
Ce să zic... Răsuflu uşurat că am reuşit, în sfîrşit, să reiau acţiunea Premiilor Sigma.<br />
Resurse limitate, o anume stare de spirit nefavorabilă dar să trecem peste.<br />
<br />
Am profitat şi am adaptat regulamentul Regulament 2005 şi am inclus la premii de excelenţă lucrări care, în conformitate cu variantele precedente de regulament, nu puteau fi premiate.<br />
<br />
Vă rog să acordaţi o deosebită atenţie Premiilor de Excelenţă. Pentru că ies din tipicul premiilor de fandom. Pentru că realizează o punte cu scriitorii mainstream. Pentru că implică o responsabilitate sporită.<br />
Am stat multă vreme în cumpănă dacă se cade să dăm premii unor scriitori din afara fandomului, dacă avem autoritatea necesară unei atari întreprinderi. Concluzia la care am ajuns o vedeţi şi singuri.<br />
<br />
Dacă la Premii de Excelenţă avem un singur fişier Propunerile pentru Premiile de Excelenţă, la celelate premii avem 3 fişiere - cîte unul pentru fiecare din anii trecuţi Lucrările eligibile 2002, Lucrările eligibile 2003, Lucrările eligibile 2004 . Vă rog să-mi transmiteţi voturile voastre grupate în mod similar - 4 grupe de voturi.<br />
<br />
La premiile de excelenţă puteţi vota toţi autorii sau doar pe aceia pe care îi consideraţi cu adevărat merituoşi. La premiile anuale am să vă rog însă să respectaţi litera regulamentului şi să votaţi un singur autor pe categorie.<br />
<br />
Voturile sînt confidenţiale: de la mine nu va afla nimeni cine pe cine a votat. Voi face publică numai statistica votării şi eventuale observaţii elocvente.<br />
<br />
Vă rog să transmiteţi întrebările, propunerile, comentariile şi mai ales voturile pe <escu_neamt yahoo.com="">. Voturile puteţi să mi le transmiteţi şi telefonic. Discuţiile, pe <romaniansf yahoogroups.com=""> unde voi pune în <files> toate fişierele implicate.<br /><br />Pentru amintire, puteţi citi Premiile Sigma 2001, 2002 şi Cuvînt către scriitori<br /><br />Cu prietenie<br />Dan POPESCU<br />escu_neamt@yahoo.com<br />0744 793139<br />0233 207122 (servici)<br /><br /><br /><br /><br /><br />Premiile SIGMA pentru Carte<br />Ediţia 2005<br />Regulament<br /><br /><br />1. Se premiază cărţi publicate pe hîrtie sau în format electronic, care îndeplinesc toate condiţiile de eligibilitate următoare: ? au fost publicate în limba română ? au fost publicate în ani calendaristici precedenţi votării ? se încadrează sau sînt conexe genului Fantastic şi/sau celui Science Fiction ? la data apariţiei lucrării, autorii au cetăţenie română.<br /><br />2. Se acordă "Premii Sigma" autorilor următoarelor categorii de cărţi, publicate pe hîrtie sau în format electronic: ? roman ? culegere de autor ? antologie ? carte non-fiction (critică, eseistică, istorie etc.).<br /><br />3. Se acordă "Premii de Excelenţă Sigma" autorilor unor cărţi considerate ca avînd un impact major asupra fandomului şi literaturii F & SF româneşti.<br /><br />4. "Premii Sigma" se acordă numai în cazul în care există minimum 2 (două) cărţi eligibile la categoria respectivă şi cel puţin 3 voturi favorabile. "Premii de Excelenţă Sigma" se acordă şi cărţilor singulare care primesc cel puţin 3 voturi favorabile.<br /><br />5. Premiile sînt materializate în diplome şi nu sînt însoţite de valori materiale.<br /><br />6. Reeditările nu sînt eligibile. În cazul în care cartea apare şi pe hârtie şi în format electrocic în acelaşi an calendaristic, este eligibil formatul pe hîrtie.<br /><br />7. Premiile se stabilesc pe baza votului scriitorilor care îndeplinesc cumulativ toate condiţiile următoare: ? acceptă participarea la această acţiune ? au o carte publicată înainte de lansarea procedurii de votare a premiilor ? transmit organizatorului, în timp util, opţiunile lor.<br /><br />8.1. Premiile se acordă cărţilor care întrunesc numărul "n" cel mai mare de voturi.<br />8.2. Cartea care întruneşte numărul "n-1" de voturi se premiază ex aequo cu condiţia să existe o singură carte care să fi obţinut "n" voturi. În cazul neîndeplinirii acestei condiţii, cartea se "nominalizează".<br />8.3. Se acordă maxim 2 premii ex aequo pe fiecare categorie de cărţi.<br />8.4. Ca excepţie, în cazul în care rezultă 3 cărţi cu acelaşi număr "n" maximal de voturi, se premiază ex aequo dacă întrunesc fiecare o treime din numarul total de scriitori care participă prin votare. În caz contrar se "nominalizează".<br /><br />9. Cărţile "nominalizate" se promoveză alături de cărţile premiate, cu excepţia următoarelor situaţii: ? există numai două lucrări eligibile la categoria respectivă ? există trei lucrări eligibile la categoria respectivă dar două dintre ele sînt premiate ex aequo.<br /><br />10. Fiecare participant la votare va face cîte o singură propunere pentru fiecare categorie de cărţi. Este acceptabil ca un participant la votare să nu facă propuneri la acea (acele ) categorii unde fie că nu are informaţii elocvente fie că nu doreşte să facă o propunere.<br /><br />11. Dacă un autor va propune pentru premiere o carte personală, fapta lui va fi considerată o dovadă de malpraxis şi va fi tratată corespunzător: votul va fi anulat iar fapta va fi făcută publică.<br /><br />12. Pentru ediţia din anul 2005:<br />a. Se votează cărţile apărute în anii 2002, 2003 şi 2004, pe ani.<br />b. Avînd în vedere experienţa şi informaţiile acumulate pînă acum, lista cărţilor propuse de mine pentru "Premii de Excelenţă" include şi cărţi apărute în 2000 şi 2001.<br />c. Organizarea este asigurată de<br />Dan POPESCU<br />0744 793139<br />0233 207122 servici<br />escu_neamt@yahoo.com<br />CP 3 - 49 Piatra Neamţ cod poştal 610330<br />d. Opţiunile votanţilor se pot transmite:<br />- prin poşta electronică (email) - preferată<br />- prin poşta terestră<br />- telefonic.<br />e. Propun sa finalizam votarea pînă pe 01.09.2005 (dată după care voi fi cam ocupat cu trecerea către cel de al 50-lea an de viaţă).<br /><br /><br /><br /><br /><br />PROPUNERI PENTRU PREMIILE DE EXCELENŢĂ<br /><br /><br />— Lucian BOIA pentru "Pentru o istorie a imaginarului" (HUMANITAS, colecţia "teoria istoriei", 2003)<br /><br />— Mircea CĂRTĂRESCU pentru "Enciclopedia zmeilor" (ed. HUMANITAS Junior, 2002)<br /><br />— Pavel CORUŢ pentru volumele din colecţia "octogon"<br /><br />— Victor MARTIN, pentru fundamentarea aforismelor SF româneşti prin cărţile "Violatorii zilei de mîine" (ed. ANTEU, Craiova, 2000), "Teoria prazului" (ed. REDUTA, Craiova, 2001) şi "Plimbare cu Telemobilul" (ed. MJM, Craiova, 2002)<br /><br />— Alexandru Cristian MILOŞ pentru astropoemele din volumele "Cartea Oceanului G" (ed. DACIA, Cluj, 2002), "Natiunea cosmica" (ed. JUNIMEA, 2002), "Copiii cosmici" (ed. TIMPUL, Iaşi, 2003), "Poeme reîntîlnite sub Sirius" (ed. TIPOMUR, Tg. Mureş, 2004)<br /><br />— Dodo NIŢĂ pentru reportajele, interviurile şi articolele înmănuncheate în "Europa benzilor desenate" (ed. POL MEDIA, Craiova, 2001)<br /><br />— Mircea OPRIŢĂ pentru "Anticipaţia Românească" (ediţia a 2-a revăzută şi adăugită, ed. VIITORUL ROMÂNESC, 2003)<br /><br />— Stelian ŢURLEA pentru cărţile destinate copiilor, în special piesa de "Planeta portocalie" (teatru pentru copii, ed. PRO, colecţia "cărţile copilăriei", 2003)<br /><br />— Ion MANOLESCU - Videologia (ed. POLIROM, Iaşi, 2003, colecţia "studii asupra imaginii")<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2002 ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005<br /><br /><br />categoria ROMAN<br />- Rodica BRETIN - Fecioara de fier / ed. CORESI / F / Tp / 316 p / 50000 L / 973-570-201-0 pe coperta 4 si 973<br />- Ovidiu BUFNILĂ – Cîmpuri magnetice / ed. www.liternet.ro / F & SF<br />- Sebastian A. CORN - Cel mai înalt turn din Baabylon / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus" / N / SF / Tp / 396 p / 200000 L / 973-569-527-8 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ<br />- Pavel CORUŢ - Speranţele nu mor niciodată / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 42 / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L / 973-9225-39-x<br />- Pavel CORUŢ - Noi trăim în viitor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 43 / Tp / 252 = 192 p SF + 60 p non-F / 40800 L / 973-9225-38-1<br />- Pavel CORUŢ - Eu, Varain, din neamul arienilor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 44 / Tp / 256 p = 194 p SF + 62 p non-F / 40800 L / 973-9225-32-2<br />- Pavel CORUŢ - Europeni uniţi-vă / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 45 / Tp / 254 p = 211 p SF + 43 p non-F / 40800 L / 973-9225-40-3<br />- Pavel CORUŢ - Viaţa merge înainte / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 46 / Tp / 266 p = 211 p SF + 45 p non-F / 40800 L / 973-9225-41-x / coperta Elena CORUŢ<br />- Pavel CORUŢ - Riposta creatorilor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 42 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Cînd mor uitările din noi / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 48 / / Tp / 246 p = 194 p SF + 52 p non-F / 40800<br />- Dan DOBOŞ – Trilogia Abaţiei - Abaţia / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus" / N / SF / Tp / 288 p / 150000 L / 973-569-560-x / coperta Luminiţa CATANĂ<br />- Cătălin IONESCU - Loser / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 23 / SF / Tp / 268 p / ?? L / coperta de / prefaţă de Constantina PALIGORA / postfaţa "Senzualitatea hazardului sau despre nesfîrşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale" de Ovidiu BUFNILĂ<br />- Victor MARTIN - Can şi Ideea / ed. REDUTA Craiova / SF / Tp / 272 p / ? L / 973-97173-1-4 / coperţile: Viorel PĂRLIGRAS..<br />- Tudor NEGOIŢĂ – Există şi femei care mint? / ed. PhBOS / N / SF / Tp / 208 p / 129000 L / 973-85820-4-0 / coperta Ioana RADU<br />- Dan STANCA - Pasărea orbilor / ed. ALBATROS / SF / Tp / 240 p / 61200 L / 973-24-0858-8 / coperta de Mircea MUNTENESCU<br />- Stelian ŢURLEA - Magicianul în pădurea uitării / ed. PRO colecţia "cărtile copilăriei" / F / Ch /120 p / 75000 L / 973-8434-04-1 / coperta de Mihaela ENCIU şi Daniel NICOLESCU<br /><br />categoria CULEGERE de AUTOR<br />- Ovidiu BUFNILĂ – Inelul magic / ed. www.liternet.ro / F & SF<br />- Florin MANOLESCU – Misterul camerei închise / ed. HUMANTAS, colecţia "cartea de pe noptieră" / F + SF / Pb / 186 p / 99000 L / 973-50-0226-4 / coperta Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE<br />- Jean Lorin STERIAN – Postume / ed. AMALTEA, colecţia “mileniul III” / F / Tp / 164 p / 60000 L / 973-9397-52-2 / coperta: Simona DERLA şi Valentin CRISBĂŞAN<br /><br />categoria NON FICTION<br />- Adrian MIHALACHE - navi-Gîndind / ed. www.noesis.ro<br />- Florina ROGALSKI – Evoluţia fantasticului – aspecte ale genului în proza lui Mircea Eliade / ed. CORINT / nonF / Tp / 286 p / 133500 L / 973-653-312-3 -/ cuvînt înainte de Eugen SIMION / coperta Walter RIESS<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2003 ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005<br /><br /><br />categoria ROMAN<br />- Voicu BUGARIU - Visul lui Stephen King / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 29 / SF / Tp / 252 p / 220000 L / coperta Walter RIESS / prefaţa de Cătălin IONESCU<br />- Ovidiu BUFNILĂ - Meduza / / F / www.proscris...<br />- Radu GHEO - Fairia / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 27 / SF / Tp / 250 p / 140000 L / coperta de Walter RIESS / prefaţa de O. NIMIGEAN<br />- Dan DOBOŞ - Blestemul Abaţiei / vol. 2 al trilogiei / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus", nr. 188 / SF / Tp / 200000 L / 398 p / 973-569-625-8 / prefaţa "Un maestru al loviturilor de teatru" de Walter BILD / copertă de Vlad POPESCU<br />- Pavel CORUŢ - Viaţa oamenilor creatori / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 49 / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L<br />- Pavel CORUŢ - Sfirşit de zbucium / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 50 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Cristalul de foc / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 51 / Tp / 254 p = 202 p Fiction + 52 p nonF / 44880 L / 973-9225-47-0<br />- Pavel CORUŢ - Navigăm printre enigme / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 52 / Tp / 254 p = 200 p Fiction + 54 p nonF / 44880 L / 973-9225-48-9<br />- Pavel CORUŢ - Un fulger sfîşie bezna / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 53 / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44880 L / 973-9225-49-7<br />- Pavel CORUŢ - Să-nvie focul vieţii / ed. CORUŢ PAVEL, colecţia "octogon" nr. 54 / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44800 L / 973-9225-50-0<br />- nr. 55 / Pavel CORUŢ - Chemarea nemărginirii / N / SF+nonF / Tp<br /><br />categoria CULEGERE de AUTOR<br />- Voicu BUGARIU - Moartea lui Mozart / ed. www.liternet.ro / M + F + SF<br />- Robert DAVID - Turnurile gemene / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare, colecţia "millennium" / SF / Pb / 118 p /973-86209-0-2<br />- Bogdan GHEORGHIU - Hax Grid / ed. NEMIRA, colecţia "nautilus" nr. 187 / SF / FB / Tp / 140 p / 85000 L / 973-569-624-x / prefaţă de Vlad POPESCU / coperta Sean ALLUM<br />- Iulia SALA - Casa cu pereţi de vînt / ed. HUMANITAS, colecţia "educaţional" / F / Tp / 80 p / 109000 L / 973-689-012-0 / coperta de Walter WEIDLE / postfaţă de D. R. POPESCU<br />- Sergiu SOMEŞAN - Cadouri de Crăciun / ed. KARMAT PRESS, Ploieşti / F / Tp / 94 p / 60000 L / 973-99454-8-1 / coperta de Ionuţ BĂNUŢĂ / ilustraţia copertei Nicola Cristian STRATIENCO<br /><br />categoria NON FICTION<br />- Dicţionarele imaginarului - vol.1/7 - dicţionar horror / ed. INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi, autor Florin Mircea Tudor în cadrul unui colectiv coordonat de Sorin PÎRVU / nonF / Tp / 530 p / 220 L +9% TVA / 973-611-038-9 / bibliografie, filmografie şi iconografie de Florin Mircea TUDOR / studiu introductiv de Petru IAMANDI / coperta Dragoş COJOCARU<br />- Dicţionarele imaginarului -vol.2/7 - dicţionar SF - scriitori americani / ed. INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi / Tp / 316 p / 200 L +9% TVA / 973-611-252-7<br />- George BĂDĂRĂU - Fantasticul în literatură / / ed. INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi, colecţia "memo" / 84 p / 71000 / 973-611-117-2<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2004 ELIGIBILE PENTRU PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005<br /><br /><br />categoria ROMAN<br />- Bogdan BRĂTESCU - Triumful / ed. PARALELA 45, Piteşti, colecţia “avanpost”<br />/ SF / Tp / 204 p / 100000 L / 973-697-143-7 / coperta de Andrei MĂNESCU<br />- Pavel CORUŢ - Călăuza alcoro - vegană / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 56 / Tp / 252 p = 210 p Fiction + 42 p nonF / 54500 L / 973-9225-52-7<br />- Pavel CORUŢ - Planeta Fericiţilor / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 57 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Pumnul de oţel / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 58 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Sfînta ramură de om / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 59 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Lumina omenirii / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 60 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Treziţi Eroii Civilizatori / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 61 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Mai tari decît destinul / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 62 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Rupeţi lanţurile robiei / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 63 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Zburăm cu viaţa / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 64 / SF+nonF / Tp / 256 p = 198 p Fiction + 58 p nonF / 54060 L / 973-9225-60-8<br />- Pavel CORUŢ - Veghetorii ies din umbră / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 65 / SF+nonF / Tp<br />- Pavel CORUŢ - Extratereştrii coboară între oameni / ed. CORUŢ PAVEL, seria "octogon" nr. 66 / SF+nonF / Tp / 250 p = 206 p Fiction + 44 p nonF / 59940 L / 973-9225-62-4<br />- Brânduşa Luciana GROSU - Realitate imposibilă / ed. HUMANITAS, colecţia "junior" / F / Hc / Ch / 190 p / 195000 l / 973-50-0603-0 / ilustraţii şi coperţi de Silvia MITREA<br />- Victor MARTIN - Elogiul muncii de partid / ed. SITECH, Craiova / SF / Tp / 340 p / L / 973-657-490-3 / coperta de Viorel PÎRLIGRAS<br />- Liviu RADU - Opţiunea / PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 31 / SF / Tp / 176 p / 190000 L / coperta Adrian GRIGORE<br />- Liviu RADU - Spaime / PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg" nr. 32 / SF / Tp / 250 p / 190000 L / coperta Adrian GRIGORE<br />- Doina RUŞTI - Omuleţul roşu / ed. VREMEA XXI / M + F / 320 p / 186000 L / 973-645-101-1 / coperta de Doina RUŞTI cu ilustraţii din Peter BRUEGEL cel BĂTRÎN (fragm. din "Proverbele")<br />- Emil STĂNESCU - Cameleonul / ed. BIBLIOTHECA, Tîrgovişte / F + SF / 200 p<br />- Stelian ŢURLEA - Relatare despre Harap Alb / editura PRO / F / Tp / 244 p / 973-8434-37-8 / coperta de Mihalea ENCIU şi Daniel NICOLESCU; desenul coperţii de arhitect Cristina POPESCU<br /><br />categoria CULEGERE de AUTOR<br />- Lucian-Dragoş BOGDAN - Trilogie / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare, colecţia "millennium" / SF / Tp / 144 p / 973- 86209-1-0 /coperta Vlad-Mihai BOTTA<br />- Lucian-Dragoş BOGDAN - Zeul Kvun / ed. OMNIBOOKS, Satu Mare, colecţia "millennium" / SF / Tp / 192 p / 973- 86209-4-5 /coperta de Vlad Mihai BOTTA<br />- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / F / Tp / 206 p / 129000 L / 973-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ<br />- Sebastian A. CORN - Imperiul Marelui Graal / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / SF / Pb / 620 p / 973-99251-2-x / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE<br />- Silvia KERIM - Semnul de iarbă / ed. MINERVA / F / Tp / 104000 L / 184 p / 973-21-0714-6 / coperta de Cristina DUMITRESCU cu imaginea unui tablou de Vasile OLAC / ilustraţii de Mona EDULESCU<br />- Cătălin MIHULEAC - Ratarea unui setter / ed. POLIROM, Iaşi, colecţia "ego" / M+F / Tp / 224 p / 139000 L / 973-681-807-1 / pe copertă, ilustraţie de Florin BUCIULEAC<br />- Ana Maria NEGRILĂ - Oraşul ascuns / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / F + SF / Pb / 234 p / 973-99251-0-3 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE<br />- Florin PÎTEA - An/Organic / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / SF / Pb / 296 p / 125000 L / 973-9397-97-2 / coperta de ristina PETRE şi Simona DERLA cu o ilustraţie de Tudor POPA<br />- Liviu RADU - Babl / ed. DIASFERA, colecţia "excalibur" / SF / Pb / 254 p / 973-99251-1-1 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE<br />- Dan Marius SABĂU - Dincolo de realitate / www.dan-marius.ro / SF<br />- Dan Marius SABĂU - Furnizorul de vise / www.dan-marius.ro / SF<br />- Sergiu SOMEŞAN - Aproape îngeri / ed. CARTEA ROMÂNEASCĂ / F / Tp / 120 p / 121000 L / 973-23-1210-6 / coperta de Sergiu SOMEŞAN cu detaliu din "Angel" de Luis ROYO<br />- Sergiu SOMEŞAN - Numărul Fiarei / ed. VREMEA XXI / F + SF / Tp / 104 p / 973-645-065-1<br /><br />categoria ANTOLOGIE<br />- Victor MARTIN şi Viorel PÎRLIGRAS, antologatori - Gama - Alte ţărmuri - antologie de fantastic şi SF craiovean / ed. REDUTA, Craiova / F +SF / Tp / 242 p / 973-95348-90 / coperta şi desenele de Viorel PÎRLIGRAS<br />- grupul NUFIC - Ficţionar NUFIC 0.9 / www.trans..../nufic / SF / coperta: UnSlayne<br /><br />categoria NONFICTION<br />- Cătălin CONSTANTINESCU - Paradigme literare ale utopiei / UNIVERSITATEA "Al. I. CUZA", Iaşi / Pb / 216 p / 182000 L / 93-703-002-8 / pe copertă, fragment din "Descoperirea Americii de Columb" de Salvador DALI<br />- Gyorgy GYORFI - DEAK - Istorii şi isterii literare / www.netsf.com / C<br />- Ion HOBANA - Jules Verne-Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti / editura PRO / Hc (175 x 245 mm) / 250 p / 328000 L / 973-7995-28-7<br />- Robert LAZU - Lumea lui Tolkien / ed. HARTMANN, Arad, colecţia "cai verzi" / Pb / 150 p / 50000 L / 973-86801-2-3 / coperta Sorin NEAMŢU<br />- Lucian STROCHI - Introducere în Fantastic; Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade (vol.1) / UNIVERSITAS XXI, Iaşi / Tp / 298 p / 200000 L / 973-8344-60-3 / coperta Dana CRĂCIUN<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2005<br />CĂRŢI F & SF APĂRUTE PÎNĂ LA 01.06.2005<br />1st of June 2005 - F & SF books of 2005<br /><br /><br />AMALTEA<br />colecţia “star wars”<br />- nr. 14 / Matthew STOWER - La răscruce / Shatterpoint / N / SF / Hc / 240000 L / 400 p / 973-7780-17-5 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU<br />- nr. 15 / James LUCENO - Labirintul răului / Labirinth of Evil / N / SF / Hc / 240000 L / 302 p / 973-7780-22-1 / traducere de Ana Maria MURARIU<br />colecţia “warcraft”<br />- ??? - Ultimul străjer / N / F / Pb / / p / L / 973- / traducere de / coperta de<br /><br />CASA CĂRŢII de ŞTIINŢĂ, Cluj<br />- Cornel ROBU - O cheie pentru science-fiction / nonF / Tp / 612 p / L / 973-686-601-7 / coperta de Anca PINTILIE<br /><br />CORINT<br />galeria de proză<br />- Anatole FRANCE - Insula pinguinilor / L'Ile de pingouins / N / SF / R / 406 p / 159000 L / 973-7786-21-1 / traducere şi note de Aurel TITA / coperta de Walter RIESS<br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 67 / Pavel CORUŢ - Sfîrşitul marii rătăciri / N / SF + nonF / Tp / xxx p Fiction + xx p nonF / x0000 L / 973-9225-xx-x<br />- nr. 68 / Pavel CORUŢ - Vise de viaţă omenească / N / SF + nonF / Tp / xxx p Fiction + xx p nonF / x0000 L / 973-9225-xx-x<br />- nr. 69 / Pavel CORUŢ - Cu mintea rece şi inima caldă / N / SF + nonF / Tp / 204 p Fiction + 52 p nonF / 60000 L / 973-9225-65-9<br /><br />GRANADA<br />- Mihail GRĂMESCU - Iritaţia / nonF / Tp / 122 p / 75000 L / 973-86584-2-x / coperta de Adina LIPAI<br /><br />HARTMANN, Arad<br />colecţia "cai verzi"<br />- Virgil NEMOIANU şi Robert LAZU, coordonatori - J.R.R.Tolkien, Credinţă şi imaginaţie / nonF<br /><br />HUMANITAS<br />- Lucian BOIA - Jules Verne - paradoxurile unui mit / Jules Verne - les paraoxes d'un mythe / nonF / Tp / 290 p / 240000 L / 973-50-0830-0 / coperta de / traducere dun franceza de Lucian BOIA / coperta de Răzvan LUSCOV<br />- Michel FABER - Sub piele / / N / SF / Tp / 274 p / 250000 L / 973- / traducere de / coperta de<br />- Oliver SACHS - Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie / C / M + F / Tp / p / L / 973- / coperta / traducere de<br />colecţia "cartea de pe noptieră"<br />- Andre Pieyre de MANDIARGUES - Muzeul negru / Le Musee Noir / C / M + F / Pb / 220 p / 160000 L / 973-500872-6 / traducere de Alexandru BACIU / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE / editie completă, cu semnalarea pasajelor eliminate de cenzură<br />colecţia "raftul întîi"<br />- Boris VIAN - Moarte pocitaniilor / Et on tuera tous les affreux / N / SF / Tp / 174 p / 170000 L / 973-50-0889-0 / traducerede Gabriela ABĂLUŢĂ / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE<br /><br />LUCMAN<br />colecţia "SF"<br />- Isaac ASIMOV - Magie / Magic / C / F + nonF / Tp / 348 p / 130000 L / 973-8465/81/8 / coperta de Flory PREDA / traducere de Smaranda NISTOR<br />- Stephen KING / Richard Bachman - Fugarul / / SF / Tp / p / L / 973-8465-- / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA<br />- Stephen KING / Richard Bachman - Şantier în lucru / Roadwork / SF / Tp / 360 p / 150000 L / 973-723-025-6 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA<br />- Nancy KRESS - Spaţiul probabilistic / Probability Space / SF / N / Tp / 432 p / 160000 L / 973-8372-13-5 / coperta de / traducere de A. MÎNDRILĂ<br /><br />MEDIA - TECH, Iaşi<br />colecţia "scifiscop"<br />- nr. 1 / Dan DOBOŞ - Abaţia infinită / vol. 3 al trilogiei / N / SF / Tp / 336 p / 200000 L / 973-8364-17-5 / coperta de Radu RĂILEANU<br /><br />MINERVA - biblioteca pentru toti<br />colecţia "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"<br />- Edmont ABOUT - Omul cu urechea ruptă / / N / SF / R / Pb / p / L / 973-/ traducere de / coperta de<br />- Jules VERNE - O dramă în văzduh / C / R / SF / Pb / 230 p / 89000 L / 973-21-0729-4 / selecţie, traducere, prefaţă şi note de Ion HOBANA<br />PARALELA 45, Piteşti<br />colecţia "deschideri"<br />- Sergiu PAVEL DAN - Feţele fantasticului / nonF / Tp / 150000 L / 212 p / 973-697-344-1 / pe copertă, detaliu din "The Starry Night" de Vincent Van Gogh<br />colecţia "ficţiuni fără frontiere"<br />- Arkadi & Boris STRUGAŢKI - E greu să fii zeu / N / SF / Pb / 240 p / 140000 L / 973-697-365-4 / traducere de Valerian STOICESCU / coperta de Valentin CRISTEA<br /><br />POLIROM, Iaşi<br />- Michael ENDE - Poveste fără sfîrşit / Die Unendliche Geschichte / N / R / F / Hc / 412 p / 395000 L / 973-681-884-5 / traducere de Yvette DAVIDESCU<br />colecţia "ego"<br />- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / C / F / Tp / 206 p / 129000 L / 9732-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ<br />colecţia "proză XX"<br />- Dino BUZZATTI - Cele mai frumoase povestiri / Il maglio dei racconti / R / C / F / Pb / 229000 L / 350 p / 973-681-510-2 / traducere de Mara CHIRIŢESCU, Florin CHIRIŢESCU, Geo VASILE / pe coperta, "Il Cagnone" de Dino BUZZATI<br />- Jose SARAMANGO - Eseu despre orbire / Ensaio sobre a ceagueira / N / SF / Pb / 229000 L / 332 p / 973-681-723-7 / traducere de Mioara CARAGEA / pe coperta detaliu din "Orb" de Hugh FLEETWOOD<br />colecţia "clasicii modernităţii"<br />- J. L. BORGES & A. B. CASARES - Carţi scrise în doi (sub pseudonimul H. Bustos Domeq ) / C / M + F / Pb / 450 p / 265000 L / 973-681-934-5 / traducere, note şi postfaţă de Ileana SCIPIONE / pe copertă, detaliu din "Natură statică" de Gretchen HUBER WARREN<br /><br />PRUT INTERNATIONAL, Chişinău<br />- Herbert George WELLS - Omul invizibil / The Invisible Man / N / SF / R / Hc / 100000 L / 204 p / 975-69-716-x / introducere de Eugen LUNGU, "Pisica invizibilă" / ilustraţii de sergiu STANCIU / traducere de A. RALIAN şi C. CLARUS<br /><br />RAO<br />- Clive BARKER - Marele spectacol secret (seminţia nopţii 2) / the Nightbreed 2 / N / H / Pb / 252 p / 149000 L / 973-576-625-6 / traucere de Gabriel STOIAN /<br />- Anne RICE - Vampirul Lestat / The Vampire Lestat / N / F / Pb / 700 p / 249000 L / 973-576-756-2 / traducere de Horia Nicola URSU<br />- John SAUL - Casa de la răscruce / Black Creek Crossing / N / H / Hc / 380 p / 359000 L / 973-576-731-7 / Traducere de Gina Monica ŞERBAN<br />rao pentru tineret<br />- Eoin COLFER - Artemis Fowl / N / F / Pb / 316 p / 139000 L / 973-576-639-8 / traducere de Mihaela PAPA / coperta de<br />- Christopher PAOLINI - Eragon (volumul 1 din trilogia "Moştenirea") / N / F / Tp / 540 p / 379000 L / 973-576-635-3 (in interior 973-576-661-2) / traducere de Cezar Octavian TĂBÂRCEA / coperta de John Jude PALENCAR<br />- Kaye UMANSKY - Pongwiffy / N / F / Ch / Pb / p / L / 973- / ilustraţii de Chris SMEDLEY / traducere de Cristina ILIESCU<br /><br />TREI<br />colecţia "coolT"<br />- Mark HADDON - O întîmplare cu un cîine la miezul nopţii / / N / F / Pb / 288 p / 199000 L / 973- / coperta de / traducere de<br /><br />www.cartea.info<br />- Ana Veronica MIRCEA - supraVieţuitorii / C / SF / FB / conţine : Vremea vînturilor; Învins; Fără doar şi poate; De dragoste; Mutare disciplinară; Oyoja Onuk; Sfinte Dumnezeule; Irecuperabilil Donald; Tolaie; Cazul Jurgen Gott; Slujbă temporară; Clocitorul Josh; Floarea de Loldilal; Călugăriţa; Iadul; Închisoare convenţională; Kill; Izvoditorul; În culise; Felix the king; Mărturisirea; Culoare locală; Bifurcaţia; Himera; Turant 2; Scan Dal; Elementul exotic; Lovitura de palat; Ziua retragerii; Năpîrstocii; Supravieţuitorii.<br />- Florin ŞLAPAC - Jucăria / N / SF / R<br /><br />http://gyuri.go.ro<br />- György GYÖRFI-DEAK - Curiozităţi sălăjene / C / nonF / conţine:<br /><br />www.hgwells.ro<br />- György GYÖRFI-DEAK - Lampa de veghe / C / nonF/ conţine:<br /><br />www.liternet.ro<br />- Ovidiu BUFNILĂ - Norii / N / F + SF / conţine: Taina norilor; Dragonul norilor; Dansul norilor; Norul de argint; Norul din Bankusai; Fabrica de nori; Atîrnănd de nori; Simfonia norilor; Goana după nori; Fantasmagorica norilor; Nori în amurg; Omul norilor; Dincolo de nori; Marele absent din inima norilor; Meduza norilor; Norii molateci; Timpul norilor e vălurit; Nori pe mare.<br /><br /><br /><br /><br /><br />LEGENDĂ & PRECIZĂRI<br />KEY & NOTES<br /><br /><br />A = Antologie / Anthology;<br />Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;<br />As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;<br />BD = Benzi Desenate / Stripes;<br />C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;<br />Ch = pentru Copii / for Children;<br />F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);<br />FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;<br />H = Horror;<br />Hc = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;<br />Hcp = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;<br />L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;<br />M = Mainstream;<br />N = Roman / Novel;<br />nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;<br />p = numărul de pagini / number of pages;<br />Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback<br />R = Reeditare / Reprint;<br />R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;<br />SF = Science Fiction;<br />Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback<br /><br />¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul < M + F > sau < M + SF > (de exemplu "Jilţul Vulturului" de Carlos Fuentes sau "Muntele viu" de Dan STANCA). În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, am folosit marcaj numai cînd însuşi autorul a indicat o direcţie sau alta. De exemplu, în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia < SF >.<br />¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.<br />¨ M-am străduit să semnalez formatele de carte substanţial diferite de formatele uzuale.<br />¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti<br />¨ Numele de familie este scris cu majuscule.<br />¨ Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, nu mai notez cărţile după film (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români sau ale lui Jules VERNE.<br /><br /><br />Dan POPESCU<br />0744 793139<br />escu_neamt@yahoo.com<br />CP 3 - 49, Piatra Neamţ, cod poştal 610330<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREMIILE SIGMA EDIŢIA 2001<br />CUVÎNT CĂTRE SCRIITORI<br /><br />Dan Popescu<br /><br /><br />Stimaţi Scriitori,<br /><br />Vi se adresează un inginer pasionat de literatură, cititor şi colecţionar de carte F & SF., cu rugămintea să participaţi şi la această încercare de mai bine.<br /><br />Ştiu că sînteţi nişte solitari - pentru că aţi fost învăţaţi că victoriile şi înfrîngerile adevărate se obţin numai de unul singur. Ştiu de la prieteni scriitori că în România anului 2001 nimănui nu-i mai pasă de scriitori, nici chiar lor, iar forma este mai puternică decît fondul (unii îi spun imagine). Dar nu sînt pe deplin de acord.<br /><br />Şi cum nu sînt de acord nici cu spusa unui om de cultură "en vogue" cum că sîntem "o naţiune în care fiecare îl aşteaptă pe celălalt" să facă primul pas, vă propun Premiile Sigma. Pornesc de la premisa că vom reuşi. Pot să prezint multe cauze probabile de eşec dar le las viitorului în speranţa că nu vor irupe în realitate.<br /><br />Aşa cum s-a spus şi scris în repetate rînduri, astfel de premii sînt necesare pentru că:<br />- nu există ceva similar iar premiile RomCon, atunci cînd sînt, sînt altceva.<br />- creatorii de F & SF au nevoie (şi) de un sistem de evaluare "intern"; programul Monitor iniţiat de Mircea Nedelciu plus topul aferent, premiile diverselor asociaţii de scriitori mainstream, premiile diverselor asociaţii de fandom, au dovedit că nu pot constitui o evaluare pertinentă. Ce-ar fi dacă realizatorii siturilor Internet ar fi evaluaţi de fabricanţi de maşini-unelte? Şi unii şi ceilalţi utilizează calculatoare, nu?<br />- vor fi premii acordate de profesionişti şi vor fi independente de orientările diverselor organizaţii mai mult sau mai puţin active.<br /><br />Iată că am folosit şi termenul care a dat - şi va mai da bătaie de cap - cel de "profesionist". Oficial, meseria asta nu există în Romania. Nu există cursuri de scriitură şi nici diplome de scriitor. Nu se poate trăi de pe urma scriiturii. Aşa că pentru definirea profesionistului rămîn doar dorinţa lui de perfecţionare şi premiile.<br /><br />Premiile Sigma vor fi stabilite prin votul unor persoane care au o carte proprie aparută şi sînt astfel în cunoştinţă de cauză asupra muncii necesare pentru realizarea unei cărţi. În acest fel, votanţii au o primă atestare a calităţii lor de "profesionist în domeniu".<br /><br />Ce vor vota? Listele de apariţii editoriale beneficiază de o experienţă de mai bine de zece ani. Cei care s-au ocupat de Dicţionarul SF Nemira cunosc Catalogul de Cărţi F & SF de Autori Români realizat de subsemnatul (şi care va fi în curînd disponibil pe un sit Internet la care se lucrează), catalog care nu a încăput în dicţionar fiind pur şi simplu prea mare. Urmăresc toate sursele de infrmare la care am acces (librării, mass media, prieteni şi amici).<br /><br />Cu această ocazie vom putea observa şi cum îşi fac editurile treaba.<br /><br />În 1992, la Bistriţa, cu ocazia RomCon-ului, s-au pus bazele unei asociaţii a profesioniştilor într-ale SeFeului, Pro Con SF. Acţiune benefică dar fără rezultate, poate şi din cauză că ne-am poticnit în tot felul de detalii, definiţii imperfecte şi subiectivisme.<br /><br />Dacă motorul Premiilor Sigma - aşa cum vă este el prezentat în cele ce urmează - este pornit cu bine, asociaţia Sigma va prelua şi delicata şi dificila sarcină de a fi organizaţia non - profit din spatele acestor premii.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PREMIILE SIGMA EDIŢIILE 2001-2002<br /><br /><br />? Premiile SIGMA 2001<br /><br />Roman:<br />- Liviu RADU pentru "Constanţa 1919" / editura PRO LOGOS, Bucureşti, colecţia "morfeu" nr. 1 / 2000 / SF / Tp / 114 p / ? L / 973-99707-1-0 / coperta Costi GURGU / postfaţa "Go digital, captain Tocks, go digital" de Sebastian A. Corn<br /><br />Culegere de Autor:<br />- Liviu RADU pentru "Spre Ierusalim!" / editura ALLFA, Bucureşti, colecţia " literatură română contemporană - proză scurtă / 2000 / F + SF / Tp / 208 p / ? L / 973-9477-43-7 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Arta perversă a manipulării timpurilor" de Dan-Silviu BOERESCU<br /><br /><br />? Premiile SIGMA 2002<br /><br />Premiul de Excelenta Sigma 2002:<br />- Ovidiu BUFNILĂ pentru activitati de pe parcursul anului calendaristic 2001<br /><br />Roman<br />- Ovidiu BUFNILĂ pentru "Cruciada lui Moreaugarin" / ed. PYGMALION, Ploieşti, colecţia "cyborg", 2001 / SF / Tp / 152 p / ? L / fără cod ISBN / coperta de Walter RIESS / prefaţa de Cătălin IONESCU<br /><br />Culegere de Autor publicată pe hîrtie, ex aequo -<br />- Michael HAULICĂ pentru "Despre singurătate şi îngeri" / ed. KARMAT PRESS, Ploieşti colecţia "poate", 2001 / SF / Tp / 176 p / 70000 L / 973-99454-5-7 / coperta de Ionuţ BĂNUŢĂ / postfaţa "În roşu şi negru despre un solitar şi femeile sale" de Cătălin BADEA GHERACOSTEA<br />- Petrică SÎRBU (Don Simon) pentru "Împotriva satanei" mpotriva Satanei / C / SF / FB / Tp / 194 p / 70000 L / 973-99454-0-6 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ / prefaţa: nota editorului plus "Vouă" de Don Simon / postfaţă de Cătălin IONESCU /<br /><br />Culegere de Autor publicată în format elecronic<br />- Ana Maria NEGRILĂ pentru "Lumina din adîncuri"<br /><br />Antologie<br />- Dan Silviu BOERESCU pentru "România SF 2001" / ed. PRO-LOGOS, colecţia "morfeu", 2001 / SF / Tp / 334 p / 70000 L / 973-85269-1-4 / coperta de Costi GURGU / introducerea "Dincolo şi dincoace de mainstream" de Dan-Silviu BOERESCU / note biobliografice: "Pierduţi în spaţiul bibliografic", "Un antologator dinspre mainstream"<br /><br />nonFiction<br />- Mircea OPRIŢĂ pentru "Discursul utopic" / ed. CARTEA ROMÂNEASCĂ, colecţia "eseuri critice", 2001 /<br />Tp / 308 p / 30000 L / 973-23-0825-7 / coperta de Dan STANCIU<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF APĂRUTE ÎN ANII 2000 - 2004<br /><br /><br />Legenda & Precizări / Key & Notes<br /><br />A = Antologie / Anthology;<br />Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;<br />As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;<br />BD = Benzi Desenate / Stripes;<br />C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;<br />Ch = pentru Copii / for Children;<br />F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);<br />FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;<br />H = Horror;<br />Hc = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;<br />Hcp = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;<br />L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;<br />M = Mainstream;<br />N = Roman / Novel;<br />nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;<br />p = numărul de pagini / number of pages;<br />Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback<br />R = Reeditare / Reprint;<br />R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;<br />SF = Science Fiction;<br />Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback<br /><br />¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul <m> sau <m> (de exemplu "Jilţul Vulturului" de Carlos Fuentes sau "Muntele viu" de Dan STANCA). În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, nu am facut nici un fel de marcaj decît dacă autorul a indicat o direcţie sau alta; în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia SF..<br />¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.<br />¨ M-am străduit să semnalez formatele de carte substanţial diferite de formatele uzuale.<br />¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti<br />¨ Numele de familie este scris cu majuscule.<br />¨ Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, lista mai include cărţile după film (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români sau ale lui Jules VERNE.<br /><br />Dan POPESCU<br />0744 793139, escu_neamt@yahoo.com<br />CP 3 - 49, Piatra Neamţ 610330<br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2000<br /><br />ALLFA<br />colecţia "romanul românesc contemporan"<br />- Dan STANCA - Domnul clipei / N / M + F / Tp / 232 p / 59000 L / 973-9477-56-9 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Dan Stanca şi literatura metafizico-politică" de Dan GRĂDINARU / poate fi considerat o continuare a romanului său "Ritualul nopţii", ALLFA, 1998<br />colecţia " literatură română contemporană - proză scurtă<br />- Liviu RADU - Spre Ierusalim / C / F + SF / Tp / 208 p / ? L / 973-9477-43-7 / coperta Stelian STANCIU / prefaţa "Arta perversă a manipulării timpurilor" de Dan-Silviu BOERESCU / conţine: Spre Ierusalim!; El Dorado; Yildirim; Scrisori din fortul de la capătul imperiului; Nici un paradox; Răsărit de soare; Purtător de lumină; Documente răzleţe despre trupe pierdute în deşert; Iată, vin Colindătorii!; Epitaf pentru Laura; În metrou; Sărbătorirea zborului zece mii.<br /><br />ANTET XX PRESS<br />- A.E. Van VOGT - Arsenalele din Isher + Făuritorii de arme / R / 2 x N / SF / Tp / 288 p / 38000 L / 973-8058-01-5 / traducerea Oana NEGUREANU<br />- Gerard KLEIN - Saga lui Argyre: Corăbiille solare + Călătoria cea lungă / 2 x N / SF / Tp / 238 p / 32000 L / 973-99336-1-0 / traducerea Oana POPUŢOAIA + Claudiu CONSTANTINESCU / coperta Ion NĂSTASE<br /><br />ANTEU, Craiova<br />- Victor MARTIN - Violatorii zilei de mîine / aforisme / Tp / 76 p / ? L / 973-98354-7-3 / coperta e şi grafica interioară Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS<br /><br />ANTEU & REDUTA, Craiova<br />- Victor MARTIN - Dispariţii / C / SF / Tp / 84 p / ? L / 973-98354-7-3 / coperta şi grafica interioară Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvînt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS / conţine: Percheziţia; Invazia; Oameni goi pe străzi; Dispariţia; Vînătoarea de statui; Iluzia; Sintetizorul; Robinsonul spaţiului; Omul, prietenul cîinelui; Plapuma de zăpadă.<br /><br />ARANIA, Braşov<br />- Sergiu SOMEŞAN – Să n-o săruţi pe Isabel / C / R / SF / Tp / 100 p / 40000 L / 973-9153-53-4 / coperta S. SOMEŞAN, după Bill LEE / conţine: Şansa noastră s-a numit Adam; Bla-bla-bla, domnule general; O cască albă şi un copil în ploaie; Dilema; O ipoteză aproape absurdă; În trecere prin Predeal; Să n-o săruţi pe Isabel; Timidul; Iubitul meu din altă lume; O rachetă cu numele meu; Întîlnire cu Isabel; Planeta cu spioni; Legendă fără sfîrşit; O clipă de nemurire / nu a participat la premiile sigma deoarece am aflat de ea abia in noiembrie 2002<br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 33 / Pavel CORUŢ - Glasul omului / N / SF / Tp / 242 p = 155 p SF + 87 p nonF / 16320 L / 973-9225-28-4<br />- nr. 34 / Pavel CORUŢ - Trăsnetul Geto - Dac / N / SF / Tp / 254 p = 193 p SF + 61 p nonF / 20400 L / 973-9225-29-2<br /><br />DEŞTEPTAREA, Bacău<br />- Andrei IONESCU - Lacrima neagră / C / SF / FB / 973-98821-1-0 / Tp / 110 p / 15000 L / coperta Victor Eugen MIHAI / prefaţa: "Ionescu" de Ovidiu BUFNILĂ / postfaţa: "Crez" de Andrei IONESCU / conţine : Bună dimineaţa domnule Iona; Păsări de noapte; Dincolo de secetă; Casa cu etaj din colţul străzii; Vieţi subterane; Eucarionul; Omul - ecou; Ultimul vis; Sub o cumpănă de fîntînă; Regăsire în cîmpul cu hlandani; Recviem pentru păpuşi.<br /><br />EURO-VIDA M, Videle<br />- Ştefan Vida MARINESCU & Mihail GRĂMESCU, antologatori - Arca îmblînzitorilor de fantasme / A / F + SF / Tp = 160 x 230 mm / 358 p / 50000 L / 973-99071-8-0 / coperta: reproducere dupa "Samson ucide leul", miniatură germană / textele sunt precedate de note biobibliografice şi fotografii ale autorilor / studiu introductiv de Ştefan Vida MARINESCU "Virtuţile fantast(ic)ului post - apocaliptic" / conţine: Rodica BRETIN (Bătrîna Doamnă; Întoarcerea călăreţilor; Ninsoare de fluturi; Lumea tăcerii; Amurgul roşu), Chris CHIMOIU (Amintirile rămîn), Robert DAVID (Cinci personaje în căutarea unor măşti vesele; Un copil alergînd în noapte; Atingere; Hanovra; Cu gîndul după lumină), Ilie Olaru DELAVULPEŞTI (Pomana porcului; Vasiliscul), Oana DURICAN (Nivelul Zero), Mihail GRĂMESCU (Scena cu saloonul; Acul cu gramofon; "Hora de sub spînzurătoare"), Costi GURGU (Minunata Caoara; Respiraţia morţii; Liniştea zorilor; Previziunea), Ardian Christian KUCIUK (Sărbătoare cu raci prăjiţi; Un sărut tolerat de cucuvea), Adina LIPAI (Cînd eşti singur; Insulele moarte; Ultimul gînd; Cerul; Din alte vremuri), Ştefan Vida MARINESCU (Artificierul; Ordalia), Victor MARTIN (Un experiment nereuşit; Succesul, ca un ochi de sticlă), Lucian MERIŞCA (Un peşte cu două capete, fără capăt; Ce?), Monica MUREŞAN (Indulgenţa timpului; Noua fiinţă), Ana Maria NEGRILĂ (Lumea de nisip; Trickster), Luly PETRESCU (Pasarela; Golgota), Cristina RADULIAN (Morfogeneze; Amintiri despre Apocalipsă), Andrei VALACHI (Nu va mai fi duminică; Mîntuirea; Duios se legăna plopul deasupra Cartierului Industrial; Delapidatorul; Locul mortului)<br /><br />HUMANITAS<br />colecţia "teoria istoriei"<br />- Lucian BOIA - Pentru o istorie a imaginarului / Hy / Tp / 230 p / 69000 L / 973-50-0042-3 / coperta Ioana DRAGOMIIRESCU MARDARE / cuvînt înainte de Lucian BOIA / traducere din limba franceză de Tatiana MOCHI<br />colecţia "toph"<br />- Mircea CĂRTĂRESCU - Nostalgia / F / N / R/ Pb / 314 p / 69000 L / 973-50-0056-3 / coperta Done STAN<br /><br />IMAGE<br />colecţia "lumi fantastice"<br />- Rodica BRETIN - Omul de nisip / C / F + SF / R / Tp / 252 p / 45000 L / 973-8004-07-1 (pe coperta: 973-8004 - 06-3) / coperta: fragment din "Triumful morţii" de Peter BREUGEL cel Bătrîn / conţine : Negura; Dincolo de zăbrele; Întoarcerea călăreţilor; Cel care vine din urmă; Undeva, cîndva; Casa fără cărţi; Ora pro nobis; Ninsoarea de fluturi; Lumea tăcerii; Bătrîna doamnă; Mireasa din grădină; Pasărea albă; Amurgul roşu; Omul de nisip.<br />colecţia "odiseea SF"<br />- Arthur C. CLARKE & Mike McQUAY - 10 grade pe scara Richter / Richter 10 / N / SF / Tp / 284 p / 79000 L / 9973-8004-13-6 iar pe copertă 973-8004-14-4 / coperta Ioana CUCU / traducerea Irina CATANCHIN<br />- Neal STEPHENSON - Era de diamant / The Diamond Age / N / SF / Pb / 320 p / 39000 L / 973-8004-03-9 / traducerea Ruxandra RADU / coperta Ioana CUCU / apărută în 2000 deşi pe carte scrie 1999<br /><br />INCITATUS<br />- Thomas MORUS - Utopia plus Tommaso CAMPANELLA - Cetatea soarelui / E / R / Tp / 174 p / 47000 L / 973-8167-04-3<br /><br />LUCMAN<br />colecţia "SF"<br />- nr. 4 / Bernard WERBER - Revoluţia furnicilor / La revolution des fourmis / N / SF / Tp / 416 p / 42000 L / 973-9439-43-8 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Nicolae CONSTANTINESCU<br />- nr. 5 / Philip Jose FARMER - Dayworld / N / SF / Tp / 318 p / 35000 L / 973-9439-73-8 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Dorin PREISSLER<br />- nr. 9 / Philip Jose FARMER - Rebelul din Dayworld / Dayworld Rebel / N / SF / Tp / 334 p / 45000 L / 973-9439-75-6 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Radu ŞERBAN<br />- nr. 6 / Philip Jose FARMER - Poarta / Traitor to the Living / N / SF / Tp / 254 p / 30000 L / 973-9439-65-9 / coperta: grupul DUCOMY / traducerea Cristian SÂNGEORZAN<br /><br />MEDIA-TECH, Iaşi<br />- Cătălin SANDU - Duel cu ceaţă şi lotuşi / C / SF / FB / Tp / 208 p / 25000 L / 973-99524-2-9 / coperta Manuela OBOROCEANU / prefaţă de Lucian MERIŞCA / conţine: Acolo sus, Vulbul; A şaptea faţă a tăcerii; Cerşetorul; Arta de a purta un război; Colivia; Gol de sunet; Poveste de iarnă; Laptop Stalagmitul, Mîncătorul de şoareci; Zbor peste deşertul oraşului; Începutul regăsirii; Statuia de abanos; Target!; Timp al războiului; Duel cu ceaţă şi lotuşi; Monster Films Inc.; Casa care avea chipuri; Morphus Genesis; A fi + A nu fi = A aştepta.<br /><br />MERIDIANE<br />colecţia "major"<br />- Jean SERVIER - Istoria utopiei / Histoire de l'utopie / Hy / Tp / 302 p / 125000 L / 973-33-0434-4 / traducerea Elena şi Octavian GABOR / coperta Olimpiu BANDALAC<br /><br />MESAGERUL, Bistriţa<br />colecţia "biblioteca SF"<br />- Alexandru Cristian MILOŞ - Închisoarea timpului & Drumurile cerului / C / SF / Tp / 162 p / ? L / 973-99862-4-2 / coperţile: Eugen şi Adrian MILOŞ / conţine: Închisoarea timpului (povestiri SF: Închisoarea timpului, Omul cu ochii albi; Ciudatul trandafir; Istoria ambulantă; Asemeni unei benzi de magnetofon; Uriaşul a cărui imagine a terorizat oraşul B.; Autostrada; Cineva şi-a dat foc; Visul balerinei; Virtualul; Judecata Florinei; Tot, domnişoara Cristina?; Vorbind limba inversă; Condamnat să trăiesc pe staţii orbitale; Bibliotecile oraşului gol; Cine este Moş Crăciun; De la moartea porcilor la ucigaşii în serie; Cu ochii (des-) legaţi; Întoarcerea lui Ion; Vînzătorul de gene; Musafirul din stele; Uşi de sticlă; Faţa bisericii luminate), Drumurile cerului (cosmo-poeme: Aproape departe de punctul de plecare; Fugind după o rază de soare; O pasăre de înaltă tensiune; Tăierea luminii; Incertitudini despre incertitudinea noastră; Personalitate pierdută; Proiectînd şi ansamblînd Sfere Dyson în Galaxii; Sumerienii şi clonarea - o altfel de geneză a omului; Contractul cu extratereştrii (UFOpoem); I + I = 0?!... sau despre eclipsa totală de Soare; Mersul ideal, mersul veşnic spre a traversa orizontul; Cronoplastii; Încercînd să ajung de cealaltă parte a străzii cu alt Zenon; Pot fi o energie liberă; Costummul de cosmonaut e costumul naţional al omului!; Proiect pentru Statuia Paradoxului; Reanimarea Soarelui; În voia jocurilor hazardului; Din oglinzile timpului: gemenii lui Langevin şi cîinele lui Einstein; Cînd stelele strălucesc, de ce noaptea e totuşi neagră?!; Meteoritul - apocalipsa anuluui 2000?!; Cyberia, o lume dincolo de Oceanul-în-sus-albastru; Pe lună s-a auzit o limbă necunoscută; Un tată de rachete sunt, un ateu credincios, mereu un om paradoxal; Să bem apă de pe insula Bimini, din Fîntîna Tinereţii; Kosovo - erată a secolului XX; Bunicul şi nepotul; Cum sunt lucrurile şi fiinţele atunci cînd nu le privim; Goana după aur e înlocuită de goana după apă; Vorbind deodată, cu mine, cu un E.T.; Big-Bang asemeni inimii noastre unversale; Calea Lactee - Galactica noastră familie; Stelele privite şi aprinse dinspre Cape Canaveral; Soarele arzînd semnalizează un arbore genealogic; Noi visînd cu Luna, ea visînd cu noi; Lista lui Homo Astronomicus; Mercur; Venus; Terra; Marte; Jupiter; Saturn; Uranus; Neptun; Pluto; Verdea florăreasă; Oraş ocupat de Poeţi; Cosmopoezia şi Astropoetul (un manifest artistic); Apartheid cu viteza luminii; Vizitatorii; Aici sunt şi ei, E.T.; Decodificator de limbaje cosmice la NASA; Poem Axioma 1; Poem Axioma 2; Cosmopoezia şi Astropoetul; Undeva în Calea Lacteee; ), Biografie(+ versiune în limba engleză), listă cu lucrările autorului, referinţe critice.<br /><br />MINERVA<br />colecţia "biblioteca pentru toţi"<br />- nr. 1443 / Mircea ELIADE - Domnişoara Cristina / R / N / F / 973-21-0465-1 / Pb / 168 p / 25000 L / prefaţa Sorin ALEXANDRESCU / tabel cronologic Mircea HANDOCA / coperta D. VERDE <br /><br />NEMIRA<br />colecţia "Nautilus"<br />- nr. 161 / Stanislav LEM - Eden / N / SF / Tp / 45000 L / 254 p / 973-569-403-4 / coperta Răzvan LUSCOV / traducerea Constantin GEAMBAŞU / apărut 2000 deşi pe carte scrie 1999<br />- nr. 162 / Norman SPINRAD - Trecînd prin flăcări / Passing Through The Flame / N / SF / Tp / 100000 L / 580 p / 973-569-411-5 / coperta Răzvan LUSCOV / traducerea Liviu RADU + Eugen CRISTEA<br />- nr. 165 / Stephen KING - Jocul lui Gerald / Gerald's Game / N / SF / Tp / 85000 L / 320 p / 973-569-429-8 / coperta Răzvan LUSCOV / traducerea Ruxandra TOMA<br />- nr. 166 + 167 / Kim Stanley ROBINSON - Marte albastru / Blue Mars / N / SF / Tp / 180000 L / 2 vol. = 364 p + 364 p / 973-569-450-6, 973-569-452-2 / coperta Dan Alexandru IONESCU / traducerea Emil SÎRBULESCU<br /><br />OMNIBOOKS, Satu Mare<br />- Ladislau DARADICI - Întîlnire cu cei care am fost / C / F + SF / Tp / 126 p / ? L / 973-98925-3-1 / coperta Didier GRAFFET / "cuvînt despre autor" de Horia Nicola URSU / conţine: Orbul; Recviem pentru un arbore; Puştiul lui Simon; Arta fugii; Cele cincisprezece trepte; Răceala; Luna unei nopţi din luna mai; Podul; Întîlnire cu cei care am fost; Timpuri verbale; Somnul şi nesomnul; Însemnul; Iarna mîntuirii noastre; Porţi şi Oraşe; Munţii, acest rai al singurătăţii; Femeia din vis; Aniversare; Ospiciul.<br /><br />PARALELA 45, Piteşti<br />colecţia "SF"<br />- Hadrian SOARE - Triumful lui Ares / N / SF / FB / Tp / 264 p / 45000 L / 973-593-054-4 / coperta Gabi ANDREI<br /><br />POLIROM, Iaşi<br />colecţia "ego"<br />- Cătălin MIHULEAC - Titlu neprecizat / C / M + F / 198 p / 32000 L / 973-683-346-1 / coperta: "Curtea" de Krsto HEGEDUSIC / conţine: Tulburătoarea şi provinciala poveste de iubire dintre un ziar vicios şi o candidă emisiune TV; Şi autopsierii au dreptul să citească ziarul; Efectul dezastruos al cailor putere asupra fizionomiilor; O cravată incredibilă; Orăşelul femeilor; Europa de Est la taifas cu Europa de Vest; Prosperitatea năprasnică a unui pîrlit tîrg de provincie; Concert simfonic pe plaja nudiştilor; Colegi de hernie; Ucigaşul este o femeie. Dar ce femeie!; Caltaboşi sub formă de alinturi; Din oaie-n miel; Cuibuşor pe megaherţi; Porcăriile astea de casete muzicale; Puţină fidelitate, ce naiba!; Povestea unui talk - shaw care trata celulita; Ce naive suntem noi, femeile!; Singurătăţi asfaltate; Scafandru de Bahlui; Cît de greu e să trimiţi o scrisoare în Canada; Suntem mult prea legaţi de cei care ne fitilesc; Black & White la mină; Admiraţie dureroasă; Barmanul cu două feţe; Nu mai mult de două ştiri; Fetiţa care mînca litere; Cu istoria patriei în bikini; Vreau înapoi visele mele erotice; Titlu neprecizat.<br />- Cristian Tudor POPESCU - Omohom / C / F + SF / R / Pb / 224 p / 45000 L / 973-683-411-5 / coperta Max ERNST / prefaţa "Istorie, imaginar, SF..." de Lucian BOIA / conţine : Pythia şi alte povestiri (Cassargoz; Imposibilul probabil; Balada cavalerului programator; Flash back - poveste modulară; Marea încleştare; Mutu' Prostu', cîinele nostru; Break; Pythia); Planetarium (Kumbria; Pseudonia; Arclantida;Plutonia; Balavia; Galla; Bolovanul; Grădina de cenuşă; Phalanx; Hephron; Omohom; Chronostalgia); Cîteva propoziţii despre SF (nonF).<br />colecţia "hexagon"<br />- Leonard OPREA - Cele nouă învăţături ale lui Theophil Magus despre magia transilvană / C / F / 172 p / 49000 L / 973-683-547-2 / coperta Manuela OBOROCEANU<br /><br />PRO LOGOS<br />colecţia "morfeu"<br />- nr. 2 / Costi GURGU - Ciuma de sticlă / C / SF / FB / Tp / 152 p / ? L / 973-99707- 3-7 / coperta Costi GURGU / prefaţa "în greceşte înger înseamnă mesager" de Mihai Dan PAVELESCU / conţine: Ciuma de Sticlă; Minunata Caoara; Coroziunea; Coroziunea roz; Focul care îţi este dăruit; Osînda; Iertarea.<br />- nr. 1 / Liviu RADU - Constanţa 1919 / N / SF / Tp / 114 p / ? L / 973-99707-1-0 / coperta Costi GURGU / postfaţa "Go digital, captain Tocks, go digital" de Sebastian A. Corn<br />- nr. 3 / Jean-Lorin STERIAN - Scriitorul a ieşit la vînătoare / C / M + F + SF / Tp / 128 p / ? L / 973-99707-2-9 / coperta Vali Dia / prefaţa: "Febra, o povestire de Jean-Lorin Sterian culeasă şi prelucrată de Marius IANU " de Marius IANU / conţine: Muguri de cuier; Papucii lui don Esteban; Peregrinatio; Exerciţiile; Iisus din Berceni; Bătrînul şi chitara; O povestire de Kafka scrisă de Jean-Lorin Sterian; Ultima legendă a Olimpului; Între două timbre; Vînzătorul de noapte; Povestea tristei garsoniere; Hrisoavele pădurii; Femeia-insectar; Într-un tîrziu; Scriitorul a ieşit la vînătoare.<br /><br />RAO<br />colecţia RAO special<br />- Anne RICE - Diavolul Memnoth / Memnoth the Devil / N / F / Hc / 448 p / 225000 L / 973-8121-01-9 / / traducere de<br />- Daniel EASTERMAN - Al 7-lea sanctuar / The Seventh Sanctuary / N / F / Hc / 576 p / 180000 L / 973-8077-17-6 / traducere de<br />- Joseph FINDER - Puteri excepţionale / Extraordinary Powers / N / SF / Hc / 574 p / 180000 L / 973-9460-72-0 / traducerea Adrian TUDOR<br />- Hermann HESSE - Jocul cu mărgele de sticlă / Das Glasperlenspiel / R / N / F / Hc / traducerea Ion ROMAN<br />- Robert TINE - Pururea tînăr / Forever Young / R / N / SF / Hc / 160 p / 100000 L / 973-576-345-1 / traducere de<br />colecţia "dosarele X" / special<br />- Charles GRANT - Vîrtejul / Whirlwind/ R / N / SF / Hc / 192 p / 130000 L / 973-576-343-5 / traducere de<br />- Charles GRANT - Duhurile / Goblins / R / N / SF / Hc / 224 p / 142000 L / 973-576-342-7 / traducere de<br />- Kevin J. ANDERSON - Punctul Zero / R / N / SF / Hc / 288 p / 120000 L / 973-576-341-9 / traducere de<br />colecţia "James Bond"<br />- Ian FLEMING - Diamantele sunt eterne / Diamonds are Forever / N / SF / Pb / 252 p / 30000 L / 973-98951-3-1 / traducere de<br />- Ian FLEMING - Din Rusia cu dragoste / From Russia with Love / N / SF / Pb / 252 p / 30000 L / 973-9460-10-0 / traducere de<br />colecţia "James Bond"/ special<br />- Ian FLEMING - Trăieşte şi lasă pe ceilalţi să moară / Live and Let Die / R / N / SF / Hc / 256 p / 120000 L / 973--9460-54-2 / traducerea Horia Nicola URSU<br />- Ian FLEMING - Dr. No / R / N / SF / Hc / 265 p / 120000 L / 973-9460-43-7 / traducerea Alexandra PETREA<br />- Ian FLEMING - Casino Royale / R / N / SF / Hc / 192 p / 100000 L / 973-9460-51-8 / prefaţa Anthony BURGESS / traducerea Horia Nicola URSU<br />- Ian FLEMING - Goldfinger / R / N / SF / Hc /<br />- Ian FLEMING - Diamantele sunt eterne / Diamonds are Forever / R / N / SF / Hc /<br />- Ian FLEMING - Din Rusia cu dragoste / From Russia with Love / R / N / SF / Hc /<br />- Ian FLEMING - Doar pentru ochii tăi / For Your Eyes Only / R / N / SF / Hc /<br />colecţia "Cronicile diin Narnia"/ special<br />- C.S. LEWIS - Nepotul Magicianului / R / N / F / Ch / Hc / 224 p / 110000 L / Cronicile din Narnia sînt compuse din: Nepotul magicianului; Şifonierul...; Calul şi Băiatul; Prinţul Caspian; Călătorie pe mare cu "Zori de zi"; Jilţul de argint; Ultima bătălie / traducere de<br /><br />RAO / FAHRENHEIT<br />- Poul ANDERSON - Orion va răsări / Orion Shall Rise / R / N SF / Hc / 576 p / 273000 L / 973-98952-1-2 / traducerea Horia Nicola URSU / coperta Done STAN & Tudor POPA<br />- Poul ANDERSON - Avatarul / The Avatar / R / N / SF / Hc / 512 p / 249000 L / 973-98952-0-4 / traducerea Mihnea COLUMBEANU / coperta Mihai CIOCHIA<br />- John BRUNNER - Reţelele infinitului / The Webs of Everywhere / R / N / SF / Hc / 174 p / 120000 L / 973-98952-3-9 / traducerea Monica IONESCU / coperta Tudor POPA<br />- John BRUNNER - Oile privesc în sus / The Sheep Look Up / R / N / SF / Hc / 446 p / 225000 L / 973-98952-2-0 / traducerea Liviu RADU / coperta Mihai CIOCHIA<br />- John DARNTON - Neanderthal / N / SF / Pb / 380 p / 70000 L / 973-8121-03-5 / traducerea Liviu RADU<br />- Dean KOONTZ - Şoapte / Whispers / N / F / Pb / 508 p / 56000 L / 973-98952-4-7 / traducerea Daniela TRUŢĂ<br />- Dean KOONTZ - Unicul supravieţuitor / Sole Survivor / N / SF / Hc / 348 p / 100000 L / 973-8121-05-1 / coperta Marian PETRIŞOR / traducerea Sanda ARONESCU<br />colecţia "dosarele x"<br />- Kevin J. ANDERSON - Anticorpii / Antibodies / R / N / SF / Hc / 256 p / 120000 L / 973-98952-5-5 / traducere de<br />- Quentin THOMAS - Ascensiunea / / R / N / SF / Hc / p / L / 973-98952- - / traducere de<br /><br />REDUTA, Craiova<br />- Victor MARTIN - Timbrul / C / SF / FB / Tp / 74 p / ? L / 973-97173-6-5 / coperta şi grafica interioară: Viorel PÎRLIGRAS / pe coperta 4, cuvţnt despre autor de Vorel PÎRLIGRAS / conţine: Timbrul; Autopsia; În celulă cu Isus; La pescuit; Musca; Succesul ca un ochi de sticlă; Tabloul; Un experiment nereuşit; Maşina de scris cărţi; Maşina viitorului; Societatea comercială Brownstein; Tristeţea spiriduşului.<br />- Niţă DODO - Dealu Turcesii / C / SF / Tp / 78 p / ? L / 973-97173-0-6 / pe coperta 4, prezentare de Aurel CĂRĂŞEL şi grafică de Jean-Claude DENIS / conţine: Lacrima; Sens unic; No comment; Legenda lui Jo Fără-Nas; Supravieţuitoarea; Drumul spre victorie; Dealu Turcesii; Noua societate de consum; Porcărie; Farmacia nr. 1, Raport către C.C.S.P.S.I.F.; Nopţi albe la Leningrad<br /><br />TEORA<br />colecţia "SF"<br />- nr. 1 / Isaac ASIMOV - Zeii înşişi / The Gods Themselves / R / N / SF / Tp / ? L / 973-601- / -traducere de<br />- nr. 15 / Isaac ASIMOV - Roboţii de pe Aurora / The Robots Of Dawn / R / N / Tp / 370 p / ? L / 973-601-268-9 / traducere Georgeta STANCU / coperta Walter RIESS<br />- nr. 19 / Isaac ASIMOV - Roboţii şi Imperiul / Robots and Empire / R / N / SF / Tp / 368 p / ? L / 073-601-345-6 / traducere de<br />- nr. 21 / Isaac ASIMOV - Călătorie fantastică / Fantastic Voyage / R / N / SF / Tp / 190 p / ? L / 973-601-640-4 / traducere de<br />- nr. 24 / Isaac ASIMOV - Nemesis / Nemesis / R / N / Tp / 99000 L / 286 p / 973-601-614-5 / traducere Ioana Magdalena MANEA / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 40 / Greg EGAN - Luminiscent / Luminous / C / SF / Tp / 288 p / 85000 L / 973-601-666-8 / traducere Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE<br /><br />UNIVERS<br />- Jorge Luis BORGES - Opere vol. 3 / Obras Completas / nonF / Tp / 518 p / L / 973- 34-0585-X, -0658-9 / coperta Mircea DUMITRESCU / traduceri de Irina OGARU, Cristina HĂULICĂ, Andrei IONESCU, Tudora ŞANDRU MEHEDINŢI / conţine: Discuţii (1932); Alte investigări (1952); Nouă eseuri danteşti (1982); Borges oral (1979); Biblioteca personală. Prologuri (1988)<br />- Dino BUZZATI - Monstrul Colombre şi alte 50 de povestiri / R / C / F + SF + M / 302 p / 95000 L / 973-34-0729-1 / traducere Florin şi Mara CHIRIŢESCU<br />- Ernst JUNGER - Eumeswil / N / F / Tp / 342 p / 60000 L / 973-34-0648-1 / coperta Done STAN / traducerea Nora IUGA / postfaţă de Rodica BINDER<br />- Thomas PYNCHON - V / N / Tp / 510 p / 149000 L / 973-34-0741-0 / traducerea Horea Florian POPESCU / coperta Done STAN / postfaţa "Ameninţarea V-ului / viului după Thomas Pynchon" de Geta DUMITRIU<br />colecţia "SF"<br />- Peter NILSON - Paznicul universului / Rymdvaktaren / N / SF / Tp / 382 p / 75000 L / 973-34-0685-6 / coperta Vasile SOCOLIUC / traducerea Monica BUNU<br /><br />www.noesis.home.ro<br />- Ana-Maria NEGRILĂ - Lumina din adîncuri / C / SF / FB / conţine: Împăratul de îngheţată; Lumina din adîncuri; Lumea de nisip; Peşterile timpului; Trickster.<br />- Jean-Lorin STERIAN - Clopotele bat fără noi<br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2001<br /><br />ARANIA, Braşov<br />- Sergiu SOMEŞAN – Carte de magie / C / SF / Tp / 98 p / 40000 L / 973-9153-67-4 / coperta S. SOMEŞAN / conţine: Carte de magie; Tăietorul de lemne; Vis; Întîlnire cu o zeiţă; Adio Efida; Închide bine uşa; Ritual de trecere; Pescăruşul; Rafael; Vînzătorul de poduri; Ultima zi; Arena<br /><br />CANDY, Iaşi<br />- nr. 36 din seria "octogon" / Pavel CORUŢ - Victoria zeilor albi / N / SF+nonF / Tp / 222 p = 188 p SF + 34 p non-F / 30600 L / 973-98843-2-6 / coperta Alexandra CHIŢAC<br /><br />CARTEA ROMÂNEASCĂ<br />colecţia "eseuri critice"<br />- Mircea OPRIŢĂ - Discursul utopic / Cr / Tp / 308 p / 30000 L / 973-23-0825-7 / coperta Dan STANCIU<br /><br />CARTIER<br />colecţia "clasic"<br />- Julio CORTAZAR - Celălalt cer / R / C / F / Hc / 174 p / 83000 Lei / 9975-79-110-7 / traducerea Ion RĂNIŢĂ<br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 35 / Pavel CORUŢ - Coroana ariană / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 176 p SF + 78 p nonF / 24480 L / 973-9225-31-4<br />- nr. 38 / Pavel CORUŢ - Revanşa / N / SF+nonF / Tp / 248 p = 168 p SF + 80 p nonF / 40800 L / 973-9225-33-0 /<br />- nr. 39 / Pavel CORUŢ - Sîngele Europei / N / SF+nonF / Tp / 252 p = 206 p SF + 42 p nonF / 40800 L / 973-9225-35-7 /<br /><br />DACIA, Cluj<br />- Gheorghe SĂSĂRMAN - Sud contra Nord / N / Tp / 144 p / 70000 L / 973-35-1165-X / coperta Liliana BOLBOACĂ / postfaţă: Cornel ROBU în dialog cu Gheorghe SĂSĂRMAN<br />- Gheorghe SĂSĂRMAN - Cuadratura cercului - fals tratat de urbogonie / R+ / C / F + SF / Tp / 166 p / 80000 L / 973-35-1242-7 / coperta Mihai BENEA; imagine copertă: Andrew WYETH, Chill Wind / grafica interioară: vignete de Gheorghe SĂSĂRMAN şi Ilustraţii de Horia FLĂMÂND / postfaţă: prefaţa la ediţia franceză din 1994, Gh. SĂSĂRMAN / conţine: Vavilon; Arapabad; Virginia (R); Tropaeum (R); Seneţia (R); Protopolis (R); Isopolis; Castrum (R); (... ) (R); Zaalzek; Gnossos (R); Verticity (R); Poseidonia; Musaeum (R); Homogenia; Kriegbourg (R); Moebia sau oraşul interzis; Motopia; Arca; Cosmovia (R); Sah - Harah (R); Sinurbia (R); Stereopolis (R); Plutonia (R); Noctapiola (R); Utopia (R); Oldcastle (R); Geopolis; Dava (R); Olympia (R); Hattuşaş (R); Selenia (R); Antar (R); Atlantis (R); Quanta Ka (R); Arcanum (R)<br />colecţia "Mundus Imaginalis"<br />- Jean Jacques WŰNENBURGER - Utopia sau criza imaginarului / Cr / Tp / 300 p / 140000 L / 973-35-1260-5 / traducerea de Tudor I. IONESCU<br /><br />DIAGONAL, Bacău<br />- Doru KALMUSKI - Adevăratul Eden / FB / N / SF / Tp / 149 p / 30000 L / 973-99859-6-3 / coperta Romeo MĂRĂNDICI<br /><br />EGMONT ROMANIA<br />- J. K. ROWLING - Harry Potter şi Camera secretelor / N / F / Tp / 254 p / 59000 L / 973-583-248-8 / traducerea Ioana IEPUREANU / coperta Warner Bros<br />- J. K. ROWLING - Harry Potter şi Piatra filozofală / N / F / Tp / 222 p / 59000 L / 973-583-207-0 / traducerea Ioana IEPUREANU / coperta Warner Bros<br />- J. K. ROWLING - Harry Potter Prizonier la Azkaban / N / F / Tp / 320 p / 70000 L / 973-583-274-7 / traducerea Ioana IEPUREANU / coperta Warner Bros<br /><br />FUNDAŢIA CULTURALĂ ROMÂNĂ<br />- Camil BACIU - Grădina zeilor / R / N / SF / Tp / 248 p / ? L / 973-507-299-x / coperta Floarea ŢUŢUIANU / pe coperta 4, comentariu de Cristian Tudor POPESCU<br /><br />HUMANTAS<br />colecţia "cartea de pe noptieră"<br />- Michail BULGAKOV - Maestrul şi Margareta / R / N / Pb / 430 p / 150000 L / 973-50-0189-6 / traducere Natalia RADOVICI<br /><br />KARMAT PRESS, Ploieşti<br />colecţia "poate"<br />- Cătălin BADEA GHERACOSTEA - Alternative critice / Cr / FB / Tp / 174 p / 70000 L / 972-99454-6-5 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ<br />- Michael HAULICĂ - Despre singurătate şi îngeri / C / SF / Tp / 176 p / 70000 L / 973-99454-5-7 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ / postfaţa "În roşu şi negru despre un solitar şi femeile sale" de Cătălin BADEA GHERACOSTEA / conţine: Coversaţie la capătul nopţii; Mordelia; Piatra, graţia şi lanţul; Anotimpul de praf; Full contact 2. Nabokov; În hol; Neguţătorul de vise; Melissa, nume de virus; Asediul; Lebăda; Michael Botezătorul; El; Gramatica deasupra oraşului; Femeia cu o mie de amanţi; Legea compensaţiei; Văduva lui Albu, despre singurătate şi îngeri; Acela care; Copiii liliacului; Te iubesc pe 32 de biţi sau O noapte cu Brad Pitt; Despre sacrificiu; Wireless.<br />- Don Simon - Împotriva Satanei / C / SF / FB / Tp / 194 p / 70000 L / 973-99454-0-6 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ / prefaţa: nota editorului plus "Vouă" de Don Simon / postfaţă de Cătălin IONESCU / conţine: Împotriva Satanei; Andalusia Blues; Toamna Samuraiului; Rabbi 4 Ever; Animal în amurg; Rămăşiţele verii; Cum a fost învins Dragonul Mării de la Răsărit<br /><br />LUCMAN<br />colecţia "SF"<br />- nr. 8 / Isaac ASIMOV - Robotul de pe Jupiter / Lucky Starr and the Moons of Jupiter/ R / N / SF / Tp / 278 p / 48000 L / 973-9439-73-x / traducerea Virgiliu PĂCUREŢIU & Dorin PREISSLER / coperta: grupul DUCOMY / include MATRIX nr. 1, un supliment conţinînd următoarele: "Suferinţele scriitorului" de Isaac ASIMOV (nonF), "Ferma" de Orson Scott CARD, "Seniorul timpului" de Herbie BRENNAN, "Javra lui Edison" de Kurt VONNEGUT jr.<br />- nr. 11 / Victor KERNBACH - Luntrea sublimă / R / N / SF / Tp / 416 p / 65000 L / 973-9439-73-x / coperta: grupul DUCOMY<br />- nr. 14 / Gerard KLEIN - Legea talionului / C / SF / Tp / 348 p / 75000 L / 973-9439-86-1 / traducerea Ştefan GHIDOVEANU / coperta: grupul DUCOMY<br />- nr. 7 / A.E. Van VOGT - Universul umbrelor / N / SF / Tp / 220 p / 27000 L / 973-9439-69-1 / traducerea Dorin PREISSLER / coperta: grupul DUCOMY<br />- nr. 10 / Bernard WERBER - Imperiul îngerilor / L'Empire des anges / N / SF / Tp / 416 p / 85000 L / 973-9439-69-0 / traducerea Nicolae CONSTANTINESCU / coperta: grupul DUCOMY<br /><br />MEDIA TECH, Iaşi<br />- George CEAUŞU & Vlad Romeo FRÎNGHIU & Lucian MERIŞCA, antologatori - Quasar 001 / A / SF / Pb / 310 p / ? L / 973-85088-9-4 / coperta ? / prefaţa "Science Fictionul ca prefaţă mult dorită a realităţii" de George CEAUŞU / note de Vlad Romeo FRÎNGHIU / postfaţă de Dan DOBOŞ / conţine: Sorin ANTOHI (Un caz de plagiat), Beatrice BADEA (Omul-cu-sacul, Timpul şi... Eu!), Walter BILD (Baftă din Capu' Locului), Ciprian CÎMPEANU (Adevăratul stăpîn), George CEAUŞU (O emisiune pierdută), Aurel CHIRIAC (Lacrimă pentru un cal), Andrei COJOCAU (Gauvain şi Ceaţa), Marian COMAn (Dependent TV), Dan DOBOŞ (Scrînciobul), Liviu FÎCIU (Turbo-întîmplare), Vlad Romeo FRÎNGHIU (Ultima noastră şansă: ecodemenţa!), Radu Pavel GHEO (Mărul înseamnă discordie), Radu HARAGA (Zodie nefastă), Răzvan HARITONOVICI (O zi la Zoo), Michael HAULICĂ (Sihada), Cristian HRISCU (De vorbă cu îngerii), Iustin HUŢANU (Povestea copilului neastîmpărat şi a Omului-Din-Tuburi), Cristina ILIESCU (Vînătoare în Apele Cerului), Ştefan ISARIE (Distopie la purtător), Gerard KLEIN (Sub cenuşi), George LAZĂR (Mamă de duminică), Oana MANASII (Efect clorofilian pentru minţile practice), Carmen MAFTEI (No Man's Land), Dan MERIŞCA (Lanţul), Lucian MERIŞCA (Fără miză), Marian MIHAI (Scurtă declaraţie despre moarte), Marius MOLDOVAN (Interferenţe), Victor NĂNESCU (Pămîntul ca un val), Mihai PRICOP (Viaţa din vis), Cătălin SANDU (Moran), Bogdan SAVU (Strada), Sorin SIMION (Convoiul), Rareş SZEITZ (În umbra clopotului), Paul TATOMIR (Numele lui fie tot Gabriel), Andrei VALACHI (Bolnav după Cîmpie).<br />- Cătălin SANDU - Fragmentalia sau penultimul război mondial / N / SF / Pb / 202 p / 25000 L / 973-85088-1-9 / coperta Manuela OBOROCEANU<br />- Cătălin SANDU, antologator - Timpul eroilor / A / F / Tp / 144 p / 45000 L / 973-8364-00-0 / coperta Costi GURGU / conţine: Vlad FRÎNGHIU (A 13-a muncă a lui Hercule), Costi GURGU (Sămînţă pripită), Mihai PRICOP (Damnarea numelui), Liviu RADU (Babl), Cătălin SANDU (Copiii Oceanului)<br /><br />NEMIRA<br />colecţia "nautilus"<br />- nr. 171 / Poul ANDERSON – Cruciadă în cosmos / N / SF / Tp / 174 p / 65000 L / 973-569-512-x / traducerea Lidia IONESCU / coperta Carmen MAFTEI<br />- nr. 169 / Clive BARKER – Cărţile însîngerate / Books of Blood / N / SF / Tp / 556 p / 135000 L / 973-569-495-6 / traducerea Florin Mircea TUDOR<br />- nr. 164 / Stephen BAXTER - Corăbiile timpului / The Time Ships / N / SF / Tp / 300 p / 80000 L / 973-569-428-x / traducerea Cătălin TENIŢĂ / coperta Răzvan LUSCOV<br />- nr. 168 / Stanislaw LEM - Catarul / Katar / N / SF / Tp / 174 p / 50000 L / 973-569-486-7 / traducerea Mihai MITU / coperta Dan Alexandru IONESCU<br />- nr. 170 / Ştefan GHIDOVEANU, antologator - Nautilus / Am / SF / Tp = 165 x 240 mm / 192 p / 70000 L / 973- 569-504-9 / coperta Tudor POPA; ilustraţii de Carmen MAFTEI şi Tudor POPA / conţine proze de Anca AMUZESCU (Semnul albastru), Bogdan Tudor BUCHERU (Înălţarea), Ovidiu BUFNILĂ (Vara indiană), George CEAUŞU (Ziua ta e cînd ai bani), Chris CHIMOIU (Ultima victimă), Robert DAVID (Pînă la căderea nopţii), A.J. DEUTSCH (Un metrou numit Moebius - trad. de Ştefan GHIDOVEANU), Dan DOBOŞ (Gambitul lui Carly), Costi GURGU (Albastre), Ana-Maria NEGRILĂ (Lumina din adîncuri), Florin PÎTEA (Suburbia), Roberto QUAGLIA (Întotdeauna ceva nu merge bine - trad. de Traian BĂDULESCU), Liviu RADU (Cifrele sunt reci, numerele-s calde), Cristina SĂVESCU (Statui; Ceremonia), Norman SPINRAD (Cavalerii torţei - trad. de Ion Doru BRANA), Jean Lorin STERIAN (Între două timbre) şi eseuri de Cristina DELEANU & Eugen CRISTEA (Videocaseta SF), James GUNN (omul care a inventat ziua de mîine), Gyorgy GYORFI - DEAK (Aurul şi tezaurul science fiction), Cristina Maria SÎRBU (Literatura imaginarului şi muzica de operă), Michael SWANWICK (Ghid practic pentru înţelegerea postmodernilor)<br />colecţia "babel"<br />- Gustav MEYRINK - Îngerul de la fereastra dinspre apus / Das Engel von vestlichen Fenster / N / F / Hc / 336 p / 270000 L / 973-569-471-9 / traducerea Gina ARGINTESCU - AMZA / coperta Valentin NICOLAU<br />- Gustav MEYRINK - Golem / R / N / F / Hc / 224 p / 240000 L / 973-569-473-5 / traducerea Gina ARGINTESCU - AMZA / coperta Valentin NICOLAU<br /><br />N’ERGO, Galaţi<br />- Victor CILINCĂ - Maşina de distrus tot / C / M + F / Tp / 174 p / ? L / 973-85231-1-7 / coperta: fragment dintr-un cadru al filmului “Cîinele andaluz” de Luis BUNUEL şi Salvador DALI / partea a doua, “Se deschide spre interior” (F / 80 p), conţine: Magicianul; Vedenia; Inlocuitorul; Noi, cu toţii, te vom iubi; Apărare; Moştenitorii; Maşina de distrus tot; Animale greşite; Un caz de sănătate; Ţara Luzo; Moartea Regelui Balthazar.<br /><br />ODEON<br />- Ştefan SGANDĂR - Noaptea de mîine / C / SF / Tp / FB ? / 152 p / 45000 L / 973-8087-18-x / coperta Vasile OLAC / conţine: O mie de lumi; Cîntecul de sfîrşit; Dincolo de ape; Peregrinii timpului; Ultimul războinic; Kaktannii; Trimisul; Legenda; Noaptea de mîine<br /><br />OMNIBOOKS, Satu Mare<br />- Bogdan-Tudor BUCHERU - Atingerea / C / SF / Tp / FB / 118 p / 40000 L / 973-98925-5-8 / coperta Sylvie GESTIN / conţine:<br />- Radu Pavel Gheo - Despre science fiction / nonF / Tp / 168 p / 30000 L / 973-98925-4-x / coperta H.N.URSU<br /><br />ORIZONTURI<br />- Nathaniel HAWTHORNE - Diavolul din manuscris / C / F / R+ / Tp / 394 p / ? L / 973-9342-34-5 / traducerea Andrei BANTAŞ<br /><br />PYGMALION, Ploieşti<br />colecţia "cyborg"<br />- nr. 20 / Ovidiu BUFNILĂ - Cruciada lui Moreaugarin / SF / N / Tp / 152 p / ? L / fără cod ISBN / coperta Walter RIESS / prefaţă de Cătălin IONESCU<br />- nr. 19 / Bob SHAW - Astronauţii zdrenţăroşi / The Ragged astronauts / SF / N / Tp / 266 p / ? L / fără cod ISBN / coperta Walter RIESS / traducere de Liviu RADU / prefaţă de Cătălin IONESCU<br /><br />POLIROM, Iaşi<br />colecţia "a treia europă - proză"<br />- Olga TOKARCZUK – Călătoria oamenilor cărţii / Podroz Ludzi Ksiegi / N / F / 200 p / 89000 L / 973-683-780-7 / coperta Manuela OBOROCEANU / traducerea Constantin GEAMBAŞU / prefaţa “Călătoria oamenilor cărţii sau lumea antinomiilor” de Constantin GEAMBAŞU ////<br />colecţia "hexagon"<br />- Cyrano de BERGERAC - Statele lunii & Statele Soarelui / / Pb / 196 p / 79000 L / 973-683-764-1 / traducere, tabel cronologic, prefaţă şi note de Ion HOBANA<br /><br />POL MEDIA<br />- Dodo NIŢĂ - Europa benzilor desenate (reportaje, interviuri, articole) / BD / Am / nonF / Tp / 158 p / 30000 L / 973-98383-0-8 / coperta<br /><br />PRO-LOGOS<br />colecţia "morfeu"<br />- Costi GURGU, antologator - Kult, cronicile sîngelui / A / F / Tp / 144 p / 50000 L / 973-85093-8-6 / coperta Costi GURGU / conţine: Bogdan-Tudor BUCHERU (Moştenirea), Ana-Maria NEGRILĂ (Cîntecul zorilor), Costi GURGU (Hotelul sfinţilor)<br />- Dan-Silviu BOERESCU, antologator - România S.F. 2001 / A / SF / Tp / 334 p / 70000 L / 973-85269-1-4 / coperta Costi GURGU / introducere: "Dincolo şi dincoace de mainstream" de Dan-Silviu BOERESCU / note biobliografice: "Pierduţi în spaţiul bibliografic", "Un antologator dinspre mainstream" / conţine: Val Antim (Un vis"pentru doi"), Duşan BAISZKI (Turnul), Traian BĂDULESCU (Îţi aminteşti cum ai murit?), Ionuţ BĂNUŢĂ (Păsărarul), Adrian BĂNUŢĂ (Tot mai aproape de mine), Aurelius BELEI (Alpha Borealis), Bogdan-Tudor BUCHERU (Sfoara), Ovidiu BUFNILĂ (Necunoscutul intrigant), Aurel CĂRĂŞEL (Muntele-cu-bătrîni), Mircea CĂRBUNARU (Colecţionarul), Marian COMAN (Uşa de la baie), SEBASTIAN A. CORN (J.Hristo Ltd), Ladislau DARADICI (Cînt pribeag de cocori), Robert DAVID (Hanovra), Horia GÂRBEA (Funcţia lui Jansen), Mihail GRĂMESCU (U-gresiunea), Costi GURGU (Minunata Caoara), Radu HARAGA (Orb prin Florenţa), Michael HAULICĂ (Mordelia), Darius HUPOV (Jocul de viaţă al culorii), Dănuţ IVĂNESCU (Cheia pierdută), Victor MARTIN (La pescuit), Lucian MERIŞCA (Ultima greşeală), Ana Veronica MIRCEA (Clocitorul Josh), Octavian Genghiz MUSTAFA (Dispariţia a trei domni cît se poatte de respectabili), Ana-Maria NEGRILĂ (Copilăria lui Munchausen), Florin PÎTEA (Sfinx), Liviu RADU (Răsărit de soare), Radu Pavel Gheo (Unchiul nostru Rafael), Cristina RADULIAN (Zeii războiului), Don Simon (Şoapte), Jean-Lorin STERIAN (Printre cerşetori), Doru STOICA (Despre chinezi, primari, burice), Bogdan SUCEAVĂ (Ora Nibelungilor), Dănuţ UNGUREANU (Motor îşi asumă riscul), Horia-Nicola URSU (Ultimul refugiu), Andrei VALACHI (Ultimul ceai, ultima miercuri), Ovidiu VITAN (Dosarele X-mas) / la lansare tirajul a fost de 50 de exemplare<br /><br />QED, Cîmpina<br />- Florin PÎTEA - Necropolis / SF / C / Tp / FB / 166 p / 55000 L / 973-99575-0-1 / coperta Tudor POPA / cuvînt înainte: "Catifelarea revoltei rezolute" de Liviu RADU / conţine: Deadline; Noaptea cea mai lungă; Zid de umbră, umbră de zid; Phoenixul din Kansar City; Ţara pustie; Ancalagon; Shai-Tan; Relief; Infernul fractal; Rave-o-lution; Sarariman; Sfinx; Necropolis; Celălallt; Ficţiuni.<br /><br />RAO<br />- Kevin J. ANDERSON & Doug BEASON - Sfîrşitul / Ill Wind / R / N / SF / Pb / 572 p / 89000 L / 973-8180-32-5 / traducerea Liviu RADU<br />rao - fahrenheit<br />- Dean KOONTZ - Mr. Murder / N / Pb / 444 p / 89000 L / 973-8121-04-3 / traducerea Sorana PUIU<br />rao special<br />- Kevin J. ANDERSON & Doug BEASON - Sfîrşitul / Ill Wind / N / SF / Hc / 502 p / 272000 L / 973- / traducerea Liviu RADU<br />- Anne RICE - Diavolul Memnoth / Memnoth the Devil / R / N / F / Hc / 444 p / ? L / 973-576-359-1 / traducerea Antuza GENESCU & Horia Nicola URSU / este cel de al 5-lea volum din "Cronicile vampirilor"<br />- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: / vol.1 din trilogie / The Lord of the Rings: / N / F / Hc / p / L / 973-576 / traducerea Irina şi Ion HOREA<br />- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: / vol. 2 din trilogie / The Lord of the Rings: / N / F / Hc / p / L / 973-576 / traducerea Irina şi Ion HOREA<br />- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: Întoarcerea regelui / vol. 3 din trilogie / The Lord of the Rings: The Return of the King / N / F / Hc / 562 p / 279000 L / 973-576-370-2 / traducerea Irina şi Ion HOREA<br /><br />REDUTA, Craiova<br />- Victor MARTIN - Teoria prazului / aforisme / M + SF / Tp / 64 p / ? L / 973-07173-9-x / pe coperta 4, prezentare de Viorel PÎRLIGRAS<br /><br />TARS<br />- nr. 37 din seria "octogon" / Pavel CORUŢ - Triumful oamenilor / SF+nonF / N / Tp / 218 p = 176 p SF + 42 p non-F / 40000 L / 973-95636-1-9 / coperta Dan SPULBER<br /><br />TEORA<br />colecţia "SF"<br />- nr. ?? / Greg BEAR & Gregory BENFORD & David BRIN in the name of Isaac ASIMOV - Preludiul Fundaţiei / Prelude to Foundation / N / SF / Hc / 220000 L / 398 p / 973-20-0626-9 / coperta Gheorghe POPESCU / traducerea Emilian BAZAC<br />- nr. 3 / Isaac ASIMOV - Pulbere de stele / Stars Like Dust / R / N / SF / Tp / 202 p / 85000 L / 973-601-100-3 / traducerea Andrei BANTAŞ / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 4 / Isaac ASIMOV - Curenţii spaţiului / Currents of Space / R / N / SF / Tp / 222 p / 85000 L / 973-601-129-1 / traducerea Florin ŞLAPAC / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 7 / Isaac ASIMOV - O piatră pe cer / Pebble in the Sky / R / N / SF / Tp / 188 p / 85000 L / 973-601-137-2 / traducerea Ana Maria TUPAN / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 10 / Isaac ASIMOV & Robert SILVERBERG - Căderea nopţii / Nightfall / R / N / SF / Tp / 254 p / 85000 L / 973-601-158-5 / traducerea Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 11 / Isaac ASIMOV & Robert SIILVERBERG - Băieţelul cel urît / The Ugly Little Boy / R / SF / N / Tp / 274 p / 85000 L / 973-601-179-8 / traducerea Dana PĂTRĂNOIU / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 14 / Isaac ASIMOV & Robert SIILVERBERG - Omul pozitronic / The Positronic Man / R / SF / N / Tp / p / 85000 L / 973-601-263-8 / traducerea Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE<br />- nr. 31 / Isaac ASIMOV - Destinaţia: creierul / Fantastic Voyage II / R / N / SF / Tp / 318 p / 85000 L / 973-601-970-5 / traducerea Mihai Dan PAVELESCU / coperta Valentin TĂNASE<br /><br />The CENTER for ROMANIAN STUDIES, Iaşi<br />- Vladimir COLIN - Legends from Van Land / Legendele ţării lui Vam / F / Hc mic, de lux / 104 p / 390000 L / 973-9432-20-4 / coperta şi grafica interioară de Octavian Ion PENDA / traducerea în lb. engleză de Luiza CAROL<br /><br />TIMPUL, Reşiţa<br />- Daniel BOTGROS – Îngerul înfiat / C / F + SF / FB / Tp / 84 p / ? L / 973-8136-29-6 / coperta Camelia BRAŞOVEANU / pe coperta 4, fotografia autorului şi o scurtă prezentare / conţine: Cariera; Îngerul înfiat; Mitu; Turbata; Casa; Dimineaţa; Ajun; Iarna; Ploaia; Fiinţa din inima muntelui; Vară fierbinte.<br /><br />TRITONIC<br />- Adina LIPAI - Nimic / C / F + SF / FB / Tp / 104 p / 30000 L / 973-8051-25-8 / coperta Dan OANCEA / pe coperta 4: fotografia autoarei şi articolul "Un debut paradoxal", ambele de Mihail GRĂMESCU / conţine: Vîrsta naivităţii (cuvînt înainte al autoarei); Revelionul; Volbura; Nimic; Ceva; Pomi, cer şi ceaţă; Vîntul; Fotografia; Uşa; Portret de femeie; Drumul care nu duce nicăieri; Căsuţa din poveşti; Jocul; Insulele moarte; Îngerul lui Ezechil; Natură; Poveşti despre ce a fost; Ultimul gţnd; Cerul; Realitatea: iluzie a minţii; Secvenţe; Schimbarea; Lucruri normale; Un vis; Spectacolul; Mai departe; Seara în octombrie; O singură amintire; Privirea; Oraşul; Viaţa ca o scenă; Între două staţii; Bănuţii; Secolul XXI; Trei zile sau o viaţă / prima apariţie SF din fandom, a anului 2001.<br />- Mihail GRĂMESCU - Ildiko / C / F + SF / 104 p / 30000 L / 973-8051-32-0 / coperta Dan OANCEA / pe coperta 4: fotografia autorului / conţine: Ildiko; Calea de apă; Altădată / în interior: fotografii alb-negru realizate de autor<br /><br />VASILIANA_98, Iaşi<br />- Aurel CHIRIAC - Jocul de-a Dumnezeu / C / SF / Tp / FB / 186 p / 50000 L / 973-8148-10-3 / coperta Aurel CHIRIAC / conţine: Aldeira; Acolo, sus, printre stele; Clopotul de la capătul lumii; Jocul de-a Dumnezeu; Oraşul interzis; Utopica odisee a Oraşului Interzis; (Cele 73000 de zile); Inchizitorul; Neguţătorul de vise; Plutonianul; Eva; Baladă pentru Duck Lorton; Îngerul deşertului; Amor în si bemol pentru Doremi; Lacrimă pentru Roby.<br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2002<br /><br />ALBATROS<br />- Dan STANCA - Pasărea orbilor / N / SF / Tp / p / L 973- / coperta<br /><br />ALLFA<br />- Jonathan SWIFT - Călătoriile lui Gulliver / Gulliver Travels / N / SF / R / Tp / 330 p / 99000 L / 973-8171-83-0 / traducere de Leon LEVIŢKI / coperta Stelian STANCIU<br />- Mark TWAIN – Un yankeu la curtea regelui Arthur / / N / SF / R / Tp / 294 p / 99000 L / 973+8171-44-x / traducere de Petru COMARNESCU şi Eugen B. MARIAN /<br /><br />AMALTEA<br />colecţia “mileniul III”<br />- Jean Lorin STERIAN – Postume / C / F / Tp / 164 p / 60000 L / 973-9397-52-2 / coperta: Simona DERLA şi Valentin CRISBĂŞAN / conţine: Prefaţă; Tabel cronologic; Acasă; Stăpînii abstracţi ai lumii; Unchiul din America; Întrecerea; Telefonul; Album de familie; (…); Prima zi din viaţa lui Mirel Mîndruţă; Mistria şi Roxana; Mandatarul; O călătorie cu trenul; Lordul moliilor; Degete în aşteptare; Comoara; Chiriaşii; Viaţa de cîine a motanului Tomka; El; L-au cunoscut, simpatizat, iubit, detestat, s-au împrietenit, enervat, îmbătat cu Jean-Lorin Sterian<br />colecţia “star wars”<br />- Terry BROOKS - Ameninţarea fantomei (Star Wars 1, 2) / The Phantom Menace / N / SF / Hc / p / L / 973-9397-33-6 / coperta / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA<br />- Greg BEAR – Planeta adormită / / / N / SF / Hc / p / L / 973-9397-33-6 / coperta / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA<br />- Timothy ZAHN – Moştenitorul Imperiului / Heir to the Empire / vol. 1 din trilogia Ultimul Lord al Întunericului / N / SF / Tp / 288 p / 110 L / 973-9397-40-9 / coperta Simona DERLA şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU<br />- Timothy ZAHN – Asaltul forţei întunecate / Dark Force Rising / vol. 2 din trilogia Ultimul Lord al Întunericului / N / SF / Hc / 312 p / 150000 L / 973-9397-41-7 / coperta Simona DERLA şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU<br /><br />ANTET XX PRESS<br />- Pierre BARBET - Planeta vrajită / N / SF /Tp / 39000 L / 973-8203-25-2<br /><br />CARTEX 2000<br />- Mircea ELIADE – La ţigănci / F / R / Tp / 174 p / 65000 L / 973-8202-48-5 / coperta : reproducere după I. MAGRITTE, Le Salon du Dieu, 1848 / introducere: “Despre fantastica alcătuire a realului” de Carmen MUŞAT / conţine : La ţigănci; Un om mare; Douăsprezece mii de capete de vite; Fata căpitanului; O fotografie veche de 14 ani; Podul; Adio!; tabel cronologic.<br /><br />CORESI<br />- Rodica BRETIN - Fecioara de fier / N / F / Tp / 316 p / 50000 L / 973-570-201-0 pe coperta 4 si 973-570-208-8 pe una din contrapaginile de inceput / coperta de Ştefan CIOS<br /><br />CORINT<br />- Florina ROGALSKI – Evoluţia fantasticului – aspecte ale genului în proza lui Mircea Eliade / nonF / Tp / 286 p / 133500 L / 973-653-312-3 -/ cuvînt înainte de Eugen SIMION / coperta Walter RIESS<br />- Jules VERNE - 2 ani de vacanţă / Deux ans de vacances / R / N / SF / Tp / 342 p / 75000 L / 973-653-061-2 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de BENETT / traducere de CREŢULESCU<br />- Jules VERNE - Căpitan la 15 ani / Un capitaine de 15 ans / R / N / SF / Tp / 386 p / 72000 L / 973-9413-31-5 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de .......... / traducere de FINŢESCU<br />- Jules VERNE - Copiii căpitanului Grant / Les enfants du capitaine Grant / R / N / SF / Tp / 526 p / 89000 L / 973-653-246-1 / copertă de Walter RIESS / traducere de Mihail PETROVEANU<br />- Jules VERNE - Uimitoarele aventuri ale unui chinez / Les tribulations d'un chinois en Chine / R / N / SF / Tp / 144 p / 42000 L / 973-653-238-0 / copertă de Walter RIESS / traducere de Dan STARCU<br />- Jules VERNE - Raza verde / Le rayon vert / R / N / SF / Tp / 154 p / 55000 L / 973-653-374-3 / copertă de Walter RIESS / traducere de IONESCU-BOER<br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 42 / Pavel CORUŢ - Speranţele nu mor niciodata / N / SF+nonF / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L / 973-9225-39-x<br />- nr. 43 / Pavel CORUŢ - Noi trăim în viitor / N / SF+nonF / Tp / 252 = 192 p SF + 60 p non-F / 40800 L / 973-9225-38-1<br />- nr. 44 / Pavel CORUŢ - Eu, Varain, din neamul arienilor / N / SF+nonF / Tp / 256 p = 194 p SF + 62 p non-F / 40800 L / 973-9225-32-2 / coperta ?<br />- nr. 45 / Pavel CORUŢ - Europeni uniţi-vă / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 211 p SF + 43 p non-F / 40800 L / 973-9225-40-3<br />- nr. 46 / Pavel CORUŢ - Viaţa merge înainte / N / SF+nonF / Tp / 266 p = 211 p SF + 45 p non-F / 40800 L / 973-9225-41-x / coperta Mavrela Elena CORUŢ<br />- nr. 47 / Pavel CORUŢ - Riposta creatorilor / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p SF + __ p non-F / ___ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 48 / Pavel CORUŢ - Cînd mor uitările din noi / N / SF+nonF / Tp / 246 p = 194 p SF + 52 p non-F / 40800 L / 973-9225-43-8<br /><br />CURTEA VECHE<br />- Willis BARNSTONE – Borges, într-o seară obişnuită, la Buenos Aires / With Borges on an Ordinary Evening in Buenos Aires / nonF / Tp / 222 p / 90000 L / 973-8356-19-9 / coperta Done STAN / traducere şi note de Mihnea GAFIŢA<br /><br />DACIA, Cluj<br />- Alexandru Cristian MILOŞ – Cartea Oceanului G / SF / astropoeme / 70 p / L / 973-35-1557-4 / coperta Adrian MILOŞ şi Marius CÎRCU / include o biografie în romînă ţi engleză precum şi referinţe critice./ tiraj 500 exemplare<br />biblioteca "Dacia" - seria "roman SF"<br />- Herbet George WELLS - Omul invizibil / The Invisible Man / N / SF / R / Tp / 186 p / 80000 L / 973-35-1443-8 / coperta Vaşeriu GUŢĂ / traducerea Antoaneta RALIAN / coordonatorul colecţiei: Cornel ROBU (fără acordul lui!)<br /><br />EGMONT<br />- Lemony SNICKET - Început îndoliat / The Bad Beginning / N / F / Ch / Pb / 170 p / 150000 L / 973-583-363-8 / ilustraţii de Brett HELQUIST / traducere de Andreea ŢOLEA<br />- Lemony SNICKET - Camera creaturilor / The Reptile Room / N / F / Ch / Pb / 204 p / 150000 L / 973-583-364-6 / ilustraţii de Brett HELQUIST / traducere de Andreea ŢOLEA<br /><br />HUMANTAS<br />colecţia "cartea de pe noptieră"<br />- Florin MANOLESCU – Misterul camerei închise / C / F + SF / Pb / 186 p / 99000 L / 973-50-0226-4 / coperta Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE / conţine: O conferinţă de pomină; Califat; Pariul. O poveste fără cap şi fără coadă; Misterul camerei închise; Sarakarmaphalatyaga. O poveste de dragoste; Recviem pentru o maşină de scris; Nobel contra Nobel; Experimentul Yvonne; Magicianul.<br /><br />JUNIMEA, Iaşi<br />- Ismail KADARE – Slujbaşul de la Palatul Viselor / / 176 p<br />- Alexandru Cristian MILOS - Natiunea cosmica / astropoeme / Pb /<br /><br />LIDER & LUCEAFĂRUL<br />- Michael CRICHTON – Prizonierii timpului / ?? / N / SF / Tp / 552 p / 179000 L / 973-8117-81-x / traducerea Constantin DUMITRU PALCUS<br /><br />LUCMAN<br />- Marcel BRION - Orasul de nisip / La Ville de Sable / N / F / Tp /<br />colecţia "SF"<br />- A. C. CLARKE – Întălnire cu Rama / Rendez Vous with Rama/ N / SF / Tp / p / L / 973- / coperta / traducerea<br />- A. C. CLARKE – Rama // N / SF / Tp / p / L / 973- / coperta / traducerea<br />- A. C. CLARKE & Gentry LEE – Grădinile din Rama / The Gardens of Rama / N / SF / Tp / 636 p / 150000 L / 973-8372-24-0 / coperta Walter RIESS / traducerea Lidia GRĂDINARU<br />- A.E. Van VOGT – Războiul împotriva iazilor / Winged Man / N / SF / Tp / 184 p / 34 L / 973-9439-83-7 / traducerea Cristian SÎNGEORZAN / coperta: grupul DUCOMY<br /><br />MEDIA TECH, Iaşi<br />- Bogdan Tudor BUCHERU & Cătălin SANDU (antologatori) - Alte lumi, alte legende / A / F / Tp / 200 p / 70000 L / 973-8364-10-8 / coperta Lucian GOGU CRAIU/ introducere: "Celelalte legende" de Cătălin SANDU / conţine: Marian COMAN (Între ziduri), Liviu RADU (Sub semnul lui unsprezece), Ovidiu BUFNILĂ (Ultima frontieră), Jean Lorin STERIAN (Peripeţiile Alicei în ţara Mordorului), Florin PÎTEA (Pui de lup, inimă de şarpe), Ana Maria NEGRILĂ (Povestea călătorului de la soare-apune), Anca AMUZESCU (Seducţia stigmatului sau adevărata poveste a Şeherezadei), Bogdan Tudor BUCHERU (Zalm per Oxis), Robert DAVID (Turnurile gemene), Cătălin SANDU (Povestea cu pasărea de foc)<br /><br />MJM, Craiova<br />- Victor MARTIN – Plimbare cu Telemobilul / aforisme / M + SF / Tp / 94 p / ? L / 973-8156-41-6 / coperta Jean – Mihail BĂILEŞTEANU / pe coperta 4, fotografia autorului plus citeva aforisme.<br /><br />NEMIRA<br />- Terry PRATCHETT - Trilogia Nomilor - Camionul - marea şofereală / Truckers / N / F + SF / Tp / 188 p / ?L / 973-569-564-2, 973-569-565-0 / traducerea Dan DOBOŞ / coperta Luminiţa CATANĂ & Mugurel DIONISIE<br />- Terry PRATCHETT - Trilogia Nomilor - Excavatorul - marea înfruntare / Diggers / N / F + SF / Tp / 160 p / ?L / 973-569-564-2, 973-569-566-9 / traducerea Dan DOBOŞ / coperta Luminiţa CATANĂ & Mugurel DIONISIE<br />- Terry PRATCHETT - Trilogia Nomilor - Nava - marea evadare / Wings / N / F + SF / Tp / 158 p / ?L / 973-569-564-2, 973-569-567-7 / traducerea Dan DOBOŞ / coperta Luminiţa CATANĂ & Mugurel DIONISIE<br />colecţia "babel"<br />- Gustav MEYRINK - Golem / R / N / F / Tp / 222 p / 140000 L / 973-569-473-5 / traducerea Gina ARGINTESCU - AMZA<br />- Gustav MEYRINK – Îngerul de la dereastra de sus / R / N / F / Tp / 222 p /<br />colecţia "nautilus"<br />- nr. 175 / Romulus BĂRBULESCU & George ANANIA – Doando / N / R / SF / Tp / 270 p / 90000 L / 973-569-512-9 / coperta Luminiţa CATANĂ<br />- nr. 176 / Dan DOBOŞ – Trilogia Abaţiei - Abaţia / N / SF / Tp / 288 p / 150000 L / 973-569-560-x / coperta Luminiţa CATANĂ<br />- nr. 172 / Sebastian A. Corn - Cel mai înalt turn din Baabylon / N / SF / Tp / 396 p / 200000 L / 973-569-527-8 / coperta Ionuţ BĂNUŢĂ<br /><br />NICULESCU<br />- Jules VERNE - o mulţime de reeditări...<br /><br />NOESIS<br />- Terry PRATCHETT - Culoarea magiei / The Colour of Magic / N / F / Pb / 254 p / ??? L / 973-85637-4-4 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY / prima carte din seria "Lumea Disc"<br /><br />PARALELA 45, Piteşti<br />colecţia “deschideri - literatură comparată”<br />- Ovidiu MOCEANU – Visul şi literatura / nonF / R //////////<br /><br />PHOBOS<br />- Tudor NEGOIŢĂ – Există şi femei care mint? / N / SF / Tp / 208 p / 129000 L / 973-85820-4-0 / coperta Ioana RADU<br /><br />POLIROM, Iaşi<br />biblioteca "I.P.Culianu<br />- Ioan P. CULIANU – Arta fugii / C / F / R / Tp / 254 p / 109000 L / 973-683-842-0 / coperta detaliu din “Concertul Îngerilor” de Gandazio Ferarri / prefaţa “Arta fugii din lume? O singurătate cît lumea” de Dan C. MIHĂILESCU / conţine:<br />- Ioan P. CULIANU – Pergamentul diafan & Ultimele povestiri / C / F / R / Tp / 206 p / 119000 L / 973-681-135-2 / coperta M. OBOROCEANU / postfaţa “Ficţiunile profesorului şi adevărul zeiţei de smarald” de Paul CERNAT / traduceri de Mihaela GLIGA, Mihai MOROIU şi Dan PETRESCU / conţine romanul “Pergamentul diafan” şi povestiri scrise în colaborare cu H. S. WIESNER: Ordinea secretă; Căinţa tîrzie a lui Horemheb; Limba creaţiei; Colegiul Invizibil<br />- Leonard OPREA - vol. 3 din Trilogia lui Theophil Magus / SF<br />colecţia "clasicii modernităţii"<br />- George ORWELL – Ferma animalelor / Animal Farm / N / F / R / Pb / 210 p / 98000 L / 973-681-041-0 / traducerea Mihnea GAFIŢA<br />- George ORWELL – O mie nouă sute optzeci şi patru / 1984 / N / SF / R / Pb / 384 p / 139 L / 973-681-075-5 / prefaţa “George Orwell şi noaptea totalitară” de V. TISMĂNEANU / traducerea Mihnea GAFIŢA / coperta Angela ROTARU-ŞERBENCU<br />colecţia "proză XXI"<br />- Peter ACKROYD – Documentele lui Platon / The Plato Papers / N / F / Pb / 196 p / 95000 L / 973-683-876-5 / traducere de Fraga CUSIN / coperta: detaliu din “Astrologii” de Giorgio de CHIRICO<br />- Jose SARAMANGO – Pluta de piatră / A jangada de pedra / N / R / Pb / 332 p / 139000 L / 973-681-004-6 / coperta: / traducerea Mirela STĂNCIULESCU / postfaţa “Eseu despre deriva” Mioara CARAGEA<br />- Jose SARAMANGO – Toate numele / Todos os Nomes / N / Pb / 272 p / 119000 L / 973-683-870-6 / coperta: fragment din “Guaşă” de Almada NEGREIROS / traducerea şi postfaţa “Biografia memoriei” Mioara CARAGEA<br />colectia “plural M”<br />- Matei CĂLINESCU – Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade / nonF / Tp / 180 p / 109000 L / 973-683-833-1 / nr. 69 în colecţia “PLURAL M”<br />- Matei CĂLINESCU – Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade – amintiri, lecturi, reflectii / nonF / R+ / Tp / 234 p / 129000 L / 973-681-064-X / trad. din limba engleza de Mona ANTOHI / coperta Manuela OBOROCEANU / nr. 79 în colecţia “PLURAL M”<br /><br />PRO<br />- Stelian ŢURLEA - Magicianul / F / N / Ch /<br /><br />PYGMALION, Ploieşti<br />colecţia "cyborg"<br />- nr. 23 - Cătălin IONESCU - Loser / SF / N / Tp / 268 p / ?? L / coperta de / prefaţă de Constantina PALIGORA / postfaţa "Senzualitatea hazardului sau despre nesfîrşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale" de Ovidiu BUFNILĂ<br /><br />RAO<br />- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Supravietuitorii / Left Behind / N / F / Pb / 380 p / 125000 L / 973-576-446-6 / traducere de Liviu RADU<br />- J.R.R.TOLKIEN - Lordul Inelelor: + + Întoarcerea regelui / 3 vol. / The Lord of the Rings: ++ The Return of the King / N / F / Pb / 370 p + 442 p + 570 p / 369000 L / 973-576-398-2, - 399-0, -395-8 / traducerea Irina şi Ion HOREA<br />- *** - Aventurile omului păianjen / The Adventures of Spider - Man / N / SF / Pb / 124 p / 69900 L / 973-576-409-1 / traducerea Alexandra TURTUREA / cartea este realizata dupa filmul de lung metraj respectiv<br />- *** - E.T. extraterestrul / E.T. the Extra-Terrestrial / N / SF / Pb / 188 p / 89000 L / 973-576-440-7 / traducerea Alexandra TURTUREA / cartea este realizata dupa filmul de lung metraj respectiv / autorul romanului este William KOTZWINKLE<br />- *** - Oameni in negru / Men in Black / N / SF / Pb / 124 p / 89000 L / 973-576-412-1 / traducerea Alexandru MEIU şi Mihaela PAVNUŢESCU / cartea este realizata dupa filmul de lung metraj respectiv<br />colectia “succese internationale”<br />- Daniel EASTERMAN – Al nouălea Buddha / N / F / Pb / 444 p / 119900 L / 973-8421-06-3 / traducerea Franciska DUMITRU<br /><br />REDUTA, Craiova<br />- Victor MARTIN - Can şi Ideea / N / SF / Tp / 272 p / ? L / 973-97173-1-4 / coperţile: Viorel PĂRLIGRAS..<br /><br />TEORA<br />colecţia "SF"<br />- Gregory BENFORD – Teama Fundaţiei / Foundation’s Fear / N / SF / Tp / 470 p / 149000 L / 973-20-0364-2 / traducere & prefaţă Mihai Dan PAVELESCU / coperta BALASZ Ian Gabriel<br />- Greg BEAR – Fundaţie şi haos / Foundation and Chaos / N / SF / Tp / 332 p / 149000 L / 973-20-0632-3 / traducere & prefaţă Mihai Dan PAVELESCU / coperta BALASZ Ian Gabriel<br />- David BRIN – Triumful Fundaţiei / Foundation’s Triumph / N / SF / Tp / 332 p / 149000 L / 973-20-0631-5 / traducere & prefaţă Mihai Dan PAVELESCU / coperta BALASZ Ian Gabriel / include tabloul sinoptic al universului “Fundaţia şi roboţii”, compilat de Attila TORKOS<br />- A. C. CLARKE - Lumina întunericului / C / R / SF / Tp / 192 p / 99000 L / 973-20-0673-0 / coperta Gabriel BALASZ / traducere de Mihai Dan PAVELESCU<br /><br />UNIVERS<br />- Jorge Luis BORGES - Opere complete vol. 1 / Obras Completas / serie de autor / Hc / R / M + F / 264 p / 249000 L / 973-34-0858-1 / coperta Mircea DUMITRESCU<br /><br />WWW.LITERNET.RO<br />- Ovidiu BUFNILĂ – Cîmpuri magnetice / N / F & SF<br />- Ovidiu BUFNILĂ – Inelul magic / C / F & SF / conţine: Baia; Absolutul ne face semne şăgalnice; Anul magicianului; Art nouveau; Avangarda corosivă; Bango saradai; Camera de alături; Cîmpurile magnetice ale lui Belizarie; Canal de fugă; Casa fantomelor; Ceaţa din 14 noiembrie; Cele saptesprezece brate; Cercul de foc; Clarul de lună, vrăjmaşul; Claustrofobie; Commedia dell'arte; Contact; Contero; Corabia nebunilor; Kumango; Dang, Ding, Dong; Darul magicianului; Deşertul; Elefantul roz; Femeia Lean; Fortăreaţa; Frac Tal VILLE; Furtuna electrică; În vremea prînzului; Inimă Albastră; Insula spionilor; Linie telefonică; Cîntecul balenelor; Mantia înstelată; Natura moartă; Omul din Burggos; Omul invizibil; Omul lup; Operaţiunea "Ferestre deschise"; Oraşul vrăjit; Orgolii; Pataggonia; Pisicuţa Galeşă şi tunarul Boris; Războiul informaţional; Războiul lumilor; Războiul roboţilor; Inelul Magic; Relatare despre dublu; Repetiţia, nevolnicia ei; Seară de august; Sfîrşit de secol; Soldatul Echelon; Solz de peşte; Sonaria; Story; Submarinul galben; Titanic; Trenul; Legea Troi; Ultima frontieră; Umbre colorate; Umbrele nopţii; Un aspect fundamental al opţiunii; Valsul mecanic; Vara sîngeroasă; Verde erai, Gargarela; Zidul Morţii; Asupra dublului meu; Omul Suspendat; Universul lent; Femeie de taină; Sfîrsitul primăverii în Puerto Pico; Omul cu joben despre lucrările tainice; Domnişoara Margareta la lecţia de filozofie; Imaginarul e bîntuit de vîrtejuri virtuale<br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2003<br /><br />ALLFA<br />- Michael ENDE - Jim Năsturel şi Lukas mecanicul / Jim Knopf und Lukas der Lokomotivfuhrer / N / F / Ch / Tp / 256 p / 129000 L / 973-8457-31-9 / coperta de Stelian STANCIU / ilustraţii de F.J.TRIPP / traducere de Dragoş DINULESCU<br /><br />AMALTEA<br />colecţia “mileniul III”<br />- Glenn YEFFETH (antologator) - MATRIX - ştiinţă, filozofie şi religie / Taking the Red Pill. Science, Philosophy and Religion in the Matrix / nonF / Tp / 160000 L / p / 973-9397-81-6 / introducere de David GERROLD / coperta Simona DERLĂ şi Antoaneta DINCĂ / traducere de Ana-Maria MURARIU / conţine:<br />colecţia “star wars”<br />- Timothy ZAHN – Ultima poruncă / The Last Command / Star Wars 3 / N / SF / Hc / 340 p / 150000 L / 973-9397-42-5 / coperta Simona DERLA şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU<br />- nr. 6 / Alan Dean FOSTER - Ochiul minţii / Splinter of the Mind's Eye / N / SF / Hc / 206 p / 150000 L / 973-9397-74-3 / coperta Simona DERLĂ şi Antoaneta DINCĂ / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA<br />- nr. 7 / A - O / S / N / SF / Hc / p / L / 973-7780-- / coperta / traducerea Mihai Dan PAVELESCU si Doru VOINA<br /><br />ARTEMIS<br />- Bram STOKER - Rubinul cu 7 stele / / F / Pb / 272 p / 45000 L / 973-566-082-2 / coperta Cristian NEGOI / traducere de Giorgio M<br /><br />BABEL, Bacău<br />- Jorge LUKAS & Gáby RŰSSŰ - Infinit, eternitate / N / SF / Tp / 152 p / 75000 L / 973-85431-9-3 / "traducere" de Gabriel RUSSU<br /><br />BOGDANA<br />- almanah SOLARIS - / / /<br />colecţia SOLARIS<br />- Philippe CURVAL - Enclava / Cette chere humanite / N / SF / Tp / 39000 L / 280 p / 973-9127-50-1 / traducere Rodica GEORGESCU<br />- Richard WALTON - Galaxy / N / SF / Tp / 122 p / 25000 L / 973-9127-51-x / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU<br /><br />CORINT<br />- Jules VERNE - Şarpele de mare / Le serpent de mer / R / N / SF / Tp / 152 p / 59000 L / 973-653-088-4 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de Viaceslav VUTKARIOV / traducere de Venera CORAVU<br />- Jules VERNE - Farul de la capătul lumii / Le phare du bout du monde / R / N / SF / Tp / 138 p / 55000 L / 973-653-406-5 / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de George ROUX / traducere de IONESCU-BOER<br />- Artur Conan DOYLE - Tărîmul ceţurilor / The Land of Mist / N / R / SF / Tp / 196 p / 59000 L / 973-653-389-1 / traducere de Dan STARCU / copertă de Walter RIESS / ilustraţii de Cristina LACAS<br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 49 / Pavel CORUŢ - Viaţa oamenilor creatori / N / SF+nonF / Tp / 204 p SF + 48 p non-F / 40800 L / 973-9225-__-_<br />- nr. 50 / Pavel CORUŢ - Sfirşit de zbucium / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p SF + __ p non-F / ___ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 51 / Pavel CORUŢ - Cristalul de foc / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 202 p Fiction + 52 p nonF / 44880 L / 973-9225-47-0 / coperta<br />- nr. 52 / Pavel CORUŢ - Navigăm printre enigme / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 200 p Fiction + 54 p nonF / 44880 L / 973-9225-48-9<br />- nr. 53 / Pavel CORUŢ - Un fulger sfîşie bezna / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44880 L / 973-9225-49-7<br />- nr. 54 / Pavel CORUŢ - Să-nvie focul vieţii / N / SF+nonF / Tp / 254 p = 216 p Fiction + 38 p nonF / 44800 L / 973-9225-50-0<br />- nr. 55 / Pavel CORUŢ - Chemarea nemărginirii / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br /><br />CURTEA VECHE<br />- Leonard OPREA - Radiografia clipei / SF / C / F + SF / R++ / 140000 L / 262 p / 973-6356-94-6 /<br /><br />EIKON, Cluj<br />- John GRANGER - Cheia secretă a lui Harry Potter: înţelegerea semnificaţiilor, geniului şi succesului romanelor Harry Potter ale lui J. K. Rowling / The Hidden Key to Harry Potter: Understanding the Meaning, Genius and Popularity of J.K.Rowling's "Harry Potter" novels / nonF / Tp / 268 p / 179000 L / 973-7987-27-6 / traducere de Ioana Iepureanu / coperta de Sebastian STIFFT<br /><br />EMINESCU<br />colecţia "cirrus 21"<br />- Linda SUZANE - Ochii adevărului / N / F / traducere de Anca Irina IONESCU<br /><br />HUMANTAS<br />- Paolo COELHO - Diavolul şi domnişoara Prim / O demonio e a srta Prim / R / N / F / Tp / 182 p / 130000 L / 973-50-0521-2 / coperta de Răzvan LUSCOV / traducere de Paul CUILĂ<br />- Paolo COELHO - Veronika se hotărăşte să moară / Veronika Decide Morer / R / N / F / Tp / 208 p / 140000 L / 973-50-0523-9 / coperta de Răzvan LUSCOV / traducere de Paul CUILĂ<br />- Paolo COELHO - D / R / N / F / Tp / p / L / 973-50- / coperta de / traducere de<br />- Paolo COELHO - D / R / N / F / Tp / p / L / 973-50- / coperta de / traducere de<br />- Paolo COELHO - D / R / N / F / Tp / p / L / 973-50- / coperta de / traducere de<br />colecţia "cartea de pe noptieră"<br />- Adolfo Bioy CASARES - O păpuşă rusească / Una muneca rusa / C / R / F / Pb / 99000 L /152 p / 973-50-0358-9 / traducere de Anca MĂNIUŢIU / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE<br />- Daniel KEYES - Flori pentru Algernon / Flowers for Algernon / N / SF / Pb / 165000 L / 274 p / 973-50-0451-8 / traducere de Dan RĂDULESCU / coperta Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE<br />- Carlo FRABETTI - Cartea Iad / El Libro Infierno / N / F / Pb / 95000 L / 122 p / 973-50-0528-X / traducere de Horia BARNA / coperta Ioana DRAGOMIRSCU-MARDARE<br />colecţia "educational"<br />- Iulia SALA - Casa cu pereţi de vînt / C / F / Tp / 80 p / 109000 L / 973-689-012-0 / coperta de Walter WEIDLE / premiul pentru proză-debut, U.S.R. 2003 / postfaţă de D. R. POPESCU / conţine: Amintirea unei dorinţe mai vechi; Casa cu pereţi de vînt; Cele mai frumoase picioruşe din ţinut; Dansul vieţii; Fire de nisip; Oraşul care năzuia spre stele; Parfum de smarald; Povestea scriitorului; Roata sorţii; Visul unei lacrimi.<br />colecţia "raftul întîi"<br />- Pierre BOULE - Planeta maimuţelor / La planete des singes / N / SF / Tp / R / 170 p / 99000 L / 973-50-0356-2 / traducere Manole FRIEDMAN / coperta Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE<br />- Anthony BURGESS - Portocala mecanică / A Clockwork Orange / N / SF / Tp / 216 p / 125000 L / 973-50-0444-5 / traducere de Carmen CIORA şi Domnica DRUMEA / ilustraţia copertei = "Canion" de Robert RAUSCHENBERG<br /><br /><br />INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi<br />- George BĂDĂRĂU - Fantasticul în literatură / nonF / Tp /<br />- Dicţionarele imaginarului -vol.1/7 - dicţionar horror / autor Florin Mircea Tudor în cadrul unui colectiv coordonat de Sorin PÎRVU / nonF / Tp / 530 p / 220 L +9% TVA / 973-611-038-9 / bibliografie, filmografie şi iconografie de Florin Mircea TUDOR / studiu introductiv de Petru IAMANDI / coperta Dragoş COJOCARU<br />- Dicţionarele imaginarului -vol.2/7 - dicţionar SF - scriitori americani / nonF / Tp / 316 p / 200 L +9% TVA / 973-611-252-7 / coperta<br /><br /><br />KARMAT PRESS, Ploieşti<br />- Sergiu SOMEŞAN - Cadouri de Crăciun /////<br /><br /><br />LIDER & ORZONTURI<br />- Michael CRICHTON - Prada / Prey / N / SF / Tp / 159000 L / 442 p / 973-629-021-2 / traducerede Constantin DUMITRU - PALCUS / introducere de Micael CRICHTON, "Evoluţia artificială în secolul XXI"<br /><br />LUCMAN<br />colecţia "SF"<br />- John BRUNNER - Orbită periculoasă / Jagged Orbit / N / SF / Tp / 100000 L / 392 p / 973-8372-22-4 / coperta Carmen LUCHIAN / traducerea Cristian SÎNGEORZAN<br />- A. C. CLARKE & Gentry LEE - Război în Rama / Rama Revealed / N / SF / Tp / 973-8565-00-1 / 170000 L / 686 p / coperta Walter RIESS / traducerea Lidia GRĂDINARU<br />- Pierre PELOT - Delirium Circus / N / SF / Tp / 304 p / 90000 L / 973-8465-26-5 / coperta Flory PREDA / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU<br /><br />MENTOR COMPANY<br />- Vladimir COLIN - Basmele omului / C / F / R / Tp / 240 p / 109000 L / 973-86023-2-7 / coperta de Luminiţa CATANĂ şi Mihaela ŞCHIOPU / conţine: Bob-de-grîu; Buruiana neagră; Povestea cîntecului; Hans şi cele patru castele; Mladen, fiul ursului; Puterea dragostei; Slava, fiica pămîntului; Tinereţe fără bătrîneţe şi viaţă fără de moarte; Corabia sălbăticiunilor; Acul şi Foarfeca; Povestea fericirii; Iani palicarul; Fierarul năzdrăvan.<br /><br />NEMIRA<br />colecţia "nautilus"<br />- nr. 187 / Bogdan GHEORGHIU - Hax Grid / C / SF / FB / Tp / 140 p / 85000 L / 973-569-624-x / prefaţă de Vlad POPESCU / coperta Sean ALLUM<br />- nr. 188 / Dan DOBOŞ - Blestemul Abaţiei / vol. 2 al trilogiei / N / SF / Tp / 200000 L / 398 p / 973-569-625-8 /prefaţă de Walter BILD / copertă de Vlad POPESCU<br />- nr. 183 / Stephen KING - Cimitirul animalelor / N / F / Tp / 410 p / 190000 L / 973-569-603-7 / traducere Ruxanda TOMA<br />- nr. 163 / Stephen KING - Shining / N / R / F / Tp / 528 p / 250000 L / 973-569-607-x / traducere Ruxanda TOMA<br />- nr. 185 / Stephen KING - Misery / N / R / F / Tp / 214 p / 180000 L / 973-569-609-6 / traducere Mihnea COLUMBEANU<br />- nr. 184 / Stephen KING - Carrie / N / R / F / Tp / 208 p / 125000 L / 973-569-606-1 / traducere Mihnea COLUMBEANU<br />- nr. 177 / Frank HERBERT - Duna / Dune / N / SF / Tp / R / 636 p / 250000 L / 973-569-594-4 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş<br />- nr. 178 / Frank HERBERT - Mîntuitorul Dunei / Dune Mesiah / N / SF / Tp / R / 232 p / 120000 L / 973-569-593-6 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş<br />- nr. 179 / Frank HERBERT - Copiii Dunei / Children of Dune / N / SF / Tp / R / 440 p / 200000 L / 973-569-596-0 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş<br />- nr. 180 / Frank HERBERT - Împăratul-Zeu al Dunei / God Emperor of Dune / N / SF / Tp / R / 452 p / 200000 L / 973-569-597-9 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş<br />- nr. 181 / Frank HERBERT - Ereticii Dunei / Eretics of Dune / N / SF / Tp / R / 512 p / 220000 L / 973-569-598-7 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş<br />- nr. 182 / Frank HERBERT - Canonicatul Dunei / Chapterhouse Dune / N / SF / Tp / R / 486 p / 250000 L / 973-569-599-5 / traducere de Ion Doru BRANA / prefaţă de Dan Doboş<br /><br />NOESIS<br />- Terry PRATCHETT - Mort / N / F / Pb / 314 p / ??? L / 973-85637-5-5 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY<br />- Terry PRATCHETT - Magie de ambe sexe / Equal Rites / N / F / Pb / 300 p / 150000 L / 973-85637-3-9 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY<br />- Terry PRATCHETT - Lumina fantastică / The Light Fantastic / N / F / Pb / 254 p / 120000 L / 973-85637-1-2 / traducere de Domnica MACRI / coperta de Josh KIRBY<br /><br />OMNIBOOKS, Satu Mare<br />colecţia "millennium"<br />- Robert DAVID - Turnurile gemene / C / SF / Pb / p / L / 973- / coperta de / conţine :<br /><br />POLIROM, Iaşi<br />colecţia "clasicii modernităţii"<br />- Dino BUZZATTI - Marele portret / Il grande ritratto / R / N / SF / Pb / 178 p / 129000 L / 973-681-384-3 / traducere şi postfaţă de Corneliu Mihai IONESCU<br />- Aldous HUXLEY - Minunata lume nouă & Reîntoarcere la brava lume nouă / Brave New World & Brave New World Revisited / N & N / R / SF / Pb / 470 p / 179000 L / 973-689-166-2/ traducere şi note de Suzana şi Andrei BANTAŞ / prefaţă şi tabel cronologic de Dumitru CIOCOI-POP<br />colecţia "proză XX"<br />- Julio CORTAZAR - Toate focurile, focul / Todos los fuegos, el fuego / C / R / M + F / Pb / 194 p / 129000 L / 973-681-373-8 / traducere de Luminiţa VOINA - RĂUŢ / coperta Ionuţ BROŞTIAN / conţine : Autostrada din sud; Sănătatea celor bolnavi; Întîlnirea; Domnişoara G.. ; Insula la amiază; Instrucţiuni pentru Howell; Toate focurile; Celălalt eu.<br />- Kurt VONNEGUT jr. - Abatorul 5 / Slaughterhouse 5 / N / M + SF / R / Pb / 268 p / 150000 L / 973-681-374-6 / traducere şi postfaţă de Rodica MIHĂILĂ<br />- Kurt VONNEGUT jr. - Galapagos / N / SF / Pb / 348 p / 159000 L / 973-681-393-2/ traducere şi note de Virgiliu ŞTEFĂNESCU - DRĂGĂNEŞTI - pe copertă, Eric LOUCHARD "Reciful Galapagos" (detaliu)<br /><br />PRO<br />- Stelian ŢURLEA - Planeta portocalie / SF / Ch /<br /><br /><br />PYGMALION, Ploieşti<br />colecţia "cyborg"<br />- nr. 27 / Radu GHEO - Fairia / N / SF / Tp / 250 p / 140000 L / fara cod ISBN / coperta Walter RIESS / prefaţa de O. NIMIGEAN<br />- nr. 28 / Frederik POHL - Proiectul Omul Plus / Man Plus / N / SF / Tp / 262 p / 160000 L / fara cod ISBN / coperta Walter RIESS / traducere de Mircea Florin TuDOR<br />- nr. 29 / Voicu BUGARIU - Visul lui Stephen King / N / SF / Tp / 252 p / 220000 L / fara cod ISBN / coperta Walter RIESS / prefaţa de Cătălin IONESCU<br /><br />RAO<br />- John CASE - Codul genetic / The Genesis Code / N / SF / Pb / 508 p / 136000 L / 973-8180-70-8 / traducere Luminiţa POPESCU<br />- John CASE - Întîiul călăreţ al Apocalipsei / The First Horseman / N / F / Pb / 380 p / 129000 L / 973-576-433-4 / traducere Luminita POPESCU<br />- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Armata pătimirilor / Tribulation Force / N / F / Pb / 380 p / 149000 L / 973-576-528-4 / este a 2-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)<br />- John SAUL - Cronicile din Blackstone / The Blackstone Chronicles / N / F / 140000 L / 570 p / 973-576-485-7 / traducere Cornelia BUCUR<br />- J.R.R.TOLKIEN - Hobbitul / The Hobbit / R / N / F / Pb / 314 p / 180000 L / 973-576-562-4 / traducere Catinca RALEA si Leon LEVIŢKI (versurile) / coperta Greg & Tim HILDEBRANDT / prefata Vlad MACRI / mai contine prefata de la editia a 2-a, de J.R.R.TOLKIEN, si fragmente din scrisoarea lui J.R.R.TOLKIEN catre Milton WALDMAN (1951)<br />- J.R.R.TOLKIEN - Silmarillion / N / F / Hc / 506 p / 275000 L / 973-576-531-4 / traducere Irina FLOREA si Ion HOREA (versurile) / coperta Greg & Tim HILDEBRANDT / prefaţa Vlad MACRI / mai contine prefata de la editia a 2-a, de Christopher TOLKIEN (1971), si fragmente din scrisoarea lui J.R.R.TOLKIEN catre Milton WALDMAN (1951)<br />RAO pentru copii<br />- Roald DAHL - Vrăjitoarele / The Witches / N / F /Ch / Pb / 314 p / 119000 L / 973-576-521-7 / coperta de / ilustraţii de Quentin BLAKE / traducere de Eugenia POPESCU<br />- C. S. LEWIS - Jilţul de argint (ciclul Narnia) / / N / F / Pb /<br />- C. S. LEWIS - Ultima bătălie (ciclul Narnia) / / N / F / Pb /<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br />- R. L. STINE - Goosebumps - / / N / F / Pb / p / L / 973-576- / traducere de / coperta de<br /><br />SAECULUM I.O.<br />- Edgar Allan POE - Cărăbuşul de aur / The Golden Bug / C - ediţie bilingvă / F / R / Tp / 973-642-030-2 / 60000 L / 142 p / traducere, introducere şi vocabular de Agop BEZERIAN / coperta I. OPRIŞAN<br /><br />TIMPUL, Iasi<br />- Alexandru Cristian MILOS - Copiii cosmici / astropoeme<br /><br />VIITORUL ROMÂNESC<br />- Mircea OPRIŢĂ - Anticipaţia Românească / ediţia a 2-a revăzută şi adăugită / nonF / Pb / 142528 L / 662 p / 973-623-023-6 / coperta Ovidiu AVRAM / include "Prefaţă", "Prefaţă la ediţia întîi", "Note", "Bibliografie critică", "Indice de titluri", "Indice de autori", prezentare în limba engleză - traducee de Liviu COTRĂU - şi prezentare în limba franceză - traducere de Yvonne GOGA<br /><br />WWW.LITERNET.RO<br />- Voicu BUGARIU - Moartea lui Mozart / N / F<br /><br />WWW.LUMIVIRTUALE.RO<br />- Voicu BUGARIU - Visul lui Stephen King / N / SF<br /><br />WWW.NETSF<br />-<br /><br />WWW.PRO-SCRIS<br />- Ovidiu BUFNILA - Meduza / N / F<br /><br /><br />CĂRŢILE F & SF ALE ANULUI 2004<br /><br />Notă: Începînd cu acest an, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, lista nu va mai include cărţile după film (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români sau ale lui Jules VERNE.<br /><br />AMALTEA<br />colecţia “star wars”<br />- nr. 8 / - Capcana Paradisului (trilogia Han Solo 1) / / N / SF / Hc / p / L / 973- / traducere de / coperta de<br />- nr. 9 / A. C. CRISPIN - Gambitul Hutt (trilogia Han Solo 2) / Hutt Gambit / N / SF / Hc / 284 p / 200000 L / 973- / traducere de Mihai Dan Pavelescu / coperta de Simona DERLĂ şi Antoaneta DINCĂ<br />- nr. 10 / A. C. CRISPIN - Zorii rebeliunii (trilogia Han Solo 3) / / N / SF / Hc / 320 p / L / 973-9397-90-5 / traducere de / coperta de<br />- nr. 11 / M. REAVES - Darth Maul- vînătorul din umbră / Shadow hunter / N / SF / Hc / 240 p / 200000 L / 973-7780-00-0 / traducere de / coperta de<br />- nr. 12 / Alan Dean FOSTER - Apropierea furtunii / The Approaching Storm / N / SF / Hc / 288 p / 200000 L / 973-7780-11-6 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de<br />- nr. 13 / - Atacul clonelor/ / N / SF / Hc / p / L / 973- / traducere de / coperta de<br />colecţia “warcraft”<br />- - Ziua dragonului / N / F / Pb / / p / L / 973- / traducere de / coperta de<br />- - Stăpînul clanurilor / N / F / Pb / / p / L / 973- / traducere de / coperta de<br /><br />AQUILA '93, Oradea<br />colecţia "cameleon"<br />- Stephen KING - Capcană pentru vise / Dream Catching / N / F / Hc / 429000 L / 940 p / 973-8256-83-8 / traducere, note şi prefaţă de Mircea PRICĂJAN / coperta Alexandru SABO<br />- Stephen KING - O mînă de oase / A Bag of Bones / N / F / Hc / 449000 L / 836 p / 973-714-020-6 / traducere, note şi prefaţă de Mircea PRICĂJAN / coperta Alexandru SABO<br />- Stephen KING - Zona moartă / Dead Zone / N / SF / Hc / 379000 L / 668 p / 973-714-002-8 / traducere, note şi prefaţă de Mircea PRICĂJAN / coperta Alexandru SABO<br /><br />ARTEMIS<br />- Philippe WALTER - Merlin / Merlin ou le savoir du monde / nonF / Hc (175 x 245 mm) / 180 p / 90000 L / 973-566-100-4 / coperta Cristian NEGOI / traducere de Rodica CARAGEA<br /><br />BIBLIOTHECA, Tîrgovişte<br />- Emil STĂNESCU - Cameleonul / N / F + SF / 200 p<br /><br />CARTEA ROMĂNEASCĂ<br />- Sergiu SOMEŞAN - Aproape îngeri / F / C / Tp / p / L / 973- / coperta de Sergiu SOMEŞAN cu detaliu din "Angel" de Luis ROYO / conţine: Aproape îngeri; Vizită de lucru; Tăietorul de lemne; Vînzătorul de poduri; Rafael; Fata de pe malul mării; Poiana îngerilor; Cel din urmă unicorn; Tramvaiul; Miturile esenţiale.<br /><br />CARTIER, Chişinău & CODEX 2000, Bucureşti<br />colecţia "verde"<br />- Bryan PERRO - Cheia oraşului Braha<br />- Bryan PERRO - Amurgul zeilor<br />- Bryan PERRO - Amos Daragon, stăpînul măştilor / Amos Daragon, le porteur de masques / F / N / Tp / 150000 L / 246 p / coperta de Vitalie COROBAN / 9975-79-292-8 / traducere de Doina IOANID<br /><br />COMPANIA<br />- Rodica IULIAN - Dracula sau triumful modern al Vampirului / nonF / Tp / 168 p / 105000 L / 973-8119-83-9 / ilustratia copertei: Victor BRAUNER"Strigoi la Somnambule" / Rodica IULIAN este stabilită în Franţa din 1980<br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 56 / Pavel CORUŢ - Călăuza alcoro - vegană / N / SF+nonF / Tp / 252 p = 210 p Fiction + 42 p nonF / 54500 L / 973-9225-52-7<br />- nr. 57 / Pavel CORUŢ - Planeta Fericiţilor / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 58 / Pavel CORUŢ - Pumnul de oţel / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 59 / Pavel CORUŢ - Sfînta ramură de om / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 60 / Pavel CORUŢ - Lumina omenirii / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 61 / Pavel CORUŢ - Treziţi Eroii Civilizatori / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 62 / Pavel CORUŢ - Mai tari decît destinul / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 63 / Pavel CORUŢ - Rupeţi lanţurile robiei / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 64 / Pavel CORUŢ - Zburăm cu viaţa / N / SF+nonF / Tp / 256 p = 198 p Fiction + 58 p nonF / 54060 L / 973-9225-60-8<br />- nr. 65 / Pavel CORUŢ - Veghetorii ies din umbră / N / SF+nonF / Tp / ___ p = ___ p Fiction + __ p nonF / _____ L / 973-9225-__-_<br />- nr. 66 / Pavel CORUŢ - Extratereştrii coboară între oameni / N / SF+nonF / Tp / 250 p = 206 p Fiction + 44 p nonF / 59940 L / 973-9225-62-4<br /><br />CURTEA VECHE<br />- Carlos FUENTES - Jilţul vulturului / La Silla del Aguilla / N / M +SF / Pb / 402 p /220000 L / 973-669-073-3 / coperta de Done STAN / traducere de Horia BARNA<br /><br />DIASFERA<br />colecţia "excalibur"<br />- Sebastian A. Corn - Imperiul Marelui Graal / N / SF / Pb / 620 p / ______ L / 973-99251-2-x / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE<br />- Ana Maria NEGRILĂ - Oraşul ascuns / C / SF / Pb / 234 p / ______ L / 973-99251-0-3 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE / conţine: Cîntecul zorilor; Operă de artă cu somn de veci; De acum şi pînă-n noapte; Oraşul ascuns; Încercarea labirintului; Îndreptar de înţelepciune şi viaţă veşnică; Oameni de apă; Oameni printre noi; Regele Durerii; Sinbad Marinarul;<br />- Florin PÎTEA - An/Organic / C / SF / Pb / 296 p / 125000 L / 973-9397-97-2 / coperta de ristina PETRE şi Simona DERLA cu o ilustraţie de Tudor POPA / conţine: România? (Fricţiuni; Transhumanţă la est de mileniu; Alături de tine), An/Organic (Neuropanzer; Ol'Man River Blues; Suburbia; La prima vedere; Soiuri de peşte; Căteva cuvinte despre tăcere; An/Organic; Fletcher Cristian; Legiune; Philip; Ţesătura de vise; Ficţiuni 1.999; Jurnal de călătorie), Alte Tărîmuri (Veniţi afară; Pui de lup, inimă de şarpe)<br />- Florin PÎTEA - Necropolis / R / C / SF / Pb / p / 125000 L / 973- / coperta de / conţine: Deadline; Noaptea cea mai lungă; Zid de umbră, umbră de zid; Phoenixul din Kansar City; Ţara pustie; Ancalagon; Shai-Tan; Relief; Infernul fractal; Rave-o-lution; Sarariman; Sfinx; Necropolis; Celălalt; Ficţiuni.<br />- Liviu RADU - Babl / C / SF / Pb / 254 p / ______ L / 973-99251-1-1 / coperta de Cristian CÂRSTOIU şi Cristina PETRE / conţine: Babl; Manuscrisul Mandelstein; Ultima ispitire a sfîntului Anton; Trudnică procurare a hranei; Descendenţi; Psihiatru de noapte; Blestem de seară, cu durată nelimitată; Perle de fum, înşirate pe o rază de soare; Oglinzi; Zăpadă şi pasiuni; Între îngeri şi efemeride; Singurătatea beznei; Interdependenţe; Compătimire, bătături şi dispreţ; Dulce durere, domoală, discretă.<br /><br />Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi<br />- Cătălin CONSTANTINESCU - Paradigme literare ale utopiei<br /><br />HARTMANN, Arad<br />colecţia "cai verzi"<br />- Robert LAZU - Lumea lui Tolkien / nonF / Pb / 150 p / 50000 L / 973-86801-2-3 / coperta Sorin NEAMŢU<br /><br />HUMANTAS<br />- Ana BLANDIANA - Oraşul topit şi alte povestiri fantastice/ R / C / F / Tp / 326 p / 290000 L / 973-50-0766-5 / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU-MARDARE / conţine "Proiecte de trecut" (O rană schematică; Zburătoare de consum; La ţară; Reportaj; Cel visat; Proiecte de trecut; Gimnastica de seară; Imitaţie de coşmar; Lecţia de teatru; Rochia de înger; Biserica fantomă) şi "Anotimpurile" (Iarna; Primăvara; Vara; Toamna)<br />- Lucian BOIA - Între înger şi fiară / Entre l'ange et la bete / nonF / Tp / 260 p / 260000 L / 973-50-0426-7 / traducere de Brînduşa PRELIPCEANU şi Lucian BOIA / pe copertă, detaliu din "Judecata de apoi" de Ieronimus BOSCH<br />- Mircea CĂRTĂRESCU - Enciclopedia zmeilor / F / C / Tp / R- (fără ilustraţii) / 973- - - / p / 149000 L<br />colecţia "cartea de pe noptieră"<br />- Richard BACH - Pescăruşul Jonathan Livingstone / R / N / F / Pb / 94 p / 79000 L / 973-50-0651-0<br />- Michel de GHELDERODE - Povestiri crepusculare / Sortileges et autres contes crepusculaires / R / C / F / Pb / 200 p / 150000 L / 973-50-0781-9 / traducere de Ana BLANDIANA<br />colecţia "educational"<br />- Iulia SALA - Casa cu pereţi de vînt / R / C / F / Tp / 80 p / 109000 L / 973-689-012-0 / coperta de Walter WEIDLE / premiul pentru proză-debut, U.S.R. 2003 / postfaţă de D. R. POPESCU / conţine: Amintirea unei dorinţe mai vechi; Casa cu pereţi de vînt; Cele mai frumoase picioruşe din ţinut; Dansul vieţii; Fire de nisip; Oraşul care năzuia spre stele; Parfum de smarald; Povestea scriitorului; Roata sorţii; Visul unei lacrimi.<br />colecţia "junior"<br />- Brânduşa Luciana GROSU - Realitate imposibilă / N / F / Hc / Ch / 190 p / 195000 l / 973-50-0603-0 / ilustraţii şi coperţi de Silvia MITREA<br />- Philip PULLMAN - Materiile întunecate. Luminile Nordului / Northern Lights / N / F / Tp / 412 p / 270000 L / 973-50-0625-4 / traducere de Aida OPREA şi Irina PACHIŢANU / coperta de Dinu DUMBRĂVICIAN<br />colecţia "raftul întîi"<br />- Mircea CĂRTĂRESCU - Nostalgia / F / N / Tp / R (ediţia a 5-a) / 973-50-0613-8 / 200000 L / 314 p / coperta R. LUSCOV<br />- Yann MARTEL - Viaţa lui Pi / N / M + F / Tp / 328 p / 260000 L / 973-50-0698-7 / traducere de Andreea POPESCU<br />- Bernard WERBER - Arborele scenariilor posibile şi alte povestiri / L'Arbre des possibles et autres histoires / C / SF / Tp / 194 p / 170000 L / 973-50-0794-0 / traducere de Ileana CANTUNIARI / pe copertă, detaliu din "Gara din Avignon" de Salvador DALI<br /><br />LUCEAFĂRUL<br />- Marius TUPAN - Rhizoma / N / SF / p / L / 973- / coperta de / urmare la "Batalioane invizibile"<br /><br />LUCMAN<br />colecţia "SF"<br />- Neal ASHER - COWL / N / SF / Tp / 432 p / 180000 L / 973-8465-86-9 / coperta de Flory PREDA / traducere de Radu TIMNEA<br />- Stephen KING / Richard Bachman - Marşul cel lung / The Long Walk / SF / Tp / 334 p / 120000 L / 973-8465-83-4 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA<br />- Nancy KRESS - Soarele probabilistic (vol.2 al trilogiei) / Probability Sun / N / SF / Tp / 412 p / 140000 L / 973-8465-61-3 / coperta Flory PREDA / traducere de Doina DORU<br /><br />MINERVA<br />- Silvia KERIM - Semnul de iarbă / F / C / Tp / 104000 L / 184 p / 973-21-0714-6 / coperta de Cristina DUMITRESCU cu imaginea unui tablou de Vasile OLAC / ilustraţii de Mona EDULESCU / conţine: Semnul de iarbă; Luna dă exemple; Cînd se supără Vrăjitoarea-ceasurilor-de-turn; Mi se spune Fluu; Povestea lui Melc; Zborul Galben; Oglinda de apă; Bradul în noaptea de Crăciun; Copacul cu viaţă veşnică; Noapte bună, Zîna Copilăriei; Moşul din oglindă; Fluturele-galben-de-o-zi; Bulgărele de pămînt; Steaua de sticlă.<br />MINERVA - Biblioteca Pentru Toţi<br />- Cezar PETRESCU - Baletul mecanic / N / SF / R+ / Pb / 2 vol. = 286 + 256 p / 120000 L / 973-21-0704-9 şi 973-21-0706-5 / prefaţă şi cronologie de Ion HOBANA / coperta colecţiei de Daniel NICOLESCUş pe cop. vol. 1: "La Moulin Rouge" de H de TOULOUSE-LAUTREC ; pe coperta vol. 2: "Dansatoare şezînd" de DEGAS<br /><br />colecţia "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"<br />- Edmont ABOUT - Omul cu urechea ruptă / / N / SF / R / Pb / p / L / 973-/ traducere de / coperta de<br />- Edgar Allan POE - Scurtă discuţie cu o mumie / C / SF / R / Pb / p / L / 973-21-0734-0 / traducere de Florenţa DRĂGHICESCU / selecţie şi prefaşă de Ion HOBANA / coperta de Cristian DUMITRESCU<br />- Robert Louis STEVENSON - Straniul caz al doctorului Jeckill şi al domnului Hyde / The Strange Case of Dr. Jeckill and Mr. Hyde / N / SF / R / Pb / 158 p / 85000 L / 973-21-0733-2 / traducere de Carmen CHIRCULESCU / prefaţa de Ion HOBANA / coperta de Cristian DUMITRESCU<br /><br />NEMIRA<br />- Stephen KING - Christine / N / F / R / 560 p / 345000 L / 973-569-683-5 / traducere de Dana SARCU / coperta de Dana MOROIU<br /><br />NOESIS<br />- Tom HOLT - Aşteptau pe cineva mai înalt / Expecting Someone Taller / N / F / Pb / 286 p / 170000 L / 973-85637-8-3 / coperta de / traducere de Dragoş MOLDOVAN<br /><br />OMNIBOOKS, Satu Mare<br />colecţia "millennium"<br />- Lucian-Dragoş BOGDAN - Trilogie / SF / C / Tp / 144 p / L / 973- 86209-1-0 /coperta Vlad-Mihai BOTTA / conţine : Zori;<br />- Lucian-Dragoş BOGDAN - Zeul Kvun / SF / C / Tp / p / L / 973- 86209-- /coperta / conţine :<br /><br />ORIZONTURI<br />- K. C. ELLIS - Parry Hotter şi faţa afurisită a magiei / Parry Hotter and the Seamy Side of Magic / N / F / Pb / 232 p / 120000 L / 973-9342-65-5 / traducere de Mihaela SĂNDULESCU<br /><br />PARALELA 45, Piteşti<br />colecţia “avanpost”<br />- Bogdan BRĂTESCU - Triumful / N / SF / Tp / 204 p / 100000 L / 973-697-143-7 / coperta de Andrei MĂNESCU<br />colecţia "ficţiuni fără frontiere"<br />- Arkadi şi Boris STRUGAŢKI - Picnic la marginea drumului / N / SF / Tp / R / 230 p / 99000 L / 973-697-099-x / traducere şi postfaţă de Valerian STOICESCU / introducerea, "Cum s-a născut acest roman" aparţine de "Comentarii"-le din volumul al 6-lea din Opere Complete, Ukraina, 2001<br />- Arkadi şi Boris STRUGAŢKI - Lunea începe sîmbăta / N / SF / Pb / 258 p / 121500 L / 973-697-260-7 / traducere de Valerian STOICESCU / prefaţa "Faţa science-fiction a literaturii de calitate" de Iulian CIOCAN / coperta Andrei MĂNESCU şi Valentin CRISTESCU<br /><br />POLIROM, Iaşi<br />biblioteca "I.P.Culianu"<br />- I.P.Culianu - Hesperus / N / SF / R<br />biblioteca "polirom"<br />- Ştefan AGOPIAN - Tache de catifea / R = ediţie definitivă / N / F / 202 p / 179000 L / 973-681-532-3 / prefaţă de Eugen NEGRICI<br />colecţia "ego"<br />- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / C / F / Tp / 206 p / 129000 L / 973-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ<br />- Radu Pavel Gheo - Fairia. O lume îndepărtată / N / R / F / Pb / 139000 L / 248 p / 973-681-599-4 / prefaţă de O. NIMIGEAN / pe copertă, detaliu in "Insula Fuerteventura" de Werner FINK<br />- Cătălin MIHULEAC - Ratarea unui setter / C / M+F / Tp / 224 p / 139000 L / 973-681-807-1 / pe copertă, ilustraţie de Florin BUCIULEAC / conţine: Alerg pentru alţii; Ghicitul în melc; Poşteam libertatea ca pe-o ţigară fără filtru; Ratarea unui setter; Vestitorii noului capitalism; Grupul solitarilor; 66; Ce-aveţi cu revistele pentru femei; Un Havel judeţean; De ce am atîţia draci; Paternitatea mă-tii; Un serviciu în folosul cetăţeanului; Să nu le bagi în mă-sa de frumuseţi ale naturii?; În ţara noastră, porcul şi bradul sînt fraţi; Mi se scrise să fiu respirat de ţărani miţoşi; Puţini bărbaţi sepot lăuda cu un păr în urechi ca al meu; Un miros proaspăt, de verdeaţă şi gîză tînără, îi însufleţea gura; Din cîte ştim, acela a rămas singurul public profesionist din lume; Apoi, în ordinea firească a lucrurilor, a tras apa; Din smerenia părintelui Onisim lipsea o literă; Am vrut un bar de stepă şi l-am avut; M-am ales cu o condamnare la locul de muncă; Multianimalul de casă şi ogradă; Autostop; Dragoste rock; De Paşte; Mica Publicitate; Mănăstire; Ţărănoiul; Soccer; Artificial.<br />colecţia "proză XX"<br />- Peter BEAGLE - Ultima Licornă / The Last Unicorn / F / N / R / Pb / 179000 L / 324 p / 973-681-579-1 / traducere de Mircea IVĂNESCU / coperta<br />- Peter BEAGLE - Un loc plăcut şi numai al lor / A Fine and Private Place / F / N / Pb / 195000 L / 320 p / 973-681-859-4 / traducere şi note de Cristina FELEA / coperta: detaliu din "Actriţa şi corbul" de Donna Jean SAFFORD<br />- Julio CORTAZAR - Manuscris găsit într-un buzunar / Seleccion de Cuentos / R / C / F / Pb / 400 p / 219000 L / 973-681-507-2 / traducere şi note de Tudora ŞANDRU-MAHEDINŢI / pe copertă detaliu din "Oglindă spartă I" de Dominique CAPON<br />- Amin MAALOUF - Primul secol după Beatrice / Le premier siecle apres Beatrice / N / M +F / 192 p / 149000 L / 973-681-706-7 / traducere de Giuliana SFICHI / pe copertă detaliu din "Sancta .." de Dante Gabriel ROSETTI (1874) .<br />- Mary SHELLEY - Frankenstein / R / N / SF / Pb / 316 p / 195000 L 973-681-703-2 / postfaţă de Mircea IVĂNESCU / traducere de Adriana C<br />- Kurt VONNEGUT jr. - Leagănul pisicii / Cat's Cradle / N / M + SF / Pb / 338 p / 189000 L / 973-681-556-0 / traducere şi note de Raluca POPESCU / pe copertă, ilustraţie de Radu GÂRMACEA<br /><br />PRO<br />- Ion HOBANA - Jules Verne-Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti / nonF / Hc (175 x 245 mm) / 250 p / 328000 L / 973-7995-28-7<br /><br />PYGMALION, Ploieşti<br />colecţia "cyborg"<br />- David BRIN - Războiul elitelor / The Uplift War / N / SF / Tp / vol. 1 = 444 p; vol. 2 = 368 p / 470000 L / coperta Walter RIESS / traducere de Aurel CĂRĂŞEL / prefaţă de Cătălin IONESCU<br />- Liviu RADU - Opţiunea / N / SF / Tp / 176 p / 190000 L / fără ISBN / coperta Adrian GRIGORE<br />- Liviu RADU - Spaima / N / SF / Tp / 250 p / 190000 L / fără ISBN / coperta Adrian GRIGORE<br />- Connie WILLYS - Doomsday Book / N / SF / Tp / 630 p / 470000 L / coperta Adrian ION / traducere de Gabriel STOIAN<br /><br />RAO<br />- Clive BARKER - Cabal - seminţia nopţii / Cabal-the Nightbreed / N / H / Pb / 252 p / 149000 L / 973-576-625-6 / traucere de Gabriel STOIAN /<br />- Hermann HESSE - Jocul cu mărgele de sticlă / Das Glasperlenspiel / R / N / F / Hc / 636 p / 348999 L / 973-576-722-8 / traducere, prefaţă şi note de Ion ROMAN<br />- Dean KOONTZ - Unicul supravieţuitor / Sole Survivor / N / SF / Pb / 169000 L / 340 p / 973-576-592-6 / traducere de Sanda ARONESCU / coperta de Petrişor MARIAN - DINU<br />- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Nicolae - domnia antihristului / Nicolae / N / F / Pb / 378 p / 159000 L / 973-576-606-x / este a 3-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)<br />- Anne RICE - Vampirul Armand / The vampire Armand / R / N / F / Pb / 508 p / 179000 L / 973-576-617-5 / este cel de al 6-lea volum din "Cronicile vampirilor"<br />- John SAUL - Mîna dreaptă a diavolului / The Right Hand of Evil / N / H / Hc / 348 p / 245000 L / 973-576-597-7 / traducere de Monica ŞERBAN<br />- John SAUL - Prezenţa / The Presence / N / H / Hc / 348 p / 245000 L / 973-576-564-0 / traducere de Radu PINTEA<br />- J.R.R.TOLKIEN - Roverandom / N / F / Hc / Ch / 122 p / 195000 L / 973-576-563-2 / traducere, nota biografica si nota explicativa de Cristina ILIESCU<br />- J.R.R.TOLKIEN - Silmarillion / R / N / F / Pb / 566 p / 199000 L / 973-576-618-3 / traducere Irina FLOREA si Ion HOREA (versurile) / coperta Greg & Tim HILDEBRANDT / cuvînt înainte de Christopher TOLKIEN (1971) / postfaţa e Vlad MACRI / mai conţine prefaţa de la editia a 2-a, de C. TOLKIEN (1999), si fragmente din scrisoarea lui J.R.R.TOLKIEN catre Milton WALDMAN (1951)<br />rao pentru copii<br />- James Matthew BARRIE - Peter Pan / N / F / Pb / R / 252 p / 129000 L / 973-576-602-7 / traducere de Daniela SOREA / ilustraţii de F. D. BEDFORD<br />- James Matthew BARRIE - Peter Pan în Grădina Kensington / N / F / R / 124 p / 129000 L / 973-576-691-4 / traducere de Nina STĂNCULESCU / ilustraţii de Athur RACKMAN<br />- Moony WITCHER - Fetiţa celei de a 6-a Luni / La bambina della sesta Luna / N / F / Ch / Tp / 348 p / 269000 L / 973-576-635-3 / traducere de Ilieş CÎMPEANU / coperta de Simonetta ZUDAS, ilustraţii de Ilaria MATTEINI<br />- Moony WITCHER - Nina şi misterul notei a 8-a / Nina e il mistero dell ottava nota / N / F / Ch / Tp / 348 p / 229000 L / 973-576-708-2 / traducere de Ilieş CÎMPEANU / coperta de Simonetta ZUDAS, ilustraţii de Ilaria MATTEINI<br /><br />TREI<br />colecţia "coolT"<br />- Flavia BUJOR - Profeţia Pietrelor / La prophetie des pierres / N / F / Pb / 129000 L / 310 p / 973-8291-83-6 / traducere Aliza ARDELEANU / coperta Costin CHIOREANU<br />- Georgia BYNG - Incredibila carte despre hipnotism a lui Molly Moon / Molly Moon Incredible Book of Hypnotism / N / F / Pb / 129000 L / 316 p / 973-8291-92-5 / coperta Dragoş ONIŢĂ / traducere de Daniel I. MĂNDIŢĂ<br />- Peter DICKINSON - Făuritorul de frînghii / / F / N / 504 p / 129000 L / 973-707-002-x / traducere de Florin PÎTEA / coperta de Costin CHIOREANU, ilustraţii de Ian ANDREW<br /><br />REDUTA, Craiova<br />- Victor MARTIN şi Viorel PÎRLIGRAS, antologatori - Gama - Alte ţărmuri - antologie de fantastic şi SF craiovean / A / F +SF / Tp / 242 p / ...............L / 973-95348-90 / coperta şi desenele de Viorel PÎRLIGRAS / conţine: Radu HONGA (Confort sporit; De trei ori familia Stavros; Gabi; Insectarul; Ladz Carmen ), Dodo NIŢĂ (Montz şi cu Monticela; Proces verbal), Victor MARTIN (Autopsia; Dispariţia; Investigaţie în Lacrimă; Nort sau omul invers; Oameni goi pe străzi), Cornelia GEORGESCU (Dinozaurii de plastic), Viorel PÎRLIGRAS (Prin cenuşa albă a nopţii; Revoluţia; Despre o figură cu trăsături întunecate), Valentin IORDACHE (Puţină nemurire)<br /><br />SITECH, Craiova<br />- Victor MARTIN - Elogiul muncii de partid / N / SF / Tp / 340 p / L / 973-657-490-3 / coperta de Viorel PÎRLIGRAS<br /><br />UNIVERSITAS XXI, Iaşi<br />- Lucian STROCHI - Introducere în Fantastic; Dimensiuni ale fantasticului în proza lui Mircea Eliade (vol.1) / nonF / Tp / 298 p / ?? L / 973-8344-60-3 / coperta Dana CRĂCIUN<br /><br />VIITORUL ROMÂNESC<br />- Mircea OPRIŢĂ - Figurine de ceară / C / R / SF / 634 p / 256666 L / 973-623-075-9 / coperta de Ovidiu AVRAM/ studiu introductiv de Cornel ROBU, <o cheie="" de="" la="" lectur="" ora="" re-lecturii=""> / nota autorului din 18 iulie 2004 / conţine: Întîlnire cu meduza (Alcora; Dincolo de ploaie; Întîlnire cu meduza; Întoarcerea navei; Exilatul; Desprinderea de stea), Nopţile memoriei (Structuri cinetice; Steaua cronicarului; Puntea; Un ciorchine de ochi; Pe linie moartă; Variante pentru Daniel; În capcană; Labirintul; O falie în timp; Secunda Mater; Federico; Androidul şi prinţesa; Figurine de ceară; Nemuritorii; Colonia Solange; Noaptea pragurilor; Pregătind invazia; Mlaştina; Încotro, Leonida; Turnul), Adevărul despre himere (Un toast pentru Proteu; Portret din linii şi puncte; Calendarul timpului zero; Lemnul cel viu al Cremonei; Arheopterix; Adevărul despre himere; Ora mutanţilor; Ucropia de la Tapae; Judecătorii; Cine-i acolo?; Premiul Kremer), Semnul Licornului (Semnul Licornului; O şansă pentru fiecare; Transferatul; Aşteaptă vremea ta; Cursa; Sens interzis; O floare pentru căpitan; Arabella; Melancolie veac XXI; Plinul şi golul; Arcul galactic; Poveste de dragoste; Inelul lui Moebius; Trambulina)<br /><br />VREMEA XXI<br />- Doina RUŞTI - Omuleţul roşu / N / M + F / 320 p / 186000 L / 973-645-101-1 / coperta de Doina RUŞTI cu ilustraţii din Peter BRUGEL cel BĂTRÎN(fragm. din "Proverbele")<br />- Sergiu SOMEŞAN - Numărul Fiarei / F + SF / Tp / C / p / L / coperta / conţine:<br /><br />WWW.LITERNET.RO<br />- Leonard OPREA - Teophil Magus / vol. 3 din trilogie / C / F + SF / R / first print, on paper, 2002 ? /<br /><br />WWW.NETSF.COM<br />- Gyorgy GYORFI - DEAK - Istorii şi isterii literare / C / nonF / conţine : Pre-Text; Logica antipului; Pre-Supunere; Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea; Biblioteca globală; Ministerul Adevărului; Matematica, luată la bani mărunţi; Despre distopii, numai de bine; Traducerile, o formă subtilă de critică literară; Aurul şi tezaurul science-fiction; Extraterestrul român; Structuri narative de tip basm în proza scurtă SF; Treişpele în fandom; Inocenţa tehnologică: un „paradis pierdut”?; Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful!; Hobiţii în ţara lui Ceauşescu; Un „Nimeni” în deşert; Hrana derbeZeilor; Supravieţuitorii<br /><br />WWW.PRO-SCRIS<br /><br /><br />WWW.TRANS....RO/NUFIC<br />- grupul NUFIC - Ficţionar NUFIC 0.9 / A / SF / coperta: UnSlayne / conţine: A.T. Tezeu (Iubirea de pe Venus; Lecţie de Umanitate… !?!; Întunericul vieţii…) Dark River (Ankirah; Visătorul; Zona 25) Lady Arwen (Pariul; Obsesia) WhiteShark (Virtuală, Emma ...; Visul Dragonului ; Evadare din Paradis) Tudy (Amaltheea; Sfera Infinită; Pastă de Dinţi) UnSlayne (Contrapaganda; Ziua cea Dintîi; Căi încurcate; Vînzătorul de Hărţi) xitprotector (Animale de casă; Interviul; Unicul) Siderite (Nemuritorul Kitska; Casa) VirusMadness (Casa “Libertăşii”) Nabser (Poza de Buletin; Cuvîntul) Spellweaver (Ultima Vînătoare) Faithkiller (Cădere Liberă; Lumea de Sus; Urmareşte-ma~) Hades the Opposite (Random Drama; Oameni şi Şoareci)<br /><br /><br />Dan POPESCU<br />0744 793139<br />escu_neamt@yahoo.com<br />CP 3 - 49, Piatra Neamţ, cod poştal 610330<br /><br /><br /><br /><br /><br />FOTO-GHICITOARE<br /><br /><br />Cine sînt tinerii din aceste poze de la Helion '85?<br /><br />Cîştigătorii vor fi daţi în vileag prin toate mijloacele posibile (vedem noi cui) şi vor căpăta dreptul de a lansa şi ei foto-ghicitori pe acest sit.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />MODELUL ANTIUTOPIEI ŞTIINŢIFICE: ALDOUS HUXLEY (1)<br /><br />Cătălin Constantinescu<br /><br /><br />Literatura utopică a secolului XX se distinge prin abandonarea perspectivei care guvernase utopia secolelor trecute: utopie majoritar pozitivă, încrezătoare în instituţii şi progres – lege internă a genului utopic. În primii ani ai secolului XX, utopia încetează a mai descrie binefacerile progresului puse în slujba colectivităţii, suprimînd individul.<br /><br />În prima jumătate a secolului XX, istoria utopiei este dominată de opera lui H.G. Wells (1866-1946). Creaţia wellsiană oglindeşte tranziţia de la o epocă la alta. Temele sociale şi politice sînt prezente, dar de această dată sînt însoţite de speculaţia ştiinţifică. Devenirea fiinţei umane din perspectivă biologică detronează tema evoluţiei sociologice. Tematica socială este subordonată perspectivei eshatologice.<br /><br />La baza reflecţiei lui Wells, se pot identifica două teorii ştiinţifice: legea entropiei formulate de Lord Kelvin în 1852, şi cea transformistă a lui Thomas H. Huxley, care, interpretînd teoria lui Darwin, susţinea că procesul evoluţionist este orb şi că nu este justificat de credinţa în progres. În On the Physical Basis of Life (1869), Thomas Huxley decreta că progresul ştiinţific a atras prevalenţa materiei şi cauzalităţii, fiind lipsit de finalitate. În acest caz morala, etica rămîn constante neameliorate; umanitatea este supusă în continuare unui proces de ruină accelerat şi sigur.<br /><br />În Time machine (1895), Wells ne introduce în Londra anului 802 701 – cu ajutorul unei maşini a timpului. Ideea de bază este moartea civilizaţiei. Romanul lui Wells se vrea o satiră acidă, în acelaşi timp profetică, a destinului civilizaţiei capitalist-industriale. Potrivit lui Trousson, eshatologia lui Wells exprimă fatalismul materialist pornind de la concepţia darwiniană a evoluţiei.<br /><br />Eroul romanului When the Sleeper wakes (1899), Graham, este materializarea mitului eliberatorului plasat în secolul XXII. Londra este un oraş suprapopulat, cu 33 de milioane de locuitori, în care tehnica a cunoscut progrese consistente. Wells concepe acest viitor ca pe o amplificare a prezentului, o proiecţie a contemporaneităţii „inflamată pînă la extreme”. În acest roman întîlnim, pentru întîia oară, motivul condiţionării, a proletariatului în acest caz, prin hipnoză. În manieră similară este imaginată şi Londra anului 2018 din Shape of things to come (1933): o civilizaţie exclusiv urbană, supusă unei tehnici ultraperfecţionate, în care proletariatul este exploatat într-o societate guvernată de capital.<br /><br />Putem afirma că H.G. Wells este fondatorul utopiei moderne (în timp ce ce Morus ar fi fondatorul utopiei „clasice”). O dată cu A Modern Utopia (1905) utopia nu mai este fixată într-un spaţiu/timp imuabil. Utopia nu mai este statică, devine „cinetică”, insistă Wells. Nouă este şi diviziunea claselor, care nu se mai bazează pe raporturile de producţie, ci are în vedere tipurile numite psihologice: creatorii, cineticii, mediocrii şi vulgarii. Putem urmări şi influenţe ale lui Morus: elita o constituie Samuraii, ordin aristocratic care apără statul, asemănători sigofranţilor din Utopia lui Morus. Deja putem vorbi, şi în cazul lui Wells, despre statul totalitar. Pesimismul politic al lui Wells capătă noi accente în Men like Gods (1923). Utopia comunistă nu reuşeşte să abolească clasele sociale. Utopienii lui Wells sînt prizonierii tradiţiilor şi moralei confuze. Deşi poartă toate însemnele unei societăţi utopice ca sistem politic ideal, lumea imaginată de Wells ilustrează o concepţie asupra destinului omului: condamnat la statutul de specie supusă principiului selecţiei naturale.<br /><br /><br />Antiutopia – demers utopist critic<br /><br /><br />Aşa cum vom arăta în capitolul următor, deşi Wells domină perspectiva modificată a literaturii utopice, secolul XX este marcat şi de alte numeroase construcţii romaneşti dominate de speculaţia futurologică.<br /><br />Caracteristică secolului XX este următoarea mutaţie: nu mai interesează atît de mult regimurile politice şi sociale, ci mai degrabă natura umană, modificată puţin cîte puţin, de eugenie sau evoluţie controlată.<br /><br />După Trousson, modelul antiutopiei l-au furnizat Edward Bulwer-Lytton, The Coming Race (1871) şi H.G. Wells, The Time Machine (1895), în timp ce după Ciorănescu, modelul ar fi oferit de Samuel Butler cu a sa anagramă a lui „nowhere”, adică Erewhon (1872). Însă ipoteza lui Trousson este infirmată, întrucît secolul XIX mai întîlnim şi alte antiutopii: After London (1885) de Richard Jeffries, Caesar’s Column (1890) de Ignatius Donnelly, Pictures of a Socialistic Future (1893) de Eugene Richter. Dacă, aşa cum am mai arătat, utopia aboleşte istoria şi trecutul, în general, situîndu-se într-un prezent paralel, acum ea se proiectează în viitor. Această mutaţie corespunde unei schimbări de perspectivă. Întrebarea la care caută să răspundă este aceasta: Care vor fi în viitor problemele noastre, din perspectivă socială şi politică? Care este semnificaţia aventurii umane şi în ce măsură o putem influenţa?<br /><br />Dar în acelaşi timp se remarcă o puternică şi insistentă contestare a validităţii soluţiilor propuse de utopie, în evoluţia sa istorică. Secolul XX înseamnă multiplicarea şi proliferarea antiutopiilor. Antiutopia continuă tradiţia utopiei din punct de vedere al invenţiei şi tehnicii, dar diferă în privinţa intenţiei. În locul bunăstării, disperare şi mizerie; în locul înfloririi, sfîrşitul umanităţii.<br /><br />Se afirmă deseori că antiutopia nu înseamnă o depăşire a utopiei, ci că este o utopie care atrage concluzii negative (Ciorănescu). De asemenea, ar fi o utopie cu scopuri inversate (Servier). Antiutopia merge în sensul invers al utopiei; sîntem martorii unei disocieri pe de o parte şi ai unei continuităţi pe de alta, în cadrul opoziţiei dintre utopie şi antiutopie:<br />— la nivelul atitudinii mentale – spiritul utopic opus spiritului antiutopic;<br /><br />— din punct de vedere al dimensiunii literar, opoziţia se manifestă în acelaşi cadru.<br /><br />Pentru a se situa în opoziţie, logic este să folosească aceleaşi instrumente. Adică, antiutopia literară nevoie de aceleaşi metode ca şi utopia literară.<br /><br />Simultan, antiutopia are aceeaşi motivaţie ca şi utopia – lupta împotriva civilizaţiei decadente:<br /><br /><br />„Utopia ne apare legată de momente istorice bine determinate. Se naşte pe un teren favorabil de circumstanţe care se reproduc cu o asemenea analogie, încît este tentant să vorbeşti despre utopie ca despre renaşterea unei aceleiaşi teme; aceasta profită de repetarea aceluiaşi sentiment de singurătate morală al unei civilizaţii [subl.n], sentiment profund resimţit de indivizi de a se găsi aruncaţi în existenţă fără necesitate veritabilă. Totul se petrece ca şi cînd acest sentiment de singurătate morală ar fi fost mai clar resimţit, deci mai clar exprimat într-un moment istoric dat de o clasă socială determinată, îndepărtată de la putere prin sisteme politice arhaice, în ciuda importanţei sale sociale sau economice”.<br /><br /><br />Din această perspectivă, sîntem obligaţi a-i include şi pe autorii de utopii negative în categoria utopiştilor. Dar se impune o distincţie funamentală: în timp ce utopiştii propun soluţii, antiutopiştii descriu (cu o anumită atitudine) viitorul modelat de soluţiile imaginate. Utopia negativă, adică distopia – în termenii lui Anthony Burgess –, este îndreptată nu neapărat împotriva utopiei, ci înspre demontarea prospecţiei idilice a viitorului utopic. Ea denunţă nu principiul utopiei, fericirea, ci modalitatea de înfăptuire a societăţii „utopice”. Dacă la începutul secolului XIX, utopia ar fi anticipaţie cel mult feerică, în secolul XX putem spune că autorii distopici ne arată care sînt efectele progresului valorizat de demersul utopic. Putem urmări, în perspectivă diacronică (chiar dacă este oarecum ignorată şi negată) şi la capătul unei serii care îi include pe autorii distopici ai secolului XX, evoluţia deturnării scopurilor utopiei:<br /><br /><br />„Putem distinge mai bine acum cele trei scopuri pe care le urmăreşte utopia şi care nu constituie momentele vreunei perspective cronologice. Ea este conştientizarea divergenţei care separă cele două sensuri ale termenului Progres: în acelaşi timp cale care duce către Cetatea dreaptă şi înflorire a omului prin tehnicile materiei. Acceptă egalitatea oamenilor, o împinge chiar pînă la absurd, protejînd în acelaşi timp dominaţia burghezilor pe care îi învăluie în roba filozofilor. Utopia triumfă în certitudinea oferită de domnia omului; devine science-fiction, negînd mizeriile prezentului, pentru a se refugia într-un mîine încîntător. Este, de asemenea, îngrozită în faţa puterilor ştiinţei capabile, într-un moment de nebunie, să elibereze lumea printr-o sinucidere colectivă pe care Schopenhauer nu ar fi îndrăznit să şi-o imagineze”. (Acesta să fie sensul sinuciderii lui John Sălbaticul?, n.n.)<br /><br /><br />Aşadar utopia cunoaşte următoarele întruchipări:<br /><br />— societate perfectă, animată de idealul ameliorării, pînă la perfecţiune, a condiţiilor de viaţă ale omului;<br /><br />— societate situată în viitor, modelată de principiile eterne ale utopiştilor, dar nu neapărat modelată de utopişti;<br /><br />— refuzul ştiinţei ca metodă de instaurare a fericirii absolute.<br /><br />(va urma)<br /><br /><br />Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:<br />Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei<br />Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />IMAGINAR POLITIC, EXPRESIE ŞI PUTERE<br /><br />Horia Dulvac<br /><br /><br />În psihismul reprezentărilor individuale, atunci când vorbim de politic, ne gândim într-un fel sau altul la putere. Asocierile cu caracter politic dintre oameni consideră de la sine înţeles că ele au un sens care le mobilizează: câştigarea şi exercitarea puterii.<br /><br />Omul nu înţelege prea bine resorturile politicului, dar crede că îi e mai familiară puterea, un concept arhaic şi individual faţă de care nutreşte sentimentul de securitate al unei anume intimităţi.<br /><br />(Puterea generează acel soi de intimitate suferind de „agorafobie"- înţelegând prin aceasta aptitudinile libertăţii spre spaţiile deschise. Dintr-o anumită perspectivă, libertatea - care se asociază cu vizualitatea spaţiilor deschise - e un atentat la închiderile proprii entităţilor individuale. Ne gândim atât la închiderile operate de determinaţii - spaţiu, timp, calităţi, precum şi la acelea pe care entitatea individuală le poartă cu sine cea mesaj genetic, ori ca o anumită predispoziţie metafizică ce ţine de destin).<br /><br />Fiind un concept aflat atât de la îndemână, ca de pildă libertatea sau sexualitatea, fiecare crede că în problematica puterii se pricepe cel mai bine (aşa cum îşi cunoaşte propria vecinătate) şi că poate face cu libertatea sa ce vrea.<br /><br />În fapt, puterea autentică este lipsită de substanţialitate şi pare solidă doar atâta timp cât nu îi atingi marginile şi vacuităţile, constatând că, aidoma faptelor, ea se manifestă doar atunci când e menţinută într-o perpetuă potenţialitate, adică atunci când n-o exerciţi).<br /><br />Din această sumară distincţie reţinem riscul ca puterea (cea pe care o subconcedem inconştient politicului în reprezentările noastre comune) să fie mediul de cultură al proliferărilor de tot felul ale imaginarului.<br /><br />Cu o imensă încărcătură simbolică, puterea pe baza căreia s-a clădit fundamentul mitic al suveranităţii, este considerată vinovată de „excesele identitare", de obsesiile şi acţiunile iraţionale şi extremiste ale trecutului secol.<br /><br />În replică, „raţionalitatea europeană" propune cu o stupefiantă inocenţă aseptizarea acţiunii politice de metafizica latentă puterii. Problema nu este de a nu crede că e bine să aplici acţiunii publice a politicului structuri, legi şi norme, ci dacă e într-adevăr posibil sau cât de departe se poate face acest lucru. Cu alte cuvinte e de la sine înţeles că ne e mai bine fără „fantome", că ar părea mai „igienice" utopiile moderne, dar rămâne deschisă întrebarea dacă le poţi realmente lichida sau, vorba lui Jung, ele se reîntorc inevitabil sub forma unor „puteri psihice inconştiente".<br /><br />Dacă imaginarul politic este reabilitat din perspectiva resurselor sale mitologice sau chiar metafizice, să observăm rolul aproape exclusiv pe care expresia îl joacă în preluarea, afirmarea şi exercitarea puterii în viaţa oamenilor şi în istorie.<br /><br />La prima vedere, alăturarea celor două perechi sintagmatice ar părea forţată. Felul în care oamenii îşi vizualizează acţiunea politică asociind-o unei plastici virtuale nu e un travaliu estetic. Pe de altă parte, elaborarea concretă a expresiei de către artist o vedem ca pe o aventură individuală pe care cu greu o traversăm în zona de generalitate pe care o asociem politicului.<br /><br />Dar oare chiar aşa să fie? întrevedem încă de la început capcanele şi crevasele: presupunând că ştim ce e politicul (adică îl cantonăm în realitatea empirică & faptelor), vom avea o primă dificultate atunci când vom aplica asupra imaginarului acestuia. Este cu alte cuvinte vorba de o operaţie care presupune că cetăţeanul, purtător al împovărătorului bagaj de fapte ale prezentului, are o funcţie: pe de o parte consumă acţiunea socială ca metabolism individual am spune ontologic (să argumentăm sumar prin afirmaţia că existenţa individuală are sensul epuizării acesteia în act), pe de altă parte el trebuie săproducă expresie şi nu doar atât, aceasta va înceta, odată secretată să îl mai reprezinte ca individualitate, să îi aparţină, devenind o entitate publică, un „bun comun".<br /><br />A crea „imaginare" de tot felul poate fi un sport seducător, dar excesiv. Iată de pildă, sintagma „imaginar politic" pare destul de deconcertantă. Excesiv, pentru că politicul este el însuşi „realitate secundă" şi, să-i aplici încă o reflexie, pare prea mult.<br /><br />Un traseu posibil pe care putem ajunge la calea comună a sintagmei „imaginar politic" ar fi următorul: faptul empiric suferă procesul de reprezentare. (A se vedea intervenţia statisticii, cu întreaga sa cohortă de problematici, pentru că nu poţi imagina de pildă un lan format dintr-un singur spic). Mai multe fapte, prezentul, sunt luate şi prelucrate de hermeneutica de care nu ne putem debarasa. Urmează ca apoi, mulţimea reprezentărilor individuale să intre într-un receptacul comun, un fel de matrice junghiană, care ar fi fiind şi o entitate de sine stătătoare, capabilă să influenţeze ea însăşi gândurile noastre şi să determine, prin coborârea în individualitate, formele particulare. O schemă pe traseul căreia vedem că felul aparent abstract în care adunăm şi ordonăm datele prezentului se întâlneşte în destule puncte cu ceea ce considerăm de regulă a fi aleatoriul expresiei, modul aparent hazardat în care individualităţii i se pare că e liberă să proiecteze plastic actele sale.<br /><br />În această intimă coabitare, actul (cel căruia i-am subconcedat o anume realitate empirică) devine uneori indistinct de expresie, ba ne încearcă bănuiala că pe alocuri, prin zone indescriptibile ochiului sau vreunui instrument omenesc, cele două au săvârşit un incontrolabil schimb şi travesti, funcţiunea uneia luând loc alteia.<br /><br />Dar înainte de a trece puţin de cealaltă parte a baricadei, adică a politicului văzut din perspectiva expresiei, să vedem care ar fi datele sumare ale „modelului politic" actual.<br /><br />Imaginea cea mai vehiculată este cea a „declinului politicului", scenariul acelui sfârşit al istoriei. Evident că valoarea de adevăr sau fals a acestei probleme va fi luată în discuţie doar din perspectiva „epuizării unui model" (J. J. Wunenburger, Omul politic între mit şi raţiune, Ed. Alfa Press, Cluj, 2000, pag. 158 şi urm.).<br /><br />„Iluzia optică" a sfârşitului istoriei e dată de locul central pe care îl ocupă în democraţiile occidentale „libertatea" individuală şi mutarea reflectorului de vizibilitate în zona particularului (vedem cum orice concept colectiv, care presupune traversarea pe care o sesizam la începutul discuţiei de la individualitate la generalitate, e minat de „realitatea" ideologică a drepturilor persoanei).<br /><br />În realitate, nu este vorba de o epuizare a politicului (am văzut că aceasta nici nu poate fi posibilă, la baza lui fiind actul individual, a cărui criză ar însemna o criză a însăşi vieţii, multiplicităţii şi numericităţii), ci o revanşă pe care acesta pare că şi-o pregăteşte în lumea imaginii şi o reabilitare a „generalului" prin întărirea modelului, a imaginii publice, colective. Cu alte cuvinte, dacă politicul pare că se epuizează în individual, în ceea ce priveşte drepturile cetăţeanului, el se compensează cu vârf şi îndesat căpătând consistenţă în nivelul înalt al imaginarului şi imaginii, (în această sumară distincţie, înţelegem că imaginarul e în măsură mai înaintată decât imaginea purtătorul unor maniei colective în sensul acelora junghiene)<br /><br />Dar iată care ar fi schiţa de fizionomie a unui model politic pe cale de epuizare (după J. J. Wunenburger, op. cit.): „/.../ suntem încă în multe privinţe în democraţiile ocidentale hipnotizaţi de un discurs devenit loc comun conform căruia am fi condamnaţi la un fel de îngheţare lentă a marilor echilibre geopolitice (vest-est, nord-sud), la un sfârşit al ideologiilor tari (fascismul, liberalismul, socialismul, comunismul), la o reducere progresivă a marilor conflicte interioare statelor democratice din cauza unor inevitabile gestiuni socio-economice securizante şi consensuale".<br /><br />Rezultă că ne confruntăm mai degrabă decât cu o criză a politicului, cu una de ideologie, sau aşa cum sugera J. J. Wunenburger, de înlocuire a acelora tari cu un altfel de ideologie, mai adecvată să facă comprehensibil „tipul de discurs".<br /><br />Un element interesant în această „hermeneutică" a faptului împlinit pare a fi brutalitatea schimbărilor produse în Europa de est, ţări în care „evenimentul" (să folosim un simpatic termen al statisticii) istoric se produce mai repede decât viteza cu care societatea e capabilă să îl prelucreze plastic, să îl încadreze într-o schemă atât de puternică încât să devină aproape o normă a faptului împlinit.<br /><br />În această lume post-totalitară, în care impetuoasa istorie a făcut ca prezentul să se trezească într-un fel de reflux al reprezentărilor, mass media tinde să fie mai mult decât ceea ce au consacrat-o democraţiile occidentale.<br /><br />Ea trebuie să facă faţă multitudinii de fapte şi de exces al evenimentului şi cotidianului, fiind în criza propriului instrument. E vorba de un impas ideologic, pentru că orice interpretare, conţinându-şi implicit cheia de citire, realizează inevitabil o decodare ideologică, dar pe de altă parte ea lipseşte, căci vechiul mod de citire a realului devenise inconvenabil impunându-se crearea altuia nou.<br /><br />Este buimăceala inevitabilă „crizei de înlocuire", când agentul revoluţiei constată că cea mai teribilă criză cu care se confruntă este aceea a expresiei, când în loc să aşeze pe vechiul soclu al puterii un stăpân nou, se pune doar unul „diferit".<br /><br />Acum se poate profita de excelentul prilej istoric observându-se (aşa cum anumite eclipse devin vizibile doar din anumite puncte geografice) că înainte de a informa, mass-media ordonează cotidianul, îl aşează în structuri, diminuând neliniştile mentalului colectiv, creând individualităţii sentimentul de securitate, că se află sub protecţia generalului, a unei proxime norme.<br /><br />„Cuvintele crează realul", exclama într-o dezbatere televizată cunoscutul om de cultură Gabriel Pleşu, referindu-se la ofensiva mediei scrise şi mai ales a genului „editorial" din presa română în ultimul deceniu, într-adevăr, în raport cu evenimentul, receptarea colectivă se comporta, aşa cum spune germanul, „psihic orb"; evident că momentul istoric e acela de abundenţă a „realului" şi deficit de interpretare. Locul tradiţionalei „limbi de lemn" a fost luat cu uşurinţă de limbajul de împrumut al presei şi părea ciudat ca în interviurile uşor sociologizante pe care le iau televiziunile oamenilor simpli să constaţi că aceştia nu erau capabili să descrie realul decât în termenii vreunui editorial consacrat. Evenimentul e cu uşurinţă plasat în zona receptărilor publice. Cetăţeanul estului post-totalitar consumă incredibil de multe ore ca spectator în dezbateri publice. Toate acestea sunt simptome că societatea e într-o întârziere temporală în ceea ce priveşte elaborarea unei noi ideologii - iar ideologia are nevoie de substaţă plastică multă, interes public care să certifice individualităţile în planul statisticii.<br /><br /><br />Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:<br />Horia Dulvac - Discursuri şi părţi<br />Editura Aius, Craiova, 2005<br /><br /><br />Alte articole publicate în Pro-Scris:<br />Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />Fragment din volumul de debut:<br />Horia Dulvac - Îngrijorări fără mandat<br />Editura Marineasa, Timişoara, 2000.<br />Versiune electronică: http://www.elibrarie.ro/carti/dulvac.pdf<br /><br /><br /><br /><br /><br />PARADOXURILE TIMPULUI ÎN SCIENCE-FICTION (1)<br /><br />Cornel Robu<br /><br /><br />Când, cu doi ani în urmă, propuneam celor interesaţi de domeniu O cheie pentru science-fiction (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004), un întreg capitol era rezervat modului în care timpul, percepţia sa intuitivă şi reprezentarea sa ficţională, generează „sense of wonder", aşadar plăcere estetică, plăcerea şi emoţia estetică a sublimului, în science-fiction. În acest context mai larg, aşa-numitele „paradoxuri ale timpului" constituie doar un caz particular, un sub-domeniu oarecum „specializat", şi — în consecinţă — le era iniţial rezervat doar un sub-capitol, în mod corespunzător proporţionat. Fără voia — şi aproape fără ştirea — autorului, s-a întâmplat în realitate altfel : odată „intrat pe rol", succintul subcapitol avut iniţial în vedere a prins o dinamică proprie, autonomă, „s-a umflat" în pagini şi a luat asemenea proporţii încât n-a mai „încăput" între copertele, şi aşa suprasolicitate, ale volumului „de bază", din care totuşi rămâne parte integrantă; am marcat însă acolo locul rămas gol, locul unde s-ar cuveni intercalat, la o eventuală (şi binevoitoare) lectură, pentru ca atât partea cât şi întregul să-şi păstreze coerenţa şi inteligibilitatea (scontate, cel puţin, dacă nu şi efectiv atinse). Cititorul îngăduitor este, aşadar, rugat să scuze disconfortul şi dislocarea, operând totodată re-integrarea.<br /><br />Principalul filon de „sense of wonder" în sf-ul pe tema timpului, cum spuneam pe larg cu ocazia amintită, decurge din „contravenţia" ficţională la binecunoscutele şi aprioricele atribute ale timpului — la „curgerea" sa spontan percepută ca fiind instopabilă, infinită, inepuizabilă, unidirecţională, ireversibilă, dar mai ales izocronă, egală cu sine pe tot parcursul fără început şi fără sfârşit al „curgerii" timpului. Operând ficţional subite şi imense dislocări de scală în durata izocronă a timpului; juxtapunând în pagină „scara umană" a timpului cu „scara cosmică", o efemeră „viaţă de om" cu „eternitatea" Universului; antrenând în reprezentare marile durate cosmice, aneantizante pentru duratele mici (individuale) şi chiar pentru cele medii (istorice); adoptând o „granulaţie mare" a timpului în detrimentul „granulaţiei mici" sau „medii" din literatura generală („mainstream"); dispunând duratele şi segmentele de timp astfel rezultate „în gradienţi" temporali care „încetinesc" sau „accelerează" curgerea timpului, gradienţi care „creează adâncime" şi în reprezentarea timpului, nu numai în cea a spaţiului; creând astfel efecte de „tunel al timpului" sau de „fântână"/"puţ" fără fund ş.a.m.d., ş.a.m.d. — literatura sf atinge acel prag critic al „covârşirii" umanului, de nelipsit şi de neocolit ca declanşator al emoţiei sublimului, emoţie sau plăcere estetică specific „gustată" în science-fiction ca „senzaţie de uimire şi miracol", ca „sense of wonder". Pentru producerea unor astfel de decalaje şi alterări ficţionale în durata timpului, în izocronie, dar şi în alte atribute ale acestuia, s-au consacrat empiric în science-fiction şi câteva soluţii-standard, câteva situaţii particulare care, prin forţa lor de atracţie şi prin relativa lor frecvenţă decurgând de aici, au ajuns a prinde consistenţă generică, cristalizându-se ca „motive" tematice. Acestea sunt faimoasele „paradoxuri temporale" sau „paradoxuri ale timpului" („time paradoxes") ce asigură substanţa şi furnizează materia primă pentru un vast şi spectaculos capitol tematic din science-fiction.<br /><br />„Paradoxurile timpului ocupă o nişă foarte specializată printre temele sf" — constată Malcolm J.Edwards, în articolul aferent din prima ediţie (l979) a Enciclopediei lui Peter Nicholls şi John Clute.1 „Atracţia lor rezidă în ingeniozitatea cu care autorii ştiu deriva din regulile foarte stricte ale paradoxului temporal mereu alte şi alte variante, tot mai complicate şi mai alambicate: sub acest aspect, s-ar putea spune că istoriile pe tema paradoxurilor timpului constituie un echivalent, în plan sf, al romanelor poliţiste pe tema crimei comise într-o cameră încuiată pe dinăuntru („the locked-room mystery"). Multe povestiri din această categorie vin cu pretenţia de-a oferi o versiune dezinvoltă a străvechilor controverse filosofice cu privire la libertate şi necesitate, la determinism şi liberul arbitru, dar de obicei nu pentru aşa ceva, nu pentru profunzimea lor metafizică se ţin ele minte, ci mai degrabă pentru ingeniozitatea şi agerimea lor."<br /><br />Ca posibili termeni de comparaţie, mutatis mutandis, s-ar mai putea adăuga la „enigma camerei încuiate" din romanul poliţist, şi „formele fixe" din poezie (sonet, rondel, gazel, glossa etc.), partiturile „de virtuozitate" sau „de coloratură" din muzică sau „exerciţiile fixe" pe care unele sporturi (gimnastica, patinajul etc.) le prevăd în concurs (deşi, pe de altă parte, inventivitatea şi originalitatea, amprenta personală şi ambiţia ineditului le-ar apropia tocmai de „exerciţiile" sau „probele liber alese" prevăzute în programul aceloraşi concursuri: orice comparaţie şchioapătă...). Dar poate că tocmai această comparaţie sportivă este mai adecvată pentru ambiţia, gratuitatea şi pitorescul „competiţiei" nedeclarate în care tacit s-au înscris, mai ales în anii '50 ai trecutului secol, când „moda" şi-a atins apogeul (dar şi performanţele cele mai memorabile), scriitorii de science-fiction care şi-au încercat forţele în aceste probe de virtuozitate care sunt paradoxurile timpului.<br /><br />Paradoxuri fiind, natura lor este fireşte logică, şi anume — ele rezultă din implicaţiile, din contradicţiile şi impasurile, din blocările şi dereglările, nu o dată aporetice, pe care ideea sau ipoteza deplasării în timp („cronomoţia") le aduce inerent cu sine în modul coerent, dar inextricabil, „aprioric", în care mintea umană concepe şi percepe timpul şi atributele acestuia. „Probă" în care acest imperfect dar inegalabil dispozitiv de procesare a informaţiei, cel mai performant din întregul univers cunoscut, îşi cunoaşte şi propriile-i limite, ia act de ele prin însuşi faptul că „le forţează" (şi numai în acest fel!), le cunoaşte dar implicit le şi recunoaşte:<br /><br /><br /><br />„Potrivit viziunii lui Einstein asupra lumii, spaţiul-timp poate fi configurat ca un continuum cvadridimensional solid, temporalitatea fiind pură iluzie" — constata Ioan Petru Culianu în ultima-i carte antumă, Călătorii în lumea de dincolo (Out of This World, l99l).2 „Nu este deloc limpede de ce timpul curge numai într-o singură direcţie. Şi nu este nici un motiv categoric ca cineva să nu se poată mişca înainte şi înapoi prin continuum, în orice punct din spaţiul-timp ar dori. Cu alte cuvinte, se pare că multe dintre limitele noastre sunt mai dificil de explicat decât unele dintre libertăţile noastre."<br />Şi n-am avea de unde şti până unde se întind aceste libertăţi dacă nu ne-am lovi de acele limite, n-am avea de unde şti ce înălţime avem dacă nu ne-am lovi cu capul (literalmente!) de pragul de sus al uşii sau de plafonul prea scund al închisorii noastre terestre. Plafon care, totuşi, rămâne fatalmente (şi până la proba contrarie: puţin optimism n-are cum strica) cel mai înalt nivel complexional cunoscut în univers (sau din universul cunoscut), din tot ce cunoaştem şi ştim cu certitudine (deşi, vai!, tot prin intermediul aceluiaşi fragil şi distorsionant dispozitiv biologic). „Şi numai pe tine te am, trecătorul meu creier..." — dacă se poate parafraza astfel un celebru vers al lui Lucian Blaga.3 Dar măcar tot e ceva şi-atâta: că avem un plafon de care să dăm cu capul şi, mai ales, un cap cu care să dăm de plafon.<br /><br />Această aprioric plafonată percepţie, această inextricabil intuitivă reprezentare a timpului constituie, cum se ştie, o componentă esenţială a „experienţei realului", un „stâlp" central şi structiv în susţinerea a ceea ce se numeşte „simţul realului" şi, odată prăbuşit, sau numai clătinat, numai subminat acest stâlp, acest pilon ontologic, experienţa realului se simte agresiv contrariată, simţul realului intră într-o acută derută, în „stare de urgenţă" şi în lansări de S.O.S., însăşi ancorarea ontologică a fiinţei umane în real se vede ameninţată, desfiinţată, copleşită, covârşită: iar de-aici, cum sistematic şi paradigmatic se întâmplă în science-fiction, nici sublimul, travestit de circumstanţă în „sense of wonder", nu mai e departe.<br /><br />Cu un surplus de „covârşire", în acest aparte caz al „paradoxurilor timpului", de natură a exacerba până la nec plus ultra potenţialul generator de emoţie, de furori, de „thrill", de frison intelectual mai întâi, dar şi de emoţie estetică în cele din urmă, când e cazul : dacă peste tot în sublim şi în science-fiction „covârşirea" ontologică este o condiţie sine qua non, dacă peste tot, pus în faţa „covârşirii" fizice fără posibilitate de ripostă fizică, „omul", eul generic uman reacţionează estetic apelând la intervenţia raţiunii sale — facultate ireductibilă la natura „covârşitoare" şi mai presus de ea —, de data aceasta covârşirea „atacă direct la cap", vizează însuşi sediul acelei ireductibile şi inexpugnabile facultăţi raţionale — mintea umană, pe care-o covârşeşte, o „întoarce pe dos" şi-o „face nod" prin propriile-i mijloace, prin propriile-i articulaţii şi circuite şi stereotipii logice, prin aporie şi paradox. De aceea şi sunt atât de frecventate, atât de atractive şi de fascinante, de frapante şi de frisonante, „paradoxurile timpului" în science-fiction, chiar şi cu riscul căderii în spectaculos şi în senzaţional gratuit, pe care n-ar fi nevoie să căutăm prea mult ca să-l găsim. Dar esenţialul rămâne intact: „întoarcerea pe dos" a minţii, stupefierea şi blocarea ei de moment prin aporie şi paradox, auto-blocarea tropismelor şi stereotipiilor logice prin propria lor inerţie de funcţionare, aducerea „simţului realului" în stare de perplexitate şi „siderare", de „astonishment", „wonderment" sau „bewilderment" — toate acestea participă eficient la acea „copleşire" sau „covârşire" a umanului care, cum se ştie încă de la Kant4 şi de la Schiller5, şi cum ne-o confirmă azi un secol de science-fiction, 6 constituie o premisă necesară a generării emoţiei sublimului, inclusiv în ipostaza acestuia de „sense of wonder".<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTRE AICI ŞI ALTUNDEVA. FASCINAŢIA UNEI ALTE LUMI<br /><br />Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br /><br /><br />Autoare (printre altele) a unui studiu amplu şi de referinţă despre Charles Perrault (Poveştile lui Perrault. Discurs narativ şi simbolistică, Editura Universităţii din Suceava, 1996 – studiu, din păcate, prea puţin cunoscut; la noi, cărţile par să circule capricios şi „împiedicat”, mai degrabă la voia sorţii), Muguraş Constantinescu revizitează lumea fabulosului traducînd prompt (la mică distanţă temporală de publicarea textului original) şi cu vădită plăcere un volum exemplar (prin lipsa de prejudecăţi, prin aplicarea la obiect şi prin efervescenţa ideilor) „despre povestirile fondatoare ale imaginarului copilăriei”: Du récit merveilleux ou l’ailleurs de l’enfance (Imago, 2001), de Alain Montandon, profesor de literatură modernă şi comparată la Universitatea „Blaise Pascal” din Clermont-Ferrand şi Preşedinte al Societăţii de Literatură Comparată din Franţa.<br /><br />Prefaţa este mai mult decît un simplu text „de prezentare” (a autorului sau/şi a cărţii); detaliat şi convingător, ea prezintă publicului din România o personalitate contemporană de prim rang (cu remarcabile contribuţii în sfera comparatismului, a poeticii genurilor, a istoriei mentalităţilor şi a sociopoeticii – creată de Alain Montandon – v. prefaţa, pp. 6 ş.u.), pentru care investigarea basmului cult şi a „literaturii pentru copii” reprezintă nu o recreaţie, o concesie intelectuală sau un act de frondă, ci împlinirea firească a unei curiozităţi profunde şi fascinate pentru „Tărîmul Celălalt”, pentru minunata lume imaginară unde „libertatea şi jocul permit să semnifice cu o artă subtilă un lucru şi contrariul său, în ocurenţă, să exprime faţa dublă şi ascunsă a lucrurilor, proximitatea dragostei şi a urii, a vieţii şi a morţii, să dezvăluie ambivalenţele secrete” (p. 27).<br /><br />Capitolul introductiv abordează cîteva chestiuni teoretice angajate de explorarea universului poveştilor: categoria fantasticului /vs/ aceea a miraculosului (aceasta din urmă, considerată definitorie pentru basm, ar reprezenta „o reîntoarcere la copilărie”, aptă să reînvie „facultăţile de a ne emoţiona în faţa unor noi întîlniri, de a ne deschide către necunoscut, de a inventa pămîntul, cerul şi lumea, de a le da viaţă şi limbaj”, p. 28); cadrul narativ stabilit prin convenţie; posibile căi de acces către imaginarul specific – analizarea rostului pe care îl au în povestire: referinţele la dimensiuni extreme; metamorfozele; „ilogicul”; juxtapunerea elementelor contrare.<br /><br />Următoarele capitole sînt mini-monografii dense, consacrate unor texte „canonice” din literatura aşa-zisă „pentru copii” (cu referinţe pertinente la ecranizări celebre ale acestor texte) – respectiv, unui film-cult al lui Steven Spielberg:<br /><br />I. Micul Prinţ sau melancolia copilului solar („Micul Prinţ este cu adevărat un basm. Are logica unui basm, modurile lui de funcţionare cu plecarea eroului, căutarea, întîlnirile, iniţierea şi închiderea buclei, cu episoade repetitive integrate în naraţiune după legile genului”; „istoria se petrece într-un loc abstract, greu de situat”, „într-un univers miraculos, încărcat de irealitate” – pp. 51-52; „Micul Prinţ nu este un basm tradiţional datorită complexităţii traiectului simbolic şi unei dimensiuni pe care am putea-o califica drept transcendentă şi escatologică” – p. 53; „Sensul general depăşeşte [...] simpla semnificaţie pe care ar putea să o aibă o poveste pentru copii. Această perspectivă alegorico-simbolică ne face să percepem povestirea ca epopee ezoterică a aventurii umane.” – p. 54);<br /><br />II. Pinocchio sau isprăvile ştrengarului (Pinocchio e „o poveste fundamental parodică, animată de un umor cu totul original. Descoperim aici parodia a numeroase teme cunoscute cititorilor, [...] de la miturile biblice pînă la literatura contemporană trecînd prin [...] romanul picaresc, poveştile lui Perrault, cele din O mie şi una de nopţi, dar şi prin parodia formei tradiţionale a poveştii.” – p. 74; Collodi adoptă „o scriitură a carnavalizării care răstoarnă sistematic ordinea lucrurilor, răstoarnă totul cu susul în jos” – p. 75; „Walt Disney limitează visul, îl subţiază, îl canalizează”; balena „a devenit un mit modern, cel al lui Moby Dick, imagine care structurează sensibilitatea conştientă a Americii”; „prin victoria asupra monstrului”, Pinocchio devine „un erou legendar al epopeii americane” – p. 120; în schimb, „magia poetică a lui Comencini [...] a ştiut să redea cu forţă mitului lui Pinocchio cîteva dintre elementele sale cele mai remarcabile. Desigur, el păstrează conformitatea cu originalul, dar îl urmează cu fidelitatea unui cititor autentic care ştie să vadă dincolo de anecdotă mitul, şi dincolo de poveste viaţa” – p. 124);<br /><br />III. Poveste cu Oz sau fetiţa în bucăţele („Succesul extraordinar al aventurilor Dorotheei în ţara lui Oz rezidă în maniera ingenuă în care autorul, Lyman Frank Baum, trasează o cale luminoasă departe de cenuşiul lumii care ne înconjoară. [...] Cartea, ca şi filmul lui Fleming, [...] celebrează nevoia de utopie, în sensul dat de Ernst Bloch.” – p. 129; „lumea lui Oz” este „un eden utopic pentru o conştiinţă americană în criză” – p. 132; „Povestea Dorotheei e cu adevărat cea a unei fetiţe, după cum povestea lui Pinocchio este cea a unui băieţel, şi vom vedea că problemele pe care ea le abordează au adesea legătură cu feminitatea.” – p. 141);<br /><br />IV. Peter Pan sau copilul care nu voia să crească (Peter Pan „întruchipează un vis de libertate şi de fericire într-o ţară imaginară care nu cunoaşte decepţiile vieţii reale” – p. 169; „el este, prin aspectul său, muritor şi nemuritor totodată, fiindcă încetînd să mai aparţină lumii oamenilor nu este totuşi altceva. Are în el o anumită transparenţă, o anumită invizibilitate care răpeşte fiinţei sale orice profunzime ontologică” – p. 170; Peter „suferă de o teribilă singurătate”; „personajul este dublu, sumbru şi luminos, vesel şi tragic” – p. 175; „insula fermecată nu e numai un spaţiu exterior”, ci este „chiar aici, mereu aici, mai real decît realul, ca un real încastrat în real”; „acest ţinut este aici şi altundeva totodată, el este tărîmul de altundeva pentru că este tărîmul interior. Topologie aparent paradoxală care permite să înţelegem că zborul nu e numai o fugă în afara realităţii, ci şi o coborîre, o călătorie în interiorul continentelor pierdute sau scufundate pe care numai privirea copilărească, înfrigurată şi emoţionată, ştie să le găsească şi să le străbată” – p. 195);<br /><br />V. ET sau bun venit intruşilor („Miraculosul nu se manifestă doar ca o fugă în afara lumii [...]. În mod simetric, figurii răpitorului îi corespunde cea a intrusului [...], venit de altundeva, care-şi face apariţia în viaţa obişnuită şi monotonă, răvăşindu-i banalitatea, creînd o dezordine uimitoare şi tonifiantă care revrăjeşte lumea dîndu-i un sens nou” – p. 207, „miraculosul şi realitatea nu fac casă bună [...], sînt cel puţin inconciliabile. Miraculosul exacerbează criza realului, îi dezvăluie contradicţiile şi provoacă în diegeză un conflict care nu se poate rezolva decît prin dispariţia în afara lumii a creaturii miraculoase venite pentru o clipă ca să provoace revelaţii şi dezordini extreme” – p. 208);<br /><br />VI. Povestea fără sfîrşit sau oglinda lecturii („O poveste care nu se termină niciodată oferă certitudinea unei rupturi totale cu lumea, a unei fugi ireversibile, a unei călătorii fără întoarcere în lumea imaginarului. Faptul că această poveste este fără sfîrşit îi garantează adevărul fundamental. Bastian, Prometeu la scară mică, fură Cartea pentru a scăpa din labirint. El fură nu Focul, ci Lumina pentru a lumina o lume cenuşie şi rece, disperată şi plictisitoare, lumea lui.” – p. 227; „Cartea introduce de la început cu tipografia ei lumea dublului şi a alterităţii: el [Bastian] o va urma în străfunduri pînă la concluzia ei.” – p. 228).<br /><br />Fără îndoială, capitolul final se intitulează Concluzie doar în orizontul limitei textuale; altfel, autorul nu pare deloc (pre)dispus să ne semnaleze cine ştie ce „învăţăminte de tras”. Nu morala poveştii i se pare esenţială lui Alain Montandon (spre deosebire de cei – prea! – mulţi care continuă să vadă în basm, concomitent sau alternativ, doar o formă de entertainment şi/sau un instrument educativ), ci filosofia ei; în consecinţă, stilul pentru care optează este unul elegant eseistic, cu temeinice „ancore” bibliografice (din spaţiul francez şi german, cu preponderenţă), dar cu spectaculoase demonstraţii de logică argumentativă, cu interpretări personale de mare subtilitate (şi, adesea, de o sensibilitate vibrantă, asumată fără complexe), împărtăşite cititorului ca „simple” iluminări. Basmul poate fi, la orice vîrstă, un îndrumar de nădejde pentru a trăi frumos şi adevărat – acesta e mesajul cărţii, care se încheie cu un citat revelator: „Şi Pinocchio îl luă de mînă pe tatăl său...”.<br /><br />Se impune a fi semnalat încă un aspect (mai mult sau mai puţin minor): publicarea în România a cărţii de faţă este, poate, providenţială; în orice caz, ea este salutară pentru semnatara acestor rînduri de întîmpinare. Cinci dintre cele şase „poveşti fermecate” analizate in extenso de profesorul francez fac parte din „materia” unui curs (+ seminar) despre basmul modern, cu care (de ani buni, în pofida criticilor şi ironiilor unor bineintenţionaţi colegi), îi „pedepsesc” pe studenţii de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, în cadrul disciplinei Literatură comparată. Prestigiul lui Alain Montandon şi seriozitatea-model cu care el cercetează un teritoriu de multe ori şi cu prea mare uşurinţă bagatelizat şi ridiculizat (N.B.: de către necunoscători, prin excelenţă!) nu doar îmi aduc alinare, ci (aşa cum ne persuadează o „capodoperă” publicitară despre evadarea din plictisul cotidian) îmi dau aripi.<br /><br /><br />Alain Montandon - Basmul cult sau Tărîmul copilăriei<br />Traducere şi prefaţă de Muguraş Constantinescu<br />Editura Univers, Bucureşti, 2004.<br /><br /><br /><br /><br /><br />O UTOPOLOGIE LITERARĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Una dintre calităţile lui Cătălin Constantinescu este că ştie să ne îndrepte atenţia către amănuntele semnificative. În „Paradigme literare ale utopiei" (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, 2004), cercetătorul porneşte de la necesara încadrare în epocă, de la faptul că apariţia „Utopiei" lui Thomas Morus (1516) a fost contemporană cu afişarea celor 95 de puncte pe poarta bisericii din Wittenberg de către Martin Luther (1517). La noi, Neagoe Basarab tocmai îşi sfinţise biserica din Monastirea Argeşului (15 august 1517), în vreme ce răscoala ţăranilor cruciaţi condusă de Dózsa György (Gheorghe Doja) fusese înăbuşită în sânge (1514), iar Ungaria se îndrepta către dezastrul de la Mohács (1526). În Moldova, era pace: nepotul lui Ştefan cel Mare moştenise domnia tatălui său, Bogdan vodă cel Grozav, trecut la cele veşnice „în anii 7025 [1517], aprilie în zile 18, în ceasul cel dintăi al nopţii, în târgu în Huşi" (Grigore Ureche).<br /><br />Prin urmare, prima lucrare ce prezintă o societate imaginară, prezentată ca un ideal moral, a apărut în zona crepusculară dintre Evul Întunecat şi Epoca Luminilor. Scrierea a impus un model de succes, lucru marcat prin faptul că în răstimp de un secol Utopia s-a transformat dintr-un nume propriu într-un substantiv comun şi a fost inclus în dicţionare ca atare. Dar, ca şi în cazul science-fiction-ului, utopiile pot fi interpretate în fel şi chip, astfel încât fiecare cercetător a găsit o modalitate diferită de a le defini.<br /><br />Cuvânt grecesc, Utopia înseamnă „locul de niciunde": Nicăieri. Thomas Morus a dorit să scrie o lucrare filosofică, după modelul „Republicii" platoniene, unde să constate şi să conteste starea de fapte care a declanşat Reforma. Adâncindu-se în descrierea unei comunităţi imaginare, el a urmărit critica societăţii reale şi a creat o operă literară inedită, pusă de la început sub incidenţa politicului şi ideologicului.<br /><br />În demersul său analitic, Cătălin Constantinescu vizează doar prezentarea aspectelor literare ale unui gen supus continuu unor transformări, mutaţii care au culminat cu apariţia terifiantelor panorame create de Aldous Huxley şi George Orwell, pentru care a fost nevoie să se inventeze un nou termen: „dystopie" (loc silnic). Dacă până în secolul XX, scriitorii au propus soluţii pentru problemele sociale, mariile distopii precum „Minunata lume nouă" ori „1984" desfiinţează „prospecţiile idilice ale viitorului" şi ţin să arate că un drum pavat cu bune intenţii poate conduce de-a dreptul în Iad.<br /><br />Utopistul a fost întotdeauna un gânditor inadaptat, care a condamnat tarele unei societăţi şi a creat un univers paralel, o Arcadie din timpul „vârstei de aur". El a individualizat un spaţiu cognitiv, l-a izolat pe o insulă, i-a conferit un grad de verosimilitate, păstrând însă o serie de ambiguităţi. Demersul utopic nu este dinamic, el este lipsit de acţiune, iar personajele au rămas vreme îndelungată la statutul de simple reprezentări alegorice, fără o psihologie sau o viaţă emoţională definită.<br /><br />Lucrarea lui Thomas Morus apare ca un roman de călătorie realizat prin „extinderea verosimilului", dar reflectarea se face distorsionat, cu ironie şi umor. Prima dintre cele şase plimbări ale lui Cătălin Constantinescu prin pădurea „de Nicăieri" ne poartă până la poarta comunităţii telemite descrise de Francois Rabelais în „Gargantua şi Pantagruel".<br /><br />Aici, teocraţia face loc unei utopii popular-festive, unde autoritatea este pusă sub semnul carnavalului şi suspendată. Rabelais consideră că sursa tuturor dezechilibrelor din societate este noţiunea de lucru interzis. Prin urmare, ciudatul ordin călugăresc de la Abaţia Theléme beneficiază de o libertate totală, trăieşte conform legii: „Fă ce-ţi place!"<br /><br />A treia incursiune ne îndreaptă paşii către universul eminescian, unde întâlnim primele viziuni paradisiace din literatura română (Sărmanul Dionis, Cezara). La Eminescu, călătoria onirică a lui Dionis reprezintă atât o întoarcere la origini, cât şi descinderea pe o gură de Rai, un spaţiu al evaziunii romantice. Autorul consideră că insula lui Euthanasius nu reprezintă o integrare a nostalgiei paradisului individual ca parte a nostalgiei paradisului colectiv: „Motivul insulei în insulă este o supralicitare a izolării în care, prin intermediul peşterii, este posibilă coborârea în sine şi căutarea esenţei". La Eminescu, insula devine un „spaţiu protector al idealităţii", care transcede ordinea imanentă, un spaţiu unde „personajele dobândesc o condiţie superioară, imposibilă din perspectiva ordinii existente".<br /><br />Ruptura romantică dintre real şi ideal a subminat încrederea vizionarilor în instituţii şi progres. Odată cu tehnicizarea vieţii cotidiene, cu apariţia maşinii cu abur şi a forţei mecanice, unii conducători au considerat că societatea a devenit stăpâna Naturii şi a încercat să suprime omul ca individ, înregimentându-l într-o colectivitate pusă sub deviza lui Ford: „Identitate, Control, Stabilitate" (Aldous Huxley) sau sub permanenta supraveghere a Marelui Frate (George Orwell). Includerea a două capitole rezervate celor mai negre previziuni întregeşte firesc universul utopiilor literare şi evidenţiază cu scepticism cum tentaţia unui Paradis artificial ne poate frânge zborul.<br /><br />Ultima parte a cărţii este dedicată, cu totul non-conformist, lui Mircea Eliade şi „utopiei şamanice" (concept definit de Sorin Antohi). Trecând peste ispitele industrialismului, proza fantastică contemporană încearcă să recupereze formula originară („prospeţimea ontologică"). Eliade traduce literar experienţa mistică a societăţilor primitive şi-l repune în drepturi pe şaman, omul menit să asigure legătura dintre Cer şi Pământ. Aici autorul consideră nimerit să-l citeze (cu o nedisimulată intenţie polemică) pe Jean-Jacques Wunenburger (Utopia sau criza imaginarului):<br /><br /><br />„Examinarea continuităţilor şi a discontinuităţilor, a mimetismelor ori a analogiilor dintre gândirea mitică şi gândirea utopică ni se pare singurul fapt ce poate constitui punctul de plecare al unei arheologii a utopiei."<br /><br /><br />De altfel, Cătălin Constantinescu a parcurs o bibliografie impresionantă, listă în care am descoperit o serie de lucruri inedite, cum ar fi „1985", un roman scris de Anthony Burgess, cunoscutul autor al distopicei „Portocale mecanice" ori „Aldous Huxley şi căile inteligenţei", un articol publicat în 1946 de criticul Silvian Iosifescu. Mi-ar fi plăcut să citesc „Voyages aux pays de nulle part" de Raymond Trousson înainte să fi scris „Bunica distopiilor", articolul despre „Flatland"-ul lui Edwin A. Abbott.<br /><br />„Paradigme literare ale utopiei" ne semnalează un teoretician tenace, capabil să realizeze sinteze de anvergură, menite să continue explorările critice făcute anterior de Horia Aramă, Sorin Antohi, Alexandru Ciorănescu, Ion Hobana, Florin Manolescu, Mircea Opriţă şi mulţi alţii.<br /><br /><br />Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei<br />Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004<br /><br /><br /><br /><br /><br />SFERA ŞI ARTELE MAGICE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />În panorama literaturii româneşti, genul fantasy e mult mai timid reprezentat decât rudele cu priză la public, cum ar fi, în primul rând, anticipaţia. În „Literatura SF”, Florin Manolescu spune că el se găseşte la graniţa dintre fantastic şi S.F., dar prezintă o pronunţată afinitate de spirit cu basmele din literatura orală. Accentul cade „pe ceea ce este terifiant şi enigmatic în aparenţă, pe inspiraţia medievală şi esoterică, fiind mai mult o suită de ritualuri stranii şi de panouri arhitectonice, construite prin contribuţia unei imaginaţii de orientalist şi de arheolog”.<br /><br />În „Poetica basmului cult” (Iaşi, Editura Universitas XXI, 2002), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi îl citează pe profesorul american Brian Attebery, care defineşte fantasy ca un fel de „Dungeons and Dragons” transpus în poveste: „E un joc de noroc impunând o participare intensă, trup şi suflet, precum şi acceptarea necondiţionată a regulilor şi a întorsăturilor care pot surveni. Eventuala recompensă pentru această strădanie este darul de a surprinde frumuseţea şi ciudăţenia care se întâmplă pe neaşteptate, o calitate pe care C.N. Manlove şi alţii o numesc «minunare».”<br /><br />Totuşi, chiar dacă avem puţin puţine scrieri de acest gen, măcar cele existente sunt de calitate. Oricând ne putem mândri cu povestirile sau scrierile mai ample ale lui Vladimir Colin, pentru „Cetatea morţilor” (1964) sau „Divertisment pentru vrăjitoare” (1972). Chiar şi „Zeiţa de oricalc” a lui Doru Davidovici suportă o astfel de lectură. Un alt aviator, Radu Theodoru, creează o lume exotică dominată de magie în „Regina de abanos” (1970). Să amintim aici şi povestirile publicate de Rodica Bretin, care, spre deosebire de confraţii bărbaţi, se pare că şi-a ales-o drept model pe americanca Ursula K. Le Guin.<br /><br />După ce, în 1993, Editura Dacia a publicat povestirile lui Howard Phillips Lovecraft (1890—1937) traduse de Mircea Opriţă, iar Editura Nemira a tipărit romanele lui Abraham Merritt (1884—1943): „Corabia zeiţei Ishtar” (1995), „Rătăciţi în miraj” (1996) şi „Chipul din abis” (1998), toate trei tălmăcite de Liviu Radu, ceva-ceva a început să se mişte şi pe plaiurile mioritice, pregătindu-se terenul pentru „invazia Tolkien” din prezent.<br /><br />Sub influenţa acestor autori şi a altora (Philip José Farmer, J. G. Ballard, Roger Zelazny, Michael Moorcock, Terry Pratchett), o seamă de tineri autori români au început să imagineze lumi asemănătoare. În momentul de faţă, există chiar mai multe grupuri şi grupări. Unii au preferat să exploreze terifiantul şi să scrie dark-fantasy, alţii au ales că construiască universuri complexe, populate de fiinţe uimitoare, capabile să-şi depăşească limitele şi să ne lumineze.<br /><br />Din păcate, cărţile lor încă n-au fost încă tipărite. Prozatorul şi umoristul craiovean Victor Martin spunea odată că o discuţie între prieteni la o bere valorează mai mult decât toate teoriile despre relativitate vehiculate pe internet. Iată că sunt nevoit să-l contrazic, siturile literare de pe web oferă tinerilor şansa de a-şi testa talentul şi de a se face cunoscuţi. Cum producţiile unora mi-au oferit clipe de reală desfătare, voi încerca să le popularizez scrierile, cu speranţa că astfel vor atrage atenţia unor editori şi, în cele din urmă, operele celor talentaţi vor ajunge în librării.<br /><br />Un prim grup ar fi cel prezent pe situl brăilean „SFera on-line”, format din Radu Baltag, Vlad Frăţilă, Catalin Hidegcuti, Ciprian Micu, Cristi Mitran, Mioara Musteaţă, Oana Stoica-Mujea. Ei păstrează legătura şi dialoghează prin intermediul unui forum numit Fantasy Special, accesibil la adresa http://fantasy.lx.ro. Dar să le vedem poveştile.<br /><br />În „Începutul”, Vlad Frăţilă porneşte să elaboreze o mitologie în genul „Silmarillion”-ului tolkienean. Pare să fie o întreprindere de anvergură, din care au apărut până acum doar nişte schiţe. Cele două fragmente („Începutul” şi „Istoria spirilor de la începuturi până la trecerea munţilor”) prezintă două modalităţi de abordare diferite, lucru care ar putea să arăte că autorul are o viziune, dar încă se află în căutarea unei modalităţi adecvate de exprimare. „Începutul” e o Geneză, dar în locul cântecelor pe care le cântă Ainurii, etapele sunt realmente arse de câte o Flacără. „Spirii” (denumire rezultată prin reducerea cuvântului „spirit”) sunt copiii unei zeiţe htonice, Gheja, care la un moment dat s-a retras, lăsându-şi fiii şi fiicele să se descurce singuri. Atunci ei i-au adunat sfaturile în cele trei Cărţi ale Pământului, cărora le-au alăturat şi altele, cuprinzând diferite legende, precum „Erikleea şi corbul”, text asupra căruia autorul ar trebui să revină, pentru a dezvolta firul epic, care e trasat doar schematic. Judecând lucrările postate în secţiunea Fantasy din SFera în ansamblul lor, Vlad Frăţilă pare să fie ideologul acestui grup de autori (în orice caz, cel mai îndrăzneţ dintre ei).<br /><br />„Magika au distrus lumea umană”, susţine Adrian, eroul imaginat de Cătălin Hidegcuti în „A doua Epocă Întunecată”. Vrăjitorii s-au constituit într-o castă aparte. Pe măsură ce puterile lor au sporit prin căsătorii între ei, au început să-i dispreţuiască mai tare pe oamenii obişnuiţi. Aceştia, înfuriaţi, au pornit „vânătoarea de vrăjitoare”. Magii, instigaţi de sauronicul Rashid, au ripostat, conflictul s-a adâncit şi s-a ajuns la război. În încercarea de a-şi apăra viaţa, oamenii au folosit ca ultim argument armele nucleare. Dar, vorba ceea: scapi de drac şi dai peste maică-sa. Magii s-au regrupat în jurul maleficului Syad. Câţiva vrăjitori albi, care ar dori să scape de noul tiran, a alcătuit celule de rezistenţă şi au iniţiat diferite acţiuni. Povestea curge de la sine, însă o remarcă precum: „Şefu, vezi că ai ceva pe tine!", aruncată într-un moment de maximă încordare, strică toată magia confruntării dintre eroi.<br /><br />Cristi Mitran are o călcătură la fel de hotărâtă şi îi place să povestească. Şi l-a ales ca model tot pe Tolkien, e o şcoală literară bună, însă va trebui să-şi afirme o voce proprie la un moment dat. Sper deosebire de Vlad Frăţilă, el nu-şi propune să creeze o lume, ci s-o trăiască şi o face cu multă bucurie (geneza presupune întotdeauna oboseală şi durere). „În umbra sorţii” debutează printr-o grandioasă bătălie dintre regele Tarnes din Casa Derk şi armata vrăjitorilor. Nereuşind să-l învingă pe tată, ei îi înmânează fiului, prinţul Alrik, o armă blestemată: Sabia lui Arkkon. Alrik porneşte la drum şi speră să scape înfruntându-l pe Prevertea, stăpânul Turnului Alb, capul magilor (sper să n-aibă nici o legătură cu Jacques Prevert, poetul francez). Uneori, imaginaţia lăsată prea slobodă îi joacă renghiuri autorului. Urlătorul înfruntat în trecătoare „umblă pe patru picioare, arată ca un tigru, numai că are labe de urs, un corn de elefant în frunte şi părul gri”. Cornul respectiv poate fi cât un fildeş de elefant, dar câtă vreme e în frunte, poate fi comparat doar cu unul de rinocer sau de inorog.<br /><br />La prima vedere, solmezii din „Legendele căutării” de Mioara Musteaţă par nişte feţi-frumoşi rupţi din Soare, dar aceşti războinici temuţi sunt ţinuţi sub papuc de Solmire, Mamele Neamului, farmazoane temute. Ca un ecou din Merritt, ele s-au aliat cu lupii albi, puşi să apere Muntele de Argint. Dar cum femeile tânjeau după grădinile înflorite, paziştile înverzite, cântecul pârâiaşelor de munte, în cele din urmă solmezii au părăsit culmile înzăpezite şi au pornit în sănii trase de reni să căute o Ţară a Făgăduinţei situată mai aproape de Soare. În drum îi întâlnesc pe spirii de sub munte, un neam piticesc ce locuieşte în peşteri şi respectă învăţăturile zeiţei Gheja, aşa cum le-a descris Vlad Frăţilă. Trecând peste feminismul militant, un element decorativ cu o doză de exotism bine pus în valoare, avem de-a face cu o prozatoare care promite.<br /><br />Ancorată în cotidian, Oana Stoica-Mujea e prea puţin interesată de poveştile de tip „sword and sorcery”. „Răpirea zeilor” are drept cadru satul belgian Grossville, situat la graniţa dintre fantezie şi realitate, o mini-Narnie terorizată de Skelettro, un personaj înrudit cu deja bine-cunoscutul Voldemort din seria Harry Potter. Punctul de convergenţă a întâmplărilor este şcoala din localitate, unde profesoara de limbă greacă este însăşi Pandora, soţia lui Prometeu. Atât şcolarii, cât şi o bună parte dintre cadrele didactice provin din relaţii dintre fiinţe imaginare şi muritori. Uneori, pasiunea pentru creionarea exagerată a unor caractere ieşite din comun îi creează probleme autoarei, precum în cazul personajului principal, profesorul de istorie a literaturii, un moldovean pe nume Ken Rogers, fiul lui Dimitri şi Karla, nepot al divinului Ares. Minuţiozitatea probată în descrierea acestui hăţiş genealogic al cărui ultim fruct este Ken are un singur tâlc, să nu-l confundăm pe profesor cu popularul cântăreţ de muzică western and country. Ca şi în „Prinţul Caspian”, eroul află cine este cu adevărat de la un pitic. Din câte am citit, Oana Stoica-Mujea este prima autoare care porneşte de la opera lui Clive Staples Lewis în creionarea unei alte lumi.<br /><br />M-am bucurat să descopăr rubrica de Fantasy de pe situl SFera on-line şi să explorez lumile pe care le găzduieşte. Îi rog pe autori să aibă curajul şi îndărătnicia necesară pentru a continua pe direcţiile alese, în ciuda „răutăţilor” strecurate în această cronicuţă sau în comentariile altora. Până una-alta, au cîştigat un cititor curios să afle deznodământul fiecărui naraţiuni în parte, un critic dornic să le urmărească evoluţia şi un fan care le urează mult succes.<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERATURĂ POPULAR-ELITISTĂ <br /><br />(Jurnal de cititor)<br /><br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Afirmam, în câteva articole publicate tot în cadrul acestei reviste electronice, că literatura tinde a se împărţi - în funcţie de publicul ţintă - în literatură populară şi literatură elitistă. Literatura populară îşi doreşte să se adreseze unui public cât mai larg, ca atare face apel la motive şi metode care să corespundă cerinţelor cititorilor din cât mai multe categorii socio-culturale, în timp ce literatura elitistă se adresează unui grup nu neapărat restrâns numeric, ci care deţine anumite cunoştinţe culturale, religioase sau chiar tehnice. În primul caz, autorul încearcă să facă cititorii să se minuneze, în al doilea caz se crează între autor şi cititor un soi de complicitate, de înţelegere tacită sau prin aluzii vagi. Evident, critica este de partea literaturii elitiste şi consideră literatura populară o manifestare artistică inferioară, ba chiar o formă de prostituare intelectuală.<br /><br />După cum am arătat în articolele respective, caracterul popular sau elitist al unei opere ţine de momentul socio-istoric, de preocupările de moment ale societăţii, de forma culturală dominantă. Dacă acum două mii cinci sute de ani poemele homerice reprezentau cea mai populară formă de artă, fiind recitate la ospeţe sau la sărbători - şi acelaşi lucru era valabil şi pentru piesele de teatru ale lui Euripide, de exemplu - acum aceste opere de artă mai sunt apreciate doar de o elită cu o vastă cultură referitoare la antichitatea greacă.<br /><br />În acelaşi timp, literatura elitistă a invidiat întotdeauna arta populară pentru succesul ei de public şi nu s-a jenat nici o clipă să-i fure metode şi tehnici literare.<br /><br />În acelaşi timp, în ciuda dispreţului manifestat făţiş de cercurile intelectuale faţă de arta populară, foarte mulţi intelectuali citesc pe furiş literatură populară (literatură poliţistă, de aventuri, SF sau fantasy, etc.), fără a-i recunoaşte valoarea artistică şi considerând-o doar ceva relaxant.<br /><br />În aceste condiţii, romanele lui Arturo Perez-Reverte reuşesc o performanţă spectaculoasă: fără a refuza caracterul popular al operei sale, autorul include în volumele respective cantităţi de informaţie elitistă care lasă impresia că acestea aparţin altor categorii literare. Astfel, snobii intelectuali le pot citi fără mustrări de cuget, iar amatorii de literatură populară le pot savura ca pe nişte opere de valoare.<br /><br />Perez-Reverte este nu numai un bun cunoscător al literaturii populare şi al subgenurilor acesteia, dar şi un fin cunoscător al firii umane. Astfel, în Clubul Dumas ne prezintă informaţii extrem de pertinente nu numai despre romanele lui Alexandre Dumas, ci şi despre alţi autori de romane foileton, declarându-şi fără nici o reţinere admiraţia pentru mulţi dintre aceştia (pentru Rafael Sabatini, de exemplu). Spre deosebire de mulţi intelectuali, el recunoaşte talentul maeştrilor literaturii populare şi contribuţia pe care au adus-o aceştia la structura culturală a epocii moderne, adică îi consideră a fi mai mult decât nişte autori pentru copii şi tineret.<br /><br />Însăşi opera lui Perez-Reverte este inspirată din literatura populară. Cele patru romane care au fost traduse la editura Polirom sunt: un roman poliţist tipic (care a primit premiul pentru cel mai bun roman poliţist în Franţa), un roman de dragoste care se dovedeşte a fi tot un roman poliţist, un roman de aventuri tipic şi un roman de aventuri cu tentă vag fantastică. În afară de asta, autorul spaniol a mai scris o serie de romane de aventuri clasice, în buna tradiţie a autorilor pe care-i admiră.<br /><br />Să mai amintim că dintre aceste patru volume, trei au fost ecranizate, iar filmele respective au avut un succes deosebit. Recunosc sincer că l-am descoperit pe Perez-Reverte după ce am văzut filmul A noua poartă şi am dorit să aflu de unde a fost luat subiectul peliculei respective.<br /><br />Tabloul flamand este un roman poliţist, premiat şi ecranizat. Intriga poliţistă este pigmentată de informaţii culturale elitiste: eroina romanului este restauratoare de tablouri, deci aflăm multe despre picturi medievale, restaurări şi comerţul cu tablouri. Acţiunea se dezlănţuie brusc, fără nici un preambul: eroina restaurează un tablou şi găseşte pe acesta un mesaj în limba latină, care fusese acoperit cu un stat de vopsea. Mesajul poate să însemne atât „cine l-a ucis pe cavaler?”, dar şi „cine a luat calul?” Tabloul reprezintă doi cavaleri care joacă o partidă de şah, fiind priviţi de o nobilă doamnă. Cei doi sunt un nobil flamand şi tovarăşul său de luptă, implicaţi în intrigile dintre Franţa şi Burgundia, iar despre soarta lor circulau în lumea istoricilor multe zvonuri, dar nici o certitudine. Cavalerul fusese asasinat, dar nu se ştia de către cine. Eroina noastră îşi dă seama că va rezolva enigma din tablou doar dacă va afla cum s-a desfăşurat partida de şah până să ajungă la poziţia redată în pictura respectivă. Ca atare, găseşte un maestru al acestui joc, în stare să joace meciul invers. Cu această ocazie, aflăm încă multe alte lucruri interesante despre şah, maeştrii acestui sport şi cluburile de pasionaţi ai şahului. Pe parcursul romanului, vom descoperi una dintre tehnicile aiuritoare ale acestui autor de excepţie: în carte există două intrigi paralele: una elevată, legată de lucruri ce-ţi pun intelectul la contribuţie, dar care este doar un simplu joc al minţii, şi cea reală, pe care o tratăm neglijent, fiind interesaţi de cealaltă intrigă, astfel încât autorul ne poate manipula cu uşurinţă....<br /><br />Cu o situaţie asemănătoare ne întâlnim şi în Clubul Dumas. Eroul romanului trece printr-un şir de aventuri palpitante, încercând să recupereze un manuscris al lui Alexandre Dumas. În paralel cu această activitate, trebuie să compare trei volume din aceeaşi ediţie, pentru a descoperi care este volumul autentic. Cele două acţiuni se suprapun, se contrazic şi se completează, până când ne dăm seama că între ele nu există decât o singură legătură - eroul nostru, care nu ştie că are de-a face cu două grupuri complet diferite. Şi de data asta, Perez-Reverte ne complică viaţa furnizându-ne o serie de informaţii despre Alexandre Dumas şi romanele sale - inclusiv cu amănunte despre adevăratul d’Artagnan - despre anticari şi cărţi vechi, despre tipărirea cărţilor acum vreo patru, cinci sute de ani... iar în paralel cu toate astea ne ţine o întreagă prelegere despre romanele foileton şi literatura populară. Cei care au realizat filmul după acest roman au simplificat mult acţiunea, renunţând la filonul Dumas - ceva mai greu de redat pe peliculă - şi au insistat pe aspectul fantastic, care în carte este doar sugerat. Avem astfel de-a face cu două opere de sine stătătoare, care au în comun doar câteva elemente, cele două lucrări fiind însă demne de toată aprecierea.<br /><br />Regina Sudului reprezintă ceva mai deosebit. Deşi influenţa Contelui de Monte Cristo este evidentă, avem de-a face cu o pervertire modernă a romanului lui Dumas. Asistând la o dezbatere televizată, în care eroii literari ai copilăriei noastre erau reinterpretaţi din punct de vedere homosexual, comentam că în această lume parşivă relaţia dintre Edmont Dantes şi abatele Faria ar fi fost considerată ca una homosexuală. Perez-Reverte nu rezistă acestei tentaţii. La el, Dantes nu este eroul nevinovat care nimereşte la închisoare în urma unor intrigi, ci o traficantă de droguri care cunoaşte în puşcărie o individă care ştia locul în care se află ascuns un transport de cocaină. Aceasta este comoara lumii moderne, nu aurul şi rubinele epocii romantice, comoară care duce la bogăţie şi putere. Altfel, avem de-a face cu răsturnări de situaţii, trădări şi intrigi ca în clasica tradiţie a romanului foileton. Din fericire, romanul respectiv nu a fost citit de lumea interlopă din ţara noastră, pentru că altfel ne-am fi ales cu nişte manele de-un tip aparte. Traficanţii de droguri din Mexic au o singură ambiţie: să ajungă să se compună cântece despre ei, pentru că în mediul acela circulă un anumit folclor, menit să proslăvească isprăvile celor certaţi cu legea...<br /><br />Din câte aţi văzut până acum, Perez-Reverte a avut ambiţia să scrie romane cât mai diferite între ele ca tip şi ca manieră literară. Ca atare, nu trebuie să ne mire că Maestrul de scrimă nu seamănă cu celelalte cărţi, dar se încadrează la fel de bine în maniera autorului de valorificare a tradiţiei literaturii populare, transformând-o însă în literatură elitistă. De data asta, acţiunea nu mai este plasată în prezent, ci în trecutul nu prea îndepărtat, în a doua parte a secolului al XIX-lea, când Spania era măcinată de revolte, intrigi şi revoluţii. Toate acestea reprezintă doar fundalul, pentru că eroul lui Perez-Reverte nu-i un om al prezentului său, ci un personaj izolat, rătăcit întâmplător într-un timp cu care nu are nici o legătură. El este unul dintre ultimii maeştri de scrimă, pentru care onoarea cavalerească este un mod de viaţă. Ca urmare, va fi manipulat cu uşurinţă şi va fi folosit ca instrument în intrigi ce-i depăşesc puterea de înţelegere. Avem de-a face cu o poveste de dragoste de-o duioşie teribilă, plasată în mijlocul unui roman de aventuri care se transformă în roman poliţist. Iar totul este bine asezonat cu informaţii despre scrimă, conform principiului autorului: dacă vrem să plasăm un roman popular într-un mediu de snobi intelectuali, atunci le furnizăm snobilor informaţii competente despre ceva la care nu se pricep şi care să-i lase cu gura căscată de admiraţie, încât să fie convinşi că citesc ceva foarte profund...<br /><br />Şi, într-adevăr, cărţile lui Perez-Reverte sunt profunde. Dau dovadă de o cunoaştere extrem de subtilă a omului modern, care, în ciuda impresiei proprii că-i cinic şi uns cu toate alifiile, îşi doreşte din suflet să fie romantic, visător şi nobil....<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Arturo Perez-Reverte - Tabloul flamand<br />Traducere de Tudora Şandru Mehedinţi<br />Editura Polirom, Iaşi, 2003<br /><br />Arturo Perez-Reverte - Maestrul de scrimă<br />Traducere de Ileana Scipione<br />Editura Polirom, Iaşi, 2004<br /><br />Arturo Perez-Reverte - Regina Sudului<br />Traducere de Dragoş Cojocaru<br />Editura Polirom, Iaşi, 2004<br /><br />Arturo Perez-Reverte - Clubul Dumas<br />Traducere de Mihai Cantuniari<br />Editura Polirom, Iaşi, 2004<br /><br /><br />Primul Jurnal de cititor a apărut în Pro-Scris 33-34 (20.03.2005 - 1.07.2005), cu titlul:<br />Neînţelese sunt căile Domnului <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />LUMEA LUI TOLKIEN, AŞA CUM E<br /><br />Viorel Pîrligras<br /><br /><br />Luăm act cu încântare de recenta performanţă editorială numită „Lumea lui Tolkien”. Întra-adevăr, aşa cum mărturiseşte autorul – Robert Lazu – universul şi personalitatea scriitorului J.R.R. Tolkien sunt aproape necunoscute cititorilor români şi, din acest punct de vedere, cartea este binevenită, eliminând un vid al acestui fenomen literar. Dar, în exces de zel, autorul încearcă să dea operei conotaţii care, deşi departe de a fi imorale, sunt totuşi ilicite. Mă voi explica. În general, personalităţile artistice geniale sunt, în viaţa de zi cu zi, caractere reprobabile. Titanii, ca scriitori, Balzac, Shakespeare, Dickens, Marin Preda, Eminescu, erau oameni cărora viciile de pe lista celor zece porunci ale Bibliei le erau foarte apropiate. Dar acest lucru n-a stat în calea penetrării operei lor în fondul de geniu al artei. Faptul că Tolkien era un om cu înalte calităţi morale şi religioase îi face cinste, dar acest lucru nu se răsfrânge direct în opera sa. Tocmai am demonstrat independenţa operei faţă de autor.<br /><br />Nu voi insista asupra structurii şi naraţiunii din „Lumea lui Tolkien”, dar îmi exprim părerea că este, în bună proporţie, mai mult o teză misionar-creştin care pare că insistă cu orice chip să mergem la biserică. Din acest motiv, autorul comite greşeli, forţând nota şi abordând aspecte care se depărtează de universul literar tolkiean. Probabil că cea mai gravă priveşte considerentele despre miracole, prezentându-ne o frecvenţă programatică a lor, funcţie de interesul divin. Părerea mea este că miracolul este produs de Dumnezeul din fiecare şi ţine de structura moral-religioasă a individului, de aceea astfel de fenomene pot fi întâlnite, pentru un ochi abil, în orice zi. Simplu fapt că existăm este un miracol. În planul general, considerentele din capitolul „Religia lumii de mijloc” contrazic realitatea, astfel încât, în plin secol XXI, omenirea stă pe un butoi de pulbere religioasă şi numai o scânteie mai trebuie ca să poată aprinde un conflict fatal între religia musulmană şi cea creştină, cu consecinţe funeste pentru întreaga omenire. Să fie acesta un... „miracol”?<br /><br />Autograf 1/2005 Câteva alte exemple din scrisorile sau notele lui Tolkien ne sunt date exemplu pentru demonstrarea bazei conceptuale a autorului. Unele ne fac să zâmbim, precum cea privitoare la Fantezie şi Raţiune: „Cu cât intelectul e mai pătrunzător şi limpede, cu atât va fi mai superioară fantezia pe care o produce” (pag.41). Lăsând la o parte pleonasmul, aş spune că Einstein, Salvador Dali, Fraţii Grimm, Chaplin erau departe de a avea un intelect „pătrunzător şi limpede”, dar debordau în fantezie, noncomformismul lor în gândire şi viaţă ţinându-i departe de luciditatea rece care îi caracterizează, de exemplu, pe politicieni. Cu alte cuvinte, afirm că geniile Fanteziei au un mod propriu de gândire, diferit de cel al unui om obişnuit, drept pentru care ei sunt catalogaţi deseori ca „aiuriţi”.<br /><br />Desigur, Tolkien nu a descoperit „America” în ceea ce priveşte adevărurile primordiale: „La urma urmei, eu cred că legendele şi miturile sunt în mare măsură făcute din «adevăr» şi prezintă aspecte ale lui care pot fi percepute doar pe această cale...” (pag. 96-97), Vasile Lovinescu în cărţile sale de esoterism demonstrează codul-program care s-a transmis oral din negura timpului, dar de aici până a afirma că o operă de fantezie, nu o „poveste-cod” clasică, prezintă o istorie reală, faptul pare deplasat.<br /><br />Nu am făcut o „demolare” a cărţii lui Robert Lazu, nu mi-am propus acest lucru, mi-am permis o discuţie pe marginea celor prezentate. Sunt un mare fan al operei lui Tolkien şi pot afirma că succesul imens de care s-au bucurat scrierile sale se datorează în primul rând laturii morale pe care o îmbracă fantezia autorului, nu substratului „ascuns” religios-creştin. Altfel nici nu s-ar explica de ce mai tinerii mei colegi de serviciu, încă studenţi, fanatici ai calculatoarelor, net-ului şi muzicii „death”, înnebuniţi după Marilyn Manson, nu recunosc pe lumea asta o altă operă mai mare decât Stăpânul inelelor!<br /><br /><br />Despre:<br />Robert Lazu - Lumea lui Tolkien<br />Editura Hartmann, Arad, 2004.<br /><br />Articol apărut în:<br />Autograf MJM, nr. 1 / martie 2004, pag. 9 <br /><br /><br /><br /><br /><br />LUMEA LUI TOLKIEN, AŞA CUM E<br /><br />Robert Lazu<br /><br /><br />Pasionat de poveştile scrise de J.R.R. Tolkien, cunoscutul grafician şi scriitor de literatură SF, domnul Viorel Pîrligras, a dedicat o scurtă recenzie primei noastre lucrări ce focalizează semnificaţiile scrierilor celebrului profesor de la Oxford: Lumea lui Tolkien (Hartmann, 2004). Întrucât am constatat o serie de neînţelegeri care ar putea fi depăşite, cred că este absolut necesară clarificarea câtorva aspecte ale interpretării mele, spre a evita – pe viitor – discuţii inutile. În acest scop voi proceda oarecum neconvenţional, începând cu sfârşitul textului semnat de domnul Pîrligras.<br /><br />În încheierea articolului său, declarându-se un mare fan al operei tolkien-iene, Viorel Pîrligras evocă atitudinea pasională a tinerilor, care, deşi „fanatici ai calculatoarelor, net-ului şi muzicii <death>, înnebuniţi după Marilyn Manson, nu recunosc pe lumea asta o altă operă mai mare decât Stăpânul inelelor”. Aici poate fi surprinsă o atitudine care ne situează pe poziţii diferite. După cum am afirmat în repetate rânduri, am început să scriu aceste lucrări dedicate lui Tolkien animat de dorinţa de a contrabalansa „fanatismul” cu care sunt întâmpinate scrierile sale printr-o atitudine bazată pe cunoaşterea şi înţelegerea semnificaţiilor pe care le transmit. Ca să fiu mai clar, subliniez încă o dată că nu sunt un „fan” al romanului The Lord of the Rings şi nici al vreunei alte opere literare. Deşi iubesc anumite scrieri, strădania mea e aceea de a lăsa raţiunea să prevaleze, efectuând o cercetare menită să expună unui public cât mai larg adevărul operelor analizate. Degeaba se va declara cineva „fan” al poveştilor lui Tolkien: niciodată nu va fi convingătoare această simplă clamare. Încă şi mai multe rezerve ne va stârni o persoană care îi poate alătura în propria conştiinţă pe Manson, muzica death şi autorul mirificelor poveşti cu hobbiţi! Tolkien însuşi s-a arătat mai mult decât rezervat faţă de „fanii” săi, evitând categoric să se lase prins în dialoguri superflue cu persoane care dovedeau o neînţelegere totală a mesajului său auctorial. De altă parte, atitudinea fanilor poate fi un argument în favoarea caracterului benefic al poveştilor tolkien-iene: infestaţi de germenii unei culturi malefice, în care clamarea violenţei, a imoralităţii şi a superficialităţii sunt monede curente, valorile morale ale cavalerismului şi carităţii de sorginte creştină pot magnetiza atenţia atunci când sunt prezentate cu graţie.<br /><br />După cum au subliniat reputaţi exegeţi ca Thomas Shippey (Saint Louis University), S. Caldecott (Oxford University), Bradley Birzer (Hillsdale College), Verlyn Flieger (University of Maryland), Joseph Pearce (Ave Maria University) şi încă mulţi alţii, „priza” scrierilor cu hobbiţi poate fi explicată prin vidul pe care valorile educative tolkien-iene vin să-l umple. De altfel aceasta este „cheia” hermeneutică pe care T.A. Shippey (consultant al regizorului Peter Jackson în cursul realizării filmului The Lord of the Rings) a întrebuinţat-o pe larg în monografia sa J.R.R. Tolkien: Author of the Century (Houghton Mifflin Company, 2001): “Tolkien, educatorul nostru”. Încercând să explice succesul deconcertant al poveştilor cu dragoni, pitici, elfi şi alte minunăţii asemenea, Shipey susţine că una din cauzele principale rezidă în caracterul pedagogic, paideumatic al scrierilor lui Tolkien. Eroii care le locuiesc te invită să-i urmezi în periplurile lor aventuroase, atrăgându-te în adevărate iniţieri în practica unor virtuţi ce par acoperite azi de un strat gros de praf.<br /><br />Revenind la critica domnului Pîrligras, vom remarca, pe ansamblu, că înainte de toate ea manifestă o atitudine de rezervă totală faţă de creştinism. În mod evident, ceea ce-l deranjează pe criticul nostru este strădania de a evidenţia universul valorilor religios-morale care l-au inspirat pe J.R.R. Tolkien. Toate argumentele domniei sale, fără excepţie, sunt emise împotriva declaraţiei autorului care afirma răspicat că “Stăpânul Inelelor este o operă în mod fundamental religioasă şi catolică”. În primul rând, această declaraţie nu prezintă nici o ignorare a principiului autonomiei esteticului. Departe de noi şi de Tolkien gândul că am putea conduce pe cine cu forţa la Biserică, prin intermediul unei opere literare sau a unei interpretări în cheie teologică! Fără a contesta calitatea estetică a operelor unor creatori plini de păcate (domnul Pîrligras i-a citat pe Balzac, Shakespeare, Dickens, Marin Preda, Eminescu), ceea ce am vrut noi să evidenţiem e simplul fapt că este posibil să fii un scriitor autentic fiind încununat de virtuţi. Prin tot ce încercăm să scriem ne opunem categoric falsului mit al scriitorilor damnaţi, lansat de generaţia (post)romantică a lui Paul Verlaine şi Arthur Rimbaud, după care creatorii ar fi întotdeauna în ipostaza de genii rătăcite de la valorile credinţei. Într-adevăr, dacă putem accepta alături de domnul Pîrligras că, în lumea modernă, mulţi gânditori de prim rang sunt imorali, nu putem accepta faptul că această stare nu afectează operele lor. Iată singurul lucru pe care l-am susţinut în paginile noastre: interdependenţa existentă între viaţa autorului şi operele sale, fără a contesta posibilitatea creativităţii în cazul unor persoane marcate de vicii.<br /><br />LAZU Lumea lui Tolkien Domnul Pîrligras aduce cea mai severă critică monografiei noastre atunci când afirmă următoarele: „Nu voi insista asupra structurii şi naraţiunii din Lumea lui Tolkien, dar îmi exprim părerea că este, în bună proporţie, mai mult o teză misionar-creştină care pare că insistă cu orice chip să mergem la biserică. Din acest motiv, autorul comite greşeli, forţând nota şi abordând aspecte care se depărtează de universul literar tolkiean”. Respectând apelul non-ideologic al lui Roland Barthes (care solicita ca orice critic să-şi declare doctrina care-l ghidează), nu am făcut niciodată un secret din propriile opţiunile filosofice şi morale. De aici până la a spune că încerc să duc pe cineva cu forţa la biserică e cale lungă. În plus, m-am străduit cu multă grijă să evit capcana integrismului, pretinzând că Tolkien ar fi scris o operă în mod explicit şi vizibil creştină. Stăpânul inelelor nu e comparabilă, sub acest aspect, cu Cronicile din Narnia a lui Clive Staple Lewis. Tolkien însuşi a evitat cu multă grijă referinţele religioase directe, explicite. Am încercat să explicăm într-un întreg capitol, “Religia Lumii de Mijloc” (pp. 38-68), cum anume sunt prezente, discret, anumite elemenete ale credinţei autorului. Ceea ce nu transformă poveştile sale în opere apologetice! Ci doar probează influenţa reciprocă dintre credinţa religioasă a lui Tolkien şi operele sale literare. Nimic mai mult, nimic mai puţin.<br /><br />O altă neînţelegere surprindem în cazul concepţiei tolkien-iene despre Fantezie (imaginaţie). Unul dintre fragmentele citate de noi, extras din textul programatic “On Fairy Stories”, se referă la dependenţa calităţii produselor imaginare faţă de puritatea intelectului: “Cu cât intelectul e mai pătrunzător şi limpede, cu atât va fi superioară fantezia pe care o produce”. Nu e vorba nici într-un caz, aşa cum pare a socoti domnul Pîrligras, despre postularea funcţionalităţii imaginaţiei doar în cazul celor cu minţi curate. Ceea ce face Tolkien este o distincţie între două categorii de creatori de ficţiune. Din acest punct de vedere, referindu-se la Einstein, Salvador Dali, Fraţii Grimm, Chaplin – autorii citaţi de domnul Pîrligras - Tolkien nu ar fi contestat nici o clipă capacităţile lor imaginative. Ci, eventual, calitatea acestor facultăţi.<br /><br />O altă critică este aceea care vizează modul în care am prezentat miracolele. Fără a avea pretenţia infailibilităţii am încercat să sugerăm ipoteza existenţei unei “iconomii a miracolului”, care, fiind produs de Dumnezeu însuşi, are o anumită semnificaţie în contextul istoriei. Domnul Pîrligras ne contrapune fără ezitare o perspectivă ce pare a proveni din cărţi inspirate de doctrinele New Age, cu care noi recunoaştem că nu avem nimic în comun. Astfel, domnia sa spune “că miracolul este produs de Dumnezeul din fiecare şi ţine de structura moral-religioasă a individului, de aceea astfel de fenomene pot fi întâlnite, pentru un ochi abil, în orice zi. Simplu fapt că existăm este un miracol”. Dacă putem împărtăşi ultima parte a frazei menţionate (de altfel am citat un text în care Mircea Eliade vorbea despre camuflarea miracolelor în banale întâmplări cotidiene), partea cu “Dumnezeul din fiecare” nu o putem împărtăşi. Când vorbim sau scriem despre Dumnezeu ne gândim totodeauna la o fiinţă vie, transcendentă, obiectivă şi perfectă, faţă de care noi toţi suntem distincţi şi la care ne putem raporta prin dialogul rugăciunii.<br /><br />În fine, faptul care, foarte probabil, l-ar fi mâhnit cel mai mult pe Tolkien însuşi, este scepticismul categoric pe care Viorel Pîrligras îl manifestă faţă de veracitatea poveştilor sale. Dincolo de toate neînţelegerile şi diferenţele de opinie, noi credem că aici se găseşte punctul crucial în care drumurile fanteziei tolkiniene şi cele ale opiniilor domnului Pîrligras se despart. În timp ce pentru Tolkien şi pentru cititorii fideli poveştile sale sunt “adevărate”, pentru criticul nostru ele nu sunt decât simple opere de “ficţiune”, orice altă opinie părându-i-se deplasată.<br /><br />Un lucru care, totuşi, ne-a bucurat şi ne-a determinat să scriem rândurile de faţă, este intenţia evidentă şi manifestă de a deschide drumul unui dialog fertil. Într-o cultură minoră, unde criticile corozive sunt atât de frecvente, domnul Viorel Pîrligras se străduieşte să practice o critică calmă, animată de o autentică dorinţă de a regăsi “arta conversaţiei”. Îi mulţumim cu recunoştinţă pentru faptul de a ne fi pus la încercare interpretările cu atâta acuitate.<br /><br /><br />Despre:<br />Viorel Pîrligras - Lumea lui Tolkien, aşa cum e<br />Autograf MJM, nr. 1 / martie 2004, pag. 9<br /><br /><br /><br /><br /><br />MIRĂRI, VEŞTI BUNE, GELOZII<br /><br />Michael Hăulică<br /><br /><br />Pro-Scris 1/2005<br /><br />Cătălin Ionescu are a se răfui cu Valentin Nicolau şi Dragoş Şeuleanu, „Pre-text" (cum îi place să spună) de a pune umărul întru demolarea editurii Nemira, care nici n-a prea fost ea... zice acum editorul Pro-Scris-ului. Cât despre „prestanţa profesionistă" (pusă la îndoială acum) cu care Nemira domina/ domină peisajul publicistic (?)... ce să mai zic? Mă mai uit o dată în dicţionar, care sănătate i-o doresc şi lui Cătălin Ionescu.<br /><br />Celălalt editorial, al lui Györfi-Deák György, se referă la proasta gestionare a banilor de către autorităţi, la starea jalnică a culturii etc. Şi totuşi, starea culturii române nu m-a făcut să mă simt mai umilit decât acest enunţ sceptic (cu referire la acţiunile Ministerului Culturii de a atrage bancherii în activităţi culturale): „Dar caritatea nu se numără printre virtuţile bancherilor". Caritatea? Despre asta e vorba?<br /><br />Apariţia volumului „Figurine de ceară" al lui Mircea Opriţă prilejuieşte publicarea unor puncte de vedere mai vechi sau mai noi asupra prozei scurte a autorului, unele dintre ele doar jocuri de cuvinte, de numere, de... geaba.<br /><br />O secţiune specială este dedicată lui Alexandru Ungureanu, decedat în 2004, autorul „Artelor marţiale moderne". Două dintre povestirile lui, articole despre el apărute în publicaţiile anilor '80 şi gândurile de acum formulate de scriitori şi editori care l-au cunoscut îl omagiază pe cel care va rămâne un deschizător de drumuri în SF-ul românesc.<br /><br />Ca de obicei, lui J. R. R. Tolkien i se dedică o altă secţiune specială a revistei, în care figurează traduceri, articole de Robert Lazu, o recenzie la antologia Rodicăi Albu, „Inklings. Litera şi spiritul", plus o listă cu greşelile din ediţiile româneşti ale cărţilor lui Tolkien.<br /><br />De la o vreme, „singura revistă de critică SF" ne-a obişnuit să publice şi proză scurtă, aşa că avem ocazia să citim „Merele Evei", o nouă povestire de Sergiu Someşan, slabă, slabă, slabă... De mirare gestul autorului, altfel scriitor serios, cu şase volume la activ şi cu texte antologate şi antologabile, dar mai de mirare îmi pare decizia editorilor de a-l publica. Se uită lumea la noi, fraţilor... Se poate?!<br /><br /><br />Literatura şi artele imaginarului, 24 martie 2005<br /><br />Eduard Pandele publică, după mulţi ani, o proză. „Pionier" este un text scris... exact. Cu propoziţii şi fraze făcute şi refăcute până dau bine, până rămâne exact cât trebuie, nici mai mult, nici mai puţin (asta e marfă rară!). În rest... e un text horror (un fel de Delicatessen situat într-un totalitarism valah) care, nu, nu pot spune că mă lasă rece (nu agreez horror-ul; da' deloc!), dimpotrivă, îmi lasă un sentiment neterminat, de jenă, de îndoială, de... vină chiar. Dar dacă nu ăsta-i şpilul?<br /><br />Canibalismul e tare disimulat - nu întotdeauna şlefuirea frazelor lasă loc să vezi şi ce e dincolo de ele (dar senzaţia de „nimic în plus, nimic mai puţin" tot rămâne) - însă dacă îl iei în serios, ca subiect, textul are un sens. Dacă nu... rămâne ceva, aşa, ca o poezie. O stare. Un moment. Mi-aş dori ca Eduard Pandele să lase exerciţiile şi să scrie de-adevăratelea. Că are instrument. Dar parcă n-are curajul de a se lăsa în voia cuvintelor... Lasă-le, dom'le, şi pe ele să mai zburde oleacă, să mai facă nebunii... Tu doar ai grijă să nu se arunce de pe bloc.<br /><br />Ştiri din SF-ul românesc şi de aiurea, plus fericita combinaţie: autori români care vor apărea într-o antologie americană (Doru Stoica şi Michael Haulica), dar şi vestea că la Editura Hartmann din Arad a apărut antologia de texte critice „J.R.R. Tolkien: Credinţă şi imaginaţie", coordonată de Virgil Nemoianu şi Robert Lazu.<br /><br />Rubrica de „Game Culture" a lui Eduard Pandele întregeşte sumarul acestei apariţii a suplimentului realizat de Marian Coman, săptămânal, pentru cotidianul „Obiectiv-Vocea Brăilei".<br /><br /><br />Anticipaţia 568<br /><br />Este ultima pe care o am, deşi sunt zvonuri că, între timp, ar fi apărut şi nr. 569.<br /><br />Cu toate că a apărut în decembrie (după câte ştiu), nu lipsesc articolele dedicate taberei Atlantykron - numită, de la o vreme, Academia de Ştiinţă Prospectivă şi Viitorologie -, organizată în fiecare vară pe o insulă din mijlocul Dunării, lângă Capidava.<br /><br />Florin Munteanu şi Traian Bădulescu scriu despre tabără şi atelierele ei (Ştiinţa complexităţii, Jurnalism şi multimedia, Science-fiction, Robotica şi inteligenţa artificială etc.), iar Daniela Mironov publică un interviu cu Roberto Quaglia, scriitorul italian care a fost prezent la toate ediţiile din ultimii 12 ani. Convorbirea îi are ca subiect pe Robert Sheckley şi Ian Watson, cu care Roberto tocmai se întâlnise la Convenţia Europeană de SF ţinută în 2004 la Plovdiv, în Bulgaria. Am reţinut că, în această vară, e posibil ca Ian Watson să fie oaspetele taberei, alăturându-se astfel unor alte nume celebre care au vizitat insula: Norman Spinrad şi Joe Haldeman.<br /><br />Un număr mare de pagini este dedicat prozei. Nume multe, „şi mai bune şi mai rele" - vorba cântecului.<br /><br />Povestirea „Malawi cu capitala la Zomba" de Dănuţ Ungureanu este o ucronie în care apar „ferestrele fără geam ale blocurilor abandonate" de pe Calea Moşilor dintr-un Bucureşti al unei Republici Comuniste România (enclavă a Uniunii Sovietice) din anul 2050. Moca-Cola şi mitingurile antiguvernamentale organizate de autorităţi, Nelu Pătraşcu locuind împreună cu nevasta, doi copii şi alţi doi tovarăşi într-un apartament, călătoria în lume (Malawi, cea cu capitala...) printr-un sistem de conducte etc. nu sunt decât gadgeturi umoristice, întregul text te duce cu gândul la „grupurile satirice" mai vechi sau mai noi, iar finalul e fâsâit (ajuns în Malawi - de fapt, undeva în Arizona -, personajul principal, ieşit dintr-un canal, e împuşcat). Unde mai pui că textul a mai apărut o dată în Anticipaţia (nr. 527 din 1995, micro-antologia numită de Voicu Bugariu „Alte Românii"). Reciclăm, reciclăm, dar o revistă care are în spate 50 de ani de apariţie merită mai mult.<br /><br />Să mai reţinem prezenţa lui Robert Sheckley (nu şi textul!) şi a lui Florin Pîtea (cu un articol despre Pat Cadigan pentru apariţia căruia editorul din mine este gelos, tare gelos).<br /><br />Extras din Observatorul Cultural<br />anul VI, serie nouă nr. 7 (264), 14-20 aprilie 2005, pag. 14<br /><br /><br /><br /><br /><br />INSUPORTABILA FRIVOLITATE A PRESTANŢEI PROFESIONISTE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Observatorul cultural nr. 7 (264) din 14-20 aprilie 2005 a publicat, sub semnătura lui Michael Haulică, articolul Mirări, veşti bune, gelozii. După câteva zile am trimis pe adresa de e-mail a redactorului-şef un drept la replică. Spre surprinderea mea, dreptul meu la replică a fost ignorat. Câteva săptămâni mai târziu, un articol apărut în Academia Caţavencu din 18.05.2005 m-a lămurit asupra motivelor – şi vă invit şi pe dv. să-l citiţi făcând click aici.<br /><br />Trebuie să mărturisesc că, în cele din urmă, nu pot decât să fiu recunoscător doamnei Carmen Muşat, redactor-şef la Observatorul Cultural, pentru acest fapt. Pentru că materialul distinsului coleg MH se pretează la o analiză mult mai atentă decât sumarele mele consideraţii trimise Observatorului cultural.<br /><br />Înainte de a începe însă, vă invit să parcurgeţi integral acest materialul din Observatorul Cultural – făcând click aici.<br /><br />Şi să purcedem...<br /><br /><br />Cătălin Ionescu are a se răfui cu Valentin Nicolau şi Dragoş Şeuleanu. Pre-text (cum îi place să spună) de a pune umărul întru demolarea editurii Nemira.<br /><br /><br />Ce-i al lui e al lui, MH ştie să sintetizeze. În doar 2 propoziţii spre capul meu se aruncă: unu, impertinenţa de a mă „lua” de Nicolau şi Şeuleanu, doi, stupiditatea jocurilor de cuvinte din Pro-Scris şi trei, concentrarea puterilor muşchilor mei întru demolarea Nemirei. Ceea ce înseamnă, la modul foarte simplu, că pentru MH, unu, starea televiziunii naţionale şi a, în consecinţă, a radioului, este o stare de normalitate şi că persoanele aflate în funcţii mari de conducere sunt intangibile, doi, Pro-Scris îi repugnă, trei, singurele mele distracţii sunt cele legate de demolări. Dragul meu M (de la Maestru), ţin să te anunţ cu mare părere de rău că, exact când scriu aceste rânduri, s-a anunţat demisia lui Valentin Nicolau de la conducerea televiziunii (care demisie, că tot veni vorba, nu este defel o demisie de onoare - cu două zile înainte de a fi demis! - şi prin acest gest Valentin Nicolau rămâne acelaşi individ care a continuat neabătut instituţionalizarea slujului în televiziunea naţională). Nu pot decât să sper că până când vei citi aceste rânduri în Pro-Scris batista aceea plină de lacrimi se va fi uscat deja... Fără alte comentarii despre jocurile de cuvinte din Pro-Scris şi despre „demolarea” editurii Nemira (care, că tot veni vorba, se poate demola acum mult mai eficient cu Valentin Nicolau iar la cârma sa).<br /><br />Dar să revenim la textul lui MH. Cea mai mare durere şi indignare a autorului este expresia „prestanţă profesionistă” pe care am folosit-o eu.<br /><br />Mă mai uit odată în dicţionar, care sănătate i-o doresc şi lui Cătălin Ionescu.<br /><br /><br />Mulţumesc, M (de la Mentor), asemenea şi ţie, dar sincer, nu prea înţeleg ce ai văzut în dicţionar şi nu ţi-a convenit. Apropo, ai uitat să precizezi în ce dicţionar te-ai uitat, nu cumva era cel român-rus?<br /><br />Dar fie, să tragem cu ochiul în DEX:<br /><br /><br />Prestanţă s.f. Ţinută, înfăţişare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance<br /><br />Profesioni//st ~stă (~şti, ~ste) 1) Care ţine de profesionism; propriu profesionismului.<br /><br />Profesionism s.n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune; p.ext. ramură a ştiinţei, a sportului, etc. practicată ca profesiune; profesionalism.<br /><br />Profesionalism s. Profesionalitate. (A dovedi un înalt ~.)<br /><br />Profesionalitate s.f. Calitatea de a fi un bun profesionist. ?? Conştiinţă profesională; profesionalism.<br /><br />(Definiţiile sunt preluate din RoDEX v. 1.1: Dicţionar Explicativ Român)<br /><br /><br />Suficient? Gentilule M (de la Magistru), unde este hiba în a avea o atitudine demnă, de profesionist?<br /><br />Dar să revenim la articolul din Observatorul Cultural. În restul materialului MH se arată umilit de editorialul lui Gyuri, nemulţumit de cronicile la Anticipaţia românească, îşi scoate apoi pălăria în faţă lui Alexandru Ungureanu şi Tolkien (de mortuis nil nisi bonum), pentru a da apoi cu obidă în Sergiu Someşan (ghinionul lui, că este viu şi colaborează la Pro-Scris). În capitolul următor MH nu scapă prilejul de a explicita „vestea bună” din titlu printr-o reclamă proprie – autoreclama a devenit de multă vreme un gest reflex pentru MH – pentru ca în ultimul capitol semnatarul să exerseze cu sârg cuvintele limbii de lemn într-o jalnică încercare de pro-slăvire (scuze, lingvistule, nu m-am putut abţine!) a Revistei Anticipaţia şi a unor anume persoane...<br /><br />Ajunşi aici, trebuie să admit faptul că MH este un profesor (iertare, încă o dată, maestre, că mă agăţ iar de cuvinte care încep cu „pro” sau „pre”) în materie de cuvinte. Nu exagerez deloc. De altfel înclinarea către cuvinte a lui MH este mai veche. În Ghidul colaboratorului din Lumi virtuale (http://www.lumivirtuale.ro/ghidul.htm) spune:<br /><br /><br />Îmi plac frazele pe care simt nevoia să le notez, să le citez [...] Îmi plac autorii care au ceva de spus şi o fac într-un fel care e numai al lor. [...] Faceţi-mă să cad pe spate cu textele voastre şi le voi publica. Uimiţi-mă! Ştiu că e greu, nici mie nu-mi iese chestia asta întotdeauna, dar nu e imposibil. Sînt cîţiva scriitori în ţara asta care o fac tot timpul.<br /><br /><br />Să trecem peste exacerbata modestie - nici mie nu-mi iese chestia asta întotdeauna – şi să căutăm şi noi ceva să ne uimească. Ei bine, exact în acelaşi articol, cu doar două paragrafe mai sus, acelaşi iubitor de cuvinte scrie:<br /><br /><br />Nu este o revistă democratică, în ea nu poate publica oricine. Sau poate, dar numai dacă respectă condiţiile, de fapt, condiţia: să-mi placă mie.<br /><br /><br />Extraordinar, frazele astea, nemodificate de mai bine de cinci ani, mustesc de subînţelesuri. Deci, dacă revista nu este democratică, cum poate fi? Anarhistă? Să fim serioşi. Atunci poate monarhistă? Bingo! Şi deci MH este regele, nu? În perfectă congruenţă cu estetica aparte, dar explicitată in extenso a revistei: să-i placă MS MH!<br /><br />Şi, pentru că m-am încălzit, să continuăm exemplele de cuvinte inefabile ale lui MH, prin câteva citate suplimentare, extraordinare.<br /><br />În blogul (http://www.weblog.ro/michaelhaulica) său MH are curajul – pe care eu unul i-l apreciez sincer – să se dezlănţuie în toate faţetele personalităţii sale de om de litere şi ctitor de sf. Ei, ce spun eu, om de litere, de scriitor. Ei, ce scriitor, de mare scriitor. Minim minimorum, de valoarea unui Marquez. Cărtărescu – căruia, din viteză, îi şi alterează uşor numele, este, în comparaţie, un individ oarecare:<br /><br /><br />E de bine totuşi să fii mare scriitor şi în cărţile fără pretenţii. Din păcate nu reuşesc să-l vad pe Cătrărescu mare scriitor în cărţile cu pretenţii. (11.01.2005)<br /><br /><br />MH este, în blogul său, stăpânul desăvârşit al cuvintelor:<br /><br /><br />Dar iubesc prea mult cuvintele. Şi astea rănesc uneori, şi îi rănesc tocmai pe cei la care ţin mai mult, pe cei pe care îi iubesc.<br /><br />Cuvintele dor, ştiu asta. Dar crezi că pe mine nu mă dor? Şi sînt atît de frumoase... (27.01.2005)<br /><br /><br />Frumos şi sensibil, într-adevăr. Şi iată o mostră de cuvinte atât de fragede:<br /><br /><br />Auziţi ce spune purtătorul de cuvînt al guvernului: Năstase nu e de acord cu graţierea. Păi a semnat-o! S-a tipărit decretul, cu semnătura lui. Ce pula mea, ăştia-şi bat joc de toată lumea? (16.12.2004)<br /><br /><br />Un alt exemplu pe măsură:<br /><br /><br />Băga-mi-aş picioarele. Cu felicitări!<br />Am scris, am verificat, am dat PU(B)LICĂ şi... s-a dus pulii de suflet ce-am bloguit. (05.10.2004)<br /><br /><br />În faţa acestor mostre de cuvinte, mă simt tare mic cu prestanţa profesionistă care l-a deranjat atâta pe marele scriitor/lingvist/colecţionar de cuvinte<br /><br /><br />Proiecţii: revelion la Ploieşti, cu gaşca din ’93, gaşca de chefuri, de tabără, de mare... De-abia aştept.[...] Chef cu cîţiva dintre cei mai buni scriitori pe care-i are România la ora actuală...<br />Da, sîntem buni, dar nu ne vede nimeni... Or să ne vadă ei... or să ne vadă cîndva. (01.12.2004)<br /><br /><br />Buni?! Eşti mult prea modest, tu, măiestru cârmaci al sf-ului de pe mapamond!...<br /><br />Şi un ultim uriaş adevăr:<br /><br /><br />Nu voi minţi prin minciună, dar s-ar putea s-o fac prin omisiune. (15.08.2004)<br /><br /><br />O nouă lecţie, extrem de interesantă, de la exhaustivul şi inepuizabilul MH. A minţi prin omisiune este doar o palidă umbră de minciună. Nu un păcat capital pentru un scriitor. Poţi omite o literă (cum a şi făcut MH), de pildă, dintr-un link, şi asta să nu fie minciună. Poţi omite şi mai bine, tot link-ul (cum a făcut MH exact în articolul pe care îl discutăm aici, neindicând adresa revistei Pro-Scris) – o altă omisiune. Poţi omite o semnătură într-un material (cum a şi făcut MH), este tot o omisiune. Poţi omite, că tot ţi-ai făcut mâna, o serie întreagă de alte adevăruri, ce mai contează? Nu minţi prin minciună! Minţi prin cuvinte de infinită valoare...<br /><br />Exemplele ar putea continua (la adresa specificată mai sus se găseau, la ora când eu mă documentam pentru acest material, 20 de pagini de blog care constituie un excelent material de studiu pentru ceea ce poate însemna înclinarea către autoritarism, intoleranţă şi infatuare), eu însă mă opresc aici.<br /><br />Sigur, avatarurile marilor personalităţi au multiple faţete. La urma urmei sunt cazuri destule în care moralitatea nu a fost nici măcar tangentă la personalităţile unor scriitori. Crezul intelectualului modern ţine, cumva, de o nefericire cronică. Există, ca să-l citez pe Milan Kundera, o insuportabilă frivolitate care ne macină. Dar dacă distinsul colaborator al Observatorului Cultural, domnul Michael Haulică va continua să se uite în dicţionar atunci când vine vorba de prestanţă profesionistă, eu nu pot decât să ridic din umeri, neputincios şi trist. Şi să sper, cu optimism ponderat, că într-o bună zi, acesta va înţelege că oglinda în care se uită fix cam de multişor nu este o fereastră către exterior şi va (re)descoperi că dincolo de cuvintele pe care le tot caută - cu un soi de disperare încrâncenată - se află ceva ce se numeşte literatură. Altminteri...<br /><br />Nomina stultorum parietibus haerent.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />HALLOWEEN, ARDELENEŞTE<br /><br />Simone Györfi<br /><br /><br />Urcuşul fusese greu pentru Tereza.<br /><br />-Să fi venit ieri, ofta ea la tot pasul, sprijinindu-se tot mai apăsat de braţul fiicei sale.<br /><br />-Cine ar fi crezut, pe soarele acela, că astăzi va turna ca din găleată? Nici nu-i patru ceasul şi e deja întuneric!<br /><br />-Tradiţia e tradiţie, suflă Tereza şi se opri la poalele crucii.<br /><br />De-acolo, drumul se bifurca în două. Spre stânga strada fusese de curând pietruită, însă dealul era nărăvaş, după câte o rupere văratecă de nori o lua la vale şi oamenii se trezeau din nou că urcă pe bolovani. Cortegiile funerare se răriseră de când fusese dat în folosinţă cimitirul cel nou, în capătul opus al oraşului, între fabrica veche de bere şi celefeu, pe o parcelă ce aparţinuse avutului obştesc. Paulina se aplecă şi-şi dezlegă şiretul, doar pentru a-l înnoda la loc şi pentru a-i mai oferi mamei sale o clipă de răgaz.<br /><br />-Uite că au vopsit fântâna, observă Tereza.<br /><br />-Care fântână?<br /><br />-Aceea. Ai zice că are mai bine de o sută de ani?<br /><br />-Ciudat, n-am mai observat-o.<br /><br />-Grăbită cum eşti mereu, nici nu mă mir.<br /><br />-Mamă...<br /><br />-Străbunicul a construit-o, aşa să ştii. Avea o casă tocmai acolo, în vârful dealului. Numai că lelea Iulişca a murit în timp ce el lupta pe front. Şi moşul n-a mai vrut să se întoarcă acolo. A dăruit dealul obştei. Ca să aibă un loc de îngropăciune.<br /><br />-De-aia o ia dealul în jos, că l-au populat cu vile? S-o fi supărat moşul, acolo, unde este.<br /><br />-Nu huli, fată.<br /><br />-Pe care parte o luăm?<br /><br />Era întrebarea pe care o punea de fiecare dată. Neamurile odihneau tocmai în vârf, la intrarea opusă. Pe oriunde ar fi apucat-o, tot greu era. Din ce în ce mai greu, mai ales de când îl conduseseră şi pe Alexă, într-o zi molcuţă de primăvară timpurie...<br /><br />Tereza mai suflă o dată adunându-şi puterile, apoi porni înspre partea abruptă. Paulina ştiuse că aşa va face. Aveau să întâlnească astfel mai puţini oameni, care le-ar fi oprit doar pentru o vorbă şi le-ar fi întârziat.<br /><br />Era singura dată în an când Tereza putea fi convinsă să iasă din casă.<br /><br />În ploaia măruntă, mocănească, de toamnă târzie oamenii aplecaţi peste mormintele celor dragi, în încercarea zadarnică de a le împodobi ori de a aprinde lumânările amintirilor, formau o masă uniformă.<br /><br />Preotul cel tânăr păşea cu grijă printre cruci, ridicându-şi poalele anteriului. Diaconul îl urma îndeaproape, înjurând vremea printre dinţi.<br /><br />- Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească, murmura cu obidă preotul când trecea pe lângă un mormânt înconjurat de membrii familiei.<br /><br />Ici-colo îl opreau să spună o rugăciune pentru cel plecat şi atunci faţa lui morocănoasă se lumina dintr-o dată. În ultimii ani îşi dezvoltase o adevărată afacere, un mic sereleu, după căderea de la putere a socialiştilor multilateral dezvoltaţi şi înaintaţi spre comunism oamenii deveniseră dintr-o dată parcă mai temători de Dumnezeu, 'tui mama mă-si de pantofar, iartă Doamne păcatele mele, şi preotul îşi scuipă cu osârdie în sân. Aşa, mai cu o pomenire, mai cu un acatist, ajunsese să pună pe făgaşul cel bun biserica veche, aceea care arsese de două ori în trecut: prima dată îi pusese foc un ostaş rus, în inimoasa lui pornire de eliberare a popoarelor de sub jugul credinţelor mistice; a doua oară îi trăznise Sf. Ilie însuşi cu un fulger grinzile proaspăt aghezmuite, noroc că plecaseră muncitorii şi nu pătase sânge de creştin lăcaşul hărăzit celor sfinte... Numai că, o dată cu trecerea timpului, oamenii obosiseră să se mai întoarcă după ajutor înspre ceruri, ocupaţi cu afacerile şi proiectele de finanţare de la buzunarul internaţional. Credinţa dădea bine în zilele de sărbătoare, ori la pomenirea morţilor, sau în săptămâna când se plimbau prin oraş moaştele Eulaliei, fetiţa sălbatică al cărei corp neînceput de putreziciune se găsise la mai bine de două luni de la moarte.<br /><br />Tereza privi chiondorâş spre cele două sutane şi o trase pe Paulina mai aproape de gărduleţul mormântului.<br /><br />-Hai, mamă, încercă fata. O slujbă de pomenire, acolo. Să intrăm şi noi în rândul lumii.<br /><br />-Alexă, taică-tu, a fost al meu, i-o tăie Tereza, ca în fiecare an. N-a suferit în viaţa lui sclifosiţii de nici un fel. Crezi că mi-ar ierta-o, dacă acum aş face peste voia lui?<br /><br />Paulina ridică din umeri şi îşi începu tăcută lucrul. Nu avea ce să mai adauge spuselor Terezei. Alexă fusese un om harnic şi scump la vorbă. Nu se înghesuia cu sfaturi, însă punea umărul acolo, unde se simţea nevoia. Trecut bine de şaizeci, se opintise să planteze stâlpi de viţă-de-vie în ograda vecinului. A doua zi se plânsese de dureri în spate şi nu trecuse săptămâna până să fie aşezat la odihnă veşnică, lângă părinţi şi lângă multele neamuri care populau paşnic, în moarte, dealul.<br /><br />Tereza se opinti în piatra funerară cu obidă.<br /><br />- Alexă, Alexă, murmură ea şi simţi cum o ard lacrimile în gâtlej. De ce m-ai lăsat, Alexă? Pe ce m-ai dat, bărbate, pe trei pari de viţă de vie, şi aceia ai vecinului, Alexă? N-ai avea somn în vecii vecilor, om fără suflet ce eşti!<br /><br />Ploaia se înteţise între timp şi Paulina, care lucra tăcut, cu osârdie, alunecă în argila amorfă. Încercă să se prindă de gardul de fier care împrejmuia mormântul, însă căzu pe-o rână şi mâna îi intră până la cot în pământ. Tereza ţipă înspăimântată şi, în loc să ridice privirea la cerurile de la care nu mai aştepta de mult milă şi ajutor, se aruncă peste mormântul noroios, înfundându-şi obrazul în ţărână.<br /><br />- Pe mine ia-mă, Alexă, nu pe fată, răcni ea, trăgând cu disperare de mâna Paulinei.<br /><br />Timpul păru că se opreşte. Doar pentru o clipă, doar cât i-ar trebui unei adieri de vânt să stingă lumina firavă a unei lumânări. Apoi Paulina execută un salt curios şi ateriză în dreptul crucii de la intrarea cimitirului, acolo, unde strămoşii încrustaseră în piatră chipul Mântuitorului.<br /><br />Se ridică ameţită, căutând în jur după Tereza. Aceasta însă dispăruse de parcă ar fi înghiţit-o pământul. Şi nimeni n-o mai văzu vreodată.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />AlthernaTerra<br />Redactor: Bogdan Teodorescu<br />http://www.atsf.ro<br /><br />Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />Redactor: Duşan Baiski<br />http://http://www.hgwells.ro/<br /><br />Atelier KULT<br />Redactori: Bogdan Tudor Bucheru şi Cătălin Sandu<br />http://www.atelierkult.com/<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Curierul de seară<br />Redactor: Robert David<br />http://curierul.unicult.ro<br /><br />Editura Pygmalion<br />Redactor: Vlad Dercaci<br />http://www.pygmalion.ro<br /><br />Hinterland<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Fantasy Special<br />Redactor: Vlad Frăţilă<br />http://fantasy.lx.ro/<br /><br />Literatura şi artele imaginarului<br />Redactor: Marian Coman<br />http://www.imaginar.tk/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.netsf.org/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Pagina cronicarului<br />Redactor: Dan Rădulescu<br />http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br /><br />Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personală Dan Marius Sabău<br />http://www.dan-marius.ro/<br /><br />Pagina personală Sergiu Someşan<br />http://somesan.home.ro/<br /><br />Psycomix<br />Redactor: George Lupeanu<br />http://www.psycomix.dap.ro<br /><br />Romanian Top 10 SF<br />Redactor: Claudiu Oprea<br />http://ivyco.com/sf/<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />SFera<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sferaonline.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Pro-Scris nr. 01<br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 02<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 03-04<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 05-06<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 07-08<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 09-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />(16.12.2003 - 15.03.2004)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />(16.03.2004 - 27.06.2004)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />(28.06 - 16.10.2004)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />(17.10 - 19.12.2004)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />(20.12.2004 - 19.03.2005)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />(20.04.2005 - 30.06.2005) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />LISTA NEAGRĂ<br /><br /><br />Lista neagră pe care Cătălin şi Gyuri sunt, tot timpul, pe locurile 1 şi 2, aşteptând ziua când lista va fi măcar gri...<br /><br /><br />rEAliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br /><br /><br />aU CoLAboRaT:<br /><br />Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />Cătălin Constantinescu<br />Horia Dulvac<br />Simone Györfi<br />Michael Haulică<br />Ion Hobana<br />Robert Lazu<br />Mircea Opriţă<br />Viorel Pîrligras<br />Dan Popescu<br />Liviu Radu<br />Cornel Robu<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-MISIUNE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA?<br /><br /><br />La ora sumbră când pământul ştie:<br />va fi furtună - ţărmul l-am atins.<br />Şi, părăsit de soare, dinadins<br />am stat ca proorocul în pustie.<br /><br />O mare nemişcată şi căruntă<br />se-nvecina cu-un cer primejdios<br />şi ierburile se târau pe jos,<br />de vânturi încercând să se ascundă.<br /><br />Nisipul se răcea treptat sub mine<br />în palidul crepuscul mineral...<br />Poate nicicând n-am cunoscut un mal<br />mai dezolat, şi alge mai străine.<br /><br />Simţeam ameninţând ceva sălbatec.<br />M-am smuls şi am fugit. În urma mea<br />tărâmul maxilarele-şi mişca.<br />De-aş fi rămas, aş fi căzut ostatec.<br /><br />(Nina Cassian - Capcana)</death></o></m></m></files></romaniansf></escu_neamt>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-87630907552446505922014-07-12T11:40:00.000+03:002014-08-25T08:13:32.332+03:00Pro-Scris 1 (37-40) / 16 ianuarie 2006 (text only).<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br />
<br />
PRO-TEST<br />
Cătălin Ionescu - Pre-Car<br />
Györfi-Deák György - Pre-Stanţă<br />
<br />
PRO-EMINENŢE<br />
* Florin Manolescu<br />
Voicu Bugariu - O bună carte demodată<br />
Györfi-Deák György - SFertul şi întregul<br />
Mircea Opriţă - Florin Manolescu<br />
Daniel Vighi - Literatura S.F.<br />
* Cornel Robu<br />
Cătălin Ionescu - Centrul Labirintului<br />
* J.R.R. Tolkien<br />
Györfi-Deák György (Repet Ent) - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Enciclopedia Tolkien: Valar<br />
Györfi-Deák György - Enciclopedia Tolkien: Elfi<br />
J.R.R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii (4)<br />
* Jules Verne<br />
Györfi-Deák György - O posterioritate paradoxală (Lucian Boia)<br />
Györfi-Deák György - Mai mult decât carbonul (Steaua Sudului)<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Cristian Tamaş - Apariţii editoriale SF şi F 2005<br />
Györfi-Deák György - Colocviu SF la Budapesta (Galaktika 188)<br />
Cornel Secu - Clubul Helion<br />
Cătălin Ionescu - CPSF: o jumătate de veac<br />
Cătălin Ionescu - Fascinaţia Stargate<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Cătălin Constantinescu - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley (2)<br />
Horia Dulvac - Imaginar politic, expresie şi putere (2)<br />
Cornel Robu - Paradoxurile timpului în science-fiction (2)<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Györfi-Deák György - Înşelători şi înşelătorii (Liviu Radu)<br />
Mircea Opriţă - O cheie pentru camerele interzise (Florin Manolescu)<br />
Liviu Radu - Cărămizi (Jurnal de cititor)<br />
<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
Robert Lazu - Întoarcerea dragonului rătăcitor<br />
<br />
PRO-TON<br />
Györfi-Deák György - Fabulă<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
Link-uri alese<br />
Arhiva on-line<br />
Index de autori<br />
<br />
PRO-NUME<br />
Casetă tehnică<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
Va urma?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN LOC DE CUPRINS<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În sfârşit, a apărut şi acest Pro-Scris. Iniţial, lansarea lui fusese prevăzută pentru sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie, dar fiind prins cu alte treburi, Cătălin Ionescu a amânat-o pe noiembrie. Apoi în decembrie, ultimul termen Crăciunul, eventual sfârşitul lui 2005. N-a fost cea mai bună idee, pentru că e cea mai aglomerată perioadă din activitatea bibliotecarilor, aşa că, de această dată, am intrat la rândul meu în criză de timp. De unde pui că toate sărbătorile au picat în week-end, astfel încât nici n-am beneficiat de nişte zile libere suplimentare!<br />
<br />
Ne cerem scuze pentru întârzierea cu care au apărut o serie de materiale, multe dintre ele legate de diferite evenimente ce au rotunjit în 2005 un număr de ani. Credem că majoritatea lor îşi păstrează actualitatea şi vor prelungi astfel atmosfera sărbătorească la trecerea într-un an mai auster. Şi, rugând autorii să ne susţină şi în continuare, sperăm să ducem revista înainte cel puţin încă 5 ani de zile.<br />
<br />
Numărul, ca de obicei, a fost alcătuit astfel încât să respecte principiile teoretice enunţate în pagina intitulată „Pro-Teze”. Pro-Scris este o revistă deschisă, unde pot publica toţi cei interesaţi, dar nu acceptăm materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Ne bucurăm să publicăm şi textele celor care ne critică, mai ales dacă o fac obiectiv, întru folosul genului pe care-l îndrăgim. Ne plac polemicile principiale, menite să analizeze şi să discute diferite perspective, concepţii, idei literare. Respingem izbucnirile de orgoliu, vulgaritatea, tentativele de cult al personalităţii, rea-voinţa.<br />
<br />
Nu credem că, în aceste vremuri când ni se urează „să trăim bine”, anticipaţia românească ar avea parte de o soartă mai vitregă decât literatura în ansamblul ei. Desigur, au existat direcţii sterile, precum cyberpunk-ul, asasinat de calculatoarele care, în realitate, au evoluat mai repede decât în paginile romanelor SF, fapt care l-a îndemnat pe Cătălin Ionescu să scrie primul „Pro-Test”, un „Epitaf pentru cyberpunk” supra-intitulat „Pre-Car”. Györfi-Deák György îi ţine isonul, cu un editorial paralel, inspirat de năstruşnica idee a unui şef de penitenciar din România: „Pre-Stanţă”.<br />
<br />
În toamna anului 1980, criticul şi profesorul universitar Florin Manolescu a publicat „Literatura SF”, prima monografie critică românească dedicată science-fictionului. În prima parte a secţiunii intitulată „Pro-Eminenţe”, s-au adunat mai multe materiale menite să o analizeze. Într-un „Paradox” timişorean de atunci, am descoperit un prim articol, scris de Daniel Vighi: „Literatura S.F.”. După 25 de ani, Voicu Bugariu consideră că volumul reprezintă „O bună carte demodată”. În fragmentul reprodus din noua ediţie a „Anticipaţiei româneşti”, Mircea Opriţă remarcă: „edificiul teoretic, solid articulat, pe care Florin Manolescu l-a construit pentru gen din pură curiozitate intelectuală”, rod al unei căutări transformate pe neobservate într-o veritabilă iubire secretă. În „Sfertul şi întregul”, Györfi-Deák György a adunat o sumedenie de alte aprecieri fragmentare, menite să contureze impactul acestei lucrări asupra dezvoltării genului în România.<br />
<br />
Dacă Florin Manolescu a aşezat bazele interpretărilor critice, iar Mircea Opriţă le-a particularizat în cazul literaturii române, solidul edificiu analitic pe care se întemeiază şi strădaniile noastre a fost înălţat de Cornel Robu cu încă un etaj, dedicat studiului conceptului de „sublim”. Cătălin Ionescu a încercat „O cheie pentru science-fiction” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004) şi astfel a pătruns în „Centrul Labirintului” şi a descoperit că „a căuta science fiction-ul înseamnă a descoperi literatura; şi, prin extrapolare, a căuta literatura înseamnă a se regăsi pe sine”.<br />
<br />
În toamna anului 2005, a fost terminată munca de elaborare a primei enciclopedii Tolkien în limba română, cu 300 de termeni, realizată de un colectiv ce reuneşte cadre universitare şi simpli fani din mai multe regiuni ale ţării. „Pro-Scris” a publicat în anii trecuţi câteva dintre articolele redactate de Robert Lazu (Aragorn, Arborebărbos, Elrond şi Elros). Iată acum încă două fragmente: cel despre „Valari”, sintetizat de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi şi cel despre „Elfi”, întocmit de Györfi-Deák György. Secţiunea dedicată autorului care şi-a călăuzit eroii pe Pământul de Mijloc în lupta împotriva Stăpânului Inelelor mai cuprinde partea a patra din „Scrisorile de Crăciun ale tatii”, tradusă de Simone Györfi şi o nouă versiune, adăugită, a „Listei cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti”.<br />
<br />
În 24 martie 1905, Jules Verne şi-a încredinţat opera eternităţii, răstimp din care a trecut un prim secol. Cum istoricul Lucian Boia este şi un specialist în studiul imaginarului, a profitat de ocazie şi a scris o monografie atipică, „Jules Verne: paradoxurile unui mit”, publicată, aproape simultan, atât în Franţa cât şi la noi (Editura Humanitas, Bucureşti, 2005). Ea creionează „O posterioritate paradoxală”, cum consideră Györfi-Deák György. Secţiunea „Pro-Eminenţe” se încheie nostalgic cu articolul „Mai mult decât carbonul” de acelaşi autor, despre aventuroasa poveste din „Steaua Sudului” şi progresele înregistrate în fabricarea diamantelor artificiale.<br />
<br />
Secţiunea „Pro-File” debutează cu „Apariţiile editoriale SF şi F 2005”, înregistrate de Cristian Tamaş, cu prilejul vizitei la Târgul de carte Gaudeamus (23-27.11.2005). Tot în noiembrie, Institutul Cultural Român din capitala Ungariei a organizat un „Colocviu SF la Budapesta”, prilejuit de apariţia numărului 188 al revistei maghiare „Galaktika”, având în sumarul său mai multe povestiri româneşti de anticipaţie. La Timişoara, prestigiosul Club „Helion”, condus de Cornel Secu, şi-a reluat activitatea în noul sediu din vecinătatea Facultăţii de Mecanică.<br />
<br />
În 2005 s-au împlinit 50 de ani de la apariţia primului număr al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice, condusă de Adrian Rogoz şi editată de revista „Ştiinţă şi tehnică”. În studiul „CPSF: O jumătate de veac”, Cătălin Ionescu a încadrat evenimentul în epocă, o perioadă cu o istorie extrem de zbuciumată, marcată de moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin, crearea Tratatului de la Varşovia şi revoluţia maghiară din 1956.<br />
<br />
Dacă „Star Wars”, „Star Trek” şi serialele inspirate de ele şi-au trăit traiul şi şi-au mâncat mălaiul, intrând în istoria genului, la orizont se ridică acum o constelaţie de seriale generată de un alt film de succes, care a reuşit să-i grupeze pe împătimiţii de la noi într-o comunitate puternică, entuziastă şi activă. Despre ceea ce se află dincolo şi dincoace de Porţile Stelare, scrie Cătălin Ionescu în „Fascinaţia Stargate”.<br />
<br />
Secţiunea „Pro-Puneri” continuă trei materiale ample, începute în numărul anterior: „Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley”, un fragment din volumul lui Cătălin Constantinescu (Paradigme literare ale utopiei, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004); „Imaginar politic, expresie şi putere” de Horia Dulvac, articol preluat din volumul „Discursuri şi părţi” (Editura Aius, Craiova, 2005); „Paradoxurile timpului în science-fiction” de Cornel Robu, un studiu inedit, care n-a încăput în spaţiul tipografic fatalmente limitat al volumului „O cheie pentru science-fiction”.<br />
<br />
Ultimele apariţii editoriale sunt discutate în cadrul rubricii „Pro-Poziţii”. În „Înşelători şi înşelătorii”, Györfi-Deák György prezintă studiul „Manipularea maselor” de Liviu Radu, publicat la o editură care, din păcate, „nu pune probleme, ci le rezolvă” (Cartea de buzunar). Profitând de prilejul festiv al aniversării unui sfert de veac de la apariţia „Literaturii SF”, Mircea Opriţă reia studiul volumului de povestiri publicat de Florin Manolescu şi-i conferă o nouă finalitate: „O cheie pentru camerele interzise”. Liviu Radu îşi continuă „Jurnalul de cititor”, aplecându-se asupra unor veritabile „Cărămizi”, volume cu un număr uimitor de pagini, de dimensiuni impresionante, apărute în ultima perioadă la diferite edituri.<br />
<br />
Dacă e să ne luăm după ce publică în ultima vreme, Robert Lazu pune ceva la cale. După articolul „J.R.R. Tolkien şi dragonii”, apărut în „Adevărul literar şi artistic” din 15 noiembrie 2005, rubrica „Pro-Gresii” găzduieşte o nouă incursiune în bestiariul medieval, pornind pe urmele unui documentar difuzat de canalul Discovery: „Întoarcerea dragonului rătăcitor”.<br />
<br />
Electronul ce orbitează de unul singur (din cauza principiului de excluziune al lui Wolfgang Pauli?) pe orbita secţiunii „Pro-Ton” este o „Fabulă” semnată de Györfi-Deák György.<br />
<br />
Realizatorii Pro-Scris au navigat pe valurile etern mişcătoare ale internetului şi au poposit în rada unui port numit Pro-Porţie. Aici, protejaţi de furtuni şi atacuri piratereşti, au marcat o serie de repere pe harta unor Link-uri alese. Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi Arhiva on-line pusă la dispoziţia lor. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi să vadă cine a semnat în această revistă, a fost alcătuit un Index de autori.<br />
<br />
Componenţa redacţiei vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume.<br />
<br />
Nu este o taină că redactorii „Pro-Scris” îndrăgesc poezia lui Vasile Voiculescu. De această dată, în pragul despărţirii de cititori, întrebarea „Va urma?" este rostită de „Arhitectul”.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRINCIPIILE TEORETICE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />
Noul mirror al revistei Pro-Scris este http://proscris.50webs.com<br />
Este funcţional şi mirror-ul http://proscris.atspace.com - dar acest site nu este întodeauna vizibil din reţelele româneşti de internet.<br />
A redevenit funcţional şi vechiul mirror al revistei Pro-Scris, http://proscris.web1000.com - cum însă conducerea reţelei Web1000 a renunţat la politica "zero-adds" (şi există şi alte dificultăţi tehnice ale arhivei on-line) acest site nu este suportat oficial de revista Pro-Scris.<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-CAR<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Nu sunt şi, în ciuda unor păreri contrare, nu am fost niciodată un fan cyberpunk.<br />
Am devorat totuşi pe nerăsuflate „Neuromancer” al lui William Gibson şi mi-am spus în sinea mea că cyberpunk-ul s-a născut şi a murit odată cu acest volum – şi nu am fost singurul care a gândit la fel...<br />
Bruce Bethke - Sfarsitul joculuiMi-a căzut de curând în mână „Sfârşitul jocului”, de Bruce Bethke (titlu original „Headcrash”, 1995 traducere în limba română de Mihai-Dan Pavelescu la Ed. Nemira, 1999).<br />
Spre relativa mea surprindere freelancerul Bethke afirmă răspicat pe internet (http://www.spedro.com/nfc_cp.html) că el este cel care a introdus termenul de cyberpunk în science fiction (are însă grijă să sublinieze că subgenul cyberpunk îl are ca „tată” pe William Gibson).<br />
Ceea ce m-a frapat a fost însă auto-persiflarea cyberpunk-iştilor de către Bethke.<br />
<br />
«Originile termenului cyberpunk pot fi urmărite până cel puţin în anii 1980, dacă nu şi mai devreme. Întrucât acum este anul 2005 a sosit poate momentul să admitem despre cyberpunk că nu mai constituie o imagine radicală despre viitor, ci mai degrabă o etichetă de piaţă şi, mai important, o modă, extrem de strictă în felul ei ca şi costumul albastru şi pantofii cu găurele ai IBM-ului ori cu stilul tocă-plus-morişti de la Hewlett-Apple.<br />
Ţinând cont de acest aspect, parametrii stilului cyberpunk pot fi uşor sintetizaţi:<br />
1. Nonconformism social, exprimat prin coafuri neobişnuite.<br />
2. Conştientizare tehnologică, exprimată prin perforările capului şi implanturile de proteze.<br />
3. Prostie îmbufnată, exprimată prin popularitatea renăscută a drogurilor psihedelice.<br />
4. Dispreţ făţiş, exprimat prin muzica de consum şi audio personal.»<br />
<br />
Parodia însă e dusă la extrem câteva zeci de pagini mai târziu:<br />
<br />
«Ah, nu, Max, m-a avertizat DON_MAC, orice s-ar întâmpla nu vrei să intri acolo. Locul este plin de tineri fără viaţă socială, fără viaţă sexuală şi fără speranţa de a se muta vreodată din demisolurile mamelor lor. Ei sunt indivizi care se înţeleg mai bine cu hardware-ul decât cu oamenii, care continuă să construiască şi să lanseze rachetomodele şi care vin la premiera tuturor noilor filme science fiction. Lăbari şi rataţi definitiv, care se autoamăgesc cu vise mesianice în care, într-o bună zi, se vor răzbuna pe lume, folosind talente aproape magice de informaticieni, dar care, în realitate, folosesc Net-ul doar pentru a participa la forumul scatofil şi a transfera câteva imagini dezgustătoare. Ştii şi tu, cyberpunks.»<br />
<br />
Ce s-a întâmplat de fapt cu cyberpunk-ul? Mai nimic, s-a dovedit a fi doar o direcţie, să spunem nerealistă, a science fiction-ului. Desigur, apropierea termenilor „realist” şi „science-fiction” pare, în cel mai bun caz, paradoxală. Totuşi realitatea a fost, supremă jignire, departe de visurile cyberpunk. Internetul nu s-a transformat defel în acea autostradă informaţională în care se înghesuie şi să-şi măsoare forţele, cot la cot, marile corporaţii, sistemele militare şi hackerii de rând sau de elită, camuflaţi în avataruri sofisticate. Realitatea virtuală, calul de bătaie al multor scrieri science fiction a rămas foarte departe de visurile împătimiţilor – nici măcar relativ ieftinii ochelari 3d nu au reuşit să se impună pe piaţă.<br />
Citind anul trecut romanul lui Bethke, a cărui acţiune este plasată exact în 2005 am fost frapat de mulţimea de pasaje şi descrieri ce par, în cel mai bun caz, puerile...<br />
<br />
Cyberpunk-ul ne-a mai învăţat însă o lecţie. Science-fiction-ul anilor 90 din România, şi în special ceea ce am numit în mai multe rânduri Generaţia Jurnalul SF, a încercat o, iertată fie-mi expresia, o cyberpunk-izare forţată a genului. Desigur, existenţa unui program de gen manifest al unei reviste nu poate fi decât lăudabilă. Mai mult, au fost şi scrieri apărute care, într-adevăr s-au situat de partea literaturii, sau care măcar au avut meritul unor experimente literare. Totuşi, per total, mişcarea a eşuat în ambiţiile sale, şi pentru că anume simboluri vehiculate au fost complet rupte de realitatea românească. O realitate departe, foarte departe de standardele tehnologice – şi semnificaţiile sociale ale acestora – de peste ocean.<br />
La urma urmei, judecând din unghiul îngust al propriei experienţe de viaţă, prima mea conexiune de internet de acasă a fost realizată (pe un modem de 14400) la sfîrşitul anului 1999 (în Ploieşti), deci aproximativ în urmă cu 6 ani. Conexiunea de „mare” viteză, cablul TV, a apărut cam de 6 luni. Nu există mari isprăvi ale hackerilor români (nu îmi amintesc acum decât de virusul „Jos Iliescu” şi „Antimanele”, care sunt, în branşă, „realizări” mediocre). Nu există, de fapt, o cultură - nici măcar o subcultură! - informatică in România. Mai mult, în ciuda unor aşa zise eforturi guvernamentale de a promova internetul, impresia generală este contrarie: mult-mediatizatul Rom-Telecom, de pildă, a practicat tarife prohibitive la net-ul de tip dial-up, focalizându-se cu îndărătnicie pe o învechită şi exorbitant de scumpă soluţie ISDN, abia de foarte curând DSL-ul fiind adoptat de telefonia naţională, dar şi acesta la tarife peste cele practicate de firmele particulare; Societatea Romînă de Radio a distrus de puţină vreme postul România Tineret „expediindu-l” pe internet. Exact aşa cum punctează ironic Bethke, majoritatea utilizatorilor de net se pierde în forumuri şi chat-uri şi, mai nou, în blog-uri care pot fi definite eufemistic „bătătoare de apă în piuă”.<br />
Nu există, de fapt, nici mari isprăvi ale hackerilor internaţionali: „scăpări” ale unor filme faimoase pe net (prin piratarea dvd-urilor promoţionale sau prin copii de proastă calitate a filmelor în sala de cinematograf), câteva softuri faimoase în care s-au găsit breşe de securitate. De altfel, apropo de software, există politici clare ale marilor companii de producătoare de software scump, de a „închide ochii” la piratarea produselor proprii, pentru a deveni extrem de populare şi a cuceri astfel piaţa (pentru că grosul plăţilor vine oricum de la companiile care utilizează aceste soft-uri, nu de la utilizatorii individuali). Aparent, viruşii au fost mai spectaculoşi, numai că şi în acest domeniu nu este foarte clar care este aportul particularilor (nu e cazul să intrăm acum în terminologia „hacker”, „cracker”, etc.) şi al companiilor care se ocupa cu software antivirus. Oricum, viruşii cei mai ambiţioşi care au făcut, se pare, mai multă publicitate decât pagube (am putea enumera „CIH” sau „I Love You”). Cam puţin din punctul de vedere al unui cyberpunk-ist...<br />
<br />
Şi atunci, s-ar putea naşte o întrebare legitimă. Dacă cyberpunk-ul american şi-a avut momentul (/momentele) de glorie, ce a rămas în urma cyberpunk-ul românesc? A meritat, fie şi dintr-un punct partizan de vedere? Răspunsul cel mai ponderat ar fi, şi da şi nu. Da, pentru că Jurnalul SF, cu tarele lui, a fost cel mai reuşit experiment în publicistica sf de după 1989 – trebuie menţionat că au mai existat şi alte publicaţii interesante, dar care nu au avut parte de o difuzare la nivel naţional. Nu, pentru că duşi de val, scriitorii au refuzat cu obstinenţă să vadă că simbolurile importate din science-fiction-ul american (cowboy-ul de consolă sau motocicleta ca simbol al libertăţii) nu au fost defel atractive pentru consumatorul mediu român. Mai mult, în faţa refuzului sau fie şi numai indiferenţei main-stream-ului, cyberpunk-ul s-a „refugiat” într-un soi de turn de fildeş cu circuit închis. De altfel, acuza cea mai „gravă” care s-ar putea aduce cyberpunk-ului românesc – şi, prin extrapolare, science fiction-ului românesc – este tocmai „construirea” cu migală (care altminteri ar fi fost benefică în alte direcţii) a unei societăţi închise. O societate care, la nivel microscosmic, desigur, nu priveşte defel spre un viitor de fuziune, de deschidere, ci mai degrabă pare interesată de promovarea intereselor narcisiste ale unor mărunte personalităţi de circumstanţă, urmând, să presupunem că involuntar, modelele comuniste de la jumătatea secolului trecut.<br />
<br />
Dar, pentru a fi fair-play, ar trebui să recunoaştem că frica de viitor (elementul de bază al unei societăţi închise) este un jalon stabil în societatea românească şi că, la urma urmei, science-fiction-ul aplică la nivel de „microcosmos” reflexele apărute în „macrocosmos”.<br />
Mai mult, se poate afirma cu relativă certitudine că science fiction-ul românesc se reorientează – şi că domeniul vizat este cel al fantasticului. Şi lucrul acesta este, în sine, lăudabil. Poate că era şi mai bine să se fi învăţat şi lecţiile cyberpunk-izării forţate a science fiction-ului, dar într-o societate în care cele mai mari rating-uri la revelion le fac televiziunile care transmit manele, ar fi absurd să ai asemenea pretenţii.<br />
Este însă păcat că unul dintre genurile literare preocupate în mod direct de viitor – science fiction-ul – să fie atât de puţin receptiv la viitorul „cetăţii” şi deci la problemele reale ale societăţii.<br />
<br />
Şi poate că cel mai potrivit epitaf al genului este:<br />
Aici zace cyberpunk-ul, care a fost ucis mişeleşte de computerele care au evoluat mai repede în realitate decât în paginile volumelor sale. Vai vouă, scriitorilor de science fiction, care cedaţi în apriga încleştare cu viitorul!...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-STANŢĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Anul trecut, cu toată beteala statisticilor, am resimţit mult mai puternic efectele violenţei decât altădată. Sentimentul nu m-a părăsit nici în Anul Nou. În fiecare zi, de dimineaţă, când vin la slujbă, văd cerceveaua de la gratiile din faţa intrării în bibliotecă, ruptă de hoţii care au forţat-o ca să fure nişte microprocesoare Pentium I şi un pumn de memorii de 4 megabytes din calculatoare, componente fără nici o valoare pe piaţă. Grăbindu-se să deşurubeze subansamblurile, au aruncat carcasele metalice cât colo şi au călcat peste ele, deformându-le, făcându-le inutilizabile. Spargerea s-a petrecut chiar în noaptea de Sfântul Andrei, când au mai fost jefuite biserica „veche”, casa de cultură şi discoteca din Jibou.<br />
<br />
2005 a rămas marcat de numeroase evenimente sângeroase. De Sântă Mărie, o româncă l-a înjunghiat pe Fratele Roger din Taizé (Franţa), un promotor al ecumenismului, chiar în timpul slujbei bisericeşti. În octombrie a fost împuşcat în legitimă apărare primul hoţ surprins asupra faptei de către proprietar. Europa a fost incendiată de revoltele musulmanilor şi tinerilor de culoare din suburbii. Poliţiştii turci au năvălit cu bastoanele peste profesorii aflaţi în grevă (ai noştri au scăpat uşor, cu nişte promisiuni). În decembrie, un recidivist a atacat o elevă într-o şcoală din centrul Bucureştilor, chiar în biroul directorului, iar doi beţivi rămaşi fără parale au răpit-o şi au tâlhărit-o pe fata unui vicepremier.<br />
<br />
Teama şi nesiguranţa începuseră să mă strângă ca o cămaşă a lui Nessus, când deunăzi am accesat pagina de web a săptămânalului Agenda din Timişoara şi am citit articolul lui Lucian Sava despre ultima modă în penitenciarul de maximă securitate care l-a găzduit şi pe Miron Cosma. Preocupat de susţinerea unui bun moral în rândul deţinuţilor, comandantul închisorii de pe strada Popa Şapcă din capitala bănăţeană a angajat experţi de la Politehnică şi Universitatea de Vest, ca să stabilească care ar fi cele mai potrivite culori pentru materialul de zeghe, pentru vopsirea gratiilor şi zugrăvirea pereţilor din celule.<br />
<br />
În nici un caz roşul, care stimulează agresivitatea; nici negrul, pentru că deprimă. Poate liniştitorul verde, ori strălucitorul galben, ori portocaliul aflat acum la putere? Cine ştie? Oricare vor fi concluziile oamenilor de ştiinţă, e pentru prima oară când în România se face un astfel de studiu pentru „o colectivitate închisă”, cu scopul de a diminua violenţa în rândul celor de după gratii, de a facilita reintegrarea deţinuţilor după ispăşirea pedepsei şi, nu în ultimul rând, pentru a-i educa pe cei care n-au avut şansa de a învăţa cât timp au fost copiii nimănui şi feciorii ploii.<br />
<br />
Mi-am zis, uite o idee bună, ar trebui înaintată la guvern. Un studiu similar ar trebui făcut şi pentru a găsi nuanţa menită să-i energizeze pe cei din Administraţie, să sublinieze truda legiuitorilor din Parlament, să limpezească nedreptăţile din Justiţie, să camufleze peticele din uniformele soldaţilor, să evidenţieze şcolile şi cultura, să ridice de pe butuci o economie falimentară, să readucă culoarea şi zâmbetul pe obrajii cetăţenilor, să aprindă flacăra speranţei în ochii lor.<br />
<br />
De la întoarcerea activiştilor de partid din decembrie 1989 până în prezent, România a testat toate licăririle curcubeului politic: roşul neocapitalismului multilateral subdezvoltat, roz-bonbonul guvernului Petre Roman, portocaliul colacului de salvare, galbenul ţărănist cu ochiul străpuns de săgeţile liberale, verdele frate cu jaful în codru şi cu România Mare, albastrul de pesede, negrul republicii minereşti şi al tunelului fără de luminiţă.<br />
<br />
În loc să contureze un portret al succesului în viaţă sau un peisaj al bunăstării, la noi culorile s-au amestecat într-o scală de cenuşiuri cotidiene. Indiferent de anotimp, predomină fumuriul: impozitul pe tot ce iese din hornurile de la punctele termice de cartier sau de la centralele de apartament, taxa pe ţevile de eşapament, acciza pe tona de scrum tabagic, dijma pe pulberea ce acoperă gropile din şosele, birul pe surul pereţilor de beton, vama pe cenuşa răbdărilor fripte.<br />
<br />
Policromia a rămas doar un atribut al afişelor electorale. Ca să-şi împrospăteze paleta sufletească, tot mai mulţi români pleacă peste hotare: să recolteze portocale, la cules de căpşune, să scuture măslinii, să copilească roşiile turceşti, să spele vase în azurul de Mediterana, să tundă peluzele cu trifoi irlandez, să soarbă auriul siropului de arţar canadian.<br />
<br />
În rest, zile triste şi monotone. Iar de Crăciun şi Anul Nou se puşcă, cerul sărbătorii e plin de artificii şi nu se mai colindă cu steaua, sorcova sau capra, ci cu cioara vopsită.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: FLORIN MANOLESCU<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O BUNĂ CARTE DEMODATĂ<br />
<br />
Voicu Bugariu<br />
<br />
<br />
Anumiţi autori/amatori români de literatură SF din ultimii ani nu mai sunt preocupaţi de (non)apartenenţa textelor lor preferate la literatură. Prevalându-se inclusiv de relativa eclipsă a ideii tradiţionale de literatură artistică, resimţită în ultimii ani, ei constată că marea literatură şi marele scriitor tind să devină nişte concepte desuete. Această situaţie, consideră ei, s-ar explica prin industrializarea divertismentului, dar şi prin pierderea de prestigiu a intelectualului, în general. Acesta din urmă este tot mai mult înlocuit de expertul în mărfuri culturale vandabile.<br />
<br />
Pasionaţi de Internet, respectivii absolutizează preferinţa pentru antiliteratură, contradictorie la amatorii tradiţionali de literatură SF. Ei renunţă în mod făţiş la discuţiile despre literaritate. Un exemplu este cartea lui Ion Manolescu (Videologia. O teorie tehnoculturală a imaginii globale, Polirom, 2003), unde câteva cărţi româneşti de literatură SF sunt comentate fără referiri la literaritate. Dacă această optică va deveni dominantă, cărţile semnate de Mircea Opriţă (Anticipaţia românească – un capitol de istorie literară -. Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Viitorul Românesc, 2003) şi Cornel Robu (O cheie pentru science-fiction, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004) vor acuza un anumit „anacronism”.<br />
<br />
Cartea lui Florin Manolescu (Literatura S.F., Editura Univers, Buc., 1980), în schimb, a apărut la timp. Dovada este că a făcut şcoală, fiind citată cu religiozitate ani de-a rândul de către sefiştii români.<br />
<br />
O explicaţie a acestui succes este profesionalismul autorului. A doua, aşteptările sefiştilor români, setea acestora de a-şi argumenta plauzibil o identitate culturală distinctă.<br />
<br />
Florin Manolescu a introdus în discuţiile româneşti despre literatura SF generosul raport de 90% - 10%:<br />
<br />
<br />
„Într-o proporţie de aproximativ 90%, literatura S.F. este o literatură populară (numită şi literatură de consum, paraliteratură sau Trivialliteratur), cu o valoare estetică şi de cunoaştere foarte redusă.”<br />
<br />
<br />
O afirmaţie interesantă, dar rămasă fără urmări în Literatura S.F. Teoreticianul n-a descoperit un criteriu original de departajare a celor două categorii de sefeuri, indiferent faţă de valoarea literară. Unele afirmaţii ale sale, de tipul:<br />
<br />
<br />
„... literatura S.F., obiectul de cult al fanilor, este literatură pe o cale proprie”<br />
<br />
<br />
sau<br />
<br />
<br />
„... S.F.-ul exigent şi grav reprezintă o literatură a celor mai importante probleme ale omului, ca specie, o literatură vie, aflată din punct de vedere al semnificaţiei umane, cu un pas înaintea literaturii de azi.”<br />
<br />
<br />
nu conţin vreo metodă originală de valorizare, independentă de căutarea literarităţii. Aşa stând lucrurile, cartea lui Florin Manolescu rămâne o meritorie cercetare de tematologie. Sub aparenţa obiectivităţii ea este dominată discret, de „dogma” sefistă. Literatura S.F. lansează, în plus, proiectul utopic al „invaziei” sefiste în literatură:<br />
<br />
<br />
„... pentru a deveni o literatură matură, orice S.F. trebuie să îndeplinească două condiţiuni:<br />
- Să devină conştient de propria lui tradiţie.<br />
- Să pătrundă în conştiinţa criticii şi a istoriei generale a unei literaturi.”<br />
<br />
<br />
Problema este că în istoria literaturii se poate pătrunde numai ca literatură, nu şi ca literatură SF. Mânat de preferinţa sa necondiţionată de lectură, de „dogmă”, teoreticianul neglijează acest aspect esenţial.<br />
<br />
Posteritatea ideilor din cartea lui Florin Manolescu pare aproape încheiată. Mâhnirea „clasică” a sefiştilor români faţă de indiferenţa criticilor literari s-a estompat şi tinde să dispară. Nu ne primesc în literatură? Ei şi? În acest fel par a gândi ei.<br />
<br />
În această situaţie, Literatura S.F. pătrunde în categoria cărţilor bune, dar demodate.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Florin Manolescu - Literatura S.F.<br />
Editura Univers, Bucureşti, 1980<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SFERTUL ŞI ÎNTREGUL<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
„Am citit în adolescenţă, ca optzeci de elevi dintr-o sută, cărţi de literatură S.F., şi îmi amintesc chiar de vremurile în care aşteptam cu înfrigurare să intru în posesia ultimului număr din colecţia editată de revista «Ştiinţă şi tehnică»...”<br />
<br />
<br />
Această frază sună ca un început de roman autobiografic, totuşi o întâlnim în capul unui studiu critic cât se poate de serios, prima monografie dedicată literaturii science-fiction din România - o abordare academică, riguroasă, atât din punct de vedere teoretic cât şi istoriografic. Cu prilejul apariţiei, iubitorii genului au jubilat îndelung, deoarece era o lucrare trebuincioasă şi utilă, de unde pui cinstea de a fi apărut la o editură „serioasă” ca Editura Univers.<br />
<br />
Cartea a fost o surpriză, din toate punctele de vedere. În ciuda faptului că fandomul începuse să capete o pondere semnificativă, vremurile se înăspreau. Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice” îşi încetase apariţia cu câţiva ani în urmă. Apariţiile din colecţia „Fantastic Club” de la Editura Albatros se răriseră considerabil. Însăşi Editura Univers îşi continua colecţia de romane SF în ritmul anul şi volumul. Unii autori aleseseră „libertatea” (rămăseseră în Occident) şi fuseseră scoşi de pe rafturile librăriilor şi bibliotecilor. Iar până la apariţia Almanahului Anticipaţia vor trece încă doi ani.<br />
<br />
În această beznă culturală, „Literatura S.F.” a apărut în deplina-i strălucire, ca o stea a speranţei, menită să-i călăuzească pe ucenicii vrăjitori în căutările lor, să le vegheze devenirea şi să-i încurajeze. Demersul lui Florin Manolescu a jalonat cu precizie graniţa dintre literar şi pulp-fiction (produse de consum), a transpus în termeni inteligibili inscripţiile de pe „New Maps of Hell” al lui Kingsley Amis, a descris minuţios speciile, temele, personajele tematice întâlnite pe teritoriul fantasticului ştiinţific.<br />
<br />
Să fi făcut numai atât şi tot ar fi fost îndeajuns. Dar criticul cel îndrăgostit de Caragiale, deci un bun cunoscător al patimilor hărăzite celor meniţi să fie răstigniţi pe Golgota literară, a îndrăznit ceva ce nu prea multă lume a încercat: a dedicat un capitol întreg, de aproape 100 de pagini, „S.F.-ului în România”. El îşi motivează astfel cutezanţa:<br />
<br />
<br />
„Sunt scriitori care consideră S.F.-ul ca fiind literatura centrală a epocii noastre. Oricâtă exagerare ar conţine această afirmaţie, prin vârfurile ei, literatura S.F. este o literatură profund umană, o artă mai degrabă a celor de jos, care speră, decât a celor de sus, penttru care lumea ar trebui să rămână neschimbată, un senzor al epocii în care trăim, ca şi poezia sau romanul din literatura obişnuită.”<br />
<br />
<br />
„Literatura S.F.” a îndreptat lungile dispute (universitare, revuistice sau cenacliere) despre problematica specifică acestui gen literar pe noi făgaşe, a stârnit comentarii, replici, completări. Cele mai valoroase intervenţii au trecut în pagina tipărită, în fanzine, buletine critice sau secţiunea critică a Almanahurilor Anticipaţia. Lucian Ionică făcea următoarea observaţie în „Natura literaturii S.F. Contribuţii şi poziţii teoretice româneşti”, articol publicat în fanzinul „Paradox '85”:<br />
<br />
<br />
„A treia direcţie în înţelegerea naturii particulare a literaturii S.F. încearcă, după cum spuneam, o sinteză ce delimitează un spaţiu literar. Contururile sale diferă de la autor la autor. [...] Florin Manolescu afirmă că sinteza a fost deja realizată în actul literar S.F. şi poate fi descoperită în lucrările genului: «Urmărind să concilieze două atitudini specifice unor sisteme diferite de valori (atitudinea ştiinţifică şi atitudinea estetică) literatura S.F. a fost nevoită, în chip firesc, să-şi compună o personalitate lexicală nouă şi un număr de teme, specii, personaje, obiecte şi procedee literare proprii, încadrate într-un context narativ diferit de acela al literaturii mainstream».”<br />
<br />
<br />
De-a lungul timpului, volumul s-a transformat într-un etalon, într-o ştachetă înălţată la un nivel pe care numai cei mai bine pregătiţi atleţi ai momentului o pot depăşi. Scriitorul Mircea Opriţă scria despre o carte ignorată de fani, dar premiată de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti:<br />
<br />
<br />
„«Science Fiction. Definiţii, Origini, Fondatori» a lui Mircea Naidin nu răspunde decât în parte proiectului stabilit de autor ca bază teoretică şi tactică pentru cursul său de S.F.. Şi asta nu din cauză că reprezintă doar primul volum dintr-o trilogie, permiţându-ne să presupunem că alte subiecte importante pentru gen îşi aşteaptă tratarea şi rândul la publicare. Am în vedere, însă, felul în care se prezintă materialul deja redactat. Un material ce angajează probleme esenţiale, precum identitatea literaturii S.F., definiţiile de aproximare a teritoriului şi conţinutului său specific, originea controversată a fenomenului, relaţia ştiinţei şi imaginarului „ştiinţific” cu diverse aspecte ale civilizaţiei şi psihologiei umane în dezvoltarea lor istorică, din Renaştere încoace. Sunt elemente de teorie a genului, în fond „provocări” pe care un exeget temeinic simte nevoia să le înfrunte. Florin Manolescu a făcut-o odinioară, în Literatura S.F..” („Pledoarie ex cathedra”, NetS.F..org, 29.11.2004)<br />
<br />
<br />
Recent, semnalând apariţia monografiei critice a lui Cornel Robu, „O cheie pentru science-fiction”, Mircea Opriţă revenea asupra monografiei lui Florin Manolescu şi preciza:<br />
<br />
<br />
„Literatura S.F.” a reprezentat la apariţie „un veritabil manual al genului, prin ţinută academică, prin exactitatea demonstraţiilor şi prin concizia expunerii. (...) Lucrarea îşi păstrează până astăzi, nealterate, trăsăturile, valabilitatea şi interesul, inclusiv acel caracter de «manual», deloc inconfortabil pentru un critic şi teoretician de formaţie şi structură universitare.” („Un tratat despre S.F.”, Pro-Scris 2/ 2005.)<br />
<br />
<br />
E o concluzie la care subscriu întru totul.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Florin Manolescu - Literatura S.F.<br />
Editura Univers, Bucureşti, 1980<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
FLORIN MANOLESCU<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
Cu un argument psihologic (împrumutat din Jung) reconfirmă Florin Manolescu (n. 1943) îndreptăţirea morală a SF-ului şi, prin ricoşeu, justifică propriul său interes în exegeza domeniului. Întrucât fiecare epocă şi-a creat literatura menită să răspundă unei nevoi psihologice specifice – romanul cavaleresc în Evul Mediu, utopia în Renaştere, literatura călătoriilor geografice în secolul al XIX-lea etc. – anticipaţia pătrunde în chip firesc în arenă, chemată de spiritul carateristic timpului nostru. Fără să facă el însuşi sociologie culturală, criticul dă totuşi o fundamentare teoretică simpatiei mai sus pomenite pentru un public specializat şi lectura sa convenţională. Cititorul nu e un element abstract, iar mulţimea umană rămâne mereu departe de soluţia fantezistă a unităţii de gusturi şi de preferinţe. Prin urmare, pe lângă cei ce frecventează cu folos literatura „generală”, trebuie admisă existenţa unui public destul de numeros care nu primeşte din zona curentului principal răspunsuri la întrebările ce-l frământă. În acest ultim caz, SF-ul apare ca o rezolvare optimă (dacă nu şi unică) pentru reflexul în literar al unei stringente necesităţi psihologice, purtând marca distinctivă a secolului al XX-lea. Un astfel de obiectiv, crede criticul, merită până şi sacrificiul unei pledoarii în „apărarea” anticipaţiei comune, de serie şi de fundal. Cu remarcabila sa capacitate speculativă, e gata să antreneze în acest sens şi cuvenitele argumente estetice. Deşi pare greu de crezut că, la nivelul cel mai de jos al materiei discutate, o mutare a centrului de greutate al analizei din sociologie şi psihologie în estetic ar avea ceva de câştigat.<br />
<br />
Volumul Literatura SF (1980) reprezintă, la noi, prima sinteză teoretică de amploare, în care genul tinde să fie tratat, cel puţin ca problematică, exhaustiv. Denumirea şi definiţia domeniului, istoria lui încă discutabilă, sistemul de relaţii (cu ştiinţa, cu fantasticul, cu basmul), speciile (opera spaţială, contrautopia, fantezia eroică, ucronia şi ficţiunea politică, romanul poliţist cu subiect sau tentă SF), temele (călătoria interplanetară, sfârşitul lumii, războiul cosmic, Atlantida şi lumile ascunse, universul paralel, călătoria în timp şi chirurgia temporală), planetele fundamentale, apoi personajele „tematice” (savantul, geniul rău, supereroul şi suberoul, homo futurus, roboţii, androizii, mutanţii, extratereştrii) şi, în sfârşit, obiectele SF: despre toate acestea s-a mai scris şi înainte. Au fost pomenite când şi când, iar unele subiecte s-au dezvoltat în studii speciale. Idei unanim acceptabile ori intens controversate s-au însămânţat pe traseu. Niciodată, însă, până la cartea lui Florin Manolescu, n-am avut lucrarea de teorie cu aspect monografic, „manualul” genului. Literatura SF reuneşte temele într-o structură unitară, sub semnul erudiţiei şi al rigorii. Caracterizări mai vechi ale lui Mircea Iorgulescu i se aplică perfect, dovedindu-şi încă o dată validitatea: în ciuda riscurilor înfruntate de orice construcţie masivă, sistematică, de tip academic, scrierea este de fapt „eseistică elegantă şi precisă, în care fineţea disociativă şi expresia de o graţioasă naturaleţe feresc de ariditate şi didacticism”. Autorul are, în plus, abilitatea de a-şi „alege căi întotdeauna surprinzătoare prin inedit spre a demonstra trăinicia unui adevăr cunoscut.”<br />
<br />
E un mod de a spune că o teorie a SF-ului nu poate fi, astăzi, atât de originală încât să nu ţină seama de contribuţiile în domeniu ale lui Michel Butor, Henri Baudin, Kingsley Amis, Brian W. Aldiss ş. a.; dar poate deveni interesantă printr-un mod personal de punere în ecuaţie a unor date generale, considerate drept provocări ale inteligenţei. Când afirmă că la Jules Verne precizia relatărilor şi mulţimea informaţiilor „dau impresia că totul a fost trecut printr-un imens ochi de inginer”, nu adevărul rostit surprinde, ci expresivitatea pe deplin convingătoare a imaginii care-l sintetizează. Asemenea mostre de fericită reformulare a unor idei plutitoare în aerul suprasaturat al anticipaţiei se pot extrage de pretutindeni. Iată câteva exemple, angajate în clasica dezbatere a relaţiei dintre ştiinţă şi SF:<br />
<br />
<br />
„Prin vulgarizare, literatura SF tinde să-şi anuleze identitatea, ca literatură, pierzându-se în «ştiinţă». Prin extrapolare, ea îşi extinde domeniul până la graniţa cu fantasticul, fiind mereu la un pas de a trece peste ea.”<br />
<br />
„Oricâte exemple s-ar da şi oricâte excepţii ar fi invocate, nu noutatea absolută a unei anticipaţii şi nici analiza ei tehnică, în detalii, determină valoarea unui text SF. Dacă lucrurile s-ar petrece aşa, atunci un fapt extraliterar ar fi decisiv pentru importanţa unui gen, ca literatură, şi dintr-o analiză a valorilor, a semnificaţiilor şi a tehnicilor literare, critica SF s-ar transforma într-un inventar de «descoperiri» şi de «invenţii».”<br />
<br />
„Literatura SF nu se substituie ştiinţei, ea nu inventează şi nici nu descoperă aparate, planete noi sau legi. În schimb, literatura SF exprimă speranţa omului că toate aceste lucruri pot fi realizate şi, ceea ce este mai important, făcând recurs la ştiinţă, ea descoperă o situaţie existenţială nouă, în care omul este din ce în ce mai implicat.”<br />
<br />
<br />
Nuanţările, prezente mereu în această savantă teoretizare a domeniului, nu exclud critica de opinie. Discutând „complexul originilor”, de care suferă o parte din istoricii genului, Florin Manolescu reuşeşte să spulbere dintr-o singură trăsătură de condei mult trâmbiţata listă a lui Jacques van Herp, de precursori greci şi latini care ar fi ilustrat anticipaţia în Antichitate: „Dar este suficient să observăm, dincolo de orice alte consideraţii, că aproape toate aceste texte nu sunt decât simple fragmente, titluri sau «fişe» raportate de tradiţia antică, pentru a rămâne cu imaginea unui arbore genealogic hazardat”. În lipsa unei opere doveditoare, ipoteza unui SF de vechime arhetipală ţine categoric de năstruşnicie. După cum şi legenda exclusivităţii americane în întemeierea genului (prin Hugo Gernsback) se cuvine corectată, din moment ce „înainte sau în acelaşi timp cu apariţia SF-ului american se poate vorbi de existenţa unui model francez, englez sau sovietic”. În astfel de aprecieri, criticul face front comun cu Ion Hobana.<br />
<br />
Informaţia lui Florin Manolescu este şi ea imensă, permiţându-i să-şi asigure fiecare pas printr-un variat sistem de exemplificări. Nu lipsesc, din acesta, lungile liste de titluri şi fişele cu rezumate. Dezvoltate riguros, în demonstraţii strânse, analizele îmbracă haina sobră a unei expuneri academice. Ele riscă astfel să lase impresia, greşită totuşi, a „răcelii” faţă de subiect. Disciplina intelectului menţine textul între limitele unei seriozităţi ce exclude în egală măsură crisparea doctă şi zâmbetul amuzat. Căutate rar la nivelul suprafeţelor şi aproape totdeauna în profunzimea fertilă a materiei cercetate, observaţiile conduc spre o teoretizare în termeni cât mai obiectivi. Cu toate acestea, impresia de echilibru construit cu migală este spartă uneori de concentratele unor formulări memorabile, cu o amprentă foarte personală. Ca „planetă literară”, Marte ar fi „un produs al antropocentrismului narcisist”, pe când Luna – sugestia vine dinspre camera interzisă a palatelor din basme – „reprezintă o astfel de încăpere greu accesibilă, în care imaginaţia îngrămădeşte bogăţii imense, pe care, apoi, ar vrea să le poată poseda”. Diferenţa dintre progresul văzut ca acumulare de cantităţi şi cel penetrat de forţa invenţiei „echivalează cu un salt de calitate”: „În chip paradoxal, în vreme ce francezul Jules Verne este un evoluţionist, H. G. Wells este, în literatură, un revoluţionar”. Iar mai departe: „Se poate spune, de aceea, că Jules Verne îşi deduce Luna, în timp ce Wells şi-o imaginează”. Gestul distopic, văzut ca operaţie logică, aminteşte „artificiul cunoscut sub numele de «reducere la absurd». În contrautopie, valoarea redusă la absurd este omul”. În schimb, fantezia eroică „reprezintă un loc privilegiat de întâlnire a umorului cu SF-ul şi, nu mai puţin, o literatură a stiliştilor”. Motorul epic al temei „războiul lumilor”, motivul invaziei, „poate fi considerat o obsesie anglo-saxonă”. Iar în cazul altei teme (finis mundi) „modelul utopic şi cuplul paradisiac sunt cele două elemente care compensează aproape toate catastrofele finale”.<br />
<br />
Să ne rezumăm la atât, lăsând necitate destule alte exemple ce probează fineţea disociativă şi expresia elegantă a autorului. Asemenea calităţi se regăsesc şi în amplul său studiu despre anticipaţia românească, plasat spre finalul volumului Literatura SF. Este însă şi partea deficitară a cărţii. Şi nu pentru că subiectul pretinde realmente o schimbare de metodă, de registru şi chiar de unelte faţă de obiectivele de până acum, ale teoreticianului literar. Florin Manolescu are toate şansele să scrie bine şi secvenţa istorică a genului, cu condiţia de a reveni asupra lucrurilor expediate deocamdată mult prea uşor. Studiul prezintă cu totul disproporţionat fazele evoluţiei genului la noi: pe cât de meticulos excavează trecutul, dând la iveală surprinzătoare rădăcini („proto-SF”) de prin gazetele mai mult sau mai puţin obscure din secolul al XIX-lea, pe atât de grăbit tratează etapa actuală. Astfel că, în ciuda unei realităţi generice care arată cu totul altfel, imaginea anticipaţiei româneşti este aici aceea a unui zvelt seqvoia ce străpunge cu trunchiul său avântat plafonul anului 1950, spre a scoate la lumina contemporaneităţii noastre abia câteva frunze.<br />
<br />
În ideea că analogia şi extrapolarea constituie elementele de rezistenţă ale oricărei definiţii SF, Florin Manolescu a dat şi o controversată definiţie personală, de tip silogistic:<br />
<br />
<br />
„Putem conchide acum că literatura SF este o progresie silogistică minus sau plus, cu baza într-o secvenţă de tip realist, care a luat forma unei naraţiuni capabile să exprime o dorinţă sau o temere, cu ajutorul unor elemente împrumutate din (pseudo) ştiinţă sau (pseudo) tehnică.”<br />
<br />
<br />
Evident, controversele pleacă de la ipoteza că o asemenea definiţie pseudomatematizată lasă deschisă larg poarta pentru producţiile paraliterare, „de gen”, fără să conţină între datele ei şi indicatorii de sens după care perimetrul anticipaţiei să fie găsit şi de literatura valoroasă. Adevărul e însă că teoreticianul rămâne mereu conştient – ca şi Ovid S. Crohmălniceanu, de altfel – de preeminenţa materiei neliterare (nu neapărat şi amorfă) în gen. Proporţia de 90% paraliteratură deficitară estetic, pe care o acceptă şi el în compoziţia SF-ului mondial, este, prin urmare, în postura de a impune condiţii celui ce consimte să privească domeniul cu calm şi în totalitatea lui. Pe de altă parte, există în Literatura SF dovezi clare că autorul nu uită nici vârfurile ce conferă anticipaţiei calitatea de „literatură profund umană”; o „artă mai degrabă a celor de jos, care speră, decât a celor de sus, pentru care lumea ar trebui să rămână neschimbată”, un „senzor al epocii în care trăim”. Definiţia suportă în fond toate ipostazele SF-ului, de la cele mai sectare până la unele revoltate împotriva propriului lor sistem de convenţii. La fel şi edificiul teoretic, solid articulat, pe care Florin Manolescu l-a construit pentru gen din pură curiozitate intelectuală, deturnată pe neobservate în iubire secretă.<br />
<br />
<br />
Fragment preluat din:<br />
Mircea Opriţă - Anticipaţia românească, ed. a II-a<br />
Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2003, pag. 506-510.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Florin Manolescu - Literatura S.F.<br />
Editura Univers, Bucureşti, 1980<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LITERATURA S.F.<br />
<br />
Daniel Vighi<br />
<br />
<br />
Există un anumit gen critic care se susţine într-un fel i-am spune, militant — revendicativ, ilustrând angajări- sau dezangajări opţionale, lucrând adică şi conturând reţelele întinse ale ideologiilor literare. În acest spirit la începutul jumătăţii a doua a acestui secol a fost reabilitat ca formulă validă estetic, manierismul, la fel se pare, se întâmplă actualmente cu aşa zisa literatură de periferie (romanul baroc, negru, de spionaj) analizată de către două autoare, în urmă cu un an aproape, într-un număr din L'Herne şi exemplele s-ar putea înmulţi, nu mai departe deciit cu însăşi această carte a lui Florin Manolescu.<br />
<br />
Genul S.F. pretinde, pentru un adecvat excurs critic, o adecvată situaţionare teoretică, ori genul este alunecos şi dificil de raportat sigur datorită poziţiei sale de răscruce. De multe ori în discuţiile membrilor cenaclului „H.G. Wells", am putut constata accentul preponderent care se pune, în general, asupra ideii unei povestiri, raportată şi ea la un posibil demers motivaţional analog celui ştiinţific. Literatura seience-fiction ar fi aşadar o continuare şi o rezolvare în ficţiune a unor ipoteze nerezolvate încă ştiinţific. Însă literatura S.F. este totodată şi genul care, literar, şi-a propus să inspecteze viitorul ; de altfel „literaritatea" genului se susţine prin marile lui reuşite (Verne, Lem, Asimov, Bradbury şi, de ce nu, la noi, iată, ultima carte a lui Opriţă).<br />
<br />
Aşadar, opera S.F. mare nu este numai idee, ci este şi formă sau, mai precis, este o conjucţie dialectică (şi estetică) între idee şi prismele multicolore ale artisticităţii sale. Din aceste motive, citirea unei creaţii S.F. trebuie sau ar trebui, să ţină cont de jocul celor două compartimente ale genului : rezolvarea ideii în formă şi rezolvarea ideii în idee.<br />
<br />
De la aceste considerente generale pleacă şi documentata lucrare a lui Florin Manolescu prin chiar coordonatele generale pe care investigaţia sa şi le propune, adică S.F.-ul ca denumire, ca istorie, perspectivele analitice naratologice (silogisme şi relaţionări textuale posibile) tematologice (personaje, lumi, obiecte).<br />
<br />
În stabilirea definiţiei genului, aria de investigaţie foarte largă cuprinde aporturi teoretice dintre cele mai diverse, de la Michel Butor la Darko Survin, care disociază între un mod extrapolativ specific secolului trecut şi altul analogic, specific secolului nostru care imaginează lumi dispărute ori paralele cu a noastră; de aici la Brian W. Aldiss sau Vera Graaf, care defineşte genul prin analiză textuală.<br />
<br />
La rândul său, Florin Manolescu, stabileşte şi fixează mecanismele intime ale discursului S.F. plecând de la opţiunea că una din condiţiile esenţiale ale oricărui discurs literar ştiinţifico-fantastic este un anume schelet strategic în jurul căruia se ordonează epicul, menit să stârnească adeziuni la opinia sau ideea cărţii. Toate raţionamentele S.F. cu punct de pornire, mai mult sau mai puţin „realist", şi cu punct de sosire în ficţiune realizează prin „progresia analogică" acel hotărâtor „ritm variabil de acumulare a anticipaţiei". Trebuie să mai adăugăm că tentaţia creaţiei S.F. înspre raţionamentele silogistice serveşte (în viziunea strategiei discursului epic) la realizarea acelui „vraisemblance" caracteristic discursului realist. Balzac, bunăoară „acumula" detalii istorice, morale, sociale, descrieri de obiecte, obiceiuri, îmbrăcăminte, pentru a împlini o „anumită lume" şi pentru ca noi să-i acordăm acesteia credit absolut. La fel procedează şi creatorul S.F. cu deosebirea că argumentaţia sa se organizează prin acumularea unor probe şi raţionamente silogistice pseudo-ştiinţifice, încastrate literar.<br />
<br />
În eforturile delimitării genului se înscrie şi capitolul, substanţial, referitor la sistemul de relaţii pe care le angajează literatura de anticipaţie. Astfel, este urmărită relaţia, specifică genului, care se realizează între ştiinţă şi ficţiune. Surprinzătoare sunt exemplele de previziuni tehnice validate de progresul actual. Fantasarea tehnică i-a încercat de altfel, pe mulţi gânditori umanişti ai lumii, ilustraţi parabolic şi arhetipal de mitul icaric : Leonardo da Vinci ar putea fi unul dintre aceştia, exemplele sunt însă nenumărate, cuprinzând largi aspecte, de la Cyrano de Bergerac la Macedonski, care şi-a imaginat televiziunea în culori şi până la un Hugo Gernsbach — maestru al anticipaţiei tehnice, în panoplia previziunilor sale figurând televiziunea, videofonul, gazetele microfilmate, magnetofonul, radarul, etc. etc.<br />
<br />
Alte relaţii analizate sunt cele existente între literatura fantastică şi S.F. Disocierea fundamentală între cele două genuri este dată de cel puţin două caracteristici esenţiale stabilite de critic, conform cărora literaturii S.F. îi sunt specifice „regia ştiinţifică" elementele de anticipaţie, raţionamentele silogistice pseudo-ştiinţifice. Delimitarea literaturii fantastice este făcută pe baza unor lucrări de referinţă ale acestui domeniu exegetic. Autorul apelează la studiile lui Caillois, Todorov sau Marino ca şi la acel mult citat „Das unheimliche" freudian (preluat teoretic şi de un Louis Vax). Exegetul consideră că esenţial în stabilirea domeniului de existenţă al celor două genuri ar fi posibilitatea sau non-posibilitatea raportării la un sistem unic de referinţă, în speţă realitatea obişnuită. Dacă pentru literatura fantastică ruptura în ordinea logică a lumii este prilejul unor tensiuni terifiante, în S.F. fantasticul (care este în comparaţie cu fantasticul literar, neagresiv şi raţional) păstrează mereu legătura cu realul pe care îl depăşeşte, anticipându-i devenirea. Sau, mai clar, cu cuvintele autorului : „S.F.-ul este un real plauzibil, posibil sau virtual, fantasticul este un ne-real".<br />
<br />
Şi în sfârşit, partea cea mai consistentă a cărţii este dedicată analizei speciilor şi temelor genului. Trebuie remarcată aria de investigaţie largă a acestei părţi a cărţii, informaţia bibliografică de mare întindere, claritatea şi soliditatea argumentaţiilor, stratificarea sigură care serveşte optim ambiţii taxinomice exhaustive. Palierul analizei speciilor cuprinde atât epopeea spaţială (space opera) contra — utopia, fantezia eroică (heroic fantasy) ficţiunea politică, cât şi secţiunea diacronică a acestora — autorul evidenţiind posibili strămoşi, posibilele condiţii socio-istorice care au favorizat apariţia unei anumite specii.<br />
<br />
În capitolul dedicat marilor teme S.F., criticul procedează ca şi în cazul analizei speciilor ; spre exemplu, călătoria interplanetară este considerată ca având „un caracter eminamente anticipativ, exprimând dorinţa arhetipală a omului de a se desprinde de Pământ". Sunt stabiliţi apoi strămoşii : un Lucian din Samosata, Ariosto, Francis Godwin, John Wilkins, Ed. Al. Poe, Jules Verne. Sunt prezentate mai apoi alte teme precum războiul lumilor, cu întemeietorii tipului tematic : Lasswitz, Wells, Capele, John Wyndham, Robert A. Heinlein, apoi temele se scurg policrom, palpitant aproape : sfârşitul lumii, catastrofa, romanul post-atomic, Atlantida, lumile ascunse, universul paralel, călătoria în timp. Un alt capitol al acestei largi tematologii este dedicat personajelor-tip, dintre care nu lipsesc savantul, geniul rău, homo futurus, roboţi, androizi, extraj tereştrii Istoria tentaţiei repetării arhetipului Creaţiei omului sub formă de android, păpuşă, robot, a hrănit, din cele mai vechi timpuri, ambiţii şi fantazări halucinante. Exemplele sunt amestecate şi fără capăt: o povestire în Tripitaka chineză, tratatul intitulat De automatis, al lui Heron din Alexandria, apoi Homer, el însuşi, sau construcţia celebră a unui android de către fascinantul Albertus Magnus, alchimistul şi confratele lui Raymonde Lulle, Jahir Ibn Hayyan, Al Rozi, Psellos, Sosima sau Synesius — renumitul Albert cel Mare despre care Hutin spunea că s-a interesat de alchimie „din punct de vedere ştiinţific, experimental" şi că „operele sale relatează cu precizie un mare număr de fapte pozitive", apoi legendele pragheze despre golem, antologia iudaică Sippurim, povestirile lui Iosef Micha, Bin Gorion, apoi consideraţiile şi operele cu tematică asemănătoare aparţinând lui Brentano, Tieck, Hoffman, de L'Isle Adam etc etc.<br />
<br />
Şi, în sfârşit, un capitol dedicat S.F.-ului în România, studiat şi acesta sistematic dinspre începuturi şi până în zilele noastre, încheie, împreună cu câteva scurte (dar dense) consideraţii asupra condiţiei literaturii S.F., o carte, cu adevărat necesară, într-un domeniu supus marilor încercări.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Florin Manolescu - Literatura S.F.<br />
Editura Univers, Bucureşti, 1980<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: CORNEL ROBU<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CENTRUL LABIRINTULUI<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Ce este science fiction? - a fost şi va rămâne o întrebare, în cel mai bun caz, deconcertantă. Fanii citesc tot, pe nerăsuflate, inclusiv prostiile, detractorii dau totul deoparte, inclusiv capodoperele. Genul science fiction pare astfel condamnat la un statut de periferie literară din care nici admiratorii şi nici adversarii nu par a fi nici dispuşi şi nici capabili de a-l depăşi.<br />
În aceste circumstanţe, critica literară are un handicap din start: ce rost are să te apleci asupra unui gen literar care este predestinat unui no man’s land literar? Science fiction este ceea ce este, şi cu asta basta!<br />
<br />
Recunosc cu sinceritate, în momentul când am primit cartea lui Cornel Robu, O cheie pentru science fiction, am avut un moment de derută. O carte de critică literară de aproximativ 600 de pagini?... Am admirat curajul autorului de a se înhăma la o muncă mai degrabă ingrată, dar totuşi... Nu este cam mult pentru un public prea puţin informat şi prea puţin dispus la studii temeinice?... Nu este cam mult chiar pentru un cititor curios, dar în lipsă cronică de timp?...<br />
<br />
O cheie pentru science fiction este însă o carte complexă. Printre altele, şi pentru că este unul dintre cazurile extrem de rare în care un studiu de mari dimensiuni, destinat aparent unui public elitist reuşeşte performanţa de a se transforma într-o lucrare scrisă într-un ritm antrenant, aproape ca un roman de acţiune.<br />
<br />
Principiul şi criteriul critic cu care, de mai multă vreme, Cornel Robu operează asupra science fiction-ului este relativ cunoscut: «literatura sf ca expresie a emoţiei sublimului în ipostaza-i inedită şi specifică de "sense of wonder"». Rod al muncii sale întinse pe mulţi ani, în spaţiul arid al criticii literare interesate de genul science fiction, acest "sense of wonder" mânuit cu iscusinţă, a devenit un instrument estetic puternic. Dar Cornel Robu este perfect conştient şi de reversul medaliei: acela că, indiferent de forţa principiului şi criteriului estetic, se poate produce în mintea cititorului o mişcare de glissando în care planurile să se amestece într-atât încât, pe termen lung, operantul să se substituie obiectului.<br />
<br />
Mai mult, O Cheie pentru science fiction a fost gândită, aşa cum precizează autorul său, ca un volum de largă respiraţie: «cer din capul locului îngăduinţa de a porni la drum cu pas agale, de a repeta poate lucruri pe care mulţi le ştiu deja, de a explica "băbeşte", de a demonstra, demonstrativ, didactic şi fără humor, truisme şi clişee, derivaţii şi articulaţii, etc.».<br />
Hm, periculoasă atitudine. Pentru că, şi un critic ştie lucrul acesta cel mai bine, cititorul nu este defel o fiinţă blândă – aşa cum îl caracterizează majoritatea scriitorilor - ci mai curând o fiară care, odată scăpată din mână, va abandona rapid cartea prea greoaie, prea rigidă, prea plicticoasă, prea scorţoasă, pentru orice altceva. Astfel încât Cornel Robu, în faţa unei astfel de alternative, alege o strategie de mare clasă: ispitirea bestiei în labirint.<br />
<br />
Caracterul labirintic al volumului O cheie pentru science fiction nu este dat prin mărimea impresionantă a volumului. Robu nu construieşte labirintul său pe întinderi aride şi plate, ci pe mai multe dimensiuni spaţio-temporale.<br />
<br />
După Argumentul pro-domo şi Preliminarii, următorul capitol al volumului este Spaţiul: «spaţiul ca atare, spaţiul cu s mic, dar şi – mai ales – Spaţiul cu S mare, cosmosul, macrocosmosul, megacosmosul, "infinitul mare"». Sau, într-un cuvânt, călătoria cosmică. Şi numai. De la Victor Anestin la Arthur C. Clarke, de la 2001, O odisee spaţială la Star Wars, de la Jules Verne şi Edgar Rice Burroughs la Frank Herbert şi Isaac Asimov, de la Star Trek la David Cronenberg şi apoi iar la Robert Heinlein şi "Doc" E. E. Smith, la Clifford D. Simak şi Carl Sagan, Cornel Robu călăuzeşte cu iscusinţă citorul într-un labirint fascinant.<br />
Capitolul Paradigma sublimului în science fiction face trecerea către incursiunea în Microcosmos. Aici Robu atinge - printre altele - şi domeniul artei fantasticului. Ultimele 2 mari capitole, Timpul şi Infinitul complexional, acesta din urmă împărţit în Ascensiunea şi Căderea complexională, întregesc labirintul prin călătoria în timp şi paradoxurile acesteia, precum şi prin inteligenţele extraterestre sau prin dezastrul şi sfârşitul lumii în science fiction. De altfel nu putem trece sub tăcere faptul că subcapitolele „Imaginarea dezastrului în filmul sf” şi „Estetica dezastrului” au apărut, cu ceva timp în urmă, în revista Pro-Scris...<br />
Ultimul capitol al labirintului se intitulează În loc de concluzii, Bivalenţa criteriului estetic în science fiction: «Să-ţi lingi rana sau s-o arzi. Bivalenţa plăcerii estetice.» Un capitol scurt şi poate prea abrupt, din care lipsesc concluziile în stil clasic. Motivul este însă simplu, nu aici se termină cartea, nu aici se găseşte ieşirea din labirint. Un ipotetic cititor care ar citi primele şi ultimele pagini ar strâmba, probabil, deziluzionat din nas: pentru un asemenea final să citesc eu 600 de pagini?! Fără să-şi dea seama ce diferenţă este, să spunem, între a ocoli un labirint prin exterior şi a-i urma căile interioare...<br />
<br />
Ieşirea labirintului construit cu migală de Cornel Robu este, prin definiţie, în centrul său. „Centrul pe care îl protejează labirintul va fi rezervat iniţiatului, celui care în timpul încercărilor iniţiatice (ocolişurilor labirintului) se va fi arătat demn să aibă acces la revelaţia misterioasă.” explică Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant în „Dicţionarul de simboluri” (volumul 2, Editura Artemis, Bucureşti, 1995, pag. 192).<br />
Mult mai sintetic, Octavian Paler explica în „Un muzeu în labirint”: „Labirintul e o poveste de dragoste, sfârşită, ca atâtea altele, în lacrimile unei femei părăsite, dar el este şi o poveste despre moarte. Ceea ce înseamnă că orice biografie – adică o istorie între o naştere şi o moarte – poate fi spusă pe coridoarele labirintului” (Editura Cartea Românească, 1986, pag. 15)<br />
Se poate afirma, fără umbră de îndoială, că cititorul ademenit de Cornel Robu în labirintul cu numele de O cheie pentru science fiction parcurge un traseu iniţiatic. Dar afirmaţia în sine este sterilă şi poate duce la pierderea esenţei rafinate a volumului: în locul unei dizertaţii savante dar fade, alternativa fiorului unei poveşti despre viaţă şi moarte. Pentru că în centrul labirintului, acestui "sensawunda" explicitat in extenso, există ceva simplu - şi tulburător. Înţelegerea faptului că a căuta science fiction-ul înseamnă a descoperi literatura. Şi, prin extrapolare, a căuta literatura înseamnă a se regăsi pe sine.<br />
<br />
Densul volum al lui Cornel Robu O cheie pentru science fiction are parte, la rându-i, de un soi de destin labirintic... Editată cu ajutorul Ministerului Culturii şi Cultelor la Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, prezenta ediţie este un fel de promo, de testare a pieţii pentru o ediţie ulterioară, mai completă.<br />
Iar de aici încolo, O cheie pentru science fiction rămâne deschisă oricăror posibilităţi. Fie editura va reveni cu o nouă ediţie, pentru că dincolo de rigidele calcule economice, editurile ar trebui să aibă posibilitatea de a promova cărţile de mare valoare fără a căuta un profit direct (de altfel profitul direct din best-sellers ar putea fi reinvestit în cărţi de certă valoare, dar de restrânsă circulaţie – dar aceasta nu este, deocamdată, decât un deziderat science fiction...). Fie această ediţie va rămâne aşa cum este, devenind cu atât mai valoroasă cu cât tirajul a fost doar promoţional – şi va urma căi neştiute pentru a parcurge spaţiile dintre iubitorii de science fiction.<br />
Cert este însă un lucru. Prin volumul O cheie pentru science fiction Cornel Robu reuşeşte, ca într-o joacă, să demonstreze că traseul criticii serioase poate fi la fel de dens precum traseul literar autentic, atâta vreme cât se desfăşoară pe aceleaşi coordonate, ale labirintului valorilor artistice. Şi că, în ultimă instanţă, science fiction-ul, literatura şi celelalte arte converg într-o anume direcţie. Aceeaşi pe care o sugera inscripţia de pe frontispiciul templului lui Apolo din Delphi: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.<br />
<br />
<br />
Cornel Robu - O cheie pentru science-fiction<br />
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA CU GREŞELILE DESCOPERITE ÎN EDIŢIILE TOLKIEN ROMÂNEŞTI<br />
<br />
Repet Ent (Györfi-Deák György)<br />
<br />
<br />
Lista de mai jos şi-a propus să adune cât mai multe dintre erorile descoperite în ediţiile româneşti ale cărţilor lui J. R. R. Tolkien. Ea va fi reluată, ediţie cu ediţie, pe măsură ce se va îmbogăţi cu noi şi noi greşeli de tipar ori „perle" ale traducătorilor. Printre ultimele sunt unele incredibil de grave, rezultate prin efectul combinat al oboselii tălmăcitorului şi al neatenţiei corectorului. Mulţumim tuturor care ne-au semnalat „bâlbele" de mai jos şi să sperăm că ele vor fi corectate în următoarele apariţii editoriale.<br />
<br />
<br />
SILMARILLION, 19<br />
În loc de: „este povestea lui Beren şi a lui LÚTHEIN, fecioara elfă” ar fi trebuit să apară: „este povestea lui Beren şi a lui Lúthien, fecioara elfă”<br />
În loc de: „Astfel câştigă el mâna lui LÚTHEIN” ar fi trebuit să apară: „Astfel câştigă el mâna lui Lúthien”<br />
<br />
SILMARILLION, 22<br />
În loc de: „atât în mitologia românească, precum şi în cea TOLKINIANĂ” ar fi trebuit să apară: „atât în mitologia românească, precum şi în cea tolkieniană”<br />
<br />
SILMARILLION, 147<br />
În loc de: „când Luna s-a înălţat DEASUPA întunericului de la apus” ar fi trebuit să apară: „când Luna s-a înălţat deasupra întunericului de la apus”<br />
<br />
SILMARILLION, 160<br />
În loc de: „Atunci FINGOD viteazul, fiul lui Fingolfin” ar fi trebuit să apară: „Atunci Fingon viteazul, fiul lui Fingolfin”<br />
<br />
SILMARILLION, 175<br />
În loc de: „cei din NORGOTHROND au construit” ar fi trebuit să apară: „cei din Nargothrond au construit”<br />
<br />
SILMARILLION, 186<br />
În loc de: „a venit şi vremea când la NARGOTHORND” ar fi trebuit să apară: „a venit şi vremea când la Nargothrond”<br />
<br />
SILMARILLION, 197<br />
În loc de: „a azvârlit-o asupra lui MAEGLON” ar fi trebuit să apară: „a azvârlit-o asupra lui Maeglin”<br />
<br />
SILMARILLION, 238<br />
În loc de: „în dreptul porţilor FOTĂREŢEI Nargothrond” ar fi trebuit să apară: „în dreptul porţilor fortăreţei Nargothrond”<br />
<br />
SILMARILLION, 240<br />
În loc de: „şi-a scos de pe cap coroana de argint a regatului NORGOTHROND” ar fi trebuit să apară: „şi-a scos de pe cap coroana de argint a regatului Nargothrond”<br />
<br />
SILMARILLION, 264<br />
În loc de: „şi NEMAŢINÂND seamă de legăturile ei de sânge” ar fi trebuit să apară: „şi nemaiţinând seamă de legăturile ei de sânge”<br />
<br />
SILMARILLION, 268<br />
În loc de: „dacă regele nu binevoia să le DĂDEA giuvaierul” ar fi trebuit să apară: „dacă regele nu binevoia să le dea giuvaierul”<br />
<br />
SILMARILLION, 270<br />
În loc de: „Utúlie'n aurë! Aiya Eldalië ar AANATÁRI, utúlie'n aurë!” ar fi trebuit să apară: „Utúlie'n aurë! Aiya Eldalië ar Atanatári, utúlie'n aurë!”<br />
<br />
SILMARILLION, 323<br />
În loc de: „l-au dus în faţa Regelui Thingon” ar fi trebuit să apară: „l-au dus în faţa Regelui Thingol”.<br />
<br />
SILMARILLION, 342<br />
În loc de: „giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de LÚTHEIN” ar fi trebuit să apară: „giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de Lúthien”<br />
<br />
SILMARILLION, 353<br />
În loc de: „Aici se SFÂRŞEŞETE Silmarillion.” ar fi trebuit să apară: „Aici se sfârşeşte Silmarillion.”<br />
<br />
SILMARILLION, 403<br />
În loc de: „şi au ocupat MINAS ETHIL” ar fi trebuit să apară: „şi au ocupat Minas Ithil”<br />
<br />
SILMARILLION, 408<br />
În loc de: „tot el a fost cel mai ÎNGRIJAT” ar fi trebuit să apară: „tot el a fost cel mai îngrijorat”<br />
În loc de: „atunci s-a hărăzit această soartă, ca SARUMAN să se întoarcă” ar fi trebuit să apară: „atunci s-a hărăzit această soartă, ca Sauron să se întoarcă”<br />
<br />
SILMARILLION, 441<br />
În loc de: „FUINAR - Un númenórean renegat” ar fi trebuit să apară: „Fuinur - Un númenórean renegat” (greşeală preluată din ediţia engleză)<br />
<br />
SILMARILLION, 480<br />
În loc de: „în Nanduhirion, valea PÂRÂURILOR tainice” ar fi trebuit să apară: „în Nanduhirion, valea pâraielor tainice”<br />
<br />
SILMARILLION, 508<br />
În loc de: „ÎMPĂŢIREA seminţiei elfilor” ar fi trebuit să apară: „Împărţirea seminţiei elfilor”<br />
<br />
SILMARILLION, coperta IV<br />
În loc de: „pe care îl descoperă Hobbitul şi PE CARE luptă” ar fi trebuit să apară: „pe care îl descoperă Hobbitul şi pentru a cărui distrugere luptă”<br />
În loc de: „vitejii STRÂNŞI ÎN JURUL” ar fi trebuit să apară: „vitejii adunaţi să-l înfrunte pe”<br />
În loc de: „Stăpânului INELULUI” ar fi trebuit să apară: „Stăpânului Inelelor”<br />
<br />
<br />
<br />
CELE DOUĂ TURNURI 2000, 356<br />
În loc de: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel DORUL însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea” ar fi trebuit să apară: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel Chipeş şi încă mai sălăşluiesc acolo. Chiar şi aşa, Gondorul însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea”<br />
<br />
<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 82<br />
În loc de: „fiul lui ISILDUR, ELENDIL” ar fi trebuit să apară: „Isildur, fiul lui Elendil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 122<br />
În loc de: „Elen sla lúmenn' omentielvo” ar fi trebuit să apară: „Elen síla lúmenn' omentielvo”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 277<br />
În loc de: „ca să recucerească SILMARILSURILE RĂPITE” ar fi trebuit să apară: „ca să recucerească silmarilii răpiţi”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 278<br />
În loc de: „au luat din coroana lui de fier UNA DINTRE CELE TREI SILMARILSURI” ar fi trebuit să apară: „au luat din coroana lui de fier unul dintre cei trei Silmarili”<br />
În loc de: „iar din acesta Elwing CEL ALB, cu care S-A MĂRITAT Eärendil” ar fi trebuit să apară: „iar din acesta Elwing cea Albă, cu care s-a însurat Eärendil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 396<br />
În loc de: „ZIRAK-ZIZIL” ar fi trebuit să apară: „Zirak-zigil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 399<br />
În loc de: „sunt crebaini din FARNGORN şi Ţara Sură” ar fi trebuit să apară: „sunt crebaini din Fangorn şi Ţara Sură”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 415<br />
În loc de: „Balin, fiul lui FUNDON” ar fi trebuit să apară: „Balin, fiul lui Fundin”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 426<br />
În loc de: „CELEBRIOMBUR din Hollin le-a lucrat” ar fi trebuit să apară: „Celebrimbor din Hollin le-a lucrat.”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 427<br />
lipseşte imaginea cu inscripţia de pe Porţile Moriei<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 495<br />
În loc de: „după ce A PIERIT REGATUL Nargothrond, SAU Gondolin, CUM ÎI SPUNEŢI VOI, am străbătut munţii” ar fi trebuit să apară: „după ce au pierit Nargothrond şi Gondolin, am trecut munţii” (for ere the fall of Nargothrond or Gondolin I passed over the mountains)<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 511<br />
În loc de: „Asta e bine, consimţi CELERBON” ar fi trebuit să apară: „Asta e bine, consimţi Celeborn”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 522<br />
În loc de: „Această piatră am dăruit-o fiicei mele, CELEBRION” ar fi trebuit să apară: „Această piatră am dăruit-o fiicei mele, Celebrían”<br />
În loc de: „din care s-au născut CELEBRION şi Arwen” ar fi trebuit să apară: „din care s-au născut Celebrían şi Arwen”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 571<br />
În loc de: „Oglinda lui Galadriel .... 470” ar fi trebuit să apară: „Oglinda lui Galadriel .... 490”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 111<br />
În loc de: „blândeţea poate fi răsplătită cu MOARTA” ar fi trebuit să apară: „blândeţea poate fi răsplătită cu moartea”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 363<br />
În loc de: „şi STAFUL Alb şi Gondorul” ar fi trebuit să apară: „şi Sfatul Alb şi Gondorul”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 407<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Poate în semn de dragoste pentru mine.”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428<br />
În loc de: „al Treilea Ev s-a încheiat atunci când S-AU STINS CEI TREI REGI, în septembrie 3021” ar fi trebuit să apară: „al Treilea Ev s-a încheiat atunci când cele Trei Inele au trecut Dincolo, în septembrie 3021” (The Third Age was held to have ended when the Three Rings passed away in September 3021)<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428<br />
un rând al corectorului uitat în text:<br />
„...vezi volumele I 20 [?], şi III 486 [?] - de corelat cu paginaţia volumului de faţă.”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436<br />
În loc de: „fiul cel mai vârstnic al lui ARVEDIU” ar fi trebuit să apară: „fiul cel mai vârstnic al lui Arvedui”<br />
În loc de: „MNELDIL fiul lui Anárion” ar fi trebuit să apară: „Meneldil fiul lui Anárion”<br />
În loc de: „HYARMWNDACIL I (Ciryaher)” ar fi trebuit să apară: „Hyarmendacil I (Ciryaher)”<br />
În loc de: „HYARMENDACUL II (Viyarion)” ar fi trebuit să apară: „Hyarmendacil II (Viyarion)”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436<br />
În loc de: „a fost restaurată de Elessar Telcontar în 1319” ar fi trebuit să apară: „a fost restaurată de Elessar Telcontar în 3019”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 438<br />
În loc de: „încă se mai AFLATU” ar fi trebuit să apară: „încă se mai aflau”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 443<br />
În loc de: „Când va veni REGLE înapoi” ar fi trebuit să apară: „Când va veni regele înapoi”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 450<br />
În loc de: „RÓMENDOCIL” ar fi trebuit să apară: „Rómendacil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 453<br />
În loc de: „a adăugat numelui său porecla UMBADARCIL” ar fi trebuit să apară: „a adăugat numelui său porecla Umbardarcil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 455<br />
În loc de: „Regele ONDOBAR şi amândoi fiii săi” ar fi trebuit să apară: „Regele Ondoher şi amândoi fiii săi”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 457<br />
În loc de: „să arunce ancorele în portul LONDON” ar fi trebuit să apară: „să arunce ancorele în portul Lindon”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 462<br />
În loc de: „iar el a murit doisprezece ani după tatăl său” ar fi trebuit să apară: „iar el a murit la doisprezece ani după tatăl său”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 472<br />
În loc de: „căci fără bunăvoinţă A Stăpânului Elrond” ar fi trebuit să apară: „căci fără bunăvoinţa Stăpânului Elrond”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 476<br />
În loc de: „să DE desparţi de Crepuscul” ar fi trebuit să apară: „să te desparţi de Crepuscul”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 481<br />
În loc de: „La aceeaşi VEME” ar fi trebuit să apară: „La aceeaşi vreme”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 497<br />
Nota de după cuvintele: „cu întreaga familie” a ajuns în pagina 498.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 503<br />
Nota de după propoziţia: „încetul cu încetul numărul lor a sporit din nou” a ajuns în pagina 504.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 514<br />
În loc de: „CELEBRIMBAR ghiceşte planurile lui Sauron” ar fi trebuit să apară: „Celebrimbor ghiceşte planurile lui Sauron”<br />
În loc de: „Moare CELEBRIMBAR” ar fi trebuit să apară: „Moare Celebrimbor”<br />
<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522<br />
În loc de: „Celebrían este ATACAT pe neaşteptate în Trecătoarea Cornului Roşu şi RĂNIT” ar fi trebuit să apară: „Celebrían este atacată pe neaşteptate în Trecătoarea Cornului Roşu şi rănită”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522<br />
În loc de: „THOR scapă împreună cu Thráin” ar fi trebuit să apară: „Thrór scapă împreună cu Thráin”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 523<br />
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea” ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 524<br />
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea” ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 525<br />
În loc de: „2940 - Bilbo se reîntoarce în Comitat” ar fi trebuit să apară: „2942 - Bilbo se reîntoarce în Comitat”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 527<br />
În loc de: „Ia orice cal POFTEŞI” ar fi trebuit să apară: „Ia orice cal pofteşti”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 529<br />
În loc de: „26 decembrie” ar fi trebuit să apară: „25 decembrie”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 548<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Anul era la fel de lung precum este în zilele noastre.”<br />
În loc de: „cuvântul yén, în limba QUENIA” ar fi trebuit să apară: „cuvântul yén, în limba quenya”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 549<br />
În loc de: „numite în limba QUENIA” ar fi trebuit să apară: „numite în limba quenya”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 553<br />
În loc de: „TÓRION” ar fi trebuit să apară: „Tárion”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 555<br />
În loc de: „şi le-am RE-NUMIT pe celelalte” ar fi trebuit să apară: „şi le-am renumit pe celelalte”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 556<br />
În loc de: „pe 25 martie 3012” ar fi trebuit să apară: „pe 25 martie 3021”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 561<br />
În loc de: „LADY Galadriel, din Casa regală FINARPHIR” ar fi trebuit să apară: „Doamna Galadriel, din Casa regală Finarphin”<br />
În loc de: „nu mai putea fi STÂMPĂRAT” ar fi trebuit să apară: „nu mai putea fi astâmpărat”<br />
În loc de: „După ÎNFRÂNGREA Puterii” ar fi trebuit să apară: „După înfrângerea Puterii ”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 565<br />
În loc de: „când s-a întors în ţara Pustietăţii” ar fi trebuit să apară: „când s-a întors în Ţara Pustietăţii”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 567<br />
Nu s-a tradus: „In this jargon 'tark', 'man of Gondor', was a debased form of 'tarkil', a Quenya word used in Westron for one of Númenorean descent; see III, 54.”<br />
În loc de: „în volumul al II-lea, Cartea a Treia” ar fi trebuit să apară: „în volumul al II-lea, pagina 53 (ediţia engleză)”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 568<br />
În loc de: „GRISHNÂKH” ar fi trebuit să apară: „Grishnákh”<br />
Pasajele dedicate căpcăunilor sau gnomilor ar trebui precedate de câte un rând liber.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ENCICLOPEDIA TOLKIEN: VALAR<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
<br />
<br />
VALAR [VA-lar] (qn. „Puterile”; sg. Vala [VA-la]; răd. val-, „putere”)<br />
<br />
<br />
Nume alternative:<br />
Balan [BA-lan], sg.; Belain [BE-lain], pl. (sind., „Puterile”)<br />
Mai-Marii / the Great Ones<br />
Cîrmuitorii Ţinutului Arda / the Rulers of Arda<br />
Stăpînii din Apus, Stăpînii Apusului / the Lords of the West<br />
Stăpînii Ţinutului Valinor / the Lords of Valinor<br />
<br />
<br />
„Vlăstare ale gîndului” lui „Eru, Unul, numit Ilúvatar în Arda”, spiritele Ainur („Cei-plini-de-sfinţenie”) care „au fost cu el înainte să fi luat fiinţă orice altceva”, asistă la miracolul Creaţiei. Ilúvatar le cere să cînte pe „un motiv cu adevărat măreţ” şi apoi le spune: „Iată-vă Muzica!”; „şi-au zărit o Lume nouă ce prindea contur în faţa ochilor lor, o sferă în miezul Nimicniciei ce-o hrănea, dar fără ca ea însăşi să fie nimicnicie”; cînd minunata viziune piere, Ilúvatar cheamă spiritele la el zicînd: „Cunoscută îmi este mie dorinţa minţilor voastre, anume ca tot ce aţi văzut voi în adevăr să se împlinească, să nu rămînă doar în gîndurile voastre, ci să fie cum sînteţi voi, şi totuşi altfel. Aşa că spun: Eä! Să fie toate acestea! [...] Şi Lumea Va Fi; şi dintre voi cine voieşte poate coborî în ea”. „Mulţi dintre cei măreţi şi mîndri [...] au pogorît în lume. Dar, pentru aceasta, Ilúvatar le-a cerut ceva în schimb – sau poate că nu le-a cerut, ci acel ceva izvora din însăşi iubirea lor –, anume ca, din acea clipă, puterea lor să rămînă între hotarele Lumii, înlăuntrul lor pentru totdeauna, pînă la deplina ei alcătuire, astfel ca ei să fie viaţa ei, iar ea a lor. Şi de aceea se numesc ei valari, Puterile Lumii” (Sil.Ain).<br />
<br />
Intrînd în Eä, Cei-plini-de-sfinţenie înţeleg că viziunea care i-a vrăjit în spaţiul celest a fost un program, o fulgurantă prefigurare, o idee – pe care ei sînt agenţii destinaţi să o înfăptuiască. „Astfel au început marile lor munci în pustietăţi necuprinse şi necercetate, în evuri făr’ de număr şi uitate [...], în Adîncurile Timpului şi în vastele spaţii ale Lumii” (Sil.Ain). Cînd consimt să fie vizibile, Puterile îşi aleg o formă, conform naturii lor esenţiale, şi se arată fiinţelor create, Copiilor lui Ilúvatar, ca bărbaţi sau femei (dar „uneori se învelesc cu propriile lor gînduri şi atunci îi desluşim ca pe ceva teribil de măreţ şi înfricoşător”, Sil.Ain; sau decid să nu se arate şi cutreieră Arda nezărite de nimeni).<br />
<br />
Şapte sînt Stăpînii, Domnii cei Mari, şi tot şapte sînt Stăpînele, Măreţele Doamne; al cincisprezecelea Vala, şi cel mai falnic dintre toţi, Melkor, răzvrătindu-se, îşi pierde starea cea aleasă şi devine vrăjmaşul neîmpăcat al Creaţiunii.<br />
<br />
„În ordinea cuvenită”, adică începînd cu Stăpînul cel mai măreţ, Puterile masculine/Valar sînt (v. Sil.Val):<br />
<br />
Manwë (frate cu Melkor în gîndul lui Ilúvatar; locuieşte pe muntele cel mai înalt din Arda, Taniquetil; domneşte peste văzduh, peste nori şi vînturi; i se mai spune Súlimo, „Domnul Suflării Ardei”);<br />
<br />
Ulmo (Domnul Apelor, puternic, pătrunzător şi versatil; „el nu are soaţă”);<br />
<br />
Aulë (Făurarul, cel care a dat formă pămîntului în vremuri imemoriale, care i-a făcut pe pitici din lut şi piatră; marele patron al tuturor meşteşugurilor, priceput îndeosebi la prelucrarea metalelor şi a pietrelor preţioase);<br />
<br />
Oromë (Domnul Pădurilor şi al Copacilor, fiul lui Aulë şi al Yavannei; cumplit la mînie, neîndurător cu făpturile răului, el se ataşează foarte mult de Tărîmul de Mijloc, pe care continuă să-l viziteze şi după ce spiritele Valar se aşează în Valinor);<br />
<br />
Mandos (pe numele său adevărat, Námo, „Judele”, cel care „îngrijeşte de Casele Morţilor şi cheamă la sine spiritele celor ucişi”; stăpîn peste Mandos(t), „Castelul Pazei”, unde sufletele morţilor îşi aşteaptă judecata; „nu uită niciodată nimic” şi ştie dinainte tot ce va fi să fie – „în afară de cele ce n-au fost încă sorocite de Ilúvatar”);<br />
<br />
Lórien (de fapt, Irmo, „Doritorul”, „Stăpînul Dorinţei”, fratele mai tînăr al lui Námo/Mandos; Domnul Viselor şi al Viziunilor/Nălucirilor, care locuieşte în Lórien, cea mai frumoasă grădină din Arda);<br />
<br />
Tulkas („Cel-cu-părul-blond”, „cel mai puternic [Vala] şi [cel] mai vestit pentru faptele sale de vitejie”, căruia i se mai spune şi Astaldo, „Temerarul”).<br />
<br />
În ordinea cuvenită, Puterile feminine/Valier sînt:<br />
<br />
Varda („Sublima”, „Impunătoarea”, „Preamărita”; soţia lui Manwë, ea este cea mai grandioasă Valië, spirit al luminii dăruite de Ilúvatar; numită de elfi Elentári şi Elbereth, „Doamna Stelelor”, Tintallë şi Gilthoniel, „cea-care-aprinde[-stelele]);<br />
<br />
Yavanna („Cea-care-dă-roade[le]”, soţia lui Aulë; i se mai spune şi Kementári, „Regina Pămîntului”);<br />
<br />
Nienna („Jeluitoarea”, sora celor doi Fëanturi, „Stăpîni ai Duhurilor”, Námo/Mandos şi Irmo/Lórien; Doamna Bocetului, a Suferinţei, a Îndurării);<br />
<br />
Estë („Tihna”, blînda soţie a lui Irmo/Lórien, „tămăduitoarea rănilor şi a ostenelii”);<br />
<br />
Vairë („Ţesătoarea”, soţia lui Námo/Mandos; pe urzeala timpului şi a destinului, ea petrece firul faptelor, iar „plasele ei de poveşti” împodobesc lăcaşurile din Mandos);<br />
<br />
Vána (Cea-Pururea-Tînără, soţia lui Oromë şi sora mai mică a Yavannei; „toate florile răsar cînd trece ea şi se deschid sub privirile ei; şi toate păsările cîntă la venirea ei”);<br />
<br />
Nessa (Dansatoarea, soţia lui Tulkas şi sora lui Oromë; mai sprintenă decît ciutele şi cerbii care o îndrăgesc nespus şi o urmează peste tot, ea dansează deseori pe pajiştile mereu verzi din Valinor).<br />
<br />
La început, „pe cînd toate lucrurile [din Arda] erau tinere” (Sil.Q1), spiritele Valar locuiesc în Almaren (almarë, „binecuvîntare”), pe o insulă din Lacul cel Mare din Tărîmul de Mijloc; lumea toată este luminată de două felinare urieşeşti (făcute de Aulë), Illuin (aflat la miazănoapte) şi Ormal (ridicat la miazăzi); însă Melkor, spiritul duşmănos, care „se întunecase precum Noaptea Nimicniciei”, distruge felinarele, precum şi armonia statornicită în Arda. Lipsiţi de adăpost, ceilalţi Valar părăsesc Tărîmul de Mijloc (devenit astfel fief-ul lui Melkor) şi se duc înspre apus, dincolo de Marea cea Mare, în Ţinutul Aman („Binecuvîntat”, „neatins de rău”), „chiar la hotarele lumii”, lîngă Marea Exterioară/Ekkaia, dincolo de care se găsesc Zidurile Întunecimii; noua aşezare şi-o întăresc înălţînd la răsărit Munţii Pelóri, unde, pe cel mai înalt pisc, Taniquetil/Oiolossë/Amon Uilos, este instalat tronul lui Manwë, care acum poate supraveghea „întreg Pămîntul, pînă în cel mai îndepărtat ungher de la soare-răsare”. „În ţara aceea bine păzită” de suflarea răului, cei paisprezece Valar întemeiază o aşezare şi mai minunată decît prima, numită Valinor, în care străluceşte Val(i)mar, cetatea cu multe clopote şi cu porţi aurite. Întreg ţinutul este scăldat în lumina arborilor fermecaţi Telperion şi Laurelin, care statornicesc socoteala Timpului.<br />
<br />
Confruntarea dintre Valar şi Melkor se reia în mai multe rînduri; Manwë şi celelalte spirite rămase neclintite în credinţa faţă de Creator continuă să se străduiască să dea formă lumii, să împlinească gîndul lui Ilúvatar şi să-şi îndeplinească menirea pe pămînt, deşi Vrăjmaşul năruie cu consecvenţă tot ceea ce clădeşte Binele.<br />
<br />
<br />
Sigle şi abrevieri:<br />
<br />
Sil.Ain – Ainulindalë (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
Sil.Val – Valaquenta. Istoria valarilor şi a maiarilor după legendele eldarinilor (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
Sil.Q1 – Quenta Silmarillion, Despre începutul zilelor (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ENCICLOPEDIA TOLKIEN: ELFI<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
ELFI (engl. Elves)<br />
<br />
<br />
Nume alternative:<br />
Quendi [KuEN-di] (qn. „elfi”, în genere - sg. Quendë; dacă se face referinţă la un anume individ aparţinînd neamului elfilor, se foloseşte una din formele speciale: Quendu masc. sg., Quendi fem. sg.; literal, Quendi înseamnă „cei ce vorbesc”, pentru că, atunci cînd s-au trezit la viaţă, elfii s-au crezut singurele făpturi înzestrate cu darul vorbirii)<br />
Întîii-Născuţi / The Firstborn<br />
<br />
<br />
Neam cunoscut şi ca Întâii Născuţi, spre deosebire de Oameni, Cei Născuţi După. A fost creat de Eru Ilúvatar pentru „a-i îndruma, de a le face loc şi, apoi, de a păli pe măsură ce Născuţii După cresc”. E. au jucat un rol esenţial în istoria primelor trei Evuri, după care s-au retras în Apus, lăsând Pământul de Mijloc în stăpânirea oamenilor. Spre deosebire de făpturile din poveştile populare englezeşti, e. imaginaţi de Tolkien au o statură obişnuită, o înfăţişare plăcută la vedere şi seamănă cu fiinţele numite „iele” în folclorul românesc. E. sunt puternici, deprinşi să îndure frigul şi foamea, cu simţuri ascuţite, în special văzul şi auzul. Dacă cei din neamul oamenilor îmbătrânesc, se îmbolnăvesc şi mor, e. rămân nemuritori, câtă vreme nu cad răpuşi de o armă sau de durere. Când totuşi pier, e. pleacă înspre Sălile lui Mandos, de unde nu se mai întorc. E. iubesc lucrurile frumoase, sunt poeţi, muzicieni şi dansatori neîntrecuţi, au deprins sau au născocit tot felul de arte şi meserii prin care au sporit farmecul lumii. E. au ajutat la crearea splendorilor din Aman sau au remodelat Pământul de Mijloc, pârjolit în repetate rânduri de războaiele cu Melkor sau Sauron, vindecându-i rănile. Cel mai vestit dintre toţi a fost Curufinwë, zis Fëanor, făuritorul silmarililor, nestematele menite să păstreze lumina Copacilor din Valinor. Din păcate, Fëanor a dorit să le ţină doar pentru sine şi fiii săi, i-a înfruntat pe valari şi şi-a nenorocit neamul.<br />
<br />
„Quenta Silmarillion” povesteşte că e. s-au trezit după ce valara Varda a făcut astrele din „picurii argintii de rouă din ciuberele copacului Telperion”, mai precis, atunci „când Menelmacar (constelaţia Orion) s-a urcat prima oară pe cer şi flacăra albastră a lui Helluin (Sirius) a licărit în ceţurile ce adăstau deasupra hotarelor lumii.” Trezirea a avut loc pe Pământul de Mijloc, pe malurile Lacului Cuiviénen, Apa Trezirii. Aici i-a întâlnit valarul Oromë, pornit la vânătoare, când a auzit din depărtare cântecele lor. Totuşi, deşi ulterior au cunoscut şi alţi valari, e. au adorat-o mai presus de oricine pe Varda, numind-o în imnuri şi cântece Elentári („Regina stelelor”, Elbereth în sindarină).<br />
<br />
Pentru a uşura cuprinderea felului cum, în timp, elfii au ajuns să se diferenţieze între ei, J. R. R. Tolkien a întocmit tabelul de la sfârşitul „Silmarillion”-ului, Genealogii, anexa VI: „Împărţirea seminţiei elfilor”. Prima dată, elfii s-au despărţit după ce Ingwë, Finwë şi Elwë s-au întors din Valinor, impresionaţi de măreţia şi strălucirea valarilor. Vrăjiţi de strălucirea şi frumuseţea lui Laurelin şi Telperion, ei şi-au îndemnat neamul să trăiască în Lumina Copacilor. Cei care s-au strămutat atunci din Cuiviénen în Apus, s-au numit eldari (elfii nobili), spre deosebire de avari, „Îndărătnicii”, care au optat să trăiască în continuare pe Pământul de Mijloc. Dintre eldari, primii au pornit vanyarii cei bălai, Elfii cei Frumoşi, poporul lui Ingwë. I-au urmat noldorii, Elfii Ştiutori, conduşi de Finwë. Ultimii au plecat telerii, „Codaşii”, cel mai însemnat grup de elfi, conduşi de fraţii Elwë Singollo (Mantie-Cenuşie) şi Olwë. Toţi aceştia au constituit grupul Elfilor Luminii: calaquendii. Dintre teleri, o parte s-au oprit din drum, aşezându-se pe ţărmul mării ori în codrii şi pe podişurile din Beleriand. Un caz aparte îl constituie telerul Elwë, care a fost vrăjit de maia Melian şi s-a stabilit în Beleriand, întemeind regatul Sindarilor, cum erau numiţi Elfii Cenuşii sau Elfii Crepusculului. Tot teleri erau şi nandorii, conduşi de Lenwë, care au abandonat marşul spre Apus când au ajuns la Râul cel Mare şi s-au îndreptat către miazăzi, renunţând să treacă peste Munţii Ceţoşi. Din spiţa lor se trag Laiquendii, Elfii Verzi, care s-au stabilit în Ossiriand, Ţara celor Şapte Râuri, sub conducerea lui Denethor, fiul lui Lenwë. Sindarii, nandorii şi laiquendii au fost numiţi Úmanyari, eldarii care „nu erau din Aman”. Aceşti eldari, împreună cu avarii, formează grupul zis moriquendii, adică Elfii Întunecimii, unde prin Întunecime se cuvine înţeles că aceşti elfi n-au văzut niciodată Lumina Copacilor din Valinor, ci au trăit sub scânteierile stelelor până la apariţia Soarelui şi a Lunii, deci denumirea n-are nici o conotaţie negativă, referitoare la ticăloşii supuşi lui Melkor/Morgoth sau Sauron. E însă adevărat că orcii provin din elfii pervertiţi de Melkor, „avari ticăloşiţi şi sălbăticiţi prin pustiu”.<br />
<br />
O vreme, e. trăit în pace cu piticii, de la care au învăţat să-şi făurească armele cu care au luptat împotriva orcilor şi a dihăniilor create de Melkor, dar după trădarea lui Mîm Scundacul şi uciderea lui Elu Thingol de către gnomii din Nogrod, care au furat Colanul Nauglamír, relaţiile dintre ei s-au schimbat radical. Ulterior, piticii din Minele Moria au săpat atât de adânc, încât au eliberat Balrogul pe care l-a înfruntat vrăjitorul Gandalf, o reală ameninţare pentru elfii din Lothlórien.<br />
<br />
Relaţia dintre elfii din Pământul de Mijloc şi oameni a fost iniţial prietenoasă, ba chiar a cunoscut aspecte romantice. În istorie au rămas celebre trei cupluri mixte: Beren Ciungul şi Lúthien, fiica lui Thingol; Eärendil Rătăcitorul şi preafrumoasa Elwing; Aragorn şi Arwen, fiica lui Elrond Cel-pe-jumătate-elf. Totuşi, deşi au luptat alături în mai multe bătălii, relaţiile dintre Neamuri s-au tensionat după Nirnaeth Arnoediad, bătălia unde o parte din oameni, fiii lui Ulfang, i-au trădat pe noldori. Totuşi, elfii s-au putut retrage datorită sacrificiului lui Húrin şi Huor, oameni din Casa Hador. O altă criză a izbucnit la sfârşitul celui De-al Doilea Ev, când Elrond şi alte căpetenii elfe şi-au pierdut încrederea în oameni, pentru că Isildur, fiul lui Elendil, a refuzat să arunce Inelul Suveran în Hăul de la Capătul Lumii. Astfel, el a prelungit prezenţa lui Sauron pe Pământul de Mijloc şi a provocat, peste mii şi mii de ani, confruntarea decisivă relatată în „Stăpânul inelelor”.<br />
<br />
Sauron, locotenentul lui Melkor (Morgoth), a învăţat arta magică a făuririi Inelelor Puterii de la elfii din Eregion. Întors în Mordor, maiarul a făurit în taină Inelul Suprem, care cuprindea în sine puterile tuturor celorlalte şi le controla. De teamă să nu cadă sub influenţa sa, elfii au ascuns cele trei inele făurite de Celebrimbor, neîntinate de mâna Seniorului Întunecimii: Narya, Nenya şi Vilya - Inelele de Foc, de Apă şi de Aer, „unul având un rubin drept nestemată, al doilea un adamant, iar al treilea un safir”. Narya a trecut din mâinile lui Círdan, constructorul de corăbii, în cele ale lui Gandalf cel Cenuşiu; Elrond din Imladris (Vâlceaua Despicată) a primit Vilya de la Gil-galad; iar Nenya i-a permis Doamnei Galadriel să-şi apere poporul din Lothlórien. După sfârşitul Războiului Inelului, inelele elfeşti au fost duse peste mare, în Aman, de către ultimii reprezentanţi ai Poporului Stelelor şi prietenii lor. E. au devenit personaje de legendă, iar amintirea lor a fost perpetuată în legendele şi cântecele oamenilor.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII (4)<br />
<br />
J.R.R. Tolkien<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul precedent)<br />
<br />
<br />
1933<br />
<br />
Încă un Crăciun! Şi eu, care pe la mijlocul lui noiembrie credeam că nu-l voi mai apuca! Desigur, Crăciunul ar fi avut loc pe data de 25 decembrie, ca de obicei, dar nimic nu ar fi venit de la stră- stră- stră- stră- stră- bunicul vostru de la Polul Nord. Puteţi afla toată tărăşenia din desenele mel. Goblinii. Cel mai cumplit atac de care am avut parte în ultimul secol. Nemernicii au fost deosebit de mânioşi şi agresivi de când am luat înapoi tot ce furaseră de la noi anul trecut şi de când au fost afumaţi cu fumul meu verzui. Vă mai amintiţi că gnomii roşii mi-au promis să cureţe locul de ei? De Anul Nou nu mai rămăsese nici unul în grote şi peşteri. Iar eu spusesem că precis îşi vor face din nou apariţia - în mai puţin de un veac. Ei bine, nu am avut atâta de aşteptat! Probabil că şi-au strâns din toată lumea prietenii cei mai năbădăioşi, lucrând de zor toată vara, pe când noi eram ocupaţi cu dormitul. De data asta nu a fost nici o avertizare. Ursul Polar a devenit foarte neliniştit după Ziua Tuturor Sfinţilor. Acum pretinde că simţise tot felul de mirosuri grele - dar, ca de obicei, când ar fi fost nevoie, nu a pomenit de nimic. Zice că nu voia să mă deranjeze. Dar credeţi-mă că e cu adevărat o dulceaţă de urs, pentru că de data asta a salvat, cu siguranţă, Crăciunul. Se dusese să hiberneze în bucătărie, cu nasul îndreptat către intrarea în pivniţa din care treptele duc spre depozitele mele principale.<br />
<br />
Într-o noapte, chiar înainte de ziua de naştere a lui Christopher (21 noiembrie - n.e.), m-am trezit dintr-o dată, de parcă cineva m-ar fi scuturat. Toată camera era plină de scheunări şi pocnituri şi o putoare teribilă - frumoasa mea cameră pe care de-abia o redecorasem în cel mai frumos verde şi purpuriu posibil! Mi s-a părut că văd la fereastră o feţişoară zvăpăiată! Atunci chiar că m-am îngrijorat, pentru că fereastra mea e la înălţime, pe stâncă şi asta nu însemna altceva, decât că avem de-a face cu goblini din familia călăritorilor de lilieci - şi nu mi-a fost dat să văd aşa ceva de când cu războiul din 1453 despre care v-am mai povestit. Nici nu mă trezisem de-a binelea, când a început un dăngănit asurzitor undeva departe, la parter - în magazii. Mi-ar lua prea mult timp să-l descriu, aşa că mai degrabă am încercat să redau cu penelul harababura care m-a aşteptat când am ajuns jos - după ce călcasem peste un goblin întins pe ştergură [AtÂTA Că ERAU MAI DEGRABĂ 1000 DE GOBLINI DECÂT 15. U.P.] (Doar nu vă aşteptaţi de la mine să-i desenez pe toţi 1000.) Ursul Polar bumbăcea în stânga şi în dreapta, înghesuind, zdrobind şi lovind tot ce apuca. squashing, trampling, boxing, and kicking. Goblini înalţi cât cerul, urlând care mai de care, scoţând ţiuituri şi fluierături ca nişte motoare pornite. Ursul Polar a fost magnific. [E DE AJUNS ATÂT: MI-A FĂCUT O PLĂCERE IMENSĂ!!] Ei bine, e o poveste lungă. Tot deranjul a ţinut mai bine de două săptămâni şi se părea că anul acesta nu voi mai ajunge să-mi scot sania la drum. Goblinii au dat foc la mai multe magazii şi au capturat mai mulţi Gnomi care obişnuiau să stea de pază acolo, până să le vină Ursul Polar în ajutor cu alţi Gnomi - şi a omorât o 100 până să ajung eu acolo. Chiar şi după ce a stins focul şi a curăţat casa şi pivniţa (nici nu pot să-mi închipui ce vroiau să facă în camera mea, doar dacă nu aveau de gând să dea foc patului) necazurile au continuat. Peste tot era negru de Goblinii căzuţi în bătălie şi nemernicii mi-au spart grajdul şi au fugit cu renii. Am fost nevoit să cer ajutor; au avut loc mai multe lupte (atacau în fiecare noapte şi dădeau foc la magazine) până să-i biruim, şi tare mi-e teamă că mai mulţi dintre elfii mei dragi au fost răniţi. Din fericire pierderile nu au fost aşa de însemnate, cu excepţia şnurului meu de legat cadouri (împletit din aur şi argint), hârtie de împachetat şi cutii cu beteală. Am rămas cu tare puţine; şi îmi lipsesc şi mesagerii. Multe dintre ajutoarele mele sunt încă pe drumuri (sper că se vor întoarce cu bine), hărţuindu-i pe Goblinii care au scăpat cu viaţă până la hotarele pământurilor mele. Toţi renii mei au fost salvaţi. Acum suntem destul de mulţumiţi , ne-am liniştit după toată tevatura şi ne simţim mai în siguranţă. Cu siguranţă vor trece mai multe secole până să mai îndrăznească vreun Goblin să se arate. Ursul Polar şi Gnomii au avut grijă să nu rămână prea mulţi în viaţă. [ŞI SĂRB.FER. AŞ VREA Să POT DESENA ŞI EU SAU MăCAR Să AM TIMP SĂ ÎNCERC . HABAR NU AVEţI DE CE POATE FI ÎN STARE BĂTRÂNUL! ARTIFICII ŞI FULGERE ŞU TUNETE CA DE PUŞCĂ!] Desigur că Ursul Polar a fost foarte ocupat, m-a ajutat cât doi - numai că, în graba lui, a cam încurcat cadourile menite pentru nişte fetiţe cu cele ale băieţilor. Sper că le-am pus pe toate în ordine - dar dacă auziţi de vreunul care a primit o păpuşă în loc de maşinuţa pe care a cerut-o, veţi şti cine poartă vina. De fapt, Ursul Polar îmi tot spune că mă înşel: n-am încurcat trenuleţele, ci le-am pierdut în bătălie - Goblinilor le plac motoarele - şi că ce a rămas va trebui să fie revopsit. Anul viitor o să am aşadar o vară foarte ocupată.<br />
<br />
<br />
În româneşte de Simone Györfi<br />
Ediţia de bază:<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: JULES VERNE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O POSTERIORITATE PARADOXALĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Pentru fanii literaturii de anticipaţie, 2005 a fost Centenarul Jules Verne, un prilej cât se poate de nimerit pentru a determina felul cum marele scriitor francez a reuşit să-şi păstreze neştirbită popularitatea de-a lungul a mai mult de un veac. Pe tot parcursul lunii martie, institutele culturale franceze au trudit din greu. Chipul scriitorului a fost imprimat pe toate materialele francofone, unele tipice (afişe, reviste, pliante, calendare), altele, cum ar fi diplomele concursului internaţional de matematică pentru copii „Cangurul”, mai neobişuite. Ce mai, francezii l-au sărbătorit pe autorul „Călătoriilor extraordinare” cum nu cred că-i vom sărbători vreodată pe vreunul dintre clasicii noştri.<br />
<br />
Editurile româneşti au reacţionat la impuls şi au lansat pe piaţă noi serii, colecţii, titluri, au suplimentat tirajele vechi, au schimbat formatul lucrărilor cunoscute. Ziarele au repus în circulaţie povestea tainicei legături cu o nemţoaică din Ardeal, născută în Homorod. Romfilatelia a emis o serie de 4 timbre dedicate câtorva dintre romanele cu conotaţii româneşti: "Pilotul de la Dunăre", "Claudius Bombarnac", "Keraban încăpăţânatul" şi "Castelul din Carpaţi". Iar criticii şi istoricii literari au revenit în prim plan cu analize pertinente, erudite, menite să sporească solemnitatea momentului festiv şi să reîmprospăteze străvechea vrajă, bazată pe capacitatea de a stârni etern uimire.<br />
<br />
O astfel de carte este „Jules Verne: paradoxurile unui mit” de Lucian Boia. Pentru majoritatea românilor, autorul este profesorul universitar - Magistrul! - luat drept exemplu de acei tineri universitari, care au îndrăznit să abordeze trecutul patriei într-o manieră realistă, necosmetizată şi au iritat generaţia eroico-cinefilă, pentru că au îndrăznit să-l prezinte pe Mihai Viteazul altcumva decât apărea în filmele aprobate de C.C. al P.C.R. (Mă întreb dacă respectivii au citit vreodată „Letopiseţul” lui Miron Costin, capul al doilea, unde cronicarul, partizan al lui Ieremia Movilă, îl critică aspru pe Mihai Vodă pentru că „fostu pricina de multe vărsări de sânge între creştini şi au făcut turcilor îndemână să poată a cuprinde locurile cele mai bune de Ardeal”.)<br />
<br />
Lucian Boia îşi permite să demitizeze istoria cu nonşalanţă, pentru că este un specialist al imaginarului. În răstimpul petrecut la catedră în Franţa, a publicat mai multe cărţi dedicate domeniului, cum ar fi: „L'Exploration imaginaire de l'espace” (1987), „Pour une histoire de l'imaginaire” (1988), „La Fin du monde: une histoire sans fin” (1989). Fanii SF au aflat aproape instantaneu de ele. Primul volum a constituit obiectul unei conferinţe de aproape două ore la ultima ediţie anterevoluţionară a Zilelor Clubului „Helion”, organizată la Casa Universitarilor din Timişoara.<br />
<br />
Monografia Jules Verne apărută în 2005 la Editura Humanitas se alătură în mod natural acestor lucrări. O doză exotică de insolit rezultă din menţionarea autorului ca traducător al propriului volum, pentru că „Jules Verne - Les paradoxes d'un mythe” a fost publicată iniţial, cu puţin timp înainte de ediţia autohtonă, de Société d'edition Les Belles Lettres. Oricum, indiferent de temporizare, se vede clar că este o carte destinată publicului francez, deoarece în dosarul erotic (misoginul, homosexualul, iubitorul de femei) din capitolul XII nu se face referire la Luiza - „sirena” din Carpaţi.<br />
<br />
De la început, Lucian Boia îşi previne cititorul că lucrarea nu este nici o biografie, nici o analiză literară sistematică. În răstimpul de 4-5 generaţii, Jules Verne s-a transformat dintr-un „profet fără voie” al electricităţii şi tehnologiilor avansate într-un mit menit să reflecte toate speranţele şi temerile omului modern. Scritorul neacceptat de comunitatea academică de la sfârşitul secolului XIX rămâne şi azi unic, „inclasificabil”. Lansat de Pierre-Jules Hetzel, un editor înzestrat cu geniul marketingului literar, care a ştiut să stimuleze talentul scriitorului şi să-i domolească excesele, autorul „Călătoriilor extraordinare” şi-a fructificat viziunile într-o serie de texte instructive şi amuzante, destinate în principal tinerilor.<br />
<br />
În mod surprinzător, Jules Verne avea o formaţie preponderent literară şi prea puţin ştiinţifică. Ca şi Isaac Asimov, el se socotea norocos pentru că s-a născut „într-o vreme când existau enciclopedii pentru toate subiectele posibile”. L-au ajutat şi cutezanţa realizărilor din epocă: săparea canalului Suez, extinderea reţelei de căi ferate, construirea marilor vapoare, primele tentative cucerirea aerului. În doar cîteva decenii, planeta s-a transformat dintr-un necuprins plin de mistere într-o lume ce putea fi înconjurată în 80 de zile.<br />
<br />
Scriitorul, dirijat din umbră de Hetzel, apare la momentul potrivit, „ca un înţelept rătăcit în vacarmul unei chermese tehnologice şi futuriste”. El nu-şi propune să revoluţioneze societatea, ci să izoleze o parte din ea şi să o utileze conform celor mai exigente standarde de confort. Nu este pasionat de depărtări. Astronauţii săi sunt puşi să ocolească Luna, nu se aventurează în spaţiul cosmic decât având o felie de Pământ sub picioare şi fără să trăiască emoţiile întâlnirii cu alte fiinţe inteligente.<br />
<br />
Firea retrasă şi discreţia cu care a trăit i-a creat reputaţia unui autor care şi-a petrecut toată viaţa închis în camera de lucru, lucru deloc adevărat. Pe măsură ce şi-a consolidat starea materială, Jules Verne şi-a construit mai multe vase de agrement: Saint-Michel I, în 1868; Saint-Michel II, în 1876, ceva mai mare; în sfârşit, Saint-Michel III, în 1877, „un adevărat vapor de treizeci şi trei de metri lungime, cu un echipaj de zece persoane.” La bordul acestuia, efectuează patru călătorii: cea dintâi, spre Lisabona, Gibraltar şi Alger, a doua şi a treia în Marea Nordului şi Baltica, a patra în Mediterana, până în Malta, Tunis şi Italia. Se pare că n-a trecut prin gurile Bosforului şi nici n-a urcat pe Dunăre.<br />
<br />
În politică, Jules Verne a fost un discret om de dreapta, un conservator cu unele răbufniri radicale, cum ar fi cele împotriva Comunei din Paris sau a Afacerii Dreyfus. De credinţă catolică, practicată însă fără o ardoare ieşită din comun, scriitorul a profitat de o croazieră în Mediterana, când a cerut şi a obţinut o audienţă la Vatican. De altfel, într-o dispută cu Hetzel l-a susţinut pe Papă împotriva insurgenţilor lui Garibaldi: „guvernarea aceasta a Romei valorează cel puţin cât altele, şi cu siguranţă mai mult decât a noastră.” În operă, însă, s-a ghidat după indicaţiile politic-corecte ale editorului său şi nu s-a manifestat explicit nici ca rasist, nici ca antisemit.<br />
<br />
Altminteri, Lucian Boia constată un real dezinteres al scriitorului faţă de realităţile româneşti: deşi coboară pe Dunăre, eroul său nu pomeneşte Bucureşti-ul, „micul Paris” al epocii, aflat la o goană de cal depărtare de malul fluviului. Ciudata „delăsare” (cauzată în fapt de absenţa unor surse avizate de informaţie) transpare mai ales în confuziile stârnite de numele personajelor:<br />
<br />
<br />
„Iată-l pe contele Franz de Télek, un mândru aristocrat român. Totul ar fi perfect, doar că: românii n-au avut nicicând titlul de conte (şi nici un fel de titulatură nobiliară); Franz e în mod evident un prenume german; iar Télek, nu mai puţin evident, un nume unguresc. Ce-are a face: personajul e român! Ungurii, la rândul lor, au deseori nume germane. Cât despre ungurul Miclescu, preşedintele „Undiţei dunărene” (Frumoasa Dunăre galbenă), nume mai românesc nu se poate. În schimb, ungurii s-ar putea revanşa cu fuegianul Karroly...”<br />
<br />
<br />
Istoria recentă dovedeşte că nici în zilele de azi unii politicieni occidentali, cu mari răspunderi, nu sunt capabili să deosebească România de Bulgaria şi tot încurcă Budapest cu Bucharest. Nici Jules Verne n-a avut de unde să ştie mai mult decât erau trecute pe hărţile sau în enciclopediile consultate, unde Ardealul apărea ca un ţinut sălbatic şi misterios, „nu prea departe de Occident, şi totuşi departe: prins între munţi greu de străbătut şi cufundat în credinţe superstiţioase”.<br />
<br />
Dar Lucian Boia nu este genul care să deplângă „nedreptatea destinului”, care ne-a plasat la Porţile Orientului, pradă delăsării noastre - e un om de acţiune. O dovedesc recentele lucrări publicate la Paris, menite să-i familiarizeze pe francezi cu lumea inedită de care „Călătoriile extraordinare” se apropie, uneori o străbat, dar nu o înţeleg şi nici n-o dezvăluie: „Histoire de la Roumanie” (2003) sau „La Roumanie: un pays a la frontiere de l'Europe” (2003).<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Lucian Boia - Jules Verne: paradoxurile unui mit<br />
Editura Humanitas, Bucureşti, 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MAI MULT DECÂT CARBONUL<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Dintotdeauna, oamenii au fost uimiţi de frumuseţea pietrelor preţioase, monocristale de diferite forme şi culori, ale căror feţe, ordonate geometric, răsfrângeau razele de lumină şi le dădeau o strălucire aparte. Scânteierile lor păreau magice, astfel încât în Antichitate şi în Evul Mediu, nestematele erau folosite nu numai pentru a împodobi coroanele regilor, armele prinţilor sau odoarele bisericeşti, ci şi în scopuri terapeutice. Se credea că berilul vindecă ulcerul, peruzelele înlătură durerile de cap, topazul alungă melancolia, iar carneolul închide rănile şi scade febra. Cu cât era mai preţioasă piatra, proprietăţile ei deveneau cu adevărat năucitoare. Safirul prevenea atacurile de cord şi se zice că se decolora dacă era purtat de un om păcătos. Un rubin pus în vin ajuta la detectarea otrăvurilor. Dar regele nestematelor era diamantul, ale cărui puteri depăşeau orice închipuire. Anihila otrăvurile; alunga molimile, chiar ciuma; îi ţinea departe pe solomonari şi vrăjitoare; îi încuraja pe ezitanţi şi îi transforma pe fricoşi în cavaleri neînfricaţi; menţinea pură dragostea dintre soţi.<br />
<br />
În epoca modernă, aceste însuşiri miraculoase apar trecute doar în zodiace, iar pietrele preţioase au căpătat cu totul alte întrebuinţări. Dacă ne gândim la cioburile de cuarţ menite să păstreze fixă frecvenţa de emisie a staţiilor de radio şi televiziune, la cristalele de galenă sau de germaniu folosite pentru recepţionarea acestor unde, la cilindrii de rubin perfect polizaţi din primele lasere, la senzorii cristalini folosiţi pentru investigaţiile ecografice, la acele de safir sau diamant folosite pentru redarea înregistrărilor audio de pe vechile discuri de ebonită sau polivinil, la tot ce constituie inima ceasurilor electronice, jocurilor, calculatoarelor, frigiderelor sau maşinilor de spălat inteligente, devine clar că, după epoca de piatră, de bronz, de fier, omenirea se află acum în scânteietoarea eră a cristalelor.<br />
<br />
La sfârşitul secolului al XIX-lea, progresul ştiinţific şi tehnic a dat un impuls hotărâtor economiilor occidentale. Multe dintre lucrurile greu de găsit, aduse de departe, au putut fi fabricate industrial, în cantităţi mari, ceea ce le-a scăzut preţul şi le-au făcut accesibile. După mătase, mirodenii, coloranţi, cauciuc etc. a venit şi rândul pietrelor preţioase, inclusiv a diamantelor, să fie sintetizate din materii prime ieftine şi la îndemână. La urma urmei, cuarţul e doar dioxid de siliciu, adică un grăunte mai mare de nisip, safirul e la fel de banalul trioxid de aluminiu, iar diamantul nu-i altceva decât o varietate de cărbune deosebit de rară.<br />
<br />
VERNE Steaua Sudului "Steaua Sudului" nu-i aparţine în totalitate lui Jules Verne. Ea a fost scrisă de comunardul Paschal Grousset (1844-1909), căruia îi datorăm şi cele "Cinci sute de milioane ale Begumei", a sesizat cererea de minerale dure, a urmărit experienţele de sintetizare a lor şi a creat o poveste exotică şi romantică, cu acţiunea în Africa de Sud, Ţara Diamantelor, regiune care şi în prezent oferă 90% din producţia mondială de diamante naturale. Depus la editura Hetzel, romanul a fost revizuit de Jules Verne şi publicat sub semnătura sa în 1884, în cel de-al 25-lea volum din seria "Călătoriilor extraordinare", cu titlul "L'Étoile de Sud. Le pays des Diamants". Ediţia românească, cu titlul "Steaua Sudului", a apărut în 1973, în traducerea lui Ion Hobana, cu o parte dintre cele şaizeci de ilustraţii originale realizate de Léon Benett, în cel de-al patrulea volum din colecţia Jules Verne de la Editura Ion Creangă.<br />
<br />
Cyprien Méré, un tânăr inginer de mine din Franţa, a fost trimis în Griqualand, la Vandergaart-Kopje, ca să efectueze măsurători topografice şi geologice în anumite zone ale ţinutului, să strângă eşantioane de roci şi să le analizeze. Aici s-a îndrăgostit de Alice Watkins, fata celui mai bogat proprietar din regiune, însă când i-a cerut mâna, tatăl l-a refuzat, pentru că era prea sărac ca să-l accepte de ginere şi tânărului nici nu-i plăcea ginul. Îndrăgostitul nu s-a lăsat decepţionat. Mai întâi, a cumpărat un petic de mină, pe care l-a răscolit cu ajutorul unor cafri, fără prea mult noroc, aşa că iubita i-a sugerat că, având cunoştinţele şi calificarea necesară, cel mai sigur ar fi să fabrice diamante. Ideea a rodit şi tânărul a început să experimenteze.<br />
<br />
Diamantul nu este doar un monocristal de carbon cu proprietăţi optice deosebite, ci şi cel mai dur mineral întâlnit în natură. Fără el, sondele n-ar putea să treacă de straturile de piatră ce acoperă zăcămintele de petrol, elveţienii ar trebui să ocolească munţii pe firul sinuos al văilor ca să se întâlnească unii cu alţii, iar Eurotunelul de sub Canalul Mânecii, ce leagă acum Anglia de continent, ar fi doar o îndrăzneaţă idee science-fiction. Precum Cyprien Méré îi explica fermecătoarei domnişoare Watkins:<br />
<br />
<br />
"Ştiţi că nu poate fi şlefuit decât cu propriul său praf, şi tocmai această duritate preţioasă a permis să fie întrebuinţat, de câţiva ani, pentru străpungerea rocilor. Fără ajutorul acestei geme, nu numai că ar fi foarte greu de lucrat sticla şi multe alte substanţe dure, dar săparea tunelurilor, a galeriilor de mine, a fântânilor arteziene ar fi de asemenea mult mai dificilă!"<br />
<br />
<br />
În cristalul de diamant, atomii de carbon se aranjează într-o reţea foarte densă, atât în colţurile unui cub, cât şi în centrul celor şase feţe. Dacă în grafitul din creioane, carbonul formează faguri fragili, ordonaţi în planuri paralele, care alunecă (clivează) şi se sfarmă, în diamant energia de legătură a atomilor din cubul cu feţe centrate este maximă. Ca orice varietate de carbon, diamantul poate fi ars şi se transformă în banalul bioxid de carbon, dar, spre deosebire de grafit, nu lasă urme pe hârtie şi nu poate fi zgâriat de nici un alt mineral.<br />
<br />
VERNE Steaua Sudului Comportamentul paradoxal al acestor structuri anorganice de carbon, situate la capetele opuse ale scării de duritate, e sugestiv redată într-o caricatură din "107 povestiri despre chimie" de L. Vlasov şi D. Trifonov (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985), unde un savant aduce un creion la un bijutier, pentru a-l transforma într-o nestemată (pag. 164).<br />
<br />
Savanţii au demonstrat că, prin încălzire îndelungată la 1500 grade, în absenţa oxigenului, diamantul se transformă în grafit. Invers, e un pic mai greu. Diamantele nu se dizolvă în nici un solvent, nu se topesc, iar temperatura lor de vaporizare este extrem de ridicată, de aceea ele se fabrică prin depunere din gaze. Iniţial, s-au folosit presiuni şi temperaturi uriaşe. Eroul din "Steaua Sudului" a ales metanul, închis (probabil contribuţia lui Jules Verne) într-o ţeavă de tun cumpărată de la o companie de voluntari care se desfiinţase după un raid împotriva triburilor din apropiere:<br />
<br />
<br />
"Ţeava de tun, tăiată după trebuinţă în atelierul lui Jacobus Vandergaart, furnizase exact unealta necesară, adică un recipient destul de rezistent pentru a suporta o enormă presiune în interior.<br />
<br />
După ce pusese în acest tub, închis în prealabil la una din cele două extremităţi, bucăţi de cupru şi aproximativ doi litri de apă, Cyprien îl umplu cu gaz metan; apoi îl închise cu capace de lut şi fixă cu buloane, la cele două capete, obturatoare metalice foarte solide. Aparatul era construit.<br />
<br />
Nu mai trebuia decât să-l supună unei încălziri intense."<br />
<br />
<br />
Instalaţia, descrisă atât de minuţios, este doar un element de recuzită. Ca şi "Albatrosul" lui Robur, ea nu era funcţională, însă îl ajuta pe cititor să treacă pe nesimţite dincolo de pragul a ceea ce era considerat imposibil în epocă. Şi miracolul s-a întâmplat: deşi tubul de oţel a plesnit, Cyprien a descoperit în interiorul lui un bulgăre roşu de argilă, cât o portocală de mare, care suna a gol, ca o puşculiţă. Iar în interiorul ei, un diamant negru, mai mare decât un ou de găină, "de dimensiuni colosale, neverosimile, fără precedent". Fără îndoială, cel mai mare diamant din lume!<br />
<br />
VERNE Steaua Sudului Cyprien Méré era în culmea fericirii. Pe atunci, n-avea de unde să ştie că "Steaua Sudului" era un diamant natural, găsit de Matakit, cel mai destoinic dintre cafrii săi şi strecurat la repezeală în cuptor. Şi-a prezentat descoperirea lui John Watkins, însă părintele iubitei a reacţionat dur, cât se poate de conservator, considerând că progresul realizat de ştiinţă reprezintă o modalitate de distrugere a bunăstării sale, ducând la închiderea minelor, la dispariţia Griqualandului şi transformarea proprietarului într-un cerşetor. Cu toate acestea, în momentul când întunecata nestemată a fost dăruită fiicei sale, el a ţinut să se mândrească şi a organizat o petrecere de prezentare a celei mai mari pietre preţioase din lume. În ciuda măsurilor de precauţie, nestemata a dispărut şi, cum bănuiala a căzut asupra negrilor, a început o cursă exotică de urmărire a lui Matakit, principalul suspect, care a culminat cu o întrecere între călăreţii urcaţi pe girafe şi fugarul purtat de un struţ, scenă aflată şi pe coperta ediţiei româneşti din 1973. Lăsăm cititorului plăcerea de a descoperi deznodământul acestei aventuri şi felul cum se termină povestea de dragoste.<br />
<br />
În prezent, tehnologia de fabricare a cristalelor artificiale se îmbunătăţeşte pe zi ce trece, astfel încât diferenţele au început să dispară, iar proprietarii minelor diamantifere au fost nevoiţi să ceară o lege prin care producătorii să fie obligaţi să specifice provenienţa pietrelor preţioase.<br />
<br />
În 2003, un grup de cercetători chinezi a reuşit să producă diamante artificiale din bioxid de carbon, cel din buteliile de sifon. Gazul comprimat reacţionează cu sodiul metalic la o presiune de 800 bari, o temperatură de 440 grade Celsius. Reacţia durează 12 ore şi se obţin grăunţe cristaline deosebit de pure, cu dimensiuni cuprinse între 0,25 - 1,2 mm.<br />
<br />
În 2004, în laboratorul de cercetări geofizice ale Institutului Carnegie din Washington a fost obţinut un diamant artificial cu 50% mai dur decât diamantele naturale. Conform revistei "Innovations Report", procedeul CVD (chemical vapor deposition, depunere prin evaporare chimică) permite o obţinere mult mai rapidă decât alte metode tradiţionale. Folosind iniţial o temperatură de 2000 grade şi o presiune de 50-70 atmosfere echipa de cercetători a reuşit să obţină cristale de mărime obişnuită în doar 24 de ore, adică să mărească viteza de creştere a diamantelor de o sută de ori.<br />
<br />
Şi România produce şi vinde diamante artificiale (ele sunt oferite chiar prin intermediul unui sit pe internet). Se pare că iniţial tehnologia de fabricaţie a fost obţinută de către spionii coordonaţi de Ion Mihai Pacepa, la ordinul Elenei Ceauşescu. De asemenea, în diferite locuri din ţară se produc industrial şi alte pietre preţioase. În studenţie, autorul acestor rânduri a avut ocazia să crească safire şi rubine, alaun de potasiu, florură de calciu, siliciu, cuarţ şi alte monocristale sub îndrumarea profesorilor de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Timişoara, un centru academic unde în prezent funcţionează un institut de cercetări specializat. Aici au apărut o serie de lucrări de profil, dintre care foarte uşor de găsit în biblioteci este volumul "Cristale artificiale profilate" de Irina şi Dumitru Nicoară (Editura Facla, Timişoara, 1988).<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Jules Verne - Steaua Sudului<br />
Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1973<br />
Editura Corint, Bucureşti, 2003<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
APARIŢII EDITORIALE SF ŞI F 2005<br />
<br />
Cristian Tamaş<br />
<br />
<br />
îrgul de carte Gaudeamus (23.-27.11.2005), pavilionul Romexpo, de lînga Casa Presei<br />
Principalul eveniment a fost lansarea colecţiei fiction.ro şi a revistei SF, fiction.ro la editura Tritonic, Bucureşti (C.P. 3-12 Bucureşti, e-mail: editura@tritonic.ro, fax: 021 242 54 09, tel.: 021 242 73 77, 0788 360 391).<br />
<br />
Vineri, 18 noiembrie am observat prezenţa romanului „Staţia Pierzaniei" la standurile de carte din Bucureşti. De menţionat că lansarea naţională a avut loc la Iaşi în cadrul „Zilelor Dan Merişca", 18-20 Noiembrie 2005. Sîmbătă, 19 noiembrie, la editura Humanitas, orele 11.00 AM, a fost lansat romanul „Staţia Pierzaniei"-China Miéville, iar la ora 12.00 AM, la librăria Junimea, revista fiction.ro. Atît colecţia, cît şi revista îl au drept coordonator respectiv redactor şef pe Michael Hăulică. (michael.haulica@tritonic.ro), editorul fiind Bogdan Hrib (bogdan.hrib@tritonic.ro), preşedintele grupului editorial Tritonic.<br />
<br />
Colecţia fiction.ro a debutat cu două titluri :<br />
- romanul "Staţia pierzaniei"/ Perdido Street Station - China Miéville<br />
- culegerea de povestiri „Nopţi albe, zile negre" (Povestea unui sinucigaş şi povestirile mele) - Marian Coman<br />
<br />
Sunt anunţate următoarele titluri :<br />
<br />
„The scar" şi „Iron Council" - China Miéville<br />
<br />
„Singularity Sky" - Charles Stross<br />
<br />
„Altered Carbon" - Richard Morgan<br />
<br />
şi lansarea în Bucureşti a numărului unu al revistei fiction.ro, revistă de literatură, comentarii, interviuri, recenzii în zona ficţiunii, cu o propusă apariţie trimestrială, avînd un tiraj de 3000/număr, în 160 de pagini, format 13x20 (A5), cu o distribuţie exclusiv în librării şi la tîrgurile de carte. Costul unui exemplar este de 150 RON (la Gaudeamus s-a vîndut cu 100 RON).<br />
<br />
Colaboratorii permanenţi sunt : Horia Nicola Ursu, Mircea Pricăjan, Mircea Opriţă, Liviu Radu, Rick Kleffel, Paul di Filipo (SUA). Din cuprins : „proză scurtă", povestiri de Marian Coman, Liviu Radu, Doru Stoica, „nuveletă", „Legiuni prin timp"- Michael Swanwick, „roman" (fragment), „Staţia pierzaniei"-China Miéville, „eseu", Florin Pîtea-„Locurile, obiectele, memoria şi nostalgia în literatura lui William Gibson", „Anticipaţia românească", eseul lui Mircea Opriţă, „Perle de fum pe raza de soare" despre literatura lui Liviu Radu, „interviu" cu Kevin J.Anderson, „special guest star", textul lui Charles Stross, „Pistolul lui Cehov", „recenzii", "outsider", Horia Nicola Ursu - „Romanele anului 2004".<br />
<br />
Este menţionat şi un site al revistei : www.fiction.ro, voi verifica dacă este funcţional sau încă în construcţie.<br />
<br />
O editură nou înfiinţată este MILLENNIUM PRESS a asociaţilor Horia Nicola Ursu şi Bogdan-Tudor Bucheru, înfiinţată în această vară (comenzi prin sistem de colet poştal cu ramburs la comenzi@millenniumpress.ro) Titlurile disponibile sunt :<br />
<br />
„Aşteptînd-o pe Sara" - Michael Hăulică („o înlănţuire de povestiri pe care o putem lesne considera drept roman"), 16 RON<br />
<br />
„AtelierKULT : „Armele zeilor şi alte povestiri" (antologie de Michael Hăulică), 18 RON<br />
texte de : Ben Ami (?!?), Roxana Brînceanu, Bogdan-Tudor Bucheru, Ovidiu Bufnilă, Marian Coman, Ona Frantz, Silviu Genescu, Bogdan Gheorghiu, Michael Hăulică, Eduard Pandele, Florin Pîtea, Liviu Radu, Cătălin Sandu.<br />
<br />
„Kult-RADHARC”, o antologie de Costi Gurgu, 15 RON<br />
texte de : Jean-Lorin Sterian, Ana-Maria Negrilă, Costi Gurgu, Bogdan Bucheru („un grupaj de povestiri dark fantasy cu temă, personaje şi locaţii comune")<br />
<br />
„Rîul liniştit" - Nicola Griffith (Premiul Nebula, 1996), roman, 21 RON<br />
<br />
„Contact" - Carl Sagan (Premiul Locus pentru debut, 1986), roman, 25 RON<br />
<br />
„Dune : Casa Atreides"- Brian Herbert & Kevin J.Anderson, roman, 30 RON<br />
(primul volum al trilogiei sequel „Preludiul Dunei", care mai cuprinde volumele „Casa Harkonnen" şi „Casa Corrino").<br />
<br />
În pregătire, romanul lui Ian Mc Donald - „River of Gods", nominalizat la Premiul Hugo, în acest an.<br />
<br />
La Editura Diasfera, Buc. :<br />
<br />
- „Cifrele sunt reci, numerele-s calde" - Liviu Radu<br />
- „Gangland" - Florin Pîtea<br />
- „Împăratul gheţurilor" - Ana-Maria Negrilă<br />
- „Frontiera" - Lucian Dragoş Bogdan<br />
<br />
La Editura Polirom sunt anunţate următoarele titluri de calibru greu :<br />
<br />
1."Complotul împotriva Americii" / The Plot against America - Philip Roth (Premiul Sidewise 2005 pentru romane cu tematică ucronică)<br />
2. „Să nu mă părăseşti niciodată" - Kazuo Ishiguro (roman avînd ca tematică implicaţiile socioumane a apariţiei clonelor umane)<br />
3."Peştera" - José Saramago (roman distopic în filiaţia „Brave New World")<br />
4. „Iguana"- Alberto Vásquez Figueroa<br />
5. „Frica" - Michael Crichton<br />
<br />
<br />
La editura Nemira, pe lîngă multe reeditări (primele 3 volume ale ciclului Ender, "Jocul lui Ender", „Vorbitor în numele morţilor", „Xenocid"), ciclul Dune (şase romane reeditate), a doua ediţie a „Ghidului autostopistului galactic"-Douglas Adams, a reeditării a patru romane de Stephen King, „Christine", „Oraşul bîntuit", "Apocalipsa", "Cimitirul animalelor", romanului lui Philip K.Dick, „Visează androizii oi electrice ?" (ediţia a 2-a, pentru că în 1992, apăruse sub titlul „Vînătorul de recompense", tot la Nemira), cîteva noutăţi în curs de apariţie, volumul 2 al antologiei „Povestiri incredibile" (colecţia McSweeney’s nr.2, conţinînd povestiri de Stephen King, Neil Gaiman, Jim Shepard, Nick Hornby, etc.) şi culegerea de povestiri fantastice a scriitorului uruguayan Juan Carlos Onetti - „Adio, adio". Reeditări şi la editura Minerva (Buc.) , în colecţia „Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice" şi anume :<br />
<br />
-nr.5 - „Minunile anului 2000" - Emilio Salgari (280p./ 7,5 RON/ trad.şi prefaţă, Ion Hobana)<br />
-nr.6 - „Călătorie în Faremido", "Capillaria" - Karinthy Frigyes (253p./ 7,5 RON/ trad.: Eugen Hadai, pref., Ion Hobana)<br />
-nr.7 - „Ciuma stacojie"- Jack London (251p/7, 5 RON/ trad. Mihai Elin, selecţie şi prefaţă, Ion Hobana)<br />
<br />
- în curs de apariţie, „Oraşe înecate" - Felix Aderca<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TITLURI ROMÂNEŞTI<br />
<br />
<br />
„Nopţi albe, zile negre" (Povestea unui sinucigaş şi povestirile mele" - Marian Coman (Ed. Tritonic, 2005, col. fiction.ro)<br />
<br />
„Aşteptînd-o pe Sara" - Michael Hăulică („o înlănţuire de povestiri pe care o putem lesne considera drept roman"), Ed. Millennium Press, 2005, 16 RON<br />
<br />
„AtelierKULT : „Armele zeilor şi alte povestiri" (antologie de Michael Hăulică), Ed. Millennium Press, 2005, 18 RON, texte texte de : Ben Ami (?!?), Roxana Brînceanu, Bogdan-Tudor Bucheru, Ovidiu Buf- nilă, Marian Coman, Ona Frantz, Silviu Genescu, Bogdan Gheorghiu, Michael Hăulică, Eduard Pandele, Liviu Radu, Cătălin Sandu, Florin Pîtea.<br />
<br />
„Kult-RADHARC", o antologie de Costi Gurgu, 15 RON, texte de : Jean-Lorin Sterian, Ana-Maria Negrilă, Costi Gurgu, Bogdan Bucheru („un grupaj de povestiri dark fantasy cu temă, personaje şi locaţii comune")<br />
<br />
Editura Diasfera, Buc., 2005 :<br />
„Cifrele sunt reci, numerele-s calde" - Liviu Radu<br />
„Gangland" - Florin Pîtea<br />
„Împăratul gheţurilor" - Ana-Maria Negrilă<br />
„Frontiera" - Lucian Dragoş Bogdan<br />
<br />
Alte apariţii:<br />
<br />
„Jules Verne" - Lucian Boia, Ed. Humanitas, 2005, 282 p.<br />
<br />
„Jules Verne.Chipuri, obiceiuri şi peisaje romîneşti" - Ion Hobana, Ed. Pro, Buc., 2004, 252 p.<br />
<br />
„O cheie pentru science-fiction" - Cornel Robu, un remarcabil studiu despre SF, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004, 612 pag.<br />
<br />
„Figurine de ceară" - Mircea Opriţă, ediţia integrală a povestirilor SF, Ed. Viitorul Românesc, Bucureşti, 2005<br />
<br />
„Imperiul Marelui Graal" - Sebastian A. Corn, roman SF, colecţia Excalibur, Ed. Diasfera, Bucureşti, 2004<br />
<br />
„Babl" - Liviu Radu, povestiri SF, colecţia Excalibur, Ed. Diasfera, Bucureşti, 2004<br />
<br />
„Oraşul ascuns" - Ana Maria Negrilă, povestiri SF, colecţia Excalibur, Ed. Diasfera, Bucureşti, 2004<br />
<br />
„Triumful" - Bogdan Brătescu, roman SF, Ed.Paralela 45, Piteşti, 2004, www.paralela45.ro<br />
<br />
„Zeul Kvun" - Lucian Dragoş Bogdan, povestiri SF, seria Millenium, Ed. Omnibooks, Satu Mare, 2004<br />
<br />
„Trilogie"- Lucian Dragoş Bogdan, povestiri SF, seria Millenium, Ed. Omnibooks, Satu Mare, 2004<br />
<br />
„Haxgrid" - Bogdan Gheorghiu, roman SF, Ed. Nemira, Bucureşti, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TRADUCERI<br />
<br />
<br />
„Staţia pierzaniei"/ Perdido Street Station - China Miéville<br />
Ed. Tritonic, col. Fiction. ro, 2005/ 720 p. / 270 RON<br />
trad. : Mihai Samoilă, coord. col. : Michael Hăulică<br />
<br />
„Remake" - Connie Willis<br />
Ed. Pygmalion, col. Cyborg, 2005/ 175 p. / 150 RON<br />
trad. : Mihai Dan Pavelescu, prefaţă: Ştefan Dobre<br />
<br />
„Visează androizii oi electrice" - Philip K. Dick<br />
reeditarea ediţiei Nemira din 1992, "Vînătorulde recompense"<br />
Ed. Nemira, col. Nautilus, 2005/ 254p. / 198, 90 RON<br />
<br />
„Copiii minţii", "Umbra lui Ender" - Orson Scott Card (volumele 4 şi 5 din ciclul Ender)<br />
<br />
„Dune" (sexalogia) - Frank Herbert<br />
(Dune, Mîntuitorul Dunei, Copiii Dunei, împăratul-zeu al Dunei, Ereticii Dunei, Canonicatul Dunei)<br />
reeditare ediţiilor apărute la Ed. Nemira<br />
Ed. Nemira, col. Nautilus, 2005<br />
<br />
„Poveste despre Troica" - Arkadi & Boris Strugaţki<br />
roman SF<br />
Ed. Paralela 45, Piteşti/ 2005/ 194 p. / 12, 5 RON<br />
www. edituraparalela45. ro<br />
<br />
„Virusul" - Hari Kunzru<br />
roman pseudo SF<br />
Ed. Polirom, Iaşi/ 2005 Colecţia Galeria fantastică, Ed. Corint (Leda), Buc.,<br />
<br />
14 titluri apărute :<br />
<br />
„Neuromantul"-William Gibson (reeditare)<br />
trad. : Mihai Dan Pavelescu/ 358p. / 19,90 RON<br />
<br />
„Nestemate visătoare"-Theodore Sturgeon(reedit. )<br />
trad. : Nicolae Baltă/ 250p. / 19 RON<br />
<br />
„Visul unei zile de vară"-Lafcadio Hearn<br />
Ed. Corint (Leda), Buc. / 2005/ 260p. / 17 RON<br />
trad. : Radu Săndulescu, povestiri F<br />
<br />
„Ziua trifidelor - John Wyndham<br />
Ed. Corint (Leda), Buc. / 2005/ 413 pag. / 19,9 RON<br />
<br />
„Noi" -Evgheni Zamiatin<br />
Ed. Corint (Leda), Buc. / 2005/ reeditare<br />
<br />
„Dagon şi alte povestiri macabre" - Howard Phillips Lovecraft<br />
Ed. Corint (Leda), Buc. / 2005/ 177 pag. / 14,9 RON<br />
<br />
„Lukando şi alte povestiri" - Edward Lucas White<br />
povestiri F interbelice, ediţia originală - 1927<br />
Ed. Corint (Leda), Buc. / 2005/ 298 pag. / 17,5 RON<br />
<br />
„Dintr-un Buick 8" - Stephen King<br />
roman SF<br />
Ed. Aquila ’93, Oradea/ 2005/ 521pag. / 329.000lei<br />
<br />
„Fugarul" - Stephen King (Richard Bachman)<br />
„The running man", 1982<br />
roman SF Ed. Lucman, Buc. / 2005/ 269 pag. / 110.000 lei<br />
<br />
„Copilul furat" - Ian Mc Ewan<br />
„Child in time"<br />
Ed. Polirom/ 2005/ 330 pag. / 229.000 lei<br />
<br />
„Povestiri incredibile"<br />
Antologie alcătuită de Michael Chabon, colecţia Mc Sweeney’s, # 1 Titlu original : „Mc Sweeney’s Mammoth Treasury of thrilling tales", 2002 Povestiri SF : "Tedford şi megalodonul" - Jim Shepard „Albinele" - Dan Chaon „Altfel, haosul" - Nick Hornby „Găleata lui Chuck" - Chris Offutt „Cazul canarului nazist" - Michael Moorcock „însemnări despre Albertine" - Rick Moody<br />
<br />
„Agentul marţian, o poveste de iubire interplanetară - Michael Chabon<br />
Ed. Nemira/ 2005/ 665 pag. / 395. 000 lei<br />
<br />
„Ghidul autostopistului galactic" - Douglas Adams Ed. Nemira, Colecţia Nautilus/ 2005/ 773 pag. / 459.000 lei<br />
<br />
„Tărîmul nopţii" - William Hope Hodgson Ed. Aldo Press, Buc., 2004/ 500 pag., 250.000 lei<br />
Reeditare<br />
<br />
Orson Scott Card<br />
„Jocul lui Ender"<br />
„Xenocid"<br />
„Vorbitor pentru morţi"<br />
Ed. Nemira, colecţia Nautilus, 2005<br />
<br />
„Casa scorpionului"-Nancy Farmer<br />
Ed. RAO, Buc. / 2005/ 378 pag. / 350.000 lei<br />
<br />
„Ţap ispititor" - D. B. C. Pierre (Dirty But Clean) nume real: Peter Warren Finley<br />
titlu original : „Vernon God little" Ed. Humanitas, colecţia Raftul întîi/ 2005/ 350p. / 280.000 lei<br />
<br />
„Time’s Eye" - Arthur C. Clarke and Stephen Baxter (book one of "A time oddyssey) Ballantine Books, USA/ 2005/ 376 p. / 290.000 lei<br />
<br />
„Pattern recognition" - William Gibson (2003) Penguin Books/ 2004/ 357 p/ 450.000 lei<br />
<br />
„Terraforming Earth" - Jack Williamson Tor Books, USA/ 2001/ 349 p. / 250.000 lei<br />
<br />
„Crash" - J. G. Ballard (1973)<br />
Vintage/ Random House, UK, 2004/ 224p. / 300.000lei<br />
<br />
„A good old fashioned future" - Bruce Sterling<br />
Gollancz Science Fiction, UK, 2001/ 279 p. / 130.000l<br />
<br />
„Spaţiul probabilistic" - Nancy Kress<br />
roman SF, vol. 3 al Trilogiei Probabilistice, 431 pag.,<br />
160.000 lei<br />
Ed. Lucman, Bucureşti, 2005<br />
www. lucman. ro<br />
e-mail : comenzi@lucman. ro<br />
<br />
„Marşul cel lung" - Stephen King<br />
roman SF, 332 pag., 120.000 lei<br />
Ed. Lucman, Bucureşti, 2005<br />
www. lucman. ro<br />
e-mail : comenzi@lucman. ro<br />
<br />
„Jilţul vulturului" - Carlos Fuentes<br />
roman SF, 397 pag., 220.000 lei<br />
Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2004<br />
www. curteaveche. ro<br />
<br />
„Sub piele" - Michel Faber<br />
roman SF - colecţia Raftul întîi, 273 pag., 250.000lei<br />
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005<br />
www. humanitas. ro<br />
<br />
„Pielea rece" - Albert Sánchez Pinol<br />
roman SF, colecţia Raftul întîi, 192 pag., 240.000lei<br />
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005<br />
<br />
„Primul secol după Beatrice"-Amin Maalouf<br />
roman SF,<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2004<br />
www. polirom. ro<br />
<br />
„Lunea începe sîmbăta" - Arkadi şi Boris Strugaţki<br />
roman SF,<br />
Ed. Paralela 45, Piteşti, 2004, www. paralela45. ro<br />
<br />
„Talismanul viselor" - Stephen King<br />
(„Dreamcatcher"), roman SF<br />
Ed. Aquila, Oradea, 2004<br />
<br />
„Zona moartă" - Stephen King<br />
(„Dead zone"), roman SF<br />
Ed. Aquila, Oradea, 2004<br />
<br />
„O mînă de oase" - Stephen King<br />
(„Bag of bones"), roman F<br />
Ed. Aquila, Oradea, 2004<br />
<br />
„Cele mai frumoase povestiri" - Dino Buzzati<br />
povestiri F<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2005<br />
<br />
„Monstrul Colombre şi alte povestiri" - Dino Buzzati<br />
povestiri F<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2005<br />
<br />
„Marele portret" - Dino Buzzati<br />
roman SF<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2005<br />
<br />
„Hocus Pocus" - Kurt Vonnegut<br />
roman SF<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2005<br />
347 pag., 215. 000lei<br />
<br />
„Leagănul pisicii" - Kurt Vonnegut<br />
(„Cat’s Cradle"), roman SF<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2004<br />
<br />
"Galapagos" - Kurt Vonnegut<br />
roman SF<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
Colecţia „Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"<br />
Ed. Minerva, Buc., 2005<br />
<br />
„Scurtă discuţie cu o mumie" - Edgar Allan Poe<br />
„Straniul caz al doctorului Jekyll şi al domnului Hyde" - Robert Louis Stevenson<br />
„Omul cu urechea ruptă" - Edmond About<br />
„O dramă în văzduh" - Jules Verne<br />
Din „Minunile anului 2000" - Emilio Salgari (280p. / 7,5 RON/ trad. şi prefaţă, Ion Hobana)<br />
„Călătorie în Faremido", "Capillaria" - Karinthy Frigyes (253p. / 7, 5 RON/ trad.: Eugen Hadai, pref. Ion Hobana)<br />
„Ciuma stacojie" - Jack London (251p/ 7, 5 RON/ trad. Mihai Elin, selecţie şi prefaţă, Ion Hobana)<br />
<br />
<br />
„Un loc plăcut şi numai al lor" - Peter Beagle<br />
roman F,<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2005<br />
www. polirom. ro<br />
<br />
„Ultima licornă" - Peter Beagle<br />
roman F, ediţia a II-a<br />
Ed. Polirom, Iaşi, 2004<br />
www. polirom. ro<br />
<br />
„Magie" - Isaac Asimov<br />
colecţia definitivă de povestiri fantastice, 130.000lei<br />
Ed. Lucman, Bucureşti, 2005<br />
www. lucman. ro<br />
e-mail : comenzi@lucman. ro <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
COLOCVIU SF LA BUDAPESTA <br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În 16 noiembrie 2005, Institutul Cultural Român din Budapesta a organizat un colocviu reunind scriitori şi editori de anticipaţie din România şi Ungaria, sub titlul generic "Aripile fanteziei". Prilejul propriu-zis al recentei întâlniri a fost oferit de publicarea numărului 188 al revistei maghiare „Galaktika”, având în sumarul său mai multe povestiri româneşti de anticipaţie. Prin această manifestare s-a reluat o tradiţie a întâlnirilor dintre creatorii şi amatorii genului din cele două ţări, tradiţie întreruptă de dificultăţile cu care s-a confruntat editarea de cărţi şi reviste SF în ultimii ani.<br />
<br />
Colocviul s-a desfăşurat prin două momente distincte.<br />
<br />
Primul a fost o masă rotundă, organizată în sala festivă a Institutului Cultural Român din Budapesta, unde au participat scriitorii şi criticii Ion Hobana (Bucureşti), Radu Pavel Gheo (Timişoara), Cătălin Badea-Gheracostea (Braşov), cărora li s-a adăugat Mircea Opriţă, directorul Institutului, de data aceasta în calitate de prozator SF şi autor al volumului „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară”.<br />
<br />
Din partea ungară au fost prezenţi doamna Margit S. Sárdi, conferenţiar la Universitatea "Eötvös Loránd" din Budapesta, preşedinta Asociaţiei istoricilor de SF din Ungaria, şi Attila Németh, editor, redactorul literar al revistei „Galaktika”. Publicaţia apare încă din anii '70 ai secolului trecut, cu o scurtă suspendare din motive economice la începutul anilor '90, ajungând astăzi la al treisprezecelea an de apariţie lunară în noua serie. La Congresul european ţinut în vara acestui an în Scoţia, revista a obţinut premiul pentru cel mai bun magazin european de SF.<br />
<br />
La începutul lunii noiembrie 2005 a apărut numărul 188, volum care cuprinde patru povestiri şi nuvele de autori români, traduse în maghiară. Trei dintre texte conturează tot atâtea tendinţe în SF-ul românesc din primii ani ai mileniului III. Sárpátki Paula a tradus „Tyúkszempont” (Compătimire, bătături şi dispreţ) de Liviu Radu şi „Érintés” (Atingerea) de Bogdan-Tudor Bucheru. „Nekropolisz” (Necropolis) de Florin Pîtea a fost tălmăcit de Eross Erzsébet. Mircea Opriţă, iniţiatorul proiectului, a fost cuprins cu o lucrare antologică, „Rés az időn” (O falie în timp), în versiunea lui Klumák István.<br />
<br />
Două au fost temele mesei rotunde: „Modern şi postmodern în SF”, „Anticipaţia şi Internetul”. Ele au oferit vorbitorilor posibilitatea de a aduce în faţa publicului opinii personale, interesante, despre identitatea acestui gen de dată recentă, dar cu certe realizări valorice, precum şi despre mutaţiile înregistrate de SF prin contribuţia celor mai tineri autori. Cea de-a doua temă a impus un moment de evaluare şi totodată de constatare a diferenţelor, întrucât SF-ul românesc se publică deja în mai multe reviste electronice şi pe portaluri de Internet, în vreme ce în Ungaria este încă prioritar interesul pentru editarea tipografică, în condiţii tehnice remarcabile, cum demonstrează seria „Galaktika”.<br />
<br />
La 17 noiembrie, colocviul a continuat la sediul redacţiei „Galaktika”, printr-o discuţie între specialişti. Pe lângă invitaţii din România, au participat domnii István Burger, redactor şef, Attila Németh, redactor literar, Mihály Tücsi Kovács, redactor ştiinţific şi Lajos Nagy, organizatorul şi supervizorul traducătorilor din limba română, cu un merit considerabil în apariţia numărului descris mai sus. Discuţia a avut un caracter mai tehnic, ambele grupuri fiind dornice să înţeleagă modalităţile practice de editare şi de difuzare a genului în România şi Ungaria. István Burger a sondat posibilitatea de a extinde experienţa Galakticii în ţări ca Federaţia Rusă, Polonia, Cehia şi România, iar Cătălin Badea-Gheracostea a prezentat cele cinci numere din revista sa, Lumi virtuale, explorând şansele şi perspectiva unui parteneriat.<br />
<br />
Atât la nivelul dezbaterii teoretice angajate, cât şi la cel al soluţiilor de colaborare efectivă, colocviul de la Budapesta a fost un succes. Există, de asemenea, şanse bune pentru un sprijin pe care revistele să şi-l acorde reciproc pentru extinderea şi întărirea propriilor programe de editare.<br />
<br />
Pe situl revistei, cititorii au fost chemaţi să se exprime on-line asupra conţinutului, votând povestirea care le-a plăcut cel mai mult. Se pare că gusturile publicului maghiar seamănă cu cele ale cititorilor români. Povestirea lui Liviu Radu a fost apreciată de 66 dintre cele 270 de persoane care şi-au exprimat opţiunea (24,44%), situându-se pe locul doi în topul lunii (Liviu Radu nu este chiar un necunoscut, el a publicat într-o altă revistă maghiară, „Átjáró" nr. 13/ aprilie 2004, povestirea „Răsărit de soare”). Proza „retro-SF” a lui Mircea Opriţă a întrunit 21 de preferinţe (7,78%), în vreme ce „debutanţii” Florin Pîtea şi Bogdan-Tudor Bucheru au primit 28 (10,37%), respectiv 18 (6,67%) voturi.<br />
<br />
Attila Németh, redactorul literar al publicaţiei, a anunţat de pe acum intenţia de a publica în cursul anului 2006 alte şapte povestiri româneşti, deja traduse, într-un volum mai cuprinzător din seria „Metagalaktika” (publicaţie asemănătoare prin volum şi conţinut cu „Almanahul Anticipaţia” de la noi), pe care redacţia budapestană doreşte de asemenea s-o resusciteze.<br />
<br />
<br />
Notă:<br />
<br />
În elaborarea acestui articol am folosit informaţii primite de la scriitorul Mircea Opriţă, directorul Institutului Cultural Român din Budapesta, căruia îi mulţumim pentru amabilitate şi-i urăm mult succes în acţiunile de promovare a creatorilor de valoare din România.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CLUBUL HELION<br />
<br />
Cornel Secu<br />
<br />
<br />
Cel mai bun club de s.f. al României din secolul XX îşi continuă marşul săptămânal, sâmbăta, în acelaşi loc:<br />
<br />
Clubul 1 MV (Bd. Mihai Viteazul nr. 1, lângă Park Place)<br />
<br />
şi la aceeaşi oră: 11,00.<br />
<br />
Programul, până la 17 decembrie 2005, este următorul:<br />
<br />
12 noiembrie<br />
* Repetarea crepusculară<br />
* Infinitul galben (surse noi)<br />
scurtmetraje s.f. şi fantastice realizate de Daniel Bureţia<br />
* Pastile s.f. (maximum 2000 de cuvinte)<br />
<br />
19 noiembrie<br />
* Visul lui Einstein<br />
Conferinţă susţinută de academician Toró Tibor<br />
* concursul „Idei fără frontiere”<br />
<br />
26 noiembrie<br />
* Şedinţă de proză; citeşte Florin Contrea<br />
* Expoziţie de caricaturi Radu Cleţiu<br />
* Pastile s.f.<br />
<br />
3 decembrie<br />
* Şedinţă de traduceri (selecţie coordonată de Gabriel Zănescu]<br />
* Concert live Mihai Alexandru<br />
<br />
10 decembrie<br />
* Şedinţă de proză, citeşte Laurenţiu Nistorescu<br />
* Licitaţie de cărţi, grafică şi obiecte s.f.<br />
<br />
17 decembrie<br />
* Concursul IDEI FĂRĂ FRONTIERE<br />
* Albumul cu fotografii HELION<br />
* Pastile s.f.<br />
<br />
Am fi extrem de onoraţi dacă aţi putea participa la activităţile săptămânale ale clubului HELION.<br />
<br />
Pentru a confima participarea vă rugăm să comunicaţi acest lucru la unul din următoarele telefoane: 214.805, 435.616, 0740.186.371, 0722.522.521<br />
<br />
Preşedinte, Cornel Secu<br />
Vicepreşedinte, Lucian Vasile Szabo<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CPSF: O JUMĂTATE DE VEAC (1)<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
În urmă cu o jumătate de veac, la sfârşitul anului 1955, apărea primul număr al faimoasei „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice”. Redactor-şef, timp de 19 de ani (1955 – 1974) a fost Adrian Rogoz.<br />
Despre personalitatea deosebită a lui Adrian Rogoz au mai apărut articole în revista Pro-Scris. Cum, printr-un complex de împrejurări ciudat, numele Adrian Rogoz nu apare în Dicţionarul SF, editat de Mihai Dan Pavelescu la Editura Nemira în anul 1999, invităm cititorii Pro-Scris să (re-)citească „Extrasul din Dicţionarul scriitorilor români” apărut în Pro-Scris prin bunăvoinţa lui Cornel Robu.<br />
<br />
Ce se poate spune, după mai bine de 50 de ani de la lansare despre CPSF? Că a fost iubită, adulată chiar, de câteva generaţii de români? Acesta este un lucru îndeobşte ştiut.<br />
Despre contextul apariţiei CPSF s-au spus însă mai puţine lucruri. Poate şi pentru că România se afla într-o perioadă tulbure, ca să folosim un efemism...<br />
<br />
Iosif Vissarionovici Stalin murise în anul 1953 (5 martie) dar succesorul său, Nikita Hruşciov (1894 – 1971) în ciuda faptului că lansase termenul de „cult al personalităţii” (cu trimitere directă la predecesorul său) a continuat politica „dură” sovietică. În consecinţă ocupaţia sovietică a rămas pe aceleaşi poziţii de forţă în tot lagărul de est.<br />
În România Gheoghe Gheorghiu-Dej (1901 – 1965) îşi consolidează poziţia în aparatul de partid – în 1955, la plenara din 30 septembrie şi 1 octombrie este ales prim-secretar al CC al PCR şi apoi este reales la Congresul al VII lea al PCR din 23 - 28 decembrie acelaşi an. Tot atunci începe şi industrializarea forţată a României. Se încearcă totodată şi o revigorare a culturii, are loc în 1956 (18 – 23 iunie) primul congres al scriitorilor români la Bucureşti. Totodată, în perioada 1955 şi 1957 apare Dicţionarul limbii române contemporane, în patru volume. Pe plan extern, 1955 este anul semnării Tratatului de la Varşovia (Pactul militar oficial numit Tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria şi URSS – parafat la 14 mai), pentru ca în 1956, în Ungaria, să se desfăşoare prima mare revoltă anticomunistă din Estul European (în 23 octombrie studenţii şi muncitorii ies în stradă; în 31 octombrie guvernul liberal anunţă oficial retragerea Ungariei din Tratatul de la Varşovia; pe 4 noiembrie tancurile sovietice intră în Budapesta; pe 14 noiembrie ordinea sovietică este restabilită).<br />
<br />
Un fapt remarcabil este însă, revenind la „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice” (a cărei titulatură derivă direct din limba rusă - „naucna fantastika”), că a încercat de la bun început să „limiteze” traducerile din limba rusă, preferând autorii români. Colecţia a debutat „fulminant” cu nuveleta „Meteoritul de aur” a lui Octavian Sava – o poveste frumoasă şi palpitantă, cu neaşteptat de puţine „trimiteri politice”. Primul autor rus apare în numărul 6 (Vitalii Trenev cu „Indienii”) iar următorul abia în numărul 28 (I. Kalniţki cu „Sfârştul oraşului subteran”, CPSF 28 - 34). De altfel este foarte probabil ca romanul semnat de Kalniţki să fi apărut ca o reacţie la evenimente din Ungaria, din anul 1956: „Sfârşitul oraşului subteran” este un exemplu clasic de ceea ce am putea numi „communistic fiction”, adică un roman de factură propagandistă declarată, în care „duşmanii patriei sovietice” - fie ei hitlerişti, capitalişti, imperialişti - încearcă prin orice mijloace, dar fără succes, de bună seamă, să semene răul şi teroarea în jurul lor, pentru a fi în cele din urmă opriţi de eroii sovietici.<br />
<br />
Desigur, autorii români îşi aduc şi ei obolul „obsedantului deceniu”, pentru că există multe tente politice care pleacă, în mod logic, chiar de la scrierile lui Adrian Rogoz (romanul „Uraniu” CPSF, numerele 8 - 14 din 1956 sau povestirea „Inimă de ciută” CPSF numărul 5, 1955, ambele scrise în colaborare cu Cristian Ghenea). Mircea Opriţă, în „Anticipaţia românească” (Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Viitorul românesc, 2003 - pag. 113) spunea:<br />
<br />
«Prin urmare, punctul de plecare într-un pariu personal cu SF-ui nu putea fi, prin forţa lucrurilor, decât unul foarte coborât. Mărturie stau două scrieri semnate în colaborare cu Cristian Ghenea: povestirea Inimă de ciută (1955), care anticipa operaţiile de transplantare a cordului şi încerca să pătrundă, fără performanţe notabile, în mentalitatea unui om de ştiinţă - şi romanul Uraniu (1956), vârât şi el în momentul dogmatic al anticipaţiei ca într-o mănuşă potrivită.»<br />
<br />
S-a spus, în repetate rânduri, că prin Colecţia Povestiri Ştiinţifico Fantastice mai multe generaţii de ingineri şi-au găsit vocaţia cu mult înainte de a păşi în facultăţi. Paradoxal, afirmaţia este şi, în aceeaşi măsură nu este, valabilă. Sigur, sintagma „ştiinţă” există exact în miezul titulaturii „ştiinţifico-fantastice” (naucna fantastika), pentru că ştiinţa este instrumentul prin care comunismul a încercat distrugerea religiei şi instaurarea dictaturii comuniste (Lenin, de pildă, definea comunismul drept „puterea sovietelor plus electrificare”). Mai mult, „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice” a fost editată de revista „Ştiinţă şi tehnică”, revistă de educaţie „materialist-dialectică” a tineretului.<br />
Totuşi, în ciuda filiaţiei, CPSF nu s-a transformat într-un „alfabetar ştiinţific”, aşa cum explică Titus Filipaş într-un articol publicat în site-ul „Asymetria”, editat de Dan Culcer (http://www.asymetria.org)<br />
<br />
«Realizez totuşi că Adrian Rogoz nu a intenţionat vreodată să facă din CPSF un alfabetar ştiinţific, un fel de proiect enciclopedist romantic precum "Das Allgemeine Brouillon", masivul corp de excerpte şi comentarii alcătuit de Novalis. Deşi erau tipărite pe aceeaşi hârtie proastă de ziar ca Scânteia, în lipsa unui corpus discursiv românesc în anii aceia, n-am fost poate singurul dintre români ce ar fi dorit să consulte CPSF ca pe un Alfabetar ştiintific pe teme precum : matematicile, teoria informaţiei, epistemologia, chimia, fizica, mineralogia, medicina, psihologia, sociologia, filosofia morală, istoria, politica, poetica, muzica, estetica, chiar heraldica şi sistemele monetare! Certamente Adrian Rogoz n-ar fi acceptat să transforme CPSF în alfabetarul ştiintific dorit de mine. Din câte am inţeles de la Adran Rogoz, consultantul ştiintific în crearea versiunii româneşti a "Nebuloasei din Andromeda" ar fi fost fizicianul Ion Mânzatu, candidat prezidenţial la alegerile româneşti din 1992.»<br />
(http://www.asymetria.org/filipascorserpentis.html)<br />
<br />
În ciuda limitărilor şi stângăciilor, CPSF a constituit echivalentul unei „pulp era” românească. A unui pionierat, care a încercat să treacă dincolo de zidurile strâmte ale lagărului sovietic. De altfel poate că apariţiile colecţiei au fost apreciate şi pentru că oferea acea alternativă la grosierele minciuni din ziarele vremii, fie şi numai prin formatul micuţ, care aducea cu o continuare de nuanţă „underground” a faimoaselor „dox-uri” (Aventurile Submarinului Dox).<br />
Privind acum, de pe culmea jumătăţii de veac scurse de la lansarea sa, putem afirma că, dincolo de orice comentarii critice sau politice - pro sau contra - „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice” sub gentila şi modesta conducere a lui Adrian Rogoz a încercat cu obstinenţă, chiar de sub tutela „naucna fantastika”, un drum propriu. Şi lucrul acesta, în sine, este admirabil.<br />
Cu atât mai mult cu cât apariţia timp de 19 ani neîntrerupţi a CPSF, traversând abrupt perioada obsedantului deceniu şi, mai departe, schimbările regimului comunist, nu a putut fi egalată, nici măcar de departe, de nici o publicaţie sf din România, nici în ultimii ani de comunism, nici în cei 16 ani de democraţie post-comunistă. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
FASCINAŢIA STARGATE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Un serial produs de Sci Fi Channel pare să întreacă toate recordurile de audienţă. În octombrie 2005, producătorul a dat publicităţii faptul că al zecelea sezon al serialului „Stargate SG-1” va începe filmările în curând, urmând a fi difuzat din vara lui 2006.<br />
<br />
Lansat în anul 1997, ca o continuare a filmului de lung metraj cu acelaşi nume, „Stargate”, regizat de Roland Emmerich, avându-i în distribuţie pe Kurt Russel şi James Spader (colonelul Jonathan „Jack” O’Neil şi respectiv dr. Daniel Jackson), serialul TV „Stargate SG-1”, produs iniţial chiar de actorul principal, Richard Dean Anderson (în rolul colonel/general O’Neil) şi avându-i pe generic pe Michael Shanks (D. Jackson), Amanda Tapping (căpitan/maior/locotenent-colonel Samantha Carter) şi Christopher Judge (Teal’c), îşi va cuceri cu repeziciune telespectatorii. Este foarte probabil ca nimeni din trupa iniţială să nu fi visat fulminantul succes al serialului, care cu 10 sezoane contractate va trece peste recordul de 9 sezoane al „Dosarelor X”. Alte seriale faimoase, să spunem „Startrek Next Generation”, „Startrek Deep Space Nine” si „Startrek Voyager” au avut fiecare parte de câte 7 sezoane, seria originală „Startrek” s-a întins pe doar 3 sezoane, iar mai noul „Startrek Enterprise” pe 4 sezoane, „Twilight Zone” seria originală, 1959 – 1964, a avut 5 sezoane, seria nouă, 1985 – 1989, 3 sezoane, şi „Xena The Warrior Princess”, 6 sezoane.<br />
<br />
De altfel succesul „Stargate SG-1” a fost atât de mare, încât din anul 2004 apare un nou serial, „Stargate Atlantis”, care a ajuns în prezent la sezonul 2, cel de-al treilea urmând a fi lansat odată cu sezonul 10 din SG-1. Şi chiar dacă din sezonul 9 „fondatorul” Richard Dean Anderson se retrage, producătorii (The Sci Fi Channel a preluat serialul din sezonul 6 – anul 2001) sunt în continuare optimişti.<br />
<br />
Pe ce se bazează însă această imensă popularitate a lui Stargate? Un posibil răspuns ar fi nuanţa de veridicitate a acestui serial. Chiar dacă, ocazional, serialul alunecă spre nuanţe de tip Startrek, totuşi ideea de la bază este profund diferită. O rasă extrem de avansată, construieşte în urmă cu căteva milioane de ani, un sistem de transport interstelar instantaneu, Porţile. Rasa va dispare şi în locul ei apare o altă rasă de extratereştri, de astă dată pusă pe rele: Goa’uld. Aceştia, în ciuda avansului tehnologic, se văd puşi în pericol de incursiunile pământenilor în galaxie. Fragilul echilibru este păstrat şi de alte câteva rase avansate, dintre care Asgard sunt cei mai puternici aliaţi ai pământenilor. Desigur, povestea este de multe ori schematică. Dar dincolo de ideile vehiculate, serialul câştigă atât din distribuţie, cât şi din efectele speciale, frumos lucrate. Astfel încât faima acestui serial, gândit iniţial ca o urmare a unui film artistic, a devenit în prezent imensă. Din sezonul 9 Stargate SG-1 schimbă puţin trupa de personaje dar reuşeşte performanţa de a nu pierde defel din dinamism, poate şi prin cooptarea actorilor Ben Browder (rolul principal, John Crichton, în „Farscape – doar 2 sezoane din 4 au rulat pe micile ecrane din România, în schimb filmul de final, „Farscape: The Peacekeepers Wars”, a fost difuzat anul trecut de canalul Hallmark) şi Beau Bridges (locotenent-colonel Cameron Mitchell, respectiv general Hank Landry).<br />
<br />
Stargate Atlantis pleacă din acelaşi filon bogat: undeva, într-o altă galaxie, există o urmă palpabilă a civilizaţiei care a construit Porţile – un oraş ascuns. Deşi „adresa” acestuia este căutată cu asiduitate atât de pământeni cât şi de Goa’uld, totuşi pământenii o descoperă mai repede şi trimit acolo o echipă de cercetare. Aici, pe eroii serialului îi aşteptă un alt duşman, pe măsură lor, rasa The Wraith, care se hrăneşte cu „forţa vitală” a oamenilor, şi o grămadă de aventuri inedite. Trupa mai puţin cunoscută de actori face faţă de minune „tradiţiei” Stargate, mai ales prin jocul actorilor Joe Flanigan, Torri Higginson şi David Hewlett (maior/locotenent-colonel John Sheppard, respectiv dr. Elisabeth Weir şi dr. Rodney McKay).<br />
<br />
Primele 6 sezoane din „Stargate SG-1” au rulat pe diverse posturi de televiziune din România, din care putem aminti Antena 1 sau HBO. Sezonul 6 a fost difuzat de TVR2, care în prezent difuzează „Stargate Atlantis”. Puţin ciudat, pentru că „Atlantis”, cronologic, a început în acelaşi timp cu sezonul 8, deci TVR a sărit peste sezonul 7. Cum însă dezinteresul televiziunii naţionale pentru o programare de bun simţ a serialelor TV este cronic – filmele sunt numărate ca la abator, nespecificându-se niciodată sezonul – nu putem decât să oftăm şi să presupunem că, în ciuda programării sale marţea, în jur de miez de noapte, „Stargate Atlantis” face o bucurie iubitorilor „Stargate” din România care nu dispun de conexiuni mai de Doamne ajută la internet...<br />
<br />
Ca să fim sinceri, lucruri ciudate se întâmplă şi la case mai mari. Sezonul 2 din „Atlantis” a fost oprit în Statele Unite în perioada sărbătorilor de iarnă, conform bunelor obiceiuri, într-un punct de maximă tensiune. Totuşi după o scurtă pauză, serialul a fost reluat – din motive greu de explicat – în Canada. Cum abia în ianuarie 2006 serialul a fost reluat pe teritoriul american, s-a ajuns în prezent la un decalaj de 6 episoade prin care televiziunile din Canada preced programele din Statele Unite.<br />
<br />
Faima imensă a serialului se poate observa cu uşurinţă şi pe internet. Site-ul oficial, pe care vi-l recomandăm cu această ocazie (http://www.gateworld.net) este plin nu numai de informaţii de ultimă oră, ci se constituie ca o adevărată enciclopedie în (pseudo)mitologia „Stargate”. De altfel, „cunoscătorii” ştiu că episoadele „Stargate” pot fi download-ate cu relativă uşurinţă prin bit torrent – noile episoade apar de altfel la doar o zi sau două după difuzarea lor pe televiziunile digitale (ca fapt divers, copiile pirat, de bună seamă, în format „avi”, sunt superioare în ceea ce priveşte calitatea imaginii şi sunetului emisiei canalelor TV româneşti).<br />
<br />
Există o comunitate importantă a fanilor acestui serial, inclusiv în România.<br />
<br />
La doar 3 – 4 zile după apariţia noilor episoade pe net, apare şi subtitrarea în limba română. Un fapt demn de semnalat este calitatea subtitrarii, de cele mai multe ori peste medie. Este cunoscut faptul ca marea majoritate a subtitrărilor filmelor difuzate „la negru” pe internet este de proastă calitate, fie prin traducerea propriu-zisă nu de puţine ori absolut hilară în sensurile atribuite în limba română, fie prin viteza cu care au fost redactate şi apoi upload-ate pe net. În cazul „Stargate” însă, lucrurile nu mai stau aşa: subtitrările sunt (cu mici excepţii care confirmă, desigur, regula!) lucrate îngrijit din toate punctele de vedere. Puştii „teribili” care se joacă de-a traducerile de cele mai multe ori îşi iau, în materie de „Stargate”, joaca (mai) în serios – şi acest lucru, în sine, este singular şi de admirat în România, chiar dacă, repetăm, este vorba de traducerea unui film „pirat”.<br />
<br />
Mai mult decât atât, există în România şi o comunitate „oficială” a fanilor, „Stargate Command România”, la adresa de internet http://sgcromania.lx.ro. Un alt site, inedit, este „Poarta stelara” la adresa de internet http://www.poartastelara.ro. Aici există un interesant „simulator” de Poartă stelară.<br />
<br />
Suntem, fără îndoială, făcuţi din „pulbere de stele” – aşa cum spunea regretatul Carl Sagan. Dar nu numai de aceea fascinaţia stelelor asupra omenirii a rămas – şi va rămâne – covârşitoare. Pentru că oamenii vor continua să viseze că vor ajunge, într-un fel sau altul, la stele. Si dacă au început să se îndoiască de astronavele Startrek, Porţile stelare sunt, deocamdată, la mare modă.<br />
<br />
Cred că mulţi dintre fanii serialului „Stargate” şi-au pus, măcar odată, întrebarea, oare ce-ar fi ca povestea să fie adevărată? Să existe într-adevăr un mijloc de transport intergalactic prin alte dimensiuni – şi acest dispozitiv să fie descoperit de oameni? Ce ne va aştepta, oare, dincolo? Eu unul, recunosc cu sinceritate, m-am întrebat adesea.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MODELUL ANTIUTOPIEI ŞTIINŢIFICE: ALDOUS HUXLEY (2)<br />
<br />
Cătălin Constantinescu<br />
<br />
<br />
Regenerarea umanităţii – constantă a romanului huxleyan<br />
<br />
<br />
În această linie, romanul lui Aldous Huxley Brave New World apărut în 1932 (Minunata lume nouă – în trad. românească, 1997), este cea mai reuşită materializare literară a reflecţiei asupra evoluţiei utopice. Deşi pare a fi speculaţie ştiinţifică, pe care am putea să o încadrăm în ceea ce mulţi numesc literatură de anticipaţie, Brave New World este mai mult decît atît, ea vizează critica utopiei, fapt confirmat de apariţia Brave New World Revisited (Reîntoacere în minunata lume nouă) în 1958, în lumina tumultoaselor mutaţii politice postbelice – revoluţia maghiară din 1956 – cum ne avertiza Huxley în al său Cuvînt înainte.<br />
<br />
Chiar dacă este model al antiutopiei ştiinţifice, este şi un text politic; în cazul lui Orwell avem de-a face cu antiutopia politică şi numai atît. Ea vizează critica regimului totalitar – ca termen politic. La Huxley antiutopia vizează nu numai critica ştiinţei confiscate, dar şi a regimurilor politice totalitare. în ciuda caracterului politic negator, dominanta romanului este prevalenţa ştiinţei ca principiu originar al societăţii şi efectele ei negative asupra condiţiei umane.<br />
<br />
Cele două texte invocate, alături de ultimul său roman Island (1962), au modelat decisiv istoria genului utopic, Huxley fiind unul dintre acei autori care au conferit cele mai consistente, originale şi definitorii elemente pentru această paradigmă. Acelaşi lucru fiind valabil şi pentru istoria romanului modern. Nu numai în textele pe care le supunem analizei de faţă, ci şi în alte romane, condiţia umană şi destinul umanităţii constituie dominantele. Acestea se subordonează esteticii romanului modern care are printre elementele sale definitorii credinţa că progresul tehnico-industrial duce la alienarea individului.<br />
<br />
De asemenea, Aldous Huxley reprezintă una dintre acele conştiinţe artistice de primă importanţă care au influenţat şi definit estetica artei moderne (în aceeaşi manieră ca şi T.S. Eliot). Nu este lipsit de interes să ne aplecăm asupra unui important studiu al lui Huxley, pentru că acesta facilitează înţelegerea dihotomiei pe care o valorizează Huxley în lumea concepută de el în Minunata lume nouă şi în Insula. Este vorba despre studiul Literatură şi ştiinţă (1962), inspirat de controversa dintre F.R. Leavis şi C.P. Snow, acesta din urmă conferenţiind în 1959 despre Cele două culturi şi revoluţia ştiinţifică. în eseul său, Huxley se arată preocupat de funcţia literaturii, de natura limbajului literar (şi a psihologiei literare) şi prin ce se diferenţiază acesta de limbajul ştiinţific. De asemenea, de relaţiile din trecut dintre literatură şi ştiinţă. Deşi nu aduce elucidări suplimentare Minunatei lumi noi, studiul la care ne referim reia o preocupare majoră, de această dată ilustrată la nivel teoretic-conceptual: Ce profil artistic ar putea să-şi contureze un literat din secolul XX prin studiul aprofundat al ştiinţei?. Putem remarca însă un alt important aspect, deseori considerat contradictoriu în măsura în care unora dintre romanele sale – cum ar fi Insula – li se neagă calităţile artistice. Este vorba despre imposiblitatea de a valoriza caracterul „ideografic” al literaturii, pe care îl evidenţiază Huxley:<br />
<br />
<br />
„Literatura nu este «nomotetică», ci «ideografică»; ea nu se interesează de regularităţi şi de legi explicative, ci de descrierea aparenţelor şi a calităţilor desprinse din obiectele percepute ca întreguri, cu judecăţi, comparaţii şi discriminări, cu «perspective interioare» şi esenţe, şi în sfîrşit cu acel Istigkeit al lucrurilor, cu ceea ce gîndirea nu epuizează acel Suchness dinafara timpului într-o infinitate de perpetue dispariţii şi înnoiri”.<br />
<br />
<br />
Dar de ce ar fi Insula o realizare literară lipsită de calităţi artistice? Acest roman, apărut în 1962, face ca Aldous Huxley să fie unicul autor din istoria romanului utopic care se încadrează atît în linia autorilor distopici (Minunata lume nouă), cît şi în cea a autorilor utopici (Insula). Acest din urmă roman este considerat, de către cea mai mare parte a comentatorilor, replica pozitivă şi optimistă la satira pesimistă şi sumbră reprezentată de Minunata lume nouă. Spre deosebire de alte utopii ale secolului XX, autorul nu proiectează societatea ideală într-un viitor (ne)precizat şi imuabil, sustras procesului istoric, ci într-un prezent complex şi contradictoriu, dar imaginat. Această societate ideală se situează în Insula Pala, în Oceanul Pacific, caracterizată prin vegetaţia luxuriantă – tipică pentru gîndirea care vrea să recupereze „paradisul pierdut”. Este un mediu în care s-au prezervat obiceiurile vechi, dar în acelaşi timp unul în care sînt posibile experimentele sociale. Această societate a eliminat progresiv conflictele sociale, inclusiv clasele sociale:<br />
<br />
<br />
„În insula Pala, după trei generaţii de reformă nu mai există clase /.../ doar asociaţii voluntare de bărbaţi şi femei pe calea unei dezvoltări depline a umanităţii”.<br />
<br />
<br />
Reţeta fericirii constă în sinteza realizată – la nivelurile biologic, social şi spiritual – între moştenirile culturale transmise pe diverse căi de civilizaţiile occidentală şi orientală. Agentul fericirii din Minunata lume nouă, soma, este înocuit în acest roman de mokhsa, medicament cu virtuţi şi funcţii similare. Moksha medicine este în acelaşi timp un substitut (alături de practica rugăciunii) al artei, care lipseşte nu întîmplător şi în Insula şi în Minunata lume nouă:<br />
<br />
<br />
„Each society has opted for a type of monism, but the two are world apart. It is the monistic nature of society that destroys the art. Art requires conflict – one branch of it, drama, is named conflict – and neither Brave New World nor Pala encourage conflict. Brave New World, in fact will not permit it. Pala does everything it can to discourage it. The liberating experiences granted by the moksha-medicine are the people’s replacements for art. There are Palanese artists, but their symbols are probably less moving than those of artists elsewhere because they are not tragic, they are not compensations for the sufferings caused by war, ignorance and stupidity”.<br />
<br />
<br />
De asemenea, se remarcă înlocuirea ideologiei politice cu un soi de sincretism religios, acoperind budismul şi hinduismul.<br />
<br />
Lipsurile acestui roman tezist (de aceea reprezintă un eşec artistic, după Charles M. Holmes), în ciuda evaluării mai mult decît pozitive a lui Chad Walsh, au fost subliniate de Huxley însuşi:<br />
<br />
<br />
„Slăbiciunea cărţii rezidă în disproporţia dintre amploarea temei şi relatarea ei propriu-zisă. Intriga e încărcată cu un balast mult prea mare de idei şi reflecţii, iar eu n-am fost suficient de înzestrat ca să remediez acest defect”.<br />
<br />
<br />
Insula este romanul care se situează la sfîrşitul unei serii care ar mai cuprinde Minunata lume nouă şi Maimuţă şi esenţă (Ape and Essence, 1948) – serie caracterizată de prospecţia viitorului. Dar după cum am văzut, Insula nu imaginează neapărat o societate ideală a viitorului, ci una paralelă. Opusă acestei serii este cea formată din Punct contrapunct (1928) şi Orb prin Gaza (1936) – serie remarcată prin perspectiva unui prezent care implică multiple reluări, prezentînd supoziţii legate de trecut.<br />
<br />
La nivel ideatic, putem stabili o relaţie de continuitate între Galben de crom (Crome Yellow, 1921), Orb prin Gaza şi Minunata lume nouă: toate sînt construite în jurul temei regenerării morale, ultimul dintre cele menţionate mai sus materializînd idealul personajului Scogan din Galben de crom: statul raţional. După cum arată A.C. Ward, Orb prin Gaza este încercarea lui Huxley de a depăşi „profundul dezgust intelectual” din romanele Punct contrapunct şi Minunata lume nouă. Dar viziunea sumbră şi pesimistă asupra evoluţiei umanităţii şi a regenerării ei rămîne la fel de dominantă ca şi în Minunata lume nouă („Unde e iadul dacă nu în noi înşine?”, cap. I):<br />
<br />
<br />
„Starea de fapt a Sclaviei. Sau mai bine zis a diverselor stări de sclavie, căci în tentativele sale succesive de a înfăptui Ideea de Libertate, omul nu a făcut decît să treacă dintr-o formă de sclavie în alta.<br />
<br />
Sclavia originară este cea care te sileşte să depinzi de un stomac gol, sau de anotimpuri neprielnice. într-un cuvînt sclavia faţă de natură. Poţi scăpa de sus-numita robie, datorită organizării sociale şi a invenţiilor în domeniul tehnicii”.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Minunata lume nouă ca răsturnare a lumii vechi<br />
<br />
<br />
Alegerea exclamaţiei Mirandei, care descoperă o lume nouă, din Furtuna lui Shakespeare drept titlu al romanului din 1932 – Brave New World – este tot o mărturisire a nevoii de regenerare a umanităţii. în concepţia shakespeareană este vorba despre aceeaşi lume, Sebastian, Alonso şi Prospero fiind personajele lumii noi descoperite de Miranda (sînt primele fiinţe umane pe care le vede), Prospero subliniind continuitatea existenţei lumii: „E nouă pentru tine” (către Miranda). Huxley preia ironia lui Shakespeare: sînt aceleaşi personaje care complotaseră împotriva tatălui ei, Prospero – ducele legitim al Milanului, şi pe care Miranda la asociază ideii „binelui”, şi nu „răului”; Miranda este expresia fericirii datorate neştiinţei, ignoranţei. Redusă la esenţă, aceeaşi semnificaţie are şi exclamaţia personajului John Sălbaticul în Minunata lume nouă. Sălbaticul este simbolul lumii ne-civilizate, ne-tehnologizate, ne-industrializate, care ignoră binefacerile civilizaţiei industriale. John Sălbaticul nu cunoaşte direct această lume.<br />
<br />
Minunata lume nouă pune problema incompatibilităţii dintre binele colectiv şi salvarea individului, evidenţiind uniformizarea care face imposibilă afirmarea individualităţii.<br />
<br />
Huxley imaginează o societate plasată pe o axă temporală reinventată, avînd un termen de referinţă industrial: anul lansării automobilului Ford model T – 1908 – moment care a inaugurat producţia de masă a automobilului. înlocuirea lui Christos şi a lui Dumnezeu cu Ford nu este lipsită de semnificaţie: în această lume nouă ştiinţa şi tehnologia l-au înlocuit pe Dumnezeu ca sursă a vieţii şi a valorilor. Această mutaţie este simbolizată de înlocuirea crucii cu T-ul fordist („Preşedintele se ridică, făcu semnul T...” ş.a. ); de asemenea, de înlocuirea crucii cu semnul T în denumirea Turnul Charing-T, în loc de Charing Cross – numele real al unei gări londoneze.<br />
<br />
Tocmai de aici derivă puterea pe care o emană acest roman – descrie o lume postindustrială, chiar dacă nu o face în termenii anului 2000:<br />
<br />
<br />
„Huxley’s novel is, of course, science fiction. But yesterday’s science fiction is rapidly becoming today’s fact. Prozac is not yet Huxley’s soma, cloning by nuclear transfer or splitting embryos is not exactly Bokanovskification; MTV and virtual-reality parlors are not quite the «feelies»; and our current safe-and-consequenceless sexual practices are not universally as loveless or as empty as in the novel. But the kinships are disquiteing, all the more so since our technologies of bio-psycho-engineering are still in their infancy – and it is all too clear what they might look like in their full maturity. Indeed, the cultural changes technology has already wrought among us should make us even more worried than Huxley would have us be”.<br />
<br />
<br />
Sociologul Leon Kaas a remarcat că predicţia huxleyană a mers mult mai departe de realitatea zilelor noastre, pe care cea mai mare parte a criticii o identifică în Minunata lume nouă. Eroarea acelora care văd în Huxley un profet infailibil al vremurilor noastre se datorează în mare măsură afirmaţiilor din Reîntoarcerea în minunata lume nouă:<br />
<br />
<br />
„Acum, după douăzeci şi şapte de ani, în acest al treilea pătrar al secolului al XX-lea de la Hristos şi mult înainte de sfîrşitul primului secol A.F., mă simt mult mai puţin optimist decît eram atunci cînd scriam Minunata lume nouă. Profeţiile făcute în 1931 devin realitate mult mai devreme decît credeam eu că se va întîmpla acest lucru. /.../ Coşmarul organizării totale, pe care eu îl plasasem în secolul al VII-lea după Ford, s-a smuls din viitorul îndepărtat şi, de bună seamă, ne aşteaptă la cotitură”.<br />
<br />
<br />
Ar trebui spus că în Reîntoarcere în minunata lume nouă, apărut la 26 de ani după romanul din 1932, întîlnim reluate, nuanţate, temele din Minunata lume nouă, eseul – complementar romanului – fiind şi el expresia crizei modernităţii:<br />
<br />
- suprapopularea<br />
- eugenia<br />
- supraorganizarea<br />
- propaganda<br />
- industria publicităţii<br />
- spălarea creierelor – tortura şi poliţia comunistă<br />
- persuasiunea pe cale chimică – soma.<br />
<br />
Antiutopia huxleyană nu este îndreptată împotriva progresului ştiinţei („progresul e splendid” – Lenina Crowne), ci împotriva progresului ştiinţei în detrimentul individului, problemă evocată, dar nu cu aceeaşi măiestrie, de Čapek şi Döblin. Dar ceea ce nu mai apare la nici un alt utopist, şi îl singularizează pe Huxley, este drama manipulării biologice, dar şi psihologice, a omului. Ştiinţa nu este în acest caz instrument al cunoaşterii, ci instrument al puterii, pusă în slujba devizei acestei societăţi: Comunitate, Identitate, Stabilitate – deviză ce pare inspirată din cea a Revoluţiei de la 1789.<br />
<br />
Minunata lume nouă nu este neapărat o satiră politică – în ciuda faptului că personajele se numesc Bernard Marx, Polly Troţki, Benito Hoover, Joanna Diesel, Sarojni Engels, Darwin Bonaparte, Morgana Rothchild sau Herbert Bakunin. Dar criza pe care o traversează lumea nouă se datorează punerii în practică a unor idealuri în esenţă politice: stabilitatea socială, bunăstarea colectivă. Bunăstarea obligatorie a utopiilor se obţine prin denaturarea omului, generînd astfel o societate absurdă, fără morală, fără valori, fără Dumnezeu – o lume dezumanizată. O societate a fericirii obligatorii şi implacabile:<br />
<br />
<br />
„-Iar acesta – interveni sentenţios Directorul –, acesta este secretul fericirii şi al virtuţii: să-ţi placă ceea ce eşti obligat să faci. Acesta este ţelul întregii condiţionări: să-i facă pe oameni să-şi îndrăgească destinul social implacabil”.<br />
<br />
<br />
(va urma)<br />
<br />
<br />
Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:<br />
Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei<br />
Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
IMAGINAR POLITIC, EXPRESIE ŞI PUTERE (2)<br />
<br />
Horia Dulvac<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul trecut)<br />
<br />
Care pot să fie elementele noii ideologii ce se naşte acum în societăţile postotalitare ale estului?<br />
<br />
Fără a putea aduce nici măcar un minim fapt experimental în sprijinul acestei predicţii, vom pleca numai de la premisele eterne ale schimbării şi de la mecanismul cu care a acţionat de-a lungul istoriei „paradigma înlocuirii". Aceste luări în calcul ne-ar putea determina să ne hazardăm în a avansa următoarele: Sfârşitul istoriei e unul iluzoriu, el se poate confunda cum am sugerat cu o întârziere a ideologiei. Noul tip de ideologie va fi fiind înlocuirea discursului ce se constituie ca vehicul al ideologiilor tari, într-unul capabil să care pe umeri „filosofia" flexibilă şi uşor empirică a libertăţilor individuale. Accentul cade după cum am mai spus pe schimbarea de paradigmă, de ideologie ca semnificaţie şi mai puţin pe sistemul de asociere, vremurile fiind ale modei (cu toate conotaţiile riscant metafizice ale acestui termen) libertăţilor individuale.<br />
<br />
Dar fiindcă am ajuns aici, să vedem care sunt trăsăturile care ne interesează ale ideologiei în raport cu puterea şi care e relaţia puterii cu forma plastică, unde este locul metafizic în care politicul şi expresia, se întâlnesc împreună.<br />
<br />
„Suveran e cel care decide asupra excepţiei", exclama germanul Carl Schmitt, unul din întemeietorii filosofici politice contemporane.<br />
<br />
Afirmaţia sa aminteşte într-o manieră lipsită de complexe relaţia omului cu libertatea efectivă, cea cu care intrăm în contact zi de zi. Acest tip de libertate ni se face cunoscută ca realitate empirică - este vorba de ceva cât se poate de concret şi anume „până unde pot să îngădui faptelor, cât pot să acţionez".<br />
<br />
între libertatea omului şi viaţa sa nu se mai interpune nimic, nici măcar o subtilă distincţie filosofică, pentru că, după cum se va vedea, înainte de a avea acces la libertatea metafizică (să o numim aşa pe aceea care nu poate fi în ultimă instanţă decât nemurirea) îngrădiri de tot felul îl lovesc pe om în realitatea faptului concret, în interdicţia de a acţiona.<br />
<br />
în acest armistiţiu temporar (la o analiză mai atentă se va vedea că el este tocmai cel ce dă prezentului substanţă) din dosul căruia divinitatea veghează nevăzută ca un atotputernic regizor şi stăpân, omului îi e dat un răgaz scurt şi plin de nevoi: suficient însă ca el să-şi scruteze condiţia şi să gândească chiar disperat evadarea de negândit. (A se observa că scenariul libertăţii e construit cu un fals personaj principal - omul, astfel fiind trecut sub tăcere dumnezeul faţă de care, prin raporturile de criză, problema s-a generat)<br />
<br />
Probabil, aşa cum un deţinut inventariază dintr-o primă ochire posibilităţile reduse ale detenţiei sale şi trucuri prin care ar putea scăpa, tot aşa şi omul din „grădina liberă" îşi măsoară dintr-o ochire „distanţa" până la margine, adică „interdicţie", circumscriindu-şi practic lumea, determinându-şi centralitatea şi „spaţiul" extrem de personal al faptului permis.<br />
<br />
Odată dat turul de orizont, proaspătul „recrut" (să îl numim aşa pe cel ce intră în viaţă, alimentat şi apărat doar de propria ignoranţă, ceea ce îl face de neînfrânt) are o singură treabă: a se consuma în fapte, în actualitate.<br />
<br />
De la început e deranjat de constrângerile puterii, o exterioritate care pune insuportabile bariere actului, alimentată de aceeaşi forţă brută ca şi aceea singură pe care i-o poţi opune: realitatea faptului împlinit.<br />
<br />
Vrând nevrând, ea te reduce la a fi simplu elector, un contribuabil anonim al statisticii, fără drept de decizie, orgoliu şi excepţie (a se observa că sensul deciziei, care este unul de „orgoliu ontologic" - prin aceasta înţelegem orgoliul omului de a fi egal creatorului său - este orientat înspre excepţie, adică decizia se individualizează numai prin ceva fundamental diferit)<br />
<br />
Această situaţie ne reaminteşte că, înainte de a ajunge la libertatea metafizică, avem probleme cu libertatea zilnică: cea care e una istorică, politică, instituţională şi deci supusă tuturor frustrărilor pe care le generează conflictul ireconciliabil dintre idee şi forma de manifestare a sa (Omul a avut probleme încă de la geneză cu multiplicitatea care l-a pus în relaţii de fratricid cu semenii. Poate de aceea un punct cheie al reformei creştine a fost iubirea de aproape, iar o discuţie pe tema libertăţii pune şi azi omul îhtr-o greu rezolvabilă ecuaţie comunitară).<br />
<br />
Ne aflăm în situaţia paradoxală şi inconfor-tabilă că libertatea (să o numim) consumată de fiecare dintre noi este determinată de factori exteriori. Constrângerile aşează această aspiraţie (pe care omul o vrea strict personală, neîngrădită şi absolută şi căreia îi conferă o puternică încărcătură metafizică) într-o formulă instituţionalizată.<br />
<br />
Ori nu vrem nicicum ca instituţiile să hotărască asupra propriei noastre libertăţi, dar asta se întâmplă şi n-avem încotro. Instituţiile construiesc o libertate generală iar nu personală. Cu instituţia libertăţii putem simţi că, nu avem nimic în comun (o anumită ingratitudine ne poate face să gândim că libertatea noastră nu e nicicum sau prea puţin datoare ideii de libertate şi democraţie, considerând că noi putem fi noi înşine şi în totalitarism), dar o împlinire efectivă a libertăţii individuale e condiţionată de acţiunea în cadrul său instituţional, (în definitiv fiecare dintre noi care a trăit într-un regim totalitar a construit această duplicitate a unei fictive lipse de dependenţe. Contrar iluziilor celor trăitori sub dictaturi, oamenii zilei de azi vor răspunde la întrebarea: „poţi să ai acces la libertatea individuală într-o societate totalitară" cu un foarte probabil «M).<br />
<br />
Dacă vom lua aminte la ce au în comun statistica şi libertatea, vom constata felul cum Puterea se instituie ca un surprinzător mediator.<br />
<br />
În felul ei, statistica e o tiranie a faptelor împlinite. Matematica a denumit evidenţa prezentului, „bucata" de întâmplare cu care alcătuim „realitatea", cu o sintagmă care mi-a produs întotdeauna încântare: eveniment.<br />
<br />
Îndrăzneaţă denumire sugerează că prezentul e alcătuit dintr-o succesiune secvenţială de „premiere-spectacol" capabile să producă, prin noutatea lor, senzaţie.<br />
<br />
În această întovărăşire, excepţionalul şi ternul sunt egale.<br />
<br />
Chiar dacă nu s-a „întâmplat" nimic altceva decât cotidianul, statistica îl adaugă, „evenimentelor" care fac posibilă supravieţuirea momentului.<br />
<br />
Săvârşind această aliniere a importanţelor, cotidianul se bucură, ca şi cetăţeanul beneficiar al votului universal, de egalitatea cu întâmplările care au făcut istorie.<br />
<br />
Prin forţa cantităţii şi faptului împlinit, el e participant la configurarea preferenţialităţii date de statistică.<br />
<br />
Cu alte cuvinte, un experiment „reuşit" (ce-ar putea să însemne decât unul care „spune" ceva) e pentru statistică egal unuia accidental, nealiniat „curbei Gauss" (metodologic nu există aşa ceva, căci până şi excepţia, despre care spunem banalitatea că „întăreşte regula" face parte din statistică, contribuie la ea, oricât s-ar părea că e „diferită", negându-şi astfel atributul care o făcea să fie „excepţie").<br />
<br />
Ba mai mult decât atât, experimentul „ratat" poate clama că fără el nu se putea, că fără existenţa sa nu s-ar fi putut realiza multum-ul, cantitatea atât de necesară matematicii experimentului. Curat democraţie a numerelor!<br />
<br />
În această plebee adunare, libertatea pare a fi pândită de capcana regulii într-un mod ciudat. Statistica evidenţiază un fel predilect de a se petrece lucrurile. Dacă dintr-un număr de experimente se constată că un fel de-a fi se repetă hotărâtor, avem de-a face cu o realitate empirică ce se derulează după direcţia pe care o indică acea statistică. De pildă probabilitatea (care este o mărime matematică a acestei repetabilităţi a faptului împlinit) ca raportul dintre lungimea unui cerc şi diametrul lui (raport ales dintr-un număr mare de cazuri experimentale) să fie altul decât numărul/?/, este practic nulă.<br />
<br />
Poate în alt mileniu sau pe altă planetă vom găsi cândva un cerc stingher la care raportul pomenit să fie altul şi el să fie deci excepţia care iese din statistică. Până atunci, raportul e cel ştiut, iar succesiunea de măsurări empirice conduc în urma analizei şirurilor experimentale că el e aproape imuabil, ca o lege, sau într-o mai burgheză formulare, o regulă.<br />
<br />
Oricât „s-ar strădui" vreun nesăbuit cerc să-şi modifice printr-o ipotetică voinţă proprie datele individuale, astfel încât raportul mărimilor celor două caracteristici să fie altele, nu va avea nici o şansă. El va fi acelaşi număr.<br />
<br />
Într-un mod asemănător, omul mânat de setea libertăţii individuale va constata de pildă că diverse mărimi ce descriu creşterea organică se încadrează într-un interval numeric destul de îngust, sau că este pur şi simplu muritor. Nu există (în act) cale de câştigare în vreun fel a libertăţii relative la acest fel de determinare, iar acest fapt e descris statistic cu suficientă cruzime. Nu avem vreo mărturie despre nemurirea „în trup", dar avem promisiuni despre câştigarea ei potenţială, ceea ce declanşează subiectul libertăţii coparticipare la general.<br />
<br />
Aşadar excepţia e cea care pare că se sustrage de la ordinea ordonată de statistică, aceasta din urmă fiind un mod de a pune întâmplările grămadă unele lângă altele, fără discernământ şi a considera că au ceva de spus doar cele care se întâmplă mai des.(Spunem pare, pentru că flămânda statistică, cea care se hrăneşte cu vieţile noastre, cu prezentul, înhaţă şi acea mult aşteptată, excepţie, punând-o la treabă să lucreze pentru faptul împlinit)<br />
<br />
Din acel moment, începe o adevărată tiranie: ţi se pare că ai posibilitatea să „faci aşa sau altfel", adică potenţial ai două opţiuni, dar nu poţi decide cu adevărat decât diferit, adică asupra excepţiei, acest unic fel de decizie fiind un garant al propriei tale libertăţi. Dar din moment ce până la urmă alte raţiuni deciseseră deja înainte cum trebuie să fie ca tu să fi liber, e limpede că această „necesitate" subversivă cu care şi-a făcut loc „excepţia" devine un alt fel de temniţă, chiar dacă una inversată, care vine să o înlocuiască pe aceea construită de regula generalului. (Ca să fie liberă, individualitatea trebuie să poată decide asupra ei ceea ce se poate face într-un singur fel, cel opus regulii, adică să decidă asupra excepţiei. Dizidenta evenimentului relativă la regulă este tot unidirecţională, căci formal nu poţi să fi împotrivă în termeni de acord. Ori odată făcută previzibilă, excepţia poate fi predic-ţionată, încadrabilă statistic şi deci formulabilă ca regulă. Poate de aceea memoria recuperării şi rătăcirii omului e o întreagă istorie de amintire şi individualizare a actului care a generat deopotrivă statistica şi excepţia, acela al căderii originare)<br />
<br />
Pentru cei mai mulţi dintre noi, libertatea e un cuvânt printre altele, cu o încărcătură fluidă, desemnând aproximativ teritoriul situat dincolo de zona unei interdicţii difuz formulate.<br />
<br />
Din cauza lipsei cronice de exactitate ce însoţeşte vecinătăţile acestei sintagme, reperele libertăţii sunt pronunţat psihologice şi aproxi-mative, ca nişte marcaje de graniţă ce se pot muta de colo colo cu frivolitate.<br />
<br />
Vorbind despre tipul particular de atitudine mentală mobilizat de acest cuvânt, înţelegem că, spre deosebire de alte sintagme, cu o încărcătură de raţionalitate mai bine precizată, libertatea declanşează o uriaşă cantitate de participare subiectivă, mobilizată miraculos la simpla rostire a numelui său.<br />
<br />
Pentru taximetrist, savant, adolescent sau gospodină, libertatea e un fel de distanţă psihologică aproximativă, măsurată cu instrumentul unei îndepărtări faţă de un difuz ultimatum temporal, începând de la care gesturilor noastre nu li s-ar mai aplica umbra ameninţătoare ca un nor a „actului interzis". (Este mobilizat imaginarul eschatologic purtat ca un fel de echipament secret de rezervă faţă de ostilitatea unor sentinţe receptate drept fatalitate: „mai e până să se întâmple cutare lucru, sfârşitul e încă departe, nu o să mi se întâmple tocmai mie")<br />
<br />
În evaluarea strict egocentristă pe care o facem invariabil când pomenim de libertate, este aproximată „distanţa" psihologică („cantitatea de primejdie") dincolo de care utopia e un câmp liber, fără oprelişti, deschis: scrutarea aceasta vicleană mi-a semănat întotdeauna cu măsurarea pe care o face un ocnaş privind şansele de evadare din celula sa sau cu încercările disperate ale şobolanilor prizonieri experimentului sau cuştii.<br />
<br />
Fără să intrăm în detalii privind raţiunile metafizice care trezesc în om antrenarea unor asemenea rezerve de individualitate atunci când vine vorba de libertate, să observăm că mobilizarea enormului interes e, nu doar o funcţie de reglare curentă şi de adaptare pentru exemplarul din specie, ci una directă, de viaţă şi de moarte. A rămâne în afara disputei libertăţii înseamnă a fi exclus din posibilele planuri de evadare, a fi condamnat la detenţie, lipsit de speranţă (căci dacă moartea exasperează prin inevitabilul ei, libertatea mobilizează prin posibil, chiar dacă întreţinerea resurselor potenţialităţii se face printr-o amânare aproape perpetuă).<br />
<br />
Aşadar, primul nivel de acces al mult vehiculatei libertăţi este cum se vede empiric şi reprezintă o măsură individuală a „cât de mult e permis a face". Cântărim cantitatea de libertate individuală cu ocaua faptelor, un fel de „ia să vedem cum stăm şi câtă libertate relativă ne lasă respectiva situaţie", sau altfel spus „care e perspectiva posibilului în act".<br />
<br />
Este foarte interesant de observat nu atât ca o trăsătură a libertăţii, ci mai degrabă ca mecanism indus de mental acestui concept, faptul că el are un dinamism latent, în viaţa de zi cu zi, dând mai degrabă măsura lui „a nu face" în detrimentul mai puţin asceticului „a acţiona". Cu alte cuvinte, evaluarea situaţiei de libertate se face într-o formulă negativă, subiectului fiindu-i în putinţă să inventarieze ceea ce îi e interzis, mai uşor decât să individualizezi (de fapt imposibil, prin absenţa exerciţiului plastic, a incapacităţii numirii) mulţimea faptelor din categoria „permis".<br />
<br />
Libertatea e vecină, ca să spunem aşa, „gard în gard" cu actul, cel a cărui piatră de hotar a fost interdicţia, iar marginile sale îi alimentează omului vitalitatea ca un incendiu a cărui extindere se face pe seama propriului conţinut.<br />
<br />
Cam aşa percepem deci în cotidian măsura libertăţii: ca pe un lanţ mai lung sau mai scurt oferind o posibilitate relativă de mişcare pe care omul o epuizează în scurtă vreme explo-rându-i cu febrilitate resursele, ca atunci când primeşte o jucărie, o idee nouă, sau e într-un loc necunoscut. Aidoma unui cerc pe care îl trasează lesa unui animal legat, conţinutul libertăţii e repede consumat, întreaga lui încărcătură fiind transbordată în imaginarul exteriorităţii, locul unde aceasta e localizată de obicei.<br />
<br />
în planul vieţii zilnice, libertatea e „pînă acolo unde poţi acţiona" - omul cade relativ repede pradă unei claustrofobii faptice, extrem de intime şi greu de depăşit, elaborată prin conjugarea păienjenişului tuturor actelor sale. Pe scurt, are o mare vocaţie în a se face prizonier şi în consecinţă şi o uriaşă energie potenţială ca o foame perpetuă i-a însoţit istoria.<br />
<br />
(Închei aceste riscante explorări în vecinătăţile libertăţii cu o imagine pe care mi-a evocat-o comentariul unui serial ştiinţific de televiziune, una din acele realizări încărcate de-o autentică şi tensionată poezie: să obţii, prin clonare, un organism pornind de la o singură celulă care poartă în sine memoria genetică a întregului, iată un fapt empiric extraordinar. Dintr-o dată am văzut întregul ca un „ciorchine" de părţi turtite, comprimate în „funcţiunea" entităţii biologice, o evocare vizuală pe care Haegel ar fi fost gelos.<br />
<br />
În fiecare celulă a pielii, oricât de periferică ar fi fost ea, organismul stă pitit, oarecum resemnat cu funcţiunea specializată pe care a impus-o fiziologia, parcă aşteptând saltul exploziei în întreg, poate întâmplarea sau şansa unei clonări, ca să dea măsura întregii sale potenţialităţi. Pentru celula adormită în aşteptare, întâmplarea ca oiţa Dolly, să se elibereze din anonimat - iată cât de adânci sunt resursele anonimatului şi excepţiei în mecanismele vieţii - a fost o extraordinară şansă, cu o probabilitate de una la miliarde şi miliarde de posibilităţi.<br />
<br />
Fiecare celulă de acest fel mi s-a părut un fel de mic Oedip pândind momentul propice al propriei libertăţi. Crima e, în aceste împrejurări, un instrument la care se apelează adesea, căci ce este acţiunea întregului, va clama celula exilată, altceva decât gestul criminal prin care a fost condamnată la o reflectare limitată, când ea, iată, poartă în sine cu atâta îndârjire şi recunoştinţă memoria tatălui şi a lumii. Iar dincolo de orice distincţie sau subtilitate filosofică, discuţia despre libertate este una imperios actuală despre piedicile ridicate în calea faptului brut de a trăi.)<br />
<br />
<br />
Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:<br />
Horia Dulvac - Discursuri şi părţi<br />
Editura Aius, Craiova, 2005<br />
<br />
<br />
Alte articole publicate în Pro-Scris:<br />
Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
Fragment din volumul de debut:<br />
Horia Dulvac - Îngrijorări fără mandat<br />
Editura Marineasa, Timişoara, 2000.<br />
Versiune electronică: http://www.elibrarie.ro/carti/dulvac.pdf<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PARADOXURILE TIMPULUI ÎN SCIENCE-FICTION (2)<br />
<br />
Cornel Robu<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul trecut)<br />
<br />
Istoriile pe tema paradoxurilor timpului constituie o subdiviziune a clasei istoriilor pe tema călătoriei în timp, diferenţiere ce rezultă din aparenta imposibilitate de a pune de acord călătoria de-a lungul timpului cu un principiu al cauzalităţii. Dacă această călătorie în timp este posibilă, atunci efectul poate fi anterior propriei cauze şi o poate el însuşi genera. (Malcolm J.Edwards, „TIME PARADOXES”, în The Encyclopedia of Science Fiction, ed.I, 1979) 7<br />
<br />
Faptul că, orientată înspre trecut, călătoria în timp dislocă tiparul dat al cauzalităţii, schimbând sau anulând fapte binecunoscute ca atare, ca fapt împlinit, n-a fost în măsură a cauza expulzarea istoriilor de acest fel din domeniul sf : dimpotrivă, a dus la expansiunea unui sub-gen în care astfel de istorii celebrează şi exaltă estetica particulară a unor astfel de paradoxuri - constată acelaşi Malcolm J.Edwards în cea de-a doua ediţie (1993) a amintitei Enciclopedii,8 de data aceasta unindu-şi semnătura cu cea a altui erudit exeget, Brian Stableford. Paradoxalitatea ce ţine de însăşi esenţa călătoriei în timp este adesea rezumată şi scenarizată în întrebarea: „Ce s-ar întâmpla cu mine dacă m-aş întoarce undeva înapoi în timp şi acolo mi-aş ucide propriul meu bunic?” -- o întrebare la care scriitorii de science-fiction au oferit multe şi diverse răspunsuri. O povestire pe tema paradoxurilor timpului de obicei duce fie la o bizar de plauzibilă reductio ad absurdum, fie la o abilă întorsătură literară ce reuşeşte să creeze aparenţa de a fi rezolvat paradoxul prin dizolvarea sau eludarea aparent inevitabilei contradicţii.<br />
<br />
„Paradoxul bunicului” (ucis de nepot) este forma negativă, mai cunoscută, a unui „paradox al tatălui”, conform căruia, în variantă afirmativă, întorcându-se în trecut, fiul poate deveni propriul său tată (efectul poate deveni propria sa cauză) şi tatăl se poate trezi propriul să fiu (cauza poate fi cauzată de propriul ei efect); tot în urma „călătoriei în timp”, temerarul „călător” se poate trezi faţă-n faţă cu sine însuşi cel de altădată sau din viitor („paradoxul dublurii”); se poate întâlni cu oameni pe care i-a mai întâlnit / îi va întâlni cândva, dar pe care nu-i mai recunoaşte sau nu-l mai recunosc ei pe el („paradoxul cunoscuţilor necunoscuţi” sau al „necunoscuţilor cunoscuţi”); poate fi aşteptat pe parcursul escapadei în viitor de utile instrucţiuni pe care el însuşi şi le-a trimis / şi le va trimite la post restant („paradoxul scrisorii auto-adresate”); poate primi, din eroare „poştală”, colete greşit expediate din viitor, conţinând obiecte necunoscute prezentului („missent parcels”); poate fi prins fără scăpare într-un flux temporal care-l poartă dinspre viitor înspre trecut („paradoxul timpului inversat” sau al „timpului curgând invers”); poate schimba cursul prezent şi viitor al istoriei prin bine calculate intervenţii „chirurgicale” operate în trecut („cronoplastia” şi „ucronia”, „istoria alternativă”, „paralelă” sau „contrafactuală”, subsumabile toate unui vast şi extrem de productiv „paradox al timpului vulnerabil”), dar poate descoperi cu exasperare şi că, orice ar face, nu poate schimba nimic („paradoxul timpului invulnerabil”). Singurul paradox „fizic” rătăcit printre aceste paradoxuri „logice” este „paradoxul fraţilor gemeni”, dintre care unul îmbătrâneşte firesc şi ajunge moşneag, iar celălalt rămâne flăcău în perpetuitate, graţie unor „efecte relativiste” prezumate ştiinţific a se produce la viteze apropiate de cea a luminii, deci în urma unei călătorii în spaţiu, nu în timp.<br />
<br />
Totul începe, aşadar, de la călătoria în timp, de la „cronomoţie”, acreditată prin iluzie ficţională, prin „acea suspendare de bună voie pentru moment a neîncrederii” („that willing suspension of disbelief”) de care vorbea S.T.Coleridge9 : în momentul în care am acceptat că ne-am putea deplasa în timp, am acceptat ipso facto şi bulversarea cauzalităţii. Iar forma pe care cel mai des o ia această derută cauzală menită a „întoarce mintea pe dos” şi a crea astfel potenţial pentru generarea de „sense of wonder” este aporetica „buclă în timp”: Bucla închisă în timp („the closed loop in time”), în care un fapt întâmplat devine propria sa cauză, este forma narativă cea mai simplă practicată în istoriile pe tema paradoxurilor temporale (Malcolm J.Edwards).10<br />
<br />
O alta este „uzurparea” realului din partea virtualului, „contravenţia” la principiul antropic al timpului : rezultat la care duce fatal multiplicarea variantelor de prezent prin intervenţii în lanţul cauzalităţilor din trecut, variante sau prezenturi alternative dintre care „al nostru” -- prezentul din care „pleacă” în expediţia temporală călătorul sau exploratorul sau cuceritorul -- este relativizat şi „retrogradat” de la prerogativa de „real” şi „unic” la condiţia de „virtual” şi „alternativ”, implicit insolitat astfel, „văzut dinspre” acel prezent virtual care i-a fost substituit şi promovat ad hoc la rangul de „real”: am văzut, în acest sens, cazul povestirii Bubuit de tunet („A Sound of Thunder”, 1952) de Ray Bradbury,11 un alt caz ilustru fiind cel al romanului Omul din Castelul Înalt (The Man in the High Castle, 1962) de Philip K. Dick.12 Dar numărul exemplelor posibile este enorm, practic inepuizabil, tocmai pentru că frisonul, spectaculosul şi proba de ingeniozitate pe care le implică „paradoxurile temporale” au atras magnetic nenumăraţi scriitori. Care însă nu întotdeauna au ştiut evita riscul latent în exploatarea literară a acestor spectaculoase dar şi uşor degradabile paradoxuri.<br />
<br />
Nenumăraţi „scriitori sf au exploatat extrem de prolific şi de ingenios paradoxurile timpului” - continuă Malcolm J.Edwards şi Brian Stableford - dar, deşi „istoriile pe tema paradoxurilor timpului au pus în faţa scriitorilor o atractivă provocare („challenge”), ele au totodată şi ceva din zădărnicia unei avuţii prea uşor irosite. Toate variaţiunile elementare pe această temă au fost încercate şi consumate, încât astăzi e nevoie de o considerabilă abilitate ca să mai găseşti o întorsătură nouă, sau fie şi numai ca să reiei una veche într-o manieră mai acută şi mai frapantă.”13<br />
<br />
De unde această secătuire, această epuizare a resurselor, de unde acest risc, mai pronunţat în cazul „paradoxurilor temporale” decât în cazul altor „teme” şi „motive” sf , de a găsi recoltele de mult secerate şi consumate, de-a nu mai găsi de spus decât lucruri „de mult fumate”? Desigur, nu din vreo indigenţă sau din vreo perisabilitate intrinsecă a motivului, nu mai mult decât în alte cazuri, ci pentru că există aici, în plus, şi o autodevorare a „simţului logicii”, există o „pantă” mentală pe care aceste „paradoxuri ale timpului” pot lesne „derapa”, pot „aluneca” în efecte facile şi minore, în demonstraţii sau ostentaţii de ingeniozitate şi virtuozitate incitante în sine, sub raport logic, cerebral, dar gratuite şi sterile sub raport propriu-zis estetic, lipsite de acces la adevăratul „sense of wonder”. Plăcerea pur intelectuală (frisonul mental, „thrill”-ul cerebral etc.) este incontestabil şi ea o plăcere, dar atunci când ne este livrată „în locul” plăcerii propriu-zis estetice, ca substitut al acesteia, insatisfacţia în faţa surogatului şi-a mizei sublicitate nu poate fi ascunsă, decât, cel mult, temporar.<br />
<br />
Genuine „manifestări ale jocului pur al intelectului” -- după cum observă Stanislaw Lem într-un acut eseu dedicat naraţiunilor despre călătoria în timp şi modurilor în care aceasta „alterează structura lumilor ficţionale” corelative14 - paradoxurile temporale, asemeni multor altor „motive”, „procedee” şi „idei sf”, pot fi deviate în spectaculosul facil, în convenţionalul şi senzaţionalul minor ale „acţiunii de aventuri” sau ale „deznodămintelor senzaţionale”, pot fi aşadar sub-licitate în superficialitatea şi perisabilul unor „focuri de artificii sau chiar de paie” ce „iau ochii” („ochii minţii”) pentru moment, dar nu sunt duse până la capăt, până la „sense of wonder”, până la atingerea mizei substanţiale şi majore care, în science-fiction, - precizează Stanislaw Lem -- este aceea de „a stimula gândirea prin implicaţiile ontologice create de desfăşurarea narativă percepută ca un întreg”.15 „Această alunecare înspre o intrigă facilă, senzaţională constituie un simptom indubitabil al degenerării acestei ramuri a literaturii” şi este o slabă consolare faptul că „în definitiv, aceeaşi opoziţie bipolară domneşte, în principiu, şi în literatura generală, care pendulează, şi ea, între melodrama ieftină şi istorii/naraţiuni cu cele mai înalte aspiraţii estetice şi cognitive”.16 Perspectiva acestei pante a „degenerării” şi „involuţiei” spre „polul senzaţionalului” poate stimula însă, prin refuz şi prin recul, exigenţele şi performanţele adevăratului science-fiction, unde „premisa conceptuală a unor inovaţii esenţiale în structura lumii obiective prezentate este centrală pentru o operă ştiinţificţională (în cazul călătoriilor în timp fiind implicată o schimbare a cauzalităţii, prin admiterea reversibilităţii a ceea ce noi astăzi considerăm a fi în mod universal şi comun ireversibil)”.17<br />
<br />
Cel mai acut şi mai frapant rămân perceptibile aceste „inovaţii esenţiale” tocmai în cazul faimoaselor „paradoxuri ale timpului”, mai pe scurt sau mai pe larg trecute în revistă în cele ce urmează (pentru că nu toate sunt la fel de productive).<br />
<br />
Mai întâi ceva despre natura lor intrinsecă şi ireductibilă, din care decurg firesc şi un anumit „regim” de abordare, un anumit „tratament” (ne)protocolar, o anumită dispoziţie de spirit, ba chiar şi un anumit registru stilistic al comentariului. Cu excepţia unuia singur („paradoxul fraţilor gemeni”), toate celelalte zece (câte am reuşit să număr, ca Pristanda steagurile) sunt paradoxuri pur logice, neavând nici o realitate fizică, fie şi una doar ipotetică, prezumată ştiinţific, matematic, nici măcar în regimul „ştiinţei imaginare”, cu tot ce decurge de aici sub raport ştiinţificţional. Fără a se reduce la nişte simple gratuităţi sau futilităţi, „paradoxurile timpului”, atât de gustate şi de frecventate în science-fiction, nu au deci „acoperire” ştiinţifică, şi cu atât mai puţin factuală, efectivă; nu au altă existenţă decât una pur mentală şi nu dau seama despre altceva decât despre mintea în care există, despre felul cum e constituit şi funcţionează, răsucindu-se şi înnodându-se în sine însuşi, în paradoxuri şi aporii, intelectul uman. De aceea, dacă mai e nevoie s-o spun, modul de abordare nu poate fi unul „realist”, „de bun simţ” sau „cu spirit de răspundere” morală ori socială, cu „conştiinţă civică” ş.a.m.d., ceea ce în cazul dat ar denota doar obtuzitate intelectuală, lipsă de humor şi inadecvare estetică; dacă nu cumva spaima „drobului de sare” din aceste nesărate precizări a şi denotat deja aceleaşi lucruri; să privim, aşadar, lucrurile cum grano salis.<br />
<br />
Nu înainte, totuşi, de a mai spune un ultim cuvânt preliminar, ceva despre titulatura sub care sunt îndeobşte cunoscute şi vehiculate aceste „paradoxuri ale timpului” în science-fiction. Subtile şi „paradoxale” decalaje apar, în urma „călătoriei în timp”, şi în echivalarea dintre stadiile temporale şi stadiile complexionale prin care cele dintâi „prind trup”, dobândesc materialitate şi devin accesibile percepţiei prin simţuri, aşadar intuitiv perceptibile. De aceea, câteva dintre paradoxurile temporale din science-fiction se exprimă în termenii filiaţiei biologice: „paradoxul fraţilor gemeni”, „paradoxul tatălui”, „paradoxul bunicului” (la care se adaugă, aparent mai puţin „colorat” biologic, „paradoxul dublurii”); dar complexionalitatea, corporalitatea (imaginară, bineînţeles) care să le facă intuitiv perceptibile este necesarmente implicată în toate (în doze şi grade diferite, iarăşi bineînţeles).<br />
<br />
Lăsând la o parte propuneri taxonomice şi terminologice mai puţin convingătoare („paradoxul sinuciderii prenatale”, „paradoxul acumulării temporale”, „paradoxul audienţei cumulative”, „paradoxul timpului plastic”, „paradoxul timpului elastic” etc.), să afişăm aşadar, înainte de-a intra efectiv în deliberări, ordinea de zi a „cauzelor” omologate şi supuse, în consecinţă, atenţiei onoratei instanţe a publicului cititor:<br />
<br />
<br />
1. Paradoxul fraţilor gemeni<br />
<br />
2. Paradoxul tatălui<br />
<br />
3. Paradoxul bunicului<br />
<br />
4. Paradoxul timpului vulnerabil (inclusiv cronoplastia şi ucronia, „istoria alternativă”, istoria contrafactuală, „istoria viitoare” sau „ficţiunea politică” etc.)<br />
<br />
5. Paradoxul timpului invulnerabil<br />
<br />
6. Paradoxul dublurii<br />
<br />
7. Paradoxul cunoscuţilor necunoscuţi (sau al necunoscuţilor cunoscuţi)<br />
<br />
8. Paradoxul scrisorii auto-adresate<br />
<br />
9. Paradoxul operei fără autor<br />
<br />
10. Paradoxul coletelor greşit expediate („missent parcels”)<br />
<br />
11. Paradoxul timpului inversat (sau paradoxul timpului curgând invers)<br />
<br />
<br />
Note în text:<br />
<br />
7. Malcolm J.Edwards, „TIME PARADOXES”, în Encyclopedia..., ed.I, 1979, p.605; pasaj omis în ed.II, 1993, în articolul scris împreună cu Brian Stableford (v. infra).<br />
<br />
8. Malcolm J.Edwards and Brian Stableford, „TIME PARADOXES”, în The Encyclopedia of Science Fiction. Edited by John Clute and Peter Nicholls. Contributing editor Brian Stableford, An Orbit Book, Little, Brown and Company, London, 1993; St. Martin's Press, New York, 1993; pp.1225-1226.<br />
<br />
9. Samuel Taylor Coleridge, Biographia Literaria (1817). Edited with his Aesthetical Essays by J. Shawcross, 2 volumes, Oxford University Press, London, 1965 (First Edition 1907), chapter XIV, vol.II. Datând de la începutul secolului al XIX-lea şi foarte frecvent invocată, mai ales în exegeza anglofonă, cum e şi firesc, -- celebra formulare a lui S.T.Coleridge surprinde esenţa iluziei ficţionale din artă şi literatură, pentru a cărei cristalizare, spunea Coleridge, ajunge „o aparenţă a adevărului suficientă pentru a procura acestor umbre ale imaginaţiei acea benevolă suspendare de moment a neîncrederii („that willing suspension of disbelief”) care constituie credinţa poetică” (op.cit., pag.6).<br />
<br />
10. Malcolm J.Edwards, „TIME PARADOXES”, ibidem (v. supra, notele 1, 7).<br />
<br />
11. Am comentat pe larg povestirea lui Ray Bradbury Bubuit de tunet („A Sound of Thunder”, 1952) în vol. O cheie pentru science-fiction, 2004, cap.V (Timpul), subcap. „Anacronismul ca gradient temporal”. În româneşte, povestirea poate fi găsită, sub titlul Detunătura, în vol. Aici sînt tigri (R is for Rocket, 1962), trad. rom. şi postfaţă de Petre Solomon, Editura Albatros, Bucureşti, 1974, pp.79-94.<br />
<br />
12. Voi comenta pe larg romanul lui Philip K.Dick Omul din Castelul Înalt (The Man in the High Castle, 1962) în volumul de faţă, cap.4 (Paradoxul timpului vulnerabil), subcap. „Ucronia şi principiul antropic al timpului”. În traducerea lui Mircea Ştefancu, romanul a apărut în 1995 la Editura Nemira din Bucureşti.<br />
<br />
13. Malcolm J.Edwards and Brian Stableford, „TIME PARADOXES”, ibidem (v. supra, nota 8).<br />
<br />
14. Stanislaw Lem, „The Time-Travel Story and Related Matters of SF Structuring” (1970), translated from the Polish by Thomas H.Hoisington and Darko Suvin, în Science-Fiction Studies, I, No.3, Spring 1974, pp.143-154; reluat în vol. Science Fiction. A Collection of Critical Essays. Edited by Mark Rose, A Spectrum Book, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1976, pp.72-88; reluat în vol. Stanislaw Lem, Microworlds: Writings on Science Fiction and Fantasy. Edited by Franz Rottensteiner, A Mandarin Paperback, Octopus Publishing Group, Harcourt Brace Jovanovich, Inc., London, 1984, 199l, pp. 136-160.<br />
<br />
15. Stanislaw Lem, op.cit., p.86, respectiv 157.<br />
<br />
16. Stanislaw Lem, op.cit., pp.86-87, respectiv 157.<br />
<br />
17. Stanislaw Lem, op.cit., p.84, respectiv 153.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎNŞELĂTORI ŞI ÎNŞELĂTORII <br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Editura „Cartea de buzunar” a descoperit un sector de piaţă abandonat după 1989, cel al cărţii de popularizare şi, cu sârguinţă şi îndemânare, a reuşit să profite de pe urma curiozităţii şi a nevoii de informare a oamenilor, sub deviza „Cunoştinţe la îndemână”. Cei trei fondatori sunt Societatea Universitară Paideia, Grupul Noi şi Grupul Media Pro.<br />
<br />
În momentul când am văzut că prozatorul, traducătorul, publicistul şi eternul fan al literaturii science-fiction Liviu Radu a publicat la ei „Manipularea maselor - Cazuri celebre din ultimul mileniu”, o carte din seria „Ştiinţă şi istorie”, m-am bucurat, pentru că mi-am amintit de Antonia Mareş şi „Cartea florilor”, o lucrare apărută într-o altă serie, „Util”, unde au fost reunite legende, elemente de magie populară, cutume, coduri şi simboluri legate de flori, oferind o abordare multiculturală riguroasă şi o lectură plăcută, deconectată.<br />
<br />
Altminteri în catalogul editurii am întâlnit nume binecunoscute în rândul fanilor SF: Dan Apostol (Atlantida - imperiul pierdut, Dinosaurii - o realitate în istoria ultimelor milenii, Dispariţii neelucidate în Marile Războaie, Extratereştri în Preistorie, Femei-războinic în bătălii care au schimbat lumea, Fenomenul OZN - o istorie actualizată din dosarele secrete, Misterul cetăţilor aurului: ascensiunea şi decăderea civilizaţiilor egeene, Monştrii adâncurilor, Pacifida – continentul dispărut, Războiul lumilor, Supravieţuitorii Cuaternarului), Rodica Bretin (Dosarele imposibilului, Poarta vrăjitoarelor: Călătorii în timp şi lumi paralele, Poltergeist - atacatorii invizibili, Tunelul timpului) sau Dan D. Farcaş (Extratereştrii şi religia, OZN - obsesia generalilor, Răpiţi de extratereştri).<br />
<br />
Până să deschid lucrarea, m-am temut că Liviu Radu a scris ceva pe tipicul „Tehnicilor de manipulare” de Bogdan Ficeac (Editura Nemira, Bucureşti, 1996), volum bine închegat, la care cu greu s-ar putea adăuga ceva.<br />
<br />
Spre uşurarea mea, autorul s-a axat preponderent pe istorie şi istorisire, nicidecum pe psihologia socială. Cartea e structurată, după un obicei mai vechi al lui Liviu Radu, în trei părţi: „Mobilizări de mase”, „Isterii colective”, „Nebunie în masă”. Fiecare secţiune cuprinde câte trei studii de caz, dedicate Cruciadelor, Fecioarei din Orleans, „furtunilor divine”, vânătorii de vrăjitoare, expulzării evreilor şi maurilor din Spania, mccarthysmului, dictaturii incaşe, imperiului zulus şi celui De-al Treilea Reich.<br />
<br />
Iată deci nouă poveşti din vechime (de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial au trecut 60 de ani, adică 2 generaţii), nouă incursiuni în istorie, relatate de un profesionist al cuvântului scris, despre înşelători de tristă faimă şi înşelătoriile puse la cale de ei, care au dus de nas popoare întregi.<br />
<br />
„Manipularea maselor” corespunde cerinţelor formulate de editură pe coperta IV, adică este un studiu de până la 100 de pagini („enciclopedie” e totuşi un cuvânt prea pretenţios pentru o carte de dimensiunea unei lucrări de licenţă), accesibilă ca preţ (5,90 lei), „practică, ştiinţifică şi literară” (consideraţi că aici am strecurat în articol chipul surâzător al unui «smiley» drept comentariu), în fond o cărticică „uşoară”, dar bine scrisă. Cine doreşte un termen de comparaţie, să citească seria de „Ştiinţă diabolică” de la Editura Egmont, unde am întâlnit o mulţime de „răstălmăciri” pline de haz, distorsionări de sensuri cauzate de faimosul „efect de pajişte magnetică” (traducerea incorectă a englezescului „magnetic field”).<br />
<br />
Producţia editurii acoperă o arie extrem de largă, de la „Sunt gravidă - ce să fac?” de Oana Cuzino-Stern până la „Bărbat hrănit, bărbat cucerit” de Roxana Melnicu şi Dana Verescu. Informaţiile „vulgarizate” în colecţia „Cunoştinţe la îndemână” sunt trecute prin diferite filtre şi servite în stil „fast food”: o prezentare atractivă, uşor de digerat şi consumat, menită deconectării intelectuale sau familiarizării tinerilor cu o anumită problematică. Ceva în stilul minienciclopediilor Larousse, la traducerea cărora văd că trudeşte şi Mihai Dan Pavelescu, dar de această dată fără ilustraţii şi la preţul unui bilet de cinematograf.<br />
<br />
Revenind la „Manipularea maselor”, înclinăm să credem că autorul a fost rugat să evite discutarea cazurilor româneşti, deşi de la Horia, Cloşca şi Crişan până la Revoluţia română în direct s-ar fi găsit destule exemple. Lipsa referirilor la istoria autohtonă surprinde, întrucât Liviu Radu este autorul unui triptic novelistic de excepţie, intitulat „Constanţa 1919” (Editura Pro Logos, Bucureşti, 2000), unde sfârşitul primului război mondial este remodelat şi prezentat cu umor şi curaj în trei ipostaze total diferite de realitatea istorică, după nişte scenarii în care România ajunge să fie înglobată pe rând în imperiul habsburgic, imperiul rus sau în cel otoman, lucru despre care am scris altădată în „Dincolo de istorie” (Pro-Scris 5-6).<br />
<br />
Liviu Radu scria cu îndreptăţire în prefaţa lucrării:<br />
<br />
„Manipularea - inclusiv în percepţia asupra istoriei - s-a accentuat astăzi. Avem anumite opinii despre evenimente istorice şi personalităţi ale trecutului, fără să ne dăm seama că acestea se bazează pe lucruri învăţate în şcoală sau citite din anumite cărţi. Majoritatea oamenilor ar fi surprinşi dacă ar afla că ştiu doar versiunea oficială despre anumite fapte şi că există şi alte versiuni, care ar putea fi mai apropiate de realitate.”<br />
<br />
Precauţia editurii e inutilă şi dă impresia unui aranjament politic, de cârteală în cârdăşie cu stăpânirea. În lipsa unui Minister al Adevărului (vezi „1984” de George Orwell) şi a unor fonduri alocate pentru cosmetizare, fardul de pe obrazul istoriei elaborate de activiştii de partid din vremea lui Ceauşescu a început să crape. A venit vremea când copiii văd pe Discovery că o naţiune tânără, precum cea americană, a dat lumii un Benjamin Franklin şi un Edgar Allan Poe pe vremea când bunicii paşoptiştilor noştri erau încă prunci de ţâţă, iar copacii din care s-a făcut hârtia folosită pentru tipărirea primului număr din „Dacia literară” se legănau pe cetini, în chip de seminţe într-un con de brad.<br />
<br />
De ce îndemnul „Descoperă!” să fie bun doar pentru reclama menită să ilustreze o copertă interioară? De ce să rătăcim pe malurile fluviului Limpopo şi să nu aflăm adevărul despre cele întâmplate la noi? De ce să nu discutăm despre spălarea creierelor din vremea lui Ceauşescu, despre propaganda dusă la absurd, despre cum au fost aduşi oltenii în Timişoara (20 decembrie 1989) şi minerii în Bucureşti (13-15 iunie 1990)? Orice tentativă de prezentare unilaterală şi trunchiată a unor informaţii reprezintă o încercare de inducere în eroare a oamenilor, deci o manipulare. În folosul cui? Iată o întrebare doldora de virtuţi cognitive.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Liviu Radu - Manipularea maselor. Cazuri celebre din ultimul mileniu<br />
Editura Cartea de buzunar, Bucureşti, 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O CHEIE PENTRU CAMERELE INTERZISE <br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
(Florin Manolescu)<br />
<br />
<br />
În conştiinţa amatorilor de science-fiction, Florin Manolescu este teoreticianul literar care, primul la noi, a publicat o carte sistematică despre domeniu. Iniţial teză de doctorat, Literatura SF, volumul său din 1980, ne-a putut lăsa impresia unui veritabil „manual” al genului, care analizează cu savantă aplicaţie definiţiile, speciile, temele, personajele şi „obiectele” speciale din anticipaţie. Seriozitatea cercetătorului explică în bună măsură de ce o abordare peste care timpul aşterne deja decenii rămâne totuşi în picioare, invitând la o repetată şi mereu profitabilă întâlnire cu ideile, ipotezele şi observaţiile ei nuanţate. Bibliografia non-SF a autorului conţine o serie de cărţi critice şi de interpretare istorico-literară, între care cea dedicată lui Caragiale n-a trecut nici ea, la apariţie, neluată în seamă de publicistica literară românească. La fel ca Ovid S. Crohmălniceanu, Florin Manolescu şi-a construit o carieră universitară temeinică, înarmându-se cu instrumente de lucru potrivite acesteia şi lăsând să avanseze în scenă, cu prioritate, exegezele ce puteau sprijini obiectivul său principal. Dar, tot ca autorul Literaturii române dintre cele două războaie mondiale, trecut prin surprindere (pentru mulţi) la registrele mai puţin academice din cele două culegeri de Istorii insolite, iată că şi semnatarul lui Caragiale şi Caragiale se lasă purtat de curenţii turbionari ai creaţiei literare propriu-zise, rezervându-ne acelaşi fel de surpriză.<br />
<br />
Misterul camerei închise (Editura Humanitas, Bucureşti, 2002) adună sub acest titlu incitant „nouă povestiri incredibile”. Prin urmare, tot cu un caracter insolit. Nefiind obligat să le grăbească publicarea, cum ar fi făcut, poate, un profesionist care „trăieşte” exclusiv pe seama creaţiei sale literare, Florin Manolescu ne serveşte astăzi o proză matură, densă, redactată îngrijit, cu vizibilă preocupare pentru cuvânt şi frază, ca la adevăraţii povestitori. Înclinaţia spre ludic e şi ea detectabilă. O calitate oarecum surprinzătoare pentru spiritul academic, pe care prejudecăţile unei accepţii comune îl vor adesea însoţit de deficienţe ale umorului şi de „morga” universitară. Ca să complice şi mai mult ecuaţia receptării, textele se plasează fără ezitare într-o poziţie paradoxală: un adversar al anticipaţiei, ca şi un fan prea legat de dogmele fundamentale ale genului, vor putea susţine cu egală îndreptăţire că ele nu sunt SF, ci pură literatură generală. Şi chiar de aici trebuie pornit, de la faptul că povestirile din acest volum sunt literatură de bună calitate, în stare să producă în cititor satisfacţii estetice indubitabile. Chiar dacă, spre a atinge cota de insolit către care le dirijează autorul, ele trebuie să treacă, obligatoriu, printr-o recuzită „de senzaţie” exploatată cu destulă insistenţă atât în SF, cât şi în literatura fantastică. Lucrurile devin parcă şi mai delicate atunci când discutăm nivelul fundamental realist al acestor scrieri. Nivel asupra căruia Florin Manolescu operează nu doar cu fineţe, ci şi cu mult umor.<br />
<br />
Să luăm, de pildă, povestirea intitulată Recviem pentru o maşină de scris, unde un prolific autor de literatură comercială, Victor Bunea, deconspirat de polemişti răuvoitori ca fiind „pe numele său adevărat, Samuel Eisenbein” (deşi semnează Spiru Ferentino) – avem aici un întreg ritual al pierderii urmelor pe traseul dinspre persoana fizică şi personaj – se comportă ca un veritabil bucureştean de rând, rătăcitor pe străzi familiare cititorului, precum „Grigore Alexandrescu” („fostă Clopotarii Noi”), „Magheru”, „Bulevardul 1848” şi se ceartă cu vecinii la cozile de lapte din sectorul 5, în momentele când detectivul său favorit încetează să-i mai frecventeze imaginaţia poliţistă. Un destin mărunt din galeria anilor ’80, tratat cu înţelegere şi binevoitoare ironie, ca în tiparul clasic al schiţelor realiste, unde cadrul unei epoci este sugerat cu discreţie, iar mişcările personajului par să depindă exclusiv de sforile lăsate să atârne dintr-un asemenea peisaj istoric, fatalmente constrângător. Şi chiar aşa ar fi, dacă în scenă nu şi-ar face apariţia un element de stranietate, un „obiect SF”, ca să apelăm la terminologia dezvoltată odinioară de teoreticianul genului: vechea maşină de scris Wanderer-Werke, intrată în grevă profesională şi necesitând intervenţii reparatorii într-un atelier desprins parcă dintr-un muzeu de istoria tehnicii manufacturiere. Finalul lucrării este surprinzător, indiferent în ce „registru” s-ar citi, realist sau fantastic. Reparată şi „pusă la treabă” în serviciul mult amânatului şi, în consecinţă, presantului roman detectiv, maşina, ca stăpânită de o forţă diabolică implacabilă – care este, în fond, însăşi esenţa energetică a regimului totalitar contemporan cu personajul – scoate la iveală (din „neant”?) celebrele pagini cu caractere de litere şi texte ideologice aberante, pe care fiecare posesor de maşină de scris era obligat să le predea Miliţiei, sub forma unei fişe de identitate reactualizate anual. Ideea este aici, în figurare simbolică evidentă, cea a impasului categoric şi definitiv al creaţiei împotmolite în substanţa dură, frenatorie, a distopiei comuniste multilateral dezvoltate. Pe de altă parte, e şi un mod de a ne reaminti că, prin soluţii ce ţin mai degrabă de absurdul fantastic decât de normalitatea unor situaţii „reale”, viaţa e dispusă să se întreacă uneori cu ficţiunea literară, demonstrând chiar, la modul convingător, că i-o poate lua binişor înainte.<br />
<br />
O asemenea schemă narativă ce invită la dubla lectură apare şi în alte povestiri din volum. Experimentul Yvonne este relatarea, în registru realist, a unei înstrăinări sufleteşti de care se face vinovat egoismul omenesc refugiat sub justificarea unei munci ştiinţifice acaparatoare. Dar textul are subtilitatea de a trimite, iarăşi ironic, şi la tema SF a lumilor paralele. În Magicianul, intervenţia cronoplastică asupra unui moment consumat al realităţii efective poate ţine în egală măsură de o corecţie „literară”, săvârşită în plin imaginar subiectiv, sau de o altă sugestie convenabilă anticipaţiei, care ar proiecta astfel subiectul pe fundalul unei „realităţi” specifice domeniului său. La fel, Pariul. O poveste fără cap şi fără coadă, unde Bucureştiul interbelic este resuscitat printr-un veritabil recurs de „împătimit” al locurilor, oamenilor şi obiceiurilor de odinioară. Aici, o temerară execuţie profesională a maestrului Kudini de la Circul Krutzky este lăsată să plutească în plină incertitudine, pendulând între farsa convenabilă nivelului realist de rezolvare a unei aventuri incredibile şi „realitatea” posibilă, dar neprobată, a unei rezolvări în plan iraţional, fantastic.<br />
<br />
Florin Manolescu, după cum se vede, acţionează la limita de interferenţă a genurilor, şi o face cu plăcerea unui rafinat. Nu vom găsi în prozele sale temele clasice ale anticipaţiei, bine decupate şi precis conturate, aşa cum se făcea, din motive „didactice”, în Literatura SF. Nici situaţiile în care sunt antrenate figurile povestirilor nu sunt tipice şi necondiţionat derivate din repertoriul genului nostru, chiar dacă ele pot fi recunoscute cu o relativă uşurinţă, iar autorul pare să nu se teamă de aspectul lor clişeistic. Raportarea sa la SF se face mai degrabă prin citare ironică, la modul aluziv, ceea ce nu exclude un anumit grad de afectivitate a participării. Mici pilule cu valoare de semnal sunt presărate ici-colo prin texte, exercitându-şi subtil funcţia orientativă. Meşterul Frantz Heisig, „mecanic & ceasornicar”, îi trezeşte lui Spiru Ferentino comparaţia „cu celebrul Moxon din schiţa lui Ambrose Bierce”, iar exaltata Yvonne are în cap „un talmeş-balmeş de teorii fanteziste, Crookes, Blawatsky, Däniken şi, în ultima vreme, din ce în ce mai des, Heinlein, Crohmălniceanu şi un oarecare Ovidiu Bufnilă, despre care îmi povestea cele mai trăsnite întâmplări”. În altă parte sunt pomeniţi Márquez, Clifford Simak, Asimov şi Mircea Eliade. Pe lângă balizele reprezentate de numele autorilor de literatură fantastică şi SF, mai sunt convocate, fără nici o reţinere, personaje-clişeu ale genului: Albert Jochemko din Magicianul e nelipsitul astronom amator, aflat în căutarea cometei vieţii sale. Profesorii Jacques Bigot şi Otto Flamm din O conferinţă de pomină sunt eternii savanţi rivali, descrişi încă de la Jules Verne într-o linie manifest caricaturală, ceea ce ne face să credem că autorul volumului se amuză să invoce nu doar eroi exemplari, ci chiar şi situaţiile „clasice” unde apar aceştia în literatura de anticipaţie. Subiectele altora sunt aduse în sprijinul subiectului propriu, ceea ce nu ştim încă în ce măsură ţine de o tehnică postmodernistă, deliberat asumată, dar în mod precis evocă o strategie abilă, menită să dea, prin aluzia culturală, extensie şi totodată credibilitate textului personal. Mai trebuie însă subliniat faptul că, preluând motive pe seama cărora proza sa se colorează generic, Florin Manolescu le prelucrează în aşa fel încât rezultatul să nu aibă nimic de-a face cu pastişa. Chiar şi în caricatură, autorul e nuanţat şi subtil. Desenele sale au adâncime, comicul nu deformează până la nerecunoaştere detaliul profund omenesc. Îmi face plăcere să remarc un portret exemplar:<br />
<br />
<br />
„...când nu era de faţă, studenţii îi spuneau «Buldogul» şi porecla aceasta se potrivea de minune nu numai cu firea, dar şi cu înfăţişarea sa. Era mic de statură, aproape pătrat, şi poate că din acest motiv nimeni nu-l văzuse vreodată încheiat la redingotă. Bărbia puternic ieşită în afară părea că se războieşte în permanenţă cu funda extravagantă a unei lavaliere de muselină umflată ca o guşă de porumbel. Fizionomia puţin obişnuită îl trăda de la prima vedere pe omul de acţiune, iar de sub sticlele ochelarilor Zwicker cu rama de aur masiv exploda o privire vulturească, pe cât de aspră, pe atât de pătrunzătoare. Câteva smocuri de păr se răsfăţau în dezordine pe cele două laturi ale unui craniu dominat de o chelie impunătoare, în timp ce faţa lată şi roşcovană, însemnată în mai multe locuri de amintirea unor lovituri de floretă, îşi sporea expresivitatea mai ales datorită celor două sprâncene stufoase şi zbârlite ca două periuţe de dinţi. Avea maniere bărbăteşti, rămăsese devotat casei imperiale de la Versailles şi la nevoie ar fi putut să interpreteze corect orice partitură de violoncel dintr-un cvintet de amatori. Gestul său preferat, la cursuri sau în discuţiile cu amicii, contribuise şi el la sporirea renumelui de om incomod, puţin simpatic şi greu de abordat.”<br />
<br />
<br />
În profunzimea acestui portret nu ne este greu să revedem, între alte personaje memorabile din SF, figura profesorului Challenger din Lumea pierdută a lui Arthur Conan Doyle. Florin Manolescu foloseşte/refoloseşte aici un prototip, dar partea surprinzătoare a tehnicii sale ţine de o amuzantă răsturnare de prejudecăţi naţionale legate de francezi şi germani, neamuri de atâtea ori aduse de imaginaţia populară, dar şi de anticipaţia julesverneană, într-o contrastantă atingere. Calităţile-defecte (sau defectele-calităţi) apar, în O conferinţă de pomină, pur şi simplu inversate, încât abdomenul proeminent al profesorului Bigot din Marsilia ar fi „o dovadă mai mult decât elocventă a faptului că posesorul acestuia nu s-a hrănit toată viaţa decât cu varză, crenvurşti şi bere, ca toţi francezii, de altfel”, în timp ce nemţii n-au nimic din „incomparabilul spirit de organizare” al francezilor, vorbesc o „germană îngrozitor de graseiată”, se pierd în lungi calcule meschine asupra mărunţişului din buzunar şi insistă să servească la mese stridii, icre negre şi şampanie, neglijând ostentativ berea napoleoniană, deşi în concepţia celor de pe Sena ea ar fi „nu o băutură oarecare, ci o stare de spirit”. Înţelegem îndată că disputa dintre motoarele cu abur franţuzeşti şi cele germane, cu ardere internă, se va purta în decorul unei ucronii, unde şi alte detalii, istorice şi sociale, apar cu semnul inversat. Până şi literatura participă la acest transfer de identitate şi de rivalităţi, din moment ce un oarecare Alexander Dümas ar fi scris – în germană, bineînţeles – Baronul de Monte Christo, al cărui personaj era „domnul Lucius von Brey”.<br />
<br />
Preocuparea ucronică apare în mai multe povestiri din volum. În Califat, Ali Radulian trăieşte într-un viitor bine înzestrat ca tehnologie, dar supus rigorilor stricte ale Coranului, într-o societate de tip fundamentalist: „Se ruga cu sfinţenie de cinci ori pe zi, întors cu faţa spre Mekka, nu consuma alcool, în luna Ramadanului ţinea regulat postul, de la răsăritul şi până la apusul soarelui, iar pomenile pe care le făcea (din convingere şi nu din obligaţie) întreceau cu mult cea de-a patruzecea parte din venituri, cum prescriau Sunna şi cei doispezece Imami. În sfârşit, cu toate că era foarte tânăr, fusese deja o dată la Kaaba, în luna Zul-Hidja, ca toţi credincioşii moslemi care au depăşit vârsta de cincizeci de ani”. Visul său de „asistent din anul 1968 (1387 după Hegira) la Facultatea de istorie, politică şi filosofie a Universităţii din Bükreş” este să i se aprobe o călătorie în secolul XIX, în Principatele Unite, „în interes de serviciu”, spre a vedea la faţa locului evenimentele care ar fi dus la înlăturarea de pe tron a Principelui Carol I de Hohenzollern, în urma „loviturii de Stat din 10/11 martie 1871 (1287 după Hegira)”. Altfel zis, să treacă dintr-o ucronie a viitorului într-o altă ucronie, a timpurilor trecute, şi dintr-o fabulaţie contemporană într-un context literar revolut, fiindcă pentru cunoscători datele acestea trimit nemijlocit la un text (Finis Rumaniae) publicat de încă necunoscutul (pentru noi) Al. N. Dariu în 1883. Semnalată de Florin Manolescu însuşi, în calitate de exeget al genului SF, lucrarea îşi caută acum, în planul ficţiunii, soluţii menite să „deconspire” autorul ascuns, mai bine de un secol, sub pseudonim. Crononautul musulman Ali Radulian, studentul parizian D. Laurian, publicistul ucronic Al. N. Dariu – toate acestea sunt nume şi anagrame pe care autorul se amuză să le aducă împreună, într-o scriere interesantă nu numai în partea sa de figurare modern-otomană a destinului valah, ci, poate, mai ales în descrierea, plină de pitoresc, culoare şi savoare, a mediului mic-burghez din Bucureştiul de altădată, încă marcat de ruralitatea sa fundamentală. Evocarea este a unui erudit şi totodată a unui sentimental, degustător de rarităţi, inclusiv filologice, şi care pune în pagină informaţia înconjurată de un halou nostalgic impresionant. Dar, mai presus de toate, sarcina lui Radulian e una profund politică:<br />
<br />
<br />
„Va putea, în fine, să se ocupe şi de literatură. Îi va traduce pe Vergiliu, pe Cicero şi pe Horaţiu, va scrie articole despre Anton Pann şi despre Bolintineanu, pe care le va semna D. Laurian şi va vorbi la înmormântarea lui Eminescu, în vara anului 1889. Mai-nainte însă va face cunoştinţă cu N. Fabiu Bădescu, va intra în redacţia ziarului Viitorul şi va publica aici o importantă nuvelă politică prin care îşi va avertiza compatrioţii despre tragedia la care s-ar expune în cazul în care s-ar încăpăţâna să-l oblige pe regele Carol să abdice. Căci atunci Războiul de Independenţă n-ar mai avea loc în 1877 şi nici proclamarea Regatului, la numai trei-patru ani de la consumarea acestui eveniment crucial. Fără români, ruşii n-ar mai puta stăvili ofensiva otomanilor aliaţi cu englezii, flamura verde a Islamului ar flutura din nou sub zidurile Vienei, pe care nu s-ar mai găsi cine s-o apere, şi în loc să semene cu Parisul, Bucureştii s-ar transforma într-un mic Stambul, în timp ce Mediterana ar deveni o mare turcească, de la Bosfor şi Dardanele până la strâmtoarea Gibraltar.”<br />
<br />
<br />
O utopie politică şi, totodată, un remarcabil text ludic se intitulează, la fel ca o antologie alcătuită de Laurenţiu Ulici, Nobel contra Nobel. Povestirea nu numai că i se dedică fostului preşedinte al Uniunii Scriitorilor, dar chiar îl invită în scenă, de data aceasta ca şef al partidului său minuscul, spre a-şi face public un presupus scenariu de aderare implacabilă a României la Uniunea Europeană. Acest scenariu presupune, ca într-un joc de şah planetar, sacrificii imposibile şi desfăşurări logice uluitoare, precum cedarea Transilvaniei spre a „recupera” în felul acesta întreaga Ungarie sub forma României Foarte Mari, apoi Anschluss-ul diplomatic cu Austria, ba chiar şi înglobarea Balcanilor şi a Ucrainei într-un stat care să aibă „vorba celebrului filosof Cioran, «destinul Franţei şi populaţia Chinei»”. Deşi antrenează în sprijinul său, într-un demers erudit, aluviunile numeroaselor speculaţii asemănătoare, de la ucroniile literare ale lui Churchill, André Maurois şi G. K. Chesterton, până la mai terestrele planuri ale lui Aurel C. Popovici privitoare la realizarea unei Confederaţii a Statelor Unite ale Austriei Mari, proiectul acesta teribil de precis şi de logic, incontestabil grandoman, are parte de un tratament ironic pe măsură. El ar răspunde dintr-o dată tuturor frustrărilor istorice româneşti, inclusiv celor de natură culturală, fiindcă – asigură personajul Ulici – „atunci când vom intra în posesia primei bombe atomice, nimeni nu ne va mai putea refuza Premiul Nobel pentru literatură”. Altfel zis, o distincţie îndelung râvnită de imaginaţia populară va putea fi cucerită în cele din urmă prin forţa armelor de distrugere în masă, într-un „război rece” al literaturii.<br />
<br />
Florin Manolescu ne arată astfel că, într-un bun tratament umoristic, aproape nimic nu rămâne incompatibil cu utopia, cu ucronia, cu SF-ul în general. Nuveleta care dă titlul volumului (Misterul camerei închise) este cea mai spectaculoasă ca desfăşurare generică, acumulând în acelaşi timp şi un sporit număr de clişee asupra cărora inteligenţa şi ironia autorului se simt chemate să opereze. Faţă de celelalte povestiri, ea marchează şi o performanţă „tehnicistă” ce nu poate scăpa observaţiei, din moment ce aruncă în joc un apreciabil număr de pagini referitoare la radioizotopi, la OZN-uri, sau la obiceiurile, adesea senzaţionale, ale diverselor specii de furnici. Bineînţeles că erudiţia se manifestă aici nu ca în anticipaţiile de vulgarizare ştiinţifică „primitive” de odinioară, ci în sensul rafinamentului glumeţ şi intelectual cu care introducea date tehnice în scrierile sale de anticipaţie un Ovid S. Crohmălniceanu. În esenţă, proza discutată preia motivul furnicilor inteligente dintr-o mai veche povestire de H. G. Wells (Imperiul furnicilor), dezvoltându-l ca posibilă explicaţie într-un caz de stranie combustie umană. După o întreagă strategie de tip „iluminează şi derutează”, ar urma să acceptăm că muşuroiul instalat în pereţii unei case din St. Petersburg, Florida, a ajuns la performanţa de a sintetiza o minibombă atomică, iar doamna Mary Reesler, inamicul numărul unu al insectelor mutante, şi-a găsit enigmatica moarte printr-o bine chibzuită folosire a acestei arme sofisticate asupra persoanei sale indezirabile.<br />
<br />
Misterul camerei închise merge, literar vorbind, spre complicaţie, mizând pe faptul că şi strategiile derutante pot furniza în cele din urmă credibilitate unor ficţiuni. La polul opus, al simplităţii exemplare, se află o lucrare cu titlu complicat: Sarakarmaphalatyaga. O poveste de dragoste. Poate pentru că naratorul, profesor şi el la Universitatea din Bochum, fructifică la modul preponderent uman ceva din experienţa academică a autorului. Textul curge într-o retorică limpede, preocupată de amănunte esenţialmente realiste, printre care insolitul se insinuează totuşi cu perseverenţă. Şi aici, în descifrarea semnificaţiilor, aplicarea dublului registru e posibilă. În cheia cea mai simplă, relaţia paradoxală a personajului cu „natura” capricioasă a liftului numărul 3 – denumit, într-o alintare umanizantă, Sabina – ar putea fi, cum i se sugerează de către adepţii explicaţiilor raţionale, produsul unor „fantasme de universitar intrat prematur în zona tulbure a andropauzei”. La un nivel SF, povestirea tratează tema veche a transferului de identitate umană asupra obiectelor, rezolvând-o cu acelaşi umor şi aceleaşi discrete precauţii pe care le-am întâlnit şi în celelalte povestiri.<br />
<br />
Privită în ansamblu, culegerea de proză scurtă a lui Florin Manolescu este indiscutabil reuşită. Şi ca SF, şi ca literatură pur şi simplu.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Florin Manolescu - Misterul camerei închise<br />
Editura Humanitas, Bucureşti, 2002<br />
<br />
<br />
NOTĂ:<br />
O primă versiune a acestui articol a apărut în Pro-Scris 23-24.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CĂRĂMIZI<br />
<br />
(Jurnal de cititor)<br />
<br />
<br />
Liviu Radu<br />
<br />
<br />
S-a nimerit ca în perioada aceasta să citesc în principal cărţi de mari dimensiuni şi am considerat că merită să le acord o atenţie aparte. În primul rând, într-o asemenea situaţie, un autor poate să-şi dezvolte subiectul într-un mod exemplar şi poate să demonstreze adevăratele sale capacităţi. Asta, dacă este vorba de un autor talentat. Dimpotrivă, un autor care nu-i în stare să gestioneze un text de mare dimensiuni - chiar dacă a scris texte scurte de mare valoare - va plictisi şi va face cititorul să se întrebe dacă merită să mai piardă vremea cu cartea aceea. Dar, mai mult decât atât, un text lung obligă autorul la folosirea altor mijloace literare decât în cazul povestirilor sau schiţelor.<br />
<br />
MARTIN A Game of Thrones MARTIN A Clash of Kings MARTIN A Storm of Swords<br />
<br />
<br />
George R.R. Martin - primele trei volume din A Song of Ice and Fire<br />
- A Game of Thrones<br />
- A Clash of Kings<br />
- A Storm of Swords<br />
Bantam Books<br />
<br />
<br />
Cele trei volume au împreună cam trei mii de pagini. Deci Martin are la dispoziţie un spaţiu uimitor, pe care îl foloseşte într-un mod exemplar. Vreau să mărturisesc că n-am mai citit de foarte multă vreme o carte care să-mi placă atât de mult. În plus, autorul a reuşit să mă captiveze în aşa hal, încât am reacţionat emoţional la vicisitudinile sorţii eroilor. Aşa că nu pot să judec această carte cu obiectivitate şi sunt nespus de supărat că n-au apărut şi volumele următoare.<br />
<br />
Epopeea martiniană are cam vreo cincisprezece eroi principali, care sunt urmăriţi pas cu pas, şi vreo sută de personaje secundare. Autorul aduce mulţumiri în fiecare volum unor prieteni (de obicei scriitori de valoare şi ei) care l-au ajutat să nu încurce borcanele. Dacă la începutul cărţii am avut impresia că personajele sunt destul de schematice şi de previzibile, am descoperit pe parcurs că Martin are grijă să-şi pună eroii în asemenea situaţii, încât aceştia să scoată la iveală faţete nebănuite ale personalităţii lor, astfel că personajele evoluează, nu le mai poţi împărţi în bune sau rele, pentru că soarta le ridică şi le coboară, le loveşte cu duşmănie sau le oferă satisfacţii de nebănuit.<br />
<br />
Încă un lucru important: deşi acţiunea are loc într-un mediu cavaleresc, autorul are grijă să ne demonstreze că războiul este un lucru atât de monstruos, încât nu lasă loc pentru onoare şi comportări elegante. Romanul lui Martin este un adevărat manifest împotriva războiului, este o Guernica a lui Picasso transpusă în cuvinte.<br />
<br />
Întrucât n-am de gând să povestesc cartea, vreau totuşi să vă introduc în atmosfera sa.<br />
<br />
Imaginaţi-vă un regat medieval, situat într-o insulă destul de mare, care seamănă mult cu Marea Britanie. În această insulă au existat cândva şapte regate independente, care au fost reunite de cuceritori eroici ce dispuneau de ajutorul unor dragoni. În timp, dragonii au dispărut, regii au început să nu mai fie demni de respect, iar dinastia dragonizilor a fost răsturnată. Noul rege se bucură totuşi de respectul nobilimii, iar în ţară e linişte, pace şi bunăstare. Mai ales că au fost mulţi ani de vară. Pentru că în lumea aceea, ciclul anotimpurilor este altfel. După un număr de ani în care vara domină, pot urma - oarecum la întâmplare, pentru că autorul nu ne explică dacă există o regulă - ani în care domină iarna. Aşa că oamenii din lumea aceea trăiesc sub semnul nesiguranţei ştii că "iarna vine", după cum spune deviza unuia dintre neamurile nobile din care fac parte unii dintre eroii cărţii.<br />
<br />
Lumea aceea este dominată de supranatural. Nu numai datorită dragonilor, despre care am amintit, ci şi pentru că în partea de nord a insulei trăiesc fiinţe misterioase, cu puteri stranii. Acolo morţii căpătă o altă viaţă şi devin agresivi, atacându-i pe cei rămaşi în viaţă. Ca să se apere de ciudăţeniil acelea, oamenii au ridicat un zid imens din gheaţă, pe care-l păzeşte o organizaţie alcătuită din proscrişi cărora le este interzis - sub pedeapsa morţii - să-şi părăsească postul.<br />
<br />
Acestea sunt condiţiile iniţiale. Imaginaţi-vă că lunea aceea, în care lucrurile erau de mult timp stabile, este sfâşiată de un război civil nemilos, la un moment dat apar simultan cinci regi, fiecare încercând să-i înlăture pe ceilalţi, iar din nord porneşte o mulţime dornică se cucerească restul insulei. Şi, de parcă asta n-ar fi îndeajuns, într-un alt continent, asemănător unui Orient medieval, ultima descendentă a dragonizilor aduce la viaţă trei dragoni şi se pregăteşte să revendice tronul stămoşilor ei...<br />
<br />
Avem de-a face cu o epopee fermecătoare, scrisă de un adevărat maestru, epopee care te captivează şi te încântă. George R.R. Martin dovedeşte încă o dată că este un mare scriitor, cu o imaginaţie ieşită din comun.<br />
<br />
<br />
ADAMS Ghidul autostopistului galactic<br />
Douglas Adams - Ghidul autostopistului galactic<br />
Traducere de Eugen Dumitrescu<br />
Editura Nemira, 2005<br />
<br />
<br />
Autorul ne povesteşte încă de la început că a transformat într-un volum scenariile unui serial radiofonic. Apoi a mai alcătuit un volum, şi încă unul, până s-au strâns cinci, iar Nemira le-a strâns pe toate la un loc şi ne-a oferit o adevărată cărămidă. Sigur, autorul britanic dă dovadă de un umor englezesc de calitate şi-şi bate joc de tot felul de scheme şi motive SF. La început m-am amuzat copios, dar, la un moment dat, am avut impresia că pelteaua era lungită prea mult. Pe de altă parte, nu cred că după ce aş fi citit primul volum - distrându-mă de minune - aş fi fost dornic să-l cumpăr şi pe al doilea, aşa că se pare că editura a procedat bine, punându-le pe toate la un loc. Pe de altă parte, mecanismele literare ale romanului nu prea seamănă cu cele ale unui serial radiofonic, însă dacă ne mulţumim doar cu faptul că, din când în când, textul e spiritual şi amuzant, putem să considerăm că lectura volumului respectiv n-a însemnat chiar o piedere de vreme.<br />
<br />
În ciuda titlului, nu avem parte de un ghid al autostopistului galactic, ci despre aventurile unui individ care ar trebui să scrie capitolul despre Pământ din acest ghid.<br />
<br />
Oricum, începutul poveştii este frumos. Un cetăţean oarecare din Anglia zilelor noastre află că-i va fi dărâmată casa, pentru ca prin locul în care se afla clădirea să treacă o şosea. Bineînţeles, omul nu fusese anunţat din timp din cauza unor încurcături birocratice. Dar, în timp ce eroul nostru se chinuie să-şi apere căminul, apare un prieten al său care-i dezvăluie că este extraterestru, trimis pe planeta noastră de o editură, pentru a scrie capitolul despre Terra dintr-un ghid turistic. Mai mult, extraterestrul îl anunţă că trebuie să părăsească în grabă Pământul, pentru că acesta va fi distrus pentru a face loc unei căi galactice...<br />
<br />
<br />
ANTOLOGIA Povestiri incredibile<br />
Povestiri incredibile<br />
Antologie alcătuită de Michael Chabon<br />
Traducere de Alexandra Popescu<br />
Editura Nemira, 2005<br />
<br />
<br />
Avem de-a face cu o antologie neuniformă, din toate punctele de vedere. Chabon strânge la un loc proză fantastică, texte SF şi poveşti cu întâmplări neobişnuite, care nu au nimic în comun. Avem de-a face cu texte macabre şi cu anecdote uşurele, cu ciudăţenii de felul celei cu elefantul care a ucis un om şi care a fost spânzurat de o macara şi cu poveşti cu fantome, ba chiar cu poveşti poliţiste.<br />
<br />
Avem de-a face cu autori talentaţi care-şi justifică renumele - precum Neil Gaiman, dar şi cu autori mari, precum Stehen King sau Michael Moorcock care ne oferă texte scrise fermecător, dar care nu rezistă la o analiză mai atentă, sau care, precum Harlan Ellison, ne prezintă o anecdotă fără pic de haz.<br />
<br />
Avem de toate, pentru toate gusturile. Aşa că fiecare poate să găsească, până la urmă, ceva care să-i placă.<br />
<br />
Am rămas însă cu câteva nelămuriri, care ţin de ediţia română. Avem de-a face, după cum scrie pe copertă, cu numărul 1 din colecţia McSweeney. Atunci de ce ni se spune în final că este vorba de volumul 10 (şi ni se atrage atenţia că au mai fost nouă volume până la acesta)?<br />
<br />
Pe de altă parte, volumul este încărcat - la modul obositor - cu reclame vechi, scrise cu litere mici, mici... Reclame care n-au nici o legătură cu textele, nici cu cititorii, pentru că ele pot trezi anumite amintiri la cei care le-au văzut cu ani în urmă în ziare - adică cititori americani -, dar nu înseamnă nimic pentru români.<br />
<br />
În ansamblu, dacă mai adăugăm şi nişte stângăcii de traducere, cred că editorul s-a străduit un pic să ne strice plăcerea...<br />
<br />
<br />
Alte articole din seria Jurnal de cititor:<br />
<br />
Neînţelese sunt căile Domnului (Pro-Scris 1/2005)<br />
Literatură popular-elitistă (Pro-Scris 2/2005)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎNTOARCEREA DRAGONULUI RĂTĂCITOR<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
Între făpturile readuse în atenţia publicului occidental graţie poveştilor lui J.R.R. Tolkien, un rol cu totul aparte îl ocupă dragonii. Cunoscuţi în literatura populară românescă sub apelativele de „zmei” sau „balauri”, aceşti monştri mitologici au captat atenţia unui număr imens de tineri cititori, prilejuind apariţia unui gen literar inspirat de jocul numit „Dungeons and Dragons” - ilustrat nu doar prin numeroase romane, cât şi, mai ales, prin jocurile electronice produse de firma BioWare. De asemenea, filme de succes precum Dragon Heart (1996), Dungeon & Dragons (2000), Inelul nibelungilor (2004), George and the Dragon (2004) şi Dungeons & Dragons 2: The Elemental Might au contribuit şi ele la resurecţia interesului pentru fiinţe fantastice, captat în ultimii trei ani de bestseller-ul lui Christopher Paolini, Eragon. La toate acestea se adaugă o nouă producţie tele-vizuală, realizată – surpriză!? – de cunoscutul canal Discovery.<br />
<br />
Intitulat Dragons' World: A Fantasy Made Real, documentarul a reuşit să ne stupefieze prin contradicţiile sale interne, disimulate cu zâmbetul pe buze. Invitându-l pe „dragonologul” Peter John Hogarth, profesor doctor-biolog la University of York din Anglia, redactorii emisiunii au promovat în stilul lor obişnuit, fără nici un fel de obiectivitate, dogmele evoluţionismului. Între acestea, una din cele mai cunoscute precizează faptul că dinozaurii au trăit pe pământ cu mult înainte de apariţia omului. Contrazicând implicit această concepţie profesorul Hogarth susţine, pe de o parte, că dragonii din vechile mitologii şi religii ar putea fi identificaţi cu dinozaurii, dar, pe de altă parte, afirmă răspicat imposibilitatea existenţei acestor fiinţe. De fapt, este evident că pentru profesorul Hogarth istoria se desfăşoară conform schemei evolutive a lui August Comte, motiv pentru care vechile mituri şi mărturii folclorice – azi depăşite - nu pot fi demne de încredere sub nici o formă.<br />
<br />
Studiind cu atenţie materialele prezentate pe site-ul canalului Discovery am remarcat că nimeni nu pare a sesiza uriaşa contradicţie: dacă – eventual – admitem că dragonii sunt de fapt transpuneri imaginare bazate pe existenţa dinozaurilor, cum de vechile mituri şi relatări îi consemnează întotdeauna în imediata vecinătate a omului, cu care se confruntă violent? Nu este oare contrazisă direct concepţia care afirmă că ei au trăit pe pământ cu mult timp înainte ca omul să apară? De unde puteau afla strămoşii noştri despre dinozauri de vreme ce aceştia au trăit cu mii de ani înaintea lor? Cum profesorul Hogarth – alături de producătorii de la Discovery – pare a sta prost cu logica, naraţiunea documentarului continuă implacabil, păstrând intactă şi neobservată contradicţia menţionată. De fapt, ca să fim sinceri, ni s-a părut că tot montajul ascunde ceva mult mai trivial: conştienţi de succesul imens al poveştilor cu dragoni, realizatorii de la Discovery s-au străduit să exploateze „trendul” momentului, cu a cărui premisă prinicipală – veracitatea existenţei antice a dragonilor - nu doreau să intre în contradicţie frontală. Astfel, prin vocea moderatorului ei păreau a da dreptate pasiunii pentru dragoni proprie unor tineri însetaţi de fantastic, în timp ce prin glasul profesorului invitat ei continuau să facă mai departe propagandă evoluţionistă...<br />
<br />
Dincolo de toate aceste tribulaţii ale unor pseudo-cercetători, merită să ne amintim, spre edificarea noastră, rezultatele studiului aplicat imaginii dragonului în literatura populară întreprins de un mare erudit: Vladimir Iakovlevici Propp. Într-o monografie pe care se poate face şcoală şi astăzi, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic, Propp tratează dificila chestiune a înfăţişării zmeului enunţând o concluzie semnificativă: „(...) în basm, în adevăratul basm popular rus, zmeul nu este niciodată descris” (p.269). În ansamblu, observaţia lui Propp este valabilă în majoritatea cazurilor : cu cât mergem mai adânc, spre sursele cele mai vechi, pentru a fixa imaginea dragonilor, ne izbim totdeauna de tăcerea care înconjoară înfăţişarea acestora. Situaţia pare a fi similară imaginii îngerilor căzuţi: cu cât mergem spre sursele cele mai vechi ale demonologiei, cu atât întâlnim o mai mare rezervă în a-i reprezenta. Invocând savanţi precum Bölsche, Siecke, Hambly, Mähly sau Küster, care au dedicat monografii bine documentate imaginii dragonilor din diferite culturi ale lumii, Propp respinge genul de teorii care asimilează vechile fiinţe mitologice cu aşa-zişii dinozauri, „invenţii” ale unei culturi care, prizonieră a opticii pozitiviste, pare a nu mai înţelege nimic din vechile surse religioase. Profesată cu aplomb de proefesorul münchenez Edgar Dacque, care susţinea şi el că fiinţele mitologice nu sunt nimic altceva decât reprezentări ale animalelor preistorice, interpretarea „dinozauriană” aplicată dragonilor a fost îmbrăţişată în folcloristica românească de Ion Aurel Candrea. Într-un curs intitulat Lumea basmelor (Bucureşti, 1932) el expune această concepţie, respinsă în cele din urmă de S.C. Stroescu (vezi articolul dedicat lui Candrea în Dicţionarul folcloriştilor. Folclorul literar românesc, Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979, p. 106), care o consideră „lipsită (...) de o justificare ştiinţifică, dar cu ecou în interpretările raţionaliste ale basmelor”.<br />
<br />
Concluzia noastră (provizorie) e simplă: ar fi timpul ca şi cei de la Discovery să accepte că în anumite domenii biologia - sau oricare altă ştiinţă „pozitivă” - nu ne pot ajuta cu nimic. Căci pentru a înţelege misterele fiinţelor fantastice e nevoie de mult mai mult: de o altă perspectivă asupra mutaţiilor suferite de aparatul cognitiv uman de-a lungul mileniilor.<br />
<br />
<br />
NOTĂ:<br />
Robert Lazu este şi autorul articolului „J.R.R. Tolkien şi dragonii”, apărut în „Adevărul literar şi artistic” din 15 noiembrie 2005, pag. 14.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TON<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
FABULĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Damo Leneşul nu era un simplu cioclar, adică un fel de pasăre acoperită cu un puf negru - cu excepţia gâtului, a capului şi a mâinilor mari, cu patru degete opozabile, care rămăseseră golaşe. Avea un cioc mare, portocaliu, o privire ageră şi un simţ al mirosului demn de invidiat. Făcea parte dintr-o specie destul de inteligentă, de vreme ce reuşise să se desprindă prin forţe proprii de solul planetei, dar şi suficient de proastă, cât timp putea fi amăgită să-şi părăsească sistemul solar de baştină ca să ajungă până pe îndepărtata Bizarazab.<br />
<br />
Damo Leneşul era unul dintre cei mai indolenţi - pardon, am vrut să zic "comozi" - dintre cioclari. Un timp, reuşise să trăiască acceptabil, făcând comerţ cu cretă, adunând pungile cu seminţe uitate în expresurile subterane de noapte, ba chiar reuşise să obţină chiar un post de vânzător de bilete la meciurile de scaramé, dar înfrângerea categorică a echipei favorite, într-o partidă când observatorii au acordat trei ziduri şi două mixaje numai ca să scape nejumuliţi de mulţimea suporterilor locali, l-au deprimat într-un asemenea hal, încât şi-a înaintat demisia.<br />
<br />
O fi fost el indolent - pardon, am vrut să zic "comod" - dar Damo Leneşul era totuşi un cioclar de onoare.<br />
<br />
Apoi a venit ziua când l-a cunoscut pe Telo Dibaciul, marele traficant intergalactic, un alenoidian păros, uns cu toate alifiile, care părea să deţină reţeta succesului în viaţă. Damo a fost atât de fericit, încât a încercuit data cu verde în calendar şi şi-a promis, că dacă îi iese pasienţa, o va aniversa în fiecare an.<br />
<br />
- Ascultă, bă-băiete! îi spuse alenoidianul. Vrei s-o duci boiereşte până la adânci bătrâneţi, până la capătul zilelor tale, să ai de mâncare şi de băut din belşug, başca un cuib căptuşit cu maltexul cel mai fin? Vino cu mine pe Bizarazab, planeta unde vieţuiesc omercii cei fioroşi, din care nimeni n-a văzut până acum vreunul. Îţi dau o puşcă cu încărcături sedative şi o cuşcă de protecţie, apoi te voi trimite să capturezi unul. Îl vom vinde unei grădini zoologice şi ne vom îmbogăţi.<br />
<br />
Propunerea îi surâse. Ce dacă se va expune atacului unor fiare sălbatice? Verificase personal rezistenţa gratiilor, făurite din maţel de grosimea unui picior de alimant şi rămase cu convingerea că va scăpa nevătămat. Nu rămânea decât să captureze un omerc şi atunci, adio sărăcie, adio muncă!<br />
<br />
În ziua următoare se îmbarcă pe "Zeflemilă", argovedeta lui Telo, iar peste o săptămână trecea cam visător, căci adormise într-un container anabiotic, dincolo de orbita ultimei planete a sistemului său solar. Când se trezi, părosul îi arătă o pajişte mărginită de nişte ferigi arborescente, unde se strânseseră grămadă o mulţime de vieţuitoare albastre, de mărimea unor velci, cu un aspect destul de paşnic.<br />
<br />
- Bă-băiete! Ţine arma şi ocupă-ţi locul în cuşcă, îi aduse aminte de înţelegerea făcută.<br />
<br />
De cum coborî între omerci, Damo Leneşul fu înconjurat de ei şi examinat îndeaproape. Ochii lor compuşi clipeau atât de blând şi de curios, încât îi tremură mâna când apăsă pe trăgaci. Dar nu se întâmplă nimic, arma cu o mie de încărcături nu făcu nici măcar un fâs! O examină rapid, cineva îi scosese patronul cu aer comprimat şi nu-i era de nici un folos. Nervos, o prinse de ţeavă şi o izbi cu putere de gratiile cuştii.<br />
<br />
Apoi auzi un scrâşnet. Se întoarse către navă şi-l văzu pe Telo Dibaciul coborând liniştit pe rampă, neînarmat, fără să pară deloc speriat de mulţimea care-l înconjura. Un omerc mai impozant îl întâmpină şi îl salută ceremonios. Nervos, cioclarul dădu să întoarcă cuşca şi să dea buzna peste ei, însă motorul se blocă la fel de misterios ca şi arma. Telo îi făcu cu mâna, îi zâmbi larg, apoi începu să se târguiască cu mai-marele omercilor. La un moment dat, se pare că s-au înţeles, deoarece Telo se întoarse în navă, iar băştinaşii s-au înhămat la cuşcă şi au tractat-o până au ajuns la un fel de camion.<br />
<br />
Şi astfel Damo Leneşul fu vândut grădinii zoologice din Bizarazab şi, întrucât omercii nu văzuseră până atunci un cioflar, deveni principala atracţie de pe planetă. Precum îi promisese Telo, avea mâncare şi băutură din belşug, başca un cuib căptuşit cu maltexul cel mai fin.<br />
<br />
- Morala, îi transmise alenoidianul prin radio înainte de a decola, este că fiecare pasăre pe limba ei piere. Să rămâi sănătos şi să te rogi să mă întorc cu bine, că mă duc să-ţi caut o soaţă.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LINK-URI ALESE<br />
<br />
<br />
AlthernaTerra<br />
Redactor: Bogdan Teodorescu<br />
http://www.atsf.ro<br />
<br />
Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />
Redactor: Duşan Baiski<br />
http://http://www.hgwells.ro/<br />
<br />
Bilet de voie<br />
Redactor: Györfi-Deák György<br />
http://www.bilet.go.ro<br />
<br />
Curierul de seară<br />
Redactor: Robert David<br />
http://curierul.unicult.ro<br />
<br />
Editura Pygmalion<br />
Redactor: Vlad Dercaci<br />
http://www.pygmalion.ro<br />
<br />
Ţesătorul<br />
Redactor: Florin Pîtea<br />
http://www.amaltea.ro/tesatorul<br />
http://www.geocities.com/themaddancinggod<br />
<br />
Fantasy Special<br />
Redactor: Vlad Frăţilă<br />
http://fantasy.lx.ro/<br />
<br />
Literatura şi artele imaginarului<br />
Redactor: Marian Coman<br />
http://www.imaginar.tk/<br />
<br />
LiterNet<br />
Redactor: Răzvan Penescu<br />
http://www.liternet.ro/<br />
<br />
Net SF<br />
Redactor: Cătălin Sandu<br />
http://www.netsf.org/<br />
<br />
Noesis<br />
http://www.noesis.ro<br />
<br />
Pagina cronicarului<br />
Redactor: Dan Rădulescu<br />
http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br />
<br />
Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />
http://www.literati.net/Gheo/<br />
<br />
Pagina personală Dan Marius Sabău<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
Pagina personală Sergiu Someşan<br />
http://somesan.home.ro/<br />
<br />
Psycomix<br />
Redactor: George Lupeanu<br />
http://www.psycomix.dap.ro<br />
<br />
Romanian Top 10 SF<br />
Redactor: Claudiu Oprea<br />
http://ivyco.com/sf/<br />
<br />
Scriptmania<br />
http://www.scriptmania.rdsct.ro<br />
<br />
SFera<br />
Redactor: Marian Ţarălungă<br />
http://www.sferaonline.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ARHIVA ON-LINE<br />
<br />
<br />
Pro-Scris nr. 01<br />
(17.07 - 15.09.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 02<br />
(17.09 - 17.12.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 03-04<br />
(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 05-06<br />
(24.04 - 08.08.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 07-08<br />
(09.08 - 19.11.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 09-10<br />
(20.11.2001 - 03.03.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 11-12<br />
(04.03 - 10.06.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 13-14<br />
(10.06 - 05.10.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 15-16<br />
(06.10.2002 - 10.02.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />
(11.02 - 20.05.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />
(21.05 - 13.09.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />
(14.09 - 15.12.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />
(16.12.2003 - 15.03.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />
(16.03.2004 - 27.06.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />
(28.06 - 16.10.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />
(17.10 - 19.12.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />
(20.12.2004 - 19.03.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />
(20.04.2005 - 30.06.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2005 (nr. 35-36)<br />
(01.07.2005 - 15.01.2006)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
INDEX DE AUTORI<br />
<br />
<br />
* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Barthes Roland - Nautilus şi „Corabia beată" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Bugariu, Voicu - O bună carte demodată (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Cassian, Nina - Capcana (Va urma 35-36)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Valar (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />
Colin, Vladimir - Castelul din Carpaţi, azi (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />
Cozmiuc, Constantin - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie (Pro-File 33-34)<br />
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Eliade, Mircea - O călătorie spre centrul pământului (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />
Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />
Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />
Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />
Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Györfi, Simone - Halloween, ardeleneşte (Pro-Ton 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák György - SFera şi artele magice (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Györfi-Deák György - Autografe craiovene (Pro-File 35-36)<br />
Györfi-Deák György - O utopologie literară (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Un tărâm de explorat: Borderlands (Pro-File 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Luare (Pro-Test 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Teologie şi Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Un studiu în albastru (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Confuzii verniene (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Autograf MJM (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Stanţă (Pro-Test 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Fabulă (Pro-Ton 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Colocviu SF la Budapesta (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Helion (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Înşelători şi înşelătorii (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Elfi (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât carbonul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Hăulică, Michael - Mirări, veşti bune, gelozii (Pro-Gresii 35-36)<br />
Hobana, Ion - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie (Pro-Test 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste (Pro-Gresii 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - CPSF: O jumătate de veac (Pro-File 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Car: Epitaf pentru cyberpunk (Pro-Test 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Centrul Labirintului (Pro-Eminenţe Cornel Robu 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Fascinaţia Stargate (Pro-File 37-40)<br />
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Dialoguri despre lumea lui Tolkien (Pro-Gresii 35-36)<br />
Lazu, Robert - Întoarcerea dragonului rătăcitor (Pro-Gresii 37-40)<br />
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />
Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />
Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Un tratat despre SF (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
Opriţă, Mircea - Eternul Jules Verne (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Opriţă, Mircea - Florin Manolescu (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />
Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />
Pîrligras, Viorel - Lumea lui Tolkien, aşa cum e (Pro-Gresii 35-36)<br />
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />
Popescu, Dan - Foto-ghicitoare (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cuvînt către Scriitori 2001 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Premiile SIGMA Ediţiile 2001-2002 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anii 2000-2004 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2002 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2003 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2004 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2005 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cuvînt de re-venire (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Propuneri pentru Premiile de Excelenţă (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Regulament Premiile SIGMA 2005 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - In memoriam Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Alexandru Ungureanu 35-36)<br />
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Radu, Liviu - Literatură popular-elitistă (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Radu, Liviu - Cărămizi (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />
Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />
Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />
Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />
Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Tamaş, Cristian - Apariţii editoriale SF şi F 2005 (Pro-File 37-40)<br />
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 3 (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 4 (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />
Vighi, Daniel - Literatura S.F. (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Voiculescu, Vasile - Arhitectul (Va urma 37-40)<br />
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />
Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA NEAGRĂ A COLABORATORILOR REVISTEI PRO-SCRIS:<br />
("Prietenii stiu de ce")<br />
<br />
Lista neagră a colaboratorilor revistei Pro-Scris:<br />
(Prietenii stiu de ce)<br />
<br />
rEAliZaTORi:<br />
<br />
Györfi-Deák György - wEbmaSTer / ediTOr-şeF<br />
Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr<br />
<br />
<br />
aU CoLAboRaT:<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
Cătălin Constantinescu<br />
Horia Dulvac<br />
Simone Györfi<br />
Robert Lazu<br />
Mircea Opriţă<br />
Liviu Radu<br />
Cornel Robu<br />
Cristian Tamaş<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-MISIUNE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VA URMA?<br />
<br />
<br />
Zămislitor de spaţii vii în care<br />
Subjug văzduhul şi-ntre stâlpi îi leg,<br />
Cât cotropesc azur pe-atât mai tare<br />
Cu piatra şi pământul mă-nţeleg.<br />
<br />
În golul pur pun limite şi-ncheg,<br />
Volumul sacru, sâmbur de altare,<br />
Şi bizui soclul veacului întreg<br />
Pe-un joc de nesfârşire şi hotare.<br />
<br />
Nu-i pui de munte, soră de colină,<br />
Ci cuget zvelt de umbră şi lumină.<br />
Sub ochii vremii răi şi pânditori<br />
<br />
Un adăpost la tot ce-avem mai trainic,<br />
Copii şi zei. Pe visul nostru tainic<br />
Tavanul, cer domestic fără nori.<br />
<br />
<br />
(Vasile Voiculescu - Arhitectul)<br />
<br />
<br />
Din volumul:<br />
Vasile Voiculescu - Poezii<br />
Editura Minerva, Bucureşti, 1983, vol.II, p. 46.Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-50982162689442475992014-07-11T11:46:00.000+03:002014-08-25T08:14:57.218+03:00Pro-Scris 2 (41-42) / 11 aprilie 2006 (text only).<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br />
<br />
PRO-TEST<br />
Cătălin Ionescu - Pre-Ocupare: Despre prezentul privit cu teamă dinspre viitor<br />
Györfi-Deák György - Pre-Sus<br />
<br />
PRO-EMINENŢE<br />
* Jurnalul SF<br />
Cătălin Ionescu - 10 întrebări în exclusivitate pentru Adrian Bănuţă, redactor-şef la Jurnalul SF<br />
Cătălin Ionescu - Jurnalul SF (articol pentru Dictionarul SF)<br />
Cătălin Ionescu - Lungul drum de la teribilism la profesionalism (Jurnalul SF în istoria science-fiction-ului românesc) (1)<br />
Dan Popescu - O sută de paşi<br />
Cristian Tamaş - Those barren leaves (10 ani fără Jurnalul S.F.)<br />
<br />
* J.R.R. Tolkien<br />
Györfi-Deák György (Repet Ent) - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Enciclopedia Tolkien: Maiar<br />
Györfi-Deák György - Enciclopedia Tolkien: Goldberry<br />
Robert Lazu - Tolkien şi Dragonii<br />
Robert Lazu - Cavalerul Verde<br />
Györfi-Deák György - Conferinţă Tolkien la Oxford<br />
J.R.R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii (5)<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Cătălin Ionescu - Helion 1 / 2006<br />
Dan Popescu - Cărţi F & SF apărute în anul 2005<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Cătălin Constantinescu - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley (3)<br />
George Orwell - Noi, de E. I. Zamiatin<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Györfi-Deák György - Lumea la microscop (H. C. Andersen)<br />
Györfi-Deák György - Infinitul cu clopoţei (Costel Baboş)<br />
Györfi-Deák György - Zmeul ca valoare absolută (Mircea Cărtărescu)<br />
Györfi-Deák György - Între tradiţie şi distopie (Viorel Marineasa)<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
Virgona Vilius - Sferele Dyson: Un impas pentru spaţioingineria contemporană<br />
Virgona Vilius - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Incidentul „Mintaka 3”<br />
<br />
PRO-TON<br />
Hans Christian Andersen - Picătura de apă<br />
Györfi-Deák György - Dreptul la succes<br />
Dan Popescu - Nimic nou lîngă Băneasa<br />
Oana Stoica-Mujea - Iubirea unui vrăjitor<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
Link-uri alese<br />
Arhiva on-line<br />
Index de autori<br />
<br />
PRO-NUME<br />
Casetă tehnică<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
Va urma?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN LOC DE CUPRINS<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
După o iarnă prelungă şi viscolită de scumpiri la gaze, zahăr, curent, pâine şi benzină, iată o primăvară plină de evenimente SF. Chiar dacă nu ştiu dacă va pleca o delegaţie românească la Eurocon-ul de la Kiev, unde elementul de senzaţie îl va constitui o vizită la centrala nucleară de la Cernobîl (cu î din i tovarăşi, că-i de origine slavă), ne bucurăm de apariţia listei de discuţii a cenaclului H. G. Wells din Timişoara (moderator Laurenţiu Nistorescu), de renaşterea clubului „Helion” din acelaşi oraş (preşedinte Cornel Secu) şi editarea, într-o nouă serie, a celebrului magazin de SF cu acelaşi nume, urmată de promisiunea reapariţiei „Bibliotecii Nova”. Din Piteşti am primit câteva „Antarg”-uri, pe care le vom parcurge şi analiza în numărul următor. Cu speranţa că puterea de cumpărare a leului „greu” îi va permite cetăţeanului român zăbava asupra paginilor tipărite, editurile au pornit într-o nouă ofensivă, de primăvară-vară, asupra buzunarelor noastre. Şi, în cele din urmă, nicidecum la sfârşit, iată un „Pro-Scris” ceva mai optimist, unde s-au adunat condeieri mai vechi alături de nume noi, oameni dedicaţi principiilor amintite în „Pro-Teze”.<br />
<br />
Cum străvechiul sistemul bicefal de tip „kende-gyula” pare să funcţioneze fără rateurile actualului tandem politic preşedinte portocaliu (ba chiar roş-albastru, după calificarea „Stelei”) şi prim-ministru săgetat, vă prezentăm un nou dublu „Pro-Test”, menit să reflecte o „Pre-Ocupare” serioasă a lui Cătălin Ionescu, cea legată de viitorul nostru. În mod paradoxal, speranţele legate de trecerea în mileniul III nu s-au împlinit, oamenii eliberaţi de sub dictaturile comuniste sau regimurile fundamentaliste, nu ştiu ce să facă cu libertatea cucerită de multe ori cu sânge. Seriale şi filme SF, precum „Stargate SG-1”, „Stargate Atlantis”, „24”, „V de la Vendetta” pun câteva semne de întrebare asupra cărora merită să medităm. Györfi-Deák György s-a lăsat impresionat de amploarea aniversării a 100 de ani de la zborul lui Traian Vuia şi şi-a manifestat dorinţa ca şi alţii să-l urmeze, „Pre-Sus”.<br />
<br />
În 4 iunie 1996, cu aproape 10 ani în urmă, a apărut ultimul număr al singurului săptămânal de SF din Europa, „Jurnalul SF”. Vreme de 4 ani de zile, revista a publicat lucrări ce nu vor mai putea fi publicate la noi, a dat aripi unor scriitori care constituie azi nucleul „Pro-Scris”, a lăsat în suspensie câteva polemici, terminându-se abrupt cu „Un prezumtiv epitaf al sepulturii”. Datorită complexităţii subiectului, el va ocupa două „Pro-Eminenţe” succesive. Prima parte debutează cu „10 întrebări în exclusivitate” adresate de Cătălin Ionescu lui Adrian Bănuţă, redactorul-şef al publicaţiei. În continuarea unui „Articol pentru Dicţionarul SF”, Dan Popescu a parcurs primii „O sută de paşi”. Întrucât geneza „Pro-Scris”-ului s-a pre-lungit, Cătălin Ionescu a ajuns cu analiza sa, „Lungul drum de la teribilism la profesionalism”, chiar până la decada 111-120. Li s-a alăturat Cristian Tamaş, cu „Those barren leaves” (10 ani fără JURNALUL S.F.). Să amintim aici şi schiţa „Nimic nou lîngă Băneasa” de Dan Popescu, deşi ea a fost inclusă la secţiunea rezervată prozei, „Pro-Ton”.<br />
<br />
Cealaltă secţiune de „Pro-Eminenţe” este în continuare dedicată operei lui J.R.R. Tolkien. Prima „Enciclopedie Tolkien” românească a fost definitivată încă în toamna anului trecut şi, pentru a menţine treaz interesul publicului, reproducem alte două articole din cuprinsul ei: unul despre „Maiar” scris de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi şi altul despre „Goldberry” de Györfi-Deák György. Robert Lazu a fost invitat de Stratford Caldecott să participe la o importantă „Conferinţă Tolkien la Oxford”. O pasionantă convorbire între cei doi exegeţi a fost publicată recent de Adevărul literar şi artistic din 8 aprilie 2006. Din arhiva revistei, cu voia autorului, am preluat alte două articole: „Tolkien şi Cavalerul Verde” şi „J.R.R. Tolkien şi dragonii”. Simone Györfi continuă traducerea „Scrisorilor de Crăciun”, ajungând la partea a cincea, cuprinzând răvaşul din 1934. Până la apariţia unor ediţii corectate (şi, dacă e posibil, cât mai ieftine), am păstrat „Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti”, deşi nu ni s-au semnalat noi bâlbe.<br />
<br />
La „Pro-File”, Cătălin Ionescu semnalează apariţia „Helion 1 / 2006”, iar Dan Popescu ne prezintă „Cărţi F & SF apărute în anul 2005”.<br />
<br />
Din nou, calul de bătaie al „Pro-Punerilor” este „cea mai anormală dintre toate lumile posibile” (cf. Florin Manolescu): distopia. Am tradus pentru cei interesaţi (în lipsa originalului englez, din maghiară), „Noi, de E. I. Zamiatin” scrisă de George Orwell în 1946, cu doar câţiva ani înaintea publicării celebrei „1984”. Din cartea lui Cătălin Constantinescu, „Paradigme literare ale utopiei”, reproducem un penultim fragment din studiul „Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley”. Semnalăm aici şi articolul publicat de Carmen Andraş, „Mitul politic al dictatorului exemplar”, pe situl Institutului Cultural Român., apărut iniţial în revista „Observator cultural”, nr. 49 / 2-8 februarie 2006.<br />
<br />
La rubrica „Pro-Gresii” debutează Virgona Vilius cu două articole dedicate serialului „Star Trek: The Next Generation”, „Sferele Dyson: Un impas pentru spaţioingineria contemporană” şi „Agonia teismului în viziune trekistă”, o discuţie a celor petrecute în episodul „Who Watches the Watchers?” (Cine-i supraveghează pe supraveghetori?).<br />
<br />
De această dată, rubrica „Pro-Poziţii” a devenit un fel de „One Man Show”, susţinut de Györfi-Deák György. Profitând de ocazie, şi-a făcut de cap şi a anexat SF-ului o serie de lucrări inedite. În antologia critică Hans Christian Andersen, „14 poveşti nemuritoare” (Editura Institutul European, Iaşi, 2005), realizată de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, a descoperit schiţa „Picătura de apă”, discutată în articolul „Lumea la microscop”. Plăcut impresionat de o zicere din „Probleme bărbăteşti” (2004) de Costel Baboş: „Capul şi capătul sunt lucruri diferite, chiar dacă la plural sunt capete şi reprezintă marginile infinitului de necuprins.”, a prezentat scrierile românului strămutat în Canada, autor şi al volumului „Un om din Wayfalua” (1994), în cronica „Infinitul cu clopoţei”. Disecţia „Enciclopediei zmeilor" de Mircea Cărtărescu poate fi urmărită în direct citind „Zmeul ca valoare absolută”.<br />
<br />
Am lăsat la urmă o scriere care a stârnit unele reacţii adverse şi proteste pe lista de discuţii wellstimisoara, întrucât prezintă o parte din monografia „Tradiţie supralicitată, modernitate diortosită”, şocanta teză de doctorat trudită îndelung de Viorel Marineasa, unde se discută ideile filosofice exprimate de Nae Ionescu şi Nichifor Crainic în publicistica lor. Cum ultimul a creionat într-o serie de broşuri şi articole schiţa unei stat fundamentalist ortodox, o utopie etnocratică cu evidente valenţe represive, „gândiristul-şef” a devenit subiectul recenziei intitulate „Între tradiţie şi distopie”.<br />
<br />
Secţiunea „Pro-Ton”, destinată prezentării unor proze care au dat tonul interpretărilor critice din revistă, a ieşit destul de dodoloaţă. Oana Stoica-Mujea este autoarea romanului „Răpirea Zeilor” din trilogia „Stăpânul” (2004), apărut la Editura Napoca-Star din Cluj. Pentru început, vă oferim povestirea „Iubirea unui vrăjitor” şi sperăm în continuarea cu succes a colaborării. Urmează amintita schiţă proto-SF a lui Hans Christian Andersen, „Picătura de apă”, urmată de „Dreptul la succes”, o povestire parodică de Györfi-Deák György pe tema „Micii sirene”. Unul dintre momentele festive din trecut, legate de apariţia revistei „Jurnalul SF”, l-a inspirat pe Dan Popescu să scrie schiţa „Nimic nou lîngă Băneasa”. Cum ea a fost refuzată atunci, profităm de ocazie ca să v-o prezentăm în premieră absolută.<br />
<br />
Realizatorii „Pro-Scris” au străbătut codrii deşi ai internetului şi au poposit într-o poiană fermecată, numită „Pro-Porţie”. Aici, în dulcea ospeţire a ielelor, au avut răgazul să aleagă şi să marcheze o serie de repere pe harta unor Link-uri alese. Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi Arhiva on-line pusă la dispoziţia lor. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi să vadă cine a semnat în numerele trecute ale revistei, a fost alcătuit un Index de autori.<br />
<br />
Lista neagră ce cuprinde componenţa redacţiei şi numele colaboratorilor din acest număr vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume, sub ameninţarea unui ceas atomic, legat cu un nod gordian de cursorul mausului.<br />
<br />
„Toată lumea ştie” cine este Leonard Cohen. La Editura Polirom i-au apărut deja două romane. Un eveniment cultural important al anului trecut l-a constituit lansarea biografiei „Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen” de Mircea Mihăieş. Cântăreţul ne răspunde la întrebarea „Va urma?" cu poezia „Everybody knows”, tălmăcită în româneşte de Mircea Cărtărescu. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRINCIPIILE TEORETICE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />
Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.50web.com<br />
Este funcţional şi mirror-ul http://proscris.atspace.com - dar acest site nu este întodeauna vizibil din reţelele româneşti de internet.<br />
A redevenit funcţional şi vechiul mirror al revistei Pro-Scris, http://proscris.web1000.com - cum însă conducerea reţelei Web1000 a renunţat la politica "zero-adds" (şi există şi alte dificultăţi tehnice ale arhivei on-line) acest site nu este suportat oficial de revista Pro-Scris.<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2006<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-OCUPARE: DESPRE PREZENTUL PRIVIT CU TEAMĂ DINSPRE VIITOR<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Câteva seriale de televiziune au făcut sau fac în continuare vogă pe continentul nord-american şi nu numai. Seriale care sunt science fiction, la un mod mai mult sau mai puţin declarat.<br />
<br />
<br />
„Imperiul” Stargate (SG-1 şi Atlantis), care a terminat de curând sezoanele curente (9, pentru SG-1, respectiv 2 pentru Atlantis) fiind realizat şi difuzat de Sci-Fi Channel este, fără discuţie, un science fiction declarat.<br />
<br />
Ultimul sezon, al 9-lea, din Stargate SG-1 ridică, en passant, o problemă interesantă. Eroii principali reuşesc să elimine nişte duşmani nemiloşi din Galaxie, care ţineau în robie miliarde de oameni, pretinzând în faţa lor că sunt zei, faimoşii Goa’uld. Odată însă acest duşman eliminat, locuitorii proaspăt eliberatelor teritorii par, de cele mai multe ori, incapabili să se guverneze singuri. Societăţile alunecă astfel fie spre alegerea unor indivizi avizi de putere, fie se lasă cucerite cu uşurinţă de un nou duşman Ori, mai puternic dar şi mai nemilos.<br />
<br />
Morala fabulei este extrem de străvezie: începând de la căderea comunismului şi până la înlăturarea lui Saddam, sau, şi mai nou cu moartea lui Miloşevici, americanii (şi nu numai ei) au constatat că stupoare că oamenii eliberaţi de sub dictatură nu ştiu ce să facă cu libertatea cucerită de multe ori cu sânge. Şi noile teritorii fie deraperază cu rapiditate spre război civil, fie se simt atrase de un fundamentalism religios.<br />
<br />
Spre deosebire, producţia Fox intitulată „24” care are în desfăşurare sezonul 5, nu are aparent nimic de-a face cu science fiction-ul. Dar, deşi nu este vorba de călătorii intergalactice sau de rase extraterestre, „24” este totuşi mai mult decât un film de ficţiune. O catalogare mai potrivită a acestui interesant serial ar fi, poate, „political-fiction”: acţiunea se desfăşoară în zilele noastre, într-o Americă foarte puţin diferită de cea reală, în care există de pildă, faimosul CTU (Counter Terrorism Unit – Centrul de combatare a terorismului), în care preşedinte a fost un bărbat de culoare, în care teroriştii au amorsat şi detonat arme bacteriologice şi atomice, etc.<br />
<br />
Chiar şi la această enumerare sumară, aspectele science fiction sunt extrem de puternice. Plecând de la culoarea pielii lui David Palmer, senatorul care în seria 1 candidează la preşedenţia SUA, care în seriile 2 şi 3 va trebui să gestioneze gravele crize americane de la Casa Albă, care va renunţa să mai candideze la al doilea mandat în seria a 4-a şi va fi ucis misterios în sezonul 5. Nu putem decât să presupunem că exact culoarea pielii preşedintelui a transmis un mesaj foarte clar audienţei: nu vă speriaţi şi nu luaţi de bună acţiunea, totul este o ficţiune, doar nu credeţi că vreodată vom alege un preşedinte de culoare!<br />
<br />
În mod asemănător, eroul principal, super-agentul Jack Bauer joacă rolul unui nou Superman. Plin de resurse nebănuite în acţiune, în detrimentul unei vieţi personale dezastruoase, Jack Bauer este omul din umbră care apără America, cu orice preţ şi care, în ciuda resurselor formidabile din spatele său (colegii din CTU) va trebui, de fiecare dată, să facă anume sacrificii, devenind, la modul schematic, un soi de superman cu mai multe defecte dar, în acelaşi timp, mai apropiat spectatorului.<br />
<br />
Însă acelaşi Jack Bauer calcă, cu non-şalanţă, multe dintre principiile democraţiei: suspecţii sunt torturaţi pentru a se obţine informaţii vitale, se sacrifică cu bună ştiinţă oameni aflaţi de partea binelui, se negociază cu teroriştii. Mai mult, persoanele sus-puse, inclusiv cele din jurul preşedintelui, nu ezită de a folosi orice mijloace, mai ales şantajul sau violenţa, pentru a-şi asigura reuşita sau a-şi păstra puterea.<br />
<br />
Desigur, în bunul spirit american, serialul este extrem de mobilizator. Nu întotdeauna acţiunile reuşesc, nu întotdeauna cei buni aleg soluţiile corecte şi atunci oameni nevinovaţi au de suferit. Dincolo însă de eterna luptă dintre bine şi rău, transpare extrem de clar ideea că nu poţi lupta cu răul decât adoptând, temporar, armele sale. O idee tulburătoare pentru cetăţenii multor democraţii. Şi nu numai pentru ei. Poţi permite unor oameni să iasă în afara legii pentru ca, la modul absolut, legea să fie respectată? Unde sunt limitele legii într-un joc fără reguli? Sau, şi mai interesant, te poţi apăra cu armele duşmanului fără a deveni, chiar şi numai în parte, asemenea lui? Sunt câteva dileme greu de digerat pe multe meridiane ale planetei Pământ...<br />
<br />
<br />
Un film recent de lung metraj, „V de la Vendetta”, ridică la rându-i o serie de probleme. După un scenariu scris de fraţii Wachowski (seria „Matrix”), „V de la Vendetta” este un film intens despre dictatură. Peisajul este cel al unei Marii Britanii izolate, de nuanţă nazistă. Massmedia enumeră cu isterie molimele şi periocolele externe (gripa aviară, revoltele de pe continentul american, etc.), cancelarul îşi latră cu fiecare ocazie patriotismul, dar în spate, ascunse cu grijă, sunt lagărele în care s-au efectuat experimente medicale, aparent, pentru a putea contracara efectele devastatoare ale unui atac terorist bacteriologic.<br />
<br />
Numai că teroriştii adevăraţi sunt nişte cercetători care descoperă antidotul unor germeni letali, pentru ca mai apoi să folosească acest prilej pentru a simula un atac terorist în Anglia, un atac în care mor 80 000 de oameni, facilitând astfel venirea la putere a dictaturii. Sigur, ideea că (unele) din guvernele lumii ar fi în stare să facă crime în masă pentru a se menţine la putere nu este nici nouă, şi nici, din nefericire, ficţiune: Stalin şi Hitler sunt cele mai cunoscute nume, dar panoplia cuprinde şi alte nume: Pol Pot, Idi Amin, Bokassa, Saddam Hussein. Eu unul aş adăuga, fără ezitare, alte nume: Gheorghiu-Dej, Ceuşescu, Honeker, Hruşciov, etc, etc...<br />
<br />
Din anume puncte de vedere, „V de la Vendetta” (V fiind de fapt numărul roman al celulei de unde a evadat misteriosul justiţiar) nu este un film de ficţiune, ci mai degrabă unul de actualitate. O actualitate cu atât mai puternic simţită, cu cât democraţiile ridicate pe cenuşa Lagărului comunist sunt încă îngrijorător de firave.<br />
<br />
Iar prezentul românesc privit mai ales dinspre viitor, este cu atât mai negru cu cât constaţi nu numai incapacitatea guvernanţilor, ci mai ales înverşunarea cu care îşi urmează scopurile proprii, dincolo de orice urmă de jenă sau de bun-simţ, oriunde ne îndreptăm privirile.<br />
<br />
Şi, ducând paralela noastră cu filmele de anticipaţie până la capăt, ce soluţie, din cele de mai sus, aţi prefera dacă aţi avea de ales? Personal l-aş da deoparte de la bun început pe super-agentul Jack Bauer - un Jenică Ţăranu (numele Bauer pare a deriva, conform etimologiei germane, din termenul gaburon ce s-ar traduce prin ţăran care datorează stăpânului anumite plăţi sau servici, fără a avea însă un statut de sclav) nu şi-ar putea depăşi, pe plaiurile mioritice, statutul de securist. Iar din celelalte două soluţii, eu unul aş alege poarta stelară în detrimentul aruncării în aer a clădirii parlamentului. Şi îmi susţin acest punct de vedere din motive pur umanitare: nu aş putea avea pe conştiinţă cei 2-3 parlamentari români care îşi merită numele, aşa că prefer folosirea unei porţi stelare. Pentru noi, nu şi pentru ei. <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-SUS<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în comuna Surducu-Mic din apropierea Făgetului, orăşel bănăţean unde, de altfel, a învăţat la şcoală. Aici preda un învăţător neamţ, pe nume Mahler, căruia îi plăcea să construiască nişte zmee straşnice, pentru băiatul său. Vuia, care avea pe atunci aproape zece ani, s-a apropiat curios de bărbatul care înnoda sfori şi încleia hârtia, a îndrăznit să pună tot felul de întrebări, legate de materiale, prelucrarea lor, forma cea mai convenabilă, modul cum trebuie să fie echilibrat zmeul.<br />
<br />
Acesta nu a fost singura lui jucărie cu profil aeronautic. În Banat, băieţii aveau obiceiul să-şi facă şi alta, numită toacă de vânt, pe care o înălţau apoi într-un vârf de plop sau de par. Vuia şi-a construit şi el o morişcă de acest tip : patru pale înfipte într-un mosorel de lemn formau o elice, care, cu ajutorul unor nasturi metalici şi a vântului prielnic, făcea o gălăgie de alunga toate ciorile din împrejurimi, mai ceva decât dacă s-ar fi tras cu puşca după ele. Morişca avea şi o "cârmă" verticală, lucru care îi permitea să se rotească singură şi să nu depindă de direcţia din care sufla vântul.<br />
<br />
Între 1884-1892, Traian Vuia a urmat studiile liceale la Lugoj. După ce şi-a luat bacalaureatul, a urmat un an Şcoala Politehnică din Budapesta, dar, lipsit de posibilităţi financiare, a abandonat-o în favoarea dreptului. Cum frecvenţa nu era obligatorie la această facultate, s-a întreţinut lucrând ca stagiar în diferite birouri de avocatură. În 6 mai 1901, şi-a luat chiar doctoratul în drept, dar pasiunea sa de o viaţă a rămas tehnica.<br />
<br />
În studenţie, Traian Vuia a elaborat schiţele şi apoi a realizat macheta unui „aeroplan-automobil”, un aparat fermecat, care sa-l poarte ca vântul prin împărăţia norilor. L-a construit abia după 1902, anul când a plecat în Franţa. În 1903, constructorul şi-a prezentat planurile la Academia de Ştiinţe din Franţa, iar apoi şi-a brevetat maşina la Oficiul Naţional al Proprietăţii Industriale din Franţa (Brevet nr. 332106). Cu ajutorul fondurilor adunate în ţară, a terminat prototipul „Vuia-1” în toamna anului 1905 şi a început testele.<br />
<br />
În 18 martie 1906 a decolat de pe drumul comunal ce duce de la Montesson de malul Senei şi a efectuat primul zbor din lume realizat cu mijloacele de la bord.<br />
<br />
Aparatul era un monoplan uşor, cu o elice tractivă şi aripi pliabile de pânză, ceea ce făcea să semene cu un liliac. Pentru prima oară în istoria aviaticii, Vuia a folosit un tren de rulare. Cum pe atunci motoarele cu benzina erau prea grele, el a folosit unul actionat de o butelie de bioxid de carbon.<br />
<br />
Zborul a fost descris în revista "L'Aerophile" din aprilie 1906:<br />
<br />
<br />
„O zi frumoasă de primăvară, cer senin, albastru. Puţin vânt de nord-est la stânga pilotului. Pilotul (Traian Vuia - n.n.) lasă cu mâna dreaptă vana şi ia maneta de expansiune a gazului în motor. Maşina continuă accelerarea şi, după un parcurs de 50 de metri, pierde contactul cu pământul, fără ca pilotul să-şi dea seama de momentul decolării. Aparatul se ridicase la circa 1 metru înălţime şi a parcurs cam 12 m in aer...”<br />
<br />
<br />
Vuia a mai zburat cu primul său avion în zilele de 24 iunie, 1 iulie, 12 si 19 august 1906. Din 7 octombrie 1906 până la 30 martie 1907 el a testat "Vuia nr.1 bis". A mai construit aparatul "Vuia nr.2" pentru care a primite brevet de invenţie la 29 iunie 1907 în Belgia (Brevet nr. 200682).<br />
<br />
Trecerea a o sută de ani de la primul zbor mecanic a fost sărbătorită simultan în ţară la Montesson şi în ţară. În Bucureşti, Academia Română a organizat o şedinţă omagială. Guvernul a aprobat suma totală de 6.443.000 lei noi, pentru realizarea expoziţiei internaţionale de aeronave, spectacolul aerian international RoIAS 2006, recondiţionarea plăcilor comemorative de la Montesson şi Garches din Franţa, realizarea unui grup statuar "Traian Vuia", inaugurarea unui hangar în cadrul Muzeului Aviaţiei de la baza militară Pipera, editarea albumului "Traian Vuia şi epoca sa" în limbile română, engleză, franceză şi germană; reeditarea biografiei lui Traian Vuia; realizarea unui miniserial de televiziune "Traian Vuia şi aeronavele sale profetice"; organizarea unor expozitii itinerante la institutele culturale româneşti din Franţa, Germania, Anglia, Italia si SUA (România liberă, 21 februarie 2006).<br />
<br />
Dintre toate, cel mai spectaculos proiect a fost „Caravana europeană interactivă Traian Vuia - 2006”, iniţiat de Fundaţia Academică Culturală din Timişoara (F.A.C.T.). Membrii fundaţiei au reconstruit la scara 1:1 un aeroplan Vuia absolut funcţional, dar folosind tehnologie şi materiale moderne: motor Rotax în loc de motor Serpollet, benzină în loc de acid carbonic şi un sistem de frânare pe roţile din spate (originalul nu avea frâne).<br />
<br />
Avionul a fost expus în Rotonda Complexului Comercial Iulius Mall din Timişoara, în perioada 10-13 martie. Marţi, 14 martie, avionul a fost transportat la Montesson, Franţa, unde, între 18 şi 24 martie, a putut fi văzut de toţi participanţii la celebrarea primului zbor cu un avion care a decolat numai cu mijloacele de bord ale aparatului său. Drumul de întoarcere va fi cu opriri în Strasbourg, München, Budapesta şi Szeged, unde aparatul va fi prezentat, cu aripile deschise şi cu motorul pornit (fără a decola).<br />
<br />
Ca şi Henri Coandă, Vuia a ţinut să revină în ţară la bătrâneţe. A murit la 2 septembrie 1950. Mult timp, numele său a fost perpetuat de cel mai vestit institut politehnic din ţară, apoi a fost trecut pe frontispiciul Aeroportului Internaţional din Timişoara.<br />
<br />
Destinul bănăţeanului a fost unul tipic pentru inventatorul român. Protestam, în urmă cu aproape doi ani, împotriva felul cum o parte din mass-media românească i-a luat peste picior pe studenţii care s-au străduit să construiască şi să lanseze prima navă cosmică particulară de la noi. N-am mai auzit de ei, probabil ca au plecat în Statele Unite ale Americii, ca mulţi alţii. În urmă cu o săptămână, vorbind despre procentul celor care posedă telefoane mobile, un ministru lăsa să se înţeleagă că în prezent mai există doar 18 milioane de cetăţeni în ţară.<br />
<br />
Întotdeauna, aviatorii au fost comparaţi cu albatroşii, „regii azurului”. Baudelaire prezintă cu tristeţe, într-o binecunoscută poezie, imaginea frumoaselor păsări prinse şi chinuite de marinari, care, ca să se distreze, le lovesc pliscurile cu coada unei pipe. Pe puntea strâmtă, înghesuiţi între marinari, „prinţii din slavă” se încurcă în uriaşele lor aripi, lăsându-le să cadă, sleite de puteri, ca nişte vâsle în apă.<br />
<br />
Literatura ştiinţifico-fantastică există tocmai pentru a ne aminti că năzuinţa de înălţare este proprie firii umane. Traian Vuia a fost primul român de după Meşterul Manole care ne-a amintit că drumul nostru duce către stele.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: JURNALUL SF<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
10 ÎNTREBĂRI ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU ADRIAN BĂNUŢĂ, REDACTOR-ŞEF LA JURNALUL SF<br />
<br />
Întrebător,<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
1. Cum ai ajuns la conducerea JSF?<br />
<br />
N-am ajuns la conducerea JSF-ului. Am creat JSF-ul.<br />
<br />
Terminasem colegiul de tehnoredactare, îmi depusesem CV-ul pentru angajare la Trustul Jurnalul. La rubrica pasiuni era trecut SF-ul. La interviul final, Dan Diaconescu, pe atunci directorului Trustului, m-a intrebat ce e acela SF. Am început să-i povestesc despre SF-ul românesc, despre fani, despre cenacluri şi Atlantykron. I s-a părut fascinant. L-a chemat şi pe Marius Tucă, redactor şef al Jurnalului, să asculte.<br />
<br />
Câte reviste lunare există şi câte săptămânale? A fost prima întrebare.<br />
<br />
Nu există nici un săptămânal, le-am spus. Şi le-au sclipit ochii. Erau tineri, nebuni şi îmbătaţi de febra succesului. Lansaseră cu câteva luni în urmă conceptul săptămânalelor de provincie şi erau convinşi că se vor umple de bani şi de glorie. Le-am spus ca şi SF-iştii ar putea să scrie. Că ar putea creşte reţeaua Jurnalul cu ajutorul cenaclurilor din provincie, că se pot baza pe peniţa acidă a zeci de scriitori. Le-a surâs ideea şi chiar am şi pornit câteva săptămânale în decursul timpului.<br />
„Ai două săptămâni la dispozitie să faci primul număr”, a spus Tucă. Era în noiembrie 1992. A doua zi urmau să înceapă Zilele Helion, la Timişoara. Nu prea aveam bani, eram doar în cămaşă şi nu aveam nici o siguranţă că cei doi tineri studenţi aveau să se ţină de cuvânt. Am luat totuşi trenul de noapte şi am plecat la Timişoara. M-am întâlnit cu SF-iştii şi le-am cerut materiale. Aveam un reportofon hodorogit cu care am făcut şi prima ancheta: Credeţi că putem susţine un săptămânal de SF? Doriţi să faceţi parte din redacţia unui periodic de profil? Ce credeţi că ar trebui să conţină el?<br />
<br />
<br />
2. Cât a durat pregătirea primului număr?<br />
<br />
Primul număr a intrat în tipar la 5 zile de la discuţia cu cei doi. Vroiam să le arăt că avem suficiente materiale să publicăm tone de reviste. Redacţia a avut pentru început 3 oameni: Isabela Ion, Ionuţ Bănuţă şi cu mine. Ionuţ a fost cel care a lansat conceputul fără materiale care au mai fost publicate. Eu am avut o singură idee fixă: să lansez o nouă generaţie de scriitori.<br />
<br />
<br />
3. Pe ce dată a apărut primul număr? Dar ultimul?<br />
<br />
Primul număr a apărut în prima săptămână din decembrie 1992. Nu ştiu exact data, dar am încă şpalturile. Au apărut două numere în 1992. Nu ştiu nici data ultimului număr, dar bănuiesc că e mai uşor de aflat. J Erau mulţi în redacţie la acea dată. Mai puţin eu.<br />
<br />
<br />
4. Ai încercat, in mod deliberat, să imprimi o anume direcţie estetică a JSF? Ai militat deschis pentru o „mişcare” literară?<br />
<br />
Le-am cerut două lucruri celor care publicau: să nu pună ideea mai presus de scriitură şi să existe o poveste. Chiar din primul an am observat că sunt câţiva „tineri” scriitori care au elemente comune şi mi-am propus „să leg” lumile pe care şi le imaginau. Am încercat să imprim o direcţie estetică a generaţiei, prin al treilea an de JSF. N-a prea ţinut. Nu-s critic literar. Cei care ar fi putut crea o mişcare literară erau din păcate studenţi în 93-95.<br />
<br />
<br />
5. Ai considerat vreodată că prietenia ta cu autorii promovaţi în JSF ar putea să fie o piedică în calea obiectivităţii? Cum te-ai înţeles cu fratele tău în domeniul ăsta?<br />
<br />
Am fost tot timpul obiectiv. Prietenii erau prieteni. Textele, texte. Nu le amestecam. I-am rugat pe unii să rescrie, la alţii am rescris eu. Am publicat şi texte care nu mi-au plăcut, dar pe care le consideram bune în registrul lor: horror, fantasy, sf. Dacă aş fi publicat doar poveştile care îmi plăceau aş fi făcut un săptămânal de literatură fantastică. Poate de fantastic şi poezie. Dar am crezut că singura şansă de a creşte o generaţie de scriitori este să le las libertatea de a se exprima. Dacă n-aş fi fost plecat pe insula Atlantykron, numărul integral cyberpunk, n-ar fi apărut.<br />
<br />
<br />
6. Ai refuzat texte şi dacă da, cam cate?<br />
<br />
Primeam cam 30 de texte pe săptămână şi publicam 7 din ele. Cam ăsta este raportul.<br />
<br />
<br />
7. Care sunt extremele JSF, adică numărul cel mai drag şi numărul cel mai detestat de tine?<br />
<br />
Cel mai detestat ţi-am spus. Cel mai drag, nu ştiu. J Ar trebui să am în faţă teancul şi să-l răsfoiesc. Au fost multe numere bune, multe numere ratate, multe numere făcute sub presiunea timpului. Multe din tainele meseriei de publicist le-am învăţat din mers. Multe le-am aflat mult prea târziu. Sigur că aş concepe altfel o revistă acum, dar nu ştiu dacă ar avea acelaşi efect ca Jurnalul.<br />
<br />
Aruncând o privire în trecut regret doar faptul că le-am permis unor oameni să arunce cu noroi în alţii în paginile revistei. Chiar şi faptul că se menţiona că responsabilitatea aparţine semnatarului nu mă încălzeşte. Ce să-i faci, abia la bătrâneţe afli care sunt beneficiile cenzurii.<br />
<br />
<br />
8. Ai primit vreodată, chiar la modul voalat, „indicaţii” privind conţinutul revistei (dacă da, de la cine)? De ce „a murit” JSF?<br />
<br />
Au încercat câţiva să mă lumineze, să nu mai public români. Au încercat alţii să mă convingă că doar ei merită să fie publicaţi. Au mai fost câţiva care îşi ofereau cu generozitate sprijinul contra unei sume ameţitoare pentru mine. Chiar îţi foloseşte să le ştii numele? Vreau să le mulţumesc în schimb tuturor celor care au renunţat la drepturile alea amărâte de 2 lei/pagină ca să poată să trăiască decent un Scriitor. Şi le-aş mai mulţumi celor care pierdeau nopţile cu mine în redacţie, celor care au scris de fiecare dată cand am avut nevoie şi mai ales celor care m-au mai salutat după ce JSF-ul nu a mai fost. Puţini, dar buni prieteni.<br />
<br />
De ce a murit? Fiindcă am plecat în armată şi cei doi oameni care erau „angajaţii mei” câştigau mai puţin decât femeia de serviciu a Trustului. Singurul lucru bun pe care ţi-l oferă armata este că îţi dă timp de gândire. O perioadă am sărit gardul unităţii şi am venit în redacţie şi am muncit cot la cot cu ei.<br />
<br />
Apoi s-a schimbat noua conducere a Trustului şi mi-a făcut o ofertă pe care n-am putut să o refuz: angajarea cu carte de muncă a celor doi colegi ai mei, pe un salariu decent. Mi-au mai promis să repornim Jurnalul SF după ce mă întorc din armată. Dispariţia Jurnalului SF mi-a dat ocazia să văd adevărata faţă a unor oameni pe care îi consideram prieteni. Nu mi-a plăcut ce am văzut.<br />
<br />
<br />
9. Acum, dupa 10 ani, se mai „văd” urmele Jurnalului SF? Ce părere ai de peisajul SF actual?<br />
<br />
Urmele JSF-ului se văd în biblioteci. Jurnalul SF a oferit baza piramidei pentru o generaţie valoroasă. Peisajul SF actual este cel normal într-o societate de consum. Anormal era faptul că au dispărut fanii. Acum avem scriitori, avem editori, avem traducători, dar nu mai sunt cititori. Dacă te duci la o lansare a unui autor român nu ştii dacă să plângi sau să râzi. E un fel de nuntă cu dar la care participă familia şi „obligaţiili”. Fastuoasele Convenţii de altă dată sunt un fel de priveghi stropit din abundenţă cu alcool. Citându-l pe CTP „JSF-ul a luat cu el în mormânt şi cititorii”.<br />
<br />
<br />
10. Daca ai avea posibilitatea, ai reînvia JSF într-un fel sau altul?<br />
<br />
Am posibilitate, dar nu am pentru cine.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
JURNALUL SF (ARTICOL PENTRU DICTIONARUL SF)<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Primul număr (1) apare în decembrie 1992 (data exactă nu se mai cunoaşte cu precizie!) şi ultimul (169) poartă data săptămânii 4 ¸ 10 iunie 1996.<br />
<br />
Apariţie săptămânală foarte constantă, cu foarte puţine excepţii (de obicei în jurul sărbătorilor de iarnă, atunci când s-au sărbătorit de altfel jubileurile de 50, 100 şi 150 de numere). Numărul 13 lipseşte, dar coperta acestui număr apare în interiorul numărului 50.<br />
<br />
Numere duble: 72-73 (proză românească în engleză şi franceză în ajunul Euroconului 1994 de la Timişoara), 81-82 (estetica generaţiei 90), 89-90 (romanul Adrenergic! de Sebastian Corn), 123-124 (încurcătură de numerotare, pentru că în ciuda datei 14 ¸ 28 iunie, adică 2 săptămâni, numărul următor este 125, datat 29 iunie ¸ 5 iulie!), 134-135 (în timpul deplasării la Eurocon 95), 139-140 (medalion Fritz Leiber).<br />
<br />
Numere speciale: 17 (Isaac Asimov), 25 (integral cyberpunk), 35 (cyberpunk şi tehno, integral William Gibson), 40 (integral Serge Brussolo), 43 (integral Norman Spinrad), 47 (dedicat lui Dan Merişca), 50 (generaţia 90 - de fapt îndrăznim să spunem generaţia JSF - dar coperta nu poartă nici o referinţă la cuprins), 60 (totul despre vampiri), 65 (integral Ovidiu Bufnilă), 66 (Quo Vadis? Ploieşti), 68 (special Harlan Ellison), 69 (special Sex Fiction), 70 (integral Mihail Grămescu), 71 (SUPER NOVA), 78 (integral Star Trek), 79 (horror şi Robert Bloch), 83 (aproape totul despre ATLANTYKRON 1994), 93 (George R. R. Martin), 94 (dedicat cărţii Anticipaţia românească de Mircea Opriţă), 95, (special Vietnam), 97 (horror şi Clive Barker), 100 (Salvaţi-l pe Moş Crăciun - selecţie specială de crăciun), 107 (horror), 110 (dedicat feminelor), 113 (vampiri), 114 (special de 1 aprilie Harry T. Francis - psedonimul lui Aurel Cărăşel), 116 (integral Philip K. Dick), 129 (cyber - Serge Brussolo), 130 (Isaac Asimov), 136 (John Brunner şi Roger Zelazny), 148 (integral Peter Leb), 149 (integral Sebastian A. Corn), 150 (nedeclarat, dar evident, special Adrian Bănuţă), 151 (nedeclarat, dar evident, special parodic între cei care au publicat în JSF de-a lungul timpului), 152 (integral b.d. - in memoriam Hugo Pratt), 155 (integral Orson Scott Card), 157 (in memoriam John Brunner), 163 (numărul 100 al colecţiei Nautilus a editurii Nemira), 164 (special Quasar), 166 (Eurocon 96 şi Philip K. Dick).<br />
<br />
Jurnalul SF a fost editat de trustul de presă SC JURNALUL SA, făcând parte din reţeaua naţională a publicaţiilor JURNALUL. În ciuda diverselor nume care s-au perindat în caseta redacţională, Jurnalul SF a fost editat în mare parte doar de Adrian Bănuţă (oficial redactor-şef) şi Ionuţ Bănuţă (oficial redactor, alături de toţi ceilalţi), plus Isabela Ion (ce a prestat aproape de la începuturi munca de secretară de redacţie).<br />
<br />
Putem afirma, cu puţin curaj, că Jurnalul SF a fost catalizatorul nu generaţiei 90, ci mai curând ai unei generaţii JSF. Aceasta a pierdut o serie de scriitori care, la un moment sau altul, au cochetat cu ea (Dănuţ Ungureanu - prezent în primele decade ale JSF - sau Cristian Tudor Popescu). Numele celor care au publicat în JSF pot fi grupate în câteva categorii:<br />
<br />
1) veteranii (Ovidiu Bufnilă, Mihail Grămescu sau Liviu Radu); 2) ponderaţii (Micheal Hăulică, Dănuţ Ivănescu sau Don Simon); 3) new-age-iştii (Ionuţ Bănuţă sau Sebastian Corn).<br />
<br />
Desigur, schiţa aceasta de catalogare a omis o grămadă de nume valoroase, cum ar fi Cotizo Draia, Ana Maria Negrilă sau Florin Pâtea.<br />
<br />
Materialul critic şi comentariile au fost semnate de mai multe nume, din care reliefăm pe Nicolae C. Ariton, Ionuţ Bănuţă, Cristian şi Mihaela Ionescu, Mircea Naidin, Florin Mircea Tudor. Se poate spune că JSF a însemnat una din cele mai coerente mişcari estice a science fiction-ului românesc contemporan, precum. În ciuda sfârşitului brusc şi neaşteptat, exact într-o perioadă ce părea plină de activitate, JSF a reuşit să emuleze în jurul său nu atât o mişcare cu un statut foarte clar, cât să promoveze o proză ce reflecta science fiction-ul românesc dintr-un unghi cât mai larg cu putinţă, incluzând toate aşa numitele genuri conexe (fantasticul, horror-ul, etc.).<br />
<br />
Minusurile JSF s-au situat pe tărâmul polemicii cordiale, care nu a fost în general încurajată, în ciuda mai multor încercări de acest fel.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LUNGUL DRUM DE LA TERIBILISM LA PROFESIONALISM<br />
<br />
(Jurnalul SF în istoria science-fiction-ului românesc) (1)<br />
<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Prolog<br />
<br />
Jurnalul SF a intrat în categoria a două extreme. Ori a fost adorat cu habotnicie, ori denigrat cu înverşunare. A avut urcări şi coborâşuri, dar, fără nici o umbră de îndoială, s-a investit multă pasiune în editarea lui. Şi, mai ales, a ales un drum propriu de existenţă, departe de cărările bătătorite.<br />
<br />
Articolul care urmează a fost structurat pe un material apărut chiar în paginile Jurnalului SF, numerele 120 – 121, în care au fost privite primele 100 de numere, intitulat „Privind înapoi către sută (Jurnalul SF în istoria science-fiction-ului românesc)“. Cum articolul păcătuia printr-un partizanat uşor de decelat, am eliminat comentariile (exagerat de) subiective. Continuarea, de la numărul 101 la 169, a fost concepută acum, la zece ani de la dispariţia sa. Am păstrat însă anume trimiteri către nişte evenimente desfăşurate în acea vreme, pentru că prin însăşi natura sa Jurnalul SF a fost extrem de bine ancorat în realitate, şi a răspuns, în mai multe feluri, la stimuli externi. Nu este în intenţia mea de discredita sau de a supralicita anumite acţiuni sau persoane. Cum însă subsemnatul a avut dese contacte cu Jurnalul SF (spre sfârşit devenind chiar un colaborator săptamanal), recunosc că am făcut un efort de a păstra un minim de obiectivitate. Dacă, dintr-un motiv sau altul, acest lucru mi-a scăpat, nu pot decât să-mi cer scuze în avanpremieră.<br />
<br />
În mod cert însă, Jurnalul SF este una din cele mai interesante experienţe ale science-fiction-ului românesc. În primul rând prin faptul că Jurnalul SF este un produs consisitent al mişcării science-fiction de după Decembrie 1989, al aşa numitei generaţii '90 (asupra acestui termen vom mai avea ocazia de a reveni în cursul acestui material). În al doilea rând, prin însăşi evoluţia sa, prin ambiţiile sale - mărturisite şi nemărturisite - şi, de ce să nu o recunoaştem, prin personalitatea fraţilor Adrian şi Ionuţ Bănuţă, trupul şi sufletul acestei „teribile“ publicaţii.<br />
<br />
<br />
Decada 1-10<br />
<br />
Primul număr a apărut în decembrie 1992 (data exactă nu mai era ştiută, după apariţia a 100 de numere, nici de redactorii acestei publicaţii!), ca şi cum Jurnalul SF ar fi existat dintotdeauna: fără nici un editorial special, fără nici o precizare de intenţii. Primul cititor, curios din fire, a putut deduce doar că are în faţă Prima publicaţie săptămânală de cultură ştiinţifico-fantastică din România, după cum putea constata chiar după copertă. Această siglă, oarecum desuetă, era totuşi suficient de incitantă la data apariţiei Jurnalului, cel puţin pentru cei de o cultură medie science-fiction. Numărul cap de serie se deschide cu un in memoriam Dan Merişca, şi cu aproape două pagini de informaţii de diverse nuanţe. În josul paginii a 3-a, un Atenţie! precizează că Jurnalul SF aşteaptă texte, în special pentru debuturi, şi mulţumeşte pentru sprijin cenaclurilor Brain, Geneze, Quasar, Sigma şi Signum, pe un ton cam prea protocolar. Apar în continuare numele „grele“ ale lui Philip K. Dick şi Isaac Asimov, alături de Mihail Grămescu pe proză, partea de ştiinţă de frontieră fiind susţinută cu entuziasm, de la bun început de domnul Florin Munteanu. De remarcat şi scurta privire critică asupra noului val semnată de George Anania şi Romulus Bărbulescu.<br />
<br />
Numerele încep apoi să defileze săptămânal prin chioşcurile de ziare, tânăra generaţie răspunzând în general prezent la chemarea de strângere „sub arme“: Mihail Grămescu, Dănuţ Ungureanu, Lucian Merişca, Victor Martin, Mircea Liviu Goga, George Ceauşu, Aurel Cărăşel, Michael Haulică. De altfel, numărul 5 lansează primul concurs JSF, iar numărul 6 (primul care a fost achiziţionat de autorul acestor rânduri) prezintă cenaclul Orion din Ploieşti pe aproape o jumătate de pagină, deşi fostul cenaclu Orion, în ciuda abnegaţiei şi pasiunii regretatului Anton Tănăsescu, nu a însemnat nimic în science-fiction-ul românesc). De altfel, tot în numărul 6 apare şi adresa din Ploieşti a lui Dan Tărăcilă, dar pe vremea aceea Quo Vadis?-ul era departe de perioada lui de glorie, chiar dacă Dănuţ Ivănescu debutase deja în numărul 3 şi revenea în numerele 5 şi 9, iar numele lui figurase de la bun început în caseta tehnică. Jurnalul SF nu abundă în traduceri, deşi apar Robert Sheckley, Stasislav Lem, Norman Spinrad şi Michel Jeury, de pildă. Din numărul 6 debutează serialul Mic glosar de teme şi noţiuni science-fiction, semnat de Cristian şi Mihaela Ionescu.<br />
<br />
Numărul 10 prezintă, destul de neaşteptat, editorialul de rigoare, dar într-o formă care se doreşte nonconformistă, preferând câteva fotografii de tinereţe ale aşa-zisului colectiv de redacţie; numai că de acolo pentru că nimeni nu înţelegea că Jurnalul SF era realizat, în ultimă instanţă, doar de fraţii Bănuţă.<br />
<br />
<br />
Decada 11 - 20<br />
<br />
La începutul noii decade, Jurnalul SF încearcă o prezentare a colaboratorilor, care este însă abandonată după doar două numere (11 şi 12). Se remarcă însă o anume polarizare a numelor notabile ale perioadei: în numărul 11 apare semnătura lui Doru Pruteanu pe partea critică; în partea literară apare Petrică Sârbu (JSF 18) şi reapare Michael Haulică (JSF 14).<br />
<br />
Semnalăm totodată primul număr special: Isaac Asimov, (JSF 17), cu un interesant poster de mijloc şi o copertă a l'americane. În numărul 15 apare cuponul primului sondaj de opinie JSF, cupon care trebuia folosit şi pentru a cataloga lucrările primului concurs de proză, lucrări care au fost publicate începând cu numărul 7 până la numărul 20 inclusiv.<br />
<br />
Se continuă prezentările de cenaclu, de carte, apar mici (chiar prea mici) materiale cochetând cu critica (dar nimic incisiv), rubrica ştiinţifică a lui Florin Munteanu, ghidul de teme şi motive SF. Din numărul 12 în caseta tehnică apare numele lui Nicolae C. Ariton, care intră în forţă cu o rubrică de noutăţi SF din lumea vestică, sub diverse titulaturi. În rest se pedalează mai departe pe Mihail Grămescu, Cristian Lăzărescu, Victor Martin şi Dănuţ Ivănescu şi mulţi alţii, alături de Ursula K. Le Guin, transformată în serial.<br />
<br />
În ciuda multelor nume noi apărute, impresia generală este că Jurnalul SF bate pasul pe loc.<br />
<br />
<br />
Decada 21 - 30<br />
<br />
Uşoare, foarte uşoare semne de pantă ascendentă a Jurnalului SF. Al doilea număr special, 25, integral cyberpunk, număr bine muncit de Ionuţ Bănuţă, Ana Maria Negrilă, William Gibson şi Dănuţ Ivănescu, al treilea, 30, Stephen King.<br />
<br />
Numărul 26 conţine începutul altor două seriale de mare interes: materialul Literatura SF ca o paradigmă culturală a civilizaţiei celui de-al treilea val, semnat de Mircea Naidin, format din două episoade şi File din istoria modernă a literaturii Anglo-Saxone, semnat de Nicolae C. Ariton, după o bogată bibliografie străină. Tot în numărul 26 apar premianţii concursului JSF, proză Nicolae C Ariton, grafică Ionuţ Bănuţă, Lucian Bădeanu (sic! - conform JSF 26, pagina 2, stânga sus) şi Victor Trifan, la secţiunea consacraţi.<br />
<br />
Continuă serialele semnate de Florin Munteanu, Ursula K. Le Guin, Cristian şi Mihaela Ionescu. Coperţile 22 - 24 renunţă la prezentarea autorilor din interior, dar numărul 25 revine la vechea tradiţie şi bine face.<br />
<br />
De remarcat că de la numărul 30 se renunţă la sigla Primul săptămânal de cultură ştiinţifico-fantastică din România.<br />
<br />
<br />
Decada 31 - 40<br />
<br />
Se termină Ursula K. Le Guin cu Lumii îi spuneau pădure în numărul 32 şi începe în numărul 31 rubrica Videomania, la care se înhamă pentru început Dănuţ Ivănescu şi Dan Tărăcilă. Celelalte materiale lungi continuă, cu mai multă sau mai puţină periodicitate.<br />
<br />
Numere speciale: 35, cyberpunk şi tehno, integral William Gibson şi 40, integral Serge Brussolo. Numărul 35 încearcă o altă siglă, Primul săptămânal de Science-Fiction din România, dar atât.<br />
<br />
Duc în continuare greul Liviu Radu, Ray Bradbury, Petrică Sârbu, Fredric Brown, Cristian Lăzărescu, Ovidiu Bufnilă. Oricum, Jurnalul SF se diversifică şi devine mai dens, pe măsură ce caseta tehnică se mai subţiază de năvala de nume puse acolo, doar fraţii Bănuţă ştiu de ce, şi aceste două tendinţe, care ar semăna doar cu o găselniţă ciudată, au mai multă legătură între ele decât pare la prima vedere; cert este că Jurnalul SF începuse deja să prindă contur.<br />
<br />
<br />
Decada 41 - 50<br />
<br />
Numărul 50, lansat vineri 10 decembrie 1993, ora 17 conţine şi coperta numărului 13 – care nu a apărut niciodată pe piaţă.<br />
<br />
Între timp au mai apărut specialele 43, integral Norman Spinrad, ca un gest de curtoazie, mai curând pentru scriitorul american, decât pentru Romcon-ul Plocon în plină desfăşurare, pentru că volumul Maşinăria rock and roll apăruse deja în librării editată de Nemira, şi 47, număr dedicat lui Dan Merişca.<br />
<br />
De la numărul 44 apare cu intermitenţă sigla Premiul Convenţiei naţionale 1993. În numărul 45 Adrian Bănuţă se înfurie şi trage un editorial de număr, Quo Vadis? JSF, un imperiu într-o republică, dar critica la adresa Plocon-ului este pertinentă şi redactorul-şef are în general dreptate. În consecinţă Adrian prinde curaj şi spune alte câteva adevăruri vis-a-vis de mişcarea science-fiction românească în general, şi F.N.T.S.F. în special, în editorialul 50, numărul în cauză fiind dedicat de altfel generaţiei '90.<br />
<br />
Alte nume apărute în decada de care ne ocupăm: Alina Popov, Clifford D. Simak, Gerard Klein, Michael Haulică, Samuel R. Delany, Ovidiu Bufnilă, Stephen King, etc.<br />
<br />
Curentul ascendent început din decada trecută devine clar odată cu atingerea primului an de viaţă, adică cu lansarea numărului 50.<br />
<br />
<br />
Decada 51 - 60<br />
<br />
Numărul 51 se deschide cu ecouri la adresa lansării „omagiale“ JSF 50, pe o pagină care poartă semnăturile Ion Hobana, Alexandru Mironov şi Cristian Ionescu (ministrul comerţului la acea dată, unul din marii fani „din umbră“ ai Jurnalului). În fond, JSF 50 însemna un an de trudă şi merita poate chiar ceva mai mult decât atât.<br />
<br />
Numerele 51 - 58 aduc Noile frontiere ale posibilului, un material tare vechi semnat de Jaques Bergier şi tradus de regretatul Mihail Ionescu, şi care apăruse pe vremuri (în 1981) în Fantastic Magazin numărul 1, probabil cel mai consistent fanzin românesc scos în perioada pre-decembristă, de clubul Quasar din Iaşi. Materialul, deşi interesant şi fără îndoială inedit pentru cel puţin 98 la sută din cititorii JSF, este tras cam forţat pe prea multe numere, ca un hatâr făcut tinerei generaţii trecute.<br />
<br />
Numărul 55 reiterează sigla Primul săptămânal de sf din România. Tot 55 încearcă o „bypass-are“ a cititorului, materialul Visul de fier - de Adolf Hitler fiind în aşa fel tipărit, încât numele lui Norman Spinrad, apare mic de tot, la sfârşit, neexplicându-se defel intenţiile reale ale autorului, cu privire la un Adolf Hitler alternativ, care în loc să fi purtat cel mai sângeros măcel din istoria omenirii, s-ar fi mulţumit să scrie science-fiction (iar numele Adolf Hitler apare pe copertă, la autori!). Oricum, decada poartă însă şi alte nume străine de marcă: Richard Matheson, Harlan Ellison, Robert Silverberg sau chiar, surpriză de calitate imensă, Jorge Luis Borges cu o superbă pastilă Argumentatum ornithologicum, în traducerea lui Dan Petrescu (JSF 58). Românii excelează prin Mihail Grămescu, Petrică Sârbu, Michael Haulică sau Cotizo Draia (acesta din urmă cu un articol - partizan despre cyberpunk, Între umanism şi tehnicism în cyberpunk - tot JSF 58).<br />
<br />
Decada se închide cu un număr special Totul despre vampiri, JSF 60 demonstrând astfel că Jurnalul nu este interesat numai de un anume subgen, ci de fenomen în ansamblu, neavând nimic contra fantasticului, de pildă. Iar vampiraşii din numărul 60 sunt munciţi frumos. Privind puţin mai de la distanţă, decada demonstrează că redactorii ştiu ce înseamnă SF-ul de calitate şi cum să-l promoveze. Sau, mai simplu, arată că anul care s-a scurs n-a trecut degeaba.<br />
<br />
<br />
Decada 61 - 70<br />
<br />
Ploaie de numere speciale în decada a 7-a a Jurnalului SF: 65, integral Ovidiu Bufnilă; 66, special Quo Vadis? Ploieşti (dar coperta poartă doar menţiunea Număr realizat cu sprijinul A.C.F.S.F. „Quo Vadis?“ - Ploieşti); 68, special Harlan Ellison; 69, special Sex Fiction (cu litere de-o şchioapă, coperta titrează NU SE RECOMANDA~ CITITORILOR SUB 16 ANI); şi în sfârşit 70, integral Mihail Grămescu.<br />
<br />
Impresia de forţă degajată de această decadă este subliniată şi de debutul unei noi rubrici, intitulate sugestiv Aici se dezintegrează, o rubrică de critică a apariţiilor editoriale, purtată pe umeri de Ionuţ Bănuţă – care păcătuieşte însă printr-un subiectivism exacerbat. Dar chiar şi aşa, această rubrică semnalează destul de clar faptul că Jurnalul SF se simte ca o forţă, sau mai corect ca o locomotivă în science-fiction-ul românesc.<br />
<br />
În materie de traduceri remarcăm nume ca Ambroice Bierce, John Crowley, Theodore Sturgeon. În plan autohton, îşi face apariţia „copilul teribil“ al SF-ului românesc, pe numele lui de împrumut Sebastian Corn în numărul 67, sau Sebastian A. Corn în numărul 69 (pseudonim sub care „se ascunde“ Florin Chirculescu). Îl secondează îndeaproape Liviu Radu, Ana Maria Negrilă plus, evident, cei cărora le sunt dedicate numere speciale.<br />
<br />
Înainte de a trece la decada următoare să mai remarcăm o gafă amuzantă: numărul 68, care prezintă partea a doua a eseului lui Mircea Naidin Literatura SF şi ecologia, o declaraţie de interdependenţă, specifică imediat sub titlu, urmare din numărul 57. Lucrul însă nu miră foarte tare, pentru că File din istoria modernă a literaturii SF Anglo-Saxone, de Nicolae C. Ariton, ajunge în numărul 68 la episodul 22. Dar deh, cu atâtea speciale şi integrale, unde să mai ai loc de bietele seriale lungi?...<br />
<br />
Iar numărul 70 mai scoate din joben o siglă „comercială“ de copertă JSF - o şansă SF-ului românesc.<br />
<br />
<br />
Decada 71 - 80<br />
<br />
Ar fi trebuit să urmeze apogeul Jurnalului SF, localizat temporal alături de faimosul Eurocon de la Timişoara. Dar ceea ce a urmat a fost de fapt, şi da, şi nu, pentru că din multe puncte de vedere faimosul Eurocon '94 s-a dovedit a fi un fiasco. Mai mult, Eurocon-ul va constitui semnalul care va premerge ceea ce am putea numi prima „criză“ valorică a science-fiction-ului românesc (în care apare foarte clară ideea inutilităţii unor organizaţii naţionale de tip multi-cenaclist, bazate nu pe ideea unor anume afinităţi de concepţie la nivel global a fenomenului science-fiction, ci pe ideea „clasică“ a patronatului de gen UTC, cât şi problema promovării cu adevărat a valorii în proza românească, prin concursuri care să nu coboare ştacheta sub un nivel inacceptabil).<br />
<br />
Numărul 71 este un special SUPER NOVA şi trebuie să recunoaştem că faimosul supliment de miercuri al ziarului Evenimentul de Iaşi a depăşit de multe ori JSF-ul prin densitate de informaţie şi calitate a textelor, ca să nu mai vorbim de tiraj, care surclasa Jurnalul SF la un raport de-a dreptul incredibil de peste 3 la 1 (în ciuda distribuţiei inegale a ediţiei, la nivel naţional). SUPER NOVA merita din plin această recunoaştere naţională, cu atât mai mult cu cât excelenta echipă editorială a lor mai avea în faţă mai puţin de 30 de săptămâni până la o dispariţie ce a umplut de uimire science-fiction-ul românesc.<br />
<br />
Primul număr dublu JSF este 72 - 73, dedicat Eurocon-ului 1994 de la Timişoara şi conţinând proză scurtă românească în limbile engleză şi franceză, în care semnează Cristian Tudor Popescu, Mihail Grămescu, Vladimir Colin, Petrică Sârbu, Ovidiu Bufnilă, Sebastian A. Corn, Dănuţ Ivănescu şi Cătălin Ionescu.<br />
<br />
Jurnalul SF numărul 74 spune Aproape totul despre euROcon 1994, neuitând să arunce în colţul din dreapta sus al coperţii premiul convenţiei europene de SF 1994, iar numărul 75 revine în forţă cu un integral Don Simon. Tot un special este şi JSF 78, integral Star Trek, ca şi 79, dedicat horror-ului şi lui Robert Bloch.<br />
<br />
Pe parte străină putem remarca în decada de faţă pe Fredric Brown şi Mike Conner, iar dintre autohtoni duc greul Ovidiu Bufnilă, Don Simon, Michael Haulică şi alţii.<br />
<br />
Impresia generală este că JSF s-a instalat confortabil în elita science-fiction-ului românesc şi conduce fără probleme, chiar dacă face cursa de unul singur...<br />
<br />
<br />
Decada 81 - 90<br />
<br />
Ploaie de numere duble în penultima decadă a sutei: 81 - 82, o ambiţioasă estetică a generaţiei '90, deschisă de În loc de prefaţă sau despre realitatea virtualului şi virtualitatea realului sau câte ceva despre textul virtual, autor Ionuţ Bănuţă şi în care semnează Sebastian Corn, Don Simon, Dănuţ Ivănescu, Liviu Radu, Cristian Hriscu, Bruce Sterling şi Ovidiu Bufnilă; şi 89 - 90 ce găzduieşte Adrenergic!, un roman de Sebastian Corn, premiul Nemira 1994. Alt număr special este JSF 83, aproape totul despre ATLANTYKRON 1994.<br />
<br />
În altă ordine de idei JSF 85 propune o rubrică excelentă, care însă nu rezistă, Corupând mainstream-ul, poate şi pentru că decada este străbătută de un fior al indeciziei: premiile de la Atlantykron sunt extrem de contestate şi se ridică foarte pertinent ideea valorii în science-fiction, criză la care a contribuit din plin şi deziluzia faimosului Eurocon. Mergând mai departe pe firul acestor evenimente, tot la Atlantykron s-a acutizat şi problema patronării SF-ului de către nişte organisme care au, de fapt şi de drept, prea puţină tangenţă cu science-fiction-ul.<br />
<br />
În aceste condiţii este normal că Jurnalul SF pare puţin dezorientat, iar serialul File din istoria modernă a literaturii SF Anglo-Saxone sare de la episodul 27 (JSF 84) la episodul 20 (JSF 88).<br />
<br />
<br />
Decada 91 - 100<br />
<br />
Numărul 91 ne lămureşte că serialul lui Nicolae C. Ariton ajunge, cum era şi normal la episodul 29.<br />
<br />
Ultimele numere speciale ale sutei sunt: 93, special George R. R. Martin; 94, număr special dedicat cărţii Anticipaţia românească de Mircea Opriţă; 95, un excelent special Vietnam; 97, dedicat horror-ului cu un special Clive Barker; şi bineînţeles 100, numărul de două ori festiv, jubileu şi Crăciun, Salvaţi-l pe Moş Crăciun!. Apropo de numere speciale, numărul 98 titrează pe copertă, medalion Costi Gurgu; desigur, medalioane au mai apărut, într-o formă sau alta de-a lungul vremii, dar acum Jurnalul încearcă o formă aparte, de prezentare a unui autor român care nu trebuie să ocupe în mod obligatoriu tot spaţiul tipografic al unui număr oarecare. De altfel şi numărul 99 poartă medalionul Liviu Radu.<br />
<br />
Printre picături mai apar Robert A. Heilein, Gordon R. Dickson şi Serge Brussolo sau Darius Luca, Liviu Surugiu şi Don Simon. O chestie de-a dreptul science-fiction se iniţiază începând cu numărul 94, adică un concurs de integrame, JSF reuşind astfel performanţa de a reduce la 14 paginile efective ale publicaţiei.<br />
<br />
În rest mai apare scrisoarea deschisă de retragere din F.N.T.S.F. a clubului Quo Vadis? din Ploieşti (JSF 93) şi începând din 96 publicitatea pentru sindrofia numărului 100. Numai că Jurnalul SF nu dă semne de oboseală, ci îşi păstrează suflul sacadat al alergătorului de cursă lungă...<br />
<br />
Iar pe 10 decembrie, la orele 16,30 trecute fix (cu vreo juma' de oră) pocnea dopul primei sticle de şampanie la sediul Jurnalului SF. Pe mese, pahare şi sticle cu diverse licori, sandvich-uri, şi faimosul număr 100. Redactorii „cei mari“ duc greul conversaţiilor şi interviurilor radio - TV, iar redactorii „cei mici“ - adică fetele - duc greul alimentării cu feliile de pâine ce se consumă ca într-un horror... Printr-o coincidenţă amară, băieţii de la SUPER NOVA aduc vestea bombă a desfiinţării suplimentului. O mască râde, o mască plânge... Restul este cronică mondenă.<br />
<br />
<br />
Decada 101-110<br />
<br />
Mihail Grămescu şi Liviu Radu par a domina decada, prin comentarii şi literatură. Îi secondează Don Simon, Doru Stoica, Costi Gurcu, Michael Haulică, Ana Veronica Mircea şi alţii. Printre picături, Nicolae C. Ariton, Florin Mircea Tudor, Remus Cernea şi Florin Iulian Hribb duc greul părţii non-fiction. Apar traduceri din Joanna Russ, John Kessel, Daniel F. Galouye, Mike Resnick, J. R. R. Tolkien, Robert Bloch, etc.<br />
<br />
Numere speciale: 107 Horror, 109 Francophone, 110 Număr dedicat feminelor (martie 1995). Începând cu numărul 103 sigla JSF se schimbă în „Săptămânal de cultură SF, HORROR ŞI FANTASY”. Impresia generală este totuşi că redacţia s-a rodat, colaboratorii îşi respectă rubricile periodice. O altă impresie vagă este că, în acelaşi timp, perioada terbilistă începe să se diminueze, deşi are încă zvâcniri.<br />
<br />
Un aspect negativ ce trebuie sublinit este articolul din numărul 104 semnat de Alexandru Mironov, „BusRomCon”, în care semnatarul promite, în stilul său revoluţionar inspirat din anii ’50 o excursie în care va fi capabil să transporte cu autobuzul, în urma unor misterioase sponsorizări, circa 100-200 de persoane la EuroCon-ul de la Glasgow. Dincolo de stilul de prost gust al exaltării specifice mironoviene, trebuie remarcat că excursia la Glasgow a evoluat de la o mişcare de mase (în viziunea lui Mironov), la un bun motiv de şantaj al cenaclurilor de a face „ciocu’ mic” (în viziunea conducerii F.N.T.S.F. asigurată la vremea aceea de faimosul om de paie al neobositului Mironov, Sorin Repanovici), terminând cu o frumoasă excursie asigurată copiilor de bani gata ai potentaţilor momentului printre care s-au strecurat, cu greutate, foarte puţini reprezentanţi ai science fiction-ului românesc - câţiva membrii ai redacţiei JSF...<br />
<br />
<br />
Decada 111-120<br />
<br />
Decada anterioară continuă în aceeaşi tonalitate. Duc greul tot Mihail Grămescu şi Liviu Radu. Mai apar Sebastian A. Corn, Radu Pavel Gheo, Don Simon, Liviu Surugiu, Ana-Veronica Mircea, Ladislau Daradici (debut în SF, cum este marcat textul său în numărul 119). Apar traduceri din Anne Rice, Edward Bryant, Murray Leinster, Gene Wolfe şi Octavia E. Buttler. Trebuie remarcat Medalionul „Harry T. Francis” din numărul 114, un puternic atac parodic, concentrat, la adresa lui Aurel Cărăşel.<br />
<br />
Un medalion nedeclarat îl întâlnim în numărul 117, Cenaclul Pozitronic din Buzău. Remarcăm aici ca un „vârf” greu de egalat articolul lui Mugur Cornilă (preşedinte „Pozitronic”) intitulat „Adagio la o piesă gata scrisă” în care mândria de a fi „Fondatori” ai FNTSF-ului se încheie pe un ton de mare avânt patriotic-băştinăş: „Traiască buzoienizarea SF-ului!”. Dar tot pentru respectarea adevărului, ne simţim datori să adaugăm că „Seara SF” a cenaclului Pozitronic din acea perioadă a fost o manifestare reuşită. Revenind la JSF 117, probabil că A. Bănuţă a preferat să nu anunţe un „medalion Pozitronic” şi pentru că în acest număr apare un text semnat de el...<br />
<br />
Numere speciale: 113 Vampiri (pe copertă apare „Cruise” lângă poza actorului) şi 116 Integral Philip K. Dick (24 de pagini, faţă de 16 în mod normal!, număr special de Paşti.<br />
În numărul 120 apare şi cronica subsemnatului despre primele 100 de numere ale Jurnalului SF (cu sfârşitul în numărul 121). Ca o ciudată coincidenţă, din numărul 118 Jurnalul SF pune data de apariţie – ce-i drept într-un format „proprietar”: doar ziua şi luna, anul fiind contabilizat în continuare de la facerea JSF: Anul IV, 1-8 Mai. Sigla rămâne neschimbată şi după ce redacţia a descoperit că există şi frânturi de calendar...<br />
<br />
(Sfârşitul în numărul viitor)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O SUTĂ DE PAŞI<br />
<br />
Dan Popescu<br />
<br />
<br />
JURNALUL S.F. a apărut pentru că era nevoie de el şi pentru că fraţii Adrian şi Ionuţ Bănuţă nu ştiau că „nu se poate".<br />
<br />
Era nevoie de JSF pentru că fandomul nu avea un mijloc de comunicare propriu. Revistele „naţionale” existente, adică Anticipaţia, Nautilus şi Quasar, erau exponente ale unor grupuri restrînse (grupuri la care ne-consacraţii ajungeau foarte greu)(1., suplimentul Quasar QI / Iaşi şi fila sf din Renaşterea Banaţeană / Timişoara aveau difuzare locală iar fanzinele, Brain / Braşov, Cron / Craiova, Nova 5.5 / Galaţi, ProFan SF / Buzău, Sigma Club / Piatra Neamţ (2., prin înseşi rostul şi modul lor de existenţă puteau îndeplini o astfel de funcţie doar într-o foarte mică măsură.<br />
<br />
Şi mai era nevoie de J.S.F. pentru că exista o generaţie dornică de afirmare, generaţie constituită din debutanţi si din cei care prin neconformismul lor nu (prea) reuşiseră să-şi vadă tipărite ideile (asta cred că este cea mai potrivită definiţie a generatiei '90).<br />
<br />
Entuziasmul fraţilor Banuta care nu ştiau nici că un săptămînal de SF „nu se putuse” în occidentul cel înainte mergător (dar oare existaseră incercări?) şi nici de temerile uzuale ale oricărui editor nu aveau ştiinţă, cuplat la stilul novator al celor din grupul de presă JURNALUL, a dus la apariţia în decembrie 1992 a primelor trei numere din J.S.F.<br />
<br />
De atunci, li s-a oferit fanilor, saptămînal, aproape tot ce-şi doreau : poveşti, grafică, BD-uri, articole critice, eseuri, informaţii din ţară şi din străinătate, interviuri, relaţii în şi din fandom etc. Plus o serie de primi paşi foarte necesari ieşirii din ceaţa pe care unii o numesc tranzitie. Aici mă gîndesc în primul rînd la serialele „teme şi noţiuni sf” al soţilor Mihaela şi Cristian Ionescu şi „file din istoria sf-ului” al lui Nicolae Ariton, la publicarea sistematică a debutanţilor, la crearea obiceiului întîlnirilor cu cititorii (prima a vut loc pe 8 mai 1993 la Buzău, simultan cu prima lansare festivă a unui J.S.F., nr.20) şi al serviciului la telefonul redacţiei, la prezentarea sistematică a noutăţilor editoriale şi a tuturor premiilor acordate la fel de fel de ocazii, la faptul că în cadrul primului concurs al revistei lansat în J.S.F. 4, textele participante au fost publicate după care premiile s-au precizat pe baza notelor date de cititori (rezultatele au fost prezentate în J.S.F. 26). Şi aş mai adăuga prima publicare de după 1989, în foileton, a unui roman românesc, Cadavre de lux al lui Ovidiu Bufnilă.<br />
<br />
O sută de numere înseamnă aproximativ 5000 de pagini dactilografiate adică aproximativ 20 de cărţi, o cantitate în care erorile sînt inevitabile cu atît mai mult cu cît profesiunea de jurnalist sf s-a învăţat şi continuă să se înveţe din mers iar drumul e cam ceţos. Pentru asta, înainte de a încheia, am să reamintesc cîteva articole care au stîrnit discuţii şi trebuie avute în atenţie şi pe mai departe, în demersurile noastre pentru autodefinire : „Literatura SF ca paradigmă culturală a civilizaţiei celui de al 3-lea Val” de Mircea Naidin (J.S.F. 26 & 27), „Despre firescul ideologiei aşteptate” de Doru Pruteanu (J.S.F. 51), „Ceauşescu a luat în mormînt S.F.-ul românesc” de Cristian Tudor Popescu (J.S.F. 61), „Estetica generaţiei '90” de Ionuţ Bănuţă (J.S.F. 81 - 82).<br />
<br />
În loc de încheiere am să-mi exprim o dorinţă, simplă: vreau să ajung să citesc şi numărul 1000.<br />
<br />
<br />
NUMERE SPECIALE ALE J.S.F.<br />
<br />
17 - Isaac Asimov<br />
25 - cyberpunk<br />
30 - Stephen King<br />
35 - William Gibson<br />
40 - Serge Brussolo<br />
43 - Norman Spinrad<br />
47 - Dan Merişca (primul special dedicat unui român)<br />
50 - generaţia '90<br />
60 - vampirii<br />
65 - Ovidiu Bufnilă (primul special dedicat unui român în viaţă)<br />
66 - cenaclul Quo Vadis<br />
68 - Harlan Ellison<br />
69 - sex - fiction<br />
70 - Mihai Grămescu<br />
71 - grupul SuperNova<br />
72 - 73 - special euROcon '94 (în engleză)<br />
75 - Don Simon<br />
78 - Star Trek<br />
79 - Robert Bloch<br />
89/90 - Sebastian A.Corn<br />
93 - George R.R.Martin<br />
94 - Mircea Opriţă şi cartea sa „Anticipaţia Românească"<br />
95 - Vietnam<br />
<br />
<br />
CENACLURI PREZENTATE ÎN J.S.F.<br />
<br />
Datorită relaţiilor necesare şi normale cu fandomul, au fost publicate prezentările cenaclurilor cu care J.S.F. a colaborat mai bine : QUO VADIS / Ploieşti (în J.S.F. 5 şi 66), ORION / Ploieşti (J.S.F. 6), SAPIENS / Bucureşti (J.S.F. 7), SIGMA / Piatra Neamţ (J.S.F. 8), V. PAPILIAN / Cluj (J.S.F. 9), SEGRA / Slatina (J.S.F. 11), SFERA / Brăila (J.S.F. 12), PLANETAR SF / Bucureşti (J.S.F. !4), CLEPSIDRA / Bacău (J.S.F. 16), STRING / Bucureşti (J.S.F. 19), AMALTEIA / Zalău (J.S.F. 63).<br />
<br />
Despre ele ştiu acum, decembrie 1994, următoarele : QUO VADIS s-a retras din F.N.T.S.F.; ORION fusese înglobat în A.C.S.F. Craiova şi mă tem că nu mai este activ (nici de A.C.S.F. Craiova nu mai ştiu de există sau a rămas doar pe hîrtie); de SAPIENS, SEGRA şi PLANETAR SF n-am mai auzit nimic şi nu ştiu de mai activează.<br />
<br />
Acum există activ (şi să sperăm că J.S.F. le va prezenta) BRANT / Braşov (uniune BRAIN şi ANTARES), FAN CLUB SF „MERIDIAN / Braşov, GAME OVER / Baia Mare, HELION şi H.G. WELLS / Timişoara, HENRY COANDĂ / Craiova, MILENIUL III / Tulcea, NOI / Focşani (are şi o filialş, în Braşov), NOVA 5,5 / Galaţi, PENTAGRAMA / Cluj, QUASAR / Iaşi, POZITRONIC / Buzău, SUFLET / Botoşani, VLADIMIR COLIN / Oţelu Roşu.<br />
<br />
Şi este bine să se ştie că există o fundaţie VLADIMIR COLIN în Bucureşti (director Leonard OPREA) şi o asociaţie, A’91, în Slobozia (de ea am aflat din catalogul SOROS pentru asociaţii ne-guvernamentale).<br />
<br />
<br />
ALTE REPERE<br />
<br />
JSF 1, 2, 3 - Apărute în decembrie 1992 / în nr.1 este menţionat primul librar specializat pe SF, Adrian MUSCĂ din Timişoara / nr. 2 şi 3 conţin liste cu apariţiile editoriale (cărţi) din 1990, 1991 şi 1992; aşa ceva nu s-a mai publicat de la SF CONTACT-ul lui Dan MERIŞCA apărut în 1983 / apariţiile editoriale din anii 1983...1989 deşi puţine, nu sînt listate nicăieri / în nr.2 apare primul din seria de articole ştiinţifice ale lui Florin MUNTEANU (ultimul articol din serie este publicat în J.S.F. 28).<br />
<br />
JSF 4 - J.S.F. are deja reprezentanţi în 12 judeţe / se lansează primul concurs al redacţiei (proză scurtă, grafică alb-negru, BD).<br />
<br />
JSF 6 - Apare primul articol din seria „Teme şi motive SF” al soţilor Mihaela şi Cristian IONESCU.<br />
<br />
JSF 7 - Sînt lansate în lume 5 exemplare cu semnăturile membrilor redacţiei; norocoşii cumpărători au primit cadou cîte un abonament pe 6 luni.<br />
<br />
JSF 10 - Este prezentată redacţia J.S.F. Cu poze.<br />
<br />
JSF 13 - Este inclus în JSF 50.<br />
<br />
JSF 17 - Este primul număr special şi este dedicat lui Isaac ASIMOV care tocmai trecuse în alt univers.<br />
<br />
JSF 20 - Lansarea lui prilejuieşte prima întîlnire a redacţiei cu cititorii / 8 mai 1993.<br />
<br />
JSF 26 si 27 - Apare „Literatura SF ca paradigma culturala a civilizatiei celui de al 3-le Val”, articol semnat de Mircea NAIDIN / este important pentru ca ajuta la re-definirea genului prin prisma unui mare sociolog si vizionar, Alvin TOFFLER si de aceea reamintesc fanilor de existenta lui.<br />
<br />
Noiembrie 1993 - La ROMCON XXII, J.S.F. este premiat ca fiind cea mai bună revistă.<br />
<br />
JSF 51 / decembrie 1993- Apare articolul lui Doru PRUTEANU, „Despre firescul ideologiei aşteptate”, articol care a stîrnit numeroase discuţii, din nefericire nereflectate de presă / şi aici găsim multe idei utile re-definirii genului, redefinire necesară dat fiind dispariţia limitărilor epocii comuniste.<br />
<br />
JSF 61 / martie 1994 - Apare „Ceauşescu a luat în mormînt SF-ul românesc”, interviu luat lui Cristian Tudor POPESCU.<br />
<br />
JSF 76 / iunie 1994 - Începe prima publicare în foileton a unui roman românesc, „Cadavre de lux” de Ovidiu BUFNILĂ.<br />
<br />
JSF 78 - Se lansează un concurs saptămînal gen „cine ştie cîştigă”(cărţi SF).<br />
<br />
JSF 81/82 - Apare „Estetica generaţiei ‘90” de Ionuţ BĂNUŢĂ şi „Ragnarok”, nuvelă a lui Sebastian A.Corn (Florin CHIRCULESCU) / din nefericire doar „Ragnarok” a devenit subiect de discuţii deşi şi articolul lui I.B. trebuia să fie, datorită multiplelor confuzii pe care ar fi putut să le stîrnească.<br />
<br />
JSF 94 - Apare prima... integramă.<br />
<br />
JSF 96 - Apare prima recenzie realmente serioasă a unei traduceri publicate după 1989; articolul este intitulat „Antiroman şi antieroi” şi se referă la romanul „Vagabondul interspaţial” de Roberto QUAGLIA.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Comentarii la data de 11.03.2006<br />
<br />
Am descoperit cu mare plăcere acest articol. Bună uitarea asta - ca în bancul cu roza.<br />
<br />
Mi-a amintit diverse „faze” din colaborarea cu J.S.F. şi am zîmbit amintindu-mi despre cum l-am privit, la prima mea vizită la redacţia JSF, pe unul din şefii lui Adrian, un oarecare Marius TUCĂ...<br />
<br />
Revenit la timpul prezent, mă întreb cum se face că multele sit-uri .ro din ultimii ani, dedicate SeFeului, nu au reuşit să depăşească performanţele J.S.F.<br />
<br />
<br />
Note:<br />
<br />
1). Aici am greşit. În grupuri se ajungea uşor, în publicaţii mult mai greu.<br />
2). Ce multe erau pe atunci!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
THOSE BARREN LEAVES<br />
<br />
(10 ani fără Jurnalul S.F.)<br />
<br />
<br />
Cristian Tamaş<br />
<br />
<br />
"Enough of science and art,<br />
Close up those barren leaves,<br />
Come forth and bring with you a heart<br />
That watches and receives."<br />
<br />
"The table turned" - William Wordsworth<br />
<br />
<br />
Mda, două cincinale trecute de la dureroasa dispariţie, e timpul să-i facem un parastas !<br />
<br />
În sensul comemorării a ceva care ne-a fost drag odată...<br />
<br />
Sau să ne dedăm unori activităţi arheologic-arhivistice de depistare prin vrafurile şi teancurile de cărţi şi reviste de prin bibliotecă respectiv de recitire-recenzare-analizare a veştedelor file de revistă pulp parţial color, celuloză îngălbenită de timp şi de uitare...<br />
<br />
Primul impresie la "dezgroparea" colecţiei Jurnalului SF din cutiile-biblioraft este una de "déja vu" !<br />
<br />
Fiţuicile seamănă teribil de mult cu alte fanzine şi publicaţii SF pre şi post 1990, adică hârtie proastă, paginaţie înghesuită şi îmbâcsită, sufocată de prea multe rubrici şi rubricuţe, corp prea mic de literă (supravieţuitorii SFişti ai genocidului eufemistic numit tranziţie, vor avea nevoie în curând de lupă, pentru a reciti colecţia), grafică (cu puţine excepţii), în nobila tradiţie a Almanahului „Anticipaţia", adică suficient de mediocră şi teribil de amatoristă, benzi desenate á la „Cutezătorii"...<br />
<br />
Tonalitatea unora din textelor debutanţilor SF (nu este cazul lui Liviu Radu şi a lui Michael Hăulică, Sebastian Corn, etc.) este una teribilist juvenilă, de multă ori rebelă fără cauză, fără vreo implicare socio-politică în adevăratele probleme şi drame ale începutului de deceniu nouă.<br />
<br />
Ai impresia unui univers paralel (oglindind deformat România reală), în care pseudo-adolescenţi întârziaţi simulează jocul de-a literatura, într-o enclavă spirituală tributară modului ceauşist-diversionist de a configura fandomul şi activităţile de fandom.<br />
<br />
Este prima generaţie SF postbelică expusă direct libertăţii (inclusiv libertăţii totale de expresie), economiei de piaţă, necoordonată la modul vizibil de „organe" de tipul CC al UTC.<br />
O parte a generaţiei 90 a avut şansa să debuteze în publicaţii particulare, să fie publicaţi în volum de edituri particulare, să aibă emisiuni SF la posturi particulare de radio şi TV, ceea ce denotă în cazul talentaţilor şi ambiţioşilor, capacitatea de adaptare la noile condiţii sociale, politice şi economice.<br />
<br />
Iar însuşi Jurnalul SF este un asemenea exemplu de iniţiativă privată, de publicaţie particulară care s-a confruntat direct cu problemele economice ale pieţii capitaliste ca dovadă că nu a rezistat decât trei ani şi jumătate ! Dar fiind distribuit la nivel naţional a avut o altă rată de penetraţie şi de adresabilitate decât alte publicaţii SF.<br />
<br />
Ce este unic ? Faptul că, până la inclusiv nr.117, nu se menţionează anul, luna, săptămâna (căci de, ne referim la „Primul săptămânal de cultură ştiinţifico-fantastică din România") apariţiei şi la trecerea a aproape 10 ani, trebuie să deduci cam când a fost publicat primul număr (Decembrie 1992).<br />
<br />
O fi fost samizdat, era conceput ca vreo publicaţie underground ? Poate pentru că Adolf Hitler apare pe coperta nr.55, ca fiind unul dintre colaboratori !<br />
<br />
Mă tem că explicaţiile sunt de alt ordin, mult mai „terre a terre". Pentru că, începând cu nr.118, se menţionează săptămâna (1-8 Mai). Ultimul număr, 169 apare în săptămâna 4-10 Iunie din 1996.<br />
<br />
Şi totuşi ...şi totuşi pe măsură ce recitesc schiţele şi povestirile, deja nu mă mai frapează nici hârtia, nici fontul ridicol de mic şi mă gândesc că fondul şi nu forma, contează.<br />
<br />
În decursul numerelor, regăseşti şaizecişti precum Ion Hobana, George Anania & Romulus Bărbulescu, şaptezecişti precum Alexandru Mironov, Victor Martin, optzecişti ca Mihail Grămescu, Dănuţ Ungureanu, Cristian Tudor Popescu, Cristian Lăzărescu, Cristian Teodorescu, Faur Agachi, Costel Baboş, Doru Pruteanu, György Györfi, Silviu Genescu, Ovidiu Bufnilă, George Ceauşu, Lucian Merişca, Mircea Liviu, Goga, Aurel Cărăşel, Marian Mirescu, Victor Nănescu, Nicolae Ariton, Marius Alecu, Cătălin Ionescu şi nouăzecişti ca Cotizo Draia, Mihai Hăulică, Liviu Radu, Dănuţ Ivănescu, Sebastian Corn, Don Simon, Radu Pavel Gheo, Ana-Veronica Mircea, Laurian Cnobloch, Constantin Gurgu, Darius Luca, Traian Bădulescu, Ana-Maria Negrilă, Aurelius Belei, etc.<br />
<br />
Câţiva autori români au beneficiat de numere integrale: Dan Merişca-47, nouăzeciştii JSF-50, Ovidiu Bufnilă-65, autorii cenaclului Quo Vadis Ploieşti-66, Mihail Grămescu-70, autorii de la Supernova-71, Mircea Opriţă-94, Aurel Cărăşel-114, Sebastian Corn-89-90, 149, Adrian Bănuţă-150.<br />
<br />
Incepând cu numărul 60, tematica se lărgeşte cuprinzînd genuri ca horror-ul („Totul despre vampiri"), sex fiction-ul (nr.69), fantasticul (începând cu nr.103, Jurnalul SF devine „săptămânal de cultură SF, horror şi fantasy"), încercând o panoramare a literaturii de imaginaţie.<br />
<br />
Orientarea cyberpunk a debutat cu numărul 25 – „Integral cyberpunk" care cuprindea editorialul lui Ionuţ Bănuţă, „Sex & crom, piele & computere sau cine e cyberpunkşii şi ce vrea ei sau de ce aşa şi nu altfel", continuând cu numărul 35 – „Integral William Gibson" (număr special cyberpunk) şi 58, în care Cotizo Draia semna editorialul „Între umanism şi tehnicism în cyberpunk"<br />
<br />
Mi se pare important grupajul „Estetica generaţiei 90" din numărul dublu 81-82 şi editorialul lui Ionuţ Bănuţă, „În loc de prefaţă sau despre realitatea virtualului şi virtualitatea realului sau câte ceva despre textul virtual" pentru că se configurează credo-ul nu al generaţiei 90, ci al generaţiei JSF.<br />
<br />
Se cristalizează treptat sentimentul de apartenenţă la o „generaţie SF", nr.148 anunţând pe copertă romanul „2484 Quirinal Ave" de Sebastian A.Corn, „primul roman SF al unui autor al generaţiei JSF".<br />
<br />
Iar generaţia JSF cred că se compune din nouăzeciştii mai sus amintiţi care împărtăşeau concepte estetice comune (cel puţin în perioada existenţei Jurnalului SF), care fuseseră contaminaţi de cyberpunk şi care au încercat la rândul lor să contribuie la configurarea unui mod autohton de percepţie a cyberpunk-ului.<br />
<br />
Consider că una dintre tendinţele maifeste ale generaţiei SF a fost încercarea de modernizare abruptă şi de occidentalizare (americanizare), prin intermediul orientării cyberpunk, de cuplare la ceea ce în epocă părea să fie hiper trendy şi hiper modern.<br />
<br />
Au reuşit JSF-iştii să schimbe faţa SF-ului românesc ?<br />
<br />
Au reuşit să publice, asta este evident, au reuşit să rămână în istoria literaturii SF româneşti, au reuşit scrierea câtorva texte notabile (povestiri şi romane), s-au grupat într-o mişcare destul de omogenă şi coerentă şi cam atât, fără a fi marcat o schimbare cu adevărat esenţială a modului mioritic de a scrie şi concepe SF-ul şi nici măcar saltul calitativ faţă de anii 80, care în continuare mi se pare a fi până acum perioada cea mai rodnică a anticipaţiei româneşti.<br />
<br />
Şi ca să termin pe un ton optimist, permiteţi-mi să-l citez pe Ray Bradbury, cel care în „Surghiuniţii", scria :<br />
<br />
„În mintea cărui pământean exist eu în noaptea asta ? ...Vreun schimnic îmi citeşte poveştile ? Să fie el oare singuratica lumânare care arde în vântul vremii şi al ştiinţei ? Flacăra tremurătoare care mă susţine aici, ca pe-un răvrătit în surghiun ? El să fie ? Sau vreun băieţaş dintr-o mansardă, care mă descoperă taman la timp ? ...ca şi cum vreun copil ar fi găsit, în vreun pod prăfuit de pe Pământ, o carte de-a mea, roasă de vreme !”<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA CU GREŞELILE DESCOPERITE ÎN EDIŢIILE TOLKIEN ROMÂNEŞTI<br />
<br />
Repet Ent (Györfi-Deák György)<br />
<br />
<br />
Lista de mai jos şi-a propus să adune cât mai multe dintre erorile descoperite în ediţiile româneşti ale cărţilor lui J. R. R. Tolkien. Ea va fi reluată, ediţie cu ediţie, pe măsură ce se va îmbogăţi cu noi şi noi greşeli de tipar ori „perle" ale traducătorilor. Printre ultimele sunt unele incredibil de grave, rezultate prin efectul combinat al oboselii tălmăcitorului şi al neatenţiei corectorului. Mulţumim tuturor care ne-au semnalat „bâlbele" de mai jos şi să sperăm că ele vor fi corectate în următoarele apariţii editoriale.<br />
<br />
<br />
SILMARILLION, 19<br />
În loc de: „este povestea lui Beren şi a lui LÚTHEIN, fecioara elfă” ar fi trebuit să apară: „este povestea lui Beren şi a lui Lúthien, fecioara elfă”<br />
În loc de: „Astfel câştigă el mâna lui LÚTHEIN” ar fi trebuit să apară: „Astfel câştigă el mâna lui Lúthien”<br />
<br />
SILMARILLION, 22<br />
În loc de: „atât în mitologia românească, precum şi în cea TOLKINIANĂ” ar fi trebuit să apară: „atât în mitologia românească, precum şi în cea tolkieniană”<br />
<br />
SILMARILLION, 147<br />
În loc de: „când Luna s-a înălţat DEASUPA întunericului de la apus” ar fi trebuit să apară: „când Luna s-a înălţat deasupra întunericului de la apus”<br />
<br />
SILMARILLION, 160<br />
În loc de: „Atunci FINGOD viteazul, fiul lui Fingolfin” ar fi trebuit să apară: „Atunci Fingon viteazul, fiul lui Fingolfin”<br />
<br />
SILMARILLION, 175<br />
În loc de: „cei din NORGOTHROND au construit” ar fi trebuit să apară: „cei din Nargothrond au construit”<br />
<br />
SILMARILLION, 186<br />
În loc de: „a venit şi vremea când la NARGOTHORND” ar fi trebuit să apară: „a venit şi vremea când la Nargothrond”<br />
<br />
SILMARILLION, 197<br />
În loc de: „a azvârlit-o asupra lui MAEGLON” ar fi trebuit să apară: „a azvârlit-o asupra lui Maeglin”<br />
<br />
SILMARILLION, 238<br />
În loc de: „în dreptul porţilor FOTĂREŢEI Nargothrond” ar fi trebuit să apară: „în dreptul porţilor fortăreţei Nargothrond”<br />
<br />
SILMARILLION, 240<br />
În loc de: „şi-a scos de pe cap coroana de argint a regatului NORGOTHROND” ar fi trebuit să apară: „şi-a scos de pe cap coroana de argint a regatului Nargothrond”<br />
<br />
SILMARILLION, 264<br />
În loc de: „şi NEMAŢINÂND seamă de legăturile ei de sânge” ar fi trebuit să apară: „şi nemaiţinând seamă de legăturile ei de sânge”<br />
<br />
SILMARILLION, 268<br />
În loc de: „dacă regele nu binevoia să le DĂDEA giuvaierul” ar fi trebuit să apară: „dacă regele nu binevoia să le dea giuvaierul”<br />
<br />
SILMARILLION, 270<br />
În loc de: „Utúlie'n aurë! Aiya Eldalië ar AANATÁRI, utúlie'n aurë!” ar fi trebuit să apară: „Utúlie'n aurë! Aiya Eldalië ar Atanatári, utúlie'n aurë!”<br />
<br />
SILMARILLION, 323<br />
În loc de: „l-au dus în faţa Regelui Thingon” ar fi trebuit să apară: „l-au dus în faţa Regelui Thingol”.<br />
<br />
SILMARILLION, 342<br />
În loc de: „giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de LÚTHEIN” ar fi trebuit să apară: „giuvaierul dobândit de Beren şi purtat de Lúthien”<br />
<br />
SILMARILLION, 353<br />
În loc de: „Aici se SFÂRŞEŞETE Silmarillion.” ar fi trebuit să apară: „Aici se sfârşeşte Silmarillion.”<br />
<br />
SILMARILLION, 403<br />
În loc de: „şi au ocupat MINAS ETHIL” ar fi trebuit să apară: „şi au ocupat Minas Ithil”<br />
<br />
SILMARILLION, 408<br />
În loc de: „tot el a fost cel mai ÎNGRIJAT” ar fi trebuit să apară: „tot el a fost cel mai îngrijorat”<br />
În loc de: „atunci s-a hărăzit această soartă, ca SARUMAN să se întoarcă” ar fi trebuit să apară: „atunci s-a hărăzit această soartă, ca Sauron să se întoarcă”<br />
<br />
SILMARILLION, 441<br />
În loc de: „FUINAR - Un númenórean renegat” ar fi trebuit să apară: „Fuinur - Un númenórean renegat” (greşeală preluată din ediţia engleză)<br />
<br />
SILMARILLION, 480<br />
În loc de: „în Nanduhirion, valea PÂRÂURILOR tainice” ar fi trebuit să apară: „în Nanduhirion, valea pâraielor tainice”<br />
<br />
SILMARILLION, 508<br />
În loc de: „ÎMPĂŢIREA seminţiei elfilor” ar fi trebuit să apară: „Împărţirea seminţiei elfilor”<br />
<br />
SILMARILLION, coperta IV<br />
În loc de: „pe care îl descoperă Hobbitul şi PE CARE luptă” ar fi trebuit să apară: „pe care îl descoperă Hobbitul şi pentru a cărui distrugere luptă”<br />
În loc de: „vitejii STRÂNŞI ÎN JURUL” ar fi trebuit să apară: „vitejii adunaţi să-l înfrunte pe”<br />
În loc de: „Stăpânului INELULUI” ar fi trebuit să apară: „Stăpânului Inelelor”<br />
<br />
<br />
<br />
CELE DOUĂ TURNURI 2000, 356<br />
În loc de: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel DORUL însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea” ar fi trebuit să apară: „în ţinutul fiilor lui Elendil cel Chipeş şi încă mai sălăşluiesc acolo. Chiar şi aşa, Gondorul însuşi şi-a atras încetul cu încetul ruina şi căderea”<br />
<br />
<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 82<br />
În loc de: „fiul lui ISILDUR, ELENDIL” ar fi trebuit să apară: „Isildur, fiul lui Elendil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 122<br />
În loc de: „Elen sla lúmenn' omentielvo” ar fi trebuit să apară: „Elen síla lúmenn' omentielvo”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 277<br />
În loc de: „ca să recucerească SILMARILSURILE RĂPITE” ar fi trebuit să apară: „ca să recucerească silmarilii răpiţi”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 278<br />
În loc de: „au luat din coroana lui de fier UNA DINTRE CELE TREI SILMARILSURI” ar fi trebuit să apară: „au luat din coroana lui de fier unul dintre cei trei Silmarili”<br />
În loc de: „iar din acesta Elwing CEL ALB, cu care S-A MĂRITAT Eärendil” ar fi trebuit să apară: „iar din acesta Elwing cea Albă, cu care s-a însurat Eärendil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 396<br />
În loc de: „ZIRAK-ZIZIL” ar fi trebuit să apară: „Zirak-zigil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 399<br />
În loc de: „sunt crebaini din FARNGORN şi Ţara Sură” ar fi trebuit să apară: „sunt crebaini din Fangorn şi Ţara Sură”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 415<br />
În loc de: „Balin, fiul lui FUNDON” ar fi trebuit să apară: „Balin, fiul lui Fundin”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 426<br />
În loc de: „CELEBRIOMBUR din Hollin le-a lucrat” ar fi trebuit să apară: „Celebrimbor din Hollin le-a lucrat.”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 427<br />
lipseşte imaginea cu inscripţia de pe Porţile Moriei<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 495<br />
În loc de: „după ce A PIERIT REGATUL Nargothrond, SAU Gondolin, CUM ÎI SPUNEŢI VOI, am străbătut munţii” ar fi trebuit să apară: „după ce au pierit Nargothrond şi Gondolin, am trecut munţii” (for ere the fall of Nargothrond or Gondolin I passed over the mountains)<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 511<br />
În loc de: „Asta e bine, consimţi CELERBON” ar fi trebuit să apară: „Asta e bine, consimţi Celeborn”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 522<br />
În loc de: „Această piatră am dăruit-o fiicei mele, CELEBRION” ar fi trebuit să apară: „Această piatră am dăruit-o fiicei mele, Celebrían”<br />
În loc de: „din care s-au născut CELEBRION şi Arwen” ar fi trebuit să apară: „din care s-au născut Celebrían şi Arwen”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, I, 571<br />
În loc de: „Oglinda lui Galadriel .... 470” ar fi trebuit să apară: „Oglinda lui Galadriel .... 490”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 111<br />
În loc de: „blândeţea poate fi răsplătită cu MOARTA” ar fi trebuit să apară: „blândeţea poate fi răsplătită cu moartea”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 363<br />
În loc de: „şi STAFUL Alb şi Gondorul” ar fi trebuit să apară: „şi Sfatul Alb şi Gondorul”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 407<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Poate în semn de dragoste pentru mine.”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428<br />
În loc de: „al Treilea Ev s-a încheiat atunci când S-AU STINS CEI TREI REGI, în septembrie 3021” ar fi trebuit să apară: „al Treilea Ev s-a încheiat atunci când cele Trei Inele au trecut Dincolo, în septembrie 3021” (The Third Age was held to have ended when the Three Rings passed away in September 3021)<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 428<br />
un rând al corectorului uitat în text:<br />
„...vezi volumele I 20 [?], şi III 486 [?] - de corelat cu paginaţia volumului de faţă.”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436<br />
În loc de: „fiul cel mai vârstnic al lui ARVEDIU” ar fi trebuit să apară: „fiul cel mai vârstnic al lui Arvedui”<br />
În loc de: „MNELDIL fiul lui Anárion” ar fi trebuit să apară: „Meneldil fiul lui Anárion”<br />
În loc de: „HYARMWNDACIL I (Ciryaher)” ar fi trebuit să apară: „Hyarmendacil I (Ciryaher)”<br />
În loc de: „HYARMENDACUL II (Viyarion)” ar fi trebuit să apară: „Hyarmendacil II (Viyarion)”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 436<br />
În loc de: „a fost restaurată de Elessar Telcontar în 1319” ar fi trebuit să apară: „a fost restaurată de Elessar Telcontar în 3019”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 438<br />
În loc de: „încă se mai AFLATU” ar fi trebuit să apară: „încă se mai aflau”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 443<br />
În loc de: „Când va veni REGLE înapoi” ar fi trebuit să apară: „Când va veni regele înapoi”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 450<br />
În loc de: „RÓMENDOCIL” ar fi trebuit să apară: „Rómendacil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 453<br />
În loc de: „a adăugat numelui său porecla UMBADARCIL” ar fi trebuit să apară: „a adăugat numelui său porecla Umbardarcil”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 455<br />
În loc de: „Regele ONDOBAR şi amândoi fiii săi” ar fi trebuit să apară: „Regele Ondoher şi amândoi fiii săi”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 457<br />
În loc de: „să arunce ancorele în portul LONDON” ar fi trebuit să apară: „să arunce ancorele în portul Lindon”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 462<br />
În loc de: „iar el a murit doisprezece ani după tatăl său” ar fi trebuit să apară: „iar el a murit la doisprezece ani după tatăl său”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 472<br />
În loc de: „căci fără bunăvoinţă A Stăpânului Elrond” ar fi trebuit să apară: „căci fără bunăvoinţa Stăpânului Elrond”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 476<br />
În loc de: „să DE desparţi de Crepuscul” ar fi trebuit să apară: „să te desparţi de Crepuscul”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 481<br />
În loc de: „La aceeaşi VEME” ar fi trebuit să apară: „La aceeaşi vreme”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 497<br />
Nota de după cuvintele: „cu întreaga familie” a ajuns în pagina 498.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 503<br />
Nota de după propoziţia: „încetul cu încetul numărul lor a sporit din nou” a ajuns în pagina 504.<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 514<br />
În loc de: „CELEBRIMBAR ghiceşte planurile lui Sauron” ar fi trebuit să apară: „Celebrimbor ghiceşte planurile lui Sauron”<br />
În loc de: „Moare CELEBRIMBAR” ar fi trebuit să apară: „Moare Celebrimbor”<br />
<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522<br />
În loc de: „Celebrían este ATACAT pe neaşteptate în Trecătoarea Cornului Roşu şi RĂNIT” ar fi trebuit să apară: „Celebrían este atacată pe neaşteptate în Trecătoarea Cornului Roşu şi rănită”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 522<br />
În loc de: „THOR scapă împreună cu Thráin” ar fi trebuit să apară: „Thrór scapă împreună cu Thráin”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 523<br />
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea” ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 524<br />
În loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea” ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 525<br />
În loc de: „2940 - Bilbo se reîntoarce în Comitat” ar fi trebuit să apară: „2942 - Bilbo se reîntoarce în Comitat”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 527<br />
În loc de: „Ia orice cal POFTEŞI” ar fi trebuit să apară: „Ia orice cal pofteşti”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 529<br />
În loc de: „26 decembrie” ar fi trebuit să apară: „25 decembrie”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 548<br />
Lipseşte nota de după propoziţia: „Anul era la fel de lung precum este în zilele noastre.”<br />
În loc de: „cuvântul yén, în limba QUENIA” ar fi trebuit să apară: „cuvântul yén, în limba quenya”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 549<br />
În loc de: „numite în limba QUENIA” ar fi trebuit să apară: „numite în limba quenya”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 553<br />
În loc de: „TÓRION” ar fi trebuit să apară: „Tárion”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 555<br />
În loc de: „şi le-am RE-NUMIT pe celelalte” ar fi trebuit să apară: „şi le-am renumit pe celelalte”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 556<br />
În loc de: „pe 25 martie 3012” ar fi trebuit să apară: „pe 25 martie 3021”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 561<br />
În loc de: „LADY Galadriel, din Casa regală FINARPHIR” ar fi trebuit să apară: „Doamna Galadriel, din Casa regală Finarphin”<br />
În loc de: „nu mai putea fi STÂMPĂRAT” ar fi trebuit să apară: „nu mai putea fi astâmpărat”<br />
În loc de: „După ÎNFRÂNGREA Puterii” ar fi trebuit să apară: „După înfrângerea Puterii ”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 565<br />
În loc de: „când s-a întors în ţara Pustietăţii” ar fi trebuit să apară: „când s-a întors în Ţara Pustietăţii”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 567<br />
Nu s-a tradus: „In this jargon 'tark', 'man of Gondor', was a debased form of 'tarkil', a Quenya word used in Westron for one of Númenorean descent; see III, 54.”<br />
În loc de: „în volumul al II-lea, Cartea a Treia” ar fi trebuit să apară: „în volumul al II-lea, pagina 53 (ediţia engleză)”<br />
<br />
STĂPÂNUL INELELOR 2002, III, 568<br />
În loc de: „GRISHNÂKH” ar fi trebuit să apară: „Grishnákh”<br />
Pasajele dedicate căpcăunilor sau gnomilor ar trebui precedate de câte un rând liber.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ENCICLOPEDIA TOLKIEN: MAIAR<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
<br />
<br />
MAIAR [MA-iar] (sg. Maia [MA- ia])<br />
<br />
<br />
„Cei-plini-de-sfinţenie", spiritele Ainur (pe care Ilúvatar „le-a făcut din gîndul său" „înainte să fi luat fiinţă orice altceva"), văd (cu minunare) cum Ilúvatar creează Lumea-care-Este: „a trimis Focul Tainic să ardă în inima Lumii; şi Lumea a primit numele Eä" (Sil.Val). Creatorul le spune: „dintre voi cine voieşte poate coborî în ea [în Lume]". „Aşa s-a întîmplat că [...] unii au rămas cu Ilúvatar dimcolo de hotarele Lumii; dar alţii – şi printre ei mulţi dintre cei măreţi şi mîndri – şi-au luat rămas-bun de la Ilúvatar şi au pogorît în Lume" (Sil.Ain), s-au întrupat („au îmbrăcat veşmîntul Pămîntului", Sil.Val). „Pe Mai-Marii acestor spirite elfii îi numesc valari [Valar], Puterile Ardei, iar oamenii îi numesc adesea zei"; „împreună cu valarii au venit şi alte spirite, a căror vieţuire începuse şi ea înaintea Lumii; de aceeaşi spiţă cu valarii, sînt mai prejos ca rang decît ei. Maiari [Maiar] se numesc ei, fiind supuşi valarilor, slujindu-i şi sprijinindu-i în toate cîte fac" (Sil.Val).<br />
<br />
Cel mai de vază spirite Maiar din Valinor sînt Eönwë (purtătorul de stindard şi crainicul lui Manwë, stăpîn al Vîntului şi priceput mînuitor de arme) şi Ilmarë (care o slujeşte pe Varda, Stăpîna Boltei înstelate); alături de ei, foarte cunoscuţi (şi veneraţi) de copiii lui Ilúvatar sînt Ossë („stăpîn al mărilor ce udă ţărmurile Pămîntului de Mijloc"; iubitor de furtună şi zbucium, „rîde cînd urlă valurile în jurul său" – Sil.Val) şi blînda lui doamnă, Uinen (care potoleşte valurile agitate şi-i ocroteşte pe marinari). Arien (spirit de foc; ea veghează mersul Soarelui pe cer) şi Tilion (numit şi „Vînătorul cu arc de argint"; el poartă Luna pe cer) sînt tot Maiar, ca şi legendara Melian (protagonistă a singurei uniuni dintre o Maia şi un elf, ea s-a căsătorit cu Elwë Singolo şi a devenit astfel regină a elfilor Teleri), ca şi pătrunzătorii, înţelepţii Istari: Curunír (sau Saruman-cel-Alb), Olórin (sau Gandalf-cel-gri; apoi, Gandalf-cel-Alb – cînd ajunge să îndeplinească el rolul de lider, neonorat cum se cuvine de Saruman), Aiwendil (Radagast-cel-cafeniu), Pallando şi Alatar.<br />
<br />
La origine, sînt spirite Maiar şi: abjectul, maleficul Sauron, Stăpînul întunecimii; sîngerosul Gothrog, conducătorul balrogilor (spirite ale focului, ca şi Arien, transformate însă de Melkor, prin ură şi mînie, în demoni); înfricoşătoarea Ungoliant, păianjenul uriaş care înghite lumină şi vomită beznă de nepătruns.<br />
<br />
Tom Bombadil (cum îi spun hobbiţii; numit de unii elfi Iarwain Ben-adar, iar de oameni Orald), făptură bonomă şi excentrică, stăpînind în mod natural şi cu veselie fermecata Pădure Străveche din Eriador, este posibil să fie tot un Maia, iar soaţa lui, Goldberry, de asemenea.<br />
<br />
<br />
Sigle şi abrevieri:<br />
<br />
Sil.Ain – Ainulindalë (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
Sil.Val – Valaquenta. Istoria valarilor şi a maiarilor după legendele eldarinilor (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ENCICLOPEDIA TOLKIEN: GOLDBERRY<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Făptură enigmatică, soţia lui Tom Bombadil din Pădurea Bătrână (The Old Forest), care o prezintă drept „Fiica Râului” (River-woman's daughter). Se pare că numele (tradus de Irina Horea ca „Fragă Aurită”) reprezintă o formă distorsionată, provenită din sindarină, unde „golodh-bereth” înseamnă „regina floare”. De o frumuseţe deosebită, G. pare o suverană elfă, cu părul lung şi galben, revărsat pe umeri, „mlădie ca o trestioară/ mai clară decât apa clară”. Are o voce limpede, fermecătoare, „la fel de tânără şi de străveche precum Primăvara”. Când Frodo Baggins şi hobbiţii însoţitori au întâlnit-o pentru prima oară, G. stătea aşezată între nişte vase cu nuferi albi şi purta o rochie verzuie cu sclipiri argintii, încinsă cu un brâu de aur, brodat cu o împletitură de irişi şi flori de nu-mă-uita. În ziua următoare, atunci când a încetat ploaia, G. a apărut în uşa casei cu o lumânare în mână, „prin care lumina trecea precum razele soarelui printr-o scoaică”. Era „înveşmântată în argint, încinsă cu o cingătoare albă, iar pantofii îi erau ca solzii peştilor”. Povestea celor doi soţi ne este povestită separat, în prima baladă din „Aventurile lui Tom Bombadil”, de unde aflăm că „zâna” (fair) G. l-a prins pe Tom de barbă, atunci când s-a aplecat să bea apă din râu şi l-a tras în adâncuri. Bombadil a reuşit să scape şi, mai târziu, a surprins-o pe G. pe malul apei, a răpit-o şi a dus-o într-o casă aflată în amonte de râul Sălcioara (Withywindle), construită pe o movilă înierbată, înconjurată de un gard viu îngrijit, cu o grădină de zarzavat înspre soare-răsare şi straturi de flori înspre apus. Îndrăgostindu-se de el, fata a acceptat să-şi părăsească mama şi locuinţa subacvatică dintre rădăcinile sălcilor. Gloriana St. Clair susţine în „Tolkien's Cauldron: Northern Literature and The Lord of the Rings” că G. şi Tom Bombadil reprezintă nişte caractere originare, atemporale şi propune o polarizare bine/rău: dacă G. şi Tom Bombadil reprezintă spirite primitive pozitive de gen feminin şi masculin, păianjenul Shelob şi demonul Balrog se situează în partea opusă, a aliaţilor Întunecimii. Toate aceste patru personaje din străvechime sunt non-evolutive, nici unul dintre ele nu se află la originea vreunui neam din cel De-al Treilea Ev. Pentru că au apărut demult, ele nu se află sub stăpânirea inelului. Ideea caracterului benefic al lui G. a fost contestată. Ruth Noel susţine în „The Mythology of Middle-Earth” că Goldberry a fost iniţial o ştimă a apei, o femeie pe jumătate peşte, rudă bună cu sirenele şi ondinele, făpturi cu voci la fel de melodioase, care-i ademeneau pe oameni în apă, unde se înecau. Întâlnirea şi căsătoria cu Tom Bombadil au constituit un punct de turnură şi abia după aceea „Fiica Râului” s-a transformat într-un personaj pozitiv, protector.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TOLKIEN ŞI DRAGONII<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
După cum arăta Vladimir Iakovlevici Propp, unul dintre erudiţii cercetători ai iconografiei şi surselor folclorice şi religioase privitoare la dragoni, cunoscuţi în cultura românească şi sub denumirile de „zmei” sau „balauri”, aceste fiinţe străvechi sunt, totodată, cele mai misterioase şi nedescifrate.<br />
<br />
În primul rând, dacă ne gândim strict la reprezentările dragonilor, ele indică neputinţă oamenilor de a-i descrie: cu cât mergem mai adânc spre izvoare, parcurgând texte mitologice şi religioase unde sunt menţionaţi, cu atât devine mai neclar cum anume arătau aceste fiinţe fabuloase .<br />
<br />
Singurul lucru pe care dorim să-l subliniem, deocamdată, este faptul că dragonii nu trebuie, în nici un caz, confundaţi cu uriaşele fiinţe imaginate în filme ca Jurassic Park sau Godzilla. Căci ei nu sunt nicidecum vreo specie înrudită cu dinozaurii. Este mult mai probabilă originea lor spirituală, originată în mito-istoria şarpelui amăgitor din Eden asociat cu cel pe care Mântuitorul Isus Cristos îl numeşte în Evanghelii „şarpele de demult, Satana”. Putem deci vedea camuflată sub aparenţa balaurilor prezenţa malefică a demonilor, care, departe de a fi simple personaje pentru speriat şi/sau adormit copiii, sunt prezenţe constante în istoria lumii căzute.<br />
<br />
Într-o scrisoare din 1949, J.R.R. Tolkien mărturisea că ştie foarte puţin despre întreaga problemă a intruziunii dragonilor în imaginarul nordic („Letters of J.R.R. Tolkien”, George Allen & Unwin, London, 1981, p.134). Cert este că influenţa cea mai importantă asupra operelor sale literare se datorează unei scrieri medievale de mare valoare: „Beowulf”, căreia autorul i-a dedicat o conferinţă celebră cuprinsă în volumul „The Monsters and the Critics and Other Essays” (George Allen & Unwin, London, 1983, pp. 5-48). Aici, în „Beowulf”, întâlnim trei monştri care se află la originea balaurilor din „Silmarillion” şi „Stăpânul inelelor”. E vorba de Grendel şi mama sa cea fioroasă, apoi de balaurul care-l otrăveşte pe regele Hrotghar înainte de a fi ucis de acesta. Totuşi, în cazul nici unuia dintre ei nu întâlnim trăsături atât de clar conturate ca în poveştile tolkieniene, unde dragonii sunt înfăţişaţi sub una dintre formele lor cel mai des întâlnite în imaginarul comun: aceea de reptile uriaşe, dotate cu aripi şi având o pronunţată trăsătură ignee (scuipă flăcări pe nas şi gură). Să vedem, concret, cum anume descrie Tolkien monstruoşii ofidieni în paginile operelor sale.<br />
<br />
Zămislit în adâncurile Angbandului de către Melkor, primul dragon consemnat în mito-romanul „Silmarillion” este Glaurung Auritul, un dragon-de-foc „Urulóki” care a dat mult de furcă vieţuitorilor din acea epocă îndepărtată. Într-un târziu a fost ucis de unul dintre cei mai faimoşi războinici din istoria Ardei, Túrin Turambar. Alţi doi dragoni legendari, care au vieţuit la epoci diferite, sunt Ancalagon cel Negru, ucis de Eärendil în timpul Războiului Mâniei, şi Smaug care a fost în anul 2941 al celui de-al Treilea Ev doborât de săgeata lui Bard Arcaşul. Ancalagon a ieşit la lumină din adâncurile Angbandului, alături de întreaga armată a dragonilor păstraţi de Morgoth ca o veritabilă „armă secretă” pe care a aruncat-o în luptă la disperare, fără sorţi de izbândă, împotriva armiei valarilor.<br />
<br />
Neîndoielnic, Smaug e balaurul cel mai cunoscut cititorilor lui Tolkien, el fiind acela care a furat comoara gnomilor de sub muntele Erebor. Dialogul dintre acest urmaş al lui Ancalagon cel Negru şi Bilbo Baggins este un bun exemplu de viclenie zmeiască. Capabili să-şi hipnotizeze victima împietrind-o, dragonii vădesc prin asemenea puteri trăsăturile ofidiene ce le sunt specifice. Dotaţi cu o inteligenţă ascuţită şi cu un miros extrem de fin, trăiesc foarte mult, armura lor de solzi întărindu-se până la a deveni impenetrabilă.<br />
<br />
Marea lor pasiune sunt însă comorile. De altfel, în foarte multe texte şi surse străvechi ei apar drept păzitori ai comorilor, paznici care trebuiesc învinşi de cei ce vor să cucerească aur şi nestemate. Problema cea mai dificilă este lupta împotriva lor: e foarte greu să fie ucişi fără vreun vicleşug sau în absenţa unui mare erou. Dar, mai ales, după cum s-a văzut şi în cazul confruntării cu Smaug, este foarte importantă cunoaşterea slăbiciunilor dragonilor. La fel ca în iconografia creştină, unde confruntarea Sfântului Gheorghe cu balaurul simbolizează lupta dintre cavalerul aflat în slujba binelui şi rău, confruntarea personajelor Pământului de Mijloc cu dragonii are un profund caracter iniţiatic, constituind un episod necesar pe drumul către glorie.<br />
<br />
Personaje fascinante prin ineditul lor, dragonii apar şi în alte poveşti ale lui J.R.R. Tolkien, dintre care publicului românesc îi este accesibilă „Roverandom” (traducere de Cristina Iliescu, Bucureşti, Editura RAO, 2004). Departe de a fi înfiorători ca în Pământul de Mijloc, balaurii de aici – dintre care pot fi amintiţi Dragonii albi – sunt mai degrabă capricioşi şi greoi, trăind retraşi pe lună, doar areori călătorind între pământ şi luminătorul nopţii.<br />
<br />
<br />
Text reprodus cu îngăduinţa autorului din revista:<br />
Adevărul literar şi artistic, nr. 794, 15 noiembrie 2005, pag. 14.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CAVALERUL VERDE<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
Între sursele principale ale lumii imaginare create de J.R.R. Tolkien, la loc de cinste se găseşte o veche poveste medievală care nu este axată pe confruntarea eroului cu balaurul, ci pe probele la care viteazul e supus spre a-şi vădi virtuţile: Sir Gawain and the Green Knight 1. Autorul trilogiei The Lord of the Rings şi-a adus o contribuţie importantă la cunoaşterea şi popularizarea acestei legende medievale pe care a editat-o, împreună cu E. V. Gordon, în cursul anului 1925, la prestigioasa editură a Universităţii din Oxford. Provenind din universul cavalerilor Mesei rotunde şi a regelui Arthur, legenda l-a influenţat pe autorul nostru într-un sens fundamental: cel al evidenţierii unui cod al onoarei cavalereşti bazat pe virtutea creştină a castităţii.<br />
<br />
Luptător vestit al mesei rotunde, Sir Gawain este supus, cu ocazia unei petreceri la curtea regelui, unei încercări neaşteptate. Un alt cavaler, complet înveşmântat în verde, îi propune să se expună unei lovituri de armă - sabie sau secure - după ce, mai întâi, el însuşi se va fi expus unei lovituri a lui Sir Gawain. Intervalul dintre cele două lovituri trebuia să fie de exact un an. Uimit, eroul acceptă încercarea, lovindu-l năprasnic pe misteriosul războinic verde. Spre stupoarea celor prezenţi, vizitatorul venit de nu-se-ştie-unde îşi culege ţeasta de pe jos, după care pleacă, impasibil. Când anul se împlineşte, Sir Gawain pleacă în căutarea adversarului care-i indicase vag zona unde putea fi găsit. Pe drum este găzduit la curtea unui nobil şi viteaz prinţ a cărei soaţă, muşcată de demonul infidelităţii, caută cu ardoare iubirea lui Gawain. Rezistând fără ezitare provocărilor frumoasei femei, eroul nostru acceptă doar o eşarfă, ca semn al preţuirii pe care i-o arată doamnei refuzate. După ce părăseşte compania prinţului şi a consoartei acestuia, Gawain ajunge în regatul cavalerului verde, unde e pus în situaţia de a primi, la rândul său, o lovitură cu o secure enormă care, în mod sigur, i-ar fi pus capăt zilelor. Închizând ochii, Sir Gawain se încredinţează milei şi protecţiei lui Dumnezeu, recunoscând că numai Providenţa l-ar fi putut scăpa de năpastă. În loc de a primi însă o lovitură năprasnică, se alege cu o uşoară atingere la braţ ce-i provoacă o mică sângerare. Dupa această primă surpriză urmează a doua: cavalerul verde era, de fapt, soţul doamnei care-l ispitise cu favorurile ei seducătoare. Probându-şi fidelitatea faţă de virtutea cardinală a curăţiei, Sir Gawain şi-a dovedit, deopotrivă, curajul şi neprihănirea, fiind recunoscut drept un adevărat cavaler, apt să stea la masă alături de Regele Arthur.<br />
<br />
Reducând la esenţă virtuţile cavalerismului, povestea i-a furnizat lui Tolkien modelul cel mai potrivit de legendă încreştinată, asemănătoare în spirit cu străvechea legendă „Beowulf”, care contrastează puternic cu frivolitatea curtezanilor şi curtezanelor din romanele Mesei rotunde. Atrăgând atenţia asupra necesităţii curăţiei inimii - caracteristica principală a ţinutei morale proprii oricărui erou -, mesajul incifrat în Sir Gawain and the Green Knight se regăseşte întrutotul în lumea lui Tolkien, lipsită de pasiunea celor atinşi de morbul iubirii romantice, gata oricând să-şi vândă curăţia pentru o (falsă) iubire inflama(n)tă. Eroii şi eroinele lui Tolkien sunt caşti la superlativ. Asemenea lui Gawain, toţi cavalerii lui Tolkien, în special Aragorn (Strider - Pas Mare), îşi cinstesc alesele inimii cu o bunăcuviinţă tot mai rar întâlnită în lumea noastră, recentă. Purificaţi de frivolitate şi de erotism, eroii tolkienieni sunt adevăraţi exponenţi ai instituţiei creştine a cavaleriei, apărători ai celor slabi şi umili şi aprigi duşmani ai celor care doresc să subjuge lumea liberă dorinţei lor nesăbuite de putere.<br />
<br />
<br />
Note în text:<br />
<br />
[1] În limba română există o excelentă traducere a frumoasei poveşti medievale, realizată pe baza ediţiei critice stabilite de însuşi J.R.R. Tolkien: Sir Gawain si cavalerul verde, traducere, prefaţă, note şi comentarii de Dan P. Iliescu, Bucureşti, Editura Univers, 1982.<br />
<br />
<br />
Text reprodus cu îngăduinţa autorului din revista:<br />
Adevărul literar şi artistic, nr. 797, 6 decembrie 2005, pag. 14.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CONFERINŢĂ TOLKIEN LA OXFORD<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În 1909, îndrăgostit până peste urechi de Edith Bratt, Lúthien Tinúviel a inimii sale, J.R.R. Tolkien a lăsat cartea şi a pierdut bursa de la Universitatea Oxford. Cum însă soarta îi favorizează pe îndrăgostiţi, norocul i-a surâs în anul următor şi, din 1911, tânărul a continuat să înveţe ca student la Exeter College. A studiat literatura comparată cu profesorul Joseph Wright, ca, după ce pasiunea pentru limbile nordice a devenit evidentă, să se transfere în 1913 la secţia de engleză veche. A absolvit în 1915, an în care a intrat în rândurile armatei. În 1916, a fost trimis pe front. După terminarea Primului Război Mondial, a colaborat la elaborarea prestigiosului „Oxford English Dictionary”, ca apoi, în 1921 să devină profesor de limbă engleză la Universitatea din Leeds.<br />
<br />
Cum Exeter College, ca orice instituţie britanică de învăţământ, ţine să se mândrească cu foştii ei studenţi, în vara acestui an va găzdui „The Lord of the Rings: Sources of Inspiration”, un ciclu de conferinţe dedicate izvoarelor care l-au inspirat pe J.R.R. Tolkien în elaborarea vastei epopei a Pământului de Mijloc, din care face parte si romanul „Stăpânul inelelor”.<br />
<br />
Din România va participa Robert Lazu, autorul primei monografii critice româneşti (Lumea lui J.R.R. Tolkien, Hartmann Publishing House, Arad, 2004), coautor al antologiei „J.R.R. Tolkien - Credinţă şi imaginaţie” (Hartmann Publishing House, Arad, 2005), unul dintre coordonatorii mult-aşteptatei „Enciclopedii Tolkien”.<br />
<br />
Conferinţele vor debuta luni, 21 august 2006, cu expunerea lui John Garth, „Tolkien, Exeter şi Marele Război” (Tolkien, Exeter, and the Great War).<br />
<br />
Marţi, 21 august 2006, vor urma Peter Gilliver, Jeremy Marshall şi Edmund Weiner cu conferinţa „Tolkien şi limba engleză: Cuvântul ca frunză” (Tolkien and the English Language: The Word as Leaf), Wayne G. Hammond despre „Tolkien şi Universitatea din Oxford” (Tolkien and Oxford University), Verlyn Flieger cu lucrarea „Sacrificiu şi semnificaţie” (Gilson, Smith, and Baggins: Sacrifice and Meaning in France and Middle-earth), Părintele Guglielmo Spirito despre „Puterea vindecătoare a naraţiunilor lui Tolkien” (The Influence of Holiness: The Healing Power of Tolkien’s Narrative) şi „Studii germane despre Tolkien” (Tolkien Studies in Germany) de Marcel Bülles.<br />
<br />
Robert Lazu va conferenţia miercuri, 23 august 2006, despre cum e să fii „În pântecele balaurului” (Inside the Belly of the Dragon: Levels of Initiation in Tolkien’s Works). În aceeaşi zi, vor mai prezenta lucrări Patrick Curry (Tolkien and Enchantment) şi Christina Scull (Tolkien, Kullervo and the Kalevala). Seara, participanţii se vor întâlni într-un cadru festiv cu Priscilla Tolkien şi Walter Hooper, spre a-şi aminti împreună de J.R.R. Tolkien şi C.S. Lewis.<br />
<br />
Joi, 24 august 2006, Alison Milbank va analiza dintr-o perspectivă inedită o temă mai veche, „Tolkien, Thomism and Chesterton”, Michaël Devaux va conferenţia despre prietenia dintre Tolkien şi teologul francez Louis Bouyer (Tolkien and Louis Bouyer: A Friendship Between Writers), iar seara Marek Oziewicz va propune „O discuţie despre structura mitopoetică a conştiinţei umane” (From Vico to Tolkien: The Argument for the Mythopoeic Construction of Human Consciousness).<br />
<br />
Ultima conferinţă e cea de vineri, 25 august 2006. Stratford Caldecott, scriitor cunoscut şi în România ca autor al eseului „Stăpânul şi Stăpâna Inelelor”, va vorbi despre „Anglia lui Tolkien” (Tolkien’s England).<br />
<br />
Curioşii pot afla mai multe amănunte despre Colegiul Exeter, participanţi, modificări în program, alte oportunităţi, pe situl oficial al manifestării: „The Oxford Tolkien Conference website”: http://www.tolkiensoxford.com/<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII (5)<br />
<br />
J.R.R. Tolkien<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul precedent)<br />
<br />
<br />
1934<br />
<br />
Foarte puţine noutăţi. După afacerea aceea înfricoşătoare de anul trecut nu a mai mirosit a goblini pe o rază de 200 de mile. Dar, după cum am prevăzut, până să reparăm toate stricăciunile s-a făcut miezul verii, iar noi am pierdut multe ore de somn şi odihnă. Când a sosit luna noiembrie, eram lânceziţi de oboseală şi nu prea ne venea să ne apucăm de lucru, aşa că spre sfârşit a cam trebuit să ne pripim. Colac peste pupăză, Polul Nord a fost deosebit de călduros anul acesta, iar Ursul Polar nu se mai opreşte din căscat.<br />
<br />
A trecut ceva vreme de când Paksu şi Valkotukka se învârt pe aici. Au crescut binişor - şi sunt la fel de îndemânatici în a se băga în tot felul de încurcături în dorinţa lor de a fi de ajutor. Anul acesta mi-au furat pantalonii şi au mâzgălit pereţii albi ai beciului; au mâncat tot aluatul pregătit dinainte pentru plăcinţelele de Crăciun; chiar ieri au despachetat jumătate din cadouri numai pentru a găsi şine şi trenuleţe cu care să se joace! Nu sunt prea prietenoşi cu ursuleţii de grotă - câţiva au sosit astăzi şi vor sta două-trei nopţi cu bătrânul Urs-de-Grotă, care este unchiul, stră- unchiul, stră-stră- unchiul şi bunicul lor. Paksu îi zgândăreşte mereu pentru că-l distrează cum mormăie şi cum scâncesc. De câte ori a trebuit să-l urechească Ursul Polar! - şi cu aşa ceva nu e de glumit. Cum prin preajmă nu a mai rămas ţipenie de goblini şi nu bate deloc vântul, iar zăpada e mult mai puţină decât în mod obişnuit, anul acesta o să avem o petrecere de Ajun pe cinste - sub cerul liber. O să invit 100 de Elfi şi Gnomi Roşii, o mulţime de ursuleţi polari, ursuleţi de grotă şi puişori de zăpadă şi, desigur, şi pe Paksu şi pe Valkotukka, iar Ursul Polar şi Ursul-de-grotă, împreună cu nepoţii săi, vor fi şi ei acolo. Am adus un pom de crăciun tocmai din Norvegia şi l-am plantat în mijlocul unui patinoar. Din desenul meu nu prea vă puteţi da seama de măreţia lui, ori de frumuseţea şi magia beculeţelor sale colorate. Le-am încercat pe toate aseară, ca să vedem dacă totul e în ordine - după cum se vede şi din desenul alăturat. Dacă vi se va întâmpla să observaţi o lumină strălucitoare înspre nord, măcar veţi şti ce este. Ornamentele din jur sunt plante alcătuite din zăpadă, după forma copacilor - acestea par a fi purpurii ori negre numai din cauza întunericului şi a umbrelor. Cele colorate din faţă reprezintă un marcaj special pentru patinoar - şi sunt făcute din gheaţă colorată. Paksu şi Valkotukka au şi început să le dea târcoale, deşi n-ar trebui să se atingă de ele - cel puţin până la petrecere.<br />
<br />
<br />
În româneşte de Simone Györfi<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html<br />
(retrasă de pe internet)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
HELION 1 / 2006<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Clubul de anticipaţie Helion a luat naştere pe data de 18 martie 1980 la Casa Tineretului. Sub îndrumarea lui Cornel Secu, al doilea cenaclu timişorean de gen îi are printre membrii fondatori pe Corneliu Giagim, Lucian Ionică, Silviu Genescu, Wilhelm Jäger, Liviu Pârvan, Mihai Vuescu.<br />
<br />
Aşa sună istoria „oficială” (a se vedea site-ul oficial H. G. Wells, „Momente reper din evoluţia Cenaclului H.G. Wells şi a fanzinului Paradox - http://www.hgwells.ro/istorie/momente.htm)<br />
<br />
Numai că istoria oficială este de multe ori fadă. Şi asta pentru că Timişoara era, la acea vreme, un centru cu tradiţie SF extrem de puternică. Dovadă stau şi fanzinele apărute într-o epocă în care publicaţiile oficiale erau extrem de puţine şi de sărăcăcioase. De-a lungul timpului – până în Anno Domini 2006 - au apărut 7 numere din fanzinul Helion. Primul în 1981, ultimul în 1990. Această informaţie este preluată chiar din numărul 1 / 2006 - deşi se pare că au mai existat nişte fanzine, în alt format, care nu sunt amintite aici...<br />
<br />
După 1989 Helion a intrat, laolaltă cu celelalte nume „mari” ale SF-ul românesc, într-un con prelungit de umbră. Astfel încât apariţia numărului 1 pe 2006 a constituit, într-adevăr, o mare surpriză.<br />
<br />
„Helion redivivus” titrează editorialul revistei de literatură SF, Helion, nr.1, Timişoara, februarie – martie, 2006: „Cel mai puternic club s.f. din fandomul românesc al secolului XX şi-a reluat în forţă activitatea la 5 noiembrie 2005.” Hm, puţin cam rigid acest editorial semnat, simplu, Redacţia. Personal mă aşteptam măcar la un joc de cuvinte vizavi de clubul românesc al secolului XX care şi-a reluat activitatea în secolul XXI... Nu a fost să fie, pentru că dincolo de aceste pagini, care privite mai cu atenţie par mai degrabă o manifestare a emoţiei decât a stângăciei, revista Helion ne propune un sumar dens şi captivant.<br />
<br />
Capitolul Laborator SF propune texte semnate de Lucian-Vasile Szabo, Costel Baboş, Laurenţiu Nistorescu, Györfi-Deák György şi Florin Contrea. Urmează un interviu cu Horia-Roman Patapievici, urmat de capitolul Debut SF, în care semnează Marius Pădurean şi Alexandru Maniu. În capitolul de critică literară, Alternative, sunt prezenţi John Clute şi Cornel Robu. Mai găsim Meridian SF (povestiri de Mandics György şi M. Veress Zsuzsanna, Jefrey Thomes, Ambrose Bierce), Navigator SF (Dragoş Haţegan despre filme, jocuri şi internet şi Dacian Vâlcu despre muzică şi cyberpunk), Contrapunct (eseuri de Alexandru Maniu, Lucian-Vasile Szabo şi Laurenţiu Nistorescu), Pe scurt despre proza scurtă (comentarii de Györfi-Deák György, Bogdan Bâlcu şi Lucian-Vasile Szabo) Zig-Zag (Calendarul Helion 2006 şi Arhiva Helion) şi un capitol de benzi desenate sub semnătura timişorenilor Radu Cleţiu şi Beniamin Maghiari.<br />
<br />
Aş dori să zăbovesc puţin asupra capitolului Alternative, compus din două materiale de o factură deosebită. Eseul lui John Clute, în excelenta traducere a Ioanei Robu pune degetul pe o rană deschisă. Intitulat Ce am făcut în vacanţa de vară - probabil parafrazând titlul unui film de groază, materialul pune în discuţie, nici mai mult nici mai puţin decât utilitatea - privită din două direcţii - a recenziei de carte. Şi dacă a scrie un roman înseamnă „o cădere şi-o sutură, înseamnă că ceva este adunat şi cusut la loc după ce-a căzut şi s-a spart”, atunci a scrie critică „înseamnă a interveni chirurgical asupra unei căderi”. Şi asta încă n-ar fi nimic. Dar... „Simţi ceva ca o moarte când eşti citit. Când iţi vezi cartea tăiată chirurgical. ... Citirea deschide din nou măruntaiele cărţii. Trebuie să simţi ceva ca o moarte când eşti deschis în felul ăsta.” Şi totuşi eseul faimosului John Clute este o pledoarie încântătoare pentru carte şi lectură - aşa că nu pot decât să vă invit să-l parcurgeţi cu nesaţ...<br />
<br />
Cornel Robu ne propune, în acelaşi capitol al Helionului, un Pilaf de carne fără carne. În ce măsură fantasy, genul la mare modă acum, sau horror ajută sau nu science fiction-ului „clasic” sau „hard” - întreabă, cu o mare doză de curaj, autorul eseului. Gregory Benford încearcă o explicaţie: „Genul hard SF aspiră să convingă, să se adreseze intelectului. Genurile fantasy şi horror se adresează emoţiilor.” Şi ar fi ceva grav în lucrul ăsta? Grav, spune tot Benford, e că „oamenii ... devin o pradă uşoară în faţa celor care guvernează prin emoţii, nu prin raţiune. Asemenea oameni nu au idee ce anume ţine avioanele în aer, se simt timoraţi de complexitatea unei viziuni tehnico-ştiinţifice asupra lumii. Literatura fantasy le spune că lumea e animată, că are suflet, că e plină de spirite, că pădurile trăiesc şi că au viaţă. Ea sugerează un program de-a o scoate la capăt cu lumea graţie unor acte de personalitate - graţie voinţei şi iscusinţei, voiniciei şi destoiniciei, mai degrabă decât intelectului. Iar ce nu poţi face cu mâinile, poţi face cu spiritul: Fie ca Forţa să-ţi stea mereu alături!”. Repet, punctul de vedere al lui Cornel Robu este îndrăzneţ. Personal nu-l agreez sută la sută dar nu pot să nu admir calităţile evidente şi expunerea impecabilă. Este, chiar şi pentru fanii încrâncenaţi fantasy un punct de vedere pe marginea căruia se poate medita.<br />
<br />
Iar subsemnatul se opreşte aici. Fanzinul - şi evident, clubul - Helion a deschis iar ochii, a zâmbit candid şi s-a apucat de treabă, în felul său, inconfundabil. Şi lucrul ăsta este, la modul fundamental, un lucru bun.<br />
<br />
Helion<br />
Revistă de Science Fiction # 1/2006<br />
Redactor şef: Cornel Secu<br />
Seniori editori: Lucian Vasile Szabo, Gabriel Zănescu<br />
ISSN - 1220 - 7154<br />
Preţ 6 Lei RON (60 000 Lei ROL)<br />
<br />
E-mail: helion@arsfan.ro<br />
http://www.helion.arsfan.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CĂRŢI F & SF APĂRUTE ÎN ANUL 2005<br />
<br />
Dan Popescu<br />
<br />
<br />
preţurile sînt în lei noi, L = RON<br />
listare la 11.03.2006.<br />
<br />
Special thanks to Cristian TAMAŞ<br />
<br />
<br />
AMALTEA<br />
<br />
colecţia “star wars”<br />
<br />
- nr. 14 / Matthew STOWER - La răscruce / Shatterpoint / N / SF / Hc / 24 L / 400 p / 973-7780-17-5 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU<br />
<br />
- nr. 15 / James LUCENO - Labirintul răului / Labirinth of Evil / N / SF / Hc / 24 L / 302 p / 973-7780-22-1 / traducere de Ana Maria MURARIU<br />
<br />
- nr. 16 / Matthew STOWER - Răzbunarea Sith / Revenge of the Sith / N / SF / Hc / 25 L / 352 p / 973-7780-23-x / traducere de Mihai Dan PAVELESCU<br />
<br />
- nr. 17 / Timothy ZAHN - Spectre din trecut / Specter of the Past / N / SF / Hc / 25 L / 320 p / 973-7780-31-10 / traducere de Bogdan MIHĂILESCU<br />
<br />
colecţia “warcraft”<br />
<br />
- Jeff GRUBB - Ultimul gardian / The Last Guardian / N / F / Pb / 256 p / 15 L / 973-7780-27-2 / traducere de Hortenzia POP<br />
<br />
<br />
<br />
AQUILA '93, Oradea<br />
<br />
colecţia "cameleon"<br />
<br />
- Stephen King - Dintr-un Buick 8 / From a Buick 8 / N / SF / Hc / 522 p / 32,9 L / 973- 714-051-6 / traducere de Mircea PRICĂJAN / coperta de Alexandru SABO<br />
<br />
<br />
<br />
BOGDANA<br />
<br />
- Claudia MĂRU-HANGHIUC - Tărîmul misterios / N / SF / Tp / 314 p / 10 L / 973-9127-57-x<br />
<br />
<br />
<br />
CASA CĂRŢII de ŞTIINŢĂ, Cluj<br />
<br />
- Cornel ROBU - O cheie pentru science-fiction / nonF / Tp / 612 p / 973-686-601-7 / coperta de Anca PINTILIE<br />
<br />
<br />
<br />
CORINT<br />
<br />
- Cristian Tudor POPESCU - Trigrama Shakespeare: ficţiuni speculative / C / R + / SF / Tp + supracopertă / 312 p / 290000 L / 973-653-764-1 / antologie şi prefaţă de Mihai IOVĂNEL / coperta de Walter RIESS; ilustraţia copertei: Max ERNST, "Copacul solitar şi copacul căsătorit" / partea I şi partea a II-a reproduc conţinutul volumului "Omohom" (ed. POLIROM, ) iar partea a III-a, "Trigrama Shakespeare" conţine următoarele texte apărute anterior în diverse volume: Timp mort; Construcţia; Dor de Ceauşescu; Pe creasta valului de sînge; Copiii fiarei; Kosovomul; Faţa întunecată a lunii; Cît de bine ştia să greşească Mihai Eminescu; Hitecha, my love; Arta atomică; Trigrama Shakespeare; Pîinea lui Dumnezeu.<br />
<br />
galeria de proză<br />
<br />
- Anatole FRANCE - Insula pinguinilor / L'Ile de pingouins / N / SF / R / 406 p / 15,90 L / 973-7786-21-1 / traducere şi note de Aurel TITA / coperta de Walter RIESS<br />
<br />
<br />
<br />
CORINT / LEDA<br />
<br />
colecţia "galeria fantastică"<br />
<br />
- Ambrose BIERCE - Valea bîntuită / Can Such Things Be? / C / F / R / Tp / 16.9 L / 973-7786-52-1 / traducere de Cornelia MARINESCU / coperta de Walter RIESS cu ilustaţie-detaliu din "Cimitir acoperit de zăpadă" de Caspar David FRIEDRICH<br />
<br />
- Ray BRADBURY - Fahrenheit 451 / N / R / SF / Tp / 17,50 L / 973-7786-34-3 / 226 p / traducere de Petre SOLOMON / coperta de Walter RIESS cu detaliu din"Sărbătoarea stupului" de John HARRIS<br />
<br />
- William GIBSON - Neuromantul / Neuromancer / R / N / SF / Tp / 358 p / 19,90 L / 973-7786-78-5 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Andreea APOSTOL şi Raluca POPESCU<br />
<br />
- Lafcadio HEARN - Visul unei zile de vară / C / SF / Tp / 260 p / 17 L / 973-7786-97-1 / traducere de Radu SĂNDULESCU / coperta de Cristina BUCUROIU şi Raluca POPESCU<br />
<br />
- William H. HODGSON - Casa de la marginea Abisului / The House on the Borderland / N / F / Tp / 16,50 L / 973-7786-57-2 / 216 p / traducere de Anca FLOREA / coperta de Walter RIESS cu detaliu din "Rîpă stîncoasă" de Caspar D. FRIEDRICH<br />
<br />
- Vernon LEE - Obsesii / Hauntings / C / F / Tp / 260 p / 17,9 L / 973-7786-41-6 / traducere de Sorin VOINEA / coperta de Walter RIESS cu detaliu din "Mlaştină în pădure" de Jacob van RUYSDAEL<br />
<br />
- Howard P. LOVECRAFT - Dagon şi alte povestiri macabre / Dagon and other Macabre Stories / C / R / F / Tp / 14,90 L / 973-7786-96-3 / 178 p / traducere de Mircea OPRIŢĂ / coperta de WalterRIESS cu detaliu din "Cititorul din cimitir" de Richard POWERS<br />
<br />
- Howard P. LOVECRAFT - Demoni şi miracole / C / R / F / Tp / 18,90 L / 973-7786-90-4 / 334 p / traducere de Traian FINŢESCU / coperta de WalterRIESS cu detaliu din "Judecata de apoi" de IeLimus BOSCH<br />
<br />
- Theodore STURGEON - Nestemate visătoare / The Dreaming Jewels / R / N / SF / Tp / 250 p / 19 L / 973-7786-75-0 / traducere de Nicolae BALTĂ / coperta de Andreea APOSTOL şi Raluca POPESCU<br />
<br />
- H. G. WELLS - Insula doctorului Moreau / The Island of dr. Moreau / N / R / SF / Tp / 16,90 L / 973-7786-44-0 / 204 p / traducere de Mihu DRAGOMIR şi Constantin VONGHIZAS / coperta de Walter RIESS cu detaliu din"Piele tînără" de Judith CLUTE<br />
<br />
- H. G. WELLS - Războiul lumilor / War of the Worlds / N / R / SF / Tp / 16,90 L / 973-7786-83-x / 264 p / traducere de Mihu DRAGOMIR şi Constantin VONGHIZAS / coperta de Walter RIESS cu detaliu din"Noapte liniştită" de John HARRIS<br />
<br />
- Edward Lucas WHITE - Lukandu şi alte povestiri / Lukundoo / C / R / F / Tp / 17,50 L / 973-7786-84-x / 298 p / traducere de Cristina JINGA / coperta de Cristina BUCUROIU şi Raluca POPESCU cu detalii din "Îmblînzitoarea de şerpi" de Henri "Douanier" ROUSSEAU<br />
<br />
- John WYNDHAM - Ziua trifidelor / The Day of the Triffids / N / SF / Tp / 19,90 L / 973-7786-83-1 / 412 p / traducere de Sorin VOINEA / prefaţă de Radu Pavel Gheo / coperta de Andreea APOSTOL şi Raluca POPESCU<br />
<br />
- Evgheni ZAMIATIN - Noi / N / R / SF / Tp / 17,5 L / 973-7786-94-7 / 274 p / traducere de Cornelia TOPALĂ / prefaţă de Mihai IOVĂNEL / coperta de WalterRIESS cu detaliu din "Oameni în oraş" de Ferdinand LEGER<br />
<br />
<br />
<br />
CORUŢ PAVEL<br />
<br />
seria "octogon"<br />
<br />
- nr. 67 / Pavel CORUŢ - Sfîrşitul marii rătăciri / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 68 / Pavel CORUŢ - Vise de viaţă omenească / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 69 / Pavel CORUŢ - Cu mintea rece şi inima caldă / N / SF + nonF / Tp / 204 p Fiction + 52 p nonF / 6 L / 973-9225-65-9<br />
<br />
- nr. 70 / Pavel CORUŢ - Lumini ce cresc în oameni / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 71 / Pavel CORUŢ - Vin salvatorii / N / SF + nonF / Tp / 200 p Fiction + 50 p nonF / 7 L / 973-9225-67-5<br />
<br />
<br />
<br />
GRANADA<br />
<br />
- Mihail GRĂMESCU - Iritaţia / nonF / Tp / 122 p / 7,50 L / 973-86584-2-x / coperta de Adina LIPAI<br />
<br />
<br />
<br />
HARTMANN, Arad<br />
<br />
colecţia "cai verzi"<br />
<br />
- Virgil NEMOIANU şi Robert LAZU, coordonatori - J.R.R.Tolkien, Credinţă şi imaginaţie / nonF / Tp / 21,80 L / 286 p / 973-86801-8-21 / introducere de Virgil NEMOIANU<br />
<br />
<br />
<br />
HUMANTAS<br />
<br />
- Lucian BOIA - Jules Verne - paradoxurile unui mit / Jules Verne - les paraoxes d'un mythe / nonF / Tp / 290 p / 24 L / 973-50-0830-0 / coperta de / traducere dun franceza de Lucian BOIA / coperta de Răzvan LUSCOV<br />
<br />
colecţia "cartea de pe noptieră"<br />
<br />
- Andre Pieyre de MANDIARGUES - Muzeul negru / Le Musee Noir / C / M + F / Pb / 220 p / 16 L / 973-500872-6 / traducere de Alexandru BACIU / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE / editie completă, cu semnalarea pasajelor eliminate de cenzură<br />
<br />
colecţia "raftul întîi"<br />
<br />
- Adolfo BIOY CASARES - Dormind la soare / Dormir al Sol / R / N / F / Pb<br />
<br />
- Michel FABER - Sub piele / Under the Skin / N / SF / Tp / 274 p / 25 L / 973-50-0859-9 / traducere de Domnica DRUMEA / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE<br />
<br />
- D. B. C. Pierre (Dirty But Clean) (Peter Warren FINLEY) - Ţap ispititor / Vernon God Little / N / F / Tp / 350 p / 28 L / 973-50-0994-3 / coperta de Gabi DUMITRU / traducere de Cristina BARBU şi Lucian SÎRBU<br />
<br />
- Albert SANCHEZ PINOL - Pielea rece / La Piel Fria / N / F / Tp / 192 p / 240000 L / 973-50-0951-x / traducere de Cornelia RĂDULESCU / pe copertă, detaliu din "Cazemata" de Marian CONDRUZ<br />
<br />
- Boris VIAN - Moarte pocitaniilor / Et on tuera tous les affreux / N / SF / Tp / 174 p / 17 L / 973-50-0889-0 / traducerede Gabriela ABĂLUŢĂ / coperta de Ioana DRAGOMIRESCU MARDARE<br />
<br />
<br />
<br />
KONDYLI<br />
<br />
colecţia "kondyli junior"<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr. 3/8 - Oraşul şobolanilor / The City of the Rats / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.4/8- Nisipurile mişcătoare / The Shifting Sands / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.5/8- Muntele groazei / The Dread Mountain / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.6/8- Labirintul fiarei / The / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.7/8- Valea pierzaniei / The / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.8/8- Întoarcerea / The / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
<br />
<br />
LIDER<br />
<br />
- Dean KOONZ - La un pas de paradis / N / F / Tp / traducere de Irina NEGREA<br />
<br />
<br />
<br />
LUCMAN<br />
<br />
colecţia "SF"<br />
<br />
- Isaac ASIMOV - Magie / Magic / C / F + nonF / Tp / 348 p / 130000 L / 973-8465/81/8 / coperta de Flory PREDA / traducere de Smaranda NISTOR<br />
<br />
- Stephen KING / Richard Bachman - Fugarul / The Running Man / R / SF / Tp / 270 p / 110000 L / 973-8465- - / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de .<br />
<br />
- Stephen KING / Richard Bachman - Marşul cel lung / The Long Run / R / SF / Tp / 332 p / 120000 L / 973-8465- - / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA<br />
<br />
- Stephen KING / Richard Bachman - Şantier în lucru / Roadwork / SF / Tp / 360 p / 150000 L / 973-723-025-6 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Flory PREDA<br />
<br />
- Nancy KRESS - Spaţiul probabilistic / Probability Space / SF / N / Tp / 432 p / 160000 L / 973-8372-13-5 / coperta de / traducere de A. MÎNDRILĂ<br />
<br />
<br />
<br />
MEDIA - TECH, Iaşi<br />
<br />
colecţia "scifiscop"<br />
<br />
- nr. 1 / Dan DOBOŞ - Abaţia infinită / vol. 3 al trilogiei / N / SF / Tp / 336 p / 200000 L / 973-8364-17-5 / coperta de Radu RĂILEANU<br />
<br />
<br />
<br />
MILLENNIUM PRESS, Satu Mare<br />
<br />
- Nicola GRIFFITH - Rîul liniştit / Slow River / N / SF / Tp / 318 p / 21 L / 973-87590-3-x / traducere de Roxana BRÎNCEANU / coperta de Vlad Mihai BOTTA cu ilustraţie de Ona FRANTZ<br />
- Costi GURGU, antologator - KULT: RADHARC / A / F / Tp / p / 15 L<br />
conţine texte de Jean-Lorin STERIAN, Ana-Maria NEGRILĂ, Costi GURGU, Bogdan BUCHERU<br />
<br />
- Michael HAULICĂ - Aşteptînd-o pe Sara / N / F + SF / Tp / 206 p / 16 L / 973- / coperta de Vlad Mihai BOTTA cu ilustraţie de Ona FRANTZ / prefaţa "Bărbatul la 40 de ani. Un fel de prefaţă la un roman tulburător" de Liviu ANTONESEI<br />
<br />
- Michael HAULICĂ, antologator - Atelier Kult / A / F / Tp / 222 p / 16 L / 973-87590-1-3 / coperta de Vlad Mihai BOTTA cu ilustraţie de Ona FRANTZ / cuvînt înainte de Michael HAULICĂ / conţine : Ona FRANTZ (Eu şi un cîine), Liviu RADU (Ispitirea călugărului Chapta), Florin PÎTEA (Soiuri de peşte), Paul TUDOR (Modelul), Eduard PANDELE (Privindu-l murind), Silviu GENESCU (Ultima versiune), Cătălin SANDU (În căutarea zborului), Bogdan GHERGHIU (CyClone), Bogdan-Tudor BUCHERU (Iroquois), Ben Ami (90,14 şi ceaţă, apoi întuneric iar acum TU), Roxana BRÎNCEANU (O femeie de succes), Marian COMAN (Sevăn), Michael HAULICĂ (Vremea zăpuşelii).<br />
<br />
<br />
<br />
MINERVA - biblioteca pentru toti<br />
<br />
colecţia "biblioteca pentru toţi" - "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"<br />
<br />
- Edmont ABOUT - Omul cu urechea ruptă / N / SF / R / Pb / 236 p / 8,91 L / 973-21-0728-6 / traducere de Mihai ELIN / prefaţă de Ion HOBANA<br />
<br />
- Karinthy Frigyes - Călătorie în Faremido; Capillaria / C / R / SF / Pb / 254 p / 8,90 L / 973-21-0740-5 / traducere de Eugen HADAI / prefaţă de Ion Hobana / coperta de Cristina DUMITRESCU<br />
<br />
- Jack LONDON - Ciuma stacojie / The Red Plague / R / C / SF / Pb / 250 p / 8,90 L / 973-21-0739-1 / traducere de Mihai ELIN / prefaţă de Ion HOBANA<br />
<br />
- Emilio SALGARI - Minunile anului 2000 / N / SF / Pb / 282 p / 9,40 L / 973-21-0718-9 / traducere şi prefaţă de Ion HOBANA<br />
<br />
- Jules VERNE - O dramă în văzduh / C / R / SF / Pb / 230 p / 8,90 L / 973-21-0729-4 / selecţie, traducere, prefaţă şi note de Ion HOBANA<br />
<br />
<br />
<br />
NEMIRA<br />
<br />
- Michael CHABON - Agentul marţian, o poveste de iubire interplanetară / N / SF / Pb / 665 p / 39,50 L<br />
<br />
- Jeff GUINN - Autobiografia lui Moş Crăciun / The Autobiographz of Santa Klaus / N / F / Pb / 24,90 L / 350 p / 973-569-779-3 / traducere de Mariana RADU / coperta de Dana MOROIU şi Cornel ALEXANDRESCU<br />
<br />
colecţia "Mc Sweeney’s"<br />
<br />
- nr. 01 / Michael CHABON, antologator - Povestiri incredibile / Mc Sweeney’s Mammoth Treasury of Thrilling Tales / As / M + F + SF / Pb / 672 p / 39,50 L / 973-569-738-6 / traducere de Alexandra I. POPESCU / coperta de Dana MOROIU şi Cornel ALEXANDRESCU<br />
<br />
colecţia "nautilus"<br />
<br />
-Douglas ADAMS - Ghidul autostopistului galactic / The Hitchhiker 's Guide to the Galaxy / 5 x N / SF / Tp / 774 p / 45,90 L / 973-569-732-7 / traducere de Eugen DUMITRESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Orson Scott CARD - Jocul lui Ender (Ender 1) / Ender's Game / R / N / SF / Tp / 344 p / 19,50 L / 973-569-739-4 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU<br />
<br />
- Orson Scott CARD - Xenocid (Ender 2) / Xenocide / R / N / SF / Tp / 670 p / 26,50 L / 973-569-745-9 / traducere de Constantin Dumitru PALCUS / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Orson Scott CARD - Vorbitor pentru morţi (Ender 3) / Speaker for the dead / R / N / SF / Tp / 510 p / 24,50 L / 973-569-744-0 / traducere de Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Orson Scott CARD - Copiii minţii (Ender 4) / Children of the Mind / N / SF / Tp / 428 p / 24,90 L / 973-569-795-5 / traducere de Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Philip K. DICK - Visează androizii oi electrice? / Do Androids Dream of Electric Sheeps? / R / N / SF / Tp / 254 p / 19,90 L / 973-569-777-7 / traducere de Ştefan GHIDOVEANU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Frank HERBERT - Duna / Dune / R / N / SF / Tp / 822 p / 39,50 L / 973-569-748-3 / traducere de Ion Doru BRANA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţii de GIGER<br />
<br />
- Frank HERBERT - Mîntuitorul Dunei / Dune Messiah / R / N / SF / Tp / 302 p / 19,90 L / 973-569-749-1 / traducere de Ion Doru BRANA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţii de GIGER<br />
<br />
- Frank HERBERT - Copiii Dunei / Children of Dune / R / N / SF / Tp / 590 p / 29,50 L / 973-569-753-x / traducere de Ion Doru BRANA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţii de GIGER.<br />
<br />
- Frank HERBERT - Împăratul-zeu al Dunei / God-Emperor of Dune / R / N / SF / Tp / 582 p / 29,50 L / 973-569-750-5 / traducere de Ion Doru BRANA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţii de GIGER<br />
<br />
- Frank HERBERT - Ereticii Dunei / The eretics of Dune / R / N / SF / Tp / 688 p / 35 L / 973-569-751-3 / traducere de Ion Doru BRANA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţii de GIGER<br />
<br />
- Frank HERBERT - Canonicatul Dunei / Chapterhouse Dune / R / N / SF / Tp / 646 p / 35 L / 973-569-752-1 / traducere de Ion Doru BRANA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţii de GIGER<br />
<br />
- Stephen KING - Oraşul bîntuIT / / N / R / F / Tp / 2 volume / 59,5 L / 973-569-782-3<br />
<br />
- Stephen KING - Cimitirul animalelor / Pet Semetary / N / R / F / Tp / 35,00 L / 973-569-761-0 / 432 p / traducere de Ruxandra TOMA / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
<br />
<br />
NOESIS<br />
<br />
- Terry PRATCHETT - Copilul minune / N / F / Hc / 50 L / 252 p / 973-85637-8-x / traducere de monica AIRAM / coperta de Dan CHIORDĂNESCU / vol. 5 din "Lumea Disc"<br />
<br />
<br />
<br />
PARALELA 45, Piteşti<br />
<br />
colecţia "deschideri"<br />
<br />
- Sergiu PAVEL DAN - Feţele fantasticului / nonF / Tp / 15 L / 212 p / 973-697-344-1 / pe copertă, detaliu din "The Starry Night" de Vincent Van Gogh<br />
<br />
colecţia "ficţiuni fără frontiere"<br />
<br />
- Arkadi & Boris STRUGAŢKI - E greu să fii zeu / N / SF / Pb / 240 p / 14 L / 973-697-365-4 / traducere de Valerian STOICESCU / coperta de Valentin CRISTEA<br />
<br />
- Arkadi & Boris STRUGAŢKI - Poveste despre Troika / N / SF / Pb / 194 p / 12,50 L / 973-697-558-4 / traducere de Valerian STOICESCU / coperta de Valentin CRISTEA<br />
<br />
<br />
<br />
PHOBOS<br />
<br />
- Ion MÎNZATU - Chemarea nesfîrşitului / N / SF / R / Hc / 973-7683-00-5 / 20 L / 212 p / coperta de DEIMOS IMAGE cu ilustraţie de Valentin TĂNASE<br />
<br />
- Ion MÎNZATU - Paradoxala aventură / N / SF / R / Hc / 973-7683-01-3 / 20 L / 228 p / coperta de DEIMOS IMAGE cu ilustraţie de Valentin TĂNASE<br />
<br />
<br />
<br />
POLIROM, Iaşi<br />
<br />
- Michael CRICHTON - Frica / State of Fear / N / SF / Tp / 610 p / 34,90 L / 973-46-0183-0 / traducere de Iulia GORZO / coperta de Angela ROTARU - ŞERBENKO<br />
<br />
- Michael ENDE - Poveste fără sfîrşit / Die Unendliche Geschichte / N / R / F / Hc / 412 p / 395000 L / 973-681-884-5 / traducere de Yvette DAVIDESCU<br />
<br />
- Ian McEWAN - Copilul furat / Child in time / N / SF / Pb / 330 p / 22,90 L / 973-681-937-x / traducere de Irina HOREA<br />
<br />
- Haruki MURAKAMI - Elefantul a dispărut / Zo No Shometsu / C / M + F + SF / Tp / 24,55 L / 308 p / 973-46-0063-x / traducere de Iuliana OPRINA / coperta de Angela ROTARU-ŞERBENCO<br />
<br />
- Haruki MURAKAMI - La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor / N / M + SF / Tp / 24,5 L / 468 p / 973-681-935-3 / traducere din limba japoneză şi note de Angela HONDREA / coperta de Angela ROTARU-ŞERBENCO<br />
<br />
- Edgar Allan POE - Misterul lui Marie Roget şi alte povestiri / C / R / M + F / Tp / 416 p / 26,99 L / 973- / traducere, note şi comentarii de Liviu COTRĂU<br />
<br />
colecţia "galeria fantastică"<br />
<br />
- Hari KUNZRU - Virusul / Transmission / N / SF / Pb / 380 p / 24,90 L / 973-46-0100-8 / traducere de Rareş MOLDOVAN.<br />
<br />
colecţia "ego"<br />
<br />
- Paul CERNAT şi Andrei UNGUREANU - Războiul fluturilor / N / F + SF / Tp / 214 p / 169000 L / 973-46-0047-8 / coperta de cu detaliu din "Butterfly Dreams II" de Chris BROADBENT<br />
<br />
- Mariana CODRUŢ - Ul Baboi şi alte povestiri / C / F / Tp / 206 p / 129000 L / 9732-681-564-1 / coperta de Mariana CODRUŢ<br />
<br />
- Silviu GHERMAN - Scurta şi plictisotoarea viaţă a lui Kjus / C / Tp / M + F + SF /<br />
<br />
- Tudor Călin ZAROJANU - Sfîrşitul lumii / N / SF / Tp / 229000 L / 344 p / 973-681-831-4 / prefaţa "Jocuri de-a măcelul şi o iubire cît lumea" de Dan C. MIHĂILESCU / coperta de Manuela OBOROCEANU<br />
<br />
colecţia "proză XX"<br />
<br />
- Dino BUZZATTI - Cele mai frumoase povestiri / Il maglio dei racconti / R / C / M + F / Pb / 229000 L / 350 p / 973-681-510-2 / traducere de Mara CHIRIŢESCU, Florin CHIRIŢESCU, Geo VASILE / pe coperta, "Il Cagnone" de Dino BUZZATI<br />
<br />
- Dino BUZZATTI - Marele portret / Il Grande Ritratta / R / C / SF / Pb / 16,50 L / 178 p / 973-681-384-3 / traducere de Cornel Mihai IONESCU / pe copertă "Portretul Albertinei" de Dino BUZZATTI<br />
<br />
- Dino BUZZATTI - Monstrul Colombre şi alte povestiri / Il Colombri i altre 50 Racconti / R / C / SF / Pb / 24,90 L / 350 p / 973-681-0088-5 / traducere de Florin şi Mara CHIRIŢESCU / pe copertă detaliu din "Ex Voto - Il Colombre" de Dino BUZZATTI<br />
<br />
- Jose SARAMANGO - Eseu despre orbire / Ensaio sobre a ceagueira / N / SF / Pb / 229000 L / 332 p / 973-681-723-7 / traducere de Mioara CARAGEA / pe coperta detaliu din "Orb" de Hugh FLEETWOOD<br />
<br />
- Jose SARAMANGO - Peştera / A Caverna / N / SF / Pb / 25,90 L / 376 p / 973-46-0157-1 / traducere de Mioara CARAGEA<br />
<br />
- Kurt Vonnegut - Hocus Pocus / N / Pb / 348 p / 21,50 L / 973-46-0100-9 / traducere de Vali FLORESCU<br />
<br />
<br />
PRUT INTERNATIONAL, Chişinău<br />
<br />
- Herbert George WELLS - Omul invizibil / The Invisible Man / N / SF / R / Hc / 10 L / 204 p / 975-69-716-x / introducere de Eugen LUNGU, "Pisica invizibilă" / ilustraţii de sergiu STANCIU / traducere de A. RALIAN şi C. CLARUS<br />
<br />
<br />
PYGMALION, Ploieşti<br />
<br />
colecţia "cyborg"<br />
<br />
- Cristian IONESCU - dicţionar SF<br />
<br />
- Connie WILLIS - Remake / N / SF / Tp / 175 p / 15 L / traducere de Mihai Dan PAVELESCU/ prefaţă de Ştefan DOBRE<br />
<br />
<br />
RAO<br />
<br />
- Clive BARKER - Marele spectacol secret (seminţia nopţii 2) / the Nightbreed 2 / N / H / Pb / 252 p / 14,90 L / 973-576-625-6 / traucere de Gabriel STOIAN /<br />
<br />
- Nancy FARMER - Marea trolilor / The Sea of Trolls / N / F / Hc / 378 p / 33,99 L / 973-576-849-6 / traducere de Cezar Octavian TĂBÎRCEA<br />
<br />
- Dean KOONTZ - În puterea nopţii / Fear Nothing / N / H / Hc / 35 L / 412 p / 973-576-760-0 / traducere de Liviu RADU<br />
<br />
- Dean KOONTZ - Trăieşte noaptea / Size the Night / N / H / Hc / 38,99 L / 444 p / 973-576-695-7 / traducere de Liviu RADU / continuare la "În puterea nopţii"<br />
<br />
- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Pecetluirea sfinţilor / Soul Harvest / N / F / Pb / 378 p / 16,99 L / 973-576-662-0 / traducere de Adrian MOŞOIANU / este a 4-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)<br />
<br />
- Anne RICE - Interviu cu un vampir / Interview with the Vampire / R / N / F / Pb / nr. 1 din "Cronicile vampirilor"<br />
<br />
- Anne RICE - Povestea hotului de trupuri / The Tale of the Body Thief / R / N / F / Pb / / 973-97683-180-7<br />
<br />
- Anne RICE - Vampirul Lestat / The Vampire Lestat / R / N / F / Pb / 700 p / 24,90 L / 973-576-756-2 / traducere de Horia Nicola URSU<br />
<br />
- Anne RICE - Diavolul Memnoth / Memnoth the Devil / R / N / F / Pb / 973-8121-01-9 / traducere de Antuza GENESCU & Horia Nicola URSU / nr. 5 din "Cronicile vampirilor"<br />
<br />
- Anne RICE - Vampirul Armand / The vampire Armand / R / N / F / Pb / 973-576-617-5 / nr. 6 din "Cronicile vampirilor"<br />
<br />
- Anne RICE - Vampirul Vittorio / Vittorio The Vampire / R / N / F / Pb<br />
<br />
- Anne RICE - Regina damnaţilor / The Queen of the Damned / R / N / F / Pb<br />
<br />
- Anne RICE - Mumia / The Mummy / R / N / F / Pb<br />
<br />
- John SAUL - Casa de la răscruce / Black Creek Crossing / N / H / Hc / 380 p / 35,90 L / 973-576-731-7 / traducere de Gina Monica ŞERBAN<br />
<br />
- John SAUL - Clubul Manhattan / The Manhattan Hunt Club / N / H / Pb / 348 p / 35,99 L / 973-576-865-8 / traducere de Gina Monica ŞERBAN<br />
<br />
- John SAUL - Creatura / Creature / N / H / Pb / 378 p / 22,90 L / 973-576-728-7 / traducere de Bogdan Nicolae MARCHIDANU<br />
<br />
- John SAUL - Mîna dreaptă a diavolului / The Right Hand of Evil / N / H / Pb / 442 p / 21,91 L / 973-576-870-4 / traducere de Gina Monica ŞERBAN<br />
<br />
- J.R.R. TOLKIEN - Poveşti neterminate / Unfinished Tales / C / F / Hc / 634 p / 45,99 L / 973-576-895-x / traducere de Irina HOREA<br />
<br />
rao pentru copii<br />
<br />
- Roald DAHL - Charlie şi fabrica de ciocolată / Charlie and the Chocolate Factory / N / F / Pb / 250 p / 13,9 L / 973-576-844-5 / traducere de Cristina ILIESCU / ilustraţii de Quentin Blake<br />
<br />
- Anna DALE - Şoptindu-le vrăjitoarelor / Whispering to Witches / N / F / Pb / 13,90 L / 250 p / 973-576-757-0 / traducere de Mariana PETCU<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Nepotul magicianului (vol. 1 din seria "Narnia")/ The MAgicin Nephew / N / R / F / Pb / 186 p / 18,90 L / 973-576-876-3 / traducere de Larisa AIRAM / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Şifonierul, leul şi vrăjitoarea (vol. 2 din seria "Narnia")/ The Lion, the Witch and the Wardrobe / N / R / F / Pb / 186 p / 18,90 L / 973-576-875-5 / traducere de Larisa AIRAM / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Călătorie pe mare cu "Zori de zi" (vol. 3 din seria "Narnia")/ The Voyage of the "Dawn Trender" / N / R / F / Pb / 250 p / 18,90 L / 973-576-896-8 / traducere de Irina NEGREA / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Calul şi băiatul (vol. 4 din seria "Narnia")/The Horse and his Boy / N / R / F / Pb / 250 p / 18,90 L / 973-576-874-7 / traducere de Simona NEAGU / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Prinţul Caspian (vol. 5 din seria "Narnia")/ The Prince Caspian / N / R / F / Pb / 250 p / 18,90 L / 973-576-882-8 / traducere de Larisa AIRAM / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Jilţul de argint (vol. 6 din seria "Narnia")/ The Silver Chair / N / R / F / Pb / 250 p / 18,90 L / 973-576-897-6 / traducere de Irina NEGREA / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
- C. S. LEWIS - Ultima bătălie (vol. 7 din seria "Narnia")/ The Last Battle / N / R / F / Pb / 250 p / 18,90 L / 973-576-880-1 / traducere de Irina Negrea / coperta de Cliff NIELSEN, ilustraţii de Pauline BAYNES<br />
<br />
rao pentru tineret<br />
<br />
- Eoin COLFER - Artemis Fowl / N / F / Pb / 316 p / 139000 L / 973-576-639-8 / traducere de Mihaela PAPA<br />
<br />
- Eoin COLFER - Artemis Fowl, incidentul din Arctica / The Arctic Incident / N / F / Pb / 316 p / 149000 L / 973-576-730-9 / traducere de Mihaela PAPA<br />
<br />
- Nancy FARMER - Casa Scorpionului / The House of the Scorpion / N / F / Pb / 378 p / 19,90 L / 973-576-665-5 / traducere de Carmen BOURCEANU.<br />
<br />
- Christopher PAOLINI - Eragon (volumul 1 din trilogia "Moştenirea") / N / F / Tp / 540 p / 379000 L / 973-576-635-3 (in interior 973-576-661-2) / traducere de Cezar Octavian TĂBÂRCEA / coperta de John Jude PALENCAR<br />
<br />
- Katherine ROBERTS - Prădarea Marii Piramide (vol.1 din seria "Cele 7 minuni")/ The Great Pyramid Robbery / N / F / Pb / 314 p / 15,9 L / 973-576-644-2 / traducere de Aura BĂRDESCU<br />
<br />
- Katherine ROBERTS - Întîmplări din Babilon (vol.2 din seria "Cele 7 minuni") / The Babylon Game / N / F / Pb / 378 p / 19,99 L / 973-576-847-x / traducere de Fabiola POPA<br />
<br />
- Kaye UMANSKY - Pongwiffy / N / F / Ch / Pb / 188 p / 11,90 L / 973-576-729-5 / ilustraţii de Chris SMEDLEY / traducere de Cristina ILIESCU<br />
<br />
- Moony WITCHER - Nina şi blestemul şarpelui / Nina e la maledizione del serpente piumato / N / F / Ch / Tp / 378 p / 32,99 L / 973-576-778-3 / copertă şi ilustraţii de Ilaria MATTEINI<br />
<br />
<br />
<br />
SOLNESS, Timişoara<br />
<br />
- Mihaela CHRISTI - T’Amar<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TIM, Reşiţa<br />
<br />
- Dan SURU - Masterplanus Universalis - privind prin crăpăturile uşii / N / FB / SF / Tp / 192 p / 10 L / 973-696-029-3 / copertade Dan SURU<br />
<br />
<br />
<br />
TREI<br />
<br />
colecţia "coolT"<br />
<br />
- Mark HADDON - O întîmplare cu un cîine la miezul nopţii / / N / F / Pb / 288 p / 199000 L / 973- / coperta de / traducere de<br />
<br />
<br />
<br />
TRITONIC<br />
<br />
colecţia "fiction.ro"<br />
<br />
- Roxana BRÎNCEANU - Sharia / FB / N / SF / Pb / 15 L / 973-733-058-7 / 222 p / coperta de Cristian ROŞU<br />
<br />
- Marian COMAN - Nopţi albe, zile negre / FB / C / SF / Pb / 136 p / L / 973- / coperta de Cristian ROŞU / cuvînt înainte de Michael HAULICĂ: "Lecturi, muzici şi oameni" / conţine: Cel care nu mai e; 1. Pacientul; Elegie pentru drill; 2. Eu; Pastel; 3. Urmează povestirea cu bicicleta; Drumul spre iad; 4. Vise în clepsidră; Fierbinte ca iadul; 5. Un textuleţ scris în tren; De cealaltă parte; 6. Ai deschis cartea la întîmplare?; Uşa de la baie; 7. Cîteva lucruri despre Cătălin şi o poveste apocaliptică; Alegere greşită; 8. O gaură-n cap; Decablat; 9. Atenţie! Povestire grea; Nopţi albe, zile negre; 10. O poveste de cartier; Dependent TV; 11. Omule gogoaşă; Popveste cu bătrîni; 12. Singurătate şi degete; Degete; 12. Alo! Cine-i acolo? Cum adică eu?! Eu!?!; Alo; 13. Mortar, nisip şi dragoste; Între ziduri; 14. Ultimul text şi cîteva zîmbete înainte de sfîrşit; Sevăn; 15. Nebunul alb, nebunul negru.<br />
<br />
- China MIEVILLE - Staţia Pierzaniei / Perdido Street Station / N / SF / Pb / 720 p / 270 L / 973-733-050-1 / traducere de Mihai SAMOILĂ / coperta de Cristian ROŞU cu ilustraţie de Alexandru POPESCU<br />
<br />
<br />
<br />
www.cartea.info<br />
<br />
- Ana VeLica MIRCEA - supraVieţuitorii / C / SF / FB / conţine : Vremea vînturilor; Învins; Fără doar şi poate; De dragoste; Mutare disciplinară; Oyoja Onuk; Sfinte Dumnezeule; Irecuperabilil Donald; Tolaie; Cazul Jurgen Gott; Slujbă temporară; Clocitorul Josh; Floarea de Loldilal; Călugăriţa; Iadul; Închisoare convenţională; Kill; Izvoditorul; În culise; Felix the king; Mărturisirea; Culoare locală; Bifurcaţia; Himera; Turant 2; Scan Dal; Elementul exotic; Lovitura de palat; Ziua retragerii; Năpîrstocii; Supravieţuitorii.<br />
<br />
- Florin ŞLAPAC - Jucăria / N / SF / R<br />
<br />
<br />
http://gyuri.go.ro<br />
<br />
- Gyorgy GYORFI - DEAK - Curiozităţi sălăjene / C / nonF / conţine:<br />
<br />
Prefaţă; Aurul de piatră; Decana de vârstă (Biserici 1); Sfinţenia lemnului (Biserici 2); Casa cu hegheduşi; Castelanii din Jibou; Colinde sălăjene; Comoara din Cuciulat; Cu pluta printre secole; Dragostea îmbogăţeşte bunicile; Eminescu în presa sălăjeană; 200 de ani de la construirea primelor sere din Jibou (Grădini sălăjene 1); Prima grădină botanică din ţară (Grădini sălăjene 2); Haiducii la Guruslău; O statuie cât veacul; Oameni de seamă ai Sălajului; Origami la Jibou; Ortodoxia salvează etnografia; Prima monografie virtuală a Jiboului; Sărbătorile la maghiari; Ucigă-l toaca în Sălaj; Un american la Guruslău<br />
<br />
<br />
www.hgwells.ro<br />
<br />
- Gyorgy GYORFI - DEAK - Lampa de veghe - cronici de carte / C / nonF/ conţine: Bunica distopiilor (Edwin A. Abbott - Flatland: A Romance of Many Dimensions); A la turca, bre (Mihai Alexandru - Cântând cu Europa); Visele şi viitorul (Artemidoros - Carte de tălmăcire a viselor); Despre doruri şi dore (Sânziana Batişte); Marea provocare (Ovidiu Bufnilă); Crucificarea lui Moreaugarin (Ovidiu Bufnilă - Cruciada lui Moreaugarin); Punct şi de la căpătîi (Voicu Bugariu - Mozart şi Moartea); Forţa tămăduitoare a cuvîntului (Camelia Burghele - Descântece); Ortodoxia salvează etnografia (Dóra Czégényi - A hiedelem és hiedelemszöveg mint reprezentáció); Colegul nostru din neştiut (Doru Davidovici); Eminescu şi "Veneţia" (Eminescu - Veneţia); "Galbar", prima bandă desenată românească (Sandu Florea şi Ovidiu Şurianu - Galbar); Grafica fanzinelor timişorene (Ilustraţiile din fanzinele „Paradox" şi „Helion"); Temeinicia cutezanţei (Radu Pavel Gheo - Despre science-fiction); Farmecul derutei (Radu Pavel Gheo - Fairia: o lume îndepărtată); Picătura chinezească (Mihail Grămescu - Ildikó: microromanele singurătăţii); Un "copil teribil" printre femei (Mihail Grămescu - Răzbunarea Yvonei); Scriitorul de oţel inoxidabil (Harry Harrison); Despărţirea de cyberpruncie (Michael Haulică - Madia Mangalena); Adevărul despre Drăculea (Otilia Hedeşan - Şapte eseuri despre strigoi); Marea extragere (Cătălin Ionescu - Loser: Măştile norocului); Vizual şi semnificaţie (Lucian Ionică - Imaginea vizuală: Aspecte teoretice); Prima monoografie critică Tolkien (Robert Lazu - Lumea lui Tolkien); Mai mult decît nimic (Adina Lipai); O machiaveliadă cosmică (Victor Marin - Elogiul muncii de partid); Criticul logicii impure (Dumitru Micu - Scurtă istorie a literaturii române: perioada contemporană, proza); Deasupra eclipsei, în aşteptarea apocalipsei (Viorel Mureşan - Lumina absentă); Tăierea împrejur a tăcerii (Viorica Mureşan - Urma piciorului stâng); Era digitală (Nicholas Negroponte - Era digitală); Sub zodia pelicanului (Ana Olos - Pelicanul sau babiţa); Esenţa adevăratei mişcări (Mircea Opriţă - Anticipaţia românească: Un capitol de istorie literară); Un cronicar contemporan (Alexa Paşca); Literatura pe cont propriu (Ovidiu Petcu - Chipul pământului: Oameni în spaţiu); De la fabulă la space-opera (Nicolae Pop - Aventurile junilor astronauţi Romeo şi Dan: Jurnal de bord); Dincolo de istorie (Liviu Radu - Constanţa 1919); O apocalipsa rezolvată (Liviu Radu - Spaime); Fericit cel ce-şi cunoaste fratii (Liviu Radu - Opţiunea) ; O androidă castă şi o cască albă (Sergiu Someşan - Să n-o săruţi pe Isabel); Împlinire în 2 (Sergiu Someşan - Carte de magie); Un crăciun extraterestru (Sergiu Someşan - Cadouri de Crăciun<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
www.liternet.ro<br />
<br />
- Ovidiu BUFNILĂ - Norii / N / F + SF / conţine: Taina norilor; Dragonul norilor; Dansul norilor; Norul de argint; Norul din Bankusai; Fabrica de nori; Atîrnănd de nori; Simfonia norilor; Goana după nori; Fantasmagorica norilor; Nori în amurg; Omul norilor; Dincolo de nori; Marele absent din inima norilor; Meduza norilor; Norii molateci; Timpul norilor e vălurit; Nori pe mare.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LEGENDĂ & PRECIZĂRI<br />
<br />
KEY & NOTES<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
A = Antologie / Anthology;<br />
<br />
Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;<br />
<br />
As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;<br />
<br />
BD = Benzi Desenate / Stripes;<br />
<br />
C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;<br />
<br />
Ch = pentru Copii / for Children;<br />
<br />
F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);<br />
<br />
FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;<br />
<br />
H = Horror;<br />
<br />
Hc = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;<br />
<br />
Hcp = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;<br />
<br />
L = preţul în lei noi, L, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;<br />
<br />
M = Mainstream;<br />
<br />
N = Roman / Novel;<br />
<br />
nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;<br />
<br />
p = numărul de pagini / number of pages;<br />
<br />
Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback<br />
<br />
R = Reeditare / Reprint;<br />
<br />
R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;<br />
<br />
L = preţul în lei noi, după 01 iulie 2005, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency after 1st July 2005;<br />
<br />
SF = Science Fiction;<br />
<br />
Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback<br />
<br />
<br />
¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul < M + F > sau < M + SF >. În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, am folosit marcaj numai cînd însuşi autorul a indicat o direcţie sau alta. De exemplu, în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia < SF >.<br />
<br />
¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.<br />
<br />
¨ M-am străduit să semnalez formatele de carte substanţial diferite de formatele uzuale.<br />
<br />
¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti<br />
<br />
¨ Numele de familie este scris cu majuscule.<br />
<br />
<br />
Dan POPESCU<br />
0744 793139, escu_neamt@yahoo.com<br />
CP 3 - 49, Piatra Neamţ, cod poştal 610330<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MODELUL ANTIUTOPIEI ŞTIINŢIFICE: ALDOUS HUXLEY (3)<br />
<br />
Cătălin Constantinescu<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul trecut)<br />
<br />
<br />
Stabilitatea – idealul social al noii lumi<br />
<br />
În această lume, costul stabilităţii este acesta: absenţa individualităţii. în această nouă lume este asumat principiul conform căruia nu există civilizaţie fără stabilitate socială. Nevoia de stabilitate implică existenţa unui guvern care hotăreşte că stabilitatea poate fi înfăptuită dacă oamenii gîndesc şi arată la fel. în realitate, stabilitatea are nevoie de roboţi, nu de oameni. Astfel la baza societăţii stă condiţionarea. Huxley vizează, aşa cum transpare din Reîntoarcerea în minunata lume nouă, şi condiţionarea şi convertirea nesupuşilor din sistemele dictatoriale. Acordă întîietate descoperirilor lui Pavlov în privinţa metodelor de tortură şi corecţie utilizate de poliţia politică a sistemului totalitar comunist; se poate stabili o relaţie de similitudine între condiţionarea cerebrală a cîinilor şi a deţinuţilor politici: dacă sistemul nervos central al cîinilor poate fi distrus, acelaşi lucru se poate întîmpla şi cu sistemul nervos central al deţinuţilor. Lumea nouă, cea reală de data aceasta (Huxley citează cazurile prizonierilor americani din timpul războiului din Coreea şi al lagărelor chinezeşti), utilizează din plin tehnica spălării creierelor:<br />
<br />
<br />
„Spălarea creierelor, aşa cum este practicată în zilele noastre, este o tehnică hibridă, care-şi bazează eficacitatea parţial pe folosirea sistematică a violenţei, parţial pe o abilă manipulare psihologică. Ea reprezintă tradiţia romanului 1984 al lui Orwell, pe cale de a deveni tradiţia din Minunata lume nouă”.<br />
<br />
<br />
Instrumentul major al stabilităţii sociale este metoda Bokanovsky, prin care se obţin indivizi standardizaţi – nouăzeci şi şase fiind limita reproducerii de gemeni:<br />
<br />
<br />
„-în esenţă, conchise DCIC, bokanovskificarea constă într-o serie de opriri ale dezvoltării. Noi întrerupem creşterea normală şi, lucru, destul de paradoxal, oul reacţionează prin înmugurire. /.../<br />
<br />
Bărbaţi standardizaţi, femei standardizate; în loturi uniforme. întregul personal al unei fabrici alcătuit din produsele unui singur ovul bokanovskificat. /.../ Pentru prima oară în istorie avem Comunitate, Identitate, Stabilitate”.<br />
<br />
<br />
Deviza statului mondial accentuează importanţa grupului şi subordonarea individului. Comunitatea valorizează importanţa individului în măsura în care acesta contribuie la dezvoltarea societăţii – „Toţi sîntem ai tuturor”. Se are în vedere contribuţia individului chiar şi după moarte – trupul este dus la crematoriu, iar fosforul rezultat în urma icinerării este folosit pe post de fertilizator:<br />
<br />
<br />
„Pe vremuri, de cîte ori se ardea un cadavru, pentaoxidul de fosfor era scos din circulaţie. Acum se recuperează peste 98 la sută din el. Mai mult de un kilogram şi jumătate din fiecare adult mort. Ceea ce face aproape patru sute de tone de fosfor pe an numai din Anglia. Henry vorbea cu mîndrie şi încîntare, savurînd din inimă această realizare, ca şi cum iniţiativa i-ar fi aparţinut chiar lui: E splendid să te gîndeşti că putem să continuăm să fim utili societăţii chiar şi după ce am murit!”<br />
<br />
<br />
Stabilitatea este cuvîntul cheie al societăţii planetare; decantarea, condiţionarea, abolirea familiei şi conformitatea în gîndire şi acţiune – toate contribuie la o societate stabilă. în numele stabilităţii se impune eliminarea diferenţei şi a capacităţilor individului:<br />
<br />
<br />
„Cu cît mai mari sînt talentele unui om, cu atît e mai mare capacitatea lui de a-i induce în eroare pe alţii. /.../ Putem face foarte uşor un individ nou – putem face cîţi vrem. Comportamentul neortodox nu ameninţă doar viaţa unui simplu individ; ea loveşte în înseşi temeliile Societăţii”.<br />
<br />
<br />
Stabilitatea are nevoie de condiţionare şi pentru că prin intermediul acesteia se poate asigura controlul demografic: una din temele romanului lui Huxley este suprapopularea, sursă de insecuritate economică şi socială. Asupra acestei teme Huxley revine cu spectaculoase consideraţii în Reîntoarcere în minunata lume nouă; reiterează importanţa problemei creşterii demografice în raport cu resursele naturale, cu stabilitatea socială şi cu bunăstarea indivizilor. Suprapopularea – care atrage imposibilitatea asigurării unui standard minim al condiţiilor de viaţă – atrage după sine un control mai puternic din partea guvernelor centrale şi astfel deschide calea totalitarismelor. în acest control al natalităţii (şi al mortalităţii) rezidă totalitarismul minunatei lumi noi, în care problema creşterii demografice a fost rezolvată prin menţinerea constantă, generaţie după generaţie, a cifrei optime a populaţiei în raport cu resursele Statului Mondial.<br />
<br />
Dar de ce societatea Statului Mondial este divizată în clase, cînd ştim foarte bine că idealul totalitarist este societatea fără clase? Orice societate are nevoie de indivizi cu talente şi înzestrări diferite, pentru a asigura funcţionarea acesteia – profesori şi educatori, gunoieri, bancheri, macaragii, avocaţi, grădinari, oameni de ştiinţă, muncitori etc. întrucît idealul Statului Mondial este societatea stabilă, sistemul castelor este potrivit deoarece exercită o influenţă stabilizantă. Atîta timp cît individul este condiţionat fizic şi psihologic să îndeplinească o funcţie, el este fericit să o ducă la bun sfîrşit. De exemplu, un Beta este fericit pentru că munceşte mai puţin decît un Alfa şi pentru că este mai inteligent decît alţii; un Epsilon – aparţinînd celei mai umile clase – este prea ignorant pentru a fi nefericit.<br />
<br />
Societatea este determinată de guvern. Este formată din cinci caste care numără în rîndurile lor indivizi special concepuţi pentru a îndeplini o anumită funcţie: Alfa (funcţii de conducere), Beta (poziţii care necesită un nivel ridicat de inteligenţă), Gamma şi Delta (poziţii necesitînd o inteligenţă oarecare) şi Epsilon (poziţii care nu necesită inteligenţă). în acest context este vorba despre punerea în practică, la scară industrială, a eugeniei. Acest proces este explicat mai bine în Reîntoarcere în minunata lume nouă:<br />
<br />
<br />
„În minunata lume nouă izvorîtă din imaginaţia mea, se practică sistematic eugenia şi disgenia. într-un set de flacoane li se acorda unor ovule superioare din punct de vedere biologic – şi fecundate de o spermă superioară din punct de vedere biologic – cel mai bun tratament prenatal posibil; în cele din urmă ele erau decantate sub forma unor embrioni Beta; Alfa, şi chiar Alfa-plus. într-un alt grup de flacoane mult mai numeroase, ovule inferioare din punct de vedere biologic, erau supuse Procesului Bokanovsky (nouăzeci şi şase de gemeni identici dintr-un singur ou) şi tratate prenatal cu alcool şi alte otrăvuri proteinice. Fiinţele decantate în final erau aproape subumane; ele erau totuşi capabile să îndeplinească munci necalificate şi, atunci cînd erau condiţionate în mod corespunzător, eliberate de tensiune prin accesul liber şi frecvent la sexul opus, bucurîndu-se de distracţii constante şi gratuite şi stimulate prin doze zilnice de soma să se încadreze în tiparele de bună comportare – deveneau fiinţe pe care te puteai bizui că nu le vor da de furcă superiorilor lor”.<br />
<br />
<br />
Potrivit lui Huxley drumul cel mai scurt şi cel mai sigur către coşmarul reprezentat de minunata lume nouă – adică spre totalitarism – trece prin suprapopulare. Dar în acest caz surprinde cel puţin o contradicţie: deşi minunata lume nouă nu este suprapopulată, creşterea demografică fiind riguros controlată, nu înseamnă că a eliminat totalitarismul. Statul din lumea nouă este un stat totalitar, deşi a eliminat riscul suprapopulării. Totalitarismul are particularităţi huxleyene: este o dictatură benevolă – cel puţin oligarhie acceptată benevol, atîta timp cît are în fruntea sa zece controlori mondiali. Ei guvernează o societate în care toate aspectele vieţii individului sînt determinate de stat. Enormul control exercitat de stat asupra fiecărei faţete a existenţei indivizilor reiese şi din juxtapunerea trecutului, prezentului şi viitorului. Cei zece controlori vor lua întruchiparea unuia singur – Big Brother – la Orwell, în 1984. Este o temere-predicţie pe care Huxley o va relua în eseul din 1958:<br />
<br />
<br />
„/.../ secolul al XXI-lea va fi era Controlorilor mondiali, a sistemului ştiinţelor de caste şi a minunatei lumi noi”.<br />
<br />
<br />
Apoi, societatea este centrată în jurul ideii de control şi manipulare. Destinul unui individ depinde de ereditate şi mediu; dar mecanismele de control ale statului utopic le controlează pe ambele.<br />
<br />
O altă contradicţie este ridicată de ideea fericirii dobîndite prin uzul drogului soma – instrument împotriva inadaptării individului. Este un instrument asemănător tabletei Murti-Bing din romanul (necunoscut pe atunci în Occident) al polonezului Stanisław Ignacy Witkiewicz, Nesaţul (1932), comentat şi asimilat de Czesław Miłosz, în fundamentalul său eseu despre lumea nouă stalinistă Gîndirea captivă (1951, editat în 1953). Această societate a viitorului, standardizată, este una în care oamenii se nasc pentru a fi fericiţi. însă dacă au nevoie de soma, înseamnă că ei nu sînt fericiţi. Astfel se induce ideea că nu avem de-a face cu o societate perfectă. Şi cum ar putea fi fericită o societate căreia i se interzice să se reproducă pe cale naturală, eliminînd instinctele umane?<br />
<br />
Aşa cum arată Gérard Vincent, nimic nu poate suprima perpetuarea lui homo sapiens:<br />
<br />
<br />
„În pofida holocaustului, a Gulagului, a foametei africane, a bombei atomice, omenirea caută să se perpetueze. Nu e cuprinsă încă de teama propriei sale dispariţii. Individul ţine întotdeauna să nu rupă lanţul generaţiilor”.<br />
<br />
<br />
În romanul lui Huxley, soma are funcţia de a alunga stările deprimante, fără a fi un viciu – în locul tutunului, whisky-ului, heroinei. Huxley transferă în societatea industrială numai puterile pozitive ale acestui drog ipotetic derivat, potrivit afirmaţiilor sale, dintr-o plantă necunoscută (probabil Asclepias acida, spune el) folosită de „invadatorii arieni ai Indiei”, într-unul dintre ritualurile religioase. Huxley mai aminteşte că băutura soma era pomenită în Imnurile vedice: băutorii de soma trăiau experienţa iluminării şi a unui somn odihnitor. A bea soma era un mare privilegiu întrucît avea puteri transcendentale. în Minunata lume nouă, soma devine instrument de control, chiar şi substitut al religiei:<br />
<br />
<br />
„era o instituţie politică, era însăşi esenţa Vieţii, Libertăţii şi Căutării fericirii, garantată de Carta Drepturilor Omului. Dar acest privilegiu, cel mai preţios dintre privilegiile inalienabile ale supuşilor statului, era totodată şi unul dintre cele mai puternice instrumente de dominare din arsenalul dictatorului. Drogarea sistematică a indivizilor în avantajul Statului (şi, bineînţeles, cu totul întîmplător, şi pentru propriul lor deliciu) reprezenta un element major al politicii Controlorilor Mondiali. Raţia zilnică de soma era un mijloc de asigurare împotriva inadaptării personale, împotriva tulburărilor sociale şi a răspîndirii ideilor subversive. Religia este opiul popoarelor – declara Karl Marx. în Minunata lume nouă, situaţia este inversată, opiul sau, altfel spus, soma era religia poporului. Ca şi religia, drogul avea puterea de a-i consola pe oameni, de a le compensa necazurile, el le stîrnea vedenii ale unei alte lumi, o lume mai bună, oferea speranţă, întărea credinţa şi promova caritatea”.<br />
<br />
<br />
Absenţa religiei, ca şi a artelor, a culturii, este un efect al modelării lumii de către ştiinţă. Singurul care cunoaşte mărturii ale unei lumi în care religia mai însemna ceva este Mustapha Mond, unul dintre cei zece Controlori Mondiali. în biblioteca acestuia, John Sălbaticul găseşte Biblia, Despre imitarea lui Hristos a lui Thomas a` Kempis, Variaţiile experienţei religioase a lui William James. Este, de fapt, o lume din care Dumnezeu a fost alungat şi interzis, mărturiseşte Mustapha Mond:<br />
<br />
<br />
„Dumnezeu nu e compatibil cu maşinile, cu medicina ştiinţifică şi cu fericirea universală. Trebuie să faci o opţiune. Civilizaţia noastră a ales maşinile şi medicina şi fericirea. Tocmai de aceea trebuie să ţin încuiate în seif toate cărţile astea”.<br />
<br />
<br />
Asupra binomului Mustapha Mond – John Sălbaticul vom reveni ulterior, întrucît el marchează opoziţia dintre cele două lumi reprezentate de cei doi.<br />
<br />
Se remarcă în plus contradicţia între idealul societăţii fericite şi anularea instinctelor şi emoţiilor umane. După cum aminteam, tocmai acesta este „raţiunea” utopiei la Huxley: o societate utopică are nevoie de roboţi, nu de fiinţe umane, pentru că acestea, prin emoţii şi instincte, destabilizează societatea. De aceea societatea utopică devine o societate dezumanizată. Astfel devine distopie minunata lume nouă.<br />
<br />
Pe aceleaşi coordonate putem plasa şi problema religioasă, anterior discutată. Absenţa sentimentului religios se subordonează procesului de condiţionare a oamenilor. După cum arată Milton Birnbaum, oamenii sînt condiţionaţi astfel încît să nu fie niciodată singuri şi să se gîndească la posibilitatea existenţei lui Dumnezeu. Religia şi creaţia religioasă se aseamănă cu expresia artistică, în măsura în care necesită o importanţă doză de emoţie şi credinţă personală.<br />
<br />
Aşa cum am mai arătat, ingredientul principal al stabilităţii constă în absenţa individualităţii. Iar elementul fundamental care conferă umanitate şi unicitate individului este emoţia. Sau mai corect spus: ansamblul de emoţii depozitate de mintea umană, emoţii pe care le putem controla într-o anumită măsură. Emoţiile sînt atît de personale, de intime şi au o influenţă atît de covîrşitoare încît nu este de mirare că guvernul din minunata lume nouă descurajează aceste trăsături umane. De aceea emoţiile sînt controlate. Controlul şi stabilitatea sînt cel mai uşor de atins cînd toată lumea este fericită. Guvernul face tot ce-i stă în putinţă pentru a elimina emoţiile dureroase, ceea ce înseamnă alungarea oricărui sentiment profund şi a oricărei pasiuni. Guvernul însuşi recunoaşte pericolele pe care le ridică emoţiile negative. O dată ce individualitatea şi emoţiile au fost eliminate, lanţul dezumanizării pătrunde pe terenul artei şi al expresiei personale. De vreme ce nimeni din minunata lume nouă nu poate crea sau exprima emoţii, expresia individuală este subdezvoltată. Lipsa unui mediu cultural adînceşte deşertul creativ. Conducătorii lumii insistă asupra idealului acestei lumi: fericirea; trebuia ales între fericire şi ceea ce oamenii numesc arta înaltă – a fost sacrificată cea din urmă. Cetăţenii minunatei lumi noi conştientizează că scopul vieţii lor este bunăstarea şi menţinerea ei, nicidecum intensificarea conştiinţei sau lărgirea puterii de cunoaştere, cum spune Huxley.<br />
<br />
Proprie utopiei este abolirea trecutului, a istoriei. La Huxley, această anulare a istoriei dublează suprimarea vieţii culturale:<br />
<br />
<br />
„Şi apoi se produce celebrul masacru de la Muzeul Britanic. Două mii de adepţi ai culturii au fost gazaţi cu yperită. /.../<br />
<br />
<br />
... însoţită de o campanie lansată împotriva Trecutului; prin închiderea, muzeelor, dinamitarea monumentelor istorice (din fericire, cele mai multe dintre ele fuseseră deja distruse în cursul Războiului de Nouă Ani); şi prin suprimarea tuturor cărţilor publicate înaintea Anului de la Ford 150”.<br />
<br />
<br />
Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:<br />
Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei<br />
Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NOI, DE E. I. ZAMIATIN<br />
<br />
George Orwell<br />
<br />
<br />
După mulţi ani de la data când am auzit pentru prima oară de existenţa ei, în sfârşit ţin în mână cartea lui Zamiatin, „Noi”, o raritate literară dintr-o vreme când se ardeau cărţile pe rug. Răsfoindu-l pe Gleb Struve, „Twenty-Five Years of Soviet Russian Literature” (25 de ani de literatură rusă sovietică), am găsit următoarele:<br />
<br />
<br />
Zamiatin - scriitor şi critic rus, a murit în 1937 la Paris. A publicat mai multe cărţi înainte şi după revoluţia bolşevică. „Noi” a luat naştere în jurul anului 1923 şi, deşi nu se referea la Rusia, nici nu stabilea vreo legătură directă cu situaţia politică de atunci (romanul reprezintă o viziune a secolului XXVI), publicarea lui a fost interzisă, pe motivul că „nu corespunde din punct de vedere ideologic”. Însă un exemplar al manuscrisului a reuşit să iasă din ţară şi a apărut tradus în engleză, franceză şi cehă, dar încă fără nici o ediţie în ruseşte.<br />
<br />
<br />
Versiunea engleză a apărut în Statele Unite şi de aceea încă n-am reuşit să fac rost de ea; din fericire am reuşit să împrumut un exemplar din ediţia franceză (al cărei titlu este „Nous Autres”). Pe cât mi-am putut da seama dintr-aceasta, deşi nu este o capodoperă, avem de-a face cu o scriere deosebită şi tocmai din această cauză este de mirare că până acum nu s-a găsit nici un editor englez care să o reediteze.<br />
<br />
Primul lucru, care sare în ochii oricărui cititor, este faptul că „Noi” - deşi nu ştiu ca până acum cineva să fi făcut vreo referire - a fost cu siguranţă una dintre sursele de unde îşi trage seva „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley. Amândouă cărţile vorbesc despre revolta instinctelor umane primitive într-o lume raţionalizată, mecanizată şi anesteziată şi amândouă intrigile se petrec într-un viitor aflat la 600 de ani depărtare. Ambele au o atmosferă asemănătoare şi imaginea societăţii reprezentate în ele este, în linii generale, identică, deşi în cartea lui Huxley nu se insistă pe elementele de conştiinţă politică, deoarece autorul a fost influeţat de teoriile biologice şi psihologice de ultimă oră.<br />
<br />
Evgheni Zamiatin - NoiViziunea lui Zamiatin dă viaţă unei Utopii din secolul XXVI, unde locuitorii şi-au pierdut cu totul personalitatea şi figurează doar sub forma unor numere în evidenţe. Trăiesc în case construite din sticlă (cartea a apărut înainte de inventarea televiziunii), astfel încât Custozii, poliţia politică, să-i poată supraveghea mai uşor. Cu toţii poartă uniforme, iar indivizii sunt amintiţi doar ca „numere”. Consumă o hrană sintetică şi se deconectează plimbându-se încolonaţi în şiruri de câte patru, pe acordurile imnului „Statului Unic”, revărsat din trompetele Uzinei Muzicale. La vremea rânduită (în ziua sexuală) pot coborî pentru câte o oră toate jaluzelele. Bineînţeles, nu există noţiunea de „căsătorie”, dar în ciuda acestui fapt, se pare, viaţa sexuală nu trece peste hotarul promiscuităţii. Ca să se drăgostească, fiecare număr dispune de un talon roz, pe care partenerul trebuie să-l decupeze după trecerea timpului îngăduit. Statul Unic este guvernat de persoana numită Binefăcător, reales de popor în fiecare an, desigur, într-o unanimitate perfectă. Principiul politic aflat la baza Statului susţine că fericirea şi libertatea sunt noţiuni incompatibile. Cât a trăit în grădina Raiului, omul a fost fericit, dar, cu nesocotinţă, a pretins să fie lăsat liber şi, prin urmare, a fost alungat, trimis să trăiască în sălbăticie. Acum însă Statul Unic i-a răpit libertatea ca să-i redea fericirea pierdută.<br />
<br />
Până în acest punct, asemănările cu „Minunata lume nouă” sunt izbitoare. Totuşi, deşi cartea lui Zamiatin este inferioară din punct de vedere constructiv - îi lipseşte forţa narativă, acţiunea e episodică, greu de rezumat -, prezintă un plus de mesaj politic, ce lipseşte din cealaltă. În romanul lui Huxley, „natura umană” este tratată ca un dat, ca o problemă rezolvată, deoarece presupune că organismele umane pot fi transformate în indivizi cu caracteristici prestabilite prin tratamente prenatale, terapii medicamentoase şi hipnoză. În acest fel se obţin atât un savant de mâna întâia cât şi un semi-idiot Epsilon, iar reminescenţele unor instincte primitive, precum sentimentul matern ori dorinţa de libertate, sunt eliminate cu uşurinţă.<br />
<br />
Însă, în acelaşi timp, nu ni se oferă o explicaţie satisfăcătoare a necesităţii ca societatea să fie stratificată în felul arătat şi detaliat cu multă grijă în roman. Pentru că aici n-avem de-a face cu spolierea economică şi, se pare, nici violenţa sau dorinţa de dominare nu constituie o motivaţie valabilă. Eo lume lipsită de ambiţii deşarte, sadism, cruzime. Clasa superioară e lipsită de motivaţia rămânerii în frunte şi, cu toate că toată lumea e mulţumită, viaţa a devenit atât de lipsită de scop, golită, că ne vine greu să admitem faptul că o asemenea societate ar putea dăinui.<br />
<br />
Cartea lui Zamiatin, luată în totalitatea ei, ne aminteşte mult mai pregnant de starea noastră actuală. În ciuda educaţiei şi vigilenţei Custozilor, aici există încă o seamă de instincte. Povestea ne este relatată de un anumit D-503, un individ deosebit de capabil ca inginer, dar care în particular este doar un tip şters, un fel de echivalent utopic al londonezului Billy Brown. D-503 trăieşte într-o spaimă continuă, deoarece se află sub influenţa unor forţe atavice. Se îndrăgosteşte (desigur, un lucru considerat ca păcat major) de o oarecare I-330, una dintre activistele din mişcarea de rezistenţă, care, pentru o bucată de timp, reuşeşte să-l transforme într-un conspirator. Când izbucneşte revolta, dintr-odată devine clar că Binefăcătorul are o mulţime de duşmani şi rezultă că toţi aceşti oameni nu numai că au uneltit împotriva Statului, dar, în spatele jaluzelelor coborâte, s-au dedat şi unor păcate de neiertat, precum fumatul sau consumarea de băuturi alcoolice. Autorităţile declară că au reuşit să identifice cauza răbufnirilor de nemulţumire: o boală numită „Fantezia”, de care suferă anumiţi oameni. Dar centrul nervos din creier unde se nasc fanteziile a fost localizat, aşa că maladia poate fi vindecată prin iradierea lui cu un fascicul dirijat de raze Roentgen. D-503 este operat şi aşa îi va veni uşor să facă un lucru socotit întotdeauna ca inevitabil, să-şi trădeze tovarăşii şi să-i dea pe mâna Custozilor. Cu deplină nepăsare, el urmăreşte cum I-330, draga lui de odinioară, este torturată sub un clopot de sticlă, prin decomprimarea aerului:<br />
<br />
<br />
„Ea mă privea fix, în timp ce se ţinea strâns de braţele fotoliului - m-a privit până a închis ochii de tot. Atunci au scos-o de acolo şi au adus-o în simţiri cu ajutorul electrozilor. După aceea, au băgat-o iarăşi sub clopot. Asta s-a repetat de trei ori, dar ea nu a spus nici un cuvânt. Alţii, care au fost aduşi o dată cu acea femeie, s-au dovedit a fi mai cinstiţi: mulţi dintre ei au început să vorbească chiar de prima dată. Mâine ei vor urca pe treptele Maşinii Binefăcătorului." (traducere de Mihai Maxim)<br />
<br />
<br />
Maşina Binefăcătorului este ghilotina. În Utopia lui Zamiatin întâlnim mai multe execuţii. Ele sunt publice şi au loc în prezenţa Binefăcătorului, însoţite solemn de cântecele de victorie create de poeţii „de curte”. Bineînţeles, ghilotina nu este defel vechiul şi nemilosul instrument de execuţie, ci o versiune mult îmbunătăţită, care lichidează, mai precis, lichefiază victima, care într-o clipă se transformă într-o băltoacă de apă şi o şuviţă de fum. Execuţia este cu adevărat o ceremonie de jertfire şi scena a fost descrisă intenţionat de Zamiatin astfel încât să sugereze atmosfera nefastă a civilizaţiei sclavagiste din Antichitate. Prin urmare, cartea lui Zamiatin ajunge să se situeze pe un nivel mai elevat decât romanul lui Huxley prin felul intuitiv în care descrie iraţionalitatea regimurilor totalitare, unde sacrificiile umane şi lipsa milei au devenit un scop în sine, menite să instituie cultul personalităţii unui lider cu pretenţii de divinizare.<br />
<br />
Nu este greu de înţeles, de ce publicarea cărţii a fost interzisă. Dialogul dintre D-503 şi I-330 (pe care, pe alocuri, l-am scurtat un pic) ar fi fost suficient să dea de lucru creioanelor roşii ale cenzorilor.<br />
<br />
<br />
- „Tu nu-ţi dai seama că asta înseamnă revoluţie?<br />
- Revoluţie, bineînţeles. Şi de ce e absurd?<br />
- Absurd, pentru că nu poate fi revoluţie. Pentru că revoluţia noastră - vorbesc eu, nu tu - a fost ultima. Nu mai pot avea loc alte revoluţii. Asta ştie oricine...<br />
- Tu eşti matematician, dragul meu. Spune-mi, te rog, ultimul număr.<br />
- Adică ce? Nu înţeleg, care ultimul?<br />
- Ultimul, sfârşitul-sfârşitului.<br />
- Dar e ceva stupid. Dacă mulţimea numerelor e infinită, cum să-ţi spun eu ultimul număr?<br />
- Dar atunci de ce vorbeşti de ultima revoluţie?” (traducere de Mihai Maxim)<br />
<br />
<br />
S-ar putea cita multe alte fragmente asemănătoare. Cu toate acestea, probabil, Zamiatin nu şi-a propus să satirizeze cu precădere regimul sovietic. Deoarece, în linii mari, şi-a scris cartea prin preajma morţii lui Lenin, ideea dictaturii staliniste n-avea cum să-i treacă prin cap, iar condiţiile din Rusia anului 1923 n-ar fi determinat nici o revoltă împotriva unui mod de trai mult prea comod şi sigur. Calul de bătaie al lui Zamiatin, se pare, nu este o ţară anume, ci însăşi civilizaţia industrială şi tendinţele vădite de aceasta. Deşi nu i-am citit şi celelalte cărţi, de la Gleb Struve ştiu că Zamiatin a petrecut mai mulţi ani în Anglia şi a scris şi câteva satire aprige la adresa stilului englezesc de viaţă. Bazându-ne pe „Noi”, devine evident că era un adept al primitivismului. În 1906 a făcut cunoştinţă cu închisoarea ţaristă, ca apoi bolşevicii să-l întemniţeze din nou în acelaşi penitenciar, ba chiar în aceeaşi aripă, aşa că avea suficiente motive să deteste toate regimurile politice sub care a trăit. Cu toate acestea, cartea nu constituie o simplă reflectare o nedreptăţilor îndurate. În esenţă, este un studiu despre „Maşinărie”, despre „spiritul” pe care omul îl eliberează într-o clipă de necugetare şi apoi nu mai poate să-l prindă şi să-l închidă înapoi, în sticlă. Merită să vă procuraţi volumul, atunci când, în sfârşit, va apare şi versiunea engleză.<br />
<br />
<br />
[1946]<br />
<br />
<br />
Traducere de Györfi-Deák György<br />
după versiunea maghiară:<br />
Aurin<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LUMEA LA MICROSCOP<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În 1840, Hans Christian Andersen a pornit într-o lungă călătorie prin Europa şi Orient. A ajuns la Constanţa călătorind cu vaporul de la Constantinopole. Traversarea Dobrogei ne este povestită în „En Digters Bazar” („Bazarul unui poet”, Editura Univers, Bucureşti, 2000, traducere de Grete Tartler). Turmele de vite întâlnite în cale i s-au înfăţişat ca nişte armate aliniate în frontul de luptă. Păstorii valahi, înveşmântaţi în şube prelungi, aveau o înfăţişare fioroasă, cu plete lungi, negre şi aspre, ivite de sub pălării uriaşe sau căciuli miţoase. Întâlnirea cu Dunărea a constituit sfârşitul spaimei provocate de un stârv de barză zărit pe malul mării, socotit drept un semn de rău-augur.<br />
<br />
La Cernavodă, „o mândreţe de oraş în ruină”, s-a îmbarcat pe vaporul austriac „Argos”. Spre deosebire de eroul lui Jules Verne din „Pilotul de pe Dunăre”, scriitorul danez a urcat pe firul apei, de la Cernavodă la Orşova, dar tot fără să pună piciorul pe malul stâng al fluviului. Să remarcăm tulburarea produsă de imensitatea câmpiei dunărene, un spaţiu neted ca-n palmă, lipsit de pădurile familiare de acasă. În dreptul gurii de vărsare a râului Timoc, punct de întâlnire a graniţelor, poetul danez a meditat asupra faptului cum trăsăturile diferitelor popoare şi culturi se regăsesc în construcţia căsuţelor de pază ale grănicerilor:<br />
<br />
<br />
„Pe câmpia ierboasă a Valahiei, cu malurile line spre Dunăre, căsuţa era de lut, pricăjită, fără ferestre; avea un acoperiş de papură şi un coş atât de mare şi spaţios, încât părea un mic turn. Nişte bărbaţi cu veşminte lungi de piele alcătuiau grupul de aici. De partea bulgară, unde natura era la fel ca în Valahia, casa era de piatră neagră, cum sunt magaziile în care ţinem noi cartofii. Un turc gras, în haină strâmtă, semănând cu un mops aşezat pe picioarele din spate era grănicerul. De cealaltă parte, în Serbia, se vedeau munţii împăduriţi, fiecare copac fiind demn de a găzdui o driadă. Căsuţa de pază era prietenoasă, albă, cu acoperişul roşu, totul părea să zâmbească, totul era plin de viaţă şi verde; soldaţii păreau pe jumătate războinici, pe jumătate păstori.”<br />
<br />
Printr-o coincidenţă plăcută pentru cei care cred în existenţa unei „corole de minuni a lumii”, în anul când poetul danez a traversat Porţile de Fier, Gheorghe Asachi a publicat poezia „Vioreaua de martie”, primul text andersenian tradus în româneşte, în „Spicuitorul moldo-român” din Iaşi. Ca şi în cazul tălmăcirilor de mai târziu, s-a folosit un intermediar, în cazul de faţă unul francez. De fapt, tocmai larga răspândire a poveştilor i-a jucat autorului cele mai multe feste. În mod paradoxal, Hans Christian Andersen este „un clasic al literaturii pentru copii” foarte citit în România, însă cel mai adesea redat în pripă, superficial şi, prin urmare, prea puţin studiat şi cunoscut la noi. Un prim impediment l-a constituit stilul scriitorului, foarte personal, la care s-a adăugat absenţa unor buni cunoscători ai limbii daneze.<br />
<br />
Precum remarca Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi într-un studiu aflat la începutul antologiei critice „14 poveşti nemuritoare” (Editura Institutul European, Iaşi, 2005):<br />
<br />
<br />
„Transpunerea textelor andersiene într-o altă limbă e un proces dificil, soldat cu pierderi inevitabile (care, în funcţie de situaţie, pot fi şi masive). Multe subtilităţi se pierd, unele nuanţe sunt falsificate, iar pasajele descriptive (care contribuie hotărâtor la conturarea atmosferei) sunt adesea trunchiate sau chiar eliminate. Cunoaşterea celebrului Andersen este, astfel, una voalată - chiar distorsionată.”<br />
<br />
<br />
2005 a fost anul când s-au împlinit două secole de la naşterea marelui povestitor, un prilej nimerit de a îndrepta această stare de fapte. Antologia ieşeană e un început. Pentru prima oară la noi, s-au realizat noi traduceri pornind de la versiunile originale, s-au publicat texte inedite, toate adnotate şi însoţite de un variat aparat critic. Consultanţa de specialitate a fost asigurată de profesorul Max Dorge Pallesen din Copenhaga, care a colaborat cu cadrele didactice de la Catedra de Literatură Comparată şi Estetică din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi: conferenţiar Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi şi preparator Adrian Crupa. Volumul mai cuprinde o serie de anexe întocmite cu profesionalism şi dăruire: un tabel biobibliografic, un index cronologic şi alfabetic al tuturor poveştilor anderseniene, o schiţă a bibliografiei critice esenţiale, precum şi succinte prezentări ale celor care au trudit la realizarea acestei ediţii. Volumul a fost ilustrat cu vignete reprezentând figurine realizate de Andersen prin decuparea hârtiei, meşteşug numit azi „kirigami”. O bună parte dintre piesele realizate astfel au fost colecţionate de admiratori şi depuse la biblioteca regală daneză, prezente şi prezentate pe internet ca „Scissor Writing” (Scriere cu foarfeca).<br />
<br />
Printre cele „14 poveşti nemuritoare” întâlnim naraţiuni celebre („Prinţesa pe bobul de mazăre”, „Mica sirenă”, „Bobocul de raţă cel urât”, „Hainele cele noi ale împăratului”), alături de povestiri fantastice („Tovarăşul de drum”, „Umbra”), incursiuni science-fiction în microunivers („Picătura de apă”), parodieri şi texte satirice („Cufărul zburător”, „Privighetoarea”, „Movila Ielelor”, „Adevărat vă spun!”), meditaţii triste asupra condiţiei umane („Bradul”, „Omul de zăpadă”, „Mărunţeii verzi”).<br />
<br />
„Picătura de apă” (1847) a fost publicată iniţial în limba engleză, într-o broşură cu texte de Crăciun. În „Povestea vieţii mele” (Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1983, traducere de Teodora Popa-Mazilu), Andersen nota că marele fizician Hans Christian Oersted, descoperitorul electromagnetismului, a menţionat acest lucru în lucrarea sa „Spiritul naturii”, spunând: „Descoperirile moderne au şi început să pătrundă în lume literelor”. Apoi, într-o discuţie particulară despre volumul „În Suedia” (1851), savantul a remarcat în special capitolele „Credinţă şi ştiinţă” şi „California poeziei”, intuind că poveştile scrise de prietenul său erau sortite nemuririi: „Dintre poeţi vei fi singurul care va fi făcut cel mai mult pentru ştiinţă!”<br />
<br />
Citind comentariile lui Adrian Crupa pe marginea textului, aflăm că Andersen a examinat universul dintr-un „strop de mocirlă” printr-un microscop, pentru prima oară, în laboratorul lui Niels Hofman Bang, un botanist specializat în studiul florei acvatice. Numele personajului principal, Krible-Krable (Fâţ-Foială), ne duce cu gândul la mişcarea browniană, în fapt, agitaţia termică a moleculelor dintr-un lichid, descoperită prin urmărirea traseului parcurs de boabele de polen presărate pe o picătură de apă. Explorând lumea minusculilor, cititorul descoperă un oraş aievea, asemănător cu Copehaga sau cu orice altă metropolă („toate arată la fel”), unde locuitorii se lovesc şi înghiontesc, trag unii de alţii şi se izbesc, sforţându-se şi războindu-se: „Uite! Uite! Are un picior mai lung decât al meu! Hlup! Gata cu el! Iată-l pe altul cu o mică bubuliţă după ureche [...] l-au făcut bucăţele şi l-au luat şi l-au mâncat, numai şi numai din cauza unei bubuliţe.” Intenţiile moraliste sunt evident.<br />
<br />
Atras de ştiinţă, „acest izvor atât de puţin cercetat”, H. C. Andersen a descoperit un filon narativ exploatat ulterior de numeroşi autori, dintre care Florin Manolescu îi aminteşte în „Literatura S.F.” (Editura Univers, Bucureşti, 1980) pe Fitz-James O'Brien (The Diamond Lens, 1858), Ray Cummings (The Girl în the Golden Atom, 1919; People of the Golden Atom, 1920); The Princess of the Atom, 1929), Maurice Renard (Un homme chez les microbes, 1928), R. F. Starzl (Out of the Sub-Universe, 1928), Jacques Spitz, (L'homme élastique, 1938), Theodore Sturgeon (Microcosmic God, 1941), Richard Matheson (The Shrinking Man, 1956), James Blish (The Seedling Stars, 1957). Din „The Encyclopedia of Science Fiction” de John Clute şi Peter Nicholls, aflăm că şi Mark Twain s-a jucat cu ideea şi a scris „The Great Dark” (1898, titlu dat de A. B. Paine) şi „Three Thousand Years among the Microbes” (1905), publicate postum, în 1962, respectiv 1967. În articolul „Great and Small” din sursa citată veţi găsi multe alte exemple. Dintre toate, vom aminti doar cele două „Călătorii fantastice” ale lui Isaac Asimov, „Fantastic Voyage” (1966) şi „Fantastic Voyage II: Destination Brain”. Accesibile în traducere românească sunt „Îngerii cancerului” de Norman Spinrad, înrudite tematic cu povestirile „Colţii tăioşi ai speranţei” sau „Alegorie cu fluturi şi cristalide” de Constantin Cozmiuc, ultima publicată chiar în revista „Pro-Scris” nr.31-32, apărută în 20 decembrie 2004.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Hans Christian Andersen - 14 poveşti nemuritoare<br />
Editura Institutul European, Iaşi, 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
INFINITUL CU CLOPOŢEI<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Costel Baboş este nepotul de frate al celebrului Petre Baboş al Şoitului din Cizer, unul dintre ultimii inventatori populari, un fel de I. C. Vissarion din Ardeal, creatorul unui nemaipomenit model de antenă de televiziune, capabilă să prindă Belgradul şi suedezii în mijlocul Sălajului, doar de-aia l-au dat la „Viaţa satului” şi au scris despre el în revista „România pitorească” pe vremea lui Ceauşescu. După revoluţie, omul a ajuns chiar primar, deoarece, supărat de politica distructivă din ultimii ani ai dictaturii comuniste, i-a scris Cârmaciului şi l-a făcut măgar, un gest lămurit de disidenţă, în urma căruia s-a ales cu o bătaie soră cu moartea şi un dosar la Securitate.<br />
<br />
„Nomen est om”, ziceau latinii, vrând să spună că numele dat unei persoane îi predestinează viaţa. În cazul de faţă le putem da dreptate. „Şoit” vine din ungurescul „saj”, care nu înseamnă „brânză”, cum a crezut Iorgu Iordan (v. „Dicţionar al numelor de familie româneşti”), ci „tobă, caş presat, caşcaval”, cuvânt din care derivă „sajtoló”, adică „teasc, presă”, denumire ce cuprinde atât neastâmpărul tehnic al unchiului, ceasornicarul satului şi constructorul primului generator eolian sălăjean, cât şi înclinaţiile scriitoriceşti ale nepotului său.<br />
<br />
Din dicţionarul „Oameni de seamă ai Sălajului”, întocmit de Lucia Bălaş şi Bódis Ottilia, aflăm că prozatorul nostru s-a născut în Mal, în 27 iunie 1962. A devenit inginer chimist, absolvind Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, apoi a emigrat, întâi în Anglia, apoi peste ocean, în Canada, la Windsor (Ontario), unde locuieşte în prezent.<br />
<br />
Costel Baboş a debutat în 1994, cu volumul „Un om din Wayfalua”, apărut la Editura Marineasa din Timişoara. Evenimentul a fost consemnat în revistele „Orizont”, „Arca”, „Convorbiri literare”, „Helion”, „Jurnalul SF”. În mod paradoxal, cartea a avut parte de o primire pompos-favorabilă din partea presei literare oficiale, în vreme ce vocile critice colegiale din fandom au fost reţinute sau dureros de sincere. A fost comparat cu Daniil Harms de către Daniela Litoiu şi cu Gabriel Garcia Marquez de către Radu Andriescu. În „Anticipaţia românească” (ediţia a doua, 2004), Mircea Opriţă l-a trecut în rândul autorilor promiţători, plasându-l în zona crepusculară unde „decantarea literară a materialului generic este încă deficitară, reuşitele având de suportat vecinătatea unor texte nedesprinse de convenţiile curente, de aventurosul comun, în dubla sa ipostază: gravă şi mimată ironic”. Personal, subscriem la opinia lui Lucian Vasile Szabo, care, în articolul „O pisică neagră şi un volum grăbit” (Helion, nr.4/ noiembrie-decembrie 1994), a identificat cu precizie resorturile lăuntrice ale mecanismelor narative proprii autorului şi a concluzionat: „Cu mai multă atenţie şi, poate, dacă ar fi aşteptat încă un an, doi, Costel Baboş ar fi putut da un volum de debut extraordinar. Aşa el ne propune un volum bun, însă inegal.”<br />
<br />
BABOŞ Probleme bărbăteşti Cea de-a doua carte, intitulată „Probleme bărbăteşti” a apărut la zece ani după debut, de asemenea la Editura Marineasa din Timişoara. Prefaţa, scrisă de Eugen Dorcescu, marşează pe ideea că nepotul lui Petrea Şoitului ar face parte din „marea şi complicata familie a absurdului, a comicului deziluzionat, chiar dureros şi tragic pe alocuri”, fiind, în literatură, un descendent al lui Urmuz. Nu vom nega existenţa unor fragmente ce sugerează o înrudire cu germinatorul lui Stamate, precum cel „Despre iertare”: „Iertarea e cam bună. Dar nu prea se găseşte. Eu am căutat iertare şi am întrebat pe la toate magazinele şi nimeni nu vindea aşa ceva”.<br />
<br />
Însă Costel Baboş nu este nici citadin, nici abscons, nici absent, nici abstract. Absurdul este o chestie radicală, un pumn intelectual în plenitudinea cerebelului. Prozatorul nostru are mai degrabă o fire vegetală, iar drept coloană vertebrală o vână noduroasă desprinsă din lemnul pomilor cu ramurile acoperite de licheni verzi-cenuşii din livezile de la poalele Meseşului. Vivacitatea stilului narativ, personajele desprinse din mediul sătesc, caracterul preponderent oral al povestirilor, sfătoşenia, singurătatea cercetătoare din momentele de meditaţie profundă, hazul nebun, înclinaţia către fantasticul popular îl apropie mai degrabă de Ion Creangă. Ca diferenţă specifică, desluşim o serie de accente sămănătoriste, idilizante, exprimate în clar sau sugerate prin negarea programatică a unor modele literare consacrate, precum Ilie Moromete sau Ion al Glanetaşului:<br />
<br />
<br />
„Într-o carte am citit despre un om care îl chema Moromete şi era cam şmecher şi-i bătea pe copiii lui, cum făcea şi tata. Nu mi-a plăcut cartea aia, care mai târziu am aflat că era capodoperă.<br />
<br />
În altă carte era vorba despre un om care se apleca şi pupa pământul şi lăsa femeile gravide, dar nu le iubea decât pe altele care nu erau gravide. Pe omul ăsta îl chema Ion. Nici cartea aia nu mi-a plăcut şi era tot o capodoperă, aşa că am început să mă feresc de capodoperele astea.”<br />
<br />
<br />
Noul volum este, în esenţă, o „carte de buzunar”, o succesiune de schiţe, fragmente autobiografice scrise chipurile de DoDu (Dorian Duma), un alter-ego căruia Costel Baboş i-a rezervat o secţiune separată pe situl său: http://costel.bbabos.com. Şirul de episoade comice ce alcătuiesc „saga” personajului-narator este fragmentat de corespondenţa electronică cu Vladimir Carusso, redactorul-şef de departament al editurii Caritas, căruia i se propune mai întâi publicarea lucrării, apoi este ameninţat că pe copertă se va trece: „CARTE REFUZATĂ DE EDITURA CARITAS!”. Aflăm că şeful de departament este sociolog de meserie şi că tirajul este principala condiţie a succesului unei cărţi: „că dacă scot tiraj mic, ies în pierdere şi mă omoară draga de nevastă-mea”. Iar dacă tirajul e prea mare, iar e bai, deoarece autorul riscă să se îmbogăţească pe spinarea cititorilor. Când tăcerea lui Carusso se prelungeşte, este anunţat cu o „bucurie nedescriptibilă” ca la revizuirea volumului a reieşit un număr par de texte, par bun şi pentru altoit. În final, DoDu renunţă la multiplele ataşamente la e-mail, pentru că a studiat ofertele din România şi a ajuns la concluzia că poate să-şi susţină financiar aventura editorială, numai să fie sfătuit în privinţa promovării şi distribuţiei.<br />
<br />
Prin continua schimbare de mesaje, „Probleme bărbăteşti” capătă un ritm, dinamism, se transformă de la prima la ultima pagină, cunoaşte o evoluţie oarecum asemănătoare lui Charlie din „Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes, adică îşi trăieşte propria înălţare şi decădere, devine romanul unui pseudoroman. Totuşi, recomandăm cititorului să nu se lase derutat de aparenţe. Vorba autorului: „Capul şi capătul sunt lucruri diferite, chiar dacă la plural sunt capete şi reprezintă marginile infinitului de necuprins.”<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Costel Baboş - Probleme bărbăteşti<br />
Timişoara, Editura Marineasa, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ZMEUL CA VALOARE ABSOLUTĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Cerebron Emtadratus, întemeietorul Şcolii Neantice Superioare, magisterul evocat de Stanislaw Lem în „Ciberiada”, nu s-a mulţumit cu constatarea că zmeii nu există, ci a ţinut să precizeze că ei nu există în mod diferit. Conform celor arătate în cea de-a treia expediţie a lui Trurl şi Clapauţius, Cerebron a studiat probabilitatea apariţiei unui balaur şi a descoperit că ea este de trei feluri: nulă, imaginară şi negativă.<br />
<br />
Mircea Cărtărescu nu s-a lăsat convins de această genială demonstraţie. Cu mult înainte ca Justin Hardy să realizeze pentru postul de televiziune Discovery documentarul „Dragons' World: A Fantasy Made Real” (2004), el a scris o carte unde susţine că a văzut unul, încastrat într-un enorm bloc de gheaţă, păstrat la The Pennsylvanian Institute for Unreliable Studies (PIUS). Apoi a vizitat o mulţime de situri arheologice, a explorat universul subpământean, a studiat izvoarele scrise păstrate în marile biblioteci. Cum fosilele de dinozauri din Ţara Haţegului şi cele de pe Valea Someşului sunt o realitate tangibilă, cititorul cu un spirit ludic se lasă convins cu uşurinţă, mai ales când poetul afirmă că a avut ocazia să converseze cu câţiva dintre zmeii vii, care trăiesc protejaţi în rezervaţii şi grădini zoologice. Normal, informaţiile obţinute au fost sistematizate şi publicate într-un opus, intitulat „Enciclopedia Zmeilor” (Humanitas, Bucureşti, 2002).<br />
<br />
Volumul este riguros structurat conform canoanelor ştiinţifice şi cuprinde două părţi. Prima este dedicată prezentării anatomiei zmeilor, cuprinde rasele şi varietăţile existente, studiază răspândirea geografică, istoria, economia, civilizaţia, limba, artele şi literatura lor, descrie arme, unelte şi studiază ocupaţiile acestor monştri. Taxonomia propusă este inedită şi cuprinde zmeul comun, zmeul zmeilor, zmeul sur de văgăună, zmeul cu colţi, câinele de zmeu, muma zmeilor, zmeul mioritic (o specie deosebit de nătângă), animicştiutorul, zmeul zmeielor, zmăul, încălţaţii, zombalul (zmeul asiatic).<br />
<br />
A doua parte cuprinde traducerea „unui vestit ciclu epic din literatura zmeiască originală”, intitulat „Zurba Inelară a lui Meer-Tsha”, un fel de Kalevala cărtăresciană de inspiraţie budai-deleană: „Acolo, în Quatr'a sfântă, se născu printr-un miracul/ Un pruncuţ de zmău ce chipul îl avea ca însuşi dracul./ Ochii răi, urechi ciulite, colţii îi ieşeau prin buze.../ Vă închipuiţi mândria norocoasei de lehuze./ Când îl duse să-l închine la Matrak, fără de preget/ Mititelul pe cel preot îl muşcă adânc de-un deget./ Semn că, iată, în cetate se născuse un erou!”<br />
<br />
Într-un interviu publicat în fanzinul „Paradox” apărut în 1991, Mircea Cărtărescu afirma că fiecare dintre personajele sale îl reprezintă, „toate fac parte din biografia mea, toate sunt reale în egală măsură”. Stilul sprinţar, tineresc, al textelor ne face să credem că „Enciclopedia zmeilor” fusese începută încă pe atunci. Privit prin această prismă, cel mai interesant dintre toate felurile de zmei este Animicştiutorul. În general, existenţa sa este considerată o legendă, deşi are o bază cât se poate de reală. Cele mai multe informaţii despre el provin de la zombalii din Orient, dar a fost întâlnit şi de alţii, ba chiar şi de neamuri nezmeieşti, precum Omul-de-flori-cu-barba-de-mătase. În trecerea sa a lăsat urme, precum cele imprimate într-un strat de şisturi bituminoase din Caucaz.<br />
<br />
Seamănă cu un mare copil, cu gene prelungi şi ochi limpezi de diamant. Pare să fie un fel de iniţiat, un „călător printre nouri”, cum erau discipolii lui Zalmoxis, cum sunt călugării printre creştini, sufi în rândul musulmanilor, Iluminaţii printre budişti. Ca atribute, îi sunt caracteristice Toiagul cu urechi şi Ghetele de Plumb. Nu poartă nici un fel de îmbrăcăminte. Trăieşte în regiuni muntoase inaccesile ori în căsuţa din vârful unui munte de sticlă. Peştera sa arată ca o bulă de aer într-un enorm gheţar. N-are buzdugan, ci numai amintitul caduceu.<br />
<br />
Animicştiutorul este mut ca o lebădă, aşa că se crede că nici nu n-are limbă. Comunică prin scris. Legendele susţin că îşi petrece timpul scrijelind pe coaja ouălor preistorice tot soiul de sfaturi şi proverbe de o mare înţelepciune, precum: „Ce este, este. Şi ce nu este, nu este.” Ori: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” Graiul folosit pentru notarea aforismelor are o structură gramaticală aparte. Animicştiutorul nu foloseşte părţi de vorbire, precum substantivul, pronumele, verbul etc. ci o succesiune de reacţii sufleteşti, „care descriu lumea în culori mai puternice şi mai vii”: zâmbirea, pălmuirea, holbarea, lăcrimarea, părul măciucă, geamătul (de durere şi de plăcere), mângâierea etc. Este considerat ca autorul lucrării „Sistema Lumii" şi socotit de zmei drept autoritatea supremă în domeniul ştiinţific. Unii spun că Universul în care trăim este dansul încremenit al Animicştiutorului. Alţii susţin că oricine se uită în ochii acestui zmeu vede neantul de dinaintea facerii lumii.<br />
<br />
Ca orice zmeu, scoate foc pe nări, dar acesta nici nu arde, nici nu pârjoleşte, ci încălzeşte sufletele şi umple inimile cu iubire. Celelalte specii de zmeu se feresc din calea lui, de teamă să nu le pleznească inimile în piept de prea multă duioşie. Fiorosul Zurbalan a crezut că l-a întâlnit dincolo de „un râu de lacrimi, apoi altul de pelin”, la umbra unui „nuc cu frunza palidă şi viermănoasă,/ Ce nu da nici pic de umbră, parcă n-ar fi existat”. Zmăul (scris cu această grafie, pentru că e o specie aparte de zmeu) a zdrobit nucile din care s-au născut cerul, stelele şi luna unei lumi fantastice, apoi a pierit preschimbat în piatră de Pasărea Distrugătoare a Dragostei: „un glob de foc/ Orbitor, cu pâlpâire ca de cuarţuri în mijloc/ Şi în lumea ideală izvorăşte mii de raze/ Pe licornă şi centaur, peste luncile-n extaze...”<br />
<br />
Însă Zurbalan cel grosolan a greşit, moşul cel politicos şi cu gene lungi nu era temutul Animicştiutor, ci Umbello, un Om-de-flori-cu-barba-de-mătase. „Povestea Animicştiutorului” ne lămureşte că, într-un anumit sens, fabulosul personaj nici măcar nu este zmeu. Oricine îl caută cu credinţă de-a lungul întregii sale vieţi poate să se transforme într-un Animicştiutor. Chiar şi noi, cititorii.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Mircea Cărtărescu - Enciclopedia zmeilor, ediţia a 3-a,<br />
Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎNTRE TRADIŢIE ŞI DISTOPIE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
O bună parte din volumul lui Viorel Marineasa, „Tradiţie supralicitată, modernitate diortosită” (Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004), este dedicată analizei unor articole filosofice, centrate pe problematica statului, publicate în perioada interbelică de Nichifor Crainic şi Nae Ionescu.<br />
<br />
Lucru rar, o teză de doctorat despre supralicitarea tradiţiei.<br />
<br />
Autorul este el însuşi un tradiţionalist declarat, lucru dovedit în nenumărate rânduri de proza pe care o scrie (de unde pui că „a diortosi”, adică „a pregăti pentru tipar”, e desprins din vechi izvoade). Viorel Marineasa face parte dintr-o ramură pârguită a generaţiei optzeciste, cu fructe de un inconfundabil iz bănăţean, particularitate întâlnită şi la alţii, dintre care îi amintim acum pe Viorel Boldureanu, Florin Bănescu, Marcel Luca (în poezia umoristică). Scriitorul ţine la această „ocoşeală”, cultivată începând cu „Litera albă”, primul său roman, apărut la Editura Facla în 1988, text intertextualist, în discursul căruia se împletesc fragmente scrise de gazetarul şi prozatorul plugar Ioan Ciucurel, alături de regionalisme de sine stătătoare, culese cu italice, obicei regăsit şi în volumele următoare: „Unelte, arme, instrumente” (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1992), „O cedare în anii '20” (Editura Paralela 45, Piteşti, 1998) etc.<br />
<br />
Identificăm, deci, printre preocupările literare ale lui Viorel Marineasa, un fel de fixaţie legată de condiţia ţăranului în perioada interbelică, continuată în plan analitic de acest volum dedicat articolelor de presă scrise de „doctrinarii” legionari şi împlinită „postbelic” cu documentarele scrise împreună cu Daniel Vighi despre deportaţii în Bărăgan: „Rusalii '51” (Editura Marineasa, Timişoara, 1994 - Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara; reeditată în 2004) şi „Deportare în Bărăgan. Destine, documente, reportaje” (Timişoara, Mirton, 1996 - un alt coautor e Valentin Sămânţă).<br />
<br />
Iată deci o teză despre doi rivali: un „filosof fără filosofie”, idolul generaţiei care ni i-a dat pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu sau Petre Ţuţea, „în contra” unui tradiţionalist mistic, preocupat în mod obsesiv de „regenerarea naţiunii”, slăbită de „minciunile umaniste” şi „occidentalizarea excesivă”.<br />
<br />
Nichifor Crainic a fost ideologul care a transformat tradiţionalismul de inspiraţie sămăntoristă într-o doctrină naţionalistă, cu unele particularităţi de mirul lumii. Spre deosebire de nazişti, care au propovăduit, cu un tumult wagnerian, întoarcerea la mitologia ariană şi la o mistică păgână, directorul „Gândirii” a militat pentru gruparea forţată a tuturor oamenilor de cultură în „plenitudinea suprafirească a Bisericii lui Hristos”.<br />
<br />
Nici nu putea fi altfel, de vreme ce, în răstimpul cât a fost student la Viena, tânărul din Bulbucata a tras chiulul de la cursul despre Nietzsche ţinut de profesorul Reininger, deoarece a considerat conceptul de Supraom vechi şi perimat: „o biată platitudine darwinistă”. În schimb, în capitala austriacă a dobândit convingerea că „arta culminează în religie”, ca la întoarcerea în ţară să înceapă ceea ce Lucian Blaga, el însuşi fecior de preot, numea în derâdere „invazia teologică”, acuzându-l pe Crainic că le potriveşte pe toate ca să le subordoneze religiei. Vorba lui George Călinescu: „Specificul naţional nu e determinat pe cale pozitivă ci obţinut prin speculaţie sociologică şi prefăcut în comandament”.<br />
<br />
Cu claritatea vederii de peste decenii, Viorel Marineasa reliefează cu calm „vocaţia constructivă care demolează” a lui Nichifor Crainic, pendularea între tradiţie şi exagerările distopice. Ţinţa predilectă a criticilor gândiristului era statul naţional modern, secularizat de un „anticlericalism prins din atmosfera occidentală a vremii”. În articolul „Politică şi ortodoxie”, publicat în „Gîndirea” (1923), protestatarul respinge socialismul, ţărănismul, liberalismul şi conservatorismul. Statul român interbelic păcătuia prin raţionalism, pozitivism, scienteism, materialism, ateism şi chiar... romantism. E adevărat, Constituţia prevedea că Biserica Ortodoxă este biserica dominantă, însă Crainic considera că era doar o declaraţie formală, deoarece, în esenţă, România era un stat laic.<br />
<br />
Pentru promotorul „neaoşismului luptător”, ordinea burghezo-capitalistă era ditamai haosul, „o luare în exploatare a poporului prin votul universal” şi „o abilă sustragere de la responsabilitate” (iată un cuvânt cu greutate, de care şi politicienii noştri au învăţat să se ferească). Îmbinarea religiosului cu naţionalul se realizează prin „contactul omului sau al mulţimilor cu sufletului neamului lor”. Nichifor Crainic nu vede o antinomie între ideea naturală al etnicităţii şi conceptul supranatural al creştinismului ortodox: „Adevărul adevărat e numai în Dumnezeu şi în inima neamurilor”.<br />
<br />
De aceea, în societatea luminată descrisă în volumul „Ortodoxie şi etnocraţie” (1938), se porneşte de la educaţia creştină a copiilor, pentru a elimina răul de la început şi a dobândi mântuirea de păcat. Una dintre menirile „statului ideologic” este „controlul vieţii simbolice”, instituirea unor „forme de comportament cultural obligatoriu”, menite să ducă la ceea ce Viorel Marineasa numeşte ca fiind „izbânda naţionalismului integral”. Statul etnocratic a fost conceput astfel încât să răspundă moral de soarta tuturor creatorilor de cultură şi să reprime tot ce aduce a „pornografie şi idei dizolvante”. Şi, cu mult înainte ca Orwell să fi născocit sinistrul Minister al Adevărului din „1984”, Nechifor Crainic enunţă: „cultura dă conţinut memoriei neamului”.<br />
<br />
Statul devine „supremul gospodar”. Plugarii vor primi pământul înapoi printr-o reformă agrară. Muncitorul, „trup din trupul naţiunii”, trebuie salvat de sub înrâurirea „aventurierilor socialişti şi comunişti”, el trebuie să devină „asociatul şi colaboratorul patronului” (Viorel Marineasa punctează cu luciditate: „parcă nu ne e străină formularea «în triplă ipostază: de proprietar, de producător şi de consumator»”). Altminteri, viaţa economică e condamnată dintru început prin emascularea finanţelor: „doctrina creştină osândeşte camăta”. „Dictatura capitaliştilor” va fi înlăturată prin naţionalizarea bogăţiilor naturale ale ţării şi a industriilor de armament. Desfiinţarea trusturilor şi cartelurilor va distruge „solidaritatea evreiască”. Nichifor Crainic se teme de libera iniţiativă, pe care propune s-o încadreze într-un „sistem profesional”, pentru a dobândi controlul total asupra ei. De asemenea, „etnocraţia nu admite nici un fel de organizaţie secretă”.<br />
<br />
Viorel Marineasa observă că: „ar fi ridicol să-l invinuim pe Nichifor Crainic că a fost cel care a contribuit închip decisiv la prăbuşirea democraţiei în România”, dar nu putem să ignorăm faptul că programul său a inspirat copios ideologia, organizarea şi instituţiile din cele cinci dictaturi care s-au succedat între 1938 şi 1989. De altfel, la procesul din 1947, care l-a trimis în închisoarea din Aiud, unde a stat până în 1962, însuşi ideologul gândirist „marşează până într-acolo, încât poate să se identifice cu călăii săi”:<br />
<br />
<br />
„Dacă citiţi în paralelă Titlul II al Constituţiei Republicii, precum şi broşura mea «Programul statului etnocratic», vedeţi imediat că absolut toate cele 11 articole ale acestui Titlu sunt aidoma preconizate de mine încă din 1937. Eu nu sunt un criminal, ci un precursor al regimului social-democratic (citeşte „comunist” - notă GDG) de azi.”<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Viorel Marineasa - Tradiţie supralicitată, modernitate diortosită<br />
Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SFERELE DYSON: UN IMPAS PENTRU SPAŢIOINGINERIA CONTEMPORANĂ<br />
<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
Gene Roddenberry1 a menţionat cândva demult, într-unul din capitolele Star Trek2 - Generaţia Următoare, un concept complet revoluţionar, la nivel tehnologic. Era vorba despre Sferele Dyson (n.a. Dyson Spheres)3 nişte „trăznăi" conceptuale aproape imposibil de transpus în realitate tehnologică imediată.<br />
<br />
O astfel de Sferă, după cum se presupune a putea fi construită în viitorul suficient de îndepărtat, ar fi capabilă să colecteze energia solară degajată pentru a o utiliza ca energie industrială, respectiv casnică. Aici au prioritate, desigur, nevoile crescânde ale unei civilizaţii în plin boom tehnologic, precum este cazul speciei noastre, luată la nivel global, nemaiţinându-se cont de rase şi culturi. Sfera Dyson, pentru capacităţile noastre tehnologice actuale, însă, este o himeră, pur şi simplu.<br />
<br />
Dar, ca să revin la Star Trek, care a devenit oricum mai mult decât un fenomen cultural, iar admiratorii acestuia au constituit, de-a lungul a patru decenii la rând, mult mai mult decât un simplu fandom,4 asemenea superstructuri5 spaţiale au fost menţionate de către autorul povestirii iniţiale în capitolul Relicve (n.a. Relics), pe parcursul căruia fostul inginer - şef al navei stelare a FPU – Federatiei Planetelor Unite - USS – Enterprise NCC-1701-C, Montgomery Scott (alias Scotty, interpretat de regretatul James Doohan) fusese suspendat într-o undă a teleportorului navei Jelenon, prăbuşită pe suprafaţa unei astfel de structuri, în apropiere de pensiunea planetară Norpin 5 (s-a presupus a fi decedat în urma incidentului din 2294, dar a fost remolecularizat în 2369 de către inginerul – şef al USS Enterprise NCC-1701-D, Geordi LaForge, interpretat de către talentatul LeVar Burton). Lăsând însă „istoria” personajului fictiv Scotty laoparte, îmi voi focaliza atenţia asupra conceptului însuşi de Sferă Dyson.<br />
<br />
Practic, ce înseamnă o asemenea superstructură stelară (deoarece se referă la „căptuşirea” stelei înseşi) pentru „mase"?(!) O simplă teorie a unei generaţii întregi de (astro-)fizicieni din Occident un pic mai excentrici şi, de ce nu, un pic... străluciţi, mai ales când vine vorba despre imaginarea imposibilului aparent.<br />
<br />
Ca să fiu explicit, distinşii (astro-)fizicieni, începând cu fizicianul şi academicianul englez, d-nul Freeman Dyson,6 teoretician căruia conceptul de „sfera stelară” de clasă B7 pentru o civilizaţie de tip II (în acord cu sistemul de clasificare al unei societăţi, la nivel de specie, în optica d-lui astrofizician Nikolai Semenovich Kardashev8) îi poartă numele, de altfel, şi-a făcut publică ideea (prin 1964) conform căreia umanitatea ar putea fi capabilă, într-un viitor foarte îndepărtat, să replanifice în amănunt şi să construiască o astfel de structură, menită în a furniza speciei constructoare (în cazul nostru, celei umane) energia naturală necesară pentru a supravieţui (!).<br />
<br />
Un „vis” frumos, însă fezabilitatea proiectului unde rezidă anume? Momentan, nicăieri, însă omenirea „visează”, precum susţine şi scriitorul anticipaţionist Pierre Teillhard de Cardin9, care înţelege scopul final al existenţei însăşi a Omului pe Terra a fi drept unul de conştientizare globală, transumană, de tip noosferic.10<br />
<br />
Definiţia unei Sfere Dyson, ca să concluzionez asupra primei părţi a seriei de articole privind acest concept (preluat, de altfel, din surse respectabile şi foarte credibile) ar fi următoarea, în accepţiunea mea: Motorul stelar de clasă B, în orice variantă ar fi acesta construit (în acord cu clasificarea nivelurilor tehnologice ale unei societăţi globale, în optica d-lui astrofizician Nikolai S. Kardashev – civilizaţia constructoare s-ar situa în apropiere de nivelul al doilea de dezvoltare al acesteia), care utilizează emanaţia radioactivă a unei stele, prezentă în spaţiul interstelar (cu exactitate: spaţiul dintre „Coroana" solară şi suprafaţa ventrală a Sferei, de exemplu – se pune problema modului în care aceasta ar trebui să fie construită, astfel încât emanaţiile să poată penetra „învelişul” acesteia fără a o degrada în vreun fel) prin metode termoelectrice (catalizatoare şi/sau diode termale de dimensiuni mega), s-ar numi „Sferă Dyson”.<br />
<br />
<br />
<br />
Spre deosebire de propulsorul stelar B, de tip Shkadov, sfera aceasta nu ar constitui în sine un sistem autopropulsant, ci ar folosi inerţia pentru a se menţine în spaţiul - vid, înglobând steaua pe de-a-ntregul într-o „manta” (uneori metalică – din aliaj necunoscut - , alteori energetică, de tip plasmatic) sau într-o reţea de captatoare de energie solară, de tipul sateliţilor artificiali actuali, însă dotaţi cu o velatură specială, dezvoltată ca metodă de autopropulsare reutilizabilă şi, implicit, ecologică (folosind energia solară), denumite statite (n.a. statites).11<br />
<br />
Problemă: Cum vor reuşi oamenii din acele vremuri să „recolteze" energia radioactivă (emanată în jeturi plasmatice masive în Infinitate, de altfel) fără a degrada structura (atât „învelişul” interior, cât şi cel exterior, laolaltă cu ecluzele eventuale ale sferei, respectiv elipsei – probabil că nu va fi o sferă perfectă -)?<br />
<br />
Se presupune, respectiv propune, ca ecluzele structurii să fie prevăzute cu un sistem de unde electromagnetice (integrate în nişte „proiectoare” fixate cumva în unghiurile ecluzelor în cauză), de o lungime de undă foartă înaltă, capabile să controleze jetul solar de tip plasmatic, ejectat în spaţiu, dar după ce jetul se va fi expulzat complet în cosmos, la câteva mii de kilometri distanţă de Sferă, atunci CE şi CUM va prelua plasma înainte de a fi definitiv pierdută în Vid?(!)<br />
<br />
Costurile unei astfel de „aventuri astronomice”? „Astronomice”, desigur. Numai ca să poată fi construită „mantaua” Sferei, ar fi necesară o cantitate de minereu metalifer de pe o treime din întregul nostru sistem planetar (presupunând faptul că am şi găsi metale precum fier şi aur pe-acolo, şi încă în cantităţi enorme, astfel încât să putem şi proteja cumva fuzelajul structurii de radiaţiile UV – ultraviolete – din cosmos, nu numai ca s-o construim) dacă nu cumva de pe toate cele nouă planete ale sistemului, exceptând, totuşi, Jupiterul şi Venus, care-s prea „fierbinţi” ca să ne descurcăm cu ele, oricum; pe Jupiter, printre altele, nu se poate ajupiteriza nicicum, deoarece masa sa este numai gaz (metan, mai exact), iar pe Venus... ni s-ar topi toate fuzelajele navelor pe care eventual le-am trimite în cercetare „la sol” (acolo există numai lavă şi vulcani activi şi uriaşi cât continentele noastre terrane).<br />
<br />
Ar mai rămâne, prin urmare, de exploatat: Luna noastră, sateliţii naturali ai lui Jupiter, Marte, Saturn, Mercur, Pluto şi Neptun (inclusiv sateliţii acestora de tip asteroidic). Cât priveşte „avatarizările” conceptului de Sferă Dyson, în genere, pot afirma doar că sunt de-a dreptul geniale, deşi suferă de inadaptabilitate în condiţiile vitrege ale cosmosului.<br />
<br />
O asemenea manifestare a inadaptabilităţii Sferei Dyson este cea portretizată de „carapacea/capsula” Sferei, deoarece nefiind un sistem autopropulsant, nu-şi poate auto-ajusta orbita stelei „de recoltă”. Neputând face aceasta, degajări incomensurabile de plasmă sunt definitiv ca şi pierdute, deoarece ecluzele nu se vor fi aflat în poziţia ideală pentru a prelua „recolta”.<br />
<br />
De altminteri, cum ar putea o sferă, ca dispozitiv special conceput pentru a prelua o cantitate enormă de energie nucleară, instabilă şi, implicit, impredictibilă, precum este cea solară, în genere, să poată prelua jetul plasmatic atunci când acesta s-ar regăsi, eventual, la „ecuatorul” solar, or acolo neexistând ecluzele necesare, ci numai la „polii” Sferei (luând exemplul elipsei Terra)? Fără acele ajustoare reprezentate de către motoarele autopropulsante, pe bază de energie solară, bineînţeles, nu se va putea realiza nimic, or pentru ca acele motoare, în eventualitatea în care ar fi ajustate Sferei, să poata funcţiona în parametri optimi, este nevoie ca întreaga suprafaţă internă a „mantalei" Sferei să fie „căptuşită” cu o megaoglindă solară12, capabilă de a capta energia necesară auto-ajustoarelor, astfel încât Sfera să fie corect poziţionată.<br />
<br />
Personal, consider că rostul acelei „oglinzi - meşă" ar trebui să fie, în eventualitatea în care s-ar decide construirea acesteia, să capteze energia solară şi să fie protejata de un câmp de forţă, iar dimensiunile Sferei înseşi să nu fie atât de exagerate, dacă tot se optează pentru o astfel de structură (propun să fie suficient de mare încât să înglobeze doar steaua în cauză, nu şi întregul sistem planetar, iar energia acumulată şi procesată să fie transmisă coloniilor planetare prin teleportoare special concepute pentru a rezista unei astfel de suprasarcini.<br />
<br />
La nivel extern, pe de altă parte, consider că fuzelajul ar trebui protejat tot cu un astfel de „scut", dar de o intensitate enormă, or energia necesară alimentării unui astfel de generator (pentru „scutul" extern) ar putea fi găsită în înseşi rezervele energetice solare. Practic, ar fi un generator autoregenerant, în materie de energie. Structura ar fi protejată, astfel, şi din exterior.<br />
<br />
Or, de ce nu, s-ar putea gândi cineva mai bine, în viitorul acela foarte îndepărtat despre care vorbim cu toţii, că Sfera, dacă este să fie construită din metal, să fie prevăzută cu o serie de „ecluze” de genul porilor unei... bile energizante chinezeşti (!). Pare nebunesc, dar ar fi oricum o soluţie mult mai bună decât să treacă câteva zile eventual până ce Sfera să se fi poziţionat în unghiul optim captării jetului de către undele EM ale proiectoarelor. Diferenţa în grade de unghi ar fi redusă atunci simţitor, iar durata poziţionării ar fi la fel de redusă; şansele ca plasma să scape „printre degete” ar fi minimalizate radical.<br />
<br />
Aşadar, în cazul „avatarizării" scenariului cu Sfera solidă (metalică), sunt necesare câteva mii de astfel de ecluze, prevăzute cu o serie de proiectoare de undă tractoare fiecare, pe toată suprafaţa fuzelajului, în mod uniform, la o distanţă optimă unele de celelalte.<br />
<br />
Un alt motiv pentru ca o serie de câteva mii sau zeci de mii de astfel de ecluze să existe pe întreaga suprafaţă a Sferei este acela pentru ca să nu existe pericolul ca „scutul" (nereferindu-mă doar la unul de tip termal, ci proiectat să reziste inclusiv oricărui impact) să nu cedeze din cauza suprasarcinii exercitate de către jetul solar, iar emanaţiile să fie astfel în mod controlat procesate de către „proiectoarele" de unde tractoare (dacă tot este să ne raportăm la Star Trek), care să preia inclusiv energia emanată; nimic să nu se piardă, cu alte cuvinte, iar structura să fie ferită de accidente interne.<br />
<br />
În cel de-al doilea caz, mult mai apropiat oricum de ideea iniţială a distinsului academician, este Roiul13; acesta ar consta dintr-o multitudine de megastructuri spaţiale, foarte asemănătoare sateliţilor artificiali actuali, care să aibă unicul rol de a capta energia solară din jeturile plasmatice ejectate, orbitând steaua într-un tipar variat (unii au propus tiparul „Gogoaşa", iar alţii „Capsula" - până şi „Orbita electronului" a fost propusă!).<br />
<br />
Problemă: Orbitele megastructurilor colectoare ar risca să provoace haos, deoarece în mod inevitabil, acestea (rutele orbitale) s-ar interpola foarte des, iar jeturile plasmatice ar risca să rămână cu „ferestre” în loc să fie interceptate de undele tractoare ale statitelor. În mod aproape fabulos, s-a propus şi construirea unor spaţii de inhabitat pe orbita foarte apropiată de... „Coroană"(!).<br />
<br />
Întrebarea mea este următoarea: Cum să poţi propune ca un spaţiu să poată fi considerat drept habitabil atât de aproape de Soare, spre exemplu? Şi mă refer exclusiv la distanţe de ordinul a doar câtorva milioane de kilometri (suficienţi pentru a „pârjoli” totul), indiferent dacă acea colonie ar beneficia de un „scut" foarte puternic.<br />
<br />
În primul rând, ar trebui ca arhitecţii acelor viitoare lumi autonome, gravitante în jurul unor „coroane" solare să se gândească la faptul că o singură erupţie solară necontrolată (în fond, cercetătorii de astăzi se referă exclusiv la preluarea şi transformarea energiei solare expulzate în urma unor astfel de fenomene, nu şi la controlarea acestora) poate distruge toate structurile orbitante din imediata vecinătate.<br />
<br />
Prin urmare, axele orbitante aleatorii nu sunt o soluţie tocmai potrivită pentru controlarea pericolului pe care erupţiile solare l-ar reprezenta pentru coloniile orbitante aproape de corolă. În opinia mea, prima soluţie ar fi mult mai potrivită, însă cu mici excepţii.<br />
<br />
Paradoxal, pentru o protecţie sporită a coloniilor orbitante, ar fi necesar un sistem de tip inelat, dar un singur asemenea „inel” ar constitui un dezavantaj major, şi anume prin prisma faptului că ar acoperi doar „ecuatorul” solar, nu şi restul celor două emisfere.<br />
<br />
O a treia abordare a problemei a fost adusă în prim-plan prin aducerea în discuţie a unor velaturi solare14 imense, de o densitate uimitor de redusă (0.78 gr/metru pătrat), or la nivelul actual al dezvoltării industriale, o velă din fibră de carbon ar avea o densitate de 3 gr/metru pătrat.<br />
<br />
S-a propus, în schimb, folosirea unei nanomeşe15, obţinută prin inginerie moleculară16 (se doreşte ca masa totală a unei velaturi solare pe metru pătrat să fie sub 0.1 grame), iar nivelul mediu al masei unei astfel de velaturi ar putea fi menţinută, în aceste împrejurări, în apropiere de 0.3 gr/metru pătrat, dar numai dacă capelajul statitului nu ar îngreuna cumva restul velaturii.<br />
<br />
În mod adiţional acestei opţiuni, megacolonii ştiinţifico-agricole, precum cele imaginate în cartea d-rului Gerard Kitchen O'Neill17, fondatorul onorific al Societăţii L518 (faimoşii Cilindri19), ar fi fezabile; aşadar, spaţii inhabitabile pentru peste un milion de oameni şi având dimensiuni (diametre şi lungimi) imense.<br />
<br />
Rămâne de văzut cum s-or reorienta (astro-)fizicienii şi inginerii care explorează încă „barierele" ingineriei spaţiale, astfel încât aceste proiecte să poata fi măcar considerate drept fezabile; până atunci, ceea ce ne rămâne nouă de făcut, ca locuitori ai aceleiasi planete din ce în ce mai ticsite de populaţie şi mizerie, însă la propriu (poluare cu deversări de deşeuri; „amprentarea" atomică a unor spaţii extinse, aceasta fiind cauzată de proasta gestionare a problemelor energizării nucleare, mai ales în vechiul „Bloc" ex-comunist), rezultată din intrigi stupide, la toate nivelurile, este să ne folosim creierele intr-un mod un pic mai nedistructiv, şi să ne gândim cum am putea măcar să folosim, prin reciclare, resursele noastre naturale, şi mă refer în special la cele oceanice, şi anume: APA.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Note în text:<br />
<br />
<br />
1. Autor de romane western, regizor de filme de profil (19 august 1921 – 24 octombrie 1994), care s-a facut remarcat in special pentru ciclul de creatii literare de tip anticipationist, Star Trek, incepand cu 1966 si continuand pana in prezent (consultati: http://en.wikipedia.org/wiki/Gene_Roddenberry). (înapoi la text)<br />
<br />
2. Concept fictional, care priveste viitorul utopic al omenirii; o specia deja trecuta pe scara de valori inalte din punct de vedere: social, cultural, religios, economic si militar. Firul epic al fenomenului literaro-televizionistic (inclusiv cinematografic, in raport cu cele 10 filme deja regizate) ce-a devenit Star Trek in ultimele patru decenii se „scurge" intre 2063 si 2002369.<br />
Totusi, nu toate povestirile Star Trek apartin lui Gene Roddenberry (analizati: http://stng.36el.com/st-tng/trivia/timeline/trek7-1.html). (înapoi la text)<br />
<br />
3. Megastructura ipotetica, a carei planificare a fost propusa spre dezbatere de catre prof. univ., acad. Freeman Dyson; rolul acesteia este acela de a capta energia unei stele intregi folosind diverse metode de „recoltare" a energiei plasmatice ejectate in timpul eruptiilor coronale (analizati: http://en.wikipedia.org/wiki/Dyson_Sphere). (înapoi la text)<br />
<br />
4. Comunitate literara de fani ai unui gen, respectiv curent, sau altul; termenul provine din rad. engl. „fan" si sufixul engl. „-dom" (analizati: http://en.wikipedia.org/wiki/Fandom). (înapoi la text)<br />
<br />
5. Creatii ingineresti de tip speculativ, care pot fi, sau nu, compuse dintr-o serie de structuri mai mici; prezinta autonomie si, deseori, sunt descrise avand dimensiuni variind de la cateva sute de metri la cateva miliarde de kilometri (astroinginerie – consultati: http://en.wikipedia.org/wiki/Megastructure). (înapoi la text)<br />
<br />
6. Renumit fizician si matematician (n. 15 decembrie 1923), faimos pentru teoria d-sale privind posibilitatea „recoltarii" energiei plasmatice ejectate de o stea (inclusiv in stadiu de nova) prin folosirea unor dispozitive gigantesti, care sa se extinda pe miliarde de kilometri spatiali, precum sunt asa-numitele „Sfere Dyson" (consultati: http://en.wikipedia.org/wiki/Freeman_Dyson). (înapoi la text)<br />
<br />
7. Clasificarea acestor „motoare stelare” (n. a. Stellar engine) ipotetice apartine cercetatorului in domeniu, astrofizicianul Leonid Mikailovich Shkadov (analizati: http://www.astronomytoday.com/exploration/solartravel.html). (înapoi la text)<br />
<br />
8. Astronom eminent (n. 1932), faimos pentru Scara sa estimativa pentru dezvoltarea unei civilizatii (mai exact, a unei specii), judecand dupa nivelul de dezvoltare tehnologica pe care l-a atins deja. Acelasi Kardahsev a estimat ca, actualmente, societatea umana, in genere, se afla la nivelul 0.78, iar ca primul nivel il va putea atinge pe deplin in jurul anului 2200 (analizati: http://www.answers.com/topic/kardashev-scale). (înapoi la text)<br />
<br />
9. Un eminent paleontolog de orientare iezuita si filozof (1881 – 1955); cercetatorul care a descoperit osemintele Omului din Pekin (Beijing – consultati: http://www.factspider.com/pi/pierre-teilhard-de-chardin.html (înapoi la text)<br />
<br />
10. Concept emis sub forma de postulat de catre scriitorul Pierre Teillhard de Cardin, in care specia umana, ajunsa la nivel de transumanitate, poate cuprinde simbolistica existentiala, la un nivel generalizat. De fapt, se presupune ca sensul existentei umane este insasi atingerea nivelului semidemiurgic al fiintei umane (consultati: http://noosphere.princeton.edu). (înapoi la text)<br />
<br />
11. Structuri artificiale, foarte asemanatoare satelitilor artificiali din contemporaneitate, care insa vor utiliza energia radioactiva a unei stele pentru a-si mentine orbita „la punct fix” sau a o modifica intr-un mod pe care legea inertiei nu o permite in mod uzual, dar si pentru a se feri de cazul prabusirii de suprafata unei locatii pe care ar scana-o. Au fost propuse planuri pentru construirea unor astfel de sateliti statici, insa niciunul nu este in uz sau macar in stadiu de prototip. Teoreticianul statitelor este distinsul anticipationist literar si astrofizician, Robert L. Forward (consultati: http://www.biography.ms/Robert_L._Forward.html). (înapoi la text)<br />
<br />
12. Aparat capabil de „recoltare” a energiei solare prin panouri fotovoltaice de dimensiuni apreciabile (de regula, anvergura „aripilor” unei astfel de „oglinde” este de cateva zeci de metri – analizati/consultati: http://grin.hq.nasa.gov/ABSTRACTS/GPN-2000-001455.html respectiv: http://en.wikipedia.org/wiki/Solar_mirror). (înapoi la text)<br />
<br />
13. O super(mega-)structura tehnologica virtuala, constand intr-o multitudine de statite capabile de „recoltare” solara (analizati: http://experts.about.com/e/d/dy/Dyson_sphere.htm). (înapoi la text)<br />
<br />
14. Structuri tehnologice foarte fine, capabile sa se deplaseze in vid cu ajutorul energiei radioactive preluate din ejectarile plasmatice si nu numai (inclusiv din „vanturile solare”). Diametrul acestora ar trebuie sa fie apreciabil, astfel incat sa poata exista macar sansa ca energia solara avuta in vedere pentru a fi captata si prelucrata in energie electrica, respectiv mecanica, sa poata fi intr-adevar inglobata in cantitati suficient de mari (analizati: http://solarsails.jpl.nasa.gov/index.html). (înapoi la text)<br />
<br />
15. Material bidimensional de tip anorganic, nanostructurat (analizati: http://www.nanomesh.ch). (înapoi la text)<br />
<br />
16. Crearea moleculelor in mediu artificial (analizati: http://crnano.org). (înapoi la text)<br />
<br />
17. Fizician si astronaut nord-american (1927 – 1992) intrat in istorie ca fiind unul dintre pionierii Erei Spatiale a S.U.A., iar pe langa acest aspect, s-a remarcat drept unul dintre cei mai prolifici scriitori de SF ai timpului sau (consultati: www.daviddarling.info/encyclopedia/O/ONeill.html). (înapoi la text)<br />
<br />
18. Parte activa a Societatii Spatiale Nationale a S.U.A. (consultati: http://www.nss.org); a luat fiinta odata cu prezentarea ideii initiatorului onorific al acesteia, G. K. O'Neill (de fapt, Carolyn si Keith Henson – consultati: http://en.wikipedia.org/wiki/Keith_Henson - au instituit-o), in decursul lui 1975(consultati:http://www.oregonl5.org/index.html). (înapoi la text)<br />
<br />
19. Super(mega-)structuri tehnologice spatiale, capabile de deplasare la viteze subluminice si ajustare controlata a pozitiei in vid; de dimensiuni „rezonabile”, fiind destinate exclusiv colonizarii si cercetarii, si prevazute cu elemente de confort maxim, reproducand conditiile naturale ale planetei de provenienta a inhabitantului (analizati: http://www.daviddarling.info/encyclopedia/O/ONeill_type.html). (înapoi la text)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
AGONIA TEISMULUI ÎN VIZIUNE „TREKISTĂ”: INCIDENTUL „MINTAKA 3”<br />
<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
Scriitorul de origine nord-americană, Eugene („Gene”) Roddenberry, nu a imaginat un simplu univers ficţional în care să ne purtăm gândurile „printre stele”, ca într-un veritabil fandom, ci a realizat mai mult decât atât; a realizat, în primul rând, o analogie între „hibele” societăţilor şi civilizaţiilor umane dintotdeauna şi cele ale celor din ciclul Star Trek. Şi despre Star Trek voi scrie din nou, dat fiind faptul că este un concept intenţionat a ne îndemna să gândim (unii i-ar spune „visare”, însă eu aş numi-o mai degrabă, „analiză de fapt”).<br />
<br />
M-am gândit să-mi continuu „epopeea” cu capitolul intitulat Cine-i supraveghează pe Supraveghetori? Este un capitol bun, în opinia mea şi nu numai, mai ales fiindcă se bazează pe identica (în formă) şi retorica (în „conţinut”) întrebare de provenienţă latină: Qui custodiet ipsos custodes?<br />
<br />
Întrebarea în sine se referea, însă, la aspectul politic al vieţii din „Cetatea Eternă”, dar cumva scriitorul şi scenaristul Gene Roddenberry s-a gândit s-o transceadă problematicii panteoniste, şi este un fapt curios, deoarece dânsul era considerat a fi drept un panteist convins, dovedindu-se a fi, în timp,... unul semi.<br />
<br />
Problema se pune la nivelul de înţelegere a metafizicului, însă; noi abia începând să întrevedem, nu să şi înţelegem, limitele fizicului, ca să ne gândim la metafizic, Probabil că ne-ar lua câteva miliarde de ani (câţiva eoni) pâna ce am atinge nivelul de înţelegere necesar pentru ceea ce eventual am mai (putea) cunoaşte, dacă nu ne vom autodistruge „spiritul” în conflicte stupide, care trenează de milenii.<br />
<br />
Ca să revin la „firul” epic, echipajul ficţional al navei stelare federative, Enterprise NCC 1701 D, întâlneşte o societate „primitivă”, aflată la nivelul Erei Bronzului (mie mi se pare a fi, însă, la nivelul anilor terrani 1400 – 1500 e.n.), care inhabitează Mintaka 3, o planetă aflată în sistemul planetar mintakan, acesta fiind format în jurul stelei cu nume omonim a sistemului ce se află realmente în Centura lui Orion, denumirea latinească a acesteia fiind Delta Orionis şi situându-se pe „braţul” vestic al acesteia (al Centurii).<br />
<br />
Pe măsura ce expoziţiunea (destul de simplistă, de-altfel) progresează, un avanpost antropologic uman de pe Mintaka 3 suferă un accident din pricina unei caderi de tensiunii a generatorului holografic, astfel camuflajul fiindu-i total compromis (intrarea avanpostului era „deghizată”, de-altfel, precum un simplu perete de stâncă), echipajul navei Enterprise D se grăbeşte să salveze situaţia. <br />
Soarta face, însă, ca un mic grup al acelei populaţii „primitive”, din zona care fusese obiectul principal de studiu al avanpostului „străin”, să asiste la un „număr de magie”, respectiv la teleportarea unei echipe medicale trimise de pe nava stelaraă intr-ajutorarea răniţilor din avanpost.<br />
<br />
O familie mintakană restrânsă se întorcea la treburile specifice comunitătii din care făceau parte, iar mezina acesteia trebuia să îşi pregătească observatorul solar, care servea drept calendar pentru respectivul cătun, în vederea calculării şi consemnării zenitului stelei sistemului lor planetar, când tocmai îi este distrasă atenţia de o descărcare electrică a observatorului ştiinţific decamuflat.<br />
<br />
De remarcat este faptul că se utilizează inclusiv elemente de jargon astronomic specific vocabularelor latin, arab şi occitan (tradus literar, „zenit” înseamnă „linia de deasupra capului” sau „cale”, respectiv „drum”; prima traducere fiind valabilă pentru occitană, iar cea de-a doua pentru arabă, adaptată cumva fonetico – ortografic din latină); încă un indiciu conform căruia autorul ar fi dorit să faciliteze şi mai mult publicului cunoscător identificarea acestuia cu acea populaţie mintakană raţională, care era, de fapt, idealul lui Roddenberry pentru civilizaţia umană, mintakanii urmând a le „călca pe urme” vulcanienilor în doar... un mileniu, poate chiar în două sau trei.<br />
<br />
Martorul acestor „fapte de magie” este Liko, un locuitor al aşezării mintakane respective (obiectul de studiu social - religios pentru doctorii - cercetători ai acelui avanpost, deoarece problemele de ordin economic, precum era cazul negoţului „în natură”, se desfăşurau precum în cazul tuturor celorlalte culturi „primitive” întâlnite de-a lungul istoriei federative, inclusiv precum în cazul celei asemenea nouă, pe care oamenii încercau, de-altfel, să-l înţeleagă prin studierea altor culturi similare).<br />
<br />
Liko cade, din nefericire, de pe stâncă, atunci când este descoperit de către echipaj şi se electrocutează de „veranda” intrării principale a avanpostului, care suferise o suprasarcină, accidentându-se sever; în mod obişnuit, n-ar fi supravieţuit fără îngrijiri medicale de specialitate şi avansate, însă este teleportat pe nava şi vindecat „miraculos”, astfel producându-se o... contaminare culturală, cu care căpitanul Picard nu era nicidecum de acord. Dar cum nu avea ce să-i mai facă situatiei, cu excepţia minimalizării „răului” provocat de către „contaminare”, îl reteleportează pe localnic aproape în acelaşi loc unde a căzut, acesta având memoria pe termen scurt „ştearsă”.<br />
<br />
O problemă o va constitui-o faptul că sinapsele mintakane nu au reacţionat precum era preconizat, iar memoria lui Liko a rămas intactă, urmând ca acesta să ducă vestea mai departe alor săi, conform căreia el ar fi fost readus la viaţă „prin magie”, la voia „Picardului”, o fiinţă misterioasă, pe care el o identifică cu zeitatea supremă a cosmosului vizibil şi invizibil, trecând de la raţiune şi logică argumentată mintakană la un păgânism iraţional, neargumentat defel, şi care era vechi de milenii în conştiinţa poporului său, devenind... copilăros chiar.<br />
<br />
Mintakanul va argumenta, apoi, semenilor săi faptul că el chiar fusese transportat „magic” de către „Picardul” (Supraveghetorul) mintakanilor, într-un loc incredibil, plin de minuni; teleportaţi pe planetă, în căutarea celui de-al treilea antropolog, care era rănit, consiliera Troi şi comandorul Riker, deghizaţi ca localnici dintr-o altă aşezare mintakană, au sosit în cătunul lui Liko sub pretextul de a-şi da lâna la negoţ, susţinând, în acelaşi timp faptul că mintakanul ar fi avut un vis foarte interesant (de remarcat ar fi paralela cu teoriile „hipnogogiei lucide”, aşa-numitele IMVL-uri – Inducerile Mnemotice de Visuri Lucide – în care se prezintă cazuri, unele dintre acestea fiind antice, de persoane care au suferit asemenea experienţe destul de traumatizante, iar un exemplu în acest sens îl constituie Cântecele lui Solomon 5:2). Liko protestează, motivând că explicaţia oferită de către străini nu este rezonabilă, dar găsirea unuia dintre antropologii avanpostului avariat într-o grotă, îi convinge pe localnici de faptul că toate dovezile indică faptul că Supraveghetorul există.<br />
<br />
Este un fapt dovedit acela conform căruia ceea ce nu poate fi explicat raţional, este imediat pus pe seama supranaturalului, şi exact asta încearcă şi Liko să facă: să pună vindecarea sa pe seama intervenţiei unei forţe cosmice supreme, de ordin supranatural, în care poporul său nici nu mai credea de aproape un mileniu, de-altfel, acesta dovedindu-se, în timp, unul foarte receptiv şi logic prin argumentaţie perpetuă, prin excelenţă. Lidera locala, Nuria, nu-l crede pe Liko, argumentând faptul că poporul lor nu mai credea în Supraveghetor precum nu mai credea nici în superstiţia conform căreia spiritele celor morţi îi bântuie pe cei vii, ţinând să mai menţioneze şi faptul că nimeni nu mai credea în aşa ceva de nenumărate generaţii.<br />
<br />
Dacă ar fi să luăm exemplul lui Viracocha, personaj central aparţinător panteonului teist (pleonasmul acesta este acceptabil în cazul de faţă) de origine andină, care ar fi locuit în trei dimensiuni, şi care ar fi fost responsabil cu crearea Omului şi cu „educarea” sa, atunci cu siguranţă că-l vom putea identifica pe „Picardul” lui Liko cu acesta, deoarece mintakanul respectiv (avatarizarea nu tocmai ideală a omului comun şi superstiţios, deoarece el fusese, înainte de a-l întâlni pe Jean-Luc Picard, o fiinţa raţională, dar profund rănită de moartea soţiei în urma unui potop local) începe să reaprindă credinţa poporului său în Supraveghetor, conform propriilor afirmaţii ale unuia dintre antropologii salvaţi. Iar cu o asemenea credinţă neţărmuită într-un ideal teist, în care nimeni nu ar mai fi crezut pentru multe alte milenii de-atunci încolo (pentrucă vorbesc despre timpul „trekist”), fără nicio dovadă concreta care să justifice existenţa Supraveghetorului, astfel ar fi putut izbucni războaie religioase globale, într-o perioadă destul de restrânsă de timp, mai ales fiindcă lipseau... Poruncile.<br />
<br />
Unica „soluţie” la criza creată pentru Picard ar fi fost aceea de a se înfăţişa comunităţii mintakane drept... Supraveghetorul, şi să o conducă spre o „epocă de aur a păcii şi prosperităţii” (în minciună sfruntată), dar acesta refuză şi propune un compromis: s-o răpească întru Duhul pe Nuria la bordul navei sale, astfel încât consiliera Troi să nu fie executată în numele „Picardului”, ca să-L „îmbuneze” (pronumele este folosit cu majusculă, Supraveghetorul putând fi analogat şi identificat chiar cu Iehova), deoarece acesta ar fi fost „mânios”, iar ploaia iscată „din senin” ar fi fost manifestarea fizică a voinţei acestuia.<br />
<br />
Reacţia Nuriei? Primitivă, desigur; îngenunchează în faţa căpitanului, atunci când se regăseşte teleportată pe Enterprise, ca şi când acesta ar fi fost vreo zeitate supremă, şi refuză să creadă că el, „Picardul”, doar face parte dintr-o civilizaţie foarte avansată, care a călătorit pe planeta lor, ca să-i studieze.<br />
<br />
Se prea poate ca şi Enoh să fi fost la fel de surprins în timpul presupusei sale călătorii spaţiale la bordul „corabiei angelice”, trimisă de către Iehova (Yahweh), unde şi-ar fi petrecut restul „zilelor” (în tradiţie ebraică, „zi” însemnă „an”), dupa ce ar fi împlinit şi cel de-al 365-lea an de viaţă, alături de Ei (de „zeii” supremi).<br />
<br />
Căpitanul începe a o chestiona retoric pe Nuria despre strămoşii ei „din peşteri”, dacă ar fi văzut-o aceştia pe ea, cum se prezenta la acel moment dat, cam care ar fi fost reacţia lor firească. Un element ajutător l-a constituit şi argumentaţia „tehnologiei” folosite în acea perioadă de catre mintakani, respectiv: arcul.<br />
<br />
Un strămoş de-al Nuriei nu ar fi putut vâna de la distanţă, dar ea poate, deoarece Nuria are o putere pe care strămoşul ei nu ar fi avut-o, şi anume: arcul. Mintakana argumentează că arcul este doar o unealtă, dar nu realizează că atunci când admite acest fapt, admite totodata şi că strămoşii ei ar fi considerat-o vreo fiinţă fabuloasă, exact din pricina acestei „puteri” neobişnuite pentru lumea lor (de peşteră), şi că s-ar teme de ea precum ea se teme de căpitan, care era doar un explorator.<br />
<br />
Intr-un final, îşi dă seama unde dorea să ajungă Picard, şi acceptă întrucâtva faptul că nu mai trebuie să se teamă de străinii veniţi a le vizita, respectiv pentru a le studia planeta, dar urma de îndoială rămăsese.<br />
<br />
Când Nuria îi spune contemplativ „Picardului” că poate şi poporul ei va fi capabil să construiască asemenea „corăbii”, care să le permită a călători deasupra cerului, şi să vadă norii de pe partea cealaltă, reacţia căpitanului este foarte emoţionantă şi profetică chiar, murmurând sieşi concluzia: De aşa ceva n-am nici cea mai mică îndoială.<br />
<br />
Dacă analizăm potenţialul mesianic, pe care şi Iisus (în cazul în care acest „învăţător” al lumii noastre ar fi şi existat, referinţele istorice cu privire la existenţa sa fiind mai mult decât vagi, şi chiar foarte apropiate de fabulistică) ni l-a proorocit, atunci cu siguranţă că atitudinea „profetică” a lui Jean-Luc este de înţeles, deoarece el întruchipa exact profilul mesianic aşteptat de către mintakani, fie şi în pofida faptului că ei refuzaseră, la un moment dat în istorie, să mai creadă în supranatural, venirea „străinilor” distrăgându-le logica şi raţionamentul ce stăteau la baza societăţii lor curente (în accepţiune „trekistă”).<br />
<br />
Refuzând, cu toate acestea, realitatea faptelor „reci”, respectiv refuzând să accepte faptul că Picard nu era Supraveghetorul, deşi căpitanul i-a oferit o serie de exemple pertinente (pe care astăzi le-am considera drept „pilde” sau „fabule”), care se bazau pe logica evoluţionistă din cazul Mintakăi 3, referindu-se la istoria mintakană însăşi, Nuria se dovedeşte a fi atât o persoană cu foarte multă putere de decizie, dar şi cu un paradoxal de limitat discernământ, crezând în continuare că dacă ar fi executat-o mai demult pe consilieră, atunci „Picardul” i-ar fi readus la viaţă pe acei mintakani înecaţi în potopul anului precedent, patru dintre cei şase mintakani morţi fiind copii (laitmotivul copilăriei şi al copilului, prin excelenţă simbol al inocenţei şi puterii regenerative cosmice, este din nou folosit, astfel încât să se creeze un efect stilistic... calofil).<br />
<br />
Mintakanii erau aproape de a rămâne izolaţi într-o paradigmă a supranaturalului, care odată văzându-se lipsită de îndrumare,.. ar fi putut degenera în exact ceea ce religiile noastre au degenerat de-a lungul timpului: persecuţii locale (localnicii puteau a începe să creadă la nivel poli- şi monoteist), inchiziţii regionale, la nivel rural, şi chiar la războaie între oraşele şi ţările care aveau să se formeze mai târziu. Haosul ar fi fost absolut, aşa cum şi antropologul şef îl preconizase, însă solicitându-i căpitanului Picard să se angajeze într-un rol perfid, respectiv acela de zeitate supremă (să-i ia „identitatea” Supraveghetorului), această religie ar fi avut sorţi de izbândă în timp.<br />
<br />
Mă întreb dacă cumva Iehova şi „îngerii” lui, incluzându-l pe Belzebuth/Lucifer (unii teologi separă entităţile acestea „negative”, conferindu-le identităţi proprii şi istorii separate total), ar fi refuzat cu buna-credinţa să îşi aroge o astfel de identitate, oare oamenii de astăzi n-ar fi fost... civilizati, în adevăratul sens al cuvântului?<br />
<br />
Jean-Luc refuză, din fericire, să-i mai acorde Nuriei impresia că el este vreo zeitate supremă, deşi nici nu încercase să joace acest rol vreodată, şi-i prezintă mintakanei un caz („pe viu”) al morţii unuia dintre semenii săi umani, invitând-o să asiste la inexorabilitatea morţii soţiei doctorului antropolog şef al avanpostului, care a primit un şoc prea puternic de la generatorul holografic distrus.<br />
<br />
Prin urmare, nici măcar cea mai avansată tehnologie (a liniei temporale ficţionale „trekiste”) nu mai putea ajuta pe cineva să împiedice moartea trupească; prin acest exemplu, Nuria este convinsă de veridicitatea spuselor lui Picard, şi acceptă să-l convingă, la rându-i, pe Liko, ca să n-o sacrifice prostesc pe consiliera Deanna Troi, care se lupta în argumente cu călăul ei, cu Liko, încercând să-l determine să raţioneze faptul că intotdeauna când crezi în supranatural, încerci să percepi de unul singur ce vrea fiecare „forţă divină” în parte de la tine, ce se asteapta fiecare „zeu” să faci, iar atunci ajungi să comiţi greşeli, în mod inevitabil.<br />
<br />
Căpitanul reuşeste să-l convingă pe Liko însuşi de faptul că nu el este Supraveghetorul, şi că superstiţiile mintakane în Acesta sunt doar elemente religioase născute din teamă şi ignoranţa, mai ales, dar dovada necesara pentru a-l convinge o va constitui însăşi rănirea sa cu o sageată trasă de către mintakanul neîncrezător (de către Liko) în umărul său, în mod accidental (intenţia lui Liko ar fi fost să tragă în plin, doar pentru a dovedi că „Picardul” este Supraveghetorul, însă a fost impiedicat de către fiica sa, Oji).<br />
<br />
În următoarea zi, Jean-Luc se prezintă încă o dată comunităţii mintakane şi le oferă un „crâmpei” din ceea ce înseamnă civilizaţia umană, la nivel tehnologic, în acea perioadă ficţională, decamuflând avanpostul şi recamuflându-l, apoi, pentru ca mintakanii să nu se gândească prea mult să mai cerceteze acea zonă, de-atunci ştiind oricum că sunt... supravegheaţi.<br />
<br />
Picard le mai spune mintakanilor reuniţi că vor trebui să progreseze în felul lor propriu, fără nicio intervenţie „dinafară” (adica din partea reprezentanţilor altei lumi, cum era cazul oamenilor), răspunzând întrebării-rugăminti a lui Oji, care era nedumerită de ce anume trebuie ca nava lor să plece, când ar fi putut să-i înveţe atât de multe.<br />
<br />
De-asemenea, Picard motivează că prezenţa lor dezvăluită pe planetă a constituit un accident regretabil, şi că cea mai înaltă lege a lor este să nu se amestece în progresul natural al altor populaţii indigene (până ce acestea atingeau un nivel tehnologic suficient de complex, încât să le permită reprezentanţilor acelei specii să zboare prin spaţiul cosmic cu viteze superluminice; aceasta ar fi constituit „dovada” de care ar fi avut nevoie orice specie avansată şi civilizată – armonioasă – în privinţa luării deciziei de a întreprinde „primul contact” cu o alta, fiindcă acea specie ar fi dovedit faptul că a atins un grad de intracooperare ştiinţifică planetară foarte bună, astfel încât să reuşească zborurile superluminice).<br />
<br />
Surprinzătoare este, totuşi, decizia lui Liko de a o executa pe Troi în numele „Picardului” într-un mod atât de... sofisticat (prin săgetare), dar exemplul populaţiilor indigene andine este relevant în acest sens, de-altfel. Şi acele populaţii optaseră, la un moment dat, pentru executarea oamenilor aduşi spre sacrificare lui Inti şi a lui Viracocha, trecut în panteonul divin după ce a „civilizat” omenirea, aceştia nefiind exclusiv din rândul prizonierilor de război (Imperiul Inca şi Regatul Aztec erau în plină hegemonie teritorial – culturală în acea perioadă), orientându-se chiar şi către sacrificări de copii, deoarece aceştia erau considerati drept... un „catalizator” de nelipsit oricărei civilizaţii pentru a asigura continuitatea acesteia, şi chiar a vieţii pe Pământul aşa cum îl conştientizau oamenii pe-atunci.<br />
<br />
Sângele copiiilor era foarte aprciat, deoarece acesta prelingându-se pe ţărână, ar fi asigurat regenerarea Naturii, iar metodele de execuţie nu erau dintre cele mai... umane, dar nici dintre cele mai sălbatice. De fapt, andinilor li se păreau... foarte civilizate.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TON<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PICĂTURA DE APĂ [1]<br />
<br />
Vanddraaben<br />
<br />
<br />
Hans Christian Andersen<br />
<br />
<br />
Ştii ce-i o lupă [2], o bucată rotundă de sticlă, ca o lentilă de ochelari, care face ca toate lucrurile să apară de sute de ori mai mari decît în realitate? [3] Dacă o iei şi o ţii aproape de ochi şi priveşti prin ea la o singură picătură de apă dintr-o baltă, [4] vezi mii de creaturi ciudate pe care nu ţi le-ai fi închipuit trăitoare într-un strop de apă. Dar ele chiar sînt acolo şi arată ca o tipsie plină cu creveţi, cu toţii mişunînd şi urlînd, atît de haini, încît îşi smulg unii altora braţele şi picioarele, capetele şi cozile, totuşi, în felul lor, sînt mulţumiţi şi veseli. [5]<br />
<br />
Acum, era odată un bătrîn căruia lumea îi zicea Fîţ-Foială [6], fiindcă acesta îi era numele. Cum îşi dorea întotdeauna ce-i mai bun, dacă nu-i ieşea după voie se folosea de vrăjitorie.<br />
<br />
Într-o zi, ţinea lupa la ochi şi iscodea o picătură de apă luată dintr-o băltoacă din şanţ. Vai! cum se mai fîţîiau şi cum se mai foiau! [7] Mii de vietăţi mărunte viermuiau şi se zvîrcoleau, îşi smulgeau unele altora mădularele sau chiar se mîncau de-a binelea.<br />
<br />
– Ei, dar asta-i prea de tot! – spuse bătrînul Fîţ-Foială – trebuie să fie o cale să-i facem să trăiască în linişte şi pace [8] şi fiecare să-şi vadă de-ale lui! A chibzuit el şi a tot chibzuit, dar n-a găsit nici o rezolvare, aşa că s-a apucat de vrăji.<br />
<br />
– Măcar să-i colorez, ca să-i văd mai bine, zise el şi picură un strop ca de vin roşu, care era, de fapt, sînge de vrăjitoare de soiul cel mai bun, ce costase două parale; imediat, micile arătări se făcură rozalii, iar picătura de apă semăna acum cu un oraş plin de sălbatici despuiaţi.<br />
<br />
– Ce-ai acolo? întrebă un alt bătrîn vrăjitor, care nu avea nume şi ăsta era lucrul cel mai grozav la el.<br />
<br />
– Dacă poţi ghici ce-i asta – răspunse Fîţ-Foială – ţi-o dau ţie; dar nu-i prea lesne să-ţi dai seama dacă nu ştii dinainte ce este!<br />
<br />
Şi vrăjitorul, cel fără nume, scrută picătura prin lupă. Scenele ce i se perindau prin faţa ochilor aduceau cu un oraş aievea în care toţi locuitorii rătăceau fără veşminte: îngrozitoare privelişte! Dar şi mai îngrozitor era să-i vezi lovindu-se şi înghiontindu-se, sforţîndu-se şi războindu-se, trăgîndu-se şi izbindu-se unul pe altul. Toţi cei de dedesubt se luptau să ajungă deasupra, iar cei de deasupra erau împinşi dedesubt! „Uite! Uite! Are un picior mai lung decît al meu! Hlup! Gata cu el! Iată-l pe altul cu o mică bubuliţă după ureche, o mică bubuliţă [9] acolo, dar îl doare şi-o să-l doară şi mai şi!” şi l-au făcut bucăţele şi l-au luat şi l-au mîncat, numai şi numai din cauza unei bubuliţe. Iar o altă creatură şedea tare cuminte, ca o fată mare, şi nu-şi dorea decît tihnă şi pace, [10] dar aşa ceva nu puteau îngădui şi au înşfăcat-o, au sfîşiat-o şi au mîncat-o!<br />
<br />
– Nostim din cale-afară! zise vrăjitorul.<br />
<br />
– Da, dar totuşi ce crezi că este? – întrebă Fîţ-Foială. Poţi ghici ce-i asta?<br />
<br />
– Se vede foarte bine! – spuse celălalt – este Copenhaga sau un alt mare oraş, nu-ţi pot spune care pentru că toate arată la fel. Un oraş mare, asta e! [11]<br />
<br />
– E doar un strop de mocirlă! [12] spuse Fîţ-Foială.<br />
<br />
<br />
Note în text<br />
<br />
1. Poveste (Eventyr) publicată pentru prima dată în decembrie 1847, în limba engleză (în broşura A Christmas Greeting to My English Friends); în daneză a fost publicată pe 4 martie 1848. Prima traducere românească este semnată de I. Cassian-Mătăsaru şi face parte din ampla culegere Crăiasa zăpezii, Bucureşti, EPL, 1965. Picătura de apă pare să fie rodul direct al amiciţiei lui Andersen cu tizul său, fizicianul şi chimistul Hans Christian ?rsted (descoperitorul fenomenului electromagnetismului). La prima vedere, textul e „ştiinţific” (sau, mai degrabă, unul de popularizare entuziastă a noilor descoperiri ştiinţifice). Andersen scrie că, după lecturarea textului, ?rsted i-ar fi spus: „poate însă că dintre poeţi vei fi singurul care a făcut cel mai mult pentru ştiinţă” (Povestea vieţii mele, trad. de Teodora Popa-Mazilu, ediţia a doua, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1983, p. 196). Dincolo însă de spectaculoasa etalare a infuzorilor, pasiunea pur ştiinţifică este dominată vizibil de înclinaţia moralistă – una dintre caracteristicile de bază ale stilului andersenian. (înapoi la text)<br />
<br />
2. În original, Forst?rrelseglas, „sticlă care măreşte”. (înapoi la text)<br />
<br />
3. Hans Christian Andersen face cunoştinţă cu microscopul în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea. Invitat fiind la reşedinţa botanistului danez Niels Hofman Bang, specialist în flora acvatică, el are prilejul să contemple o picătură de apă prin „sticla măritoare” a microscopului. (înapoi la text)<br />
<br />
4. Vanddraaben fra Dammen, literal: „picătură de apă dintr-un eleşteu/iaz”. În ultima frază din text apare (intensificînd perspectiva derogativ-negativă) termenul (mai dur) Gr?ftevand (Gr?ft „şanţ”, „groapă”; Vand „picătură”, „strop”). (înapoi la text)<br />
<br />
5. Picătura de apă, univers miniatural, pare să oglindească (ori să amintească) în detaliu (deşi şarjat) ordinea lumii reale (oraşul devenit, prin raportare, „macrocosmos”). (înapoi la text)<br />
<br />
6. Krible-Krable – joc de cuvinte care sugerează mişcarea excesivă (şi fără rost): „a se foi”, „a se fîţîi (încolo şi-ncoace)”; în traducerea lui I. Cassian-Mătăsaru, Foilă-Fojgăilă. (înapoi la text)<br />
<br />
7. Părţile componente ale numelui personajului se transformă în verbe (kriblede; krablede). (înapoi la text)<br />
<br />
8. Fred og Ro, „linişte şi pace”; cf. Fred og Rolighed, expresia care e folosită spre finalul textului. (înapoi la text)<br />
<br />
9. În original, Knop: „mugur”; „coş”, „bubă”. (înapoi la text)<br />
<br />
10. Fred og Rolighed (Ro, „linişte”; rolig, „liniştit”, „calm”, „netulburat”; Rolighed, „stare de linişte, de calm”; „lipsă de agitaţie”; „repaus”); coincidenţă cumva tulburătoare: Andersen se va stinge din viaţă (aproape trei decenii mai tîrziu) la Rolighed, reşedinţa familiei Melchior (situată la ?sterbro, lîngă Copenhaga). (înapoi la text)<br />
<br />
11. Deşi Andersen (originar dintr-un oraş de provincie) şi-a dorit mereu, cu ardoare, să ajungă în lumea bună a Capitalei, să locuiască în metropolă, textul de faţă actualizează oraşul mare ca topos al decadenţei. De aici impresia de fabulă deghizată în basm pe care Picătura de apă o lasă cititorului. (înapoi la text)<br />
<br />
12. În original, Gr?ftevand, „picătură de apă din şanţ”; termenul mocirlă e însă mai percutant şi redă adecvat ambele realităţi la care trimite cuvîntul: picătura de apă luată, ca mostră, din apa murdară dintr-un şanţ; mizeria spirituală a picăturii-oraş. (înapoi la text)<br />
<br />
<br />
Fragment preluat din volumul:<br />
Hans Christian Andersen - 14 poveşti nemuritoare<br />
Editura Institutul European, Iaşi, 2005<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DREPTUL LA SUCCES<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
- Calcan, tot tămbălăul acesta n-are nici rost. Nu poţi să te cerţi cu un actor, şi în nici un caz cu o actriţă, îi spuse Pilot, încercând să-l liniştească.<br />
<br />
- Dar îţi dai seama ce cere? Să i se iţească gleznele de sub dantela rochiei de mătase.<br />
<br />
- Îmi surâde ideea, e şocantă.<br />
<br />
- Şi pantofiorii strălucitori de lac!!! explodă Calcan.<br />
<br />
Producătorul îl înghionti în joacă şi-i zâmbi prietenos.<br />
<br />
- Lasă supărarea, e un capriciu pe care ni-l putem permite.<br />
<br />
- Ne vom pune toate gospodinele şi babetele pe cap.<br />
<br />
- Să dea dracii în vrăjitoarele din şapte mări! Gândeşte-te că suntem pe cale să realizăm cel mai uluitor film din istoria cinematografiei. Pe Neptun! Orianna e nereida perfectă, parcă a fost anume creată să joace rolul principal din „Mica sirenă”. E tânără, frumoasă şi are talent cu carul.<br />
<br />
- E o gâsculiţă plină de ifose.<br />
<br />
- Ba-i o lebădă, protestă Pilot. E graţioasă, mândră, atrage privirile, umple sălile. S-a născut cu darul de a vrăji publicul.<br />
<br />
Într-adevăr, privită pe ecran, tânăra actriţă radia un farmec inexplicabil. Vorba subversivei Dorada, cronicara de film de la „Tunetul valurilor”: „avea un vino-ncoace adictiv”. Lumea nu se sătura, se îmbulzea s-o vadă, iar şi iar. Dar în particular era o fâşneaţă răsfăţată, căreia i se urcase succesul la cap.<br />
<br />
- Lebăda nu face ouă de aur, răspunse tăios Calcan.<br />
<br />
Se ştiau de ani de zile, încă de pe vremea când prietenul său îşi începuse cariera artistică. Deşi Pilot terminase institutul de arte teatrale ca şef de promoţie, n-avusese noroc ca actor. Nu-l avantaja nici fizicul, avea un cap ascuţit, ca un morun. Însă era un tip dinamic, plin de pasiune, doldora de idei. A ştiut să-i convingă pe alţii că împreună pot face lucruri măreţe. Ce n-a izbutit ca actor, a depăşit ca regizor şi a împlinit ca producător. Mintea şi flerul l-au ajutat să găsească o formulă de succes: castele de spumă plus şerpi de mare.<br />
<br />
Genul fantasy devenise o modă. Lumea se plictisise de binefacerile civilizaţiei tehnologice, tânjea după poveştile străvechi, cu prinţi, prinţese, vrăjitoare şi piraţi posedaţi de demoni.<br />
<br />
Pilot le dăduse tinerilor artişti şansa de care el însuşi nu beneficiase. Optase pentru regizorii nonconformişti, dar cu imaginaţie, precum Calcan. Mizase pe scenarişti capabili să producă dialoguri vii, cu replici memorabile. Angajase compozitori de succes pentru ca muzica să reliefeze momentele de tensiune sau să comenteze discret scenele tandre. Iar atu-ul din mânecă îl constituiseră efectele speciale bine făcute şi bine plasate în acţiune.<br />
<br />
După primul mare succes, cu „Tentacule”, marile firme dăduseră buzna să-i ofere bijuterii, rochii, aparate casnice, mobilă şi contracte de publicitate. Avea câţi bani poftea şi ştia cum să-i cheltuiască, astfel încât publicul să primească tot ce dorea: emoţii puternice, privelişti nemaivăzute, posibilitatea de a explora lumi inedite, total diferite de realitatea imediată şi totuşi atât de familiare.<br />
<br />
Îşi putea permite orice capriciu, inclusiv picioruşele cerute de Orianna, care-l scoseseră din minţi pe Calcan.<br />
<br />
- Scena balului trebuie să fie perfectă, îi spusese prietenului său, prinzându-l de aripioară, parcă dorind să-l conducă în lumea de vis a uscatului, să ţâşnească împreună din apă şi să meargă dincolo de cheiurile portului, să străbată împreună ulicioarele strâmte din cetate, să intre împreună în castelul din vârf de munte, să-l ducă până în sala cea mare, unde răsuna muzica şi se auzeau clinchete de pahare.<br />
<br />
- Mica prinţesă trebuie să valseze parcă plutind în braţele prinţului, astfel încât toate fetele mării să se viseze în locul ei. Nu mă interesează cât va costa. Chiar dacă Orianna n-are picioare, i le vom picta fotogramă cu fotogramă, cu glezne zvelte şi pantofiori strălucitori de lac în locul suavei înotătoare dorsale.<br />
<br />
Îl ameninţă pe Calcan în glumă:<br />
<br />
- Nu mă supăra, că pun să le facă tuturor picioare.<br />
<br />
Regizorul oftă din adâncul branhiilor şi făcu un semn că renunţă:<br />
<br />
- Bine. Ai tot dreptul.<br />
<br />
Apoi refuză să mai discute pe această temă.<br />
<br />
Trecură încă trei săptămâni, răstimp în care secţia de postprocesare trudi din greu la secvenţele de bal, până desenatorii au reuşit să redea scena de dans conform instrucţiunilor date de Pilot.<br />
<br />
La previzionare, Calcan izbucni în râs, dar nu spuse nimic şi lăsă ca greşeala să treacă nesemnalată. Nu era un perfecţionist şi nici n-aveau timpul s-o corecteze. Avea să rămână mica sa răzbunare. Şi a tăcut în continuare.<br />
<br />
Vreme de ani şi ani, „Mica sirenă” a fost văzută de zeci de milioane de spectatori pe marele ecran, apoi a fost multiplicată şi vândută în alte câteva milioane de copii video pentru home-cinema. Deşi a încântat generaţii în şir şi a devenit un film de referinţă în istoria genului, nimeni nu şi-a dat seama de eroare. N-ar fi fost remarcată nici azi, dacă la bătrâneţe, în memoriile sale, regizorul n-ar fi atras atenţia asupra ei.<br />
<br />
Pentru că în graba lor, artiştii au neglijat faptul că oamenii au o simetrie bilaterală, cu dreptul oglindindu-se la stânga. Ca să termine cât mai repede, cei de la efectele speciale au folosit cu nevinovăţie un singur model de bază, pe care pur şi simplu l-au dublat, astfel încât în final Mica Sirenă s-a trezit cu două picioare identice.<br />
<br />
Poate că n-are nici o importanţă şi mă tem că e doar o precizare inutilă, dar o fac, deoarece pentru unii va aduce un spor de tâlc: amândouă erau stângi.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
NIMIC NOU LÎNGĂ BĂNEASA [1]<br />
<br />
Dan Popescu<br />
<br />
<br />
Magistrul Anadir [2] păşea nervos prin laboratorul sau. Trebuie s-o mai fac odată - gîndea el - deşi ipotecarul m-a avertizat că inima mea delicată nu va mai rezista la încă o încercare de asta. Trebuie. Măcar o dată. Chiar de ar fi ultima.<br />
<br />
Traversă camera şi se opri în faţa oglinzii magice. Privi la montura ei cu reflexe metalice în care erau incluse, cu măiestriea vechilor artizani, toate cele 102 de simboluri magice.<br />
<br />
Pentru o clipă , ochii revăzură imagini din trecut. Umbre... Amintiri, unele plăcute, altele nu... Dar numai pentru o clipă. Se scutură. Îmbătrînesc şi mă prostesc, mă vrăjesc singur. Şi-şi aplică viguros cîteva tehnici alternative de control mental.<br />
<br />
Limpezit, calm, întinse ambele mîini către simbolurile magice din faţa lui, parcă nerăbdătoare să-i simtă mîinile din nou. Era din nou plin de energia benefică dintotdeauna şi cu o mîngîiere tandră atinse primul simbol.<br />
<br />
Şi porni incantaţia.<br />
<br />
... să fie Fereastra Albastră.<br />
<br />
Şi cel de al 21-lea director...<br />
<br />
... să fie ...<br />
<br />
(( nu ne putem permite să redăm aici toate cuvintele Magistratului, amintirea ucenicului vrajitor ne este mult prea proaspătă şi nu ne putem face că uităm forţa magică a cuvintelor ...))<br />
<br />
O voce fără trup avertiză:<br />
<br />
- Dorinţa ta Anadir a fost înregistrată dar dă-mi voie să-ţi aduc aminte că pentru toate există un preţ.<br />
<br />
- Va fi plătit - răspunse magistrul fără şovăială. Iar dacă dorinţa mea nu va fi îndeplinită cu graba celui ce scapă de moarte, preţul să fie redus la un sfert!<br />
<br />
- Jumătate.<br />
<br />
- La un sfert. Ştii că nu mă poţi minţi!<br />
<br />
Magistrul mai trecuse prin asta de nenumărate ori. Ştia că urmau clipe lungi şi grele de aşteptare - 20 de secunde pentru muritorii de rînd... În sfîrşit, vocea fără trup anunţă:<br />
<br />
- Gata!<br />
<br />
Pe platanul de lîngă oglinda magică se materializă o filă acoperită cu un scris mărunt dar citeţ. În partea de sus, cu litere de-o şchioapă, stătea scris „JURNALUL SF - nr. 2001"<br />
<br />
<br />
Note:<br />
<br />
1) Acest text a fost transmis prin fax, la redacţia J.S.F., la data de 13.12.1993, cu urări de „La mulţi ani!” lui Adrian BĂNUŢĂ.<br />
<br />
2) Precizez, pentru cei neatenţi, că „Anadir” este o anagramă a lui „Adrian". Şi Adrian Bănuţă a fost neatent. La data de 13.12.1993. Ulterior, a zis că textul nu e publicabil (nu mai ţin minte justificarea).<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
IUBIREA UNUI VRĂJITOR<br />
<br />
Oana Stoica-Mujea<br />
<br />
<br />
Tunelurile morţii erau împânzite de şerpi şi cranii. Consiliul Vrăjitorilor Morţii era gata să înceapă; nu mai lipsea decât flacăra cea mare şi, totul, era gata. Femeia cu nas coroiat şi cu mâinile zbârcite, a aprins-o. Marea sacrificare din cadrul Consiliului începea. Trei tinere, fecioare, erau aşezate la picioarele piedestalui deasupra căruia mocnea flacăra.<br />
<br />
Cel mai tânăr dintre vrăjitori a început ceremonia. În fiecare an un nou învăţăcel punea în practică ceea ce a învăţat de la strămoşi. Întotdeauna, iniţiera, începea cu sacrificiul fecioarelor. Vrăjitorul avea o frumuseţe blajină, un chip angelic, trupul bine definit şi braţele puternice. Pe faţa lui nu se putea citi acea crispare carateristică acestor gen de vrăjitori; şi cu toate astea, sufletul îi era la fel de negru şi plin de ură. Credea în ceea ce strămoşii făceau de secole. Pentru ei fecioria era un păcat ca şi cinstea sau dragostea.<br />
<br />
Până să fie creat pământul ei au trăit la porţile iadului. Pe vremea aceea se numeau, Vrăjitorii Întunericului, pe urmă s-au despărţit în două tabere. Nici una din cele două grupări nu dorea binele omenirii. Ambele luptau pentru a aduce haosul şi durerea printre cei de deasupra.<br />
<br />
Vrăjitorul cel tânăr - pe nume Marr - a încheiat ceremonia. De aici urma o nouă provocare. Ca şi cei dinnaintea sa, trebuia să se ducă deasupra, să-i urmărească pe muritori, să le afle secretele apoi să-i distrugă. Abia după ce elimina un sat întreg putea fi considerat unul de-al lor.<br />
<br />
Ca de fiecare dată, cel mai bătrân, a luat harta lumii şi a aruncat bagheta spre ea. Obiectul magic s-a oprit pe Sotora; un mic sat în vârful munţilor Olimp. Încă se credea că, în acele zone, există creaturi născute de vechii zei. Pentru Marr, era un bun prilej de a descoperii şi alte rase în afară de cea umană. Dacă ar fi distrus mai multe rase ar fi putut fi avansat la funcţia de Consilier al celor tineri. Gândul acesta l-a făcut să schiţeze un zâmbet malefic. Putea să devină învăţător al celor mai tineri ca el sau, chiar, de aceiaşi vârstă.<br />
<br />
Încă nu cunoscuse crima, dar ca orice vrăjitor din rasa lui, avea asta în sânge. Cel mai bătrân i-a spus să se pregătească de plecare, să îşi ia cele mai eficiente poţiuni şi cele mai bune arme. În felul acesta nu era nevoit să folosească magia, aceea întunecată.<br />
<br />
Două vrăjitoare l-au îmbăiat şi i-au oferit straie omeneşti; alte două creaturi i-au oferit poţiuni şi arme, în cele din urmă, cel mai bătrân, i-a oferit o amuletă a nemuriri. Cu doar câteva cuvinte magice, tânărul a dispărut din abisul întunecat.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Lacul era mai limpede decât cristalul. Peştii se puteau observa cum se joacă împreună cu cele şase nimfe. Fetele îşi scăldau trupurile albe în apa râului. Nici un muritor nu putea să se scalde acolo, era locul lor şi numai al lor. Legenda spune că, înnainte ca Poseidon să dispară, le-a dăruit ficelor sale un râu al tinereţii veşnice. Soarele le mâgâia pielea fină şi pletele blonde. În fiecare zi, în acest loc, se încingea o joacă pe cinste. Cele şase surate erau nedespărţite, iubeau natura şi oamenii, se dăruiau, veşnic celor nevoiaşi. Erau fiinţe firave, cu suflete alese, fiinţe ale celor drepţi. Se spune că luptau pentru locuitorii din Sotora oferindu-le, astfel, pacea şi bunăstarea.<br />
<br />
Cea mai mică şi-a încheiat joaca, preferând să se retragă pe mal. Părul îi acoperea trupul dezgolit şi, soarele, avea grijă să o încălzească. Cu o viteză uimitoare şi-a tras veşmântul alb, şi-a strâns părul în palme ducându-l, pe urmă, în creştet. Ochii îi erau albaştri ca marea însorită, fruntea micuţă şi albă, buzele rotunde şi roşii, trandafirii.<br />
<br />
Un zgomot din spatele tufişurilor i-a distras atenţia pentru o clipă. A privit în urma sa dar nu a aobservat nimic: „ Vântul sau vreun animal, a gândit distrată". Privea la surorile ei cum se răsfaţă la lumina soarelului înconjurate de apa pură a râului. Încă, de când s-a născut, s-a simţit mai specială decât celelalte, mai calmă, mai liniştită, mai înţeleaptă. Chiar şi frumuseţea ei le domina, era mult mai pură, atât trupeşte cât şi sufleteşte. Pielea îi era catifelată, plăcută la atingere, ca o catifea de calitate bună; trupul firav.<br />
<br />
Era singura care trăia în Sotora. După moartea părinţilor lor o ţărancă s-a oferit să o crească. O iubea nespus, era unica fică pe care o avea. După ritualul zilnic se întorcea în sat. Simţea că acolo îi este locul, nu se simţea nemuritoare şi nici mai presus decât ei. Era seamăna lor.<br />
<br />
Fetele au renuţat la bălăceală. Cu toate s-au strâns pe mal. Râdeau şi glumeau fericite. Văzându-le pe ele oricine ar fi avut impresia că lumea nu se mai sfârşeşte. După ce şi-au acoperit trupurile au plecat fiecare spre casa lor.<br />
<br />
Lia, cea mai mică, a plecat singură pe cărarea ce ducea spre sat. Vântul o însoţea şi trilurile, fine, ale păsărilor. Din când în când, în spatele ei se mai auzea un foşnet, dar ea nu îl băga în seamă.<br />
<br />
Pe înserate a ajuns în sat. O localitate cu câteva căsuţe munteneşti. De acolo se puteau observa toate, părea a fi un sat peste care au trecut nenumărate nenorociri de-a lungul timpului. Casele erau derăpănate şi triste. Nici pe chipurile oamenilor nu se putea citi fericirea; munceau din zori şi până în seară pentru a putea aduce o felie de pâine pe masă.<br />
<br />
În fiecare seară se strângeau în mijlocul satului: bărbaţi, femei, copii. Aici îşi plângeau, mizera, existenţă. De cele mai multe ori femeile aducea tuciuri cu mâncare şi îndestulau întreg satul. Seara aceasta era una asemănătoare. Femeile s-au strâns mai din vreme, pentru a aşeza mâncarea pe mesele lungi. Apăreau pe rând şi copii apoi bărbaţii.<br />
<br />
Lia a alergat lângă mama ei, dându-i o mână de ajutor. Toată forfota a luat sfârşit, cu toţii erau aşezaţi în jurul mesei, unii mâncau, alţii vorbeau şi copii alergau. Liniştea le-a fost întreruptă de o siluetă ce s-a arătat în faţa lor. Bărbatul cu ochi întunecaţi, trupul mare şi puternic, părul negru şi lung, a poposit în satul lor.<br />
<br />
Oamenii au rămas încremeniţi. Bărbaţii şuşoteau iar femeile îşi strângeau copii la piept:<br />
<br />
- Seara bună, a salutat bărbatul!<br />
<br />
Nimeni nu îndrăznea să îi răspundă doar Lia, şi-a luat inima în dinţi şi a vorbit:<br />
<br />
- Bună străinule, ce vânt te aduce în părţile astea?<br />
<br />
Privirea străinului a rămas aţintită asupra nimfei. Nu mai văzuse o asemenea frumuseţe. Pentru o clipă un fior rece i-a trecut prin tot corpul. Fără să îşi mute privirea a reuşit să continue:<br />
<br />
- Sunt un biet călător. Am plecat în căutarea părinţilor mei, pe care i-am pierdut cu mult timp în urmă. De atunci călătoaresc prin întreaga lume. Până nu voi ajunge la capătul ei nu mă voi lăsa. Cer găzduire pentru o noapte, mâncare şi băutură. M-au atacat hoţii şi mi-au luat tot ceea ce aveam, a mărturisit.<br />
<br />
Lia l-a poftit la masa lor. Oamenii şi-au mai revenit, găsind în chipul angelic, al călătorului, sinceritatea. După ce ospăţul a luat sfârşit, nimfa şi bătrâna ei mamă, l-au invitat în casa lor. I-au pregătit camera cea mai frumoasă asigurându-l că este bine venit.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
A trecut o săptămână de când Marr locuia în Sotora. Îi ajuta pe săteni la treburile zilnice şi le asculta poveştile. Nu a aflat prea multe despre ei, erau destul de secretoşi. Dar mai era ceva, Lia. Sentimente tot mai profunde nutrea pentru dânsa. În fiecare zi o urmărea la lac şi apoi pe drumul de întoarcere, o privea, cu coada ochilului, atunci când îi era în preajmă. Inima lui suferise o transformare pe care nu şi-o putea explica. Îşi dorea să stea tot timpul în preajma ei, să îi vorbească şi buzele lui ardeau de o dorinţă ascunsă.<br />
<br />
În seara aceea, Lia nu s-a alăturat sătenilor ca de obicei. Stătea singură pe o colină observându-i. Marr s-a îndreptat către ea şi, fără să ceară permisinune, s-a aşezat alături:<br />
<br />
- Frumoase stele, a constatat vrăjitorul! Mi-aş dori să trăiesc printre ele, cerul este singura infinitate pe care nu o cunosc.<br />
<br />
- Vrei să spui că tu, cunoşti toate infinităţile pământului?<br />
<br />
Bărbatul a privit-o pierdut. Şi-a dat seama că a făcut o prostie şi acum va trebui să o repare:<br />
<br />
- Nu! Cunosc tot ceea ce vreau să cunosc cu ajutorul imaginaţiei dar, cerul, nu am reuşit să îl aduc în mintea mea. Iubesc culoarea nopţii luminată de stele...<br />
<br />
Nimfa i-a atins buzele uşor:<br />
<br />
- Ascultă! Trilul păsărilor de noapte. Nu-i aşa că e minunat?<br />
<br />
Nu o mai putea asculta. Îşi dorea să o strângă în braţele lui mari, îşi dorea să îşi apropie buzele de ale ei, să îi simtă căldura.<br />
<br />
Lia a observat privirea însetată de iubire a tânărului. O emoţie i-a cuprins inima, sentimentul a speriat-o şi fără să vrea s-a retras ceva mai departe:<br />
<br />
- Ar trebui să ne întoarcem, a îngânat fata. Mama o să se îngrijoreze.<br />
<br />
- Stai! I-a strigat, chiar, când era pe punctul de a pleca. Mai stai o clipă. Mai lasă-mă să te privesc...Aş vrea să îţi spun ce simt, dar nu ştiu cum să o numesc.<br />
<br />
- Dragoste, i-a dezvăluit nimfa. Cum poţi să nu cunoşti sentimentul?<br />
<br />
A strâns-o în braţe fără să îi răspundă. Timid şi-a apropiat buzele de ale ei. Inima i-a luat-o la trap, alerga ca nebuna, nu putea să o oprească dar nici nu dorea. Picioarele i-au amorţi, întreg trupul i-a amorţit, nu mai simţea decât sângele care curgea cu viteză. În mâinile sale îi ţinea capul micuţ şi rotund, nu îi venea să creadă că este a lui. Era a lui, o simţea făcând parte din fiinţa sa. Trupurile li s-au unit iar căldura ce i-o oferea o simţea până în tălpi.<br />
<br />
Fata s-a retras sfioasă. Nu şita ce să-i spună, fără să îşi dea sema, s-a trezit alergând spre sat. Lăsându-l pe el, undeva în urmă. Îi simţea privirea aţintită asupra ei, dar nu se putea întoarce. Sentimentele acelea o speriau, era atât de speriată. Nu ştia să iubească, nu mai iubise până atunci şi, totuşi, îi plăcea fiorul care îi cuprindea trupul.<br />
<br />
În dimineaţa zilei următoare s-a dus să îl trezească. El nu era acolo. Pe măsuţa mică erau aşezat câteva sticluţe cu conţinut colorat. A luat-o pe cea albastră. Nu ştia ce poate fi acolo, dar cu siguranţă că nu era nimic bun. Avea de gând să se ducă la suratele ei să le povestească. Ele ştiau mai bine, trecusră prin nenumărate războaie, văzuseră o mulţime de lucruri stranii. Când să iasă din încăpere a observa într-un colţ o spadă de argint. Nu a avut curaj să o atingă, dar avea o forţă misterioasă ce o acapara. A ieşit din cameră ca vârtejul, trezindu-se direct în pădure. A alergat pâna la casa celei mai mari dintre surori.<br />
<br />
Cerul şi-a tras cortina de stele, iar luna părea să o vegheze. În casa mică din mijlocul pădurii nu era nici o luminiţă aprinsă. A intrat fără să bată. Nimeni! Pustiu! Mirosul morţii învăluia valea. A alergat spre celelalte surate, dar nici ele nu erau de găsit.<br />
<br />
În dimineaţa următoare s-a întors în sat, obosită şi înfometată. Vroia să-l vadă, să-i vorbească, trăgea speranţă că o va ajuta să îşi găsească surorile. Satul era pustiu, parcă totul în jurul ei se năruia. A intrat, cu paşi grăbiţi, în camera lui. Nici unu din lucruri nu mai era acolo. Ce se întâmpla? S-a aşezat în mijlocul camerei şi şi-a lăsat lacrimile să-i curgă şiroaie. Era singură şi speriată.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Au trecut doi ani de la cumpliata tragedie. Vrăjitorii Morţii dezbăteau în fiecare zi problema celei ce a scăpat măcelului din Sotora. Într-una din zile cel mai bătrân l-a chemat par Marr la el. Încăpera din fundul pământului era mică şi înecăcioasă. Din pereţii pământii, mâinile spiritelor, încercau să îşi găsească salvarea. Vocile lor se auzeau până dincolo de Consiliul Morţilor.<br />
<br />
Marr a păşit sfios. Vrăjitorul, din faţa sa, mereu i-a impus un anume respect. S-a aşezat pe jilţul din pământ şi l-a urmărit cu atenţie:<br />
<br />
- Am să te mai întreb o dată, a spus vrăjitorul trist. Cum a scăpat? Aminteşte-ţi! Spui că nu îţi aminteşti ca această nimfă să fi trăit în împrejurimi. Gândeşte-te, căci, ea spune că te-a cunoscut. Mai mult, îţi plânge moartea. Ce s-a întâmplat acolo, Marr?<br />
<br />
Tânărul a plecat capul. Cât de bine şi-o amintea. Chipul ei gingaşi, gesturile tandre, privirea caldă, cât o iubea. După tot acest timp, el încă o iubea ca şi în prima zi. Numai gândul că ar mai putea să o sărute o dată l-a făcut să se cutremure. Vrăjitorul, cel bătrân, a observat absenţa lui:<br />
<br />
- Marr? Ce-i cu tine?<br />
<br />
- Nimic! S-a grăbit să răspundă. Doar...nu îmi amintesc de o altă nimfă. Le-am ucis pe toate cinci, nu ştiam că mai există una, a susţinut fără nici un resentiment.<br />
<br />
Bătrânul şi-a lăsat capul în palme:<br />
<br />
- Trebuie să o găseşti şi să o ucizi înaintea Întunericului. Nu vreau să îşi ia ei merite ce nu le au. Te vei întoarce în Sotora şi o vei căuta. Numai aşa mai putem spăla ruşinea.<br />
<br />
Ştia că nu se poate împotrivi, oricât îşi dorea. Nu ştia ce va face când o va revedea ce îi va spune. Ştia cu siguranţă că inima nu îl va lăsa să o ucidă, atunci care să fie scăparea? În afară de el nimeni nu o cunoştea. Ar fi putut să fugă cu ea, poate în felul acesta... Dar nu, în cele din urmă îi vor găsi şi soarta le va decide sfârşitul. Nu ştia ce sau cum să facă.<br />
<br />
Întoacerea în Sotora nu era, tocmai, un motiv de bucurie. Atunci a văzut câtă jale a lăsat în urma lui. Lia, încerca să refacă satul, să le dea încredere noilor locuitori. Dar eforturile ei păreau a fi în zadar, oamenii preferând să stea departe de acel loc, pe care, îl considerau blestemat.<br />
<br />
Suferinţa nimfei l-a impresionat, inima i s-a umplut de durere, sentiment pe care nu l-a cunoscut până în acel moment. O privea, de după colina cea marea. Vroia să se ducă la ea, să îi vorbească dar nu ştia ce să-i spună, cum să-i spună.<br />
<br />
A vegheat mai multe zile satul, de câte ori o vedea inima îi tresărea. Rememora acel sărut la nesfârşit, era singura amintire care îl făcea să zâmbească. A privit-o îndelung, dar a sosit şi clipa în care trebuia să se arate.<br />
<br />
Într-una din zilele ploiase de mai şi-a făcut curaj şi a coborât în sat. I se părea mult mai sărăcăcios şi fără de viaţă, Sotora încă îşi jelea morţii.<br />
<br />
Când i-a apărut în faţă a rămas nemişcat, trupul nu i-a mai reacţionat. Ei iau căzut din mână ulcelele pline cu apă, l-a privit nevenindu-i să-şi creadă ochilor:<br />
<br />
- Marr?!, a suspinat.<br />
<br />
- Da, a confirmat timid. M-am întors.<br />
<br />
Ochii nimfei s-au înnegrit de furie, de durere. Sentimente contradictorii îi măcinau sufletul; pe o parte ar fi dorit să-i sară în braţe, să-l sărute, pe cealaltă parte îl ura. Nu ştia de ce îl ura, nu cunoştea secretul lui dar sufletul aşa o îndemna:<br />
<br />
- Nu ai dispărut o dată cu ceilalţi, l-a interogat fata?<br />
<br />
Vrăjitorul şi-a plecat privirea:<br />
<br />
- Ce dispariţie?<br />
<br />
Nimfa nu i-a crezut neştiinţa, într-un fel îl bănuia. Nu putea să dovedească că el este pricina acestor necazuri, dar inima îi spunea, într-un fel, că simţămintele îi sunt reale.<br />
<br />
- De ce te-ai întors? De ce ai plecat?<br />
<br />
- Sunt întrebări la care nu îmi pot răspunde nici mie, a spus timid. Aş vrea să îţi pot răspunde, dar nu pot. Nu ştiu ce să spun.<br />
<br />
- Nu îmi poţi spune sau nu vrei, s-a răţoit fata? M-ai făcut să te iubesc, pe urmă, ai dispărut din viaţa mea o dată cu tot satul. Cu surorile mele, cu visele şi tot ceea ce iubeam. Ori eşti blestemat şi aduci durerea oriunde te-ai duce, ori tu ai făcut-o!<br />
<br />
Nici măcar nu putea contrazice acuzaţiile. O privea cu jind. A reuşit să îi atingă chipul şi să-i fure o sărutare, timidă. Fata s-a fâstâcit. În faţa lui era mică, cât un grăunte în Univers. În ciuda sentimentelor de ură, nu se putea stăpâni în faţa sărutărilor blânde şi a privirii drăgăsoase. Îl iubea şi îl ura deopotrivă. S-a retras fără să îl privească. Lacrimile iau invadat chipul bălai, apoi a dispărut în sptele uşii de chirpici.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Doi dintre Vrăjitorii Morţii, îl aşteptau pe colina cea înaltă. S-a dus cu inima îndoită. Ei nu o cunoşteau, putea să o lase în viaţă sau să o trădeze şi astfel viaţa ei nu ar mai fi valorat nimic:<br />
<br />
- Ai găsit-o?!, a întrebat cel mai învârstă.<br />
<br />
- Nu! A spus ferm şi hotărât. Nu am găsit nici o nimfă prin locurile astea, doar ţărănci.<br />
<br />
Vrăjitorii l-au privit cu suspiciune:<br />
<br />
- Vei mai rămâne până mâine, l-a pus în temă unu dintre ei. Mânie vom trimite un vânător de suflete.<br />
<br />
S-a prefăcut a fi resemnat. S-a îndreptat către sat şi a aştepta plecarea celor doi. Pe înserate a îndrăznit să se apropie de Lia, era momentul să o salveze:<br />
<br />
- Trebuie să pleci, i-a mărturisit pe un ton grav. Dacă nu vei pleca mâine va fi ultima ta zi de viaţă.<br />
<br />
- Ce însemană asta? De ce să plec? Unde să plec? Marr, eşti atât de..., câteodată simt că îmi doresc să te omor. Nu te înţeleg. Explică-mi!<br />
<br />
Vrăjitorul i-a luat mâinile într-ale sale. A privit-o profund în ochi şi a sărutat-o cu pasiune:<br />
<br />
- Nu îţi pot explica, îţi cer doar să te salvezi. Vor veni după tine...<br />
<br />
- Cine?<br />
<br />
- Vrăjitorii Morţii, de fapt, un vânător de suflete.<br />
<br />
- Ce vor de la mine? Nu am făcut nici un rău nimănui, de ce să mă hăituiască?<br />
<br />
Bărbatul şi-a trecut mâinile prin păr, a oftat profund, apoi a strâns-o cu putere la pieptul lui:<br />
<br />
- Mă vei urî, ştiu asta. Ai simţit de la bun început. Sunt damnat. Am fost damnat încă de când te-am cunoscut. O dată cu tine am cunoscut iubirea, suferinţa, durerea, sentimente pe care le-am ascuns în ultimii doi ani. Eu am...<br />
<br />
Pentru prima oară picături sărate îi şiroiau de-a lungul feţei. S-a oprit uimit. O durere apăsătoare îi încărca inima:<br />
<br />
- Eu i-am ucis, a izbutit să recunoască.<br />
<br />
Copila şi-a plect privirea, ştia, bănuia, dar acum nu mai putea da timpul înnapoi. Îl iubea şi îl putea ierta. Nu vroia să îl piardă şi pe el se săturase de singurătate. Şi apoi, inima îi bătea cu atâta putere în prezenţa lui... I-a prins capul în mâinile ei mici:<br />
<br />
- Am ştiut! Am ştiut tot timpul ce eşti, de unde vii şi ce urmăreşti. Am simţit. Sunt la fel de vinovată ca şi tine de ceea ce s-a întâmplat. Dacă aş fi avut puterea să te opresc la timp...<br />
<br />
- Trebuie să pleci, te rog Lia. Pleacă, fără să mai întorci privirea, fără să îţi mai pese de mine sau de altcineva. Cautăţi semenii. Uită. Uită-mă pe mine, cel ce ţi-a adus durerea şi suferinţa.<br />
<br />
- Vin-o cu mine!<br />
<br />
Ochii bărbatului au zâmbit. Cât şi-ar fi dorit să plece cu ea, să o poată ţine lângă el toată eternitatea:<br />
<br />
- Dacă vin cu tine, vom muri împreună. În felul acesta avem şansa de a supravieţui şi apoi, atunci când apele se vor mai linişti voi veni după tine. Îţi jur!<br />
<br />
Inima ei s-a oprit pentru o clipă. Ştia că dacă va pleca nu o să-l mai vadă niciodată. S-a aruncat la pieptul lui şi i s-a dăruit toată.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Când a venit vânătorul de suflete totul era pustiu. Nici urmă de vietate. A deschis uşa de chirpici, singurul loc în care simţea mirsoul morţii. Marr, zăcea mort. Spada de argint i-a străpuns inima. Din câte şi-a dat seama, s-a sinucis.<br />
<br />
Ea nu avea să afle niciodată ce s-a întâmplat cu cel pe care îl iubea cu toată fiinţa. Inima ei va rămâne mereu la prima noapte de dragoste, la primul sărut şi la chipul angelic pe care îl iubea. Îl va căuta toată eternitatea cu speranţă în suflet. Asta era pedeapsa ei: să iubească un suflet mort.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LINK-URI ALESE<br />
<br />
<br />
Revista, clubul, cenaclul „Helion”<br />
http://www.helion.arsfan.ro<br />
<br />
Asociaţia „H. G. Wells” Timişoara<br />
Redactor: Duşan Baiski<br />
http://http://www.hgwells.ro/<br />
<br />
Bilet de voie<br />
Redactor: Györfi-Deák György<br />
http://www.bilet.go.ro<br />
<br />
Ţesătorul<br />
Redactor: Florin Pîtea<br />
http://www.amaltea.ro/tesatorul<br />
http://www.geocities.com/themaddancinggod<br />
<br />
Literatura şi artele imaginarului<br />
Redactor: Marian Coman<br />
http://www.imaginar.tk/<br />
<br />
LiterNet<br />
Redactor: Răzvan Penescu<br />
http://www.liternet.ro/<br />
<br />
Net SF<br />
Redactor: Cătălin Sandu<br />
http://www.netsf.org/<br />
<br />
Noesis<br />
http://www.noesis.ro<br />
<br />
Pagina cronicarului<br />
Redactor: Dan Rădulescu<br />
http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br />
<br />
Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />
http://www.literati.net/Gheo/<br />
<br />
Pagina personală Dan Marius Sabău<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
Pagina personală Sergiu Someşan<br />
http://somesan.home.ro/<br />
<br />
Psycomix<br />
Redactor: George Lupeanu<br />
http://www.psycomix.dap.ro<br />
<br />
Romanian Top 10 SF<br />
Redactor: Claudiu Oprea<br />
http://ivyco.com/sf/<br />
<br />
Scriptmania<br />
http://www.scriptmania.rdsct.ro<br />
<br />
SFera<br />
Redactor: Marian Ţarălungă<br />
http://www.sferaonline.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ARHIVA ON-LINE<br />
<br />
<br />
Pro-Scris nr. 01<br />
(17.07 - 15.09.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 02<br />
(17.09 - 17.12.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 03-04<br />
(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 05-06<br />
(24.04 - 08.08.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 07-08<br />
(09.08 - 19.11.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 09-10<br />
(20.11.2001 - 03.03.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 11-12<br />
(04.03 - 10.06.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 13-14<br />
(10.06 - 05.10.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 15-16<br />
(06.10.2002 - 10.02.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />
(11.02 - 20.05.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />
(21.05 - 13.09.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />
(14.09 - 15.12.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />
(16.12.2003 - 15.03.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />
(16.03.2004 - 27.06.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />
(28.06 - 16.10.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />
(17.10 - 19.12.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />
(20.12.2004 - 19.03.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />
(20.04.2005 - 30.06.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2005 (nr. 35-36)<br />
(01.07.2005 - 15.01.2006)<br />
<br />
Pro-Scris 3-4 / 2005 (nr. 37-40)<br />
(16.01 - 10.04.2006)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
INDEX DE AUTORI<br />
<br />
<br />
* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Barthes Roland - Nautilus şi „Corabia beată" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Bugariu, Voicu - O bună carte demodată (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Cassian, Nina - Capcana (Va urma 35-36)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Valar (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />
Colin, Vladimir - Castelul din Carpaţi, azi (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />
Cozmiuc, Constantin - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie (Pro-File 33-34)<br />
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Eliade, Mircea - O călătorie spre centrul pământului (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />
Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />
Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />
Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />
Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Györfi, Simone - Halloween, ardeleneşte (Pro-Ton 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák György - SFera şi artele magice (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Györfi-Deák György - Autografe craiovene (Pro-File 35-36)<br />
Györfi-Deák György - O utopologie literară (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Un tărâm de explorat: Borderlands (Pro-File 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Luare (Pro-Test 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Teologie şi Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Un studiu în albastru (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Confuzii verniene (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Autograf MJM (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Stanţă (Pro-Test 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Fabulă (Pro-Ton 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Colocviu SF la Budapesta (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Helion (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Înşelători şi înşelătorii (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Elfi (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât carbonul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Hăulică, Michael - Mirări, veşti bune, gelozii (Pro-Gresii 35-36)<br />
Hobana, Ion - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie (Pro-Test 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste (Pro-Gresii 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - CPSF: O jumătate de veac (Pro-File 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Car: Epitaf pentru cyberpunk (Pro-Test 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Centrul Labirintului (Pro-Eminenţe Cornel Robu 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Fascinaţia Stargate (Pro-File 37-40)<br />
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Dialoguri despre lumea lui Tolkien (Pro-Gresii 35-36)<br />
Lazu, Robert - Întoarcerea dragonului rătăcitor (Pro-Gresii 37-40)<br />
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />
Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />
Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Un tratat despre SF (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
Opriţă, Mircea - Eternul Jules Verne (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Opriţă, Mircea - Florin Manolescu (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />
Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />
Pîrligras, Viorel - Lumea lui Tolkien, aşa cum e (Pro-Gresii 35-36)<br />
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />
Popescu, Dan - Foto-ghicitoare (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cuvînt către Scriitori 2001 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Premiile SIGMA Ediţiile 2001-2002 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anii 2000-2004 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2002 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2003 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2004 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2005 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cuvînt de re-venire (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Propuneri pentru Premiile de Excelenţă (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Regulament Premiile SIGMA 2005 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - In memoriam Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Alexandru Ungureanu 35-36)<br />
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Radu, Liviu - Literatură popular-elitistă (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Radu, Liviu - Cărămizi (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />
Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />
Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />
Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />
Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Tamaş, Cristian - Apariţii editoriale SF şi F 2005 (Pro-File 37-40)<br />
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 3 (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 4 (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />
Vighi, Daniel - Literatura S.F. (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Voiculescu, Vasile - Arhitectul (Va urma 37-40)<br />
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />
Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA NEAGRĂ<br />
<br />
<br />
Toate îşi au vremea lor şi<br />
fiecare lucru de supt ceruri<br />
îşi are ceasul lui.<br />
Eclesiastul, 3.1<br />
<br />
<br />
rEAliZaTORi:<br />
<br />
Györfi-Deák György- wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />
Cătălin Ionescu- weBmAsTEr / eDiTOr<br />
<br />
<br />
aU CoLAboRaT:<br />
<br />
Adrian Bănuţă<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
Cătălin Constantinescu<br />
Simone Györfi<br />
Robert Lazu<br />
Dan Popescu<br />
Oana Stoica-Mujea<br />
Cristian Tamaş<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
Free JavaScripts:<br />
http://www.hypergurl.com/<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VA URMA?<br />
<br />
<br />
Everybody knows that the dice are loaded.<br />
Everybody rolls with with the fingers crossed.<br />
Everybody knows the war is over.<br />
Everybody knows the good guys lost.<br />
Everybody knows the fight was fixed.<br />
The poor stay poor, the rich get rich.<br />
That's how it goes.<br />
Everybody knows.<br />
<br />
Everybody knows that the boat is leaking.<br />
Everybody knows the captain lied.<br />
Everybody got this broken feeling.<br />
Like their father or their dog just died.<br />
Everybody talking to their pockets.<br />
Everybody wants a box of ciocolates.<br />
and a long stern rose.<br />
Everybody knows.<br />
<br />
(Leonard Cohen - Everybody knows )<br />
<br />
<br />
Toată lumea ştie că acu-i momentul<br />
Toată lumea aşteaptă semnul nevăzut,<br />
Toată lumea ştie că războiu-i gata,<br />
Toată lumea ştie că cei buni au pierdut.<br />
Toată lumea ştie că jocu-i trucat<br />
Săracu-i sărac şi bogatu-i bogat,<br />
Ai o şansă la o mie,<br />
Şi toată lumea ştie.<br />
<br />
Toată lumea ştie că barca ia apă<br />
Toată lumea ştie: cârmaciu-a minţit.<br />
Toată lumea simte acea dezolare<br />
Ca şi cum câinele sau tatăl le-a murit.<br />
Toată lumea-şi numără banii-n buzunare<br />
Toată lumea vrea un cadou sau o floare<br />
Ce veselie,<br />
Toată lumea ştie.<br />
<br />
(Leonard Cohen - Toată lumea ştie)<br />
<br />
<br />
Fragment.<br />
Traducere în limba română Mircea Cărtărescu, din volumul:<br />
Mircea Mihăieş - Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen<br />
Editura Polirom, 2005, p. 277.Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-59902572811475526282014-07-10T11:47:00.000+03:002014-08-25T08:18:52.575+03:00Pro-Scris 3-4 (43-46) / 28 august 2006.<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br />
<br />
PRO-TEST<br />
Cătălin Ionescu - Pre-Ocupare: Despre prezentul privit cu teamă dinspre viitor (2)<br />
Györfi-Deák György - Pre-Meditare<br />
<br />
PRO-EMINENŢE<br />
* Jurnalul SF<br />
Cătălin Ionescu - 10 întrebări în exclusivitate pentru Ionuţ Bănuţă, redactor la Jurnalul SF<br />
Cătălin Ionescu - Lungul drum de la teribilism la profesionalism<br />
(Jurnalul SF în istoria science-fiction-ului românesc) (2)<br />
* Victor Papilian<br />
Mircea Popa - Cronologie Victor Papilian<br />
Titus Bălaşa - Victor Papilian<br />
Adrian Bucurescu - Victor Papilian<br />
Zaharia Cotoc - Victor Papilian<br />
Ovid S. Crohmălniceanu - Victor Papilian<br />
Constantin Cubleşan - Victor Papilian<br />
Sergiu Pavel Dan - Victor Papilian<br />
Alexandru George - Victor Papilian<br />
Ion Hobana - Victor Papilian<br />
Mircea Opriţă - Victor Papilian<br />
Mircea Popa - Victor Papilian<br />
Cornel Robu - „Manechinul lui Igor” de Victor Papilian<br />
Simona Tache - Victor Papilian<br />
Mircea Zaciu - Victor Papilian<br />
* J.R.R. Tolkien<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi - Enciclopedia Tolkien: Oromë<br />
Györfi-Deák György - Enciclopedia Tolkien: Fundătura<br />
Robert Lazu - Misterioasa transformare<br />
J. R. R. Tolkien - Scrisorile de Crăciun ale tatii (6)<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Györfi-Deák György - Anticipaţii argeşene (Antarg 6)<br />
Györfi-Deák György - Alte „Autografe” craiovene (Autograf MJM)<br />
Györfi-Deák György - Helion 2<br />
Cătălin Ionescu - Helion 3<br />
Cristian Tamaş - Aparitii editoriale SF & F 2006<br />
Dan Popescu - Cărţi F & SF apărute pînă la 20.07.2006<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Cătălin Constantinescu - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley (4)<br />
Robert Lazu - Prejudecăţi în ţara literelor<br />
Virgona Vilius - De vorbă cu d-nul Gerald D. Nordley despre Sferele Dyson şi unde tractoare<br />
George Orwell - Wells, Hitler şi Statul Mondial<br />
Virgona Vilius - Ameninţarea din umbră: Frustrarea personală<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Györfi-Deák György - Contact 2006 (Carl Sagan)<br />
Györfi-Deák György - Un alt contact ratat (Fraţii Strugaţki)<br />
Cătălin Ionescu - „Omagiul“ revizuit al unei reeditări (Robert Silverberg)<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
Jonathan Cowie - euROcon 2001 (textul original)<br />
Jonathan Cowie - euROcon 2001 (în româneşte)<br />
Victor Martin - De la România virtuală la percepţia deformată a imaginarului<br />
Virgona Vilius - Agonia teismului în viziune trekistă: Continuumul Q<br />
Virgona Vilius - Suferinţa subiectivă: Cinci lumini<br />
Györfi-Deák György - Despre polemici<br />
<br />
PRO-TON<br />
Victor Martin - Omul providenţial<br />
Victor Papilian - Lacrima<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
Link-uri alese<br />
Arhiva on-line<br />
Index de autori<br />
<br />
PRO-NUME<br />
Lista neagră<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
Va urma?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-DOMO<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎN LOC DE CUPRINS<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Acest număr apare în toiul celei mai ample dosariade de după Revoluţie. Zicea Mihai Pacepa că unul din zece români a fost colaborator al Securităţii? Iată că lucrul începe să se adeverească. În afară de activişti, profesori, sportivi, cercetători, ziarişti, Securitatea îi urmărea atent şi pe scriitori. Probabil că în arhiva moştenită de SRI există o documentaţie bogată referitoare la viaţa din cenaclurile literare, nu numai rapoartele întocmite de Carol Sebestyén despre lirica lui Adrian Bodiu. De altfel, precum rezultă din scandalul amintit, viaţa sexuală a creatorilor prezenta un interes deosebit, deoarece orice ignorare a normelor eticii şi moralei socialiste putea fi folosită ca mijloc de şantaj, pentru racolarea de „surse” şi transformarea lor în turnători.<br />
<br />
Dar să nu ne iluzionăm ca delaţiunea şi transformarea organelor de stat în organisme menite să supravegheze cetăţenii este o invenţie a „Geniului Carpaţilor”. Precum dovedeşte Cătălin Ionescu, în primul dintre cele două „Pro-Teste” transformate în editoriale: Pre-Ocupare (2), serialele americane au început să prezinte o altă viziune asupra terorismului şi corupţiei de peste Ocean: „răul politic, care sălaşluia de obicei în câţiva politicieni imorali şi lacomi, îşi mută centrul de greutate de la parlament la preşedinţie”. Desigur, efectele speciale au un rol important în captarea atenţiei publicului, dar ele singure nu asigură succesul unui serial, precum „Stargate-SG1”, aflat în prezent în cel de-al zecelea sezon de difuzare. Dintre toţi tartorii de la început, a rămas în viaţă doar Baal, personaj amintit atât în Biblie (profetul Ilie i-a înfruntat pe preoţii lui Baal), cât şi venerat pe teritoriul fostelor provincii romane, înclusiv la noi în ţară. Györfi-Deák György ne oferă un subiect de „Pre-Meditare” asupra celor vechi, dar, vorba poetului, „nouă toate”.<br />
<br />
Codul moral al haiducilor literari a rămas, vreme de peste şase (baros)ani (2000-2006), tot cel enunţat în „Pro-Teze”. Recunoaştem „spăşiţi, dar fericiţi” că treaba cu anii şi barosanii e o joacă de copii, dar ea ne menţine spiritul critic liber şi neînfrânat, bun exemplu pentru tinerii care cred în viitorul literaturii ştiinţifico-fantastice româneşti.<br />
<br />
În numărul anterior, ne-am amintit că în 4 iunie 1996, cu 10 ani în urmă, a apărut ultimul număr al unicului săptămânal de SF din Europa, „Jurnalul SF”. Datorită complexităţii subiectului, am împărţit materialele primite în două „Pro-Eminenţe” succesive. Dacă în prima parte Cătălin Ionescu l-a chestionat pe Adrian Bănuţă, acum i-a venit rândul lui Ionuţ Bănuţă să răspundă la „10 întrebări în exclusivitate”. Cătălin Ionescu îşi încheie ampla analiză: „Lungul drum de la teribilism la profesionalism”, prin prezentarea succintă a numerelor 101-169 ale „singurului săptămânal SF” de la noi şi din Europa şi a unor concluzii generale.<br />
<br />
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la dispariţia profesorului de anatomie şi prozatorului Victor Papilian. Nu cunoaştem data exactă a decesului. În lista aniversărilor de pe situl revistei „România literară” e trecut 13 august 1956. În „Dicţionarul esenţial al scriitorilor români”, Mircea Zaciu a consemnat 14 august. Cronologia alcătuită de Mircea Popa şi publicată în volumul „Lacrima” indică 15 august. Ca să nu se certe nici cu unii, nici cu alţii, „Dicţionarul cronologic de literatură română” (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, p.494-495) a precizat doar luna. Din păcate, n-am putut consulta monografia „Viaţa lui Victor Papilian” de Titus Bălaşa (Editura Aius, 2002), dar în prefaţa la volumul „Ceartă oltenească” (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973) incertitudinea era perpetuată: „La stingerea scriitorului din viaţă, în august 1956, gazetele subliniau meritele omului de ştiinţă, însă lăsau sub tăcere scrisul său.”<br />
<br />
Deşi a avut convingeri de stânga şi a făcut parte din Partidul Social-Democrat (cel din perioada interbelică), Victor Papilian nu i-a simpatizat pe comunişti. Dimpotrivă, într-o serie de scrieri cu specific science-fiction a înfăţişat „anumite realităţi aberante ale sistemului social din Uniunea Sovietică” (Constantin Cubleşan). După terminarea războiului, puterea proletară a socotit că nuvelele respective reprezintă un afront la adresa „marelui prieten de la Răsărit” şi a luat toate măsurile necesare pentru anihilarea unui oponent atât de proeminent: fondator al învăţământului românesc de medicină din Cluj, al Societăţii Scriitorilor Români din Ardeal, al primei Societăţi de antropologie din ţară, director al Operei române şi al Teatrului Naţional din Cluj etc.<br />
<br />
Mai întâi, în 12 octombrie 1946, un oarecare dr. V. Nămui a publicat în „Lupta Ardealului" articolul „D. prof. dr. Victor Papilian faţă cu medicina socială", urmat imediat de un altul, într-o tonalitate şi mai dură, semnat: „Redacţia” (Mircea Popa). „Este pensionat forţat în 1947, la 59 de ani, şi apoi cunoaşte, timp de câţiva ani, atrocităţile închisorilor politice comuniste” (Adrian Bucurescu). Acuzaţiile de „naţionalism, antisemitism şi mai ales de faptul de a fi un adept al ideologiei... putrede, burgheze” (Constantin Cubleşan) au avut o evidentă natură politică. Manuscrisele i-au fost confiscate. Ulterior, ele au fost furate din arhivele organelor de stat spre a fi vândute la negru, după cum susţine Zaharie Cotoc într-un articol din „Gazeta de Bistriţa”. Din câte ştim, Victor Papilian a fost eliberat în 1951 şi a lucrat în laboratorul Catedrei de zoologie din Cluj până în 1956, pensionându-se definitiv cu foarte puţin timp înainte de moarte. Dispariţia savantului şi omului de cultură a fost semnalată într-un necrolog publicat de C. C. Velluda în „Clujul medical” (Mircea Popa).<br />
<br />
În 24-26 iunie 2005, în Cluj-Napoca a avut loc Simpozionul Naţional „In memoriam Victor C. Papilian”, organizat de Catedra de Anatomie şi Embriologie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Cei interesaţi de activitatea ştiinţifică a scriitorului vor afla mai multe din relatarea făcută de Prof. Univ. Dr. Simona Tache, publicată în „Adevărul de Cluj” din 29 iunie 2005. Acest aspect al vieţii prozatorului nu poate fi ignorat deoarece, precum remarca Mircea Zaciu, eroii romanelor şi povestirilor scrise de Victor Papilian sunt, de regulă, „medici sau savanţi al căror echilibru sufletesc e afectat de intervenţia unor «accidente» inexplicabile în existenta şi placida «certitudine» a rezultatelor ştiinţei”. (Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Editura Albatros, 2000)<br />
<br />
Mircea Opriţă considera în „Anticipaţia românească” (Editura Viitorul Românesc, 2003) că terifiantul ştiinţific cultivat de Victor Papilian reprezintă „un fantastic ieşit din crispare intelectuală şi deloc străin de o anume tensiune «filosofică», produsă de conflictul dintre materialismul ateist şi spiritualism”. Sergiu Pavel Dan îl situează, în buna vecinătate a lui Gib Mihăescu, pe «hotarul nestatornic» „al interferenţelor dintre insolitul pur psihologic şi fantasticul interior, zonă de permanente dispute între proza de analiză şi cea declarat fantastică”. (Proza fantastică românească, Editura Minerva, 1975)<br />
<br />
„Victor Papilian s-a manifestat în science-fiction doar incidental, dar a ştiut, cu mână de maestru, să-i atingă infailibil nervul vital.” (Cornel Robu) La 50 de ani de la dispariţia autorului, disputele asupra semnificaţiei şi valorii unora dintre nuvelele sale continuă. Să luăm un singur exemplu: „Lacrima”, apărută în volumul „Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire” (1943). Ea „are ca protagonist pe un matematician care îşi notează cu maximă luciditate, dar şi cu tot atâta neîncredere în explicaţia ştiinţifică, o întâmplare în care planul realităţii celei mai stricte alternează cu acela al fanteziei care ar putea rezulta dintr-o simplă halucinaţie”. (Alexandru George, prefaţă la antologia „Masca”, Editura Minerva, 1982). În amplul studiu introductiv din volumul omonim, apărut la Editura Minerva în 1997, Mircea Popa crede că „Lacrima” are ca resort „o atracţie morbidă spre o iubire ireală, halucinatorie”. Referindu-se la ea, Ovid S. Crohmălniceanu nota: „acolo unde procesul psihic îşi păstrează autenticitatea şi nu e silit să ia o nefericită turnură tezistă, evoluţia lui insolită creează o atmosferă fascinantă, care intrigă tocmai prin lipsa ei de miraculos”. (Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura Minerva, 1972) O opinie asemănătoare este susţinută şi de Constantin Cubleşan: „demersul haloului fantastic justifică introspecţii în psihologiile abisale”. (Povestiri fantastice, Editura Sarmis, 1994)<br />
<br />
În prezentarea din antologia „Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti”, Ion Hobana reţine o mărturisire ce confundă autorul cu personajele sale: „sunt un ins nu devotat, ci robit ştiinţei” şi, în mod surprinzător, propune o interpretare inedită, considerând că „Lacrima” este o „nuvelă agitând stindardul prăfuit al metempsihozei”. Cel mai entuziast comentariu îi aparţine lui Titus Bălaşa:<br />
<br />
„Povestirea este o alegorie. Sensurile ei trimit la ideea că opera de artă, inspirată de o realitate istorică, trecătoare, devine o existenţă de sine stătătoare, «misterioasă», dăinuind peste milenii. Între domeniul ştiinţei şi al artei se află un prag hotărâtor. Ştiinţa e domeniul raţiunii, arta, al sensibilităţii. Adevărul ştiinţei este unul, al artei, — altul. Menită perenităţii, opera de artă păstrează un nucleu inefabil, intraductibil logic, accesibil numai sensibilităţii”. (Ceartă oltenească, Editura Scrisul Românesc, 1973)<br />
<br />
În concluzie, să-l cităm iarăşi pe criticul şi profesorul Cornel Robu: „Ca scriitor, Victor Papilian ştie să fie frapant şi frisonant, iar ca om, ca om de ştiinţă şi ca om de ştiinţă român, ştie să fie demn cu naturaleţe şi să impună prestant şi dezinvolt o prezenţă, firesc şi fără ostentaţie”.<br />
<br />
Ultima secţiune de „Pro-Eminenţe” este în continuare dedicată, ca de obicei, lui J.R.R. Tolkien. Prima „Enciclopedie Tolkien” românească a fost definitivată încă în toamna anului 2005 şi, pentru a menţine treaz interesul publicului până va fi publicată, reproducem alte două articole din cuprinsul ei: unul despre valarul „Oromë”, scris de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi şi altul despre „Fundătura”, casa unde au locuit Bilbo şi Frodo Baggins, de Györfi-Deák György. Robert Lazu a fost invitat de Stratford Caldecott să participe la o importantă „Conferinţă Tolkien la Oxford”. Câteva fragmente au fost publicate sub titlul „Misterioasa transformare. Despre Bilbo, Frodo şi alte personaje din lumea lui Tolkien” în revista „Adevărul literar şi artistic”, nr. 824-826/ 24 iunie, 1 şi 8 iulie 2006 . Simone Györfi a continuat traducerea „Scrisorilor de Crăciun”, ajungând la partea a şasea, cuprinzând răvaşele din 1935 şi 1936.<br />
<br />
Rubrica „Pro-File” e mai bogată ca niciodată, dovadă că viaţa literară nu e pe ducă. La Piteşti apare fanzinul „Antarg”, continuatorul unei tradiţii anterevoluţionare, despre care vorbeşte Györfi-Deák György în „Anticipaţii argeşene”. Tot el prezintă şi ultimele numere ale revistei de cultură „Autograf MJM” din Craiova: „Alte «Autografe» craiovene”. Magazinul „Helion” îşi continuă seria de noi apariţii, discutate în cronicile „Helion 2” de Györfi-Deák György şi „Helion 3” de Cătălin Ionescu. Cum vremea a trecut, s-a adunat şi un raft de noutăţi editoriale. Dan Popescu a adunat o listă de noutăţi: „Cărţi F & SF apărute în anul 2006”, iar Cristian Tamaş ne prezintă lansările din luna august: „Aparitii editoriale SF & F 2006”.<br />
<br />
Prima dintre „Pro-Puneri” reprezintă partea finală din studiul „Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley”, apărut în monografia critică a lui Cătălin Constantinescu „Paradigme literare ale utopiei”. Tot aici am reprodus un articol incitant semnat de Robert Lazu, Prejudecăţi în ţara literelor. Virgona Vilius stă „De vorbă cu d-nul Gerald D. Nordley despre Sferele Dyson şi unde tractoare”. Întrucât pe 13 august s-au împlinit 60 de ani de când Herbert George Wells a murit, am socotit nimerit să traducem o primă parte dintr-un articol deosebit de critic, dar nu lipsit de respect, scris de George Orwell: „Wells, Hitler şi Statul Mondial”, scris în 1941. Tot Virgona Vilius scrie despre ultimul episod din seria Star Wars: Ameninţarea din umbră (Frustrarea personală).<br />
<br />
Rubrica „Pro-Poziţii” grupează două cronici de Györfi-Deák György. Prima, „Contact 2006”, se referă la prima traducere românească a romanului „Contact” de Carl Sagan, realizată de Radu Pavel Gheo. Profitând de ocazie, comentatorul o compară cu ediţia maghiară, una cumplit de cenzurată, ca să desluşească realităţile incomode evitate de „cerberii culturali”. A doua, „Un alt contact ratat”, prezintă un roman SF celebru, dar încă necunoscut publicului autohton, „Hotelul «La alpinistul mort»¨ de fraţii Arkadi şi Boris Strugaţki. Cătălin Ionescu tratează cu uşoară tristeţe rebelă o reeditare a Editurii Nemira a unui volum faimos de povestiri semnat de Robert Silverberg, în cronica „Omagiul“ revizuit al unei reeditări.<br />
<br />
La rubrica „Pro-Gresii” reproducem în original şi în traducerea lui Cătălin Ionescu un fragment dedicat eşecului numit „euROcon 2001”, preluat dintr-un ciclu dedicat de Jonathan Cowie manifestărilor similare organizate în ultimii cinci ani: http://www.concatenation.org/conrev/decadeeurocons05.html, text la care am făcut referinţă în cronica la revista „Helion 2”. Scriitorul craiovean Victor Martin ne îndrumă să parcurgem la pas drumul „De la România virtuală la percepţia deformată a imaginarului”. Györfi-Deák György meditează asupra felului cum ar trebui să decurgă dialogul dintre critici în momentul când disputa de idei se încinge: „Despre polemici”.<br />
<br />
Virgona Vilius este un pasionat explorator al universului prezentat de serialul Star Trek. În numărul trecut, el a studiat „Sferele Dyson: Un impas pentru spaţioingineria contemporană”. Acum îşi continuă cercetarea cu o analiză a unuia dintre cele mai surprinzătoare personaje din „Generaţia următoare”: „Agonia teismului în viziune trekistă. Continuumul Q”. Episodul „Chain of Command” l-a determinat să scrie eseul „Suferinţă subiectivă. Cinci lumini”.<br />
<br />
În cadrul secţiunii „Pro-Ton”, prezentăm nuvela „Lacrima” de Victor Papilian, selectată ca să reprezinte proza SF scrisă de regretatul scriitor şi om de cultură clujean. Cititorii se pot deconecta citind o primă parte din nuvela lui Victor Martin, „Omul providenţial”, pe care o vom termina în numărul următor.<br />
<br />
Realizatorii „Pro-Scris” au străbătut codrii deşi ai internetului şi au poposit într-o poiană fermecată, numită „Pro-Porţie”. Aici, în dulcea ospeţire a ielelor, au avut răgazul să aleagă şi să marcheze o serie de repere pe harta unor Link-uri alese. Cititorii care au nimerit pentru prima oară în acest sit ori fidelii care doresc să revadă articole din numerele mai vechi pot răsfoi Arhiva on-line pusă la dispoziţia lor. De asemenea, pentru a uşura informarea celor curioşi să vadă cine a semnat în numerele trecute ale revistei, a fost alcătuit un Index de autori.<br />
<br />
Lista neagră ce cuprinde componenţa redacţiei şi numele colaboratorilor din acest număr vă este dezvăluită la secţiunea Pro-Nume, în luminile hipnotice ale unui progrămel Java scris de Jared Smith-Mickelson.<br />
<br />
Poate că unii vor considera că acest „Pro-Scris” este unul răzvrătit şi nu vor greşi, doar aşa a fost „ab initio”. Îi vom ruga să citească poezia scrisă de Maria Celeste Celi, „Cum costă tăcerea cuvântul”. Întotdeauna revista noastră şi-a încheiat sumarul sub semnul întrebării: „Va urma?”. Până acum, răspunsul a fost afirmativ, în chip de avertizare a tuturor adversarilor, ponegritorilor şi băgătorilor de beţe-n roate, să nu creadă că science-fictionul românesc e un sat fără câini; da, din respect faţă de munca înaintaşilor, de speranţele colaboratorilor şi de aşteptările cititorilor.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRINCIPIILE TEORETICE<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.com<br />
Mirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.50web.com<br />
Mirror-ul http://proscris.atspace.com nu este funcţional.<br />
A redevenit funcţional şi vechiul mirror http://proscris.web1000.com - cum însă conducerea reţelei Web1000 a renunţat la politica "zero-adds" (şi există şi alte dificultăţi tehnice ale arhivei on-line) acest site nu este suportat oficial de revista Pro-Scris.<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail webmaster@proscris.port5.com<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2006<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEST<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-OCUPARE: DESPRE PREZENTUL PRIVIT CU TEAMĂ DINSPRE VIITOR (2)<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Am vorbit în numărul trecut despre câteva seriale americane de nuanţă science fiction, printre care şi de producţia Fox initulată „24”. Un serial aparent de acţiune, dar mai degrabă un political-fiction. Un film în care mitul modern al lui Superman îmbracă hainele unui agent din serviciile speciale care luptă împotriva terorismului. Numai că agentul CTU (imaginara agenţie Counter Terrorism Unit) Jack Bauer (actorul Kiefer Sutherland) are, spre finalul seriei a 5-a (care a rulat pe ecranele americane între ianuarie şi mai 2006) o sarcină extrem de neobişnuită: să dea jos preşedintele Statelor Unite, vinovat de uciderea mai multor civili şi angajaţi guvernamentali...<br />
<br />
Aşa cum am precizat anterior, structura acestui serial a fost construită cu grijă pentru a reliefa caracterul său ficţional. Preşedintele SUA din primele patru sezoane, David Palmer (actorul Dennis Haysbert), este un bărbat de culoare, de-o calitate morală ireproşabilă. Astfel încât jocurile de culise, de multe cu accente dramatice, din jurul Casei Albe erau contrabalansate de calităţile personajului David Palmer. Care însă, tocmai datorită caracterului său integru va refuza o nouă candidatură la preşedinţie şi va fi ucis misterios în debutul seriei a 5-a. Totuşi, chiar sub aceste premise solid ficţionale, mesajul transmis telespectatorului american este inedit: răul politic, care sălăşluia de obicei în câţiva politicieni imorali şi lacomi, îşi mută centrul de greutate de la parlament la preşedinţie. Aşa că este o distanţă ca de la cer la pământ de la un film de genul „Ziua Independenţei” în care preşedintele SUA se urcă la comanda unui avion de vânătoare pentru a participa el însuşi la războiul „de independenţă” cu fiinţele extraterestre, până la serialul „24” în care geniul răului, cel care furnizează arme de distrugere în masă extremiştilor ruşi, fără a-i păsa de „efectele colaterale”, este exact preşedintele...<br />
<br />
Şi dacă, în bunul spirit al tradiţiei binelui şi răului american, aveţi impresia că producătorii s-au lăsat purtaţi de val, vă înşelaţi amarnic. sezonul 5 din „24” a avut un succes greu de imaginat: o audienţă record şi nu mai puţin de 12 nominalizări la premiile Emmy de anul acesta - ceremonia decernării premiilor Primetime Emmy Awards, ediţia numărul 58, se va desfăşura în 27 august. Mai mult, Studiourile Fox au semnat cu Kiefer Sutherland o extindere de contract, până în 2009, deci pentru încă 3 sezoane de serial. În următoarele serii Sutherland va fi şi producător şi se estimează că doar actoria îi va aduce un profit de 40 milioane de dolari, devenind astfel cel mai bine plătit actor din serialele dramatice.<br />
<br />
Sigur, succesul unui serial se datorează în bună măsură jocului actoricesc, precum şi muncii uriaşei echipe din spatele camerelor. Totuşi, serialul „24”, prin definiţie, este o provocare pentru scenarişti, pentru că este suficient de greu să creezi un film de acţiune de aproximativ 18 de ore (ţinând cont că un episod durează aproximativ 45 de minute). Pusă în context, tema unui preşedinte american criminal a fost, se pare, o găselniţă bine ticluită în condiţiile societăţii americane. Totodată nu e cazul să absolutizăm, imaginarul preşedinte Charles Logan (actorul Gregory Itzin) nu este copiat, nici măcar la modul grosier, după realul preşedinte Bush. Totuşi jocurile politice de culise, vorbăria stupidă despre patriotism şi ţară, ezitările apăsătoare în luarea deciziilor, sunt, în serial, imagini teribil de apropiate de lozincile şi de comportamentul multor politicieni, nu numai americani...<br />
<br />
Cum am amintit mai sus de mitul lui Superman, vă propun să zăbovim puţin şi asupra unui alt serial, de astă dată declarat science fiction, „Smallville”. „Smallville” este un serial care s-a bucurat la rându-i de succes. Pentru că, nu este un film despre adolescenţa lui Superman, ci un film despre adolescentul Clark Kent (actorul Tom Welding). Diferenţa este majoră. Aşa cum spuneam într-o cronică precedentă, „viitorul Superman nu mai este un extraterestru aruncat din întâmplare pe această planetă şi care-şi face, conştiincios, mai degrabă datoria faţă de lumea sa dispărută, decât faţă de lumea care l-a adoptat, ci un om tânăr care, întâmplător, s-a născut pe altă planetă, cu alte caracteristici biologice, dator în primul rând familiei şi prietenilor de aici” (Pro-Scris 2 / 2004). Dincolo însă de panoplia şi gadget-urile Superman, un accent deosebit este pus cu neaşteptată pregnanţă în sezoanele 3 şi 4, pe personajul negativ, Lex Luthor. Astfel încât personajul Lex (răul absolut din seriile de lung metraj – care a beneficiat de prestaţia extraordinară fie a lui Gene Hackman, fie, recent, a lui Kevin Spacey), animat în „Smallville” de actorul Michael Rosenbaum pune în lumină o problemă extrem de actuală într-o lume din ce în ce mai nesigură: cât de implacabil este răul?<br />
<br />
În „Smallville” Lex este prietenul lui Clark. Chiar dacă, la modul fundamental, fac parte din lumi diferite: Lex moştenitorul unui super-magnat, Clark un simplu băiat de fermă. Totuşi o ciudată, aproape ireală prietenie îi uneşte. Chiar dacă tentaţia trădării este, pe măsură ce înaintează serialul, din ce în ce mai acută, Lex pare mai degrabă un personaj din lumea antică supus furiei zeilor. Care este, la urma urmei, răul din spatele răului? Maleficul senior Lionel Luthor (interpretat de actorul John Glover)? Suntem oare predestinaţi binelui şi răului, din naştere, şi toate zbaterile noastre nu fac decât să amâne, pe termen scurt, un final implacabil? Nu este doar una din angoasele societăţii americane, ci este, mai curând, un aspect dureros al lumii democratice şi civilizate... „Eu sunt personajul negativ al acestei poveşti”, afirmă, Lex, în episodul intitulat „Onyx” din sezonul 4 (I am the villain of the story!) – dar în contextul episodului, este doar partea complet negativă a lui Lex, un soi de Doctor Jeckyll, care a prins realitate în urma contactului cu „kryptonita neagră” şi care mai mult arată că în Lex există - sau a existat? - totuşi şi un Mr. Hyde...<br />
<br />
Răul fundamental, sau răul din spatele răului, inexorabil... Suntem, aşa cum sugera Oscar Wilde, proprii noştri diavoli, care ne construim singuri iadul pe acest pământ? „Smallville” pare deocamdată a se menţine pe poziţiile unui optimism ponderat. Să încercăm şi noi acelaşi lucru...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRE-MEDITARE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În 14 iulie 2006, americanii au avut prilejul să vadă ce n-a văzut Parisul: primul episod din cel de-al zecelea sezon al unui serial de televiziune ştiinţifico-fantastic. Este vorba despre „Poarta stelară” (Stargate SG-1), unicul serial care a reuşit să reziste vreme de un deceniu pe micile ecrane şi să-şi adjuce audienţe record, în ciuda unei concurenţe selecte, precum Star Trek, Babylon 5, Andromeda, Battlestar Galactica, Smallville etc., ba chiar să dea viaţă unui surioare, „Stargate Atlantis”, aflată în prezent la începutul celui de-al treilea sezon.<br />
<br />
Serialul a debutat în 27 iulie 1997, pe postul american „Showtime”, ca o continuare a filmului "Stargate" (1994), creat de Dean Devlin şi Roland Emmerich („Ziua independenţei”, „Godzilla”). Actorii din rolurile principale au fost schimbaţi. Locul durului Kurt Russell (colonelul Jack O'Neill) a fost preluat de charismaticul Richard Dean Anderson, protagonistul din serialul „MacGyver”. În rolul egiptologului Daniel Jackson, apare Michael Shanks. Lor li se alătură maiorul Samantha Carter (Amanda Tapping) şi răzvrătitul războinic Teal'c (Christopher Judge). Împreună, vreme de opt ani, vor forma echipa SG-1.<br />
<br />
Militarii americani explorează Galaxia, vizitează diferite planete, folosindu-se de o reţea de porţi stelare, creată de civilaţia apusă a Anticilor, ctitorii Atlantidei. Veţi găsi o descriere amănunţită a sistemului pe situl http://www.poartastelara.ro: „Poarta Stelară este un portal rotund care poate transporta aproape instantaneu un obiect dintr-un punct în spaţiu în altul prin generarea unei găuri de vierme artificială. O gaură de vierme se creează între două Porţi Stelare atunci când una dintre ele formează adresa unei alteia. O Poartă Stelară foloseşte 6 din 38 de simboluri, reprezentând constelaţii, pentru a localiza o altă Poartă Stelară şi încă un simbol, al 7-lea, unic pentru fiecare Poartă Stelară, ca punct de plecare.”<br />
<br />
O bună parte din Galaxie este dominată de paraziţii Goa'uld, nişte fiinţe cu aspect serpentiform, care se pot dezvolta doar în interiorul unor gazde, precum reptilele Unas sau oamenii. Ei se înfăţişează popoarelor subjugate sub chipul unor zei atotputernici, cu ochi strălucitori şi voci tunătoare, precum Ra, Anubis, Apophis, Hathor, Nirrti sau Cronos. Îşi pot vindeca rănile sau prelungi viaţa vreme de mii de ani, dar totuşi rămân muritori. În zorii istoriei umane, au dominat şi Pământul, până când o revoltă i-a alungat şi, întrucât planeta noastră se află într-un braţ lateral al Căii Lactee, nu posedă zăcăminte de naquadah, iar Poarta Stelară a fost îngropată, ei n-au revenit decât după confruntarea de pe planeta Abydos, terminată cu victoria oamenilor şi uciderea lui Ra.<br />
<br />
Vreme de 200 episoade, echipa SG-1 a avut de înfruntat şi alţi duşmani, dintre care cei mai temuţi au fost replicatorii, nişte roboţei inteligenţi, capabili să se reproducă singuri şi să evolueze în salturi, prin preluarea unor tehnologii extraterestre. Mărunţii crabi mecanici şi-au exterminat fără milă pe toţi adversarii, fie ei oameni, asgarzi sau „zei falşi”.<br />
<br />
La sfârşitul celui de-al nouălea sezon, singurul domn Goa'uld supravieţuitor e Baal, un personaj foarte complex, interpretat cu talent şi dăruire de actorul sud-african Cliff Simon, un dansator şi model masculin profesionist, câştigător al titlului de „Mr. South Africa” în 1992. În „Stargate SG-1”, el apare iniţial ca participant la o întrunire a Lorzilor Sistemului, într-un dublu episod din sezonul 5 („Summit” şi „Last Stand”). În sezonul 6 („Abyss”), Baal îl prinde pe Jack O'Neill şi-l torturează, omorându-l în cele mai înfiorătoare moduri, ca apoi să-l reînvie cu ajutorul unui sarcofag. De nevoie, când dă de dracul, se aliază cu oamenii şi preia comanda flotei goa'ulde ca să-l învingă pe Anubis („Homecoming”), dar apoi încearcă să distrugă porţile stelare, prin virusarea dispozitivelor de formare a adreselor („Avenger 2.0”). Este cel mai activ răufăcător de pe parcursul sezonului 8. După înfrângerea lui Anubis şi triumful gărzilor Jaffa, încearcă să preia controlul acestor războinici de temut, dar este descoperit şi se refugiază pe Pământ, unde se clonează în mai multe exemplare. Este descoperit şi fuge, nu înainte de a încerca să arunce America în aer, cu ajutorul unui zgârie-nori construit din naquadah.<br />
<br />
În 106, ultima bătălie dintre romani şi daci s-a dat la Poarta Meseşului, acolo unde ulterior a fost ridicat municipiul Porolissum, pe firul unui drum deosebit de important, pe unde se aducea sarea exploatată la salinele din Dej. Aici, pe teritoriul de azi al localităţii Moigrad, au servit Imperiul Roman soldaţi din toate colţurile lumii. Garnizoana din capitala de provincie a cuprins şi arcaşi sirieni din Palmyra. Aceştia şi-au adus de dincolo de mări, din Orient, atât credinţele cât şi zeul. În secolul al III-lea, după ce templul lui Liber Pater din Porolissum a fost distrus de un incendiu, „palmyrenii sagittarii” l-au reclădit şi l-au închinat „zeului strămoşesc Bel”, eveniment consemnat într-o inscripţie, descoperită de şcolarii din Jibou şi descrisă de arheologul Nicolae Gudea în cartea „Porolissum, Res Publica Municipii Septimii Porolissensium” (Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1986): „E un document colectiv, aproape oficial, care consemnează existenţa templului şi sprijinul de care s-a bucurat cultul zeului Bel din partea autorităţilor.”<br />
<br />
Bel cel adorat la Porolissum nu diferă structural de Baal, „zeul fals” pomenit în Biblie, în cele două Cărţi ale Împăraţilor. Profetul Ilie i-a înfruntat pe preoţii acestui cult, drept care aceştia au încercat să-l piardă, din porunca reginei Isabela. Ceva mai încolo e amintit Baal-Zebub sau Belzebub, „Domnul muştelor”, în prezent o apariţie cu conotaţii satanice. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ilie şi-a învins adversarii, aşa cum, peste secole, echipa SG-1 a reuşit să dejoace planurile criminale ale unui extraterestru ticăloşit.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: JURNALUL SF<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
10 ÎNTREBĂRI ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU IONUŢ BĂNUŢĂ, REDACTOR LA JURNALUL SF<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
1. Care au fost motivele care te-au făcut să intri în redacţia Jurnalului SF?<br />
<br />
Nu cred că a fost vorba de nişte motive preexistente momentului respectiv. Adi a venit la mine şi mi-a zis că a intrat în legătură cu un grup de presă dispus să finanţeze apariţia unui săptămînal de sefe. La început am fost extrem de reticent şi am avut multe obiecţii atît asupra ritmului de apariţie, cît şi asupra conţinutului. Pînă la urmă... ne-am aruncat cu capul înainte. J J J<br />
<br />
<br />
2. Pe ce dată a apărut primul număr? Dar ultimul?<br />
<br />
Primul număr a apărut în decembrie 1992, în a doua săptămână a lunii, dacă nu mă înşel, având în vedere că data apariţiei din tipografie era joi (datorită ritmului de apariţie a celorlalte tipărituri de la Jurnalul) probabil că pe piaţă a apărut vineri. Tot în decembrie ‘92 a apărut numai numărul 2 datorită Crăciunului.<br />
<br />
<br />
3. Care au fost relatiile de lucru cu Adi Bănuţă? Ţi-ai pus vreodată întrebarea dacă nu cumva tu trebuia să fi redactor-şef?<br />
<br />
Nu m-a interesat niciodată să fiu redactor-şef, deşi au fost anumite numere speciale pe care le-am realizat eu integral. Cu Adi, ce să spun, de obicei nu eram de aceeaşi părere, noi având păreri şi coordonate de interes destul de diferite, uneori chiar divergente.<br />
<br />
<br />
4. Ai încercat, in mod deliberat, să imprimi o anume directie estetica a JSF? Ai militat deschis pentru o „mişcare” literară sau, şi mai concret, pentru cyberpunk?<br />
<br />
Hm. Ideea mea a fost alta. Percepţia a fost greşită şi la un nivel primar. Ce-am dorit eu într-o primă fază a fost receptat grosier şi toate nuanţările ulterioare pur şi simplu nu s-au vrut luate în seamă de ceea ce aş putea numi vechea gardă (sau, cum glumeam noi, vechiul nou val J J J ). Aşadar ideea mea a fost să astup groaznica lipsă de informaţie (pe atunci internetul strălucea prin absenţă) şi în primul rînd şi singura metodă pe care am vazut-o la momentul acela a fost promovarea curentului cyberpunk care era extrem de en vogue în America. Nu ştiu dacă a fost cea mai bună metodă, dar în mod cert a reuşit să impună nişte autori care vroiau să scrie şi să creeze altfel. Faptul că restul lumii le-a pus eticheta ciperpunchişti sau mai ştiu eu cum, n-are nici importanţă şi nici relevanţă.<br />
<br />
<br />
5. Ai considerat vreodată că prietenia ta cu autorii promovati în JSF ar putea să fie o piedică în calea obiectivităţii?<br />
<br />
Absolut deloc. În mod frecvent refuzam texte ale unor prieteni sau le ceream să facă unele modificări.<br />
<br />
6. Cat de des ati folosit „umpluturi” în sumarul Jurnalului SF?<br />
<br />
Doar în perioada de început, din câte îmi amintesc. În general Adi făcea o selecţie pentru numerele obişnuite. După cum am mai spus, eu începusem să mă ocup mai mult de numerele speciale, în care îmi puteam expune mai bine ideile despre sefe şi într-un mod mai aplicat.<br />
<br />
<br />
7. Care sunt extremele JSF, adica numărul cel mai drag si numărul cel mai detestat de tine?<br />
<br />
Am detestat aproape în totalitate numerele cenacliere, nu cred că am un „cel mai drag” număr, deşi au fost mai multe pe care le-am făcut cu plăcere.<br />
<br />
<br />
8. Ai primit vreodată, chiar la modul voalat, „indicaţii” privind conţinutul revistei (dacă da, de la cine)?<br />
<br />
Toţi trăgeau de noi să facem aia, să facem ailaltă... Ideile care ni se păreau bune le aplicam. Cei de bună credinţă ne-au ajutat tot timpul nu numai cu sugestii, dar şi cu o muncă a cărei intensitate poate că nu apare reliefată cum ar trebui în numerele apărute. Cei care se chinuie acum să scoată reviste poate că în momentele lor de auto-onestitate au dimensiunea efortului depus. Sau poate că nu. J J J<br />
<br />
<br />
9. Acum, după 10 ani, se mai „văd” urmele Jurnalului SF? Ce părere ai de peisajul SF actual?<br />
<br />
Deşi o să fiu considerat lipsit de modestie sunt convins că dacă mai există urme de sefe în peisajul autohton se datorează într-o proporţie însemnată JSF-ului. Pînă şi detractorii JSF-ului îi datorează nespus.<br />
<br />
<br />
10. Dacă ai avea posibilitatea, ai reînvia JSF într-un fel sau altul?<br />
<br />
Nu. Idealismul îşi are şi el limitele lui.<br />
<br />
<br />
Întrebător,<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LUNGUL DRUM DE LA TERIBILISM LA PROFESIONALISM (2)<br />
<br />
(Jurnalul SF în istoria science-fiction-ului românesc)<br />
<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Decada 101-110<br />
<br />
Mihail Grămescu şi Liviu Radu par a domina decada, prin comentarii şi literatură. Îi secondează Don Simon, Doru Stoica, Costi Gurcu, Michael Haulică, Ana Veronica Mircea şi alţii. Printre picături, Nicolae C. Ariton, Florin Mircea Tudor, Remus Cernea şi Florin Iulian Hribb duc greul părţii non-fiction. Apar traduceri din Joanna Russ, John Kessel, Daniel F. Galouye, Mike Resnick, J. R. R. Tolkien, Robert Bloch, etc.<br />
<br />
Numere speciale: 107 Horror, 109 Francophone, 110 Număr dedicat feminelor (martie 1995). Începând cu numărul 103 sigla JSF se schimbă în „Săptămânal de cultură SF, HORROR ŞI FANTASY”. Impresia generală este totuşi că redacţia s-a rodat, colaboratorii îşi respectă rubricile periodice. O altă impresie vagă este că, în acelaşi timp, perioada teribilistă începe să se diminueze, deşi are încă zvâcniri.<br />
<br />
Un aspect negativ ce trebuie subliniat este articolul din numărul 104 semnat de Alexandru Mironov, „BusRomCon”, în care semnatarul promite, în stilul său revoluţionar inspirat din anii ’50 o excursie în care va fi capabil să transporte cu autobuzul, în urma unor misterioase sponsorizări, circa 100-200 de persoane la EuroCon-ul de la Glasgow. Dincolo de stilul de prost gust al exaltării specifice mironoviene, trebuie remarcat că excursia la Glasgow a evoluat de la o mişcare de mase (în viziunea lui Mironov), la un bun motiv de şantaj al cenaclurilor de a face „ciocu’ mic” (în viziunea conducerii FNTSF asigurată la vremea aceea de faimosul om de paie al neobositului Mironov, Sorin Repanovici) până la o frumoasă excursie asigurată copiilor de bani gata ai potentaţilor momentului printre care s-au strecurat, cu destulă greutate, foarte puţini reprezentanţi ai science-fiction-ului românesc - câţiva membrii ai redacţiei JSF...<br />
<br />
<br />
Decada 111-120<br />
<br />
Continuă decada anterioară în aceeaşi tonalitate. Duc greul tot Mihail Grămescu şi Liviu Radu. Mai apar Sebastian A. Corn, Radu Pavel Gheo, Don Simon, Liviu Surugiu, Ana-Veronica Mircea, Ladislau Daradici (debut în SF, cum este marcat textul său în numărul 119). Apar traduceri din Anne Rice, Edward Bryant, Murray Leinster, Gene Wolfe şi Octavia E. Buttler. Trebuie remarcat Medalionul „Harry T. Francis” din numărul 114, un puternic atac parodic, concentrat, la adresa lui Aurel Cărăşel.<br />
<br />
Un medalion nedeclarat îl întâlnim în numărul 117, Cenaclul Pozitronic din Buzău. Remarcăm aici un „vârf” greu de egalat: articolul lui Mugur Cornilă (preşedinte „Pozitronic”) intitulat „Adagio la o piesă gata scrisă” în care mândria de a fi „Fondatori” ai FNTSF-ului se încheie pe un ton de mare avânt patriotic-băştinăş: „Traiască buzoienizarea SF-ului!”. Dar tot pentru respectarea adevărului, ne simţim datori să adaugăm că „Seara SF” a cenaclului Pozitronic din acea perioadă a fost o manifestare reuşită. Revenind la JSF 117, probabil că A. Bănuţă a preferat să nu anunţe un „medalion Pozitronic” şi pentru că în acest număr apare un text semnat de el...<br />
<br />
Numere speciale: 113 Vampiri (pe copertă apare „Cruise” lângă poza actorului) şi 116 Integral Philip K. Dick (24 de pagini, faţă de 16 în mod normal!, număr special de Paşti.<br />
<br />
În numărul 120 apare şi cronica subsemnatului despre primele 100 de numere ale Jurnalului SF (cu sfârşitul în numărul 121). Ca o ciudată coincidenţă, din numărul 118 Jurnalul SF pune data de apariţie – ce-i drept într-un format „proprietar”: doar ziua şi luna, anul fiind contabilizat în continuare de la facerea JSF: Anul IV, 1-8 Mai. Sigla rămâne neschimbată şi după ce redacţia a descoperit că există şi frânturi de calendar...<br />
<br />
<br />
<br />
Decada 121-130<br />
<br />
Un nume se retrage tăcut şi neaşteptat din sumarul ediţiilor JSF, chiar dacă rămâne prezent în caseta redacţională: Mihail Grămescu. Şi lipsa aceasta se resimte, cumva partea autohtonă dă sentimentul unei restrângeri. Chiar cu pleiada impresionată de autori români: Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Liviu Radu, Aurelius Belei, Cătălin Sandu, Liviu Radu, Ladislau Daradici, Monica Nicolau, Dănuţ Ivănescu, Don Simon, Ovidiu Bufnilă. Accentul se mută uşor asupra traducerilor, mai multe în această decadă decât în cea trecută: Greg Egan, Howard Waldrop, David Brin, Ray Bradbury, Gregory Benford.<br />
<br />
Numărul 124-125 este un număr dublu (de 24 de pagini), după care urmează numărul... 125. Ultimele apariţii ale decadei de 11 numere sunt specialele Serge Brussolo (JSF 129) şi Isaac Asimov (130).<br />
<br />
Nu este, per ansamblu, o decadă proastă a Jurnalului SF, dar lucrurile par duse mai departe mai degrabă de inerţie, decât de veşnicul neastâmpăr al redactorilor. De semnalat totuşi apariţia unei benzi desenate, Omul Perpetuu, scenariu Dănuţ Ivănescu şi desene de Bostan Florin în faimosul număr dublu al perioadei.<br />
<br />
<br />
Decada 131-140<br />
<br />
O pleiadă de medalioane şi de numere speciale traversează decada. Numărul 130, medalion Liviu Radu (mai precis, al doilea medalion JSF, primul fiind în numărul 99), 131 medalion Ursula K. Le Guin (deşi cele mai întinse spaţii tipografice ale acestui număr le ocupă Andrei Valachi, 7 pagini versus 2 pagini Le Guin!), 133 Ray Bradbury, 134-135, dedicat Eurocon 95 din Glasgow, 136 număr dedicat scriitorilor John Brunner şi Roger Zelazny (Brunner încetase de curând din viaţă), 138 remember Victor Kernbach şi în fine numărul 139-140, medalion Fritz Leiber.<br />
<br />
Reapare Mihail Grămescu, mai întâi cu un text mai vechi (o discuţie cu Andrei Valachi din mai 1995 – apărută în medalionul „implicit” Valachi) apoi cu un material de substanţă intitulat „SF-ul şi elita”, o cronică serializată de la Eurocon 95, plus alte materiale informative. De semnalat şi un fapt misterios: în numărul 132 apare un material nesemnat, „Lada”, pentru ca în numărul următor, în josul paginii 3, sub materialul lui Grămescu apare „Erată: Povestirea LADA publicată în numărul trecut al Jurnalului SF” şi... atât. Fără alte comentarii.<br />
<br />
Alte nume româneşti: ValANTIm, Liviu Surugiu, Radu Pavel Gheo, Ladislau Daradici, Ionuţ Bănuţă, Michael Haulică. Se remarcă distinct reducerea ponderii textelor de science-fiction scrise de autori români. Şi asta nu în dauna autorilor străini, ci a altor direcţii promovate de Jurnalul SF: prezentări extinse de premii internaţionale şi de cărţi apărute în ţară, topuri proprii, panoplii de fotografii (în special de la Atlantykron şi Glasgow) plus un inedit medalion de arte vizuale Dan Coroiu (139-140) cu grafică, colaje şi fotografii de variaţiuni vestimentare cyberpunk.<br />
<br />
Partea non-fiction este însă cea care compensează lipsa relativă a povestirilor româneşti. Remus Cernea, Cătălin Sandu, Mihail Grămescu, Liviu Radu, Ionuţ Bănuţă, Florin Mircea Tudor, Isocel (Isabela Ion), Horia Nicola Ursu, Mihai Samoilă, Cătălin Teniţă, ba chiar Alexandru Mironov şi Ion Hobana (in memoriam Brunner) şi Adrian Bănuţă. Un aspect remarcabil îl constituie apariţia serializată, începând cu numărul 133 a „Scurtă istorie a fandomului românescu după decembrie 1989” semnat de Dan Popescu (şi completat şi adăugit de membrii redacţiei JSF, recte fraţii Bănuţă), abandonată însă după câteva episoade.<br />
<br />
O decadă interesantă şi extrem de dinamică (poate chiar prea dinamică!), păcat însă de cele câteva scăpări de tehnoredactare...<br />
<br />
<br />
Decada 141-150<br />
<br />
După „forţajul” din decada precedentă, redactorii Jurnalului SF îşi reduc motoarele la relanti. Poate şi pentru că suntem în plină toamnă a anului 1995...<br />
<br />
Ne lovim de o nouă scăpare de tehnoredactare, în numărul 143, la povestirea „Casa trecerii” (5 pagini de revistă) se specifică doar „Marele Premiul Pentagrama 94”, nu şi autorul.<br />
<br />
Doar 2 numere speciale putem consemna, integral Peter Leb (148) şi Sebastian A. Corn (149), plus un neobişnuit medalion (mascat), Adrian Bănuţă (150).<br />
Dintre autorii români ai decadei îi menţionăm pe Michael Haulică, Nicolae Tiţa, Andrei Cojocaru, George Ceauşu, Liviu Surugiu, Octavian Mustafa, Silviu Genescu, Radu Pavel Gheo, Val Antim (în grafia prezentă în numărul 145), Ana Maria Negrilă, Ladislau Daradici, Don Simon, Liviu Radu, Mihail Grămescu, Dorian Andone. La capitolul autori străini sunt reprezentaţi Pamela Sargent, Laurence Manning (ambii în traducerea Oanei Durican), D. W. Hill (un tânăr american care a trimis special această povestire Jurnalului SF, traducerea Cătălin Teniţă), Peter James (traducerea Florin Mircea Tudor), A. R. Morland, Raymond Humphreys (ambii în traducerea lui Petru Iamandi), J. G. Ballard (traducerea Horia Nicola Ursu). Partea non-fiction este susţinută de Adrian şi Ionuţ Bănuţă, Liviu Radu, Mihail Grămescu, Florin Mircea Tudor, Cătălin Teniţă, Mihai Samoilă.<br />
<br />
Un număr aparte este însă 144, care este deschis de un editorial semnat Ionuţ Bănuţă „Cum a fost de s-a făcut acest număr şi (parţial) de ce...” şi care conţine, după spusele realizatorului, „texte care să aibă ca numitor comun ludicul literar”. Numărul special cuprinde texte semnate de Liviu Radu, H. W. Starr, Alexandru Vărzaru (la finalul povestirii sale este specificat „© pentru această versiune Adrian Bănuţă”), Ionuţ Bănuţă & Mirel Palada, Dănuţ Ivănescu, Don Simon (acesta din urmă cu aceeaşi specificaţie uşor stranie, „© Adrian Bănuţă”. O posibilă explicaţie ar fi că Adrian Bănuţă intenţiona un fel de impresariat artistic pentru nişte scriitori anume, dar cum lucrul acesta nu este explicitat, a fost considerat mai degrabă o găselniţă, decât un pas mic, dar important, spre o industrializare a science-fiction-ului care nu s-a produs nici în ziua de azi...<br />
<br />
O altă remarcă merită coperta 4 a numărului 150, primul număr din anul 1996, pe care găsim o bandă desenată, tradusă în limba română şi semnată (în original) Gotlib. Cum Marcel Gotlib este un desenator de benzi desenate extrem de faimos, creatorul, printre altele, a faimosului personaj Gai Luron, probabil că redacţia a preferat o abordare „low profile” a preluării unei BD fără „prea mult” copyright... Oricum, personal am admirat curajul redacţiei de a prezenta lucrul inedite, chiar „forţând uşor” litera legii... De altfel medalionul ascuns Adrian Bănuţă din acelaşi număr este un fel de „omagiu” adus de fratele său plecării către armată a redactorului şef.<br />
<br />
Şi, chiar cu motoarele la relanti, redactorii JSF dovedesc, în această decadă, că pot oferi în continuare surprize plăcute cititorilor lor... Cât despre tehnoredactare, aici mai sunt ceva probleme...<br />
<br />
<br />
Decada 151-160<br />
<br />
Impresia generală este de uşoară reconsiderare a revistei. Cumva numărul de texte literare ale autorilor români este în scădere, în dauna traducerilor. Este poate o impresie de suprafaţă, datorată şi câtorva evenimente pe lângă care Jurnalul SF nu a trecut indiferent şi cărora le-a dedicat câte un număr special: 152, Integral BD – in memoriam Hugo Pratt şi 157, in memoriam John Brunner. Un alt număr special este 155, integral Orson Scott Card.<br />
<br />
Mai multe medalioane apar în ultima perioadă a decadei: Liviu Surugiu (158), Mihail Grămescu (159), Ana-Maria Negrilă şi Costi Gurgu (160).<br />
<br />
Dintre autorii români prezenţi cu texte literare îi amintim pe Radu Pavel Gheo, Don Simon, Radu Haraga, Octavian Mustafa, Sebastian A. Corn, Ladislau Daradici, Jean Lorin Sterian. Comentarii non-fiction semnează Liviu Radu, Florin Mircea Tudor, Mihail Grămescu, Oana Durican, Florin Munteanu. Din numărul 150 începe rubrica serială „Anticritica” (semnată de Cătălin Ionescu) care-şi va găsi locul, începând cu numărul 153, pe pagina a 2-a a Jurnalului SF. Dintre autorii străini prezenţi îi putem enumera pe Isaac Asimov, Lee Hofmann, Richard Matheson (traduceri Horia Nicola Ursu).<br />
<br />
O remarcă specială pentru numărul 152, In memoriam Hugo Pratt, care publică o aventură completă a lui Corto Maltese, Visul unei dimineţi de iarnă, tradusă, fără îndoială, de Ionuţ Bănuţă, cel care traduce şi un material exhaustiv despre viaţa importantului creator de benzi desenate. Interesant este faptul că, aşa cum am mai amintit anterior, publicarea acestei benzi desenate s-a făcut „pe muchea legii”, sau, mai pe româneşte fără drept de autor. Numărul în cauză însă este un număr frumos de colecţie (tot aşa cum, la urma urmei, există albume pirat ale marilor nume din muzica rock şi nu numai, amintite în aproape toate cronicile muzicale ale artiştilor în cauză).<br />
<br />
Impresia generală a decadei este că Jurnalul SF a devenit aproape o publicaţie profesionistă, care, fie dintr-o întâmplare fericită, fie din măiestrie, îşi foloseşte din plin colaboratorii pentru a scoate o revistă echilibrată, interesată de fenomenul şi valoarea estetică, si nu de a promova cu orice preţ nişte nume sau o etichetă. Remarcabilă în această decadă este contribuţia lui Mihail Grămescu, care aproape că inundă cu materiale redacţia, obligându-l chiar pe Ionuţ Bănuţă să adapteze şi să cenzureze materialele (după cum se specifică în numărul 159, la sfârşitul articolului „Fandom postdecembrist”, semnat de Grămescu). Dar chiar şi aceste mici licenţe teribiliste par a „face bine” Jurnalului SF...<br />
<br />
<br />
Finalul 161-169<br />
<br />
O avalanşă de numere speciale şi medalioane străbate incompleta decadă de final. Aceasta se deschide cu un număr special, dar sub acoperire. Jurnalul SF 161 este un special de 1 Aprilie, deşi nicăieri nu se specifică lucrul acesta în clar (poate doar cu excepţie episodului 10 din „Anticritica”). Cuprinsul constă în câteva texte „clasice” (Regii nisipurilor, de George R.R. Martin, Steaua, de A.C. Clarke, Picnic la marginea drumului, de Arkadi şi Boris Strugaţki, Sub cenuşi de Gerard Klein, Deadline: 2.45 am de Stephen King). Aceste texte sunt „traduse” de membrii redacţiei JSF în manieră proprie, fiind de fapt povestiri mai mult sau mai puţin legate de operele marilor scriitori. „Traducătorii” sunt, în ordine, pentru primele 2 materiale Liviu Radu, apoi respectiv Octavian Mustafa, Cătălin Ionescu, Don Simon. Numărul este completat la modul „serios” cu mai multe materiale non-fiction, semnate de Liviu Radu, Mihail Grămescu (interviu cu Adi Bănuţă), Florin Mircea Tudor şi Florin Munteanu. Mai este prezentat autorul francez Daniel Fondaneche, cu un interviu consemnat de Lucian Merişca şi o traducere semnată de Laura-Roxana Prahoveanu.<br />
<br />
Numărul următor este tot unul special, de Paşti, care conţine şi un medalion Sebastian A. Corn. Numărul 163 este dedicat „jubileului” editurii Nemira care a lansat numărul 100 din Colecţia Nautilus, şi cuprinde un text de Serge Brussolo precum şi povestirea Sfântul Grigore Ciungul, de Dănuţ Ivănescu, povestire premiată de Nemira şi apărută şi în prestigiosul supliment Litere Arte Idei al ziarului Cotidianul, editat, la vremea aceea de Mircea Mihăilescu. Urmează numărul 164 special Quasar (în care semnează Andrei Cojocaru, George Ceauşu, Cristian Hriscu, Radu Haraga şi Carmen Maftei), 165 special Henri Coandă (sunt prezenţi Octavian Mustafa, Viorel Pîrligras, Pompilian Tofilescu, Ion Udrea, Dan Ninoiu, Victor Martin), 166, totul despre Philip K. Dick (deşi pe copertă apare şi inscripţia totul despre Eurocon 96, spaţiul rezervat acestei teme este vreo pagină şi jumătate), 167 special Batman plus un medalion Viorel Pîrligras bine garnisit cu benzi desenate şi numai, 168, medalioane A.R.Morlan şi Cătălin Sandu & Nova 5,5 (un nou cenaclu care luase fiinţă în acea perioadă). Ultimul număr, 169, data 4 – 10 iunie 1996, cuprinde un medalion Robert Silverberg (cu o traducere de Horia Nicola Ursu), precum şi povestiri de Ladislau Daradici şi Liviu Melinte. Partea non-fiction este asigurată de Mihail Grămescu, Flroin Munteanu, Cătălin Ionescu. Ultimul material, de pe coperta a 4-a, reprezintă o nouă filă a Jurnalului de cititor intitulat „Un prezumtiv epitaf al sefulturii” semnat de Emilian Zamfir, (un cititor asiduu al Jurnalului SF, transformat pe nesimţite în colaborator, autor al unor analize critice foarte serioase). Epitaful era însă să fie cel al Jurnalului SF. Nici o indicaţie nu dezvăluie faptul că Jurnalul SF îşi încetase activitatea – doar câţiva membrii ai redacţiei ştiau de lucrul acesta...<br />
<br />
Jurnalul SF nr. 169Ultima perioadă a Jurnalului SF pare a fi marcată de o activitate febrilă şi poate şi o încercare de a profesionaliza forţat revista. Cert este că numerele sunt reuşite şi rotunde, chiar dacă scăpări există în continuare, mai ales la nivelul tehnoredactării (de pildă în episodul 12 din „Anticritica”, un articol polemic pe seama unui material publicat de George Ceauşu, textele scrise cu litere cursive, care marcau citatele din materialul discutat au fost tipărite cu caractere normale, astfel încât nimeni nu mai înţelege unde începe şi unde se termină un citat); colac peste pupăză, materialul din acelaşi număr (164) al lui George Ceauşu nu are final.<br />
<br />
<br />
Alte considerente<br />
<br />
Este suficient de dificil să privim Jurnalul SF pe ansamblul său. Fiind o publicaţie săptămânală, deci foarte dinamică, mulţi autori s-au perindat în paginile sale, astfel încât statistici de genul frecvenţei de apariţie a unui anume nume sunt inoperante.<br />
<br />
Dar pentru că totuşi trebuie să începem de undeva, vă propunem să începem cu minusurile.<br />
<br />
Cea mai mare scăpare a Jurnalului SF o considerăm a fi lipsa specificării datei de apariţie pe numerele 1 – 119. De-a lungul tuturor acestor numere pe prima pagină a revistei nu s-a trecut, sub titulatură, decât numărul, anul cronologic (şi nu calendaristic), sigla Săptămânal de Science-Fiction (cu mici variaţiuni pe aceeaşi temă), numărul de pagini şi preţul. Desigur, omisiunea aceasta extrem de vădită îşi are o motivaţie la fel de clară: Jurnalul SF se dorea universal valabil, dincolo de timp. Numai că, haideţi să fim serioşi: nu se intră în eternitate dând foc la calendar! Prin această prismă, omisiunea datei, pare mai mult a avea o nuanţă de infantilism, de teribilism, decât de găselniţă isteaţă.<br />
<br />
În al doilea rând, un alt minus al Jurnalului SF este neadoptarea scrierii cu „â”. În februarie 1993, Academia Română a hotarât ca grafia limbii române să revină la regulile „Sextil Puşcariu“ de dinainte de 1948, cu „î“ la începutul şi sfârşitul cuvintelor şi cu „â“ în mijlocul cuvintelor, precum şi la scrierea cu „sunt, suntem, sunteţi“. Deşi controversată şi atacată cu putere, totuşi hotărârea a rămas în vigoare. Este perfect adevărat însă că şi în ziua de astăzi sunt publicaţii care au păstrat vechea grafie. Jurnalul SF însă s-a dorit purtătorul de cuvânt al unei anume valori literare, sau mai mult, a unei mişcări literare, nu arareori folosindu-se sintagma Săptămânal de cultură science-fiction (sublinierea noastră). Mergând mai departe pe firul raţionamentului, în principiu, Jurnalul SF avea aceeaşi menire cu cartea. Ori, în aceste circumstanţe, încăpăţânarea Jurnalului de a nu folosi scrierea cu „â” nu pare a avea vreo explicaţie coerentă, fiind purtătorul unui stindard rebel în acest caz, pentru că nicăieri, niciodată, nu a apărut vreo notă explicativă în acest sens. Mai mult, în diverse ocazii, fraţii Bănuţă au fost întrebaţi de ce nu agreează noile reguli gramaticale. Redactorii au răspuns că fiecare autor e liber să-şi scrie textul aşa cum crede de cuviinţă. Totuşi textele redactate cu „â” şi trimise pe dischetă la redacţie de subsemnatul au fost modificate la „î”, fără nici o explicaţie.<br />
<br />
Oarecum conex de această problemă, numele autorilor a fost uneori un alt prilej de teribilism. De pildă, Györfi-Deák György a apărut în mai multe „ipostaze” (de pildă în JSF 53 sub „pseudonimul” Gyorfi GYORGY...), pentru că redactorii nu au înţeles niciodată că în tradiţia maghiară numele de familie apare înaintea numelui mic.<br />
<br />
În al treilea rând, fraţii Bănuţă au avut o viziune personală asupra componenţei redacţiei Jurnalului SF. În caseta de redacţie s-au perindat, săptămâni la rând, nişte nume care nu aveau practic nici o tangenţa cu munca propriu-zisă de redactare a revistei. De exemplu, numele „Cătălin Ionescu” a fost menţinut, fără nici o explicaţie, între numerele 62 şi 89–90 – contribuţia mea la revistă în acea perioadă fiind nulă. Mai mult, faptul că practic, cei doi Bănuţă au fost şi redactori-şefi, şi redactori, şi secretari de redacţie, şi tehnoredactori, şi corectori, şi numai Dumnezeu ştie ce funcţii au mai îndeplinit, nu este un lucru dezonorant. Dimpotrivă! Un săptămânal nu se mai judecă, cel puţin la ora actuală, după caseta tehnică, ci după valoarea sa. Şi oricum era normal ca numele din caseta redacţională să reflecte adevărul editorial, şi nu o relaţie de prietenie sau poate o nebuloasă afinitate literară.<br />
<br />
În al patrulea rând, redactorii au fost în general extrem de reticenţi la ceea ce s-ar putea numi polemică cordială. Şi afirmăm acest lucru în ciuda serialului „Anticritica” al subsemnatului, sau al altor luări de poziţie de nuanţă polemică, care au fost poziţionate, cu preponderenţă, spre finalul perioadei de apariţie a Jurnalului SF. S-a preferat, aproape mereu, o luare de poziţie ironico-parodică, dar destul de grosieră. Numai că distanţa până la umorul acid de tip, să spunem, Academia Caţavencu, era de ordinul anilor-lumină. Din motive mai degrabă sociale, redactorii se pare că au considerat că a dezvolta polemici cordiale în revistă ar contraveni prieteniilor personale care îi legau de mulţi colaboratori. Este, desigur, o supoziţie destul de greu de susţinut. Oricum, teribilismul de început al fraţilor Bănuţă a fost extrem de ponderat în acest domeniu.<br />
<br />
<br />
Câte ceva despre generaţii...<br />
<br />
Redactorii Jurnalului SF au promovat permanent, preferenţial un anume gen literar. Nu este vorba neapărat de cyberpunk sau, să spunem, de horror. Ci mai curând de texte ce s-ar putea adăposti sub termenul de post-modernism, texte pe care noi le-am caracteriza mai degrabă ca fiind de nuanţă no future, adică de un soi de rebeliune fără cauză a anilor '90, o anume stare care nu a avut neapărat un corespondent direct în alte curente sau mişcări de tineret din alte părţi. A existat fără îndoială o nevoie acută de a evada violent din vechile canoane, strâmte şi desuete. Necazul însă a constat în faptul că science-fiction-ul românesc a reacţionat cu lentoare la schimbările sociale. Iar în momentul când răspunsul întârzia să apară, Jurnalul SF a acţionat, promovând, uneori forţat, câteva nume. S-a iniţiat astfel o reacţie destul de puternică pentru a se propaga pe sine (pentru un timp limitat însă), apărând în consecinţă alte nume axate pe această direcţie, a unui protest violent dar, din păcate, uneori nul estetic.<br />
<br />
În altă ordine de idei, foarte adesea, în discuţii amicale, fraţii Bănuţii au negat cu înverşunare că promovează cyberpunk-ul. Totuşi majoritatea reprezentanţilor generaţiei '90 din science-fiction-ul românesc a debutat prin texte cyberpunk. După un timp însă, o parte semnificativă a generaţiei a abandonat de la sine acest drum pe care nu l-a mai considerat reprezentativ pentru scrierile sale, alunecând extrem de puternic spre fantastic, de pildă, şi ariile conexe. Or, din acest punct de vedere, planurile secrete de sprijin ale mişcării cyberpunk (dacă vor fi existat), au fost subminate chiar de aceia care, în principiu, trebuiau să le ducă mai departe. Desigur, ni s-ar putea atrage atenţia că, de fapt, această evoluţie nu face altceva decât să demonstreze că nu a existat nici un sprijin pentru cyberpunk. Ne păstrăm însă punctul de vedere, şi pentru că, printre altele, termenul de cyberpunk a fost foarte vehiculat şi comentat de Jurnalul SF.<br />
<br />
Şi atunci, mai putem vorbi de o generaţie '90? Desigur, în principiu, redacţia unei reviste puternice de science-fiction are, nu numai dreptul, ci, îndrăznim să spunem, datoria de a promova acea literatură pe care o consideră cea mai valoroasă. Numai că redactorii-şefi ai marilor reviste americane, în genul lui John W. Campbell, de pildă, au promovat o generaţie de scriitori care a dominat realmente piaţa science-fiction-ului în toate direcţiile posibile, şi asta într-un context în care concurenţa era acerbă. Or, prin această prismă, existenţa doar în paginile Jurnalului nu este un reper suficient de semnificativ. Şi am ajuns astfel la marea lipsă pe care a avut-o Jurnalul SF: inexistenţa concurenţei. Desigur, nimeni din redacţia Jurnalului SF nu este vinovat de lucrul acesta. Totuşi, lipsa reală a unei concurenţe şi-a pus amprenta extrem de puternic pe activitatea JSF. Celelalte reviste din ţară nu au reuşit o difuzare largă, naţională. Faimoasa SUPER NOVA, care ar fi putut fi o bună bucată de vreme un concurent extrem de serios, a avut strict o difuzare judeţeană. Fanzinele au avut tiraje care erau, în cel mai bun caz, pur simbolice. Aripa de vest, ARSFAN-ul şi Helion-ul, de pildă, n-au ţinut pas cu cerinţele elementare ale unui periodic. Revista Anticipaţia, singurul concurent viabil al Jurnalului SF a avut o cu totul altă orientare decât Jurnalul SF, fără a mai socoti că nu avea aceeaşi periodicitate.<br />
<br />
Deci, în aceste condiţii, Jurnalul SF s-a văzut, vrând-nevrând, pe postul de principal promotor naţional de science-fiction. Inevitabil, autorii au luat contact personal unul cu altul. Faimoasa generaţie '90, promotoarea science-fiction-ului non-conformist, a avut marele ghinion de a se transforma nu într-o mişcare literară emblematică, ci mai curând într-un soi de familie mai mare. Şi, în cazul familiilor, disputele se rezolvă altfel. Nu se face mare tam-tam de vreo divergenţă, pentru că, nu-i aşa, rufele rămân ascunse. Devine explicabilă, prin prisma aceasta, şi ciudatul inapetit pentru polemici de care se vorbea mai sus, de care a dat dovadă Jurnalul SF. Se explică şi micile „teribilisme” de genul lipsei datei de apariţie, sau a scrierii cu „î".<br />
Desigur, aspectele negative reliefate aici nu sunt dominante. Pentru că, înainte de toate, există o pleiadă de scriitori, dacă doriţi, de exponenţi ai generaţiei '90, dar nu numai şi poate nu este lipsit de importanţă să studiem fugar termenul de generaţie JSF.<br />
<br />
Generaţia JSF ar fi luat naştere, paradoxal, ca o respingere a generaţiei '90, din mai multe părţi. În primul rând din partea acelei părţi a generaţiei '80 care nu a privit niciodată cu ochi buni pasivitatea optzeciştilor de după decembrie 1989. În al doilea rând, din partea acelei pleiade de tineri scriitori atrase iniţial de cyberpunk - şi care ar fi trebuit să fie înrolaţi sub stindardul generaţiei '90 - şi care au descoperit brusc că cyberpunk-ul nu este un drum foarte reprezentativ pentru ei, folosind cu nonşalanţă cele câteva motive cyberpunk apropiate lor în texte de cu totul altă factură, în gen horror sau chiar fantastic.<br />
<br />
Desigur, generaţia JSF a pierdut o serie de scriitori care, la un moment sau altul, au cochetat cu ea, şi ne referim aici la nume ca Dănuţ Ungureanu (prezent în primele decade ale Jurnalului SF şi "rămas" apoi pe drum) sau Cristian Tudor Popescu (care cu verva lui „terminatoare” ar fi făcut deliciul fanilor generaţiei JSF, dar care a preferat ziaristica în faţa science-fiction-ului - de parcă ar fi o mare diferenţă!...). Au rămas însă multe nume care ni se par extrem de reprezentative pentru ceea ce s-ar putea numi generaţia JSF: în primul rând, veteranii, adică Mihail Grămescu, Ovidiu Bufnilă sau Liviu Radu; în al doilea rând ponderaţii, adică Don Simon, Michael Haulică sau Dănuţ Ivănescu; în al treilea rând, new-age-iştii, Sebastian A. Corn sau Ionuţ Bănuţă; şi la sfârşitul acestei înşiruiri extrem de subiective, subsemnatul a observat cu stupoare că lista de mai sus a omis o grămadă de nume valoroase, cum ar fi Ana Maria Negrilă, Florin Pîtea, Ladislau Daradici, Costi Gurgu sau Cotizo Draia - şi ne oprim aici cu regretul sincer de a nu-i fi înşiruit nici pe departe pe toţi JFS-iştii importanţi ai generaţiei...<br />
<br />
Redacţia Jurnalului SF a reuşit să emuleze un grup de creatori care a promovat o anume direcţie literară, la un moment dat. Este, din această prismă, un eveniment-experiment literar unic după multe decenii de ariditate comunistă. O bună parte din acest grup de creatori a continuat, sau a încercat să continue activitatea după „decesul” Jurnalului SF. Nu este cazul să discutăm aici traiectoria literară a acestui grup. Este interesant însă de observat că, deşi mulţi dintre autorii în cauză au evoluat pe căi literare proprii, departe de „standardul no future” experimentat „oficial” de Jurnalul SF, totuşi ceva din generaţia JSF s-a păstrat, într-o formă mai mult sau mai puţin subtilă. Dovadă stau cărţile apărute la diverse edituri purtând semnăturile multora dintre cei amintiţi mai sus. Mai mult, ajuns în acest punct mă simt dator cu o precizare personală. Am privit iniţial cu mare reţinere apariţia Jurnalului SF, ba chiar, recunosc sincer, nu aş fi pariat pe el. Dar evoluţia sa (poate nu atât de rapidă pe cât aş fi dorit) pe un traseu ascendent m-a făcut, după ceva vreme, să-mi schimb părerea. Pentru ca, în cele din urmă, rubrica în serial „Anticritica” să-mi fi adus satisfacţii nebănuite şi desigur că am fost încântat că a fost adoptată la nivelul unui (soi de) editorial implicit. Mai mult, revista „Pro-Scris” continuă, pe un alt nivel, îmi place să cred, munca începută pe tărâmurile „Anticriticii”. De altfel mai multe site-uri science-fiction româneşti au legături, mai mult sau mai puţin directe cu Jurnalul SF.<br />
<br />
<br />
În loc de epilog<br />
<br />
Jurnalul SF a fost singurul săptămânal science-fiction din România şi probabil din Europa sau chiar din lume. Dar nu acesta este lucrul cel mai important.<br />
<br />
Lucrul cu adevărat important este că doi puşti „teribili”, Adrian şi Ionuţ Bănuţă, de care nu auzise nimeni înainte, au reuşit, vreme de aproape 3 ani şi jumătate, să editeze un săptămânal care a avut o traiectorie şi un impact deosebit în science-fiction-ul românesc. O revistă care, deşi puţini au avut încredere în ea la începuturi, a supravieţuit şi a evoluat. O revistă care ne-a făcut pe mulţi dintre noi să aşteptăm în acea perioadă cu nerăbdare sfârşitul de săptămână, obişnuindu-ne cu ideea că o sâmbătă fără Jurnalul SF este un week-end ciuntit. O revistă care a reflectat, fără nici un dubiu, starea science-fiction-ului românesc: şi cu bune, şi cu rele. O revistă care s-a vrut - şi a fost - extrem de dinamică.<br />
<br />
A atins însă Jurnalul SF profesionalismul vizat? Răspunsul, din nefericire, este negativ. Dar... În mod cert, Jurnalul SF a păşit pe lungul drum de la teribilism la profesionalism, chiar dacă nu a ajuns la capătul lui – şi acesta nu este puţin lucru. Iar paşii făcuţi în această direcţie, atât prin conţinut, cât şi prin formă, sunt foarte vizibili. La urma urmei, fraţii Bănuţă precum şi cei care s-au perindat prin redacţie au pus, după puterile lor, câte o bucăţică de suflet între paginile acestei reviste care s-a numit Jurnalul SF (şi trebuie să o amintim aici şi pe secretara de redacţie în departamentul Săptămânale, Isabela Ion, marea „necunoscută” şi marea „uitată” a redacţiei JSF, cea care a participat aproape de la început la munca de redactare a Jurnalului SF).<br />
<br />
Jurnalul SF a trăit o viaţă aşadar intensă, chiar dacă (prea) scurtă. Şi, pentru plusurile sale, precum şi pentru lecţiile învăţate din minusurile sale, Jurnalul SF merită a fi privit cu respect.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CRONOLOGIE VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Mircea Popa<br />
<br />
<br />
1832, octombrie 13 - Se naşte la Broscari (Mehedinţi), Constantin Papilian, tatăl scriitorului, având în ascendenţă trei generaţii de preoţi bănăţeni, stabiliţi cu ani în urmă în satul Cocoţ-Izvorăl, de pe moşia boierului Urdăreanu. Bunicul scriitorului s-a chemat Ghiţă Popescu, dar numele de Popescu i-a fost schimbat în cel de Papilian de către un profesor latinist în liceu. Tatăl a urmat cursurile de medicină ale prof. Carol Davila, ajungând până la demnitatea de general medic, comandant al Serviciului Sanitar al armatei.<br />
<br />
1865 - Se naşte Elena Plitos, mama scriitorului, într-o familie de moldoveni din părţile Tecuciului.<br />
<br />
1888, iunie 17 - Se naşte la Galaţi Victor Papilian, unde tatăl său îndeplinea funcţia de medic militar. Este al doilea din cei cinci (doi băieţi şi trei fete) copii ai familiei.<br />
<br />
1895-1899 - Copilul îşi începe şcoala primară la Turnu-Măgurele şi o continuă la Craiova, unde se mută garnizoana tatălui.<br />
<br />
1901-1907 - Urmează cursurile Liceului „Sf. Sava" din Bucureşti, în paralel cu acelea ale Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică, la clasa de vioară a prof. Rudolf Malcher, la absolvirea cărora i se oferă un angajament în orchestra de cameră a Ministerului Instrucţiunii (mai târziu Orchestra Filarmonică), dirijată de celebrul Grigoraş Dinicu.<br />
<br />
1902-1903 - Tatăl, C. Papilian, devine director al Institutului Sanitar Militar.<br />
<br />
1907-1916 - Urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, la insistenţele tatălui său.<br />
<br />
1909 - Tatăl său primeşte gradul de general de brigadă. Tânărul medicinist devine extern al Eforiei Spitalelor.<br />
<br />
1910 - Este numit preparator la Catedra de anatomie a prof. Paul Petrini.<br />
<br />
1911 - Intern al Eforiei Spitalelor, apoi prosector (asistent) la aceeaşi catedră.<br />
<br />
1914 - Preşedinte al Societăţii Studenţilor în Medicină din Bucureşti, rostind în numele ei discursul omagial închinat prof. Victor Babeş, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani.<br />
<br />
1916 - Îşi susţine teza de doctorat cu titlul „Citoartitectonica lobului frontal" la profesorul Gh. Marinescu.<br />
Este mobilizat şi trimis pe front unde lucrează ca chirurg, apoi medic-şef, la mai multe spitale, cum ar fi Spitalul nr. 17 Nichiceni-Mărăşeşti şi la cel din Odessa.<br />
<br />
1918 - După demobilizare este numit medic al Spitalului Mărcuţa (la dr. Obreja).<br />
<br />
1919 - Comisia Consiliului Diligent pentru organizarea Universităţii din Cluj îl numeşte profesor agregat la Catedra de anatomie descriptivă şi topografică. Lucrează aici pentru organizarea învăţământului medical şi utilarea corespunzătoare a noului Institut de Anatomie.<br />
<br />
1920 - Scoate prima ediţie a „Manualului practic de disecţie".<br />
Duce o acţiune susţinută pentru înfiinţarea Filarmonicii „Gh. Dima" din Cluj. al cărui membru fondator este, alături de Zeno Vancea şi G. Vâlsan.<br />
Face parte dintr-o orchestră de cameră împreună cu D. Miletici (violă) şi dr. Draşcu (violoncel).<br />
Face parte din colegiul de redacţie al revistei „Clujul medical".<br />
<br />
1923 - Devine profesor titular la aceeaşi catedră şi şef de catedră, funcţie deţinută până în 1947.<br />
Apare volumul I din tratatul de „Anatomie umană" (intitulat „Tratatul elementar de anatomie descriptivă şi topografică", primul tratat de acest gen de la noi şi unul dintre cele mai sistematice şi mai reuşite tratate universitare, dovadă marea lui vitalitate, care se prelungeşte până în vremea noastră (ajuns în 1982 la ediţia a VI-a). Primul volum conţine „Osteologia, artrologia şi miologia".<br />
<br />
1924 - Apare în ziarul Adevărul (13 ianuarie) articolul lui Gr. T. Popa, intitulat „Împrumuturi ilicite şt plagieri", în care e acuzat de plagiat; va răspunde prin broşura „Un răspuns" (1924), respingând acuzaţiile ca nefondate. Broşura conţine şi fabula în proză „Istoria măgarului farsor şi a cioarei invidioase", care poate fi socotită debutul său literar.<br />
Apare la Paris lucrarea sa „Les fibres pupillo-dilatatrice du trijumeax" în Annales d'oculistique (în colab, cu H. Cruceru).<br />
<br />
1925 - Apare partea a II-a a tratatului de anatomie (angiologia şi nevrologia).<br />
Debutează editorial în literatură cu volumul de povestiri „Generalul Frangulea" semnat cu pseudonimul Sylvius Rolando, pseudonim rezultat din combinarea numelor a doi anatomişti celebri, care au pus în evidenţă două noi secţiuni cerebrale. În cronica pe care i-o consacră în „Cosânzeana" (nr. 10/1925), Teofil Bugnariu remarca „un deosebit dar de povestitor şi o limbă sigură şi bine modelată".<br />
Publică la Jena lucrarea sa intitulată „Des sympatische system..."<br />
<br />
1926 - Apare la Editura Casa Şcoalelor din Bucureşti primul roman al scriitorului; intitulat „Ne leagă pământul", semnat cu acelaşi pseudonim.<br />
Începe colaborarea la „Universul literar" cu nuvelele „Minunea" şi „Poveste", apărute sub semnătura Sylvius Rolando.<br />
<br />
1927 - Primeşte premiul Academiei pentru romanul „Ne leagă pământul".<br />
Se joacă pe scena Teatrului Naţional din Cluj prima sa piesă, „Celui ce n-are i se va lua."<br />
Îşi continuă colaborarea la „Universul literar" cu nuvelele „Sufletul lui Faust", „Din minunile mai presus de fire", „Petrecere", „Poşta".<br />
<br />
1928 - Este profesor de anatomie la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, unde dă studenţilor sfaturi preţioase, precum acesta, desprins din „Amintiri": „Domnul meu, şi eu sunt profesor de anatomie la Şcoala de Arte Frumoase. Anatomia, pentru artiştii plastici, e ceea ce e armonia pentru dumneavoastră, muzicienii. Şi ştii ce le spun eu elevilor mei ? Domnilor, vă rog să învăţaţi anatomia şi pe urmă s-o uitaţi. Dac-aş fi profesor de armonie, la fel aş face. Domnilor, vă rog să învăţaţi armonia, dar când puneţi mâna pe condei şi să scrieţi, s-o uitaţi."<br />
Apare a doua ediţie a tratatului de anatomie. Apare volumul de nuvele „Sufletul lui Faust", prima sa carte literară semnată cu numele real.<br />
<br />
1929 - Se joacă la Teatrul Naţional din Cluj piesa „Un optimist incorigibil". Colaborează la revista „Plaiuri româneşti" cu nuvela „Luptă".<br />
<br />
1930 - Apare în volum piesa „Un optimist incorigibil". Organizează un cenaclu la el acasă, în str. Stroescu nr. 18, la care participă scriitori, actori, muzicieni, pictori.<br />
Din iniţiativa sa apare la Cluj revista „Darul vremii", la care publică Ion Chinezu, Sextil Puşcariu, N. Iorga etc.<br />
<br />
1933 - Se joacă la Teatrul Naţional din Cluj piesa „Cerurile spun..." Apare în colecţia Ghidul românesc romanul frescă „În credinţa celor şapte sfeşnice" (2 volume), cu acţiunea plasată în Câmpia Turzii.<br />
Este numit comisar al guvernului pe lângă concesiunea Operei din Cluj, apoi preşedinte al Consiliului de administraţie al acesteia.<br />
aprilie 10 : Are loc şedinţa de constituire a Societăţii Române de Antropologie (în prezenţa lui Emil Racoviţă) şi e ales primul ei preşedinte. Apare în „Gând românesc" excelenta nuvelă „Trădare".<br />
<br />
1934 - Tipăreşte piesa „Cerurile spun..."<br />
Pe scena Teatrului Naţional i se joacă piesa Nocturnă.<br />
aprilie 17 : E numit directorul Operei Române din Cluj, în care calitate a promovat lucrări originale ca „La drumul mare" de C. Nottara şi „Păcat boieresc" de Marţian Negrea.<br />
10 octombrie: Dă un interviu lui Ionel P. Suciu pentru „Viaţa Ardealului", în care vorbeşte despre noua sa activitate. Continuă colaborarea la „Gând românesc" cu nuvelele „Maternitate" şi „Victorie".<br />
<br />
1935 - I s-a reprezentat piesa „Alt glas".<br />
aprilie 13 : Ia parte la sărbătorirea actorului Mişu Ştefănescu cu ocazia împlinirii a 30 de ani de activitate teatrală, vorbind în numele Societăţii Scriitorilor Dramatici Români. Cu prilejul centenarului Bellini organizează un spectacol cu „Norma", cu concursul unor solişti de la Scala din Milano.<br />
<br />
1936 - Înfiinţează la Cluj Societatea Scriitorilor Români din Ardeal, al cărui preşedinte devine.<br />
aprilie 1 : Este numit prin decretul regal nr. 596/1936 director al Teatrului Naţional din Cluj (înlocuindu-l pe Z. Bârsan), în care calitate a depus o excelentă muncă organizatorică şi artistică (semnând uneori direcţia de scenă sau regia). Deschide stagiunea 1936/1937 cu piesa lui Gib Mihăescu „Pavilionul cu umbre", ocazie cu care se organizează şi un simpozion despre viaţa şi activitatea scriitorului, la care vorbesc Ion Chinezu şi V. Papilian.<br />
Organizează în acelaşi an şi un Studio al Teatrului, în cadrul căruia se prezintă numeroase spectacole de avangardă sau se ţin conferinţe.<br />
decembrie 20 : Se joacă actul III din „Violaine fecioara" de Paul Claudel, prefaţată de conferinţa scriitorului despre „Teatrul lui Paul Claudel".<br />
<br />
1937 - Apare romanul psihologic „Fără limită".<br />
Colaborează la revista „Pagini literare" cu nuvelele „Ajutor", „Cele dintâi învăţăminte" şi „Tragic", iar N. Crainic încearcă să-l capteze în cercul „Gândirii", prin articolul elogios „Victor Papilian şi «Gândirea»".<br />
februarie 13 : Ia parte la şezătoarea de la Braşov a Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal, alături de Paul Constant, Octav Şuluţiu, Mihai Axente, Olimpiu Boitoş şi la constituirea Astrei braşovene.<br />
februarie 28 : Participă la Oradea la sărbătorirea închinată lui Eminescu, unde ia cuvântul, spunând printre altele : „De aceea Eminescu ne va stăpâni de-a pururi, fiindcă puterea lui se trage de la românismul întreg şi toate înfăptuirile noastre trebuiesc să poarte însemnarea lui".<br />
martie 28 : Participă la şezătoarea literară de la Tg. Mureş, alături de V. Netea, V. Copilu-Cheatră, G. Popa, O. Boitoş, Al. Ceauşeanu.<br />
septembrie 8-12 : Are loc la Cluj primul Congres internaţional de antropologie şi arheologie preistorică, la care participă, alături de nume importante ale disciplinei, ca francezul Eugene Pittard sau elveţianul Delenbach,. lui revenindu-i onoarea de a conduce lucrările şedinţei din 12 septembrie. Este premiat la concursul literar al ziarului România nouă, alături de Pavel Dan.<br />
<br />
1938 - Apar volumele de nuvele „Dincolo de râu" (nuvele ardeleneşti) şi „Vecinul", care se bucură de o bună primire critică. Publică în revista „Munţii Apuseni" nuvela „Fotografia", un fel de amintiri din tinereţe, legate de modul cum s-a făcut medic. Reia colaborarea la „Universul literar" cu nuvelele „Mediocritate", „Din alte timpuri", „Câinele şi bestia".<br />
Pregăteşte o antologie a Asociaţiei Scriitorilor Români Ardeleni. Regizează „Servitoarea din Evolena" de Morax.<br />
<br />
1939 - Apare la Oradea piesa în patru acte „A trecut..." în Editura revistei Familia, seria a doua, revistă la care colabora. Lanuristul George Popa publică un articol bilanţ intitulat „Literatura ardeleană de azi", în care acordă scriitorului un rol important, afirmând : „D-sa e una din cele mai puternice expresii epice ale literaturii moderne. Scriitor în mai toate genurile literare, a debutat în roman sub pseudonimul Sylvius Rolando, ne apare foarte romantic pentru realismul pe care-l va arăta mai târziu."<br />
Regizează spectacolele cu „Doctor Death" de Azorin, „Amal şi scrisoarea împăratului" de Tagore şi „Comedia fantasmelor" de Dan Botta.<br />
Călătoreşte în Italia şi Germania pentru a se iniţia în regia artistică.<br />
decembrie 1 : Spectacol comun al Teatrului şi Operei închinat sărbătoririi a 20 de ani de la înfiinţarea acestor instituţii. S-au prezentat „Poemul Unirii" de Z. Bârsan şi actul IV din „Aida", V. Papilian vorbind cu acest prilej, alături de Mihai Nasta, directorul Operei, şi Onisifor Ghibu.<br />
<br />
1940 - Împreună cu C. C. Velluda publică lucrarea de antropologie „Cercetări antropologice asupra moţilor dintre Arieşe", rezultat al unor îndelungate observaţii asupra populaţiei din opt sate româneşti de aici : Secătura, Neagra, Albac, Arada, Avram Iancu, Vidra, Ponorel şi Arieşeni, cercetări concretizate ulterior şi în lucrarea „Contribuţii la studiul antropologiei moţilor".<br />
iunie : Cezar Petrescu conferenţiază la Cluj despre „Presa şi scriitorii ardeleni în prima decadă a Unirii", ocazie cu care a luat cuvântul şi scriitorul.<br />
Regizează spectacolul Dincolo de zare de O'Neill.<br />
septembrie 30 : În urma Dictatului de la Viena, este silit să părăsească direcţia teatrului (care se refugiază Ia Timişoara) şi să însoţească Universitatea la Sibiu, nu fără a protesta în mod deschis împotriva barbarului act în serialul publicistic „Cu steagul înfăşurat" tipărit în ziarul „România nouă".<br />
Este ales decan al Facultăţii de Medicină.<br />
<br />
1941 mai 18 - Este ales membru al Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti.<br />
aprilie 1: Face parte din comitetul de redacţie al revistei „Luceafărul", alături de D. Stăniloaie, Olimpiu Boitoş, Grigore Popa, D. D. Roşca şi Mihai Beniuc, revistă în care va desfăşura o intensă activitate literară.<br />
mai 24 : Publică în „Universul literar" o „Scrisoare", prin care explică intenţiile sale din schiţa „La Papessa", al cărui înţeles a părut unora criptic.<br />
Înfiinţează o orchestră de cameră a studenţilor la Sibiu şi o echipă de teatru cu care montează „Cererea în căsătorie" de Cehov şi „Frate păgân" de N. Iorga.<br />
<br />
1942 - Apare ediţia a 3-a din „Tratatul elementar de anatomie descriptivă şi topografică".<br />
Apar în „Gândirea" nuvelele „Moartea lui Teodosie Runcanu" şi „Gelozie ?"<br />
<br />
1943 - Iese de sub tipar volumul „Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire".<br />
Prefaţează volumul lui Emil Zegreanu „Către Ţara ochilor mei".<br />
<br />
1944 - Publică în „Luceafărul" mai multe „Lieduri şi balade".<br />
<br />
1945 - Iese de sub tipar „Teatru", vol. I („Cerurile spun", „Nocturnă", „Moartea vanităţilor").<br />
I se acordă medalia „Răsplata muncii pentru învăţământ."<br />
<br />
1946 - Apare în Editura „Ramuri" din Craiova volumul de „Nuvele olteneşti".<br />
Publică împreună cu Victor Preda tratatul de „Embriologie". Colaborează la „Viaţa românească" cu nuvela „Răzvrătirea" din insula Maladonia (nr. 6-7).<br />
Îşi expune părerile asupra organizării învăţământului medical, românesc în articolul „Asupra caracterului «curativ» în învăţământul medical» publicat în „Acta Medica Romana" de la Craiova.<br />
mai 19 : Publică în „Viaţa Transilvaniei" articolul „Faptul istoric al literaturii ardelene".<br />
iunie 30 : Colaborează cu articolul „Destinul scrisului românesc" în ziarul „Tribuna nouă" de la Cluj, în deschiderea „Paginii culturale" ce urmează a fi susţinută de Asociaţia Scriitorilor Români Ardeleni.<br />
Face parte din comisia pentru concursul literar iniţiat de revista „Provincia" din Turnu-Severin.<br />
august: Publică în nr. 8 al „Revistei Fundaţiilor" interesantul articol „Francisc Rainer şi epicul tăcerii", în care apar exprimate ideile sale cu privire la profesiunea de medic.<br />
septembrie 1 : Acordă revistei „Provincia" un interviu în care vorbeşte pentru întâia dată despre romanele sale „Chinuiţii nemuririi", aflat în lucru, şi „Bogdan infidelis notorius", terminat.<br />
septembrie 25 : Publică în „Tribuna Transilvaniei" articolul „Eminescu şi Ardealul".<br />
octombrie 12 : Este atacat în „Lupta Ardealului" de un oarecare dr. V. Nămui pe motiv că ar fi împotriva medicinei sociale („D. prof. dr. Victor Papilian faţă cu medicina socială"), urmat de un altul, al redacţiei, cu titlul „D. prof. V. Papilian contra medicinei sociale", pregătindu-se scoaterea sa de la catedră.<br />
<br />
1947 - Îşi încetează activitatea didactică.<br />
<br />
1951-1950 - Îşi continuă activitatea de cercetare ştiinţifică în laboratorul Catedrei de zoologie din Cluj, lucrând şi în calitate de colaborator extern al Institutului de Fiziologie din Bucureşti.<br />
<br />
1956 iulie 28 - I se acordă o pensie personală.<br />
august 15 : Se stinge din viaţă la Cluj, fără a fi putut reveni la viaţa literară dorită. Necrolog de C. C. Velluda în „Clujul medical".<br />
<br />
1968 - Apare postum volumul „Amintiri din teatru", conţinând prima parte a memorialisticii sale.<br />
<br />
1973 - Se tipăreşte la Craiova, în îngrijirea lui Titus Bălaşa, volumul antologic de proză „Ceartă oltenească". Se publică în „Manuscriptum" piesa „Simona sau prinţul consort".<br />
<br />
1975 - Apare la Editura „Dacia" din Cluj un volum de „Teatru", cuprinzând piesele „A trecut", „Simona sau Prinţul consort", „Autorul huiduit" şi „Biserica din slăvi".<br />
<br />
1976 - Apare în Editura „Scrisul Românesc" primul volum al romanului „Chinuiţii nemuririi": „Marius Leluţ". Cel de al doilea, „Gaby Leonin" va apărea în 1981, iar al treilea, „Manoil", în 1936.<br />
<br />
1982 - Apare la Editura Dacia din Cluj interesantul roman istoric „Bogdan infidelul", îngrijit de C. Cubleşan, şi a şasea ediţie din tratatul „Anatomia omului" sub îngrijirea prof. I. Albu.<br />
<br />
<br />
Din volumul:<br />
Victor Papilian - Lacrima<br />
Editura Minerva, Bucureşti, 1997, pag. XLI-XLVIII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Titus Bălaşa<br />
<br />
<br />
Mai mult decât în teatru şi roman, Victor Papilian s-a realizat ca scriitor în proza scurtă. Citind nuvelele, schiţele şi povestirile lui, avem revelaţia unui povestitor autentic, dublat de un poet. Poate exemplul cel mai elocvent pentru ilustrarea acestei observaţii ar fi schiţa „Oltenească”, unde, pe un spaţiu restrâns, scriitorul realizează un adevărat „tur de forţă” : începută ca o degajată relatare a unei glume „olteneşti”, schiţa se transformă, prin trecerea, abilă, pe altă extremă, într-un poem cutremurat de durerea dorului matern. Ceea ce este, în desfăşurarea anecdotei, doar amintirea tânărului student Marinică Chilibunu, capătă o concreteţe plastică remarcabilă. Finalul captează prelungi ecouri de bocet, învăluind într-o atmosferă neaşteptată întreaga schiţă :<br />
<br />
<br />
„El aude acum sfârlele de apă ale râului, iar în nări îi adie miresme de alune verzi şi măcieş înflorit. Iată pe tată-său, popa Lisandru, rezemat într-o mătură de nuiele, întunecând, eu privirc-i lui de porumbe coapte, patului gol. Şi toată curtea e plină de cotco-dăcitul orăteniilor. Dar preoteasa le-a uitat dorul. Răstignită cu mâinile de streaşina cuniei, ea se zbate ca-n jugul lui Tudor : — Fir-ar alimănit, muică, viforul străin... că se-ncherbă în tine. Şi mie-ni' urzică sufletul şi-mi secă sângele...<br />
<br />
Mărinică, bumbacu şi mătasea sufletului meu... mă dezgolişi de toată «frumuseţea» şi mă lăsaşi numai oase uscate...<br />
<br />
Mărinică, iconiţă... Cine-o să-ţi închine faţa obrazului ?... Cine-o să-ţi sărute moalele capului ?... Cine-o să-ţi soarbă tămâia ochilor...<br />
<br />
Muică, muică... de ce plecaşi şi mă lăsaşi singură ca moartea ?...”<br />
<br />
<br />
Adevărate poeme în proză — cu un ritm interior surprinzător şi o mare puritate lirică — vom întâlni frecvent în povestirile sale, cu deosebire în prozele fantastice („Trădare”, „Pedeapsă”, „Lacrima”), în acele zone în care o stranie lumină inundă pagina şi-i imprimă vibraţie.<br />
<br />
Cât priveşte vocaţia de povestitor, ea poate fi observată chiar în prozele de început. „Poveste romantică”, din volumul de debut, se desfăşoară într-o curgere firească a naraţiunii, într-o mişcare domoală, adecvată evocării. Interesantă este aici, în afara surprinderii subtile a mişcărilor sufleteşti, a învolburărilor simţirii adolescentine, nararea fugitivă a câtorva momente mai importante din perioada de maturitate a vieţii personajului principal, efectul fiind proiectarea evenimentelor din centrul povestirii într-un timp depărtat şi, implicit, sporirea atmosferei de stagnare patriarhală.<br />
<br />
Dacă primele povestiri se înscriu, nefortuit, într-o tradiţie a prozei scurte româneşti, o nuvelă precum este „De dincolo de râu” realizează trecerea către prozele de absolută originalitate ale lui Victor Papilian.<br />
<br />
În „Obsesie”, ideea dezrădăcinării şi sentimentul vinovăţiei pentru părăsirea celor de acasă nu este mai mult decât un pretext. Se analizează stările psihice succesive ale tânărului student moţ, de Ia contemplarea litografiei cu tragerea pe roată a lui Horia, până la retrăirea chinurilor acestuia, în delir, pe masa de operaţie.<br />
<br />
Papilian intuia psihologia personajelor sale, într-o complexitate dinamică, şi ştia să o structureze în construcţii armonioase, adesea de o mare sobrietate şi densitate. Îl pândeau însă două pericole : implicarea unor idei preconcepute în ţesătura prozei, până la fisurarea şi, în consecinţă, ratarea ei (e ceea ce se întâmplă în „Se desmorţesc sufletele”, „Ulcica, Râsul”, „Creierul poetului” ş.a.), sau orientarea spre psihologii aberante, unde tenta naturalistă, a cazului „de excepţie”, face imposibil efectul artistic scontat („Sânge străin”, „Lupta”, „Maternitate”).<br />
<br />
Iubirea apare câte o dată ca pretext pentru declanşarea unor întâmplări cu tâlc tulburător („Lacrima”). Alteori, motiv central al povestirilor, prilejuieşte proiecţii fantastice de o frumuseţe copleşitoare, pentru a i se demonstra atotputernicia („Trădare”), sau pentru a concretiza — în modalităţi preponderent lirice, şi prin transcendere în realitaiea lumii de basm — aspiraţia la nemurire prin iubire („Pedeapsă”).<br />
<br />
Omul de ştiinţă îşi pune pecetea asupra manierei scriitorului, încât prozele lui au, dacă putem să spunem astfel, o aripă-n „realitatea obişnuită”, „cotidiană” (obiect al „experienţei”), iar cealaltă aripă în lumea „misterului”, a „nepătrunsului”. Una în umbră, cealaltă-n lumină.<br />
<br />
Este prezentă mereu atitudinea observării riguroase a „realităţii” — mimându-se metodele omului de ştiinţă — ipostază a „pândei” lucide, iscoditoare.<br />
<br />
Această atitudine apare declarată programatic, dar şi concretizată într-o latură a nuvelelor şi povestirilor („Trădare”, „Groază”, „Pedeapsă”, „Lacrima”, „Demonul”). De la „mimarea” realităţii obişnuite, scrutată raţional, rece, se trece — spectaculos — în zona ficţiunii fantastice. Reuşita este asigurată dacă aceste două planuri se îmbină organic, constituindu-se într-o unitate indestructibilă.<br />
<br />
Trecerea de la un plan la altul se realizează, ingenios, printr-un procedeu pe care l-am numi al „echivocului” : invocarea înecului (de două ori, în „Pedeapsă”) sau a delirului („Lacrima”). Alteori nu este necesar „echivocul” : cele două planuri vin, surprinzător şi totuşi firesc în logica structurării prozei, unul în prelungirea celuilalt („Trădare”).<br />
<br />
Este polarizată, simbolic, şi atitudinea personajelor : de o parte luciditatea, ironia şi sarcasmul, de cealaltă parte — opusul lor („Pedeapsă”, „Signorina”) ; vocaţia răului, a distrugerii (Mătrăcan, cel ce povesteşte, în „Demonul”), şi ingenuitatea, inocenţa, puritatea (simbolizate de Burz, căruia, pe alt plan, i se opune Maria-Florentina).<br />
<br />
Dedublările, simetriile, paralelismele — foarte numeroase — evidenţiază, la o analiză atentă, procesul de elaborare migăloasă a povestirilor, construcţii riguros gândite. Totuşi, impresia nu este de artificialitate. „Schema” se observă numai „a posteriori”, adică după smulgerea cititorului de sub fascinaţia pe oare povestirile o exercită asupra lui.<br />
<br />
Începutul este, obişnuit, o relatare sobră, aridă, aproape de proces verbal („Groază”, „Pedeapsă”, „Lacrima”, „Demonul”), pentru ca în derularea naraţiunii cuvintele să capete, treptat, o vibraţie ciudată şi să atingă zona celui mai înalt lirism. În acelaşi timp, ritmul evoluează de la mişcarea înceată, şovăitoare sau poticnită, până la un freamăt extraordinar.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
În contextul literaturii de inspiraţie fantastică a lui Victor Papilian, nuvelei „Lacrima” îi găsim un loc aparte, interpretând-o ca pe o profesiune de credinţă a omului de ştiinţă care este, totodată, şi un autentic artist.<br />
<br />
Pentru că doreşte să-i facă o surpriză logodnicei, un savant încearcă — după metoda imaginată de aceasta — să reconstituie, executând măsurători „exacte” şi aplicând coeficienţi de corecţie, chipul real al unor frumuseţi celebre pe care le contemplă într-un album de istoria artelor. Atenţia îi este reţinută de portretul reginei Nefertiti, frumuseţe a Egiptului antic, trecută în legendă. Dar portretul se sustrage oricărei măsurători, capătă viaţă. Savantul, printr-o confuzie de planuri, graţie simţurilor sale profund tulburate, identifică pe Nefertiti în persoana unei tinere cercetătoare, care soseşte pe neaşteptate în laboratorul său, îi spune povestea de iubire a nefericitei regine, apoi dispare misterios. În ochiul reginei din portret a apărut şi s-a cristalizat o lacrimă.<br />
<br />
Povestirea este o alegorie. Sensurile ei trimit la ideea că opera de artă, inspirată de o realitate istorică, trecătoare, devine o existenţă de sine stătătoare, „misterioasă”, dăinuind peste milenii. Între domeniul ştiinţei şi al artei se află un prag hotărâtor. Ştiinţa e domeniul raţiunii, arta, al sensibilităţii. Adevărul ştiinţei este unul, al artei, — altul. Menită perenităţii, opera de artă păstrează un nucleu inefabil, intraductibil logic, accesibil numai sensibilităţii.<br />
<br />
<br />
Din volumul:<br />
Victor Papilian - Ceartă oltenească<br />
Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, vol. I, p. XXI-XXIV<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Adrian Bucurescu<br />
<br />
<br />
Profesorul Victor Papilian, născut la Galaţi, fiul unui medic militar, cu înclinaţii muzicale şi literare (a făcut paralel cu ultimele clase de liceu şi Conservatorul bucureştean, secţia vioară) a fost îndrumat de tatăl său spre medicină. Face studii strălucite la Facultatea de medicină din Bucureşti (1907 - 1916), fiind din anul III preparator la Institutul de Anatomie al facultăţii şi numai după 1 an prosector (grad corespunzător asistentului de astăzi). Este studentul preferat al Profesorilor Victor Babeş şi Gheorghe Marinescu, care îi conduce lucrarea de licenţă "Citoarhitectura scoarţei lobului frontal". În 1919 devine profesor agregat, apoi titular (1923) la Catedra de Anatomie a nou createi Facultăţi de Medicină de la Cluj, fiind primul ei profesor de anatomie şi întemeietorul şcolii clujene de anatomie şi antropologie. Depune o muncă neobosită pentru formarea şi ridicarea învăţământului medical clujean în general şi a celui de anatomie în special. A fost decan al Facultăţii de Medicină în două legislaturi, 1930 - 1931 şi apoi în timpul refugiului de la Sibiu, 1941 - 1944. Preocupat de pregătirea studenţilor, publică „Manualul practic de disecţie” vol. I (1920) şi vol. II (1922). Este autorul primului „Tratat de Anatomie Umană” în limba română, publicând succesiv "Aparatul locomotor" (1923), „Angiologia şi Sistemul Nervos” (1924 - 1925) şi "Viscerele" (1946). În 1947 publică împreună cu Victor Preda, pe atunci conferenţiar la anatomie, un „Manual de Embriologie”. Face, împreună cu catedra de anatomie de la Cluj, o serie de studii de antropologie, în special asupra moţilor, stabileşte un tip antropologic caracteristic al acestora şi ajunge la concluzia că aceştia ar avea o origine celtică peste care s-au suprapus ulterior elemente dacice şi apoi romane. Nu abandonează preocupările literare şi muzicale. Devine directorul Operei Române de la Cluj (1933 - 1936), apoi al Teatrului Naţional (1936), este preşedinte al „Asociaţiei scriitorilor români din Ardeal”, scrie o serie de nuvele, romane, amintiri, piese de teatru, înfiinţează un cvartet de muzică de cameră şi apoi o orchestră filarmonică, organizează un cenaclu literar şi muzical, colaborează la revistele literare ale epocii (Gândul Românesc, Gândirea, Familia, Lanuri, Revista Fundaţiilor Regale etc). În timpul refugiului Universităţii la Sibiu (1940 - 1944) profesorul Victor Papilian conduce redacţia revistei "Luceafărul". El înfiinţează o orchestră de cameră compusă din studenţi. Odată cu reîntoarcerea la Cluj ea devine orchestra medicilor.<br />
<br />
Dotat cu o vastă cultură umanistă, cu un umor rafinat şi cu o profundă dragoste pentru poporul său, precum şi cu dorinţa de a-l lumina (organizează turnee în sate cu o formaţie dramatică studenţească), Profesorul Victor Papilian avea o orientare politică de stânga, făcea parte din partidul Social-Democrat, refuzând colaborarea cu partidul comunist. Este pensionat forţat în 1947, la 59 de ani, şi apoi cunoaşte, timp de câţiva ani, atrocităţile închisorilor politice comuniste.<br />
<br />
<br />
Articol apărut iniţial în:<br />
Aldine, supliment România liberă, 5 august 2005<br />
şi preluat de pe situl „România culturală”<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Zaharia Cotoc<br />
<br />
<br />
E bine cunoscut faptul că odată cu evenimentele din ’89, multe din dosarele fostei Securităţii au dispărut fără urmă, iar prin multe arhive ale patrimoniului naţional bate vântul pentru că unii “bine intenţionaţi” au ştiut că e loc numai bun de furat. În ultimul caz era vorba şi de lipsa unei legislaţii clare în domeniu, lucru reglementat mult mai târziu, când aceste furturi erau demult operate. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu unele manuscrise ale cunoscutului om de cultură Victor Papilian, recuperate în 1996 la Bistriţa şi predate mai apoi Oficiul Judeţean al Patrimoniului Naţional Cultural Bistriţa-Năsăud.<br />
<br />
Victor Papilian, doctor şi în acelaşi timp profesor, era un om cu o formaţie enciclopedică, o mare personalitate a timpului său. S-a născut în 1888, la Galaţi, fiu al unui medic militar. Avea inclinaţii muzicale şi literare (a făcut pararel cu ultimele clase de liceu şi Conservatorul bucureştean, secţia vioară) a fost îndrumat de tatăl său spre medicină. A făcut studii strălucite la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1907-1916), fiind din anul III preparator la institutul de anatomie al facultăţii. După numai un an a ajuns prosector. Era studentul preferat al profesorilor Victor Babeş şi Gheorghe Marinescu. Ultimul îi conduce şi lucrarea de licenţă “Citoarhitectura scoarţei lobului frontal”. În 1919 devine profesor agregat, apoi titular (1923) la Catedra de Anatomie a nou createi Facultăţi de Medicină din Cluj, fiind primul ei profesor de anatomie şi întemeietorul şcolii clujene de anatomie şi antropologie. Depune o muncă neobosită pentru formarea şi ridicarea învăţământului medical clujean în general şi a celui de anatomie în special. A fost decan al facultăţii de medicină în două rânduri: prima dată, între 1930-1931 şi apoi în timpul refugiului de la Sibiu, 1941-1944. Preocupat de pregătirea studenţilor, publică “Manualul practic de disecţie” vol. I (1920) şi vol.II (1922). Este autorul primului “Tratat de Anatomie Umană” în limba română, publicând succesiv “Aparatul Locomotor” (1923), “Angiologia şi Sistemul nervos” (1924-1925) şi “Viscerele” (1946). În 1947, publică împreună cu Victor Preda, pe atunci conferenţiar la anatomie, un “Manual de Embriologie”.<br />
<br />
Face, împreună cu catedra de anatomie de la Cluj, o serie de studii de antropologie, în special asupra moţilor, stabilind un tip antropologic caracteristic acestora. Ajunge la concluzia că aceştia ar avea o origine celtică peste care s-au suprapus ulterior elemente dacice şi apoi romane. Nu abandonează preocupările literare şi muzicale. Devine directorul Operei Române de la Cluj (1933-1936), apoi al Teatrului Naţional (1936). Este ales preşedinte al “Asociaţiei scriitorilor români din Ardeal”, scrie o serie de nuvele, romane, amintiri, piese de teatru, înfiinţează un cvartet de muzică de cameră şi apoi o orchestră filarmonică, organizează un cenaclu literar şi muzical, colaborează la revistele literare ale epocii (Gândul Românesc, Gândirea, Familia, Lanuri, Revista Fundaţiilor Regale, etc.). În timpul refugiului Universităţii la Sibiu (1940-1944) profesorul Victor Papilian conduce redacţia revistei “Luceafărul”. El înfiinţează o orchestră de cameră compusă din studenţi. Odată cu reîntoarcerea la Cluj ea devine orchestra medicilor.<br />
<br />
Dotat cu o vastă cultură umanistă, cu un umor rafinat şi cu o profundă dragoste pentru poporul său, organizează turnee în sate cu o formaţie dramatică studenţească. Profesorul Victor Papilian avea o orientare politică de stânga, făcând parte din Partidul Social-Democrat, refuzând colaborarea cu partidul comunist. Este pensionat forţat în 1947, la 59 de ani, şi apoi cunoaşte, timp de câţiva ani, atrocităţile închisorilor politice comuniste.<br />
<br />
La începutul anului 1950, profesorul Victor Papilian este arestat cu grupul lui Blaga, de la Sibiu. A urmat o înscenare judiciară, în urma căreia a fost condamnat la 10 ani de temniţă grea. Paradoxal, deşi era o personalitate de stânga, profesorul Papilian a reclamat de mai multe ori regimul inuman instaurat, după 1945, de către URSS. În rechizitoriul întocmit, la proces, era catalogat ca având o “atitudine refractară ideilor socialiste”, “naţionalist” şi “antisemit”, adept al “ideologiei putrede burgheze”. Odată cu arestarea a fost confiscată o mare parte din opera sa literară, aflată în manuscris. Aceasta a fost păstrată, o mare parte de timp, în arhiva Securităţii din Bistriţa. Ulterior, pe căi încă necunoscute, aceasta a ajuns în posesia lui Olimpian Sârbu din Bistriţa. Acesta sesizând valoarea comorii pe care o avea “în custodie” a intenţionat să o scoată ilegal din ţară, pentru ca apoi să o vândă unei persoane din Franţa contra unei mari sume de bani, în valută. În perioada premergătoare realizării tranzacţiei, manuscrisele au fost păstrate în mai multe pungi de plastic, în cadrul complexului “Coroana de Aur”, din Bistriţa, în sertarul unui birou al unei firme de transport ce-şi avea sediul acolo. Cunoscându-se acest lucru şi pentru a preveni scoaterea ilegală din ţară a manuscriselor, pe adresa unor instituţii abilitate ale statului (poliţie, mass-media) au fost primite mai multe anonime care demascau intenţia deţinătorului operelor postume ale lui Victor Papilian. În data de 19.09.1996, organele de poliţie, respectiv Serviciul de Combatere a Criminalităţii Economico-Financiare din cadrul IPJ BN, au făcut o descindere în biroul unde erau păstrate aceste manuscrie. Micro-arhiva a fost ridicată, în vederea expertizării şi a înregistrării ei în documentele de patrimoniu. Au fost găsite următoarele manuscrise, majoritatea încă necunoscute marelui public: “Amintiri din teatru”, “Molka” (piesă de teatru în două părţi), “Nuvele bărbăteşti”, “Evanghelia apocrifă”, “Schiţe şi epigrame”, schiţe (“Ruşinea”, “Stan şi Bran”, “Popa ăl bătrân”, “Fantezie şi capriciu”), “Teatru” (vol.II), “Autorul huiduit” (regie, piesă de teatru), “Zidul”, “Coana Truda” (roman), “Pitia şi Răstignita”, “Basme”), “Celui care nu are i se va lua” (teatru), “A trecut” (piesă în cinci acte). Toată activitatea organelor de poliţie s-a desfăşurat în baza O.G nr.27/1992, art. 8. După efectuarea expertizării, manuscrisele au fost luate în evidenţă şi înregistrate la Oficiul Judeţean al Patrimoniului Naţional Cultural Bistriţa-Năsăud în data de 27.09.1996. Astăzi, ele aşteaptă lumina tiparului şi interesul cititorilor.<br />
<br />
<br />
Articol preluat din:<br />
Gazeta de Bistriţa, 27 martie 2006<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Ovid S. Crohmălniceanu<br />
<br />
<br />
Literatura lui Victor Papilian (1888-1956), profesor de anatomie la Cluj, cunoscut prin cercetările sale efectuate asupra scoarţei cerebrale, manifestă un interes explicabil pentru misterul sufletului omenesc. Lucru curios însă, omul de ştiinţă se arată înclinat să dea faptelor, pe care le examinează cu numeroase precauţii pozitiviste, o interpretare spiritualistă, deschisă înfiorărilor religioase. Aceasta l-a şi apropiat de cercul „Gândirii” şi de ideologia lui.<br />
<br />
Nu prea preţuit de critica vremii (Lovinescu nici nu-l menţionează), n-a fost un scriitor nedotat, dimpotrivă. Primul său roman, „În credinţa celor şapte sfeşnice” (1933), se impune ca o operă epică solidă, înălţată cu uriaşa răbdare a prozatorilor transilvăneni (deşi Victor Papilian se trăgea din alte părţi) - şi consacrată ravagiilor mişcării ,,mileniste” în Ardeal, curând după război.<br />
<br />
Ideea autorului, expusă şi într-un articol („Gândirea”, numărul omagial închinat lui Nichifor Crainic), e că unirea administrativă s-a desăvârşit sufleteşte abia ulterior, nu fără luptă, prin solidaritatea etnică şi religioasă. Eroul cărţii, servitorul Maxim Muscă (numele îi indică natura contrariată, ambiţia nemăsurată şi micimea morală), devine propagandistul noii secte, care capătă o tot mai mare răspândire. El îşi exercită acţiunea de prozelitism, speculând cu abilitate stările tulburi postbelice, antagonismele sociale şi rivalităţile politice, conflictele dintre diferite naţionalităţi şi presiunile puterilor străine. Profesorul Bălăceanu, încurcat în subtilităţi teologice şi orbit de curiozităţi ştiinţifice, încurajează fără să-şi dea seama acţiunile lui Maxim. Ţăranii aşteaptă să se execute prevederile reformei agrare şi să fie împărţite pământurile baronului Kristoffi. Muncitorii ascultă îndemnurile comunistului Kis Béla. Reverendul Barany, sub protecţia magnaţilor maghiari, urmăreşte interesele Înaltului Scaun cu o fină şi tenace forţă persuasivă. Horváth, reprezentantul bisericii luterane, ţese mereu alte intrigi şi, sub masca austerităţii, îşi ascunde o viaţă plină de păcate. Ţiganii lui Tabor se agită. Preotul de ţară, Prăgoi, aprig şi fanatic în apărarea dreptei credinţe, se dovedeşte incapabil să desfăşoare orice diplomaţie. Plutonierul Brădiţoiu încearcă să menţină autoritatea statului român prin măsuri drastice. O încâlceală nemaiîntâlnită de voinţe contradictorii opune şi apropie fără încetare personajele cărţii cu multă vivacitate. Romanul dă impresia unei adevărate viermuieli omeneşti, surprinse cu o remarcabilă obiectivitate realistă, deşi pe alocuri intervenţiile autorului, ca la Agârbiceanu, tulbură, prin precizări superflue, senzaţia vieţii reconstituite în expresia ei nudă, directă.<br />
<br />
Oricum, observaţia rămâne bogată şi ascuţită, puterea de însufleţire a unei întregi faune umane, cu totul remarcabilă.<br />
<br />
Aspectul de frescă socială e însă înşelător. Nota cea mai originală a romanului se vădeşte a fi de ordin psihologic. Însuşi obiectul înfruntării atâtor personaje diverse priveşte spiritul (e vorba de credinţa religioasă), chiar dacă mobilurile nemărturisite ale luptei sunt adesea materiale. Dar mai mult decât aceasta, romanul devine analiza unei crize mistice cu efecte contagioase. Eroul principal, Maxim Musca, e un sectant care trăieşte efectiv revelaţia credinţei în cele şapte sfeşnice şi acţionează convins că duce la îndeplinire, prin tot ce face, exclusiv voinţa divina. Interesele analizei îl dau formele febrei lui religioase, stăpânite de invidii secrete şi uri ascunse. Vechi refulări ancilare se conjuga aici cu dorinţe sincere de reformare spirituală a lumii, vocaţia misionară, cu o viclenie sumară. Maxim ascultă la uşi, neîndoindu-se că slujeşte astfel adevărului, intervine în disputele intelectuale ale stăpânilor, păstrând o şireată umilinţă de servitor prost, care citează însă cu extraordinară adresă textul „Bibliei”. Trece prin stări de extaz şi de derută, e fricos şi bravează totuşi teribile adversităţi cu o îndrăzneală nebună. Când îşi dă seama că s-a înşelat, se căieşte sincer, dar n-are puterea să ducă sentimentul remuşcării până la capăt, vrea să piară, dar apropierea morţii îi trezeşte o teribila poftă de viaţă. Cu o fascinantă naturaleţe, Maxim Muscă e mare şi mic în tot ce face. Zbuciumul lui spiritual, urmărit în aceste necontenite înălţări şi căderi, rămâne memorabil şi conferă substanţă cărţii.<br />
<br />
Şi mai pronunţat psihologic e al doilea roman al autorului, „Fără limită” (1936). Mediul intelectual în care acţiunea se desfăşoară îngăduie o lărgire a câmpului analitic, tipologia pierde, însă, din varietate. Cartea e istoria disoluţiei unei căsnicii şi prăbuşirii a doi oameni, judecătorul Gândăreanu, cuprins de o adevărată furie erotică, şi soţia lui, Clarisa, devenită la rândul ei, prin năruirea visului iubirii ideale, roaba instinctelor. Chinul conştiinţei damnate însoţeşte obscur această rostogolire pe panta corupţiei. Intenţia autorului a fost de a oferi o pildă a destrămării caracterelor într-o lume care şi-a pierdut credinţa, socotită singurul focar spiritual capabil să dea vieţii un sens. Motivarea bruştei surpări morale, ivită în sufletul eroilor, nu apare prea convingătoare, dar după ce pornirea pe povârnişul vieţii duse la întâmplare se produce, maşinăria degringoladei interioare e urmărită cu o privire atentă şi iscoditoare de ceasornicar.<br />
<br />
Ca nuvelist, Victor Papilian izbuteşte să-şi creeze chiar un univers al său distinct, făcând să intervină fantasticul acolo unde ne-am aştepta mai puţin, adică în câmpul observaţiei omului de ştiinţă ; o substanţă misterioasă scapă mereu de sub scalpel sau desfide măsurătorile, afirmându-şi natura ireductibilă. Numeroasele nuvele, publicate prin reviste şi strânse doar parţial în volumele „Sufletul lui Faust” (1928), „Vecinul” (1938), „De dincolo de râu” (1938), „Manechinul lui Igor” (1943), au aproape toate ca eroi medici, biologi, chirurgi sau fizicieni şi prezintă cazuri care răstoarnă certitudinile lor profesionale privitoare la caracterul proceselor psihice, dovedind existenţa spiritului.<br />
<br />
O femeie e suspectată de infidelitate conjugală, în ciuda faptului că nu se vede măcar cu presupusul ei amant. Adulterul se comite, totuşi, printr-un soi de îmbrăţişare cosmică, în stare să deplaseze constelaţiile pe firmament şi să imprime stigmatele eredităţii absentului întregii vieţi din jur. Copiii, pe care femeia îi naşte, seamănă cu el, animalele şi florile încep să poarte pata lui roşie („Trădare”). Un biolog moare, şi colegul său, cedând insistenţelor logodnicei neconsolate, consimte să încerce o operaţie de resuscitare. S-ar părea ca experienţa vine să demonstreze puterea instinctului erotic, pentru că primul gest al înviatului e să se repeadă la logodnica lui şi, îmbrăţişând-o, să-şi înfigă cu patimă dinţii în umărul ei gol. Dar sub privirile îngheţate ale celor de faţă, revenitul la viaţă se apucă să mestece flămând carnea pe care a reuşit să o muşte („Groază”). Tânărul student moţ Mihai Golgot contemplă o litografie cu supliciul lui Horia. Dorind să obţină o copie după ea, se adresează unui specialist, care, în timp ce lucrează, îi descrie amănuntele tragerii pe roată. Cuvintele acestuia, ca şi cursul despre secolul luminilor, audiat cu o zi înainte, îi aduc în minte pe ai săi. Se mustră că şi-a părăsit satul natal venind să înveţe la oraş, luptă cu dorul sfâşietor care l-a cuprins, când o criză subită de apendicită îl doboară pe stradă. Transportat la spital, retrăieşte senzaţiile torturii suferite de Horia („Obsesie”). Un savant anatomist susţine că memoria se află în organele simţurilor noastre, nu în creier, acesta având rolul doar să extragă imaginile păstrate de ele ca pe nişte fişe dintr-o cartotecă. Spre a-şi demonstra teza, imaginează o experienţă înfricoşătoare : smulge din orbite, cu o clipă înainte de execuţie, ochii unor condamnaţi la moarte ; fotografierea retinelor ar demonstra, apoi, că ele păstrează chipul fiinţei pe care o iubeşte cel mai mult omul ucis, adică imaginea înviată de memorie în asemenea împrejurări. Experienţa este însă de fapt o metodă sinistră pentru ca savantul dement să-şi liniştească gelozia („Manechinul lui Igor”). Întâmplările narate capătă un aer straniu mai ales datorită surprizelor pe care le are gândirea atunci când se obstinează să caute explicaţii pozitiviste entităţii misterioase numite suflet. Fantasticul trăieşte aici la o temperatură rece, logică, raţională. Nu o imaginaţie bogată poetică îl hrăneşte, ci disperarea minţii contrariate. Practic, avem de-a face cu analize ale unor stări obsesive, ca la Gib Mihăescu, dar în locul pasiunii, curiozitatea ştiinţifică provoacă acum criza interioară şi o conduce către concentrarea monomană.<br />
<br />
Acolo unde procesul psihic îşi păstrează autenticitatea şi nu e silit să ia o nefericită turnura tezistă („Râsul”, „Suflet strein”, „Creierul poetului” ş.a.), evoluţia lui insolită creează o atmosfera fascinantă, care intrigă tocmai prin lipsa ei de miraculos („Ochiul cu două pupile”, „Femeia din întuneric”, „Lacrima”). Victor Papilian a scris şi teatru: „Cerurile spun” (mister ortodox creştin), „Nocturnă” (mister păgân), „Moartea vanităţilor” (misterul misterelor) etc. Cu excepţia câtorva bucăţi doar : „Fără titlu”, amuzantă proiecţie grotescă a ticurilor ştiinţifice, sau „Când merge briciul”, excelentă lunecare ironică spre fondul pasional, ascuns sub o banală conversaţie care are loc într-un atelier de frizerie, literatura lui Victor Papilian nu părea să caute şi efecte comice. Gustul lor îl trădează însă volumul „Nuvele olteneşti”. Ioniţă Vrăbete, gospodar cuprins, n-are copii. Cum fratele lui calic, Nicu, mereu toarnă alţii, se înţelege cu el ca, pentru nişte bani, acesta să-i cedeze de suflet, o fetiţă.<br />
<br />
Omul consimte, dar pretinde mereu o sumă mai mare, iar după ce o încasează, îşi ia înapoi copilul. Hazul vine din şiretenia cu care Nicu şi nevasta sa se târguiesc, născocind mereu alte dificultăţi spre a-l stoarce pe Ioniţă şi a păstra totuşi fetiţa (Cearta oltenească). Plină de umor e şi bucata „Cabotinaj”. Învăţătorul a dramatizat o poveste a lui Creangă şi intenţionează să o joace cu copiii la încheierea anului şcolar. Nici unul, însă, nu vrea să interpreteze rolul leneşului. Nuvelele trăiesc prin puterea de a surprinde formele şireteniei naive ţărăneşti şi culoarea limbajului local.<br />
<br />
<br />
Din volumul:<br />
Ov. S. Crohmălniceanu - Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I<br />
Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 519-523<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Constantin Cubleşan<br />
<br />
<br />
Între scriitorii nedreptăţiţi de soartă în anii de după cel de al doilea război mondial se numără şi Victor Papilian (1888 -1956), figură proeminentă a cetăţii ştiinţifice şi culturale clujene, unul dintre cei mai importanţi profesori, întemeietori în 1919, ai Universităţii din Cluj) - anatomist şi antropolog de renume mondial (fondator în 1933 al celei dintâi Societăţi de antropologie din ţară şi organizator, în oraşul de la poalele Feleacului a primului Congres internaţional de antropologie, la noi) - dar şi un animator însufleţit al vieţii literare şi artistice (a condus între 1933- 1940 Opera română apoi şi Teatrul Naţional din Cluj, numărându-se printre membrii fondatori, în 1936, a Societăţii Scriitorilor Români din Ardeal: editor în 1930 al revistei Darul vremii), polarizând în jurul său mai ales tinerele generaţii de scriitori, ce frecventau cenaclul săptămânal, găzduit în propriile apartamente, din Cluj şi apoi, în urma Dictatului de la Viena, la Sibiu, unde se refugiase odată cu Universitatea "Regele Carol I". A scris mult, publicând volume de povestiri şi nuvele, romane (Generalul Frangulea, 1925; Ne leagă pământul, 1926; În credinţa celor şapte sfeşnice, 1933; Fără limită, 1937; De dincolo de râu, 1938; Vecinul, 1939; Nuvele olteneşti, 1944 sau postume: Chinuiţii nemuririi - trei volume, 1976, 1981 şi 1986; Bogdan infidelul, 1982: Coana Truda, 1988 ş.a.) i s-au reprezentat piese de teatru (Celui ce n-are i se va lua, 1927; Cerurile spun, 1933; Nocturnă, 1934, un volum antologic de Teatru în 1945), a fost un publicist pasionat în presa vremii. Din nefericire însă, după 1947 este îndepărtat de la catedra universitară, marginalizat total şi ca scriitor, datorită atitudinii sale refractare ideilor socialiste dar şi unor opere literare în care exegeţii acelui timp au văzut mai mult decât un afront la realităţile sovietice, acuzându-l de naţionalism, antisemitism şi mai ales de faptul de a fi un adept al ideologiei... putrede, burgheze. Unul dintre capetele de acuzare l-a constituit desigur şi volumul Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire din 1943, în care anumite realizaţi aberante ale sistemului social din Uniunea Sovietică stau ca sursă de inspiraţie la baza tratării epice a unor subiecte, în manieră specifică literaturii ştiinţifico-fantastice. Dar alegerea acestei modalităţi nu fusese, desigur, o simplă stratagemă literară, pentru scriitorul care cunoscuse direct realităţile din ţara sovietelor, şi care la ora aceea nu avea încă de ce să se teamă în privinţa urmărilor nefaste pe care dezvăluirile i le-ar fi putut atrage. Victor Papilian, îmbinând ideal în persoana sa omul de ştiinţă şi creatorul artistic, a căutat mereu o formulă de exprimare în care experienţa ştiinţifică, adevărul ştiinţific să fie prelucrat special într-o imagine literară originală. Este îmbinarea a două dimensiuni de cunoaştere umană, într-o operă artistică în care haloul fantastic împinge trăirile emoţionale ale eroilor până la emoţia spaimei, a neliniştii cutremurătoare faţă de marea necunoscută care este, întotdeauna, existenţa umană. Pe aceste coordonate se aşează volumul din 1928, Sufletul lui Faust, în care autorul caută un soi de împăcare cu sine, prin transcederea unei cunoaşteri mistice - e adevărat, marcată oarecum de o notă ironică şi de sarcasm umoristic disimulat - dar şi alte povestiri, ce figurează în sumarul altor volume. În povestirea ce împrumută, bunăoară, titlul volumul De dincolo de râu, există, ca de altfel în întreaga operă a lui Victor Papilian, o anume notă ce misticism ce se fixează în subsidiarul unui conflict social, evidenţiat în plus aici pe latura lui de ordin naţional.<br />
<br />
În timp ce noaptea, singur, eroul nuvelei De dincolo de râu, ce tratează o zguduitoare dramă sentimentală în mediu rural, îi sapă groapa celei pe care o iubise, are revelaţia eliberării sufletelor lor prin moarte, când asupra destinelor acestora nu mai pot avea nici o putere convenţiile sociale şl prejudecăţile confesionale, simţindu-se uniţi în însăşi esenţa comuniunii lor sufleteşti. Scena finală a nuvelei are fior şi mister ritualic iar meditaţia lui Ciucurel profunzime metaforică:<br />
<br />
<br />
„Acum pricepea şi lucruri mult mai gingaşe. De trupul ei avuseseră lipsă cei de dincolo de râu, să le robotească prin economie si să. le facă prunci pentru neamul lor săsesc. Dar de sufleu nu. Acum înţelegea tot. De aceea i se arătase ea în preajma morţii, nu ca o cobe vestind moartea, ci ca un suflet ce are alt suflet.<br />
- Doamne cum să-ţi mulţumesc c-ai pus în trupurile noastre suflet?<br />
Şi căutând spre cer, privirea i se opri de-a dreptul în carul mare.<br />
- Carul mare, îşi zise el, e car de nuntă... carul de nuntă al sufletelor...<br />
Sufletul ei era acolo şi aştepta, de bunăseamă, sufletul Iui. Nimic, nici chiar moartea nu poate despărţii sufletele. În marea călătorie a sufletelor regăsite, carul mare te poartă mai lin ca luntrea pe lac, până în planul luminat şi nesfârşit căruia i se zice raiu.<br />
Acum Ciucurel se slobozi de tot în voia lacrimilor."<br />
<br />
<br />
Interesantă prin semnificaţia de trăinicie a unor ritualuri ancestrale, dincolo de anecdotica în sine a povestirii, este şi Ulcica. Victor Papilian ţinteşte a evidenţia aici rezonanţa vie a datinilor străvechi în conştiinţele contemporane. Întreaga semnificaţie factologică a povestirii este încărcată de fiorul unei fantastice mistici a transcendenţei, prezentă de altfel într-un subsidiar latent în mai toate povestirile sale. Aşa, bunăoară, în Obsesie, unde o operaţie de apendicită se transformă în obsesia eroului principal, studentul Mihai Golgot, în termenii unui supliciu ancestral, pe care trebuie să-l suporte pentru că n-a fostîn stare să-şi apere eroii şi jertfiţii neamului. Nuvela are un suflu dramatic implantat adânc în simbolistica mişcărilor ideatice ale eroilor, iar nu atât în demersurile lor factologice propriu-zise.<br />
<br />
Mai-complexă, cu deplasarea factologiei epicii într-o zonă a fantasticului ştiinţific, este nuvela Groaza, unde autorul împinge patologicul pe coordonatele unei simbolistici de rezonanţe şi semnificaţii umane profunde. Doctorul Horoveanu, un savant de altfel, care face temerare cercetări pe animale, căutând a dovedi ipoteza că dacă un individ ar putea fi reînviat, el şi-ar relua existenţa, de fapt cu o altă identitate, mult coborâtă, anterioară, în scara evolutivă a regnului său. Experienţele rămân însă neconcludente şi colaboratorii îndrăznesc a propune încumetarea de a lua în studiu un caz uman real ceea ce şi fac în clipa morţii doctorului Horoveanu. Crăciunaş, alături de asistenta Safi, amanta savantului, inoculează în cadavrul acestuia substanţele de cuviinţă, pentru ca să asiste apoi la o scenă de un fantastic grotesc, pe care o relatează, cutremurat, martorul:<br />
<br />
<br />
"Horoveanu se ridicase şi privea. Dar privirea lui mă îngheţă. Avea în ea ceva sălbatic şi fioros. Nu voi uita niciodată. Fiindcă nu mă privea numai cu ochii, ci cu întreaga lui înfăţişare. Oribil! Avea capul deformat, bolta frunţii turtită şi falca foarte mult împinsă înainte, într-o mişcare de paradă. Şi nasul era turtit, cu nările lărgite transversal, ca şi cum ar fi avut lipsă de mai mult aer, iar buzele deveniseră groase şi buhave. Şi unghiile îi crescuseră, şi barba, şi părul. Nu erau deformaţiile morţii, ci parcă deformaţiile ancestrale reîncarnate în timpul morţii. Horoveanu se ridică, dar văzând-o pe Safi se repezi Ia ea şi în loc s-o îmbrăţişeze, muşcă din umărul ei începând să-i mănânce carnea.”<br />
<br />
<br />
Înţelegând ce monstru ancestral înviase prin experienţa lor, Crăciunaş îi dă cu mojarul în cap omorându-l definitiv pentru a doua oară. Concluzia ştiinţifică a lui Crăciunaş este însă minoră: „Concluziunea mea acum e: foamea şi nu amorul constituie primul instinct!” Dar o portiţă mai generoasă de deschidere problematică îi dă Victor Papilian finalului povestirii, când cel ce forţase experienţa se întreabă: „Şi totuşi o nedumerire s-a trecut în sufletul meu de inveterat. Reînviasem eu oare pe adevăratul Horoveanu? Atunci, ce se întâmplase cu acel complex de însuşiri concentrate sub denumirea de suflet...?” Iată o întrebare la care prozatorul încearcă variante de răspuns în volumul Manechinul lui Igor. Ipoteza ştiinţifică stând la baza dezvoltării unor subiecte de stranie revelaţie a structurilor biologice, trebuie înţeleasă aici ca o soluţie metaforică de generoasă deschidere ideatică spre nevoia acută de umanism.<br />
<br />
În povestirea Ochiul cu doua pupile, ideea aplicării organului vizual al omului o a doua pereche de pupile, care să poată percepe pe lângă conturul material al obiectului privit şi conţinutul său spiritual, vine în prelungirea firească a strădaniei firii umane de a-şi adânci şi amplifica mereu orizontul cunoaşterii de sine şi a lumii înconjurătoare. „Rezultatul este minunat - declară cel căruia i se aplicase o asemenea nouă pereche de pupile -, întrece orice aşteptare. Deşi sunt cu un pansament gros pe ochi, totuşi văd... văd ceea ce n-am crezut că voi putea vedea vreodată. Uite, adineaori a fost aici Sânziana— a stat acolo, în acel fotoliu... Ei bine, deşi a trecut mai mult de o jumătate de oră de la plecarea ei, chipul i-a rămas... dar nu cel real, imaginativ.... ci conturul ei adevărat, dublul de spirit, care însoţeşte trupul şi care e numai lumină...” Descoperirea pare epocală, dar Victor Papilian se dezice grabnic de ea, dezvăluindu-ne pericolul tentaţiei pe care-l oferă omului un altfel de drog - de a evada astfel din real, într-o izolare de sine, devenind o fiinţa antisocială. „Acum văd tot - spune pacientul -. Înainte, şi pentru real si pentru iluzie aveam aceiaşi ochi... Iluzia era un concept al creerului, o părere. Azi, cu ajutorul acestor două pupile am disociat iluzia de real sau, mai bine zis, am găsit realul iluziei. Eu cunosc acum ideile lui Plato... Ele exista, nu sunt o concepţie utopică.- trăiesc cu ele, cunosc realul esenţelor, absolutului (...) Nu sunt fericit decât pe jumătate. Pupilele cele vechi mă supără. Va trebui să mi le astupi şi să mă laşi cu cele artificiale (...) - Domnule profesor,ştiu care-i voia lui Serghie... trebuie să i-o îndepliniţi... - Şi pentru ce? - N-ţi înţeles?... El a ajuns ca morfînomanul... A doua pupilă e toxicul lui, e morfina lui...”<br />
<br />
Protestul împotriva dezumanizării se degajă şi din povestirea ce dă titlul volumului „Manechinul lui Igor”, în care teoria (conform căreia: „... omul moare cu chipul cel mai drag în memorie. Memoria imaginilor, după cum ţi-am spus, îşi are sediul în ochi, şi cum chipul drag are o realitate materială, el poate fi fotografiat chiar pe retină”) devine obsesivă pentru savantul erou al povestirii, iar în nevoia de a fi probată ajunge un mobil de ucidere, de teroare umană. „- Dar pentru asta trebuie să ucizi!”, protestează povestitorul. Pentru ca savantul, devenii o bestie a dezumanizării să răspundă cu cinică bonomie: „- Moartea în aceste experienţe e cât se poate de blajină. Ştii că sunt un umanitar. Li se promite graţierea (experienţele sunt făcute pe deţinuţi politici în U.R.S.S.), condamnaţii vin cu mari nădejdi, după cum vei vedea..." Povestea se transformă pe-ncetul într-o demascare a terorii ştiinţifice provocată abuziv, practicată maniacal, ca un strigăt de avertizare pentru toţi aceia ce experimentează împotriva condiţiei umane.<br />
<br />
În alte bucăţi demersul haloului fantastic justifică introspecţii în psihologiile abisale. Aşa în Lacrima sau Femeia din întuneric, aşa în Pedeapsa ori În nopţi de mai, pentru ca adesea procesul de decantare al conştiinţelor să meargă pe linia insinuării unui mistic sui-generis, fantezist. În melodramatica povestire Sânge străin, adolescenta Olenka are fanatismul credinţei în pasiunea sa interzisă până la limita sadismului, împingându-l astfel pe tânărul Traian, care o iubeşte şi care aflând taina neputinţei de împlinire a cuplului lor, nu-şi mai găseşte nici un punct de reazim în viaţa ce i se pare toată o erezie:<br />
<br />
<br />
"- Olenka, vezi tu... de pe podul ăsta mă voi arunca dacă tu nu mă iubeşti...<br />
- Nu te iubesc, Traiane...<br />
Dar băiatul tot spera. Peste câteva zile a venii c-o teză (...)<br />
- Iubeşti pe altcineva?<br />
- Da.<br />
- E cu neputinţă (...) Să-ţi arăt că te voi urma pas cu pas toată viaţa, împotriva lui Dumnezeu, împotriva oricărei societăţi, împotriva oricui...<br />
- Împotriva oricui?<br />
- Da... făcu băiatul fericit.<br />
Pentru întâia oară, de atâta vreme, fata lua seama la vorbele lui.<br />
- Atunci, împuşcă pe tatăl tău..."<br />
<br />
<br />
Ideatic vorbind, tezismul acesta al nevoii de supunere în faţa fatalităţii misterioase şi divine a firii. dedus din pildele biblice era prezent încă din povestirile cu aura fantastică din volumul „Sufletul lui Faust”. Victor Papilian caută să construiască fabule în replica motivelor sacre ale mitologiei creştine, intr-un soi de atitudine protestatară, rămânând însă un statornic popularizator al umanismului smerit.<br />
<br />
Preacuviosul Atanasie, egumenul mănăstirii Vatopidi din sfântul munte al Atosului - povestirea „Din minunile mai presus de fire” - este atât de dăruit credinţei, încât într-o noapte i se arată în locaşul sfânt Fecioara cu pruncul în braţe, care îi spune că îi va călăuzi paşii pentru tot restul zilelor. Atanasie pune un pictor să zugrăvească pe peretele unde i se arătase Fecioara, chipul acesteia. Odată zugrăvit, el i se închină zilnic dar parcă împins de o dragoste nouă. Atunci, înţelegând fiorii ca venind altcum din lăuntrul său, pune pictorul să zugrăvească pe peretele celălalt chipul satanei, astfel încât de-acum după ce se ruga Fecioarei, se întorcea şi-l ocăra pe Satan, fiind mulţumit de echilibrul găsit în sine. Iată însă că într-o zi află tot aurul şi toate podoabele de pe portretul Madonei luate şi trecute pe chipul diavolului. Indignat vrea să le smulgă şi să le pună la loc, blestemând nelegiuirea, dar nu izbuteşte. Mai mult chiar în acelaşi zi dau năvală în mănăstire nişte hoţi, dar nici ei nu pot smulge odoarele de pe trupul diavolului, chiar dacă sparg zidul. În urma acestei întâmplări, Atanasie cade bolnav, căutând răspuns la o întrebare esenţială: „Oare Prea Sfânta cu vrerea ei a încredinţat spre păstrare comoara, ori necuratul a luat-o spre a-i feri chipul celei neîntinate de loviturile grele ale batjocurei?!” Finalul este semnificativ pentru morala pe care prozatorul o aplică acestei parabole. Preacuvioasa frământare a lui Atanasie îl duce la nebunie şi, odată murind el, locaşul îşi pierde la rându-i tăria credinţei.<br />
<br />
Povestirea „Sufletul lui Faust” este în fond un dialog sofistic între Faust şi Mefisto despre însăşi condiţia umană, privită din perspectiva alegerii, a opţiunii sale existenţiale: „- Priveşte - îi spune Mefisto. La dreapta e raiul. la stânga iadul, iar dincolo de graniţele lor începe nefiinţa!... Şi acum alege (...) Raiul e locaşul perfecţiunii! În el totul e cunoscut şi fiece element e preţuit prin măsură şi analiză (...) În rai sunt sufletele oamenilor mândri, care întreaga lor viaţă au însetat după mărire! Acolo se găsesc nesăţioşii, care pentru un strop de glorie înfig spada în trupurile celorlalţi, săraci cu duhul, care pentru sminteala unui nume nu pregetă nici la ei înşişi (...) Aici sorb amorul voluptăţilor superbe amantele perverse ce au slujit minciuna, otrava şi batjocura şi fecioarele cuminţi, care doar pentru preamărirea cinstei lor au ţinut de veghe candela curăţeniei!... Raiul e locaşul oamenilor cu conştiinţa tare! (...) În schimb în iad sunt sufletele oamenilor simpli; aici se găseşte sufletul vameşului pocăit şi al văduvei milostive, sufletul femeilor păcătoase omorâte cu pietre şi al fecioarelor nebune, cărora pentru nebunie li s-a stins candela curăţeniei. Aici sosesc fiii rătăciţi spre a-şi găsi părinţii şi amanţii despărţiţi spre a se iubi în voie. În iad gândesc, spre bucuria altora, sufletele cuminţilor cu remuşcări pentru cuminţenia lor, rătăcesc misticii, pentru care raţiunea pură a fost o povară şi aşteaptă, spre reîntruchipare, sufletele păcătoşilor sublimi, care au putut ierta de 70 de ori câte şapte. Iadul e locaşul oamenilor cu conştiinţa slabă!...” Perspectiva este aşadar răsturnată, însă asta pentru că se raportează la o realitate a existenţei pământeşti pe care Satan i-o înfăţişează acum în nuditatea ei reală: „În clipa aceea începu să se audă un zgomot prelung şi sălbatic, ca şi cum ar fi fost rupt din ţipetele a mii de cetăţi scufundate deodată în toiul orgiilor şi al voluptăţilor supreme, un zgomot care, depăşind jocul închipuirii omeneşti, înspăimânta chiar sufletul scos din marginile simţurilor (...) - Nu te speria - îi spune Satan. Vaetele şi scrâşnirea dinţilor nu vin din iad ci de pe pământ! Ascultă bine căci ele sunt mărturiile şi dovezile liberei tale judecăţi! Ascultă bine, căci atâta vreme cât ai să trăieşti acolo, nu le-ai putut auzi!"<br />
<br />
În „Poveste” avem o variantă a motivului umblării Iui Dumnezeu pe pământ. De data aceasta el vine să-şi desăvârşească opera, vrând să dea oamenilor suprema fericire pe care ei o năzuiesc, dar nu ştie cum s-o facă. Cei cu care ia contact refuză să lucreze pentru el, cerându-i să lase mai bine totul aşa cum a fost clădit iniţial, cu nedreptatea şi cu limitele deja ştiute. Întors în cer, află şi acolo împotrivire zelului său de desăvârşire. Atunci „Dumnezeu înfuriat de atâta batjocură, strigă într-ajutor puterea cuvântului cel de la început, vrând prin el să nimicească totul... Dar la porunca lui, nimic din ceea ce era hotărât nu se clinti altcum... şi înţelegând că lumea nu mai asculta de El ci de legile Lui, îşi adună toate zadarnicele Lui puteri si se prăbuşi în genună... De atunci nu mai exista Dumnezeu...”<br />
<br />
Toate aceste povestiri ale lui Victor Papilian au în subtextul lor o pânză freatică de fantastic insinuat ce dă desfăşurării epice şi mai ales sensului ideatic al demersului eroilor o dimensiune de supranatural ce înalţă, de fapt semnificaţia realităţii pe cote de înţelegere elevată a însăşi existenţialităţii. Repunerea în circulaţie publică, acum, a celor două volume de povestiri ale prozatorului clujean, „Manechinul lui Igor” şi „Sufletul lui Faust”, se înscrie în opera de reevaluare critică a tuturor creaţiilor literare ale scriitorilor noştri ce nu s-au bucurat ani de zile de nici un fel de atenţie, fiind pe nedrept ocoliţi de atenţia criticii, a istoriei literare, dar mai ales a publicului larg de cititori.<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Victor Papilian - Povestiri fantastice<br />
Editura Sarmis, Cluj, 1994, p.5-11<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Sergiu Pavel Dan<br />
<br />
<br />
Remarcabilă e opera fantastică a lui V. Papilian, personalitate înzestrată cu o neobişnuită disponibilitate spirituală, consumată efervescent în variate domenii de activitate (dascăl universitar, autor de preţuite tratate şi studii medicale, scriitor, violonist, animator muzical, întemeietor de cenaclu şi revistă literară). [Aceste merite, pe nedrept uitate azi, ale omului de cultură Victor Papilian, au fost remarcate de către Mircea Zaciu, într-un studiu consacrat scriitorului, apărut în „Masca geniului”, E.P.L., 1967, pp.365-372.]<br />
<br />
La altă scară, multiplicitatea aceasta proteică este şi pecetea nuvelisticii sale fantastice, atrasă de cele mai diverse moduri de expresie. În genere, istoriile literare îl glosează pe V. Papilian ca exponent al universului proiecţiilor obsesive. plasându-l, implicit, în proximitatea lui Gib Mihăescu. Comuna le este, într-adevăr, atracţia pentru stările de suflet-limită, sferă de investigaţie care, la autorul Rusoaicei, a fost corelată tradiţiei dostoievskiene. Ne-am găsi, prin urmare, pe acelaşi „hotar nestatornic" al interferenţelor dintre insolitul pur psihologic şi fantasticul interior, zonă de permanente dispute între proza de analiză şi cea declarat fantastică.<br />
<br />
Înrudirea aceasta trebuie însă considerată doar un punct de plecare al unei delimitări necesare ; pentru că, în vreme ce Gib Mihăescu se situează preferenţial în teritoriile sondajelor strict psihologice. Victor Papilian se simte, dimpotrivă, chemai de aerul mai tare al situaţiilor de excepţie extra-naturală.<br />
<br />
E instructiv să remarcăm că scriitorul abordează acest ţinut literar, după ce divulgă, în prealabil, calitatea sa de om de ştiinţă. „Toată lumea ştie că sunt profesor de anatomie, ca atare, om, în primul rând, cumpănit de judecată, bun observator şi conştiincios interpret al faptului de experienţă" - începe, simptomatic, una din nuvelele sale.<br />
<br />
În ambianţa dezbaterii consacrate fenomenelor insolite (atât de gustate în saloanele veacului trecut), îşi face aşadar apariţia această fiinţă meticuloasă, sceptică şi, în acelaşi timp. respectabilă. Este savantul, nelipsitul protagonist, atotputernicul magician, făt-frumosul romanelor ştiinţifico-fantastice. V. Papilian îi atribuie însă personajului o cu totul altă destinaţie : aceea de a traversa o experienţă inedită, de a primi o lecţie, de a „se converti" în ultimă instanţă (este de fapt piatra de hotar dintre proza lui Papilian şi genul science-fiction).<br />
<br />
Împrejurarea nu e, desigur, unică în literatura noastră - M. Sadoveanu şi V. Voiculescu oferindu-ne, la tot pasul, variante ale unor spectaculoase convertiri rezervate citadinilor adepţi ai consensului scientist ; precum ştim, la aceşti scriitori. oamenii tehnicii oarbe sunt necontenit confruntaţi cu experienţele tainice ale unei alte lumi, ieşite din istorie, aflate în „orizont" mitico-magic. Reînnodând, pe alte coordonate, tradiţia, V. Papilian îi va rezerva savantului său revelaţia în chiar domeniul de activitate al acestuia, în „fieful" lui, considerat invulnerabil până atunci. Intruziunea fantastică neliniştitoare ia naştere astfel ca o prelungire imprevizibilă a ştiinţei, ca un paradox sau accident ştiinţific, ca o antiştiinţă. Este un ultim „strat", descoperit în abisurile tectonice ale realităţii, care, însă, neagă, se răzvrăteşte împotriva certitudinilor crezute până atunci suverane.<br />
<br />
Ca şi Cezar Petrescu (din „Baletul mecanic"), V. Papilian îi atribuie aşadar savantului rolul insidios de cal troian, menit să ratifice cu prestigiul său realitatea unor conexiuni enigmatice. Trama epică a nuvelelor atestă mai adesea un astfel de tipar. „Memoria nu este o funcţiune a creierului, ci a organelor de simţ" - susţine un medic, în „Manechinul lui Igor". În consecinţă, pe retina unui muribund va putea fi întotdeauna fotografiată imaginea fiinţei iubite. Ceea ce şi încearcă să demonstreze materia narativă. „Ochiul are două feluri de sensibilităţi, una pentru lumină, cealaltă pentru coloare... Vreau să disjung lumina de coloare. Coloarea, fiica luminii, e şi duşmana ei. Deci îmi trebuie o nouă pupilă, o pupilă străină colorii, o poartă de intrare numai şi numai pentru lumină..." pretinde şi realizează Serghie, fiziologul din „Ochiul cu două pupile". „Timpul şi spaţiul nu există... Fiindcă doi oameni, despărţiţi prin zidurile închisorii, apele mării sau răutatea oamenilor, se pot întâlni zilnic..." - este proclamaţia din „Pedeapsa", conformă, cum se vede, unei speculaţii metafizice care l-a ispitit şi pe Eminescu.<br />
<br />
Exemplele ar putea fi, bineînţeles, înmulţite - cu riscul însă de a aduce prejudicii, printr-o astfel de insistenţă, operei ; căci dacă incursiunile fantastice ale prozatorului s-ar fi redus la astfel de demonstraţii antipozitiviste, ele s-ar fi împotmolit iremediabil într-un manierism exasperant, cu atât mai exterior artei cu cit ar fi beneficiat de ticurile pedante ale omului de ştiinţă. Nu este deci inutil să precizăm că extrasele anterioare aparţin volumului „Manechinul lui Igor" (1943), subintitulat, nu fără motiv : „şi alte povestiri de iubire". Ceea ce-l interesează pe nuvelist, prin urmare, sunt volutele unor semnificaţii contemplative : elogiul metafizic al dragostei, în cazul de faţă : pentru o femeie. Serghie îşi pune problema schimbării configuraţiei ochiului : unui gelos îi serveşte ideea „descentralizării" memoriei : după cum, inexistenţa „categoriilor apriorice" ale spaţiului şi timpului se descoperă, în cele din urmă, a nu fi decât jucăria unor bieţi îndrăgostiţi.<br />
<br />
Miraculosul ştiinţific, ca dealtfel şi oniricul (adus în prim plan într-o povestire ca „Lacrima") sunt, aşadar, racordate la tensiunea lirică a unei semnificaţii de eternă vibraţie umană. În numele acesteia, Victor Papilian - ca autentic autor fantastic - „se joacă", la modul superior, cu spaima ; aşa cum de fapt, vizând aceeaşi lărgire a perspectivei, el îi probozeşte pe mărginiţii adepţi ai empirismului pozitivist, în această diatribă benignă adresată colegilor de breaslă : „Doctorii ! Ce neam de oameni drăguţi, dar ce adunare de oameni comozi ! La ei. totul e simplu, perfect şi firesc. În realitate, ia nişte străini de cetatea spiritului, nişte rătăciţi de cărarea adevărului. În afară de scoaterea apendicelui şi deschiderea colecţiunilor supurale, toată virtutea lor lecuitoare se reduce la morfină şi... psihanaliză." Nu mai puţin decât în cazul unora din autorii examinaţi anterior, cutia de rezonanţă simbolico-morală îşi probează de astă dată, precum vedem, deplina adecvare.<br />
<br />
În expresia sa cea mai evoluată, fantasticul tinde, aşadar, să se identifice, la V. Papilian, cu invitaţia adresată omului de a-şi redescoperi esenţa sublimă şi irepetabilă a individualităţii sale. Fără a aparţine domeniului închipuirii insolite, „Omul cu grimasă" constituie, în această direcţie, o adevărată profesiune de credinţă.<br />
<br />
Povestirea - înrudită ca mesaj cu „Omul care şi-a găsit umbra" a lui Cezar Petrescu - ne reînnoieşte cunoştinţa cu personajul-savant, claustrat în carapacea satisfacţiilor profesionale şi năpădit de buruiana tabieturilor. Se iveşte, însă, odată mai mult intrusul, insul sortit să-i nimicească fortăreaţa fragilă a liniştii ; doar că acesta nu mai apare în postura unui alt erudit, promotor ereziarc al vreunui paradox ştiinţific. Profesiunea lui este acum aceea de actor, de „histrion caraghios", unul pe nume Bărdescu Pommery, prezentat profesorului în calitate de pacient. Este „omul cu grimasă", inofensiv în aparenţă, dar atestând, prin rânjet, stirpea-i mefistofelică ; cu precizarea, însă, că noul venit nu are atât vocaţia negării, cât pe aceea a afirmării insinuante, pedepsitoare. Prin mijlocirea Iui, savantul ajunge astfel să-şi amintească cu arzătoare acuitate că a fost capabil cândva să iubească, că muzica nu trebuie neapărat măsurată cu etalonul rezistenţei nervilor, că, în sfârşit, chiar şi şlagărul la modă al lui Pommery : „Suntem copii o viaţă-ntreagă" spune ceva important : „Se găsea parcă în întuneric, în odaia lui, parcă storurile erau totdeauna trase. nici lumina soarelui, nici jocul stelelor nu-i ajungeau. A tot bâjbâit prin pântecele deschis a lui Pommery. Să caute ce ?... Ce anume ? Ca şi când taina vieţii unui om ar fi în măruntaiele lui. Suntem copii o viaţă-ntreagă..."<br />
<br />
Trebuie, totuşi, să admitem că procesul intentat de către literatura lui Papilian scientismului limitat nu incumbă doar asemenea considerente vag umaniste. Este de menţionat că susţinuta sa colaborare la „Gândirea" n-a fost străină de triumful unei alte platforme : cea manifest spiritualistă, ortodoxistă în speţă. Orientarea nu poate fi contestată în bucăţi ca : „Emancipare", „Ulcica", „Râsul", „Aci râul ne judecă" (motivul acesteia va fi reluat de V. Voiculescu, în „Lacul rău"), „Neîngropat", „Prea multă putere", „Iată marja, stăpâne", „Un mare nedreptăţit", „Întâlnire" ş.a.<br />
<br />
Papilian era însă un spirit prea neliniştit şi, în acelaşi timp, un artist prea autentic pentru a rămâne prizonierul neclintit al oricărui spiritualism programatic. Din cele arătate cu puţin înainte, se poate însă deduce că rădăcinile insubordonării sale nu sunt de căutat în cuprinsul ştiinţei riguroase, familiare savantului (dealtfel, calul de bătaie al epicii sale fantastice, după cum s-a văzut), ci - ca şi în cazul lui Blaga, celălalt gândirist nonconformist - pe terenul unui maniheism filozofic cu implicaţii mai largi. „De unde-şi are raiul - / lumina ? - Ştiu : îl luminează iadul / cu flăcările lui !" - scria într-unui din „Poemele luminii" poetul ardelean, prefigurând una din constantele gândirii sale poetice. [Vezi accentele bogomilice din „Meşterul Manole", ori dimensiunea demonică a „Tulburării apelor".]<br />
<br />
Asupra aceloraşi flăcări ale iadului meditează, la rândul său, V. Papilian, în volumul „Sufletul lui Faust" (1928), culegere de apologuri feerice în care reînvie - într-o variantă modernă - umanismul epicureu al lui „Ivan Turbincă" sau „Kir Ianulea". Antinomia paradis-infern, pe care e axată cartea, se rezolvă acum, tranşant, în favoarea tărâmului din urmă, autorul simţindu-se solidar - în spiritul mitului faustic - nu cu raiul „nemişcat, împietrit în perfecţiune", ci cu iadul suferinţei, speranţei exasperate, îndoielii şi nebuniei sublime. „Raiul e locaşul oamenilor cu conştiinţa tare ! [...] în schimb, în iad sunt sufletele oamenilor simpli. [...] Aci sosesc fiii rătăciţi spre a-şi găsi părinţii şi amanţii despărţiţi spre a se iubi în voie. În iad gândesc, spre bucuria altora, sufletele cuminţilor cu remuşcări pentru cuminţenia lor, rătăcesc misticii, pentru care raţiunea pură a fost povară [...] şi sufletele păcătoşilor sublimi, care au putut ierta de şaptezeci de ori câte şapte."<br />
<br />
Această seducţie a iadului - în care (culmea ereziei !) este situat chiar şi Isus - constituie, se pare, mobilul suprem al fantasticului (esenţial frenetic) la Victor Papilian. Extrem de elocventă este morala povestirii „Din minunile celor mai presus de fire". În paracliserul unei mănăstiri, la porunca egumenului, sunt zugrăvite pe doi pereţi opuşi - ca o simbolică înfruntare dintre bine şi rău - icoana Maicii-Domnului şi chipul diavolului, „blestematul ucigător de suflete". În prezenţa călugărului, una din cele două picturi săvârşeşte minunea de a salva odoarele mănăstirii de mâna prădalnică a unor tâlhari. Autoarea blagoslovitei fapte nu este însă icoana...<br />
<br />
Refacem, aşadar, cunoştinţa cu eternul „daimonion" romantic, „ingenium" negreşit mai relevant, în împrejurarea de faţă, decât formula paradoxurilor ştiinţifice ori decât apologia ortodoxismului hieratic.<br />
<br />
Literatura fantastică a lui Victor Papilian - impresionantă prin neobişnuita bogăţie a motivelor arborate - nu poate fi considerată, de aceea, opera unui „doctrinar", cu toate că prozatorul se arată adesea preocupat să acrediteze, să convingă, să „ratifice" cutare fenomen insolit (de unde frecvenţa unei tonalităţi dialectice, deliberative). Formal, autorul joacă rolul unui „avocat" al transcendentalităţii, părând dominat de ambiţia de a frapa o prezumată audienţă blazată, prin depoziţia spectaculoasă a unor martori imprevizibili. Printre rânduri i se citeşte însă „duplicitatea" - impresie cu atât mai pregnantă cu cât îl surprindem uneori declarând cu dezinvoltură : „jur" sau „pot să jur" că a avut loc miracolul. Înrudit evident - sub aspectul transparenţei mediteraneene - cu I. L. Caragiale şi I. Minulescu, prozatorul se complace, astfel, nu o dată, să parodieze genul, utilizând binecunoscuta lui ambiguitate semantică în scopuri comice. Castelele cu stafii devin astfel pretextul unor simple speculaţii amuzante pe seama femeilor - nuvelele fantastice transformându-se, inerent, în nuvele „bărbiereşti".<br />
<br />
Termenul - atribuit unui ciclu circumscris ultimei etape a creaţiei scriitorului - pare a sugera deplina smulgere a măştilor, ancorarea în zona celui mai net alexandrinism.<br />
<br />
Desigur, observaţia nu înseamnă şi o implicită judecată de valoare peiorativă ; fiindcă, în limitele destinaţiei lor, aceste povestiri - în special „La briciul mistic" - confirmă odată mai mult înzestrarea de fin tehnician fantastic a acestui autor care ar merita, de bună seamă, un loc mai puţin obscur în ierarhia prozatorilor români interbelici.<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Sergiu Pavel Dan - Proza fantastică românească<br />
Editura Minerva, Bucureşti, 1975, p.205-211<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Alexandru George<br />
<br />
<br />
„Sunt un ins nu devotat, ci robit ştiinţei", spune povestitorul din nuvela lui Victor Papilian „Lacrima". E, de fapt, o mărturisire a autorului, profesor de anatomie şi autor a numeroase lucrări ştiinţifice, unele comunicând rezultatele cercetărilor sale asidue asupra scoarţei cerebrale. Printre personajele cărţii sale vom întâlni deci specialişti în diverse discipline ştiinţifice, biologi şi chirurgi, fiziologi şi psihiatri. Experienţele lor capătă nu o dată turnura fantasticului-ştiinţific, chiar dacă Papilian e mai curând din familia lui Villiers de l'Isle-Adam decât din aceea a lui Wells, încercând uneori să concilieze observaţia riguroasă a fenomenului ca interpretarea spiritualistă.<br />
<br />
De la Villiers, scriitorul a luat chiar mai mult decât tonul şi atmosfera „Povestirilor crude". Ideea nuvelei „Manechinul lui Igor" i-a fost sugerată, în mod evident, de una dintre aventurile odiosului Tribulat Bonhomet, chiar dacă omul de ştiinţă ştie să-şi fundamenteze mai convingător supoziţiile fanteziste. Chirurgul Igor Iarotzki Voroniuc emite astfel ipoteza că „memoria nu este o funcţie a creierului, ci a organelor de simţ, a ochiului, urechii, nasului, limbii şi pielei". După el, spune autorul, „imaginile vizuale erau reţinute în ochi (ca diapozitivele într-o casetă de proiecţiuni), cele auditive în urechi (ca melodiile într-un caiet de note), cele tactile în piele, şi aşa mai departe ; iar creierul, organ motor, neavând alt rol decât să le schimbe cu instantaneitate şi după trebuinţă, ca jucătorul piesele de şah, însă în ritm de vârtej cosmic". Voroniuc îi expune povestitorului şi principiul teoretic al experimentului său: „Omul moare cu chipul cel mai drag în memorie. Memoria imaginilor, după cum ţi-am spus, îşi are sediul în ochi, şi cum chipul drag are o realitate materială, el poate fi fotografiat chiar pe retină. Am imaginat un aparat fotografic de o sensibilitate extraordinară, care, aplicat pe ochi în răstimpul dintre viaţă şi moarte, surprinde acest chip, făcând astfel dovada peremptorie a teoriei mele..."<br />
<br />
Igor este ajutat să-şi verifice teoria de iubita sa, Tatiana şi de asistentul său, Serghie. Nemaisuportând grozăvia atâtor crime, Tatiana îl părăseşte şi începe să lucreze în laboratorul povestitorului, chirurg şi el, care încearcă să transplanteze ochii de şobolan la câine. Igor o urmăreşte, o ucide şi-i scoate ochii. Peste câtva timp, soseşte un colet în care se află ochii lui Serghie, cu fotografia Tatianei şi ochii Tatianei, cu fotografia povestitorului. Acesta aşteaptă lovitura supremă -- dar Igor este omorât şi el, iar în pachetul cu ochii lui se află fotografia Tatianei...<br />
<br />
(Macabra ipoteză iniţială îl va inspira şi pe Oscar Lemnaru, în „Ochii reflectaţi".)<br />
<br />
Un alt personaj al lui Papilian, fiziologul Modest Serghie din „Ochiul cu două pupile", e convins că „Ochiul are două sensibilităţi, una pentru lumină, cealaltă pentru culoare (...) Vreau să disjung lumina de culoare. Culoarea, fiica luminii, e şi duşmana ei. Deci îmi trebuie o nouă pupilă, o pupilă străină culorii, o poartă de intrare numai şi numai pentru lumină."<br />
<br />
Povestitorul, din nou chirurg, face operaţia cerută şi află că Serghie o voise pentru că o iubeşte pe asistenta lui, Sânziana Lambrior. Acum, fiziologul e fericit : „Înainte, şi pentru real şi pentru iluzie aveam aceiaşi ochi... Iluzia era un concept al creierului, o părere. Azi, cu ajutorul acestor două pupile am disociat iluzia de real... sau, mai bine zis, am găsit realul iluziei. Eu cunosc acum ideile lui Plato... Ele există, nu sunt o concepţie utopică... trăiesc cu ele, cunosc realul esenţelor, absolutul". (În 1860, cuplul Erckmann-Chatrian îşi imagina „Luneta lui Hans Schnaps" cu care se pot întruchipa până şi ideile lui Kant : „Le văd, sunt reale, pozitive, nu pot să am nici o îndoială în legătură cu existenţa lor, pentru că sunt accesibile simţurilor mele". O potrivire probabil întâmplătoare.)<br />
<br />
Dar Serghie cere chirurgului să-i astupe pupilele vechi, să i le lase doar pe cele artificiale. Fiind refuzat, încearcă singur operaţia, orbeşte şi se sinucide. E rândul Sânzianei să vină la povestitor cu o rugăminte : „Serghie trebuia să cunoască iluzia, minciuna... eu, adevărul, concretul... căci aviatorul meu e un animal superb... vreau să-i văd fiecare fibră muşchiulară contractându-se, vreau să-i văd oasele, mişcându-se în încheieturi, vreau să-i văd inima zvâcnind... Şi după cum vezi, am pupilele prea mari (...) Aş vrea să le reduc la jumătate. Mă supără lumina prea vie, mă distrag florile care-i plac atât de mult..."<br />
<br />
Profesorul de anatomie şi cercetătorul scoarţei cerebrale e atras în mod evident de cazurile limită, de zonele în care curiozitatea ştiinţifică şi setea de absolut se învecinează, sau se identifică cu demenţa. În acest sens, Igor pare un decalc exacerbat al eroului lui Villiers de l'Isle-Adam, un medic renumit, care-şi ucide pacientul ca să descopere cauza vindecării nesperate (Eroismul doctorului Hallidonhil).<br />
<br />
Dar să nu dăm impresia că l-am considera pe Victor Papilian, în acest compartiment al scrisului său, doar un epigon întârziat. Între el şi Villiers există o deosebire flagrantă. „Povestirile crude" sunt, în bună măsură, o reacţie violentă nu numai împotriva scientismului, cu exagerările sale, ci şi împotriva ştiinţei însăşi, pe care scriitorul francez o considera vinovată de toate relele epocii. Papilian nu poate şi nu vrea să uite că el însuşi este „robit ştiinţei". Viziunea sa exclude categoric ironia, satira şi sarcasmul lui Villiers. Chiar atunci când abordează teme pseudo-ştiinţifice sau de-a dreptul oculte, un pasaj ne aminteşte preocuparea lui statornică. În „Lacrima", nuvelă agitând stindardul prăfuit al metempsihozei, aflăm, la un moment dat, că logodnica povestitorului, Mărgărita Damian, „a imaginat acel procedeu (...) potrivit căruia se pot calcula de pe fotografii şi desenuri, ţinându-se seama de anumiţi coeficienţi de stilizare, dimensiunile reale ale capului, frunţii, feţei şi deci ale indicilor care servesc la determinările antropologice". Iar în „Pedeapsă", poveste de dragoste unică, agrementată cu elemente simbolic-supranaturale, Alina, iubita locotenentului Zătreanu, mort într-un naufragiu, se lansează într-o adevărată apologie: „Tot mai mult îmi întăresc convingerea că minunile tehnicii moderne, cu care ne fălim, reprezintă numai o palidă imagine a ştiinţei viitoare. Închipuieşte-ţi o omenire stăpână a tuturor undelor universului... Gândeşte-te la nişte istorici care nu vor răsfoi paginile mincinoase ale cărţilor... ei vor vedea şi vor auzi de-a dreptul trecutul nostru în stele (...). Ei vor cunoaşte toate lungimile de undă care transmit, din lumină în lumină, atâta vreme cât va dura universul, fiecare din faptele, gândurile şi simţurile noastre... Atunci va fi judecata veşnică, atunci vom deveni nemuritori, căci întreg universul este o imensă cutie de rezonanţă, în care nimic nu se pierde... şi fiecare din noi vom fi proiectaţi vii, cu toate faptele noastre cele mai ascunse, până va exista pe pământ un ochi care să vadă şi o ureche care să audă..."<br />
<br />
Considerăm acest elogiu al ştiinţei întrutotul definitoriu pentru autor.<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti, antologie, cuvânt înainte şi comentarii de Ion Hobana<br />
Editura Tineretului, Bucureşti, 1969, pag. 269-272<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Ion Hobana<br />
<br />
<br />
„Sunt un ins nu devotat, ci robit ştiinţei", spune povestitorul din nuvela lui Victor Papilian „Lacrima". E, de fapt, o mărturisire a autorului, profesor de anatomie şi autor a numeroase lucrări ştiinţifice, unele comunicând rezultatele cercetărilor sale asidue asupra scoarţei cerebrale. Printre personajele cărţii sale vom întâlni deci specialişti în diverse discipline ştiinţifice, biologi şi chirurgi, fiziologi şi psihiatri. Experienţele lor capătă nu o dată turnura fantasticului-ştiinţific, chiar dacă Papilian e mai curând din familia lui Villiers de l'Isle-Adam decât din aceea a lui Wells, încercând uneori să concilieze observaţia riguroasă a fenomenului ca interpretarea spiritualistă.<br />
<br />
De la Villiers, scriitorul a luat chiar mai mult decât tonul şi atmosfera „Povestirilor crude". Ideea nuvelei „Manechinul lui Igor" i-a fost sugerată, în mod evident, de una dintre aventurile odiosului Tribulat Bonhomet, chiar dacă omul de ştiinţă ştie să-şi fundamenteze mai convingător supoziţiile fanteziste. Chirurgul Igor Iarotzki Voroniuc emite astfel ipoteza că „memoria nu este o funcţie a creierului, ci a organelor de simţ, a ochiului, urechii, nasului, limbii şi pielei". După el, spune autorul, „imaginile vizuale erau reţinute în ochi (ca diapozitivele într-o casetă de proiecţiuni), cele auditive în urechi (ca melodiile într-un caiet de note), cele tactile în piele, şi aşa mai departe ; iar creierul, organ motor, neavând alt rol decât să le schimbe cu instantaneitate şi după trebuinţă, ca jucătorul piesele de şah, însă în ritm de vârtej cosmic". Voroniuc îi expune povestitorului şi principiul teoretic al experimentului său: „Omul moare cu chipul cel mai drag în memorie. Memoria imaginilor, după cum ţi-am spus, îşi are sediul în ochi, şi cum chipul drag are o realitate materială, el poate fi fotografiat chiar pe retină. Am imaginat un aparat fotografic de o sensibilitate extraordinară, care, aplicat pe ochi în răstimpul dintre viaţă şi moarte, surprinde acest chip, făcând astfel dovada peremptorie a teoriei mele..."<br />
<br />
Igor este ajutat să-şi verifice teoria de iubita sa, Tatiana şi de asistentul său, Serghie. Nemaisuportând grozăvia atâtor crime, Tatiana îl părăseşte şi începe să lucreze în laboratorul povestitorului, chirurg şi el, care încearcă să transplanteze ochii de şobolan la câine. Igor o urmăreşte, o ucide şi-i scoate ochii. Peste câtva timp, soseşte un colet în care se află ochii lui Serghie, cu fotografia Tatianei şi ochii Tatianei, cu fotografia povestitorului. Acesta aşteaptă lovitura supremă -- dar Igor este omorât şi el, iar în pachetul cu ochii lui se află fotografia Tatianei...<br />
<br />
(Macabra ipoteză iniţială îl va inspira şi pe Oscar Lemnaru, în „Ochii reflectaţi".)<br />
<br />
Un alt personaj al lui Papilian, fiziologul Modest Serghie din „Ochiul cu două pupile", e convins că „Ochiul are două sensibilităţi, una pentru lumină, cealaltă pentru culoare (...) Vreau să disjung lumina de culoare. Culoarea, fiica luminii, e şi duşmana ei. Deci îmi trebuie o nouă pupilă, o pupilă străină culorii, o poartă de intrare numai şi numai pentru lumină."<br />
<br />
Povestitorul, din nou chirurg, face operaţia cerută şi află că Serghie o voise pentru că o iubeşte pe asistenta lui, Sânziana Lambrior. Acum, fiziologul e fericit : „Înainte, şi pentru real şi pentru iluzie aveam aceiaşi ochi... Iluzia era un concept al creierului, o părere. Azi, cu ajutorul acestor două pupile am disociat iluzia de real... sau, mai bine zis, am găsit realul iluziei. Eu cunosc acum ideile lui Plato... Ele există, nu sunt o concepţie utopică... trăiesc cu ele, cunosc realul esenţelor, absolutul". (În 1860, cuplul Erckmann-Chatrian îşi imagina „Luneta lui Hans Schnaps" cu care se pot întruchipa până şi ideile lui Kant : „Le văd, sunt reale, pozitive, nu pot să am nici o îndoială în legătură cu existenţa lor, pentru că sunt accesibile simţurilor mele". O potrivire probabil întâmplătoare.)<br />
<br />
Dar Serghie cere chirurgului să-i astupe pupilele vechi, să i le lase doar pe cele artificiale. Fiind refuzat, încearcă singur operaţia, orbeşte şi se sinucide. E rândul Sânzianei să vină la povestitor cu o rugăminte : „Serghie trebuia să cunoască iluzia, minciuna... eu, adevărul, concretul... căci aviatorul meu e un animal superb... vreau să-i văd fiecare fibră muşchiulară contractându-se, vreau să-i văd oasele, mişcându-se în încheieturi, vreau să-i văd inima zvâcnind... Şi după cum vezi, am pupilele prea mari (...) Aş vrea să le reduc la jumătate. Mă supără lumina prea vie, mă distrag florile care-i plac atât de mult..."<br />
<br />
Profesorul de anatomie şi cercetătorul scoarţei cerebrale e atras în mod evident de cazurile limită, de zonele în care curiozitatea ştiinţifică şi setea de absolut se învecinează, sau se identifică cu demenţa. În acest sens, Igor pare un decalc exacerbat al eroului lui Villiers de l'Isle-Adam, un medic renumit, care-şi ucide pacientul ca să descopere cauza vindecării nesperate (Eroismul doctorului Hallidonhil).<br />
<br />
Dar să nu dăm impresia că l-am considera pe Victor Papilian, în acest compartiment al scrisului său, doar un epigon întârziat. Între el şi Villiers există o deosebire flagrantă. „Povestirile crude" sunt, în bună măsură, o reacţie violentă nu numai împotriva scientismului, cu exagerările sale, ci şi împotriva ştiinţei însăşi, pe care scriitorul francez o considera vinovată de toate relele epocii. Papilian nu poate şi nu vrea să uite că el însuşi este „robit ştiinţei". Viziunea sa exclude categoric ironia, satira şi sarcasmul lui Villiers. Chiar atunci când abordează teme pseudo-ştiinţifice sau de-a dreptul oculte, un pasaj ne aminteşte preocuparea lui statornică. În „Lacrima", nuvelă agitând stindardul prăfuit al metempsihozei, aflăm, la un moment dat, că logodnica povestitorului, Mărgărita Damian, „a imaginat acel procedeu (...) potrivit căruia se pot calcula de pe fotografii şi desenuri, ţinându-se seama de anumiţi coeficienţi de stilizare, dimensiunile reale ale capului, frunţii, feţei şi deci ale indicilor care servesc la determinările antropologice". Iar în „Pedeapsă", poveste de dragoste unică, agrementată cu elemente simbolic-supranaturale, Alina, iubita locotenentului Zătreanu, mort într-un naufragiu, se lansează într-o adevărată apologie: „Tot mai mult îmi întăresc convingerea că minunile tehnicii moderne, cu care ne fălim, reprezintă numai o palidă imagine a ştiinţei viitoare. Închipuieşte-ţi o omenire stăpână a tuturor undelor universului... Gândeşte-te la nişte istorici care nu vor răsfoi paginile mincinoase ale cărţilor... ei vor vedea şi vor auzi de-a dreptul trecutul nostru în stele (...). Ei vor cunoaşte toate lungimile de undă care transmit, din lumină în lumină, atâta vreme cât va dura universul, fiecare din faptele, gândurile şi simţurile noastre... Atunci va fi judecata veşnică, atunci vom deveni nemuritori, căci întreg universul este o imensă cutie de rezonanţă, în care nimic nu se pierde... şi fiecare din noi vom fi proiectaţi vii, cu toate faptele noastre cele mai ascunse, până va exista pe pământ un ochi care să vadă şi o ureche care să audă..."<br />
<br />
Considerăm acest elogiu al ştiinţei întrutotul definitoriu pentru autor.<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti, antologie, cuvânt înainte şi comentarii de Ion Hobana<br />
Editura Tineretului, Bucureşti, 1969, pag. 269-272<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Mircea Opriţă<br />
<br />
<br />
O caracterizare exactă a tipului de fantastic cultivat în nuvelele sale de Victor Papilian (1888-1956) e formulată de Ovid S. Crohmălniceanu: „Fantasticul trăieşte aici la o temperatură rece, logică, raţională. Nu o bogată imaginaţie poetică îl hrăneşte, ci disperarea minţii contrariate. Practic, avem de-a face cu analize ale unor stări obsesive, ca la Gib Mihăescu, dar în locul pasiunii, curiozitatea ştiinţifică provoacă acum criza interioară şi o conduce către concentrarea monomană.” Prin urmare, un fantastic ieşit din crispare intelectuală şi deloc străin de o anume tensiune „filosofică”, produsă de conflictul dintre materialismul ateist şi spiritualism. Om de ştiinţă, Papilian pune totuşi frecvent în discuţie chestiunea căilor cunoaşterii. Căutându-le, el îşi lasă personajele să ezite între traseul ştiinţific, al cerebralităţii lucide, şi cel obscur, presărat cu jaloane oculte, cu capcanele metempsihozei. Asemenea şovăieli ale gândului între domenii greu compatibile nu sunt de natură să sporească elanul căutătorului de motive SF. În consecinţă, exegeza genului le-a şi sancţionat. Ion Hobana observă undeva că autorul făcea parte „mai curând din familia lui Villiers de l’Isle-Adam decât din aceea a lui Wells, încercând uneori să concilieze observaţia riguroasă a fenomenului cu interpretarea spiritualistă”; dar că nu ştiinţa însăşi e atacată, ca la semnatarul Povestirilor crude, ci exagerările scientismului.<br />
<br />
Personajele lui Victor Papilian sunt, de regulă, oameni cu specializare medicală, aşadar prin natura profesiei înzestraţi cu simţul experimentului şi cu bune calităţi de observator. Frământările lor, conduse uneori spre valori paroxistice, vizează limita tulburătoare dintre viaţă şi moarte. Ca urmare, experienţele descrise în câteva nuvele reprezintă explorări profunde în macabru. Publicată în volumul Vecinul (1938), Lupta imaginează emoţia unui autopsier ajuns în faţa unui cadavru extravagant. O problemă ştiinţifică se complică subit cu una de conştiinţă, ambele pretinzând răspuns la întrebarea: moarte aparentă, sau pur şi simplu martorului i se vorbeşte din teritoriul indecis unde ireversibilitatea dezagregării încă nu s-a instalat? Înrudită tematic, nuvela Groază se dezvoltă în jurul unor experienţe de resuscitare biologică („lucrarea cea mare, menită să lămurească definitiv misterul vieţii şi al morţii”). Ceea ce debutează promiţător, sub semnul unei comuniuni mistice între „cadavrul vampir” şi corpul viu al tinerei care îl alimentează cu sânge proaspăt, sfârşeşte într-un coşmar sinistru. Reînviatul expiră un aer miasmatic, impregnat de efectele descompunerii organice. Regresia în ancestral, în monstruos, în bestialitate vine să desăvârşească liniile unui tablou impresionant, redat cu mână sigură, cu o impresionantă pricepere în calcularea efectelor terifiante:<br />
<br />
<br />
„Fără să vreau smulsei acul din vâna mortului. Horovanu se ridicase şi privea. Dar privirea lui mă îngheţă. Avea în ea ceva sălbatic şi fioros. Nu voi uita nicicând. Fiindcă nu mă privea numai cu ochii, ci cu întreaga lui înfăţişare. Oribil! Avea capul deformat, bolta frunţii turtită şi falca foarte mult împinsă înainte, într-o mişcare de pradă. Şi nasul era turtit, cu nările lărgite transversal, ca şi cum ar fi avut lipsă de mai mult aer, iar buzele deveniseră groase şi buhave. Şi unghiile îi crescuseră, şi barba, şi părul. Nu erau deformaţiile morţii, ci parcă deformaţiile ancestrale reîncarnate în timpul morţii.”<br />
<br />
<br />
Rezultatul experienţei e un eşec. Ştiinţa urmărea să smulgă din nefiinţă un om şi readuce la existenţă un monstru. Despărţit de „suflet”, resuscitatul se va comporta bestial: primul său act urmăreşte doar să potolească o foame animalică, în care scop Horovanu muşcă fără ezitare umărul iubitei de odinioară. Nu e singura cruzime din literatura lui Victor Papilian. În nuvela Manechinul lui Igor (1943), un savant paranoic face experienţe pe ochii condamnaţilor la moarte, smulşi chiar în momentul execuţiei, pentru ca de pe retina încă nealterată să se poată fotografia imaginile apărute la limita tulburătoare dintre viaţă şi neant. Şi aici autorul condamnă, în fond, un exces al ştiinţei potrivnic legilor morale statornicite. Cu un „curaj de poet sau de nebun”, Igor vântură o teorie personală, străină de logica ştiinţifică: memoria n-ar fi o funcţie a creierului, ci a organelor de simţ. Un mic set de extrapolări, realizate după o reţetă destul de familiară anticipaţiei, pregăteşte sumar baza teoretică a ipotezei pe care se sprijină intriga senzaţională din nuvelă.<br />
<br />
<br />
„După el, imaginile vizuale erau reţinute în ochi (ca dispozitivele într-o casetă de proiecţiuni), cele auditive în urechi (ca melodiile într-un caiet de note), cele tactile în piele, şi aşa mai departe; iar creierul, organ motor, neavând alt rol decât să le schimbe cu instantaneitate şi după trebuinţă, ca jucătorul piesele de şah, însă în ritm de vârtej cosmic.”<br />
<br />
<br />
Mistificarea se repetă, dar în alt chip, în povestirea Ochiul cu două pupile, inclusă şi ea în sumarul culegerii Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire. Un „exaltat al ştiinţei”, fiziologul Modest Serghie, îşi montează în ochi încă o pupilă, înzestrată cu capacităţi exploratorii noi. Ea îi asigură o prelungire artificială a văzului, adâncindu-l în contemplarea unui „real al iluziei”, a „dublului de spirit, care însoţeşte trupul şi care e numai lumină”. Toate aceste speculaţii cu tentă parapsihologică sunt destinate să-i ţină cât mai mult timp imaginea iubitei pe retină, degajând-o pe ea, care iubeşte pe altcineva, de obositoarea corvoadă a prezenţei fizice. Aşadar, a doua pupilă „e toxicul lui, e morfina lui”. Într-o reuşită simetrie compoziţională, femeia pretinde să fie operată şi ea, dar în vederea altui gen de senzaţii, violent intensificate. Ipotezele pseudoştiinţifice se conjugă şi aici cu nişte reflexe nu tocmai întâmplătoare ale ocultului. Deşi purtătoare de interesante motive SF, prozele gravitează vizibil în flancul fantasticului, căruia îi împrospătează prin grefe insolite repertoriul.<br />
<br />
Autorul huiduit, piesă de teatru scrisă de Papilian în timpul războiului şi rămasă multă vreme nepublicată, conţine o secvenţă care ne interesează direct. Fragmentul a fost imaginat ca „piesă în piesă”, iar caracterul său utopic-anticipator urmărea să asigure un efect de contrast cu fundalul realist, străbătut de agitaţia unor frecvente alarme aeriene. Pe de altă parte, substanţa sa modelată ostentativ în chipul unei „lumi edulcorate a viitorului, într-o posibilă republică paradisiacă” trebuia să furnizeze material de comentariu în adăpostul subteran care îi primeşte pe actorii unui teatru de provincie la fiecare intempestivă întrerupere de repetiţie. Dar adevărata raţiune a prezenţei unui asemenea text himeric în contextul (dramatic) pomenit ţine de intenţiile ironice ale autorului, de mica sa răfuială cu modelele utopiei sociale. Şarja e vizibilă încă de la primele indicaţii regizorale, care pretind personajelor să vorbească măsurat, într-o cumpătată monotonie. Nimeni nu râde, nimeni nu plânge, societatea practică un perfect joc de păpuşi mecanice, în care toţi interpreţii „au temperament egal”; într-o asemenea calitate ar rezida sublimul simţirii. Parodiată, utopia devine comedie a automatismelor de gândire, traduse scenic prin stereotipia grotescă a gesturilor. Ilogicul scapără la fiecare ciocnire a cuvântului ritualizat cu realitatea pe care limbajul convenţional o îmbracă, grijuliu, în eufemisme plăcut sunătoare. Fireşte, fenomenul nu poate funcţiona fără cenzuri lexicale şi iată că, într-o lume plicticoasă, tocmai cuvântul „plictiseală” e prohibit, anulat oficial „prin revoluţia din anul 34.250”! Singurul ins „preistoric” căruia i se păstrează amintirea în republica paradisiacă este Baudelaire; nu înainte, totuşi, de a fi fost epurat „de tot balastul său poetic”, ceea ce-l transformă automat într-o formă fără fond. Singura sancţiune admisă: să-ţi plângă oficialităţile de milă, iar problema morală a unora e, la un moment dat, dacă un ins mai puţin conformist în gândire decât restul lumii trebuie, sau nu, denunţat consiliului suprem „ca să-i plângă de milă”. Anticipând o piesă a lui Horia Lovinescu (Paradisul), comedia utopică se joacă până la capăt, cu întregul său repertoriu tradiţional: fericirea programată, iubirea generală, îngroparea în ruşine a comportamentului natural, controlul strict al naşterilor şi eutanasia. Detaliile şarjate se adună cu zecile pe una şi aceeaşi pagină:<br />
<br />
<br />
„STROFANT (salutând): Priviţi şi iubiţi...<br />
RABAMOT, TARS, ALARD (răspund la salut): Din zori şi până-n noapte.<br />
STROFANT: Te-am căutat, scumpe Rabamot, ca să-mi dai de ştire, care cetăţean a ajuns limita de vârstă.<br />
RABAMOT: Faral mai are patru zile şi patru ore.<br />
STROFANT: Şi câte secunde?<br />
RABAMOT: Memoria mea aci se poticneşte... Am însă acasă marele cazier.<br />
STROFANT: Fiindcă nu avem dreptul să frustrăm nici c-o secundă... În clipa când a împlinit zece mii de ani, trebuie să se dea drumul gazului fericirii supreme.<br />
RABAMOT: Mâine îţi voi spune exact.<br />
STROFANT: Mă vei anunţa şi cărei femei îi vine rândul la naştere.<br />
RABAMOT: Aci îţi pot da detalii precise. E rândul lui Ferig. Are 2472 de ani. E tocmai în plină tinereţe.<br />
STROFANT: Deci selecţionarii să-i cerceteze fişele şi apoi să caute din fişele bărbaţilor pe insul potrivit la trup şi sânge şi perfect sincronizat la clipele iubirii.<br />
TARS: Ea ne cunoaşte pe toţi, dacă a fost a fiecăruia din noi.<br />
STROFANT: Nu se poate, Tars... Una e iubirea, şi cu totul altceva procrearea... Deci selecţionarii să-şi îndeplinească îndatoririle.”<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Mircea Opriţă - Anticipaţia românească<br />
Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2003, p.75-79<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Mircea Popa<br />
<br />
<br />
Cu „Demonul” intrăm în domeniul fantasticului propriu-zis al lui Victor Papilian, a celui aşa-zis anatomic şi experimentalist, caracterizat prin plasarea acţiunii sub semnul ştiinţei. Volumul cel mai caracteristic pentru acest tip de fantastic este „Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire”, apărut în 1943 în editura Fundaţiilor în colecţia „Scriitori români contemporani”, deşi scriitorul dovedise din plin aceste calităţi încă din „Sufletul lui Faust” (1923) şi apoi din volumul „Vecinul” (1938), în cadrul cărora cele mai multe din nuvele, precum „Trădare”, „Râsul”, „Lupta”, „Ură”, „Groază”, „Iată marfa, stăpâne”, „Victorie” etc. apelează la teme şi motive fantastice, ca la procedee devenite deja familiare scrisului său. Reconfirmând calităţile sale de analist şi de bun observator al sufletului uman, volumul de nuvele din 1943 se înscrie în tradiţia cea mai bună a fantasticului românesc, de care se şi disociază în câteva puncte mai importante. Dacă, în genere, fantasticul românesc îşi trage rădăcinile din folclor, din miraculosul mistico-magic şi superstiţios, (Agârbiceanu, Galaction, Pavel Dan, V. Voiculescu, Sadoveanu etc.) nu vom găsi nimic din toate acestea la Victor Papilian. Fantasticul său e de sorginte intelectualistă sau freudistă (după cum am văzut), mai apropiat de „crizele de conştiinţă ale eroilor lui Lucian Blaga şi Mircea Eliade sau de unele construcţii proiective din literatura lui Cezar Petrescu („Baletul mecanic”, „Simfonia fantastică”, „Aranca, ştima lacurilor”), a lui Oscar Lemnaru şi Vili Beneş. Cele mai multe dintre ele sunt simple descrieri ale unor experimente („Manechinul lui Igor”, „Ochiul cu două pupile”, „Creierul poetului”, „Lacrima”, „Lupta”) sau a unor situaţii neprevăzute („Pedeapsa”, „Groază”, „Trădare”, „Femeia din întuneric”, „Fără titlu”, „Sânge străin”, „Cicatricea”), făucând loc interacţiunii cu forţe de semn contrar, care provoacă dereglarea fluxului normal de înţelegere şi ruperea de nivel a textului. Invazia fantasticului se produce în chiar câmpul de acţiune al omului de ştiinţă, exact, meticulos, lucid, şi de aceea e cel mai apropiat de „science-fiction”, de care se desparte totuşi prin lipsă ambiţiei constructive, în sens futurologic, cât şi prin abolirea raţiunii şi înlocuirea ei cu o logică contrariantă.<br />
<br />
Nuvela „Manechinul lui Igor” poate servi ca poartă de intrare în acest univers suprasensibil, care încearcă o transcendere a realităţii printr-o cunoaştere infraştiinţifică. Eroul, profesor de anatomie, cunoaşte la un congres internaţional pe un confrate, Igor Iarotzki Voronciuc, al cărui oaspete la masă este. Cu acest, prilej, profesorul rus îi expune cele mai noi rezultate ale cercetărilor sale şi concluziile la care a ajuns : „Principiul teoretic al experimentului e următorul : omul moare cu chipul cel mai drag în memorie. Memoria imaginilor, după cum ţi-am spus, îşi are sediul în ochi, şi cum chipul drag are o realitate materială, el poate fi fotografiat chiar pe retină. Am imaginat un aparat fotografic de o sensibilitate extraordinară, care, aplicat pe ochi în răstimpul dintre viaţă şi moarte, surprinde acest chip, făcând astfel dovada peremptorie a teoriei mele...”<br />
<br />
Spre a-şi convinge oaspetele, amfitrionul se oferă a-i pune la dispoziţie şi probele de rigoare, printr-o experienţă, la care mai asistă şi prietena lui, Tatiana, dimpreună cu un discipol al maestrului, Serghie. Revenit în ţară, anatomistul nostru află într-o bună zi, de la Tatiana, că experienţa la care asistase nu s-a făcut pe manechin, ci pe un om viu, ceea ce a determinat-o să fugă. Cei doi se hotărăsc atunci să combată teoria lui Igor cu o alta : aceea că „fiecare animal vede lumea în chip deosebit”, dar tocmai când sunt gata să reuşească, Tatiana e găsită cu orbitele golite. Apoi profesorul român primeşte prin poştă fotografia ochilor Tatianei, cu imaginea lui pe retină şi fotografia ochilor lui Serghei cu imaginea Tatianei, ceea ce-l face să intre în alertă, panicat de o posibilă răzbunare a lui Igor. Îşi lasă barbă, se travesteşte, şi nu-i dispare frica decât în momentul în care primeşte fotografia ochilor lui Igor, purtând pe retină imaginea Tatianei.<br />
<br />
Ceea ce devine straniu şi terifiant aici, nu e numai neobişnuitul experienţei în sine, cât, mai ales, puterea de răzbunare a lui Igor, din calea căreia fuge Tatiana sau Serghei: umbra răzbunării acestuia planează asupra existenţei lor, căci într-o noapte, Tatiana pare a-i simţi prezenţa în apropiere, fapt care o transformă, curând, în victimă : slăbeşte, merge şovăind, „cu capul adus în grumaz”, ca manechinul lui Igor. Genul acesta de „corespondenţe” ridică indicele de nivel al nuvelei, întărindu-i puterea de seducţie.<br />
<br />
Tot la o experienţă insolită asistăm şi în „Ochiul cu două pupile”. Aici medicul Serghie, cere să i se facă o operaţie pe propriii săi ochi, pentru a putea verifica o ipoteză ştiinţifică : aceea potrivit căreia ochiul are două sensibilităţi : una pentru lumină şi alta pentru culoare. De aceea el doreşte un transplant de pupile artificiale. Profesorul anatomist i-o face. dar nu peste puţină vreme pretinde o alta, spre a i se elimina pupilele naturale şi a rămâne doar cu cele artificiale. Refuzat, el încearcă să-şi pună singur în aplicare gândul, dar îşi perforează ochii şi se sinucide.<br />
<br />
În curând aflăm şi cauza : asistenta lui, frumoasa şi enigmatica Sânzeana Lambrior îi sugerase ideea operaţiei ca urmare a faptului că nu îl iubea. Aceeaşi femeie fatală pretinde ea însăşi o altă operaţie, care să-i apropie simţurile, întrucât iubeşte un sublocotenent de aviaţie. Puterea iluziei magice stă la baza acestei imposturi, pe care o testează şi anatomistul :<br />
<br />
<br />
„Când ai venit pentru prima oară la mine, aveai în păr o fulguială albă... Ce erau, fulgi de ninsoare, sau flori de cireş ?...<br />
<br />
Ea râse cu ochii întregi :<br />
<br />
- Nici fulgi de zăpadă, nici flori de cireş... ci bobitele albe ale unui şal vechi de dantelă...”<br />
<br />
<br />
Dacă în cele două nuvele comentate mai sus există indubitabil o stare de indeterminare, de suspens şi groază, beneficiind de un anumit halo de conexiuni şi supoziţii care însoţesc expunerea cazului, următoarea nuvelă din volumul în discuţie, „Manechinul lui Igor”, „Creierul poetului”, ni se pare mult mai puţin izbutită din punct de vedere estetic. Redusă la un simplu artificiu ştiinţific : demonstraţia făcută de anatomistul Racotă că poezia de calitate a unui poet era doar produsul unui creier bolnav, a unor malformaţii sau leziuni, ea nu reuşeşte a transcede enunţul şi să-l îmbrace într-o haină literară pe măsură. Nuvela este oprită prin urmare chiar în pragul ei metafizic şi de aceea ratată, căci simpla expunere a unor teorii ştiinţifice nu e de ajuns pentru a crea acel contact necesar cu irealul, care face deliciul oricărui joc între real şi imaginar, Aici antropologul l-a surclasat pur şi simplu pe literat, dar cu preţul sacrificării nuvelei.<br />
<br />
<br />
„Şi începu să explice dezvoltarea creierului chiar din timpul vieţii embrionare. Cătălina simţea că-şi pierde puterea de atenţie. Tot felul de evoluţiuni, schimbări de formă, contopire de circumvoluţiuni, adânciri de scisuri şi apariţiuni de şanţuri ; apoi evoluţiunea creierului în seria vertebratelor, raportul între greutate şi inteligenţă, arhitectonica lui, cu ce este vechi, primar, şi ce este nou, supraadăugat.<br />
<br />
- În concluzie, domnişoară... Studiul acestui creier este extrem de bogat în concluzii. Geniul i l-a dat nebunia iar darul poeziei, această întârziere în copilărie, acest infantilism”, teorie care nu poate fi acceptată nici măcar ca explicaţie ştiinţifică. Mai reuşite ca idee ni se par alte câteva nuvele ale prozatorului, neadunate de el în volum, dar făcând parte evident din acelaşi ciclu experimentalist, printre care „Gelozie ?”, „Lupta”, „Cicatricea” sau „Râsul” şi „Groază”, acestea două din urmă apărute în „Vecinul”.<br />
<br />
În „Gelozie ?” scriitorul îşi continuă seria sa de nuvele având ca subiect problema privirii şi a ochiului omenesc. Pe linia mai vechilor idei din „Ochiul cu două pupile”, aici se emite ipoteza unei relaţii de determinism dintre organul văzului şi mediul ambiant, în sensul că irisul soţiei unui pictor capătă de fiecare dată altă culoare, în funcţie de rochiile îmbrăcate, de florile mirosite, de parfumurile întrebuinţate sau, mai grav, în funcţie de culoarea preferată a oaspeţilor casei. Soţul, gelos pe această situaţie, e gata să ia măsuri extreme, căci : „Femeia aceasta m-a înşelat, dar femeia aceasta a comis o crimă şi mai mare, cea mai mare crimă cu putinţă : a făcut să mă înşele culoarea”.<br />
<br />
În „Groază” şi „Lupta”, ceea ce-l preocupă pe prozatorul şi profesorul de anatomie, este lumea de dincolo, pe care numeroşi scriitori şi-au dat silinţa s-o aproximeze într-un fel sau altul. Omul de ştiinţă Papilian, care studiase reacţia organismului după moartea clinică, este concurat aici de literatul Papilian, care îşi imaginează trezirea unui ins din starea cataleptică. Prima reacţie a acestuia ar fi, după autor, prezenţa instinctului foamei, care, la personajul în cauză, anatomistul Ion Horovanu, se manifestă printr-o muşcătură brutală a umărului amantei sale Safi, rupân-du-i carnea şi morfolind-o între gingii.<br />
<br />
Ideea este dusă mai departe în „Lupta”. Dacă în „Groază” este readus „de dincolo” doar omul instinctual, animalic (de unde şi întrebarea care îl frământă pe experimentator, „medic prin vocaţie şi nu din întămplare, ateu ireductibil” : „Şi totuşi o nedumerire s-a strecurat în sufletul meu, de ateu înveterat. Reînviasem eu oare pe adevăratul Horovanu ? Atunci ce se întâmplase cu acel complex de însuşiri concentrate sub denumirea de suflet ?...”), în „Lupta” avem de-a face şi cu o „reînviere” spirituală, deoarece filosoful readus în simţiri după o moarte aparentă, începe să cugete şi să dea explicaţii cu privire la sensul cunoaşterii umane, al cărui secret ar rezida în instinct, în „animalizare”, în părăsirea „eului social”, căci „Eul social a redus la o viaţă vegetativă eul individual. Şi totuşi, acesta din urmă este instrumentul de cunoaştere cu care zgândărim adevărul. Un eu care vrea să cunoască, trebuie să nimicească de tot carapacea lui socială [...] Un singur element mai e de pătruns : desfacerea trupului în elemente constitutive, în celule”. Insistând să i se dea un răspuns cu privire la natura acestei cunoaşteri, filosoful mai are puterea să-i spună: „Plecat din mine, din eul meu empiric, n-am putut găsi de-a lungul drumului şi nici la sfârşitul lui, nimic altceva decât tot pe mine, eul meu absolut..;”<br />
<br />
Incertitudinea, ca marcă a prozei fantastice, este insinuată de prozator şi aici, tocmai pentru a spori şi mai mult impresia de straniu, de bizarerie a situaţiei : „Şi dacă n-a fost totuşi nimic adevărat - se întreabă personajul - şi eu sunt în prodoamele nebuniei ? Pe ce argumente mă bizui ?... Pe scrisul din carnet... Dar scrisul poate să fi fost dictat de mine însumi în timpul accesului de nebunie... Dacă cumva eu singur am fost actor şi spectator totdeodată ?”<br />
<br />
Alte două nuvele din această confrerie au un aer uşor misogin, sunt nişte glume la adresa instabilităţii femeilor, cu tente de absurd, comic sau grotesc. În „Fără titlu”, întâlnim pe omul de ştiinţă modest, abstras, zăpăcit, care, descoperind o nouă specie de purici, o botează cu numele iubitei sale, spre iritarea declarată a acesteia. Specia e „descoperită” la puţin timp şi în Anglia, de un oarecare Williams Patrick Robinson şi, cum se întâmplă în asemenea cazuri, numele românului Maximilian Subţire este ignorat, în timp ce gloria descoperirii trece doar asupra englezului. Acesta anunţă totodată că specia e purtătoare de tifos endemic, ceea ce biologului român i se pafe o calomnie, drept care îl invită la noi în ţară spre a produce proba demonstrativă. Englezul soseşte, dar pentru a pescui şalău. Subţire se lasă pişcat de puricele lui şi intră în delir, în timp ce iubita sa Cecilia îl părăseşte. La vindecare, Subţire rămâne la convingerea că nu puricele era infectat, ci sângele Ceciliei, din care puricele respectiv gustase mai înainte...<br />
<br />
În „Cicatricea” dăm peste acelaşi om de ştiinţă neînţeles, în răspăr cu mediul în care trăieşte, refugiat în munţi ca să scape de pretenţiile intelectualiste ale soţiei, moaşa Frosa Pântecel. Din nefericire, o întâlneşte aici pe pictoriţa Pia Antonia, pentru care numai muzica este o reprezentare a timpului şi, ca atare, vrea să picteze muzical, căci pictura e o „cristalizare colorată”. Pia declară că îl iubeşte şi că s-a născut, precum Eva, din coasta lui. Şi, într-adevăr, omul suferise un accident şi poartă o cicatrice sub coastă, pe care presară cenuşă ca să dispară, simţindu-şi din nou, pe măsura vindecării acesteia, sufletul eliberat din prinsoarea simţurilor. Fiind de părere că „pământul simţurilor noastre e un imens artificiu de calcul”, el speră să edifice un univers nou, născut din proiectarea ghidului în infinit şi care să nu mai fie supus determinărilor simţurilor.<br />
<br />
Un astfel de univers nou, utopic, opus răutăţii şi mizeriei umane, întrezărim pentru o clipă şi în „Râsul”, semn că prozatorul este preocupat, în subsidiar, şi de comunicarea unei ideologii sociale melioriste, capabile să perfecţioneze specia omenească şi s-o facă mai bună şi mai generoasă. Eroii săi sunt trei cercetători biologi, care au studiat împreună la Paris teoria evoluţionismului şi a determinismului, printre care şi indianul Gatayama, ajuns ulterior la Benares profesor de anatomie comparată şi embriologie. Vizitat acolo de prietenul său român„ naratorul, acesta e convins de Guatayama de posibilitatea naşterii unor „avatari ai lui Vişnu”, potrivit mitologiei şi cărţilor sfinte, întrucât, pe malul unui lac sfânt din junglă ei participă la naşterea unor noi specii de plante şi animale, al căror ţel era iubirea :<br />
<br />
„Tigrii şi leoparzii încoronaţi cu ramuri verzi se alintau în faţa noastră cu drăgălăşenii de copil şi graţii de baiaderă. Cortul ni-l păzeau leii, mai credincioşi paznici decât câinii, iar şerpii şi crocodilii veneau să-şi caute hrana din mâna noastră, ca porumbeii.<br />
<br />
Am cunoscut .marea lege, poate cea dintâi, legea dinaintea coruperii totale, a sprijinului şi ajutorului dintre făpturile pământului.”<br />
<br />
Acest paradis terestru, unde cei doi speră să obţină din logodirea apelor cu pământul şi cerul un nou tip de om, al purităţii şi perfecţiunii, este bulversat de sosirea printre ei a celui de al treilea coleg de la Paris, evoluţionist convins, al cărui râs sinistru curmă vraja idealistă şi beatitudinea metafizică a celor doi, aducându-i la realitate şi exterminând cele două făpturi cu apariţie de îngeri - oamenii cei noi care aveau să urmeze după moartea celor de faţă. Mai direct spus, apariţia lui Feinsilber, acest geniu al răului, este echivalentă cu moartea visului, cu sugrumarea fanteziei.<br />
<br />
După cum se poate vedea, Papilian aşază la temelia transformării lumii iubirea, acea capacitate etern umană de renaştere şi perfectibilitate, care ar fi trăsătura esenţială a sufletului omenesc, şi nu ura, răzbunarea, distrugerea nemotivată. Dacă vom urmări cu atenţie nuvelele fantastice ale lui Victor Papilian, vom observa rolul important pe care scriitorul îl acordă acestui sentiment, investiţia de încredere pe care eroii săi o fac în el, în puterea sa transformatoare. Pornind de aici, scriitorul şi-a subintitulat volumul „Moartea lui Igor «şi alte povestiri de iubire»”, deoarece interesul arătat de scriitor iubirii are, în cazul de faţă, o semnificaţie mai largă, o valoare simbolică, cu rol purificator. Pe de altă parte, atât „Râsul” cât şi „Cicatricea” aduc în discuţie idei şi motive fantastice pe care le vom întâlni în scrierile sale cele mai realizate, aparţinând acestui gen literar. E vorba înainte de toate de acel apriorism kantian care face posibilă comprimarea şi corespondenţa lumilor, a timpului şi a spaţiului, ideea unităţii infinite a omului şi a materiei în spaţiu şi timp. Căci „experienţele” ştiinţifice la care apelează autorul, spre a introduce acea „realitate misterioasă” care scapă controlului logic, se sprijină nu de puţine ori pe idei filosofice generoase, cu care alcătuiesc un corp comun.<br />
<br />
Iată de pildă nuvela „Pedeapsă”, una dintre cele mai realizate ale autorului, pune la bază aceeaşi idee a iubirii învingătoare sau a inimilor complementare, aşa cum întâlnim motivul într-o cunoscută baladă norvegiană. Convinşi de ideea că inimile care se iubesc comunică dincolo de timp şi spaţiu, într-un fel de corespondenţă eternă, locotenentul Zătreanu de la marină îşi dă întâlnire cu iubita sa la anumite ore fixe, când radio Bucureşti anunţă ora exactă. Observind anumite tulburări ale undelor electromagnetice în acel moment, doctorul vasului pe care se afla Zătreanu se decide să-l urmărească pe acesta mai de aproape. Şi, într-adevăr, el constată că în asemenea momente inima lui Zătreanu poseda două bătăi, ca şi cum ar fi vorba de două inimi contopite. Încercând să dea o explicaţie ştiinţifică cazului („inima provine din doi muguri”), doctorul are revelaţia adevărului, atunci când, în naufragiul care urmează, şi în care Zătreanu e dat dispărut, vede plutind în jurul lui „un ghem de carne vie, care pulsa ritmic şi solid, un organ viu, o jumătate de inimă”, care nu era altceva decât inima iubitei, căutându-şi perechea. Fenomenul e cu atât mai straniu, cu cât, salvat de la înec, doctorul o cunoaşte pe logodnica lui Zătreanu, aflată în aşteptare, în port, şi asistă neputincios la modul misterios în care aceasta se îneacă sub ochii lui, chemată în larg de jumătatea de inimă a iubitului.<br />
<br />
Punând la contribuţie mitul veşnicei reîntoarceri a lui Nietzsche, ca şi ipoteza unei lumi repetabile la infinit, Papilian se dovedeşte un prozator înzestrat cu mari posibilităţi speculative, un futurolog, gândind spaţiul şi timpul în funcţie de marile valori proiective ale sufletului uman, după sistemul kantian al „lumii ca voinţă şi reprezentare” sau, precum cel eminescian din „Avatarii faraonului Tla”. Acceptând iubirea ca sursă de energie simpatetică şi comunicare între oameni, autorul condamnă în acelaşi timp răul şi dorinţa de răzbunare instinctuală, antinaţională, căci la pornirea de ură a doctorului îndreptată împotriva fiicei nevinovate a unui profesor ce i-a fost la un moment dat adversar, marea răspunde totdeauna tălăuzind şi mugind, în timp ce gândurile nobile le lui Zătreanu sunt acompaniate armonic, de o natură pe măsură :<br />
<br />
„Departe în zare, apăruse un stol alb de păsări, un semn de pace, de fericire, născut parcă din împreunarea mării cu cerul, un ison imaculat vorbei lui Zătreanu. Şi în aerul irizat, albe imagini şi mai albe şi mai luminoase : ţinte de argint în brâul orizontului, aerul tremurător ca un frunziş de plopi sidefii pe boltă, umbre albe ca ale unor aripi de heruvimi.”<br />
<br />
Aceeaşi idee a puterii atotbiruitoare a iubirii este transpusă artistic şi într-o altă nuvelă din seria fantasticului, cea intitulată „Trădare”. Deşi termenii problemei sunt oarecum asemănători, punerea în ecuaţie e mult deosebită, dovadă peremptorie a vitalităţii resurselor creatoare ale prozatorului, a capacităţii sale de înnoire şi diversificare a formulelor. Şi aici avem de-a face cu o iubire magică, misterioasă, în stare să anuleze legile spaţiului şi ale timpului, frizând ilogicul şi straniul. Cunoscând, întâmplător, la balul Crucii Roşii de la Bucureşti, pe ataşatul militar portughez, Leandro Corea d'Aliveiro, soţia unui judecător din Capitală, femeie rece, sobră şi retrasă, egoistă, neiubind dansul, devine dintr-o dată de nerecunoscut, acceptând nu numai să danseze, dar contopindu-se parcă sufleteşte şi trupeşte cu partenerul. Deşi plecat din Bucureşti în Brazilia, portughezul pare să-i fi luat definitiv în stăpânire soţia, mai ales că o serie de semne probează infidelitatea acesteia : cei doi copii poartă amândoi pe obraz însemnul fatidic al trădării : pata roşie ca o monedă de douăzeci de Iei ce o avea pe obrazul stâng şi portughezul. Pata respectivă e semnalată apoi pe o petală de mandragora ţinută în casă („planta cea mai umană, care trăieşte lângă om, care suferă şi iubeşte alături, şi prin el, cea capabilă fiind - Paracelse o susţinea - să nască un homunculus”), apoi pe botul a cinci pisoi nou-născuţi de pisica casei sau lângă urechea puilor de şoricei albi pe care prietenul judecătorului îi ia acasă la el. Teoria soţului înşelat este că „nici o putere din univers nu se poate opune iubirii...”, căci „iubirea răscoleşte, sfarmă şi preschimbă” totul, şi că ea este transmisă de portughezul cu înfăţişare de cal prin constelaţia Centaurului, care, din emisfera sudică, s-a deplasat acum în emisfera noastră. Dovadă că soţia, îl adastă transfigurată pe o bancă din grădina casei, cu ochii la cer. „Sufletul ei, spune magistratul, s-a proiectat în spaţii, străbate tăria pietrelor, umple porii nisipului, vibrează printre fibrele fiinţelor, ca să primească îmbrăţişarea cosmică a iubitului ei... Tot ce trăieşte în preajma ei, ia parte la această iubire...” Tensiunea fantastică se păstrează mereu o intactă pe parcursul nuvelei, ajungând parcă la apogeu în momentul în care aflăm că la moartea femeii respective îşi face apariţia însuşi portughezul în persoană, luând cu el copiii defunctei sub ameninţarea : „- Ticălosule, ţi-ai ucis nevasta şi acum vrei să-ţi ucizi şi copiii !”.<br />
<br />
Nuvela în sine, de o mare virtualitate artistică, e o frumoasă metaforă a vieţii prezidate de iubire. În numele ei, scriitorul acceptă însăşi „trădarea” sufletului, dacă ea e motivată, precum în cazul de faţă, de o atracţie spirituală unică, un fel de comuniune cosmică în etern, dincolo de spaţiu şi timp.<br />
<br />
O atracţie morbidă spre o iubire ireală, halueinatorie, descoperim şi în „Lacrima”, una dintre cele mai izbutite nuvele fantastice ale scriitorului. Pe lângă ideea ştiinţifică deosebit de interesantă care stă la baza ei, nuvela dispune de o construcţie narativă după toate regulile literaturii fantastice, ţinând seama de faptul că „la nivelul lumii reprezentate, fantasticul dezvoltă o structură de contrast, antinomică, paradoxală în raport cu cunoaşterea comună, împărtăşită” (Ioan Vultur, Naraţiune şi imaginar, Bucureşti, Ed. Minerva, 1987, p. 87). Această structură este oferită în cazul de faţă de atracţia pe care omul de ştiinţă şi antropologul, care e personajul nuvelei, o simte faţă de regina Nefertiti a Egiptului, cu care i se pare că aduce iubita sa Mărgărita Damian. Stând în laboratorul său şi calculând „de pe fotografii şi desene, ţinându-se seama de anumiţi coeficienţi de stilizare, dimensiunile reale ale corpului, frunţii, feţei şi deci ale indicelor care servesc la determinările antropologice”, printre care se afla şi portretul reginei Nefertiti, el se simte transportat pe meleagurile pline de frumuseţe ale Nilului, are impresia că vede „o lebădă neagră pe un lac de lună”, iar noaptea visează doar grădini de palmieri şi sicomori, lagune de apă azurată etc. A doua zi, pradă acestei surescitări, are impresia că e vizitat chiar de regina în persoană şi că regina iubită i se oferă spre îmbrăţişare, cu toată făptura ei voluptoasă:<br />
<br />
„Un parfum necunoscut, amestec de efluvii subtile de cometă şi miros crud de aluviuni, îmi pătrundea în trup şi suflet. Atunci, încet-încet, m-am simţit atras de o putere nestăpânită ca fluxut mării la chemarea razei de lună.<br />
<br />
Încet-încet mi-am aplecat capul şi dându-mi seama că nu stat în vis, am apropiat buzele de buzele reginei. Cât a durat îmbrăţişarea ? Cât sclipirea unei luciole sau cât lumina unei stele moarte ?”<br />
<br />
Când deschide ochii în faţa sa se află o femeie, o matematiciană, care venise aici să facă nişte calcule, şi pentru erou confuzia Crăiţa Mitan - Nefertiti începe să se consolideze, deoarece noua venită începe să-l tulbure şi să-l preocupe tot atât de puternic ca regina, peste portretul zeiţei suprapunându-se trăsăturile fiinţei vii de alături :<br />
<br />
„O priveam, dar în acelaşi timp priveam şi portretul din cartea deschisă. Era o făptură de rasă cu tot trupul ei mic şi fin şi faţa foarte brună, cu nuanţe cărămizii în obraji [...] Aş fi vrut să-i văd părul. De atâtea zile lucra în laboratorul meu şi încă nu-l văzusem. Eram sigur că trebuie să fie mai negru decât mâlul Nilului, fiindcă dinţii îi avea albi şi tari, ca lucraţi în silex şi nişte dinţi atât de albi nu puteau răspunde decât unui păr foarte negru. Dar părul îi era ascuns într-o tocă mică, modernă, asemănătoare cu tiara egipteană.<br />
<br />
- Stai puţin... A fost o iubire nefericită.<br />
<br />
O ! De data asta am prins cu siguranţă o lacrimă.<br />
<br />
Zăpăcit, simţii ochii rătăcind. Femeia din faţa mea sta în profil. Nu ştiu dacă lacrimă a fost ochiul ei sau în ochiul portretului, dar în clipa aceea mi-am dat seama că femeia din faţa mea şi cea din portret era una şi aceeaşi.”<br />
<br />
Sedus, precum se vede, de frumuseţea ei, eroul îşi propune să n-o mai vadă până la sosirea prietenei sale, Mărgărita. Dar, a fost o împotrivire zadarnică, deoarece chiar în aceeaşi seară a alergat pe urmele ei căutând-o şi găsind-o pe malul lacului Herăstrău. Ce a urmat nu ştim, deoarece evenimentele sunt pur şi simplu suprimate şi înlocuite cu un poem egiptean de dragoste, din care aflăm că egiptenii posedau arta de a stăpâni fulgerul. De adevărul acestei afirmaţii eroul îşi dă seama în ziua sosirii iubitei sale, pe care trebuie s-o aştepte la aeroport şi când, ca în basmele de odinioară, în calea ajungerii sale la destinaţie se interpun tot felul de obstacole, printre care şi un fulger care îi şterge linia norocului din palmă. Eroul rătăceşte drumul spre aeroport, este luat de o furtună şi târât în pădure, unde are tot felul de halucinaţii, printre care un fel de lac-lacrimă pe întinsul căruia pluteşte o luntre singuratică, iar în ea i se pare că o zăreşte pe Crăiţa cu o lacrimă în ochi. Un trăsnet pare că i se sparge în palmă, dar apelând la talismanul egiptean, acela de „a-şi face sufletul punte între lacrimă şi soare”, scapă, nu fără a fi nevoit să intre spre vindecare în spital. Impresia că totul a fost un produs al creierului său bolnav, a surescitării sale (despre care aflăm date încă de la începutul nuvelei prin notaţia „Lucram chiar într-o uşoară exaltare nervoasă”) planează asupra întregii nuvele, deoarece Crăiţa n-a putut fi găsită niciunde. Deşi a consultat toate anuarele şcolilor superioare şi secundare din ţară şi străinătate, singura realitate palpabilă a trecerii ei prin viaţa eroului fiind lacrima transparentă, animată de ochiul reginei Neferliti din albumul de istoria artelor al profesorului.<br />
<br />
<br />
Din volumul:<br />
Victor Papilian - Lacrima<br />
Editura Minerva, Bucureşti, 1997, pag. XLI-XLVIII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
„MANECHINUL LUI IGOR” DE VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Cornel Robu<br />
<br />
<br />
La peste o jumătate de secol de la apariţie, una dintre povestirile din „fondul de aur” al sf-ului românesc - „Manechinul lui Igor” (1938, 1943) de Victor Papilian, rămâne practic ca si necunoscută marelui public. Comentată de cunoscători, citată şi de alţii cu o ocazie sau alta, nu este însă şi efectiv citită. Regretabil, desigur, dar şi explicabil, inutil de explicat poate, până într-atât sunt evidente, la o simplă lectură, motivele de forţă majoră (într-adevăr) care au făcut nu numai imposibilă, dar pur şi simplu de neconceput reeditarea ei, atâta amar de ani. Apărută iniţial în „Universul literar” (nr.28/1938), povestirea a fost apoi inclusă, în 1943, în cuprinsul volumului (căruia îi dă şi titlul) „Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire”; apoi pe tot parcursul celor peste cincizeci de ani ce-au trecut de-atunci, doar cei puţini care de-bine-de-rău aveau acces la fişierele marilor biblioteci, cele câteva din ţară dispunând de prerogativa depozitului legal, au mai putut beneficia de privilegiul de-a accede direct la text.<br />
<br />
Oltean de origine, Victor Papilian (1888-1956) a devenit ardelean în 1919, cu ocazia înfiinţării Universităţii din Cluj, unde i s-a încredinţat, la vârsta de numai 31 de ani, catedra de anatomie descriptivă şi topografică a Facultăţii de Medicină, disciplină pe care a ilustrat-o cu strălucire o viaţă întreagă, conferindu-i un prestigiu ştiinţific mult prelungit postum, cu ecouri ce practic nici azi nu s-au stins. Ce e auctorial şi ce e naratorial în „Manechinul lui Igor” (ca şi în alte câteva remarcabile povestiri racordabile la sf) rămâne astfel mai greu de disociat: fără a atinge pragul autobiograficului propriu-zis, aderenţele auctoriale ale personajuiui-narator au darul de a favoriza instalarea iluziei ficţionale (nu neapărat a iluziei realiste), necesară, ca peste tot în literatură, şi în science-fiction.<br />
<br />
Scriitor prolific şi om de cultură multilateral (nuvelist, romancier, dramaturg, memorialist, director de teatru, amfitrion de cenaclu, fondator de reviste, animator al vieţii literare în epocă etc). Victor Papilian s-a manifestat în science-fiction doar incidental, dar a ştiut, cu mână de maestru, să-i atingă infailibil nervul vital şi să-şi înscrie astfel numele în istoria literaturii sf din România, ca ilustru musafir al genului (cum spune Mircea Opriţă în „Anticipaţia românească”, 1994, vezi pag. 72-75), prin doar câteva, dar memorabile, povestiri „de gen”: „Lupta”, 1929; „Groază”, 1936; „Manechinul lui Igor”, 1938; „Ochiul cu două pupile”, 1939), la care se adaugă un episod din piesa de teatru „Autorul huiduit” (apărută postum în 1975 în vol. „Teatru”, îngrijit de Constantin Cubleşan). Dintre acestea, cum spuneam, cel mai ingrat destin l-a avut povestirea „Manechinul lui Igor”, niciodată reeditată de la data primei sale apariţii (în vreme ce „Groază” şi „Ochiul cu două pupile” au fost cuprinse în sumarul volumului „Lacrima”, titlu sub care Mircea Popa şi Cornelia Papilian au reeditat, în 1988, o reprezentativă selecţie din nuvelistica „fantastică” a lui Victor Papilian, precum şi în diverse antologii sf, apărute de-a lungul anilor).<br />
<br />
O „restituire” istorico-literară, o repunere în circulaţie a textului, spre a fi la îndemâna marelui public, este, de aceea, nu numai binevenită, dar chiar necesară, şi nu numai în virtutea dreptului şi datoriei de a recupera integral - acum când, în sfârşit, „se poate” - propria tradiţie, românească, în science-fiction. Mai e ceva. Actul legitim al restituirii e „de actualitate” într-un sens încă şi mai larg, fie şi „extraliterar”, astăzi, când volens-nolens ne vedem puşi în faţa somaţiei istorice de a învăţa din nou ceea ce înaintaşii noştri au ştiut cândva şi noi am uitat, stând atâta amar de ani cu capul plecat „sub vremi”: prestanţa şi firescul apartenenţei noastre dintotdeauna la Europa şi la noi înşine, un mod românesc şi european de-a sta drept (nu „drepţi!”) în faţa oricui, fără complexe şi fără timorări, dar şi fără vociferări demagogice sau flatulenţe logoreice de slugă, ci numai cu demnitatea sobră şi cu calmul sigur de sine al simplului fapt irevocabil de a fi, de a îndrăzni să fim ceea ce suntem.<br />
<br />
Ca scriitor, Victor Papilian ştie să fie frapant şi frisonant, iar ca om, ca om de ştiinţă şi ca om de ştiinţă român, ştie să fie demn cu naturaleţe şi să impună prestant şi dezinvolt o prezenţă, firesc şi fără ostentaţie - după cum oricine se poate convinge citind fie şi numai aceste puţine pagini, din multele ce ne-au fost atâta vreme ţinute ascunse.<br />
<br />
<br />
Articol apărut în:<br />
Helion, nr.1 (5) / august 1995, pag.??-??<br />
Casa de Editură Sedona, Timişoara, 1995.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Simona Tache<br />
<br />
<br />
La început de vară, în zilele de 24 - 26 iunie, în plină sesiune de examene studenţeşti, în Cluj-Napoca a avut loc Simpozionul Naţional „In memoriam Victor C. Papilian”, organizat de Catedra de Anatomie şi Embriologie de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Manifestarea a reunit personalităţi de seamă din Cluj-Napoca şi din ţară (Bucureşti, Sibiu, Iaşi), din domeniul anatomiei şi domenii conexe: chirurgie, fiziologie, morfopatologie, ORL, oftalmologie, histologie, neurologie, neonatologie, obstetrică-ginecologie, medicină internă.<br />
<br />
Lucrările simpozionului au fost deschise şi conduse de doamna Conf. Univ. Dr. Ana Nadia Schmidt, şeful Catedrei de Anatomie şi Embriologie şi preşedintele simpozionului, care a subliniat: „Pentru catedra noastră este o experienţă cu totul nouă şi benefică, utilă integrării învăţămîntului de anatomie în contextul medical”. Din partea conducerii universităţii, domnul prorector ştiinţific Prof. Univ. Dr. Petru Adrian Mircea a adresat un cuvînt cald de salut tuturor participanţilor.<br />
<br />
Personalitatea marelui anatomist Victor C. Papilian (1888 - 1956), pentru care Clujul a fost oraşul creaţiei şi activităţii de o viaţă, a fost evocată de discipolul acestuia, Prof. Univ. Dr. Ion Albu, membru emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedinte de onoare al simpozionului, prin comunicarea „Victor Papilian, un destin faustian”, cu care şi-a captivat ca întotdeauna auditoriul. Domnia Sa l-a cunoscut îndeaproape pe Victor Papilian, căruia i-a fost student şi colaborator apropiat, de la care a învăţat să iubească anatomia şi pentru care păstrează o adîncă recunoştinţă şi profundă veneraţie.<br />
<br />
Victor C. Papilian a făcut parte din generaţia tinerilor profesori care din toamna anului 1919 şi-au început activitatea la Facultatea de Medicină din Cluj, unde preia conducerea Institutului de Anatomie Umană şi Embriologie, pe care îl conduce pînă în 1947. A fost decan al Facultăţii de Medicină între anii 1940 - 1945. în activitatea didactică este preocupat de modernizarea bazei materiale şi asigurarea unui material bibliografic pentru studenţi. Dintre publicaţii reţinem: „Manualul de Disecţie” (volumul I în 1920 şi volumul II în 1921), ulterior apărute în trei ediţii succesive; „Tratatul de Anatomie” (volumul I: „Osteologie, Artrologie, Miologie” în 1923, urmat de ediţii succesive 1928, 1942, 1946, reeditat şi actualizat în 1974 şi 2003; volumul II: „Angiologia şi Sistemul Nervos Central şi Periferic” în 1924 -1925 şi volumul III: „Viscere” în 1944 - 1946, ediţii refăcute şi actualizate între 1979 - 2003). în 1946, Victor C. Papilian publică împreună cu Victor Preda „Embriologia”. „Tratatul de Anatomie” şi „Embriologia” sînt primele lucrări în domeniu scrise în limba română.<br />
<br />
Activitatea ştiinţifică cuprinde 257 de titluri (comunicări, articole, monografii). Dintre lucrări menţionăm „Anatomia scoarţei lobului frontal”, monografie privind studiul macro- şi microscopic al scoarţei frontale. Un domeniu important de cercetare al Prof. Victor C. Papilian a fost antropologia, domeniu în care a descris tipul antropologic rasial caracteristic moţilor dintre Arieşi (origine celtică, la care s-au adăugat elemente daco-romane).<br />
<br />
A fost unul dintre fondatorii revistei „Clujul Medical” (anul 1919), existentă şi astăzi. Prin întreaga sa activitate didactică şi ştiinţifică, Victor C. Papilian a fost întemeietorul şcolii de Anatomie din Cluj şi formatorul a numeroşi specialişti, anatomişti şi clinicieni din întreaga ţară.<br />
<br />
Pe lîngă activitatea în domeniul anatomiei, Victor C. Papilian a fost muzician, publicist, om de teatru şi autor dramatic, prozator fecund. A absolvit Conservatorul din Bucureşti, a întemeiat un cvartet de muzică de cameră şi a contribuit la înfiinţarea unei Orchestre Filarmonice, activă pînă în 1934; în timpul refugiului Universităţii clujene la Sibiu a înfiinţat o orchestră de cameră formată din studenţi, devenită ulterior Orchestra Medicilor, existentă şi în prezent.<br />
<br />
Între anii 1933 - 1936 a condus Opera Română din Cluj, iar din 1936 este trecut la direcţia Teatrului Naţional din Cluj. A impus un repertoriu variat, interesant şi de nivel înalt: opere dramatice de mare valoare, nume clasice consacrate, dar şi debutanţi. A făcut numeroase turnee în oraşe transilvănene cu colectivul teatral. Mult apreciat a fost spectacolul „Heidelbergul de altădată”.<br />
<br />
Victor C. Papilian a fost un mare prozator, care a abordat genuri literare precum: schiţa, nuvela, romanul şi piesa de teatru. în 1927 publică volumul de nuvele „Generalul Frangulea”, apoi „Sufletul lui Faust” (1928), „Vecinul” (1938), „De dincolo de rîu (nuvele ardeleneşti)” şi „Nuvele olteneşti” (1946). Dintre romane menţionăm „Ne leagă pămîntul” (1927) şi romanul apărut post-mortem „Chinuiţii nemuririi”. Ca piese de teatru amintim „Celui ce n-are i se va lua”, „Un optimist incorigibil”, „Nocturnă”, „Cerurile spun”, „Alt glas”.<br />
<br />
A urmat alocuţiunea Domnului Prof. Univ. Dr. Doc. Crişan Mircioiu, Cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, care a prezentat o frumoasă şi inegalabilă recenzie a volumului „Cu steagul înfăşurat - Amintiri de la evacuarea Clujului”, scris de Victor C. Papilian, ediţie îngrijită de Prof. Crişan Mircioiu şi Dr. Cornelia Papilian-Todoruţ, Editura Carpatica, Cluj-Napoca 1994. Prof. Victor C. Papilian descrie magistral în acest volum primele 7 zile ale Clujului după cedarea Ardealului, îşi prezintă propriile trăiri, mai ales cele privitoare la evacuarea institutului de Anatomie, a Teatrului şi Operei Române. Volumul trebuie înţeles ca un protest împotriva nedreptăţii istorice ce ni s-a făcut.<br />
<br />
În partea a doua a simpozionului, programul ştiinţific a cuprins comunicări axate pe tema „Locul şi Rolul Anatomiei şi Embriologiei în Clinică”. La finalul lucrărilor a avut loc şi o masă rotundă intitulată „Învăţămîntul de Anatomie - actualităţi şi perspective”.<br />
<br />
Simpozionul a fost un eveniment ştiinţific de înaltă ţinută, prilej de reîntîlnire a anatomiştilor şi clinicienilor, atît din Cluj, cît şi din toată ţara şi a fost încununat de apariţia în condiţii grafice deosebite, a primului număr al „Revistei de Anatomie şi Embriologie Clinică”, sub egida U.M.F. „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca.<br />
<br />
Manifestarea a fost o încercare reuşită de a stabili legături interdisciplinare între disciplinele medicale preclinice şi clinice de studiu a structurilor şi funcţiilor normale şi patologice ale organismului şi pentru reconsiderarea studiului structurilor şi funcţiilor din punct de vedere didactic, al conţinutului informaţional într-o viziune modernă, în perspectiva apropierii cît mai mult de medicina clinică aplicativă şi a perspectivei de integrare în Uniunea Europeană.<br />
<br />
Pe parcursul zilelor simpozionului, zile pline de soare şi căldură, aşa cum şi-au dorit şi organizatorii, ştiinţa a triumfat, sălile au fost pline, participanţii au fost foarte activi; s-au pus bazele unor fructuoase colaborări ştiinţifice viitoare ale Catedrei de Anatomie şi Embriologie cu alte discipline.<br />
<br />
Este un nou început, un nou suflu pe care l-am simţit cu toţii din plin în aceste zile, privind disponibilitatea de deschidere, dorinţa membrilor Catedrei de Anatomie şi Embriologie de a porni pe un drum nou în mileniul III, dorinţă exprimată cu modestie, eleganţă şi discernămînt de doamna Conf. Univ. Dr. Ana Nadia Schmidt, şeful Catedrei de Anatomie şi Embriologie.<br />
<br />
<br />
Articol apărut în:<br />
Adevărul de Cluj, 29 iunie 2005, pag. 4<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VICTOR PAPILIAN<br />
<br />
Mircea Zaciu<br />
<br />
<br />
PAPILIAN Victor, n. 17 iun. 1888, Galaţi - m. 14 aug. 1956, Cluj. Prozator şi dramaturg. Fiul medicului militar Constantin Papilian şi al Elenei (n. Plitos). Tatăl, oltean de origine, se trage dintr-un neam de ţărani ajunşi preoţi, de unde numele de Popa, Popescu al ascendenţilor, transformat în Papilian, în cazul părintelui scriitorului, de către un prof. latinizant. Mama, moldoveancă din zona Tecuciului, s-ar trage dintr-un neam de răzeşi (Pletosu) cu numele grecizat prin înnobilare. P. urmează liceul la Craiova şi Bucureşti („Sf. Sava"), absolvind în paralel şi Conservatorul de Muzică (clasa de vioară), unde este elevul lui R. Malcher, Gh. Cucu şi G. Chiriac. Facultatea de Medicină din Bucureşti (1907-1916). Dr. cu o teză despre „Citoarhitectonica lobului frontal”. Face campania din 1916-1918 ca medic militar în Moldova. Preparator şi prosector la Catedra de anatomie (Bucureşti); din 1919, la recomandarea lui V. Babeş şi Gh. Marinescu, prof. de anatomie la Facultatea de Medicină din Cluj, unde organizează învăţământul anatomic-medical, creând o strălucită şcoală. înfiinţează Institutul de Anatomie Descriptivă şi Topografică, rev. „Clujul medical” (1920), editează un „Tratat elementar de anatomie descriptivă şi topografică” (3 vol.), rămas până în prezent o lucrare clasică. Prin studiile sale de anatomie, fiziologie, embriologie, biologie şi antropologie, P. este o somitate a medicinii româneşti, întemeietor al Soc. Române de Antropologie, al Filarmonicii din Cluj (1920), al Asoc. Scriitorilor Români din Ardeal (1936), al unui cenaclu literar cu publicaţie proprie, rev. „Darul vremii” (1930). Director al Operei Române (1934-1936) şi al Teatrului Naţional din Cluj (1936-1940), animator al mişcării teatrale studenţeşti. Conduce noua serie a „Luceafărului” (1941-1945), la Sibiu. Debutează, sub pseud. Sylvius Rolando, cu vol. „Generalul Frangulea” (1925). Colaborează la „Gândirea”, „Universul literar”, „Gând românesc”, „Viaţa Românească”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Pagini literare”, „Lanuri”, „Familia”, „România nouă” ş.a. Premiul Acad. Române pentru romanul „Ne leagă pământul” (1927). In mari construcţii romaneşti („În credinţa celor şapte sfeşnice”, I-II, 1933; „Chinuiţii nemuririi”, I-III, postum) încearcă o depăşire a viziunii lui L. Rebreanu asupra vieţii transilvănene, în direcţia preocupărilor pentru problematica spirituală, sondată în mediul rural şi intelectual. Mai realizate sunt prozele scurte, realist-incisive sau fantastice. În teatru, o producţie fecundă, inegală, îl solicită în direcţii diverse: mituri, istorie, psihanaliză, pirandellism.<br />
<br />
Romanele lui P. - „Ne leagă pământul” (1926), „În credinţa celor şapte sfeşnice” (I-II, 1933), „Fără limită” (1936) şi „Chinuiţii nemuririi” (I, „Marius Leluţ”; II, „Gaby Leonin” şi III, „Manoil”, postume) - afirmă ambiţii epice neacoperite decât în mică parte de expresia artistică adecvată. Evenimentele primei conflagraţii, radiografia fanatismului sectant în satele ardelene de după Unire, viaţa minerilor, a studenţilor, a boemei şi mahalalei, dar si a universitarilor (mediu cu frământări specifice) constituie sursa tipologică variată a epicii. Problematica preponderentă e de ordin spiritual (moral, psihologic, erotic), ca un fel de replică la obsesia rebreniană a „pământului"; „extraordinara spiritualitate" şi căutarea „chinuitoare" a adevărului sunt ţelurile propuse în sondarea lumii contemporane. O nelinişte dostoievskiană macină personajele, P. având o reală propensiune pentru aspectele dramatice, tragice (dar şi melodramatice) ale existenţei. În „Chinuiţii nemuririi”, prospectarea inedită a lumii medicale se sprijină tot pe o gamă maniheistă: conflictul dintre cei posedaţi de goana după „glorie deşartă" şi cei măcinaţi de „înălţarea spirituală". Lipseşte însă forţa telurică a lui Rebreanu, personajele sunt schematice, dialogurile retorice, imaginea stângace. Talentul epic se realizează însă deplin în nuvele. Dacă „Generalul Frangulea” (1925) se înscrie încă în raza prozei de la 1900, pe linia Vlahuţă - Brătescu-Voineşti - Gârleanu, cu o coloratură sentimentală, romantică în evocarea realităţilor şi figurilor patriarhale, un anume fior de mister şi straniu prevesteşte de pe acum accentul original pus în lumină în „nuvelele ardeleneşti" din volumul următor, „De dincolo de râu” (1938). Se afirmă acum interesul pentru latura de necunoscut a realităţii diurne, curiozitatea patologului pentru „cazul" fiziologic sau de conştiinţă, observaţia alienării, atracţia pentru atavisme ancestrale, acestea nu străine de afinităţile - mărturisite - cu mişcarea de la „Gândirea”. Ardelean de adopţie, P. descoperă în noua provincie un univers moral inedit, o anume „primitivitate", comportamente bizare, cu motivaţii paradoxale, în istorie („Obsesie”, „De dincolo de râu”, „Se dezmorţesc sufletele”) sau dincolo de ea, în gândirea magică („Ulcica”). Prozatorul e atras irezistibil de psihismul tulburat şi de excepţia morală. Astfel, trece de la nuvela „de moravuri" (cu o puternică coloratură social-etică) la nuvela „fantastică": „Vecinul” (1938) şi „Manechinul lui Igor” (1945). Eroii acestor texte sunt, de regulă, medici sau savanţi al căror echilibru sufletesc e afectat de intervenţia unor „accidente" inexplicabile în existenta şi placida „certitudine" a rezultatelor ştiinţei. Uneori, distanţarea ironică nu e absentă, mai ales în observarea producerii obsesiilor, a mitomaniei (ciclul „Nuvele bărbiereşti”: „P. N. V.”, „Domnul Emil le vede”, „Când merge briciul” ş.a.). Neverosimilul, atmosfera terifiantă, echivocul situaţiilor sunt exploatate pentru sugerarea unei dezagregări a „realului" („La briciul mistic”). Spre deosebire de Agârbiceanu, Galaction sau Pavel Dan, la care fantasticul e de sursă populară, folclorică, P. evoluează pe linie eminesciană, romantică, stranietatea având la el motivaţii intelectuale şi filosofice (ambiguitatea opţiunilor, neîncredere în determinismul pozitivist, ispită a ocultismului etc). Atitudinea ironic-lucidă, înclinaţia spre umorul negru, spre grivoazerie şi caricatură, detectabile şi în aceste proze (mai mult sau mai puţin) „fantastice", îşi afirmă supremaţia în ultima etapă a creaţiei, cea din „Nuvele olteneşti” (1947), urmată de „Alte nuvele olteneşti”, „Decameronul românesc”, „Schiţe şi epigrame”, „Legendă şi hrisov” (cicluri postume). Interesul se întoarce spre banalitate, notaţia vieţii cotidiene, pitorescul (de comportament şi limbaj) unei colectivităţi umane ce-i era lui P. familiară din copilărie: lumea sudică, a oltenilor. Zâmbetul e însă adeseori sceptic, privirea îngăduitoare, tratarea scăderilor, ciudăţeniilor, e gustată cu un spirit anatolfranceian. Naturalismul, desenul grotesc, trivialitatea, limbajul verde dau relief acestor proze, nu toate izbutite. Sunt însă reuşite admirabile, în maniera epigramatică, sau de „sottie", de o truculenţă savuroasă. Virtuţile nuvelistului se desfăşoară mai ales în anecdotică, portrete şi dialog: „Ceartă oltenească”, „Masa verde”, „Popa făr' de păcat” sunt, în acest sens, texte antologice. O paletă bogat colorată, o pastă densă în surprinderea conflictelor şi caracterelor, pensulaţia fină alături de tuşele largi, generoase sunt tot atâtea calităţi ale unui pictor de vibraţii autentice, adânc pătrunzător al sufletului omenesc, căruia ştie să-i surprindă cele mai ascunse particularităţi. Proza cu subiecte ardeleneşti, temă, de o sobrietate cenuşie, adaptată parcă mimetic la un peisaj dominat de culori lutoase şi griuri apăsătoare (ca în pictura ardeleană a timpului, cu care proza lui P. - ca şi aceea a lui Pavel Dan - are nebănuite afinităţi), cunoaşte o metamorfoză bruscă: o lumină sudică o inundă, stilul se colorează viu, infuzia lexicului regional, cu pitorescul său inimitabil, surprins de o ureche până atunci indiferentă la accente şi sonorităţi, dau paginii aspectul unei scoarţe olteneşti. P. anticipează aici scriitura lui Marin Sorescu sau D. R. Popescu (din faza prozelor scurte). În teatru, P. a încercat, fără succes, să cucerească scena. Om de o vastă cultură teatrală, animator al Naţionalului clujean (unde a încurajat dramaturgia românească, jucând, în cei patru ani de directorat, peste 30 de piese autohtone, unele aparţinând lui Camil Petrescu, I. M. Sadoveanu, Gib. Mihăiescu, N. Iorga, V. Voiculescu ş.a., cu un instinct artistic sigur în alegerea repertoriului străin: O'Neill, Claudel, Tagore, Wedeking, Pirandello, Giraudoux), el a fost mai puţin norocos cu propria creaţie. De la motivul mitologic al meşterului Manole („Biserica din slăvi”), la motivul istoric neguros - dintr-o Transilvanie extatică, de secol XVI („Cerurile spun”) - sau la cel renascentist (în „Moartea vanităţilor”) şi al vieţii moderne („Un optimist incorigibil”, „Nocturnă”), piesele mixează exaltarea sentimentală, subtextul freudian al situaţiilor cu teza ideologică abia travestită artistic.<br />
<br />
OPERA: „Generalul Frangulea”, Cluj, 1925; „Ne leagă pământul”, roman, Bucureşti, 1926; „Sufletul lui Faust”, Cluj, [1928]; „Un optimist incorigibil” (Când „Regele petrece"), comedie în 4 acte, Cluj, 1930; „În credinţa celor şapte sfeşnice”, I-II, Cluj, 1933; „Fără limită”, roman, Bucureşti, 1936; „Vecinul”, nuvele, Bucureşti, [1938]; „De dincolo de râu”, nuvele ardeleneşti. Bucureşti, 1938; „A trecut...”, piesă în 4 acte, Oradea, 1939; „Manechinul lui Igor şi alte povestiri de iubire”, Bucureşti, 1943; „Teatru”, Sibiu, 1945; „Nuvele olteneşti”, Craiova, [1946]; „Amintiri din teatru”, Bucureşti, [1968]; „Ceartă oltenească”, nuvele, schiţe, povestiri, ed. îngrijită, prefaţată şi adnotată de T. Bălaşa, Craiova, 1973; „Teatru”, ed. îngrijită şi pref. de C. Cubleşan, Cluj-Napoca, 1975; „Chinuiţii nemuririi”, I, „Marius Leluţ”, ed. îngrijită şi cuvânt înainte de T. Bălaşa, Craiova, 1976; II, „Gaby Leonin”, Craiova, 1981; „Bogdan Infidelul”, roman, ed. îngrijită, pref. şi note de C. Cubleşan, Cluj-Napoca, 1982; „Coana Truda”, roman; „Nuvele bărbiereşti”, ed. îngrijită şi tabel cronologic de Cornelia Papilian şi C. Cubleşan, pref. de C. Cubleşan, Cluj-Napoca, 1988; „Lacrima”, nuvele fantastice; „Amintiri din teatru”, antologie de Mircea Popa şi Cornelia Papilian, text stabilit, pref., tabel cronologic şi note de Mircea Popa, Bucureşti, 1988; „Povestiri fantastice”, Cluj-Napoca, 1994; „Decameronul românesc”, nuvele, Timişoara, 1996; „Bogdan infidelul”, ed. de C. Cubleşan, Cluj-Napoca, 1997.<br />
<br />
REFERINŢE CRITICE: Perpessicius, „Menţiuni...”, II; G. Călinescu, „Istoria...” ; O. Suluţiu, în Revista Fundaţiilor Regale, nr. 12, 1943; Ov. Papadima, „Creatorii şi lumea lor”, 1943; Ov. S. Crohmălniceanu, „Literatura...”, I, 1967; E. Sperantia, „Figuri universitare”, 1967; M. Zaciu, „Masca...”; N. Antonescu, în „Tribuna”, nr. 37, 1973; D. Micu, în „România literară”, nr. 5, 1973; N. Opreanu, în „Familia”, nr. 7, 1973; S. P. Dan, „Proza fantastică românească”, 1975; M. Tomuş, în „Transilvania”, nr. 9, 1976; V. Preda, în „Transilvania”, nr. 9, 1976; V. Copilu-Cheatră, în „Orizont”, nr. 5, 1976; N. Antonescu, în „Steaua”, nr. 9, 1976; I. Th. Olea, în „Steaua”, nr. 3, 1978; C. Cubleşan, în „Manuscriptum”, nr. 4, 1978; I. Ceuca, în „Steaua”, nr. 4, 1980; V. Anania, „Rotonda plopilor aprinşi”, 1983; G. Ţepelea, în „România literară”, nr. 35, 1983; V. Chifor, în „Transilvania”, nr. 3, 1983; T. Bălaşa, în „Ramuri”, nr. 4, 1987; D. Micu, în „România literară”, nr. 21, 1987.<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu<br />
Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 616-618<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ENCICLOPEDIA TOLKIEN: OROMË<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
<br />
<br />
OROMË sau OROME [O-ro-me] (qn. „Suflînd-din-corn”)<br />
<br />
Nume alternative:<br />
Aldaron [AL-da-ron] (qn. „[Domnul] Copacilor”; alda, „copac”)<br />
Araw [A-rau] (sind. „[Domnul] Pădurilor”)<br />
Arôme^z [a-RO-mez] (val.; sens necunoscut)<br />
Béma [BE-ma] (west. „Cel-care-suflă-din-corn”; OE béme, „trîmbiţă”)<br />
Tauron [TAu-ron] (sind. „[Domnul] Pădurilor”; taur, pădure”)<br />
<br />
<br />
„Oromë este un stăpîn puternic” (Sil.Val), un Vala făcînd parte dintre cei opt (iniţial, nouă) Aratar („Prea-Măriţii”), elita spiritelor primordiale Ainur (create de Ilúvatar prin puterea gîndului). Fiu al lui Aulë şi al Yavannei (Palúrien), frate al Nessei şi soţ al preafrumoasei Vána, Oromë este cinstit ca Mare Vînător, îmblînzitor de fiare şi stăpîn de animale legendare (printre altele, el aduce în Tărîmul de Mijloc vite albe cu coarne de mare preţ; Cornul Majordomilor, montat în argint la porunca lui Vorondil – primul Majordom Cîrmuitor, tatăl lui Mardil –, provine de la „vitele lui Araw”); Nahar, „armăsarul său neobosit” (10HME1), „alb în soare şi lucind ca argintul în noapte” (Sil.Val), care face pămîntul să se cutremure sub copitele-i de aur, este considerat de oamenii din Rohan drept strămoş mitic al vestiţilor lor bidivii, supranumiţi Mearas („Prinţi-Cai”, minunat de frumoşi, iuţi ca vîntul, rezistenţi, longevivi şi înzestraţi cu înţelepciune). Arcul şi suliţa lui Oromë urmăresc necruţător, pedepsitor, „monştri şi fiare sîngeroase”, „creaturile spurcate ale împărăţiei lui Melkor” (Sil.Val). Aprigul lui corn de vînătoare, Valaróma (Rombaras într-o variantă timpurie la Ainulindalë), îngrozeşte şi pune pe fugă toate umbrele din Utumno – chiar pe maleficul Melko(r), stăpînul acestora; dar Valaróma, „al cărui glas e precum răsăritul roşu al soarelui sau ca fulgerul ce despică norii” (Sil.Val), are şi putere creatoare, căci, în vremea clădirii binecuvîntatului Valinor, trezeşte la viaţă mulţime de arbori falnici şi plăcut mirositori: brazi, pini, cedri (1HME4).<br />
<br />
Cutreierînd Tărîmul de Mijloc (pe care, asemenea Yavannei – Regina Pămîntului, Cea-care-rodeşte –, nu se îndură să-l dea uitării, să-l lase pradă lui Melkor), la marginea Lacului Cuiviénen (Koivië-néni, „Apa Trezirii”), în apropierea Mării Interioare Helcar de la poalele Munţilor Orocarni, Oromë îi găseşte pe „Primii Născuţi” ai lui Ilúvatar şi, impresionat de alcătuirea lor armonică, le dă numele Eldar, „Poporul Stelar”, „Seminţia din Stele” („Astfel i-au găsit, într-un tîrziu, valarii – s-ar putea zice că întîmplător – pe aceia pe care-i aşteptaseră atîta amar de vreme. Dînd cu ochii de elfi, Oromë tare s-a minunat, ca şi cînd ar fi fost nişte fiinţe nemaivăzute apărute pe neaşteptate şi de nimic prevestite; şi aşa vor gîndi valarii de fiecare dată.”, Sil.Q). După distrugerea fortăreţei Utumno (şi după prima înfrîngere a lui Melkor), tot Oromë le aduce elfilor mesajul de pace şi ocrotire trimis de cei opt Valar: pentru a-i feri de răul dăinuind în urma „Vrăjmaşului Întunecat”, într-o lume expusă răului şi tenebrelor (soarele şi luna nu există încă; doar stelele strălucesc acum în înalturi, răspîndind o lumină slabă, difuză), spiritele Valar îi cheamă pe elfi alături de ei, în Ţinuturile Nepieritoare din apus, dincolo de Marea cea Mare, întru lumină fără istov şi bucurie fără seamăn.<br />
<br />
Într-un lexicon elfic „de lucru” (v. 1HME.A), Tolkien pare tentat să sublinieze natura solară a personajului: numele Oromë este relaţionat cu rădăcina oro-, care patronează paradigma estului (órë, „răsărit”, „zori”; orontë, oronto „Soare-Răsare”, „est” ş.a.); de altfel, în cursul unei întruniri în care se discută amplasamentul ideal al soarelui şi al lunii în raport cu suprafaţa terestră, Oromë e singurul Vala care ştie că „departe, spre răsărit [încotro se întinde mult-îndrăgitul lui Tărîm de Mijloc], mai departe şi decît poate cuprinde cu privirea Manwë din Muntele Lumii [Taniquetil, „Înaltul Pisc Alb”]”, „se află un ţărm cufundat în tăcere şi o mare întunecată, pustie” (1HME9).<br />
<br />
Sigle şi abrevieri:<br />
<br />
Sil.Val – Valaquenta. Istoria valarilor şi a maiarilor după legendele eldarinilor (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
<br />
Sil.Q - Quenta Silmarillion (Silmarillion, traducere de Irina Horea şi Ion Horea, postfaţă de Vlad Macri, Bucureşti, Editura RAO, 2003)<br />
<br />
1HME4 – The History of Middle-earth, vol. 1, The Chaining of Melkor (The History of Middle-earth, 12 vols, New York, Ballantine Books, 1992)<br />
<br />
1HME9 – The History of Middle-earth, vol. 1, The Hiding of Valinor (The History of Middle-earth, 12 vols, New York, Ballantine Books, 1992)<br />
<br />
1HME.A – The History of Middle-earth, vol. 1, Appendix: Names In The Lost Tales, Part I (The History of Middle-earth, 12 vols, New York, Ballantine Books, 1992)<br />
<br />
10HME1 – The History of Middle-earth, vol. 10 (Morgoth's Ring), Ainulindale (The History of Middle-earth, 12 vols, New York, Ballantine Books, 1992)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ENCICLOPEDIA TOLKIEN: FUNDĂTURA<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Numele unui sălaş de hobbit, săpat sub dealul Măgura din Hobbiton, cu „o uşă rotundă ca un hublou, vopsită în verde”, dincolo de care începea „un culoar în formă de tub, ca un tunel ; dar un tunel cât se poate de confortabil, fără fum, cu pereţii căptuşiţi cu lemn, cu dale pe jos şi cu covor, cu scaune lustruite şi multe, multe cuiere pentru haine şi pălării”. Viziuna avea un singur nivel, fără etaj, cu mai multe încăperi: dormitoare, băi, beciuri, cămări, dulapuri, bucătării, sufragerii. Toate dădeau pe acelaşi culoar. Cele mai bune camere erau cele de pe partea stângă, imediat după intrare, singurele care aveau ferestre. Pe scurt: „era o vizuină de hobbit, şi asta înseamnă confort.” Fundătura a fost construită în jurul anului 2890, după ce Bungo Baggins s-a căsătorit cu Belladonna Took şi a fost moştenită de unicul lor fiu, Bilbo Baggins. La un an după ce Bilbo a plecat cu piticii conduşi de Thorin Scut-de-Stejar ca să recupereze comoara de sub Muntele Singuratic, bunurile din Fundătura au fost scoase la licitaţie de familia Sackville-Baggins, verii săi, care au încercat să se instaleze acolo în mod abuziv, declarându-l pe Bilbo „presupus mort” (2942). Familia Sackville-Baggins n-a vrut niciodată să admită că hobbitul care se întorsese era Bilbo cel adevărat, lucru care a încordat relaţiile dintre ei. Când Bilbo a împlinit 111 ani (3001) şi s-a mutat în Vâlceaua Despicată (Rivendell), Fundătura i-a revenit lui Frodo Baggins, nepotul desemnat drept moştenitor de drept. Frodo a locuit aici până în 23 septembrie 3018, când a vândut vizuina Lobeliei Sackville-Baggins, care s-a mutat aici împreună cu fiul ei, Lotho. După ce Saruman a fost lăsat de Arborebărbos să plece din Isengard (15 august 3019), fostul vrăjitor a venit în Comitat sub numele de Sharkey, l-a pus pe Grima Limbă-de-Vierme să-l ucidă pe Lotho, apoi s-a instalat la Fundătura. Conduşi de Frodo şi tovarăşii săi, hobbiţii au reuşit să învingă bandele de răufăcători ce terorizau Comitatul şi, după ce Limbă-de-Vierme şi-a asasinat stăpânul (3 noiembrie 3019), iar Lobelia a refuzat să mai locuiască în Fundătura, vizuina i-a revenit lui Frodo. Ajutat de prieteni, el a curăţit-o şi a stat acolo până în 21 septembrie 3021. În 1 mai 3020, Sam Gamgee s-a însurat cu Rose Cotton. Tânăra pereche s-au mutat în Fundătura şi au devenit proprietarii ei din momentul când Purtătorul Inelului a plecat împreună cu Bilbo, Gandalf şi elfii peste mare, înspre Apus. După Sam cel Înţelept, la Fundătura a trăit fiul său cel mare, Frodo Gamgee, zis Grădinarul.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MISTERIOASA TRANSFORMARE<br />
<br />
Despre Bilbo, Frodo şi alte personaje din lumea lui Tolkien<br />
<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
Cititorului atent al poveştilor semnate de John Ronald Reuel Tolkien nu-i poate scăpa un amănunt cât se poate de semnificativ: misterioasa transformare pe care o suferă, de-a lungul numeroaselor peripeţii, cei mai importanţi dintre eroii săi.<br />
<br />
Dacă privim, de exemplu, evoluţia fiecăruia dintre hobbiţii porniţi în luptă contra răului izvorât din întunecatul Mordor, constatăm lesne mutaţiile alchimice ale personalităţii acestora. însuşi autorul - preocupat de metamorfoza propriilor eroi - descrie, succint dar apăsat, evoluţia unor personaje precum Bilbo şi Frodo Baggins sau Sam Gamgee. înainte de a ne întreba care este tâlcul acestor transfomări, vom consemna cele mai importante descrieri ale acestora, identificând, treptat, natura şi semnificaţia lor. Intitulat „Sfat la Elrond acasă" (orig. „The Council of Elrond"), capitolul secund din cartea a doua - „The Ring goes South" - al romanului Stăpânul inelelor reprezintă momentul de cotitură al întregii poveşti. Adunaţi din cele patru zări ale Pământului-de-Mijloc, participanţii se văd confruntaţi cu o problemă dramatică: soarta inelului malefic căutat cu îndârjire de Sauron. în mijlocul tăcerii îngândurate a celor prezenţi Bilbo vădeşte un curaj neobişnuit:<br />
<br />
<br />
„- Prea bine, prea bine, jupâne Elrond, zise Bilbo deodată. Mai multe nu-i nevoie să spui. Ne este limpede încotro baţi. Bilbo, prostul de hobbit, a pornit toată tărăşenia asta, şi tot el ar face mai bine s-o ducă la sfârşit, sau să piară el însuşi. (...) Ce bătaie de cap teribilă. Când trebuie s-o pornesc?"<br />
<br />
<br />
Necunoscându-l pe bătrânul hobbit, Boromir, cavalerul venit de la Miazăzi, izbucneşte în hohote de râs care vădesc neîncrederea ce o are în capacitatea unui piticuţ de a înfrunta primejdii nemăsurate în tentativa, disperată, de a distruge inelul marelui duşman, însă aceia care-l cunosc pe hobbit ştiu că nu e nimic de râs...<br />
<br />
<br />
„Boromir îl privi surprins pe Bilbo, dar hohotele de râs îi îngheţară pe buze când văzu că toţi ceilalţi se uitau la bătrânul hobbit cu un respect grav. Doar Gloin zâmbi, numai că ceea ce-l făcea să zâmbească erau amintiri vechi".<br />
<br />
<br />
Din acest întreg episod, punctat de cuvintele lui Gandalf („... nimeni nu se îndoieşte că (...) ne faci o propunere curajoasă ..."), reiese cu deosebită limpezime atributul ce-l transformase pe Bilbo Baggins într-unui din marii eroi ai Celui de-al Treilea Ev. Curajul, datorită căruia e gata oricând să-şi rişte viaţa pentru prietenii la care ţine atât de mult, e o valoare probată cu prisosinţă. Cu un asemenea personaj nu-i de glumit... Gandalf şi Elrond, dar şi gnomul Gloin ştiu asta prea bine.<br />
<br />
Marcat de dualismul celor două dimensiuni ale propriei personalităţi - una aventuroasă, provenită din descendenţa neamului Took, alta domestică şi tihnită, iubitoare de confort, originată în linia genealogică a neamului Baggins -, Bilbo va trăi momente de profundă transformare. Dintre acestea, două sunt de o importanţă cardinală: confruntarea cu paienjenii uriaşi din Pădurea întunecată şi întâlnirea, memorabilă, cu balaurul Smaug. În momentele-cheie ale fiecăreia dintre aceste două aventuri, Tolkien descrie în cuvinte expresive transformarea trăită de micul hobbit. Astfel, după prima confruntare pe viaţă şi pe moarte cu un uriaş păianjen, eroul său „se simţi un alt hobbit, mult mai aprig şi mai viteaz". Aceweaşi vitejie, pe cât de nebănuită pe atât de puternică, se face simţită continuând procesul de transfomare a personalităţii micului erou, în acea probă-limită pentru care l-au pregătit toate aventurile trăite până în acel moment: confruntarea cu dragonul.<br />
<br />
<br />
„Şi atunci Bilbo se opri. Şi când o porni mai departe, dădu dovadă de cel mai mare curaj din viaţa lui. Comparate cu asta, lucrurile înspăimântătoare care s-au întâmplat mai târziu au fost floare la ureche. Adevărata bătălie a dus-o în tunelul acela, singur, înainte să vadă pericolul mare care îl aştepta". Continuându-şi drumul, pe care-l va mai repeta de două ori cu aceeaşi îndrăzneală, Bilbo desăvârşeşte procesul care-l transformă dintr-un umil locuitor al Comitatului într-un cavaler autentic, după cum Smaug însuşi intuieşte într-un „vis agitat (în care figura în mod cât se poate de neplăcut un războinic, cu totul neînsemnat ca mărime, dar posedând o sabie înverşunată şi mult curaj)".<br />
<br />
<br />
Fără a desfăşura înaintea ochilor dumneavoastră toate relatările care fixează vitejia lui Bilbo Baggins, vom reţine un singur aspect care interesează în mod special viitoarele noastre explorări ale romanelor lui Tolkien. Metamorfoza eroilor lumii lui Tolkien este, aproape întodeauna, strâns asociată cu unul dintre episoadele atestate în mai toate marile tradiţii religioase arhaice: confruntarea cu balaurul.<br />
<br />
<br />
II.<br />
<br />
Într-o scrisoare către Milton Waltman, elaborată, probabil, în 1951, Tolkien, afirma că nici Aragorn, nici măcar Frodo Baggins nu sunt eroii principali ai epopeii „The Lord of the Rings”. Atunci cine?<br />
<br />
Deşi, la o primă vedere, poate părea ciudat, „the chief hero" este nimeni altul decât Sam Gamgee - micul grădinar din Comitat. Dacă îndreptăm o privire atentă asupra anumitor momente-cheie ale poveştii vom sesiza destul de repede justeţea afirmaţiei autorului. într-adevăr, fără sprijinul, eroic, al lui Sam Gamgee - pe care merită oricând să ni-l reamintim cărându-l în spate pe Frodo spre punctul final al aventurii -, inelul nu ar fi fost distrus, iar Sauron, duşmanul oamenilor liberi, nu ar fi fost învins. Cine este acest discret erou, Sam Gamgee, mare iubitor al grădinăritului?<br />
<br />
Pentru orcii din blestematul turn Cirith Ungol, Sam apare în toată măreţia sa spirituală, invizibilă în condiţii obişnuite, înspăimântându-i de moarte: el este un mare războinic, probabil un elf, înarmat cu o sabie nimicitoare. Iată câteva fragmente în care cunoaştem stupoarea orcilor confruntaţi cu un asemenea personaj neîndurător:<br />
<br />
<br />
„Orcul se opri ca trăsnit. Căci ceea ce avea în faţă nu era un hobbit mic şi speriat, chinuindu-se să ţină sabia fără să-i tremure mâna, ci o formă nemaipomenit de mare şi tăcută, învelită într-o umbră cenuşie, care se desena ameţitoare pe lumina tremurătoare din spatele ei"; „Mişună pe aici un războinic d-ăla mare, un elf d-ăla setos de sânge".<br />
<br />
<br />
Începând din momentul confruntării, absolut extraordinare, cu monstruoasa Shelob, Sam Gamgee îşi revelează duşmanilor dimensiunea sa războinică camuflată sub aparenţele blândului şi umilului slujitor al lui Frodo. Căpitanii înşişi ai armiilor spurcate sunt cutremuraţi de prezenţa sa terifiantă:<br />
<br />
<br />
„- Aşa cum ne-arată semnele, Căpitane Shagrat, ăsta care se plimbă liber e un mare războinic, după cât se pare un elf, sau oricum cu o sabie elfească şi, poate, cu o secure. (...) Sam surâse înverşunat, auzind descrierea care i se făcuse".<br />
<br />
<br />
Cum se explică totuşi modul în care-l văd şi-l descriu orcii pe Sam? Răspunsul este acelaşi ca în cazul mai tuturor eroilor poveştilor lui Tolkien. Confruntându-se cu monştrii înfiorători, Sam cunoaşte o transformare ce l-a făcut demn de a fi aşezat alături de Bilbo, Frodo, Aragorn sau Gandalf cel Sur. însă nici una dintre confruntările sale nu a avut un rol mai important în metamorfoza sa decât aceea, pe viaţă şi pe moarte, cu uriaşa odraslă a lui Ungoliant, Shelob. Descrierea acestei lupte, de o plasticitate care ne face să simţim, deopotrivă, disperarea şi îndârjirea micului hobbit, reprezintă, probabil, una din cele mai măreţe scene din întreaga trilogie:<br />
<br />
<br />
„Sam nu pierdu vreme cu întrebări despre ce-avea de făcut şi nici nu-şi cântări curajul, loialitatea sau furia, ci sări strigând înainte şi înşfăcând spada stăpânului cu mâna stângă. Apoi se năpusti. Nu se pomenise atac mai crâncen în lumea sălbatică a fiarelor; era ca o făptură mică, deznădăjduită, înarmată doar cu dinţişorii ei, şi singură, care se repezea la un munte încornorat, aplecat asupra perechii sale" (II, 423).<br />
<br />
<br />
Ceea ce urmează depăşeşte orice închipuire. În ciuda disproporţiei stridente, Sam reuşeşte să-i taie dihaniei o gheară şi să-i străpungă un ochi, după care, în momentul culminant al confruntării, când e gata-gata să fie strivit, înfinge legendara sabie Sting în hidosul pântece al lui Shelob - care dorea să-l zdrobească sub greutatea ei.<br />
<br />
<br />
„Nu visase vreodată Shelob, în împărăţia răutăţii sale, să fie cuprinsă de asemenea chinuri. Nici cel mai vajnic oştean din străvechiul Gondor, nici cel mai sălbatic orc pe care îl prinsese în capcană nu o pusese la o astfel de caznă şi nu-i tăiase carnea iubită".<br />
<br />
<br />
Asemenea marilor războinici din vechime, protejat de incantanţia numelui reginei elfilor - „Gilthoniel A Elbereth!" - , Sam Gamgee săvârşeşte una dintre faptele de vitejie cu adevărat epocale, menită să conducă la atingerea ţelului misiunii lui Frodo. Pregătit astfel pentru marea confruntare din turnul Cirth Ungol, apoi pentru traversarea platourilor infernale din Mordor către Muntele Osândei, el a contribuit, în mod decisiv, la alungarea răului din cel de-al Treilea Ev al Pământului de Mijloc.<br />
<br />
Într-unul din cele mai înălţătoare momente din întreaga trilogie „The lord of the Rings”, moment petrecut pe câmpia Cormallen, Frodo Bagins şi Sam Gamgee sunt întâmpinaţi cu onoruri excepţionale. Tot ceea ce se petrece pare un vis prea frumos spre a fi adevărat.<br />
<br />
Cavalerii îi cinstesc şi se înclină în faţa lor, regele însuşi, Aragorn Elessar, îngenunchează după care îi aşază de-a dreapta şi de-a stânga tronului său; apoi, când muzica meşteşugită de menestrelul care povesteşte legenda dedicată lui Frodo cel cu Nouă Degete se încheie, Gandalf îi încoronează cu câte un cerc de argint menit să le sublinieze rangul şi meritele. Iar deasupra capetelor tuturor participanţilor la celebrare răsună ecoul unui strigăt întreit:<br />
<br />
<br />
„Slăviţi să fie cu slavă mare, Frodo şi Sam cel înţelept!"<br />
<br />
<br />
Dacă recapitulăm toate întâmplările trăite de Frodo, fiul lui Drogo, nepotul lui Bilbo Baggins, putem înţelege lesne cum de un piticuţ a putut ajunge la o asemenea demnitate. În ciuda aparenţelor, - înşelătoare, ca mai totdeauna -, el devine un măreţ erou gata să-şi dea viaţa pentru cei dragi. Această măreţie, însă, era cunoscută celor înţelepţi. Văzător al celor nevăzute, cunoscător adânc al firii aprige camuflate sub dimensiunile umile ale hobbiţilor, Gandalf a intuit - atunci când Frodo se refăcea în Rivendell după lupta teribilă cu căpetenia Nazgulilor de la Amon-Sul - metamorfoza ce se va petrece cu acesta:<br />
<br />
<br />
„Ar trebui să mă aştept la aşa ceva, cugetă Gandalf în sinea lui. Încă nu e pe de-a-ntregul întremat, şi cum se va întrema în cele din urmă nici măcar Elrond nu poate prezice. Trag nădejde că o să fie bine. Poate că o să ajungă aşa, ca un pahar plin cu o lumină limpede pe care o văd doar ochii ce pot să o vadă".<br />
<br />
<br />
La sfârşitul aventurilor, Frodo, cu adevărat, a devenit „ca un pahar plin cu o lumină limpede". Elrond nu se înşelase defel atunci când l-a plasat în legendarium-ul Ardei alături de măreţii eroi Hador, Húrin, Turin şi Beren. însă o asemenea măreţie reprezintă măsura în lumină şi har a faptelor sale care au produs în el schimbări uluitoare, similare celor suferite de iubitul său unchi, Bilbo. Care sunt aceste fapte?<br />
<br />
În primul rând, este de neuitat vitejia lui Frodo pe Ţancul Vremii - unde s-a aflat faţă în faţă cu căpetenia Nazgulilor, Regele-Vrăjitor din Angmar. Aici, pentru prima dată, el descoperă puterile ascunse ale numelui sacru al reginei stelelor, mirifica Varda:<br />
<br />
<br />
„În acea fracţiune de secundă Frodo se aruncă pe burtă şi se pomeni strigând: Ooo, Elbereth! Gilthoniel! Izbi în picioarele vrăjmaşului".<br />
<br />
<br />
Urmărit neîncetat atât de acoliţii lui Sauron, cât şi de iscoadele lui Saruman, Frodo va fi pus la încercare în repetate rânduri, cunoscând nu doar frica, ci şi schimbările produse de flacăra curajului aprinsă în inima sa. Astfel, în camera Mazarbul din întunecata cetate subterană a gnomilor, Moria, va trăi furor-ul marilor războinici:<br />
<br />
<br />
„Dintr-o dată, luându-l şi pe el prin surprindere, Frodo simţi o mânie fierbinte cuprinzându-i inima.<br />
<br />
- Comitatul!, strigă el şi, dintr-un salt, fu lângă Boromir, se aplecă şi înfipse vârful lui Sting în laba aceea înfiorătoare. (...)<br />
<br />
- Unul pentru Comitat! strigă Aragorn. Muşcătura hobbitului este adâncă! Ai un tăiş bun, Frodo, fiu al lui Drogo!".<br />
<br />
<br />
Mai târziu, învăluit în tenebrele tunelurilor care duc în interiorul regatului Mordor, tunele stăpânite de crâncena Shelob, aceeaşi flacără a eroismului va străluci călindu-l pentru drumul final către Muntele Osândei:<br />
<br />
<br />
„Atunci, lui Frodo îi luă inima foc şi, fără să se gândească ce face, din nebunie, din deznădejde sau îmboldit de curaj, luă şipul în mâna stângă şi îşi trase sabia cu dreapta. Sting fulgeră, tăişul elfesc ascuţit scânteie în lumina argintie, iar pe margini trecu un foc albăstrui. Apoi, ţinând steaua în sus şi sabia lucitoare în faţă, Frodo, hobbitul din Comitat, porni hotărât să înfrunte arătarea".<br />
<br />
<br />
Dăruindu-i tăria diamantului, toate aceste fapte măreţe - dublate de umilinţa congenială proprie hobbiţilor - justifică pe deplin metafora prin care elfii conduşi de Gildor l-au caracterizat pe Frodo Baggins: „o nestemată printre hobbiţi".<br />
<br />
<br />
Articol apărut în:<br />
Adevărul literar şi artistic, Anul XV, Nr. 823(?), 825, 826/24 iunie, 1 şi 8 iulie 2006<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII (6)<br />
<br />
J. R. R. Tolkien<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul precedent)<br />
<br />
<br />
1935<br />
<br />
Anul acesta ne lipsesc cernelurile şi apa, aşa că nu vă aşteptaţi la desene frumos colorate; şi, de parcă nu ar fi destul, avem mâinile îngheţate şi deci, un scris încâlcit. Anul acesta e un frig de crapă pietrele - peste tot doar zăpadă, zăpadă, zăpadă şi gheaţă. Am fost pur şi simplu îngropaţi, mesagerii s-au pierdut prin nămeţi şi au ajuns tocmai în Noua Scoţie, dacă ştiţi cumva pe unde vine asta, în loc să fi aterizat în Scoţia; iar Ursul Polar nu a putut veni acasă.<br />
<br />
În desenul acesta se vede cum arăta casa mea cam cu o săptămână în urmă, înainte de a fi fost nevoiţi să amenajăm adăpostul renilor. Se poate vedea tunelul pe care l-am făcut până la uşa din faţă. Nu sunt decât trei ferestre la etaj - se vede cum strălucesc prin adâncituri, iar aburul arată locul în care zăpada se topeşte spre vârful casei şi pe acoperiş.<br />
<br />
Până şi Ursul Polar a trebuit să îmbrace o scurtă de piele şi să-şi acopere labele cu mănuşi roşii. A trebuit să-mi fac rost de o sumedenie de Elfi Roşii ca să mă ajute. Sunt nemaipomeniţi şi plini de haz; însă, chiar dacă sunt foarte rapizi, nu prea avansează cu munca: pentru ei, totul e doar o joacă. Fie şi măturatul zăpezii.<br />
<br />
Ursul Polar spune că încă nu am scăpat cu totul de Goblini - cu toate că în 1033 i-am cam terciuit. Încă nu îndrăznesc să-mi calce pământurile; însă nu se ştie din ce motiv au început să se înmulţească şi să împânzească lumea întreagă. O explozie cât se poate de ticăloasă. Dar se spune că în Anglia nu s-au înmulţit atât de tare. Mă aştept ca în viitorul apropiat să am mari probleme cu ei. Le-am dăruit elfilor artificii noi şi fermecate, care sunt sigur că-i vor speria de moarte.<br />
<br />
<br />
1936<br />
<br />
Îmi cer iertare, dar nu pot să răspund scrisorii voastre lungi cu una pe măsură, însă iată, vă trimit nişte desene care vă vor explica cum stau treburile. Sper că vă vor face plăcere toate cadourile şi că îmi veţi ierta eventualele scăpări şi zău, că sper să fi scăpat de umezeală fiecare lucruşor! Chiar şi acum tremur de necaz, aşa că o să-l las pe unul dintre Elfii mei să scrie mai pe larg:<br />
<br />
* * *<br />
<br />
Eu sunt Ilbereth. O parte dintre noi, Elfi Roşii şi Verzi, ne-am mutat în Casa de pe Colină, ca să învăţăm meseria împachetatului. A fost ideea Ursului Polar. "Anul acesta o să-mi depăşesc toate recordurile", a zis el "şi o să-l ajut pe Moş Crăciun astfel încât o să avem timp să ne distrăm şi noi în seara de Ajun." Am lucrat cu toţii din greu şi veţi fi surprinşi să aflaţi că fiecare cutiuţă era gata împachetată şi adresată pe data de 19 decembrie, sâmbăta trecută. Atunci Ursul Polar a zis: "Am obosit. Mă duc să fac o baie, apoi am de gând să mă bag în pat." Vedeţi şi voi ce s-a întâmplat, pe la 10 seara Moş Crăciun tocmai trecea să mai arunce o privire peste camera în care erau stivuite cadourile pentru englezi, când din tavan a început să curgă apă şi să ude toate cutiile: cât de curând a ajuns la peste cincisprezece centimetri. Ursul Polar se înfundase în vană cu amândouă robinetele date la maximum şi adormise buştean, astupând cu o labă din spate gaura de scurgere şi dormea de peste două ore când l-am trezit. De data asta Moş Crăciun s-a înfuriat de adevăratelea. Iar Ursul Polar nu a găsit de cuviinţă să zică decât "Mamă, ce frumos am visat. Se făcea că mă aruncam în apă de pe un aisberg care se topea şi că mă hârjoneam cu focile." Atunci Moş Crăciun a devenit şi mai furios şi Ursul Polar a adăugat, colac peste pupăză: "Mai bine desenează ce e pe aici şi întreabă-i pe copiii aceia dacă li s-a părut caraghios, sau nu." Moş Crăciun a procedat întocmai. Dar până la urmă a început să vadă şi el caraghioslâcul situaţiei (deşi la început i se păruse a fi teribil de deranjant), mai ales că am reuşit să curăţăm locul şi să împachetăm încă o dată toate cadourile englezeşti, tocmai la timp.<br />
<br />
<br />
În româneşte de Simone Györfi<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL.html<br />
http://www.geocities.com/roseandcompass/kithain/FCL2.html<br />
(retrasă de pe internet)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ANTICIPAŢII ARGEŞENE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Am răsfoit deja clasicul „Dicţionar SF” (Editura Nemira, Bucureşti, 1999) în căutarea unor informaţii despre „Biblioteca Anticipaţia”, supliment SF ce apărea trimestrial în revista „Argeş” din Piteşti, condusă între 1977-1989 de Sergiu Nicolaescu, altul decât regizorul devenit ulterior senator, un cutezător maestru în dejucarea cenzurii, al cărui birou avea pereţii tapetaţi cu afişele filmelor realizate de tizul său. N-am găsit nimic, nici la litera A, nici la B, nici la „Fanzine”, nici la „Reviste” (de fapt „Reviste efemere”), nici la „Suplimente, pagini şi rubrici”.<br />
<br />
Numai Bogdan Ficeac aminteşte de revistă, în treacăt, ca punct de referinţă în debutul său. Volumul nu cuprinde nici informaţii despre oamenii care au redactat publicaţia. Regretatul Alexandru Boiu lipseşte cu totul, deşi Alexandru Mironov l-ar fi putut trece drept coautor al volumului „Proiecte planetare” (Editura Albatros, 1988). Nu-s de găsit în dicţionar nici Ioan Popa, nici Simona Puia Ghergulescu, Liviu Hotinceanu, Mircea Ioan, Cezar Mazilu, Romulus Prunescu, Marius Stavilă şi alţi membri ai fostului cenaclu „Zodiac” din Piteşti. Ulterior, după ce doamna Ghergulescu a rămas în străinătate, clubul SF a fost rebotezat cu un nume „inofensiv”. Din „Anticipaţia Argeş” s-au „decupat” primele trei litere de la fiecare dintre cele două cuvinte, iar din alăturarea lui „Ant” şi „Arg” a reieşit „Antarg”, denumire sub care a organizat consfătuirea naţională din 1988.<br />
<br />
În listele bibliografice aflate la îndemâna mea sunt trecute 10 apariţii ale „Bibliotecii Anticipaţia”, prima în mai 1983, a zecea în octombrie 1987, dar un crâmpei de amintire nebuloasă mă face să cred ca au fost cu totul 11 numere, dintre care l-am pierdut chiar pe ultimul, ca urmare al evenimentelor din 1988, an când am absolvit facultatea şi am ajuns în Drighiu, sătuc sălăjean aflat la vreo 6-700 km depărtare de Piteşti. Nu sunt prea lămurit cum s-a întâmplat asta, deoarece am ajuns la Romcon'88, dar n-am putut sta decât o zi.<br />
<br />
Dacă iubitorii de SF bucureşteni erau cu precădere ingineri (lista poate începe cu Ovid S. Crohmălniceanu, inginer constructor la origine) sau matematicieni, dacă timişorenii erau mai ales filologi (Antuza Genescu, Elena Ghiţă, Viorel Marineasa, Cornel Secu, Lucian Vasile Szabo, Daniel Vighi), foarte mulţi dintre cenacliştii piteşteni erau fizicieni: cercetători sau profesori. După dispariţia lui Alexandru Boiu şi desfiinţarea centrului de cercetări nucleare de la Mioveni, trupa s-a risipit. Bogdan Ficeac a plecat la Bucureşti, după revoluţie s-a apucat de ziaristică, a scos suplimentul „Strict secret”, după care a ajuns chiar redactor-şef al cotidianului „România liberă”. „Tanchistul” Ioan Popa a scos o carte-documentar, „Robi pe Uranus” (Editura Humanitas, 1992), despre soldaţii trimişi de Ceauşescu să clădească Casa Poporului.<br />
<br />
Apoi s-a făcut linişte.<br />
<br />
A trecut o vreme, răstimp în care singurele veşti literare din Piteşti au fost cele despre gruparea fantasy condusă de Oana Stoica Mujea. Apoi numele lui Cezar Mazilu a început să fie amintit ca organizator al unui concurs literar, finalizat, dacă îmi amintesc bine, cu editarea unei antologii SF în 2004, denumită „Titania”. Noua grupare a fost găzduită de Centrul Cultural Piteşti, în noua Casă a Cărţii. Apoi, în paralel cu obişnuitele şedinţe de lectură, creatorii au ţinut să dovedească lumii că dispun de suficiente forţe pentru a edita un fanzin.<br />
<br />
Nu ştiu când a apărut primul număr din noua serie „Antarg”. La redacţia „Pro-Scris” au ajuns doar numerele 6 şi 7 (indicând anul 3 de apariţie). Voi analiza doar primul număr, pentru a evita orice acuzaţie de subiectivitate. Frumuşel, cum e, nici cel de-al doilea nu va trece neobservat, aşa că sper să scrie altcineva despre el. Oricum, revistele au apărut la scurt timp una după alta; în linii mari, colectivul redacţional s-a menţinut în aceeaşi componenţă de bază: Cezar Mazilu, Tiberiu Boroş, Mihaela Savu, Mădălina Mazilu; în plus, Antarg 6 are 24 de pagini, cu 4 mai mult decât următoarea apariţie.<br />
<br />
În loc de editorial, revista se deschide cu un „Ghid practic: Cum să rămâi anonim”, o spumoasă replică la un articol publicat de Michael Haulică în preambulul revistei „Lumi virtuale”. N-am înţeles de ce analiza a fost semnată cu un pseudonim, în cazul de faţă „El Kado” (derivat probabil de la „cadiu”, adică „judecător” în araba maurilor). Iniţial, articolul a apărut în 28 martie 2005 pe situl brăilean „SFera” şi a fost semnat în clar: Mădălina Mazilu. Mă rog, jocul identităţilor fictive şi al nickname-urilor este cât se poate de caracteristic pentru „generaţia internet”.<br />
<br />
În poezie, excelează Allora Albulescu Şerp, cu o voioşie şi o dezinvoltură acaparantă : „- S-au antipatizat totdeauna -/ Trecând direct prin pereţi/ Sau mutându-i din loc./ Din zâmbetul larg, de duminică,/ Dublul său îi făcea cu mâna:/ Pot să intru? Ai un foc?” (Străinul)<br />
<br />
Laura Nica se prezintă cu un grupaj de cinci micro-poeme şi povestirea „Satul”, o aventură iniţiatică într-un spaţiu subteran, aflat în contact cu unul subacvatic, unde eroina reface un drum bătut cândva şi de tatăl ei. Episodul cu şoferul care se supără pe călători şi-i abandonează la capătul satului, un fel de Macondo românesc, e absurd de real şi foarte savuros. Prăbuşirea într-un puţ secat ne-a dus cu gândul la începutul peripeţiilor Alisei în Ţara Minunilor, dar, de această dată, senzaţia de confuzie senzorială, provocată de levitaţia într-un spaţiu indefinit, poate pluridimensional (ca şi casa în dungă a lui Heinlein) n-a fost exploatată cu suficientă fantezie.<br />
<br />
Eroul lui Cezar Mazilu din „Încurcături în Paradis” este un Adam aburit de Şarpele Cunoaşterii cu falsa concluzie că ar exista o pluralitate de Creatori divini. Silogismul porneşte de la ideea existenţei unei lumi unice, însă supusă unei multitudini de existenţe ciclice, corespunzătoare unei infinităţi de universuri paralele. Dacă Adam e un tip câtuşi de cât informat (e conectat la web!) şi filosof, Eva, biata de ea, e cam exagerat „din topor”: se scarpină pe sub sutienul din frunze, îşi ridică şuncile din aşternut, bombăne, înjură, „paracliseşte”. Ea are mai multe apariţii episodice groteşti, dintre care ultima în compania unei manguste, dihanie mare iubitoare de târâtoare, lucru care o cam sperie pe şugubeaţa reptilă: „Jigodia asta m-a mâncat de două ori până acum. Şi nu ţin de foame, nu vezi? Sunt doar o sintagmă...!”<br />
<br />
„Dar cine sunt ei, să-ţi facă ţie rău?” e o poveste cu fantome, scrisă îngrijit de Mihaela Savu. De altfel, precum dovedeşte şi „Insula Newfoundland/ Terra Nova”, autoarea e atrasă de istoriile gen „zona crepusculară”. Nici Lucian Rada nu face opinie separată cu „Ucenicul”, proză inspirată de „misterul păgân” al lui Zalmoxe.<br />
<br />
Pagina 13 găzduieşte debutul Lorenei Nicolae, un horror gotic, pe tema răzbunării. Pe reversul foii, găsim prima proză cu adevărat SF (îmi vine în minte mult-hulitul Cornel Robu, căruia fanii îi tot reproşează sintagma „pilaf de carne fără carne”, de când a cerut editorilor o delimitare tematică mai clară a textelor grupate sub sintagma science-fiction faţă de cele fantasy, fantastic sau de groază). „Lecţia de iubire” de Synthia Albulescu Şerp descrie momentul de tandră derută al unei profesoare din viitor, care-şi aduce aminte ce înseamnă cu adevărat dragostea în vreme ce le predă copiilor noţiunea de „sentiment” şi „proprietăţile sentimentului”.<br />
<br />
Secţiunea de colaborări „externe”, zisă „Colonii Science-Fiction”, debutează cu o pagină ce cuprinde o adresă inexactă, reluată şi în „Antarg 7”. Domeniul www.proscris.ro nu există, vă rugăm să ne căutaţi la http://proscris.port5.com. Pe situl Antarg, corectura a fost efectuată.<br />
<br />
„Vânzătorul” de Marius Damian este o schiţă antologică, plină de umor. Ovidiu Bufnilă e prezent cu două texte scurte din volumul „Inelul magic”: „Omul invizibil” şi „Universul lent”. „Căinţa” de Paul Tudor reprezintă o nouă variaţiune pe tema involuţiei ca existenţă, a parcurgerii vieţii în semn invers, de la moarte la (re)naştere. Ultima „colonistă” e Ileana Andreea Drop, o debutantă, cu două schiţe paginate foarte înghesuit: „Visul” şi „Terifiant”.<br />
<br />
Sumarul revistei mai cuprinde prima parte dintr-un articol tehnic despre „Procesarea digitală a imaginilor”, scris de tehnoredactorul Tiberiu Boroş.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Antarg, publicaţie de anticipaţie, serie nouă, Anul 3, Nr. 6/ 2005<br />
apare sub egida Centrului Cultural Piteşti<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ALTE „AUTOGRAFE” CRAIOVENE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Am salutat în „Pro-Scris” nr. 35-36/ 1 iulie 2005 apariţia primelor numere din revista „Autograf MJM”, editată de asociaţia culturală cu acelaşi nume, din Craiova. Trupa adunată în jurul lui Jean Băileşteanu a continuat să editeze revista, păstrând jurnalul de scriitor „Viaţa ca o paradă” din pagina 3, „Aporemele” lui George Popescu, traducerile din Marco Lucchesi, inserţiile de stripuri, serialul de bandă desenată „Cuplu model, cuplu blestemat”.<br />
<br />
Ritmul de apariţie lunar a fost oarecum menţinut, aşa că acum stăm în faţă cu un braţ de reviste, în dilemă. O soluţie, eficace pe moment, dar nesatisfăcătoare pentru redactorii şi colaboratorii publicaţiei, ar fi să parcurgem noianul de informaţie culturală şi să semnalăm numai articolele ce socotim că ar putea să-i intereseze pe cititorii revistei „Pro-Scris”. Acţiunea presupune şi o doză de subiectivism, risc pe care ni-l asumăm cu nonşalanţă, vorba ceea: „prietenii ştiu de ce”.<br />
<br />
Să începem cu numărul 7 (octombrie 2005). „Jumătate de măsură” este editorialul scris de Victor Martin, condeier care are şi o rubrică proprie, „Asimetrii”. „Spărgătorul de gheaţă” se arată preocupat de pluralitatea existenţelor trăite de un artist, unele surprinzător de anoste, în constrast cu arta izvodită şi lăsată moştenire viitorului. „Întâi a fost cuvântul, apoi fapta. Când cuvântul e mai întâi, nici o activitate meschină nu-l poate întina. Într-un fel sună când spui că un poet face şi agricultură, ca Mircea Dinescu, sau un dramaturg face comerţ, ca Ion Luca Caragiale, şi în cu totul alt fel sună când spui că economistul şi premierul Radu Vasile scrie poezii.”<br />
<br />
Distincţia asta se simte mai ales în cazul criticilor. Vorbind despre Premiile Nobel pentru literatură („Nobel - no bell...”), Mihai Ene remarca faptul că nici unul dintre criticii geniali, care au contribuit mai mult decât unii scriitori la dezvoltarea literaturii, (de la Roman Jakobson până la Roland Barthes, de la Wellek la Bloom etc) nu se găseşte pe lista laureaţilor.<br />
<br />
Sub influenţa universitarului Florentin Smarandache, un craiovean distribuit global, după modelul statistic al microobiectelor cuantice (adică nu i se poate preciza simultan poziţia şi viteza de deplasare), Titu Popescu discută complexitatea raporturilor dintre observator şi obiect, punct final în incursiunea „De la paradox la paradoxism”.<br />
<br />
Tot Victor Martin deschide şi „Autograf MJM” nr.9 (februarie 2006), cu un pamflet foarte bine scris, „Antimateria anticorupţiei”, unde pleacă de la imaginara premisă (sper să fie imaginară) că în anul şcolar 2006-2007 Ministerul Educaţiei „unora” va introduce nu o materie nouă, ci o anti-materie: Anticorupţia. Ea va cuprinde lecţii pentru toate clasele, dar repartizate pe categorii sociale: cei mai mici vor începe cu spargerea încuietorilor de maşini străine, iar copiii de ştabi, din şcolile „cu nume”, vor învăţa cum să facă transferuri în conturile din străinătate. „După mai multe generaţii de copii hoţi, nu vom mai avea nici un corupt în ţară; vor merge să fure direct de la Bruxelles. În ţară, vom avea doar anticorupţie, lapte şi miere.”<br />
<br />
Sub titlul „Cenacluţiune”, Viorel Pîrligras satirizează în două benzi desenate viaţa şi atmosfera din cercurile literare. Cam despre asta vorbeşte şi Victor Martin în „Incultură sau cultură marginală?”:<br />
<br />
<br />
„Bibliotecile au devenit anacronice depozite de cărţi sau adăpostesc sindrofii literare şi lansări de cărţi, cu ţuici, presă şi critici literari de circumstanţă. (...) Cei din sistemul cultural, de la minister până la ultimul cămin cultural sătesc, văd banul din cultură: pentru a trăi ei bine, să facă proştii acte de cultură! Ca peste tot, nu e adevărat faptul că este cultura finanţată prost, ci faptul că banii sunt împărţiţi pe criterii clientelare.”<br />
<br />
<br />
Science-fictionul a pătruns până şi în numerele tematice. În ianuarie 2006, prietenii de la „Autograf MJM” au scris în exclusivitate despre I. D. Sîrbu (scris cu î din i, nu cu â din a, după cum a fost trecut de misteriosul N. O. în „Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români”), un discipol al lui Blaga, autorul volumului „Şoarecele B şi alte povestiri”, povestire SF în care C. Regman vede „o utopie de laborator, dezvoltată după toate regulile demontării unei absurdităţi”. Să reţinem o mărturisire a lui Dodo Niţă:<br />
<br />
<br />
„Eu am un înger păzitor, ne povestea I. D. Sârbu, la vreo câteva zeci de naivi idealişti, în cadrul unei Consfătuiri SF organizată la Craiova (...) Îl interesa SF-ul şi chiar avea o teorie că, pe lângă litosferă, biosferă, atmosferă, stratosferă, Pământul mai este înconjurat şi de o MITOSFERĂ, adică un înveliş spiritual în care există de fapt toată memoria, toate poveştile umanităţii şi din care oameni cu o sensibilitate aparte extrag esenţa...”<br />
<br />
<br />
Numărul 3-4 (10-11) din martie-aprilie 2006 este dedicat memoriei lui Pătrel Berceanu, un om de cultură craiovean, pe care l-am cumoscut în împrejurările înfăţişate de Horia Dulvac în articolul „Masca, ultima frontieră”. Legenda povestită de filosoful craiovean în finalul remember-ului său, spre înseninarea văduvei artistului, are şi o versiune din vremea Contrareformei, povestită de Mikszáth în capitolul 8 din romanul „Cei doi studenţi cerşetori” (A két koldusdiák).<br />
<br />
Cică într-un sat erau doi preoţi, unul catolic şi unul protestant, buni prieteni, cărora le plăcea să discute despre lumea de apoi. La un moment dat, cei doi au făcut un jurământ ca, dacă vreunul dintre ei va trece în lumea cealaltă, să vină înapoi, ca să-i dea celuilalt de ştire cum stau treburile pe acolo. Într-o seară de iarnă, părintele calvinist s-a urcat în sanie şi s-a dus acasă. Preotul catolic şi-a spus rugăciunea şi s-a culcat. Noaptea s-a trezit că cineva îi bate în geam (dormitorul era la etaj). La fereastră a văzut silueta fantomatică a prietenului său, care i-a strigat: „Să ştii că lumea de dincolo nu este nici cum ziceai tu, nici cum credeam eu. Amin!” Apoi a dispărut ca un fum, fără să fi lăsat urme în zăpadă. A doua zi de dimineaţă, menajera i-a adus vestea că sania confratelui reformat s-a răsturnat în prăpastie şi că atât el cât şi vizitiul său au murit.<br />
<br />
Editorialul, „Despre vrăji şi scamatorii”, îi prilejuieşte lui Viorel Pîrligras o meditaţie amară asupra pretenţiilor unora dintre „persoanele cu nume mari” ca articolele lor să apară în poziţiile privilegiate ale revistelor literare: „Vraja cuvintelor, dacă ea există la acel autor, se exercită din orice colţ al suportului material (...) Aceşti grijulii pentru poziţia numelor lor nu sunt chiar vrăjitori, ci numai scamatori care ne hrănesc cu iluzii ieftine. Trecătoare.”<br />
<br />
Tot Viorel Pârligras îndrăzneşte un text experimental, „Joc din bucăţele”, o proză SF formată din fragmente de puzzle care „puse în ordinea firească, alcătuiesc o imagine”, ce-i drept una sumbră, de-a dreptul înspăimântătoare, a unui deşert decolorat, cu vreo câteva pietre ici, colo, populat doar de roboţi, pentru că oamenii s-au dezumanizat şi şi-au pus capăt zilelor.<br />
<br />
Acest număr se încheie cu articolul lui Laurenţiu Nistorescu: „Vă caută un taur - romanul de referinţă al SF-ului românesc”, dedicat operei omonime scrise de Sergiu Fărcăşan. Din câte îmi aduc aminte, comentatorul a fost fascinat de această carte încă din anii '80, când era elev de liceu şi cred că momentul când scriitorul refugiat în America l-a contactat pe lista de discuţii wellstimisoara@yahoogroups.com a fost unul dintre cele mai fericite din viaţă. Suntem cu totul de acord că în prezent autorii români nu ne răsfaţă cu naraţiuni ample, preferând proza scurtă. Spre surprinderea mea, am citit recent un articol ce susţinea că piaţa literară solicită cărţi voluminoase, dovadă că a început reeditarea lui George Anania, Romulus Bărbulescu, Vladimir Colin, Camil Baciu şi Ion Mânzatu, Mircea Opriţă şi-a reunit povestirile într-o nouă ediţie a „Figurinelor de ceară”, Gheorghe Săsărman e curtat cu tot mai multă insistenţă de fani şi editori, se aşteaptă cu interes republicarea lui Horia Aramă, Doru Davidovici, Victor Kernbach, Radu Nor, Adrian Rogoz, Ovidiu Şurianu ş.a.<br />
<br />
În final, reiau o observaţie făcută în cronica precedentă. Recomandam atunci publiciştilor craioveni să amelioreze calitatea ediţiei electronice, de la adresa: http://www.autografmjm.3x.ro. Realizată somptuos, cu animaţii flash, ea a fost încărcată pe un server lent, cu o lărgime de bandă feciorelnică. Văd că, deşi locaţia apare amintită pe copertă, lucrul la sit a încetat cu totul şi, practic, el a fost abandonat. E păcat, pentru că în condiţiile în care tot mai mulţi români pleacă în bejenie, internetul devine singura cale uşor accesibilă de „sincronizare”, de contact cu limba şi scriitorii de acasă.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Autograf MJM, revistă lunară de cultură, nr. 7/octombrie 2005, nr. 1 (8)/ianuarie 2006, nr. 9/februarie 2006, nr. 10-11/martie-aprilie 2006<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
HELION 2<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Spre deosebire de mini-colecţia de 6 apariţii din 1994-1995, revista „Helion” din noua serie post-milenaristă a revenit la formatul şi la structura numerelor din „Epoca de aur”, renunţând cu înţelepciune la publicarea romanelor în foileton (sincer să fiu, în locul lui Tony Chester, l-aş fi preferat oricând pe Silviu Genescu, eventual botezat cu un pseudonim american) şi la o serie de rubrici superflue, precum sexologia sau meseriile viitorului.<br />
<br />
Despre „Helion 1/ 2006” a scris Cătălin Ionescu, în „Pro-Scris” nr. 41-42.<br />
<br />
În preambulul numărului 2, Cornel Secu ne provoacă să răspundem la o sumedenie de întrebări. Unele cer replici bine cumpănite: „Cine are dreptate[:] cel care face ceva, dar nu aşază cum trebuie cărămizile, sau cel care aşteaptă să vină vremea cea bună?” Altele sunt pur şi simplu retorice: „Cum era mai bine, înainte, sau e mai bine acum? Dar, care înainte, înaintele dinaintea lui '89, ori înaintele dintre '90 şi 2000?”<br />
<br />
Magister! Tertium non datur? Ori în car, ori în căruţă, nicidecum în şaretă?<br />
<br />
De ce nu există şi versiunea: „înaintele dintre 2000 şi 2005”?<br />
<br />
O să înţelegeţi de ce ţinem neapărat la prezenţa acestei opţiuni, dacă veţi citi interviul realizat de Traian Bădulescu. El este de fapt un „bi-interviu” mai vechi cu Norman Spinrad şi Joe Haldeman, din vremea „primului (sic!) euROcon insular” (probabil că, din cauza încălzirii globale şi a secetei prelungite din căldarea vulcanului Popocatepetl, arhipeleagul Jersey, unde s-a ţinut Eurocon 1993, a ajuns între timp pe continent).<br />
<br />
Să reţinem doza de cinism cu care reporterul sui-generis priveşte programatica ratare din 2001, manifestare la care „a participat ca director de PR şi de programe”. Reprezentarea românească „a fost foarte bună”, până la urmă au trecut printre ciulinii Bărăganului şi au coborât până la fluviu şi invitaţii străini, dar „numărul participanţilor din alte ţări s-a apropiat de zero”, drept care nu s-a întrunit cvorumul statutar şi nu s-a acordat nici unul dintre obişnuitele distincţii europene. O relatare foarte amplă, scrisă cu hazul de necaz al omului păţit, ne este oferită de Jonathan Cowie într-un fel de blog completat anual, „A Decade of Eurocons” [http://www.concatenation.org/conrev/decadeeurocons05.html]. În locul unei demisii de onoare şi a unor scuze spăşite, Traian Bădulescu ne serveşte o concluzie triumfalistă, trântită cu un tupeu tipic dâmboviţean: „euROcon-ul atlantykronian a fost inedit şi va rămâne unic, în felul său”. Drăguţule bace, dă-ţi oile-ncoace, că doar aşa-i viaţa pe malul stâng al Dunării albastre: iarna nu-i ca vara şi nici Lăstunul ca Trabantul...<br />
<br />
Altminteri, Joe Haldeman e prezent şi la rubrica „Meridian SF” cu o povestire, „Morminte”, apărută iniţial în Helion 2/1994 (nici de această dată n-am aflat cui îi aparţine traducerea). Alături de el, Gaye Jee („O influenţă civilizatoare”, trad. Gabriel Zănescu), Gediminas Kulikauskas („Invizibilitatea”, trad. Laurenţiu Nistorescu) şi Mark Bowman („Căderea”, trad. Florin Leonor Dănilă şi Marius Pădurean).<br />
<br />
Prin tradiţie, „Laboratorul SF” cuprindea o parte dintre povestirile premiate la concursul „Helion”. Deoarece, din câte ţin minte, ultima jurizare s-a ţinut la Convenţia ARSFan din noiembrie 1998, de această dată rubrica cuprinde doar povestirile unor autori timişoreni, precum „canadianul” Costel Baboş („Alfa”), Lucian-Vasile Szabo („Scurta poveste a unui fost candidat la Preşedenţie”), Cotizo Draia („Vineri, în dimensiuni diferite”) şi Constantin Cozmiuc („Alegorie cu fluturi şi crisalide”, apărută iniţial în „Pro-Scris” 31-32/ 20 decembrie 2004).<br />
<br />
La „Debut SF”, să-l remarcăm pe Dacian Vâlcu, un nonconformist de vârsta revoltei post-punk, ce-i caută personajului său din „Sector Extranjero” un loc în lume, cu o delicateţe surprinzătoare la un fan al „muzicii industriale”. Îl secondează Raoul Borchin cu „Dahl”. El e un iubitor al gadgeturilor omnipotente, încă incapabil (poate fi efectul trecător al unei vârste foarte fragede) să se desprindă din fascinaţia irizaţiilor superficiale şi să analizeze un text la rece, pentru a cuprinde totalitatea semnificaţiilor transmise: „Mai privi o dată sabia, era o minune a tehnologiei. Când era activată, tăişul ei despărţea moleculele substanţei pe care o atingea. Cu ajutorul ei, puteai...”<br />
<br />
Magazinul „Helion” s-a remarcat întotdeauna prin atenţia acordată criticii genului SF. Nici de această dată, aşteptările nu ne-au fost înşelate. La rubrica „Alternative”, Cornel Robu prezintă o traducere a propriului articol despre „S.F.-ul românesc” din „The Encyclopedia of Science Fiction”, editată de John Clute şi Peter Nicholls în 1993, apărută ulterior în alte ediţii, inclusiv pe un CD-ROM multimedia. Întrucât Stanislaw Lem a plecat în explorarea necuprinsului în 27 martie 2006, Cornel Secu rezumă în câteva pagini povestea unui „mare născocitor de teme, de personaje, de situaţii” („Lem, născocitorul”).<br />
<br />
Separat, în cadrul secţiunii dedicate romanelor, intitulată „Contrapunct”, Alexandru Maniu scrie despre ultimul roman al lui Stephen King, „Cell”. Alexandra Manole face „O călătorie printre cuvinte şi imagini” întru descoperirea lui Boris Vian („Spuma zilelor”): „o colcăială delicată pe ritmuri de jazz a subconştientului”. Subsemnatul analizează voiosul roman publicat de Victor Martin („Elogiul muncii de partid”), în vreme ce Bogdan Vâlcu ne semnalează, cu o patimă suspectă, apariţia unui volumaş care, dacă e să-l credem pe comentator, n-ar fi trebuit să fie publicat în veci („Umor involuntar da capo al fine”).<br />
<br />
„Pe scurt despre proza scurtă” este una dintre găselniţele de succes ale fanzinului „Helion”. Aici, comentatorii scriu un fel de pastile critice despre nişte lucrări comparabile ca dimensiuni, un fel de epigrame prilejuite de nişte catrene şchioape. Lucian Ionică a ales „Deadline”, un text din volumul „Necropolis” de Florin Pîtea (Amaltea, 2004). Grigore Grandea o ia „Pe scurtătură” ca să analizeze „Nuntă la atomice” de Slawomir (nicidecum Skawomir) Mrozek, text care dă titlul primului volum de „Opere alese”, apărut la Editura Curtea Veche din Bucureşti. Lucian-Vasile Szabo l-a ales pe Octavian Mustafa, „Omul care se numeşte Trumbull”, apărută în ediţia on-line a revistei „Luni virtuale”. Umblând „Prin cenuşa albă a nopţii”, Viorel Pîrligras dovedeşte că se poate scrie SF românesc cu nume româneşti de eroi, precum „ducele” Gabriel Georgescu, lucru pe care am ţinut să-l amintesc în câteva rânduri.<br />
<br />
Pagina cu „Arhiva Helion” a fost pusă, probabil, ca să suplinească lipsa unor reclame ale sponsorilor. Tot în plus este şi „Future Perfect”, o păruiala BD în stil manga, desenată de Lucia Dăneasă (Luce) şi Dalma Marti (Dee), studente în anul II, secţia Informatică în Engleză.<br />
<br />
În final, mărturisim că ducem dorul rubricii de „Ipoteze extraordinare”, unde, pe vremuri, erau prezentate cele mai trăznite teorii despre liniile din Nazca, arderile spontane, problema simetriei materie-antimaterie, dispariţii, universuri paralele, prioni etc.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Helion<br />
Revistă de Science Fiction # 2/2006<br />
http://www.helion.arsfan.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
HELION 3<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Helion, revista clubului cu acelaşi nume îşi onorează promisiunile şi iată că avem posibilitatea să răsfoim numărul 3, datat iunie-iulie 2006.<br />
<br />
Editorialul semnat de redactorul-şef, Cornel Secu schiţează câteva răspunsuri la întrebările editorialului din numărul anterior. Editorialistul încearcă să demonstreze, după modelul Helion, că în science fiction-ul românesc cenaclurile mai au un cuvânt de spus. Personal am mari rezerve – şi de altfel am susţinut acest lucru în mai multe rânduri. Mai mult, nu ştiu în ce măsură exemplele invocate sunt semnificative – nu am idee care este „nucleul de profesionişti şi amatori care aşteaptă zile norocoase şi un sistem de sprijin la Ploieşti”. Pe de altă parte este însă evident faptul că, din modestie, redactorul-şef al Helionului nu a vrut să-şi autoizoleze clubul într-un caz atipic al stării actuale a SF-ului din România. Deşi, dacă stăm strâmb şi judecăm drept, Helion (poate şi datorită aerului de Timişoara) a însemnat mai mereu un altfel de club decât cenaclurile bucureştene, chiar în perioada de graţie a acestora din urmă... Oricum, ca să revenim la Helion 3, îi dau dreptate lui Secu atunci când concluzionează că „multe dintre întrebările aşezate pe hârtie în numărul trecut vor putea fi menţinute în aceeaşi stare, poate ani buni”.<br />
<br />
Silviu Genescu deschide secţiunea „Laborator”, cu povestirea „Soluţia finală”. În aceeaşi secţiune îi mai întâlnim pe Lucian Merişca („Naufragiat în timp”) şi Cotizo Draia („Artefactul”). Cum s-ar spune, „Laboratorul” a fost ocupat de artileria grea...<br />
<br />
„Colaboratorul special” Traian Bădulescu (aşa cum apare prezentat în caseta redacţională) îi ia un interviu lui Ion Hobana, intitulat „Aşa cum imaginaţia nu poate să moară, nici fructele imaginaţiei nu vor muri niciodată”, interviu interesant, în ciuda titlului bombastic. Mai mult, interviul este ilustrat cu câteva fotografii de arhivă, din colecţia lui Ion Hobana. Personal, îl prefer pe „întrebătorul” T.B. în dauna aceluiaşi T.B. care – facem un pariu? – va prezenta în numerele viitoare, cu îndreptăţită mândrie patriotică şi plin de elan, darea de seamă şi realizările istorice ale participanţilor la „Academia de vară pentru Ştiinţă şi Viitorologie”, Atlantykron 2006, bla, bla, bla...<br />
<br />
Helion 3 continuă cu rubrica „Debut” unde este prezentă Alexandra Manole cu povestirea „Uitarea”. Florin Leodor Dănilă îl prezintă, la rubrica Special, pe artistul plastic Alexander Preuss – coperta Helion 3 îi prezintă imaginea „Armistiţiu rupt pe Abalakin”.<br />
<br />
La rubrica „Alternative” întâlnim începutul unui text critic al lui Cornel Robu, „Cele şapte vaci slabe” (diagnoze critice apărute şi în revista Pro-Scris, în perioada 2002-2003) precum şi materialul „Despre arta şi plăcerea scrierii în termeni” semnat M. A. Christi.<br />
<br />
Capitolul „Meridian” cuprinde 3 traduceri: Danielle Martinigol & Alain Grousset („Pas de dans”, traducere Florin Leodor Dănilă), Mike Resnick („La drum cu mâţele”, traducere de M. A. Christi – premiul Hugo 2005) şi Jack Lewis („Cine a copiat”, traducere Delia Alexandru Poenaru – reeditare, textul a apărut iniţial în Helion nr. 2, noiembrie 1982).<br />
<br />
„Pe scurt despre proza scurtă” este capitolul în care Györfi-Deák György şi Grigore Gandrea disecă (cu gingăşia criticului literar...) povestiri semnate de Sergiu Someşan şi Ovidiu Bufnilă. Urmează prezentarea Sesiunii Helion ediţia a XX-a, un material nesemnat, dar „condimentat” cu o serie de fotografii, unele chiar... interesante...<br />
În secţiunea „Contrapunct”, Alexandra Manole vorbeşte despre „O carte care nu dă insomnii” („Ziua trifidelor” de John Wyndham, Editura Leda 2005), Lucian-Vasile Szabo despre „Sharia sau forţa implacabilă, civilizatoare a naturii” („Sharia”, de Roxana Brînceanu, Editura Tritonic 2005) şi Mircea Opriţă despre „Insomnii de cronicar” („Lampa de veche” de Györfi-Deák György, pe site-ul H.G Wells, http://www.hgwells.ro/autori/gyorffy/lampa/index.htm). Insistând puţin pe ultimul material, observ că Mircea Opriţă face, pe mai bine de 3 pagini de revistă, o „critică de critică” binevenită pentru redactorul-şef de la Pro-Scris şi, în acelaşi timp, senior editor la Helion. Opriţă execută o radiografie atentă a volumului lui Gyuri, cert interesat de insomniile de cronicar/cărturar ale sale. Chiar şi cele câteva dojeni părinteşti sunt bine ponderate pentru a activa „sîngele” materialului, în care Györfi-Deák György este recunoscut, de o autoritate în domeniu, drept una din vocile critice importante în literatură.<br />
<br />
Ultimul capitol al Helionului este dedicat benzilor desenate. Florin Leodor Dănilă face o scurtă prezentare a părţii de grafică, în care sunt prezente desene de Olle Berg, Cristian Loghin (Corto) şi Marian Mirescu. De remarcat că bogata parte de grafică a acestui număr este pusă în valoare în mod omogen, nu numai în capitolul de final dedicat, ci şi în tot cuprinsul revistei.<br />
<br />
Rezumând, ce-am mai putea spune? Poate doar că Helion 3 este o revistă care merită citită, ba chiar şi cumpărata...<br />
<br />
<br />
PSPS (Post Scriptum în Pro-Scris)<br />
<br />
Evident, nu pot trece cu vederea însă 2 aspecte interesante apărute în ultimele 2 reviste Helion. Aspecte legate de nişte remarci ale lui Cornel Secu vizavi de... să zicem, un (baros)an ploieştean (Helion 2, pg. 65) precum şi de fotografia unui senior editor spăşit, dar fericit (Helion 3, pg. 50). Personal sunt chiar încântat că Helionul este atras de centrul de greutate francofon, după principiul „Qui s’aime se taquine”. Ceea ce repet, e de bine.<br />
<br />
În rest, „Honni soit qui mal y pense”, n’est-ce pas, Maître?<br />
<br />
Despre:<br />
Helion<br />
Revistă de Science Fiction # 3/2006<br />
http://www.helion.arsfan.ro <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
APARITII EDITORIALE SF & F 2006<br />
<br />
Cristian Tamaş<br />
<br />
<br />
AUGUST 2006:<br />
<br />
Editura Tritonic lansează marţi 15 August 2006, ora 18.30, la librăria Cărtureşti din Str.Pictor Arthur Verona, romanul „Veniss Underground” de Jeff VanderMeer (colecţia fiction.ro).<br />
<br />
Acelaşi roman va fi lansat în Braşov, duminică 13 August, ora 13.00, la librăria „Şt.O.Iosif”.<br />
<br />
„Veniss Underground”, volum omnibus conţinând romanul cu acelaşi titlu şi povestirile („Duhul din maşinărie”, ”Marea, Mendeho şi lumina lunii”, ”Detectivi şi cadavre”, ”O inimăpentru Lucreţia”, ”Războiul lui Balzac”, ”Oraşul”, ”Trei zile într-un oraş de frontieră”).<br />
<br />
Cu aceeaşi ocazie se vor lansa şi : „Reţetarium” – Costi Gurgu (colecţia fiction.ro) revista Fiction.ro nr.3 (Jeff VanderMeer pe copertă şi povestirea sa „Războiul lui Balzac” ca piesă centrală)<br />
<br />
Antologia lui Horia Nicola Ursu – „Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri” va cuprinde pe lângă povestirea lui Jeff VanderMeer, care dă titlul volumului şi alte texte: Nicola Griffith – „Yaguara”, K.J.Bishop – „Maldoror în lumea largă”, Marian Coman – „Testamentul de ciocolată” şi va apare în săptămânile următoare.<br />
<br />
În septembrie, autoarea australiană Kirsten J.Bishop („The etched city”, 2003) va vizita Bucureştiul cu ocazia lansării romanului său fantasy, tot de către editura Tritonic şi tot în colecţia fiction.ro.<br />
<br />
<br />
Editura POLIROM<br />
<br />
„Posibilitatea unei insule” – MICHEL HOUELLEBECQ<br />
(Possibilité d’une île”), 2005<br />
colecţia Biblioteca Polirom-Proză XXI / trad.: Emanoil Marcu/452p./ 22RON<br />
<br />
<br />
Editura LUCMAN<br />
Colecţia SF<br />
<br />
„Foc încrucişat” – NANCY KRESS (nr.25)<br />
(Crossfire), 2003 /trad.: Radu Timnea/ 395 p./ 15RON<br />
<br />
„Pânza dintre lumi”- CHARLES SHEFFIELD (nr.26)<br />
(The web between the worlds), 1979/ trad.: Diana Şerban/ 269p./12RON<br />
<br />
<br />
EDITURA TREI<br />
<br />
„La miezul nopţii 1”(Langolierii, etc.) – STEPHEN KING<br />
<br />
<br />
Editura HOUSE OF GUIDES<br />
<br />
„Didymus” -John Robinson<br />
<br />
<br />
Editura CR PUBLISHING<br />
<br />
„Apocalipsul negru”( meteo thriller) –Allesio Grosso<br />
<br />
<br />
Editura NEMIRA<br />
colecţia NAUTILUS :<br />
<br />
<br />
<br />
Furnica electrică - Philip K. Dick<br />
Traducere de Ion Doru Brana<br />
ISBN: 973-569-868-4<br />
Nr pagini: 400<br />
Format: Buzunar, 107 x 178 mm<br />
Aparitie: iulie 2006<br />
<br />
Conţine următoarele povestiri:<br />
<br />
1. IMPOSTORUL (Impostor), nuvela ecranizata in 2002,<br />
2. VARIETATEA A DOUA (Screamers), nuvela ecranizata in 1995,<br />
3. RAPORT MINORITAR (Minority Report), nuvela ecranizata in 2002,<br />
4. UN JOC DE RAZBOI<br />
5. CE SPUN MORTII<br />
6. AH, SA FII GELAT!...<br />
7. AMINTIRI GARANTATE (Total Recall), nuvela ecranizata in 1990,<br />
8. CREDINTA PARINTILOR NOSTRI<br />
9. FURNICA ELECTRICA<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Mâna stângă a întunericului - Ursula K. Le Guin<br />
Traducere de Mihai Dan Pavelescu<br />
ediţia a 2-a<br />
ISBN: 973-569-866-8<br />
Nr pagini: 304<br />
Format: Buzunar, 107 x 178 mm<br />
Aparitie: iulie 2006, ediţia a 2-a<br />
<br />
Prezentare<br />
Premiul Nebula, Premiul Hugo<br />
<br />
„O poveste la fel de profunda si de originala ca Stapanul inelelor... Le Guin face ca aceasta carte sa fie mai mult decat un roman fantasy reusit si elegant.“ (Michael Moorcock)<br />
<br />
„Pentru Margaret Atwood, Le Guin este «prin excelenta scriitorul american», de o incontestabila valoare literara. Lumea ei, asa cum autoarea insasi o marturiseste, nu este atat inventata, cat descoperita.“ (The Guardian)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
Umbra lui Ender - Orson Scott Card<br />
Titlul original: Ender's Shadow<br />
Traducere de Roxana Branceanu<br />
ISBN: 973-569-867-6<br />
Nr pagini: 512<br />
Format: Buzunar, 107 x 178 mm<br />
Aparitie: iulie 2006<br />
<br />
Prezentare<br />
INTRIGI POLITICE INTR-O LUME SF<br />
<br />
„Cand monofilarul atinse urmatoarea muchie a cubului, viteza crescu din nou, si acum se indrepta in sus intr-un arc care, pe moment, parea ca o sa razuiasca plafonul. Apoi veni ultima muchie, si el o zbughi in spatele stelei, unde fu prins cu dexteritate de plutonul sau. Bean misca bratele si picioarele ca sa arate ca nu patise nimic în timpul manevrei. Putea doar sa ghiceasca ce gandea inamicul despre miscarile sale magice in plin aer. Important era ca Ender nu intrase pe poarta. Timpul probabil se scursese.“ (Orson Scott Card)<br />
<br />
„In crearea imaginilor si eroilor... Card nu poate fi intrecut.“ (Library Journal)<br />
<br />
„Card a preluat traditionalele concepte SF de supererou si razboi interstelar pe care le-a combinat intr-o poveste perfecta, cu un ritm si un limbaj de prozator innascut.“ (Booklist)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CĂRŢI F & SF APĂRUTE PÎNĂ LA 20.07.2006<br />
<br />
Dan Popescu<br />
<br />
<br />
AMALTEA<br />
colecţia “star wars”<br />
<br />
- nr. 18 / Timothy ZAHN - Viziuni din viitor / N / SF / HTp / 30,00 L<br />
<br />
<br />
<br />
CARTEA de BUZUNAR<br />
<br />
- antologator Rodica BRETIN - Vînătorii lumii de dincolo / Am / R / F / Pb / 14,90 L / 320 p / 973-705-127-0 / coperta de Titel FOLEA<br />
<br />
<br />
<br />
CARTEA ROMĂNEASCĂ<br />
<br />
- Valentin URŞIANU - Tavanul ipotetic / N / M + SF / Tp / Fb / 973-23-1850-3 / 19,50 L / 286 p / coperta de Radu RĂILEANU<br />
<br />
<br />
<br />
CORINT<br />
colecţia "scriitori români"<br />
<br />
- Dan STANCA - Morminte străvezii / R+ (ediţie definitivă) / N / M + SF / Tp / 248 p/ 25 L / 973-653-875-3 / prefaţă de Alexandru ŞTEFĂNESCU / coperta de Cristina BUCUROIU cu detaliu din "Viziuni simultane" de Umberto BOCCONI<br />
<br />
<br />
<br />
CORINT JUNIOR<br />
<br />
- Alan GIBBONS - Umbra minotaurului / The Shadow of the Minotaur / N / F & SF / Pb / 286 p / 15,99 L / 973-7789-67-9 / traducere de Toma RITTNER / coperta de Ian Gabriel BALASZ<br />
<br />
- Alan GIBBONS - Legiunea vampirilor / The Vampyr Legion / N / F & SF / Pb / 240 p / 15,99 L / 973-7789-68-7 / traducere de Toma RITTNER / coperta de Ian Gabriel BALASZ<br />
<br />
- Alan GIBBONS - Războinicii corbului / The Warriors of the Raven / N / F & SF / Pb / 204 p / 15,99 L / 973-7789-72-5 / traducere de Toma RITTNER / coperta de Ian Gabriel BALASZ<br />
<br />
- Joseph DELANEY - Ucenicul vraciului - vol. 1 din Cronicile Wardstone/ Wardstone Chronicles 1 - The Spook's Apprentice / N / F / HPb / 973-7789-99-7 / 24,00 L / 320 p / traducere de Cristina JINGA / copertă şi ilustraţii de David WYATT<br />
<br />
- Joseph DELANEY - Blestemul vraciului - vol. 2 din Cronicile Wardstone / Wardstone Chronicles 2 - The Spook's Curse / N / F / HPb / 973-7789-0-x / 26,00 L / 432 p / traducere de Cristina JINGA / copertă şi ilustraţii de David WYATT<br />
<br />
în curs de apariţie - Joseph DELANEY - Secretul vraciului - vol. 3 din Cronicile Wardstone / Wardstone Chronicles 2 - The Spook's Secret / N / F / HPb / 973-7789-..-.. / .. L / .. p / traducere de Cristina JINGA / copertă şi ilustraţii de David WYATT<br />
<br />
<br />
<br />
CORUŢ PAVEL<br />
seria "octogon"<br />
<br />
- nr. 74 / Pavel CORUŢ - Cutezătorii din Carpaţi / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 75 / Pavel CORUŢ - Legea şi forţa / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 76 / Pavel CORUŢ - Teroarea / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 77 / Pavel CORUŢ - Urmaşii zeilor / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 78 / Pavel CORUŢ - Conspiraţia spaimei şi urii / N / SF + nonF / Tp<br />
<br />
- nr. 79 / Pavel CORUŢ - Incursiune în tărîmul uitat / N / SF + nonF / Tp / 229 p Fiction + 26 p nonF / 80,00 L / 973-9225-76-4<br />
<br />
<br />
CURTEA VECHE<br />
colecţia "byblos"<br />
<br />
- Tatiana TOLSTAIA - Zîtul / N / F / Tp / 300 p / 26,99 L / 973-669-226-4 / traducere de Luana SCHIDU / coperta de Nemethi Andras BARNA cu detaliu din "Ispitirea Sfîntului Anton" de Hieronimus BOSCH<br />
<br />
<br />
<br />
EMIA, Deva<br />
<br />
- Ladislau DARADICI - Înaripatele din vis / F / C /<br />
<br />
<br />
<br />
HESTIA, Timişoara<br />
<br />
- Cristian GHINEA - Înotătorii din ziduri / C /<br />
<br />
<br />
<br />
HOUSE of GUIDES<br />
colecţia "Scenariile secolului XXI"<br />
<br />
- Alessio GROSSO - Apocalipsul negru / N / SF / Tp / 24,50 L / 270 p / 973-7975-61-8<br />
<br />
<br />
<br />
HUMANITAS<br />
<br />
- Ion D. SÎRBU - Şoarecele B şi alte povestiri / C / SF / R / Tp / 35 L 973-50-1178-6 / 468 p / coperta de Gabi DUMITRIU<br />
<br />
colecţia "fiction - raftul Denisei"<br />
<br />
în curs de apariţie - Isabel ALENDE - Casa spiritelor / R N / F / Tp / .. / traducere de Cornelia RĂDULESCU<br />
<br />
în curs de apariţie - Anthony BURGESS - Portocala mecanică / A Clockwork Orange / R / N / SF / Tp / traducere de Carmen CIORA şi Domnica DRUMEA<br />
<br />
- Kurt VONNEGUT - Pianul mecanic / Player Piano/ 27 L / 358 p / 973-50-1291-x / traducere de Sanda ARONESCU / coperta de Gabi DUMITRU<br />
<br />
<br />
<br />
KONDYLI<br />
colecţia "kondyli junior"<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.6/8- Labirintul fiarei / The / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.7/8- Valea pierzaniei / The / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
- Emily RODDA - Deltora Quest nr.8/8- Întoarcerea / The / N / F / Ch / Pb / coperta de Marc McBRIDE<br />
<br />
<br />
<br />
LEDA / CORINT<br />
colecţia "galeria fantastică"<br />
<br />
- Theodore STURGEON - Mai mult decît oameni / More than Humans / C / SF / Tp / 353 p / 24 L / 973-7624-00-9 / traducere de Nicolae BALTĂ / coperta de Corneliu RADU şi Corina RONCEA cu ilustraţie din "Cuşca infinită" de Richard POWERS<br />
<br />
- A. E. VAN VOGT - Odiseea navei Space Beagle / / N / R / SF / Tp / L / p / 073-7786-- / traducere de / coperta de<br />
<br />
- H. G. WELLS - Omul invizibil / The Invisible man / N / R / SF / Tp / L / 973-7786-- / p / traducere de / coperta de cu detaliu din<br />
<br />
- John WYNDHAM - Crisalide / Chrysalis / N / SF / Tp / 22,50 L / 310 p / 973-7624-01-7 / traducere de Sorin VOINEA / coperta de Corneliu RADU şi Corina RONCEA cu ilustraţie din "Drum în zig zag" de John HARRIS<br />
<br />
galeria de proză<br />
<br />
- Cinghiz AITMATOV - O zi mai lungă decît veacul / R / N / M + SF / Tp / 24,90 L / 973-7624-03-3 / 336 p / traducere şi note de Ion COVACI şi Denis FEJES<br />
<br />
- Margaret ATWOOD - Povestirea cameristei / Handmaid Tale / N / Pb / 26,99 L / 973-102-003-9 / 442 p / traducere, note, postfaţă şi date biografice de Monica BOTEZ / coperta de Cornelia RADU şi J. GRECEA cu ilustraţie-detaliu din "Tînără la maşina de cusut" de Edward HOPPER<br />
<br />
<br />
<br />
MARINEASA, Timişoara<br />
<br />
- Duşan BAISKI - Păsări pătrate pe cerul de apus / C / M + F + SF /<br />
<br />
<br />
<br />
MINERVA<br />
<br />
- Jean d'ORMESSON - Povestea Jidovului Rătăcitor / Histoire du Juif Errant / N / F / Tp / 496 p / 18,90 L / 973-21-0751-0 / traducere, prefaţă şi cronologie de Toader SAULEA / coperta de Cristina DUMITRESCU<br />
<br />
<br />
<br />
MINERVA - biblioteca pentru toti<br />
colecţia "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"<br />
<br />
Felix ADERCA - Oraşele înecate / R / N / SF / Pb / p / 8,91 L / 973-2- / prefaţă de on HOBANA / coperta de Cristina DUMITRESCU<br />
<br />
<br />
<br />
NEMIRA<br />
colecţia "junior"<br />
<br />
- E. Rose SABIN - Şcoala de vrăjitorie / A School for Sorcery / N / F /Pb / 19,90 L / 334 p / 973-569-834-x / traducere de Adriana BĂDESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- E. Rose SABIN - Puteri periculoase / A Perilous Power / N / F /Pb / 18,99 L / 268 p / 973-569-860-9 / traducere de Marina RADU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
în cursde apariţie - E. Rose SABIN - Bestiile atacă / ... / N / F /Pb / ... L / ... p / 973-569-- / traducere de Adriana BĂDESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
colecţia "nautilus"<br />
<br />
- Gregory BENFORD - Timperfect / Timescape / R / SF / Pb / 27,99 L / 574 p / 973-569-861-7 / postfaţă de Susan STONE BLACKBURN / traducere de Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de Chuck SIEBHUR<br />
<br />
- Serge BRUSSOLO - Coşmar de închiriat / Cauchemar a louer / R / H / N./ Pb / 252 p / 16,90 L / 973-569-837-4 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de<br />
<br />
- Serge BRUSSOLO - Haita / La meute / R / H / N./ Pb / 252 p / 15,90 L / 973-569-862-5 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Serge BRUSSOLO - Krucifix / La croix de sang / R / H / N./ Pb / 268 p / 16,90 L / 973-569-857-9 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Philip K. DICK - Omul din castelul inalt / Man in the High Castle / R / N / SF / Pb<br />
<br />
- Philip K. DICK - Timpul dezarticulat / Time out of Joint / R / N / SF / Pb / 270 p / 19,90 L / 973-569-808-0 / traducere de Mihai MOROIU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Philip K. DICK - Ubik / Ubik / R / N / SF / Pb / 288 p / 19,90 L / 973-569-864-1 / traducere de Ştefan GHIDOVEANU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Philip Jose FARMER - Trilogia fluviului: Fluviul vieţii / / N / R / SF / Pb / 14,90 L 284 p / 973-569-848-x / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de David HO<br />
<br />
- Philip Jose FARMER - Trilogia fluviului: Vasul miraculos / / N / R / SF / Pb / 18,90 L 318 p / 973-569-850-1 / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de David HO<br />
<br />
- Philip Jose FARMER - Trilogia fluviului: Planul misterios / / N / R / SF / Pb / 29,90 L 620 p / 973-569-849-8 / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de David HO<br />
<br />
- K. Kurtz & D.T. Harris - Iniţiatul / The Adept / R / SF / N / Pb / 22,99 L / 973-569-859-5 / traducere deMihai MOROIU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de tom KIDD<br />
<br />
- Frank HERBERT & Bill RANSOM - Pandora, Incidentul Isus / The Jesus Incident / R / SF / N / Pb / 528 p / 30 L / 973-569-807-2 / traducere de Emilian BAZAC<br />
<br />
- Frank HERBERT & Bill RANSOM - Efectul Lazar / The Lazarus Effect / R/ N / SF / Pb / 528 p / 30 L / 973-569-806-2 / traducere de Emilian BAZAC<br />
<br />
- Frank HERBERT & Bill RANSOM - Pandora-Factorul înălţare / Pandora-The Resurection Factor / R / SF / N / Pb / 464 p / 28 L / 973-569-805-6 / traducere de Emilian BAZAC<br />
<br />
- Chelsea QUINN YARBRO - Nopţile bestiei / Beast Nights / R / N / F (H) / Pb / 430 p / 20 L / 973-569-836-6 / traducere de Mihai MOROIU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
- Carl SAGAN - Contact / N / SF / Pb / 30 L / 590 p / 973-569-855-2 / traducere de Radu Pavel Gheo<br />
<br />
- Robert SILVERBERG - Vatican, ultimul conclav / The Best of Robert Silverberg / R / C / SF / Pb / 312 p / 973-569-863-3 / cuvînt înainte de Barrz MALZBERG / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU / traducere de Dan POPESCU<br />
<br />
- Roger ZELAZNY Lordul luminii / Lord of light / R+ / N / SF / Pb / 22,99 L / 362 p / 973-569-865-x / traducere de Mircea ŞTEFANCU / coperta de Coreneliu ALEXANDESCU cu detaliu din "Black Lightning" de Thomas WEISS<br />
<br />
colecţia "babel"<br />
<br />
- Stephane AUDEGUY - Teoria norilor / La theorie des nuages / N / Pb / 304 p / 20 L / 973-569-811-0 / traducere de Dan PETRESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU cu detaliu din "Coarda sensibilă" de Rene MAGRITTE<br />
<br />
colecţia "suspans"<br />
<br />
- A. J. HARTLEY - Masca lui Atreus / N / M + SF / Pb / 19,90 L / 458 p / traducere de Eugen DUMITRESCU / coperatd e Corneliu ALEXANDRESCU<br />
<br />
<br />
<br />
ORIZONTURI + LUCEAFĂRUL<br />
<br />
- Jude DEVEREAUX - Capcana timpului / Allways / N / M + F / Tp / 314 p / 29,90 L / traducere de Aurelia ULICI / coperta de Claudiu COSTACHE / urmare la "Pentru totdeauna" şi "Împreună pentru totdeauna"<br />
<br />
<br />
<br />
PANDORA M<br />
<br />
colecţia "mistery"<br />
<br />
- *** - 9 povestiri bizare / As / F / Pb / traducere de Alina LUCA / 14,90 L / 973-8330-78-5 / 230 p<br />
<br />
<br />
<br />
PARALELA 45, Piteşti<br />
<br />
colecţia "biblioteca românească"<br />
<br />
- Vasile ANDRU - Grădinile ascunse / N / F / Tp / 246 p / 973-8958-03-02 / 17 L / coperta de Andrei MĂNESCU<br />
<br />
<br />
<br />
POLIROM, Iaşi<br />
<br />
- Jorge Luis BORGES - Moartea şi busola - proză completă vol. 1 / R+ / C / F + M / HTp / 873-46-0087-7 / 42,6 L<br />
<br />
- Jorge Luis BORGES - Cartea de nisip - proză completă vol. 2 / R+ / C / F + M / HTp<br />
<br />
colecţia "ego"<br />
<br />
- Doina RUŞTI - Zogru / N / F / Tp / 973-46-0218-7 / 17 L / 270 p / cuvînt înainte de Ioan GRŞAN / pe copertă, ilustraţie de Adalbert LAZĂR<br />
<br />
colecţia "proză XX"<br />
<br />
- Andrei CODRESCU - mesi@ / R / N / SF / Pb / 28,90 L / 620 p /973-46-0260-8 / traducere şi note de Ioana AVĂDANI<br />
<br />
- Philip ROTH - Complotul împotriva Americii" / The Plot against America / N / SF / Tp / 26,90 L / 366 p / 973-46-0180-6 / traducere şi note de Fraga CUSIN<br />
<br />
- Kazuo ISHIGURO - Să nu mă părăseşti / Never let me go / N / SF / Pb / 23 L / 346 p / 973-46-0186-5 / traducere de Vali FLORESCU<br />
<br />
în curs de apariţie - Alberto Vasquez FIGUEROA - Iguana<br />
<br />
<br />
<br />
RAO<br />
<br />
- Erik L'HOMME - Cartea stelelor: Vrăjitorul Qadehar / Le livre des etoiles: Qadehar le sorcier / N / F / Pb / 973-103-004-2 / 17,99 L / 250 p / traducere de Aurelia ULICI / ilustraţii de Philippe MUNCH şi James PRUNIER<br />
<br />
în curs de apariţie - Erik L'HOMME - Cartea stelelor: Seniorul Sha / Le livre des etoiles:<br />
<br />
în curs de apariţie - Erik L'HOMME - Cartea stelelor: Chipul umbrei / Le livre des etoiles:<br />
<br />
- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Apollyon / N / F / Pb / 378 p / 26,99 L / 973-576-745-7 / traducere de Verginica BARBU MITITELU / este a 5-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)<br />
<br />
în curs de apariţie - Anne RICE - Ora vrăjitoarelor / / 2 vol. / N / F / Pb / 61,99 L / 973-576-940-2<br />
<br />
- John SAUL - Prezenţa / / N / F / Pb<br />
<br />
- John SAUL - Vocile / Midnight Voices / N / F / Hc / 380 p / 35,99 L / traducere de Gina Monica ŞERBAN<br />
<br />
- J.R.R.TOLKIEN - Roverandom / R / N / F / Pb / Ch / 120 p / 14,49 L / 973-576-957-3-2 / traducere, nota biografica si nota explicativa de Cristina ILIESCU / ilustraţii şi grafică de J.R.R.TOLKIEN<br />
<br />
rao pentru copii<br />
<br />
- Moony WITCHER - Nina şi ochiul secret al Atlantidei<br />
<br />
rao pentru tineret<br />
<br />
- Eoin COLFER - Artemis Fowl, codul infinitului<br />
<br />
- Eoin COLFER - Supranaturaliştii / The Supernaturalists / N / F / Pb / 314 p / 19,99 L / 973-576-956-5 / traducere de Mihaela PAPA<br />
<br />
- Christopher PAOLINI - Eragon 2: cartea primului născut (volumul 2 din trilogia "Moştenirea") / Eldest / N / F / Tp / 700 p / 43,99 L / 973-576-909-3 / traducere de Cezar Octavian TĂBÂRCEA / coperta de John Jude PALENCAR<br />
<br />
în curs de apariţie - Katherine ROBERTS - În căutarea templului amazoanelor (vol.3 din seria "Cele 7 minuni")<br />
<br />
<br />
<br />
R.G. PUBLISHING<br />
<br />
- Jeremy ROBINSON - Didymus / N / SF/ Tp / 268 p / 24,90 L / 973-87768-1-3 / traducere de Mihai PARMAC<br />
<br />
<br />
<br />
ROSETTI EDUCAŢIONAL<br />
<br />
- Stephen SANDER - Zîna norocului / C / F / Tp / Ch / 973-7881-16-8 / 88 p / 6,50 L<br />
<br />
- Stephen SANDER - Căluţul înaripat / C / F / Tp / Ch / 973-7881-17-6 / 96 p / 6,50 L<br />
<br />
- Stephen SANDER - Stăpînul cerului / C / F / Tp / Ch / 973-7881-15-x / 96 p / 6,50 L<br />
<br />
<br />
<br />
TRITONIC<br />
<br />
colecţia "fiction.ro"<br />
<br />
- Neil GAIMAN - Zei americani / American Gods / N / F / Pb / 30,00 L / 640 p / 973-733-070-6 / traducere şi note de Liviu RADU / coperta de Alexandru BARDAN<br />
<br />
- Michael JOHN HARRISON - Viriconium / Pastel City & Storm of Wings & In Viriconium / 3 x N & C / 416 p / 35 L / 973-733-068-4 / traducere de Mircea RICĂJAN / coperta de Lucian MAREŞ / prefaţa "Despre Viriconium: cîteva însemnări în chip de introducere" de Neil GAIMAN / conţine: Oraşul pastel; Furtuna de aripi; În Viriconium; (Lamia şi Lord Cromis; Cavalerii din Viriconium; Capul norocos; Ciudatele mari păcate; Stăpînii dezordinii; Dansataoarea din Dans; Călătoria unui tînăr spre Viriconium)<br />
<br />
- China MIEVILLE - Cicatricea / The Scar / N / SF / Pb / 30,00 L / 684 p / 973-733-067-6 / traducere de Mihai SAMOILĂ / coperta de Cristian ROŞU cu ilustraţie de Alexandru POPESCU<br />
<br />
- China MIEVILLE - Consiliul de fier / Iron Council / N / SF / Tp / 33 L / 560 p / 973-733-083-8 / traducere de Mihai SAMOILĂ / Coperta de Mara IOSIF şi Alexandru POPESCU<br />
<br />
- Kim Stanley ROBINSON - 40 semne de ploaie / 40 Signs of Rain / N / SF / Tp / 22,99 L / 382 p / 973-733-097-8 / traducere de Mihai SAMOILĂ / copertade Mara IOSIF<br />
<br />
<br />
<br />
UNIVERSITAS XXI, Iaşi<br />
<br />
- Lucian STROCHI - Ceasornicul lui Eliade / C / M + F / Tp / 362 p / 20 L / 973-7889-28-2 / prefaţă de D. R POPESCU / coperta de Dana CRĂCIUN cu detaliii din opera lui Rene MAGRITTE / include "repere bio-bibliografice" şi colofon / conţine: Insula lui Isus, Ştacheta, ştafeta, pisica; Dispărutul; O scrisoare deschisă; Ceasornicul lui Eliade; Divizia sălbatică; Autor versus personaj; soldata de la Marathon; O stradă liniştită; Tuşa; Efecte colaterale; Lecţia de înot; Talismanul; Aproape autentic; Hoţul de curcubeu; Sfîntul IUoan de la Mînăstireşti; Ultimul mesaj de pe Atlantida; Trapez; Csilla sau vsul roz; Celebra bătălie de la Rediu; Între tablouri paralele; Păstrează copia;Ultimul H; Cupa de cristal; Pantera albă; Superba spaimă supremă; Armele secrete ale poetului; Trenul cursă de persoane; Meteorit second hand; Incendiu la bibliotecă; Cronica bizantină; Fotografia din oglindă; Penultimul rol; M.M.; Lilialul dictator; Schimbarea la faţă; Răzbunarea unui mort curajos; Naşterea unei naţiuni; Cele trei inele ale templierilor; Complexul Dante; Nimic despre eroi; Cicatricea lui Paracelsus; Scheletul unui zeu; Codul albastru; Trei fîntîni; Fratele meu , vrăjitorul; Marele Daba.<br />
<br />
<br />
<br />
LEGENDĂ & PRECIZĂRI<br />
<br />
A = Antologie / Anthology;<br />
Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;<br />
As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;<br />
BD = Benzi Desenate / Stripes;<br />
C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;<br />
Ch = pentru Copii / for Children;<br />
F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);<br />
FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;<br />
H = Horror;<br />
HTp = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;<br />
HPb = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;<br />
L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;<br />
M = Mainstream;<br />
N = Roman / Novel;<br />
nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;<br />
p = numărul de pagini / number of pages;<br />
Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback<br />
R = Reeditare / Reprint;<br />
R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;<br />
L = preţul în lei noi, după 01 iulie 2005, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency after 1st July 2005;<br />
SF = Science Fiction;<br />
Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback<br />
<br />
<br />
- În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul < M + F > sau < M + SF >. În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, am folosit marcaj numai cînd însuşi autorul a indicat o direcţie sau alta. De exemplu, în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia < SF >.<br />
<br />
- Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.<br />
<br />
- M-am străduit să semnalez formatele de carte substanţial diferite de formatele uzuale.<br />
<br />
- La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti<br />
<br />
- Numele de familie este scris cu majuscule.<br />
<br />
- Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, nu mai notez cărţile după filme de desene animate (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români (ELIADE, EMINESCU, VOICULESCU etc.) sau străini (BURROUGHS, CARROLL, SWIFT, VERNE etc.).<br />
<br />
- Am marcat cu roşu datele lipsă.<br />
<br />
Dan POPESCU<br />
0744 793139<br />
escu_neamt@yahoo.com<br />
CP 3 - 49, Piatra Neamţ 610330<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MODELUL ANTIUTOPIEI ŞTIINŢIFICE: ALDOUS HUXLEY (4)<br />
<br />
Cătălin Constantinescu<br />
<br />
<br />
(continuare din numărul trecut)<br />
<br />
<br />
INSTRUMENTELE STABILITĂŢII<br />
<br />
Huxley se dovedeşte a fi un fin observator al mutaţiilor survenite în imaginarul colectiv. Unul dintre aspectele pe care le denunţă Huxley, ca marcă a crizei modernităţii este influenţa publicităţii – adevărată industrie a viselor; element care nu ar trebui să scape istoriei mentalităţilor, întrucît, aşa cum observa Gérard Vincent:<br />
<br />
<br />
„Publicitatea modelează astfel, cu discreţie şi subtilitate, viaţa cotidiană a contemporanilor noştri. Fiecare dintre noi are sentimentul că acţionează după propria sa voinţă, în deplină autonomie, iar rezultatul acestor decizii suverane constă în faptul de a oferi pieţe de desfacere din ce în ce mai vaste unor produse de mare serie. Gusturile şi moda se uniformizează, în vreme ce fiecare om crede că e în şi mai mare măsură el însuşi. Iluzia independenţei întreţine conformismul.<br />
<br />
Paradoxul acestui conformism emancipat nu se limitează la modurile de viaţă şi la articolele de consum; el are în vedere valorile şi ideile. Mijloacele de informare şoptesc la urechea fiecăruia marile princpii ale momentului. Toată lumea crede că e bine informată şi salută eliberarea Cambodgiei, pentru a descoperi, cîţiva ani mai tîrziu, ororile sîngeroase ale lui Pol Pot. Fiecare om are impresia că gîndeşte în mod independent, dar repetă părerile gazetarului din cel mai recent articol de ziar. Radioul difuzează felurite destăinuiri anonime în care secretele sexului aşteaptă sfaturi de bun simţ. Chiar şi imaginarul e asediat de imaginile venite din exterior, iar visele fiecăruia primesc o parte neidentificabilă din fantasmelor tuturora”.<br />
<br />
<br />
În Minunata lume nouă, manipularea şi uniformizarea se realizează prin intermediul unor Birouri de Propagandă (cum ar fi Birourile Propagandei prin Televiziune, prin Filme Tactile, prin Voci şi Muzică), a Colegiului de Inginerie Afectivă şi prin intermediul celor trei ziare principale londoneze: The Hourly Radio („fiţuică pentru snobi”), Gamma Gazette şi The Delta Mirror – scris într-un limbaj avînd numai cuvinte de o singură silabă, datorită nivelului intelectual scăzut al cititorilor.<br />
<br />
Propaganda şi educaţia trebuie să genereze uniformizarea care asigură stabilitatea. Huxley subliniază funcţia educativă şi determinantă a propagandei, funcţie exploatată de regimurile dictatoriale:<br />
<br />
<br />
„În propaganda lor, dictatorii de astăzi se bizuie în cea mai mare parte pe repetiţie, suprimare şi raţionalizare – repetarea lozincilor pe care doresc ei să le impună drept adevărate, suprimarea faptelor pe care doresc ei să le ignore, stîrnirea şi raţionalizarea unor patimi care pot fi folosite în interesul Partidului sau ale Statului. Pe măsură ce arta şi ştiinţa manipulării ajung să fie înţelese tot mai bine, dictatorii viitorului vor învăţa, fără doar şi poate, să combine aceste tehnici cu distracţiile continue care, în Occident, ameninţă acum să înece într-un ocean de irelevanţă propaganda raţională esenţială păstrării libertăţii individului şi supravieţuirii instituţiilor democratice”.<br />
<br />
<br />
Astfel, Huxley distinge două tipuri de propagandă: raţională – pusă în slujba acţiunii care susţine luminarea minţilor cărora i se adresează, şi cea iraţională – dictată de pasiuni. Critica lui Huxley vizează deturnarea propagandei raţionale în societatea occidentală: presa liberă transformată în industrie de consum, nicidecum interesată de comunicare, ci mai degrabă de divertisment. Acesta este sensul pe care îl capătă şi în minunata lume nouă: ziarele, revistele, televiziunea, cinematograful sînt forme de divertisment, angrenînd mecanismele diversiunii. Ele subminează libertatea, adorm conştiinţele şi manipulează masele facilitînd instaurarea totalitarismelor de tot felul:<br />
<br />
<br />
„O societate a cărei majoritate îşi petrece o mare parte a timpului nu la faţa locului, nu Aici şi Acum şi în Viitorul previzibil, ci altundeva, în lumea cealaltă, irelevantă, a sportului şi a serialelor siropoase, a mitologiei şi a fanteziei metafizice, va întîmpina mari dificultăţi în combaterea celor care, prin încălcarea libertăţii, vor să manipuleze şi să controleze această societate”.<br />
<br />
<br />
Industria divertismentului este de fapt o creaţie a guvernului Statului Mondial, fiind un instrument prin care este asigurată stabilitatea acestui stat.<br />
<br />
Se înţelege, tot în numele stabilităţii societăţii se practică o educaţie specială, educaţia prin somn, hipnopedia – „cea mai mare forţă moralizatoare şi socializantă a tuturor timpurilor”. Numai că acest tip de educaţie nu vizează activitatea intelectuală, este incompatibilă cu aceasta. Hipnopedia este folosită în cadrul educaţiei morale. Această tehnică presupune practica sugestiei verbale nu în timpul somnului, ci al unei perioade de activitate cerebrală diminuată. Acest proces de instruire începe din copilărie,<br />
<br />
<br />
„-Pînă cînd, în cele din urmă, mintea copilului se contopeşte cu aceste sugestii şi suma sugestiilor formează mintea copilului. Şi nu numai mintea copilului. Şi mintea adultului – pe toată viaţa. Mintea care judecă şi doreşte şi decide – alcătuită din aceste sugestii. Dar toate aceste sugestii sînt sugestiile noastre! – rosti răspicat Directorul, aproape calmîndu-şi triumful. Sugestii din partea Statelor Unite ale Lumii”.<br />
<br />
<br />
Drept urmare, în minunata lume nouă, nici un cetăţean din clasele inferioare nu poate provoca destabilizare deoarece este educat de mic copil în spiritul obedienţei şi datoriei faţă de societate. Huxley revine asupra acestei componente a condiţionării în 1958, şi argumentează „fezabilitatea” utilizării acestei tehnici – sprijinindu-se pe studiile lui Milne Bramwell, History, Practice and Theory of Hypnotism (1903) şi Theodore X. Barber, Somnul şi hipnoza (1956). Provocările la care trebuie să răspundă viitorul sînt terifiante: este libertatea individuală compatibilă cu sugestibilitatea, pot supravieţui instituţiile democratice subminării de către viitorii dictatori? Perspectivele sînt descurajante de vreme ce aceleaşi întrebări persistă şi după 26 de ani de la „răspunsurile” pesimiste imaginate în Minunata lume nouă.<br />
<br />
Toate aceste elemente conduc la ceea ce Huxley numeşte spălarea creierelor. Şi aşa cum arată André Glucksmann, chiar dacă nu este vorba de un proces dus pînă la capăt – numai tortura îl poate definitiva – nu există alt termen pentru a denumi anularea individului practicată de guvernul mondial (într-o manieră „desăvîrşită” totuşi de Orwell în 1984):<br />
<br />
<br />
„Spălarea creierelor presupune mult mai mult decît obositoarea repetare a unor slogane care, în definitiv, n-au făcut decît să populeze o linişte prestabilită. Să impui o prudentă tăcere generală? Este o condiţie necesară, dar nu suficientă pentru a anula discursul interior al fiecăruia. Marea spălare mintală are nevoie de autoritatea unui limbaj capabil să decreteze pe loc: «Sufletele au fost ucise»”.<br />
<br />
<br />
Singura cale prin care ne-am putea împotrivi manipulării este educaţia pentru libertate, cum o numeşte Huxley. Această educaţie trebuie să fie să aibă în centrul său în primul rînd ideea unicităţii individului şi a diversităţii.<br />
<br />
Consecutivă ideii de societate fericită este ideea absenţei războaielor. în acest context, putem identifica încă o inconsecvenţă. Conform aserţiunii lui Mustapha Mond, civilizaţia nu are nevoie de nobleţe sau eroism – simptome ale ineficacităţii politice. Războaiele induc dezbinare şi ataşamente, principii şi cuceriri care trebuie apărate prin luptă. Toate acestea contravin idealului de stabilitate a lumii noi. Dar pe de altă parte, acelaşi Mustapha Mond ne informează că Statele Unite ale Lumii au trecut prin experienţa unui război civil datorat încercării de a fonda o societate populată numai de membrii castei Alfa. Experimentul a eşuat, 19 000 din cei 22 000 de locuitori pierind, invalidînd astfel idealul unei societăţi uniformizate total. Rezultă că societatea ideală nu este societatea uniformizată, ci una în care doar membrii diferitelor clase sînt identici.<br />
<br />
în virtutea aceluiaşi ideal al stabilităţii, minunata lume nouă este marcată de absenţa familiei şi a dragostei – care ar putea destabiliza statul. Absenţa familiei este determinată de eliminarea oricărui sentiment erotic, rezultat al libertăţii sexuale acordate membrilor acestei societăţi. Spre deosebire de romanul lui Orwell, în care membrii Partidului erau obligaţi să se supună unui regim puritan extrem de drastic, membrilor societăţii imaginate de Huxley le este permisă libertatea sexuală. Ea are scopul de a elimina/elibera tensiunile şi pasiunile care ar putea atrage destabilizarea. Relaţiile sexuale sînt încurajate încă din copilărie pentru ca astfel cetăţenii să nu poată conştientiza iubirea. De vreme ce oricine poate avea relaţii sexuale cu oricine, nu se mai nasc nici un fel de sentimente şi pasiuni, arată Neil Postman în eseul său Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business.<br />
<br />
Remarcabilă în construcţia huxleyană este existenţa simultană a două lumi utopice, opuse: societăţii tehnologice – minunata lume nouă – i se opune Rezervaţia sălbaticilor – utopie în inima utopiei.<br />
<br />
Rezervaţia este un spaţiu în care nu a pătruns civilizaţia industrială şi unde specia umană evoluează în parametri normali. Rezervaţia este izolată de restul lumii printr-un gard electrificat:<br />
<br />
<br />
„-...cinci sute şaizeci de mii de kilometri pătraţi, împărţiţi în patru sub-rezervaţii distincte, fiecare din ele înconjurată de un gard de sîrmă sub înaltă tensiune”.<br />
<br />
<br />
Formal, este o rezervaţie involuată, depozitară a rămăşiţelor tradiţiei şi culturii apuse. însă este o lume normală – oamenii nu vin pe lume în urma procesului de inginerie genetică:<br />
<br />
<br />
„în Rezervaţie, copiii încă se mai nasc, da, da, oricît de revoltător ar părea, se nasc...”<br />
<br />
<br />
Rezervaţia nu este descrisă în termenii unei modernităţi postindustriale aseptice, eliminînd toate cutumele şi relaţiile tradiţionale, ci ai unei modernităţi care nu depăşeşete paradigma secolului XX:<br />
<br />
<br />
„-... circa şaizeci de mii de indieni şi metişi... complet sălbatici... Inspectorii noştri fac din cînd în cînd vizite... Altfel, nu există nici o comunicare cu lumea civilizată... îşi păstrează încă obiceiurile şi datinile respingătoare. Căsătoria, dacă ştiţi ce înseamnă asta, domnişoară; familii... Nici un fel de condiţionare... Superstiţii monstruoase... Creştinism şi totemism şi cultul strămoşilor... Limbi moarte ca zuni şi spaniola şi athapascana... Porci spinoşi, puma şi alte animale feroce... Boli molipsitoare... Preoţi... Şopîrle veninoase”.<br />
<br />
<br />
Această societate tradiţională se află în conflict cu societatea civilizată industrială. John Sălbaticul este reprezentantul acestei lumi, în timp ce Mustapha Mond este purtătorul de cuvînt al societăţii industriale şi al idealurilor ei. După cum am mai arătat, exclamaţia sălbaticului („o, minunată lume nouă”) este expresia fericirii datorate neştiinţei, inocenţei: John Sălbaticul nu cunoaşte direct această lume. Iniţial el rămîne închis în propriul univers, atitudinea sa fiind una de indiferenţă:<br />
<br />
<br />
„«Sălbaticul – scrise Bernard în raportul său către Mustapha Mond – manifestă surprinzător de puţină uimire sau spaimă faţă de invenţiile lumii civilizate. Fără îndoială că aceasta se datorează în mare măsură faptului că a auzit de ele din conversaţia femeii Linda, care-i este m...» /.../<br />
<br />
«Şi parţial datorită faptului că-şi concentrează interesul asupra a ceea ce numeşte el „sufletul”, pe care el se încăpăţînează să-l privească drept o entitate independentă de mediul fizic”.<br />
<br />
<br />
În realitate, John Sălbaticul reprezintă un mixaj curios între lumea veche şi cea nouă, dar nu aparţine nici uneia. Nu este acceptat de către sălbaticii din Rezervaţie deoarece este „diferit”, dar nici nu poate şi nici nu va acccepta valorile societăţii industriale. Ca şi Bernard Marx, Helmholtz Watson şi Linda, nu aparţine – este un străin, un inadaptat.<br />
<br />
John este cel mai important personaj, dat fiind că el juxtapune cele două culturi şi ajunge să cunoască ambele „stiluri de viaţă”, astfel fiind capabil să le compare şi să le comenteze. Deşi credinţa şi valorile sale morale reflectă elemente creştine şi păgîne deopotrivă, are un cod moral strict. Viziunea sa „demodată” asupra binelui şi răului şi reprezentarea lui Dumnezeu contrastează puternic cu valorile şi credinţele cetăţenilor minunatei lumi noi, după cum am mai arătat.<br />
<br />
Chiar dacă la o primă lectură pare că moartea sa este determinată de Lenina Crowne, nu ea este vinovată – este produsul unui sistem, iar sistemul este malefic. Pentru că este frumoasă şi dorită, Lenina personifică în ochii lui John, conflictul dintre trup şi spirit.<br />
<br />
Conflictul moral care-l scindează pe John este dublat de conflictul social – determinat de neapartenenţa sa la Rezervaţie; apoi, constatăm şi existenţa unui conflict afectiv: atracţia şi apoi repulsia pe care o simte faţă de mama sa, a cărei promiscuitate îl revoltă.<br />
<br />
Dar personajul, ca şi celelalte de altfel, este în mare măsură neverosimil (Huxley pare mai interesat de exprimarea ideilor şi mai puţin de crearea de personaje). John Sălbaticul se exprimă prea inteligent şi judecă prea raţional pentru un individ needucat şi care a citit doar cîteva cărţi – ediţia completă a Operelor lui Shakespeare.<br />
<br />
Opus lui John Sălbaticul, Mustapha Mond este cel care ne oferă informaţii considerabile despre crearea şi dezvoltarea Statelor Unite ale Lumii. După Sălbatic, el este cel mai important personaj pentru că este cel mai inteligent şi cel mai instruit – a citit Biblia, pe Shakespeare, istorie, filosofie (toate cărţile interzise). Este singurul care a avut libertatea de a alege între a trăi pe o insulă (rezervată pentru cei prea conştienţi de individualitatea lor ca să se poată adapta comunităţii) şi viaţa în Statul Mondial (unde ca şi Controlor are puterea de a decide pentru alţii). Datorită acestei libertăţi şi puteri – care, în principiu, inhibă sau distruge – este una dintre puţinele individualităţi prezente în roman.<br />
<br />
Mustapha Mond reprezintă individul capabil să-şi atingă scopurile ignobile. Inteligenţa şi cinismul său fac ca insanitatea minunatei lumi noi să fie şi mai înspăimîntătoare.<br />
<br />
în esenţă, conflictul dintre cele două sisteme de valori, simbolizate de Mustapha Mond, pe de o parte, şi John Sălbaticul, pe de altă parte, determină sinuciderea celui din urmă, simbolizînd sfîrşitul lumii:<br />
<br />
<br />
„În seara aceea, roiul de elicoptere care traversă bîzîind Spinarea Porcului forma un nor întunecat de zece kilometri. Toate ziarele fuseseră pline de descrieri ale orgiei izbăvirii din seara trecută.<br />
<br />
-Sălbaticule! Strigară primii sosiţi, coborînd din elicopter. Domnule Sălbatic!<br />
<br />
Nici un răspuns.<br />
<br />
Uşa farului era întredeschisă. O dădură de perete şi intrară în penumbra iscată de obloanele coborîte. Printr-o arcadă din capătul încăperii zăriră scara ce urca spre etajele superioare.<br />
<br />
Domnule Sălbatic!<br />
<br />
Încet, încetişor, fără grabă, ca două ace de busolă, picioarele se-ntoarseră spre dreapta; nord, nord-est, est, sud-est, sud, sus-sud-vest. Apoi făcură o pauză şi, după cîteva clipe, tot fără pic de grabă, se răsuciră spre stînga: sud-sud-vest, sud, sud-est, est...”<br />
<br />
<br />
Sinuciderea lui John Sălbaticul simbolizează lipsa de speranţă (hopelessness of life) a minunatei lumi noi. Moartea fizică a Sălbaticului precedă moartea spiritului ilustrată de cazul Winston Smith – care sfîrşeşte prin a-l iubi pe Fratele cel Mare în 1984.<br />
<br />
Este sfîrşitul unei civilizaţii devorate de dorinţa de atinge stadiul final al fericirii, sub forma inteligenţei şi a confortului. Preţul acestei cuceriri însă echivalează cu anularea individului uman.<br />
<br />
Punînd bazele antiutopiei ştiinţifice reprezentată de Minunata lume nouă, Huxley anunţă de fapt instaurarea şi victoria totalitarismului denunţat de Orwell, în antiutopia politică – 1984.<br />
<br />
<br />
Fragment preluat cu îngăduinţa autorului din volumul:<br />
Cătălin Constantinescu - Paradigme literare ale utopiei<br />
Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, 2004<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PREJUDECĂŢI ÎN ŢARA LITERELOR<br />
<br />
Robert Lazu<br />
<br />
<br />
Într-un grupaj realizat de Cătălina George sub titlul „Ce cărţi nu citesc scriitorii şi criticii literari români" (Cotidianul, ediţia din 10 februarie 2006: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=3981&art=9154&cHash=f185212f70), am putut constata, (aproape) fără a avea senzaţia că aflăm vreo noutate, care sunt prejudecăţile curente în materie de literatură.<br />
<br />
Citind răspunsurile lui Radu Cosaşu, Gheorghe Crăciun, Florin Iaru, Liviu Antonesei, Iolanda Malamen, Cătălin Lazurca, Filip Florian, George Bălăiţă, Cornel Ungureanu, Paul Cernat, Dan C. Mihăilescu, Carmen Muşat, Costi Rogozanu şi Tudorel Urian, am văzut cum majoritatea interlocutorilor lui C. George - cu excepţia, notabilă, a profesorului Ungureanu - nu pot depăşi o anumită reţinere faţă de cărţile care, din diverse motive, înregistrează un succes considerabil. Dacă lista bestseller-urilor ar număra exclusiv titluri precum Alchimistul lui Coelho, The Da Vinci Code a lui Brown sau Harry Potter a lui Rowling am înţelege, cu uşurinţă, rezervele celor amintiţi. Problema este că nu toate titlurile care înregistrează o mare popularitate încă din timpul vieţii autorilor sunt mediocre. începând de la Don Quijote şi până la The Lord of the Rings există o mulţime de opere care, deşi glorioase, sunt adevărate capodopere consemnate ca atare în istoria literaturii universale. Căci orice ar zice „specialiştii", perenitatea operelor cardinale este situată dincolo de vederile lor, adesea, întristător de înguste.<br />
<br />
O faimă deloc măgulitoare înregistrează genuri întregi - din cele subsumate aşa-numitei „para-literaturi": science-fiction şi policier. Atins în amorul propriu de critic şi analist al literaturii de ficţiune ştiinţifică, Michael Hăulică a schiţat - destul de timid, credem noi - o replică îndreptată către toţi cei ce pun la îndoială calităţile genului SF ("Cui i-e frică de literatura SF?", în Observator cultural, nr. 51 din 16-22 februarie 2006.). Dincolo de eventualele răspunsuri ce pot fi adresate detractorilor ştiinţificţiunii, rămâne, însă, în picioare întrebarea fatală: de ce majoritatea scriitorilor şi criticilor români manifestă prejudecăţi atât de solide faţă de SF? Un posibil răspuns a oferit însuşi domnul Hăulică: „Cred că majoritatea celor care nu citesc «din principiu» SF se gândesc la robotei, la rachete şi la omuleţi verzi. La romane în care cel care apasă o clanţă este mai puţin important decât clanţa respectivă, aceasta beneficiind de pagini întregi în care se descriu, cu lux de amănunte, materialul din care e făcută şi modul de funcţionare". Da. Ar putea fi şi aşa. Ne temem însă că lucrurile pot fi încă mai grave de atât. Crescută sub influenţa culturii franceze, literatura română este pecetluită, apăsător, de o superbie rezultată din elitismul eterat al suratei franţuzeşti. Excepţia care confirmă enunţul nostru îl constituie acei intelectuali formaţi, dimpotrivă, sub influenţa culturii de limbă engleză. Fie că este vorba de Nicolae Steinhardt, Virgil Nemoianu sau Andrei Codrescu, la toţi aceşti autori întâlnim o disponibilitate generoasă pentru orice gen literar, care nu contrazice criteriile estetice severe, de bună calitate, pe care ei înşişi le aplică literaturii.<br />
<br />
Pe de altă parte, una din maladiile specifice literaţilor români constă într-un izolaţionism ostil comunicării cu publicul cel mai larg, cel mai divers. Spre a ne face (cât) mai bine înţeleşi vă recomandăm un experiment simplu şi eficient: încercaţi să descoperiţi website-ul personal al vreunuia dintre autorii intervievaţi de Cătălina George. Rezultatul? Zero barat (Există website-uri personale ale anumitor scriitori români, însă, de cele mai multe ori, e vorba de autori consacraţi în afara graniţelor ţârii sau de cei care aparţin generaţiilor de după 1990. Două bune exemple sunt site-urile lui Andrei Codrescu (http://www.codrescu.com/) şi Cornel Mihai Ungureanu (http://www.cornelmihaiungureanu.ro/). Prizonieri ai mentalităţii „turnului de fildeş", scriitorii români consacraţi refuză cu obstinaţie să ia în calcul gusturile şi preferinţele publicului, profitând astfel de pe urma unui dialog care, departe de a genera doar kitsch-uri, ar putea oferi prilejul unor contacte benefice pentru ambele părţi. Evident, din cele spune mai sus nu vrem să se înţeleagă că doar criticii ar fi singurii „vinovaţi" pentru prejudecăţile faţă de genuri „para"-literare. Recunoaştem, fără ezitări, că de multe ori înşişi reprezentanţii acestor genuri şi-au făcut uriaşe deservicii. Ignorând calităţile necesare oricărei opere care doreşte să fie inclusă în categoria literaturii, anumiţi scriitori de SF au falsificat menirea artei în cauză, reducând-o la calitatea de simplu suport textual pentru ideile lor năstruşnice. Greşeală fatală. Ignoranţa în materie de estetică şi stilistică literară se plăteşte scump... Un lucru pe care fraţii Arkadi şi Boris Strugaţki l-au înţeles la timp.<br />
<br />
<br />
Articol apărut în:<br />
Adevărul literar şi artistic, Anul XV, Nr. 818/ 13 Mai 2006, pag.1<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DE VORBĂ CU D-NUL GERALD D. NORDLEY DESPRE SFERELE DYSON ŞI UNDE TRACTOARE<br />
<br />
Întrebător,<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
D-nul Gerald D. Nordley este originar din statul Minneapolis, S.U.A., acolo unde s-a născut în 1947. Având dorinţa de a urma cursuri de astronomie, d-nul Nordley s-a văzut pus în faţa faptului împlinit (nu se căutau pe-atunci prea mulţi experţi în acest domeniu, ci în special în cel al aeronauticii şi aviaţiei, îndeosebi), s-a înrolat în Forţele Aeriene ale S.U.A. (unde a dobândit inclusiv gradul de maior), iar din 1970 a continuat să-şi clădească o carieră acolo, ca radar, mai întâi, apoi ca inginer astronautic.<br />
<br />
D-sa a lucrat, de asemenea, în diverse proiecte privind câteva sisteme de propulsie revoluţionare, iar ceea ce este plăcut surprinzator este anume faptul că dânsul s-a oferit voluntar în a-mi răspunde câtorva dintre aceste “dileme dysoniene”.<br />
<br />
Din 1990, d-nul Nordley a început să publice nuvele şi chiar romane de anticipaţie, fiind profund impresionat de stilul fizicianului şi scriitorului de gen, d-nul Robert L. Forward, iar în spiritul talentului d-sale dovedit, a fost premiat cu nu numai distincţia AnLab, ci şi nominalizat pentru faimoasele Hugo şi Nebula. Momentan, este membru senior activ al Institutului American de Aeronautică şi Astronautică, al Societăţii Interplanetare Britanice, trezorier al CONTACT - Culturi şi Imaginaţie, şi membru ales pe viaţă în cadrul Societăţii Scriitorilor de Anticipaţie din America.<br />
<br />
<br />
<br />
1. Realizez faptul că a construi o Sferă Dyson este o sarcină copleşitoare, complet nefezabilă pentru perioada noastră istorică, mai ales din pricina faptului că ducem lipsă de resursele materiale necesare, ca să nu le mai menţionez pe cele tehnologice pentru ca măcar să începem lucrarile, însă ce opinaţi în legătură cu planificarea acestei structuri, cel puţin?<br />
<br />
Ce folos va conferi omenirii? Va fi oare stirpea umană atât de densă, ca populaţie în unele regiuni ale spaţiului cosmic, precum în “perimetrul” sistemului nostru solar, încât descendenţii noştri să aibă nevoie de resurse aproape inepuizabile de energie, aşa cum ar putea fi acestea furnizate de către o Sferă Dyson?<br />
<br />
Nu cunosc, însă consider că presiunea demografică nu va avea nicio legătură cu acest consum sporit (de energie). Aş estima consumul energetic pe cap de locuitor ca fiind continuu ascendent, dată fiind întrebuinţarea sporită a tehnologiei.<br />
<br />
Pe de altă parte, tehnologiile relativ dysoniene ar putea permite civilizaţiei noastre (sau oricărei alteia care ar deţine-o), să folosească o fracţiune semnificativă de energie generată de către reacţiile unei stele. Soarele (Sol, n. red.) creează o sarcină de 4E26 W (adică de 4E23 kW), energia cinetică rezultată fiind echivalentă cu cea a o mie de nave stelare călătorind cu o viteză de 87% din cea totală a luminii, respectiv de 9E22 J (aproximativ 3.000 TW/an).<br />
<br />
Concluzia este, în materie de alimentare energetică, că o Sferă Dyson ar putea genera energia necesară unui sistem de propulsie interstelar de tip relativistic.<br />
<br />
<br />
<br />
2.) Ca “dilemă” secundară, în raport cu teoria d-lui (profesor, n. red.) Freeman Dyson, vor fi Sferele (Dyson, n. red.) construite din aliaje speciale, sau doar din câmpuri energetice? D-nul profesor Dyson, implicit, s-a referit la nişte aliaje speciale, dar oare vor rezista acestea temperaturilor extreme pe care erupţiile solare le vor mai manifesta?<br />
<br />
De asemenea, ce cantităţi de materii prime consideraţi a fi necesare, astfel încât sarcina de a construi o Sferă Dyson, sau chiar o structură dysoniană, să fie dusă la îndeplinire, nefiind mandatar ca Sfera să fie sferă, aceasta putând fi şi o reţea de sateliţi orbitând Soarele? Nu cred că resursele metalifere ale unei singure planete vor fi suficiente sarcinii avute în vedere, totuşi.<br />
<br />
Există numeroase modalităţi prin care o Sferă Dyson, sau părţi din aceasta pot fi construite. însă cum Dyson nu a propus o singură piesă solidă, deoarece nu ar rezista presiunilor exercitate, consider că mai multe piese componente ale structurii pot fi asamblate prin câmpuri magnetice, care ar putea genera forţe centrifuge, formându-se o “capsulă” continuă şi flexibilă.<br />
<br />
De asemenea, văd ca fezabilă ideea de a pune pe orbita Soarelui un “roi” de sateliţi special concepuţi pentru a absorbi energia nucleară a acestuia.<br />
<br />
În altă ordine de idei, roboţii (sub forma unor fabrici interplanetare cu dimensiuni de ordin kilometric) ar putea construi astfel de “piese” independente, cu condiţia ca aceştia (roboţii, n. red.) să poată construi copii ale lor înşişi, precum şi ale centralelor solare, şi altele folositoare executării lucrării.<br />
<br />
Tehnologia fotovoltaică curentă, de exemplu, generează un raport de 1 kg/kW. Or Soarele generează sarcina de 4E23 kW. Având aceste date, aşadar, o Sferă Dyson “completă” ar prezenta o masă totală de 4E23 kg, analoagă cu aproximativ 1/10 din cea totală a Terrei. Dar tehnologiile viitoare vor putea fi, eventual, capabile de a “recolta” lumina solară într-un raport de 10 gr/kW, astfel Sfera putând avea o masă de doar 1/1000 din cea a Terrei (mai puţin decât cea a planetei Pluto, cu alte cuvinte). Sunt nişte estimări destul de generalizate, dar suficient de valide pentru a demonstra faptul că deconstruirea întregului nostru sistem planetar nu este necesară.<br />
<br />
Cât priveşte temperaturile extreme, acestea depind în mare măsură de cât de aproape suprafaţa internă a “capsulei” Sferei va fi de stea, de câtă energie va putea aceasta absorbi, folosi, deflecta şi transmite. Temperatura suprafeţei interne a Sferei va fi comparativ egală cu cea a unei planete care orbitează în jurul stelei sale, mai simplu spus.<br />
<br />
Prin urmare, cu cât aliajul “capsulei” va putea absorbi mai multă căldură, cu atât aceasta va putea fi imaginată drept o sferă de mai mici dimensiuni.<br />
<br />
<br />
<br />
3.) Pentru cea de-a treia întrebare, d-le inginer, ar putea fi orice motor stelar de clasă B, în acord cu scala d-lui Leonid M. Shkadov, o Sferă Dyson? Ar putea fi acesta un sistem autopropulsiv sau nu? Şi, în acest sens, cum “vedeţi” acest tip de sistem pentru o astfel de structură?<br />
<br />
De câte propulsante ar avea nevoie şi de ce dimensiuni? Combustibilul consideraţi că va fi, în continuare, solid sau lichid? Poate plasmatic? Sau, pur şi simplu, va folosi “legea inerţiei cosmice” (imponderabilitatea, n. red.), ca să se autosusţină la o distanţă apreciabilă faţă de câmpul gravitaţional al lui Sol, astfel încât Sfera să nu se apropie periculos de mult de una dintre “emisferele” solare şi să lovească cromosfera?<br />
<br />
Mai mult, ar putea o structură dysoniană (de formă sferică, n. red.) să înglobeze întregul sistem planetar, astfel încât periculozitatea “ciocnirii” dintre suprafaţa internă a Sferei şi cromosferă să nu mai existe?<br />
<br />
Stelele de mărimea lui Sol, în general, generează o masă plasmatică considerabilă în decursul vieţii acestora, iar acea masă o denumim “vânt solar”.<br />
<br />
Un aspect pe care sistemele relativ dysoniene l-ar putea realiza este anume faptul de a canaliza vântul solar într-un flux unidirecţional, şi poate chiar să-l accelereze mai departe cu ajutorul energiei luminii pe care ar intercepta-o în altă parte. Întreaga structură s-ar muta într-o direcţie opusă fluxului, asemenea unei rachete.<br />
<br />
O Sferă Dyson orbitală, precum a fost generalmente imaginată, nu ar fi în niciun pericol de a lovi vreo emisferă solară, de vreme ce fiecare componentă a acesteia (a Sferei, n. red.) ar urma o traiectorie orbitală independentă. În mod analog, o Sferă “solidă” ar putea să-şi menţină distanţa relativă faţă de stea prin modularea deflectării luminoase, presiunea exercitată de lumina stelară asupra unei structuri atât de mari nefiind deloc neglijabilă.<br />
<br />
<br />
<br />
5.) Dacă se va construi, într-adevăr, o Sferă Dyson, în mod independent de forma şi mărimea acesteia avute în vedere (se presupune faptul că structura dysoniană în cauză nu va avea tocmai o formă sferoidala “standard”, ci poate una eliptică sau chiar de gogoaşa circulară), cum anume s-ar putea rezolva problema susţinerii condiţiilor propice pentru viaţă pe suprafaţa internă a structurii? Ar putea exista, în acest sens, un ecosistem artificial, şi de ce s-ar dori să existe?<br />
<br />
Când menţionez “ecosistem”, mă refer la o replicare fidelă a celui terran, respectiv la: sol, rocă, ape stătătoare, cel puţin, şi atmosferă. Prin urmare, nu ar putea omenirea să locuiască şi în deja faimoşii Cilindrii ai lui O'Neill?<br />
<br />
Nu văd rostul pentru care omenirea ar dori inhabitarea unei astfel de structuri pe suprafaţa acesteia internă, poate pe cea externă, în unele cazuri, iar dacă acea colonie va dori lumină solară reală, atunci aceasta (lumina solară. n. red.) ar putea fi lăsată să se “prelingă” înafara Sferei, apoi să fie deflectată prin nişte megaoglinzi specializate. Dar, în loc să inhabiteze Sfera însăşi, mă gândesc că acele colonii mai degrabă s-ar forma în nişte medii specializate, care să orbiteze structura avută in discuţie (de pildă, în Cilindrii lui O'Neill).<br />
<br />
Cât despre crearea unui ecosistem artificial, replică celui terran, consider mai degrabă că ar constitui o provocare inginerească decât ceva necesar proiectului, sau poate chiar un criteriu artistic, de tip spaţioarhitectural.<br />
<br />
<br />
<br />
6. De ce am avea nevoie, mai mult decât atât, de astfel de structuri giganteşti, precum este cazul Sferelor Dyson, gândind în mod independent de formele şi dimensiunile lor eventuale?<br />
Există vreun motiv pentru care nu am putea imagina o reţea de statite care să poată naviga cu “nanopânze” prin Cosmos, ca să “recolteze” energia generată de către Sol? Pe de altă parte, n-ar putea exista, în cazul în care s-ar construi o astfel de Sferă, ecluze? Cam de câte ar fi nevoie, în cazul acesta? Să le conceptualizăm sub forma unei reţele fără punct de origine pe toată suprafaţa externă a structurii, în mod asemănător nodurilor “energetice” ale unor bile magnetice?<br />
<br />
Şi, nu în ultimul rând, ce avantaje, respectiv dezavantaje ar prezenta astfel de ecluze în cazul ejectărilor în masa ale plasmei cromosferice (E.M.C., n. red.)? Ar fi fezabilă echiparea “canelurilor” dimprejurul trapelor ecluzelor cu emiţătoare de unde tractoare, ca să reţină plasma cromosferică ejectată?<br />
<br />
În primul rând, ţin să menţionez că probabil aşa vom călători spre alte stele (cu nanopânze, n. red.), şi că mai degrabă vom genera chiar noi “vântul” (cosmic, n. red.) prin proiectoare de undă, decât să utilizăm relativ rarefiatul şi lentul “vânt solar”.<br />
<br />
Despre ecluze nu pot să afirm, în schimb, că ar exista vreun motiv în favoarea existenţei acestora; poate doar pentru ingresionarea şi exgresionarea roboţilor de lucru.<br />
<br />
Pe de altă parte, tehnologia undelor tractoare, aşa cum aceasta este imaginată în ficţiunea ştiinţifică, nu este una foarte plauzibilă. Unda tractoare este relativ slabă în intensitate şi manifestă o rază scurtă de acţiune, pe când câmpurile magnetice pot fi realizate şi prin electromagnetizare, dar nu ar semăna deloc cu ceea ce se vehiculează în Star Trek.<br />
<br />
În continuare, pentru a controla “furtunile” solare, având în posesie cabluri supraconductoare, câmpuri magnetice de intensităţi impresionante pot fi susţinute relativ economic, însă ca să se construiască câmpul ca atare, ar fi necesare resurse considerabile de energie, în mod paradoxal.<br />
<br />
<br />
<br />
7. Ce neajunsuri puteţi afirma că aţi găsi în tehnologiile de tip “undă tractoare”, aşa cum mulţi cercetători în domeniu afirmă deja că ar fi găsit, de vreme ce acest concept implică posibilitatea manipulării spaţio-temporale pe “ţintă” unde s-ar proiecta unda?<br />
<br />
Din ceea ce cunoaştem deja, o astfel de tehnologie poate fi folosită inclusiv ca măsura de respingere a unor obiecte aflate pe curs de interceptare cu nişte obiective relativ strategice.<br />
De asemenea, legea gravitaţiei newtoniene ne demonstrează cum forţa gravitaţională este proprietatea a două corpuri cu masă care accelerează, unul în direcţia celuilalt, în vreme ce ipoteticele particule gravitonice ne apar ca ne-newtoniene.<br />
<br />
O analogie matematică poate fi realizată între gravitaţie şi electromagnetism, în acest sens, ambele putând a-şi propaga câmpurile cu viteza luminii, fiind capabile să se supună legii inverse a pătratului, şi să fie descrise de către aceeaşi mecanică a undelor. Energia generată de către o descărcare electrică a unei particule asupra alteia este, desigur, mult mai intensă în magnitudine decât cea produsă de către propria sa masă asupra alteia.<br />
<br />
Or gravitonul este o particulă conjecturală, analoagă fotonului la fel de ipotetic, care ar produce o accelerare cuanticizată a particulei – test supusă unei unde magnetice.<br />
<br />
Descrierea geometrică a gravitaţiei, în teoria relativităţii nu îi reclama (pe gravitoni, n. red.) ca fiind necesari, dar nici nu le neagă dreptul de a exista, iar acei cercetători care speră a unifica teoria relativităţii cu mecanica cuantică, speră să şi demonstreze existenţa gravitonilor (nu s-au descoperiti încă gravitoni).<br />
<br />
Trebuie reţinut faptul că gravitonii, asemenea fotonilor, ar reclama schimbări în câmpurile lor asociate, dar nu şi în starea acestora neasociată. Gravitonii şi fotonii sunt aşteptaţi a transfera impulsul (mecanic, n. red.), dar în cantităţi extrem de reduse.<br />
<br />
Raportul dintre radiaţia gravitaţională şi relativitate a fost indirect demonstrat prin destabilizările orbitelor sistemelor binare neutronice. Este o dovadă suficientă prin care se demonstrează inclusiv validitatea analogiei matematice dintre radiaţia gravitaţională şi cea electromagnetică.<br />
<br />
Dar cei interesaţi în a pragmaticiza acest raport, ar trebui să ţină cont de faptul că gravitaţia este monopolară, în timp ce undele electromagnetice au sarcini pozitive şi negative (deci sunt bipolare), rezultând legea pătratului invers pentru radiaţia electromagnetică şi cea a cubului invers pentru radiaţia gravitaţională, ceea ce nu este în acord cu obiectivul propus (crearea unei unde tractoare, n. red.).<br />
<br />
Cantitatea de energie necesară pentru a putea genera un câmp gravitaţional este, pur şi simplu, echivalentul masei necesare pentru a produce acelaşi câmp, respectiv:<br />
<br />
E = me*c^2 şi me = E/c^2. Avem, aşadar, ecuaţia: F = m*me*G/r^2 = m (E/c^2)*G/r^2<br />
<br />
Unde c^2 este cantitatea de energie necesară pentru a crea un câmp gravitaţional semnificativ (superior în intensitate celui necesar pentru a depăşi acelaşi volum de forţă, prin alte mijloace).<br />
<br />
Un câmp electrostatic redus în intensitate, de exemplu, poate neutraliza câmpul gravitaţional al întregii Terra.<br />
<br />
În schimb, folosind efecte de ordinul al treilea, un câmp magnetic ridicat în intensitate poate determina, spre exemplu, o broască neutru încărcată electric să leviteze. Prin urmare, aceste experimente manifestă doar efecte electromagnetice sau alte vibraţii detectabile.<br />
<br />
Undele electromagnetice sunt posibile. Imaginaţi-vă, în acest sens, folosirea unei unde cu electroni pentru a genera o sarcină negativă pe o ţintă la doar câţiva metri distanţă, în vreme ce proiectorul undei generează una (sarcină, n. red.) pozitivă.<br />
<br />
O forţă de atracţie se va concretiza, deşi insesizabilă, iar cele două corpuri se vor atinge, în timp, dar nivelurile de forţă implicate sunt cu mult sub cele imaginate de către literatura de anticipaţie.<br />
<br />
Sarcina generată de către “flacăra” solară ar fi de 1E25 J/sec., or în comparaţie cu luminozitatea lui Sol (de 4E26 J/sec.), nivelul de energie, fie acesta şi la cote de vârf, ar fi cu câteva niveluri de magnitudine mai scăzut decât cel al sarcinii totale, generată de către acesta (de către Sol, n. red.).<br />
<br />
<br />
<br />
8.) Şi, în final, dacă se va decide ca o astfel de Sferă să nu fie construită, atunci de ce tip de structuri va fi nevoie ca să împlinească termenii unei “recolte” solare bune, începând cu ejectările de plasmă ale lui Sol, care sunt impredictibile şi, implicit, periculoase?<br />
<br />
În mod general, tot echipamentele noastre care “recoltează” energie solară pot fi considerate drept structuri dysoniene, cel mult. De vreme ce foarte multe vehicule spaţiale sunt alimentate cu energie solară, se pare că am şi început.<br />
<br />
Din nou, în ceea ce priveşte acţiunile nefaste ale ejectărilor plasmatice solare, acestea pot fi cu grijă evitate prin implementarea unor “bucle” de câmpuri solenoide, astfel deviându-le pe cele magnetice încărcate electric (de sorginte solară, n. red.), de sorginte solară. Dar a se “recolta” energia dintr-o ejecţie solară, constituie un concept interesant; grija mea, totuşi, ar fi aceea de a implementa generatorul magneto-hidrodinamic (MHD), mai întâi, astfel încât particulele încărcate negativ să fie separate de cele încărcate pozitiv la contactul cu câmpul (solenoid, n. red.), putându-se şi atinge un nivel energetic care să fie valorificabil.<br />
<br />
În final, într-un presupus viitor foarte îndepărtat, dacă modelele curente de “materie neagră” vor rezista teoretic, s-ar putea ca civilizaţia constructoare (a structurilor dysoniene, n. red.) să se aventureze în proiecte de nivel galactic pentru a menţine, cel puţin, o părticică din univers pentru existenţa acesteia (a civilizaţiei respective, n. red.).<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
WELLS, HITLER ŞI STATUL MONDIAL<br />
<br />
George Orwell<br />
<br />
<br />
„În martie sau în aprilie, susţin cei atoateştiutori, o lovitură surprinzătoare, fatală, se va abate asupra Angliei... Nu-mi pot imagina ce rol îi va reveni aici lui Hitler. Cu siguranţă, forţele sale armate, în scădere şi tot mai risipite, azi nu le întrec în număr pe cele italiene dinainte de probele de foc din Grecia sau Africa.”<br />
<br />
„Cea mai mare parte a aviaţiei germane e terminată. A devenit perimată din punct de vedere tehnic, marea majoritate a piloţilor de prim rang au pierit, s-au descurajat ori au obosit.”<br />
<br />
„În 1914, armata Hohenzollerilor constituia prima forţă militară din lume. În spatele micului idiot care urlă în Berlin nu stă nimic asemănător... «Experţii» noştri militari se contrazic în privinţa fantomei aflate în aşteptare: în viziunea lor, el are un echipament perfect şi o disciplină de neînfrânt. Uneori li se năzuieşte că ne va da o lovitură hotărâtoare prin Spania şi Africa de Nord, şi tot aşa mai departe, ori va străbate Balcanii în marş, de la Dunăre până la Ankara, Persia şi India, ori „va zdrobi” Rusia sau va invada Italia prin pasul Brenner. Dar săptămânile trec şi fantoma nu face nimic din toate acestea - dintr-un motiv bine întemeiat, şi anume că nu e de asemenea proporţii. Cea mai mare parte a tunurilor şi muniţiilor aflate la îndemâna nemţilor au fost necorespunzătoare, iar Hitler le-a consumat nebuneşte în încercările prosteşti de invadare a Marii Britanii. Iar acum şi imitaţia ieftină de disciplină începe să se destrame în lumina recunoaşterii că Blitzkrieg-ul şi-a pierdut avântul, iar războiul se întoarce la vatră şi acolo rămâne”.<br />
<br />
<br />
Aceste citate nu provin din „Revista cavaleriei”, ci dintr-o serie de articole scrise de H. G. Wells, republicate acum în volumul „Guide to the New World” (Ghidul Noii Lumi). De când le-a scris, armata germană a invadat Balcanii, a recucerit Kirenaika, poate străbate în marş Spania ori Turcia atunci când îi vine pofta şi a pornit cotropirea Rusiei. Nu ştiu cum va decurge această campanie, dar merită să reţinem că Marele Stat Major german, a cărui părere probabil a atârnat greu în balanţa deciziei de atac, nu s-ar fi angajat dacă n-ar fi considerat că o va duce la capăt în trei luni de zile. Atât despre părerile că armata germană este doar o sperietoare, nu este echipată corespunzător, a ajuns cu moralul la pământ etc. etc.<br />
<br />
Ce a putut să-i opună Wells „micului idiot care urlă în Berlin”? Obişnuita pălăvrăgeală despre Statul Mondial, cu Declaraţia Sankey în anexă, un experiment de orientare antitotalitară menit să stabilească drepturile fundamentale ale omului. Dacă ignorăm faptul că acum îl preocupă controlul internaţional, extins la scară globală, asupra forţelor aeriene, în rest rămâne aceeaşi evanghelie pe care ne-a predicat-o, aproape fără încetare, vreme de 40 de ani, în timp ce se mira mânios de faptul că există oameni care nu sunt capabili să priceapă un lucru atât de simplu. Ce sens are să tot cerem controlul internaţional al spaţiului aerian? Esenţa problemei constă în calea prin care să ajungem la el. Ce sens are să arătăm că Statul Mondial ar fi un lucru necesar? Aici contează doar faptul că niciuna dintre cele cinci mari puteri nu intenţionează să se implice într-o asemenea afacere. De decenii, toţi oamenii inteligenţi au fost de acord, în principiu, cu cele susţinute de Wells; dar oamenii inteligenţi n-au putere şi, în cele mai multe cazuri, nici intenţia să se sacrifice. Hitler este un nelegiuit nebun, dar unul cu o armată ce numără milioane de oameni, mii de avioane şi zeci de mii de tancuri.<br />
<br />
De dragul său, o mare naţiune a fost capabilă să lucreze până la epuizare vreme de şase ani, apoi să lupte vreme de şapte ani, în vreme ce aproape că nu găsim un om care să fi fost în stare să sacrifice măcar o jumătate litru de sânge pentru concepţia globală lucidă, logică, în esenţă hedonistă, prezentată de Wells. Înainte să vorbim despre remodelarea lumii ori numai despre pace, trebuie să scăpăm mai întâi de Hitler, adică să creem o nouă dinamică, nu neapărat după modelul nazist, o mişcare care, probabil, va fi la fel de greu de acceptat de către „iniţiaţi” şi hedonişti. Care a fost lucrul care a ţinut Anglia pe picioare în răstimpul anului trecut? În bună parte, fără nici o îndoială, a fost concepţia ceţoasă a unui viitor mai bun, dar mai ales sentimentele patriotice de natură atavică şi convingerea popoarelor de limba engleză că sunt total diferite de străini. În ultimii douăzeci de ani, toţi intelectualii de stânga din Anglia şi-au fixat ca ţel să distrugă această simţire şi dacă ar fireuşit, acum am privi cum mărşăluiesc patrulele SS pe străzile Londrei. O întrebare similară ar fi de ce luptă ruşii ca nişte tigri împotriva invaziei germane. În parte, poate pentru că, mai mult sau mai puţin, îşi amintesc de idealul utopiei socialiste, dar în principal deoarece o apără pe Sfânta Rusie (sfântul pământ al patriei etc. etc.), reînsufleţită de Stalin într-o formă prea puţin schimbată. Energia capabilă să remodeleze lumea cu adevărat provine dintr-o serie de sentimente, precum mândria apartenenţei la o rasă, dragostea faţă de conducător, credinţa religioasă, entuziasmul stârnit de război; automat, toate acestea sunt considerate drept anacronice de intelectualii liberali, care s-au lepădat de ele cu atâta râvnă, încât şi-au pierdut întreaga capacitate de acţiune.<br />
<br />
Aceia care spun că Hitler este Antichristul, ori dimpotrivă, că este întruparea Duhului Sfânt, se află mult mai aproape de adevăr decât intelectualii care, vreme de un înspăimântător deceniu, au susţinut că Hitler e doar o figură de operetă şi nu merită să fie luat în serios. În realitate, această opinie nu face decât să reflecte decât atmosfera protectoare degajată de stilul de viaţă englezesc. În fapt, Clubul de lectură de stânga [Baloldali Könyvklub] a fost izvodit de Scotland Yard, la fel cum flota a creat Uniunea Pacifistă [Békepárti Unió]. Una dintre trăsăturile ultimului deceniu o constituie apariţia „studiilor politice”. Broşurile „ceva mai groase” au îmbinat studiile de istorie cu critica politicii şi au creat un gen literar important. Dar printre scriitorii din noua linie - Trockij, Rauschning, Rosenberg, Silone, Borkenau, Koestler şi alţii - nu întâlnim nici un englez şi fiecare dintre aceştia a fost renegat de câte un partid extremist, a avut ocazia să examineze de aproape totalitarismul şi ştie ce înseamnă persecuţiile şi exilul. Numai în ţările anglo-saxone a fost la modă să se creadă, până la izbucnirea războiului, că Hitler este un bolnav mintal prea puţin important, iar tancurile nemţeşti sunt din marţipan. Precum reiese din citatele de mai sus, Wells continuă să creadă în ele. Mă îndoiesc că bombardamentele sau campania germană din Grecia i-ar fi schimbat concepţiile, pentru că felul poticnit de a gândi, ce i-a caracterizat întreaga viaţă, îl împiedică să realizeze cât de mare e puterea lui Hitler.<br />
<br />
(continuare în numărul următor)<br />
<br />
<br />
traducere de Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Titlul original:<br />
George Orwel - Wells, Hitler and the World State<br />
<br />
Traducere după versiunea maghiară:<br />
George Orwell, Az irodalom fölszámolása, Európa Könykiadó, Budapest, 1990.<br />
Szilágyi Tibor fordítása<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
AMENINŢAREA DIN UMBRĂ: FRUSTRAREA PERSONALĂ<br />
<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
"Obsesia" frustrării<br />
<br />
„Părintele” hexalogiei „Războiul Stelelor”, George Lucas, şi-a dovedit încă o dată geniul de profil(scenaristico - regizoral) în cazul episodului al treilea, lansat pe marile ecrane în decursul anului 2005, intitulat „Răzbunarea Lorzilor Sith”; una dintre cele mai frumoase minipovestiri a antecontinuării sagăi universului belicos lucasian, emergizat din conflictul politico – militar extrem purtat între Rebeliune şi Imperiul Galactic (I.G.), ambele facţiuni reprezentînd reminescenţe politico - militare ale Vechii Republici Galactice (V.R.G.). Unele dintre acele reminescenţe au revenit fostului Cancelar Suprem (C.S.) coruscantin, Palpatine (C.S. Valorum fusese înlăturat din funcţia sa printr-un vot de blam, acordat de către fosta regină a Nabooului, tocmai din pricina dedicării sale procedurilor excesiv de birocratice, care de-altminteri, în stare de război, nu produceau decît rău imediat populaţiilor asediate - cazul invadării Nabooului de către Federaţia de Comerţ, F.C., în "Ameninţarea Fantomei"), şi noului său ucenic (sithii nu foloseau termenul "padawan", ca jedii), lordul Vader (personalitate duală emergizată din fostul cavaler junior al Ordinului Jedi, renumitul tatooinean creat din voinţa Forţei însăşi, Anakin Skywalker).<br />
<br />
„De ce s-a dorit, aşadar, focalizarea sagăi pe conflictul lăuntric al lui Anakin Skywalker/lordul Vader?”, ar surveni întrebarea în mod (ne-)firesc. "De răspuns la aceasta dificil este [...]" (cum ar formula Yoda însuşi), dar putem doar intui faptul că Lucas ar fi căutat conturarea imperativă (chiar cu preţul plictisirii publicului internaţional, avid de efecte speciale, cu dialoguri „siropoase” în "Atacul Clonelor") a pericolului ce-l ameninţă "lacom" pe fiecare dintre noi dacă acesta se oferă „laturii întunecate”; dacă careva dintre noi devine obsedat de propriile-i temeri şi frustrări, cu alte cuvinte. Nu este nimic metafizic în această conjunctură, doar psihic.<br />
<br />
„De ce ar fi fost, totuşi, atît de temător şi frustrat Anakin Skywalker, astfel încît acesta să devină un asasin politic, precum şi un tiran aproape de neoprit?”, ar fi cea de-a doua întrebare pe care mulţi dintre noi am fi tentaţi s-o adresăm criticilor de artă anticipaţionistă, or dintr-un eventual răspuns, s-ar putea conchide faptul că Anakin s-ar fi simţit, în primul rînd, confuz, într-un moment dat al vieţii sale; confuz, deoarece nici măcar Obi-Wan Kenobi, maestrul (nu şi mentorul!) sau, nu i-ar fi vorbit niciodată direct despre problemele politice dinlăuntrul Consiliului Jedi (C.J.), ci doar pentrucă l-ar fi agasat continuu cu "lecturări" despre politica senatorială nabooiană, dar mai ales cu cele asupra „năravurilor” politice ale lui Palpatine. Prima frustrare.<br />
<br />
Un alt răspuns ar putea să contureze imposibilitatea, în baza legămîntului definitivat între un aplicant la „poziţia” (nu existau poziţii jedi în sine) de jedi şi Consiliu, de a iubi pasional pe cineva. Compasiunea era permisă şi încurajată (Anakin ar spune că e obligatorie), iubirea pasională, nu, însă. Cea de-a doua frustrare.<br />
<br />
Şi, de ce nu, un al treilea (ipotetic) răspuns, la fel de valid în sistemele de raţionament politic al multora, ar contura ideea conform căreia jedii trebuiau, în stare de război îndeosebi, să-i spioneze pe proprii lor politicieni (ai Senatului Galactic – primul suspect era C.S. Palpatine, dictatorul de pe Coruscant -); jedii înşişi sunt politicieni, dar fără vreo „culoare”. Cea mai costisitoare datorie a lor este una de tip etic: promovarea, dar mai ales apărarea, democraţiei.<br />
<br />
Spionajul jedi, în schimb, la adresa politicienilor (pro-) republicani era ceva neetic, din punct de vedere al politicii Ordinului, dar şi al politicii senatoriale (oricum, un senator n-ar fi aprobat niciodată ca un serviciu secret de-al propriului său Stat – galactic - să-i verifice pe senatorii colegi, în ascuns – niciun senator nu şi-ar fi votat propria spionare, cu alte cuvinte -). Jedii sunt apărători ai „păcii”, după cum ţinea să sublinieze maestrul jedi, Mace Windu, C.S. Palpatine; o "pace" impusă cu şi prin: Sabia de Lumină, subterfugiile „luminate" şi "albe” ale Forţei, perfizie militară (incluzindu-se aici crearea de armate clonate, astfel încălcîndu-se practic orice fel de etică socială – nu şi militară – contemporană!), dar şi prin spirit de sacrificiu suprem în numele „libertăţii” şi/sau „democraţiei”. Totuşi, un jedi putea fi altruist pînă la extreme, aşa cum politica internă a Ordinului i-o solicita. Or Anakin a fost aidoma celorlalţi jedi în devoţiune (nu şi-n atitudine!)... pînă la un punct, respectiv pînă cînd i s-a negat dreptul la păstrarea fericirii personale: pe senatoarea Padmé Amidala, fosta regină a Nabooului, o planetă – cheie a R.G.; "cheie" prin prisma suportului politic pe care reprezentanţii senatoriali nabooiani îl puteau acorda C.S. nou-ales, respectiv lui Palpatine.<br />
<br />
<br />
"Trezirea"<br />
<br />
În episodul care marchează însă emergenţa lui Vader dinlăuntrul psihismelor frustrate ale lui Anakin, fostul padawan se găseşte atras într-o capcană temeinic orchestrată de către Palpatine; capcana era aceea de a-l executa ilegal pe contele Dooku, care fusese învins şi dezarmat în duel. Momentul decefalizării lui Dooku a reprezentat pentru cel executat inclusiv un moment antemortem de "luminare", deoarece el, deşi cunoştea faptul că sithii nu acţionează decît prin trădare, inclusiv la nivel de microgrup, atingîndu-se astfel de grade paroxistice încît cavalerii sith să se asasineze reciproc (rareori aceştia se duelau - toate aceste acte de trădare ale Ordinului "Sith" constituind baza ritualului ascensiunii (a unui ucenic la rang de maestru -), nu şi-a putut crede auzului cînd maestrul său, Palpatine/Sidious, l-a îndemnat pe călăul sau potenţial, Anakin, să-l execute. Prin urmare, Dooku, pe cît de versat era în arta jedi ("versat" în sens negativ aici – pervertit -), fiind el însuşi nevoit să nu se mai considere cavaler al acelui Ordin (Jedi), pe care-l analoga cu corupţia senatorială şi economică a R.G., devenind lord sith, s-a dovedit a fi un idealist politic convins. Acelaşi idealism, dus uneori pînă la extrem, îl va comporta şi Anakin/Vader, însă peste ani, şi se va simţi la fel de trădat de către maestrul său cel nou, lordul Sidious, la rîndu-i, fost ucenic al lui Darth Plagueis, pe care Sidious a fost nevoit să-l ucidă-n somn ca să fie sigur că va deveni maestru. Executîndu-l ilegal pe Dooku, aşadar, Anakin şi-a "sădit" proprii "muguri" ai urii care-l vor "macera" dinlăuntru.<br />
<br />
Contele, paradoxal, reprezenta o primejdie excesivă, astfel încît să mai poată fi lăsat în viaţă pentru tribunal sau curte marţială deşi acesta nu-i putea influenţa pe toţi judecătorii şi/sau senatorii Republicii, deoarece doar Sidious avea puterea necesară pentru a face asta, dar n-ar fi dorit oricum să-l scape, în eventualitatea capturării sale.<br />
<br />
Acest maestru sith (Sidious) nu dorea decît un nou ucenic; îl dorea pe Anakin Skywalker, mai mult decît pe oricine altcineva să-i fie "succesor" (în realitate, Palpatine/Sidious dorea să nu aibă decît "mîini drepte", "pioni" în "cruciada" sa aparent nebună pentru putere şi/sau viaţă veşnică... personală) folosindu-se de ura (ne-)temperată a tînărului jedi; o ură direcţionată împotriva convenţiilor birocratice cărora jedii camarazi lui s-au dedicat aproape "trup şi suflet", în mod similar politicienilor, cel puţin în mare parte dintre cazuri.<br />
<br />
De cele mai multe ori, un jedi ar fi "negociat" cu inamicul său prin mînuirea Sabiei de Lumină, în special, dar măsurile politice ale Senatului le intersectau, de cele mai multe ori, pe cele adoptate de către Consiliu, şi invers. Mai mult, Consiliul avea drept de interpelare a politicii senatoriale, deşi nu reprezentau decît o sectă religioasă. Prin urmare, puterea teocratică în universul lucasian stelar belicos este pusă la mare preţ de către regizor.<br />
<br />
De ce? Fiindcă, în nenumărate cazuri, s-a dovedit cum organele de conducere de tip religios ale statelor (necontînd aici statutul acestora – suverane sau suzerane -) au avut continuu un rol determinant în politicile acestora externe. Iar unele dintre acele decizii, adoptate de către liderii religioşi ultraconservatorişti, au comportat un fond metapolitic, de tip social.<br />
<br />
Desigur, multe dintre organele de conducere de tip teocratic au fost captivate de mirajul puterii, şi astfel s-au născut dictaturile, or este posibil, ca Lucas să fi dorit întocmai conturarea inutilităţii menţinerii "ştreangului" teocratic într-un stat de drept.<br />
<br />
Este perfect conceptualizabil ca declinul Ordinului Jedi sa fi fost inevitabil, ca Luke, fiul trădătorului Skywalker, să conştientizeze, apoi, greşelile Consiliului, excesele acestuia, şi să fi reorganizat Imperiul într-o Nouă Republică Galactică (N.R.G.), de tip cu adevărat capitalist; o formă de guvernămînt unde abuzurile, în mod inevitabil, îşi vor fi făcut simţit "glasul".<br />
<br />
<br />
"Pionii" şi prestigiul<br />
<br />
După ce Anakin, revenit victorios "acasă" (pe Coruscant, nu pe Tatooine!), alături de maestrul său, Obi-Wan, precum un Cezar în carul triumfal revenit dintr-o campanie purtată împotriva Egiptului, C.S. Palpatine îl gratulează şi flatează pînă la extrem pe tînărul jedi snob, care începe să se autoconsidere îndreptăţit pentru a putea accede la rangul de maestru jedi, la sugestia mentorului său.<br />
<br />
Chemat de urgenţă în biroul Cancelarului Suprem, lui Anakin i se "oferă", de către Palpatine, onoarea de a deveni reprezentantul principal al Republicii în C.J. Cu alte cuvinte, un maestru jedi. "Mutarea" aceasta a reprezentat o lovitură de teatru puternică pe scena Consiliului care, astfel, s-ar fi văzut nevoit să-i scadă prerogativele executive lui Yoda, maestrul jedi unanim acceptat de către R.G., ales ca figură religios – politică principală a democraţiei republicane galactice. Ar fi însemnat, mai profund decît o simplă mişculaţiune politică, destabilizare pentru Republică, mai ales fiindcă Anakin nu deţinea suficientă experienţă politică; metodele sale erau mai degrabă belicoase decît politice, or Yoda, care chiar dacă apelase deseori la stratageme militare pentru a respinge atacurile armate ale droizilor, preferă soluţiile diplomatice.<br />
<br />
Lovitura cea mai mare survine, însă, în momentul în care maestrul Windu, unul dintre puţinii maeştri jedi cu putere decizională ce-o putea egala pe cea a lui Yoda, îi "refuză" oficial orice fel de promovare în Consiliu lui Anakin, mai ales fiindcă acea "promovare" era o sugestie autocratic adoptată şi emisă de către dictatorul coruscantin, prezentîndu-i explicit situaţia proprie eroului naţional "orbit" de faimă şi aplauze: "[...] Eşti în Consiliul acesta, dar nu-ţi acordăm rangul de maestru! [...]". Din nefericire, Anakin nu a înţeles faptul că Windu îl testa de faţă cu ceilalţi maeştrii jedi, ca să-i constate oficial determinarea de a accede în funcţie; or, din moment ce Anakin dorea mai mult decît orice funcţia, reacţia lui a fost una violentă verbal, exact cum nu ar fi trebuit să fie: "[...] Cum poţi fi în Consiliu, dar să nu devii maestru!? [...] Este insultător! [...]". Testul fusese picat, aşadar.<br />
<br />
În mod paradoxal, C.S. Palpatine cunoştea faptul că, în cele din urmă, lui Anakin i se va fi oferit rangul mult-visat, testul lui Windu fiind doar atît: un test; în schimb, s-a folosit de fondul masiv de frustrări pe care tînărul cavaler îl comporta în sinea-i, şi a reuşit să-l întoarcă împotrivă Ordinului său, inclusiv în a-l transforma în asasinul propriilor maeştri şi padawani de grupă mică.<br />
<br />
<br />
"Asasinul" din fiecare<br />
<br />
Toate asasinatele politice de mai tîrziu ale lui Vader au fost comise în numele unor termeni iluzorii precum... "pace" şi "stabilitate" în cadrul I.G. Chiar şi reorganizarea republicana galactică în imperiu a reprezentat, de ce nu, un pas în direcţia aceloraşi "idealuri" (conceptele în cauza pot deveni, într-adevăr, idealuri, dar în mintea lui Sidious nu reprezentau decît nişte simple instrumente pentru obţinerea unei puteri metaautocrate).<br />
<br />
Vader, mai mult decît atît, nu era tiranul pe care Sidious îl lăsa să se întrevadă, de fapt; aproape fiecare mişcare a acestui om puternic dualizat beneficia de "binecuvîntarea" maestrului său sith. Or dacă metodele represive ale lordului "întunecat" puteau atinge paroxismul, împăratul superviza şi oferea "dezlegare" respectivului său "badigard" fiindcă astfel putea fi Vader considerat, prin extensie.<br />
<br />
De ce, trivial gîndind, un om poate recurge la astfel de acte monstruoase, acestea fiind duse pînă-ntr-atît cît să cadă victime copii? Un răspuns lamentabil l-ar putea constitui acela conform căruia Anakin era peste măsură de îndrăgostit, şi dorea ca Padmé să nu moară niciodată, iar pentru ca acest deziderat să fie înfăptuibil, era "nevoie" ca el să destabilizeze Forţa; era "nevoie" ca Anakin să-i ucidă pe padawanii – copii, precum şi pe cei adulţi; era "nevoie" ca el să devină un ucigaş neprovocat (cu "sînge rece").<br />
<br />
Yoda îl avertizase pe tînărul padawan impulsiv asupra faptului că moartea este ceva firesc, dar teama lui Anakin de a da greş a doua oară (prima a fost cînd mama lui, Shmi, a fost schingiuită pînă la moarte de către tuskenii tatooineani) era prea mare. La moartea mamei sale, Anakin s-a simţit vinovat faţă de aceasta, vinovat din cauza faptului că a fost neputincios în a o salva pe unica persoană care l-a înţeles cu adevărat (cel puţin pînă la capitolul "Forţă"), cît timp au fost în sclavie, pe Tatooine. În plus, lui Anakin îi era teamă de propria-i moarte.<br />
<br />
Ca să se pună în balanţă cele două temeri semidistincte, este un pic mai dificil, or ceea ce se cunoaşte deja din drama lăuntrica a lui Anakin/Vader (chiar şi ca tiran sith, Anakin încă mai "lupta" cu temătorul de Vader, îndeosebi în privinţa sentimentelor sale pentru cei doi copii proprii) este anume faptul că impulsivitatea sa l-a caracterizat timp de-o viaţă (pe cind devenise Vader, Anakin se mai "temperase", însă), iar această latură (cu adevărat "întunecată") a impiedicat luciditatea să-l domine.<br />
<br />
<br />
Sentimentul "datoriei"<br />
<br />
Palpatine era deosebit de abil în privinţa manipulării minţilor "fragede", precum era cazul lui Anakin, deşi experienţa sa combativă ar fi trebuit să-l "trezească" mai demult pe tînărul padawan în privinţa "strategemelor" politicianiste, inclusiv în privinţa celor (pro-)republicane. Nu a fost să fie astfel, deoarece timpul liber Anakin şi-l petrecea gîndindu-se la "iubirea vieţii sale", nu la menţinerea echilibrului lăuntric personal al Forţei. Acest mod de viaţă l-a destabilizat complet, şi a fost mult mai facil pentru C.S. Palpatine să-i perverteasca credourile religioase şi politice,mai ales.<br />
<br />
Ce înţeleg prin "pervertire"? Palpatine plasa, de exemplu, continuu accentul pe sentimentul datoriei supreme faţă de aceleaşi principii eticizante republicane: păstrarea democraţiei în sînul Republicii, cel puţin. Doar că această democraţie nu era deloc cea autentică, care înainte respecta dreptul la păstrarea şi apărarea individualităţii cetăţeanului de rînd, precum şi pe cel la păstrarea şi apărarea activităţii politice liberale (cu drept de interpelare în Senat); nu, era vorba despre autocratism.<br />
<br />
Odată ce subterfugiul acesta, emergizat din însăşi mania Cancelarului pentru putere social – politica, nu a fost perceput defel, Anakin a devenit, la rîndu-i, "apărătorul" acelei "democraţii" republicane. Iar, tot din "necesitate", republica a fost "corect" reorganizată în imperiu, dar acesta nu a avut nimic de spus în (de-)favoarea formării noului organ de conducere (a celui imperial), ci doar mentorul său, Palpatine/Sidious, a avut. Pur şi simplu, a aprobat fiecare măsură a lui Sidious.<br />
<br />
Duplicitarismul Cancelarului/lordului – maestru sith a atins paroxismul cînd acesta a declanşat, păstrîndu-şi anonimatul de ambele părţi, războaiele dintre R.G. şi Confederaţia Sistemelor Independente (C.S.I. - a nu se confunda cu C.S.I.-ul actual... prea mult!), condusă de către cavalerul jedi renegat, contele – lord sith, Dooku. În alianţă cu C.S.I., Federaţia şi Ghilda de Comerţ (F.C. şi G.C.), împreună cu Sindicatul Tehnologic (S.T.) şi Clanul Interbancar (C.I.), contele a pornit ofensiva militara şi financiar – bancară împotriva vechilor structuri; de fapt, acestea erau "vechi" doar în imaginaţia contelui, care deja se considera vreun "pion" important în "schema" lordului Sidious.<br />
<br />
Este, de-asemeni, interesant faptul că Sidious şi-a menţinut anonimatul faţă de liderii separatişti, şi extrem de interesant este că aceştia s-au încrezut într-un finanţator mizantrop "anonim", precum era Palpatine. Liderii separatisti, cu excepţia lui Dooku, care şi el îşi asumase identitatea sith de Tyranus, credeau şi... nu cercetau(!), iar acest aspect îmi aduce cumva aminte de situaţia actuală din Orientul Mijlociu, de (minor) exemplu.<br />
<br />
De pilda, agresivitatea C.S. Palpatine împotriva proprie-i sale Republici poate fi analogată cu cea a S.U.A. la adresa lor însele, în context internaţional, pornindu-se de la momentul istoric "11 Septembrie". De-altminteri, se cunoaşte deja faptul că în Agenţia Centrală de Informaţii a S.U.A. - A.C.I. (C.I.A., en.) şi, eventual, în Agenţia de Securitate Naţională a S.U.A. – A.S.N. (N.S.A., en.) au existat "cîrtiţe" şi trădători abominabili, care nu au acţionat la timp, deşi au ştiut dinainte de planurile "al-Qaeda", iar organizaţia "terorista" în cauza a fost, pîna nu demult, aliata S.U.A. precum şi a aliaţilor acesteia.(!)<br />
<br />
Palpatine poate fi, în contextul "umilităţii" sale politice, analogat cu o alta figură politică faimoasă de pe scena internaţională contemporană; rămîne la latitudinea cititorului să "ghicească" politicianul în cauză, însă.<br />
<br />
Un politician care "iubeşte" democratia R.G. mai mult decît orice, şi care-şi "dedică" viaţa unui scop "prea înalt", respectiv: exterminarea "trădătorilor" Republicii, or el însuşi era principalul trădător al acesteia; ceilalţi s-au raliat "cauzei" doar pentru profit. În acest context, care ar fi fost profitul direct al lui Palpatine?<br />
<br />
"[...] Sidious considera realmente faptul că poate descoperi secretul vieţii fizice eterne sau era doar un pretext ingenios clădit şi structurat pentru a-l atrage pe Vader de partea sa? [...]", ar putea suna cea de-a cincea întrebare.<br />
<br />
De era sau nu obsedat de acest aspect, este extrem de dificil de răspuns, mai ales din pricina faptului că trebuie ca să fi fost suficient de raţional încît, sub aparenta sa nebunie, să fi conştientizat faptul că viaţa veşnica fizică nu poate fi atinsă, precum nici stabilitatea socială perfectă pe care o reclama continuu lui Vader. Totul era "necesar" şi "cum trebuia" în Imperiu.<br />
<br />
În plus, raţionamentul lui politic, vechi de decenii, cu siguranţă că i-au emergizat cele mai rafinate subterfugii ale logicii umane, iar poziţia sa privilegiată în Senat nu şi-ar fi putut-o menţine fără această "busolă" a minţii sale. Un nebun niciodată nu va fi în stare să preia puterea supremă în Stat. Aşadar, "Qua de causa!?" în cazul lui Sidious, dacă nu era iraţional?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CONTACT 2006<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Din când în când, descoperim că mintea umană pătrunde mai repede în cosmos decât ochii noştri, surprinzându-ne cu lucruri de care ştiam, dar nu le conştientizam. Jonathan Swift scrisese în 1726, în cea de-a treia călătorie a lui Gulliver, că planeta Marte are doi sateliţi, cu mult înainte ca ei să fie descoperiţi (1877). Cu douăzeci de ani în urmă, astronomul american Carl Sagan a scris romanul „Contact”, unde pământenii descopereau o civilizaţie extraterestră, aflată într-un stadiu avansat de evoluţie, pe o orbită din jurul stelei Vega. Acest astru se află la 26,5 ani lumină depărtare de noi, este de trei ori mai mare şi de 50 de ori mai luminos decât Soarele.<br />
<br />
Iată că în urmă cu câţiva ani, în decembrie 2003, astronomii britanici au anunţat că în jurul astrului din constelaţia Lira se roteşte cel puţin o planetă de tip terestru, deci ficţiunea tinde să devină realitate. Descoperirea a fost făcută de Mark Wyatt şi colegii săi de la Astronomy Technology Centre, care au studiat Vega cu ajutorul unei camere foarte sensibile, denumite SCUBA (Submillimetre Common-User Bolometer Array), amplasată în James Clerk Maxwell Telescope din Hawaii. Planetele n-au putut fi observate direct, datorită unui nor format din gaze îngheţate şi praf cosmic care le ascund, dar neregularităţile înregistrate în structura acestei perdele susţin ipoteza existenţei lor.<br />
<br />
Genialul astronom Carl Sagan s-a născut la 9 noiembrie 1934, în Brooklyn, New York. Datele sale biografice se găsesc în mai multe lucrări de referinţă, dintre care v-am recomanda Marea Enciclopedie SF a lui Peter Nicholls şi John Clute. Până în 2006, i-au apărut în româneşte volumele de eseuri ştiinţifice „Creierul lui Broca. De la pământ la stele” (Editura Politică, Bucureşti, 1989) şi „Balaurii Raiului - consideraţii asupra evoluţiei inteligenţei umane” (Editura Elit, Bucureşti, probabil 1996). Un alt eseu se găseşte în antologia „Exista alte fiinţe în cosmos?” (Editura Politică, 1986), care cuprinde texte fundamentale despre problematica comunicării sau căutării inteligenţelor extratereste (CETI, SETI), selectate de universitarul timişorean Toró Tibor, azi membru al Academiei Române.<br />
<br />
La începutul anilor '80, TVR a difuzat serialul ştiinţific „Cosmos”, o călătorie imaginară prin Univers în 13 episoade, unde telespectatorii au hoinărit printre stele şi galaxii, ghidaţi de Carl Sagan. În primul episod, „The Shores Of the Cosmos” (Ţărmurile Cosmosului), astronomul a prezentat „calendarul cosmic”, comprimând cele 15 miliarde de ani scurse de la Big-Bang în cele 365 de zile ale unui an terestru şi s-a plimbat pe culoarele Bibliotecii din Alexandria, reconstruită tridimensional cu ajutorul calculatorului electronic. În ultimul, „Who Speaks For Earth?” (Cine vorbeşte în interesul Pământului?), avertiza asupra pericolelor precum armele nucleare, poluarea mediului, efectul de seră, dezechilibrele ecologice.<br />
<br />
Serialul a marcat o întreagă generaţie, fiind văzut de peste 500.000.000 de oameni din 60 de ţări, iar impresia s-a păstrat peste ani şi ani. Constantin Cozmiuc îl aminteşte în strania povestire „Poetul la masa de smarald” (1986):<br />
<br />
„Din poemul «Nemurire» avem unele indicaţii că materialul este comun: «Avem în noi / cerescul noroi», după cum remarca şi Carl Sagan în Cosmos că suntem alcătuiţi din «pulbere de stele» şi că atomii ce ne alcătuiesc au fost martorii începutului lumii.”<br />
<br />
Ideile prezentate la televizor au fost reluate într-o carte, intitulată tot „Cosmos”, devenită un best-seller internaţional, rămas vreme de 70 de săptămâni în topul cotidianului „The New York Times”. În 1981, savantul s-a căsătorit cu Ann Druyan (cea de-a treia soţie), împreună cu care a scris o carte despre comete, cu referire aparte la cometa Halley („Comet”, 1985).<br />
<br />
Se pare însă că a cunoscut-o şi s-a îndrăgostit de ea mai devreme, în 1980, în vreme ce au lucrat împreună la proiectul unui film artistic, pentru care i s-au oferit de la început, „pe nevăzute”, 2 milioane de dolari. Potrivit mărturiei lui Carl Sagan, Ann Druyan a realizat cea dintâi schiţă a subiectului şi a personajelor centrale, iar apoi s-a ocupat de corectura şpalturilor. A fost prima versiune a romanului „Contact”, publicat tot în 1985.<br />
<br />
Filmul a fost terminat abia în 1997, în anul de după moartea savantului (20 decembrie 1996). Regia a fost semnată de Robert Zemeckis („Forrest Gump”). În rolul lui Ellie Arroway, astrofiziciana pasionată de comunicarea cu inteligenţele extraterestre (CETI), a jucat Jodie Foster, care a fost recompensată cu un premiu Saturn pentru rol feminin. De altfel, pelicula a fost nominalizată pentru Premiul Oscar şi a adunat o valiză de alte premii.<br />
<br />
Iată deci cartea de vizită a volumului proaspăt apărut la Editura Nemira, în traducerea lui Radu Pavel Gheo. Apariţia m-a surprins: o dată pentru că editura a schimbat formatul colecţiei Nautilus, făcându-le să semene cu cele din colecţia „Fahrenheit” de la RAO (de altfel şi Paralela 45 a adoptat o politică asemănătoare); a doua oară, pentru că era mult mai voluminoasă decât ediţia maghiară. Misterul s-a lămurit repede. În timp ce Radu Pavel Gheo a realizat o traducere integrală, versiunea ungurească era una cenzurată, din care lipsesc mai multe pasaje, ba chiar capitole întregi.<br />
<br />
În vreme ce „glumiţele” lui Vasili Gregorovici Lunacearski, zis Vaygay, pe seama intelectualilor care se uită la striperiţe au rămas neforfecate, discuţiile despre „calităţile relative ale celor două sisteme politice”, despre libera circulaţie a savanţilor, despre bomba termonucleară detonată în Novaia Zemlia, despre faptul că sovieticii considerau revoluţia maghiară din 1956 drept „o revoltă organizată de criptofascişti”, au dispărut. Am pierdut şi anecdota cu „pericolul galben”: dacă întreaga frontieră dintre China şi Uniunea Sovietică va fi ocupată de soldaţi chinezi, stând umăr lângă umăr, cât mai mai dura până când, presaţi de creşterea demografică, se vor năpusti cu toţii peste graninţă? Paradoxal, răspunsul corect este: o veşnicie. Explicaţia e simplă, staţionarea atâtor soldaţi pe graniţă va reduce automat rata natalităţii.<br />
<br />
Vaygay mai are şi alte vorbe de duh, trecute la index de cenzură, precum: „Celor care beau fără să toasteze noi le spunem alcoolici”.<br />
<br />
Ca atare, traducerea românească a romanului lui Sagan a constituit pentru mine o surpriză plăcută, un prilej de meditaţie asupra subiectelor tabu din anii '80. Pentru tânăra generaţie, el poate fi ceva mai mult: un imbold către înţelegerea firii umane, a rostului nostru, a locului pe care-l ocupăm într-un Univers populat şi de alte fiinţe inteligente.<br />
<br />
<br />
Despre:<br />
Carl Sagan - Contact<br />
traducere de Radu Pavel Gheo<br />
Editura Nemira, Bucureşti, 2006<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN ALT CONTACT RATAT<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Generaţia noastră şi a părinţilor noştri a învăţat limba rusă în mod obligatoriu, pentru că, argumentau profesorii de specialitate, „dacă ştiai ruseşte te puteai înţelege peste tot, şi în Ungaria, şi în Germania". Haraşo, cum zice o vorbă din vechime: „fiecare pasăre pe limba ei piere". Cine vroia să fie privit chiorâş de tovarăşii din „popoarele vecine şi prietene" n-avea decât să-şi încerce norocul.<br />
<br />
Bineînţeles, când a debutat „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice", autorii ruşi au fost printre primii publicaţi: Ghenadi Altov, Gleb Anfilov, Alexandr Beleaev, A. Dneprov, Ivan Efremov etc. Datorită strădaniilor lui Adrian Rogoz, hapul amar al conchistei culturale proletcultiste a fost mult îndulcit şi cititorii români au avut parte de răsfăţul unei serii de lucrări sovietice cu adevărat antologice, incomparabil mai bune decât imitaţiile produse pe bandă rulantă de scriitorii „angajaţi" de la noi.<br />
<br />
Fraţii Arkadi şi Boris Natanovici Strugaţki s-au numărat şi ei printre cei aleşi. Din câte ştim, întâi a fost „Extraordinara aventură a lui BIS", publicată în CPSF 87; apoi a apărut în CPSF 112 „Acupunctură neutrinică"; iar în CPSF 138 „Cheia timpului" şi „Conul alb al Alaidei".<br />
<br />
După ce regizorul Andrei Tarkovski a realizat în 1979 celebra „Călăuză" (Stalker), fragmente din scenariul filmului au fost traduse de Corneliu Vlădoreanu şi publicate în câteva numere din „Biblioteca Anticipaţia", suplimentul revistei „Argeş" din Piteşti (cunoscut şi sub denumirea de „Antarg"). Odată cu apariţia „Almanahului Anticipaţia", au ajuns la fanii SF şi marile romane: „Picnic la marginea drumului" (1985), „A doua invazie a marţienilor" (1988), „Piciul" (1990). „Un miliard de ani până la sfârşitul lumii" a fost inclus în antologia „Povestiri despre invenţiile mileniului III" (1986). Editura Nemira a publicat celelalte romane, începând cu cele scenarizate şi difuzate de Dan Ursuleanu la emisiunea „Exploratorii lumii de mâine", precum „Scarabeul în muşuroi" (1993) şi „Valurile domolesc vântul" (1994).<br />
<br />
De câţiva ani, fraţii Strugaţki au început să fie reeditaţi la Editura Paralela 45. Alături de lucrările clasice, au fost traduse noi romane, precum „Lunea începe sâmbăta" (descris ca „un basm pentru tinerii oameni de ştiinţă", care va fi descoperit cu uimire şi plăcere de fanii lui Harry Potter) ori „Oraşul damnat", despre care a scris Liviu Radu în „O alegorie tragică" (Pro-Scris 3 (21-22)/ 2003).<br />
<br />
Faptul că Andrei Voronin, eroul din distopia „Oraşul damnat", s-a transformat din gunoier în poliţist şi a investigat o serie de morţi suspecte, mi-a adus aminte de un alt roman SF al autorilor ruşi, unul poliţist, publicat în 1969: „Hotelul «La alpinistul mort»".<br />
<br />
Cartea a fost ecranizată în 1979, sub regia lui Grigori Kromanov, cu un grup de actori din Estonia în rolurile principale: „'Hukkunud Alpinisti' hotell" (versiunea americană: „The Dead Mountaineer Hotel”, denumire şi a unui joc pe calculator). La începutul anilor '80, într-un articol din revista „Sputnik", pelicula era amintită printre filmele SF de succes realizate în Uniunea Sovietică, laolaltă cu „Solaris" sau „Călăuza", cu toate acestea, nu ştiu să fi rulat în cinematografele noastre. Prezentarea filmului de pe Internet Movie Data Base (http://www.imdb.com/title/tt0204526/) specifică drept limbă estoniana (nicidecum rusa), deci se prea poate să fi contat lipsa unui bun cunoscător al limbilor baltice, pentru realizarea subtitrării. Pe de altă parte, în perioada respectivă Nicolae Ceauşescu limitase drastic fondurile destinate importurilor şi, punând comunismul românesc sub semnul naţionalismului, se izolase faţă de „tovarăşii de luptă" din Răsărit.<br />
<br />
Se pare că până în prezent romanul n-a fost tradus şi publicat în româneşte. Prezentarea de faţă se bazează pe ediţia maghiară din 1981, tălmăcită de Iván Földeák, apărută în colecţia Kozmosz Könyvek, îngrijită de Péter Kuczka, care a scris şi postfaţa. Am căutat pe internet existenţa unor versiuni în alte limbi. Georges T. Dodds susţine pe SFsite.com că romanul n-a fost tradus în engleză. Textul poate fi găsit în original (în limba rusă) la adresa: http://www.lib.ru/STRUGACKIE/hotelalp.txt.<br />
<br />
Ca şi „extravagantul Conan Doi" al lui Vlad Muşatescu, inspectorul Peter Glebski e un detectiv obosit, aflat în căutarea un refugiu liniştit, unde să-şi tragă suflarea după existenţa zbuciumată din marele oraş. Şeful său, inspectorul Zgut, i-a recomandat hotelul „La alpinistul mort" din Valea Gâtul Sticlei, renumit pentru rachiul curativ preparat de cabanierul Alec Snevar. Acesta era ajutat de Caisa, o fată dolofană şi prostuţă, şi păzit de Lale, un câine uriaş din rasa de Saint Bernard. Cabana avea 12 camere, unele libere, altele ocupate de iluzionistul Du Barnstockre şi nepoata sa Brunet, fizicianul Simonet, excentricul milionar Albert Mozes şi soţia sa Olga. Toţi s-au străduit cu mult zel să-şi convingă vecinii că hotelul e bântuit de fantoma unui alpinist decedat în urma unei prăbuşiri de la mare înălţime. După ce inspectorul a fost cazat, în caldul refugiu din creierul munţilor au sosit încă doi turişti, impunătorul Olaf Andwarafors şi pseudo-inspectorul social Hinkus, chipurile grav suferind de plămâni, în realitate banditul Ureche.<br />
<br />
Demascarea lui a fost provocată de descoperirea „cadavrului" lui Olaf. Evident, el a fost găsit într-o cameră închisă cu cheia, din interior. „Mortul" avea un miros ciudat şi gâtul răsucit cu brutalitate, de unde concluzia că probabil întâi a fost drogat sau otrăvit, iar apoi omorât. Deşi fereastra încăperii era deschisă, zăpada de pe acoperişul dinaintea ei ori de pe streaşina de deasupra era neatinsă.<br />
<br />
Rezolvarea cazului a apărut în momentul când, ghidat de inteligentul Lale (era un câine care înţelegea trei limbi străine), inspectorul Glebski a descoperit un revolver ciudat, de mare putere şi precizie, încărcat cu gloanţe de argint. Strâns cu uşa, falsul Hinkus a recunoscut că a fost trimis să-l găsească pe „Belzebub", tovarăşul de fărădelegi al Campionului, de fapt un extraterestru sosit ca observator pe Pământ, împreună cu robotul său polimorf. Întrucât nu s-a descurcat nicicum cu politica locală, străinul s-a înhăitat cu nişte răufăcători, aflaţi în solda unui fost „Hauptsturmführer" nazist, devenit între timp senatorul Goldenwasser.<br />
<br />
De fapt, Olaf cel „ucis" era şi el un robot, dar al unui alt extraterestru, Luarvik L. Luarvik, victimă grav rănită de o avalanşă. În final, a rezultat că „misterioasa crimă din camera închisă" a fost provocată de o banală descărcare a acumulatorilor, iar rotirea capului cu 180 de grade reprezenta semnul că mecanismul trebuie realimentat.<br />
<br />
Evident, în momentul când a aflat despre existenţa extraterestrilor, Glebski a crezut că sunt nişte spioni galactici, puşi să pregătească o invazie şi a încercat să-i pună sub lacăt. Ei au reuşit să fugă cu ajutorul lui Simonet, om de ştiinţă bucuros să afle că în Univers (ori în spaţiile paralele) există şi alte făpturi raţionale. Cum însă Ureche a apucat să-şi anunţe şeful, bandiţii au venit în grabă cu un helicopter (şoseaua fusese blocată de avalanşă) şi i-au surprins pe fugari, împuşcându-i fără milă. Ca să-şi ascundă crimele, ticăloşii au încărcat trupurile în aparat şi au tulit-o de la locul faptei. Se pare însă că, ulterior, unul dintre roboţi şi-a revenit în timpul zborului şi s-a răzbunat, deoarece la un moment dat elicopterul s-a dezechilibrat şi s-a prăbuşit în mod misterios.<br />
<br />
Ca şi în celebrul „Picnic la marginea drumului", păţania de la hotelul „La alpinistul mort", rebotezat „La zombiul interstelar", pune sub semnul întrebării premiza că omenirea ar fi capabilă să realizeze un contact reuşit cu alte inteligenţe.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
„OMAGIUL“ REVIZUIT AL UNEI REEDITĂRI<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Dacă numărul acesta din Pro-Scris nu ar fi fost urmărit de umbra unei anume rebeliuni, articolul care urmează ar fi fost un soi de articol omagial.<br />
<br />
De ce nu, la urma urmei? Robert Silverberg este unul din „monştrii sacri“ ai science fiction-ului american. Născut în anul 1935 (15 ianuarie, în Brooklyn, New York) a publicat primul roman în anul 1955, pentru ca un an mai târziu să primească primul său premiu Hugo. Mai departe, scrie, după propriile sale aprecieri, aproximativ un milion de cuvinte pe an, vreme de 4 ani. În 1959, datorită dezinteresului pentru science fiction, Silverberg se va orienta către alte direcţiii literare, de la studii istorice la... pornografie (Grolier Science Fiction Encyclopedia estima, in 1995, că Robert Silverberg a scris între 100 şi 150 de romane erotice sub semnătura Don Elliott sau alte pseudonime necunoscute).<br />
<br />
Cartea „omagiată“, primită prin bunăvoinţa traducătorului, este „Vatican, ultimul conclav“, o colecţie de povestiri apărută în original în anul 1976, sub titlul "The Best of Robert Silverberg". Volumul a apărut de curând în limba română la Editura Nemira, Colecţia Nautilus, în traducerea lui Dan Popescu - ediţia a II-a, revizuită.<br />
<br />
Şi, dacă dăm deoparte ironia pe care o voi explica puţin mai târziu, am avea toate motivele să vorbim de bine acestă ediţie. Care conţine 10 povestiri, aranjate cronologic: „Drumul spre noapte“ (1954), „Omul cel cald“ (1957), „Să vezi omul invizibil“ (1962), „Al şaselea palat“ (1964), „Muştele“ (1965), „Hawksbill Station“ (1966), „Pasagerii“ (1967), „Aripi de noapte“ (1968), „Dansul soarelui“ (1968), „Vatican, ultimul conclav“ (1971). Cu un cuvânt înainte de Barry N. Malzberg şi cu o scurtă prezentare a fiecărui text scurt de către autor, volumul de povestiri „cele mei bune“ este, fără îndoială, o piesă de rezistenţă, o carte de referinţă în istoria science fiction-ului.<br />
<br />
O carte ajunsă la ediţia a doua, revizuită... Desigur, necesitatea unei noi ediţii nu este un motiv de ironie. După 12 ani de la prima apariţie (1994), este normal ca un best-seller să fie reeditat. În SUA, marile titluri sunt reeditate ani de-a rândul, spre deliciul miilor de cititori. Cât de firesc este însă acest lucru în România, mai precis la Editura Nemira?<br />
<br />
Robert Silverberg, Nemira 1994Din păcate, politica editorială Nemira este, în această direcţie, departe de normalitate. Pentru că prima ediţie, apărută în 1994 purta, pur şi simplu, alt titlu: „Pasagerii“. Şi, pentru ca revizuirea să fie cât mai „completă“, s-a „revizuit“ şi titlul ultimei povestiri, cea care dă, în ediţia a doua, şi titlul cărţii, de la „Veşti bune de la Vatican“ la „Vatican, ultimul conclav“ (în original "Good News from the Vatican" - „traducerea“, mai curând „licenţa“ Nemira - pentru că nu-mi închipui că traducătorul Dan Popescu ar avea ceva de-a face cu aceasta „afacere“ - este de-a dreptul deplasată!)<br />
<br />
Deci, dragi prieteni, nu pot decât să vă recomand atenţie sporită atunci când răsfoiţi un volum Nemira. Cazul nu este defel singular, şi intenţia de „învăluire“ a cititorului este mai mult decât vizibilă: primul volum din seria „Lumea fluviului“ a lui Philip José Farmer nu se mai numeşte „Înapoi la trupurile voastre răzleţite!“, ca în 1996, ci „Fluviul vieţii“ (interesantă traducere a originalului "To Your Scattered Bodies Go!"), romanul lui Gregory Benford nu se mai intitulează „Natură moartă cu timp“, ca în 1995, ci „Timperfect“ (în original "Timescape"). Şi dacă aşteptaţi cumva urmarea seriilor începute în anii '90 (eu tot sper să citesc măcar volumele 4 şi 5 ale „Lumii fluviului“, dacă nu şi volumele colaterale), se pare că mai aveţi de aşteptat, chiar dacă - să semnalăm totuşi şi un fapt pozitiv - în seria Ender au apărut apărut volumele 4 şi 5, respectiv „Copiii minţii“ şi „Umbra lui Ender“...<br />
<br />
Trăgând linie şi adunând: dacă nu aţi citit titlurile seriei Nautilus cea nouă, vi le recomand cu căldură, volumul lui Robert Silverberg, de pildă, este o piesă de rezistenţă. Dacă însă aveţi în biliotecă volumele colecţiei vechi, deschideţi bine ochii dacă vreţi un titlu nou: Nemira, într-o goană disperată după cititori, are o viziune personală a ceea ce înseamnă o ediţie revizuită...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
euROcon 2001<br />
<br />
(textul original)<br />
<br />
<br />
Jonathan Cowie<br />
<br />
<br />
Romania 2001 was a complete change of tempo not only for Eurocons, but many other conventions. Romania, as mentioned had previously run the 1994 Eurocon (Timisoara) mega-happening and indeed that event not only saw around a thousand formal attendees but also literally scores of thousands attend the convention's laser-lit rock concert in the city square (so probably holding the World record for the largest attended SF convention programme item!). However 2001 was very different, but no less an experience. It was originally bid to be held in a new hotel in Calarasi, a border town with Bulgaria near the Danube, and there was rumour that Bulgaria might run a complementary convention a couple of miles away on their side of the river in Silistra. That would have been a tremendous achievement. Alas the main convention organiser tragically died the previous year and so plans changed. Instead the convention merged with the SF and science camp, Atlantykron, that is held each summer on a small island just inside the Danube World Heritage Biosphere Reserve and in the shadow of the 2,000 year old remains of a cliff top Roman fortress. Atlantykron itself usually lasts two weeks but this time had the Eurocon was tagged onto the end. This basically meant that the camp was a little longer than usual and also got half a dozen foreign guests and a couple of foreign fans. Most of the Romanians plus one Roberto Quaglia (It) and a couple of the guests, camped with over a hundred Romanians on the small wooded island together with a generator, science tent, video screens and light and sound systems. Two barges provided additional operations space and the Romanian river police had a launch that served as coast guard for those swimming and security (not that any was required). The 2001 Guests of Honour were Norman Spinrad (US/Fr), and Joe Haldeman (US). Special Guests were Ion Hobana (Ro), Barry Shavrin (a UK science TV producer), David Anderson (of the US Time Travel Research Center) and myself. The guests and a couple of Romanians from the other end of the country stayed in a hotel 12.5 (20 kilometres) miles away and were bussed in each day and then had a short five minute boat journey. The only downside for the campers was that the basic hygiene facilities had been miscalculated so that if you had to go you went en naturel. This provided a stark contrast when set against the science tent with its computers radio-linked (we were told - appropriately Clarkean for 2001 - by satellite) to the internet, and meteorological equipment. Finally, the night skies away from any urban lights and industrialization were clear with a dazzling Milky Way meandering over the Danube below. The 2001 experience was completed, not just with the internet connection from the heart of the wild but, one night when space station Freedom's orbit took it overhead. The programme was somewhat of a moveable feast, for once few minded, largely due to the heat. Because of the sound system it was possible to sit in a hammock with a cool breeze off the Danube and listen to the programme yards away in a glade. Unfortunately there was not a quorate number of European countries represented at the ESFS business meeting and so the Eurocon Awards were not presented that year.<br />
<br />
<br />
Text postat pe internet la adresa:<br />
http://www.concatenation.org/conrev/decadeeurocons05.html<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
euROcon 2001<br />
<br />
(în româneşte)<br />
<br />
<br />
Jonathan Cowie<br />
<br />
<br />
România 2001 a însemnat o schimbare de ritm nu numai din punct de vedere al conventţiilor Eurocon, dar şi a altor întruniri. România mai organizase în 1994 un Eurocon (la Timişoara), un soi de mega-eveniment, de vreme ce a beneficiat de vreo mie de participanţi, iar alte câteva mii de oameni au fost atrase de concertul rock plin de lasere din piaţa oraşului (s-ar putea ca acesta să fie recordul mondial de participare la un eveniment al convenţiilor SF!) În ciuda acestora, convenţia din 2001 a fost cu totul altfel, dar şi aceasta a fost o experienţă interesantă. Iniţial se dorise să se ţină întrunirea într-un hotel din Călăraşi, un oraş langă Dunăre, la graniţa cu Bulgaria, şi existase zvonul că Bulgaria ar putea ţine o convenţie complementară, la dora câteva mile distanţă, pe partea cealaltă a fluviului, în Silistra. Chestia asta ar fi fost o realizare nemaipomenită. Din nefericire, organizatorul principal a murit în anul premergător convenţiei, astfel încât planurile s-au schimbat. Convenţia s-a alipit astfel unei tabere SF şi de ştiinţă, Atlantykron, care se ţine în fiecare vară pe o mică insulă din Rezervaţia Naturală a Dunării, în apropierea rămăşiţelor vechi de 2000 de ani ale unei fortăreţe romane. Tabăra Atlantikron ţine de obicei 2 săptămâni, dar de astă dată Eurocon a fost alipit către sfârşit. Din această cauză tabăra a durat ceva mai mult, şi a beneficiat de participarea a 5-6 invitaţi şi vreo 2 fani din străinătate. Cei mai mulţi români, plus Roberto Quaglia (Italia) şi câţiva oaspeţi au campat pe mica insulă împădurită împreună cu un generator electric, un cort de ştiinţă, ecrane video şi sisteme de sunet şi lumină. Două barje au oferit un spaţiu suplimentar de operaţiuni, iar o şalupă a poliţiei fluviale române a oferit servicii de pază de coastă pentru înotători şi de securitate (dar nu pentru că ar fi fost necesare). Invitaţii de onoare din 2001 au fost Norman Spinrad (SUA/Franţa) şi Joe Haldeman (SUA). Invitaţi speciali au fost Ion Hobana (România), Barry Shavrin (Marea Britanie, producător de emisiuni TV de ştiinţă), David Anderson (de la Centrul American de Cercetări ale Călătoriei in Timp) şi cu mine. Invitaţii şi câţiva români din partea cealaltă a ţării au stat într-un hotel situat la 12,5 mile (20 de kilometri) şi erau transportaţi cu autobuzul în fiecare zi, şi pe urmă făceau o călătorie scurtă, de 5 minute, cu barca. Singurul minus pentru cei cu corturile era faptul că facilităţile igienice fuseseră prost calculate, astfel încât dacă aveai ceva de făcut, o făceai în sânul naturii! Era un contrast extrem faţă de cortul de ştiinţă, cu computerele conectate prin satelit (aşa cum ni s-a spus, într-un mod Clarke-an pentru anul 2001) la internet, precum şi cu echipamentul meteorologic. Iar cerul nopţilor, departe de luminile oraşelor şi de industrializare era foarte clar, cu o uimitoare Cale Lactee acoperind meandrele Dunării de dedesubt. Experienţa 2001 a fost completă, nu numai prin legătura internet din mijlocul sălbăticiei ci şi prin noaptea în care orbita staţiei orbitală Freedom (Libertatea) a trecut pe deasupra. Programul a fost ceva superflu pentru că prea puţini şi-au bătut capul cu aşa ceva, mai ales din cauza căldurii. Datorită sistemul de sonorizare era posibil să stai în hamac, legănat de briza Dunării şi să asculţi programul care se desfăşura mai departe, în luminiş. Din nefericire, datorită unui mic număr de ţări reprezentate nu s-a putut întruni un cvorum al lucrărilor ESFS (Societatea Europeană de Science Fiction), astfel încât nu s-au acordat premiile Eurocon în acel an.<br />
<br />
<br />
traducere de Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Text postat pe internet la adresa:<br />
http://www.concatenation.org/conrev/decadeeurocons05.html<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DE LA ROMÂNIA VIRTUALĂ LA PERCEPŢIA DEFORMATĂ A IMAGINARULUI<br />
<br />
Victor Martin<br />
<br />
<br />
Dacă tot a trecut atâta timp pe fir electricitatea lui Edison şi s-a oprit şi în becul nostru, numit prozaic şi „lampa lui Ilici”, nimic semnificativ nu s-a întâmplat. România a rămas aşa, cu peisajele ei de vis şi oamenii ei buni, ca pâinea caldă, ospitalieri şi puşi pe bancuri. Nu pe bancuri de lucru, nu, pe bancuri de nisip; cu burta la soare.<br />
<br />
Zilele au trecut, anii au trecut, până când cineva, de la Moscova, a zis că aşa nu se mai poate şi nu s-a mai putut. Foamea o mai puteam răbda, dar plictiseala, ba. Şi s-a pus de o revoluţie, pe care, ulterior, a înţeles-o fiecare după cum îi era felul. Aşa a emigrat glasnostul, ca vodca pe râuri, prin via noastră cea română, spre Vest, cu petrol, prost gust şi miliardari în costume de carton, cu tot.<br />
<br />
Şi, pentru ca perestroica să meargă cu pizza, era nevoie de o aşa fină umflare şi redimensionare a glasnostului, încât să poată fi văzut de toată lumea, dar greu de perceput de fiecare individ în parte. Era nevoie ca serviciile de informaţii să fie desfiinţate prin exacerbarea informaţiei. Era nevoie să se ocupe tot omul de inventarea, provocarea sau propagarea informaţiei, ca să se ştie ce face fiecare, să trăim ca fraţii şi societatea să prospere. E superfluu să ne mai urmărească şi să ne aresteze cineva, când putem să ne suspectăm şi să ne urâm între noi. Serviciile de informaţii nu s-au desfiinţat, ci, dimpotrivă, au devenit mai atractive ca instituţii administrative, unde nu se ştie cine ce face şi pe ce bani, dacă face ceva.<br />
<br />
Şi, ca toate acestea să poarte un nume, s-a numit simplu Internet, o lume virtuală, mult mai mare decât lumea reală. Şi mult mai frumoasă, deoarece e supusă imaginaţiei fiecăruia. Se ştie, ce poate fi imaginat, poate fi mult mai frumos decât ceea ce este real, cu condiţia să ai grijă să te menţii în limite psihiatrice normale. Un drum real până în Franţa e plăcut, dar obositor, care îţi mănâncă o grămadă de timp. Un drum virtual, e doar plăcut; nu-ţi mănâncă banii, nu ai certuri cu vameşii, nu te atacă magrebienii, nu-ţi mai spală nimeni parbrizul, nu mai consumi calmante, nu mai înjuri chelneriţe, barmani sau băieţii de la pompa de benzină. Oricine vrea să urce muntele, dar fără să îngheţe, să facă foamea sau să întâlnească ursul.<br />
<br />
Filă a istoriei prezentului pe apă, spaţiul virtual devine mult mai vital decât cel real; în fond, din comunism, când fugeam de cultura politică devenită cult în câte o carte, până acum, când fugim oriunde, prin Internet, nu s-a schimbat nimic. La nivelul imaginarului, terenul pentru începutul schimbării mentalităţilor e tocmai bun; poate puţin inundat, poate puţin surpat, poate puţin atacat de „troieni”, dar bun.<br />
<br />
Din cauza asta, introducerea Internetului la oraşe şi sate e o necesitate, cum necesitate era introducerea curentului electric prin anii ‘50. Viteza de penetrare a tehnicii poate chiar să producă situaţii paradoxale; în mediul rural, ziarul, telefonul fix sau televiziunea comercială n-a ajuns, dar e plin pământul de telefoane mobile.<br />
<br />
Ne-am luminat destul; acum, avem nevoie să ştim. Primele care s-au prins de existenţa setei noastre de informaţii au fost miile de ziare şi reviste, apoi, pentru că viteza de deplasare a reporterilor era prea mică, au apărut televiziunile particulare. Liantul dintre mijloacele de comunicare în masă a fost şi este Internetul, acest arbore informaţional infinit, cu mii de frunzuliţe periferice. Prin anii ‘80, Ceauşescu şi „sfătuitorii”, mai plimbaţi prin lume, ştiau că informaţia e baza, deşi n-ar fi recunoscut nici picaţi cu ceară că „la început, a fost cuvântul”. Cu tehnică informatică precară, câteva programe primitive şi personal slab pregătit, aceştia doreau să construiască un sistem informatic integrat, doar pe teritoriul României, nu pentru că le era dragă tehnica sau frumuseţile patriei, ci pentru că voiau să aibă totul sub control.<br />
<br />
Există şi azi unii care vor să aibă totul sub control, la nivel mult mai larg, planetar, dar acest lucru este imposibil. Informaţia nu poate fi controlată şi asta nu din cauza cantităţii sau calităţii, ci din cauza ambiguităţii ei. Limita dintre adevăr şi minciună, dintre real şi imaginar, dintre dat şi construit, e o plajă atât de largă, încât nici nu s-au inventat unităţi de măsură convenţionale cu care să poată fi măsurată. Politic, economic, social, cultural sau cum vreţi, imaginea e mai importantă decât subiectul discuţiei.<br />
<br />
Unii oameni cu bani au înţeles repede acest lucru, unii au auzit despre asta, iar altora le-a trecut doar pe la ureche. Mai ignoranţi sau mai în temă, oligarhii perestroicăi autohtone s-au apucat să concentreze în propria mână, fără nici un discernământ, zeci de ziare şi reviste, radiouri şi televiziuni; au văzut ei că despre Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare se vorbeşte mai mult şi s-au pus să cumpere realitatea virtuală, cu hard cu tot.<br />
<br />
Crezând încă faptul că banul cinstit este cel câştigat prin muncă, la capătul celălalt al imperiului media, vor şi ziariştii să se audă că se vorbeşte despre ei. Ei încep să devină ceea ce scriu, scriind, pe parcursul timpului, din ce în ce mai prost. Scriind din ce în ce mai prost, confundându-se cauza cu efectul, ziariştii trebuie să compenseze calitatea prin cantitate. Minoritate a luptătorilor pentru drepturile minorităţilor profesionale, cantitatea de oameni de presă crescând, presează patronii să producă noi şi noi mijloace de informare la masă: de nişă, de bucătărie interioară, de aventuri la domiciliu, de ghicit prezentul, de folclor nebunatic etc.<br />
<br />
Dacă tot mai multe forţe mediatice împart avuţia informatică naţională, din ea nu mai rămâne nimic. Ce se întâmplă atunci? Se inventează. Nu poţi împărţi sărăcia şi nevoile, adică ceea ce rămâne de la reîmpărţire, la infinit.<br />
<br />
Sărăcia, fie şi cea a spiritului, duce tot la limbaj de lemn. Nimeni nu mai înţelege nimic, creându-se condiţiile necesare să înţeleagă fiecare ce vrea sau ce poate. Şmecherii şi moronii umplu câmpul, periculoşi fiind cu toţii. Unii pun întrebări tendenţiosase şi insinuante sau se folosesc de imagini trucate şi trunchiate, alţii iau cuvintele aşa cum le aud, ca securiştii anilor ’50. Dacă un om spune altuia că ar vrea să pună de-o bombă, moronul nu are nici un interes să înţeleagă faptul că bomba e aia unde mergi să bei o ţuică. De aici, până la C.I.A., care îi veghează pe americani să nu pună bani deoparte pentru vreo bombă cu prietenii, nu e decât un pas; de la Pământ la Lună. Frica păzeşte via, dar o păzeşte atât de bine, încât nu mai intră nimeni în ea; nici măcar proprietarul.<br />
<br />
Nu gripa aviară ucide, ci frica amplificată mediatic. Speriat ca de bombe, să nu se ia poleiala de liberalism de pe el, un ministru al agriculturii n-a omorât numai toate găinile din ţară, obligându-ne pe noi să suportăm costurile prostiei; el a ucis, cu televizorul, chiar ideea de găină, nemaiavând nimeni curaj să mai bage piepturi de pui şi copane în stomac. Pentru acest ministru, găinile din curtea omului nu erau bune de santinele; era nevoie să le aducă pe ale lui, pe banii contribuabilului.<br />
<br />
Jenant va fi pentru televiziunea publică română, în căutare de rating facil, să constate că nu Hagi este pesonajul care se învârte cel mai mult prin capul românului de pe stradă. În cadrul iniţiativei „Mari Români”, s-ar putea să constate că personajul cel mai popular este Nicolae Ceauşescu. Atunci, TVR-ul va intra în impas mediatic: dacă va anunţa succesul postmortem al tiranului, se va pune într-o situaţie jenantă; dacă va ascunde rezultatul sondajului, presa va afla şi va izbucni scandalul.<br />
<br />
În condiţiile în care cel puţin 4 milioane de fiinţe pot trăi într-un trecut recent atât de negru încât să denumească „mare român” un om care îşi ura poporul, restul populaţiei stă şi se întreabă dacă nu cumva lumea în care vieţuieşte e coşmarul vreunei entităţi superioare, iar lumea imaginaţiei, mass-media sau Internetul nu sunt, de fapt, realitatea.<br />
<br />
Auzi, zi de zi, fraze atât de stereotipe, încât percepţia începe să o ia razna. Auzi „comandamentul vocal de iarnă” în loc de „comandamentul judeţean de iarnă”. Auzi „tricouri reumatice” în loc de „triluri romantice”. Auzi „show-bizz, da’ culţi” în loc de „proşti, da’ mulţi”. Auzi „a început împărţirea posturilor” în loc de „a început împărţirea pliantelor”. Auzi „indiscutabile discuţii” în loc de „ignobile distincţii”. Auzi „sunete strălucitoare” în loc de „surle strălucitoare”. Auzi „polemizarea artificială” în loc de „polenizarea artificială”.<br />
<br />
Când începi să auzi aşa, îţi vine să te întrebi dacă mai are rost să duci, cu agricultura, o „luptă paşnică”. Îţi vine să te împaci cu faptul că se munceşte prost, dar constant. Îţi vine să-ţi spui că, pentru a începe săptămâna cu dreptul, ar fi fost bine să ai Dreptul la bază. Îţi vine să-ţi spui că e bine să crezi în ceea ce faci, pentru a face în ceea ce crezi. Îţi vine să-ţi spui că, aşa cum e, mult prea multor oameni le place viaţa. Îţi vine să-ţi spui că, dacă ţara n-ar fi aşa murdară, s-ar vedea cât de prost îmbrăcaţi suntem. Îţi vine să-ţi spui că însuşi Dumnezeu, văzând că a greşit în cazul ceării lumii, a scris o carte. Îţi vine orice.<br />
<br />
Ajungem să credem nu numai că oamenii invadează timpul, după ce tot ei l-au inventat, ci chiar faptul că s-au apucat să invadeze vremea, rea sau bună, după cum ne-o dă natura. Ajungem să credem că natura din noi, natura interioară, virtuală, invadează peisajele patriei, mutilându-le. Cum poţi să crezi că nu e aşa când vezi că natura dintr-unii, sufletul lor de câine, mutilează, cu aprobări guvernamentale, codrii seculari, murdăresc lacurile şi râurile, poluează aerul tuturor sau secătuiesc pământul?!<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
AGONIA TEISMULUI ÎN VIZIUNE TREKISTĂ: CONTINUUMUL Q<br />
<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
Pe măsură ce Continuumul Q este din ce în ce mai prezent în scenariul universului ficţional "trekist", pe atât acesta apare mai puţin relevant în măsura misterului pe care îl presupuse cândva, deoarece acesta reprezintă, în esenţă, un concept perfect plauzibil, şi anume: evoluţia eonică a oricărei specii din universul fizic, care ar putea atinge planul omnipotenţei şi ubicuităţii, implicit (nu voi folosi termenul "rasă", deoarece este analog cu "cultură", şi ar constitui o eroare a mă avânta în rasismele trekiste roddenberriane).<br />
<br />
Primul contact ficţional pe care l-au avut oamenii, în „era stelară" panfederativă cu un reprezentant al Continuumului, s-a petrecut în răstimpul de serviciu activ al navei federative Enterprise D, care era comandată de către Jean-Luc Picard (capitolul: Întâlnire la Farpoint).<br />
<br />
Pe-atunci, Q/John deLancie (deoarece absolut toţi inhabitanţii planului acesta extradimensional, sunt numiţi Q) i-a avertizat pe membrii echipajului respectivei nave că se fac vinovaţi de crimele omenirii şi că ar reprezenta, de fapt, o specie de copii, periculoasă şi sălbatică.<br />
<br />
Desigur, Picard a contraargumentat din răsputeri faptul că omenirea a devenit, în decursul secolelor de la contactul umano - vulcanian, paşnică şi benevolentă (omiţând cu bună ştiinţă aspectul conform căruia codul moral uman nu este perfect adaptabil tuturor speciilor, precum nici invers nu este posibil, şi că specia umană nu poate fi perfectă niciodată; iar ca să se vehiculeze ideea că specia umană este una "ghidată" de un cod moral superior, prin simpla presupoziţie că aceasta nu ar fi predispusă către "partea întunecată lăuntrică" – aşa numita "esenţă a umanităţii" -, ar constitui o ofensă în sine la adresa oricărei fiinţe umane chiar).<br />
Dar Q, interpretat de către asianicul John deLancie, nu dorea să-şi piardă „cazul”, pe care-l „instrumenta” în calitate de „judecător”, călăuzit de o moralitate superioară (pe care Picard o denunţase ca fiind falsă şi arogantă până la extrem, preferând să aleagă moralitatea searbădă şi la fel de falsă şi arogantă a omenirii în locul celei Q-iste).<br />
<br />
De fapt, Q/deLancie argumentase faptul că omenirea, în pofida aparentului ei progres (Q-ii l-ar fi denumit "progres rapid" mai degrabă), rămăsese la fel de dedicată propriei hegemonizări teritorial – culturale decât a celei spirituale, la nivel individual. Materialismul "trekist" domină această eră semiperfectă, şi ar constitui din nou un ultragiu ca Roddenberry să fie considerat drept apologet al vreunei societăţi marxiste perfecte, Q/deLancie fiind special adăugat în "peisaj", ca denunţător al limitării voluntare a omenirii, a complezanţei sale faţă de propriile-i "progrese rapide".<br />
<br />
Era în care "tribunalul" lui Q/deLancie se regăsea, era cea în care oamenii "plonjaseră" într-o "întunecime" a propriilor lor conştiinţe de sine; "uitaseră" ce înseamnă etica, beneficiind în schimb de puţina tehnologie rămasă pe planetă, în urma acelui ficţional război termonuclear viitor (petrecut în anul ficţional 2053). Anul în care Q/deLancie îi adusese era 2079, aşadar, la aproape trei decenii de la dezastrul termonuclear adus în discuţie; locaţia este încă neclară, deoarece Primul Contact ficţional dintre specia umană şi cea vulcaniană fusese deja realizat, şi ar fi trebuit ca acele "tribunale" să nu mai fi existat.<br />
<br />
Ceea ce contează, însă, este faptul că Q/deLancie le prezintă oamenilor exact faptele care s-au petrecut în respectiva istorie a omenirii, iar Tasha Yar, locotenentă şi şefă a Securităţii de pe Enterprise D se va revolta împotriva "judecătorului" căruia îi menţionează (este, de fapt, o pledoarie pro-federativă) cum anume ea a fost "salvată" de către Flota Stelară, ca instituţie primară şi principală a Federaţiei Planetelor Unite (FPU), dintr-o lume aflată în plin haos social – politic şi economico – militar, Turkana 4, care decăzuse din "graţiile federative" încă din 2337. Prin urmare, Tasha nu era doar întruchiparea locotenentului devotat instituţiei militare aparţinătoare, ci şi reprezentanta unei civilizaţii planetare segregaţioniste, care-şi câştigase "libertatea" prin violenţă faţă de o organizaţie "paşnică şi benevolentă", precum era cazul FPU.<br />
<br />
Surprinzător acest fapt, dar nu şi neaşteptat pe deplin, deoarece "istoria" trekistă este prea "crudă" pentru ca să poată permite unei organizaţii şi unor instituţii constituente să scape de "flagelul" totalitarismului şi/sau ale segregaţionismului.<br />
<br />
Până şi Bajor lupta contra Federaţiei din cauză că aceasta ajunsese la un compromis cu Cardassia, care fusese opresorul Bajorului timp de patru decenii, dar luptele armate de gherilă ale bajoranilor (odată paşnici şi preocupaţi de cultura interplanetară) cu federativii (odată belicoşi, dar rămaşi "circumspecţi") aflaţi continuu într-o producţie de nave de "explorare şi apărare" în regim de urgenţă, erau izolate, nu oficiale (la nivel guvernamental interplanetar), însă nu şi deloc neglijabile.<br />
<br />
Aceste facţiuni bajorane acceptau şi alte organizaţii pentru "eliberare", reunite sub denumirea oficializată, Maquis (din nou, "geniul regizoral" nu cunoaşte hotare – "maquis" fiind denumirea neoficială a membrilor partizani ai Rezistenţei Franceze din cea de-a doua conflagraţie mondială... terrană).<br />
<br />
Revenind la "procesul" Q-ian, care prezintă similarităţi mult prea evidenţiate cu Procesul kafkian, aici omenirea fiind însă supusă unui interogatoriu (prin reprezentanţii ei "cei mai de seamă" – aleşi aleatoriu de către Q/deLancie doar pentru că erau porniţi într-o misiune de explorare a unor regiuni necartografiate ale Căii Lactee –, protagoniştii din Generaţia Următoare), se poate afirma faptul că procesul lui Q/deLancie este, de fapt, o parabolă. O parabolă prin care scriitorul şi scenaristul Brannon Braga, în accepţiune roddenberriană, încearcă să evidenţieze neajunsurile unei societăţi idealizate chiar de către protagonistul principal al povestirilor din acest ciclu de serii, Jean-Luc Picard, care-şi apăra specia declarând cele mai sus menţionate despre aceasta întru renumele ei în galaxie, or cumva acest fapt nu este suficient unui Q dornic să înveţe de la nişte fiinţe cu eoni sub nivelul său de dezvoltare proprie; dornic să înveţe cum anume poate fi viaţa interesantă descoperind... limitarea. I se poate extinde "imaginea" până la analogarea sa cu un antropolog, deoarece era interesat de evoluţia speciei (umane, în acest caz)<br />
<br />
<br />
”Individualitatea din... individualismul – "monolit"<br />
<br />
Un Q nu cunoscuse moartea vreodată (probabil că doar înainte de a fi transfiguraţi în entităţi omnipotente), iar moartea fizică ar fi fost exact "portalul" către evoluţia lor... finală. Q-ii oricum descoperiseră tot ceea ce era de descoperit, călătoriseră pe oriunde era de călătorit (fie prin nave, fie prin puterea gândului), făcuseră tot ceea ce se putea face şi aflaseră tot ceea ce se putea afla... din universul fizic. Cunoşteau universul fizic "pe dinafară".<br />
<br />
Diversitatea culturală a omenirii (oricât de rasist ar putea părea pentru unii, aceasta este realitatea de până acum şi prezentă – nădăjduiesc că nu şi viitoare prea pronunţat) şi toleranţa acesteia pentru conceptul însuşi de diversitate, ca elemente constituente ale "Marii Scheme", dacă-mi este permis să parafrazez, fascinează un omnipotent omniscient şi ubicuu, laolaltă, precum este cazul lui Q/deLancie.<br />
<br />
Criticii ar putea argumenta faptul că "toleranţă" este sinonim cu "acceptare dificilă", dar eu consider că este un prim pas necesar întru definitivarea acelei baze culturale atât de necesare. Trebuie să se înceapă "cu Jupiter", ca să se poată avea pretenţia la o societate non-tolerantă, la una obişnuită cu diversitatea culturală, astfel încât să nu mai fie reprezentată de indivizi trufaşi în ceea ce priveşte "permisivitatea exacerbată" pe care aceştia ar prezenta-o altor indivizi, aparţinători altor culturi.<br />
<br />
Desigur, va mai trebui să dureze câteva (zeci de) milenii până ce acel "punct din agendă" să fie atins, dar trebuie să mai şi existe o răbdare extinsă cu eurile psihice, în primul rând, dacă cele metafizice chiar nu există.<br />
<br />
Ceea ce au păstrat Q-ii, însă, de-a lungul atâtor eoni evolutivi, a fost individualismul; şi-au păstrat şi apărat dreptul de a fi conştienţi de propriile lor făpturi, uneori acţionând din pripă şi/sau iresponsabil, dar niciodată nu au renunţat la dreptul lor la individualitate şi autodeterminare implicită.<br />
<br />
Niciodată nu s-au lăsat conduşi de vreo "voce comunitară" intensificată abuziv, care să le ştirbească personalitatea. Se poate conchide faptul că îşi iubesc atât de mult autodeterminismul încât simpatizează în mare măsură cu specia umană tocmai din acest considerent, dar nu este numai atât.<br />
<br />
<br />
Trecutul nu poate "modela" decât viitorul rezultând... prezentul simplu<br />
<br />
Mai departe, în cazul capitolului Ţesătura Vieţii, unde căpitanul Picard ajunge să moară în urma unei răni căpătate într-un incident armat petrecut pe o planetă izolată, în timpul unei conferinţe, şi să se regăsească cu acelaşi Q/deLancie iritant (ale cărui acţiuni sunt, de fapt, pilde, deşi mulţi le interpretează ca pe nişte glume perverse din partea Continuumului).<br />
<br />
Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că nu este întru totul real faptul că Q-ii nu au comis şi acte nesăbuite în acel univers ficţional, dar status quo-ul lor era acela de a menţine ordinea în universul fizic şi metafizic, în calitate de entităţi extradimensionale şi omnipotente.<br />
<br />
Q/deLancie se va înfăţişa lui Picard ca... Dumnezeu, iar Picard îl va ridiculiza cu negaţia: Nu eşti Dumnezeu! Reacţia lui Q/deLancie fiind tot una ironică, desigur: Blasfemie! Ai noroc că nu te alung (din Rai) sau trăznesc, sau ceva...<br />
<br />
Prin această replică a unui Q "ultragiat", el (Q/deLancie) îşi exprimă dezgustul pentru credourile infantile ale omenirii, "recitând" exact din cele de sorginte biblică, iudeo-creştină (reacţionând precum ar fi reacţionat Iehova, spre exemplu, la auzul unor astfel de negări ale divinităţii Sale).<br />
<br />
Când, într-un final, Picard realizează şi admite că este mort, este invitat de către Q/deLancie să-şi răscumpere "greşelile tinereţii", dar când şi le va răscumpăra, astfel permiţându-i-se să trăiască cu o inimă adevărată în locul uneia artificiale, căpitanul primeşte totodată o viaţă care s-ar fi putut foarte bine petrece între intervale de timp ocupate cu redactarea şi înmânarea de rapoarte ştiinţifice, fiindcă el nu mai era căpitan, ci doar stegar (n.a. ensign), iar acest aspect îl determină pe protagonist să înţeleagă faptul că orice tentativă de a altera oarecum linia temporală, cauzează efecte dramatice, chiar dacă acestea sunt la un nivel individual, nu colectiv, or Q/deLancie îi explică încă o dată acest amănunt, fiindcă regretele de mai târziu nu pot schimba trecutul, dar pot "modela" viitorul (în perspectivă lineară) adoptând decizii şi strategii de viaţă personale într-un prezent... simplu.<br />
<br />
De fapt, momentul la care Picard se implicase într-o bătaie cu trei nausicaani, pe când era încă stegar al Academiei, îi "pecetluise" oarecum viaţa, şi anume prin faptul că va fi fost nevoit să fie animat de către un cord artificial, nu de către unul real, primul fiindu-i străpuns de o sabie nausicaană a cărei lovitură a primit-o în decursul bătăii.<br />
<br />
Regretele sale erau irelevante, deoarece dacă ar fi optat să-si păstreze status quo-ul de siguranţa personală absolută, viaţa lui n-ar fi avut prea mare însemnătate pentru el; poate că pentru ceilalţi, ca stegar, s-ar fi dovedit foarte util la postul de cercetător în Astrofizică, însă lui îi lipsea aventura, iar acest aspect era de nesuportat.<br />
<br />
Opţiunea finală a lui Picard a fost aceea de a reporni bătaia cu nausicaani, care l-a costat un cord, şi viaţa lui şi-a reluat cursul pe care-l ştiuse dintotdeauna, scăpând, în cele din urmă, şi de efectele rănii provocate de fasciculul armei pe care o purtase fanaticul atentator.<br />
<br />
<br />
Când omnipotenţa, omniscienţa şi ubicuitatea te plictisesc... de moarte<br />
<br />
Dacă un membru al Continuumului, ca fiinţă omnipotentă, omniscientă şi ubicuă, decide să-şi ia propria viaţă, ce s-ar întâmpla? Ar colapsa universul fizic sau cel metafizic? Sau nu s-ar întâmpla absolut nimic?<br />
<br />
În seria Voyager (episodul Dorinţă de moarte), unul dintre Q-ii cei mai respectaţi ai Continuumului, ca filozof existenţialist, Quinn/Gerrit Graham (s-a autobotezat Quinn, ca să nu fie confundat cu ceilalţi – dorinţa de individualism într-un "monolit" individualizat -), va hotărî să-şi pună capăt existenţei serbede pe care o dusese de atâţia eoni, deoarece nu mai prezenta interes acea viaţă pentru el.<br />
<br />
Consecinţele pe care el, Quinn, nu le crezuse a fi posibile în universul vizibil, se întâmplă, iar aştrii se transformă în supernove şi implodează; Q/deLancie este trimis în planul fizic al cosmosului să reglementeze oarecum situaţia critică a universului, deoarece nu moartea unei entităţi Q a fost importantă în sine, ci schisma pe care a provocat-o aceasta în Continuum, astfel izbucnind un război civil cu două tabere clar delimitate: partizanii status quo-ului şi cei ai independenţei faţă de "monolitul individualizat" al conducerii Continuumului, care îngrădea acţiunile indivizilor Q în cosmos.<br />
<br />
Practic, era vorba despre un război între nişte fiinţe omnipotente care se plictisiseră de a fi "cuminte", şi "tutorii" acestora. În mod trivial, astfel s-ar pune problema, şi totuşi este ceva mai complexă situaţia în cazul Continuumului.<br />
<br />
Q-ii nu doreau să se transforme într-o specie de fiinţe unicat (în aptitudini şi înţelegere a cauzelor şi efectelor universale), care într-un final (fizic) să devină dictatoare asupra celorlalte, non-omnipotente, non-omnisciente şi non-ubicue.<br />
<br />
Desigur, rămăseseră dawzii şi zalkonienii dintr-o subspecie zalkoniană necunoscută decât guvernului Zalkoniei, însă mai exista doar un singur individ din specia dawdică şi una nouă (sub formă energetică), care se forma pe Zalkon; pe scurt, "scena cosmică" nu mai prezenta niciun fel de altă specie, fie în forma acesteia de colonie planetară, galactică sau temporală (extradimensională, precum era cazul indivizilor speciei 8472, care reprezentau doar apogeul evolutiv organic – denumită astfel de către borgi -), care să atenteze la "tronul" aroganţei Q-iste.<br />
<br />
În final, Quinn sinucigându-se şi dând naştere acestui conflict extradimensional, afectează prin neglijenţa sa "egoistă", structura "subspaţială" (tahionică, deşi particulele respective încă nu au fost dovedite, deoarece existenţa lor ar presupune "fisuri" în spaţiu, ceea ce nu se întâmplă) a universului fizic, dar tot ceea ce a fost distrus de către Q-ii belicoşi unii cu alţii, va fi "reparat" printr-o "mezalianţă" cu o individă a Continuumului, aflată de partea "staticilor" (aşa cum erau denumiţi, ludic, de către simpatizanţii Mişcării de Eliberare, condusă chiar de către Q/deLancie), deşi planul fusese ca Q/deLancie să se fi împerecheat cu capitanul navei Voyager, Kate Janeway, pentru a produce un copil care să întrunească... cele mai bune elemente din ambele lumi.<br />
<br />
Întrebarea mea este, totuşi: ce pretext arogant ar putea avea o fiinţă umană, astfel încât să pretindă faptul că întruneşte calităţile necesare conceperii unei forme de viaţă cu o entitate omnipotentă, omniscientă şi ubicuă, precum era cazul Q-ilor, dacă nu cumva doar ideea de aroganţă însăşi?<br />
<br />
Neapărat ar trebui să se conceapă vreo entitate care să întreprindă fapte bune, să vindece şi să iubească, sau ar ieşi vreun hibrid omnimalevolent, sau doar omnihaotic? Nimeni nu poate fi atât de arogant încât să susţină vreuna dintre cele două teorii, deoarece acestea sunt elemente aleatorii, neprevăzute.<br />
<br />
Nu mai trebuie menţionat faptul că regizorul s-a gândit să avatarizeze conflictul Continuumului într-un decor de 1860 – 1864, ci poate doar că d-nul Braga a "teoretizat" faptul că echipajul unei nave stelare, plecat în misiuni de cercetare şi explorare (prezumtiv foarte receptiv noului), nu ar fi putut înţelege nuanţele conflictului decât într-un decor al epocii conflictului yankeo – confederativ, ceea ce conotă un oarecare derizoriu regizoral, dar de sorginte bermaniană, în primul rând, nu roddenberriană.<br />
<br />
<br />
Toate lucrurile bune... se vor sfârşi?<br />
<br />
Tot Q/deLancie va fi cauza dezastrului omenirii, însă numai parţial, în paginile capitolului Toate lucrurile bune..., fiindcă el îl va purta pe Picard în timp şi spaţiu, în locaţii pe care el nu le mai vizitase, deşi erau familiare subconştientului său, precum este cazul Cambridge-ului sau al viilor franceze de pe Terra, aducând în "scenă" personaje la fel de cunoscute.<br />
<br />
Q/deLancie îl va purta prin timp şi spaţiu pe căpitan, reunind echipajul Enterprise D (incluzând-o pe Tasha Yar, care fusese ucisă cu şapte ani înainte de întâmplările capitolului în discuţie) doar pentru a-i dovedi acestei fiinţe umane că paradoxul necesită atenţia unui "explorator", aşa cum se considera Picard, până la înţelegerea nuanţelor pe care acesta le comportă în universul fizic, dar şi metafizic.<br />
<br />
Paradoxul era, cel puţin pentru o fiinţă umană, o confuzie a propriei sale conştiinţe de sine, o confuzie existenţialistă, poate chiar o aberaţie fizico - matematică, însă nu şi pentru Continuum, deoarece Q-ii au realizat faptul că o entitate poate exista în orice plan (fizic sau metafizic) şi în orice perioadă a timpului (care, aşa cum îl admit chiar Q-ii, ar fi etern), iar că moartea fizică este irelevantă.<br />
<br />
Aceştia aveau putere absolută asupra vieţii şi morţii fizice, dar nu şi asupra propriilor morţi extradimensionale; nu puteau calcula imprevizibilul... imprevizibilului care s-ar fi întâmplat dacă ar fi hotărât terminarea existenţei lor metafizice şi eonice, în acelaşi timp. Era un paradox, prin excelenţă, la care Q-ii nu aveau răspunsuri ferme (precum fusese şi cazul Dorinţei de moarte).<br />
<br />
Dar ca să fie înţeleasă pe deplin esenţa paradoxului din acest capitol, va trebui menţionat faptul că Q/deLancie nu-l va purta pe căpitan printre dimensiunile existenţei sale (a căpitanului, la nivel individual), indicându-i un viitor – alternativă şi un trecut "static" doar ca să se amuze, desigur, ci ca să-l determine să admită faptul că un element al existenţei unui om, care este căutat de către acesta cu prea multă pasiune, va sfârşi prin a fi creat tocmai din acea căutare asiduă, chiar dacă "elementul" nu exista a priori; în cele din urmă, o fiinţă umană va găsi ceea ce caută, creându-şi propriul paradox.<br />
<br />
Totuşi, cum poate fi validată, în acest context, ideea de anti-timp, aşa cum este vehiculată aceasta în Toate lucrurile bune...?<br />
<br />
Se poate considera faptul că Timpul este doar o consecinţă a interacţiunii gravitaţiei cu mediul? Poate fi încetinit influxul eteric, astfel oprindu-se timpul? Iar dacă timpul poate fi oprit, atunci nu doar poate pentru un mediu ermetizat, dat ca subiect al încetinirii influxului gravitaţional, nu şi pentru restul mediului "deschis"?<br />
<br />
Şi, mai mult decât orice, anti-timpul să fie, oare, o stare de ordine din haos, o negentropie care să invalideze cea de-a doua lege boltzamaniană a Termodinamicii? Ce reprezintă, astfel, anti-timpul, dacă nu chiar haosul (în gândire strict dualistă)? Poate reprezenta... ordinea?<br />
<br />
Ce s-ar întâmpla dacă s-ar "ciocni" de timpul linear? Şi-ar pierde, oare, materia fizică coeziunea? Anti-timpul, ca manifestare negentropică, presupune, oare, existenţa unei Cauze Primordiale (ca "atribut" al unei inteligenţe cosmice presupusă a fi absolut omnipotentă – depăşind chiar specia omnipotenţilor Q -), aşa cum au fost oamenii obişnuiţi să creadă milenii la rând sau nu?<br />
<br />
Prin extensie, Cauza Primordială, în cazul în care aceasta nu ar exista, anti-timpul n-ar rămâne ceva mai mult decât un... "reflex" energetico – gravitaţional involuntar al cosmosului? Există, de altfel, aşa ceva ca anti-timp, în realitate?<br />
<br />
Cum ar trebui ca acea realitate să fie, astfel încât să se creeze condiţiile necesare existenţei anti-timpului, şi cum ar fi anti-timpul recognoscibil?<br />
<br />
Toate aceste aspecte reprezintă nişte întrebări care merită un răspuns, însă este foarte puţin probabil ca legile termodinamice să fie prea curând revizuite, şi nici că dilemele ridicate de către ştiinţele dialecticizate de până acum, precum psihologia şi filozofia, să poată oferi vreodată vreun răspuns valid. Şi ce înseamnă pertinenţa unui răspuns într-atât încât să fie considerat a fi valid? Dar validitatea acestui răspuns?<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SUFERINŢA SUBIECTIVĂ: CINCI LUMINI<br />
<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
"Binele general" - O sintagmă–convenient<br />
<br />
Urmărind aseară un episod din faimoasa deja serie „trekistă”, Generaţia Următoare, intitulat Ierarhie de comandă (Chain of Command, orig.), am realizat brusc faptul că... suferinţa este subiectivă. Desigur, nu constituie vreo noutate faptul că suferinţa ar avea un astfel de atribut, însă la nivel politico–militar, acest aspect nu ar trebui să se manifeste defel deoarece de ce nu, suntem „civilizaţi”.<br />
<br />
Presupun, totuşi, că cineva cunoscut mie, care lucrează în domeniul securităţii Armatei Române (nu pot specifica instituţia în cauză, precum nici numele persoanei sau rangul acesteia), şi căruia am fost nevoit a-i întoarce spatele din cauza „profesiei” sale, mi-ar spune că Armata şi serviciile secrete, în general, protejează poporul, iar ca scopul scuză (etern) mijloacele. Ei bine, nu este deloc astfel.<br />
<br />
Scopul de a face bine unei naţiuni nu poate scuza, pe rând: tortura, crima şi/sau violul pe care „profesioniştii” serviciilor secrete, sau chiar ai forţelor armate naţionale (indiferent de armă şi/sau stat), le comit cu bună-ştiinţă, ori le admit chiar ca fiind parte integrantă a ceea ce se întreprinde deseori cu mize umane extrem de ridicate pentru... binele general. Dar nimic nu poate exonera acest tip de comportament profesional; nici măcar acest „bine" (general).<br />
<br />
<br />
Absurditatea la care nimeni nu a mai ajuns vreodată...<br />
<br />
Înţeleg de asemenea faptul că d-nul scriitor "Gene" Roddenberry a trăit într-o eră în care tensiunile intercontinentale (mai mult nişte stupide „gâlceve” decât probleme politice serioase) erau la apogeu Pentru siguranţa naţională (indiferent a cui era aceea), urmărindu-se deopotrivă protejarea păcii mondiale prin... războaie nucleare preventive, dacă era necesar; de fapt, şi acum se urmăresc, ca posibile măsuri radicale, asemenea atacuri. În acest sens, mă tot întreb DE CE continuă să existe astfel de "strategii", şi nu-mi pot oferi vreun răspuns plauzibil.<br />
<br />
Poate pentru că [...] Timpul, spaţiul şi gândul nu sunt lucrurile separate ce par a fi [...], aşa cum susţinea odată "Călătorul" din Acolo unde nimeni nu a mai ajuns vreodată? Nu prea cred.<br />
<br />
<br />
"Siguranţă armată" – Un oximoron inefabil<br />
<br />
Văzându-l pe d-nul Patrick Stewart performând cu atâta patos în acest episod, mai ales, deşi mai toate episoadele „neogeneraţioniste”, şi post, au beneficiat de acelaşi asianism stewartian, dacă mi-e permis să folosesc o astfel de catalogare pentru stilul acestui actor, mi-am dat seama inclusiv de faptul că dânsul încerca să transmită un mesaj telespectatorilor acelei perioade (era anul 1992, la doi ani de la „liberalizarea" Europei Răsăritene, perioadă în care guvernele lumii probabil că erau mai obsedate de „siguranţa” lor naţională decât oricând – poate că mă înşel; totuşi, acum par mult mai paranoici -), care ar fi trebuit să înţeleagă cât este de periculos să fie lăsaţi ofiţerii superiori, în calitate de comandanţi în domenii „sensibile” (în fine, orice caporal poate deveni, la un moment dat, comandant, dar de la ei nu te poţi aştepta la prea multe) a-şi permite ca sentimentele să le stea în calea împlinirii datoriei reale.<br />
<br />
Să presupunem, de asemenea, faptul că acest substantiv atât de comun uzitat, laolaltă cu alte câteva zeci de oximoroane "împăciuitoare", cum le-ar denumi d-nul scriitor Umberto Eco, ar însemna într-adevăr ceva pentru un ofiţer superior foarte experimentat, şi că într-adevăr ar fi nevoie să conştientizăm valoarea datoriei faţă de stat, dar mai ales faţă de propriul popor, însă până la ce extreme?<br />
<br />
<br />
Pacea de pe "Pietricică"...<br />
<br />
Poate fi permis unui ofiţer secund al vreunui serviciu secret român de informaţii să participe la „respectarea” Convenţiei de la Geneva, aşa cum şi unui ofiţer superior al vreunui serviciu naţional de securitate al S.U.A. să i se poată „trece cu vederea” un comportament profesional relativ asemănător (tortura diferind, desigur)? Putem, oare, să nu ne gândim la faptul că fiecare clipă de „pace” pe care o avem cu toţii, ca locuitori ai acestei „pietricele” aruncate în vidul cosmosului, valorează circa câteva zeci de mii de oameni torturaţi în fiecare zi? Şi ne mai întrebăm de ce nu ni se cere vreodată opinia în treburi statale.<br />
<br />
Adevărul este că nu ne prea mai pasă, de fapt; majoritatea oamenilor întregii lumi sunt atât de obişnuiţi cu suferinţa încât ajung s-o aprobe, sub orice formă ar fi aceasta, iar dacă este vorba despre „binele comun”, atunci desigur, de ce n-am fi „deschişi” la perspectiva de a sacrifica câteva vieţi, dându-le pe mâna „călăilor”, doar ca ceilalţi membri ai societăţii să fie..."în siguranţă"?<br />
<br />
<br />
Atributul principal uman: cameleonismul<br />
<br />
Când căpitanul Jean-Luc Picard se afla în acea sală cardassiană de interogatoriu, faţă-n faţă cu ofiţerul acela superior cardassian, care-i detesta pe oameni, dar mai ales pe cei ce se arătau ostili faţă de Uniunea (mai târziu, Imperiul) Cardassiană, am presimţit ce o să se întâmple, şi într-adevăr, un ofiţer superior începea a-l maltrata fizic şi psihic pe un altul. Admirabil, nu-i aşa?<br />
<br />
Dar să lăsăm rangurile (fie ele şi ficţionale), şi să ne concentrăm asupra tratamentului abuziv aplicat prizonierilor de război, în genere, şi mă refer strict la Terra, nu la alte planete ficţionale, fiindcă, de ce să nu admitem, toate seriile Star Trek vor continua să reprezinte, încă mult timp de-acum înainte, "imaginea" societăţii umane, în genere, indiferent de barierele culturale ale acesteia. Oamenii sunt... oameni.<br />
<br />
Eterna şi obsesiva noastră "calitate" inefabilă: cameleonismul antropomorf. Dar la ce ne foloseşte, mă întreb, când ne comportăm uneori mai rău decât unele dintre cele mai sălbatice animale din junglă?<br />
<br />
<br />
Locaţii ştiute de copiii de azi: Guantanamo, Jallalabad, Basra şi Abu Ghraib!<br />
<br />
Să analizăm puţin situaţia deţinuţilor din Golful Guantanamo, sau chiar a celor de la Basra, ca să ne limităm la doar două; locaţii pe care şi copiii noştri aproape că le-au învăţat pe de rost. Dar oare înţeleg ei ceea ce înseamnă aceste toponime? Le spunem şi lor că "duşmanii patriei" îşi merită soarta? Tot aşa cum torţionarul lui Picard o învăţa pe fiica lui, în sala de interogatoriu?<br />
<br />
Iată un motiv în plus pentru care Star Trek – Generaţia Următoare şi Star Trek – Deep Space Nine au fost create cu atâta surplus de violenţă, şi într-un stil atât de milităresc, a fost special pentru a ne "oglindi" pe noi înşine, cei DINTOTDEAUNA, şi "fiara" dinlăuntrul nostru, care se află intermitent într-o stare latentă.<br />
<br />
De pildă, cardassienii sunt imaginea aproape perfectă a unui stat terran unitar, de orientare fascistă, existând mici excepţii, iar acestea sunt confirmate de către indivizi cu rang de ofiţer din cadrul Armatei Uniunii (Cardasiene), precum de către cel care l-a reţinut pe Picard ostatic după ce misiunea de pe Celtris 3 fusese un eşec, deoarece era plănuită o capcană pentru a-l atrage pe protagonist. Acest personaj se numeşte Gul Madred.<br />
<br />
<br />
Copilul de 4 ani...<br />
<br />
Era să uit, de asemenea, remarca pe care a rostit-o Picard, după ce timp de aproape două zile la rând fusese torturat bestial de către Madred, şi anume: (Madred) De-acum încolo, când mă voi mai uita la tine, nu voi vedea vreun ofiţer cardassian puternic, ci doar un băieţel plângând deoarece nu a fost capabil să se protejeze.<br />
<br />
Picard se referea, desigur, la momentul în care Madred, copil fiind, fusese agresat fizic de către un alt băiat cardassian mai în vârstă decât el, probabil, şi care nu dorea decât să-i fure hrana pe care o găsise în oraşul aproape pustiu al Lakatului (erau doar două ouă de taspari).<br />
<br />
A trebuit ca acel băiat să-i dizloce lui Madred braţul, ca să-i ia hrana pe care tocmai o descoperise în respectiva ruină calcinată (era era post-beligerantă cardassiană, pe când Uniunea încă nu se formase, şi cu atât mai puţin Imperiul).<br />
<br />
Acest aspect mă duce cu gândul la ceea ce poate da naştere suferinţa dinlăuntrul unei fiinţe, fie aceasta umană sau nu. Este exemplul clasic în acest sens, respectiv: Am suferit, vei suferi!<br />
<br />
<br />
Înfrângerea de sine şi nemesisul etern<br />
<br />
În ultimă instanţă, acest comportament mai poate reprezenta înfrângerea finală de sine; o înfrângere laşă, cauzată de refuzul acelei persoane de a mai lupta cu "răul" dinlăuntru.<br />
<br />
La fel a ales şi Shinzon de Remus, în Star Trek – Nemesis, acesta motivând însă că nu mai putea lupta nicicum cu ceea ce viaţa l-a "transformat". Şi este adevărat; cum poţi lupta cu sentimentul regretului şi al dorinţei de răzbunare? Nu reuseşti cu ajutor "dinafară", ci numai cu cel "dinlăuntru": prin propria-ţi voinţă de a fi un om diferit.<br />
<br />
Suferinţa ne transformă în "roboţi", ne ştirbeşte identitatea, ne ia orice plăcere de a mai trăi, şi ne determină a uita cine suntem, de obicei. Însă totul se poate întoarce şi în favoarea noastră doar dacă nu ne vom mai lăsa influenţaţi de sentimente contradictorii (prejudecăţi, ură etnică/rasială, dorinţă de răzbunare), ci doar de claritatea minţii, bazându-ne pe un alt fel de sentiment, şi anume: cel de autoperfecţionare, or aceast deziderat nu poate fi atins atâta timp cât soldaţii trimişi pe teatrele de operaţiuni străine, sau chiar desemnaţi la vatră, nu fac altceva decât să se refuleze cu prizonierii lor prin torturarea, batjocorirea etnică/rasială/religioasă, violarea şi/sau uciderea acestora.<br />
<br />
<br />
Cinci sau patru lumini?<br />
<br />
Cu cât Gul Madred îl tortura pe Picard prin intermediul acelui dispozitiv implantat subcutanat, cu atât îşi dovedea incompetenţa profesională, dat fiind faptul că oricum prizonierul îi destăinuise tot ceea ce avea la cunoştinţă, "tiopentalul" administrat a priori făcându-şi pe deplin efectul. Cumva, acea metodă de interogare se dovedise, însă... ineficace (pentru Madred, ca interogator), interogatorul hotărându-se a-l mai "intervieva" pe Picard, dupa cum obişnuia el a-şi denumi practicile torţionare.<br />
<br />
La finalul actului al cincilea, când Gul Lemec, superiorul direct al lui Gul Madred, intră în "interogatoriu", constată cu stupoare cum unul dintre cei mai admiraţi ofiţeri superiori ai Flotei Stelare federative stătea în faţa lui îmbrăcat fiind doar cu o zdreanţă (semăna mai mult a poncho), neavând niciun fel de lenjerie intimă, abuzat fizic şi psihic, subnutrit, cu vederea deja mult prea slăbita de reflectoarele orbitoare proiectate-n ochii lui, dar care continua să stea în faţa "călăului" într-o postură relativ demnă, deşi sorţii îi erau parcă total împotrivă. Lemec nu era încă pe deplin conştient de cele întâmplate între Gul Madred şi Picard, care ajunsese să fie admirat tocmai de către interogatorul acestuia (Madred).<br />
<br />
Întors pe Enterprise D, Picard i se confesează consilierei Troi că ar fi fost în stare a spune absolut orice-ar fi vrut Madred să audă de la el, inclusiv că ar vedea cinci lumini, în loc de patru. Interesant este faptul că Picard începuse să creadă că erau cinci lumini în acea încăpere...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
DESPRE POLEMICI<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Adeseori mi-am exprimat credinţa că luptele, mai ales cele fratricide, nu servesc nici unei propăşiri. SF-ul românesc are nevoie de aer curat, precum briza sărată a mării ori suflul ozonat al muntelui, nu de butelii cu gaz-sarin strecurate hoţeşte în staţii de metro. În replică, mi s-a reproşat un presupus exces de pacifism. Mărturisesc că orice asemănare între Gandhi şi persoana mea e parte a unei lucrări subversive de derutare a publicului cititor, înţeleptul indian era un „suflet mare” (Mahatma), pe când eu am doar un corp mare (peste şase picioare înălţime şi o majă greutate).<br />
<br />
Îmi pare rău că marele filosof şi conducător indian a murit asasinat. Moartea lui arată că violenţei nu i se poate opune nici non-violenţa, nici violenţa, ci, eventual, cu un pic de noroc şi nişte ajutor divin, numai inteligenţa. Dovada că isteţimea biruie forţa brută constă în nemurirea lui Păcală, Nastratin Hogea sau Till Buhoglindă.<br />
<br />
Dar mai bună decât înfruntarea violenţei este prevenirea ei. Idealul meu politic este înţeleptul Numa Pompilius, cel de-al doilea rege al Romei, conducătorul pe vremea căruia templul lui Ianus a fost închis (adică oştile romane n-au plecat la război), iar locuitorii cetăţii au învăţat să lucreze pământul, pentru că: „Plugăritul întăreşte pacea. Cel ce lucrează pământul vrea mai puţin decât oricare altul ca roadele muncii sale să fie înghiţite de război. Plugarul îşi va apăra bărbăteşte glia şi cu sporirea plugăritului vitejia ostăşească nu va scădea. Va conteni doar spiritul rebel, injust şi lacom care le face oamenilor atâta rău.” (Plutarh)<br />
<br />
N-am nimic împotriva scandalurilor literare şi recunosc de bună voie şi nesilit de nimeni că lor le datorez deschiderea apetitului pentru scrierile critice. Totul e ca duelurile să se desfăşoare sportiv, în limita decenţei. Nu agreez tipul suburban de asasinare publică, promovat până în 1989 de locotenenţii lui Eugen Barbu în „Săptămâna”, iar postrevoluţionar în „România Mare”. Confruntarea dintre doi oameni de litere cu opinii aparent ireconciliabile ar trebui să prilejuiască un spectacol de un dinamism acaparator, urmărit cu sufletul la gură de toţi trecătorii, din care până şi simplul cetăţean să deprindă un înţeles. Altminteri, literatura n-ar trebui să fie nici o arenă de lupte, nici una de circ.<br />
<br />
Critica la nivel de artă reprezintă o superbă gimnastică de viaţă lungă a spiritului, o modalitate inexpugnabilă de a mânui stiloul întru apărarea unor principii, o demonstraţie de deviere şi conducere a Qi-ului adversar prin tehnica celor Opt Taste de Calculator (Control, Alt, Delete, Page Up, Page Down, Insert, End, Home).<br />
<br />
Dar să lăsăm teoretizările, un exemplu face mai mult decât o mie de vorbe. Să luăm un caz notoriu.<br />
<br />
Toată lumea şi-l aminteşte pe Marin Sorescu, poet şi dramaturg studiat la liceu, „văr” cu Shakespeare, fost ministru al culturii, nominalizat pentru Premiul Nobel, laureat cu Herder. Am avut ocazia să-l cunosc personal, deoarece a fost directorul a trei tabere studenţeşti de literatură (1985-1987), la care am participat ca membru al cenaclului „H. G. Wells” şi redactor al revistei „Forum studenţesc”. Eram tânăr, în căutarea unor modele, pornit să descopăr reţeta succesului. De trei ori câte două săptămâni, ne-am întâlnit zi de zi, am stat la aceeaşi masă - când rotundă, când colţuroasă, i-am urmărit reacţiile, rarele vorbe. Era un om de statură mică, însă cu o personalitate mare. Copleşitoare. Mustaţa şi părul vâlvoi îl făceau să semene cu un Ion Ţiriac, un mare jucător pe terenul de tenis al literelor. Impresiona. Totuşi nu l-am divinizat pe mentorul nostru, precum alţi colegi de generaţie, ci m-am retras la o distanţă prudentă, împreună cu îndoielile mele. M-am străduit să-l respect, în măsura în care puteam să uit de polemica lui cu Gheorghe Grigurcu şi de deruta totală în care poetul din Bănie s-a luptat cu o moară de vânt atent cumpănită, capabilă să macine cu fineţe şi să cearnă cu precizie diferitele sortimente de făină.<br />
<br />
Din capul locului, să remarcăm că era o înfruntare ireală, între doi monştri sacri proveniţi din regnuri deosebite, incompatibili ca stânca şi valul, ca fierul şi văzduhul, ca pocnetul de bici cu golul vidului interplanetar.<br />
<br />
Criticul de la „Familia” a publicat în 1979 volumul „Poeţi români de azi”, unde a îndrăznit să pună în balanţă „greii” din promoţia lirică oficială a anilor '60 (Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu) cu poeţii rebeli, desconsideraţi de activiştii de partid şi neagreaţi de comitetele de cultură, precum boemul Leonid Dimov, senzualul Emil Brumaru ori algoritmicul Mircea Ivănescu. E o ierarhizare susţinută cu îndărătnicie de peste un sfert de secol, care a iritat, în bună măsură, şi pe poeţii criticaţi, şi pe colegii critici ai acestora, apărători academici ai canonului oficial.<br />
<br />
Marin Sorescu, mai iute din fire, ca îndeobşte oltenii, a pus mâna pe toc imediat după apariţia volumului şi s-a grăbit să scrie:<br />
<br />
<br />
„Spectacolul oferit e jalnic. El [Gheorghe Grigurcu - n.n.] demonstrează o ambiţie nebănuită, care, dacă reuşeşte să intimideze pe unii mai slabi de înger (care n-au strigat încă) şi să facă un început de şcoală a infamiei (fără frecvenţă), nu poate clinti bunul gust public, în care avem încredere. Şi nici a atinge vreuna din valorile selectate, într-o reală şi nobilă concurenţă în ultimele decenii. Privind fix, drept în faţă o seamă de poeţi importanţi de azi, el vede în lături.” [Marin Sorescu, Uşor cu pianul pe scări, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985]<br />
<br />
<br />
Nici urmă de „stilul degajat, uşor ironic, fantezist, deconcertant, de multe ori feroce în profundul său simţ critic” [http://www.mariromani.ro/personaj.php?id=109], caracteristic dramaturgiei soresciene. E un atac la persoană, în forţă, bazat pe acuze răuvoitoare („un început de şcoală a infamiei”) şi care vizează închipuite defecte fizice („privind drept în faţă, el vede în lături”). E o izbucnire cu spume la gură, o dovadă a urii acumulate în cel care s-a simţit descalificat de o judecată de valoare. E reacţia unui om neîmplinit, complexat, nesigur, de parcă s-a supărat că a fost prins cu mâţa în sac.<br />
<br />
Spre deosebire de pătimaşul autor al volumului „Singur printre poeţi”, Gheorghe Grigurcu a reuşit să riposteze elegant de fiecare dată:<br />
<br />
<br />
„Tonul poznaş [al lui Marin Sorescu - n.n.] trebuie urmărit ca o substanţă în sine, o antiteză a gravităţii căreia i se dă cu tifla dintr-un pur impuls expresiv. (...) Din încordarea de a «zice» mereu într-un chip inuzitat care să stârnească hazul, poetul răsuceşte până la refuz locurile comune, într-un gest care devine la rândul său convenţie. O convenţie a neconvenţionalului, funcţionând ca un automatism.” [Gheorghe Grigurcu, Critici români de azi, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1985]<br />
<br />
<br />
În duelul dintre ditamai matahala înarmată cu un ciomag şi un puştiulică cu mâinile goale, zâmbăreţ, cu mişcări graţioase, jucăuşe, inteligente, publicul îl va susţine întotdeauna pe cel din urmă, ca o ripostă împotriva oricărei tentative de a impune un adevăr cu pumnul. Dintotdeauna, oamenii au avut gustul circului, al luptelor dintre gladiatorii înarmaţi în felurite chipuri sau dintre animalele sălbatice asmuţite unele împotriva altora. Mulţi îndrăgesc spectacolele sângeroase, dar nimeni nu doreşte să simtă efectele violenţei pe propria-i spinare, de aceea omul din popor întotdeauna îl va sprijini pe cel slab şi defavorizat, în icoana căruia îşi recunoaşte propria fragilitate.<br />
<br />
Faptul că cineva nu este cu noi, că optează pentru o altă scală de valori, nu înseamnă că e împotriva noastră. Adevărata critică nu-şi propune să decapiteze autorul şi să-i înfăţişeze ţeasta în chip de luare aminte, ci să-l ajute să înainteze pe calea către desăvârşirea artei sale.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TON<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
OMUL PROVIDENŢIAL<br />
<br />
Victor Martin<br />
<br />
<br />
Pe terasa din sticlă masivă se găsea foarte multă lume. Într-un colţ, mai la marginea perdelei de gâze luminoase, care se luaseră de mâinile lor minuscule, pentru a forma o copertină deasă, aşezat pe scaunul care îşi modela forma după mişcările vremii, politicianul, monstru cu foarte multe capete, adormise.<br />
<br />
Alături, la aceeaşi masă, un al doilea monstru vorbea continuu. Văzând că interlocutorul nu îl ascultă, capătul curiozităţii îi crescu brusc şi se înălţă la şase metri deasupra mesei. Privind în jos, ridică cercetător o sprânceană, apoi capătul reveni la loc. În mare parte, era mulţumit. Prima parte a misiunii fusese îndeplinită. Spionul care reuşise să se metamorfozeze în băştinaş, luînd forma unui monstru cumseacade cu nenumărate capete, făcea parte dintr-o specie dizgraţioasă, care le invadase planeta. Mici, bipede, cu un singur capăt şi două escrescenţe fragile, aceste stârpituri adaptate la lumină şi la o atmosferă bogată în oxigen, erau foarte periculoase; se puteau adapta şi la o atmosferă alcătuită exclusiv din amoniac. Putându-se transforma în orice altceva, se puteau adapta, practic, la orice mediu, lucru care le ajuta să se strecoare în cele mai înalte structuri politice ale planetei.<br />
<br />
Acum, spionul dormea tun, dar nici lui, cel care reuşise să-i strecoare atâtea tipuri de somnifere în mâncăruri, nu-i era prea bine. În misiunea asta dificilă, fusese nevoit să bea împreună cu duşmanul şi să debiteze tot felul de prostii, pentru a putea ascunde scopul pentru care îi căutase prietenia.<br />
<br />
Neamintindu-şi prea bine ce spunea, îşi mută discursul în gurile câtorva capete periferice, să nu se prindă cei din jur ce voia să facă, şi, din palmele mai multor excrescenţe telescopice cornoase, scoase înregistratorul magnetic şi îi reglă frecvenţele. Îl sprijini de un vas masiv, foarte aproape de capătul informaţional al celui din faţa sa, apoi se foi pe scaun.<br />
<br />
Căutând o poziţie cât mai confortabilă, trase mai aproape farfuriile cu mâncăruri şi băuturi şi îşi băgă boturile peste tot. Îşi puse un set curat de şervete la fiecare gât, apoi, tacticos, cu mii de gesturi măsurate algoritmic, se apucă să mănânce şi să bea, privind pe ecranul înregistratorului de gânduri imaginile care treceau prin capul bipedului adormit, metamorfozat în monstru cu nenumărate capete, aşezate pe masă, care îl însoţea.<br />
<br />
După câteva imagini înfiorătoare de la sfârşitul unei lupte cu o populaţie complet necunoscută şi mai primitivă decât cea a bipedelor, pe o planetă al cărui nume nu-l prinse, urmări parcursul monoton al unei călătorii interstelare.<br />
<br />
Fiinţele cu două picioare erau oameni şi proveneau de pe o planetă suprapopulară, parţial iradiată de un astru incandescent, numită Pământ. Oamenii erau organizaţi în regimente de menţinere a păcii şi, acolo, la ei acasă, puţină lume ştia cu ce se ocupă în realitate. Opinia publică era minţită că trupele execută misiuni de menţinere a păcii pe alte continente când, de fapt, acestea ajunseseră deja în spaţiul cosmic, mult mai departe de lumea de bază. Pe Pământ, ocupată cu supravieţuirea, populaţia era foarte puţin interesată de cucerirea unor stele noi.<br />
<br />
Spionul adormit era colonel, purta numele R.S.Craian şi nu era un combatant de rând; era chiar şeful unei misiuni expediţionare de cucerire şi aducere a mai multor planete locuite într-o federaţie iniţiată de conducerea Pământului.<br />
<br />
Privi ecranul înregistratorului magnetic şi îl văzu pe colonel cum coboară din nava asolizată pe o planetă cu o atracţie gravitaţională mai mare decât a Pământului şi cum ordonă unuia, numit locotenent, să analize aerul atmosferic.<br />
<br />
Aerul nu era foarte toxic şi cum cel mai apropiat oraş era la doar doi kilometri, bipedele renunţară la costumele autonome, încărcară aparatura şi armamentul într-un vehicul de teren teleghidat şi porniră pe jos spre casele ce se vedeau în depărtare.<br />
<br />
- Nu am luat corturi, nu am luat haine de schimb, nu am luat mâncare, nu am luat nimic cu noi, spuse locotenentul.<br />
<br />
- Presupun că nu ne trebuie, spuse Craian. Oraşul e locuit de umanoizi paşnici şi neînarmaţi. Trebuie să se găsească un adăpost şi ceva de mâncare pentru noi. Extratereştri sunt trataţi, în general, cu multă solicitudine, dacă nu cu frică. Ar fi bine să vedem cum trăiesc şi ce mănâncă alte civilizaţii.<br />
<br />
- Ar fi bine. Când avem de-a face cu ei, noi îi tratăm pe toţi cu respectul cuvenit unor fiinţe venite de foarte departe, dar ştiu eu dacă toţi umanoizii au bunul nostru simţ terestru?!<br />
<br />
- Ar face bine să aibă. Ai trimis vreo echipă de cercetaşi?<br />
<br />
- Am trimis trei echipe.<br />
<br />
- Şi?!<br />
<br />
- Nu s-au mai întors.<br />
<br />
- Sper că le-ai luat costumele cu care ies în spaţiul interstelar.<br />
<br />
- N-au vrut să dea jos costumele de cosmonaut. Au spus că nu e aerul destul de curat.<br />
<br />
- Or fi speriat băştinaşii.<br />
<br />
- Tot ce e posibil, dar suntem foarte aproape de primele aşezări şi nu am auzit nici un sunet, care să provină de la vreun eventual scandal. Poate nici nu i-au băgat în seamă.<br />
<br />
- Ba ne-au băgat în seamă, răspunse unul dintre cercetaşi la ultimele cuvinte ale locotenentului, apropiindu-se în fugă.<br />
<br />
Expediţionarii puseseră mâna pe arme şi se pregăteau ca, la cea mai mică mişcare, să lichideze arătarea.<br />
<br />
- Staţi, nu trageţi! Sunt eu, Cols, şeful celei de-a doua echipe de cercetaşi.<br />
<br />
-Arăţi destul de rău, spuse locotenentul. Dacă nu eşti tu?<br />
<br />
-Eu sunt. Scanaţi tăbliţa de identificare!<br />
<br />
- Te-ai metamorfozat într-un hominid al locului, râse colonelul. Dacă n-ai avea pe tine uniforma regimentului nostru, te-aş confunda cu vreun ciudat de pe aici. Deci, aşa arată un băştinaş?<br />
<br />
- Sigur. De vină e puterea noastră, a oamenilor, de a ne metamorfoza în orice. Am pierdut controlul şi ne-am metamorfozat cu toţii în humanoizi locali. Cred că responsabilă de acest lucru este atracţia gravitaţională. Dacă mă uit mai bine, nici voi nu vă simţiţi prea bine. Cred că m-aţi luat pe mine ca model.<br />
<br />
- Asta n-am mai pomenit, spuse locotenentul. Oricât de mare ar fi puterea noastră de adaptare, ne transformăm după model, nu după modelul modelului. Noroc că procesul e reversibil.<br />
<br />
- Ei!?! îl îndemnă Craian pe cercetaş. Ce ne poţi raporta?<br />
<br />
- N-am ce povesti, spuse Cols. În frunte cu primarul, ne-au primit cu bucurie, au ascultat mesajul nostru de prietenie între civilizaţii şi ne-au trimis la plimbare.<br />
<br />
- Cum adică?<br />
<br />
- Cred că am picat într-un moment nepotrivit. Ne-au spus că sunt ocupaţi şi ne-au trimis să ne plimbăm şi să ne familiarizăm cu oraşul. S-a întâmplat ceva extraordinar aici, ceva atât de unic, încât noi am căzut pe locul doi.<br />
<br />
- Ce nesimţiţi! Nu-ţi pică în fiecare zi oaspeţi din altă galaxie, cum suntem noi. Ce putea fi atât de extraordinar?<br />
<br />
- Sunt ocupaţi cu întâmpinarea unui om providenţial, care, spun ei, îi va mântui. În oraş, a sosit un bărbat remarcabil, bun, inteligent, generos, peste măsură de înţelept.<br />
<br />
- Ce legătură are asta cu noi?!<br />
<br />
- Nu ştiu. E greu de găsit o explicaţie. Cred că e ceva din subconştientul lor colectiv. Poate îl aşteptau de două mii de ani şi ieri a ajuns în oraşul lor. Din cauza asta, aterizarea noastră nu mai reprezintă nimic.<br />
<br />
- Ca să fie un om atât de important, trebuie să fi venit tot cu vreo aerodină, ceva. Nu putea să vină din pustiu, cu bâta în mână şi cu desaga pe umăr.<br />
<br />
- O fi tâmpitul de Desmo. Ăsta ajunge întotdeauna unde nu trebuie, adică acolo unde trebuie să ajung eu.<br />
<br />
- Imposibil. Nu am depistat nici o altă navă. Dacă ar fi fost Desmo, ar fi coborât, ca şi noi, cu o echipă de cercetători. Ăsta e singur şi nu e Desmo.<br />
<br />
- Cum se numeşte omul lor providenţial?<br />
<br />
- Nu are nici un nume. Locuitorii spun că nici n-are nevoie să se numească în vreun fel.<br />
<br />
- Ce poate fi aşa minunat la o persoană necunoscută, astfel încât un oraş întreg să nu bage în seamă coborârea unei nave cosmice din înaltul cerului?<br />
<br />
- Face minuni. A vindecat bolnavi, s-a coborât la mintea săracilor. Stă pe marginea fântânii arteziene din centru şi vorbeşte despre modul cum va trebui luptat împotriva ipocriziei şi jocurilor politice murdare.<br />
<br />
- Cred că ai băut, spuse colonelul. Dacă n-ai băut, înseamnă că lucrurile sunt mai complicate decât credem noi, iar eu nu le înţeleg.<br />
<br />
- Nu ştiu, spuse cercetaşul. Dacă dumneavoastră nu înţelegeţi abstractul, eu, nici atât. Tot ce e complicat, mă oboseşte; sunt un simplu militar. Am ameţeli. Trebuie să mă aşez undeva.<br />
<br />
Simţind că îşi pierde echilibrul, se sprijini cu spatele de vehiculul de marfă, abia trăgându-şi suflarea.<br />
<br />
- Nu ne-au văzut când am survolat aşezarea?<br />
<br />
- Ba da.<br />
<br />
- S-or fi speriat.<br />
<br />
- Deloc. Priviţi-mă şi edificaţi-vă! Locuitorii sunt mai negricioşi decât noi, scheletici, au urechile mai mari, mai ascuţite, ochi ieşiţi din orbite, atârnând pe afară. Sunt mai scunzi, dar, în general, seamănă cu noi. De fapt, îi puteţi vedea chiar acolo.<br />
<br />
Îi întinse binoclul şi îi arătă cu mâna de-a lungul unei străzi periferice, care, după ce ieşea dintre ultimele case ale cartierului, urca dealul nisipos şi o lua spre sud.<br />
<br />
- Binoclul ăsta e în infraroşu, spuse colonelul. La ce îmi foloseşte? Nu se vede nimic. Din cauză că sunt mai mulţi sori, aici e tot timpul ziuă.<br />
<br />
- Rotiţi chestia aia spre dreapta, spuse cercetaşul.<br />
<br />
Pentru că nu se descurca, cercetaşul îi arătă cum se face, iar comandantului navei i se revelă un oraş mare, frumos şi liniştit, construit între dunele de nisip ale pustiului, peste care se aşternuse o pace adâncă.<br />
<br />
- Nu am pretenţia să fim primiţi cu steaguri fluturânde, cu discursuri demagogice sau cu fanfara, dar ei nici nu se sinchisesc să vină până aici. Se plimbă de parcă nici n-ar fi auzit de întâlnirile de gradul III între civilizaţii. Odată la o mie de ani ajunge o expediţie extraterestră în ţinutul lor provincial, iar ei se fâţâie de parcă nici n-au auzit de străvechea civilizaţie pământeană.<br />
<br />
- Nici n-au auzit. Acum, merg cu toţii spre centru, să-l întâmpine pe omul acela al lor.<br />
<br />
- Sunt profund dezamăgit, spuse colonelul. Voi ce ziceţi? Să mergem în oraş sau să ne urcăm în navă şi să plecăm?<br />
<br />
- Ar fi bine să mai rămânem, spuse locotenentul. Vizităm oraşul, filmăm, culegem date, luăm probe de aer şi sol, suveniruri specifice zonei şi plecăm? Văd că de menţinerea păcii are cine se ocupa.<br />
<br />
- De ce nu au venit toţi cercetaşii? Misiunea voastră s-a terminat.<br />
<br />
- Ceilalţi au fost curioşi să vadă omul ăsta providenţial, atât de lăudat, spuse cercetaşul.<br />
<br />
- De ce o fi ăsta aşa grozav, încât să eclipseze vizita epocală a unei nave cosmice? Vine din cer?<br />
<br />
- Nu ştie nimeni. Spune ceva despre asta, despre un tată ceresc, despre zbor, dar e cam confuz în exprimare.<br />
<br />
- Poate că umanoidul acela aşteptat de ei le va aduce mai multă linişte şi pace decât o companie expediţionară a forţelor de menţinere a păcii, spuse locotenentul.<br />
<br />
- Le aduce pe dracu’! se enervă Craian.<br />
<br />
- Poate vor să ne dea de înţeles că nu suntem doriţi aici, spuse un sergent. Nimeni nu vine să-ţi dea.<br />
<br />
- Ce am putea noi să le dăm?! întrebă un al doilea sergent.<br />
<br />
- Sfaturi.<br />
<br />
- De sfaturi ne-am săturat cu toţii, spuse comandantul expediţionar. Să vedem ce le oferă individul ăla providenţial, de îl aşteaptă cu atâta nerăbdare.<br />
<br />
- Am înţeles că locuitorii acestui oraş sunt cam ocoliţi de credinţă, iar ăsta, cu apucăturile lui mesianice, vrea să se sacrifice pentru ei şi să le redea sufletele pierdute şi dorinţa de a se înălţa la cer, spuse cercetaşul.<br />
<br />
- Poate ar fi mai bine să ne întoarcem, să luăm nava şi să coborâm la marginea altui oraş, spuse un sergent.<br />
<br />
- Asta e singura aşezare urbană mai răsărită de pe planetă, spuse colonelul. În rest, nu există decât oraşe mai mici, nesemnificative, şi minuscule aşezări temporare de nomazi, care se mişcă încolo şi încoace cu turmele lor de animale stranii, între aşezările urbane sau zonele mai înverzite dintre munţi.<br />
<br />
- Mergem pe următoarea planetă din grafic. Poate fi o lume mai bună, mai prietenoasă şi mai respectuoasă.<br />
<br />
- Mergem în oraş! hotărî Craian. Vreau să am o discuţie dură cu primarul şi să-i dau, în semn de bun rămas, un picior în fund.<br />
<br />
Cercetaşul le arătă pe unde s-o ia, pe străduţele pustii, astfel încât să ajungă chiar pe platoul din faţa primăriei.<br />
<br />
Aşezat pe scară, în faţa clădirii, îi aştepta o persoană la fel de negricioasă şi exoftalmică, cu urechi ascuţite şi înălţime mică, aşa cum era toată populaţia, dar mai gras.<br />
<br />
- Presupun că tu eşti primarul, spuse colonelul în aparatul de tradus.<br />
<br />
- Presupui bine.<br />
<br />
- Vrem să facem câteva analize ale solului, apei şi aerului, câteva filmări şi plecăm.<br />
<br />
- Ştiu ce vreţi să faceţi.<br />
<br />
- Au mai fost pe aici expediţii, cum este asta, a noastră?<br />
<br />
- De când trăiesc eu, nu.<br />
<br />
- Atunci, cum poţi şti?!<br />
<br />
- După cum scrie în cărţi, voi, pământenii, aţi mai fost pe aici. Dacă vreţi, pot trimite pe cineva, să vă conducă la bibliotecă.<br />
<br />
- Nu vrem.<br />
<br />
- Chiar dacă n-aţi fi fost pe aici şi chiar dacă n-ar fi fost nici alţii ca voi, vă înscrieţi în limitele normale ale imaginaţiei, până la transformarea totală în fiinţe asemănătoare cu noi. Putem deduce foarte uşor ce aveţi de gând să faceţi.<br />
<br />
- Zău?! Ce vrem să facem !?<br />
<br />
- Vreţi să interogaţi locuitorii oraşului în legătură cu omul providenţial.<br />
<br />
- Chiar aşa. Eşti telepat?<br />
<br />
- Nu ştiu ce e aia.<br />
<br />
- Ghiceşti gândurile?<br />
<br />
- Nu. E doar o intuiţie logică.<br />
<br />
- Ca să aveţi intuiţii logice, trebuie să aveţi un coeficient de inteligenţă foarte ridicat.<br />
<br />
- Nu ne-am pus problema. Aşa cum voi nu vă înscrieţi în tipare anatomo-fiziologice fixe, putând să vă transformaţi în orice, tot aşa, noi nu ne cramponăm de un coeficient de inteligenţă fix. Genetica nu ne dă voie.<br />
<br />
- Asta e vrăjeală. Spune, mai bine, cum arată acest străin?<br />
<br />
- Greu de spus.<br />
<br />
- De ce?<br />
<br />
- Oamenii au păreri împărţite. Eu le împart. Când nu sunt eu, să le împart părerile, şi le împart singuri.<br />
<br />
- Râzi de mine sau e traducerea proastă?<br />
<br />
- Ia-o cum vrei, dar vezi că nu ţi-am dat voie să filmezi!<br />
<br />
La un semn al colonelului, operatorul opri camera de luat vederi aşezată pe vehiculul de mărfuri şi, mai calm, primarul îi spuse că străinul era, după părerea lui, un tip chipeş, blând şi cumsecade, cu o inteligenţă rară şi nemăsurată. Ochii lui aveau culoarea sorilor din jurul planetei, a nisipului, munţilor şi puţinelor petice de pământ înverzit, dar cum arăta nu avea nici o importanţă.<br />
<br />
- Ba are foarte mare importanţă, se enervă Craian. Dacă nu-l descrii tu, am să iau mărturii de la alţii. Din ce mi-ai spus, poate să arate oricum.<br />
<br />
- De ce nu mergi direct la el? Poţi să-i iei şi un interviu, personal. Poţi să-l şi filmezi.<br />
<br />
- Pot să văd şi eu vreun caz de vindecare miraculoasă?<br />
<br />
- Sigur: fiul meu. A scăpat-o de o infecţie urâtă, instalată la un picior.<br />
<br />
- Asta puteam să fac şi eu, nu numai orice şarlatan fără însuşiri. Avem antibiotice cu spectru foarte larg, valabile pentru lichidul sistemului circulator al oricărei specii.<br />
<br />
- Eşti supărat pe cineva, care ţi-a luat, din greşeală, rolul de cuceritor de noi teritorii, care a ajuns aici înaintea ta şi te-a făcut să te simţi inutil şi mic, în faţa oamenilor tăi?<br />
<br />
- Deloc.<br />
<br />
- Atunci, ce ai cu o populaţie, care, printr-o credinţă simplă, ar putea să mişte şi munţii? Du-te în altă parte, cu metodele tale ştiinţifice, cu tot! De douăzeci de secole aşteptăm acest om. Toţi ne-am dorit să-l vedem şi să-l auzim, dar numai noi, cei de acum, avem şansa asta. El poate face mai mult decât să rezolve nişte cazuri medicale extreme. Nu pentru vindecările astea miraculoase îl aşteptăm de atâtea secole.<br />
<br />
- Eu cred că e o cacealma religioasă ca să-ţi aperi bogăţiile solului şi subsolului, spuse colonelul. Cred că ai fi în stare de blasfemie, minciună, înşelăciune, furt şi chiar crimă pentru a-ţi atinge acest scop. Eşti un pragmatic autentic. Eşti un xenofob de tip special.<br />
<br />
- Suntem o rasă limitată.<br />
<br />
- Nu cred. Mai degrabă, doriţi ca duşmanii voştri să nu afle că sunteţi educaţi.<br />
<br />
- În afară de faptul că am înregistrat 23 de cazuri de vindecări ale orbirii totale, 64 de cazuri de infecţie, câteva cazuri de lepră, 21 de cazuri de boli pulmonare şi nu mai ştiu câte cazuri de orbire parţială, epilepsie, boli venerice sau cauzate de schizofrenie, eu nu pot vedea nimic. Vrem să fim lăsaţi în pace. Locuitorii oraşului meu au ceva bun şi decent în ei, iar tu vii să le strici rostul, vii să-ţi baţi joc. Nu ne poţi face bine cu forţa. Poate, dacă apăreaţi cu câteva zile mai devreme..., rezolvaţi cazurile astea şi, astfel, omul providenţial avea mai mult timp să se concentreze asupra problemei pentru care îl aşteptam.<br />
<br />
- Eşti obosit. Crezi că, dacă rămâneţi săraci cu duhul, veţi cuceri spaţiul cosmic? După secole de aşteptare, întreaga ta rasă e obosită. Acum, când a venit şi un om providenţial şi trupele mele, să vă izbăvească de păcate, sunteţi neliniştiţi şi nu ştiţi încotro s-o luaţi. Nu am venit să vă stric orânduielile, ci să vi le împlinesc. Sunt dispus să vă iert ignoranţa.<br />
<br />
- Tu eşti obosit. După luni întregi de călătorie prin spaţiu, în nostalgie şi singurătate, ai impresia că le ştii pe toate. Nouă ne e mai aproape cel ce a umblat şi a făcut foamea prin pustiu, decât voi, cei ce aţi bătut spaţiul interstelar. Ai face bine să te muţi pe o altă planetă, cu îndoielile şi minunile tale ştiinţifice, cu tot. Trebuie să laşi intactă demnitatea băştinaşilor planetei mele. Tu eşti epuizat. Nu poţi înţelege. Nu avem nevoie de iertarea ta. Avem nevoie să intrăm în orânduiala firească în care se găseau străbunii noştri, avem nevoie să zburăm.<br />
<br />
- Văd că nu vrei să recunoşti stilul murdar, criminal, al şarlatanului din toate timpurile. Străluceşte ca o vâlvătaie, înconjurându-se de un nimb, răspândind cuvinte şi mângâieri tandre, aruncând în dreapta şi în stânga raze vindecătoare. Trezeşte-te! Noi suntem lumea reală, extratereştri reali şi ticăloşi, dar infinit mai puţin nocivi ca lumea de fantasme pe care v-aţi construit-o, de douăzeci de secole încoace. Dacă vreţi să zburaţi, acum e momentul; vă punem la dispoziţie întreaga tehnologie de construcţie a navelor.<br />
<br />
<br />
(va urma)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LACRIMA<br />
<br />
Victor Papilian<br />
<br />
<br />
Doamnei Lia Busuioceanu<br />
<br />
<br />
<br />
Doctorii o ţin şi azi întruna : c-am fost în delir. Doctorii ! Ce neam de oameni drăguţi, dar ce adunare de oameni comozi ! La ei, totul e simplu, perfect şi firesc. În realitate, ia nişte străini de cetatea spiritului, nişte rătăciţi din cărarea adevărului. În afară de scoaterea apendicelui şi deschiderea colecţiunilor supurate, toată virtutea lor lecuitoare se reduce la morfină şi... psihanaliză.<br />
<br />
Delir ? Fiindcă trăsnetul a căzut chiar asupra mea ?<br />
<br />
Delir ? Fiindcă am avut cinstea să povestesc cronologic, cum fac şi acum, toate întâmplările care au hotărât acea proiecţiune a făpturii mele din universul limitat al timpului şi spaţiului în universul adevărat al veşniciei şi infinitului ?<br />
<br />
Delir ? Fiindcă am avut curajul să susţin adevărul celor văzute în dramatica-mi peregrinare dintre două lumi ?<br />
<br />
Eu însă nu voi osteni să strig celor ce au urechi de auzit, că trăsnetul a răspuns la chemarea mea, că trăsnetul a fost opera mea... exclusiv opera mea, a sufletului meu în tot ce am eu mai firesc, mai logic, mai pământesc.<br />
<br />
Dar mai trist decât toate e că şi Mărgărita crede la fel cu ei - Mărgărita Damian - logodnica mea.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Un fapt de nimic a accentuat, brusc, puterea de mărire a sistemului meu optic - cristalin, lupă, microscop lunetă - şi cu riscul de a comite o greşeală de gust, pot spune, fără nici o exagerare, că acest fapt de nimic a deschis uşa dintre laboratorul meu şi laboratorul universului, dezlănţuind succesiunea de întâmplări despre care am pomenit mai sus. Deci un fapt de nimic : prezenţa unui atlas de istoria artelor în institutul meu de astrofizica. Aci trebuie să notez că sunt un ins nu devotat, ci robit ştiinţei. Lucrările mele, fără nici o laudă, fac gloria ştiinţei române. Eu am arătat ridicolul teoriei lui Eddington, a dematerializării materiei prin transformarea electronilor în fotoni şi a rematerializării prin conversiunea fotonilor în electroni ; dar tot eu am confirmat lucrările lui Hubble, ale universului în expansiune, dovedind că universul nostru şi-a dublat întinderea în ultimele două miliarde de ani, prin fuga şi depărtarea nebuloaselor spirale. Dar adevărata glorie mi se trage, fără îndoială, de la polemica mea celebră cu Planck şi Heisenberg, asupra constantei ,,h". Cred că principiile discontinuităţii şi ale indeterminismului în structura şi mecanica materiei, după explicaţiile mele, au fost date la coş, împreună cu teoriile finaliste, conceptele teologice şi ideile metafizice. A fost necesară această prezentare ştiinţifică, fiindcă atari lucrări, bazate toate pe cea mai riguroasă logică, nu pot fi opera unui om cu resorturile minţii deranjate.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Ce a căutat acel atlas de istoria artelor, în laboratorul meu, printre balanţele de precizie, microscoape, aparatele de bombardat atomii ? Explicaţia e simplă... Iubeam şi iubesc şi azi pe Mărgărita Damian.<br />
<br />
De bună seamă că iubirea noastră urmează o linie de asemenea lentă, dar sigură. Deci, nici exaltare mistică, nici prăbuşiri deznădăjduite, nici măcar oscilaţiuni de gelozie, ci din capul locului multă prietenie într-o ţinută apoliniană, plină de ponderaţie, seninătate şi frumos, aşa cum sade bine la doi cărturari. Căci Mărgărita Damian e şi ea o savantă, studiază antropologia şi acum îşi pregătea doctoratul. Ea a imaginat acel procedeu, după părerea mea, de geniu - potrivit căruia se pot calcula de pe fotografii şi desenuri, ţinându-se seama de anumiţi coeficienţi de stilizare, dimensiunile reale ale corpului, frunţii, feţei şi deci ale indicelor care servesc la determinările antropologice.<br />
<br />
Şi când mă gândesc că procedeul a fost inspirat din dragostea ei pentru mine ! E frumos ca o femeie să inspire pe un poet, dar e neasemuit mai frumos şi chiar minunat ca un bărbat să inspire pe o femeie într-o viziune de largă perspectivă ştiinţifică.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Dar încă n-am spus ce căuta acel atlas pe biroul meu de lucru. Pregăteam o surpriză. Era acolo atâta material antropologic. Or, ce dovadă de iubire şi de încredere mai mare, decât să prelucrez acel material pentru teza iubitei mele... fără ca ea să bănuiască ceva. Şi în chipul ăsta îmi alinam dorul. Căci Mărgărita întârzia încă zece zile peste data proiectată a întoarcerii ei. Dar descoperise în Munţii Apuseni, unde îşi continua ancheta antropologică, un cătun complet izolat, complet scăpat oricărei influenţe străine, alcătuit din tipuri de români atât de neobişnuiţi ca aspect - cu siguranţă descendenţi ai vechilor celţi - încât se gândise să descrie o nouă rasă - rasa Munţilor Apuseni.<br />
<br />
Trebuia să mă resemnez.<br />
<br />
Şi acum, în singurătatea laboratorului meu, trântit în fotoliu, răsfoiam alene atlasul, trecând în revistă chipurile celor mai frumoase femei ale veacurilor, aşa cum le-au văzut marii maeştri. La toate aveam să aplic procedeul de corecţiune matematic, ca să le redau antropologiei.<br />
<br />
Dar azi n-aveam chef de lucru. Ca distracţie, imaginasem un Joc : care din acele frumuseţi semăna mai mult cu iubita mea Mărgărita. Joc pueril. Era acolo Ioana de Aragon sub penelul lui Leonardo Da Vinci, cu decolteul ei atât de pur şi surâsul atât de enigmatic şi Izabela de Portugalia, lenevoasă şi absentă parcă de la orice omagiu, de la orice compliment, ca şi cum totul i s-ar fi cuvenit. Apoi Portia da Rossi, celebra artistă sculptor, care a murit din prea multă iubire, şi necunoscuta lui Boticelli, candidă şi provocatoare, cu capul în pământ, dar cu ochii în tainică semnalizare. Şi Julia, frumoasa fiică a lui Titus, cu peruca atât de frizată ca şi cum ar fi făcută din rotocoale de fum, şi zeiţa Ma a Egiptului, amestec de cărbune, de cobe şi de curtezană, şi cele mai strălucite frumuseţi ale galeriilor, frumuseţi prin ironie, frumuseţi prin graţie, frumuseţi prin distincţiune, frumuseţi prin senzualitate...<br />
<br />
Dar jocul mă obosi mai repede decât aş fi crezut. O stare de inerţie a trupului, aproape dureroasă, un dor necunoscut şi deci nedefinit, o aşteptare parcă nelămurită... Fumul greu al ţigaretelor îmi apăsa respiraţia şi îmi întuneca mintea. Un duh străin mă învăluise parcă. Era venit poate de la graniţele visului, era venit parcă de mai departe. Senzaţii şi imagini amestecate îmi torturau simţirea: stele înecate în mâl şi pescuite din adânc ca perlele... O lebădă neagră pe lac de lună...<br />
<br />
Aproape în neştire am întors pagina, când deodată simţii că mă prăbuşesc. Iute m-am dezmeticit ; mă găseam tot în fotoliul meu de la biroul din laborator. Dar senzaţia a fost net cea de naufragiu. Aşa trebuie să fie când te îneci. Te-ai oprit undeva, dar masa anonimă a oceanului trece în şuvoi nestăpânit, departe, peste tine...<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
În acea zi a trebuit să mă întreb cu groază dacă nu cumva un rău ascuns îmi bântuie fără ştirea mea, mintea şi sufletul. Am oroare de declamaţia romantică, o socotesc pur verbală şi nesinceră, de aceea voi fi cât se poate de scurt şi chiar arid în expunerea faptelor. Primul sentiment a fost de revoltă, de revoltă împotriva mea.<br />
<br />
Cum ? Eu ? Eu să mă las influenţat de o ficţiune ? Doar aruncasem dispreţuitor cartea, îmi zâmbisem cu o mustrătoare indulgenţă pentru farsa suferită, hotărât să nu mai îngădui atari slăbiciuni şi apoi liniştit am plecat. Dar la poartă a trebuit să-mi opresc paşii. Parcă nu puteam respira, parcă înaintea mea nu mai găseam aer de respirat, ci numai înapoi. Apoi o nelinişte în tot sufletul, ca atunci când ţi se pare c-ai uitat acasă gazul deschis sau lumina aprinsă...<br />
<br />
- Prostii, făcui eu şi încercai să fac un pas mai departe. Dar acum parcă drumul se ridicase în sus şi îmi sta proptit în piept.<br />
<br />
- Înainte, mă înfuriai.<br />
<br />
Dar la porunca mea, paşii cârmiră într-o parte ca nişte cai nărăvaşi şi dintr-o dată se porniră pe fugă. M-am trezit în laborator, palid, tremurător, gâfâind. Ce voiam ? Pentru ce alergasem ca neoamenii ? Eram sănătos ? Eram nebun ? Deodată în mintea mea ţâşni un răspuns salvator. Trebuia să ştiu al cui era chipul care îmi produsese atâta turburare ! Greşisem ca om de ştiinţă, nu era permis să las un fapt oricât de mic, fără o documentare completă şi sufletul meu îmbibat de metoda ştiinţifică se răzvrătea, chiar dacă nu voiam, împotriva oricărei greşeli. Deschisei atlasul la pagina cunoscută şi cu toată liniştea citi : Nefert-Iti, soţia lui Amenomfis al IV-lea. Acum putui pleca în voie. Dar liniştea fu de scurtă durată. De fapt, chipul frumoasei regine nu-mi părăsi o clipă mintea. Ii vedeam linia de bijuterie a profilului, tiara din cap sub care bănuiam un păr mai negru decât nămolul Nilului şi îi completam bustul firav şi gâtul lung, cu un trup zvelt de adolescentă. Ajuns în Cişmigiu, sub nori ca de gresie, soarele îmi apărea şlefuit ca un disc rotund, iar lacul, proiecţiunea lui metalică. Parcă băusem o licoare magică. Pe alee, fiecare bob de nisip părea spălat ca grâul, iar în pomi frunzele stau presate între foile de umbre.<br />
<br />
O ! Trebuia să scap neapărat de obsesie şi de chinul ei. Lângă mine, la doi paşi, se găsea Liceul Lazăr. Acolo puteam să convertesc ficţiunea în realitate, prin ajutorul nesmintit al ştiinţei. În câteva minute mă găsii în cancelaria şcolii, faţă în faţă cu colegul meu de liceu, profesorul Pamfil Anastasiu, cunoscutul istoric.<br />
<br />
- Spune-mi tot ce ştii despre Amenomfis al IV-lea şi despre soţia lui, Nefert-Iti.<br />
<br />
- Ştiu puţin... dar puţinul ăsta e tot ce se ştie.<br />
<br />
Şi atunci am aflat că Amenomfis al IV-lea, faraonul răzvrătit împotriva lui Amon şi a preoţilor săi, a decretat ca singur şi adevărat zeu pe Aton, adică gloria lui Aton.<br />
<br />
Poet, Amenomfis a cântat pe Aton ; războinic, el a prigonit pe credincioşii lui Amon. Vechea poveste a reformelor religioase : imn de laudă deoparte, luptă iconoclastă de cealaltă. Cât despre Nefert-Iti, ea n-a fost sânge din sângele solar al vechilor faraoni, ci o prinţesă străină, ariană, fiica regelui mitan Dushrata... A avut numai fete, şapte la număr, dintre care cea dintâi a fost soţia vestitului Tutanka-mon, care a fost nevoit să restabilească vechiul cult al lui Amon...<br />
<br />
Dar informaţiile aflate n-au putut stăvili răul, ci dimpotrivă. Noaptea am visat doar grădini de palmieri şi sicomori, lagune de apă azurată, deşertul întins, stăpânit de sfinxul cu trup de leu şi privirea de înger. Nilul, când verde ca puroiul, când roşu ca sângele, strâns îmbuiestrat printre pereţii stâncoşi ai munţilor, sau revărsat, lac întins pe toată valea şi toată minunăţia asta sub stăpânirea discului solar, chipul lui Aton.<br />
<br />
Dimineaţa am scris Mărgăritei : „Ieri te-am trădat. Dar n-avea nici o teamă. Rivala ta e o fotografie, iar vraja ei a dispărut de acum câteva mii de ani".<br />
<br />
Şi de-abia acum m-am liniştit.<br />
<br />
<br />
II<br />
<br />
<br />
O ! Acum eram sigur de mine ! Scrisoarea către Mărgărita gonise, în lumea efemeră a visului, umbra, halucinaţia şi stafia. Ambiţia mea : mintea să-mi fie metronom şi ochiul compas. Aşa mă simţeam acum. „Gând lucid, reia-ţi întâietatea în judecată", mă îmboldeam şi, odată la masa de lucru, îmi simţeam ochiul ager şi mâna sigură. Nevasta laborantului îmi pregătise o cană mare de cafea turcească, iar eu mă asigurasem de o bună provizie de tutun tare.<br />
<br />
Până la sosirea Mărgăritei, lucrarea să fie gata, măsurătorile făcute, coeficienţii calculaţi, indicele determinate.<br />
<br />
Lucram cu o uşurinţă de libelulă. Cafeaua şi tutunul or fi ruinând sănătatea, dar exaltă geniul. „Caraghiosule, îmi ziceam, te-ai lăsat păcălit ca un ucenic de bărbier care trăieşte în lumea filmelor... Priveşte chipurile pe care le ai în faţa ta, sunt subiecţi... se pot studia cu rigla şi compasul." Şi lucram repede şi precis ca şi cum aş fi făcut o adunare, măsurăm cu compasul, calculam cu rigla, ca şi cum acele femei - regine glorioase, zeiţe pline de har, amante minunate - n-ar fi avut o viaţă proprie, n-ar fi suferit, n-ar fi plâns, nu s-ar fi bucurat, iar faţa, gura şi ochii lor n-ar fi fost decât nişte elemente predestinate determinării omului fizic. Lucram chiar într-o uşoară exaltare nervoasă. Şi totuşi, undeva departe, departe de lumina ochilor, ascuns parcă în desişul creierului, pe lângă ţinutul auzului, un murmur înăbuşit continua să se audă. Oare ce ? Freamăt de frunze în pădure ? Foşnet de şopârle înamorate ? Susur de mătăsuri fine ?<br />
<br />
„Prostii", făcui eu.<br />
<br />
Dar întorcând pagina, inima mi se strânse deodată în piept ca o piele de arici. În faţa mea, chipul reginei Nefert-Iti. O ! Dar acum eram pregătit, nu mai mă lăsam „dus" ca un ucenic de bărbier. Ea nu era nimic altceva decât o adunare de reperuri şi elemente anatomice, supuse, ca tot ce-i materie, exactei măsurători. Dar când să fixez compasul pe punctele oculare, mâna începu să-mi tremure, deveni moale ca la paralitici şi slobozi compasul pe jos.<br />
<br />
Mă oprii din lucru, să examinez, cu calm şi obiectivitate, starea mea sufletească. Oare nu eram prada toxicelor ? Nu ! Căci mintea îmi era prea lucidă şi simţurile prea în tensiune... cu toate că straniul murmur continua parcă să se apropie din adâncul creierului, către frunte şi către ochi. Dar dacă eu mă găseam în faza prealabilă marilor descoperiri ? S-ar fi putut. Toţi marii autori au descris atari „transe".<br />
<br />
„Atunci, încă o cafea."<br />
<br />
Ochii din faţa mea începură să scânteieze ca apele safirului, chipul să se desprindă din desenul în care era prins...<br />
<br />
„Încă o cafea !"<br />
<br />
Cât fusesem de neghiob până atunci.<br />
<br />
Raţionamentul meu, celebrul meu raţionament, fusese doar o infirmitate. Buzele reginei îşi căpătaseră căldura cărnii ; gâtul, mişcarea ; pieptul, respiraţia...<br />
<br />
„Încă o cafea !"<br />
<br />
Mintea-mi devenise atât de lucidă, încât depăşea puterea de cunoaştere obişnuită. Puteam vedea în mari depărtări, puteam urmări, în minte, succesiunea întâmplărilor care duc fatal şi logic la acea concluzie numită de oameni de rând, hazard sau coincidenţă.<br />
<br />
„Încă o cafea..."<br />
<br />
Un parfum necunoscut, amestec de efluvii subtile de cometă şi miros crud de aluviuni, îmi pătrundea trup şi suflet. Atunci, încet, încet m-am simţit atras de o putere nestăpânită ca fluxul mării la chemarea razei de lună.<br />
<br />
Încet, încet mi-am aplecat capul şi dându-mi seama că nu sunt în vis, am apropiat buzele de buzele reginei. Cât a durat îmbrăţişarea ? Cât sclipirea unei luciole, sau cât lumina unei stele moarte ?<br />
<br />
Când m-am ridicat, în faţa mea se găsea o femeie. Nu m-am mirat de fel. Era parcă în firea lucrurilor...<br />
<br />
- Sunt Crăiţa Mitan.<br />
<br />
N-am spus nimic. Mi s-a părut ciudat doar numele. Aş fi crezut că-mi spune : „Sunt regina Nefert-Iti".<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Se admite în mod obişnuit că elementul mitic, când nu e interesul, determină simpatia dintre oameni. La mine n-a fost aşa. Crăiţa Mitan mi-a intrat în suflet, de-a dreptul, înainte să-i fi putut închipui un portret, înainte ca simţurile să-i fi speculat frumuseţea. Era matematiciană şi venise să repete în faţa mea celebrele calcule prin care distrugeam concepţia discontinuului şi nedeterminismului lui Planck şi Heisenberg.<br />
<br />
Rezultatul a fost o mare surpriză. Greşisem profund ! Raţionamentul meu fusese defectuos şi calculele, eronate ! Şi lucru ciudat ! Această distrugere totală a lucrărilor, care pentru savant e cea mai grozavă jignire, care în alte împrejurări m-ar fi făcut neom, m-ar fi aruncat în arenă, să protestez, să vociferez, să polemizez, azi îmi produce un sentiment de mulţumire, pur, de adevăr descoperit, de frumuseţe revelată. Păstrez şi azi acele suluri de hârtie, pline de calcule şi simboluri matematice, dispuse în coloane verticale, cu cifrele şi literele mari, frumos deformate, parcă stilizate, în total cu un aspect decorativ.<br />
<br />
- Ciudat scris...<br />
<br />
Ea îmi zâmbi :<br />
<br />
- N-ai observat ?... litera are un sens magic şi unul estetic... magic pentru ştiinţă... estetic pentru adevăr...<br />
<br />
Nu i-am înţeles răspunsul, fiindcă eram preocupat de vorba ei.<br />
<br />
La ce mişcare sufletească răspundea acel ritm poetic, când nu înşira decât formule matematice ? Ce gând traducea acea muzicalitate a glasului, când nu se rosteau decât sunete alfabetice şi cifre ?<br />
<br />
Crăiţa calculând parcă povestea şi în raţionamentul ei trăia parcă o amintire !<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Peste câteva zile m-a găsit lucrând pentru Mărgărita. Eram tot la chipul reginei Nefert-Iti. Mă încăpăţânasem.<br />
<br />
- Ce faci acolo ?<br />
<br />
- Măsor !<br />
<br />
- Ce?<br />
<br />
- Gura celebrei regine, făcui eu mândru. Dar atunci colţul ochiului tresări parcă în portret, ca şi cum ar fi strivit o lacrimă.<br />
<br />
- Şi crezi ?<br />
<br />
Nu-i dădui răgaz să termine vorba.<br />
<br />
- E un procedeu de geniu... e al logodnicei mele, Mărgărita Damian...<br />
<br />
Şi atunci simţii exaltându-se acel orgoliu masculin, pe care-l credeam absent. Eram mai mândru de ştiinţa Mărgăritei ca de a mea !<br />
<br />
- Crezi că se poate măsura ?<br />
<br />
Acum nu mai răspunsei. O priveam, dar în acelaşi timp priveam şi portretul din cartea deschisă. Era o făptură de rasă cu tot trupul ei mic şi fin şi faţa foarte brună, cu nuanţe cărămizii pe obraji. Ovalul chipului ei era în parte stânjenit de ridicarea pometelor, dar avea nasul drept, gura mică, cu buze care parcă niciodată n-au fost siluite de un sărut. Toată frumuseţea o făcea însă, fără îndoială, ochii şi gâtul, acei ochi scoborâţi parcă într-o parte, alungiţi şi totuşi mari, cu umbre în pleoape şi umbre în pupile şi gâtul lung, subţire, cu reliefuri musculare tari, arătând forţa şi viaţa sub un aspect plăpând.<br />
<br />
- Cunoşti trista poveste a reginei Nefert-Iti ?<br />
<br />
- Da ! Câteva date istorice...<br />
<br />
Şi începui să debitez ceea ce aflasem de la colegul meu, istoricul. Dar vorbind, gândul meu era altul. Aş fi vrut să-i văd părul. De atâtea zile lucra în laboratorul meu şi încă nu-l văzusem. Eram sigur că trebuie să fie mai negru decât mâlul Nilului, fiindcă dinţii îi avea albi şi tari, ca lucraţi în silex şi nişte dinţi atât de albi nu puteau răspunde decât unui păr foarte negru. Dar părul îi era ascuns într-o tocă mică, modernă, asemănătoare cu tiara egipteană.<br />
<br />
- Ştii puţin... A fost o iubire nefericită.<br />
<br />
O ! De data asta am prins cu siguranţă o lacrimă. Zăpăcit, simţii ochii rătăcind. Femeia din faţa mea sta în profil. Nu ştiu dacă lacrima a fost în ochiul ei sau în ochiul portretului, dar în clipa aceea mi-am dat seama că femeia din faţa mea şi cea din portret era una şi aceeaşi.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Ajuns acasă, am găsit scrisoarea Mărgăritei. Se întorcea cât de curând. Ce bine ! Femeia asta îmi aducea sănătatea şi siguranţa, dar mai ales îmi aducea bunul simţ, atât de smintit în timpul din urmă, şi siguranţa realului. Căci pe un hazard şi o coincidenţă, asemănarea între cele două chipuri, eram în stare să întreprind o aventură, care pornită de la un caraghioslâc să mă ducă la nebunie ! M-am hotărât : să nu revăd pe Crăiţa până la venirea logodnicei mele.<br />
<br />
Dar n-a fost aşa !<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Chiar în seara aceea am întâlnit-o !<br />
<br />
O ! Dar după ce zbucium şi după cită încordare ! Zadarnic a fost orice sfat de cuminţenie ; zadarnică, frica de ridicul ; zadarnică, perspectiva nebuniei ! Trebuia s-o întâlnesc, clocotea dorinţa-n mine. Trebuia să aflu chiar în noaptea aceea, taina reginei Nefert-Iti. N-am nici o altă explicaţie de dat ! Trebuia s-o găsesc ! Atât !<br />
<br />
Poate starea asta e ceea ce se numeşte amor !<br />
<br />
Am găsit-o pe marginea lacului Herăstrău, singură, parcă aşteptându-mă.<br />
<br />
M-au dus la ea. Carul mare pe cer şi cărăbuşii pe pământ. Căci nu ştiam unde locuieşte. Şi, ca s-o găsesc, am închis ochii minţii şi am alergat la călăuzele de la poarta norocului.<br />
<br />
Era o noapte de mai... şi cărăbuşii m-au dus pe poteca de aur - aur din Carul mare - până la ea.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Sunt stări ale sufletului când mintea a devenit placă sensibilă de înregistrat. Înseamnă şi arpegiile izvorului în pădure şi nisipul Căii lactee pe cer şi pulsul sângelui în vine.<br />
<br />
O ! Nu voi uita nicicând povestea ascunsă a reginei Nefert-Iti. A reginei Nefert-Iti sau a Crăiţei Mitan ?<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
- Ce frumos ai dovedit că nebuloasele spirale, în mişcarea de expansiune a universului, la un moment dat, ajung viteza luminii şi atunci dispar în adâncul insondabil al genunei, fiindcă raza lor nu ne mai poate ajunge. Iată deci că stele moarte se arată, iar stele vii se ascund. Adânc simbol ! Iluzie şi adevăr ! Dar preoţii egipteni au cunoscut înaintea savanţilor noştri.<br />
<br />
În templul lui Konsu de la Karnak, după ce treci pilonul şi curtea cu portice, cea rezervată oamenilor de rând, dai în sala hipostil pe uşa căreia stă scris : „Cei ce intră aci, trebuie să fie puri". Dincolo de ea e locuinţa zeului, sanctuarul înconjurat de chilii pentru cultul magiei şi al frumosului. În chiliile magiei stăpâneşte lumina soarelui, în cea a frumosului, lumina de dincolo de fire, numită lumina lacrimei. Căci ce e magia ? E lupta clipei împotriva eternităţii, e triumful măsurii împotriva nemăsuratului. La lumina soarelui s-au descoperit stelele ikemusek, mereu vizibile, iar la lumina lacrimei, stelele ikemuurz, care după mari peregrinări dispar în genună.<br />
<br />
Răzvrătirea lui Amenomfis-Ikunaton a fost răzvrătirea magiei împotriva frumosului. Templul lui Aton e jalnic. O curte mare, cu un altar în ea. Nici monumentalul pilon ornat cu flori de lotus şi papirus, nici maiestosul hipostil susţinut de coloane cilindrice, cu capiteluri palmate, nici naosul de granit în care se găseşte luntrea sfântă care duce frumuseţea zeului. Ascultă, te rog, frumuseţea zeului, căci zeul e puternic prin magie, dar frumos prin iubire.<br />
<br />
Nu ţi se pare curios că Amenomfis a avut şapte fete ?<br />
<br />
Au fost şapte avertismente a lui Amon, în favoarea frumosului, căci numai femeia e depozitarea frumosului, femeia când e de sânge regal.<br />
<br />
Eu multe n-am să-ţi vorbesc, căci vorba ne fixează prea mult în spaţiu. Îţi voi recita un poem, poemul ei, al Reginei Nefert-Iti, aşa cum e scris pe stela votivă din Tel-Amarna. El spune tot, cu toată simplitatea de meşteşug a versului. Dar numai versul ne sustrage din prinsoarea spaţiului. Ascultă :<br />
<br />
„În Ikulaton, noua capitală a ţării, la jumătate cale dintre Teba şi Memfis, este lacul cel din afara firii, fiindcă învinge apele Nilului şi înfruntă puterea soarelui - lacul lacrimă. Lac de iubire şi de durere, el are albia pe temelia zeiţei Neftis, dărâmat de prigoana lui Amenomfis, iubitul meu. Zadarnic s-a dat drumul apelor Nilului peste el, zadarnic soarele îşi îndreaptă împotriva-i ţepii lui de spin. Apa nici nu seacă, nici nu se turbură, fiindcă ochiul zeiţei plânge întruna şi lacrimile înving puterea râului şi înmoaie săgeţile astrului.<br />
<br />
Pe acest lac mi-am aşteptat iubitul. Pentru el am furat zeului Horus luntrea şi am împodobit-o numai cu irişi şi cu trandafiri albi.<br />
<br />
Şi iubitul a venit.<br />
<br />
- Vino, iubitule, de-ţi odihneşte capul obosit de gânduri pe dulcele aşternut al lacrimii...<br />
<br />
Dar iubitul meu privea soarele în apus, roşu şi strâns ca o gură de cuptor.<br />
<br />
- Vino, iubitule, îţi voi arăta, prin lumina lacrimii, cenuşa stelelor ce te îngândurează...<br />
<br />
- Arată-mi, dacă poţi, inima lui Aton... Şi nu-şi întoarse la mine privirea.<br />
<br />
- Vino, iubitule, lacrima mea va chema de dincolo de soare, stelele care au fugit de el şi s-au ascuns de razele lui...<br />
<br />
- Cheamă, dacă eşti vrednică, mâinile lui Aton, să le văd şi să le pipăi...<br />
<br />
Atunci, în desperarea mea, am trădat taina încredinţată mie de marele preot, întru câştigarea adevărului ultim, taină ce trebuie trecută din mamă-n fiică, până la cea de o mie. Şi am strigat îngâmfatului :<br />
<br />
Regele capătă puteri de zeu, când, mărturisind cinstit, îşi face sufletul cruce între lacrimă şi soare.<br />
<br />
Dar când trăsnetul a căzut, trăsnetul, semnul cuvântu-lui, el l-a prins în mână şi l-a aruncat în lacrima mea. S-a temut ca lacrima să nu întunece gloria lui Aton. Şi la lumina trăsnetului, el a văzut că Aton n-are inimă, dar are mii şi mii de braţe omeneşti".<br />
<br />
Aşa se încheie micul poem de iubire şi de durere, veşnic pentru toate femeile care n-au altă podoabă decât frumuseţea. Din parte-mi, trebuie să adaug că cei vechi cunoşteau arta de a stăpâni fulgerul. Sacerdoţii etrusci, prin ajutorul trăsnetului, au apărat oraşul Marnia împotriva lui Alaric, iar Numa Pompiliu, al doilea rege al Romei, folosea trăsnetul la vânătoare.<br />
<br />
Şi încă ceva. Lacrima din ochiul reginei Nefert-Iti n-a secat, fiindcă trăsnetul poate dărâma un templu, dar nu poate răpune o lacrimă...<br />
<br />
<br />
III<br />
<br />
<br />
Când cerul începu să se întunece, mi-am dat seama că rătăcisem drumul. Cu toate că de atâţia ani locuiesc în Bucureşti, am rămas totuşi provincial în Capitală şi din oraş nu cunosc decât cartierul meu şi strada Mărgăritei. În rest nu mă aventurez decât în maşină. Dar azi toate maşinile erau rechiziţionate la poliţie. Şi totuşi voiam să fiu la aerodrom. Logodnica mea sosea cu avionul şi ce bucurie i-ar fi făcut să dea ochii cu mine, la coborârea din carlingă.<br />
<br />
Dar timpul trecea, vehicule nu se găseau, iar trecătorii, parcă învoiţi, îmi dădeau care mai de care mai proaste indicaţii. Erau şi ei grăbiţi, căci se pornise un vânt uscat şi rece, plin de pulbere şi gunoi, un vânt fără noimă, cu avalanşe aeriene din diferite părţi, care se prăfuiau şi se ciocneau înălţându-se în piramide aeriene, sau se învârteau în vârtejuri ce te prindeau răsucindu-te pe loc, parcă să te ridice pe sus. Cerul părea plin de stânci înfipte într-un nămol vânăt şi bătute de valuri spumoase, iar către orizont, soarele umflat şi acoperit de nori violacei, părea o bubă coaptă, gata să se spargă. Străzile se goliseră. Nici ţipenie de om. Mă găseam la periferia oraşului, după felul caselor, pe urmă am dat în câmp. Acum se pornise şi ploaia. Picături tari şi reci ca grăunţele, mă plesneau peste faţă şi peste ochi. Mi-am tras pălăria pe frunte şi am luat-o la goană. În depărtare se vedea o pădure. Trebuia să fi fost la Băneasa. M-am îndreptat într-acolo. Dar dintr-o dată pădurea se goli de toată umbra frunzişului până în pământ, printr-o lumină de foc, şi deasupra mea, undeva, se prăbuşi o parte din cerul stâncos. Trăsnise în pădure. Înnebunit de frică, am schimbat direcţia. Eram acum în plin haos. Şirurile tari de apă se încrucişau în faţa mea ca floretele. Cerul se cutremura de rostogoliri, în preajma mea simţeam trepidări de motor, iar depărtările sau adâncul mugeau ca oceanul în furtună. Nu ştiu adevărat să fie sau nu, dar acum mi s-a părut că trepidările veneau de aiurea. Da ! Veneau de sus, din cer. Erau vibraţiunile avionului. Avionul cu Mărgărita. Se distingeau bine în afară de trăsnetele ploii, dincolo de cutremurul tunetelor. Şi din nou m-am pornit pe fugă.<br />
<br />
Fugeam, fugeam... când m-am simţit la pământ.<br />
<br />
Am căzut... dar nu picioarele au şovăit şi nici nu s-au împiedicat. A fost o cădere voluntară, parcă o îngenunchere. Şi deodată partea din dreapta mea s-a luminat. De bună seamă a fost un capriciu al naturii ; căci pe partea aceea mi s-a arătat lacul... lacul nu ştiu care, poate lacul lacrimă, căci apa era acolo limpede, azurul pur deasupra ei... şi pe întinderea apei o singură luntre. Poate luntrea reginei Nefert-Iti.<br />
<br />
Dar de cealaltă parte a apei, lumea era tot în nebunie, vânt, vijelie, trăsnete, şi toată rătăcirea de deasupra mea dusă de motorul avionului. Fără să-mi dau seama, am mai întors o dată privirea spre lacul fermecat. Trăsnetul mi-a luminat calea şi jur că în ochii ei, în luntre se găsea Crăiţa, am văzut o lacrimă.<br />
<br />
Zgomotul motorului se schimbase cu totul. Se subţiase până la vibraţie şi până la lumină. Poate dibuiam acum fuga spiralelor nebuloase sau jocul fantastic al atomilor. Devenisem din nou omul tare. Puteam cunoaşte totul. Aveam talismanul puterilor supreme. „Regele capătă puteri de zeu, când mărturisind cinstit îşi face sufletul cruce între lacrimă şi soare". Acum ori niciodată rezolvam cu ochii mei problema nedeterminismului şi a discontinuului. Şi, înălţându-mă mândru, mi-am pus sufletul cruce între lacrimă şi soare. Dar când trăsnetul a căzut, trăsnetul, semnul cuvântului, eu l-am înşfăcat cum fac indienii cu şerpii veninoşi şi l-am aruncat înspre lacul lacrimă. M-am temut ca nu cumva lacrima să vatăme determinismului nebuloaselor spirale şi ale atomilor...<br />
<br />
<br />
IV<br />
<br />
<br />
Şi iar m-am întrebat, la părăsirea spitalului, dacă totul n-a fost halucinaţie şi delir. M-am întrebat înaintea doctorilor !... Dar vezi, sunt dovezile !<br />
<br />
O dungă sângerie, urma trăsnetului, mi-a şters pe vecie, din palma dreaptă, linia norocului.<br />
<br />
Şi-apoi...<br />
<br />
Pe Crăiţa n-am mai văzut-o nicicând de atunci. Zadarnic m-am interesat la toate Universităţile din ţară, zadarnic am consultat toate anuarele şcolilor superioare şi secundare, zadarnic am scris la toate laboratoarele de astrofizică din străinătate... Dar posed acele suluri de hârtie cu calculele ei matematice, pline de cifre şi de litere mari, negre, vecine de hieroglife.<br />
<br />
Şi încă ceva ! În atlasul meu de istoria artelor s-a petrecut o minune ! De ochiul reginei Nefert-Iti stă aninată, de atunci, o lacrimă, o lacrimă transparentă şi pură ca un minuscul ghioc de cristal.<br />
<br />
<br />
* * *<br />
<br />
<br />
Într-o zi am găsit pe Mărgărita lucrând în laboratorul meu.<br />
<br />
- Ce faci ? am întrebat-o cu oarecare teamă...<br />
<br />
- Uite, răspunse ea râzând, în ochiul acestei „cucoane" este o lacrimă... vreau s-o măsor...<br />
<br />
- Nu !... te rog... pentru Dumnezeu, nu...<br />
<br />
Ea mă privi uimită...<br />
<br />
- Şi de ce nu ?<br />
<br />
- Sunt lucruri care nu se pot măsura..,<br />
<br />
- Care, de pildă ?...<br />
<br />
- Lacrima...<br />
<br />
<br />
Nota autorului:<br />
<br />
Acest manuscris mi-a fost dat ca dar de tatăl meu, profesorul Pompiliu Şerban, la a douăzecea aniversare a zilei mele de naştere, mie, fiica lui cea mai mare, cu obligaţia să-l transmit din mamă în fiică atâta timp cât va dura în ştiinţă teoria nedeterminismului şi a discontinuului. Izabela Şerban, doctor în matematici.<br />
<br />
<br />
Ediţia de bază:<br />
Masca, proză fantastică românească, antologie de Alexandru George<br />
Editura Minerva, Bucureşti, 1982, vol.II, p.16-30<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LINK-URI ALESE<br />
<br />
<br />
AlthernaTerra<br />
Redactor: Bogdan Teodorescu<br />
http://www.atsf.ro<br />
<br />
Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />
Redactor: Duşan Baiski<br />
http://http://www.hgwells.ro/<br />
<br />
Bilet de voie<br />
Redactor: Györfi-Deák György<br />
http://www.bilet.go.ro<br />
<br />
Curierul de seară<br />
Redactor: Robert David<br />
http://curierul.unicult.ro<br />
<br />
Editura Pygmalion<br />
Redactor: Vlad Dercaci<br />
http://www.pygmalion.ro<br />
<br />
Ţesătorul<br />
Redactor: Florin Pîtea<br />
http://www.amaltea.ro/tesatorul<br />
http://www.geocities.com/themaddancinggod<br />
<br />
Fantasy Special<br />
Redactor: Vlad Frăţilă<br />
http://fantasy.lx.ro/<br />
<br />
Literatura şi artele imaginarului<br />
Redactor: Marian Coman<br />
http://www.imaginar.tk/<br />
<br />
LiterNet<br />
Redactor: Răzvan Penescu<br />
http://www.liternet.ro/<br />
<br />
Net SF<br />
Redactor: Cătălin Sandu<br />
http://www.netsf.org/<br />
<br />
Noesis<br />
http://www.noesis.ro<br />
<br />
Pagina cronicarului<br />
Redactor: Dan Rădulescu<br />
http://www.rapax.ro/cronicar/index.php<br />
<br />
Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />
http://www.literati.net/Gheo/<br />
<br />
Pagina personală Dan Marius Sabău<br />
http://www.dan-marius.ro/<br />
<br />
Pagina personală Sergiu Someşan<br />
http://somesan.home.ro/<br />
<br />
Psycomix<br />
Redactor: George Lupeanu<br />
http://www.psycomix.dap.ro<br />
<br />
Romanian Top 10 SF<br />
Redactor: Claudiu Oprea<br />
http://ivyco.com/sf/<br />
<br />
Scriptmania<br />
http://www.scriptmania.rdsct.ro<br />
<br />
SFera<br />
Redactor: Marian Ţarălungă<br />
http://www.sferaonline.ro<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ARHIVA ON-LINE<br />
<br />
<br />
Pro-Scris nr. 01<br />
(17.07 - 15.09.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 02<br />
(17.09 - 17.12.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 03-04<br />
(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 05-06<br />
(24.04 - 08.08.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 07-08<br />
(09.08 - 19.11.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 09-10<br />
(20.11.2001 - 03.03.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 11-12<br />
(04.03 - 10.06.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 13-14<br />
(10.06 - 05.10.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 15-16<br />
(06.10.2002 - 10.02.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />
(11.02 - 20.05.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />
(21.05 - 13.09.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />
(14.09 - 15.12.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />
(16.12.2003 - 15.03.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />
(16.03.2004 - 27.06.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />
(28.06 - 16.10.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />
(17.10 - 19.12.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />
(20.12.2004 - 19.03.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />
(20.04.2005 - 30.06.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2005 (nr. 35-36)<br />
(01.07.2005 - 15.01.2006)<br />
<br />
Pro-Scris 3-4 / 2005 (nr. 37-40)<br />
(16.01 - 10.04.2006)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2006 (nr. 41-42)<br />
(11.04 - 27.08.2006) <br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
INDEX DE AUTORI<br />
<br />
<br />
* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Barthes Roland - Nautilus şi „Corabia beată" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Bugariu, Voicu - O bună carte demodată (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Cassian, Nina - Capcana (Va urma 35-36)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Valar (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />
Colin, Vladimir - Castelul din Carpaţi, azi (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />
Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />
Cozmiuc, Constantin - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie (Pro-File 33-34)<br />
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Eliade, Mircea - O călătorie spre centrul pământului (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />
Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />
Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />
Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />
Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Györfi, Simone - Halloween, ardeleneşte (Pro-Ton 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />
Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Györfi-Deák György - SFera şi artele magice (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Györfi-Deák György - Autografe craiovene (Pro-File 35-36)<br />
Györfi-Deák György - O utopologie literară (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Un tărâm de explorat: Borderlands (Pro-File 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Luare (Pro-Test 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Teologie şi Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Un studiu în albastru (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Confuzii verniene (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Györfi-Deák, György - Autograf MJM (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Stanţă (Pro-Test 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Fabulă (Pro-Ton 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Colocviu SF la Budapesta (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Helion (Pro-File 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Înşelători şi înşelătorii (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Elfi (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât carbonul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Haulică, Michael - Mirări, veşti bune, gelozii (Pro-Gresii 35-36)<br />
Hobana, Ion - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />
Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />
Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie (Pro-Test 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste (Pro-Gresii 35-36)<br />
Ionescu, Cătălin - CPSF: O jumătate de veac (Pro-File 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Car: Epitaf pentru cyberpunk (Pro-Test 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Centrul Labirintului (Pro-Eminenţe Cornel Robu 37-40)<br />
Ionescu, Cătălin - Fascinaţia Stargate (Pro-File 37-40)<br />
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Lazu, Robert - Dialoguri despre lumea lui Tolkien (Pro-Gresii 35-36)<br />
Lazu, Robert - Întoarcerea dragonului rătăcitor (Pro-Gresii 37-40)<br />
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />
Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />
Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />
Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Opriţă, Mircea - Un tratat despre SF (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
Opriţă, Mircea - Eternul Jules Verne (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
Opriţă, Mircea - Florin Manolescu (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />
Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />
Pîrligras, Viorel - Lumea lui Tolkien, aşa cum e (Pro-Gresii 35-36)<br />
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />
Popescu, Dan - Foto-ghicitoare (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cuvînt către Scriitori 2001 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Premiile SIGMA Ediţiile 2001-2002 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anii 2000-2004 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2002 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2003 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2004 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2005 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Cuvînt de re-venire (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Propuneri pentru Premiile de Excelenţă (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - Regulament Premiile SIGMA 2005 (Pro-File 35-36)<br />
Popescu, Dan - In memoriam Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Alexandru Ungureanu 35-36)<br />
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />
Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />
Radu, Liviu - Literatură popular-elitistă (Pro-Poziţii 35-36)<br />
Radu, Liviu - Cărămizi (Pro-Poziţii 37-40)<br />
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />
Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />
Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />
Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />
Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />
Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />
Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Tamaş, Cristian - Apariţii editoriale SF şi F 2005 (Pro-File 37-40)<br />
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 3 (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 4 (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />
Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />
Vighi, Daniel - Literatura S.F. (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
Voiculescu, Vasile - Arhitectul (Va urma 37-40)<br />
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />
Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-NUME<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LISTA NEAGRĂ<br />
<br />
<br />
rEAliZaTORi:<br />
<br />
Györfi-Deák György- wEbmaSTer / ediTOr-şeF / pRO-miSiOnar<br />
Cătălin Ionescu- weBmAsTEr / eDiTOr<br />
<br />
<br />
aU CoLAboRaT:<br />
<br />
Ionuţ Bănuţă<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />
Cătălin Constantinescu<br />
Simone Györfi<br />
Robert Lazu<br />
Dan Popescu<br />
Oana Stoica-Mujea<br />
Cristian Tamaş<br />
Virgona Vilius<br />
<br />
<br />
Free Java Applet by Jared Smith-Mickelson:<br />
http://www.javafile.com/<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-SCRIS<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VA URMA?<br />
<br />
<br />
Cum costă tăcerea cuvântul<br />
fiindcă se săvârseşte o ruptură<br />
tăioasă<br />
între cauzele obscure<br />
a felurite mult subînţelesuri<br />
şi o trimitere exasperată<br />
către-un mesaj curat şi clar<br />
aşa precum tăcerea,<br />
singura-n care strigă<br />
cele mai crude adevăruri ale mele.<br />
<br />
<br />
Maria Celeste Celi - Cum costă tăcerea cuvântul<br />
Traducere în limba română Eta Boeriu, din volumul<br />
Trinacria - Poeţi sicilieni contemporani,<br />
Editura Facla, Timişoara, 1984, p. 83.Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-27080071874488384252014-07-09T11:56:00.000+03:002014-08-23T19:49:30.531+03:00Pro-Scris 1-2 (47-50) / 15 iunie 2007 (text only).<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu - Pro-Domo<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Pre-Dator<br />Cătălin Ionescu - Pre-Făcătorie: Cele 3 legi ale parlamentarilor cu creier pozitronic<br /><br />PRO-EMINENŢE<br /> * Herbert George Wells<br /> Horia Aramă - Colecţionarul de insule (fragmente)<br /> Ilya Ehrenburg - Întâlniri cu Capek şi Wells (fragmente)<br /> Ion Hobana - „Eliberator al gîndirii şi al imaginaţiei”<br /> Mircea Opriţă - Accente necesare (fragmente)<br /> Ion Aurel Preda - Notă introductivă (la volumul „Povestiri”, 1959 )<br /> Szerb Antal - H. G. Wells<br /> * Octavian Paler<br /> Cătălin Ionescu - Decalogul de sub totalitarism<br /> * Robert Lazu<br /> Oana Stoica-Mujea - „Miracol şi Catastrofă”<br /><br />PRO-FILE<br />Dan Popescu - Cărţi F & SF apărute în 2006<br />Dan Popescu - Cărţi F & SF apărute în 2007<br />Dan Popescu - "O mărturie în acest sens" (Almanahul Helion)<br />Cătălin Ionescu - Farmecul discret al restauraţiei (Almanahul Helion)<br /><br />PRO-PUNERI<br />Mircea Opriţă - Scurtă istorie a unei „istorii alternative”<br />Virgona Vilius - De vorbă cu Gerald D. Nordley despre extratereştri şi relaţiile militare din francizele S.F. americane notorii<br />Cătălin Ionescu - Scurte aprecieri ale relaţiei dintre science fiction şi Securitate<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Liviu Radu - O antologie demnă de interes (Horia Nicola Ursu)<br />Liviu Radu - Un roman deosebit (K. J. Bishop)<br />Liviu Radu - O antologie interesantă (Michael Chabon)<br />Liviu Radu - Reţete, reţetari şi intrigi de palat (Costi Gurgu)<br />Liviu Radu - O lume care încearcă să afle ce a fost (M. John Harrison)<br />Liviu Radu - Poveşti cu vampiri în manieră modernă (Laurell K. Hamilton)<br />Liviu Radu - De data asta, despre voodoo şi zoombi (Laurell K. Hamilton)<br />Liviu Radu - Cartea rămâne mai bună decât filmul (Stephen King)<br />Liviu Radu - Riscurile de a avea telefon mobil (Stephen King)<br />Liviu Radu - Magia între vis şi realitate (Kelly Link)<br />Liviu Radu - Lume, lume virtuală! (Florin Pîtea)<br />Liviu Radu - Tranziţii în principal tehnologice (Geoff Ryman)<br />Liviu Radu - O Veneţie underground (Jeff Vandermeer)<br />Oana Stoica-Mujea - Omenirea s-a născut dintr-un vis (Clive Barker)<br />Györfi-Deák György - Poveşti fără Alisa (Lewis Caroll)<br />Györfi-Deák György - Primul roman apocaliptic autohton (Jósika Miklós)<br />Györfi-Deák György - H de la Hrană (Victor Martin)<br />Györfi-Deák György - Repovestiri senine (Mircea Opriţă)<br />Györfi-Deák György - Clipa eternă (Cornel Robu)<br />Györfi-Deák György - Pro Spes (Pentru speranţă) (Oana Stoica-Mujea)<br />Györfi-Deák György - Micile Apocalipse (Kurt Vonnegut jr.)<br /><br />PRO-GRESII<br />Boda László - Aldous Huxley şi existenţa lipsită de speranţă<br />Voicu Bugariu - Postmodernismul şi sefiştii români<br />Victor Martin - Poveste din cartierul SF<br />Victor Martin - Cititul involuntar<br />Victor Martin - Înapoi, la conţinutul fondului problemei!<br />Cătălin Ionescu - Rollerball 1975 sau lungul şi violentul drum de regăsire<br /><br />PRO-TON<br />Victor Martin - Omul providenţial (2)<br />Oana Stoica-Mujea - Insula pierdută<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br />Lista neagră<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Atunci când grupul Eagles s-a reunit în anul 1994 să înregistreze albumul live Hell Freezes Over, unul din membrii fondatori, Glenn Frey, a anunţat oficial: „Nu ne-am despărţit niciodată. Ne-am luat doar o vacanţă de 14 ani”. Lucrul, în sine, era principial corect. Chiar dacă vacanţa de 14 ani începuse de fapt şi de drept cu o păruială între el şi colegul lui, Don Felder...<br /><br />Într-un mod vag asemănător, revista Pro-Scris şi-a luat o mică vacanţă. Asemănarea, desigur, este á la Radio Erevan. Adică nici nu m-am păruit cu Gyuri, nici nu am avut o vacanţă de 14 ani. Cert este însă că ultimul număr Pro-Scris este datat trimestrele II şi III, 2006, iar numărul curent este datat trimestrele I şi II, 2007. De ce? De ce nu?... În fond, chiar şi o "mică" vacanţă de 3 luni este, la urma urmei, ceva atât de science fiction...<br /><br />Ca să se simtă în siguranţă, revista Pro-Scris şi-a păstrat aceleaşi principii teoretice. De altfel revista se tot simte în siguranţă de aproape 7 ani... Capitolul Pro-Teze vă aşteaptă totuşi să-l vizitaţi, sunt acolo şi informaţii de ultimă oră despre adresele de net ale noastre.<br /><br />Numărul curent Pro-Scris stă sub o umbră politică acaparatoare. Dacă în deschiderea numărului trecut, Györfi-Deák György vorbea despre urmărirea de către Securitate a scriitorilor, iată că între timp au apărut şi primele nume ale celor care au făcut pactul cu diavolul. O mare surpriză a fost recunoaşterea publică a colaborării lui Sorin Antohi cu Securitatea. Mare şi tristă, în acelaşi timp. În editorialul său, Pre-Dator, Györfi-Deák György, vorbeşte cu mâhnire despre percepţia unui intelectual asupra activităţii organelor de partid şi de stat, precum şi de inconsistenţa eforturilor din ziua de azi de a-i dovedi şi condamna pe vinovaţi. În celălalt editorial de sub genericul Pro-Test, Cătălin Ionescu atacă virulent anume oameni politici din Parlamentul României, în număr de 322, printr-o parabolă cu scrierile lui Isaac Asimov despre roboţi. Titlul materialului este Cele 3 legi ale parlamentarilor cu creier pozitronic.<br /><br />Genericul Pro-Eminenţe rezervă un spaţiu generos personalităţii lui Herbert George Wells. Într-un anume fel Pro-Scris era dator cititorilor săi. Anul trecut, în 13 august, se împlineau 60 de ani de la moartea scriitorului englez (născut în 21 septembrie 1866). Binecunoscut pentru faimoasele sale romane Maşina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil sau Insula doctorului Moreau, H. G. Wells a scris însă nu numai beletristică, ci şi istorie, comentariu social, fiind şi un militant declarat socialist. Totuşi, în ciuda faptului că opera din ultima parte a vieţii a fost proponderent politică şi didactică, scrierile science fiction din prima parte a vieţii sunt mult mai cunoscute. Mai mult, alături de Hugo Gernsback şi Jules Verne, a primit şi apelativul de „părintele science fiction-ului”. Györfi-Deák György a selectat un bogat conţinut critic la adresa personalităţii lui Wells: un fragment din volumul Colecţionarul de insule semnat de Horia Aramă pe tema Utopiei moderne, volumul lui H.G. Wells apărut în anul 1905; o întâlnire a scriitorului şi ziaristului din Uniunea Sovietică Ilya Ehrenburg cu Wells şi Capek; un extras din volumul Un englez neliniştit, semnat de Ion Hobana despre gânditorul Wells; un fragment din cartea lui Mircea Opriţă întitulată H. G. Wells: Utopia modernă, care descrie curentul deschis în science fiction; o parte din prefaţa semnată de Ion Aurel Preda la un volum de povestiri al lui Wells apărut în limba română din anul 1959; şi, nu în ultimul rând, un extras din Istoria literaturii universale a literatului maghiar Szerb Antal, volum apărut în anul 1941, cu patru ani înaintea de moartea lui Szerb într-un lagăr de concentrare nazist.<br />Capitolul Pro-Eminenţe se preocupă, din nefericire, şi de recenta trecere în nefiinţă a lui Octavian Paler. Impresionat de volumul Viaţa pe un peron Cătălin Ionescu îi face o scurtă critică, menţinând accentul pe critica societăţii, în Decalogul de sub totalitarism.<br />În acelaşi capitol, puteţi citi şi un excelent interviu luat de Oana Stoica-Mujea lui Robert Lazu, intitulat Miracol şi catastrofă.<br /><br />Capitolul Pro-File se deschide cu o trecere în revistă exhaustivă a apariţiilor editoriale. Materialul lui Dan Popescu a fost împărţit de autorul său în două părţi în funcţie de data de apariţie, respectiv anii 2006 şi 2007.<br />Sub acelaşi generic puteţi citi şi două materiale de esenţă critică la adresa Almanahului Science Fiction 2007, editat de clubul Helion la sfârşitul anului 2006. Primul material, sub aceeaşi semnătură a lui Dan Popescu este intitulat "O mărturie în acest sens" şi se referă la senzaţiile amestecate încercate de autor la primul „impact” cu almanahul în cauză. Al doilea material, sub semnătura lui Cătălin Ionescu, se intitulează Farmecul discret al restauraţiei, evidenţiind plusurile şi, din păcate, multele minusuri ale ambiţiosului almanah.<br /><br />Capitolul Pro-Puneri este structurat în 3 subcapitole distincte. Primul, Scurtă istorie a unei „istorii alternative”, este un extras din volumul lui Mircea Opriţă intitulat Discoteca din Alexandria şi apărut în anul 2007 la Editura Limes din Cluj-Napoca, pe tema, ce ar fi dacă Apollo 11 ar fi ajuns pe Marte în loc de Lună?<br />Al doilea material este un nou interviu luat de Virgona Vilius domnului Gerald D. Nordley despre extratereştri şi francizele S.F. americane notorii. Vă reamintim că un alt interviu luat domnului Nordley tot de către Virgons Vilius poate fi întâlnit în numărul trecut al reviste Pro-Scris.<br />Ultimul material de sub genericul Pro-Puneri este intitulat Scurte aprecieri ale relaţiei dintre science fiction şi Securitate şi este semnat de Cătălin Ionescu. În cazul acesta titlul este suficient de semnificativ.<br /><br />Urmează un bogat capitol de Pro-Poziţii. Liviu Radu ne propune pentru început nu mai puţin de 13 recenzii de carte. Începem cu Editura Tritonic şi volumul Transformarea lui Martin Lake, o antologie de Horia Nicola Ursu care cuprinde 4 autori, Jeff Vandermeer, Nicola Griffith, Marian Coman şi K. J. Bishop. Ultima autoare a antologiei mai sus amintite, K. J. Bishop, semnează la aceeaşi editură, Tritonic, romanul Oraşul gravat. Urmează antologia Povestiri incredibile, volumul 2, antologator Michael Chabon, apărută la Editura Nemira. Liviu Radu se reîntoarce apoi la editura Tritonic cu recenzia volumului lui Costi Gurgu, Reţetarium. Din bogata colecţie de titluri apărute la aceeaşi editură, a selectat apoi o ediţie omnibus de romane, nuvele şi povestiri semnate de M. John Harrison despre lumea ce dă şi titlul volumului, Viriconium. Liviu ne prezintă în continuare 2 romane semnate de Laurell K. Hamilton, Plăceri interzise şi Cadavrul care râde, într-un still horror foarte modern, tot la Tritonic. Ajuns la capitolul horror Liviu Radu trece în revistă şi două titluri de Stephen King, La miezul nopţii, volumul 1, precum şi Mobilul. Cărţile sunt apărute la editurile Trei, respectiv Nemira. Următorul volum (tot la Tritonic) este Magia pentru începători, semnat de Kelly Link, „cea mai apreciată autoare de proză scurtă din acest moment”. Gangland, romanul lui Florin Pîtea, apărut la editura Amalteea, urmează pe lista criticului neobosit Liviu Radu, care nu trece cu vederea nimic. Ultimele 2 titluri din maratonul lui Liviu Radu sunt Geoff Ryman, Aer şi ediţia omnibus cu romanele şi povestirile lui Jeff Vandermeer desfăşurate în universul intitulat Veniss Underground. Ambele cărţi sunt apărute tot la editura Tritonic din Bucureşti.<br />Oana Stoica-Mujea comentează, tot sub auspiciul Pro-Poziţiilor, volumul dark fantasy Everville, semnat de Clive Barker la editura RAO.<br />Györfi-Deák György ne prezintă la rându-i câteva recenzii, tot la Pro-Poziţii. Şi începe cu două volume ale lui Charles Lutwidge Dodgson, mult mai cunoscut sub pseudonimul său literar, Lewis Caroll. Cele două volume apărute la editura DramArt din Iaşi sunt Faerie Tales/Poveşti din Feeria şi Another Fairy Tale/Altă poveste din Feeria. Urmează cronica unei prime apocalipse autohtone, cea scrisă de romancierul Jósika Miklós, născut aproape de finele secolului 18 în Turda. Nuvela Zilele sfârşitului lumii (în original Végnapok) a apărut în volumul Galaktika 35, la Budapesta, în anul 1979. Seria de cronici este continuată de volumul lui Victor Martin, Frigiderul cu cărţi, volum apărut la Craiova, la editura MJM. Victor Martin este un prolific şi neliniştit autor român, colaborator, după cum probabil aţi observat, şi cu revista Pro-Scris... Discoteca din Alexandria, noul volum semnat de Mircea Opriţă la editura Limes din Cluj este următor popas pe traiectoriile Pro-Poziţiilor. Pe lângă titlu, volumul are şi 3 subtitluri, Cartea ştiinţelor, Ziua a doua din 'Un decameron europrovincial' şi cel mai sugestiv, Repovestiri senine. Cornel Robu continuă şi concluzionează voluminosul studiu O cheie pentru science fiction cu volumul Paradoxurile timpului în science fiction, în care autorul analizează 11 cazuri de paradoxuri temporare. Cartea este apărută la Cluj, la editura Casa cărţii de sţiinţă. Penultima cronică literară este cea la romanul Şarama, apărut în două volume, Profeţia şi Întunericul, fiecare în trei părţi. Purtând semnătura lui Oana Stoica-Mujea, proza care aparţine şi totuşi se detaşează de linia fantasticului eroic, a apărut la editura Eminescu. Ultima cronică este un omagiu adus de Györfi-Deák György scriitorului Kurt Vonnegut jr., dispărut recent dintre noi (11 noiembrie 1922 - 11 aprilie 2007). Iar volumul trecut în revistă nu este faimosul Abator 5, cum poate ne-am fi aşteptat, ci relativ mai puţin cunoscutul Leagănul pisicii, apărut în versiune românească în anul 2004, la editura Polirom.<br /><br />Urmează un la fel de bogat - şi de pertinent - capitol de Pro-Gresii. Pentru început, Györfi-Deák György a tradus un studiu despre Aldous Huxley aparţinând lui Boda Lászlo, profesor în teologie la Universitatea Catolică Péter Pazmany din Budapesta. Studiul se intitulează Aldous Huxley şi existenţa lipsită de speranţă. Continuă Voicu Bugariu, cu un material intitulat Postmodernismul şi sefiştii români, în care criticul analizează cu atenţie raporturile postmodernismului românesc cu lumea literară, constatând, cu acest prilej, „avantajele” modului sefist de a face literatură.<br />Victor Martin ne propune, sub acelaşi „acoperiş” al Pro-Gresiilor, nu mai puţin de 3 texte, rotunde, dense şi, dacă mi-e îngăduită această butadă, realist de pesimiste. Primul este o Poveste din cartierul SF, despre răspunderile, tentaţiile, pericolele şi consecinţele unei critici literare incompetente. Al doilea este intitulat Cititul involuntar având ca temă inconsistenţă navigării pe internet, cât şi a politicilor editurilor de a sprijini mai degrabă non-valoarea decât valoarea literară. Cel de-al treilea - şi, după părerea mea, cel mai virulent - este Înapoi, la conţinutul fondului problemei!, despre criza de identitate a SF-ului şi a SF-iştilor români.<br />În ultimul material al acestui capitol Cătălin Ionescu îşi pune cenuşă în cap şi face elogiul unui film vechi, pe care îl repudiase cu câţiva ani în urmă, Rollerball, versiunea originală, din anul 1975.<br /><br />Pro-Ton, capitolul de proză, grupează 2 texte scurte. Primul este de fapt o continuare din numărul trecut, intitulat Omul providenţial, sub semnătură lui Victor Martin, având puternice accente politice parodice. Finalul acestei povestiri îl veţi putea citi în numărul viitor din Pro-Scris.<br />Al doilea text este semnat de Oana Stoica-Mujea, intitulat Insula pierdută, un text de nuanţă fantasy.<br /><br />Pro-Scris nu neglijează nici capitolul Pro-Porţie. Ca de obicei, veţi găsi aici Link-urile alese de Pro-Scris, o Arhivă on-line unde puteţi consulta toate numerele revistei Pro-Scris, apărute din august 2000 şi până acum, plus un Index de autori prezenţi în paginile revistei noastre.<br /><br />Spre final, Pro-Numele vă prezintă în stilul caracteristic (java, dacă interesează pe cineva...) Lista neagră a realizatorilor şi colaboratorilor.<br /><br />În spiritul tradiţiei proprii, înainte de a se despărţi de dumneavoastră, cititorii, Pro-Scris îşi pune, la modul retoric, întrebarea Va urma? Poezia aleasă îi aparţine de astă dată lui Mircea Dinescu. Şi poate că, şi în lumina poveştii cu trupa Eagles cu care am început, sensul întrebării de acum nu ar fi, dacă va urma, ci, mai curând, când va urma? Până una alta, în spirit science fiction, să lăsăm viitorul să decidă asupra acestui aspect...<br /><br />Noi vă urăm lectură plăcută! <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br />Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă dreptul de copyright - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br />Noua adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.110m.com - la această oră serverele de la 110mb asigură, în regim gratuit, cel mai rapid acces site-ul Pro-Scris, oferind totodată mai multe facilităţi tehnice, care sunt în curs de implementare.<br />Sunt funcţionale şi adresele:<br />http://proscris.port5.com<br />şi/sau<br />http://proscris.50webs.com.<br /><br />Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br />Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail catksa@yahoo.com<br /><br />Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-DATOR<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />De un an de zile, de când Sorin Antohi a recunoscut că a colaborat cu Securitatea, lucrurile nu s-au schimbat deloc. Până la urmă, am intrat în Uniunea Europeană cu turnătorii noştri cu tot. „Zestre" grea, ca un bolovan legat de picioarele unui om aruncat în apă. Ion Mihai Pacepa spunea în „Orizonturi roşii" că unul din zece români furniza, de voie sau de nevoie, informaţii. Dacă îi adunăm şi pe activiştii de partid, şi pe agenţii în uniformă, ne iese la fix 15% , adică tocmai cât este electoratul Partidului „România Mare".<br /><br />Ca maghiar, am avut o cu totul altă percepţie asupra activităţii organelor de partid şi de stat. Am avut prieteni sâcâiţi ani de-a rândul, pentru că odată au ascultat în căminul studenţesc o casetă cu înregistrarea unei opere rock despre întemeierea regatului ungar, reprezentaţie acum devenită clasică şi trecută în repertoriul Teatrului de Stat din Timişoara. Cum în vecini era şi un ghitarist cu mofturi de mare cunoscător de muzică, băieţii l-au chemat să se bucure de spectacol, fără să ştie ce hram poartă omul. Greşeală fatală, care pe unii i-a costat diploma. Alţii au fost terorizaţi ca să nu povestească despre pseudo-atentatul de la Sfântul Gheorghe (1984) ori despre mişcările muncitoreşti de la Braşov (1987). Rând pe rând, au fost interzise emisiunile de radio şi TV în alte limbi, apoi o bună parte dintre activităţile culturale. Către 1987, s-a ajuns până la situaţia absurdă că nu era voie să pomeneşti denumirea maghiară sau germană a unei localităţi într-un text scris în limba respectivă, y compris Budapest, corectat cu sârguinţă de cenzori ca „Budapesta" (unii râdeau şi ziceau că de aceea s-a introdus codul poştal, pentru ca să fie totuşi ceva ce se citeşte la fel în diferite limbi).<br /><br />Aminteam într-un articol mai vechi („Despre distopii, numai de bine”, în Pro-Scris 3-4 de faptul că utopia (care beneficia de o origine de clasă sănătoasă, socialistă) a fost des utilizată la noi ca pretext pentru a putea vorbi despre distopie şi societăţile totalitare ca despre ceva aflat la antipodul utopiei:<br /><br /><br />„Numai astfel temerarele analize ale lui Horia Aramă („dacă utopia e totdeauna veşnică şi socială, contrautopia se bucură de o valenţă actuală şi de una civică“) (4), Mircea Opriţă („utopistul modern se leagănă în iluzia că, dacă utopiile înaintaşilor s-au stins rând pe rând în neputinţă şi în propriile lor aberaţii, utopia sa e în firea lucrurilor“) (5), Sorin Antohi (6) şi Ion Hobana (7) au putut aborda fără repercursiuni acest teritoriu virgin al criticii literare. Cunoaştem şi alte încercări de teoretizare a subiectului, dar, din cauza silniciei din Epoca de Aur, autorii n-au mai putut să-şi publice lucrările şi / sau au fost nevoiţi să se refugieze în străinătate. Bineînţeles, li s-a acordat azilul politic deîndată ce au ajuns să-l ceară.”<br /><br /><br />Ultimele două propoziţii se referă la un caz concret. Nagy „Király” Ottó a fost student la politehnica timişoreană. Pornind de la istoria SF a suedezului Sam Lundwall (tradusă în maghiară de Szentmihályi Szabó Péter şi publicată în Metagalaktika 7 din 1984), el a scris o lucrare bine documentată despre societăţile viitorului, cu care a câştigat premiul I la Sesiunea de comunicări, secţiunea Filosofie. Impresionaţi de calitatea lucrării, profesorii săi au trimis-o mai departe, la Bucureşti, unde avea loc sesiunea naţională. Lucrarea a picat sub nasul unui colaborator al Securităţii, care şi-a anunţat ofiţerul de legătură şi tânărul a fost luat la întrebări, în repetate rânduri, despre entuziasmul cu care s-a dedicat studiului societăţilor totalitare. În cele din urmă, sâcâit de câinii de pază ai regimului, Ottó a trecut graniţa în Ungaria şi de acolo mai departe, la nemţi.<br /><br />Securiştii ne citeau corespondenţa, ne ascultau convorbirile, făceau tot ce-i posibil ca să ne spioneze gândurile. Si trăiau bine, în vreme ce noi primeam o jumătate de pachet de unt, un kil de zahăr, o sticlă de ulei şi „În arşiţa nopţii" de John Ball la pachet cu „Rolul clasei muncitoare în edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate". Informaţiile adunate erau folosite pentru şantajarea şi coruperea altor informatori. Intelectualii erau primii vizaţi, mai cu seamă scriitorii cu priză la public.<br /><br />Precum treceau anii, bănuiesc că tot aşa se adunau filele în dosare.<br /><br />Aş fi fost curios să-mi văd propriul dosar, mai ales după ce câţiva foşti colegi au recunoscut public că au dat cu subsemnatul pe la organele specializate. În anul patru, am locuit într-o cameră perete în perete cu cea a lui Andrei Bodiu, un loc pe unde Carol Sebestyén trecea în mod obişnuit. Dar trebuie să-mi pun pofta în cui. Condiţiile de studiere ale arhivelor sunt prohibitive, trebuie să faci o cerere cu luni înainte, apoi să călătoreşti la Bucureşti, unde, după cum cer interesele politice de moment, te poţi trezi că ţi se pun trei foi în faţă şi acelea pline de rânduri şi cuvinte acoperite cu benzi negre.<br /><br />Şi asta doar ca, eventual, să ţi se confirme faptul că un anumit membru de vază din partidul ţărănesc (se poate să fi trecut între timp la altă formaţiune politică), acum mare patron de firmă, despre care ziarele zic că ar fi fost favorizat în încheierea anumitor contracte cu municipalitatea, este cel care i-a dat în gât pe prietenii mei - lucru pe care oricum îl ştiam de pe vremea lui Ceauşescu.<br /><br />Ca să-i identificăm pe o parte dintre delatori, nici n-avem nevoie de arhive. Dovezi şi mărturii există destule, dar nu există un for oficial dispus să le ia în seamă. Ca să-i dovedim şi să-i condamnăm pe vinovaţi, avem nevoie în primul rând de o justiţie funcţională. Apoi de o veritabilă lege a lustraţiei. Altminteri, orice demers justiţiar se transformă într-o luptă cu morile de vânt, iar călăii de ieri ne râd în nas de la înălţimea tribunei Parlamentului, unde i-a propulsat partidul şi sistemul de votare a aleşilor pe liste.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-FĂCĂTORIE: CELE 3 LEGI ALE PARLAMENTARILOR CU CREIER POZITRONIC<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Stephen Byerley este personajul principal din povestirea Evidence (Dovada) din faimosul volum I, Robot, semnat de Isaac Asimov. Byerley, de profesie avocat, candidează pentru un post politic iar contracandidaţii răspândesc zvonul ca ar fi un robot. Pentru elucidarea cauzei este trimisă Susan Calvin, robopsihologul de la Roboţii Americani. Byerley îşi dovedeşte în cele din urmă umanitatea lovind un om, în direct, la televiziune, dar Susan Calvin realizează că gestul nu este semnificativ, pentru că exista posibilitatea ca şi omul lovit să nu fie, la rându-i, decât un alt robot umanoid. Robopsihologul însă nu va interveni mai departe în alegerile politice, pentru că, din toate punctele de vedere, un robot pozitronic ce respectă cele 3 legi fundamentale ale roboticii este cel mai bun candidat posibil pentru o funcţie politică. Ideea este dusă mai departe în următoarea şi ultima povestire a volumului, Evitable conflict (Conflictul evitabil), în care întreaga economie mondială este condusă de creiere pozitronice, de Maşini. Volumul Eu, robotul a fost publicat în original anul 1950 (prima traducere în limba română a apărut în anul 1967).<br /><br />După mai bine de jumătate de veac, poveştile asimoviene sunt la fel de actuale şi în România anului 2007. Deşi premisele nu sunt defel identice...<br /><br />1 ianuarie 2007 poate fi considerată cea mai mare realizare politică românească din ultimii 88 de ani. 1 decembrie 1918 este, cronologic, evenimentul imediat anterior din destinul românesc care poate egala „Unirea” cu Europa, care a intrat oficial în vigoare în prima zi a acestui an.<br /><br />Ca de obicei, detractorii şi nemulţumiţii cronici au bodogănit: nu vă aşteptaţi la minuni, cetăţeni, Europa, hulpavă, abia aşteaptă să sugă tot ce este „milenar” în cultura română şi să ne trântească pe masă simulacrele societăţii de consum, la preţuri insuportabile. „Intelectualii” de stânga (suntem o revistă de science fiction, să presupunem că ar exista şi aşa ceva...) au deplâns cu lacrimi de crocodil starea precară a Europei, subjugată de corupţie, birocraţie şi neînţelegeri între state, incapabilă să-şi adopte, de pildă, o constituţie. „Specialiştii” în fotbal şi politică de la colţul străzii sau din diferite redacţii de presă au continuat să atragă cu tărie atenţia celor care se uită în gura lor asupra greşelile inadmisibile făcute după căderea ceauşismului, şi mai ales despre „patrioţii” care au militat mereu şi în van pentru „a nu-ţi vinde ţara”...<br /><br />Şi totuşi 1 ianuarie 2007 a venit şi a trecut. România a prins „ultimul tren” şi face parte din Uniunea Europeană. O Uniune cu destule probleme dar care, dincolo de divergenţele existente, şi-a ales motto-ul „Uniţi în diversitate”. O Uniune în care România are dreptul la un viitor apropiat de Vestul Europei, delimitându-se astfel de influenţa Estului...<br /><br />*<br /><br />Ajuns aici, mă simt dator cu o explicaţie: În momentul în care am explicat unuia din membrii redacţiei noastre că editorialul meu va aborda şi tema Europei Unite (hm, astea erau intenţiile la vremea aceea...), persoana în cauză (pentru care eu unul am, de altfel, un respect sincer) a încercat, cu tact şi diplomaţie, să mă convingă să nu cad în plasa unui politic derizoriu. Nu am reuşit însă să aflu exact esenţa, adică răspunsul la întrebarea „de ce”? Cum foarte mulţi tineri din ziua de azi privesc cu scârbă circul politic actual - euforia intrării în Europa s-a „cam” evaporat, steguleţele albastre parcă nu au fluturat niciodată pe maşini şi scandalurile politice au depăşit orice urmă de decenţă – mi s-ar fi părut foarte interesant să am răspunsul unui tânăr la întrebarea „de ce nu suportaţi politica românească”?<br /><br />Ce este însă, la urma urmei, politica aceasta atât de rău famată pe meleaguri mioritice? RoDEX 1.2 dă următoarea definiţie: „Totalitate de scopuri şi obiective urmărite de clasele sau grupurile sociale în lupta pentru interesele lor, precum şi metodele şi mijloacele cu ajutorul cărora se ating aceste scopuri şi obiective.” Dumnezeule, ce definiţie made in the 50’s... Site-ul Answers.com oferă o cu totul altă variantă: „Arta sau ştiinţa guvernului sau guvernarea, în sensul guvernării unei entităţi politice, precum naţiunea, şi administrarea şi comanda afacerilor interne şi externe.” A spus cineva, „arta”?...<br /><br />Situaţia politică din România nu are însă nimic de-a face cu arta. O ţară care abia a intrat în Uniunea Europeană şi este sfâşiată de conflicte interminabile, în care beligeranţii se regrupează rapid în noi alianţe de circumstanţă, pentru a nimici cu disperare inamicul... Veşnica şi înţeleapta întrebare „cui prodest” a încetat să mai funcţioneze. România a fost împinsă într-o criză politică fără precedent, care nici acum nu pare depăşită. S-a apropiat oare densitatea mămăligii româneşti de o nouă valoare critică, care o predispune la explozie?...<br /><br />*<br /><br />Revenind la science fiction şi politică, un articol care merită o atenţie aparte este Political Ideas in Science Fiction (Idei politice în science fiction) de pe site-ul Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Political_ideas_in_science_fiction). De la bun început se remarcă faptul că explorarea politicii de către genul science fiction s-a făcut chiar de la originile sale. De altfel trebuie să recunoaştem că arta politicii a exercitat o anume fascinaţie asupra oamenilor dintotdeauna – lui Aristotel (384 – 322 îH) i se atribuie butada „Omul este, prin natura sa, un animal politic”.<br /><br />Animalele din politica românească par mai degrabă suspecte de turbare. Virusul ucigaş a luat în stăpânire aproape întreg parlamentul care a suspendat, fără nici un motiv legal, preşedintele ales, fluturând în loc de explicaţii nişte baliverne despre pericolul dictaturii, al fascismului, etc. Vechii şi declaraţii duşmani din parlament au strâns rândurile, într-o unitate monolitică, împotriva celui care a avut curajul – şi demnitatea – să condamne comunismul şi crimele sale şi care a arătat că doreşte să lupte nu doar din complezenţă împotriva corupţiei. Culmea, deşi sondajele de opinie erau extrem de clare, liderii politici au primit votul de blam al electoratului complet nepregătiţi la această variantă. Ceea ce nu face decât să evidenţieze, dacă mai era nevoie, imensa ruptură dintre interesele politicianiste (deci nicidecum politice!) şi aspiraţiile electoratului. În orice ţară civilizată un astfel de hiatus ar fi dus la dizolvarea parlamentului. Nu şi în România, unde clasa politică nu are nici o noţiune de responsabilitate... Nu pot însă să trec cu vederea şi faptul că, abia în al douăsprezecelea ceas, Europa s-a simţit datoare să intervină, cu ceva mai multă fermitate, în criza politică românească, existând totuşi curente politice importante europene (socialist şi liberal, de pildă) care au catalizat pur şi simplu criza politică, prin declaraţii de-a dreptul iresponsabile... Cuvântul de ordine al României văzute dinspre Bruxelles a fost nu „Uniţi în diversitate”, ci mai curând „Dezbinaţi până la prăsele”...<br /><br />În editorialul numărului 4 din 2004 spuneam:<br /><br />«Teoria Conspiraţiei. Axioma Conspiraţiei. Regula Conspiraţiei. Rutina Conspiraţiei. Stop!<br />În toată această nebună scenă pe care se joacă şi rejoacă Teoria conspiraţiei live, de un număr greu de precizat de ani, spectacol pe care eu îl urmăresc cu nesaţ, s-a întâmplat ceva absolut de neimaginat. Dincolo de orice limită. Brusc şi incredibil.<br />Pentru prima oară în toţi anii pe care i-am trăit pe aceste meleaguri - şi, credeţi-mă, îmi amintesc de pildă cu destulă claritate funeraliile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej - pentru prima dată deci în peste 4 decenii şi jumătate am rămas uimit de discursul unui preşedinte ales al României. De faptul super science fiction că un preşedinte a ţinut câteva discursuri pline nu de obişnuitele platitudini lemnoase despre consens, datorie, popor şi ţară - ci de câteva vorbe sincere. Să fie oare Traian Băsescu omul care va ştii să facă din România o ţară normală?<br />Este, probabil, prea devreme pentru a trage astfel de concluzii. Distanţa la care a ajuns România faţă de Ucraina, după 15 ani de epocă Ion Iliescu & Emil Constantinescu este îngrozitor de mică. Şi, nu în ultimul rând, îndelungatul meu antrenament în teoriile conspiraţioniste mă face, în continuare, circumspect. Am ajuns să nu cred în minuni, chiar dacă ani de zile am sperat în ele. Pentru a schimba schimbarea este, din nefericire, nevoie de mai mult decât câteva vorbe.<br />Faptul însă, deocamdată, rămâne singular. Teoria conspiraţiei va trebui poate să intre în revizie. Desigur, nu am uitat că rolul scriitorului, fie el şi de science fiction, este de a fi în opoziţie, indiferent cine este la putere. O lecţie pe care science fiction-ul nostru, mai întotdeauna amator de face sluj la mai marii zilei, nu a înţeles-o nici acum.<br />Dar pe mine mă tot munceşte un alt gând. Oare cu ce ochi voi citi peste 4 sau 5 ani acest editorial? Va trebui să revizuiesc iar, pentru a câta oară, Teoria Conspiraţiei? Vectorul rău va rămâne în continuare înţepenit pe defazajul de stânga?... »<br /><br />Iată că nu au trecut decât 3 ani şi ceva de atunci. Parlamentul are în prezent imaginea unei clase politice complet rupte de toate problemele societăţii civile, incoerente în propriul angrenaj monstruos de legi, conceput exclusiv pentru a-i servi intereselor proprii, în timp ce sistemul demagogic a luat proporţii aproape incredibile.<br /><br />În povestirea Evidence Isaac Asimov scria:<br /><br />«Robopsihologul dădu din cap.<br />- ... Mie îmi plac roboţii. Îmi plac mai mult decât oamenii. Dacă ar putea fi creat un robot care să îndeplinească funcţiile unui demnitar, sunt convinsă că ar fi cel mai bun dintre toţi demnitarii. Conform legilor roboticii el nu va putea pricinui nici un rău oamenilor, nu va putea deveni niciodată tiran, corupt, imbecil sau tributar prejudecăţilor. Iar după ce va fi slujit un timp anumit se va retrage singur – pentru că nu va voi să jignească oamenii lăsându-i să vadă că cel care-i conduce este un robot. Ar fi un conducător aproape ideal.<br />- Un singur neajuns: s-ar putea să greşească din cauza limitelor creierului lui. Creierul pozitronic nu cuprinde întreaga gamă extrem de complexă a creierului uman.<br />- Ar avea consilieri. Nici chiar creierul uman nu-i în stare să guverneze fără ajutor.»<br /><br />Sigur, ideea unei maşini care să guverneze este mai degrabă înfiorătoare decât amuzantă. Roboţii lui Asimov însă, prin prisma celor 3 legi ale roboticii, trec cu mult dincolo de apelativul „maşină”. În aceeaşi povestire se explică:<br /><br />«...dacă nu le interpretezi ca atare, cele trei legi ale roboticii sunt de fapt principiile de bază ale majorităţii sistemelor etice din lume. După cum se ştie, orice fiinţă umană e firesc să aibă instinct de conservare care, pentru roboţi, constituie conţinutul legii a treia. Tot aşa, orice om „cumsecade”, cu conştiinţă socială şi simţ de răspundere, se va supune autorităţii celor în drept; va asculta de medicii lui, de şefii lui, de guvern, de psihiatri şi de semenii lui; se va supune legilor, va respecta regulamente, se va conforma obiceiurilor, chiar atunci când acestea îl vor incomoda sau îî vor periclita existenţa. Ceea ce corespunde legii a doua a roboţilor. Le fel e de presupus că, orice om „cumsecade” îi va iubi pe ceilalţi, cât şi pe sine însuşi, îşi va ocroti semenii şi îşi va risca viaţa pentru a salva viaţa altuia. Pentru roboţi, aceasta este legea întâi. »<br /><br />Roboţii nu sunt, prin urmare, din punct de vedere psihologic, decât nişte persoane ideale. Chiar dacă, mai departe, Asimov a avut grijă el însuşi de „progeniturile” sale: în ultimă instanţă roboţii vor împiedica libera dezvoltare a omului, şi atunci vor trebui să dispară, totuşi. Nu înainte însă de a li se atribui roboţilor, prin introducerea unei intrinseci legi zero, capacitatea de a face până şi crime...<br /><br />Revenind la oile noastre, putem afirma, în spirit science fiction, că şi în fotoliile parlamentului nostru stau „oameni” cu creier pozitronic care respectă 3 legi fundamentale:<br /><br />1. Parlamentarului nu i se poate pricinui nici un rău.<br />2. Parlamentarul trebuie să asculte dispoziţiile şefilor de partid, dacă ele nu contrazic legea 1.<br />3. Parlamentarul trebuie să-şi apere mandatul şi interesul propriu, în spiritul legilor 1 şi 2.<br /><br />Parlamentarii cu creier „pozitronic” sunt, desigur, cei ce gândesc în spirit „pozitiv” şi nicidecum „negativ” (înainte de Asimov aveau apelativul „yesman”). Evident, din creierele lor s-a născut întrebarea „pozitronică” de pe buletinele de vot ale referendumului, şi tot creierele lor „pozitronice” au îndemnat electoratul, pe toate căile posibile, să voteze DA... Doar că electorii, ca nişte nesimţiţi, au doar creiere omeneşti. Limitate, „electronice”, adică „negativiste”... Parlamentarii cu creier pozitronic sunt fabricaţi, prin tradiţie, de venerabila companie Roboţii dinspre soarerăsare şi oficial numărul de exemplare în funcţiune este de 322. Totuşi suntem convinşi că, în fapt, numărul lor este mult mai mare...<br /><br />Iar eu ar trebui să mă opresc aici... Nu pot însă să nu mai arunc o privire spre Teoria Conspiraţiei şi să nu mă întreb dacă e nevoie de o nouă revizie...Din păcate, până la instalarea a unui sistem democratic stabil, sub toate formele şi la toate nivelele, Teoria Conspiraţiei va fi tot mereu revizuită. Şi noi nu putem decât să sperăm, cu optimism – sau, mai curând, cu pesimism - ponderat că preşedintele Băsescu va fi capabil şi va dori să reformeze clasa noastră politică, astfel încât să putem continua drumul integrării europene început anul acesta. Dar, dincolo de lupta – şi drumul - preşedintelui, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că, dacă în viaţa politică a României anului de graţie 2007 vor continua să mişune „parlamentari cu creier pozitronic”, o bună parte din vină o purtăm şi noi, cetăţenii cu drept de vot.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: HERBERT GEORGE WELLS<br /><br /><br /><br /><br /><br />COLECŢIONARUL DE INSULE<br /><br />(fragmente)<br /><br /><br />Horia Aramă<br /><br /><br />Vizitat de „idei” ca şi de „viziuni”, fără să facă nici literatură sută la sută, nici filosofic integrală, utopistul sintetizează într-o măsură sau alta în opera sa elemente din ambele zone amintite. Trăsătura prin care se identifică în cea mai mare măsură cu ele este caracterul de „iluzie” al artei şi filosofici surprins de filosoful D. D. Roşca în „Existenţa tragică”. Dacă există în fenomenul suprastructural vreo „iluzie necesară”, aceasta rezidă în utopie.<br /><br />Am amintit aceste câteva idei pentru a prezenta o scriere puţin cunoscută. Este vorba despre Utopia în literatura engleză, lucrare de doctorat susţinută de Emil I. Diaconu la universitatea clujeană şi apoi tipărită în 1936, prima, iar după ştirea noastră singura teză consacrată la noi fenomenului utopic şi, cu cele o sută treizeci şi trei de pagini ale sale, cea mai amplă alcătuire originală asupra lumilor de nicăieri.<br /><br />Autorul studiază locul „mediului” în utopia engleză. El arată „cum au reacţionat diferiţii utopişti faţă de mediul înconjurător şi cum au rezolvat ei, pe planul ideal al operelor lor, problemele sociale existente”. Paralela dintre mediu şi utopie scoate în evidenţă şi faptul că scrierile de acest gen diferă nu numai de la o epocă la alta, ci şi de la o „stare de civilizaţie” la alta. „Civilizaţia agricolă şi industrială a Angliei, de exemplu, le împarte în două grupe distincte : din prima fac parte operele lui Morus, Bacon, Harrington şi Swift, din a doua ale lui Lytton, Butler, Morris şi Wells. Deşi problemele generale, de care toate se ocupă, sunt aproape aceleaşi, mediul civilizaţiilor diferite le-a imprimat totuşi o coloratură deosebită”.<br /><br />[...]<br /><br />Era normal ca „lovitura” s-o încerce un talent proteic de talia lui Wells : O utopie modernă (1905) prezintă un proiect utopic „practic”, „realist”. Ambiţie singulară în literatura veacului nostru, dar nu şi în istoria lui... O altă inovaţie ar fi caracterul planetar al viziunii utopice, care cuprinde lumea întreagă, în sfârşit, după ce prin cartea numită a negat mai întâi caracterul himeric al utopiei, apoi insularitatea, caracterul ei de excepţie, Wells atacă un alt aspect definitoriu al genului : stagnarea. El propune o utopie în evoluţie, creionează o lume care nu renunţa să producă noul, să se perfecţioneze. „Realismul” lui Wells cuprinde multe aspecte. Autorului i se pare mai posibila o lume organizată în stilul unui „socialism etatizant” decât una risipită în grupări amorfe ca la Morris. Dar — observă E. I. Diaconu — nici marea sa viziune globală nu este decât continuarea expansiunii, în idee, a Imperiului Britanic până la limitele Terrei. Sinteza raselor, a civilizaţiilor şi limba internaţională (esperanto apăruse în 1887) nu erau decât dezvoltarea logică a premiselor lucrării. Realismul wellsian merge foarte departe atunci când în cadrul vast al statului său mondial păstrează statele naţionale şi rolul lor intern, ceea ca le uneşte fiind politica externă comună, reglementarea muncii, a comerţului, a deplasării etc. Independenţa economică a individului îi asigură acestuia o libertate mult superioară celei din societatea modernă, dar care nu poate contraveni „ordinei şi armoniei generale”. Familia rămâne baza societăţii, emanciparea economică asigurând femeii drepturi egale în toate privinţele. Punerea pe picioare a unui organism politic de proporţiile globului pământesc pretinde, consideră Wells, constituirea unei elite a funcţionarilor publici cu orizont larg. În afară de această „nobilime voluntară” şi nu ereditară, care îşi asumă cele mai dificile sarcini ale vieţii sociale, autorul „Utopiei moderne” mai prevede formarea a patru categorii bazate pe însuşirile intelectuale şi psihologice ale indivizilor. Apare astfel o nouă ierarhizare a societăţii care scriitorului la curent cu ideile noi din ştiinţa timpului său îi pare mai aproape de „realitate”, de „mediu” decât cea tradiţională, dar care nu face decât să anunţe coşmarurile secolului care începea.<br /><br />Dacă teza nu este lipsită de îndrăzneală şi anvergură, iar pe alocuri analiza merge departe în întâmpinarea unor idei materialist-istorice, concluziile lui Emil Diaconu rămân palide, inconsistente. Studiind în paralel istoria şi chipul său aşa cum se răsfrânge în oglinzile strâmbe ale utopiei, doctorandul pare să fi evitat formularea unor adevăruri jenante, dacă nu pentru sine, atunci pentru epoca, ori cristalizarea unor paradoxuri nedemne pentru o lucrare de doctorat. Nu cumva exemplarul tipărit ne oferă o variantă amputată a tezei susţinute ? Ne oprim aici, înainte ca lanţul supoziţiilor să ne rătăcească.<br /><br />[...]<br /><br /><br />Fragment citat din volumul:<br />Horia Aramă - Colecţionarul de insule<br />Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1981, pag. 200, 204-205<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTÂLNIRI CU CAPEK ŞI WELLS <br /><br />(fragmente)<br /><br /><br />Ilya Ehrenburg<br /><br /><br />[...]<br /><br />La congresul de la Paris n-au venit scriitori de seamă din Cehoslovacia. M-am dus eu la Praga, m-am întâlnit cu Capek. El vorbi îndelung despre ameninţarea fascistă, căzu de acord să facă parte din prezidiul asociaţiei. Lucra pe atunci la romanul „Războiul cu salamandrele”. Zâmbind îmi spuse : „Aţi auzit probabil o anecdotă care circulă la Praga. Într-o zi cu soare trece Capek pe stradă cu umbrela deschisă. La întrebarea unui trecător uimit, răspunde: ,La Londra acum plouă". Într-adevăr sunt multe lucruri în moravurile englezilor, care mă atrag. Îmi place, de pildă, că londonezii nu se înghesuie în metro sau autobuz, nu se îmbrâncesc unul pe altul. Aceasta se datoreşte probabil faptului că îmi plac visurile veacului trecut. Astăzi trăim în altă epocă, societatea îl înghesuie pe om, un popor îmbrânceşte pe celălalt..."<br /><br />Pe atunci poetul Hóra era secretarul Uniunii scriitorilor cehi. El propuse să includem uniunea lor în asociaţia noastră. Am luat apoi parte la congresul scriitorilor din Slovacia, care au intrat şi ei în asociaţie.<br /><br />În Spania aproape toţi scriitorii tineri erau de partea noastră: Lorca, Alberti, Bergamin. Mă întâlnii cu vechiul meu prieten Gomez de la Cerna, care se ferea de politică. Reuşii să-l conving şi pe el să intre în asociaţia noastră.<br /><br />În iunie 1936 se ţinu la Londra şedinţa plenară a secretariatului. Eram într-o dispoziţie optimistă. Discutarăm tot felul de proiecte, precum instituirea unor premii literare internaţionale, organizarea unui birou de traduceri în diferite limbi a celor mai bune opere etc. Cu pasiune deosebită s-a discutat proiectul de a se iniţia o enciclopedie, care, în intenţia lui Benda, Malraux, Bloch, trebuia să devină ceea ce fusese enciclopedia lui Diderot, Voltaire, Montesquieu, pentru oamenii din a doua jumătate a secolului XVIII.<br /><br />Pe neaşteptate, la întrunirea noastră apăru Herbert Wells. Îl cunoscusem în vara lui 1934 la vila lui Maxim Maximovici Litvinov. În discuţia purtată cu Maxim Maximovici, Eisenstein şi cu mine el mărturisi că multe lucruri în ţara noastră îi produseseră o impresie favorabilă. Ceea ce părea să-l irite, căci nu-i plăcea ca realitatea să-i contrazică pronosticurile. Era deosebit de perspicace şi avea un simţ neobişnuit al previziunii. Vorbind în 1919 despre bomba atomică, Andrei Belâi o făcuse cu presentimentul unui poet, pe când Wells, descriind în 1914 aplicarea armei atomice într-un viitor război, emisese un pronostic ştiinţific. Preţuia logica şi trata cu suspiciune dialectica. Dar la vila lui Litvinov discutând cu Tania, fetiţa zvăpăiată a acestuia, se arătă pe neaşteptate apropiat, chiar bun.<br /><br />Wells intră în sala noastră de şedinţe, puse pălăria pe masă şi ne administră pe loc un duş rece : ne explică lucid că nu suntem nici Diderot, nici Voltaire, că nu avem bani şi că în genere trăim cu utopii. Ne ipovesti o anecdotă cu trei croitori, cărora le venise ideea să vorbească în numele Imperiului britanic. Terminând îşi luă pălăria şi plecă.<br /><br />În scepticismul său avusese desigur dreptate; nu reuşirăm să alcătuim nici măcar primul volum din enciclopedie, nici să instituim premii literare. Nici pentru a stimula traducerile n-am făcut nimic... Bergamin propuse ca cel de-al doilea congres internaţional să fie convocat la Madrid în 1937. Această propunere fu acceptată. La data aceea nici unul dintre noi nu ştia că peste trei săptămâni urma să izbucnească în Spania un război cumplit, pustiitor. Dintre toate hotărârile noastre, una singură a fost pusă în aplicare. Cel de al doilea congres s-a întrunit, într-adevăr, în 1937 la Madrid şi şedinţele le-am ţinut sub tirul artileriei fasciste.<br /><br />Asociaţia îşi îndeplinise menirea : ea ajutase pe scriitori şi de altfel şi pe mulţi cititori să înţeleagă că începe o epoca nouă, epoca bombelor şi nu a cărţilor.<br /><br />[...]<br /><br /><br />Fragment reprodus din volumul:<br />Ilya Ehrenburg - Oameni, ani, viaţă, vol. IV<br />Traducere de Tatiana Nicolescu<br />Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969, pag. 120-123<br /><br /><br /><br /><br /><br />„ELIBERATOR AL GÎNDIRII ŞI AL IMAGINAŢIEI”<br /><br />Ion Hobana<br /><br /><br />Herbert George Wells a murit la 13 august 1946, cu cinci săptămîni înainte de a împlini 80 de ani. în autonecrologul pe care-l publicase cu un deceniu în urmă, el conchidea: „A fost mai mult om de ştiinţă decît artist, cu toate că a utilizat modalităţi literare. Astăzi n-a mai rămas aproape nimic din opera lui, dar fără el şi fără cei asemenea lui, banca de idei comună pe care se întemeiază civilizaţia noastră nu s-ar fi constituit niciodată” (1). Credea cu adevărat Wells în caducitatea scrisului său? În contextul declaraţiilor contradictorii pe care le-a făcut în peste jumătate de veac de activitate literară şi eseistică, e greu de dat un răspuns. Contradictorii sînt, de altfel şi opiniile numeroşilor săi biografi şi exegeţi. Nu lipsesc negativiştii de felul lui David Lodge, a cărui „evaluare” se transformă într-un adevărat rechizitoriu: „Cînd a murit, în 1946, Wells era un gînditor discreditat; ca romancier, i se acorda cinstea destul de îndoielnică de a fi zămislit «science fiction»-ul, dar lumea îşi amintea de el mai ales ca autor de comedii de moravuri avînd ca obiect mica burghezie, care-l imitau pe Dickens fără să se ridice la nivelul acestuia, amuzante, desigur, dar minore” (2).<br /><br />Mă voi mulţumi să citez, în replică, alte opinii privind rolul gînditorului. Într-un număr special închinat celei de-a 75-a aniversări a lui Wells, revista „Adam” publica omagiul lui John Dos Passos, cuprinzînd următorul pasaj: „Forţa gîndirii lui constă în faptul că el a înţeles totdeauna — atît de puţini literaţi au înţeles asta vreodată — importanţa tehnologiei în treburile omeneşti” (3). Pe aceeaşi pagină, Thomas Mann adăuga: „Fie ca lumea care se va naşte din acest război să nu rămînă prea mult în urma ideilor şi speranţelor sale” (4). Într-un volum de Portrete din memorie, Bertrand Russel aducea în discuţie un nou şi hotărîtor argument: „... însemnătatea lui Wells se datorează, mai presus de orice, rolului său de eliberator al gîndirii şi al imaginaţiei. El a ştiut să zugrăvească tabloul unor societăţi posibile, atrăgătoare şi respingătoare totodată, într-un mod care i-a stimulat pe tineri să examineze eventualităţi la care n-ar fi reflectat altfel” (5, p. 79). Această din urmă caracterizare se referă tocmai la cinstea deloc îndoielnică nu de a fi zămislit science fiction-ul, ci de a-l fi investit cu însemnele maturităţii creatoare.<br /><br />Încercînd să sintetizeze aportul lui Wells, Alexei şi Cory Panshin enumera cîteva trăsături care alcătuiesc o sugestivă imagine de ansamblu: „... (el) a reunit diferitele elemente ale fanteziei speculative. A fost un maestru al concretizării şi al dramatizării. A inventat analogii care sînt folosite cu succes şi astăzi. A scris destul de bine pentru a-i satisface pe cei cu exigenţe literare şi destul de colorat pentru a place unui public mai larg. A îmbinat filozofia didactică, deci ideile, cu expresia estetică, deci cu emoţia pură” (6, p. 36). Să adăugăm că, reflectînd ezitările şi erorile inerente căutării unui model propriu de reorganizare a societăţii, opera lui — critică acerbă a unor stări de lucruri anacronice, avertisment împotriva evoluţiei lor primejdioase într-un viitor posibil, program utopic travestit în întîmplări şi dialoguri expresive — a exercitat o influenţă inconfundabilă asupra contemporaneităţii, constituind şi astăzi un ferment necesar al creşterii noilor generaţii. Dacă science fiction-ul este o literatură a Schimbării, atunci Wells rămîne unul dintre cei mai străluciţi exponenţi ai acestui atribut esenţial, care justifică audienţa din ce în ce mai largă a genului, într-o lume supusă unor multiple şi accelerate prefaceri. Şi n-aş fi putut găsi o mai potrivită încheiere pentru tentativa mea de a circumscrie universul science fiction-ului wellsian, decît inegalabila ofrandă a lui Jorge Luis Borges: „... Maşina timpului, Insula doctorului Moreau, Istorisirea lui Plattner, Primii oameni în Lună. Sînt primele cărţi pe care le-am citit; vor fi, poate, cele din urmă... Cred că vor fi încorporate, asemeni fabulelor lui Tezeu ori Ahasverus, în memoria generală a speciei şi vor transcende gloria creatorului lor sau dispariţia limbii în care au fost scrise” (Cf. 7).<br /><br /><br />Referinţe bibliografice în text<br /><br />1. XXX, H.G. Wells Writes His Own Obituary, „Listener", XVII, 392 (15 July 1936) (înapoi la text)<br />2. Lodge, David, Assessing H.G. Wells, „Encounter", XXVIII, 1 (January 1967) (înapoi la text)<br />3. Dos Passos, John, A Great Man, „Adam", No. 153, November 1941 (înapoi la text)<br />4. Mann, Thomas, One of the Most Inspired Intellects, „Adam", No. 153, November 1941 (înapoi la text)<br />5. Russell, Bertrand, Portraits from Memory, London, 1956 (înapoi la text)<br />6. Panshin, Alexei e Cory, Mondi interiori. Storia della fantascienza, Milano, Editricc Nord, 1977 (înapoi la text)<br />7. Philmus, Robert M., Wells and Borges and the Labyrinths of Time, „Science-Fiction Studies", 4, Volume I, Part4, Fall 1974 (înapoi la text)<br /><br /><br />Fragment preluat din volumul:<br />Ion Hobana - Un englez neliniştit<br />Editura RAO, Bucureşti, 1996, pag. 329-331<br /><br /><br /><br /><br /><br />ACCENTE NECESARE <br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />(fragmente)<br /><br /><br />[...]<br /><br />Wells scrie science fiction într-un moment când genul, deja constituit sub semnul unui echilibru rezonabil al celor doi termeni întrevăzuţi în compunerea denumirii sale actuale, pretindea tratarea temelor vechi într-un spirit nou. Călătoriile imaginare, invenţiile miraculoase, anticipaţiile tehnologice şi satira socială din romanele utopistului modern au imprimată adânc amprenta inconfundabilă a ceea ce trece astăzi drept science fiction. Zborul omului, pentru care ajungeau cândva picăturile de rouă evaporate din sticluţele purtate la brâu de un Cyrano de Bergerac, forţa motrice a gâştelor înhămate sau cea naturală a vântului purtător de fabuloase corăbii aeriene, zborul acesta apelează acum la principiul antigravitaţiei - soluţie ce poate fi suspectată de orice în afară de naivitate. Călătoria în timp va schimba comodul şi convenţionalul procedeu al visului simulator cu experimentul presupus de virtuţile tehnice puse în seama unei maşini specializate. Trecerea într-un alt univers se face prin sugestii fascinante precum contracţia, răsucirea sau bascularea spaţiului, într-un reflex de mitologie a ştiinţei provocat de „umbra lui Einstein" care, în Oameni ca zeii, „cade asupra povestirii, dar trece uşor pe lângă ea". Degenerescenta biologică şi, la fel, hipertrofiile monstruoase nu sunt metamorfoze extravagante, imagini ale unei teratologii gratuite, ci speculează inteligent principiul darwinst al evoluţiei, devenit - în transcrierea alegorizantă a lui Wells - Creşterea şi Schimbarea. Iar acel Megalopolis al viitorului, penitenciarul iluziilor din Când se va trezi Cel-ce-doarme, contrazice şi el, violent, imaginea idilică din utopiile premergătoare elaborării simbolurilor genului science fiction. Ideile celei mai avansate frontiere din ştiinţa epocii (de la chirurgia transplantului de organe şi până la teoria relativităţii, de la concepţia încă tulburător de nouă a contagiunii prin microorganisme şi până la comunicaţiile interplanetare prin unde electromagnetice) străbat paginile utopistului modern ca un fluid subtil care în curgerea lui secretă face inutil şi ridicol complicatul sistem de pârghii şi scripeţi ce dădeau o viaţă iluzorie utopiei clasice.<br /><br />În science fiction, H. G. Wells deschide o epocă. Influenţa lui este atât de copleşitoare încât suntem azi în situaţia de a admite că genul îi datorează şi experienţele sale meritorii, şi - indirect - eşecurile. Nu atât utopia tezistă cât distopiile wellsiene şi-au transmis, printr-o explozivă ereditate literară, trăsăturile marcante, recognoscibile în peisajul specific tabloului science fiction contemporan. Dacă proliferarea publicaţiilor specializate, începând din deceniul trei al secolului nostru, reprezintă un fenomen pe care sociologul îl poate studia cu folos într-un alt context decât acela care îl priveşte nemijlocit pe Wells, este totuşi adevărat că povestirile şi romanele sale, de la Maşina timpului la Imperiul furnicilor, de la Omul invizibil la apocaliptica istorioară Steaua, de la Noul accelerator şi Oul de cristal la Primii oameni în Lună şi Insula doctorului Moreau, au oferit modele fascinante autorilor de toate calibrele, multiplicându-se în nenumărate versiuni epigonice şi din când în când stimulând ecloziunea vreunui talent original. Războiul lumilor lansează moda „big eyes monsters" (monştri cu ochi holbaţi) dintr-o întreagă avalanşă de lucrări rezervate xenobiologiei belicoase, Steaua şi finalul Maşinii timpului produc în serie imagini escatologice bazate pe coliziuni planetare sau pe ideea degradării universului până la epuizarea întregii sale energii, iar Când se va trezi Cel-ce-doarme dă naştere unei tradiţii contrautopice în care reuşitele, mai puţine, întrerup prea rar fluxul constant al unor producţii mediocre. Secretul prin care Wells obţinea maximum de efect cu minimă insistenţă în descrierea vreunui aparat miraculos (maşina de călătorit în timp, sfera de cavorită) se pierde curând fie în ridicolul excesului de comentariu tehnic, fie în cel al unor consternante simplificări: un banal dispozitiv încropit din felurite sârmuliţe, becuri şi butoane încearcă să se substituie astfel proverbialului punct filozofic al lui Arhimede, pe seama căruia autorul de science-fiction are şi el pretenţia că răstoarnă lumea.<br /><br />Critica e îndreptăţită să judece cu asprime eşecurile, declinul modelului în imitaţii de prost gust, scufundarea valorilor literare în paraliteratură. O datorie profesională, de onoare, îi impune însă la fel de categoric să evite acel gen de apreciere „în bloc" care amestecă laolaltă valoarea şi nonvaloarea, stârnind confuzii în loc să limpezească. Nu utopistul modern va fi făcut responsabil pentru faptul că imitatorii săi lipsiţi de har compromit ideea unui science-fiction de bună calitate, pe care dealtfel l-a intuit şi l-a scris. Gestul critic are aici şi misiunea salutară de a împiedica procesul de deglutiţie suferit de o operă remarcabilă, în pericol să dispară treptat în corpul devorator al imensei hidre epigonice, acolo unde - reciclată în produşi degradaţi - originalitatea unor idei şi a unor tratamente aplicate subiectelor începe să se distingă cu dificultate, ca printr-un filtru din ce în ce mai opac.<br /><br />„Un scriitor mai subtil, un gânditor mai profund, un ironist n-ar fi putut face şcoală ca el", observă Pierre Versins [1] în legătură cu utopistul modern, şi nu fără temei. Utopia sa rebelă pasionează, provoacă entuziasme deloc gratuite, e rescrisă la vedere sau pe ascuns, conştient sau inconştient. Şi totuşi, accesibilitatea lui Wells e limitată, multe fapte importante ale operei se întâmplă dincolo de aparenţe. Publicul creat de Jules Verne prin călătoriile sale extraordinare, puternic marcate de spiritul secolului al XlX-lea, descoperă brusc gânditorul mai modern şi artistul mai preocupat de uneltele meseriei lui. E gata să i se abandoneze, să i se dedice cu entuziasm fanatic, acceptă să-l numească necondiţionat, odată cu Brian Aldiss: „Prospero al tuturor lumilor noi şi îndrăzneţe ale imaginaţiei, Shakespeare al genului science fiction" [2]. Dar succesul excepţional şi iubirea neţărmurită ameninţă să devină în cele din urmă anihilatoare. Pe măsură ce omul se ridică, impunător, pe un piedestal al admiraţiei care îi asigură gloria postumă a unei mari vedete, opera sa riscă să fie împinsă într-o insolită anonimizare, transformându-se într-un neprotejat bun public, în izvor de inspiraţie colectivă. Singurul remediu împotriva risipirii unei creaţii originale sub agresiva avalanşă a cuvintelor altora rămâne, în aceste condiţii, întoarcerea la sursă. Poate mai mult decât alţii, Wells e în situaţia de a avea nevoie de reîmprospătate lecturi critice menite să-l explice, dar şi să discearnă într-un proces evolutiv autenticul de fals, adevărul de prejudecată.<br /><br />Două sunt imaginile omului, între care se dezvoltă utopia sa modernă ca între nişte marcaje memorabile, mărturii ale trecerii, repere fixate de aparatul fotografic în timp. Una ni-l arată pe H. G. Wells tânăr, în costum de epocă (amestec de ţinută sport şi îmbrăcăminte proletară, în nota vetustă a anului 1900), alături de o bicicletă care îşi etalează semeţ profilul antediluvian, ca o sumară maşină a timpului din şaua căreia Exploratorul, cu silueta aproape adolescentină şi expresia de reţinută încântare a celui conştient de sensul extravagantei sale aventuri, coboară pentru cuvenita imortalizare a clipei. Cealaltă imagine e mai popularul portret din anii treizeci, al unui ins cu faţa cărnoasă şi comună, cu calviţia abia mascată de pieptănătură, cu gâtul strâns în gulerul neîncăpător al cămăşii peste care flutură aripioarele de catifea ale unui papion. Figură de băcan ieşit la pensie, încă robust şi vioi, căruia doar privirea de o blândă şi tulburătoare transparenţă îi intelectualizează trăsăturile, adăugind distincţie zâmbetului cald ivit de sub mustaţa zburlită. Distanţa dintre aceste două portrete este, în planul operei, distanţa dintre îndârjitul Leadford, cel ce presară drumul spre Utopia cu seminţele revoltei sale necontrafăcute, şi domolitul domn Barnstaple, pentru care aventura utopică are în ea ceva mai degrabă turistic decât expediţionar, alcătuindu-se dintr-un şir de iluzii planificate şi altul de uimite replici ilustrative.<br /><br />Odată cu faima care îl transformă într-un personaj mondial, utopistul modern străbate o lume pe care o ştie dură şi neiertătoare („lumea e lume, nu o instituţie de caritate" [3]), convins însă de iminenţa schimbării, încrezător în puterea raţiunii de a controla şi organiza ştiinţific treburile omului pe Pământ. Gestul său investigator în nebuloasa din care se alcătuieşte ezitant viitorul planetei invocă întru justificare speranţa că o gândire mai echilibrată şi mai cuprinzătoare va conduce în cele din urmă la propulsarea spiritului spre o treaptă înaltă şi că societatea umană, împreună cu civilizaţia sa, se vor înnobila treptat prin adăugare de valori morale superioare. Când dezamăgirile îi şterg temporar lumina de pe chipul îmbătrânit, utopistul modern are sentimentul dezolant al strigătului în pustiu, dar îşi urmează calea neabătut, dintr-o misiune asumată cu atâta convingere disperată încât şi-o simte intrată în instinct, ca traseul de migraţie în creierul păsărilor. Explicaţii subiective, disculpări travestite, definiţii sentimentale şi fraze cu valoarea unor profesiuni de credinţă constituie arhitectura specifică a discursului său confesiv, niciodată indiferent, totdeauna lucid şi încărcat de o tensiune internă perfect sesizabilă :<br /><br /><br />„Trufia mea teribil de ambiţioasa a fost şi ea un important factor căruia îi datorez supravieţuirea. Voi muri aşa cum am trăit, inima responsabilă a întregii mele lumi. Câteodată sunt autorul unor ncelegante gesturi care mă eclipsează, însă ele nu înşeală pe nimeni şi nu mi se potrivesc. Sunt un cockney tipic, nu fac temenele şi n-am sentimentul inferiorităţii faţă de vreunul din semenii mei. Construindu-mi mental un sistem de autoapărare împotriva faptului de necontestat că eşuasem ca student şi în mod vizibil n-aveam nici firea şi nici aptitudinile necesare unei adevărate cariere ştiinţifice, m-am convins pe mine însumi că eram o inteligenţă remarcabilă şi un scriitor potenţial. Undeva trebuie să existe o compensaţie. Am început să scriu, într-adevăr, aşa cum un câine de salon începe să latre. Am hămăit, ameninţător, la o lume care nu-mi dădea atenţie.” [4]<br /><br /><br />Destul de târziu avea să înţeleagă utopistul modern că lumea era totuşi atentă la demersul său pasionat, dar nu la predicile plicticoase ale ipostazei sale barnstapliene, ci la mesajul tineresc din vremea când îşi însuşea extravagantul mers pe bicicletă. Multe din trăsăturile personalităţii lui H. G. Wells se transmit nealterate de-a lungul existenţei sale octogenare. Spiritul de independenţă, încrederea în ştiinţă şi în progres, dispreţul dezordinii social-politice şi al confuziei morale, pasiunea polemică şi vizionarismul utopic sunt câteva asemenea constante ale omiului şi ale operei. Ceea ce s-a alterat, însă ţine de puterea artistului de a-şi transforma viziunile în reprezentări de natură literar-estetică tot atât de reuşite, de impresionante şi originale ca Maşina timpului, Omul invizibil, Insula doctorului Moreau, Războiul lumilor, Primii oameni în Lună şi un număr de scurte povestiri excepţionale. Sunt, toate acestea, moştenirea cu caracter durabil prin care ni se adresează, în modul cel mai direct şi pe tonul potrivit convorbirilor peste mari goluri de timp, cel pe care l-am putea descrie prin cuvintele rezervate unuia dintre personajele sale : „Toată viaţa fusese un cetăţean al Utopiei, exilat pe Pământ".<br /><br /><br />Note în text:<br /><br />1. Pierre Versins, Pierre Versins, Encyclopédie de l'utopie, des voyajes extraordinaires et de la science-fiction, L'age d'homme S.A., Lausanne, 1972, p. 953.<br /><br />2. Brian W. Aldiss, Un miliardo di anni [Billion Year Spree], Delta fantascienza, [Milano, 1974], p. 126.<br /><br />3. Wells, Anticipations of the Reaction of Mechanical and Scientific Progress upon Human Life and Thought, Bernhard Tauchnitz, Leipzig, 1902, vol. 3558, p. 285.<br /><br />4. Wells, Experiment în Autobiography, Victor Gollancz Ltd & The Cresset Press Ltd, Londra, 1934, vol. I, p. 291.<br /><br /><br />Fragment reprodus din volumul:<br />Mircea Opriţă - H. G. Wells: Utopia modernă<br />Editura Albatros, Bucureşti, 1983, pag. 302-307.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOTĂ INTRODUCTIVĂ <br /><br />(la volumul „Povestiri”, 1959 )<br /><br /><br />Ion Aurel Preda<br /><br /><br />[...]<br /><br />La sfârşitul secolului trecut, când Wells şi-a început activitatea literară, Anglia era teatrul unor mari frământări şi lupte sociale. Capitalismul englez intrase în faza imperialistă, şi această trecere îşi găsea expresia în dezvoltarea rapidă a monopolurilor, în agravarea situaţiei materiale a maselor şi în înăsprirea conflictelor de clasă. Apologeţii imperialismului încercau să fundamenteze teoretic expansiunea colonială a burgheziei engleze. Reacţiunea internă se înteţea. În acelaşi timp însă creştea şi mişcarea muncitorească organizată.<br /><br />În deceniul al 9-lea, sub influenţa schimbărilor survenite în situaţia capitalismului englez şi a evenimentelor internaţionale, în Anglia a avut loc o reînviere a spiritului de luptă al mişcării sindicale. Dar socialismul englez, întruchipat în programele unor organizaţii ca societatea fabienilor sau partidul laburist, nu a reuşit să se ridice la recunoaşterea necesităţii revoluţiei şi a evoluat pe linia reformismului.<br /><br />Ideologia reformistă a social-democraţiei de dreapta a pus o amprentă puternică pe concepţiile social-politice ale multor scriitori, între care şi Wells. În condiţiile unor antagonisme de clasă despuiate de orice rămăşiţă de veşmânt care să le ascundă existenţa şi semnificaţia, Wells nu a putut să nu ajungă la cunoaşterea racilelor societăţii capitaliste, în primul rând a exploatării clasei muncitoare de către magnaţii capitalului. Interesul său pentru problemele sociale s-a vădit încă din primul roman, „Maşina timpului", în care zugrăveşte degenerarea societăţii burgheze într-un viitor îndepărtat, când, după mii de ani de exploatare, muncitorii şi-au pierdut chipul omenesc, iar membrii clasei dominante s-au transformat în fiinţe parazitare incapabile să se hrănească singure. Wells a fost atras din tinereţe spre ideile socialismului, dar ale unui socialism utopic, steril, care nu recunoştea lupta de clasă şi necesitatea revoluţiei. În concepţia sa, clasa muncitoare se dizolvă în noţiunea mult mai largă de tehnicieni şi oameni de ştiinţă, în care el vedea pe adevăraţii purtători ai progresului social. Aceasta şi este esenţa teoriei tehnocreaţiei, de care este străbătută în bună parte opera sa : viitoarea societate ar făuri-o intelectualitatea tehnică.<br /><br />Ideea a fost ilustrată în cele câteva utopii ale sale - „Lumea eliberată", în fruntea căreia se află un consiliu de oameni de ştiinţă şi scriitori, „Primii oameni în lună" sau „O utopie modernă". Concluziile care decurgeau din ideile socialiste de nuanţă fabiană nu erau de fapt noi: contradicţiile societăţii capitaliste trebuie să fie rezolvate pe calea lichidării deosebirilor morale dintre oameni. Prin aceasta el apare ca un continuilor al iluminismului, care, în condiţiile epocii contemporane, devine cu totul anacronic, dăunător. În utopiile sale societatea va rămâne, în consecinţă, împărţită în clase sociale după criteriul utilităţii diferitelor grupuri. În această lumină, critica făcută de el societăţii burgheze, deşi vehementă, nu vizează înseşi bazele acestei societăţi, iar protestul său, deşi sincer, a avut numai forţă demascatoare.<br /><br />Wells a avut în două rânduri prilejul să viziteze Uniunea Sovietică : în 1920 şi apoi, după patrusprezece ani, în 1934. Fără a făgădui marile realizări din acest răstimp, el s-a menţinut şi după aceea pe poziţiile social-reformismului. Cu toate acestea, atitudinea sa statornic antifascistă şi antirăzboinică nu poate să nu fie apreciată, după cum nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că în 1945, cu un an înainte de moarte, şi-a exprimat, într-o scrisoare publicată în ziarul „Daily Worker", intenţia de a vota pentru partidul comunist, pe care, obligat de realităţi, ajunsese să-l recunoască drept singurul apărător adevărat al intereselor clasei muncitoare.<br /><br />Dacă în romanele sale cu caracter utopic, Wells, plătind tribut ideologiei burgheze, reacţionare, s-a îndepărtat de puternica venă realistă a creaţiei sale, şi a ajuns astfel, invariabil, la impas, în romanele ştiinţifico-fantastice el a dat literaturii universale opere de mare valoare literară, conţinând un înalt mesaj uman.<br /><br />Interesul lui Wells pentru ştiinţă trebuie atribuit în primul rând dezvoltării vertiginoase a ştiinţelor naturii în ultimele decenii ale secolului trecut, dezvoltare care a confirmat pas cu pas justeţea concepţiei materialist-dialectice şi a dat o lovituri de moarte idealismului şi religiei. Darwinismul în biologie, noile idei despre structura materiei în fizică, progresele chimiei, pătrunderea tot mai adâncă a cunoaşterii umane în tainele micro şi macro-cosmosului, precum şi numeroasele invenţii tehnice au revoluţionat perspectiva omului asupra universului şi au deschis noi şi uriaşe posibilităţi dezvoltării societăţii. Problemele ştiinţei pătrundeau adânc în cercurile largi ale publicului, devenind un obiect de dezbatere în ziare şi uneori de popularizare.<br /><br />Dar ceea ce l-a interesat pe Wells în ştiinţă a fost tocmai raportul dintre dezvoltarea ei şi dezvoltarea societăţii, iar nu posibilitatea efectivă a realizării unor ipoteze şi profeţii tehnice ingenioase, ca în cazul lui Jules Verne.<br /><br />Wells exprimă în romanele sale o încredere neţărmurită în posibilităţile grandioase de progres pe care ştiinţa şi tehnica le deschid omenirii.<br /><br />Dar în societatea capitalistă ştiinţa este aservită intereselor, clasei dominante şi realizările ei sunt adeseori îndreptate împotriva umanităţii. Aceasta este ideea fundamentală pe care se bazează romanele sale ştiinţifico-fantastice. Pornind de la fapte cu iz de realitate, Wells se serveşte de ficţiunea ştiinţifică pentru a dezbate, pe planul unor vaste generalizări, mari probleme ale contemporaneităţii. În societatea capitalistă oamenii de ştiinţă trebuie să consimtă la mari sacrificii materiale şi morale pentru a-şi atinge ţelul: descoperirea ştiinţifică. Adeseori însă această descoperire se transformă, în mâinile lor sau ale altora, într-o primejdie socială mortală. Griffin, omul invizibil, degenerează într-un maniac primejdios şi ajunge totodată o victimă a societăţii burgheze. Superioritatea tehnică a marţienilor ajunşi pe pământ („Războiul lumilor") - reprezentanţi ai unei societăţi în care toate consecinţele capitalismului au ajuns la extrem - este folosită pentru exterminarea omenirii (o luptă de concurenţă proiectată pe un fond cosmic).<br /><br />Aşadar, romanele fantastice ale lui Wells nu sunt fantezii gratuite, ci fantasticul serveşte aici drept formă unui profund conţinut de idei social-politice. Asemenea lui Swift, Wells proiectează în afara lumii, în viitor sau într-un prezent închipuit, imaginea unuia sau altuia dintre aspectele societăţii burgheze, amplificând-o până la absurd, pentru a scoate în mod pregnant în evidenţă tarele acestei societăţi.<br /><br />Pe Wells îl interesează deopotrivă atât soarta individului cât şi soarta întregii omeniri, şi el se ridică împotriva folosirii ştiinţei în scopuri distructive.<br /><br />[...]<br /><br /><br />Fragment din prefaţa apărută în volumul:<br />Herbert George Wells - Povestiri<br />În româneşte de B. Bereanu<br />Editura de Stat Pentru Literatură şi Artă, 1959, pag. 3-11.<br /><br /><br /><br /><br /><br />H. G. WELLS<br /><br />Szerb Antal<br /><br /><br />[...]<br /><br />Destinul scriitorilor francezi este să fie consideraţi drept pornografici, din cauza numeroaselor scene senzuale - soarta celor englezi este să fie trecuţi în rândul literaturii pentru tineret, poate tocmai din cauza rarităţii episoadelor cu conotaţii sexuale. Dintre clasici, acesta a fost destinul lui Defoe, Swift, Scott şi Dickens; dintre moderni, au păţit la fel Stevenson, Kipling, Conrad şi H. G. Wells.<br /><br />Pe Wells l-am amintit când a venit vorba despre Shaw, din cauza felului lor comun de a reflecta realitatea. Într-o vreme, popularitatea sa chiar a rivalizat cu cea a lui Shaw, iar când a ajuns în culmea gloriei, la începutul anilor '20, a devenit la rândul său o „instituţie naţională”, a cărui autoritate i-a impresionat mai degrabă pe cei de peste hotare decât pe conaţionali; apoi, fulgerător, şi-a pierdut importanţa şi azi e luat în seamă doar ca un autor de literatură pentru tineret.<br /><br />Şi-a scris romanele fantastice, atât de gustate de cititorii nevârstnici, în prima perioadă a carierei sale literare: terifianta „Insulă a doctorului Moreau” (1896), unde un chirurg misterios preschimbă prin operaţii laborioase animalele în oameni, dar atunci când moare, ele renunţă la complicatele reguli ale traiului omenesc şi decad în starea de sălbăticie; apăsătorul şi monumentalul „Război al lumilor”, unde marţienii, reprezentanţii unei civilizaţii tehnice aduse la perfecţiune, însă cu totul lipsită de inimă, încearcă să distrugă omenirea; incursiunile în viitor, precum „Maşina timpului” sau „Când se va trezi cel care doarme” etc. Wells este scriitorul marcat de avântul din epocă al ştiinţelor naturale, care a revărsat peste noi un potop de fantasmagorii savante excelent scrise, cu un impact covârşitor.<br /><br />În cea de-a doua etapă a carierei sale, a încercat să-şi consolideze poziţia din highlife, zonă a societăţii unde a ajuns datorită talentului său, printr-o serie de romane autobiografice pline de umor (Love and Mr. Lewisham, 1900; Kipps, 1905 etc.)<br /><br />Romanele şi eseurile din cea de-a treia perioadă tratează cele mai grave probleme sociale. Cea mai bine realizată este „Passionate Friends” (Prieteni îndrăgostiţi, 1913), o impresionantă şi mişcătoare poveste de dragoste, însă cea mai cunoscută este emfatica „The World of William Clissold” (1926). Eroii săi caută femei care să-i egaleze în calităţi, lucru care provoacă diferite tragedii: fie nu găsesc persoana căutată; fie o găsesc, dar convenţiile sociale îi împiedică să fie fericiţi; fie femeia nu se poate elibera de sub povara unei educaţii desuete şi nu reuşeşte să se înalţe la nivelul partenerului. Eroinele lui Wells seamănă cu cele ale lui Ibsen sau Shaw, ele acţionează conform principiilor feminismului, formulate la sfârşitul secolului al XIX-lea. Wells îngroaşă trăsăturile de consoartă şi uită de feminitatea lor.<br /><br />O vreme, idealul său politic a coincis cu socialismul cetăţenesc promovat de fabieni, dar apoi s-a rupt de ei şi a devenit un partizan al noului aristocratism. Visul său preferat a fost cel al cooperării transnaţionale a elitelor intelectuale şi crearea unui Stat Mondial autocrat, în vederea păstrării unei păci durabile, ce va înlesni producţia de bunuri, adică un fel de mare capitalism raţionalizat şi cooperant.<br /><br />Trăsăturile specifice ale felului său de a imagina transpar încă din romanele fantastice din tinereţe: se simte la fel de în largul său în viitor precum odinioară se simţeau poeţii romantici în trecut. Este un utopist înnăscut, cu o vocaţie de profet. Periodic, aproape din doi în doi ani, a stabilit printr-o nouă lucrare cum va fi peste cincizeci, o sută, o mie de ani. Câteva dintre profeţiile sale s-au împlinit: autobuzele au început cu adevărat să concureze trenurile, iar războiul mondial a izbucnit din cauza portului Danzig.<br /><br />În ultima etapă a creaţiei, fragila coloană vertebrală a romanelor este împovărată de greutatea divagaţiilor filosofice. N-ar fi un păcat în sine: operele lui Thomas Mann sau Aldous Huxley ne arată câtă problematizare încape într-un roman. Necazul este că Wells nu este cu adevărat un gânditor, nu-i stă în fire să teoretizeze. Cărţile sale tratează secvenţial firul narativ, separându-l de conţinutul ideatic. Din când în când, parcă şi-ar drege vocea şi ar începe să conferenţieze. Ţine cu tot dinadinsul să ne înveţe. Încrederea exagerată în sine, tipică parveniţilor, devine greu de suportat. Iar ceea ce ar dori să ne înveţe sunt adevăruri cunoscute de toată lumea...<br /><br /><br />Traducere de Györfi-Deák György<br /><br /><br />Ediţia de bază:<br />Szerb Antal - A világirodalom története (Istoria literaturii universale)<br />Editura Magvető, Budapesta, 1941, pag. 738-739<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: OCTAVIAN PALER<br /><br /><br /><br /><br /><br />DECALOGUL DE SUB TOTALITARISM<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Într-un subiectivism apropiat, poate, de mentalitatea scriitorului, Octavian Paler a fost, pentru mine, omul unei singure opere literare. Deşi, de bună seamă, i-am citit mai multe cărţi, totuşi gândul mi-a rămas fixat pe „Viaţa pe un peron”. Dincolo de „minunea” apariţiei unei astfel de cărţi sub regim comunist (prima ediţie a apărut în anul 1981 la editura „Cartea românească”), „Viaţa pe un peron” mi s-a părut o carte antitotalitară totală, dacă mi-este îngăduită această butadă. Ştiam că Paler făcuse parte din structurile superioare ale partidului, şi totuşi pentru mine volumul „Viaţa pe un peron” l-a absolvit de orice vină. Nu puteam crede – şi continui să nu cred nici astăzi – că autorul unei asemenea cărţi poate adera, din convingere, la ideologia unei societăţi totalitare.<br /><br />Mai mult, după evenimentele din 1989 Octavian Paler a păşit hotărât în mass-media şi s-a angajat într-o luptă deschisă cu urmaşii comunismului românesc, în paginile ziarului România liberă. Aş aminti aici polemica sa cu Silviu Brucan, sau faimosul articol „Iluziile au durat numai o lună”, publicat atunci când nou creatul FSN a hotărât să participe la alegeri.<br /><br />Mai târziu, de-a lungul timpului, poziţia comentatorului politico-social Octavian Paler s-a mai schimbat şi recunosc că au fost şi momente în care nu l-am mai înţeles. Poate că este adevărat că Paler din ultima perioadă nu mai este Paler cel care a fondat, împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu şi alţii Grupul pentru Dialog Social. Dincolo însă de efemeritatea jurnalismului, rămân totuşi cărţile.<br /><br />Viaţa pe un peron„Viaţa pe un peron” este o parabolă tristă a totalitarismului. Ca de altfel şi decalogul lui Paler, din acelaşi volum:<br /><br />«Prima poruncă: Să aştepţi oricât.<br />A doua poruncă: Să aştepţi orice.<br />A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.<br />A patra poruncă: Să nu numeri zilele.<br />A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.<br />A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.<br />A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.<br />A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.<br />A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.<br />A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.»<br /><br />Poate că epitetul suprem al „Vieţii pe un peron”, ca şi al celorlalte scrieri ale lui Paler este umanismul.<br /><br />«Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii.<br />Am vrut să scriu lângă decalog: „A aştepta este un mod de a nu muri.” Pe urmă am renunţat. Nu-mi mai ajunge aşteptarea.»<br /><br />În acelaşi timp, mesajul antitotalitar este construit cu migală atât prin trimiteri directe la comunismul românesc, cât şi prin imagini neaşteptat de reale. Spargerea becurilor de pildă, este inspirată din nebunia economiei de curent electric din acea vreme. Dresorii de câini şi îmblânzitorii de cobre sunt membrii poliţiei politice, ai Securităţii.<br /><br />Dar, dincolo de implacabilitatea destinului ţesut de potentaţi doar de dragul puterii, transpare - cum era de aşteptat - şi o anume revoltă. Nu o revoltă directă la adresa puterii – care nici nu ar fi permis-o, de altfel – ci, mai nuanţat, o revoltă la adresa resemnării în faţa puterii.<br /><br />«Închipuiţi-vă că aş fi stat aici cu Eleonora până când am fi obosit cu totul aşteptând. Că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am mai fi avut puterea să ne urcăm în el... Cum s-ar fi întâmplat? Parcă văd. Am fi rămas, Eleonora în sala de aşteptare, eu pe banca de pe peron, ascultând pufăitul locomotivei, strigătul „Poftiţi în vagoane”, dar n-am fi schiţat nici o mişcare, n-am fi avut putere să ne urcăm în tren. L-am dorit prea mult. L-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a mai rîmas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleca fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimele puteri, să aşteptăm alt tren...»<br /><br />E greu de spus în ce măsură Paler a încercat să „camufleze” violenţa protestului antitotalitar printr-o întoarcere către sine, printr-o parabolă a însingurării. Personal nu cred lucrul acesta. Cartea, privită acum şi prin prisma anilor scurşi după îndepărtarea lui Ceauşescu, este mai rotundă, mai densă şi mai actuală ca oricând. A trăi pe un peron însemnă, printre altele, frică. O frică prezentă care duce, implacabil, la o frică de viitor. Este pârghia exactă pe care a apăsat comunismul şi politicienii post-comunişti. Să aştepţi oricât. Să aştepţi orice. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice - nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent. Să nu numeri zilele. Lasaţi-ne pe noi să guvernăm. Lasaţi-ne pe noi să hotărâm ce este bine şi ce este rău pentru voi...<br /><br />Dar Octavian Paler ştie remediul. Alături de tristul decalog al vieţii trăite sub totalitarism - sau sub o tranziţie fără sfârşit - există şi o soluţie simplă şi clară.<br /><br />«Dar trebuie să adaug şi a unsprezecea poruncă. O voi lua din Dante. „Priveşte şi treci!” Dacă mai am ceva de făcut, sunt mai potrivite aceste vorbe decât cele puse pe poarta Infernului, pe care eu le-am interpretat totdeauna în sensul că infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranţă.»<br /><br />Sigur că soluţia nu este, nici pe departe, absolută. Într-o societate alienată sau chiar bolnavă de comunism, mai există un aspect major al fricii unui intelectual. Acela de a face pactul cu Diavolul.<br /><br />«Vă spun, deci, fără ocoluri că mi-e frică. Asta înseamnă că duc cobra cu mine. Se va culca alături de mine, ca o umbră, în deşert şi când voi deschide ochii se va legăna ameninţând să mă muşte. Îmi este, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deşert. Voi găsi, poate, o oază unde să beau apă. Nu mă tem nici de şacali. Mă tem numai de fiara din mine care, simţind deşertul, va mârâi şi mai tare decât până acum şi va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deşert voi fi singur cu această fiară. Îşi va ridica botul umed şi dezgustător de care mi-e greaţă. Iar deşertul o să-mi şoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblânzitor. Ori îmblânzesc cobra, ori o las să mă muşte. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Şi poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaştină şi, ascultând vântul, să începă să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar trebui să mai lupte, căci melodia s-ar înfăşura ca un laţ la gâtul lui Dumnezeu, sugrumându-l. Şi voi cânta, poate, astfel până ce voi uita. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna şi voi vârî cobra la sân.»<br /><br />„Viaţa pe un peron” este o operă literară cu deschideri multiple. La fel de actuală acum, la douăzeci şi şase de ani de la apariţie. În lumina parabolei unei societăţi care nu s-a desprins de frica îmblânzitorilor. A unei societăţi care a învăţat vreme de peste 60 de ani să aştepte, pe acelaşi peron, un tren care nu a venit niciodată... A unei societăţi care are în continuare mare nevoie de repere morale şi civice, din ce în ce mai puţine.<br /><br />Doamne, apără-mă de mine însumi, concluzionează Octavian Paler.<br /><br />Ce concluzie am putea trage şi noi, după ce Paler a ajuns într-o lume mai bună?<br /><br />Doamne - în lipsa unor intelectuali veritabili - apără-ne de noi şi de conducătorii noştri.<br /><br /><br /><br />Octavian Paler – Viaţa pe un peron<br />Ediţia a II-a<br />Editura Albatros, Bucureşti, 1991<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: ROBERT LAZU<br /><br /><br /><br /><br /><br />„MIRACOL ŞI CATASTROFĂ”<br /><br />Interviu cu Robert Lazu<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Dragă Robert Lazu, îţi mulţumesc că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări pentru cititorii din Argeş. În primul rând aş vrea să te întreb care este părerea ta despre cultura acestui secol vis-a`-vis de noua generaţie.<br /><br />Robert Lazu: Mulţumesc şi eu pentru această invitaţie! Prima ta întrebare nu este deloc simplă, asta deoarece îmi este destul de greu să delimitez semnificaţii precise pentru o sintagmă cum este cea folosită de tine: „cultura acestui secol”. Dacă presupunem că este vorba despre influenţa anumitor mijloace media, care astăzi sunt nelipsite din vieţile noastre - cum ar fi jocurile electronice, animaţiile digitale, reclamele şi produsele industriei de advertising, muzica şi filmele digitizate - , atunci da, putem vorbi despre influenţa lor asupra generaţiei noului mileniu, aceea care a început să se afirme după anul 2000.<br /><br />Discern două tipuri de influenţe: în primul rând aceea negativă, care rezultă din dependenţa tot mai apăsătoare pe care mulţi din membrii acestei generaţii o resimt faţă de calculatorul personal şi produsele derivate. Îmi îngădui să citez un mic fragment dintr-un articol recent, „Cybercritica şi Dispariţia lui Afară”, unde am descris efectele nedorite ale Internetului şi PC-ului asupra vieţilor noastre: “Le resimţim cu toţii – efectele culturii digitale - , mai mult sau mai puţin dramatic, mai mult sau mai puţin conştient. Conectaţi prin canalele privirii nesăţioase la reţea, începem să ne asemănăm, oarecum, cu homunculii furnizori de energie crescuţi în acvariile demoniacei <the matrix="">”. Deşi descrierea mea este puţin apăsătoare, ea are, totuşi, o bază reală: cyberdependenţa. Dacă în anumite ţări occidentale s-a propus clasarea acestei dependeţe în rândul bolilor cronice, înseamnă că avem o problemă...<br /><br />Însă nu trebuie să percepem totul sub spectrul culorilor şi tonurilor pesimiste. Există şi lucruri pozitive în ceea ce priveşte influenţa tehnologiilor informaţiei. Unul din cele mai importante este comunicarea. Chiar şi acest interviu se desfăşoară folosind calculatorul, clientul de chat Yahoo Meseenger şi poşta electronică. Evident, aceasta e partea luminoasă a lucrurilor, aceea care, într-adevăr, ne poate aduce mari foloase.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Spune-mi câteva cuvinte despre scriitorul şi omul Robert Lazu.<br /><br />Robert Lazu: Am să încep cu acel lucru pe care eu îl consider „realizarea” mea – şi a soţiei mele - cea mai importantă: avem cinci copii, care realmente sunt bucuria şi mândria noastră. Spun acest lucru deoarece într-o lume în care fapte extrem de grave precum avortul şi contracepţia s-au generalizat, o familie cu cinci copii e privită ciudat de cei din jur, dacă nu chiar cu dispreţ şi ostilitate. Şi trebuie să adaug repede că nu suntem „pocăiţi”, aşa cum adesea suntem întrebaţi de cei care aud că avem cinci copii. Suntem romano-catolici, iar formaţia mea nu este una literară, ci una filosofică. Am terminat facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii de Vest din Timişoara în 1997, apoi am evoluat, sinuos, îndepărtându-mă de învăţământ, care este vocaţia mea principală dar pe care nu o pot exercita în condiţiile nedemne ale profesoratului din România – o ţară în care educaţia şi inteligenţa sunt dispreţuite. În prezent sunt colaborator permanent al revistei Adevărul literar şi artistic, dar susţin şi un program de educaţie religioasă pentru adulţi în cadrul parohiei catolice unde ne trăim viaţa religioasă. Nu ştiu dacă mă pot numi scriitor. Deşi am publicat mai multe cărţi care pot fi cunoscute pe site-ul meu, http://robert.lazu.ro, ele nu sunt opere de ficţiune. Sper să debutez cât de curând, atât sub forma scurtă a nuvelei şi povestirii, cât şi în aceea, mai lungă şi mai pretenţioasă, a romanului.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Ce anume te-a atras la literatura fantastică, în general, şi în la operele lui Tolkien, în special?<br /><br />Robert Lazu: Înainte de literatura fantasy, pe care am cunoscut-o destul de târziu, a fost o pasiunea pentru literatură. De fapt, pot să îţi spun că am făcut filosofia din dorinţa de a deveni, cândva, scriitor, însă numai după ce voi fi cucerit o viziune cât mai amplă şi profundă despre om, despre viaţă, despre lume. Această atracţie o explic atât prin curiozitatea mea funciară, cât şi printr-un anumit gust al aventurii, care poate să-şi găsească seva în marile opere literare. În ceea ce-l priveşte pe Tolkien, contactul cu operele sale s-a produs încă de când eram în clasa a patra, când am citit Hobbitul care mi-a provocat o mare bucurie. Apoi, în ultimii ani ai facultăţii, după 1998, l-am redescoperit îndrăgostindu-mă de atmosfera fabuloasă din romanele sale, dar şi de spiritul cavaleresc pe care cele mai frumoase din personajele sale – Aragorn, Bilbo şi Frodo Baggins – îl fac vizibil în faţa ochilor încântaţi ai cititorilor.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Ştiu că de curând ai lansat la New York volumul-interviu realizat împreună cu Andrei Codrescu, Miracol şi Catastrofă. Cum a fost primită cartea voastră? Ce impresie ţi-a făcut publicul de peste ocean?<br /><br />Lazu Robert: După cum sugerează şi titlul, volumul realizat cu Andrei Codrescu, acest valoros scriitor de limbă engleză care, deşi născut în România, trăieşte de zeci de ani în USA, este oarecum un „miracol” ţinând seama de modul în care a fost realizat de doi oameni care nu se văzuseră niciodată. Realizat prin dialoguri desfăşurate în cyberspaţiu, volumul a fost foarte bine primit atât de critica literară românească, cât şi de publicul românesc şi, parţial, american din USA. Personalităţi de prim rang din diaspora românească newyorkeză au receptat extrem de favorabil lucrarea: Nina Cassian, Doru Paul Mugur, Carmen Firan, Julian Semilian şi alţi scriitori şi poeţi români care trăiesc peste Ocean au întâmpinat cu aprecieri pozitive volumul nostru. Cât despre publicul prezent la lansare, el mi-a lăsat cea mai bună impresie, cu atât mai mult cu cât am avut oarecare emoţii faţă de diversitatea sa. De asemenea instituţia gazdă, Institutul Cultural Român din New York, prin persoana lui Bogdan Ştefănescu, directorul-adjunct, mi-a asigurat condiţii minunate în cele cinci zile petrecute în metropola americană.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Eşti implicat în foarte multe momente culturale, ar fi imposibil de enumerat aici; te rog să vorbeşti despre cele care-ţi sunt mai dragi.<br /><br />Robert Lazu: Da, îmi spun adesea că sunt implicat în multe, prea multe proiecte şi „momente” culturale, în defavoarea unei anumite rigori şi temeinicii specifice lucrului bine făcut. Tocmai de aceea am încercat în ultimul an - cu un preţ pe care nu mi-a făcut totdeauna plăcere să-l plătesc – să renunţ la multe din proiectele mele pentru a mă dedica câtorva direcţii principale. De departe cea mai importantă e cea care se leagă de viaţa şi opera lui J.R.R. Tolkien. Pregătesc o masivă enciclopedie a lumii lui Tolkien, care sper să apară în această toamnă la RAO, dar şi o monografie personală care va fi publicată în USA: Images & Symbols in Tolkien’s Work. Mai lucrez la un volum colectiv despre interpretarea Sfintei Scripturi (care va apărea tot în USA), şi, totodată, scriu un mic roman care ar putea reprezenta debutul meu literar.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Aş vrea să le dezvăluim cititorilor câte ceva despre invitaţia ta la Oxford. Despre ce se va discuta la Oxford şi care este rolul tău?<br /><br />Robert Lazu: Da, anumite texte ale mele despre Tolkien, traduse în limba engleză, au ajuns să fie cunoscute de unul din cei mai importanţi specialişti de la Oxford: Stratford Caldecott. Fin cunoscător al operei lui Tolkien, Stratford a apreciat drept originală interpretarea operelor maestrului Faeriei pe care am propus-o; în consecinţă, m-a invitat la Congresul dedicat autorului britanic la celebrul Colegiu Exeter, locul unde Tolkien şi-a făcut studiile în tinereţe. Acest eveniment extraordinar, organizat de Universitatea din Oxford, a avut loc în perioada cuprinsă între 21 şi 25 august a acestui an (http://www.tolkiensoxford.com/). În ce mă priveşte, din motive obiective nu am putut participa direct, însă Stratford Cadecott a citit conferinţa mea – intitulată „Inside the Belly of the Dragon: Levels of Initiation in Tolkien's Works” - în aula Colegiul Exeter. Lucrul care m-a impresionat a fost viteza de reacţie a publicului american: deşi nu am fost prezent eu însumi acolo, am primit aproape imediat câteva feed-back-uri din partea unor scholari Tolkien din USA.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Au ajuns literatura şi cultura, în România, la un punct mort? Şi dacă da, ce este de făcut?<br /><br />Robert Lazu: Nu aş zice că „au ajuns”. Eu cred că atât literatura cât şi cultura au fost într-un punct mort aproape întotdeauna. Explicaţia mea e simplă: până ce creativitatea, inteligenţa, educaţia nu vor fi apreciate cum se cuvine în România, eliminindu-se în acelaşi timp impostura din aceste teritorii (la fel ca din multe altele), nimic nu se poate schimba. În plus, profesionalizarea unor asemenea vocaţii precum cele artistice şi literare e un pas fără de care nu se poate schimba nimic. Şi nu în ultimul rând contactul viu, real cu publicul. Asta e o altă condiţie pe care scriitorii şi oamenii de cultură înşişi trebuie să o împlinească. Dar pentru aşa ceva e necesară o mai bună aplecare asupra advertising-ului, asupra promovării propriilor activităţi şi creaţii. Sper ca noile generaţii de scriitori şi artişti, evitând calea – facilă - a compromisului cu valori estetice şi morale dubioase pe care alunecă unii dintre ei, să reuşească să schimbe ceva într-un loc unde nu prea se întâmplă nimic.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Ce autori români ne poţi semnala?<br /><br />Robert Lazu: Nu vă pot numi decât acei autori pe care-i (re)citesc cu plăcere: Andrei Codrescu, Adina Dabija şi Doru Paul Mugur, Mihail Neamţu, Horia-Roman Patapievici, Teodor Baconsky, Bogdan-Tătaru Cazaban, Radu Pavel Gheo... mai sunt şi alţii, dar aceştia sunt dintre cei mai dragi mie.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: Ce sfat le-ai da tinerilor din ziua de azi?<br /><br />Robert Lazu: Să nu se lase dominaţi de mode şi să înveţe să-şi cultive, cu decenţă, inteligenţa şi creativitatea.<br /><br /><br />Oana Stoica-Mujea: În finalul interviului aş dori să-ţi mulţumesc.<br /><br />Robert Lazu: Şi eu îţi mulţumesc pentru acest prilej de dialog şi reflecţie!<br /><br /><br />Interviu apărut în revista „Argeş” (Piteşti), iulie 2006<br />republicat de revista „Observatorul” (Toronto, Canada) (http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=4405)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢI F & SF APĂRUTE ÎN 2006<br /><br />Dan Popescu<br /><br /><br />AMALTEA<br />colecţia “star wars”<br />- nr. 18 / Timothy ZAHN - Viziuni din viitor / N / SF / HTp / 30,00 L<br />- nr. 19 / George LUCAS - o nouă speranţă / A New Hope / N / SF / HTp / 25,99 L / 190 p / 973-7780-51-5 / traducere de I. STOIAN<br />- nr. 20 / Donald F. GLUT - Imperiul contraatacă / The Empire Strikes Back / N / SF / HTp / 25,99 L / 190 p / 973-7780-52-3 / traducere de Bogdan MIHĂILESCU<br />- nr. 21 / James KAHN - Întoarcerea lui Jedi / Return of the Jedi / N / SF / HTp / 25,99 L / 190 p / 973-7780-53-1 / traducere de George STOIAN<br />- nr. 22 / Steven BARNES - Complotul de pe Cestus / The Cestus Deception / N / SF / HTp / 30 L / 382 p / 973-7780-68-x / traducere de George STOIAN<br />- nr. 23 / Vonda N. McINTYRE - Steaua de cristal / The Crystal Star / N / SF / HTp / 25 L / 286 p / 973-7780-73-6 / traducere de Bogdan MIHĂILESCU<br /><br /><br /><br />ANTET XX PRESS<br />- Gerard KLEIN - Timpul nu are miros / Le Temps n'a pas d'Odeur / R / N / SF / Tp / 16 L / 160 p / 973-636-173-x<br /><br /><br /><br />AQUILA '93, Oradea<br />colecţia "cameleon"<br />- Stephen KING - Jumătatea întunecată / The Dark Half / N / F / HTp / 39,90 L / 648 p / 973-714-117-2 / traducerea de Mircea PRICĂJAN / coperta de Alexandru SABO<br />- Stephen KING - Lucruri preţioase / Needful Things / N / F / HTp / 760 p / 34,9 L / 973-714-074-5 / traducerea de Mircea PRICĂJAN / coperta de Alexandru SABO<br /><br /><br /><br />ARTEMIS<br />- Philippe WALTER- Arthur- ursul şi regele / Arthur -L'Ours et le roi / nonF / HTp / 973-566-140-3 / 11 L / 216 p / coperta de Cristian NEGOI / traducere de Valentin F. MIHĂIESCU<br /><br /><br /><br />CARTEA de BUZUNAR<br />- antologator Rodica BRETIN - Vînătorii lumii de dincolo / Am / R / F / Pb / 14,90 L / 320 p / 973-705-127-0 / coperta de Titel FOLEA<br /><br /><br /><br />CARTEA ROMĂNEASCĂ<br />- Ilinca BERNEA - Semnul lunii / N / F / Tp / 27,99 L 434 p / 973-23-1826-0 / coperta de Angela ROTARU SERBENCO<br />- Radu CIOBOTEA - Apărătorii - vol. 1 = Ultimul meterez , vol. 2 = O fereastră în timp / N / F / Tp / 558 p + 530 p / 59,95 L / 973-23-1864-3, 973-23-1864-5<br />- Valentin URŞIANU - Tavanul ipotetic / N / M + SF / Tp / Fb / 973-23-1850-3 / 19,50 L / 286 p / coperta de Radu RĂILEANU<br /><br /><br /><br />CORINT<br />colecţia "scriitori români"<br />- Dan STANCA - Morminte străvezii / R+ (ediţie definitivă) / N / M + SF / Tp / 248 p/ 25 L / 973-653-875-3 / prefaţă de Alexandru ŞTEFĂNESCU / coperta de Cristina BUCUROIU cu detaliu din "Viziuni simultane" de Umberto BOCCONI<br /><br /><br /><br />CORINT JUNIOR<br />- K. A. APPLEGATE - Animorfi 01 - Cronicile după Ellimist / N / SF / Tp / 218 p / 26,50 L / 973-7644-47-6 / coperta de Romas KUKALIS / traducerea de Sorin PETRESCU<br />- K. A. APPLEGATE - Animorfi 02 - Cronicile hork-bajirilor / N / SF / Tp / 214 p / 27,50 L / 973-7644-44-1 / coperta de Romas KUKALIS / traducerea de Sorin PETRESCU<br />- K. A. APPLEGATE - Animorfi 03 - Cronicile andalite / N / SF / Tp / 334 p / 29,90 L / 973-7644-43-3 / coperta de Romas KUKALIS / traducerea de Sorin PETRESCU<br />- K. A. APPLEGATE - Animorfi 04 - Visser / N / SF / Tp / 208 p / 26 L / 973-7644-46-8 / coperta de Romas KUKALIS/ traducerea de Sorin PETRESCU<br />- Alan GIBBONS - Umbra minotaurului / The Shadow of the Minotaur / N / F & SF / Pb / 286 p / 15,99 L / 973-7789-67-9 / traducere de Toma RITTNER / coperta de Ian Gabriel BALASZ<br />- Alan GIBBONS - Legiunea vampirilor / The Vampyr Legion / N / F & SF / Pb / 240 p / 15,99 L / 973-7789-68-7 / traducere de Toma RITTNER / coperta de Ian Gabriel BALASZ<br />- Alan GIBBONS - Războinicii corbului / The Warriors of the Raven / N / F & SF / Pb / 204 p / 15,99 L / 973-7789-72-5 / traducere de Toma RITTNER / coperta de Ian Gabriel BALASZ<br />- Joseph DELANEY - Cronicile Wardstone 01 - Ucenicul vraciului / Wardstone Chronicles 1 - The Spook's Apprentice / N / F / HPb / 973-7789-99-7 / 24,00 L / 320 p / traducere de Cristina JINGA / copertă şi ilustraţii de David WYATT<br />- Joseph DELANEY - Cronicile Wardstone 02 - Blestemul vraciului / Wardstone Chronicles 2 - The Spook's Curse / N / F / HPb / 973-7789-0-x / 26,00 L / 432 p / traducere de Cristina JINGA / copertă şi ilustraţii de David WYATT<br />- Joseph DELANEY - Cronicile Wardstone 02 - Secretul vraciului / Wardstone Chronicles 3 - The Spook's Secret / N / F / HPb / 973-7789-42-5 / 27,50 L / 428 p / traducere de Cristina JINGA / copertă şi ilustraţii de David WYATT<br />- Philip B. KERR - Copiii lămpii fermecate 01 - Akhnaton şi djinnii captivi / Childrens of the Lamp - The Akhnaton Adventure / N / SF / Tp / 336 p / 27,99 L / 973-7644-18-2 / traducere şi note de Gina FRÎNCU/ coperta de Peter MASELDZIJA<br />- Philip B. KERR - Copiii lămpii fermecate 02 - Babilonul djinnului albastru / Childrens of the Lamp - The Blue Djinn of Babylon / N / SF / Tp / 364 p / 27,99 L / 973-7644-12-3 / traducere şinote deAdrian DELIU / coperta de Peter MASELDZIJA<br />- Philip B. KERR - Copiii lămpii fermecate 03 - Cobra, regele din Katmandu / Childrens of the Lamp - The Cobra King of Katmandu / N / SF / Tp / 362 p / 29,90 L / traducerea de Gina FRÎNCUşi Andreea CRISTOIU / coperta de Peter MASELDZIJA<br />- Terry PRATCHETT - Tiffany 01 - Scoţiduşii liberi/ The Wee Free Men / N / F / Tp / 400 p / 32,5 L / 973-7644-59-x / traducerea de Cristina JINGA / ilustraţii de Paul KIDBY<br />- Terry PRATCHETT - Uluitorul Maurice şi rozătoarele lui educate (vol. din seria Lumea Disc) / The Amazing Maurice and his Educate Rodents / N / F / Tp / 352 p / 29,9 L / 973-7644-40-9 / traducerea de Mirela ACSENTE / ilustraţii de David WYATT<br />- Paul STEWART & Chris RIDDELL - Cronicile lumii de margine 01: Dincolo de pădurea întunecată / N / F / Tp / hărţile sînt prezentate în volum separat<br /><br /><br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 74 / Pavel CORUŢ - Cutezătorii din Carpaţi / N / SF + nonF / Tp<br />- nr. 75 / Pavel CORUŢ - Legea şi forţa / N / SF + nonF / Tp<br />- nr. 76 / Pavel CORUŢ - Teroarea / N / SF + nonF / Tp<br />- nr. 77 / Pavel CORUŢ - Urmaşii zeilor / N / SF + nonF / Tp<br />- nr. 78 / Pavel CORUŢ - Conspiraţia spaimei şi urii / N / SF + nonF / Tp<br />- nr. 79 / Pavel CORUŢ - Incursiune în tărîmul uitat / N / SF + nonF / Tp / 229 p Fiction + 26 p nonF / 80,00 L / 973-9225-76-4<br />- nr. 80 / Pavel CORUŢ - Noi vom renaşte într-un vis / N / SF + nonF / Tp /<br />- nr. 81 / Pavel CORUŢ - Oamenii lui Zamolxe / N / SF + nonF / Tp / 973-9225-80-2 / 256 p = 224 p SF + 32 p nonF<br /><br /><br /><br />CURTEA VECHE<br />- Andrei KURKOV - Moartea pinguinului / N / F / Tp / p / L / / traducere de Mircea Aurel BUICIUC / coperta<br />colecţia "byblos"<br />- Orhan PAMUK - Mă numesc Roşu / Benim Adim Kirmizi / N / M + F / Tp / 35,99 L / 614 p / 973-669-208-6 / traducere, note şi glosar de Luminiţa MUNTEANU<br />- Tatiana TOLSTAIA - Zîtul / N / F / Tp / 300 p / 26,99 L / 973-669-226-4 / traducere de Luana SCHIDU / coperta de Nemethi Andras BARNA cu detaliu din "Ispitirea Sfîntului Anton" de Hieronimus BOSCH<br /><br /><br /><br />DACIA, Cluj<br />- Ancuţa MĂRIEŞ - Surori pe veci amazoane / N / F / Tp / 25 L / 973-35-2136-1 / 312 p ilustraţia coperţii 1 : Peter COOPER; ilustraţia coperţii 2 ; Ancuţa MĂRIEŞ<br /><br /><br /><br />DIASFERA<br />colecţia "excalibur"<br />- Liviu RADU - Cifrele sunt reci, numerele-s calde / C / SF / Pb / 15 L<br />- Florin PÎTEA - Gangland / N / SF / Pb / 15 L<br />- Ana-Maria NEGRILĂ - Împăratul gheţurilor / C / SF / Pb / 15 L<br />- Lucian Dragoş BOGDAN - Frontiera / N / SF / Pb / 15 L / 328 p / 973-99251-7-0 / coperta de Tudor POPA şi Cristian CÎRSTOIU<br /><br /><br /><br />EMIA, Deva<br />- Ladislau DARADICI - Înaripatele din vis / F / C / se pare ca editura a avut unele probleme si cartea, practc, nu a aparut in librarii<br /><br /><br /><br />EMINESCU<br />colecţia "fantasy"<br />- Oana STOICA MUJEA - Şarama 1 / N / 15 L / 973-22-1029-x<br />- Oana STOICA MUJEA - Şarama 2 / N / 15 L / 973-10-32-x<br /><br /><br /><br />GRANADA<br />colecţia "fantasticulmileniului III"<br />- Mihail GRĂMESCUşi Adina LIPAI, antologatori - Ipostaze ale fantasticului contemporan / C / nonF / Tp / 100 p / coperta de Adina LIPAI şi ALINA LUNGU<br /><br /><br /><br />HESTIA, Timişoara<br />- Cristian GHINEA - Înotătorii din ziduri / C /<br /><br /><br /><br />HOUSE of GUIDES<br />colecţia "scenariile secolului XXI"<br />- Alessio GROSSO - Apocalipsul negru / N / SF / Tp / 24,50 L / 270 p / 973-7975-61-8<br /><br /><br /><br />HUMANTAS<br />- Ion D. SÎRBU - Şoarecele B şi alte povestiri / C / SF / R / Tp / 35 L 973-50-1178-6 / 468 p / coperta de Gabi DUMITRIU<br />colecţia "fiction - raftul Denisei"<br />- Isabel ALENDE - Casa spiritelor / R N / F / Tp / .. / traducere de Cornelia RĂDULESCU<br />- Anthony BURGESS - Portocala mecanică / A Clockwork Orange / R / N / SF / Tp / 19 L / 200 p / 973-50-1247-2 / traducere de Carmen CIORA şi Domnica DRUMEA<br />- Andrew Sean GREER - Confesiunile lui Max Tivoli / F / N / Tp / 26 L / 292 p / 973--50-1437-8 / traducere de Iulia GORZO<br />- Kurt VONNEGUT - Bufoniada / Slapstick or Lonesome No More / 19,99 L / 226 p / 973-50-1396-7 / traducere de Ariadna GRĂDINARU / coperta de Gabi DUMITRU<br />- Kurt VONNEGUT - Pianul mecanic / Player Piano/ 27 L / 358 p / 973-50-1291-x / traducere de Sanda ARONESCU / coperta de Gabi DUMITRU<br /><br /><br /><br />KONDYLI<br />colecţia "kondyli junior"<br />- Emily RODDA - Deltora Quest nr.6/8- Labirintul fiarei / The / N / F / Ch / Pb / xxx p / xxx L / 973-99861-xx-xx / traducere de xxx / coperta de Marc McBRIDE<br />- Emily RODDA - Deltora Quest nr.7/8- Valea pierzaniei / The / N / F / Ch / Pb / xxx p / xxx L / 973-99861-xx-xx / traducere de xxx / coperta de Marc McBRIDE<br />- Emily RODDA - Deltora Quest nr.8/8- Întoarcerea / The / N / F / Ch / Pb / xxx p / xxx L / 973-99861-xx-xx / traducere de xxx / coperta de Marc McBRIDE<br /><br /><br /><br />LEDA / CORINT<br />colecţia "galeria fantastică"<br />- Theodore STURGEON - Mai mult decît oameni / More than Humans / C / SF / Tp / 353 p / 24 L / 973-7624-00-9 / traducere de Nicolae BALTĂ / coperta de Corneliu RADU şi Corina RONCEA cu ilustraţie din "Cuşca infinită" de Richard POWERS<br />- A. E. VAN VOGT - Odiseea navei Space Beagle / / N / R / SF / Tp / L / p / 073-7786-- / traducere de / coperta de<br />- H. G. WELLS - Omul invizibil / The Invisible man / N / R / SF / Tp / L / 973-7786-- / p / traducere de / coperta de cu detaliu din<br />- John WYNDHAM - Crisalide / Chrysalis / N / SF / Tp / 22,50 L / 310 p / 973-7624-01-7 / traducere de Sorin VOINEA / coperta de Corneliu RADU şi Corina RONCEA cu ilustraţie din "Drum în zig zag" de John HARRIS<br />galeria de proză<br />- Cinghiz AITMATOV - O zi mai lungă decît veacul / R / N / M + SF / Tp / 24,90 L / 973-7624-03-3 / 336 p / traducere şi note de Ion COVACI şi Denis FEJES<br />- Margaret ATWOOD - Povestirea cameristei / Handmaid Tale / N / Pb / 26,99 L / 973-102-003-9 / 442 p / traducere, note, postfaţă şi date biografice de Monica BOTEZ / coperta de Cornelia RADU şi J. GRECEA cu ilustraţie-detaliu din "Tînără la maşina de cusut" de Edward HOPPER<br /><br /><br /><br />LUCMAN<br />colecţia "SF"<br />- Charles SHEFFIELD - Pînza dintre lumi / The Web Between the Worlds / N / SF / Tp / 11,59 L / 270 p / 973-723-1115-5 / traducere de Diana ŞERBAN / coperta de Mara SANDU<br /><br /><br /><br />MARINEASA, Timişoara<br />- Duşan BAISKI - Păsări pătrate pe cerul de apus / C / M + F + SF /<br /><br />MINERVA<br />- Jean d'ORMESSON - Povestea Jidovului Rătăcitor / Histoire du Juif Errant / N / F / Tp / 496 p / 18,90 L / 973-21-0751-0 / traducere, prefaţă şi cronologie de Toader SAULEA / coperta de Cristina DUMITRESCU<br />colecţia "fantastica"<br />- Terry BROOKS - Primul rege Shannara / The First King Shannara / N / F / Tp / 28,99 L / 590 p / 973-21-0795-2 / traducere de Dora FEJES / coperta de Victoria ARGINT<br /><br /><br /><br />MINERVA - biblioteca pentru toti<br />- Teophile GAUTIER - Avatar / R / N / F / Pb / 10,49 L / 368 p / 973-21-0784-7 traducere şi cronologie de Florenţa DRĂGHICESCU<br />colecţia "Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice"<br />- Felix ADERCA - Oraşele înecate / R / N / SF / Pb / p / 8,91 L / 973-2- / prefaţă de on HOBANA / coperta de Cristina DUMITRESCU<br /><br /><br /><br />NEMIRA<br />colecţia "junior"<br />- E. Rose SABIN - Şcoala de vrăjitorie / A School for Sorcery / N / F /Pb / 19,90 L / 334 p / 973-569-834-x / traducere de Adriana BĂDESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- E. Rose SABIN - Puteri periculoase / A Perilous Power / N / F /Pb / 18,99 L / 268 p / 973-569-860-9 / traducere de Marina RADU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- E. Rose SABIN - Bestiile atacă / The Beasts Ravens / N / F /Pb / 19,99 L / 318 p / 973-569-872-2 / traducere de Adriana BĂDESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />colecţia "Mc Sweeney’s"<br />- nr. 02 / Michael CHABON, antologator - Povestiri incredibile 2 / Mc Sweeney’s Mammoth Treasury of Thrilling Tales 2 / As / M + F + SF / Pb / 446 p / 27,99 L / 973-569-876-5 / traduceri de C. BARBU, C. IORDACHE, A. POPESCU, G. STOIAN / coperta de Dana MOROIU şi Cornel ALEXANDRESCU / introducere de Michael CHABON<br />colecţia "nautilus"<br />- Gregory BENFORD - Timperfect / Timescape / R / SF / Pb / 27,99 L / 574 p / 973-569-861-7 / postfaţă de Susan STONE BLACKBURN / traducere de Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de Chuck SIEBHUR<br />- John BRUNNER - Răbdarea timpului / The Long Result / N / R / SF / Pb / 192 p / 14,99 L / 973-569-875-7<br />- John BRUNNER - Zanzibar / Stand on Zanzibar / R / N / SF / Pb / 694 p / 34,89 L / 973-569-888-9 / traducere de Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Serge BRUSSOLO - Coşmar de închiriat / Cauchemar a louer / R / H / N./ Pb / 252 p / 16,90 L / 973-569-837-4 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de<br />- Serge BRUSSOLO - Haita / La meute / R / H / N./ Pb / 252 p / 15,90 L / 973-569-862-5 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Serge BRUSSOLO - Krucifix / La croix de sang / R / H / N./ Pb / 268 p / 16,90 L / 973-569-857-9 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Philip K. DICK - Omul din castelul inalt / The Man in the High Castle / R / N / SF / Pb / 320 p / 17,90 L / 973-569-789-x<br />- Philip K. DICK - Timpul dezarticulat / Time out of Joint / R / N / SF / Pb / 270 p / 19,90 L / 973-569-808-0 / traducere de Mihai MOROIU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Philip K. DICK - Ubik / Ubik / R / N / SF / Pb / 288 p / 19,90 L / 973-569-864-1 / traducere de Ştefan GHIDOVEANU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Philip Jose FARMER - Trilogia fluviului 01 : Fluviul vieţii / / N / R / SF / Pb / 14,90 L 284 p / 973-569-848-x / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de David HO<br />- Philip Jose FARMER - Trilogia fluviului 02 : Vasul miraculos / / N / R / SF / Pb / 18,90 L 318 p / 973-569-850-1 / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de David HO<br />- Philip Jose FARMER - Trilogia fluviului 03: Planul misterios / / N / R / SF / Pb /<br />29,90 L 620 p / 973-569-849-8 / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de David HO<br />- K. KURTZ & D.T. HARRIS - Iniţiatul / The Adept / R / SF / N / Pb / 22,99 L / 973-569-859-5 / traducere deMihai MOROIU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU cu ilustraţie de Tom KIDD<br />- Frank HERBERT & Bill RANSOM - Pandora 01 - Incidentul Isus / The Jesus Incident / R / SF / N / Pb / 528 p / 30 L / 973-569-807-2 / traducere de Emilian BAZAC<br />- Frank HERBERT & Bill RANSOM - Pandora 02 - Efectul Lazar / The Lazarus Effect / R/ N / SF / Pb / 528 p / 30 L / 973-569-806-2 / traducere de Emilian BAZAC<br />- Frank HERBERT & Bill RANSOM - Pandora 03 -Factorul înălţare / Pandora-The Resurection Factor / R / SF / N / Pb / 464 p / 28 L / 973-569-805-6 / traducere de Emilian BAZAC<br />- Stephen KING - Mobilul / N / SF / Pb / 30,59 L / 440 p / 973-569-883-8 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU<br />- Ursula K. LeGUIN - Lumea lui Rocannnon / Rocannon World / R / N / SF / Pb / 12,9 L / 160 p / 973-569-878-1<br />- Ursula K. LeGUIN - Mîna stîngă a întunericului / The Left Hand of Darkness /<br />R / N / SF / Pb / 18,99 L / 304 p / 973-569-866-8 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Christopher PRIEST - Magicienii / The Prestige / F / Pb / N / 24,9 L / 440 p / 973-569-923-0 / traducere de Diana BOBONETE / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Carl SAGAN - Contact / N / SF / Pb / 30 L / 590 p / 973-569-855-2 / traducere de Radu Pavel Gheo<br />- Robert SILVERBERG - Vatican, ultimul conclav / The Best of Robert Silverberg / R / C / SF / Pb / 312 p / 973-569-863-3 / cuvînt înainte de Barrz MALZBERG / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU / traducere de Dan POPESCU<br />- Roger ZELAZNY Lordul luminii / Lord of light / R+ / N / SF / Pb / 22,99 L / 362 p / 973-569-865-x / traducere de Mircea ŞTEFANCU / coperta de Coreneliu ALEXANDESCU cu detaliu din "Black Lightning" de Thomas WEISS<br />colecţia "babel"<br />- Stephane AUDEGUY - Teoria norilor / La theorie des nuages / N / Pb / 304 p / 20 L / 973-569-811-0 / traducere de Dan PETRESCU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU cu detaliu din "Coarda sensibilă" de Rene MAGRITTE<br />colecţia "suspans"<br />- A. J. HARTLEY - Masca lui Atreus / N / M + SF / Pb / 19,90 L / 458 p / traducere de Eugen DUMITRESCU / coperatd e Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Chelsea QUINN YARBRO - Contele de St. Germain / Hotel Transylvania / N / F (H) / Pb / 376 p / 24,99 L / 973-569-909-5 / traducere de Gabriel STOIAN / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Chelsea QUINN YARBRO - Nopţile bestiei / Beast Nights / R / N / F (H) / Pb / 430 p / 20 L / 973-569-836-6 / traducere de Mihai MOROIU / coperta de Dana MOROIU şi Corneliu ALEXANDRESCU<br /><br /><br /><br />ORIZONTURI + LUCEAFĂRUL<br />- Jude DEVEREAUX - Capcana timpului / Allways / N / M + F / Tp / 314 p / 29,90 L / traducere de Aurelia ULICI / coperta de Claudiu COSTACHE / urmare la "Pentru totdeauna" şi "Împreună pentru totdeauna"<br /><br /><br /><br />PANDORA M<br />colecţia "mistery"<br />- *** - 9 povestiri bizare / As / F / Pb / traducere de Alina LUCA / 14,90 L / 973-8330-78-5 / 230 p<br /><br /><br /><br />PARALELA 45, Piteşti<br />- Serge BRUSSOLO - Iceberg / Iceberg Ltd / N / F / Pb / 262 p / 24 L / 973-697-942-3 / traducere de Nicolae CONSTANTINESCU / coperta de Andrei MĂNESCU<br />colecţia "biblioteca românească"<br />- Vasile ANDRU - Grădinile ascunse / N / F / Tp / 246 p / 973-8958-03-02 / 17 L / coperta de Andrei MĂNESCU<br />colecţia "mediana"<br />- Daniel-Philippe de SOUDRES - "Statul"- internet : călătorie la rădăcinile terorismului de mîine şi ale post-capitalismului de poimîine / "Etat" - Internet: vozage dans les racines du terrorisme de demain et du post capitalisme d'apres-demain / N / SF / Tp / 180 p în română plus 194 p în franceză / L / 973-697-672-6 / copertaAndrei MĂNESCU cu ilustraţie "Battle for paint" (graffiti) / traducer e de Letiţia ILEA / cuvînt înainte de Magda CÂRNECI<br /><br /><br /><br />PERGAMON<br />- George CĂLINESCU - Estetica basmului / R / nonF / 304 p / 39,99 L/ 973-87396-0-8<br /><br /><br /><br />POLIROM, Iaşi<br />- Alessandro BOFFA - Eşti un animal, Viskovitz / N / F / 17,95 L<br />- Jorge Luis BORGES - Moartea şi busola - proză completă vol. 1 / R+ / C / F + M / HTp / 873-46-0087-7 / 42,6 L<br />- Jorge Luis BORGES - Cartea de nisip - proză completă vol. 2 / R+ / C / F + M / HTp<br />- Jorge Luis BORGES & Margarita GUERRERO - Cartea fiinţelor imaginare / R+ / C / HTp / 42,49 L / 330 p / 973-46-0357-4 / traducere şi note de Ileana SCIPIONE / ilustraţii de Felix AFTENE<br />- Sam BOURNE - Omorîţii pe cei drepţi / The Righteous Men / N / M + F / Tp / 33,95 L / 486 p / 973-46-024-0 / traducere şi note de Dana Ligia ILIN<br />colecţia "ego"<br />- Doina RUŞTI - Zogru / N / F / Tp / 973-46-0218-7 / 17 L / 270 p / cuvînt înainte de Ioan GRŞAN / pe copertă, ilustraţie de Adalbert LAZĂR<br />colecţia "haruki murakami"<br />- Haruki MURAKAMI - Kafka pe malul mării / / N / M + F / Tp / 534 p / 33,99 L / 973-46-0333-7 / traducerea de Iuliana OPRINA<br />colecţia "proză XXI"<br />- Andrei CODRESCU - mesi@ / R / N / SF / Pb / 28,90 L / 620 p / 973-46-0260-8 / traducere şi note de Ioana AVĂDANI<br />- Andrei CODRESCU - Wakefield / Wakefield / N / F / Pb / 25,92 L / 364 p / 973-46-0360-4 / traducere şi note de Ioana AVĂDANI<br />- Michel HOULLEBECQ - Posibilitatea unei insule / La possibilite d'une ile / N / SF / Pb / 28,95 L / 973-46-0258-6 / 454 p / traducere de Emanoil MARCU<br />- Kazuo ISHIGURO - Să nu mă părăseşti / Never let me go / N / SF / Pb / 23 L / 346 p / 973-46-0186-5 / traducere de Vali FLORESCU<br />- Philip ROTH - Complotul împotriva Americii" / The Plot against America / N / SF / Tp / 26,90 L / 366 p / 973-46-0180-6 / traducere şi note de Fraga CUSIN<br />- Amy TAN - Cele o sută de simţuri secrete / N / F / Pb / 29,95 L / 450 p / 973-46-0212-8 / traducere de Ioana FILAT<br /><br /><br /><br />RAO<br />- Judy ALLEN - Enciclopedia fantasy / nonF / HTp, aprox. 20 x 28 cm, full color / 59,99 L / 144 p / 973-717-061-x / traducere de Diana LUPU şi Cezar TĂBÂRCEA / prefaţă de Jonathan STROUD<br />- Clive BARKER - Everville / N / F / Pb / 762 p / 31,99 L / 973-103-057-3 / traducere de Verginica BARBU MITITELU<br />- Erik L'HOMME - Cartea stelelor 01: Vrăjitorul Qadehar / Le livre des etoiles: Qadehar le sorcier / N / F / Pb / 973-103-004-2 / 17,99 L / 250 p / traducere de Aurelia ULICI / ilustraţii de Philippe MUNCH şi James PRUNIER<br />- P. D. JAMES - Fiul omului / The Children of Man / R / Pb / SF / N / 24,99 L / 314 p / 973-103-101-4 / traducere de Sanda APOSTOLESCU<br />- Robert JORDAN - Roata timpului 01 : Ochiul lumii / Eye of the World / N / F / Pb / 973-103-118-9 / 39,99 L / 922 p / traducere de Cezar Octavian TĂBÎRCEA şi Diana LUPU<br />- Dean KOONZ - Invazia / The Taking / N / F / HTp / 316 p / 33,99 L / 973-103-073-5 / traducerea de Gabriel STOIAN<br />- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Supravieţuitorii 05 - Apollyon / Left Behind 05 - Apollyon / N / F / Pb / 378 p / 26,99 L / 973-576-745-7 / traducere de Verginica BARBU MITITELU /<br />- Anne RICE - Cronicile vrăjitoarelor 01 - Ora vrăjitoarelor / N / F / Pb /<br />- Anne RICE - Cronicile vrăjitoarelor 02 - Lasher / Lasher / N / F / Pb / 32,99 L / 762 p / 973-103-094-8 / traducere de Cristina TACHE<br />- John SAUL - Chinuieşte-i pe copii / Suffer the Children / N / F / Pb / 378 p / 30 L / 973-103-077-8 / traducere de Aurel ŞTEFĂNESCU<br />- John SAUL - Prezenţa / The Presence / N / F / Pb / 440 p / 22,99 L / 973-576-953-6 / traducere de Radu PINTEA<br />- John SAUL - Vocile / Midnight Voices / N / F / Hc / 380 p / 35,99 L / traducere de Gina Monica ŞERBAN<br />- J. R. R. TOLKIEN - Lordul Inelelor 01 : Frăţia inelului / The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring / R / N / F / Pb / traducerea Irina şi Ion HOREA / ilustraţii şi grafică de J.R.R.TOLKIEN<br />- J. R. R. TOLKIEN - Lordul Inelelor 02 : Cele două turnuri / The Lord of the Rings: The Two Towers / R / N / F / Pb / traducerea Irina şi Ion HOREA / ilustraţii şi grafică de J.R.R.TOLKIEN<br />- J. R. R. TOLKIEN - Lordul Inelelor 03 : Întoarcerea regelui / The Lord of the Rings: The Return of the King / R / N / F / Pb/ traducerea Irina şi Ion HOREA / ilustraţii şi grafică de J.R.R.TOLKIEN<br />- J. R. R. TOLKIEN - Roverandom / R / N / F / Pb / Ch / 120 p / 14,49 L / 973-576-957-3-2 / traducere, nota biografica si nota explicativa de Cristina ILIESCU / ilustraţii şi grafică de J.R.R.TOLKIEN<br />- J. R. R. TOLKIEN - Silmarillion / R / N / F / Pb / traducere Irina FLOREA si Ion HOREA (versurile) / ilustraţii şi grafică de J.R.R.TOLKIEN<br />- J. R. R. TOLKIEN - Scrisori de la Moş Crăciun / F / C / HTp aprox. 18 x 25 cm<br />rao "class"<br />- Rafel ABALAS - Grimpow, drumul nevăzut / F? / HTp / N / 49,99 L / 973-103-005-0 <br />- John Twelwe HAWKS - Al 4-lea tărîm 01 - Călătorul / N / F / HTp / 973-103-074-3 / 48,99 L / 508 p / traducere de Oana CRISTEA<br />- Michael WHITE - Echinox / Equinox / N / F / HTp / 44,98 L / 314 p / 973-103-079-4 / traducere şi note de Adrian DELIU<br />rao pentru copii<br />- Luc BESSON - Arthur şi cetatea interzisă / Arthur et la Cite Interdite / N / F / Tp / 188 p / 22,99 L / 973-103-054-9 / traducerea de Irina PRICOP / copertă şi ilustraţii de Patrice GARCIA<br />- Luc BESSON - Arthur şi Minimoşii / Arthur et les Minimoys / N / F / Tp / 220 p / 22,99 L / 973-103-052-4 / traducerea de Irina PRICOP / copertă şi ilustraţii de Patrice GARCIA<br />- Luc BESSON - Arthur şi răzbunarea lui Maltazar / Arthur et la vengeance du Maltazard / N / F / Tp / 188 p / 22,99 L / 973-103-053-0 / traducerea de Irina PRICOP / copertă şi ilustraţii de Patrice GARCIA<br />- Moony WITCHER - Nina şi ochiul secret al Atlantidei / Nina e l'Occhio Segreto di Atlantida / N / F / Ch / Tp / 380 p / 32,99 L / 973-103-083-2 / traducere de Ilieş CÎMPEANU / ilustraţii de Ilaria MATEINI<br />- Michelle PAVER - Cronici din ţinuturi îndepărtate 01 - Frăţia lupilor / Wolf Brotherhood / N / F / Pb / 973-103-035-7 / traducere de Lucia OSTAFI-ILIESCU / coperta şi ilustraţiile interioare de John FORDHAM<br />rao pentru tineret<br />- Eoin COLFER - Artemis Fowl, codul infinitului / / N / F / Pb / ... p / ... L / 973-576-...-... / traducere de Mihaela PAPA<br />- Eoin COLFER - Supranaturaliştii / The Supernaturalists / N / F / Pb / 314 p / 19,99 L / 973-576-956-5 / traducere de Mihaela PAPA<br />- Christopher PAOLINI - Eragon 2: Cartea primului născut / Eldest / N / F / Tp / 700 p / 43,99 L / 973-576-909-3 / traducere de Cezar Octavian TĂBÂRCEA / coperta de John Jude PALENCAR<br />- Katherine ROBERTS - Cele 7 minuni 03 : În căutarea templului amazoanelor / The Amazon Temple Quest / N / F / Pb / 16,99 L / 314 p / 973-576-958-1 / traducere de Fabiola POPA<br /><br /><br /><br />R.G. PUBLISHING<br />- Jeremy ROBINSON - Didymus / N / SF/ Tp / 268 p / 24,90 L / 973-87768-1-3 / traducere de Mihai PARMAC<br /><br /><br /><br />ROSETTI EDUCAŢIONAL<br />- Stephen SANDER - Zîna norocului / C / F / Tp / Ch / 973-7881-16-8 / 88 p / 6,50 L<br />- Stephen SANDER - Căluţul înaripat / C / F / Tp / Ch / 973-7881-17-6 / 96 p / 6,50 L<br />- Stephen SANDER - Stăpînul cerului / C / F / Tp / Ch / 973-7881-15-x / 96 p / 6,50 L<br /><br /><br /><br />SAECULUM I.O.<br />colecţia "mythos"<br />- Adolf SCHULLERUS - Tipologia basmelor româneşti / Tp / 8,72 L / 973-642-108-2<br /><br /><br /><br />TRITONIC<br />colecţia "fiction.ro"<br />- K. J. BISHOP - Oraşul gravat / The Etched City / N / SF / Pb / 410 p / 22 L / 973-733-100-1 / traducerea de Mircea PRICĂJAN şi Mihai SAMOILĂ / coperta de Alexandru BARDAN <br />- Neil GAIMAN - Zei americani / American Gods / N / F / Pb / 30,00 L / 640 p / 973-733-070-6 / traducere şi note de Liviu RADU / coperta de Alexandru BARDAN<br />- Neil GAIMAN - Băieţii lui Anansi / Anansi Boys / N / F / Pb / 24,99 L / 364 p / 973-733-103-6 / traducere şi note de Liviu RADU / coperta de Alexandru BARDAN<br />- Costi GURGU - Reţetarium / C / SF / Pb / 973-733-069-2 / 286p / L / postfaţă de Dan Silviu BOERESCU / coperta de Costi GURGU<br />- Laurel K. HAMILTON - Anita Blake: Cadavrul care rîde / Anita Blake: the Laughing Corpse / N / F / Pb / 25,99 L / 368 p / 973-733-106-0 / traducere de Florin Mircea TUDOR / coperta de Alexandra BARDAN<br />- Laurel K. HAMILTON - Anita Blake: Plăceri interzise / Anita Blake: Guiltz Pleasures / N / F / Pb / 25,99 L / 364 p / 973-733-094-3 / traducere de Florin Mircea TUDOR / coperta de Alexandra BARDAN<br />- Michael JOHN HARRISON - Viriconium / Pastel City & Storm of Wings & In Viriconium / 3 x N & C / 416 p / 35 L / 973-733-068-4 / traducere de Mircea RICĂJAN / coperta de Lucian MAREŞ / prefaţa "Despre Viriconium: cîteva însemnări în chip de introducere" de Neil GAIMAN / conţine: Oraşul pastel; Furtuna de aripi; În Viriconium; (Lamia şi Lord Cromis; Cavalerii din Viriconium; Capul norocos; Ciudatele mari păcate; Stăpînii dezordinii; Dansataoarea din Dans; Călătoria unui tînăr spre Viriconium)<br />- Kelly LINK - Magia pentru începători / Magic for beginners / N / F / Pb / 25,99 L / 300 p / 973-733-111-7 / traducere de Ona FRANZ / coperta de Cătălin FURTUNĂ<br />- Ken MacLEOD - Vînătorii de fulgere / Newton's Wake - a space opera / N / SF / Pb / 22,99 L / 384 p / 973-733-082-x / traducere de Mihai SAMOILĂ / coperta de Mara IOSIF<br />- China MIEVILLE - Cicatricea / The Scar / N / SF / Pb / 30,00 L / 684 p / 973-733-067-6 / traducere de Mihai SAMOILĂ / coperta de Cristian ROŞU cu ilustraţie de Alexandru POPESCU<br />- China MIEVILLE - Consiliul de fier / Iron Council / N / SF / Tp / 33 L / 560 p / 973-733-083-8 / traducere de Mihai SAMOILĂ / Coperta de Mara IOSIF şi Alexandru POPESCU<br />- Geof RYMAN - Aer / Air / N / F / Pb / 512 p / 30,99 L / 973-733-101-x traducere de Mircea PRICĂJAN / coperta de Cătălin FURTUNĂ<br />- Kim Stanley ROBINSON - 40 semne de ploaie / 40 Signs of Rain / N / SF / Tp / 22,99 L / 382 p / 973-733-097-8 / traducere de Mihai SAMOILĂ / copertade Mara IOSIF<br />- Horia Nicola URSU, antologator - Transformarea lui Martin Lake şi alte povestiri / As / SF / Pb / 206 p / 17 L / 973-733-099-4 / coperta de Vlad Mihai BOTTAşi Ona FRANZ<br />- Jeff VANDERMEER - Veniss underground / N / SF / Pb / 336 p / 25,99L / 973-733-095-1 / traducere de Mircea PRICĂJAN / coperta de Mara IOSIF<br /><br /><br /><br />UNIVERSITAS XXI, Iaşi<br />- Lucian STROCHI - Ceasornicul lui Eliade / C / M + F / Tp / 362 p / 20 L / 973-7889-28-2 / prefaţă de D. R POPESCU / coperta de Dana CRĂCIUN cu detaliii din opera lui Rene MAGRITTE / include "repere bio-bibliografice" şi colofon / conţine: Insula lui Isus, Ştacheta, şatfeta, pisica; Dispărutul; O scrisoare deschisă; Ceasornicul lui Eliade; Divizia sălbatică; Autor versus personaj; soldata de la Marathon; O stradă liniştită; Tuşa; Efecte colaterale; Lecţia de înot; Talismanul; Aproape autentic; Hoţul de curcubeu; Sfîntul IUoan de la Mînăstireşti; Ultimul mesaj de pe Atlantida; Trapez; Csilla sau vsul roz; Celebra bătălie de la Rediu; Între tablouri paralele; Păstrează copia;Ultimul H; Cupa de cristal; Pantera albă; Superba spaimă supremă; Armele secrete ale poetului; Trenul cursă de persoane; Meteorit second hand; Incendiu la bibliotecă; Cronica bizantină; Fotografia din oglindă; Penultimul rol; M.M.; Lilialul dictator; Schimbarea la faţă; Răzbunarea unui mort curajos; Naşterea unei naţiuni; Cele trei inele ale templierilor; Complexul Dante; Nimic despre eroi; Cicatricea lui Paracelsus; Scheletul unui zeu; Codul albastru; Trei fîntîni; Fratele meu , vrăjitorul; Marele Daba.<br /><br /><br /><br />www.liternet.ro<br />- Ilinca BERNEA - Semnul lunii / N / F /<br />- Dimitrie LUPU - Pecinginea / N / SF /<br /><br /><br /><br /><br />LEGENDĂ & PRECIZĂRI<br />KEY & NOTES<br /><br /><br /><br />A = Antologie / Anthology;<br />Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;<br />As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;<br />BD = Benzi Desenate / Stripes;<br />C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;<br />Ch = pentru Copii / for Children;<br />F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);<br />FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;<br />H = Horror;<br />HTp = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;<br />HPb = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;<br />L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;<br />M = Mainstream;<br />N = Roman / Novel;<br />nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;<br />p = numărul de pagini / number of pages;<br />Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback<br />R = Reeditare / Reprint;<br />R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;<br />L = preţul în lei noi, după 01 iulie 2005, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency after 1st July 2005;<br />SF = Science Fiction;<br />Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback<br /><br /><br />¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul < M + F > sau < M + SF >. În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, am folosit marcaj numai cînd însuşi autorul a indicat o direcţie sau alta. De exemplu, în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia < SF >.<br />¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.<br />¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti<br />¨ Numele de familie este scris cu majuscule.<br />¨ Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, nu mai notez cărţile după filme de desene animate (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români (ELIADE, EMINESCU, VOICULESCU etc.) sau străini (BURROUGHS, CARROLL, SWIFT, VERNE etc.).<br /><br /><br />Dan POPESCU<br />0744 793139<br />escu_neamt@yahoo.com<br />CP 3 - 49, Piatra Neamţ 610330<br /><br /><br /><br /><br /><br />CĂRŢI F & SF APĂRUTE ÎN 2007<br /><br />Dan Popescu<br /><br /><br />ALLFA<br />colecţia “biblioteca de buzunar”<br />- Judith MERKLE RILEY - Stăpînul tuturor dorinţelor - Relicva Magică / The Master of All Desires - / N / F / Pb / 24,9 L / 582 p / 973-724-092-7 / traducere de Veronica ŞERBĂNOIU / coperta de Andra PENESCU<br /><br /><br /><br />CARTEA ROMĂNEASCĂ<br />- Adrian FRĂŢILĂ - Căţelul pămîntului / C / M + F / Tp / 19,95 L / 973-23-1899-7 / 214 p / conţine : Căţelul pămîntului; Răpirea Europei.<br />- Petru CIMPOEŞU - Aventurile marelui brigand / N / F / HTp / 488 p / 35 L / 973-46-0584-2<br /><br /><br /><br />CORINT JUNIOR<br />- John BERKELEY - Aventurile lui Miercuri 01 - Palatul rîsului / The Wednesday Tales 01 - The Palace of Laughter / N / F / HTp / 440 p / 35 L / 973-128-007-3 / traducere de Larisa BOTOR<br />- Vicki BLUM - Dorinţa inorogului / Wish Upon a Unicorn / N / F / Tp / 973-7644-60-2 / 12,99 L / 138 p / traducere de Cristina JINGA / coperta şi ilustraţii interioare de Alan BARNARD / harta de Paul HEERSINK<br />- Vicki BLUM - Inorogul umbră / The Shadow Unicorn / N / F / Tp / 973-7644-61-9 / 12,99 L / 124 p / traducere de Cristina JINGA / coperta de Lorne WINTERS / ilustraţii interioare de David Bordeleau / harta de Paul HEERSINK<br />- Vicki BLUM - Ţinutul fără inorogi / The Land Without Unicorns / N / F / Tp / 973-7644-62-6 / 12,99 L / 118 p / traducere de Cristina JINGA / coperta de Pat STEPHENS / ilustraţii interioare de David BORDELEAU/ harta de Paul HEERSINK<br />- Patrick CARMAN - Atherton 01 - Casa puterii / Atherton - The House of Power / N / F / HTp / 382 p / 34 l / 973-128-003-5 / coperta de Philip STRAUB / traducere de Sorin VOINEA<br />- Linda McNABB - Ucenicul dragonilor / The Dragon's Apprentice / N / F / Tp / 973-7644-69-5 / 190 p / 19,90 L / coperta de Walter RIESS / traducere de Mirela ACSENTE<br />- Linda McNABB - Păpuşarul / T / N / F / Tp / 973-7644-yy-y / p / L / coperta de / traducere de<br />- Guillaume PREVOST - Cartea Timpului 01 - Piatra sculptată / T / N / F / Tp / 973-7644-yy-y / p / L / coperta de / traducere de<br />- Paul STEWART & Chris RIDDELL - Cronicile lumii de margine 02: Vînătorul de furtuni / Stormchaser / N / F / Tp / 29,9 L / 973-7644-94-7 / 400 p / traducere de Alina SCURTU<br /><br /><br /><br />CORUŢ PAVEL<br />seria "octogon"<br />- nr. 82 / Pavel CORUŢ - Destin de daimon / N / SF + nonF / 252 p = 204 p SF + 48 p nonF & Tp / 973-9225-81-0<br /><br /><br /><br />HUMANTAS<br />colecţia "cartea de pe noptieră"<br />- Adolfo BIOY CASARES - Dintr- lume într-alta / De un mundo a otro / N / F / Pb / 11 L / 973-50-1668-5 / 94 p / traducere de Tudora ŞANDRU MEHEDINŢI<br />colecţia "raftul denisei"<br />- Carlos FUENTES - O companie neliniştitoare / C /F / Tp / 25 L / 973-50-1492-6 / traducere sinote de Andrei IONESCU<br />- Ismail KADARE - Palatul viselor / Pallati i endrrave / N / F / R / Tp / 19 L / 206 p / 973-50-1521-3 / traducere de Marius DOBRESCU / coperta de Gabi DUMITRU<br /><br /><br /><br />MARIST, Baia Mare<br />- Cristian NEGREA - Cînd armele vorbesc / N / M + / Pb / 730 p / 29 L / 973-8935-27-3 / coperta de Lucian MAREŞ<br /><br /><br /><br />MEDIA-TECH, Iaşi<br />colecţia "scifiscop"<br />- Dan DOBOŞ - Gheorghe, un om special / C / F + SF / Tp / 200 p / 973-8364-24-8 /<br />ilustraţia coperţii de Chris MOORE / conţine: Pletele Sfîntului Augustin; Franciscasino; A şasea cale; AntiProVerb I - a vedea; AntiProVerb II - a iubi; AntiProVerb III - a crede; AntiProVerb IV - a muri; Ion cel fericit; Scrînciobul; Iepurele; Gheorghe, un om special; Dona Cristina; Cîntă-mi Hermes, cîntă-mi!; Gambitul lui Carly; Să-mi ierţi furia, iubite!; Îngeri, ieşiţi din morminte.<br /><br /><br /><br />MILLENNIUM PRESS, Satu Mare<br />colecţia "epic"<br />- Brian HERBERT & Kevin J. ANDERSON - Dune : Casa Atreides / Dune : House Atreides / N / SF / Tp / 796 p / 39,99 L / 973-87590-4-8 / traducere de Silviu GENESCU şi Mircea PRICĂJAN / coperta de Vlad BOTTA & Ona FRANTZ<br />colecţia "prezent"<br />- Ben BOVA - Powersat / N / SF / Pb / 32,99 L / 542 p / traducere de Mircea PRICĂJAN / coperta de<br />- Cory DOCTOROW - Un miliard de şanse / Themepunks / N / SF / Pb / 17,89 L / 973-87590-7-7 / 176 p / traducere de Monica NICOLAU / / coperta de Vlad BOTTA<br /><br /><br /><br />NEMIRA<br />colecţia "idei politice fundamentale"<br />- Francis BACON - Noua Atlantidă / Sylva Sylvarum or a natural historiae in ten centuries .. published after the autors deadh by William Rawley / Tp / 168 p / 19,9 L / 973-143-005-8 / traducere de Dana JALOBEANU / coperta de Dana MOROIU<br />colecţia "nautilus"<br />- Alfred BESTER - Omul demolat / The Demolished Man / N / R / SF / Tp / 973-569-954-3 / 17,9 L / 250 p / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Orson Scott CARD - Umbra lui Ender / Ender's Shadow / N / SF / Pb / 506 p / 973-569-867-6-/ traducere de Roxana BRÎNCEANU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Orson Scott CARD - Umbra hegemonului / Shadow of the Hegemon / N / SF / Pb / 436 p / 24,90 L / 973-569-930-3 / traducere de Roxana BRÎNCEANU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Orson Scott CARD - Umbra marionetelor / Shadow puppets / N / SF / Pb / 368 p / 23,90 L / 973-569-956-7 / traducere de Roxana BRÎNCEANU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Philip K. DICK - Substanţa M / A Scanner Darkly / N / SF / Pb / 342 p / 21,99 L / 973-569-944-3 / traducere de Ana Veronica MIRCEA / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Joe HALDEMANN - Camuflaj / Camouflage / N / SF / Pb / 22,9 L / 374 p / 973-569-879-9 / traducere de Gabriel STOIAN<br />colecţia "nautilus-fantasy"<br />- Ken GRIMWOOD - Replay / N / F / Pb / 370 p / 22,90 L / 973-569-943-5 / traducere de Antuza GENESCU / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Marion ZIMMER BRADLEY - Negurile 01 / The Mists of Avalon 01 / N / F / Pb / 36,99 L / 758 p / 973-569-901-x / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />- Marion ZIMMER BRADLEY - Negurile 02 / The Mists of Avalon 02 / N / F / Pb / L / p / 973-569-......-... / traducerede Gabriel STOIAN / coperta de Corneliu ALEXANDRESCU<br />colecţia "suspans"<br />- Stephen KING - Povestea lui Lisey / Lisey's story / M + F / N / Tp / 45,9 L / 596 p / 973-569-978-9 / traducere de Mircea PRICĂJAN / copertă şi ilustraţii de Mark STUTZMAN<br /><br /><br /><br />POLIROM, Iaşi<br />- Michael CRICHTON - Sfera / The Sphere / R / N / SF / HTp / 37,99 L / 973-46-0576-7<br />- Christopher MOORE - O treabă murdară / N / M + F / Tp / 29,95 L / 430 p / 973-46-0629-0 / traducere de Sorin MOISE / coperta de Radu RĂILEANU<br />- Amelie NORTHCOMB - Acid sulfuric / / N / M + SF / 19,95 L / / / traducere şi note de Ada TANASĂ<br />- Amelie NORTHCOMB - Peplum / / N / M + SF / / / / traducere de Mihai ELIN<br />colecţia "ego"<br />- Bogdan POPESCU - Cine adoarme ultimul / N / M + F / Tp / 24,95 L / 428 p / 973-46-0516-3 / prefaţă de Daniel CRISTEA ENACHE / pe copertă, detaliu din "Tentaţia Sf. Anton" deHieronimus BOSCH<br />colecţia "proză XX"<br />- Alberto Vazquez FIGUEROA - Iguana / La Iguana / N / F / Pb / 296 p / 22,95 L / 973-46-0193-6 / traducere de Irina DOGARU<br /><br /><br /><br />RAO<br />- T. M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Supravieţuitorii 06 : Cavalerii Apocalipsei / Left Behind 06 / N / F / Pb / p / L / 973-576- - / traducere de Verginica BARBU MITITELU<br />- T.M. LaHAYE & Jerry B. JENKINS - Supravieţuitorii 07 : Posedatul / N / F / Pb / 378 p / 26,99 L / 973-103-200-9 / traducere de Verginica BARBU MITITELU / este a 7-a carte din ciclul "Supravieţuitorii"(Left Behind)<br />- Jonathan STROUD - Bartimaeus 01 - Amuleta din Samarkand / The Amulet of Samarkand / N / F / Pb / 37,99 / 410 p / 973-103-056-2 / traducere de Carmen Iulia BOURCEANU<br />colecţia "rao class"<br />- Susanne CLARKE - Jonathan Strange - Mr. Norrell / N / F / HTp / 69,99 L / 973-103-115-6<br />colecţia "rao pentru copii şi tineret"<br />- Luc BESSON - Arthur şi războiul celor două lumi /<br />- Michelle PAVER - Cronici din ţinuturi îndepărtate 02 - Spiritul călător / Spirit Walker / N / F / Pb / 24,99 L / 378 p / 973-103-139-2 / copertă şi ilustraţii de Geoff TAYLOR / traducere de Lucia OSTAFI - ILIESCU<br /><br /><br /><br />TRITONIC<br />colecţia "fiction.ro"<br />- Neil GAIMAN - Pulbere de stele / Stardust / N / F / Pb / 18,89 / 218 p / 973-733-124-3 / traducere de Liviu RADU / / coperta de Alexandru BARDAN cu ilustraţii de Roman KOROCHUK<br />- Peter F. HAMILTON - Commonwealth Saga 01 - Steaua Pandorei / Commonwealth Saga 01 - Pandora's Star / N / F / Pb / 35 L / 648 p / 973-733-141-0 / traducere de Mihai Dan PAVELESCU / coperta de Alex POPESCU<br />- Lois McMASTER BUJOLD - Blestemul Chalionului / The Curse of Chalion / N / F / Pb / 638 p / 33,68 L / 973-733-112-0 / traducere de Raluca CHIRVASE / coperta de Alexandru BARDAN cu ilustraţii de Artur BOGAKI<br />- Roger ZELAZNY - Amber 01 - Nouă prinţi din Amber / 9 Princes of Amber / N / F / Pb / 17 L / 190 p / 973-733-121-2 / traducere de Eugen CRISTEA / coperta de Alexandru BARDAN<br />- Roger ZELAZNY - Amber 02 - Armele din Avalon / The Guns of Avalon / N / F / Pb / 18 L / 214 p / 973-733-122-9 / traducere de Eugen CRISTEA / coperta de Alexandru BARDAN<br /><br /><br /><br />VESTALA / SAECULUM I.O.<br />- I. OPRIŞAN - Basme fantastice româneşti - vol. 5: Fata din icoană / A / F / Tp<br />- I. OPRIŞAN - Basme fantastice româneşti - vol. 6: Busuioc şi Siminoc / A / F / Tp<br />- I. OPRIŞAN - Basme fantastice româneşti - vol. 7: Ţăpian şi Ţăpianca / A / F / Tp<br /><br />VREMEA<br />- Howard P. LOVECRAFT - Monstrul din prag / R / F / C / Pb / 238 p / 17,44 L / 973-645-239-0 / traducere şi copertă de Silvia COLFESCU<br /><br /><br /><br /><br />LEGENDĂ & PRECIZĂRI<br />KEY & NOTES<br /><br /><br /><br />A = Antologie / Anthology;<br />Am = Antologie mixtă, cu autori şi români şi străini / Anthology with both Romanian and Foreign Authors;<br />As = Antologie cu autori străini / Anthology with foreign authors;<br />BD = Benzi Desenate / Stripes;<br />C = Culegere de texte ale unui autor / Collection;<br />Ch = pentru Copii / for Children;<br />F = Fantastic (include fantasy şi unele texte horror pe care editorul nu le-a definit explicit ca horror / Fantastic (includes fantasy and some horror which the editor did not define explicitely);<br />FB = prima carte de profil, a autorului sau editurii / First Book of the author or publishing house;<br />H = Horror;<br />HTp = carte cartonată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Hardcover Tradepaperback;<br />HPb = carte cartonată, format de buzunar / Hardcover paperback;<br />L = preţul în lei, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency;<br />M = Mainstream;<br />N = Roman / Novel;<br />nonF = lucrare nonFiction: critică, istorie, teorie, eseuri etc. / nonFiction: criticism, theory, history, essays, etc;<br />p = numărul de pagini / number of pages;<br />Pb = carte broşată, format de buzunar (aprox. 110 - 170 mm) / paperback<br />R = Reeditare / Reprint;<br />R+ = Reeditare cu adăugiri / Reprint with Corrections;<br />L = preţul în lei noi, după 01 iulie 2005, la librărie / the Bookshop Price in Romanian Currency after 1st July 2005;<br />SF = Science Fiction;<br />Tp = carte broşată, format uzual (aprox. 130 x 200 mm) / Tradepaperback<br /><br /><br />¨ În cazul lucrărilor a căror încadrare în < F > sau < SF > depinde de utilizarea doar a cîtorva elemente sau pagini de text am folosit marcajul < M + F > sau < M + SF >. În cazul lucrărilor la care şi această soluţie este discutabilă, am folosit marcaj numai cînd însuşi autorul a indicat o direcţie sau alta. De exemplu, în această situaţie se află lucrările a căror încadrare depinde de modul se receptare a elementelor de paranormal utilizate de autor; Pavel CORUŢ indică el însuşi directia < SF >.<br />¨ Lucrările < H > nedeclarate ca atare de către editor, sunt incluse la < F >.<br />¨ La edituri, este precizat oraşul de reşedinţă numai în cazul celor care nu sînt din Bucureşti<br />¨ Numele de familie este scris cu majuscule.<br />¨ Începînd cu anul 2004, cu excepţia unor ediţii speciale, deosebite, nu mai notez cărţile după filme de desene animate (gen Liga Dreptăţii) şi nici numeroasele reeditări trade/paperback, anuale, ale unor scriitori români (ELIADE, EMINESCU, VOICULESCU etc.) sau străini (BURROUGHS, CARROLL, SWIFT, VERNE etc.).<br /><br /><br />Dan POPESCU<br />0744 793139<br />escu_neamt@yahoo.com<br />CP 3 - 49, Piatra Neamţ 610330<br /><br /><br /><br /><br /><br />"O MĂRTURIE ÎN ACEST SENS" <br /><br />Dan Popescu<br /><br /><br />Încercînd să mă dumiresc asupra Almanahului Science Fiction 2007 realizat de clubul Helion din Timişoara cu "sprijinul major" al cîtorva reprezentanţi de seamă ai "anticipaţiei româneşti actuale", îmi aduc aminte de două broshuricutze al căror aspect mi-a amintit de primele numere C.P.S.F. citite de mine (1970).<br /><br />În vara anului trecut, în drum spre o ieşire duminicală la iarbă verde, am descoperit cu plăcută uimire, la un chioşc RODIPET, numerele 575 şi 576 din C.P.S.F. Anticipaţia. Am trecut cu vederea coperţile anacronice şi... plăcerea mi-a fost spulberată de adunătura de preluări, retipăriri şi texte vechi - unele de cel puţin 10 ani. Cărăşel-isme.<br /><br />Încercaţi să vă imaginaţi ce simte un copil care vede prăjitura favorită şi cînd o gustă, stupoare, guriţa i se umple de rînced şi de acru şi... Exact aşa m-am simţit eu. Are rost să mai discutăm de minusurile şi prostiile realizatorilor? Fracţiuni de secundă fusesem alarmat că îmi lipsesc numerele 569 .. 574, întindeam mîna spre telefonul mobil să sun un prieten din Bucureşti... Ulterior am verificat adresa sitului www.anticipatia.kogaion.ro. Am primit un "403 forbidden" sec şi am încadrat erata de pe ultima pagină a numărului 576 la umor negru. C.P.S.F. a murit. Asta e.<br /><br />Almanahul Science Fiction 2007este realizat de un grup de oameni cu experienţă - şi editorială şi de fandom - nominalizaţi pe pagina cu sumarul şi adresele redacţiei. Celor complexaţi că nu cunosc semnatarii articolelor, poveştilor şi coperţilor, le recomand să apeleze la redacţie prin email sau prin telefon - almanahu' nu conţine astfel de date.<br /><br />Adevărul este că realizarea unui almanah science-fiction în această Românie supraaglomerată de oferte editoriale F & SF este un act de curaj. Probabil că din acest motiv echipa a încercat să atragă cititorii cu o metodă oarecum inedită: intrigarea cititorului documentat. Mea culpa: nu am idee cum s-au gîndit la ceilalţi posibili cititori/cumpărători şi nici măcar dacă s-au gîndit.<br /><br />Publicitatea din www.roSFonline.ro începe cu "primul almanah SF de după revoluţie" şi ceva mai încolo se adaugă "un produs 100 % Helion". La urma urmelor credeţi că celelalte almanahe (Nautilus (2001), Solaris (2003), Anticipatia (8 apariţii în perioada 1990 .. 2000) şi parcă şi un Ştiinţă şi Tehnică) au fost SeFe? Citiţi-l pe ăsta şi mai vorbim.<br /><br />În editorial se precizează că Almanahul Science Fiction 2007 a fost realizat cu "sprijinul major" al cîtorva reprezentanţi de seamă ai "anticipaţiei româneşti actuale" şi că această ediţie "este probantă pentru creaţia s.f. românească". Pe cale de consecinţă, cititorul documentat, distras de utilizarea "s.f." şi "anticipaţie" ca sinonime, îşi va introduce ideea-fitil că ăştia-s "greii", ceilalţi reprezentanţi nefiind nici "de seamă", nici "reprezentanţi" şi poate nici "majori". Şi va achiziţiona 3 exemplare, unul pentru acasă, unul pentru tramvai (metrou, tren, bus, taxi etc.) şi unul pentru şef.<br /><br />Almanahul începe - în buna tradiţie a almanahurilor Anticipaţia - cu un set de articole aproape ştiinţifice, menite să debusoleze orice altă încercare a cititorului de a rămîne uimit de vreo poveste fantastică, continuă cu conţinutul şi se încheie apoteotic, cu 20 de pagini pentru rebusişti.<br /><br />Iar cireaşa de pe tort o găsiţi pe coperta 4 unde sîntem invitaţi să căutăm "din timp" ediţia estivală care "apare în mai 2007" (şi în care, cine ştie, poate vom găsi textele premiate la Atlantykron).<br /><br />28.01.2007<br /><br /><br />PS. Sper că v-am transmis şi vouă, cititorilor rîndurilor de mai sus, senzaţia amestecată cu care m-am procopsit şi pe care nu o doresc nimănui. <br /><br /><br />(Almanahul Helion)<br /><br /><br /><br /><br /><br />FARMECUL DISCRET AL RESTAURAŢIEI <br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />(Almanahul Helion)<br /><br /><br />După reintrarea în forţă în anul 2006 în peisajul science fiction românesc a revistei Helion, (4 numere apărute) almanahul clubului timişorean cu acelaşi nume a fost aşteptat cu mare interes. O anume campanie de marketing l-a precedat, almanahul avea să fie distribuit după lansarea mediatizată (de fapt două lansări, una în Timişoara şi alta în Bucureşti) prin Rodipet (l-am văzut şi eu la câteva chioşcuri de ziare din Bucureşti) şi nicidecum în cerc restrâns sau numai la comandă. Ceea ce însemna, foarte simplu, că realizatorii mizau pe un succes comercial, pe care nu-l putem judeca fără a şti tirajul şi câte exemplare s-au vândut. Prin simplă extrapolare însă, mă îndoiesc că un Almanah science fiction s-ar vinde în România în multe mii de exemplare fără probleme - dar mi-ar face plăcere să mă înşel... Oricum, nu vom vorbi în cele ce urmează de succesul comercial.<br /><br />La prima vedere, coperta e deconcertantă. Nu se specifică nicăieri că este vorba de Clubul Helion, ci doar de un Almanah Science Fiction 2007. Evident, realizatorii ţintesc mult mai departe: brand-ul Helion reprezintă implicit o autoritate naţională în materie, preluând, tăcut dar ferm, ştafeta din mâna fostului Almanah Anticipaţia – dar despre acest lucru vom vorbi ceva mai târziu. Editorialul semnat de Cornel Secu se mulţumeşte să traseze o traiectorie ascendentă în science fiction-ul românesc, plecând direct de la starea science fiction-ul românesc, ajungând la Clubul Helion şi lărgind apoi cercul colaboratorilor Almanahului cu numele câtorva reprezentanţi de seamă ai anticipaţiei româneşti prezenţi în paginile volumului. În cele din urmă, Cornel Secu precizează clar intenţiile:<br /><br />„Această primă ediţie a Almanahului Science Fiction este probantă pentru creaţia s.f. românească, chiar dacă nu s-a putut realiza o cuprindere exhaustivă a tuturor personalităţilor reprezentative ale s.f.-ului românesc contemporan."<br /><br />După editorial urmează cuprinsul şi în josul paginii 3 găsim caseta de redacţie: redactor-şef Cornel Secu, redactor-şef adjunct Florin Leodor Dănilă, apoi o listă de colaboratori speciali, prezentarea grafică, coperta, etc, etc. Nu mă pot opri să nu mă întreb, retoric de bună seamă, ce înseamnă de fapt termenul de „colaborator special”? O categorie superioară „colaboratorul comun”?... Dar să nu divagăm.<br /><br />Almanahul este structurat pe mai multe capitole: Ipoteze extraordinare, Lumea românească, Corespondenţe speciale, Mapamond SF, Umor SF, Fenomenul OZN, Univers rebusistic. O structură care de la o primă privire pare inegală: capitolul OZN cuprinde un singur material, de 3 pagini, semnat de Adrian Bancu. Greu de spus de ce nu a fost incorporat capitolului de început, Ipoteze extraordinare.<br /><br />Primul material al almanahului, „Teleportarea ca transfer ordonat de spaţiu-timp", este însă un serios punct minus. Textul lui Ovidiu Petcu este surprinzător de slab: lung peste măsură, plicticos, inconsistent... Un singur exemplu:<br /><br />„În procesul cunoaşterii, fiecare nouă cucerire dezvăluie un mereu mai larg spaţiu de necunoscut, născând frustări şi spaime. Partea bună e că măcar ştim „cum stăm". Aşa am înţeles că nu vom vedea niciodată adevărata „culoare" a corpurilor din jur, şi asta pentru că ochiul primeşte doar lumina reflectată de ele; însă, prin această eliminare, putem aprecia proprietatea respectivă, deşi nu este utilă biologic."<br /><br />Ce aţi înţeles de aici (am dat tot paragraful pentru a nu fi acuzat că scot din context)? Că adevărata culoare o au doar „sursele luminoase"? Că prin această eliminare (care eliminare?!) putem aprecia că există o culoare absolută? Ce nu este utilă biologic, culoarea?! (Nu doresc numănui să traiască într-o lume de gri... ) Colac peste pupăză, textul a fost şi în câteva rânduri prost cules, de pildă la pagina 7, ultimul paragraf pe coloana din dreapta, în loc de 1015 km este scris 10-15 km, pagina 8, tot ultimul paragraf pe coloana din dreapta, în loc de litera grecească pi apare altceva - ceea ce duce logic la constatarea că materialul a plictisit în egală măsură şi redactorii şi corectorii... Şi ca să termin capitolul teleportării, într-un gest absolut incalificabil, acelaşi material este „teleportat" de editorii clubului Helion şi în recenta apariţie Biblioteca Nova.<br /><br />Ce are „buletinul de teorie, critică şi istorie a literaturii" Biblioteca Nova (numărul 1, septembrie 2006) cu plictisitorul material cu care se deschide Almanahul Science Fiction 2007, nu cred că poate explica cineva, cu atât mai puţin Lucian-Vasile Szabo, în editorialul său intitulat „Biblioteca Nova, un ghid în universul science fiction", un material în general valabil (deşi există anume omisiuni, dar nu despre Biblioteca Nova discutăm în prezentul material), cu un singur amendament: nu se aplică decât într-o proporţie mult prea redusă numărului curent al Bibliotecii Nova, care în afară de texte axate pe tema buletinului, critica literară, conţine neaşteptat de multă umplutură (4 texte referitoare la sesiunea Helion despre teleportarea şi reorganizarea materiei, 2 texte despre civilizaţii şi oraşe dispărute, câteva reluări din arhiva revistei Helion - Lucian Ionică, 1982 şi Cornel Robu, 1990)... Din păcate numărul 1 al seriei nouă Biblioteca Nova este extrem de neconvingător.<br /><br />Dar să ne întoarcem la Almanahul Science Fiction 2007. Aproape tot capitolul de Ipoteze extrordinare cuprinde texte îndoielnice, de pildă „Un virus mult prea ciudat", sub semnătura lui Lucian Negruţiu este mai degrabă o ridicolă povestire SF decât un material non-fiction.<br /><br />Partea de proză românească propune un sumar mult mai omogen, aici găsim texte semnate, în ordinea apariţiei de Cotizo Draia, Mircea Opriţă, Dănuţ Ungureanu, Dan Merişca, Costel Baboş & Lavinia Moţoc, Victor Martin, Gheorghe Săsărman, Marian Mirescu, Lucian Merişca, Cristian Teodorescu, Cezar Mazilu, Mădălina Mazilu, Vlad-Romeo Frânghiu, Marian Truţă, Constantin Cozmiuc, Sorin Francis, Mircea Băduţ, Traian Bădulescu & Maria Ciochină, Mihnea Columbeanu, Andrei Gaceff. Se observă polarizarea acestui capitol cu numele „grele" la atac, pentru ca mai la coadă să apară şi generaţia „mai puţin cunoscută"... Impresia generală este pozitivă, grupajul este omogen, ba chiar axat pe o anume orientare de critică la adresa societăţii româneşti contemporane...<br /><br />Plusul lăsat de capitolul de proză românească este rapid contrabalansat de Corespondenţele speciale care amestecă impresii de reporter de la convenţii science fiction europene şi americane (semnate de Lucian Merişca şi Dacian Vâlcu) cu eternele osanale ale „insulei" Atlantykron semnate de Traian Bădulescu care reia cu această ocazie neschimbatul său articol omagial în manieră cronologică.<br /><br />Urmează un mic capitol Mapamond SF, în care întâlnim texte semnate de Herbert Franke, Babits Mihály, Ian Watson & Roberto Quaglia, Csáth Géza, Ugo Malaguti şi Jean-Pierre Laigle.<br /><br />Un neaşteptat capitol de umor urmează, în care întâlnim, proze scurte semnate de Mircea Opriţă, Cristian Loghin cu şi fără Marian Mirescu, Victor Martin. Textele însă, sunt vag umoristice, construite mai degrabă în stil parodic protestar la adresa anumitor aspecte sociale româneşti - şi întregind, în felul acesta, capitolul de proză românească, unde le-ar fi fost de altfel locul. Ultimele capitole sunt Fenomenul OZN şi Univers rebusistic şi care nu fac decât să accentueze impresia de pagini de umplutură…<br /><br />Un alt element pregnant - şi extrem de neplăcut - care sare imediat în ochii unui cititor „senior" este asemănarea, în formă, cu defunctul Almanah Anticipaţia, editat ani de-a rândul de Revista Ştiinţă şi tehnică. De altfel aproape totul pare a fi copiat după macheta Almanahului Anticipaţia. Până şi structura de capitole este similară cu cea a Almanahului. Ca şi cum, în mod conştient, prin formă, nume şi conţinut, acest Almanah Science Fiction ar fi continuatorul de drept al „tradiţiei" Almanahului Anticipaţia, şi această similitudine reprezintă totodată „omagiul" unei structuri imuabile. Numai că, din păcate, această dorinţă de „omogenitate" este extrem de discordantă. Pentru că Almanahul Anticipaţia a fost gândit ca entitate în anii 80, în plin cult al personalităţii ceauşiste, adică o perioadă neagră a culturii române, atent controlate de puterea comunistă. Faptul că în Almanah s-au strecurat şi texte admirabile, unele chiar cu puternică tentă anti-totalitară este remarcabil pentru vremea respectivă, dar insuficient în sine. De altfel ediţiile post decembriste ale Almanhului păcătuiesc, în majoritate, printr-o încercare mai degrabă ridicolă de a urma aceeaşi reţetă - care părea excelentă într-o lume totalitară, dar insuficientă şi chiar retrogradă într-o lume liberă. Cu atât mai ciudată este această reîncercare de a reînvia acum spiritul Almanahului Anticipaţia, cu aceleaşi „umpluturi" care te duc cu gândul la jalnicele încercări de educare şi formare a omului nou - pentru că realmente nu înţeleg de ce Almanahul Science Fiction se deschide cu penibilul articol despre teleportare, care nu are nimic de-a face cu literatura science fiction-ul...<br /><br />De altfel, într-un mod mai degrabă paradoxal, înclinaţia spre trecut nu este străină spiritului science fiction-lui românesc: reînvierea Colecţiei Povestiri Ştiinţifico-Fantastice din anii 90, de către aceeaşi redacţie a revistei Ştiinţă şi tehnică s-a făcut în forma numerelor apărute în perioada anilor 1956 - 1963. Sigur că cineva ar putea obiecta, bine, dar science fiction-ul a fost în acea perioadă portiţa de scăpare din „spălătura de creier" făcută pe toate canalele de propaganda comunistă. Da şi nu, lucrurile nu sunt atât de simple. Pentru că, în acelaşi timp, literatura ştiinţifico-fantastică a fost purtătoarea propagandei ateiste şi a ideilor utopice socialiste, care în cele din urmă s-au dovedit extrem de nocive societăţii româneşti.<br /><br />Şi privind la rece Almanahul Science Fiction 2007 şi numele realizatorilor şi colaboratorilor se mai observă un lucru, mai degrabă îngrijorător: conţinutul „valabil" al almanahului, abia dacă depăşeşte conţinutul echivalent al unei reviste Helion, restul fiind o materiale mai mult sau mai puţin de conjunctură. În ciuda numelor unor colaboratori din toată ţara, Almanahul Science Fiction dă o măsură destul de exactă a însingurării la care a ajuns Clubul Helion în România - un fapt pe care personal l-am observat cu tristeţe de mai multă vreme, fără să-i înţeleg adevăratele motivaţii. Ori, în aceste condiţii, aplecarea către trecut devine un soi de gest reflex. Sigur că, într-o lume literară liberă, chiar şi nostalgia restauraţiei îşi are un anume farmec discret. Cu condiţia să nu fie decât o interesantă lecţie despre cum nu trebuie construit viitorul de care se preocupă literatura science fiction şi nicidecum un model demn de urmat...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCURTĂ ISTORIE A UNEI „ISTORII ALTERNATIVE”<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />După cum unii ştiu, colaborez de câţiva ani buni la Ziarul de duminică, unde am ajuns să împlinesc visul unuia dintre personajele mele (naratorul din romanul Cina cea mai lungă), care vis trebuie să fi fost şi al meu cândva, din moment ce i l-am atribuit lui, iar el, personajul în cauză, mi l-a lăsat moştenire, într-o interesantă pendulare de la realitate la ficţiune şi invers. Ţin acolo o rubrică de comentarii asupra faptului ştiinţific, speculând uneori şi resursele literare latente ale subiectelor mele. Cum ziarul amintit îşi are redacţia în acelaşi spaţiu cu revista Descoperă, s-a întâmplat în câteva rânduri să fiu şi invitatul acesteia, pronunţându-mă în chestiuni în care editorul-şef, Marc Ulieriu, şi editorul senior Ioan Es. Pop au socotit că aş putea avea un cuvânt de spus. Unul dintre articolele scrise de mine pentru Descoperă s-a intitulat Clubul nemuritorilor – club care chiar există în lumea noastră plină de surprinzătoare iniţiative şi se ocupă cu exact ceea ce aţi auzit: dobândirea nemuririi prin nanotehnologie şi prin alte asemenea soluţii de la frontiera cu viitorul.<br /><br />Nu demult am fost rugat să particip la un test de istorie virtuală, neştiind atunci că vom fi examinaţi mai mulţi. I-am descoperit pe ceilalţi în secţiunea „D-future” din numărul 11, pe decembrie 2006 – ianuarie 2007, al revistei. Figurau acolo, dintre colegii de eforturi anticipative, Ion Hobana şi Alexandru Mironov, apoi doi tineri oameni de ştiinţă (un istoric şi un paleontolog), ba chiar şi Florin Constantiniu, de la înălţimea fotoliului de academician. Toţi aceşti invitaţi s-au străduit să dea răspunsuri la nişte întrebări viclene, de tipul „Ce s-ar fi întîmplat dacă...”: Dacă zborul ar fi fost descoperit cu o mie de ani mai devreme? Dacă Imperiul Roman nu s-ar fi prăbuşit niciodată? Dacă „ar fi venit americanii” şi România nu ar fi ajuns în sfera de influenţă sovietică? Dacă nu ar fi dispărut dinozaurii? Dacă Luna nu s-ar fi format? Dacă Germania ar fi câştigat al doilea război mondial? Dacă criza rachetelor din Cuba nu ar fi fost soluţionată paşnic? În fine, probleme tot una şi una, dintre care vreo câteva au mai umblat prin minţile scriitorilor de SF, proiducând chiar romane memorabile. Dar, oricum, e interesant şi plăcut să vezi noi răspunsuri, proaspete şi pline de miez.<br /><br />Nu vreau să fiu suspectat că fac reclamă mascată revistei Descoperă, deşi ar merita să i se facă reclamă chiar „pe faţă”, întrucât e o publicaţie de popularizare a ştiinţei inteligent gândită şi excelent executată tipografic. Aşa că nu-mi fac păcate nici dacă-mi invit cititorii să şi-o procure şi să parcurgă – spre bucuria ochilor şi a sufletului lor – măcar numărul acesta, care este şi foarte nou. Şi unde mi-am prezentat la rândul meu „extemporalul” pe un subiect pe care nu-l mai trec aici, fiindcă oricum o să-l reiau mai jos. Nici gestul acesta nu se doreşte o reclamă mascată (de data asta pentru mine însumi, vai ce lucru odios!). Mă văd, totuşi, nevoit să-l fac, dintr-un motiv justificat: gospodărindu-şi spaţiul cu o lăudabilă grijă de a privilegia imaginea (în cazul meu, o splendidă fotografie a solului marţian), redacţia a operat nişte retezări la începutul şi în finalul materialului conceput de mine. Că s-a tăiat începutul, treacă-meargă, nu se schimbă prea mult. Dar faptul că n-a mai putut intra cea de-a treia versiune de răspuns dată problemei ce mi-a revenit spre rezolvare schimbă cam totul, fiindcă acolo se află răspunsul propriu-zis la întrebare, iar primele două soluţii jucăuşe doar îl anticipează şi-l pregătesc. Poate că e şi puţin orgoliu auctorial în gestul meu de revenire, prin bunăvoinţa reînnoită a Pro-Scris-ului electronic. Dar, mai presus de asta, stă dorinţa mea ca măcar unii dintre cititori să cunoască versiunea integrală a unui jocul de câteva clipe în domeniul extrem de tentant al istoriei alternative. Aşadar:<br /><br />O UCRONIE MARŢIANĂ<br /><br />sau (cu titlul din revistă)<br /><br />CE S-AR FI ÎNTÂMPLAT DACĂ APOLLO 11 AR FI AJUNS PE MARTE?<br /><br />Ca martor „în direct” al primei aselenizări umane, nu e tocmai simplu să mă detaşez de acest subiect aproape prăfuit al secolului XX, prefăcându-mă că nici n-a existat. Noaptea aceea de iulie a anului 1969, în care nu mi-am dezlipit privirile de pe ecranul televizorului, ca să surprind clipa când Neil Armstrong punea piciorul pe Lună şi lăsa o amprentă striată în praful unor ere definitiv încremenite, m-a marcat, ca pe atâţia alţii din epocă, fascinaţi cu toţii de idealul zborului extraterestru şi de performanţele tehnice uluitoare ale civilizaţiei omeneşti.<br /><br />Asta nu înseamnă că vreo legătură sentimentală tiranică mă împiedică să stric conturul imaginii şi să amestec piesele mărunte într-un puzzle din care să se poată alcătui altceva. Lucrul îmi este uşurat, de altfel, de predecesori, întrucât chiar în epocă s-au găsit unii dispuşi să dea un exemplu de stricare a imaginii oficiale a evenimentului, demolând-o chiar de tot, fără să se mai ostenească să pună altceva în loc. Aşa a apărut un capitol senzaţional din seria teoriilor conspiraţiei: Apollo 11 ar fi fost o falsificare imensă, Armstrong şi colegii lui de echipă n-au coborât pe Lună, întreg spectacolul fiind montat pentru marele public şi pentru interesele politice speciale ale celor ce puteau trage un profit din toate acestea.<br /><br />Chiar dacă pleacă de la aceeaşi premisă a ratării ţintei anunţate de NASA cu surle şi trâmbiţe, o ucronie nu va fi nihilistă, ci va construi altceva în loc. Ipoteza lui „ce-ar fi dacă?” ne permite să gândim scenarii mai mult sau mai puţin verosimile, aşa cum verosimilă (mai mult sau mai puţin) e şi literatura care recreează pe cont propriu situaţii produse cu alte mijloace şi în alte scopuri de realitatea însăşi.<br /><br />Prin urmare: Apollo 11 n-a mai aselenizat, ci s-a îndreptat spre planeta Marte? E posibil, dar posibilul are de făcut aici un efort imens până să se suprapună în mod convingător peste plauzibil. În evantaiul virtualităţilor, o redistribuire a sarcinilor pe tabla de şah a jocurilor cosmice nu este de neluat în seamă. Cu atât mai mult cu cât America ne-a dovedit în repetate rânduri cât de interesată este ea de zborul marţian, iar paşii făcuţi în direcţia acestui obiectiv de amplă şi îndelungată strategie n-au fost până astăzi nici puţini, şi nici de mică însemnătate. Mai rămâne de văzut dacă în 1969 ţara aceasta cât un continent ar fi fost destul de pregătită din punct de vedere tehnic, dar şi sub aspect psihologic, să abordeze aventura marţiană în locul celei selenare. Realizată sub preşedinţia lui Nixon, expediţia Apollo 11 dădea zor să rezolve cam în ultimul moment o sarcină trasată de preşedintele John F. Kennedy, şi anume: omul să descindă pe Lună şi să se întoarcă nevătămat pe Pământ încă înainte de încheierea anilor ’60. Prin urmare, Luna, dar hai să zicem că Marte. Că şi Marte! Că, poate, totuşi, Marte...<br /><br />Cât priveşte partea tehnică, unii vor spune că o expediţie spre planeta roşie e mult mai complicată decât una spre Lună şi că NASA n-avea în epocă nici navele potrivite, nici multe alte resurse necesare supravieţuirii unui echipaj uman pe un traseu atât de lung. Una e o călătorie de câteva zile – să zicem, din 16 până în 24 iulie, cu un popas de câteva ore pe suprafaţa corpului cosmic vizitat – şi cu totul altceva un drum dus-întors de peste o jumătate de an, cu tot ce presupune acesta ca organizare expediţionară şi ca execuţie propriu-zisă.<br /><br />Deci, admiţând că promotorii teoriei conspiraţiei au dreptatea lor, că televiziunile ne-au jucat pe degete şi în 1969, că pe Lună n-au debarcat Armstrong şi Aldrin, ci eventual concurenţa sovietică (Konstantin Ţiolkovski şi Arkadi Gaidar), să ne îndreptăm privirile spre Marte. Şi ce altceva vedem acolo, decât<br /><br /><br />SCENARII<br /><br />1. Apollo 11 pleacă la 16 iulie 1969 cu racheta Saturn V pe o traiectorie calculată în aşa fel încât să intersecteze orbita planetei Marte. Lansarea decurge excelent, dar două zile mai târziu Michael Collins, cel ce urma să piloteze modulul de comandă circum-marţian, transmite la bază mesajul alarmant că Saturn V şi-a consumat rezerva de combustibil fără să poată înscrie nava pe orbita stabilită. NASA face public comunicatul pregătit pentru caz de eşec al lansării şi deces al echipajului, care oricum nu mai are mult de trăit. (Pentru cine e dispus să vadă aici rodul unei imaginaţii macabre, precizez că şi în cazul controversatei descinderi pe Lună exista, pregătit, un comunicat de acest fel, vizându-i pe Armstrong şi Aldrin, iar în cazul mai vechi al lui Iuri Gagarin ruşii redactaseră chiar două comunicate îndoliate, faţă de unul singur optimist. Ceea ce e în măsură să ne convingă de faptul că lucrurile în Cosmos nu sunt deloc simple şi netede, iar cei de la bazele de lansare se pregătesc întotdeauna pentru orice.)<br /><br /><br />2. Întrucât, din fericire, scenariul anterior a fost simulat pe computer, arătând clar limitele rachetei Saturn V în situaţia transferului echipajului de pe ruta spre Lună pe una sensibil mai lungă, putem da filmul înapoi şi reluăm lansarea. Apollo 11 pleacă doi ani mai târziu, la 9 septembrie 1971, cu riscul de a-l face pe preşedintele Kennedy să se răsucească în mormânt de obidă, dar cu o rachetă Saturn V îmbunătăţită, care înscrie corect expediţia pe traseul interplanetar. Trei luni trec greu, cu diverse observaţii de rutină şi simulări făcute în modulul de comandă şi în modulul marţian, dar la 2 ianuarie 1972, când planeta Marte începuse deja să se vadă ca o lună mai mică pe cerul sumbru din hublouri, unul din motoarele folosite pentru corecţia traiectoriei se blochează, încât se iveşte nevoia unei reparaţii urgente. Edwin „Buzz” Aldrin, care în alte condiţii ar fi fost un excelent pilot de modul lunar, iese în spaţiu să efectueze reparaţia şi nu se mai întoarce, ratând astfel ocazia de a fi un tot atât de bun pilot de modul marţian. În aceste condiţii, nava trece la o bună distanţă pe lângă Marte, iar în decembrie 1972, când inclusiv stocul de alimente destinat drumului de întoarcere era pe sfârşite, comandantul Armstrong transmite spre Pământ un set de observaţii asupra inelului lui Saturn, precum şi convingerea fermă a echipajului că va rata şi această spectaculoasă planetă. NASA reia comunicatul îndoliat şi-l difuzează pe toate canalele. Conform unui plan care s-ar fi aplicat şi în cazul debarcării nenorocoase pe Lună, comunicaţiile cu nava urmează să fie tăiate, iar un cleric va încredinţa încă de pe acum celui Atotputernic sufletele astonauţilor, aşa cum se procedează la înmormântările celor pieriţi în largul oceanului.<br /><br /><br />3. Un scenariu optimist, în care misiunea Apollo 11 pleacă abia în anul 1973, dar ajunge cu bine lângă planeta Marte, iar modulul Columbia, pilotat de Michael Collins, se înscrie pe o orbită circumplanetară acceptabilă. La 14 iunie, orele 16 şi 18 minute, modulul marţian Eagle descinde în Mare Tyrrhenum, cu Neil Armstrong şi Edwin Aldrin la bord. Conform programului, cei doi iau o masă frugală şi, nerăbdători, decid să înceapă explorarea exteriorului mai devreme decât era stabilit. Armstrong iese primul şi lasă celebra amprentă de talpă în nisipul roşcat al planetei, iar când rosteşte fraza ritualică „un pas mic pentru un om, unul mare pentru omenire” are grijă să pronunţe corect şi tare toate cuvintele, ca să se audă bine în difuzoarele de la NASA şi să nu se poată lega chiţibuşarii de gramatica lui când se va întoarce pe Pământ. Aldrin iese şi el în „dezolarea magnifică”, lăsându-se fotografiat pe fondul solului marţian, într-o poză de antologie, în care apare şi imaginea comandantului Armstrong reflectată artistic pe vizorul căştii pilotului. În acea primă zi de explorare, astronauţii de pe Apollo 11 televizează meticulos împrejurimile cenuşii, plantează steagul american pe o moviliţă, instalează aparate de măsurare a radiaţiilor şi a vântului marţian şi se grăbesc să colecteze de pe suprafaţa lui Marte 23 kg de rocă (mă rog, ei comunică la bază 46 de pfunzi). Zoriţi, ei fac cam tot ce aveau de făcut, fără să se gândească la faptul că-i mai aşteaptă o lună şi jumătate de şedere pe planeta proaspăt abordată, înainte de a reveni la modulul Columbia, ca să-şi reia spre casă călătoria interplanetară.<br /><br /><br />Aici mă opresc, renunţând deocamdată la scenariile 4 şi 5, fiindcă în caz contrar ar trebui să descriu modelele de baze marţiene propuse de Michael Collins, care, în singurătatea modulului cu care înconjura de atâtea săptămâni planeta roşie, are destul timp să le deseneze, închipuindu-şi totodată diverse proiecte de colonizare umană sistematică. Sau, un lucru mai delicat, ar trebui să citez din jurnalul lui „Buzz” Aldrin pasajele în care îşi povesteşte întâlnirile surprinzătoare cu Stendhal, Edgar Allan Poe şi alţi câţiva pământeni reîncarnaţi sub formă de peregrini prin Marea Tireniană. Într-un colţ de pagină există şi o scurtă însemnare a lui Neil Armstrong, care îi atrage atenţia pilotului său asupra unei povestiri semnate de Ray Bradbury, precum şi mărturisirea lui Aldrin că nu s-ar fi mirat dacă l-ar fi întâlnit pe acolo şi pe Bradbury în persoană. Convingerea mea e că pilotul modulului Eagle n-avea nici o şansă să-l întâlnească pe Bradbury printre stafiile de pe Marte, fiindcă autorul Cronicilor marţiene nu numai că trăia în 1973, dar mai trăieşte şi astăzi, ajuns la o vârstă venerabilă şi la un geamantan de cărţi minunate.<br /><br /><br />Mircea Opriţă - Discoteca din Alexandria.<br />Editura Limes, Cluj, 2007.<br /><br /><br /><br /><br /><br />DE VORBĂ CU GERALD D. NORDLEY DESPRE EXTRATEREŞTRI ŞI RELAŢIILE MILITARE DIN FRANCIZELE S.F. AMERICANE NOTORII<br /><br />Virgona Vilius<br /><br /><br />- Sunt extratereştrii printre noi, şi ce reprezintă militarismul în S.F.-ul cinematografic? -<br /><br />1.) Ce opinaţi în legătură cu francizele S.F. de televiziune şi cinema „militarizate” (v. Poarta stelelor şi Star Trek), avînd în vedere că sunteţi militar de carieră, dar în aria cercetării?<br /><br />Atît eu, cît şi cîţiva dintre colegii mei din Forţele Aeriene, am considerat că Star Trek, în seriile mai vechi, a făcut o treabă bună prezentînd şi explicitînd: relaţiile militare, ierarhiile de comandă, precum şi stilurile de conducere de la acea vreme. Pe de altă parte, echipa ficţională de protagonişti a Forţelor Aeriene din Poarta stelelor, este un grup de specialişti, iar relaţiile dintre ei sunt cu mult mai lejere decît ar putea fi în realitate. Spre exemplu, unităţile lor de cercetare şi operaţii funcţionează cu mult mai bine decît ne-am obişnuit cu toţii în realitate, iar generalul lor nu prea pare presat în legătura cu ordinea de zi. În antiteză, în Star Trek, cercetarea aparţine, de regulă, unui singur savant, nu vreunei colaborări – gigant, aşa cum se solicită cel puţin în zilele noastre. De asemenea, ştiinţa şi ingineria acelui univers ficţional pare să se împartă în două mari categorii, şi anume: fie imposibilă (motoare superluminice şi antigravitaţie), fie mai puţin avansată decît a noastră, în materie de comunicaţii, armament şi tehnologia informaţiei, ca să nu mai vorbesc de ce am putea avea de-acum în cîteva sute de ani. Oameni în spaţiu, a făcut o treabă la fel de bună, în urmă cu cîteva decenii, descriind mediul militar al epocii respective. Într-una din prezentările de film, am crezut că unităţile militare din Planetă interzisă şi Destinaţie: Luna erau prototipice pentru cele din Cel de-al Doilea Razboi Mondial, proiectate însă într-un viitor la care scenariştii nu s-au prea gîndit cum vor evolua lucrurile mai ales pentru femei, din acest punct de vedere (femeile de carieră militară, n. red.); cam atît îmi pot aminti despre acele seriale. Producţiile acestea sunt intenţionate a fi dramatice, dar nu prea vezi dramă în ele, ci mai degrabă navete controlate robotic care se înfruntă reciproc, iar bătălia se termină în cîteva milisecunde. Din cînd în cînd, industria de spectacol mai arată şi cîte ceva ce poate părea drept un viitor plauzibil tehnologic, îndeosebi în ceea ce priveşte medicina şi aparatura de profil (de exemplu: tricorderul şi aplicaţiile magneţilor superconductori).<br /><br /><br />2.) Care vă este opinia în legătură cu operaţiunile „strict secrete” ale „Ariei 51”, ţinînd cont că nu mai sunt atît de secrete?<br /><br />Mă voi abţine de la comentarii, atît timp cît o desecretizare oficială a „Ariei 51” nu va fi întreprinsă, în ceea ce priveşte atît tehnologia experimentală de-acolo, cît şi altele, fiindcă tot ceea ce ar şti publicul, ar şti şi inamicul acum. Totuşi, sunt destul de sigur că niciun experiment militar de-acolo nu a implicat nave străine, cel puţin pînă în urmă cu 20 de ani, dat fiind faptul că am avut acces, şi mai mult ca sigur că treaba mea, sau măcar a colegilor mei cercetători din echipă, ar fi fost evaluarea sistemelor de propulsie ale unor astfel de vehicule conjecturate; bineînţeles, nu am întîlnit aşa ceva.<br /><br /><br />3.) Credeţi în faptul că inteligenţă (nu neapărat superioară nouă) există în vastitatea cosmică?<br /><br />Da, consider ca foarte probabilă această ipoteză, iar şansele de a găsi inteligenţă cresc continuu, dar ca să descoperim vreuna la cîţiva ani-lumină de noi şi la cel puţin nivelul nostru tehnologic, se apropie de punctul minim.<br /><br /><br />4.) Cum comentaţi aşa-zisele incidente privind „navele” străine care încă ne-ar vizita?<br /><br />Consider că sunt fenomene naturale sau de origine pămînteană greşit interpretate. Poate există şi vreun fel de bază psihologică pentru unele dintre relatări; unii oameni chiar cred că au avut aceste experienţe, dar pare mai probabil că sunt născociri ale celor care nu doresc decît să atragă atenţia asupra lor şi să-i enerveze pe ceilalţi.<br /><br /><br />5.) Cum interpretaţi numeroasele zăriri ale „navelor” străine (uneori, întîlniri de gradele 3 şi 4, n.a.), în special în Antichitate, dar şi în Evul Mediu?<br /><br />Erau evuri în care oricine putea crede orice, iar oamenii îşi puteau imagina tot felul de întîmplări cu tot felul de creaturi supranaturale ciudate care mai de care.<br /><br /><br />6.) Ce părere aveţi despre categoric respinsa „autopsie” a unei E.B.E., respectiv a celei de la mult trimbiţata „prăbuşire” de „navă” straină de la Roswell, New Mexico, din 1947?<br /><br />O foarte bună prietenă de-a mea, Pat McEwan, scriitoare de ştiinţifico-fantastic şi avînd o carieră de tehniciană la Criminalistică, a realizat o reconstituire a aşa-zisei „autopsii”, pe care o prezintă la fiecare convenţie de profil; din păcate, nu-mi aduc aminte prea bine detaliile. Trebuie să mai precizez că Pat a lucrat cca un an de zile la identificarea cadavrelor din gropile comune din Balcani, şi că are cîteva relatări interesante în legatură cu aceste cazuri. Ca să-l parafrazez pe Walt Kelly: „I-am întîlnit pe extratereştri, iar ei sunt noi!”<br /><br /><br />7.) Credeţi într-un fel de Ragnarok ştiinţifico-fantastic, dacă e să ne referim la escatologia nordică?<br /><br />În primul rînd, este un eveniment foarte improbabil, iar în al doilea rînd, extratereştrii care ne-or contacta (prin intermediul zborurilor interstelare), ar fi prea avansaţi tehnologic, astfel încît să mai putem face ceva în legătură cu deciziile lor în privinţa noastră. Şi voi mai nota faptul că stelele din împrejurimea noastră au vîrste medii de 2 miliarde de ani; or, viaţa pluricelulară pe Pămînt există la o zecime din acea vîrstă, iar nivelul nostru de inteligenţă la a zecea mie parte din vîrsta vieţii pluricelulare, ca să nu mai vorbesc de capacitatea noastră de a lansa sonde în spaţiul interplanetar, dezvoltată abia la o vîrstă de zece milioane de ori mai mica (decît cea de început de viaţă pluricelulară, n. red.). Ca să fim vizitaţi de extratereştri cu tehnologii numai puţin devansînd-o pe a noastră, ar fi ca şi cum vreunul dintre noi ar merge la operă şi ar da peste cineva care s-a născut în aceeaşi secundă a aceleiaşi zile din aceeaşi luna a aceluiaşi an în care s-ar fi născut primul. Să fim realişti, vizitatorii ar trebui să fie cu milioane de ani înaintea noastră (din punct de vedere tehnologic, n. red.); orice şi-ar dori să facă cu legile Fizicii, ar trebui să poată face. De-altfel, ar putea colecta date despre noi cu sonde de mărimea unei bacterii, precum ar putea să ne modeleze psihismele şi tiparele comportamentale atît de bine încît să ne apară drept omniscienţi. Nu ar fi necesar să se bată cu noi, ci doar să ne facă să ne comportăm exact cum îşi doresc ei (imaginaţi-vă naniţi care să stimuleze anumite zone ale creierului uman pentru a produce o anumită stare de euforie reacţionînd la terţi stimuli externi, sau poate chiar ceva mai rudimentar decît naniţii). Nu numai că nu am putea să le rezistăm cumva, dar nici nu am şti că macar e ceva acolo căruia să-i rezistăm. Concluzia e că dacă extratereştrii ne sunt în urmă cu tehnologia la a zecea parte din vîrsta planetei noastre, înseamnă că nu sunt călători interstelari, dar dacă sunt înaintea noastră cu aceeaşi vechime, nici măcar nu i-am remarca. Şi ca să răspund întrebării lui Fermi: „Unde sunt?”, dacă umanitatea pare, cel puţin, că se dezvoltă independent, fară vreun amestec făţiş dinafară, se poate spune că nu există vreo putere galactică rudimentară, respectiv ostilă faţă de noi. Orice o fi existînd acolo, fie nu-i pasă suficient de mult încît să monitorizeze fiecare stea din galaxie, fie face o treabă excelentă din a respecta vreun fel de Primă Directivă a neamestecului. Extratereştrii din relatările de pînă acum, par a fi entităţi neîndemînatice, la un nivel tehnologic relativ rudimentar (implauzibil de imperfect, de-altfel) în comparaţie cu cei reali, dacă ar fi să vină. Par creaţii ale minţii omeneşti, şi încă ale uneia neinformate pe deplin.<br /><br /><br />Note:<br /><br />a.) Entitate biologică extraterestră (E.B.E., ro. şi en.)<br /><br />b.) Poarta stelelor (orig. Stargate, film – în 1994 - şi serial - din 1997 pînă în prezent, SG-1 şi Atlantis)<br /><br />c.) Star Trek (filme - între 1979 şi 2002 – şi serial – între 1966 şi 2006: SO, GU, DS9, VOY şi ENT)<br /><br />d.) Oameni în spaţiu (orig. Men into Space, serial – între 1959 şi 1960)<br /><br />e.) Planetă interzisă (orig. Forbidden Planet, film – în 1956)<br /><br />f.) Destinaţie: Luna (orig. Destination: Moon, film – în 1950)<br /><br />g.) Tricorderul a fost produs, cf. liniilor temporale „trekiste”, pentru două scopuri total diferite de către Flota Stelară a Federaţiei Planetelor Unite: scanarea zonelor învecinate şi a oamenilor pentru o mai bună diagnosticare a acestora.<br /><br />h.) „Aria 51” (cunoscută sub o varietate de nume „conspirative”), o zonă restricţionată de către F.A.S.U.A. publicului amator şi localizată în deşertul Nevada lîngă Lacul Groom; culmea făţărniciei e că F.A.S.U.A. nu doresc să recunoască măcar existenţa acestei baze (ref. en.: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/06/Usaf_on_area51.png).<br /><br />i.) Faimosul caz al unei presupuse E.B.E. recuperate în 1947 la Roswell, New Mexico, S.U.A., după presupusa prăbuşire a unei nave străine.<br /><br />j.) Cazul gropilor comune din Bosnia – Herţegovina, la Srebenica, în 1995 (cf. opiniilor experţilor internaţionali în Criminalistica şi relatărilor matorilor, peste 10.000 de etnici musulmani ar fi fost executaţi în stil nazist în pădurea de la marginea localităţii).<br /><br />k.) Reflecţia desenatorului american de carieră, Walt Kelly, este: „Am întîlnit inamicul: pe noi înşine!” (orig. „We have met the enemy and he is us!”)<br /><br />l.) Întrebarea (orig. „Where are they?” sau „Where is everybody?”) aparţine savantului în Fizica, Enrico Fermi, care ajunsese la concluzia că s-ar putea ca civilizaţiile extrapămîntene să nici nu existe, din moment ce nicio dovadă palpabilă, precum: sonde spaţiale, nave stelare ş.a. nu au fost găsite de oameni; totuşi, întrebarea aceasta presupune un paradox („Paradoxul lui Fermi”).<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCURTE APRECIERI ALE RELAŢIEI DINTRE SCIENCE FICTION ŞI SECURITATE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Recunoaterea deschisă de către Sorin Antohi a colaborării cu Securitatea ridică o serie de probleme privind relaţia lumii intelectuale (deci inclusiv literare) româneşti cu poliţia politică. Cum un capitol aparte al literaturii este science fiction-ul – definit uneori, culmea, ca acea parte a literaturii care se îngrijeşte în special de impactul viitorului – este normal să ne punem întrebarea care au fost – şi sunt – relaţiile science fiction-ului cu poliţia politică.<br /><br />Are rost un astfel de demers? Desigur, pe un fundal atât de lunecos, de tabu, lucrurile nu sunt defel uşoare. De altfel puţini reprezentanţi ai science fiction-ului românesc au publicat texte politico-cetăţeneşti, aceasta fiind, aşa cum bine remarca Liviu Radu „o atitudine diferită de cea a majorităţii SF-iştilor, care consideră că literatura este o formă de retragere din realitate” (SF-istul ca personaj al actualităţii). Să încercăm să privim prin ambele prisme.<br /><br />Ce ar fi avut Securitatea de câştigat prin controlul mişcării science fiction? Nimic altceva decât întărirea poziţiei sale de forţă. Scopul puterii este, pur şi simplu, mai multă putere. Orice mărire a sferei de influenţă – şi implicit, de dominare şi intimidare – era „benefică” pentru poliţia politică. Astfel încât a lăsa „necontrolată” o mişcare cu tendinţe de mase ar fi fost o greşeală impardonabilă.<br /><br />Ar fi avut ceva de câştigat science fiction-ul prin „înfrăţirea cu diavolul”? Deşi pare o întrebare ridicolă – de obicei semnarea unui angajament de informator este rezultatul unor lungi presiuni psihice şi nu numai – totuşi, în mod paradoxal, mişcarea science fiction, prin mişcări inteligente, a avut de câştigat. Un exemplu este apariţia, în 1981 la Iaşi a fanzinului Fantastic Magazin nr. 1. Cu peste 100 de pagini, de talia unui almanah, Fantastic Magazin nr. 1 a fost, probabil, unul dintre cele mai interesante fanzine apărute în epoca ceauşistă. Legea de atunci stipula faptul că se pot multiplica fără aprobare până la 99 de copii. Tirajul fanzinului a fost doar „oficial” de 99 de exemplare, însă la modul real s-au editat câteva sute. Primul nume în colectivul de redacţie Fantastic Magazin nr. 1 este al lui Sorin Antohi. Revista a fost tehnoredactată de Dan Merişca şi a fost tipărită la aproximativ 5 ani după ce Sorin Antohi semnase angajamentul de colaborare cu Securitatea. Mai mult, anul 1981 corespunde perioadei în care Antohi a furnizat note informative sub numele conspirativ „Valentin” (adică între 1976 şi 1982). În colectivul de redacţie apare şi Sorin Simion. Numele lui Dan Merişca şi Sorin Simion se regăsesc în mărturisirea lui Antohi, fiind anchetaţi de Securitate după apariţia unei reviste scoase de cei trei pe vremea liceului, mai precis în anul 1974. Nu se specifică însă nicăieri că Merişca şi Simion ar fi semnat, la rândul lor, angajamente cu Securitatea 1.<br /><br />Apropo de fanzine şi de alte publicaţii, Alexandru Mironov, un personaj foarte apropiat mişcării science fiction, şi acuzat în mai multe rânduri de reputata publicaţie de investigaţie „Academia Caţavencu” că este ofiţer activ în Securitate, a scos mai multe antologii science fiction, unele chiar remarcabile (aş evidenţia „Nici un zeu în Cosmos” – o ciudată ironie, în pofida mesajului vădit ateist şi materialist). De altfel Mironov a fost editor la revista Ştiinţă şi Tehnică. Iată ce scria în 2004 în site-ul România SF Online (http://www.romaniasf.ro/punctedevedere.html):<br /><br />«În 1979 părăsesc postul cald de profesor de liceu şi mă mut la revista "Ştiinţă şi Tehnică" - o fac mai ales pentru că mă convinge un fanatic camarad de arme, Mihai Ionescu, pe care îl va condamna şi executa, în 1981, o avalanşă trădătoare. La respectiva revistă intru în cârdăşie solidă cu tânărul redactor şef, Ioan Eremia Albescu, scoatem un "Almanah Ştiinţă şi Tehnică" şi, cu eforturi sociale greu de descris, celebrul, acum, "Almanah Anticipaţia". CPSF are astfel o sosie, bine deghizată, şi se va vinde, an de an, în tiraje de 100.000 de exemplare.»<br /><br />O singură precizare, Ioan Eremia Albescu a fost membru CC al UTC şi a întreţinut strânse relaţii şi cu cluburile timişorene care au scos şi ele, în perioada ceauşistă, mai multe fanzine tipărite... Sigur, nu trebuie trasă de aici concluzia că fanzinele şi revistele apărute în perioada ceuşistă au fost „fabricate” în laboratoarele Securităţii. Dar, evident, ele nici nu apăreau fără „aprobările” organelor...<br /><br />Mergând mai departe pe firul raţionamentului, mai apare o constatare interesantă: science fiction-ul românesc a fost purtat cumva pe umeri de revoluţia comunistă, drept un vârf de lance al propagandei materialist dialectice. Lansată în 1955, vechea Colecţie de Povestiri Ştiinţifico Fantastice pare a fi un produs al laboratoarelor moscovite, deşi primele nume sunt de rezonanţă românească. De altfel şi primele texte ale lui Adrian Rogoz au prezentat puternice aspecte politico-propagandiste 2.<br /><br />În ce măsură scriitorii şi criticii profesionişti din perioada comunistă au fost sau nu în vizorul Securităţii, este greu de spus. Într-un comunicat din 2006 al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România, se precizează (http://www.uniuneascriitorilor.ro/noutati.html#pc):<br /><br />«Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a luat act de întreaga dezbatere pe tema desecretizării dosarelor şi a colaborării cu fosta Securitate, inclusiv de opiniile exprimate de către scriitorii înşişi cu ocazia întâlnirii din 30 august a.c., de la sediul central al USR din Bucureşti. Comitetul Director consideră că breasla literară n-a fost nici mai persecutată, nici mai cruţată decât altele de către fosta Securitate. Spre cinstea scriitorilor, trebuie spus că ei au dat cel mai mare număr de disidenţi şi, totodată, că reuniunile Consiliilor Naţionale şi ale Conferinţelor Naţionale din perioada 1968-1989 au reprezentat forumuri de contestaţie politică fără termen de comparaţie în România comunistă.<br /><br />Există, din nefericire, şi scriitori care au colaborat cu fosta Securitate. Există şi scriitori care au contribuit la cultul personalităţii şi care au ridicat în slăvi regimul comunist. Comitetul Director este convins că aflarea adevărului este absolut necesară. Conducerea Uniunii Scriitorilor din România va solicita C.N.S.A.S. identificarea şi cercetarea dosarelor membrilor ei. »<br /><br />Comunicatul pare, mai degrabă, forţat de presiunea evenimentelor şi nicidecum generat de vreun curent intern de opinie. În science fiction există însă un caz aparte: scriitorul Pavel Coruţ şi-a declarat singur apartenenţa la Securitate. Mai mult, prin romanele sale a încercat să promoveze cu insistenţă pseudo-mitul părţii bune a Securităţii. Totuşi trebuie să remarcăm că Pavel Coruţ nu făcut parte propriu-zis din mişcarea science fiction, în ciuda tentei clare urmărită în cărţile sale. Poate mai corectă este afirmaţia că science fiction-ul românesc a preferat să ignore, pe toate planurile, cărţile lui Pavel Coruţ. Dar nu din motive politice sau ideologice, ci mai curând datorită izolării SF-ului faţă de main-stream - şi este poate relevant şi faptul că romanele sale au avut şi un relativ succes comercial.<br /><br />După evenimentele din 1989, generaţia ’90 din science fiction-ul românesc a încercat o emulsionare a genului în România. Din punctul nostru de vedere, la modul aproape ironic, unul din cele mai interesante şi îndelungate experimente, „Jurnalul SF” (realizat de Adrian şi Ionuţ Bănuţă) a fost realizat în trustul de presă Jurnalul, corporaţia Intact (Dan Voiculescu). Am spus ironic, pentru că tuşe groase de propagandă comunisto-PSD-istă au reieşit nu din Jurnalul SF, ci din revista Anticipaţia, reapărută după 1990 în forma grafică a anilor 1956-1963. Semnatarul acelor editoriale politizate este neobositul Alexandru Mironov. Şi apropo de Mironov şi influenţa sa, ar mai trebui amintit un lucru:<br /><br />În noiembrie 2005 Adrian Bănuţă a primit premiul pentru televiziune acordat de SIVECO România şi Comisia Naţională a României pentru UNESCO jurnaliştilor, „pentru rolul fundamental jucat în modelarea tinerei generaţii” 3. Preşedintele juriului a fost Alexandru Mironov – şi la acea dată Adrian Bănuţă era ginerele său. Revenind însă la Jurnalul SF trebuie menţionat şi faptul că fraţii Bănuţă nu au exercitat presiuni politice şi nici nu au recunoscut, mai târziu, existenţa unor astfel de presiuni din partea şefilor lor 4.<br /><br />Ajunşi la reprezentanţii science fiction-ului românesc din mass media, trebuie să mai remarcăm un fapt destul de ciudat. Deşi la ora actuală există mai mulţi foşti sau prezenţi scriitori science fiction (să-l amintim de pildă doar pe faimosul Cristian Tudor Popescu), cineva a făcut de curând o mişcare greu de înţeles. Este vorba de Bogdan Ficeac, ex-redactor-şef la România liberă, care a trecut urgent exact de partea cealaltă a baricadei, în tabăra lui Dan Voiculescu 5.<br /><br />Revenind însă strict la lumea science fiction, mai este oare necesară astăzi întrebare dacă scriitori români de science fiction au colaborat (sau colaborează) cu Securitatea?<br /><br />Din punctul meu de vedere, răspunsul este afirmativ. Şi, în pesimismul meu, continui să cred că vor apare şi alte surprize amare, precum cea a lui Sorin Antohi. Chiar dacă acele ipotetice persoane nu au făcut rău în modul direct, totuşi apropierea intelectualilor de serviciile secrete de dinainte şi de după 1989, care pot iniţia cu uşurinţă acţiuni de poliţie politică (cât de uşor se poate extrapola definiţia Securităţii!) rămâne un fapt tulburător.<br /><br />Cert este însă că a existat şi există o ciudată inapetenţă a science fiction-ului pentru o implicare directă, la nivel intelectual, în aspectele politice. Şi aici mă simt dator cu o paranteză mai largă. Vorbesc, repet, de o neimplicare intelectuală, progresistă. Nu cred în existenţa intelectualilor de stânga. Alexandru Mironov a încercat – şi a reuşit - să implice science fiction-ul românesc în mai multe aspecte politice, găsindu-se destui care să-l urmeze... Iată ce scria Mironov în Cronica Română din data de 10 noiembrie 2006 ( http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=61386)<br /><br />«M-am hotărât să reintru mai masiv în ceea ce a mai rămas din fandomul SF - adică lumea creatorilor şi consumatorilor de fantezie - şi să încerc ceea ce mă bucur să vă spun că întotdeauna mi-a reuşit: coagularea unor echipe de tineri de toate vârstele în jurul ideilor şi acţiunilor lansate de înainte-mergători.<br />...<br />Voi începe astăzi cu cel-de-curând-plecat-dintre-noi, admirabilul pedagog care a fost Doru Pruteanu. L-am cunoscut la primul Romcon ţinut la Iasi - cred că în 1981 - alături de „Quasar”-iştii Dan si Lucian Merişca, George Ceauşu, Răzvan Haritonovici, Sorin Antohi (pe ultimul il asigur că îi păstrez aceeasi simpatie, din totdeauna, indiferent de necazurile politice şi mediatice prin care trece).<br />...<br />Câţiva dintre noi au intrat solid în mass-media (Cristian Tudor Popescu şi B. Ficeac în jurnalistică, Lucian Merişca la Radio Iaşi, Lucian Ionica la TVR Timişoara, M. Bădescu la TVR, Şt. Ghidoveanu la Radio România Tineret), apoi eu am făcut pasul către Preşedinţia României şi Guvern şi i-am luat alături de mine pe cei cu care mersesem până atunci şi ştiam că se poate merge cu ei mai departe: Doru Pruteanu, Şerban Ursu, Răzvan Haritonovici, Sorin Repanovici, Cătălin Grosu. În proiectarea strategiei pentru tineret Doru Pruteanu mi-a fost colaboratorul cel mai apropiat şi nu numai atât, ci el şi cu Serban Ursu s-au dovedit organizatori foarte buni ai inefabilului, ai ţesăturii fine din care este alcătuit socialul, al gandurilor, ideilor şi proiectelor puse în practică pentru binele oamenilor. »<br /><br />Câte dintre persoanele înşirate cu emfază de Mironov au colaborat cu Securitatea? Nu este cazul aici să facem presupuneri fără acoperire. Cert este însă un lucru: în science fiction s-a păstrat – şi se păstrează în continuare - mentalitatea feudală, de sluj la mai marii-zilei - lucru care după 1989 nu a servit nici unui scop literar sau publicistic. FNTSF-ul, faimoasa Federaţie Naţională de Tineret pentru Science-Fiction, Ştiinţă Prospectivă şi Impact cu Viitorul a continuat să existe, preamărită de corifeii săi 6 – ba chiar a încercat în câteva rânduri să exercite anumite presiuni (de genul sponsorizării unor deplasări la convenţii internaţionale).<br /><br />Foarte puţini reprezentanţi ai science fiction-ului românesc au avut curajul să-şi expună direct convingerile politice, altele decât cele oficioase. Un lucru cu atât mai ciudat, cu cât, totuşi după anul 2000 s-au lansat mai mulţi scriitori, au apărut cărţi, reviste şi reviste electronice - ca să nu mai amintesc şi de relativ recenta „vogă” a blogurilor.<br /><br />De ce viaţa cetăţii este neinteresantă pentru sefişti? Este o întrebare la care mă tem că nici colaboratorii securităţii de lângă noi, care-şi freacă mâinile de bucurie când aud aşa ceva, nu ar şti să răspundă....<br /><br /><br />Nota redacţiei<br />Articolul a fost publicat iniţial în Pro-Scris în iunie 2007 şi a fost revizuit de Cătălin Ionescu în aprilie 2009, în urma unor discuţii cu Lucian Merişca.<br /><br /><br />Note<br /><br />1 Scrisoarea lui Sorin Antohi poate fi încă găsită pe net la adresa<br />http://www.civicmedia.ro/acm/pdf/Sorin_Antohoscrisoare22.pdf<br />(înapoi la text)<br /><br />2 A se vedea în sensul acesta şi materialul „Scurtă istorie politică a science fiction-ului românesc”, semnat de Cătălin Ionescu în revista Ficţiuni, partea 1-a la<br />http://www.fictiuni.p5net.ro/Ionescu1.htm<br />(înapoi la text)<br /><br />3 Mai multe amănunte la adresa de web<br />http://www.siveco.ro/press_release_details.jsp?ID=390<br />(înapoi la text)<br /><br />4 A se vedea interviurile din<br />Pro-Scris, trimestrul 1, 2006 - Adrian Bănuţă<br />Pro-Scris, trimestrele 2-3, 2006 - Ionuţ Bănuţă<br />(înapoi la text)<br /><br />5 A se vedea de pildă articolul din ziarul Gândul, la<br />http://www.gindul.info/articol_33101/bogdan_ficeac_va_fi_consilierul_lui_dan_voiculescu_pe_media_sau_afaceri.html<br />(înapoi la text)<br /><br />6 A se vedea în sensul acesta şi materialul „Scurtă istorie politică a science fiction-ului românesc”, partea a 2-a la<br />http://www.fictiuni.p5net.ro/Ionescu2.htm<br />(înapoi la text)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />O ANTOLOGIE DEMNĂ DE INTERES <br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Editura TRITONIC ne oferă un volum care cuprinde patru povestiri ale unor autori care au fost publicaţi recent (îndeosebi de această editură) şi a căror operă este demnă de interes.<br /><br />Antologia începe cu povestirea care dă numele volumului, Transformarea lui Martin Lake, de Jeff Vandermeer, un text care ne prezintă transformarea unui pictor ratat într-un mare artist al epocii sale. Intriga se desfăşoară în jurul tabloului acestuia, tablou intitulat Invitaţie la o decapitare, operă barocă şi suprarealistă care ascunde sub o formă alegorică experienţa de viaţă reală a artistului, experienţă care i-a schimbat complet viziunea despre viaţă şi, mai ales, despre moarte. Baladă tristă despre artă, viaţă, artişti şi patimi, povestea îşi desfăşoară intriga într-o societate divizată, în care susţinătorii sau adversarii unui artist se comportă precum suporterii agresivi ai unei echipe de fotbal.<br /><br />Urmează nuvela Yaguara, de Nicola Griffith, care reuşeşte să-şi transpună obsesiile lesbiene într-un mediu bizar din America Centrală, unde o cercetătoare a ruinelor maya se va transforma în leopard, în urma unor ritualuri magice. După opinia mea, povestea ar fi fost chiar extrordinară, dacă autoarea ne-ar fi scutit de manifestarea militantă a preferinţelor sale sexuale. Nu că aş avea ceva împotriva unui asemenea lucru, ci cred doar că expunerea unor asemenea opinii nu au nici o legătură cu povestea şi, mai mult, sunt oarecum în contradicţie cu subiectul tratat. Altfel, Nicola Griffith rămîne aceeaşi scriitoare talentată care a primit pe drept premiul NEBULA.<br /><br />În acest volum a fost inclusă şi povestirea Testamentul de ciocolată, de Marian Coman, o povestire interesantă, inteligentă şi scrisă cu mult talent. Şi cu un final extrem de bine construit. Dacă îşi imaginează cineva că Marian Coman a fost inclus în această antologie din considerente de reclamă editorială, atunci se înşeală. Marian Coman nu-i cu nimic inferior autorilor străini din volum, autori plini de premii ca mareşalii sovietici de medalii. Scrie la fel de bine, iar textul său e cel puţin la fel de bun ca şi celelalte texte din antologie. Marian Coman dovedeşte că nu avem de ce să ne fie ruşine de literatura noastră.<br /><br />În fine, ultimul text – şi, după părerea mea cel mai bun – îi aparţine autoarei australiene K. J. Bishop. Este vorba de Maldoror în lumea largă, o variantă proprie a aventurilor eroului conceput de Lautreamont cu o sută cincizeci de ani în urmă. Ceea ce dovedeşte că textele avangardiste de altădată - mult apreciate de suprarealişti – au ajuns acum un bun comun, care pot fi apreciate şi de publicul larg, fără o pregătire literară specială. Sau că literatura SF este, prin natura sa, o literatură de ariergardă, care reuşeşte să transforme ăn bun de larg consum ceea ce a fost cîndva avangardă, adică ceva rezervat elitei.<br /><br /><br />Transformarea lui Martin Lake - antologie de Horia Nicola Ursu<br />Editura Tritonic, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN ROMAN DEOSEBIT <br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Avem de-a face cu primul roman al scriitoarei australiene K. J. Bishop şi remarcăm din start că există o legătură ideatică între acesta şi povestirea aceleaşi autoare, Maldoror în lumea largă, apărută de curînd într-o antologie publicată tot de editura Tritonic. În ambele texte întîlnim un erou romantic, negativ şi opus normelor morale acceptate.<br /><br />Oraşul gravat este romanul unor persoane care trăiesc într-o lume violentă şi care încearcă să scape de această violenţă, dar nimeresc în alte variante ale aceleiaşi lumi. Societatea respectivă – în diferite forme ale sale – îşi rezolvă conflictele pe calea armelor, iar duelul, individual sau în grup, reprezintă un soi de judecată divină, ca în Evul Mediu european, judecată al cărui rezultat nu poate fi pus sub semnul întrebării.<br /><br />Autoarea ne plimbă prin pustietăţi şi prin oraşe, dar pretutindeni domneşte legea celui puternic, în care cei bogaţi îşi crează armate personale care sfidează autorităţile, precum baronii jefuitori din vremurile îndepărtate. Avem de-a face însă cu o lume rafinată în sălbăticia ei, care apreciază artele şi care-i pasionată de discuţii teologice. O lume decadentă, de-un baroc bizar, dar foarte credibilă.<br /><br />K J Bishop are un simţ aparte al detaliilor, iar personajele sale sînt pe deplin caracterizate, sînt pline de viaţă şi convingătoare. Avem de-a face cu personaje tragice, ale căror slăbiciuni le pun în situaţii fără ieşire şi care au de ales între supravieţuire şi renunţarea la orice considerente etice. Autoarea ne oferă două variante ale aceluiaşi personaj, într-o variantă feminină şi una masculină. Cele două personaje capătă însă valenţele generale ale sexului lor. Personajul feminin este o doctoriţă care, după ce a luptat într-o armată revoluţionară transformată după înfrîngere într-o ceată de bandiţi, nu renunţă complet la idealurile sale şi se dedică ajutorării celor bolnavi şi săraci, pe care-i îngrijeşte cu devotament matern. Eroul masculin, care a luptat în aceeaşi armată revoluţionară, devine mercenar în serviciul unui traficant de sclavi, îşi asasinează cel mai bun prieten şi renunţă la orice valori morale, devenind astfel o întrupare a lui Maldoror. El cunoaşte însă o artistă specializată în gravură, ale cărei lucrări oglindesc sufletul ascuns al societăţii în care trăiesc.<br /><br />Caracterul bizar şi baroc al lumii descrise de doamna Bishop este subliniat şi de diferite întîmplări supranaturale, de vise cu caracter mai mult sau mai puţin profetic. Toate acestea sugerează admiraţia autoarei pentru suprarealism – ştiut fiind faptul că Maldoror a fost foarte apreciat de teoreticienii acestui curent. Putem concluziona că doamna Bishop a reuşit să scrie un roman cu tentă realistă – chiar naturalistă uneori – dar în care sînt valorificate într-un mod original şi valoros motive şi obsesii ale suprarealismului şi ale realismului magic sud-american. Rezultatul este deosebit de reuşit, iar eu consider că acest volum este - dacă nu cel mai bun publicat de editura Tritonic, atunci unul dintre cele mai bune volume. Sincer vorbind, mă întreb dacă scriitoarea va reuşi să se menţină şi în continuare la acelaşi nivel.<br /><br /><br />K. J. Bishop – Oraşul gravat<br />Traducere de Mihai Samoilă şi Mircea Pricăjan<br />Editura Tritonic, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />O ANTOLOGIE INTERESANTĂ <br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Această antologie, ca şi prima alcătuită de Chabon, încearcă să se abată de la regulile clasice ale antologiilor. Nu este nici tematică, nici nu conţine cele mai bune texte dintr-un an, nici cele mai premiate, nici cele mai interesante poveşti publicate într-o anumită revistă. Este, pur şi simplu, o colecţie de povestiri care au plăcut autorului, avînd în comun tematica fantastică. Altfel, avem de-a face cu autori de mare renume şi, evident, de mare talent. Mai mult, autorul antologiei a strîns în mod deliberat texte de facturi diferite, sperînd să satisfacă gusturi cît mai diverse. Atunci cînd un autor român face acest lucru, antologia respectivă este considerată de comentatorii noştri ca fiind de proastă calitate. Dacă punem alături de această antologie şi volumul de povestiri al lui Kelly Link, apărut de curînd în româneşte, descoperim că metoda lui Chabon se aplică în mod curent în alte ţări.<br /><br />Volumul conţine cincisprezece povestiri. Printre acestea avem un text în manieră clasică al lui Stephen King, Lisey şi nebunul, un text foarte interesat şi în care fantasticul este foarte discret. În totală contradicţie cu această povestire avem Rapoarte asupra anumitor evenimente din Londra, de China Mieville, o istorisire despre o stradă rătăcitoare, în maniera suprarealistă cu care ne-a obişnuit acest autor.<br /><br />Mai avem Farul legendar de la Vina del Mar, în care Joyce Carol Oates preia o idee de la Edgar Allan Poe şi o transformă în ceva macabru şi delirant. Margaret Atwood ne oferă, în Lusus naturae, un punct de vedere al unui copil monstruos care priveşte lumea dintr-un punct de vedere propriu.<br /><br />Chabon ne mai oferă o nuvelă interesantă a lui Peter Staub, Puşca cu aer comprimat a domnului Aickman, un text în maniera bine cunoscută a celebrului autor.<br /><br />Nu are rost să înşirăm toate textele din volum. Autorii lor sunt nume cunoscute şi apreciate din literatura fantastică sau horror americană, iar povestirile lor tratează subiecte captivante, de la cazuri psihice la întîmplări extraordinare, folosind tehnici literare variate, dar potrivite subiectelor tratate.<br /><br />Deşi antologatorul oferă la sfîrşit cîteva informaţii despre autori, considerăm ca acestea sunt prea reduse, avînd în vedere că mulţi dintre scriitorii respectivi sunt necunoscuţi cititorilor din România. Poate că la următorul volum din seria respectivă, editura Nemira nu se va mulţumi doar cu traducerea cărţii şi ne va prezenta mai pe larg scriitorii din antologie. Aceasta este singura observaţie care poate fi făcută unei antologii de excepţie şi care ne oferă nu numai texte ieşite din comun, dar şi posibilitatea de a cunoaşte autori de renume care n-au mai fost traduşi în limba română.<br /><br /><br />Michael Chabon (antologator) - Povestiri incredibile, vol 2<br />Traducere de Cristina Barbu, Cristina Ioordache, Alexandra Popescu, Gabriel Stoian<br />Editura Nemira, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />REŢETE, REŢETARI ŞI INTRIGI DE PALAT <br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Costi Gurgu este un scriitor unic în literatura SF din România şi face parte dintr-un grup restrîns de autori din întreaga lume. Încă de la Minunata Caora a dat dovadă că poate imagina într-un mod credibil o lume nonumană, iar cu Reţetarium a demonstrat că n-a fost vorba de o întîmplare, că are acestă capacitate de a concepe societăţi în care regulile sunt altele decît cele din jurul nostru – o capacitate foarte rar întîlnită.<br /><br />Am avut privilegiul de a citi şi prima versiune a romanului. Chiar dacă îmbunătăţirile sunt evidente, chiar dacă autorul a adăugat multe evenimente, a dezvoltat intriga şi a personificat mai bine eroii, nu putem să nu remarcăm faptul că esenţa romanului – adică imaginarea unei lumi în care gustul produce o plăcere deosebită, deci apariţia unei societăţi cu legi proprii de funcţionare, în care această plăcere joacă un rol important – a rămas aceeaşi de la bun început. Regulile lumii în care reţetele au un rol major, în care reţetarii devin nişte personaje marcante ale societăţii, au fost foarte bine definite, iar autorul ne lasă să le descoperim treptat, fără expuneri didacticiste care ar fi redus farmecul poveştii.<br /><br />Reţetele prezentate atît la începuturi de capitol, cît şi în decursul volumului, dovedesc nu numai imaginaţie ieşită din comun, dar şi un simţ aparte al umorului. Sincer vorbind, cînd am citit romanul lui Costi am avut impresia că acesta a început treaba în glumă – amuzîndu-se copios de ceea ce-i trecea prin minte – apoi a început să se ia din ce în ce în ce mai în serios, sfîrşind prin a închipui nu numai scene dinamice, dar şi evenimente tragice. Astfel, reţetele de la începutul volumului au îndeosebi scopul de a şoca şi amuza, în timp ce acelea din partea de final a romanului sunt încărcate de înţelesuri mai profunde. Scena ce descrie ieşirea pe furiş din oraşul asediat, prin anusul animalului ce alcătuieşte acest oraş, este plină de umor tocmai prin stranietatea şi absurdul unei asemenea situaţii.<br /><br />În ciuda acestor elemente comice prin bizarerie, Costi Gurgu a dat dimensiuni tragice personajelor, prin ambiţii şi ţeluri foarte omeneşti, deci pe care le putem pricepe şi aprecia. S-ar putea considera că aceste caracteristici umane ale unor personaje nonumane ar putea să reprezinte o scădere a calităţii romanului. Opinia mea este că nu se poate vorbi de aşa ceva. În primul rînd, un roman în care cititorul nu are nici un reper la care să se poată raporta devine nu numai greu de înţeles, dar şi puţin atrăgător. În al doilea rînd, autorul ne sugerează că nu suntem deosebit de originali, că păcatele şi obsesiile noastre pot fi caracteristice şi altor lumi. Iar acest lucru dă o valoare suplimentară unui roman deosebit de valoros.<br /><br /><br />Costi Gurgu – Reţetarium<br />Editura Tritonic, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />O LUME CARE ÎNCEARCĂ SĂ AFLE CE A FOST<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Avem de-a face cu o ediţie ominibus, care conţine romane, nuvele şi povestiri a căror acţiune se desfăşosară în lumea pe care autorul o numeşte Viriconium. O lume despre care aflăm că a fost cîndva înfloritoare şi puternică, dar care acum a decăzut pînă aproape de pragul barbariei. Pustiuri stranii şi populate de monştri se întind acolo unde cîndva au fost oraşe minunate şi cîmpii bogate în roade. Iar indivizi plin de curaj nebunesc le străbat şi scotocesc prin pămîntul lor, descoperind arme şi artefacte pe care unii le mai ştiu folosi, dar pe care nimeni nu mai ştie să le repare, cu atît mai puţin să le producă.<br /><br />Decăderea plină de măreţie a acestei lumi este însoţită de războaie crunte, iar indivizi plini de eroism încearcă să salveze ce se mai poate salva. Regine nobile, cavaleri care-şi închipuie că-s mai degrabă poeţi decăt spadasini, pitici înzestraţi cu o inteligenţă mult mai mare decît trupul lor, magi creatori de păsări mecanice şi tot felul de artişti bîntuie lumea aceea, iar la rîndul lor sunt bîntuiţi de nostalgii şi de regrete. O lume decadentă care-i obsedată de măreţia de altădată şi care încearcă să fie pe măsura trecutului – pe care însă nu şi-l aminteşte prea bine.<br /><br />Harrison reuşeşte să se ridice la înălţimea sarcinii pe care şi-a asumat-o. Textele sale mustesc de nostalgie şi de măreţie, sunt adevărate epopei ale unor legende care trăiesc în sufletele personajelor sale. Autorul se alătură unor scriitori de mare valoare care au oglinit în operele lor prăbuşirea unor lumi (aş enumera aici pe Lampedusa, Şolohov sau Margaret Mitchell) reuşind să fie la nivelul acestora din punct de vedere al măiestriei literare şi prin creerea unor personaje extrem de credibile şi de convingătoare. Mai mult, Harrison ne oferă intrigi palpitante, captivîndu-ne şi uimindu-ne. Atitudinea sa, elitistă şi calofilă, este susţinută de personaje tragice, de-o măreţie romantică, bazată pe un intelectualism propăvăduitor al sacrificiului de sine. Aceste personaje – cu preocupări artistice definitorii – privesc trecerea lor prin viaţă ca o operă de artă menită să le supravieţuiască, de aceea gesturile lor sunt definitive şi impresionante.<br /><br />Avem de-a face cu o operă care are legături evidente cu romantismul perioadei de început a romanelor fantasy, dar care se adresează unui public cu o inteligenţă şi cu o cultură deasupra mediei. Este vorba, dacă vreţi să ne exprimăm plastic, de un soi de romane cu Conan Barbarul scrise pentru doctorii în literatură contemporană. Romane care se citesc cu o plăcere deosebită, pentru că-s interesante şi palpitante, dar care, în plus, ne satisfac şi din punct de vedere etic şi estetic.<br /><br /><br />M. John Harrison – Viriconium<br />Traducere de Mircea Pricăjan<br />Editura Tritonic, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />POVEŞTI CU VAMPIRI ÎN MANIERĂ MODERNĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Cu acest volum, editura Tritonic începe prezentarea seriei de romane care o are ca eroină principală pe Anita Blake. Cartea beneficiază de traducerea de-o excelentă calitate a lui Florin Mircea Tudor, care ne oferă şi o prefaţă ce ne introduce în lumea literaturii horror şi a monştrilor care populează această literatură. Merită să amintim că domnul Tudor, eminent cadru universitar şi autor al unui extraordinar Dicţionar de literatură horror, este un specialist al genului, iar prezentarea făcută de domnia sa ca un adevărat profesionist se dovedeşte extrem de utilă.<br /><br />Doamna Hamilton începe cu acest roman o serie de poveşti care se desfăşoară într-o Americă în care vampirii, zombii şi licantropii au devenit un lucru atît de obişnuit, încît au căpătat existenţă legală şi au anumite drepturi. Un vampir nu poate fi ucis decît dacă s-a dovedit că a omorît oameni, iar execuţia sa este efectuată de persoane abilitate în mod special de organele juridice. Într-un fel, Laurell K. Hamilton crează un univers SF, chiar dacă în acest univers acţionează legile magiei negre.<br /><br />Romanul Plăceri interzise are ca titlu numele unui restaurant în care vampirii fac streap-tease, spre deliciul plin de groază al spectatorilor oameni. Găsim în acest roman probleme principiale interesante, cum ar fi coabitarea unor specii care sunt în mod normal inamice, probleme care sunt, de fapt, extrapolarea unor probleme ale zilelor noastre. Chiar dacă preocupările eroilor doamnei Hamilton par fanteziste, naturaleţea cu care le expune autoarea te face să te întrebi: şi dacă ar fi aşa, dacă ar exista o asemenea situaţie, cum ar fi bine să procedăm?<br /><br />Anita Blake are o meserie interesată: este reanimatoare, adică se ocupă cu reanimarea zombilor, cu aducerea la viaţă a morţilor. În afară de asta, dă o mînă de ajutor poliţiei în cazurile de asasinate bizare, cînd se bănuieşte că ucigaşul nu face parte din specia umană. În general, romanele din acestă serie au ca pretext o anchetă a Anitei Blake, reanimatoarea încercănd să rezolve o crimă sau o serie de crime. În acest roman, Anita se străduieşte să descopere cine a asasinat un grup de vampiri. Ancheta o conduce în lumea tenebroasă a morţilor-vii şi scoate la iveală relaţiile stranii ale acestora cu oamenii, precum şi luptele pentru putere din cadrul comunităţii vampirilor. Vom descoperi, atît în acest roman, cît şi în următoarele, că intriga poliţistă este doar un pretext, că rezolvarea enigmei se va face fără mare bătaie de cap şi că, de fapt, avem de-a face cu un roman horror de cea mai bună calitate, care merită citit nu numai de pasionaţii genului. Laurell K. Hamilton este o scriitoare talentată, iar eroina sa şi-a cîştigat în mod justificat admiraţia cititorilor. Vom descoperi în acestă carte nu numai fiorii pe care-i provoacă un roman horror, ci şi multă imaginaţie şi inteligenţă.<br /><br /><br />Laurell K. Hamilton - Plăceri interzise<br />Traducere şi prefaţă de Florin Mircea Tudor<br />Editura Tritonic, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />DE DATA ASTA, DESPRE VOODOO ŞI ZOOMBI)<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />De data acasta, editura Tritonic ne oferă al doilea volum din seria dedicată Anitei Blake. Aflăm cu această ocazie că eroina este pe jumătate mexicană, pe linie maternă, dar mai aflăm şi un lucru mai puţin probabil, şi anume că bunica sa mexicană ar fi fost preoteasă voodoo. Dacă ascendenţa sa hispanică şi-ar fi avut obîrşia în Republica Dominicană, atunci afirmaţia ar fi fost convingătoare, dar doamna Hamilton, care şi-a construit aspectul fizic al eroinei sale pornind de la contradicţia dintre pielea extrem de albă şi părul foarte negru, era foarte conştientă că nu putea să obţină această înfăţişare dacă Anita ar fi avut negri printre strămoşii săi. Pe de altă parte, talentul înnăscut al personajului său de a reînvia morţii implica neapărat o anumită legătură cu voodoo. Dar, avînd în vedere că avem de-a face cu un personaj literar, să acceptăm ceea ce afirmă autoarea.<br /><br />Romanul începe într-un mod dramatic: Anita Blake primeşte o ofertă foarte tentantă, şi anume să reînvie un mort, în schimbul unui milion de dolari. Numai că este vorba de aducerea la viaţă a unei persoane care a decedat cu sute de ani în urmă, ceea ce impune ca în timpul rirtualului de reînviere să fie sacrificat nu un animal oarecare, ci un om. Bineînţeles, Anita refuză să fie complice la un asasinat.<br /><br />Pentru ca lucrurile să se complice şi mai mult, în oraş au loc o serie de asasinate de-o ferocitate ieşită din comun, în care sunt măcelărite cu atrocitate şi mîncate familii întregi, inclusiv copii mici. Anita presupune că aceste asasinate au fost săvîrşite de nişte zombi scăpaţi de sub control şi încearcă să-şi dea seama cine a reînviat acei zombi şi de ce.<br /><br />Toate indiciile duc spre o preoteasă voodoo, dar discuţiile cu acesta se dovedesc infructuoase, ba mai mult, preoteasa nu se mulţumeşte s-o ameninţe pe Anita, ci îşi transpune ameninţările în practică şi trimite o pereche de zombi s-o asasineze. Eroina noastră reuşeşte să scape cu mare greutate, iar autoarea profită de toate aceste aventuri pentru a ne prezenta cît mai pe larg societatea ciudată în care are loc acţiunea şi care se caracterizează prin coabitarea dintre oameni, vampiri, zombi şi licantropi.<br /><br />Trebuie să mai amintim faptul că titlul bizar al romanului este, de fapt, numele unui restaurant. Să ne aducem aminte că şi titlul primului roman din această serie, Plăceri interzise, era tot numele unui restaurant ăn care oamenii se duceau să vadă spectacole date de vampiri.<br /><br />Merită să mai spunem că romanul se va încheia într-un mod spectaculos, că toate enigmele vor fi rezolvate şi că se va face dreptate, iar Anita îşi va demonstra încă o dată atît puterile deosebite, cît şi calităţile morale ce-o fac demnă de admiraţie.<br /><br />Avem şi de data asta de-a face cu un roman interesant, captivant şi cu multe lucruri originale, iar maniera pseudo-poliţistă de naraţiune menţine un ritm trepidant.<br /><br /><br />Laurell K. Hamilton - Cadavrul care rîde<br />Traducere şi prefaţă de Florin Mircea Tudor<br />Editura Tritonic, 2006 <br /><br /><br /><br /><br /><br />CARTEA RĂMÂNE MAI BUNĂ DECÂT FILMUL<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Acest volum – care se doreşte a fi primul dintr-o colecţie de miniromane ale lui King – conţine Langolierii şi Fereastra secretă. Ambele au fost ecranizate – primul sub formă de miniserial, al doilea ca film de lung metraj, cu distribuţie onorabilă în primul caz, cu o distribuţie foarte bună în al doilea. În principiu, cititorul ar trebui să se întrebe dacă e cazul să mai cumpere cartea, întrucât cunoaşte poveştile. După opinia mea, volumul merită să fie achiziţionat, pentru că Stephen King are întotdeauna ceva de spus care nu poate fi redat numai în imagini, ceva ce scapă ecranizării.<br /><br />În primul roman avem de-a face cu o falsă Apocalipsă. O parte dintre pasagerii unui avion se trezesc din somn şi descoperă ca echipajul şi ceilalţi călători au dispărut. Detaliile sunt extrem de asemănătoare celor din seria de romane din seria Left Behind – apărută la editura RAO sub titlul Supravieţuitorii – şi sugerează că avem de-a face cu urcarea la cer a celor credincioşi. Descoperim apoi că, de fapt, avionul a pătruns într-un univers paralel, acolo unde trecutul este distrus pentru a lăsa loc doar prezentului. Pasagerii se înfruntă nu numai cu o lume bizară şi misterioasă, ci şi cu un nebun aflat printre ei. De fapt, cartea se deosebeşte de ecranizare tocmai prin acest personaj, care în film este schematic şi fără consistenţă, în timp ce King crează un personaj interesant şi destul de logic în nebunia sa.<br /><br />Fereastra secretă reia una dintre temele preferate a lui King: scriitorul aflat în criză de inspiraţie şi care se dedublează, care se înfruntă cu partea sa întunecată (subiect tratat magistral în primul roman de acest gen, The Dark Side). Personajul principal – interpretat în film de către Johnny Depp, un actor care-şi etalează şi de data asta talentul ieşit din comun – este acuzat de plagiat de un individ agesiv şi cu tendinţe asasine - interpretat de John Turturro. Tentativele scriitorului de a demonstra că nu a plagiat sunt împiedicate prin distrugerea probelor şi prin uciderea martorilor. În finalul unui roman care pare a fi doar un thriller cu oarecare nuanţe horror, descoperim nu numai că, de fapt, romancierul nostru chiar plagiase o povestire, iar vina aceasta se manifestase într-un moment de criză personală prin apariţia aceea care-i distrusese existenţa. Mai mult, în epilogul romanului descoperim că acea dublură a sriitorului, care păruse doar o manifestare a unei boli psihice, căpătase de fapt o existenţă reală. Acest lucru ne obligă la reconsiderarea întregului roman, care capătă brusc valenţe fantastice.<br /><br />Personal, aştept cu interes volumul următor, pentru că acesta mi s-a părut interesant şi demn de a fi citit.<br /><br /><br />Stephen King - La miezul nopţii (1)<br />Traducere de Constantin Dumitru-Palcus<br />Editura Trei, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />RISCURILE DE A AVEA TELEFON MOBIL<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Ne-am obişnuit ca Stephen King să ne ofere tot felul de scenarii apocaliptice, în care sfîrşitul lumii să fie provocat de extratereştri, de diavol sau de entităţi înfiorătoare, fără o origine prea precisă. De data asta ne oferă o apocalipsă produsă prin intermediul telefoanelor celulare. Dacă în The Stand catastrofa este produsă de un virus scăpat de sub control, de data asta avem de-a face cu o maladie psihică transmisă prin intermediul undelor radio care sînt recepţionate de telefoanele mobile.<br /><br />Scenariul urmăreşte toate fazele cu care sîntem obişnuiţi din celelalte romane de acest gen: apariţia primelor simptome, răspîndirea acestora pînă la distrugerea întregii societăţi, organizarea supravieţuitorilor, lupta acestora împotriva monştrilor produşi de catastrofă, finalul fericit în care omenirea iese din nou învingătoare.<br /><br />În principiu, romanul nu aduce nimic nou - cu excepţia modului de răspîndire a bolii catastrofice. Dacă totuşi cartea merită citită - şi merită într-adevăr să fie citită - acest lucru se datorează modului în care King ştie să-şi folosească talentul. Ca în multe dintre romanele sale, autorul se dovedeşte un bun observator şi un bun cunoscător al firii umane. Ca atare, romanul este alcătuit din secvenţe credibile, pline de amănunte convingătoare. De fapt, un roman horror merită citit doar dacă autorul îşi prerzintă într-un mod credibil povestea evident incredibilă.<br /><br />Mai mult, King reuşeşte să construiască o poveste palpitantă, în ciuda faptului că foloseşte elemente banalizate după atătea romane şi filme care prezintă sfărşitul lumii. Acţiunea este foarte trepidantă, au loc răsturnări continue de situaţii, personajele sînt convingătoare, ba unele dintre ele reuşesc să cîştige simpatia cititorului, făcîndu-l pe acesta să se implice din punct de vedere emoţional.<br /><br />Singurul lucru care i se poate reproşa autorului este faptul că n-a încercat să ne prezinte o justificare a celor întîmplate, dar după cum ştim prea bine, într-un roman horror logica interesează mai puţin şi contează mai mult generarea în mintea cititorului a unui sentiment de groază şi oroare. Iar King reuşeşte acest lucru foarte bine.<br /><br /><br />Stephen King - Mobilul<br />Traducere de Mihai Dan Pavelescu<br />Editura Nemira, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />MAGIA ÎNTRE VIS ŞI REALITATE<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Kelly Link este cea mai apreciată autoare de proza scurtă din acest moment. A luat o mulţime de premii şi se bucură de aprecierea unanimă a cititorilor. Proza ei reprezintă un exemplu strălucit de folosire a modalităţilor de exprimare mainstream în cadrul literaturii fantasy.<br /><br />Volumul care ne este oferit de editura Tritonic a cucerit premiile Hugo şi Nebula în 2005, respectiv 2006, şi reprezintă o culegere de povestiri foarte variate ca stil şi mod de abordare, care merg de la Nişte planuri în caz de zombie, în care fantasticul este extrem de discret, la Piele de pisică, un basm macabru în care realitatea joacă un rol superficial.<br /><br />Textele lui Kelly Link se caracterizează printr-o abordare indirectă a fantasticului. Nu avem de-a face cu intervenţia brutală şi şocantă a supranaturalului în viaţa cotidiană, cum se întîmplă în proza fantastică britanică din perioada clasică, nici cu o lume evident fantastică, aşa cum se întîmplă în feerii. Autoarea ne descrie o lume foarte obişnuită, în care eroii fabulează, povestesc diferite lucruri care s-ar putea să fie adevărate. La fel de bine s-ar putea să fie simple închipuiri. Numai că, la un moment dat, cititorul îşi dă seama că anumite lucruri nu sunt tocmai în regulă şi că diferenţa dintre poveste şi realitate nu mai e clară... Exemplul cel mai evident ne este oferit de Acalmie, text în care avem de-a face cu o poveste în cadrul unei poveşti, care le rîndul ei face parte dintr-o poveste... Iar în final descoperim că povestea nu-i tocmai imaginară...<br /><br />Cam în acelaşi fel se petrec lucrurile şi în Magie pentru începători, unde autoarea ne povesteşte despre un serial ciudat de televiziune, care este difuzat fără ca ora şi postul să fi fost anunţate anterior, dar cu toate acestea fanii reuşesc să-l urmărească. Iar unul dintre copiii care admiră personajele fantastice din acest serial se întîlneşte cu unul dintre aceste personaje...<br /><br />În aceeaşi gamă a fantasticului se încadrează şi Geanta fărmăcată, în care avem de-a face cu relatarea unui tinere, ce-şi aminteşte despre poveştile spuse de bunica sa. În principiu, este vorba despre locuitorii unui sat din Asia Centrală care, pentru a scăpa de războaie, invazii şi alte necazuri şi-au vîrît satul într-o geantă cu aspect cît se poate de normal.<br /><br />Rezumînd, putem afirma că proza lui Kelly Link este o proză mainstream, în care eroii sunt de obicei tineri neadaptaţi, care se refugiază într-o lume a imaginaţiei. O chestie des folosită de autorii britanici etichetaţi drept tinerii furioşi. Diferenţa faţă de aceştia constă în faptul ca la Kelly Link există posibilitatea ca refugiul să fie nu într-o lume a fanteziei - aşa cum pare iniţial - ci într-o lume în care fantezia capătă formă consistentă...<br /><br /><br />Kelly Link - Magia pentru începători<br />Traducere şi note de Ona Frantz<br />Editura Tritonic, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />LUME, LUME VIRTUALĂ!<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Se spune că iubeşti pe cineva nu pentru calităţile sale, ci în ciuda defectelor pe care le are. Parafrazînd acesta perlă de înţelepciune, putem afirma că ne place romanul lui Pîtea nu pentru calităţile sale, ci în ciuda defectelor pe care le are. Bineînţeles, nu-i vorba de defecte majore, pentru că talentul lui Pîtea n-ar fi fost suficient să compenseze – doar prin el însuşi - greşeli de logică sau de construcţie romanescă. Pe de altă parte, Pîtea nu putea să facă greşeli decît intenţionat, pentru că în cazul său intervin pregătirea de specialitate şi o cantitate mare de lectură, adică lucruri menite să-l împiedice să facă prostii. În ciuda acestor elemente care par a reprezenta o autocenzură suficientă, Pîtea a acţionat în mod deliberat într-un mod pe care eu îl consider eronat.<br /><br />De exemplu, unul dintre personajele sale umple pereţii de graffiti. Vom descoperi ulterior că acest lucru are un anumit sens. Singura problemă este că mesajele respective sînt scrise în engleză, în ciuda faptului că personajele vorbesc româneşte.<br /><br />Un alt exemplu: romanul conţine toate clişeele literaturii cyberpunk, începînd cu grupurile urbane, inteligenţe artificiale şi terminînd cu refugiile din staţiile orbitale. Pentru cunoscătorii genului, treaba devine cam obositoare.<br /><br />M-am întrebat de ce romanul se numeşte Gangland, pentru că grupările ce acţionează în carte se numesc triburi, nu bande.<br /><br />N-are rost să vă plictisim cu o sumedenie de lucruri mărunte, de acelaşi calibru, care demonstrează uneori neatenţie, alteori opinii ciudate.<br /><br />Important este altceva: că în ciuda tuturor acestor lucruri, faţă de care cititorul poate obiecta, romanul are certe calităţi, se citeşte cu plăcere şi lasă o impresie generală favorabilă.<br /><br />Acţiunea este trepidantă, răsturnările de situaţii sînt frecvente, personajele sînt bine creionate, credibile şi unele dintre ele chiar simpatice. Scriitura este fluentă, frazele - de obicei scurte, percutante – sînt uşor de urmărit, iar dialogurile sună natural. Pîtea este un scriitor talentat şi nu ne dezamăgeşte nici de data asta.<br /><br />Însă nu mă pot abţine să nu-mi pun o întrebare foarte serioasă: cînd o să priceapă Florin Pîtea că, totuşi, cyberpunkul nu-i oferă cea mai bună cale de afirmare? Cyberpunkul a fost de la bun început o literatură specializată, care respecta anumite canoane născocite de inventatorii genului. În asemenea literaturi, libertatea de mişcare este redusă, un autor nu-şi poate folosi potenţialul creator pe deplin. Sincer vorbind, nu înţeleg de ce Pîtea, care a demonstrat în mai multe ocazii că-i un scriitor cu multă imaginaţie, îşi limitează singur posibilităţile literare. Pînă la un anumit punct, e treaba lui. Dar de la un moment dat, e şi treaba cititorilor.<br /><br /><br />Florin Pîtea – Gangland<br />Editura Amalteea, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />TRANZIŢII ÎN PRINCIPAL TEHNOLOGICE<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Să ne imaginam o ţară din Asia Centrală, una care să semene cu o fostă republică sovietică, dar în care să nu fi existat comunism, o ţară săracă şi lipsită de resurse, în care oamenii nu numai că n-au auzit de calculatoare, dar n-au auzit nici măcar de televizoare, ba unii nu ştiu nici măcar de existenţa radioului. O ţară în care înapoierea tehnologică este foarte mare, iar nivelul civilizaţiei se situează la nivelul începutului secolului XX. Să ne imaginăm în continuare că în ţara aceea trăiesc mai multe etnii, că există mai multe religii, dar că religia dominantă este islamul... În ţara aceea este pace, n-a fost nicicînd război civil, altfel am fi putut să ne gîndim la Afganistan. Oricum, este vorba de o ţară imaginară, care nu seamănă cu nici una dintre cele din Asia Centrală, dar care are elemente din cam toate ţările din zonă.<br /><br />În ţara aceasta are loc un eveniment crucial, care constă în racordarea tuturor cetăţenilor la realitatea virtuală, la reţeaua numită aer. Evident, un asemenea lucru este şocant şi dificil de acceptat pentru un om obişnuit cu tehnologia modernă, deci ne imaginăm ce se întîmplă în lumea aceea uitată de timp.<br /><br />Geoff Ryman îşi alege un personaj interesant, o femeie - deja avem de-a face cu un punct de vedere programatic, pentru că femeile sunt tratate într-un mod aparte în lumea musulmană - care femeie dăduse dovadă de un anumit spirit întreprinzător şi înainte de apariţia aerului, deci care, într-un fel, era mai predispusă decît alţii să accepte noul şi să încerce să-şi remodeleze viaţa astfel încît să profite cît mai mult de tehnologia modernă.<br /><br />Eroina noastră - care se numeşte Mae, şi ne întrebăm în ce măsură acest nume a fost ales în scopul unei trimiteri la actriţa Mae West - reuşeşte nu numai să înveţe lucrul în reţea, dar devine capabilă să obţină subvenţii guvernamentale şi să creeze o firmă care primeşte comenzi pe internet. Mai mult, nu se mulţumeşte doar cu faptul că s-a adaptat la noua situaţie, dar devine o propagandistă a noii tehnologii printre consătenii săi.<br /><br />Evident, povestea este bine construită, pesonajele sînt bine definite, au trăiri complexe, dar convingătoare, iar autorul dă dovadă de un talent impresionant. Cartea se citeşte cu plăcere, iar cititorul este cucerit de naraţiune.<br /><br />Cu toate acestea, noi, cei care am trecut printr-o perioadă de tranziţie politică şi tehnologică, răminem oarecum cu impresia că autorul s-a implicat doar într-un simplu joc intelectual, care nu are prea multă legătură cu realitatea...<br /><br /><br />Geoff Ryman - Aer<br />Traducere de Mircea Pricăjan<br />Editura Tritonic, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />O VENEŢIE UNDERGROUND<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br /> (Jeff VandermeerVom începe prin a sublinia faptul că editura Tritonic ne oferă o ediţie omnibus, care cuprinde nu numai romanul Veniss Underground, ci şi toate povestirile pe care le-a scris Vandermeer pînă în prezent şi a căror acţiune se desfăşoară în acelaşi univers.<br /><br />Despre Jeff Vandermeer se pot spune multe lucruri, dar nu-l poţi acuza că nu cunoaşte meşteşugul scrisului sau că nu-i dispus să se preteze la tot felul de experimente literare. Astfel, cele trei părţi ale romanului sunt scrise într-un mod aparte: prima la persoana întîia, a doua la persoana a doua şi a treia la persoana a treia. Dacă mai amintim că tot romanul este plin de referinţe culturale şi de aluzii la mitologia clasică (amintim doar aluziile evidente la Orfeu şi Euridice) şi că eroul principal este un artist care crează forme de viaţă considerate opere de artă, atunci ne dăm seama că Jeff Vandermeer este un calofil şi un estet, iar romanul său se adresează în principal acelori iubitori de fantastic care au o cultură vastă, dar care agreează jocurile intelectuale şi care - mai ales – sunt capabili să reacţioneze emoţional la o poveste de dragoste în cel mai clasic stil, o poveste despre sacrificiu şi dăruire deplină de sine.<br /><br />Ca şi China Mieville sau alţi autori de succes ai momentului, Vandermeer îşi imaginează o lume decrepită şi decadentă, în care satisfacţiile sunt puţine şi în care moartea este mai mult decît o componentă importantă a vieţii. Adăugînd un strop de umor macabrului şi scandalosului, autorul ne prezintă făpturi artificiale, fie extrapolări bizare ale unora existente – şi mă refer aici la suricatele care capătă nu numai dimensiuni deosebite, dar şi o inteligenţă pe măsură – fie combinaţii şocante de fiinţe reale şi imaginare. În subteranele oraşului numit Venis se află colecţii înfiorătoare de piese de schimb umane, alcătuite prin schimburi macabre sau prin violenţă, iar procurarea unui organ necesar pentru un transplant poate duce la trocuri macabre.<br /><br />Nu avem cum să ignorăm latura şocantă a romanului lui Vandermeer, dar nu putem să-l reducem doar la atît. Romanul are o valoare estetică evidentă şi este scris cu un talent care se impune. După un început mai dificil, în care trebuie să ne adaptăm la stilul autorului, ne vom lăsa cuceriţi de poveste, ne vom pomeni că, fără să vrem, am fost captivaţi de intrigă şi vom urmări cu sufletul la gură peripeţiile noului Orfeu într-un infern al tehnologiilor viitorului.<br /><br />Dragoste şi ură, sacrificiu şi dezamăgire, dorinţa de afirmare şi de regăsire a sinelui… motive străvechi şi fără încetare noi, pe care Vandermeer le îmbină şi le combină într-un fel propriu, obţinînd ceva nou, proaspăt şi original.<br /><br /><br />Jeff Vandermeer - Veniss Underground<br />Traducere de Mircea Pricăjan<br />Editura Tritonic, Bucureşti, 2006)<br /><br /><br /><br /><br /><br />OMENIREA S-A NĂSCUT DINTR-UN VIS<br /><br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />Pentru prima oară m-am înşelat în privinţa unui autor. Nu am avut tăria de caracter sau, poate, voinţa de a vedea dincolo de caracterele înşirate pe hârtie. Sincer, mă bucur că m-am înşelat şi că astăzi pot vorbi cu admiraţie şi, o uşoară invidie, despre Clive Barker.<br /><br />La începutul acestui an am fost încântată să aud că pe piaţă există un autor de horror ce ar îngrozi şi cea mai neîncrezătoare fiinţă. Aşa am ajuns să cumpăr antologia „ Cărţile însângerate”, însă pe măsură ce citeam mi-am dat seama că, cu excepţia câtorva povestiri, scrierile sunt mai degrabă scârboase. Nu am reuşit să duc această carte până la capăt, dar am hotărât să îi mai dau o şansă autorului ajungând astfel să citesc „ Cabal”. Romanul m-a impresionat la început, pe de o parte datorită subiectului care mi s-a părut inedit, dar şi datorită stilului, la început, curat şi lin. Însă ajunsă la jumătate, cartea a început să devieze, autorul schimbându-şi brusc ideea şi stilul.<br /><br />Dezamăgită de aceste două apariţii pe piaţa românească, mi-am spus că, pentru mine, Clive Barker este un capitol încheiat. Dar nu a fost să fie. De curând, umblând prin librării la „Noutăţi”, îmi atrage privirea o nouă carte semnată Clive Barker. Am fost în dubiu preţ de câteva zile dacă să o cumpăr sau nu. Pe de o parte titlul cărţii mă ducea cu gândul la un horror învechit, un clişeu contemporan, pe de altă parte mă gândeam la un SF prost. Însă, ceva a fost mai presus de presentimentele mele şi am îndrăznit să o cumpăr.<br /><br />Prezentarea de pe spatele cărţii suna frumos, misterios, lăsând imaginaţia să se întindă între genul horror şi SF cu repeziciune. Am hotărât că este timpul să o citesc, cei drept, puţin încordată la gândul că va fi doar pierdere de timp.<br /><br />Romanul are ca temă centrală lupta binelui împotriva răului. O temă predominantă genului fantasy. Însă nu numai genul fantasy predomină în roman, acesta împletindu-se în iţe fine cu horrorul.<br /><br />Titlul romanului este dat de numele oraşului ce a fost construit la dorinţa expresă a unuia dintre pionierii plecaţi să cucerească Vestul. Everville este, de fapt, hotarul dintre această lume şi Quiddity, Marea Viselor. La drept vorbind eu am reperat oraşul Everville ca un culoar de aşteptare între iad şi rai, dar care dintre cele două lumi e iadul şi, care este raiul, nu am reuşit să înţeleg. Oraşul este construit în numele transcendenţei, chiar dacă cea ce l-a construit a dorit doar să ducă dorinţa tatălui mai departe, în încercarea de-a clădi o a doua Alexandrie.<br /><br />Romanul este scris pe mai multe planuri, toate având ca obiectiv aceiaşi luptă, indiferent de ce parte a baricadei s-ar fi aflat. Ca, până la urmă, planurile să se unească şi să ajungă într-un singur punct.<br /><br />Se vehiculează ideea că omenirea s-a născut dintr-un vis. Un vis, visat de cei de dincolo. Cei de dincolo sunt creaturi fabuloase, jumătate oameni, jumătate altceva. Au credinţe şi idealuri diferite, dar luptă pentru aceiaşi cauză şi anume, viaţa.<br /><br />Ideea ce dă naştere poveştii nu este una nouă, dar este scrisă în aşa fel încât nu poate să nu fie pe placul cititorului. Ideea de rai şi iad, îngeri decăzuţi, demoni, fantome, creaturile bizare de dincolo şi zeii lor, se îmbină cu ideea pământului ce trebuie cucerit. Am putea spune că iadul vrea controlul asupra pământului. Însă iadul este reprezentat de o creatură bizară numită Yad. De fapt, nu este o creatură, este o forţă supremă ce nu are chip sau o formă anume. Aşa cum am spus ideea nu este nouă, dar, totuşi, simţi elementul surpriză în fiecare frază creată.<br /><br />Personajele sunt bine conturate având fiecare locul său în poveste. Nu sunt personaje deosebite. Unele dintre ele aflând pe parcurs ce se întâmplă, în timp ce celelalte ştiu deja cu ce se confruntă. Dar nici unul dintre aceste personaje nu este mai presus de ceea ce se întâmplă, autorul dovedint astfel că nu există un personaj predominant pozitiv sau negativ, puternic sau slab. Fiecare erou luptând în felul propriu, condus de propriile simţiri şi dorinţe.<br /><br />Autorul nu insistă asupra drumului parcurs de personaje, ci doar asupra drumului ce duce dincolo. Quddity, se presupune a fi întoarcerea la origini. Se vehiculează ideea că aici s-au născut primele fiinţe şi tot aici tind să se întoarcă odată cu evoluţia. Autorul ne dă de înţeles că pe măsură ce omul evoluează îşi doreşte tot mai mult să se întoarcă la forma de început. Cunoaşterea originii fiind cel mai important lucru pentru eroii romanului. Avem personaje ce evoluează de la maimuţă la om, personaj ce ajunge să fie mulţumit de felul său; altele se confruntă atât cu dorinţa de cunoaştere cât şi cu propriile persoane. Ducând astfel o luptă pe două fronturi. Bineînţeles că nu lipsesc personajele care îşi doresc totul sau nimic, sau cele ce au totul şi îşi doresc nimicul.<br /><br />Se vehiculează şi ideea visului. Personajele se întreabă la un moment dat dacă nu cumva sunt născute din visele celor de dincolo. Sau, de ce nu, dacă cei de dincolo nu sunt visaţi de ei. Romanul se învârte în jurul câtorva întrebări: Cine pe cine a visat? Totul este vis sau, totul este realitate? Care este realitatea şi care este ficţiunea?<br /><br />Pornind de la aceste întrebări, eroii îşi conturează drumul sperând ca răspunsurile să vină pe parcurs.<br /><br />Descoperirea Mării Viselor, acolo unde se spune că fiecare om ajunge de trei ori în timpul somnului, este şi descoperirea visului în sine. Phoebe, o femeie simplă, îndrăgostită de un negru, este prima care se avântă dincolo prin vis; prima care realizează că visul face parte dintr-o fantezie reală. Realitatea şi visul sunt atât de bine împletite că cititorul nu reuşeşte să facă diferenţa. Autorul ne lasă pe noi să alegem dacă totul a fost real sau, din contră, totul a fost posibil prin puterea visului.<br /><br />În Everville, iadul şi raiul, realitatea şi visul, au un punct comun, oraşul. Aici se dezlănţuie iadul şi tot aici îşi face apariţia noţiunea de rai. Este o împletire magnifică a unui întreg universal şi existenţial. De fapt, până la urmă, totul se rezumă la a lupta pentru viaţă, lucru care ni se întâmplă tuturor zi de zi.<br /><br />Am să încadrez genul la dark fantasy şi am să vă las şi pe dumneavoastră să parcurgeţi cartea şi să vă formaţi o părere.<br /><br /><br />Clive Barker - Everville<br />Editura RAO, Bucureşti, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />POVEŞTI FĂRĂ ALISA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Fostul decan Henry Liddell de la colegiul Christ Church din Oxford a scris o „Istorie a Romei” (A History of Rome, 1857) şi a întocmit împreună cu Robert Scott un foarte util dicţionar englez-grec, destinat studenţilor, dar marea realizare a vieţii sale a fost familia. În vara lui 1846, s-a căsătorit cu Lorina Reeve şi au fost binecuvântaţi cu o casă plină de copii. Primul născut a fost Edward Henry (1847), dar în istoria literaturii engleze au rămas cele trei fete mai mari: Lorina, Alice şi Edith, care obişnuiau să-l întâmpine pe timidul reverend Charles Lutwidge Dodgson, profesorul de matematici de la şcoala condusă de tăticul lor şi să-i ceară să le distreze cu poveşti şi poezioare aparent fără sens.<br /><br />În 1862, cu prilejul unei plimbări cu barca, tânărul dascăl le-a povestit aventurile unei fetiţe pornite pe urmele unui iepuraş alb, disperat mare-nevoie că va întârzia de la petrecerea Reginei de Cupă. La rugămintea auditoriului, a continuat povestea, pe care a publicat-o în 1865, sub pseudonimul Lewis Carroll: „Aventurile lui Alice în Ţara de-a Mirării” (Alice's Adventures in Wonderland), titlu prescurtat de obicei ca „Alisa în Ţara Minunilor”. Succesul cărţii a fost asigurat şi de minunatele ilustraţii realizate de Sir John Tenniel. Povestea a fost continuată în 1872 de „Prin Oglindă” (Through the Looking-Glass, and What Alice Found There), tradusă la noi ca „Alisa în Ţara din Oglindă”. Printre cititorii entuziasmaţi, s-au numărat copilul Oscar Wilde (1854-1900) şi Regina Victoria (1819-1901), care a cerut să i se aducă toate cărţile scrise de autor şi a constatat cu tristeţe că restul erau doar nişte plictisitoare tratate de matematică.<br /><br />Succesul Aliselor a fost covârşitor. S-au compus cântece, s-au realizat spectacole de balet, filme, desene animate, s-au scris alte cărţi, printre care multe ficţiuni, precum „Lumea Alisei” (Alice's World, 1971) de Sam Lundwall, „Alisa în Ţara Urechii de Ac” (Alice Through the Needle's Eye”, 1985) de Gilbert Adair, „Războaiele din Ţara Oglinzii” (The Looking-Glass Wars) de Frank Beddor, „Vurt” (1993) de Jeff Noon, „Coraline” (2002) de Neil Gaiman etc. Pornind pe urmele matematicianului Martin Gardner, un mare popularizator al ştiinţei şi un consecvent comentator al lui Lewis Carroll (Annotated Alice, 1960; More Annotated Alice, 1990), fizicianul Robert Gilmore a scris „Alisa în Ţara Cuantică” (Alice in Quantumland, 1995). Personajul Alice Liddell apare atât în ciclul „Lumea fluviului” de Philip José Farmer cât şi la rusul Boris Starling, în romanul „Vodka” (2004), inspirat de sticluţa de gâtul căreia era legată o etichetă pe care se puteau citi silabele „BEA-MĂ”. Şi amintiţi-vă de primele cuvinte apărute pe monitorul lui Neo din filmul „Matrix” (1999)...<br /><br />Aventurile Alisei au fost traduse în 125 de limbi. Ar fi greu de spus câte ediţii româneşti există, mai ales că multe dintre ele au fost scoase în folosul editorului şi nicidecum al autorului. În articolul „Aventurile lui Alice în limba română” (Convorbiri literare, nr.10/2002), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi identifică în perioada 1939-1997 şase traduceri ale primei „Aliciade” şi trei ale celei secunde. Conferenţiara ieşeană, autoarea unei lucrări de doctorat dedicate „Poeticii basmului modern”, a constatat cu tristeţe că „primele trei [Rab(?), 1939; Eugen B. Marian, 1946; N. Ionescu, 1947(?)] tentative de a familiariza receptorul român cu textele carrolliene sunt absolut deplorabile”. Întâia tălmăcire câtuşi de cât onorabilă îi aparţine Elisabetei Gălăţeanu (ediţia 1958), urmată de cele realizate de Frida Papadache (1976, 1971) şi de Mirella Acsente (1997).<br /><br />Lewis Carroll a scris şi alte lucrări, unde nu apare personajul Alisa. Câteva fragmente traduse din ele au apărut în 1995, în revista „Secolul XX”. Mult apreciată este mini-epopeea comică, „încântător de absurdă”, „The Hunting of the Snark” (1876), termen construit pe baza contopirii („împachetării”) a două înţelesuri într-un singur cuvânt, un „cuvânt-valiză”, în cazul acesta: „rechin” şi „sforăit”. Desigur, socoteala de-acasă, din Angliterra, este mai greu de potrivit cu cea din traduceri. Există câteva propuneri de echivalenţe româneşti: „La vânătoare de sforăit” (Mirella Acsente), „Vânătoarea şmerchinului” (Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi). Altminteri, nici englezii n-au reuşit să se lămurească pe deplin, deşi cuvântul a intrat în dicţionare. De exemplu, în „The Oxford Dictionary”, cuvîntul „smerchin”/„snark” este definit succint, am putea spune că numai de dragul definiţiei: „un animal fantastic, având caracteristici vagi”. Termenul a fost preluat în jargonul informaticienilor, unde semnifică „orice eveniment inexplicabil pe un computer” (cf. L. Ivaner, Lexiconul Hackerilor, Promedia Plus, 1997).<br /><br />Dar, lucru foarte puţin cunoscut la noi, scriitorul englez a scris şi poveşti cu zâne, mai precis cu o zânişoară şi un zânişor (Sylvie and Bruno, 1889; Sylvie and Bruno Concluded, 1893). Sunt nişte fiinţe mărunţele („făpturi diminutive năzdrăvane, imprevizibile şi fermecătoare”), înalte de o şchioapă, fără aripioare, cu părul castaniu sau negru, greu de zărit. Când greierii încetează brusc să cânte, e un semn că urmează să-şi facă apariţia. Zânişorii măsoară distanţele în lungimi de şoareci morţi (dar îşi exprimă părerea de rău în yarzi) şi se distrează plecând la vânătoare de melci. Trăiesc într-un regat guvernat de regele Oberon şi doamna sa, regina Titania, întocmai ca în piesa „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare.<br /><br />Primele peripeţii ale lui Sylvie şi Bruno au apărut într-o revistă pentru copii, „Aunt Judy's Magazine”, în 1867. Autorul a mărturisit că şi-a propus să extindă povestea în 1874, dar multă vreme a întrezărit doar scăpărări de idei şi fragmente de dialoguri, prea puţin pentru a duce totul la bun sfârşit. În cele din urmă, ca să depăşească impasul, Lewis Carroll a adoptat tonul condescendent specific povestirilor didactice, adică tocmai stilul cuminte şi searbăd, ironizat anterior prin luările de poziţie ale Alisei. Există totuşi surprize, precum ceasul Profesorului, „the Outlandish Watch”, care este pătrat şi are un număr incert de arătătoare: şase sau opt. Precum se arată într-un alt articol din „Convorbiri literare”: „Ceasul Profesorului este un ceas 'la pătrat', un super-ceas, care, în loc să urmeze/marcheze, dictează trecerea timpului, obligă timpul să i se supună”.<br /><br />Poveştile despre zânişori fac parte integrantă din opera marelui scriitor englez şi mulţi, adulţi sau copii, au acum şansa să se aplece asupra lor. La Editura DramArt din Iaşi, au apărut în 2006, două volumaşe, cuprinzând în texte paralele, englez şi român, capitolele 14, 15 şi 24 din primul volum, în traducerea Mihaelei Cernăuţi-Gorodeţchi: „Faerie Tales”/„Poveşti din Feeria”, împreună cu „Fairies and Magic Words”/„Zâne şi cuvinte magice” şi „Another Fairy Tale”/„Altă poveste din Feeria”, împreună cu câteva dintre reţetele lui Lewis Carroll pentru a scrie răvaşe nostime. Mai multe note despre personajele şi piesele de teatru interpretate la „Banchetul broaştelor” sunt cât se poate de bine venite. Spiritul ludic şi logic al marelui scriitor englez transpare în jocul „Dubletelor”, cunoscut ca şi „Scara cuvintelor” sau „Transformări”. De exemplu, „sărac” poate fi transformat în „bogat”, prin intermediul unor cuvinte obţinute prin schimbarea unei singure litere (semnele diacritice pot fi neglijate): SARAC - SARAT - BARAT - BAGAT - BOGAT. Urmând calea aceasta, se poate face „cald” din „frig”, că doar „iarna nu-i ca vara”.<br /><br />În afară de opera literară propriu-zisă şi de cărţile de matematică, Lewis Carroll a mai publicat două cărţi de logică pentru tineret, socotite azi ca demodate („The Game of Logic” tocmai a apărut pe gutenberg.net), plus două volume de enigme originale: „Poveste încîlcită” (A Tangled Tale) şi „Probleme pentru la noapte” (Pillow Problems), care, în vremurile de azi, îşi vor găsi cu greu un traducător. Dar, orice surpriză ne va rezerva viitorul, să ne amintim de vorba Domnului Domn (Mister Sir), naratorul din „Sylvie şi Bruno”: „Toată această aventură a ocupat doar spaţiul de o virgulă! O singură virgulă, despre care toţi grămăticii spun că 'face cât una'!” Charles Lutwidge Dodgson a fost un spirit ales, care a rămas printre noi prin unicitatea sa.<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Lewis Carroll - Faerie Tales/Poveşti din Feeria<br />traducere de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />Editura DramArt, Iaşi, 2006.<br /><br />Lewis Carroll - Another Fairy Tale/Altă poveste din Feeria<br />traducere de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi<br />Editura DramArt, Iaşi, 2006.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRIMUL ROMAN APOCALIPTIC AUTOHTON<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Romancierul Jósika Miklós s-a născut în 28 aprilie 1794 în Turda, dar şi-a petrecut o bună parte din viaţă pe moşia din Surduc, astăzi comună mare în judeţul Sălaj, pe atunci un sătuc cu doar 80 de case. Conacul lui, transformat în staţiune mecanică de tractoare de către autorităţile comuniste, a fost multă vreme un reper istoric, deoarece aici a fost găzduit principele Rákóczi Ferencz II. înainte de catastrofala bătălie de la Jibou (11 noiembrie 1705). În momentul când a auzit bubuind tunurile, principele ardelean tocmai lua micul dejun împreună cu Csáki László, proprietarul de atunci al moşiei. Rákóczi a încălecat imediat, dar n-a mai ajuns la armata sa, ci doar la trupele care se retrăgeau în goană către Dej. Ca să cuprindă dintr-o vedere situaţia de pe câmpul de bătălie, el s-a urcat pe Piscuiul Ronei (cunoscut azi ca Dealul lui Rákóczi) şi a constatat cu tristeţe că oştirea i-a fost spulberată printr-un atac surpriză al armatei imperiale comandate de generalul Ludwig von Herbeville, pornit pe firul pârâului Firiza, dinspre Cuceu. Întrucât pentru puterea socialistă istoria începea cu 23 august 1944, iar orice moşier era automat un duşman de clasă, castelul din Surduc a fost lăsat pradă paraginei.<br /><br />Baronul Jósika Miklós de Branyicska este prezent în toate manualele şi istoriile literare maghiare cu romanul istoric „Abafi” (1836), carte scrisă în stilul lui Walter Scott şi care prezintă unele asemănări cu „Waverley”. Ea a fost aşternută pe hârtie în castelul de pe malul stâng al Someşului, apoi retipărită de mai multe ori (12 reeditări până în 1926, apoi 1936, 1958, 1981, 1990, 1993...). Din păcate, aventuroasa poveste din vremea lui Sigismund Báthori încă n-a fost tradusă în româneşte, Jósika fiind un autor cunoscut şi apreciat doar în mediile universitare, deşi el s-a referit cu prietenie la românii ardeleni.<br /><br />Aproape de-o vârstă şi bun prieten cu Wesselényi Miklós junior (1796-1850), el i-a împărtăşit ideile liberale, reformatoare şi l-a susţinut în lupta pentru eliberarea iobagilor, publicând manifestele „Direcţia” (Irány) şi „Vázolatok” (Schiţe), ambele tipărite la Cluj, în 1835. Referindu-se la furtunoasele dezbateri de atunci, din Dieta de la Cluj, unde susţinuseră necesitatea reformelor sociale, Jósika îi scria lui Wesselényi după izbucnirea revoluţiei din 1848: „Sper însă că ajungând la Cluj, o să fie recunoscut Jósika Miklós de la mişcările din 1834-35, dacă nu m-au identificat după cele 50 de volume ale mele.”<br /><br />Cifra de 50 de volume nu este o exagerare. Romanticul maghiar ne-a lăsat moştenire o operă vastă, în special povestiri şi romane, cu subiecte istorice sau sociale: „Zólyomi” (1836), „Ultimul Báthori” (Az utolsó Báthori, 1837), „Cehii în Ungaria” (A csehek Magyarországon, 1839), „Zrínyi, poetul” (Zrínyi, a költő, 1843), „Casa din Pesta” (Egy kétemeletes ház Pesten, 1847). Precum a arătat Pataki Ferencz în articolul „Reşedinţa lui Jósika Miklós din Surduc” (Vasárnapi Újság, 16 februarie 1868, pag.77): „Surducul „a fost reşedinţa sa preferată şi, înainte de Revoluţia din 1848, a locuit aici aproape de-a lungul întregului an. Munca şi imaginaţia îi înveseleau zilele. Cine trăieşte sub acelaşi acoperiş cu asemenea îngeri păzitori nu se plictiseşte.”<br /><br />După sfârşitul nefericit al revoluţiei, Jósika a plecat în exil, unde a continuat să scrie şi să publice. Cel mai cunoscut roman din această perioadă este „Eszther” (1853), dar să reţinem şi „Rákóczi Ferencz II” (1861), în două părţi, terminat în exil, la Bruxelles, unde a locuit până în 1864. Jósika Miklós a murit la Dresda, în 27 februarie 1865. La sfârşitul secolului al XIX-lea, cu puţin înainte de împlinirea a 100 de ani de la naştere (1897), osemintele i-au fost aduse în Cluj şi îngropate în cimitirul Házsongárd.<br /><br />Prin nuvela „apocaliptică” „Zilele sfârşitului lumii” (Végnapok), Jósika Miklós se înscrie printre precursorii literaturii science-fiction, oferindu-ne una dintre primele profeţii funeste de la începutul erei industriale. Datorită puţinătăţii surselor de informare, n-am putut stabili anul exact al publicării. Pe Wikipedia se indică 1842. O serie de fragmente au fost republicate de Kuczka Péter în antologia „Galaktika” nr.35/1979, unde se specifică 1847 (deci, indiferent de cine are dreptate, ea provine din perioada surducană). Antologatorul a apreciat „stilul demodat, dar frumos şi poetic” al autorului, „bogăţia imaginaţiei, descrierile de peisaje şi fiinţe extraterestre, asemănătoare celor făcute mai apoi de Lem ori, alteori, de Bradbury”, remarcând în treacăt că vor trece 30-40 de ani până când va apare o naraţiune similară. Precum arată şi Florin Manolescu în „Literatura SF”, Camille Flammarion (1842—1925) şi-a publicat romanul „La fin du monde” abia între 1893-1894. La noi, merită amintit Victor Anestin (1875—1918) cu „O tragedie cerească” (1914), carte reeditată de Cornel Robu în 1986.<br /><br />Jósika şi-a dedicat scrierea prietenului său, contele Gustav Latour. Ideea unor schimbări climatice majore a revenit în actualitate la începutul mileniului III, când constatăm pe propria noastră piele efectele produse de poluarea industrială şi de traficul vehiculelor acţionate de motoare cu combustie internă. Deşi în cazul lui Jósika modificările catastrofale ale climei au cauze naturale (răcirea Soarelui şi o serie de erupţii vulcanice), scriitorul maghiar descrie cu acurateţe efectele posibile şi, astfel, se înscrie printre primii autori care au atribuit anticipaţiei un caracter de literatură de avertisment.<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Jósika Miklós - Végnapok.<br />În vol.:<br />Galaktika 35, tudományos-fantasztikus antológia,<br />Kozmosz Könyvek, Budapest, 1979, pag.57-58.<br /><br /><br /><br /><br /><br />H DE LA HRANĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Victor Martin este unul dintre neliniştiţii de serviciu ai zilei de azi. Starea de neastâmpăr l-a însoţit vreme de trei generaţii literare, din anii '80 până în prezent, ca o umbră prelinsă în cerneala cu care scrie, brăzdată adânc cu peniţa stiloului în hârtia manuscriselor, trecută apoi în paginile tipărite ale publicaţiilor. A scris poezii, romane, povestiri SF, mai degrabă caustice decât umoristice. A publicat o sumedenie de mici culegeri de aforisme, încercând să închege un fel de altă „Poveste a vorbii”. De când a apărut revista craioveană de cultură „Autograf MJM”, a descoperit gustul editorialelor şi a început să le sporească. A trimis şi la „Pro-Scris” câteva, altele au apărut în „Biblioteca Nova”, în revista „Argeş”, pe situl „RomaniaSF on line” etc.<br /><br />„Frigiderul cu cărţi” este prima culegere din publicistica martiniană. Ea cuprinde 30 de studii de caz, preocupate în principal de metehnele şi suferinţele culturii româneşti, în vremurile de pripas ale Tranziţiei, fiica Corupţiei şi a lui Izbelişte-Vodă. E o luptă cu morile luate de vânt, un marş de protest prin cartierul habarnismului, cu claxoanele date la maxim, o dezhumare din trecerea pe linia moartă. Ceea ce guvernanţii de acum înţeleg prin cultură naţională este un faliment alimentat pe cale instituţională, o pădure pietrificată acoperită cu zgrunţi de sare, o navă cu coca perforată, eşuată pe ţărm, în aşteptarea mareei care o va scufunda cu totul.<br /><br />Victor Martin vede şi simte „monstruos”. Îl deranjează „încremenirea în proiect”, elogiile aduse lenei, nemurirea Caţavencilor care „aclamă munca, travaliul, care nu se face deloc în ţara noastră!”. În România de azi nu există scriitori adevăraţi, nimeni nu are şansa să-şi facă meseria, în mod onest şi cu o retribuţie satisfăcătoare. Cine lucrează cu tragere de inimă n-are cum să profite de roade. Nu este plătită nici calitatea, nici cantitatea muncii. Căpătuiala este un apanaj dirijat politic. „Plăţile sunt arbitrare şi de neînţeles. Cel mai bine sunt plătite amantele, soţiile, nepoatele sau surorile”. Dacă se încearcă pornirea unei afaceri, înscrierea firmei, utilităţile, plata forţei de muncă şi birurile percepute de guvern costă mai mult decât venitul realizat prin activitatea de producţie. Statul degeaba a devenit mai profitabil, din destule puncte de vedere, decât iniţiativa. În loc să exportăm bunuri, servicii, politici culturale sau sociale, umplem Occidentul cu lene, hoţie, cerşetorie, mizerie.<br /><br />Editorialistul craiovean scrie cu două mâini, împrăştiind cuvinte şi idei, prelucrând materia brută într-o formă bolovănoasă, menită să evidenţieze brutalitatea subiectelor desprinse din realitatea imediată. Unii calofili înrăiţi întru literatură i-au reproşat că-i aduce la exasperare prin anti-stilul promovat. E un risc asumat de autor, în cunoştinţă de cauză. Există o presiune imensă în slovele îndesate pe unitatea pătrată din paginile cu aceste articole necruţătoare, fiecare compusă pe baza unei sentinţe incasabile: „Învăţământul e sărac, deoarece e făcut pentru oameni săraci”. În zbuciumul comunicării, răzbate admiraţia faţă de creativitatea, ordinea, prosperitatea Occidentului. „Azi nu se mai pune problema luptei pentru procurarea hranei, ci problema calităţii mâncării”. Noi trăim în România şi asta ne umple tot timpul. Înainte de revoluţie, am trăit într-o lume care s-a hrănit cu resturi, prin redistribuirea sărăciei; iar când resturile s-au terminat, frica atavică de autodevorare a declanşat „revolta spontană” care i-a propulsat pe activiştii „cu faţă umană”, „oamenii de bine”, în locul nomenclatoriştilor de odinioară. Acum ne-am aşezat la masa Europei, însă teama n-a dispărut, deoarece pentru a fi acceptaţi ca egali trebuie să dovedim că suntem competitivi. „Dacă ni se face frică să gândim aşa, nu trebuie să ne gândim în altă parte.”<br /><br />Frigiderul doldora de cărţi i-ar putea oferi autorului o oază de linişte şi stabilitate într-o lume nebună, nebună, nebună. Dar el este un răsăritean sadea, de peste deal de Balcani, un om care, dacă cineva îi deschide cartea, îl întâmpină pe acesta cu pită şi sare, se dezbracă în grabă de tot ce are mai de preţ printre gânduri, i le îngrămădeşte cititorului în cap, să nu-i reproşeze nimeni că l-a întâlnit şi a plecat neomenit.<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Victor Martin - Frigiderul cu cărţi<br />Editura MJM, Craiova, 2006.<br /><br /><br /><br /><br /><br />REPOVESTIRI SENINE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Când am aflat că Michael Haulică a renunţat şi Mircea Opriţă a preluat rubrica de science-fiction de la „Ziarul financiar”, am dat fuga la situl publicaţiei să văd ce scrie în noua rubrică, „Discoteca din Alexandria”, dar graba mi-a fost zadarnică, m-am trezit în faţa unei uşi închise, blindată cu gratiile trase peste un stor metalic, dincolo de care se auzea cum foşnea o maşină de numărat bani. Am tras cu ochiul, dar după primele două paragrafe afişate ca momeală în găurica cheii, un rând roşu-putred mi-a poruncit: „Pentru varianta integrală, abonează-te!”<br /><br />Pe moment, m-am întrebat de ce nu pun îndemnul respectiv pe frontispiciul cotidianului, cu nişte litere de un roşu mai vioi, pe o hârtie filigranată cu secera şi ciocanul: „Gheşeftari din toate pieţele, abonaţi-vă!”, întrucât numai comuniştii aveau obiceiul să îngrădească dreptul omului la libera informare, apoi i-am lăsat în plata Domnului. Dacă e ceva ca lumea pe acolo, tot voi afla, că doar banul bun circulă din mână în mână şi trece dincolo de Marea cea Mare.<br /><br />Bine am făcut şi iată că aşteptările mi s-au împlinit, scriitorul şi criticul clujean şi-a adunat articolele şi le-a publicat la o editură concitadină, cu un nume de fostă revistă de cultură din Sălaj, Limes. Cartea, pe lângă titlu (tot „Discoteca din Alexandria”), are şi trei subtitluri, culese cu litere din ce în ce mai mici, pentru adâncirea efectului: unul pompos, cu o morgă academică, chiar enciclopedică: „Cartea ştiinţelor”; altul, cu cheie: „Ziua a doua din 'Un decameron europrovincial'” şi cel mai sugestiv, drept care l-am şi pus în fruntea acestei cronici: „Repovestiri senine”.<br /><br />Prin strategia parcurgerii acestor trei nivele, intenţia ludică transpare gradat, iar surpriza descoperirii unei propuneri de participare activă la o conspiraţie împotriva savantlâcurilor şi năravurilor dintru început de mileniu stârneşte o plăcere de care de multă vreme n-am avut parte.<br /><br />„Cartea ştiinţelor” ne anunţă că volumul cuprinde o suită de eseuri despre ultimele descoperiri ale savanţilor. Pe vremuri, Stanislaw Lem a scris „Summa Technologiae” (1964), lucrare menită să-i pregătească pe contemporani să îndure efectele produse de avântul tehnico-ştiinţific. Mircea Opriţă a urmărit o bună parte dintre subiectele de cercetare aflate în actualitate şi ne împărtăşeşte cu bonomie din experienţa sa de observator: de ce se ceartă oltenii pe aerodina lui Coandă; ce va fi când vom ajunge pe Marte; cum arată viermele de internet (din coadă de câine nu se face sită de mătase); despre dreptul de a fi mâncat la cerere; uimirea Veturiei Goga, spiritistă de elită, de a fi asistat atât la zborul lui Aurel Vlaicu cât şi la aselenizarea primilor oameni pe Lună; cum poate fi mulsă Luna şi cât de „smântânos” este heliul 3; despre brotacii disecaţi de elevi, clone, încălzire globală, Pentagon, „Războiul stelelor”, primul taikonaut, Omul din lună, meteoritul ucigaş, fenomenul Tungus, dosarul Gagarin, dinozaurii, evoluţionism versus creaţionism şi viceversa, virusul gripei aviare etc.<br /><br />Va să zică, volumul cuprinde 84 = 3 x 4 x 7 de promisiuni ale rotunjirii unui nou Decameron. El n-ar fi primul în literatura română şi nici măcar în Cluj, unde Victor Papilian a alcătuit deja unul (publicat postum, în 1996), dar trecerea peste pragul anului 2000 permite un alt tip de încadrare în ramă. În versiunea originală, cea a lui Giovanni Boccaccio, ziua a doua este aceea când Filomena („statornica iubitoare”) preia sceptrul, iar vorbitorii povestesc despre „aceia ce, loviţi de cine ştie ce năpaste, izbutesc până la urmă să scape cu bine, împotriva oricărori aşteptări”. Prin urmare, Mircea Opriţă cunoaşte pericolele noii ere, dar preferă să ni le semnaleze printr-o manieră de abordare optimistă, adăugând de la sine stropul ce face ca jumătatea de sticlă să pară mai degrabă plină decât iremediabil golită. Incursiunile în high-tech sunt punctate de un fel de „breaking stories”, povestiri de sine stătătoare, intercalate în chip de foileton, pentru a reflecta în metatext învăţămintele de adunat din subtext. Iar ceea ce lipseşte unei zecimalităţi absolute e la rândul său sublim, întrucât 100 - 84 = 16, joc al puterilor binare, oglindire bază-exponent, cu doi la puterea a patra egal cu patru la puterea a doua.<br /><br />Autorul e un cărturar „subversiv”, un protestatar cu pancardă, amplasat la intrarea în discotecă, pornit să militeze în favoarea bibliotecilor. Calul său de bătaie este agresivul obtuz şi plin de sine, prostul fudul. Un prim exemplu e fostul miliţian, organul de ordine „proaspăt alfabetizat, cu modeste dosare proletare şi excelente relaţii de partid”. Când acestui proto-Garcea i se oferă drept cadou de ziua lui o carte, tablagiul reacţionează ofensat: „Fugi de-aci cu chestia asta! Mai am una acasă...” Duşmănia surdă faţă de carte şi biblioteci nu este o invenţie recentă: „Hitler ardea cărţile în pieţe, comuniştii le împuşcau pe bază de listă [...] Ce să mai zici de cenzura secolelor mai vechi, de intoleranţa medievală, de opiniile Inchiziţiei creştine faţă de carte şi autori, de opiniile fundamentalismului islamic în aceeaşi problemă”. E adevărat, ofensiva terorismului a început să afecteze şi discotecile, dar o bibliotecă arsă până în temelii produce în timp mult mai multe victime decât un sinucigaş doldora de dinamită (ce să mai discutăm despre urmele lăsate de politica falimentară a guvernelor postdecembriste în domeniul culturii!).<br /><br />Mircea Opriţă revine asupra fenomenului în final. „Repovestirile senine” se încheie cu păţania tristă a bătrânului învăţat Prospero, tatăl unui Caliban taliban, o brută în stare să facă moarte de om numai ca să nu audă de cărţi. Când vine ceasul dreptei judecăţi şi ajunge pe eşafod, condamnatului la moarte i se oferă împlinirea unei ultime dorinţe. Şoptit şi cu o voce răguşită, paricidul îşi îndreaptă privirea către lăcaşul de spiritualitate evitat cu îndărătnicie şi-şi recunoaşte păcatul: „Vreau la bibliotecă...”<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Mircea Opriţă - Discoteca din Alexandria.<br />Editura Limes, Cluj, 2007.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CLIPA ETERNĂ<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />În „Argumentul Pro Domo” ce deschide voluminosul studiu „O cheie pentru science-fiction” (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2004), universitarul clujean Cornel Robu îşi cerea scuze pentru cele 612 pagini, un număr „nescontat de mare”, rezultat în final, „după zece ani de «motroşeală»” şi mărturisea că, şi în aceste condiţii, a fost nevoit să desprindă un capitol „din locul în care-l aşează firesc desfăşurarea firului logic al argumentării şi publicarea lui separată, între copertele unui al doilea sperat volum”. Acolo, autorul a ţinut să sublinieze că, în ciuda considerentelor de ordin cantitativ şi de despărţirea studiului în două volume, „cartea este, însă, una singură”.<br /><br />Iată că la sfârşitul anului 2006, a apărut, la aceeaşi editură, şi „subcapitolul” anunţat cu doi ani înainte: „Paradoxurile timpului în science-fiction”. El a fost gândit să reflecte modul în care timpul, percepţia sa intuitivă şi reprezentarea sa ficţională, generează „sense of wonder”, aşadar „plăcerea şi emoţia estetică a sublimului” din science-fiction.<br /><br />„Wonder”, „uimirea” englezească transpusă într-o operă literară, nu reprezintă o încheiere, o punere la punct, o analiză turnată concis într-un rezumat sau un articol enciclopedic, urmată de o trecere în index, într-un opus voluminos cocoţat pe un raft de bibliotecă. Folosită ca verb, „I wonder”, „mă întreb”, minunarea generatoare de sublim nu rezolvă o dată şi pentru totdeauna starea excepţională care a provocat-o, ci ne prezintă răspunsul ca premiză a unei alte întrebări. Cognoscibilul şi raţionalul nu-şi sunt întrutotul satisfăcătoare, cartezianul „Dubito, ergo cogito” - „mă îndoiesc, deci cuget”, nu produce răspunsuri eterne valabile, deoarece „cogito, ergo sum” introduce în demonstraţia riguros logică prezenţa cugetătorului ca parte a procesului de deducţie sau evaluare, va să zică premiza subiectivităţii umane. Omul este cel care se îndoieşte, cel care cugetă, cel care există ca urmare a minunării, îndoielii şi cugetării.<br /><br />Cornel Robu remarca în primul volum faptul că existenţa umană reprezintă un număr de câteva zeci de ani aflat undeva între duratele extreme de jos şi de sus ale unei scări temporale logaritmice, întinsă între lungimea Planck şi vârsta Universului. Eternitatea, precum ne arată teoria relativităţii generalizate, nu-i decât timpul dilatat până la infinitatea unei clipe. „Scara umană” a magnitudinilor temporale ne defineşte percepţia: socotind cu măsura fenomenelor astronomice, omul trăieşte tulburător de puţin, dar totodată incredibil de mult, raportat la străfulgerările de energie şi transformările particulelor din interiorul atomilor.<br /><br />Incredibila lărgime a scalei de evenimente a trezit interesul scriitorilor de science-fiction. De la începutul, dar mai cu seamă pe la mijlocul secolului XX, autorii s-au întrecut să-şi exerseze inventivitatea şi origininalitatea întru exploatarea paradoxurilor generate de călătoriile în timp, într-un fel de competiţie neoficială menită să le evidenţieze virtuozitatea. Pentru că exploatarea situaţiilor imaginabile adaugă un surplus de „covârşire”, ea exacerbează, la început, potenţialul generator de emoţie, de furori, de frison intelectual, ca în final, acolo unde măiestria a fost dovedită, să genereze emoţia artistică caracteristică operei literare:<br /><br /><br />„«Întoarcerea pe dos” a minţii, stupefierea şi blocarea ei de moment prin aporie şi paradox, auto-blocarea tropismelor şi stereotipiilor logice prin propria lor inerţie de funcţionare, aducerea «simţului realului» în starea de perplexitate şi «siderare», de «astonishment», «wonderment» sau «bewilderment» - toate acestea participă eficient la acea «copleşire» sau «covârşire» a umanului care, cum se ştie încă de la Kant şi de la Schiller, şi cum ne-o confirmă azi un secol de science-fiction, constituie o premiză necesară a generării emoţiei sublimului, inclusiv în ipostaza ecestuia de «sense of wonder».” (pag.7)<br /><br /><br />Cornel Robu analizează 11 cazuri de paradoxuri temporale generate prin mecanismele proprii ale ştiinţificţiunii: binecunoscutul caz al fraţilor gemeni din relativitatea einsteiniană; procrearea propriului tată; uciderea bunicului de către nepot; modificarea istoriei prin cronoplastie sau situarea în afara ei; imposibilitatea sau interzicerea oricăror intervenţii temporale; paradoxul dublurii; cazul cunoscuţilor necunoscuţi; scrisoarea auto-adresată; paradoxul operei fără autor; problema coletelor greşit expediate; inversarea direcţiei de curgere a timpului.<br /><br />Cu excepţia primului, toate celelalte zece paradoxuri nu au nici o realitate fizică, factuală, nici o acoperire ştiinţifică, cu atât mai puţin istorică. Ele sunt doar nişte speculaţii inteligente, corelative, pe o temă veche de când lumea: călătoriile în tărâmul tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte. Existenţa lor este una pur mentală şi nu constituie decât o reprezentare a felului întortocheat în care intelectul uman este alcătuit şi funcţionează „răsucindu-se şi înnodându-se în sine însuşi”. E ca şi cum reprezentarea timpului sub forma inelului Ouroboros, a şarpelui care-şi înghite coada, ar fi transformată într-o Meduză prin oglindirea în cioburile unui glob rotitor dintr-o discotecă, întru distrarea privitorilor.<br /><br />În 1991, Cornel Robu a întocmit şi a publicat la Editura Dacia o antologie de proză science-fiction, cu un titlu cât se poate de sugestiv, preluat dintr-o nuvelă a lui Constantin Cozmiuc: „Timpul este umbra noastră”. E totodată un punct de turnură în evoluţia studiilor despre sublim, împlinite prin volumul de faţă. Timpul e umbra noastră. Pe parcursul unei vieţi omeneşti, el se transformă în amintiri plasate într-un context de relaţii, perpetuate prin povestire ori notare. „The sense of wonder” poate fi transmis altei generaţii, este retrăit în diferite momente ale istoriei de felurite persoane, devine o informaţie ce orbitează, dacă putem să spunem aşa, pe o buclă temporală aflată, ca valoare, pe o treaptă situată cu mult deasupra unei simple existenţe umane: existenţa unei civilizaţii.<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Cornel Robu - Paradoxurile timpului în science-fiction<br />Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2006.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO SPES<br /><br />(Pentru speranţă)<br /><br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />În ciclul său de prezentare istorică, Mircea Cărbunaru a dedicat un întreg articol evoluţiei fantasticului eroic („Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy”), ca să sublinieze ideea că revoluţia sexuală şi feminismul militant din anii '70 au trecut în plan secundar poveştile cu eroii muschiuloşi, porniţi să salveze prinţese exotice, mari farmazoane („sword and sorcery”) şi au impus peste Ocean o nouă matcă a cursurilor narative ce brăzdează tărâmurile din Feeria.<br /><br />Fenomenul n-a fost singular, se pot cita destule exemple din Europa răsăriteană, ba chiar şi de la noi, deşi autorităţile comuniste acceptau numai eroismul revoluţionar al uteciştilor şi membrilor de partid (cu ştim noi cine în frunte), eventual cel get-beget strămoşesc, dar asta numai în cazul lui Burebista şi al voievozilor aprobaţi de Comitetul de cultură, totul fără elemente de simbolistică, mistică sau magie. Straiul basmelor şi pretextul literaturii pentru copii a permis totuşi editarea multor lucrări, jaloane policolore într-un deşert populat cu cactuşi uscăţivi.<br /><br />În anii '60, sub umbra deasă a multilateralului Vladimir Colin, a înflorit o floare cu o corolă zâmbăreaţă: Viorica Huber, căsătorită Rogoz. Mircea Opriţă remarca în „Anticipaţia românească” aparenta lejeritate cu care autoarea îşi modela fanteziile, bunadispoziţie cu care repovestea în variantă SF basme ştiute şi mituri vechi: „Ipostază pentru Narcis”, „Să nu afle Aladin”, „Povestea lui Xivor”. I-au călcat pe urme Olga Caba (Totaliter Aliter, 1982), Rodica Bretin (Efect holografic, 1985; Şoimul alb, 1988; Drumul fără sfârşit, 1991; Cel care vine din urmă, 1993), Alina Nour (Extratereştrii de buzunar, 1987; Un extraterestru în pijama, 1991), Ona Frantz (Sfâşierea, 1999), Ancuţa Mărieş (Lorzii de la capătul deşertului, 1998; Surori pe veci amazoane, 2006).<br /><br />Proza scrisă de Oana Stoica-Mujea aparţine şi totuşi se detaşează de această linie. Plusul, ca diferenţă specifică, se datorează, probabil, experienţei literare suplimentare, dobândite prin lectura unor cărţi necunoscute înainte de 1989, scrise de Ursula K. Le Guin, Anne McCaffrey, Gordon R. Dickson, Lois McMaster Bujold, Jane Yolen, Mercedes Lackey, Anne Rice etc.<br /><br />Oana Stoica-Mujea a debutat cu romanul „Stăpânul”, apărut la Editura NapocaStar din Cluj în 2005. Primele fragmente au fost publicate cu vreo doi ani înainte, pe situl SFera din Brăila, în partea rezervată literaturii fantasy. El este primul dintr-o trilogie despre care nu avem alte informaţii, deci nu ştim cum va continua. Povestea începe în satul Grossville, situat „la graniţa dintre realitate şi fantezie”, undeva în Belgia. Aşezarea este jumătate luminată, jumătate în întuneric. Locuitorii sunt oameni obişnuiţi, dar şi himere, semi-zâne, copii plodiţi cu alte făpturi fantastice şi mitologice, „din lumea de dincolo”. Deşi a absolvit o facultate tehnică, autoarea reconstituie cu fidelitate viaţa din cancelaria unei şcoli (însă cu evidente influenţe hogwartsiene din ciclul Harry Potter) şi o redă cu pertinenţa unui pedadog aflat mulţi ani la catedră.<br /><br />Eroul principal este Ken Rogers, un profesor de istoria literaturii, specialist în mitologie, fiul bucovinencei Karla şi al rusului Dimitri (da, da, îl cheamă Rogers!). Cum însă mama sa era fiica lui Ares, el este în fapt nepotul zeului războiului. Moştenire grea, deoarece o prezicătoare a proorocit că el va fi diplomatul menit să aducă pacea între om şi zei. Apropo, în sătucul belgian trăieşte şi predă limba greacă Pandora, aducătoarea celebrei cutii, trimisă de zei să-i pedeapsească pe oameni, după ce Prometeu a furat focul ceresc. Pe fundul lădiţei a rămas speranţa, puterea secretă a oamenilor cu sufletul curat. „Oare, nu visele ne întregesc viaţa? Poate că din vise se naşte speranţa şi, după cum bine ştiţi, speranţa moare ultima.”<br /><br />În 2006, la Editura Eminescu, a apărut „Şarama”, un alt roman fantasy, de data aceasta în două volume: „Profeţia” şi „Întunericul”, fiecare din câte trei părţi. Avem şi de această dată de-a face cu o proorocire, însă una care-i implică pe gemenii Sior şi Sirona, vlăstare nobile salvate şi crescute de credincioasa slujnică Niar, după ce ambiţiosul tiran Sorian, zis „Trădătorul”, le-a cucerit cetatea de baştină şi a pus să fie ucişi toţi nou-născuţii din ţară. Ca nişte adevăraţi eroi de basm, gemenii sunt ajutaţi de motanul Liort şi dulăul alb Lord T.<br /><br />Şarama este Marea Carte a Destinului, păstrată şi păzită în marele Turn al Morţii (numit şi „Turn de Amar”). Ca şi Inelul Suveran din „Stăpânul inelelor” al lui J. R. R. Tolkien, ea este înzestrată cu o mare putere de preschimbare, pe care fiecare dintre cele două tabere aflate în conflict încearcă să o folosească întru atingerea scopurilor proprii, deşi nici unii, nici alţii nu posedă o metodă infailibilă de control şi sunt jucaţi pe degete de ea. De aici, nenumăratele drame în care sunt implicaţi atât muritorii, cât şi celelalte Neamuri din universul creat de Oana Stoica-Mujea.<br /><br />Ideea enunţată în „Stăpânul” e reluată aici de Niar. Gemenii reprezintă speranţa, promisiunea unui viitor mai bun, dar ea începe să capete contur abia după ce protagoniştii îşi acceptă, cel puţin pentru un timp, rolul dictat de soartă. În urma despărţirii fraţilor, firul narativ se bifurcă, apoi se apropie iar, însă fără să se reunească în final. Ca şi mama ei, Sirona este o vrăjitoare, însă una nevoită să înveţe din mers magia oglinzilor şi celelalte taine ale neamului arkadios. Îşi asumă riscuri, face greşeli, dar nu se lasă abătută din drum. Mult mai schematic realizat în plan psihologic, Sior reprezintă soluţia de continuitate. Căsătoria cu Photine, fata lui Sorian, aduce pacea dorită şi rezolvă criza dinastică, împlinind happy-end-ul profeţit.<br /><br />Zice versetul biblic din „Întâia epistolă către corinteni a Sfântului Apostol Pavel”: „şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea”. Precum scrie în „Vulgata”: „fides, spes, caritas”. „Spes” reprezintă „speranţa”, iar „caritas” este dragostea care, susţine apostolul, e mai presus decât toate. În domeniul literaturii fantasy, credinţa nu este întotdeauna fluturată pe drapel, cinste excepţiilor, însă nădejdea devine la fel de importantă ca şi caritatea, afecţiunea plină de întrajutorare, iubirea aproapelui. La Oana Stoica-Mujea, ca şi la Ursula K. Le Guin sau Gordon R. Dickson, romanul fantastic eroic este o gestă a speranţelor împlinite.<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Oana Stoica-Mujea - Şarama<br />Editura Eminescu, Bucureşti, 2006.<br /><br /><br /><br /><br /><br />MICILE APOCALIPSE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Prima dată am citit o proză de Kurt Vonnegut jr. în 1983, pe ultima pagină a fanzinului „Paradox", unde studenţii timişoreni reuşiseră să strecoare o minusculă, însă deosebit de expresivă distopie, „Harrison Bergeron", tradusă de Silviu Genescu cu titlul „Biet supraom". Din bibliografiile aflate la îndemână, văd că povestea supergeniului din 2081 (o vreme când, „în sfârşit", toată lumea va fi egală şi nimeni nu se va putea lăuda că ar fi mai puternic, mai iute sau mai deştept decât altul, pentru că este obligat să poarte tot felul de handicapuri) a făcut carieră în epoca Ceauşescu. Ea a fost tradusă ulterior de Dan Iordache şi Dan Merişca („Vatra" 1/1986) şi de Mihaela Popa (Almanahul Anticipaţia 1991).<br /><br />Anii '80 au constituit un teren fertil pentru receptarea cărţilor scrise de rebelul de peste ocean, în special datorită excelentelor traduceri făcute de Rodica Mihăilă şi Marcel Pop-Corniş, ultimul fiind un excelent cunoscător al literaturii americane, în special al lui Herman Melville, autorul lui „Moby Dick", căruia i-a dedicat studiul „Anatomia balenei albe". Pe vremea aceea, Vonnegut era deja un autor cu notorietate, publicase deja o sumedenie de romane: „Pianul mecanic" (Player piano, 1952), „Sirenele de pe Titan" (The Sirens of Titan, 1959), „Mama Noapte" (Mother Night, 1961), „Leagănul pisicii" (Cat's Cradle, 1963), „Fii binecuvântat, domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâşte" (God bless you, Mr. Rosewater or Pearls before swine, 1965), „Abatorul cinci sau Cruciada copiilor, Un dans obligatoriu cu moartea" (Slaughterhouse-Five or the Children's Crusade, A Duty-dance with Death, 1969), „Mic-dejunul campionilor sau La revedere, Blue Monday" (Breakfast of champions, or Goodbye blue Monday!, 1973), „Făcăleţul sau Adio, singurătate" (Slapstick, or Lonesome No More!, 1976), „Deţinutul" (Jailbird, 1979), Deadeye Dick (1982), Galápagos (1985), Barbă Albastră (Bluebeard, 1987). După Revoluţie, i-au apărut „Hocus-Pocus" (1990), „Cutremurul timpului" (1997). A mai publicat diferite volume de povestiri, piese de teatru, eseuri. Ultimul, „Un om fără ţară" (A Man Without a Country, 2005), a fost o lucidă analiză a politicii americane după alegerile din 2004 şi a stârnit discuţii aprinse. Deşi n-a avut nici un fel de pregătire academică, a fost invitat să predea cursuri de „creative writing" la Universitatea din Iowa, la Harvard şi la City College. I s-au ecranizat mai multe scrieri, în unele dintre ele a avut apariţii episodice, însă nu şi în filmul TV realizat în 1995, după deja-amintitul „Harrison Bergeron", cu Sean Astin (hobbitul Sam Gamgee) şi Miranda de Pencier în rolurile principale, realizat de regizorul Bruce Pittman, după un scenariu de Arthur Crimm.<br /><br />Criticii l-au considerat un autor de „comedii negre". Dacă îi parcurgem biografia, vom vedea că a avut toată dreptatea să râdă de rânduielile prost-croite ale lumii şi să creeze tot felul de scenarii satirico-apocaliptice, cu speranţa că nimeni nu se va strădui să le pună în aplicare. În tinereţe, scriitorul a luptat în cel De-al Doilea Război Mondial şi a fost luat prizonier în urma bătăliei de la Bulge (decembrie 1944). Nemţii l-au trimis în tabăra din Dresda şi a fost unul dintre cei 7 americani care au scăpat cu viaţă, după ce, în noaptea de 13 spre 14 februarie 1945, aviaţia americană a bombardat oraşul şi l-a ras de pe faţa pământului. Cum oraşul era ticsit cu refugiaţi, numărul victimelor (35.000 morţi) a fost comparabil cu cel rezultat în urma atacurilor cu bombă atomică şi nucleară din Hiroshima şi Nagasaki. Scriitorul a povestit pe larg toată tărăşenia în romanul „Abatorul 5", publicat în toiul conflictului din Vietnam, drept care n-a fost întâmpinat cu prea multă căldură de către autorităţi. Cartea a fost exclusă din unele biblioteci şi interzisă în câteva şcoli din motive de... „obscenitate".<br /><br />Vonnegut a creat o serie de personaje marcate de anii petrecuţi în războiul din Vietnam. Unul ar fi Eugene Debs Hartke din „Hocus-Pocus", trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel. El devine profesor la o şcoală specială pentru copii handicapaţi, din apropierea unei închisori atacate de nişte traficanţi de droguri, dornici să elibereze pe unul dintre ai lor. E epoca descrisă şi de Michael Crichton în „Noaptea samurailor", când la conducerea mai multor firme şi instituţii americane (inclusiv penitenciare) au ajuns asiatici, în special japonezi, aşa că, profitând de debandadă, puşcăriaşii evadaţi se înarmează, se proclamă „luptători pentru libertate" şi îşi reglează conturile cu fosta conducere. Când Hartke este numit comandant al forţelor de ordine din regiune şi reuşeşte să restabilească un calm relativ în zonă, este acuzat de incitare la revoltă şi arestat.<br /><br />Un alt veteran de război este spiritul nemuritor al lui Leon Trotsky Trout, fiul lui Kilgore Trout, alter-ego-ul lui Vonnegut (numele personajului a fost inspirat de cel al unui scriitor SF real: Theodore Sturgeon). Leon veghează asupra micii comunităţi din romanul „Galápagos", naufragiată pe insula Santa Rosalía din arhipeleagul sud-american. Restul lumii a fost răvăşit de colapsul financiar mondial şi de boala infertilităţii umane. Geneza romanului a fost influenţată explicit de studiile lui Charles Darwin, publicate în jurnalul său de călătorie, „Călătoria unui naturalist în jurul lumii pe bordul vasului Beagle" (The Voyage of the Beagle, 1839). Autorul profită de izolare, ca să ne distreze cu ideea transformării speciei umane într-un fel de foci, vieţuitoare adaptate vieţii marine.<br /><br />Cel mai cumplit apocalips imaginat de Vonnegut este cel provocat de fizicianul Felix Hoenikker, laureat al Premiului Nobel. El a fost unul dintre savanţii angajaţi pentru crearea bombei atomice. După reuşita primului test, unul dintre colegii săi a oftat: „Ştiinţa a aflat acum ce este păcatul." Hoenikker l-a întrebat mirat: „Ce este păcatul?" Aşa merg lucrurile.<br /><br />În concluzie, bătrânul Felix a fost unul dintre cercetătorii fanatici, pe care nu-i interesează implicaţiile sociale sau ecologice ale descoperirilor făcute. În urma ultimelor sale experienţe, savantul a creat o superstare cristalină a apei, care se topeşte la 46 grade Celsius, pe care a denumit-o „Gheaţa-9": un fel de amorsă capabilă să îngheţe instantaneu mari cantităţi de apă. Apoi a murit fulgerător în Seara de Ajun, aşezat în fotoliul său de răchită, în vreme ce privea marea. Beneficiile descoperirii revin celor trei copii ai săi: Franklin, Angela cea înaltă şi micul Newton. Ei vor profita de imensa putere înmagazinată în revoluţionarea stare de agregare ca să-şi împlinească toate dorinţele. Devenit indezirabil datorită diferitelor infracţiuni comise, Frank a fugit din S.U.A. pe insula San Lorenzo, o republică bananieră de 70 de kilometri lungime pe 30 lăţime, cu o populaţie de 450.000 suflete. Aici s-a îndrăgostit lulea de frumoasa Mona Monzano, fata adoptivă a dictatorului Miguel „Papa" Monzano. Ca să obţină mâna fetei, Frank i-a dăruit socrului său termosul unde păstra o fărâmă din „Gheaţa-9" şi a devenit mâna lui dreaptă, cu rangul de general-maior.<br /><br />De fapt, tiranul reprezenta doar puterea executivă, Cezarul. „Papa" Monzano era urmaşul caporalului dezertor Earl McCabe, naufragiat pe insulă împreună cu aventurierul Lionel Boyd Johnson, nume stâlcit de către localnici în forma „Bokonon". Renăscut din spuma mării, Johnson a avut o revelaţie şi a devenit liderul spiritual al sărăcimii de pe insulă, un păstrător al speranţei. Cinismul lui Vonnegut atinge cote maxime când vine vorba despre noua religie. Întrucât s-a dovedit că adevărul era duşmanul oamenilor, Bokonon şi-a asumat răspunderea de a oferi populaţiei minciuni (foma) din ce în ce mai abile, cu scopul de a-i face fericiţi. Dualismul guvernării avea o dinamică intrinsecă: puterea l-a declarat pe noul profet în afara legii şi a organizat diferite expediţii încercând să-l captureze; Bokonon, tot mai popular, era ascuns de adepţi şi reuşea de fiecare dată să scape ca prin minune.<br /><br />„Leagănul pisicii" reprezintă sforicica petrecută pe după degete, pe care copiii o preiau unul de la celălalt şi-i dau noi forme. Bătrânul Hoenikker îl distra în felul acesta pe fiul său Newt şi-i cânta: „În pom într-un leagăn doarme pisicuţa./ Vântul când bate, ea se dă huţa./ Dacă o creangă va fi ruptă de vînt,/ Leagănul şi mâţa se vor izbi de pământ". Cântecelul reflectă felul cum inevitabilul produce accidente prin care destinul izbeşte nemilos şi ireversibil. Epava ambarcaţiunii cu care caporalul american şi profetul rătăcitor au ajuns pe insula San Lorenzo a fost aurită şi Bokonon a lansat legenda că, atunci când „Barca de Aur" va pluti pe apă, va veni sfârşitul lumii. Uite că acesta a venit mai repede decât ar fi bănuit oricine. „Papa" Monzano s-a sinucis înghiţind o fărâmă de „Gheaţă-9" şi s-a transformat într-o stană de piatră. Ceremonia de incinerare a fost tulburată de atacul avioanelor trimise să-i susţină pe cei care încercau să preia puterea. Când reşedinţa oficială a fost bombardată şi s-a prăbuşit în mare, cadavrul dictatorului a ajuns accidental în apă şi a îngheţat întregul ocean, provocând o catastrofă mondială.<br /><br />Prin întâmplările absurde trăite de urmaşii laureatului Nobel („aşa tată, aşa copii"), Kurt Vonnegut jr. conturează o lume a bunului plac aflat sub incidenţa hazardului, nu prea diferită de cea în care am trăit până în 1989 şi avertizează că „duhul distrugerii" poate fi eliberat accidental din sticlă. Cu toată grozăvia ei, vremelnica putere pământeană a dictatorilor este incapabilă să-i protejeze împotriva fatalităţii. În „Evanghelii", Mântuitorul a cerut să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului. Bokonon, falsul profet al minciunii prezentate ca adevăr suprem, a reformulat acest pasaj: „Nu-i daţi nici un strop de atenţie Cezarului. Cezarul n-are nici cea mai vagă idee despre ce se întîmplă CU ADEVĂRAT".<br /><br /><br />Despre:<br /><br />Kurt Vonnegut jr. - Leagănul pisicii<br />Editura Polirom, Iaşi, 2004.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />ALDOUS HUXLEY ŞI EXISTENŢA LIPSITĂ DE SPERANŢĂ<br /><br />Boda László<br /><br /><br />Dacă în cazul sculptoriţei Camille Claudelle avem de-a face cu un caz zguduitor de rătăcire, când vine vorba de Aldous Huxley, cercetătorul teolog capătă senzaţia copleşitoare că avem de-a face cu cel mai potrivit exemplu pentru ilustrarea intelectualităţii decăzute. Nicidecum nu este vorba despre o încarnare a Răului, ci doar despre faptul că scriitorul englez posedă o mare capacitate de creaţie, derivată dintr-o inteligenţă elevată şi, deşi nu-l reneagă pe Dumnezeu, făureşte o lume din care lipseşte cu desăvârşire speranţa mântuirii.<br /><br />Huxley este un spirit cinic, dotat cu o inteligenţă excepţională, marcat de damnarea provocată de un Ego supradimensionat, însă care trăieşte în deplină libertate. Precum singur se descrie în chipul lui Philip Quarles, este „o minte cercetătoare, glacială, inumană". Sunt trăsături întâlnite şi la Mephistoul lui Goethe sau la Luciferul lui Madách. El asistă la prăbuşirea sistemului de norme acceptate în mod tradiţional, colaps provocat de convulsiile unei lumi aşa-zise moderne, unde salvarea este oferită de tehnică, stând pe ruinele valorilor spirituale şi morale. Huxley dezvăluie cu forţa unui profet faptul că civilizaţia tehnologică este o pură amăgire. Din ea nu lipseşte credinţa în Dumnezeu, ci speranţa mântuirii. Ea nu cuprinde într-însa nimic „diabolic", în sensul conferit de concepţiile din perioada romantică, ca la americanul Robert Louis Stevenson, unde domnul Jekill se preschimbă în maleficul Mr. Hide. O astfel de transformare psihică radicală reprezintă o licenţă poetică, o invenţie scriitoricească. Spre deosebire de alţii, Huxley trăieşte viaţa unui veritabil damnat, care îşi caută mântuirea, însă n-o găseşte. El este tipul de om dotat cu o inteligenţă superioară, incapabil să creadă în ceva, cinicul lipsit de căldură sufletească. Prin toate aceste trăsături, el devine ambasadorul îngerului decăzut, dar nu într-un rol jucat pe o scenă, ci în viaţa de toate zilele, în chipul unui autor trecut pe lista creatorilor de excepţie din domeniul literar, capabil să stârnească un mare ecou în epoca sa.<br /><br />Soarta decăzuţilor de pe Pământ nu este pecetluită. Închisoarea lor spirituală nu reprezintă locul unde-şi petrec condamnarea pe viaţă. Huxley caută o cale de evadare. În „Minunata lume nouă", poate cea mai cunoscută dintre operele sale, critică fără milă şi destramă iluzia în puterea de preschimbare a invenţiilor tehnice. Printre „profeţii minori" care l-au precedat, să-l amintim pe Cain în viziunea lui Byron sau falansterul din „Tragedia omului" de Madách.<br /><br />Huxley trăieşte într-un infern pământean, dar asta nu-l împiedică să încerce să evadeze. Întrucât s-a înstrăinat de adevărurile propovăduite de Biblie, caută să afle un capăt salvator de frânghie în misticismul filozofiilor orientale, atunci când, înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, se mută din Anglia în Statele Unite. Amploarea şi grozăvia devastărilor îi oferă senzaţia copleşitoare a iadului slobozit pe Pământ. Pesimismul pune stăpânire pe sufletul său, dându-i senzaţia că „nu există nici o salvare", premiza sentimentului de damnare. În comparaţie cu el, deznădejdea lui Madách e doar o palidă umbră. În sinistra viziune a viitorului imaginat de Huxley, omul decade, revine la stadiul de animal, precum în celebrul film, „Planeta maimuţelor", peliculă puternic marcată de influenţa postumă a autorului englez.<br /><br />Huxley începe să scrie o utopie cu titlul de „Insula", din slovele căreia transpare clar tăinuita alianţă cu îngerul căzut, deşi scriitorul nu pare s-o conştientizeze şi nici nu vorbeşte deschis despre ea. Dezvoltarea la maximum a capacităţilor omului reprezintă scopul (în aparenţă, umanist) al vieţii în acest tărâm de vis. Însă devenirea se realizează prin mijlocirea unui drog. Să ne amintim câtă suferinţă şi câte victime a provocat în rândul tinerilor consumul de narcotice şi stupefiante, transformându-le viaţa într-un veşnic chin. Nici vorbă despre sentimentul de fericire a celor înălţaţi, acest „Rai" nu-i decât o firmă amăgitoare atârnată deasupra porţii atrăgătoare a infernului pământean, care oferă scurta glorie a podiumului celor orbiţi de luminile strălucitoare ale reflectoarelor aţintite asupra unei scene.<br /><br />Un critic literar îl compară pe Huxley cu Shakespeare, dar nicidecum pentru a stabili o ierarhizare literară, ci pentru a evidenţia felul similar de concepere a Răului. Concluzia exegetului se potriveşte ca o mănuşă în cazul de faţă. În „Istoria literaturii engleze", el arată că: „reprezentarea Răului de către Shakespeare nu izvorăşte niciodată din premiza că viaţa este, în ultima instanţă, câinoasă şi lipsită de sens, că omul este dintru început sortit damnării şi pieirii".<br /><br />Vörösmarty s-a smuls din mocirla depresiei provocate de lipsa de speranţă. El s-a înălţat până la iluminarea interioară reflectată de versul „Şi-n lume va fi iarăşi sărbătoare". Huxley a rămas până la sfârşitul vieţii lipsit de posibilitatea de a scăpa. A încercat de mai multe ori, dar în final - toate indiciile o demonstrează la unison - a rămas robul plăcerii de a-şi savura damnarea terestră, ca urmare a renunţării la credinţa în Mântuire, captiv în sfera unei existenţe lipsite de orice posibilitate de smulgere din impas, descrisă atât de sugestiv de celebra inscripţie plasată de Dante deasupra intrării în iad, inspirată de o autentică concepţie teologică: „Lasciate ogni speranza", adică: „Lăsaţi orice speranţă".<br /><br /><br />Traducere de Györfi-Deák György<br /><br />Titlul original:<br />Aldous Huxley és a reményvesztett létezés<br /><br />Din volumul:<br />Boda László - A Sátán, A nagy Kísértő a teológia, az élet és az irodalom szembesítésében (Satana, Marele Amăgitor în reprezentările teologiei, vieţii şi literaturii) Szent István Társulat, Budapest, 2006.<br /><br /><br /><br /><br /><br />POSTMODERNISMUL ŞI SEFIŞTII ROMÂNI<br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br />O apropiere între modul postmodernist de-a concepe literatura şi preferinţa sefiştilor pentru recombinarea uneori parodică (conştientizată sau nu) a unor „prefabricate” pare naturală şi evidentă. Mircea Opriţă o propune, în special în legătură cu îndrăznelile intertextualiste ale unor sefişti din promoţia anilor ’90. În opinia sa, există un posmodernism SF românesc, ilustrat în special de Michael Haulică, Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Cătălin Ionescu, Ona Frantz, Florin Pîtea. În textele acestor autori, Mircea Opriţă descoperă trăsături ale „gândirii postmoderne”: sincronizarea la idealul descentralizării, promovarea temelor marginalizate, adoptarea unor strategii ale jocului liber, acceptarea democratică a parodiei alături de demersul „serios”. Volumul colectiv Motocentauri pe Acoperişul Lumii (1995) este considerat „o carte-manifest a SF-ului nouăzecist”, implicit o dovadă a adaptării de către sefiştii români a strategiilor narative postmoderniste. Autorii (Ionuţ Bănuţă, Caius Stancu, Dănuţ Ivănescu, Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Don Simon, Doru Stoica şi Cătălin Ionescu) reuşesc într-adevăr să dovedească o libertate scripturală încă neîntâlnită în sefeul românesc, aceasta fiind calitatea capabilă să-i apropie de idealul postmodernist al încălcării tuturor barierelor narative tradiţionale.1<br /><br />Cât priveşte latura teoretică, totdeauna importantă în cazul unor manifestări de tip antiliterar, Mircea Opriţă se opreşte asupra Jurnalului S.F., descoperind elementele unei estetici postmoderne, nu înainte de a-şi lua unele precauţii, atunci când se referă la „amatorismul drapat în recuzită generică”, capabil să înfrunte profesionismul literar cu mult curaj şi, adăugăm noi, cu deplină îndreptăţire culturală. Concluziile sale sunt favorabile:<br /><br /><br />„Cu tot caracterul ei aproximativ şi rudimentar, estetica [promovată în Jurnalul S.F.] năzuie deschis la cultivarea unor trăsături postmoderne ale scrisului. Ca şi în cazul literaturii generale, SF-ul ’nouăzecist’ este văzut într-o contrapunere semnificativă la modurile experimentate anterior. Un spirit al desacralizării se aplică oricărui lucru: mituri, teme, mijloace de expresie, limbaj.”2<br /><br /><br />Criticul literar tradiţional este sceptic în privinţa unor asemenea concluzii, obiectând că pot intra în discuţie doar teoretizările situate la nivelul validităţii dialectice. Or, continuă criticul, eseiştii de la „Jurnalul S.F.” au audienţă doar în cadrul comunităţii sefiste, textele lor nu intră în circuitul discuţiilor profesionale despre literatură din România; aşa stând lucrurile, se poate spune că Mircea Opriţă forţează nota, din partizanat, atunci când procedează la „anexarea” sefistă a postmodernismului. În schimb, un istoric al mentalităţilor sau unul al ideilor literare, de felul lui Adrian Marino, consideră că totul este în ordine, iar discursul rudimentar al celor de la Jurnalul S.F. este cu totul îndreptăţit să ilustreze modul postmodernist.3 Ceea ce este stângăcie pentru un literat devine, într-un asemenea caz, o probă mai deosebită de autenticitate. Dacă privesc astfel lucrurile, literaţii sunt nevoiţi să admită că paradigma postmodernă, dacă există cu adevărat, le asigură sefiştilor condiţiile unei victorii strategice. Postmodernismul fiind o „filozofie” a pluralismului, conceptul de elită, esenţial pentru optica tradiţională a literaţilor, devine inoperant. Aşa stând lucrurile, sefiştii ar trebui să se simtă perfect de bine în ambianţa ideilor postmoderniste, acestea având darul de-a le valida pe deplin textele. În modul lor specific, neconvingător pentru profesioniştii comentariului literar, teoreticienii de la Jurnalul S.F. contestă competenţa elitei literare dincolo de marginile unui anumit grup social. Ei nu fac apel la ideile postmodernismului, referirile lor antielitiste părând mai degrabă intuitive. Rolul delimitării lor faţă de criteriile elitiste de receptare a textelor literare este unul social. Fără a ambiţiona să pătrundă printre cunoscătorii autentici ai postmodernismului, autorii de teoretizări de la Jurnalul S.F. doresc în special să asigure coeziunea sefiştilor români, să le păstreze şi să le consolideze configuraţia psihologică de grup social distinct.<br /><br />În contextul discuţiei despre posibila apartenenţă postmodernistă a unor sefişti români, se cuvin amintite şi contribuţiile lui Florin Pîtea, absolvent de filologie, anglist cu o carieră universitară. Ocupându-se de opera lui Thomas Pynchon, „o figură centrală a postmodernismului”, precum şi de influenţele exercitate de acesta asupra unor autori, după apariţia primului său roman, în 1962, Florin Pîtea citează opinia lui William Gibson:<br /><br /><br />„Pynchon a fost întotdeauna un scriitor preferat şi o influenţă majoră. În multe feluri îl văd ca fiind aproape [la] începutul unei anumite specii mutante de SF - genul cyberpunk, SF-ul care amestecă suprarealismul şi imaginile culturii pop cu informaţii ezoterice istorice şi ştiinţifice.”4<br /><br /><br />În calitatea lui de părinte al „subgenului cyberpunk”,5 William Gibson este unul dintre autorii menţionaţi frecvent de Florin Pîtea. Despre el, Bruce Sterling, alt autor de sefeuri receptiv la ideile strategiile narative ale postmodernismului, are o afirmaţie revelatoare:<br /><br /><br />„Cel mai revoluţionar act pe care-l putem face, ca scriitori, este să combinăm genurile, să transplantăm limbaje de la alte lucrări la subiectele SF. Stilul este conţinut. Gibson ne oferă ceva nou – un nou stil. Nu pentru că l-a inventat, ci pentru că a avut înţelepciunea să vadă că un stil vechi ar putea fi adaptat la materialul nostru tradiţional.”6<br /><br /><br />Ideea amestecului ingenios de registre narative, precum şi apelul la informaţii livreşti cât mai diversificate par a fi, în opinia lui Florin Pîtea, cele mai importante trăsături postmoderniste ale scriitorului american. Lui Thomas Pynchon i se atribuie inventarea unui nou gen literar, „un amestec de cultură ştiinţifică şi umanistă, umor şi angoasă.” El ar fi fost foarte convingător „în redarea stării de spirit a sfîrşitului de secol douăzeci”.<br /><br />Florin Pîtea nu face referiri la sefiştii români, deşi unii dintre aceştia s-au aliniat (sau au încercat s-o facă) la poetica postmodernistă/cyberpunk. Singurele „comentarii” sunt proprile sale proze, unde foloseşte din plin inovaţiile de tip postmodernist ale autorilor cyberpunk. Drept urmare, din eseurile sale reţinem mai ales ideea că autorii postmoderni acuză o mutaţie de optică faţă de propriile texte şi o mentalitate schimbată în raport cu scriitorii tradiţionali. La ei, mentalitatea sefistă, discutată de noi din diferite unghiuri de vedere, se transformă treptat în mentalitate neosefistă. Florin Pîtea, cu orgolioasa sa ignorare a sefeurilor româneşti, nu tocmai flatantă pentru respectivii autori, ilustrează o mentalitate postsefistă.7<br /><br />Literaţii „convertiţi” la postmodernism văd relaţiile cu sefiştii altfel decât cei „ortodocşi”. Ei le acordă autorilor de sefeuri o oarecare atenţie, dar nu-i acceptă ca egali, poziţia lor fiind aceea a unor patricieni faţă de nişte liberţi. Teoretic, atitudinea postmodernă faţă de literatură presupune toleranţă faţă de genurile socotite inferioare până mai ieri, ba chiar situarea acestora pe picior de egalitate cu literatura elitelor. În Postmodernismul românesc (1999), elogiu lipsit de orice rezervă al respectivei orientări literare, Mircea Cărtărescu scoate în evidenţă acest aspect:<br /><br /><br />„...experienţa artistică ’înaltă’ foloseşte expresii codificate, cristalizate de-a lungul timpului, pentru exprimarea fiecărui sentiment. Ele sunt la fel de convenţionale ca şi codul plebeu al kitsch-ului, dar sunt prestigioase cultural. [...] În experienţa postmodernă, kitsch-ul este noua lingua franca a unei lumi dominate de design, advertising şi show-biz, instituţii în care se dizolvă ca să se recreeze la nesfârşit.”8<br /><br /><br />Referindu-se la kitsch, autorul are de fapt în vedere toate categoriile de texte necorespunzătoare standardelor estetice tradiţionale, dar devenite legitime prin prisma ideilor postmoderne. El îl citează pe Sorin Alexandrescu, în legătură cu depăşita „bătălie canonică”:<br /><br /><br />„..cred că a venit în sfârşit timpul să se încheie supremaţia canonului estetic în literatura română [...] nu doresc nici o (nouă) bătălie canonică, ci doar abandonarea oricărui canon. Şi tânjesc după aerul pur care-i va urma.”9<br /><br /><br />Dacă lucrurile se vor întâmpla astfel, mulţi specialişti în literatură vor fi nevoiţi să se reprofileze, precum Adrian Marino, în ultimii ani ai vieţii sale, trecând de la istoria literară la istoria culturală. Deocamdată însă vremea acestei egalităţi depline a textelor nu a venit. Mircea Cărtărescu o dovedeşte, în Postmodernismul românesc, rezervându-le sefiştilor şi lucrărilor acestora un statut special, legat de „reciclarea posmodernistă”. După ce plasează sefeurile, alături de alte texte situate în afara preferinţelor elitei literare, în paraliteratură, Mircea Cărtărescu observă înclinaţia autorilor postmodernişti, inclusiv a celor români, de a împrumuta de la acestea, „structuri narative rigide” şi „imagini arhetipale”. Reciclarea „formelor narative istoricizate”, precum şi a celor „populare” ar duce la ivirea unor „metaromane”. Există şi referirea la „reciclarea nostalgică” unor texte de mâna a doua, „marginale”, inclusiv „serialele gen heroic fantasy, pulp-urile SF”. În aceeaşi categorie sunt incluse preocupările unor autori pentru „anumite curente de ultimă oră în artele ’populare’ (cyberpunk etc.)”. Mircea Cărtărescu oferă şi alte semne ale unei atitudini democratice faţă de toate tipurile de texte. Astfel, face o referire elogioasă la preocuparea lui Florin Manolescu pentru paraliteratură şi arată că acesta este „autorul unei excelente istorii a literaturii SF”, continuând:<br /><br /><br />„De altfel, SF-ul românesc a fost, din 1960 încoace, prin colecţiile şi revistele specializate, unul dintre cele mai intresante domenii ale literaturii contemporane, având miturile sale, marii autori, curentele, genurile şi speciile sale distincte. La structurarea sa a contribuit o critică adeseori sofisticată, numărând străluciţi eseişti şi erudiţi în materie. Mult mai slab monitorizate au fost celelalte zone ale paraliteraturii româneşti...”10<br /><br /><br />Însumând aceste elogii, eseistul nu menţionează însă un aspect capital al problemei. Anume că Florin Manolescu şi emulii săi în ale cercetării sefeului sunt şi nişte avocaţi ai sefiştilor, în tentativa acestora de a fi „primiţi” în literatură, printre literaţi.<br /><br />De ce nu sunt incluse printre cărţile postmoderniste şi unele sefeuri? De ce acest „privilegiu” le este rezervat doar textelor unde sefeurile sunt „citate”? Răspunsurile la aceste întrebări pot fi aflate doar atunci când comparăm cele două mentalităţi, a literaţilor şi a sefiştilor. Se pare că, în practică, literatul canonic, Mircea Cărtărescu în cazul de faţă, nu poate să aşeze pe picior de egalitate literatura elitelor şi literatura populară, deşi susţine teoretic că o asemenea procedare este justificată şi de dorit. I-ar fi şi foarte greu, de altfel. La facultăţile de filologie se învaţă că există literatură bună şi mai puţin bună, criteriul de departajare fiind cel estetic. În decursul anilor, se formează anumite reflexe mentale, dificil de înlocuit printr-o atitudine de contemplator senin, specifică unui istoric al mentalităţilor. Pentru acesta din urmă, orice text este interesant, iar alegerile dictate de criteriul estetic sunt strict subiective. În cazul situării literaţilor faţă de sefeuri, funcţionează această mentalitate segregaţionistă.<br /><br />Un exemplu semnificativ sunt referirile la Jorge Luís Borges, socotit de către toţi teoreticienii, inclusiv de Mircea Cărtărescu, un reprezentant de frunte al postmodernismului. Unele dintre povestirile lui Borges pot fi considerate sefeuri. Pe de altă parte, unele texte semnate de sefişti se ridică probabil la nivelul artistic al acestora. Ce se întâmplă, atunci? Singurul răspuns, propus deja de noi, este că Borges scrie „prea bine” pentru sefişti. Drept urmare, povestirile sale curat sefiste nu sunt revendicate de către sefişti, ci de către literaţi. Acest mecanism mental explică inclusiv faptul că Mircea Cărtărescu refuză în mod sistematic să accepte ideea că unele sefeuri pot fi şi altceva decât paraliteratură. Observăm, o dată mai mult, faptul că sefultura11 este un concept solid, un fel de cheie teoretică pentru înţelegerea celor două mentalităţi. Literatul, în mod definitiv, nu acceptă ideea că sefultura poate fi şi altceva decât paraliteratură. În schimb, atunci când anumite texte conţinând motive şi modalităţi sefiste se ridică la un nivel literar socotit acceptabil, este dispus să le omologheze ca literatură. Iată un exemplu, din cartea lui Mircea Cărtărescu:<br /><br /><br />„Proza anilor ’90 are, de fapt, o puternică înclinaţie către funcţionalitatea care combină mimarea genurilor paraliterare (SF – cu variantele sale: heroic fantasy, space opera etc. – romanul erotic, thriller-ul) cu tehnicile inspirate de computer.”12<br /><br /><br />Ceva asemănător ni se spune şi în legătură cu activitatea lui Sebastian A. Corn, un autor revendicat de sefişti. Acesta este creditat cu „experimente SF”, nu cu sefeuri. Cu alte cuvinte, discuţia începe doar în legătură cu textele capabile să recicleze sau să mimeze sefeurile. Cine decide însă unde începe mimarea reuşită şi se termină sefeul propriu-zis? ar putea să se întrebe sefiştii, cu îndreptăţire. Greu de răspuns, mai ales dacă ţinem cont de faptul că unii autori de sefeuri practică parodia, deci se distanţează de locurile comune ale genului lor preferat. În această privinţă, întreaga carte a lui Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc acuză o neclaritate fundamentală. Unele dintre citatele din cărţi socotite a fi capitale oferă mostre de pură şi simplă banalitate, nu arată vreo valoare literară deosebită şi nici nu probează nişte virtuţi combinatorii ieşite din comun. Meritul lor pare a fi, ne lasă să înţelegem autorul, faptul că sunt nişte documente despre dispoziţia ludică şi combinatorie a unor autori. Şi, desigur, acela de-a oferi eseistului ocazia unor speculaţii despre marile posibilităţi ale postmodernismului. Poate că are dreptate Adrian Dinu Rachieru, atunci când se referă la inconsistenţa potmodernismului:<br /><br /><br />„Dacă atitudinea postmodernă încurajează proliferarea nivelatoare a variantelor, plutind în incompletitudine, echivoc şi un fals şi periculos egalitarism, atunci nu puteam să-i nu-i dăm dreptate incisivei Alison Lee: postmodernismul numeşte o criză a autorităţii culturale. În pofida avalanşei de teoretizări, sofisticate şi contradictorii, Postmodernismul în ebuliţie – ne asigură Brian McHale – rămâne neidentificabil şi nelocalizabil.”13<br /><br /><br />Nu ştim cât de postmoderniste sunt încercările româneşti de aliniere la tehnicile narative lansate de autorii cyberpunk14, nu ştim, apoi, dacă sefeurile, unele dintre ele, ar putea să corespundă standardelor impuse de teoreticienii postmodernismului. De altfel, asemenea aproximări nu corespund intenţiilor declarate ale lucrării de faţă. În schimb, discuţia despre postmodernismul sefiştilor ne ajută să lămurim şi mai mult cele două mentalităţi, oferindu-ne noi argumente ale unei incompatibilităţi fundamentale. Până când neosefiştii şi neoliteraţii se vor trata reciproc cu o deplină indiferenţă, sefiştilor şi literaţilor le este dat, se pare, să-şi continue monologurile lor paralele.<br /><br />Această indiferenţă pare a fi inclusă în condiţia omului postmodern, dominată nu numai de dezangajare morală, dar şi de refuzul aprofundării unor aspecte existenţiale până mai ieri absorbante. Dacă lucrurile stau aşa, iar argumentele nu lipsesc, înseamnă că nici autorul de literatură, fie aceasta destinată lecturii culte sau celei populare, nu este străin de această condiţie a superficialităţii şi a părăsirii rapide a „peisajelor”, oricare ar fi acestea.15 Imaginea scriitorului tradiţional, truditor asupra manuscrisului său, ezitant în faţa soluţiile narative, pare iremediabil de domeniul trecutului. Autorul postmodern alege la repezeală nişte combinaţii, se bazează pe efectele întâmplătoare, nu are timp pentru şovăieli, fiindcă tocmai trebuie să plece la studioul de televiziune, unde participă la un talk show, ba chiar este moderatorul acestuia. Desigur, mai rămân şi autori din genul scrupuloşilor. Aceştia, precum Borges sau Eco, folosesc într-un mod foarte elaborat prefabricatele recomandate de poetica postmodernistă. Erudiţia lor le permite o asemenea atitudine. Rămâne să căutăm printre sefiştii români autori din această categorie. Poate că vom descoperi câteva rude spirituale îndepărtate ale postmoderniştilor elaboraţi, de felul celor citaţi mai sus. Până atunci însă suntem constrânşi să observăm că posmoderniştii români, fie ei sefişti sau literaţi, nu sunt prea grozavi, ca să spunem aşa. Performanţele lor par mai degrabă mecanice, amintind de eşecurile nenumărate ale artiştilor manierişti, preţ al puţinelor succese. În acest context, putem constata că postmodernismul literar este „avantajos” pentru modul sefist de-a face literatură. Sefeurile conţin o sumedenie de referiri, explicite şi mai ales implicite, la istoria genului, fiind nişte exerciţii de inteligenţă, în primul rând, mai puţin nişte opere de intuiţie, în sensul promovat de tradiţia literară.<br /><br /><br />Note<br /><br />1 Analizând în mod minuţios volumul colectiv Motocentauri pe Acoperişul Lumii, Radu Pavel Gheo nu-l apropie de poetica posmodernismului, deşi ar fi avut numeroase motive s-o facă. Explicaţia pare a fi o anume mefienţă faţă de concept şi faţă de metodologia interpretativă corelativă acestuia. Observăm la acest avizat comentator o anumită atitudine „retro” faţă de literatură. Radu Pavel Gheo nu caută în Motocentauri pe Acoperişul Lumii virtuţi postmoderniste ale textului, ci mai ales calităţi literare tradiţionale, despărţindu-se astfel, în mod tacit, de adepţii ideii că postmodernismul oferă o nouă paradigmă, inclusiv în materie de critică şi istorie literară. Aceştia din urmă consideră că textele lor preferate sunt întrucâtva situate dincolo de literatură, sunt „postliteratură”, amintind în această privinţă de poziţia sefiştilor canonici. Radu Pavel Gheo nu aderă la un asemenea punct de vedere. În loc să se extazieze în faţa inventivităţii combinatorii a autorilor, lipsită de legături vizibile cu tradiţionalul talent literar, precum adepţii caracterului extraliterar al sefeului autentic, el caută valoarea literară a diferitelor texte, ajungând la concluzii rezervate: „Pentru a umple spaţiul ficţional şi evenimentele cuprinse în introductiva Scurtă Istorie... ori pentru a crea impresia de unitate şi continuitate, ar fi fost necesare mult mai multe texte, acoperind mult mai multă istorie imaginară. Puşi să aleagă între proiectul irealizabil de a face din antologie o carte ’rotundă’ şi în acelaşi timp un volum cu o valoare literară incontestabilă în integritatea ei de artefact, creatorii au ales o păguboasă cale de mijloc.” (Radu Pavel Gheo, Despre science fiction, Omnibooks, 2001, p. 126) Este evident că Radu Pavel Gheo reprezintă mentalitatea literaţilor, includerea sa în comunitatea sefiştilor fiind în bună măsură artificială. (înapoi la text)<br /><br />2 Mircea Opriţă, Anticipaţia românească – un capitol de istorie literară, Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Viitorul Românesc, Buc., 2003, p. 367. (înapoi la text)<br /><br />3 Iată câteva referiri ale lui Matei Călinescu la conceptul de postmodernism, alese pentru darul lor de-a fi clare, dar şi pentru poziţia circumspectă a autorului. În Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Traducere din engleză de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu. Traducerea textelor din „Addenda” (2005) de Mona Antohi. Postfaţă de Mircea Martin, Polirom 2005), Matei Călinescu nu se grăbeşte să decidă că postmodernismul este „noua paradigmă”, socotind că este „un construct terminologic mai degrabă stângaci”, aducător de probleme în materie de periodizare. O altă rezervă se lasă întrevăzută şi atunci când teoreticianul citează opinia poststructuralistă a lui Umberto Eco: „Cred că postmodernismul nu e un curent care să fie definit cronologic, ci mai degrabă o categorie ideală – sau, mai bine spus, un Kunstwollen, un mod de operare”. Dincolo de aceste dovezi de prudenţă, ne sunt oferite câteva elemente de bază ale unei poetici postmoderniste a „indeterminării” sau a „impreciziei”, din categoria „convenţiilor structurale”: „o nouă utilizare existenţială sau ’ontologică’ a perspectivismului narativ, diferită de aceea mai degrabă psihologică pe care o regăseam în modernism[...]; dublarea şi multiplicarea începuturilor, finalurilor şi a acţiunilor narate[...]; tematizarea parodică a autorului (reapariţia autorului sâcâitor şi manipulator, de data aceasta cu o dispoziţie autoironică aparte); tematizarea nu mai puţin parodică, dar mult mai deconcertantă, a cititorului[...]; tratarea pe picior de egalitate a acţiunii şi ficţiunii, a realităţii şi mitului, a adevărului şi minciunii, a originalului şi imitaţiei, ca mijloc de a accentua imprecizia distincţiilor obişnuite; autoreferenţialitatea şi ’metaficţiunea’ ca mijloace de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc[...]; versiunile extreme ale ‘naratorului îndoielnic’, utilizate uneori, paradoxal, pentru a obţine o construcţie riguroasă [...].” (p. 292-293) La acestea se adaugă faptul că postmodernismul „utilizează în mod insistent o retorică a palinodiei sau a retractării”. (p. 297)<br />Cât priveşte profilul psihologic al omului postmodern(ist), sunt interesante opiniile lui Zygmunt Bauman. După ce îl citează pe Alain Finkielkraut („De acum postmodern, omul contemporan proclamă egalitatea dintre vechi şi nou, dintre major şi minor, dintre gusturi şi culturi. În loc să conceapă prezentul ca pe un câmp de luptă, el îl deschide fără prejudecăţi şi fără excepţii tuturor combinaţiilor.”), Bauman afirmă că că tipurile umane cele mai reprezentative pentru perioada postmodernă, a dezangajării morale, sunt vagabondul şi turistul. Aceste două metafore încearcă să surprindă modul postmodern de a trăi „în treacăt”: „Un lucru pe care viaţa vagabondului şi cea a turistului nu sunt prevăzute a-l conţine şi cel mai adesea sunt scutite de a-l conţine, este responsabilitatea morală, stânjenitoare, frustrantă, ce ucide bucuria şi provoacă insomnii. Plăcerile din sala de masaj vin fără gândul trist despre copiii vânduţi pentru prostituţie [...] Responsabilitatea morală dispare atunci când ’toată lumea o face’ [...] În lumea postmodernă, vagbondul şi turistul nu mai sunt oameni marginali sau condiţii marginale. Ei se transformă în tipare destinate să monopolizeze şi să modeleze totalitatea vieţii şi întregul cotidian, în şabloane cu care sunt năsurate toate practicile. Ei sunt glorificaţi de corul exploatatorilor comerciali şi al linguşitorilor din mass-media. Ei stabilesc stadardele de fericire şi de succes în viaţă, în general.” (Etica postmodernă, Traducere de Doina Lică, Editura Amarcord, Timişoara, 2000, p. 263-264) (înapoi la text)<br /><br />4 În Romanele lui Thomas Pynchon şi influenţa acestora asupra altor scriitori postmoderni. (http://www.geocities.com/themaddancinggod/) O versiune a acestui articol a apărut în revista Ficţiuni, nr. 4, 2001. (înapoi la text)<br /><br />5 “A science-fiction subgenre characterized by countercultural antiheroes trapped in a dehumanized, high-tech future.”<br />„The word cyberpunk was coined by writer Bruce Bethke, who wrote a story with that title in 1982. He derived the term from the words cybernetics, the science of replacing human functions with computerized ones, and punk, the cacophonous music and nihilistic sensibility that developed in the youth culture during the 1970s and '80s. Science-fiction editor Gardner Dozois is generally credited with having popularized the term.”<br />„The roots of cyberpunk extend past Bethke's tale to the technological fiction of the 1940s and '50s, to the writings of Samuel R. Delany and others who took up themes of alienation in a high-tech future, and to the criticism of Bruce Sterling, who in the 1970s called for science fiction that addressed the social and scientific concerns of the day. Not until the publication of William Gibson's 1984 novel Neuromancer, however, did cyberpunk take off as a movement within the genre. Other members of the cyberpunk school include Sterling, John Shirley, and Rudy Rucker.” (Encyclopaedia Britannica Deluxe Edition 2004, CD-ROM)<br />Referiri mai puţin neutre la cyberpunk pot fi citite în numeroase surse online. Dintre acestea, atrage atenţia în mod special The Cyberpunk Project (http://project.cyberpunk.ru/), cu o tratare sistematică a diferitelor caracteristici şi urmări ale respectivei orientări scripturale, inclusiv ale mişcării cyberpunk. Se poate constata că membrii acesteia din urmă, rude spirituale cu avangardiştii şi cu alţi practicanţi ai antiliteraturii, repetă în bună măsură tipul de argumentaţie practicat de sefişti în legătură cu desprinderea lor de literatură. De data aceasta însă ei au avantajul că se delimitează nu de literatură, o entitate cunoscută de ei în mod aproximativ, ci de domeniul familiar al sefeurilor. Concluziile sunt interesante, mai ales prin calitatea lor de a sugera ca meritele textelor respective nu ţin de virtuţile tradiţionale ale literaturii: „Cyberpunk is a literary movement, born in the 1980's, that seeks to completely integrate the realms of high tech and of pop culture, both mainstream and underground, and break down the separation between the organic and the artificial.” Ca şi alte comentarii din acelaşi site, conceptele de valoare literară şi de talent specific al scriitorului sunt lăsate deoparte.<br />Este poate momentul să menţionăm şi opinia unui critic literar român de azi despre cyberpunk, situată la mare distanţă faţă de entuziasmelele exemplificate mai sus. Privind lucrurile prin prisma unei mentalităţi distincte, aceea a literatului, Monica Spiridon scrie, cu referire la „o retorică a sublimului tehnologic”, într-o recenzie la cartea lui Adrian Marino, Biografia ideii de literatura, vol. 6 (partea IV): ”O carieră teoretică spectaculoasă face recent un concept ca ciberspatiu (cyberspace) – a nu se confunda cu spaţiul cibernetic. Avem aici de-a face cu reactualizarea unei metafore epistemologice, semnate şi datate, inventate de William Gibson în cartea Neuromancer, la începutul anilor ‘80. O evaluare la rece a unor astfel de cruciade inovatoare demonstrează că produsele lor sunt fie metafore gnoseologice navigând în vidul dintre teorie si S.F., fie forme de interacţiune destul de banale, în care mediile electronice cooperează cu textul scris, balanţa inclinând în favoarea celui din urmă, nu invers.” (http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=4856)<br />Autoarea priveşte Neuromancer cu o răceală caracteristică, străină de extazul unor reprezentanţi ai mentalităţii sefiste. (înapoi la text)<br /><br />6 Florin Pîtea, loc. cit. (înapoi la text)<br /><br />7 Cât priveşte performanţele postmoderniste ale sefiştilor români, un critic literar poate veni cu precizarea, de bun simţ cândva, că adoptarea unor strategii narative anumite, oricare ar fi acestea, nu duce cu necesitate la realizări notabile. El ar putea propune apoi o paralelă între romanul lui Umberto Eco, Il nome della rosa (1980) şi trilogia lui Dan Doboş, Abaţia (2002, 2003, 2005), asemănătoare într-o oarecare măsură prin situare culturală şi istorică. Concluzia ar fi că ambii autori apelează la o recuzită medievală, dar diferenţa între cele două cărţi este astronomică. Umberto Eco este un medievalist erudit, Dan Doboş - un jurnalist capabil să folosească unele informaţii despre evul mediu, dobândite din câteva lecturi grăbite. În plus, primul scrie bine, al doilea, nu. Din punctul de vedere al istoriei mentalităţilor însă totul este OK. Din moment ce ambii autori au publicul lor, valoarea estetică, proclamată de unul dintre grupuri, nu este relevantă şi pentru al doilea. (înapoi la text)<br /><br />8 Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Postfaţă de Paul Cornea, Humanitas, Buc., 1999, pp. 421, 422. (înapoi la text)<br /><br />9 Sorin Alexandrescu, înDilema, 3-9 oct. 1997, apud Mircea Cărtărescu, op cit., p. 225. (înapoi la text)<br /><br />10 Mircea Cărtărescu, op. cit., p 218. (înapoi la text)<br /><br />11 După apariţia unui fragment din lucrarea de faţă (în revista Helion, nr. 4, 2006), am înregistrat reacţii semnificative, pentru mentalitatea sefistă. A ieşit la iveală faptul că admiterea dubletului sefultură/ sefist, în opoziţie cu literatură/ literat, cheia de boltă a lucrării de faţă, are darul de a-i irita pe sefişti. Aspect foarte explicabil, dacă ţinem cont de o lungă tradiţie. Sefistul canonic nu poate admite ideea că nu este (şi) scriitor. Nu este însă vorba despre a fi sau nu scriitor, atunci când eşti autor de sefeuri. Nimeni nu-l împiedică pe autor să fie sau să se declare scriitor. Problema este că întregul mecanism teoretic al lucrării de faţă n-ar fi putut funcţiona în absenţa disociaţiei de idei propuse de noi. Admiterea ideii că există două mentalităţi diferite, corespunzătoare celor două grupuri sociale, s-a dovedit indispensabilă. (înapoi la text)<br /><br />12 Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 469. (înapoi la text)<br /><br />13 Ibidem, p. 282. (înapoi la text)<br /><br />14 O aproximare în acest sens este posibilă, dacă ţinem cont de legătura între încrederea modernistă în tehnologie, perfecţionismul inerent al acestei atitudini şi tradiţia sefistă. Zygmunt Bauman oferă anumite sugestii în acest sens: “Raţiunea de a fi a societăţii tehnologice este dorinţa de perfecţionare: iniţial, ea a fost imaginea unui habitat ordonat, bine organizat şi controlat îndeaproape, care a înlocuit hrababura naturii.” (Op. cit, p 211-212) Un ideal analog a fost dominant printre autorii de sefeuri, o lungă perioadă de vreme. Privind astfel lucrurile, avem poate îndreptăţirea să considerăm că preocupările posttehnologice, legate de industria informaţiilor şi de inserarea omului în aceasta ar corespunde unor preocupări de tip postmodernist. În acelaşi timp însă suntem obligaţi să constatăm că o dată cu abandonarea tot mai accentuată a preocupărilor pentru tehnologie, identitatea tradiţională a sefiştilor pare a fi tot mai periclitată. Ei încearcă să se adapteze noilor condiţii, dar păstrarea unui statut de independenţă este tot mai dificilă. (înapoi la text)<br /><br />15 Citându-l pe David Lyon (Postmodernitatea, trad. rom., 1998), Adrian Dinu Rachieru consideră, în tonalitatea sceptică a cărţii sale, că telecomanda este “imaginea arhetipală a Postmodernismului”, având darul de-a amplifica “fluxul de relativitate” . (Elitism şi postmodernism. Postmodernismul românesc şi circulaţia elitelor, Garuda-art, Chişinău, 2000, p. 81) Dacă aşa stau lucrurile într-adevăr, înseamnă că nu numai omul postmodern cultivă acest mod de-a patina pe suprafaţa unei realităţi cunoscute mai ales prin intermediul mass-mediei, ci şi autorul de texte literare. O altă carte a lui David Lyon (Jesus in Disneyland: Religion in Postmodern Times, 2000) se ocupă de raportul actual dintre, postmodernitate şi religie. Sugestiva metaforă a acestei relaţii este oferită de o întâlnire a adoratorilor lui Iisus petrecută în parcul Disneyland din Anaheim, California. Cum personajele Disney sunt probabil mai cunoscute astăzi în lume decât multe figuri biblice, constată autorul, asocierea pare justificată, dincolo de a posibilă acuză demodată de basfemie. Întrebarea dilematică este dacă mediul Disneyland trivializează credinţa sau o face mai accesibilă pentru cei doritorii să şi-o asume. Autorul răspunde că ambele variante sunt corecte. Trivializarea credinţei este reală, dar în acelaşi timp impusă de vremuri, iar biserica “nu are încotro”, trebuie să adopte modalităţi până nu de multă vreme blasfematorii. Atitudinea de sociolog a lui David Lyon faţă de asemenea realităţi este echidistantă, deosebită de două posibilităţi retorice frecvente. El ocoleşte apologia postmodernităţii, dar evită şi reproşurile amare la adresa noilor vremuri, rostite în numele unui trecut superior. (înapoi la text)<br /><br /><br /><br /><br /><br />POVESTE DIN CARTIERUL SF<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Nu orice editor de carte sau redactor la o editura e un critic literar competent; daca nu are talent într-un domeniu sau altul al genului literar pe care îl slujeşte, nici atât.<br /><br />Da, dar o întreaga generaţie poate sa cada pe mâna unui astfel de critic, care pândeşte o împrejurare favorabila parvenitismului. Copiii îl cred când le spune ca au talent. Unii chiar au, dar nu se mai ştie care dintre ei, în condiţiile în care laudele deşanţate îi ameţesc pe toţi, facându-i sa se culce pe laurii victoriei. Coabiteaza literar, consuma beri, schimba idei, sunt fericiţi. Unul merge pe un drum, altul merge pe alt drum profesional. Unul reuşeste în viaţa şi abandoneaza literatura, altul merge mai departe. Unii pleaca în strainatate, alţii se întorc. Unii vând vopsele şi îşi publica opera, alţii vând componente de calculator. Unii se plombeaza pe la câte o editura sau revista, alţii sunt daţi afara de acolo. Tineteţea e o stare de spirit, mai ales când eşti tânar şi nimic nu-ţi sta în cale; doar succesul.<br /><br />Ca sa fie tot timpul sub lupa publicului, scriitorul e nevoit sa publice tot timpul, tot timpul lui, cantitatea de substanţa micşorând concentraţia de idei şi transformând inspiraţia într-un simplu act respirator.<br /><br />Revistele literare sunt din ce în ce mai multe şi mai puţin citite, în vastitatea Internetului te pierzi. În plus, atât publicaţiile pe suport de hârtie, cât şi cele electronice, sunt împarţite pe criterii normale, politice, culturale, financiare, de marketing, de atelier, de club, de spaţii dedicate, de blog-uri, forumuri sau liste de discuţii, devenite stranii prin lipsa de percepţie. E ca şi cum o comisie de sondare a opiniei publice e perceputa ca o comisie de scindare a opiniei publice.<br /><br />Împreuna cu ei, apare criticul, „ca soarele de pe cer”, prozator ratat, dar suma a nazuinţelor celor ce îl înconjoara cu caldura, în speranţa ca vor fi şi ei laudaţi. Daca tot nu are talent, criticul secundei e activistul cultural perfect. Se poate ocupa de deplasarile în strainatate, împarte pâini unuia sau altuia dintre traducatori, ţine o rubrica permanenta la o revista culturala, unde, evident, numai el are dreptate. E îngrijitor de ediţie sau colecţie, redactor de revista sau supliment, referent, editor, antologator. E orice vrei şi se comporta cum vrei, chiar şi ca un editor adevarat, cum a vazut el în filme.<br /><br />Nu se întrevede scriitorul de mâine în scriitorul de azi? Nu-i nimic. Se întrevede scriitorul de azi pe mâine. Totul e sa nu ridice vreunul capul mai mult, sa strice algoritmul.<br /><br />E mai uşor sa ai „autori aduşi de mâna” decât autori aduşi de spate.<br /><br />Fiecare generaţie, artificiala sau nu, îşi are activiştii ei culturali, care nu se suporta între ei. Activismul este cel al momentului, nu al trecutului sau viitorului. Exista prapastii între generaţii. Orice generaţie, care neaga importanţa unei generaţii superioare sau a uneia ce va sa vina, se neaga pe sine.<br /><br />Nu numai ca se autodevora prin promovarea valorii arbitrare de catre criticul autoimpus, dar genereaza şi un fel de canibalism între generaţii.<br /><br />Cei ce se ştiu ar trebui sa se simta, sa mearga la praşit. Ce interes au, mai ales când sunt „pe val”? Stau bine cu sacii puşi în caruţa, nu au nici un interes sa educe, ci sa ameţeasca. Sunt conştienţi ca vom ajunge în Europa, ocolindu-i valorile morale, dar au venit ca sa se aşeze, nu sa se ridice de pe scaun.<br /><br />Atâta timp cât lumea e într-un marş continuu, priveşte înainte şi nu-i putem atrage atenţia, suntem spectatori, nu scriitori. Nu putem ţine ritmul sufocant al alergarii, nu ştim catre ce sa alergam, nu putem intra în rândul lumii. Avem critica şi proza doar comportamentale.<br /><br />Criticul are pareri. Ce aţi vrea sa aiba?! E adevarat ce spune el, ca problema care ar trebui mai des discutata nu i se pare a fi „cum ajungi scriitor”, ci cum te menţii. Ca scriitor tânar, te menţii luând vitamine, facând jogging sau yoga şi ferindu-te de E-uri, cafea, tutun, alcool şi droguri, pâna la adânci batrâneţi. Daca n-ar fi o minciuna, afirmaţia ar fi un truism. E foarte greu sa ajungi scriitor, la maniera la care vede criticul modelul scriitorului de azi. Daca n-ai talent, orice e greu. Daca n-ai talent, e foarte greu şi sa-ţi dai seama ca n-ai talent. Vine criticul şi te minte ca ai talent, dar exista şi aici un impediment: unii critici nu au nici ei talent de descoperitori de talente.<br /><br />Se pune întrebarea: criticul netalentat genereaza scriitorul netalentat sau invers? Nu-şi pune nimeni astfel de întrebari. Formatorul de opinie, activistul cultural, nu-şi face probleme de conştiinţa. Îi lauda pe toţi, ca s-o alege ceva. Timpul e un bun aliat. Daca a mizat pe calul cardiac, nici o problema, leafa merge. De rest, se ocupa istoria literaturii.<br /><br />Ar fi simplist sa fie aşa. Înainte de a fi critic, omul trebuie sa fie diacritic, sa-şi aroge proprietatea de a imprima o valoare speciala fiinţelor din jur. Nu conteaza daca acestea au sau nu „valoare speciala”. O lansare de carte, o emisiune televizata, o cronica laudativa, o masa întinsa, ceva; oameni suntem. Literatura e viaţa, numai ca, vorba filozofului: asta-i viaţa?!<br /><br />Criticul netalentat nu vorbeşte despre valoare. El nu are în vedere valoarea pentru istoria literaturii, ci „valoarea de piaţa”. Nu vede ca s-a trece prea uşor de la literatura pe înţelesul maselor la literatura de neînţeles, de la scriitura „în tranşee” la scritura în tranşe.<br /><br />Când nu este prea edificat ce se întâmpla cu el, publicul e foarte uşor de pacalit. Aici, reclama, oricât de proasta ar fi, trebuie facuta cu insistenţa. La un public neformat, orice e reclama, chiar şi antireclama. Azi pacaleşti pe unul, mâine pacaleşti pe altul şi îţi vinzi tirajul. Daca îţi permiţi un tiraj mare, reclama nu mai are nici o importanţa; importanta e raspândirea uniforma a produsului, chiar şi prost, pe o suprafaţa cât mai mare. La publicul neinformat, amabalajul conteaza. Pâna se prinde publicul ca are de-a face cu o generaţie de scriitori fabricata, generaţia trece. Trece şi publicul, trece şi criticul, autoimpus ca vârf de lance, şi vine alta generaţie, cu alt public şi alt formator de opinie.<br /><br />Pâna atunci, criticul porneşte de la o convingere forte supla: tot ce citeşte publicul sau e adevarat.<br /><br />Veţi întreba: bine, dar, atunci, ce ramâne? Cum în urma „falimentului clasei politice”, ramâne chiar clasa politica a momentului, în urma falimentului vieţii literare a unei generaţii, ramâne chiar generaţia. E consemnata şi atât. Si mai ramâne ceva: speranţa într-o generaţie mai buna, care sa dea arhetipul scriitorului de valoare. Si speranţa într-un critic de talent, care să aibă şi curajul, şi spiritul de sacrificiu, de a-l descoperi.<br /><br />Orgolioase, femeile din ziua de azi nu mai nasc conducători şi scriitori. Scriitorii care „apar de nicăieri”, într-acolo se îndreaptă şi apare scriitorul de mâine. Şi mâine e o zi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CITITUL INVOLUNTAR<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Expresia „numai să vreţi să citiţi” a unui prezentator de televiziune, repetată obsesiv la sfârşitul oricărei „reviste a presei” e un mesaj subliminal care cenzurează orice poftă de lectură. Ce-şi spune telespectatorul? „Dacă ăsta îmi citeşte mie presa la televizor, ce rost are s-o aprofundez, ca să-mi scot singur ideile principale: ştirile fierbinţi, can-can-urile, schimbările politice esenţiale, pericolele care mă pasc, micile schimbări legislative, micile sau marile mârlănii, crimele, micile furturi sau marile fraude financiare, dobânzile la bănci şi toate celelalte? Mi le scoate omul, că de-aia e plătit. De ce să muncesc eu de două ori? Mai dau banii şi pe ziare. Nu ajunge că plătesc TVR-ul de două ori, o dată cu factura la electricitate şi o dată la cablu?”.<br /><br />Raţionamentul banal e apanajul omului simplu, nu aşa cum se sugerează ideea că lucrurile simple, banale, sunt gândite de oamenii inteligenţi. Se face o confuzie între lucrul simplu de geniu şi banalitate. Lucrul simplu de geniu e rezultatul unei acumulări masive de cunoştinţe, combinată cu o putere foarte mare de a le combina; dacă nu cu geniu, măcar cu inteligenţă. Asemănător, expresia: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul” se adresează, tot subliminal, celor care vor să părăsească ţara, nu celor care pleacă în străinătate. Diferenţa constă în faptul că unii vor să părăsească neapărat ţara, fără nici un plan coerent, fără mijloace, fără să se gândească la consecinţe, tocmai din cauza unor astfel de mesaje, iar alţii pleacă, dar nu oricum, ci după ce au absolvit o facultate, au strâns nişte bani şi şi-au aranjat vreun job prin străinătate. Când afirmă că nu primesc români, englezii se referă la cei ce nu aduc nici un aport la dezvoltarea societăţii, iar televiziunile româneşti transmit, din sete de rating, doar jumătate de adevăr: jumătatea tulbure.<br /><br />Cam astea sunt preocupările „formatorilor de opinie” de la televiziuni, deocamdată, cel mai coerent mijloc de educare a maselor. Internetul e vast, dar haotic. Mult prea vast şi mult prea haotic. Prin weblog-uri, forum-uri şi link-uri de tot felul, internauţii plutesc pe marea cea mare a unor cunoştinţe disparate, adesea incomplete, dându-şi iluzia că citesc. Blog-ul, în formă scrisă, e de când lumea, de la desenele cu animale de pe pereţii peşterilor, un fel de strip-uri empirice, până la „jurnalele” mironosiţelor secolului XIX. Nu e nimeni obligat să fie pedepsit de orgoliul sau plictiseala altuia.<br /><br />Nici toţi oamenii talentaţi, inteligenţi şi consacraţi, care au ţinut un jurnal, n-au rămas în conştiinţa publică. Şi la ei, şi la blog-iştii cât de cât celebri, afirmarea întru eternitate e mişcare browniană curată. E o întâmplare să te citească vreunul. Câteodată, jurnalele sunt la modă, până la exacerbarea conducerii unei ţări pe model „jurnal de bord”, câteodată, nu.<br /><br />O scriere literară, e o scriere literară, dar jurnalul nu e decât o subiectivizare relativă a realităţii personale. Pe cine mai interesează azi persoana altuia, reală sau subiectivizată? Poate pe criticii care n-au ce scrie.<br /><br />Unii se simt fericiţi în jungla informatică vastă a unei insule pustii, alţii se simt singuri în înghesuială. Blog-ul anulează personalităţi, dacă acestea există; fiecare se confundă cu oricine. În boom-ul informaţional, jurnalul unui necunoscut, chiar şi de geniu, e mai puţin decât o picătură într-un ocean. Blog-iştii nu se expun publicului ca să se descopere sau să se redescopere, nefiind conştienţi că au sau nu un viitor. Ei nici nu-şi pun problema viitorului, trăind într-un prezent pe care îl cred infinit. Nici măcar nu vor să fie descoperiţi, cei mai mulţi evoluând sub pseudonim. Se bagă în vorbă şi sunt siguri că au numai ei dreptate. De la instinct la raţiune, Internetul mai are de lucrat.<br /><br />Termenul de „a naviga”, pe Internet, e foarte inspirat. Era posibil ca nici Cristofor Columb să nu ajungă în America, ci să se înfunde în Groelanda sau Antarctica. În acel moment, exploratorul nu mai ajungea unde îl mâna destinul, nu se mai crea civilizaţia de tip american şi nu mai apărea nici science-fiction-ul. Una e ce se întâmplă acum şi alta ce s-ar fi putut întâmpla; e mai grav „a nu fi” decât „a nu mai fi”.<br /><br />Când apare ceva mai interesant, ca o insulă a fericirii într-un ocean cald, te trezeşti cu tăbliţa „oprit!”; până la plata unei sume de bani.<br /><br />Sumele mici, plătite pentru a accesa vreun rezumat a ceea ce ai vrea să citeşti, par uşor de suportat, dar, în realitate, plăteşti mai mult. Cumpărarea unei cărţi pare o investiţie mare, dar, protejată de carii, nu este atacată de „viruşi” sau de suprasarcina electrică a fabricii de peste drum.<br /><br />Navigând pe Internet, omul e neplăcut surprins la furat; nu prea are ce alege. De frica plagierilor, site-urile conţin texte submediocre. Textele considerate de autori ca geniale sunt ale unor submediocri.<br /><br />Dacă nu poţi fi tu însuţi, nu poţi imita pe nimeni.<br /><br />O carte e un drum asfaltat de alţii. Dacă acest drum nu ar fi circulat, drumarii editurilor s-ar reorienta. Faptul că ei nu se îndreaptă spre meserii mult mai bănoase, te face să crezi, pe bună dreptate, că le merge. Faptul că se lamentează ei cum că nu le-ar merge afacerea a devenit banal. Totul aminteşte de bancul cu indienii care aduc lemne, unde centrul meteo anunţă venirea frigului pentru că indienii adună lemne, iar indienii adună lemne pentru că aşa văd la buletinul meteo.<br /><br />Văitatul la editori a întrecut totuşi orice limită a bunului simţ, în condiţiile apariţiei de tot mai multe şi variate colecţii. Ei au ajuns să spună că muncesc degeaba, că nu mai au cititori, că nu se vinde cartea. Ca o consecinţă a acestui mesaj, oricât ar părea de paradoxal, nu se întâmplă nimic. Nu se măreşte numărul de cititori nici măcar calitativ; cei care citesc, oamenii culţi şi inteligenţi, nu se înmulţesc decât în cazul în care devin culţi şi mai inteligenţi venind din rândul troglodiţilor, lucru imposibil.<br /><br />Avem totuşi avantajul care alte ţări nu-l au: dacă nu suntem în stare să facem lucruri posibile, forţăm imposibilul.<br /><br />Omul simplu nu citeşte. În cazul în care ajunge, în naivitatea lui, la concluzia că trebuie să intre într-o librărie, să cumpere cartea la care i-ai făcut reclamă, la stand, când vede preţul, renunţă. Preţul, asemănător unei sute de mililitri de coniac, e becul pavlovian care îl face pe cetăţean să fugă îngrozit. „Un miliţian a intrat într-o bibliotecă”, nu e un simplu banc; e cruda realitate. Nu-l poţi face pe omul simplu să se aboneze la un ziar, pentru a câştiga un metru de cotoare de cărţi, chiar dacă acestea sunt cărţi de 3 lei, pe înţelesul lui, de autori străini de mâna a doua, fără copyright. S-ar simţi trădat de două ori. Mai bine face abonament acolo unde se câştigă un „coş cu bunătăţi”, adică ceea ce nu se prea vinde în supermarket.<br /><br />Dacă, prin absurd, cel ce fuge din calea cărţii, într-o zi când nu e meci, nimereşte în faţa unui computer, îi mai rămâne varianta jocurilor de tot felul. Nu degeaba înfloreşte industria jocurilor pe calculator. Când acestea reprezintă gadget-uri din cărţi, imagini colorate, acţiuni simple, mimetice, de lupte sau înfruntări de idei, freudian, jocurile dau iluzia lecturii. La câţi bani costă un computer la noi în ţară, jocurile nu par deloc un lucru ieftin, preţul mijlocului de producţie umbrind, de prea multe ori, producţia însăşi.<br /><br />Cititorul nu are de unde să ştie şi nici nu-l prea interesează ce editură e pe val, cu mii de titluri, bună distribuţie, încasări pe măsură şi copyright-uri valoroase. Nu ştie nici editura care publică titluri ieftine sau în regie proprie, cu vânzare locală, condamnată să se chinuie sau să se ducă la fund, conform principiilor concurenţei. Dacă se hotărăşte să citească, el vrea să citească; culisele editoriale reprezintă alt subiect pentru el.<br /><br />Dacă a început să se lamenteze, cum se întâmplă tot mai des la noi, editorul bagă cititorul în ceaţă, acesta gândindu-se că editura e în suferinţă şi, astfel, e nevoită să publice cărţi de doi lei. În consecinţă, nu cumpără. La extrema cealaltă, editurile cu un dever mare fac o reclamă atât de deşănţată, încât te duc la aceeaşi idee, că, având multe titluri, nu mai au ce publica şi scot ştifturi, nu cărţi.<br /><br />Editurile scot, într-adevăr, foarte multă maculatura, atât de multă încât ceea ce e valoros, nici nu se mai vede.<br /><br />Fiecare are impresia că el e viitorul; viitorul altuia. Nimeni nu se mai preocupă de viitorul lui personal. Exocentrismul se întâlneşte cu egocentrismul, undeva, la infinit.<br /><br />Cei care caută valoarea în ape tulburi, aşa numiţii fan-i, sunt prea puţini, deşi fac o gălăgie infernală. Colecţionarea a tot ce apare într-un anumit gen al literaturii e tot o forma de autoorbire. Fan-ul colecţionează; nu citeşte prea mult, ci doar, aşa, orientativ, prefeţe, postfeţe, scurte recenzii, să poată şti ce să mai cumpere. O viaţă de om e prea puţin pentru a putea colecţiona ceea ce mai mult simţi că e de calitate. Criticii sunt mult prea ocupaţi cu sponsorizarea propriilor rubrici din vreo revistă sau cu diferite conferinţe prin ţară, unde se lasă cu vreun computer cadou, ca să scoată fan-ul din întuneric.<br /><br />Cititul despre cărţi, spun unii, nu are cum să fie daunător. Nu dă omul nimănui în cap, nu aruncă petarde, nu scuipă pe jos, nu bea, nu se droghează.<br /><br />Şi totuşi, s-a trecut prea repede de la „literatura de atmosferă” la „literatura ca atmosferă”. Se lasă prea uşor cartea jos pentru a o substitui cu filmul făcut după ea. Asta denotă lipsă de imaginaţie, iar lipsa de imaginaţie e dată de lipsa de cultură, rezultat tocmai din precaritatea exerciţiului de a citi. Cercul ăsta vicios e valabil doar dacă plecăm de la premiza că vorbim doar de oameni inteligenţi. Numai omul inteligent are neşansa de a se prosti.<br /><br />Fan-ii citesc mai mult despre cărţi. Ştiu că o carte este bună sau rea, dar cine sunt cei îndrituiţi să hotărască ce e bine şi ce e rău, în lipsa debusolatei critici literare? În spiritul tradiţional românesc al datului cu părerea, îşi dă cu părerea cel care are o părere. Toată lumea vorbeşte şi nu mai ascultă nimeni. Se formează o critică amatoristică de forum sau weblog, ca substitut al unei critici de valoare, iar aceasta generează, în timp, o literatură de blog, agramată şi chinuită. Aceasta acaparează realitatea, prin intermediul forum-iştilor, cu părinţii lor cu tot, editorii, care se miră ca proştii că nu li se vând cărţile, iar dacă se vând, nu se citesc.<br /><br />Nici scriitorii de talent reconvertiţi la critica literară nu sunt o soluţie. Avem nevoie de critici de talent, nu de scriitori de critică literară. Aşa cum prezintă câte un ziarist presa la televizor, după interesele imediate ale patronului, după suma de bani obţinută sau chiar după propriile-i convingeri, nici criticii care citesc pentru noi nu pot fi obiectivi. Paradoxal, aici nici nu e vorba de obiectivitate, ci de subiectivitate. Aşa cum ziarul „on line” nu-ţi stârneşte aceeaşi formă de înţelegere, nici cartea citită de altul nu-ţi dă acelaşi complex de emoţii. Chiar şi citirea unei cărţi în perioade diferite ale vieţii, când nivelul de cultură şi chiar cel emoţional s-au mai schimbat, nu-ţi lasă aceeaşi impresie.<br /><br />La relecturare, e bine să te bazezi pe criteriile proprii. Când nu ai criterii proprii, eşti influenţat de criteriile altuia. În ambele cazuri, dacă o carte îţi place din ce în ce mai mult, nu înseamnă neapărat că a rezistat trecerii timpului şi e neapărat bună. O carte e bună dacă cititorul are criterii de apreciere valabile sau criteriile luate de la altul sunt general valabile.<br /><br />În funcţie de balansul valabilităţii-nevalabilităţii criteriilor de apreciere, cărţile pot fi confirmate sau infirmate de trecerea timpului. Cum nimeni nu cunoaşte valoarea celor care dau verdicte, în ultimul timp, nu se ştie care operă literară va rezista. E ceva asemănător cu cearta privind subiectul crucii, dacă aceasta e sau nu un obiect religios, când toată lumea are dreptate.<br /><br />E ca în povestea rabinului care dă dreptate la toată lumea. Când cineva îi spune că nu poate avea toată lumea dreptate, îi spune acestuia că şi el are dreptate.<br /><br />Împăciuitorismul generalizat micşorează entropia şi nu aduce nici un progres, nici măcar în literatură. De frică să nu deranjeze, fiecare minte, ajungându-se la o ipocrizie generalizată. Pentru a avea toată lumea dreptate, spun că se poate ajunge şi prin exagerarea adevărului la ipocrizie, dar ăsta e alt subiect.<br /><br />Aici, în zilele noastre, intervine declicul. Cine sunt cei care stabilesc criteriile de apreciere. Într-un concurs literar, membrii unui juriu. Da, dar premiile se dau, cum vedem, pe alte criterii decât cele ale valorii. Atunci, mai are cititorul, fan-ul înrăit, încredere în părerea stabilizatoriilor de criterii? Cum nimeni nu s-a născut învăţat, şi criticii învaţă critica de la alţi critici. Cum dau măsura lipsei de pricepere, înseamnă că s-au prostit pe parcurs sau au învăţat lucruri se slabă factură de la înaintaşi. Oricine îşi poate imagina că avem o critică de întâmpinare transformată în critică de prevenire.<br /><br />Când criticul previne penetrarea valorii şi promovează, pe interes şi nepotism, nonvaloarea, se discreditează. Nu are nici un rost să vorbim de criticii de-a dreptul imbecili, care confundă nonvaloarea cu valoarea. Numai nonvaloarea se înconjoară de nonvaloare; pentru a părea ea mai strălucitoare.<br /><br />Că înlocuieşte voit valoarea cu nonvaloare sau că nu e în stare să distingă nonvaloarea de valoare, efectul e acelaşi: cititorul inconştient rămâne singur.<br /><br />Editurile au fost învăţate să nu vândă cărţi, ci autori. Atunci când dai 1 miliard de lei pentru 5 cărţi nescise încă, aşa cum se întâmplă la noi, ori ai de-a face cu geniul Carpaţilor, ori eşti tâmpit, ori interesat. Cum geniul Carpaţilor nu se întrevede încă şi se încearcă în disperare să se fabrice...Pot nominaliza o editură profilată pe science-fiction care a organizat un concurs de debut, a anunţat că acesta s-a suspendat până la o ediţie viitoare şi totuşi, în acel an, a câştigat un pilos, care nici măcar nu era debutant.<br /><br />Şi, pentru ca lucrurile să fie conforme cu propria lor realitate, o carte slabă trebuie neapărat reeditată. Odată cu înmulţirea scriitorilor, aceştia vor lupta pentru legiferarea unei taxe de protecţie a tagmei. Cum banii vin de la cititori, orice taxă e bazată pe venituri suplimentare. Dacă se vor înmulţi cititorii, aceştia vor lupta pentru legiferarea unei taxe de protecţie specifică, o taxă de protecţie de tagma scriitorilor.<br /><br />Cum, citind o carte, cititorul se crede un pic din cel ce a scris-o, ne trezim cu tot mai mulţi cititori care vor să intre în breasla creatorilor. Nu se va întâmpla asta, pentru simplul fapt că s-a întâmplat deja.<br /><br />Mulţi au crezut că Revoluţia îi va face ziarişti. Doi oportunişti din SF au fugit imediat spre principalele două cotidiane centrale de la începutul anilor ’90. Doar în ultimul timp, s-a dovedit că vor face, unul explozie, altul implozie, de atâta jurnalism. Acum, când jurnalismul a fost discreditat chiar de jurnalişti, aceştia caută o ieşire. Cum mainstream-ul s-a umplut de autobiografismul banalităţii autorilor, o s-o ia toată lumea spre science-fiction, ca o consecinţă firească a dezvoltării tehnicii şi tehnologiei avansate. Norocul poate fi faptul că nu oricine poate avea inteligenţă tehnologică. Nenorocul e că iarăşi va fi inflaţie de ingineri fără talent literar.<br /><br />Un scriitor cu un talent recunoscut de toată lumea a afirmat că avem opere, dar n-avem scriitori, plasându-se, fără să vrea, în propriul său paradox. El era cunoscut ca un mare scriitor, dar opera nu i-o ştia nimeni, adică exact pe dos de cum a afirmat. Vrând să împingă cititorul spre ceea ce a scris, s-a apucat să producă editoriale şi să apară la televiziuni; lucru acesta a făcut ca el să fie şi mai cunoscut, iar scrierile şi mai necunoscute. Cititorul, de lene, îl citeşte pe el şi reţine câteva fraze mai inspirate, reiterând dictonul potrivit căruia „cultura e ceea ce rămâne după ce ai uitat tot”.<br /><br />Zadarnic se scrie mult, în loc să se scrie despre multe; se pierde timp preţios şi rămâne pământul nemuncit. Aici, mai aveau şi comuniştii, şi colonialiştii, dreptate: cultura este sfârşitul oricărei zile de muncă.<br />Scriitori nu sunt neapărat cei care scriu. Nici cititorii nu sunt neapărat cei care citesc. Aşa cum se gândeşte azi, cititul biletului de autobuz a devenit un act de cultură, iar „scriitorii de reţete medicale” sunt şi ei scriitori, cum scriitori se considerau şi conţopiştii lui Caragiale.<br /><br />Sciitori nu sunt nici măcar cei care publică. Cum sunt fabricaţi miliardarii şi politicienii de carton, sunt fabricaţi şi scriitorii de carton, apoi sunt promovaţi, reeditaţi, premiaţi şi supuşi atenţiei unor critici dintr-un mediu strâmt. Fenomenul e uşor de observat deoarece promoţia bună şi tirajele mari, ale cărţilor proaste, au aceeaşi soartă ca tirajele mici şi proasta răspândire a cărţilor bune. Prin asta, cititorul amendează mediocritatea şi se mulţumeşte să citească despre cărţi, în măsura în care există critici specializaţi care să le povestească despre ele. Unii povestesc, dar nu se fac înţeleşi, alţii se fac înţeleşi, dar adorm cititorul.<br /><br />Pe partea cealaltă, există ideea preconcepută că editurile serioase se ocupă de lucruri serioase, iar acestea, din cauza exerciţiului democratic mai avansat, sunt cele străine. S-a spulberat şi acest mit. S-a spulberat în străinătate, nu în România, unde se publică tot felul de cărţi ale unor autori străini de mâna a treia ca fiind mari valori.<br /><br />Autorii străini mai slăbuţi găsesc teren propice de promovare la noi, cei care suntem, genetic, obedienţi faţă de tot ce e străin. Nu e adevărat că, după intrarea în UE, datorită unui control mai strict al copyright-ului, va exploda valoarea şi vor fi publicaţi şi autori români. Nu e adevărat; într-o ţară de turtă dulce, ninge cu făină şi curge lapte şi miere; vor veni autorii de mâna a doua, nebăgaţi în seamă în ţara lor, şi vor vinde mai ieftin marfa. Vor fi luaţi în braţe, îşi vor face case de vacanţă pe aici şi vor transforma laptele şi mierea în whisky-uri. Avem exemple concludente.<br /><br />Occidentalii se tem că, după o nouă aderare la Uniunea Europeană, se vor trezi invadaţi de muncitori străini; străini de muncă. Tot aşa, România ar trebui să se teamă şi ea de o invazie de scriitori străini, străini de talent.<br /><br />Editatul cărţilor pe criterii foarte subiective distruge cultura română, aşa cum angajatul rudelor distruge economia. Unii cred că intrarea în UE va însemna victoria calităţii asupra prostiei şi arbitrariului, aşa, ca o speranţă, dar speră degeaba. Până să ne civilizeze pe noi Occidentul, ne sălbăticim noi.<br /><br />Cititul, ca act în sine, subliminal, doar aşa, să nu uiţi să citeşti, nu te formează ca intelectual, cum nici dusul la biserică nu te creştinează. Cum purtatul crucii nu te face mai credincios, nici purtatul unui premiu literar nu te face un scriitor mai bun.<br /><br />Unii simt o plăcere aproape sadică să-i laude pe alţii, să-i sufoce cu laudele lor, precum Stalin, care, înainte de a-i executa, îi copleşea pe generali cu onoruri şi medalii. Metoda de a desfiinţa prin supraînfiinţare provine de la turci, prin via domnitorilor fanarioţi, care te băgau în budă încărcat cu propriile tale bijuterii.<br /><br />Acum, depinde de inteligenţa fiecăruia în a aprecia veridicitatea şi greutatea unui premiu literar, plecând de la conştientizarea echilibrului între propriile posibilităţi şi posibilităţile afirmate de protectori.<br /><br />Cititul şi scrisul n-au devenit nişte procese involuntare sau voluntar-patriotice. Au devenit acte involuntare, pur şi simplu. Nici în Biblie n-am găsit toată credinţa, nici în cartea de bucate toate felurile de mâncare. Timpul le va rezolva pe toate, iar norocul nostru este că nu vom ajunge să ştim cum le-a rezolvat, să ne enervăm.<br /><br />Lumea nu e niciodată aşa cum ai lăsat-o. Dacă o laşi, nu mai e deloc. Mai ales lumea literară, care e mai mult sau mai puţin virtuală şi în realitate.<br /><br />Orice sfârşit e un început prost.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNAPOI, LA CONŢINUTUL FONDULUI PROBLEMEI!<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Prin anii '60-'70 ai secolului trecut, la comanda organelor superioare de partid şi de stat, puternic asezonate cu cele de Securitate, s-a creat o „Colecţie de povestiri ştiinţifico-fantastice", reprezentată din mici reviste săptămânale, format A5. Textele nepretenţioase, traduceri din SF-ul sovietic sau texte ale culturnicilor români, dădeau speranţa oricărui tânăr licean de atunci că poate accede în paginile acestei reviste, mai ales că se formaseră cenacluri de science-fiction în toate oraşele mari, cu ordin să se promoveze noile talente. Până la ordin, sistemul format din cenacluri, culminând cu o „conferinţă anuală a cenaclurilor şi creatorilor de literatură ştiinţifico-fantastică", era destul de închis.<br /><br />A fost o vreme când, pentru a o culturaliza, omul de cultură trebuia să ia de nevastă femeia; cenaclurile de SF aveau mai mult o importanţă demografică. Dacă văd că nu pot să producă, oamenii încep să se reproducă.<br /><br />Prozele din „colecţie" erau „de formă", ele fiind simple descrieri ale unor gadget-uri văzute prin filmele americane, pătrunse subteran pe teritoriul scumpei noastre patrii comuniste. Tineretul nu avea nevoie de „story"-uri, într-o ţară închistată în dogmă, unde nu era voie să se întâmple decât ceea ce era ordin să se întâmple.<br /><br />Dau ca exemplu, în sensul arătat mai sus, o carte „muncită", unde decorul e folosit drept acţiune, „Verde Aixa"; acolo, autorul se chinuie să ne prezinte evoluţia luxuriantă şi forţat apocaliptică a unei jungle, pe o planetă oarecare. Numărul celor care credeau că, imitând ploaia plicticoasă a lui Ray Bradbury, au redescoperit America a crescut. Din ploaia capitalistă, s-a dezvoltat jungla comunistă şi atât. Nu au descoperit decât o Americă lăsată să treacă prin ciurul cu găuri mici a cenzurii şi nici pe aia. Pe sub mână, reproduse pe un copiator, se puteau citi carţi de categoria a treia, cu pretenţia de mari realizări occidentale. De exemplu, într-o "varză" de mai multe sute de pagini, era descris zborul şi zbaterile interioare ale unui condor ca pe o mare filozofie, acţiunea lipsind cu desăvârşire. Situaţia se repetă şi azi, când s-a umplut piaţa de cărţi ale unor necunoscuţi, fără plata copyright-ului, dar pe hârtie fină şi coperţi atractive.<br /><br />Dacă nu ştie ce să creadă, cititorul poate să creadă ce vrea; sunt banii lui.<br /><br />De la „Germenul Andromeda" al lui Michael Crichton la serialul canadian „ReGenesis", unde ştiinţa e prezentată în acţiune, alături de destinele personajelor, după un scenariu în care se întâmplă ceva, e drum lung şi în curs de a fi asfaltat cu tot mai bune intenţii. Cărţile unde acţiunea, decorurile şi gadget-urile se îmbină armonios pot fi numărate pe puţine degete. Cele româneşti, pe şi mai puţine.<br /><br />În anii cuceririi bolovanului selenar, care a încântat nopţile senine ale atâtor creatori de literatură ştiinţifico-fantastică, o singură voce era mai distinctă şi recunoscută de ceilalţi, Sergiu Fărcăşan, dar acesta, după ce a înregistrat succese notabile în România, a preferat să nu mai înregistreze astfel de succese, dar în Canada, intuind că linia existenţei lui are acelaşi sens, dar e paralelă cu cea a partidului care l-a promovat. Ştia el ce ştia. Ştia că scopul nu este literatura, ci omul nou şi educarea acestuia prin paraştiinţă şi cibernetică fără dotare tehnică performantă, să nu mai înţeleagă nimic, că se face al dracului.<br /><br />Ca azi, când literatura SF e pe cale să se întoarcă la fondul problemei, autorul amintit folosea elementele science fiction-ului ca decor, acţiunea fiind acţiune. Sergiu Fărcăşan nu ştia că, prin romanul "Vă caută un taur", cu spaţiile lui virtuale, se rupea de genul SF, pentru a crea o utopie dialogică, anticipând ceea ce mai târziu se va numi cyberpunk.<br /><br />Din punctual meu de vedere, Sergiu Fărcăşan a făcut un mare rău că a plecat; a schimbat viitorul science-fiction-ului românesc, acesta evoluând pe alte coordonate. În timp ce scriitorul pleacă, nu se ştie ce se naşte.<br /><br />Restul autorilor de SF au devenit cântători cântând. Ei au înţeles că, pentru a scăpa de construcţia unui bloc, ajunge să te gândeşti la acest lucru şi să-l descrii în culori vii, mobilizatorare; pică şi-un ban grămadă.<br /><br />Dacă unii îmbrăţişau parabola amplă, pe sute de pagini, după tipar occidental, alţii s-au orientat către satiră. Mulţi au luat „Ciberiada" lui Stanislaw Lem drept o înşiruire de gadget-uri amuzante sau o alegorie, nevăzând în scriere o satiră la adresa tehnologizării forţate din est, lipsită de orice fond.<br /><br />Nefiind un gen literar integrat într-o democraţie normal dezvoltată tehnologic, SF-ul românesc nu s-a propagat în valuri. A venit un curent prosovietic, alături de unul antisovietic, iar fractura a produs-o cyberpunk-ul anilor '90, acum mort şi îngropat, împreună cu promotorii lui.<br /><br />Cyberpunk-ul, de la variaţiuni vestimentare la variaţiuni comportamentale, n-a prins. Cei ce veneau, plini de orgoliul tineresc, care nu i-a parăsit nici azi, după 15 ani de tevatură SF, nu aveau de ce să se agaţe pentru a face ceva comparabil cu hiperrealismul vestic, în condiţiile suprarealismului autohton, şi s-au agăţat de un cuvânt care le zbârnâia plăcut în ureche, cu palide decoruri, dialoguri în argou, limbaj de mahala, teribilisme ieftine, horror vesel, muncitoresc, delir fals, imagini apocaliptic-ridicole şi altele.<br /><br />"Aici nu există graniţe. Noi aparţinem Nicăieri-ului. Suntem Ceilalţi, Diferiţii, şobolanii electronici, înotând în oceanul de informaţie. Nu avem prieteni, suntem cei ascunşi, singuratici. Prietenii ne sunt de cealaltă parte a ecranului. Noi suntem Cyberpunk.(The Cyberpunk Manifesto)", pare o provocare înfricoşătoare, dacă n-ar fi superfluă şi ridicolă.<br /><br />Dacă îşi imaginează cineva că românul e interesat de proiectul ficţional de transformare a realităţii umane într-o simplă interpretare a acesteia, se înşală. Se înşală şi din cauză că, proaspăt ieşiţi dintr-o dictatură, nu ne confruntasem cu fenomenul de rutinizare, de pierdere a individualităţii în cadrul societăţii de consum. Nouăzeciştii, nici atât. Era imposibil de produs ceva comparabil cu "Neuromantul", "Contele Zero" sau "Johnny Mnemonic". Taiwan-ul reprezintă viitorul nostru, la care nu se ştie când vom ajunge; de Anglia sau S.U.A, nu mai are nici un rost să vorbim.<br /><br />Fiecare încerca să se autoidentifice postrevoluţionar. S-a trecut de la lecţia statului degeaba la coadă la lecţia băgatului în faţă. Asta e cauza neatenţiei unora şi iuţelii unor tineri, mai mult tenace, care s-au băgat în faţă. Mulţi şi-au spus că n-au nici o şansă fără o cultură solidă, că vor claca fără talent şi imaginaţie. Au avut dreptate, dar parţial. Dacă ai aderat la un fenomen contracultural sau subcultural, cum este cyberpunk-ul, nu îţi trebuie cultură.<br /><br />Fenomenul "Jurnalul SF" a ţinut mai mult decât se preconizase, doar din cauza nostalgiei unor bătrâni după vechiul şi uzatul SF al anilor '60-'70, şi dorinţei unor tineri de a avea un serviciu, nu din cauza culturii, contraculturii sau discursului marginal. Cât timp fantasticul fad s-a confundat cu science-fiction-ul, lucrurile au mai mers. S-a făcut literatură şi din stări de spirit tinereşti, numai că stările de spirit n-au valoare. Sunt nepreţuite, deci nu se vând.<br /><br />Doar actul cultural spre care tinde genul science-fiction are preţ şi se poate vinde. Cyberpunk-ul, act subcultural, nu are preţ decât dacă îl înscrii în cadrul mai larg al SF-ului occidental; nu românesc.<br /><br />Principalul merit al Jurnalului SF a fost periodicitatea lui incredibilă. Nu s-a dat nici o secundă importanţă aspectului estetic, menţinându-se tot timpul la nivelul juvenil al realizatorilor.<br /><br />Te poţi sustrage mainstream-ului, te poţi sustrage chiar şi literaturii SF, dar, ca să faci asta, fă-ţi, domnule, dacă poţi, o revistă cyberpunk-istă, nu te băga într-o publicaţie gândită să fie de science-fiction! Dacă vrei să-ţi redefineşti coordonatele esenţiale, subiectivitate, timp, spaţiu, nu reuşeşti, prin gesturi anarhice, nu faci decât sport. "Combinaţia de infatuare dată de cunoaşterea aprofundată a noilor tehnologii şi dispreţul faţă de o aplicare conventională a acestora", o definiţie a cyberpunk-ului, care prinde în haosul cultural al vremurilor pe care le trăim, vorbeşte de "infatuare" şi "dispreţ".<br /><br />Nici acum nu-i târziu ca grupul care a năvălit într-o revistă proiectată a fi SF să-şi facă o publicaţie cu profil net cyberpunk. Ea se poate înscrie foarte bine în rândul tipăriturilor de nişă, cum se spune mai nou, cum sunt cele de culturism, enologie, legumicultură, creme de faţă şi altele.<br /><br />Science-fiction-ul evoluează şi el prin decor şi vestimentaţie, dar evoluează spre literatură. Mulţi se miră că, în condiţiile astea, revista "Jurnalul SF" a avut o rezistenţă atât de lungă. Nu a rezistat mult sau puţin; a rezistat atâta timp cât a fost finanţată de patron. Redactorii, cu automulţimirea lor, cu zbaterile lor sterile, nu au nici un merit.<br /><br />E greu de înţeles cum au putut autodenumiţii cyberpunk-işti români să se acomodeze în faţa şocului tehnologic, a fenomenului digitalizării, în condiţiile în care tehnologia ciberneticii abia pătrundea în ţară şi foarte greu în conştiinţe.<br /><br />Abia acum, la începutul secolului XXI, putem vorbi de digitalizare, dar, ce păcat, putem vorbi din ce în ce mai puţin de science-fiction. De cyberpunk, nici atât.<br /><br />Obligaţi de mersul înainte al societăţii, independent de voinţa noastră, elevii şi studenţii, lipsiţi de mijloace materiale sau de şansa de a le pica, mură în gură, un „Jurnal SF", se folosesc de ceea ce au, adică de calculator şi Internet, care au pătruns şi în cele mai nenorocite sate.<br /><br />Oricâte site-uri ar apărea, Fandomul românesc tot are nevoie de o revistă, care să strângă toţi scriitorii SF la un loc. Cei care cântă prohodul lui Gutenberg se înşală. Aşa cum DVD-ul nu va înlătura cinematograful, tot aşa, nici revistele electronice nu vor scoate de pe piaţă revistele tipărite. Fiecare lucru are farmecul lui. Site-urile SF au mai mult un caracter informativ. Ca autor, nu te mai pierzi într-un lucru al tău, care este cartea scrisă de tine, ci te pierzi într-o mare de lucruri: cărţile altora.<br /><br />Aşa cum predecesorii lor au crezut că au redescoperit America prin cyberpunk, tinerii de azi pe mâine cred că redescoperă America prin weblog; nici descoperirea Americii de către spanioli n-a fost o adevărată „descoperire". Internauţii recuceresc Internetul, în fiecare zi, în condiţiile în care acesta nu poate fi nici măcar cucerit. Ocupaţi cu luptele, chiar şi cavalerii teutoni au uitat să se înmulţească; să citească o carte, nici atât. Ocupaţi cu navigarea în apele turburi ale Internetului, tinerii vor dispărea, apoi vor dispărea alţii. Nu se vor afirma prin cultură sau talent. E adevărat, clipa are mai multe minute pe Internet, dar ei vor fi simpli spectatori.<br /><br />Acestea fiind terminate, după ce lumea, indiferent de orientarea ideologică, şi-a luat tainul de libertate, se punea problema să construim o societate de consum, unde şi SF-ul să devină o marfă, iar noi să devenim consumatorii celor care ştiu reţeta şi modul de preparare a acestui gen literar. N-a fost aşa; în spiritul românesc de a face cele mai bune lucruri proaste, s-a continuat. Nu se ştie dacă la ordin sau din inerţie.<br /><br />A fost o perioadă postrevoluţionară cu din ce în ce mai rare zvâcniri de teribilism. Nu e adevărat că inteligenţa nu trebuie condiţionată de prostie, s-a spus.<br /><br />Odată cu apariţia cyberpunk-ului, s-a creat, prin falsitate, vid în SF-ul autohton. Vidul există, atâta timp cât e afirmat. Şi a fost afirmat din greu. Ca şi conţinut, acesta e lipsit de orice conţinut. Ca şi vidul, prin lipsa conţinutului, cyberpunk-ul e perfect. Tot ce nu poate fi analizat şi cuantificat e perfect. Da, dar perfecţiunea e legată de ceva concret; virtualul e doar perfectibilitate. Cyberpunk-ul a fost ceva între "a nu fi" şi "a nu mai fi".<br /><br />Toată lumea e mulţumită; când unul face o prostie, să fiţi siguri că următorul nu face aceeaşi prostie.<br /><br />Totodată, exaltarea specifică anilor '60-'70, cu un accentuat spirit de inspiraţie bahică, a trecut şi ea. Au crezut că, dacă se vor lăsa de băutură, vor edifica o literatură de o foarte largă respiraţie şi au văzut că acest lucru nu ajunge.<br /><br />Scriitorii SF, conduşi de potentaţii secundei, apoi de odraslele acestora, fie s-au reorientat, fie au fost puşi în penumbră. Administratorii science-fiction-ului românesc nu au nimic a face cu literatura; doar cu organizarea ei. Ei sunt cei care şi-au inventat meseria de realizatori de carte, cu specific original, românesc.<br /><br />Cu mafia scriitorilor de 3 lei, din jurul principalelor edituri cu producţie de carte SF, nu e deloc de mirare să ne întrebăm dacă se mai citeşte science-fiction-ul. Nu se mai citeşte. Cine poate să explice apariţia atâtor carţi fără valoare, până la o masă critică? te întrebi. Nimeni. E o perioadă când calitatea unui text nu are nici o importanţă. Important e autorul. Acesta e promovat, se aude despre el, dar nu l-au citit nici rudele. Critica a fost înlocuită de publicitate. Timpul dă dreptate celor puţini şi putere celor mulţi, dar nimeni nu mai are răbdare. Nerăbdătorii scriu prost.<br /><br />Aparent, avem o mulţime de scriitori SF şi se publică o mulţime de titluri. În realitate, există o mână de autori foarte des citaţi, care dau interviuri, îşi dau cu părerea, se laudă ei între ei şi sunt, deocamdată, nu se ştie din ce cauză, foarte căutaţi de edituri. Faţă de alţi autori, complet necunoscuţi, cu tiraje mici, scoase, de cele mai multe ori, în regie proprie, privilegiaţii au tiraje ceva mai mari, o bună promovare a cărţilor, dar tot degeaba. Toţi sunt o apa şi un pământ; scriitorii cunoscuţi pentru că au cărţi submediocre, iar necunoscuţii pentru ca nu au nici o posibilitate de a ieşi pe piaţă.<br /><br />Înainte de a ne gândi ce am putea lua cu noi, dacă am naufragia pe insula pustie a science-fiction-ului românesc, trebuie să ne gândim ce ne este de prisos.<br /><br />Avem o criză de identitate şi între SF-işti. Nimeni nu se regăseşte, nimeni nu-şi găseşte locul; mai rău, fiecare are impresia că locul celui de alături e mai bun. Nimeni nu are răbdare ca trecerea timpului să-i certifice sau să-i infirme valoarea; bătrânii nu mai au timp, iar la tineri dă energia pe-afară, dând iluzia calităţii. Criza de identitate morală a societăţii se regăseşte şi în Fandom. E o criză mult mai acută decât cea a societăţii în care trăim, deoarece nu e dată de lipsurile materiale, ci de pretenţii nejustificate, adesea violente. Dorinţa autorilor momentului de a ajunge mai în faţă se loveşte de neputinţa de a realiza acest deziderat.<br /><br />Retoric, unii editori se întreabă unde ne sunt autorii români de SF? Cum unde? Sunt în România, o ţară virtuală unde ţi-e greu să pătrunzi, căreia ţi-e greu să-i decoperi sensurile ascunse, d-apăi scriitorii SF. Mulţi nu mai scriu de frică să nu fie imitaţi.<br /><br />Printre protejaţi, mai pătrunde câte un scriitor adevărat, dar, oare, mai poţi fi adevărat printre umbre devoratoare? Nici o şansă. Nu faci parte din mafie, ţi se dă cartea înapoi, de cele mai multe ori, necitită. Când reuşeşti să publici, ori eşti făcut praf de cronici, ori, şi mai rău, nu te bagă nimeni în seamă. Mediocrii cu pile îşi văd de ale lor, cum i-au învăţat părinţii, folosind perseverenţa pe post de talent şi inteligenţă; apar la emisiuni televizate, unde vorbesc despre nimic, sau îşi iau interviuri, ei între ei.<br /><br />Toată lumea scrie cărţi; meseria de gunoier a devenit onorifică.<br /><br />Din orgoliu sau din interes, mediocrii ştiu să construiască o lume închisă, cum este şi cea a science-fiction-ului românesc, ştiu să se aleagă şi să se laude între ei, respingând orice corp străin. Virusul calităţii e atacat de anticorpi bine dezvoltaţi, bine hrăniţi şi bine înfipţi în funcţii de respingere.<br /><br />Proştii au o calitate: se strâng laolaltă, se apără, se promovează. Oamenii inteligenţi sunt individualişti. Promovarea nulităţii estetice, a actului de a scrie, doar aşa, ca să nu se uite actul scrisului, nu duce niciunde şi, am văzut, n-a dus niciunde. Nimeni nu se întreabă ce era dacă nu era el.<br /><br />Nemaiînţelegându-se nici între ei, psoudopostmoderniştii, pseudocyberpunk-iştii sau pseudoorice vreţi voi au crezut că fac gaură în cer dacă o pozează în revoltaţi şi pleacă în America sau Anglia. Cum acestea sunt ţinuturi cu oameni prea puţin impresionaţi de prostia fudulă, şi-a găsit fiecare câte un loc călduţ pe aici, pe meleagurile mioriţei, mai mult sau mai puţin legat de cultură.<br /><br />Spre deosebire de noi, englezii îşi promovează nonvalorile tot la noi.<br /><br />Lipsa unei concurenţe a valorii reale duce chiar şi pseudoliteratura SF a generaţiei postrevoluţionare la extincţie firească. Nonconformismul e o reacţie la ceva conform cu nişte idei închistate; neexistând ceva conform cu altceva, nonconformismul e de faţadă, doar declarativ.<br /><br />Acum, grupul strâns într-un cuvânt s-a spulberat, ca o vorbă-n vânt; după ce a monopolizat atenţia prin falsitate, e greu de reorganizat SF-ul românesc. Acesta se coagulează, deocamdată, în puncte disparate ale Internetului şi, cine ştie, poate va veni o zi când se va ieşi din computer şi va forma un întreg real, credibil şi vandabil. Şansa părăsirii Internetului e slaba pregătire tehnică a utilizatorilor care sunt scriitori. Când mărul este acru, viermele îi părăseşte cyberspaţiul, ca fiind mult prea virtual.<br /><br />Totul e să apară şi o critică adevărată, care să promoveze un SF real, pe criteriul valorii, nu o pseudoliteratură de împrumut, dar e foarte greu; mulţi din criticii de ocazie ai science-fiction-ului nostru spun că şi-au neglijat opera literară pentru a-i promova pe alţii. E ca şi cum am pleca de la premiza falsă că toată lumea s-a născut cu talent literar. Există şi talent de critic, există şi talent de organizator. Şi băgatul strâmbelor poate fi un talent.<br /><br />Nimeni nu şi-a găsit direcţia în generarea unei direcţii comune cu priză la un public format din mers. Inspiraţia le vine în momentele cele mai nepotrivite.<br /><br />Există oameni care se întreabă şi azi de ce s-au băgat în chestia asta cu SF-ul şi nu în alta. Dacă îşi imaginează cineva că s-a băgat în Fandom din spirit de frondă, din spirit protestatar, e un ipocrit. Cei de după '89, venind de aiurea, neavând unde se băga, s-au introdus în "Jurnalul SF" cu ghetele murdare, au călcat totul în picioare şi au creat o pseudogrupare a unui curent cyberpunk-ist, care venea ca nuca în peretele României. Cyberpunk-ul se sustrage mainstream-ului, iar SF-ul, dacă vrea să aibă un viitor, trebuie să se îndrepte către acest mainstream.<br /><br />Ce-i mâna pe ei în luptă? Împotriva cui şi a ce protestau or fi ştiind doar ei şi nu spun. "Artă pentru artă", înţeleg, dar şi asta are o tendinţă: esteticul, valoarea, lucrul bine făcut, vandabil şi lizibil.<br /><br />Înainte de '89, ai fi putut spune că SF-ul e nonconformist, care era mai mult conform cu dogma comunistă. Cei de atunci mint când spun că au pus umărul la răsturnarea căruţei dictatorial-comuniste, pentru simplul motiv că aceasta, după ce s-a uşurat de câteva figure notorii, îşi vede de drumul ei, înainte, sub forma unui socialism de tip francez, din anii '60.<br /><br />La nivelul imaginarului, e posibil orice, dar atât. Nu avea nimeni cum să imagineze vreun "1984". Într-un regim democratic, poţi scrie despre tiranie. Într-o dictatură, nu poţi scrie nici măcar despre democraţie. Eu, de exemplu, am nimerit în SF din orgoliu, dar nu din orgoliul de a face parte dintr-o mişcare mai aparte, ci dintr-o enervare de moment. Stând la o masă cu doi prieteni, m-am enervat că ei discutau despre o pasiune comună, science-fiction-ul, şi eu eram exclus. Am hotărât să văd ce e cu SF-ul ăsta şi să le arăt eu. Le-am arătat, dar numai atât cât mi-a permis regimul mafiot, organizat în consfătuiri anuale ale creatorilor şi cenaclurilor de gen, unde trona, ca un zeu atoateştiutor, Vladimir Colin, un redactor de la Viaţa Românească. Din acest „zeu", a rămas doar „premiul Vladimir Colin". Şi o socializare forţată; cu mulţi dintre cei întâlniţi, în lungul meu drum prin consfătuirile astea, nu am schimbat nici trei vorbe. Fiecare venea să se exprime, fiecare avea pretenţia să fie ascultat şi publicat. Se discuta despre orice; foarte puţin despre SF. Literatura de atunci părea de calitate doar prin comparaţie cu viaţa foarte proastă.<br /><br />Am crezut că Revoluţia din 1989 ne va elibera de magma mediocrităţii. N-a fost să fie. Magma asta s-a împărţit în două: FNTSF şi ARSFan. Această reorganizare nu a împărţit lumea SF românească în buni şi răi; a fost doar o operaţie cantitativă, nici măcar geografică est-vest. Realizatorii Jurnalului SF, de exemplu, erau mironovieni, dar, pentru a se pune pe picioare, în 1992, au venit să ceară ajutor celor adunaţi la Timişoara. Invers, Eurocon-ul '94, organizat de timişoreni, a apelat la fonduri guvernamentale. Oamenilor nu le place adevărul, mai ales atunci când nu sunt în stare nici măcar să-şi apere minciuna.<br /><br />Totul a fost o joacă de-a şoarecele cu pisica, iar jocul a fost inventat la cel mai înalt nivel, cum s-a dovedit, să ţină şoarecii şi pisicile laolaltă. Astfel, pisicile securiste nu mai trebuiau să alerge pe coclauri după şoricei.<br /><br />Şi, atunci, unde este literatura SF? Pe aci, pe undeva. Se ascunde şi ea în marea de maculatură, că n-or fi chiar toate pisicile şi toţi şoarecii la cel de proşti.<br /><br />Dacă ar fi să-şi ia viaţa literară de la capăt, mulţi scriitori s-ar plictisi îngrozitor. Orice pagină albă poate fi un poem, dar nu e.<br /><br />Necazul e că, de la un anumit procent în jos, literatura science-fiction de calitate devine invizibilă şi e chiar ajutată să devină astfel. Cititorul nu mai are timp să desfacă milioane de scoici pentru o perlă. Nici critica de circumstanţă nu-i oferă ceva; dimpotrivă, trimite săracul om exact spre pseudoliteratura potentatului sau celui finanţat de el, pe criterii doar de ei ştiute.<br /><br />Dacă înainte de '89 editurile publicau numai prostii, astăzi editurile publică orice, fără discernământ. Nu mai caută texte realmente slabe; caută texte subvenţionate sau sponsorizate.<br /><br />SF-ul actual nu are nici o culoare politică. Nu are nici o culoare; e complet fad. Miroase a televiziune publică, miroase a vânzări de vopseluri, detergenţi sau alte afaceri. N-a ajuns la mirosul de petrol, că poate se reînfiinţau consfătuirile pe ţară; la petrol, au ajuns alţii, mai iuţi de mână. Nici chiar vânzarea de tehnică de calcul nu te poate face mai talentat.<br /><br />Dar, cui îi pasă? Dacă n-are duşmani, editorul e în stare să ia bani şi de la prieteni.<br /><br />Ajunşi la Putere, semidocţii se vor uita de sus la sfertodocţi şi vor publica ce vor ei. Ei sunt viitorul; viitorul nostru, dar, ce păcat, trecutul lor. Omenirea nu avansează; doar calculatoarele.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ROLLERBALL 1975 SAU LUNGUL ŞI VIOLENTUL DRUM DE REGĂSIRE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />În 2002, impresionat de remake-ul filmului Rollerball scriam cu aplomb (Pro-Scris 11-12):<br /><br />În a doua jumătate a anilor 70, critica românească de film remarca faimosul "Rollerball", varianta 1975, în regia lui Norman Jewison, avându-l în rolul principal pe faimosul James Caan. La început cu reţinută admiraţie, subliniind desigur calităţile "anticapitaliste" şi "general umane" ale peliculei. Încerc să citez din memorie câteva fragmente din criticile timpului, reţinute din lecturile "Almanahului Cinema": în 1976 pelicula este menţinută la o ştachetă înaltă, în 1978 devine tot mai des un "cal de bătaie" - "violenţa gratuită a filmelor americane", "ce sens poate avea revolta lui Jonathan E într-o lume dezumanizată?" - pentru ca la începutul anilor 80 să nu se mai scrie nimic despre el.<br />Un punct comun totuşi: scena subintitulată "moartea copacului", considerată de critica perioadei drept momentul cel mai cutremurător şi, desigur, mai uman.<br /><br />Nu ştiu câţi dintre cititorii acestor rânduri au văzut filmul. Mărturisesc că eu l-am văzut in anii '90, pe un canal german de televiziune, şi nu am înţeles mare lucru - în primul rând pentru că nu cunosc limba germană. Dar, în ceea ce mă priveşte, moartea copacului, nu m-a impresionat în mod deosebit. Nu semăna deloc cu ce-mi imaginasem eu, citind cronicile din reviste. Nu era o parabolă a distrugerii vegetaţiei - şi implicit a speranţei - ci o parabolă a însingurării într-o lume nepăsătoare. Bogaţii prieteni ai echipei de rollerball nu distrugeau ultimul copac scăpat ca prin minune de capitalismul sălbatic şi "defrişator", ci-şi omorau, pur si simplu, plictisul, într-o lume violentă prin singurătate. Hainele tipice anilor '70 şi presiunea celor 20 de ani scurşi de la premieră au transformat însă parabola "zidului" copacului bombardat în ciudăţenie.<br /><br />Am văzut de curând Rollerball, varianta originală, difuzat în România de canalul de televiziune MGM. Beneficiind de o subtitrare corectă şi de banda sonoră originală, impresia filmului a fost cu totul alta decât atunci când l-am urmărit dublat în limba germană. Şi, de bună seamă, Rollerball 1975 este o distopie de clasă, cu mult peste remake-ul din 2002.<br /><br />În anul 2018 problemele omenirii au fost rezolvate prin controlul total al corporaţiilor multinaţionale asupra resurselor. Războaiele au fost oprite prin canalizarea violenţei spre spectacolul extrem de violent al campionatului de rollerball, o combinaţie de fotbal american şi motocross, ansamblul semănând mai degrabă cu o luptă de gladiatori, în care mingea este o bilă metalică pusă în joc de un soi de tun şi în care eliminarea fizică a jucătorilor nu este ceva neobişnuit. În acest context, unuia din jucătorii seniori, Jonathan E.(actorul James Caan) ai echipei din Houston, patronată de Corporaţia Energiei, aflat în echipă de vreo 10 ani, i se cere să se retragă în plină glorie. Cererea vine direct de la un soi de CEO al Corporaţiei şi nu este justificată. Surprins, starul Jonathan E. Începe o investigaţie proprie pentru a descoperi în cele din urmă că politica nu permitea accesul individual la popularitate. Jonathan E. nu acceptă însă şi, în ciuda tuturor opreliştilor, va juca mai departe.<br /><br />Remarcabil în filmul din 1975 este modul în care este construită, cu migala, atmosfera acestei distopii. Secvenţelor ritmice ale măcelurilor de pe pista de rollerball i se opun secvenţele decadente ale unei societăţii hipnotizate parcă de violenţă, şi gata oricând să răbufnească. Faimoasa secvenţă a morţii copacilor de care aminteam mai sus este tot o expresie a fascinaţiei violenţei sublimate de rollerball, dar cu atât mai prezentă în sufletele oamenilor. Camera de filmat studiază de altfel din plin chipurile spectatorilor şi telespectatorilor (vila lui Jonathan E., unde se ţin petreceri, este împânzită la propriu de ecrane tv) fascinaţi de sângele vărsat în numele jocului. De altfel personajele sunt înfăţişate cu o anume stare de indiferenţă, o stare alterată generată de droguri, violenţă şi plictis generalizat. Astfel încât revolta lui Jonathan E împotriva sistemului este şi un act de regăsire de sine, într-o lume a indiferenţei chiar şi în faţa morţii.<br /><br />Sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70 a produs câteva alte filme avertisment remarcabile: 2001 – O odisee spaţială (1968), Germenul Andromeda (1971), Zardoz (1974). Dintre toate, Rollerball pare totuşi cel mai apropiat de prezent în prevestirile sale funeste. Un comentariu de pe internet este semnificativ în acest sens:<br /><br />În 1975, Rollerball însemna science fiction. Astăzi este aproape realitate. Înlocuiţi drogurile "soma" cu medicamentul "Prozac" şi jocul "rollerball" cu serialul "Survivor" şi asta este realitatea în care trăim. Corporaţiile conduc, directorii sunt la putere, şi filme precum remake-ul Rollerball al lui John McTiernan sunt chiar rollerballul nostru de acum. Painea şi circul este iar la modă, şi vă puteţi înfrupta din ele la cinematograful multiplex de lângă voi...<br /><br />Sigur, nu este cazul să absolutizăm. Totuşi revolta lui Jonathan E.într-o lume dezumanizată şi alienată de televiziune pune întrebări nu numai în America. Sigur, păstrând propoţiile. Dacă americanii au motive să se teamă de domnia corporaţiilor (hm, Corporaţia Energiei din Houston-ul rollerball-ian să aibă oarece legătură cu faimosul Enron din Houston-ul real?) românii se află la rîndul lor, sub spectrul unei clase politice incompetente şi corupte, gata de absolut orice pentru a-şi păstra puterea mascată sub lozincile răsuflate ale binelui maselor.<br /><br />Mai mult, în rollerball-ul românesc din 2007, regulile se schimbă cu repeziciune, exact ca în povestea din 1975. Un guvern care, aşa cum s-a mai spus, seamănă mai degrabă cu un Consiliu de administraţie, sprijinit din umbră de Corporaţiile unui parlament în care aleşii se consideră stăpânii absoluţi, este isterizat de dorinţa de a da jos un fel de Jonathan B. (de la Băsescu), „campionul” spectatorilor-alegători. Exact ca în filmul de acum 30 de ani, nu există nici o limită, nici o decenţă, nici o urmă de bun-simţ, ci doar o încleştare pe viaţă şi pe moarte. B. trebuie îndepărtat, pentru că a devenit, aproape peste noapte, inamicul public al jocului – deşi, paradoxal, este un campion şi, mai mult, nu există nici un motiv coerent pentru această cerere. Aici povestea capătă accente tipic româneşti, în care publicului i se explică, cu frenezie, că favoritul lor este de fapt duşmanul lor. Marile corporaţii din parlamentul & guvernul României nu lucrează discret prin câte un singur CEO, ci declanşează o acţiune în care toţi mahării ies în faţă pentru a cere eliminarea lui Jonathan B.. Culmea culmilor, pun la cale eliminarea campionului de rollerball printr-un alt joc de rollerball, cu noi şi noi reguli. Contează prea puţin faptul că, la urma urmei, regulile originale ale acestui sport ucigaş au fost urzite tot de aceleaşi personaje ale marilor Corporaţii, nemijlocit pentru binele lor. Jocul trebuie pus la adăpost de „campionul” care ii ameninţă existenţa.<br /><br />Iar morala fabulei este simplă. Rollerball, în delirul său criminal, nu poate fi stopat decât din interior. De altfel, revenind la filmul nostru, refuzul lui Jonathan E. din final de a lua viaţa adversarului său, este emblematic în context. Jocul nu trebuie să ucidă. Şi, în ultimă înstanţă, ciudatul mesaj de îndemn spre individualism, în sensul regăsirii de sine, lăsat în 1975 de filmul Rollerball se poate traduce foarte uşor în România anului 2007, sufocată nefiresc, la intrarea în Uniunea Europeană, de orgoliile pătimaşe ale unor parlamentari iresponsabili, printr-un alt îndemn: cetăţeni, gândiţi!<br /><br />ROLLERBALL (1975)<br />Regia: Norman Jewison<br />Producător: Norman Jewison<br />Scenariu: William Harrison<br />Distribuţie: James Caan, John Houseman, Maud Adams, John Beck<br /><br />ROLLERBALL (2002)<br />Regia: John McTiernan<br />Producător: Kristen Branan, John McTiernan, Charles Roven, Beau St. Clair, Michael Tadross<br />Scenariu: William Harrison, Larry Ferguson, John Pogue<br />Distribuţie: Chris Klein, Jean Reno, LL Cool J, Rebecca Romijn-Stamos<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />OMUL PROVIDENŢIAL (2)<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />(continuare din nr. trecut)<br /><br />Brusc, monstrul urlă de durere, se ridică de la masă, tuşi puternic şi se uită împrejur, speriat, lăcrimând din ochii a cel puţin douăzeci de capete şi blestemând aşchia oasoasă ce i se înfipsese în mucoasa internă a unuia dontre nenumăratele gâtlejuri. Se aşeză la loc, prefăcându-se că nu observă privirile întrebătoare ale celor de la mesele alăturate.<br /><br />- Ce e cu noi?! Unde suntem? se auzi şi vocea unuia dintre capetele monstrului adormit, care ascundea în el spionul pământean.<br /><br />- Suntem pe o terasă, la o băuturică, răspunse monstrul care nu dormea, acoperind înregistratorul magnetic cu palmele mai multor excrescenţe telescopice cornoase, lipăind, demonstrativ, vinul din mai multe farfurii.<br /><br />- Aha! Şi ce facem aici?<br /><br />- Tu dormeai, iar eu luam masa şi vizionam un episod din viaţa şi existenţa noastră, a monştrilor politicii planetare. Cum se întâmplă de obicei, când acţiunea era mai interesantă, mi s-a pus un os într-unul din gâturi. Te-ai gândit să te trezeşti sau mai dormi?<br /><br />- Mor de somn. Nu ştiu ce am.<br /><br />- E de la băutură. Dacă vrei, pot extrage episodul. Când te trezeşti, îl poţi viziona.<br /><br />- La ce te uitai?<br /><br />- La un fragment în care noi, monştri, ajungem departe, pe o planetă necunoscută, la celălalt capăr al galaxiei, unde dăm peste un personaj enigmatic, cu foarte puţine capete şi foarte puţine picioare, un exemplar providenţial, aşteptat de secole întregi, care, prin prezenţa lui, ne banalizează misiunea, îl minţi. Tocmai eram curios să aflu dacă acesta face parte din populaţia autohtonă şi e vreun mutant, ceva, sau e proiectat acolo de altă civilizaţie.<br /><br />- Ce prostie! Chestia asta cu personaje mesianice, providenţiale, am întâlnit-o şi eu undeva.<br /><br />- Cum te simţi?<br /><br />- Mi-au dispărut durerile capetelor, dar sunt mort de somn.<br /><br />- Vrei să mănânci ceva?<br /><br />- Nu.<br /><br />- Atunci, dacă vrei să mai dormi, poate reuşesc şi eu să termin masa. Captivat de discuţiile dintre noi şi stârpiturile dintr-un oraş, am ajuns abia la felul doi.<br /><br />Fără să mai spună o vorbă, spionul metamorfozat în monstru puse capătul vorbitor pe masă, în timp ce alte două capete îi alunecară sub masă, şi adormi pe loc.<br /><br />Celălalt îi propti din nou înregistratorul în faţa unuia dintre ochii rămaşi deschişi şi îl repuse în funcţiune.<br /><br />După câteva scene sângeroase, în care forţele terestre de apărare a păcii apărau pacea, urmări câteva minute certurile filmate ale lui R. S. Craian cu nevasta, într-un episod dinaintea plecării sale în spaţiu, apoi aparatul reuşi să se autoregleze şi să revină la prezenţa lui pe astrul unde dăduse peste vindecătorul misterios.<br /><br />Urmat de trupele de menţinere a păcii, primarul şi câteva zeci de gură cască, înconjurând vehiculul de marfă, colonelul ajunsese în centru, în piaţa din faţa unui templu cu o arhitectură indefinită, unde se strânsese aproape jumătate din populaţia oraşului.<br /><br />- Domnule primar, vă rog să ne salvaţi! strigă un bărbat mai gras decât cei din jur, ieşind din edificiul înalt şi somptuos. Un nebun a dat buzna peste noi, strigând că aceasta este casa lui şi, de acum încolo, o va numi casă de rugăciune. Auzi colo, să spună că am făcut din casa lui o peşteră de tâlhari! O peşteră de tâlhari a făcut el, răsturnând tarabele negustorilor şi mesele schimbătorilor de bani, dându-ne afară şi apucându-se să vindece orbi şi şchiopi acolo. Vrea să ne strice toate socotelile.<br /><br />- Ce socoteli?! se miră edilul-şef.<br /><br />- Dumneavoastră ne-aţi închiriat spaţiile din templu, că tot stătea degeaba clădirea şi se degrada, să facem şi noi un mic comerţ sau cămătărie, iar acum a venit unul cu pretenţia că edificiul e al său sau al tatălui său ceresc, n-am înţeles prea bine. Spune că are hotărâre judecătorească definitivă. Vă rog să-i spuneţi să plece!<br /><br />- Nu pot.<br /><br />- De ce, mă rog?! Nu vă ajung banii pe care vi-i dăm?<br /><br />- Nu e vorba de asta. Acesta este omul providenţial. E o<br /><br />chestiune de principiu. Acesta e omul care, prin jertfa lui, ne va spăla de toate păcatele şi vom putea să zburăm din nou, cum făceau străbunii noştri.<br /><br />- Nu ştiu ca străbunii noştri să fi zburat vreodată, spuse negustorul. Ştiu că alte civilizaţii au ajuns până la noi.<br /><br />- Eşti orb. Dacă nici măcar proştilor nu le-ar mai plăcea lucrurile neinteligente, am putea spune că am progresat.<br /><br />- Nu sunt orb deloc. Văd că începeţi s-o luaţi pe urma celui care spune poveşti în templu şi afirmă că, dacă se întâmplă ceva important, nu e treaba noastră, ci a urmaşilor străbunilor noştri!<br /><br />- Adică a voastră, râse Craian.<br /><br />- Chiar aşa, spuse negustorul. Noi suntem urmaşii străbunilor noştri. Trecutul face parte doar din viitorul unora; aceia care ştiu din ce să şi-l croiască.<br /><br />- N-ai reţinut bine, spuse primarul. Trebuie să fie ceva legat de urmaşii urmaşilor noştri, adică de viitorime.<br /><br />- Se poate. La câte a spus acolo, e loc de multe interpretări, dar dacă ziceţi că prezenţa lui e o chestiune de principiu, putem să atacăm cu recurs hotărârea judecătorească.<br /><br />- Justiţia e oarbă şi are picioare scurte, spuse un alt negustor. Justiţia e o minciună. În ziua de azi, nimic nu mai e bătut în cuie. Avem un contract de închiriere.<br /><br />- Dacă ar fi arestat, am scăpa de prezenţa lui supărătoare, interveni un altul.<br /><br />- Mandatul de arestare trebuie emis de un judecător.<br /><br />- Îl arestează şi, după un timp, se întoarce înapoi. Cei care l-au aşteptat douăzeci de secole, îl mai pot aştepta puţin timp.<br /><br />- Poate fi arestat de mai multe ori.<br /><br />- Poate fi arestat de câte ori vrei, numai că mandate le de arestare se emit „doar de judecător”. Judecătorii au închis Judecătoria şi au venit aici cu toţii. S-au aşezat şi ascultă tâmpeniile mesianicului.<br /><br />- Dacă templul a fost retrocedat celui atât de mult timp aşteptat, înseamnă că e al lui, spuse primarul. Să se mai îmbogăţească şi alţii.<br /><br />- Parcă spuneai că e o chestiune de principiu, de izbăvire a rasei, nu de faptul că ar deschide ăsta o şcoală de literatură în templu.<br /><br />- Lasă, că v-aţi umflat de bani. Sunteţi tot mai sferici şi tot mai chei.<br /><br />- Sfericitatea şi calviţia sunt consecinţe fireşti ale evoluţiei ontogenetice a populaţiei noastre. Nu are nimic a face cu negustoria. Câştigăm, plătim impozite; nu câştigăm, dăm faliment.<br /><br />- Pentru voi câştigaţi.<br /><br />- Nu pentru noi. Pentru generaţiile viitoare sau pentru popor. Noi pentru popor vrem să ne îmbogăţim; pentru el ne sacrificăm liniştea şi timpul liber. Plătim impozite înrobitoare.<br /><br />- E plăcerea voastră. Şi dacă aş vrea, tot nu v-aş putea ajuta. Legile noastre sunt neterminabile.<br /><br />- Neterminate.<br /><br />- Nu. Sunt neterminabile. Orice variantă a unei legi nu e nici măcar mulţumitoare; perfectă, nici atât.<br /><br />- Vrea să transforme templul într-un loc de rugăciune, pentru toată lumea, unde să ne mai întâlnim şi noi, la câte o bârfă, nu să ne rugăm pe la colţuri, spuse un bărbat.<br /><br />- Dar, aceasta nu foloseşte la nimic, spuse negustorul. S-a apucat să vorbească în pilde, dă cu tifla la toată lumea, iar populaţia stă cu gura căscată la el şi îi ascultă elucubraţiile. Cu vorbe meşteşugite, a pus la punct şi dăscălimea, care se credea tare deşteaptă. Când am ieşit, spunea ceva despre dreptate, credinţă, sacrificiu, iar pe noi, negustorii, ne-a scos din edificiu fără milă. Ce facem?<br /><br />- Să ne rugăm! spuse primarul.<br /><br />- Din rugăciuni, nu câştigă nimeni absolut nimic.<br /><br />- Ba da. Hrană sufletească. De acum încolo, în loc să ne ducem la cumpărături, ne vom duce la biserică.<br /><br />- Dacă n-ai bani, nu te poţi duce nici la cumpărături, nici la biserică.<br /><br />- La biserică te poţi duce fără bani.<br /><br />- Pe dracu’ ! se enervă negustorul. Nu dă odată bogăţia peste mine, că mă las de negustorie, mă îmbrac frumos şi mă duc la templu în fiecare dimineaţă. Trei ore înşir la rugăciuni. Credinţa e bună, dar să ai bani s-o întreţii.<br /><br />- Nimic nu este absolut, spuse primarul. Confunzi credinţa cu religia. Din orice se poate câştiga ceva, iar religia, se ştie, e foarte bănoasă.<br /><br />- Dar, religia asta sau cum îi spuneţi dumneavoastră e abia la început. Până vă organizaţi, până scrieţi un program, o dogmă, o doctrină, ceva, trece timp.<br /><br />- Are dreptate, spuse colonelul. Cred că pierdem timpul.<br /><br />Ordonă trupelor să facă drum prin mulţimea adunată afară şi păşi spre uşa principală a templului.<br /><br />- Îndrăzniţi! auzi o voce.<br /><br />- Sigur că îndrăznesc, râse Urmanov. Ce te face să crezi că n-aş putea îndrăzni?<br /><br />- Nu ştiu. Nu v-am întrebat dacă îndrăzniţi; v-am spus să îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.<br /><br />- Cred că, mai degrabă, ai ameţit-o, spuse colonelul.<br /><br />- Îndrăzniţi să nu vă opuneţi, vă zic vouă! S-au mai opus şi alţii. Violenţa creează violenţă. Nonviolenţa creează credinţă, spuse propovăduitorul.<br /><br />- Cred că am să mă opun puţin, cu voia dumneavoastră. Am să mă opun eroismului de a nu face nici o brânză. Suntem militari şi avem nevoie de obiectul muncii, care este violenţa. Nu avem nevoie de arma adevărului. Arma noastră adevărată e adevărul însuşi.<br /><br />- Adevărul nu trebuie căutat aici, spuse omul providenţial.<br /><br />Planeta asta a ajuns în iarna existenţei sale politice. Toată lumea se gândeşte la această mică zeitate, care este kilocaloria.<br /><br />- Dacă spui că o planetă ca asta, luminată tot timpul, are probleme cu kilocaloria, înseamnă că nu ai fost niciodată pe Pământ, unde penuria de energie atinge pragul critic.<br /><br />- Nu ştiu cum e la voi, dar aici, ca urmare a scăderii economice, capitalul electoral s-a dus de-a dura, zi de zi, tot mai mult, iar cetăţenii au început să gândească sacadat, în timp ce sparg în dinţi seminţe de fructe de agaru şi aruncă cojile pe jos. Simbol al suprarealismului semnificant, acest oraş a devenit, din cauza unei atât de mari lipse de civilizaţie, tot mai absurd; străzile sunt udate după ploaie, gardurile din jurul clădirilor sunt făcute din resturi vegetale, se dau aprobări de construcţie a vilelor pe platforme de gunoi sau chiar în mijlocul drumului. Bătrâni sau tineri, locuitorii îşi scuipă ura şi bacteriile salivare pe geam, în capul altora, pe bulevardele largi trece vântul pustiului, dintr-o parte în alta, ca prin nişte tuburi de orgă. Legile sunt proaste, clădirile sunt neterminate, hoţii sunt protejaţi de şefii lor, să nu se spetească muncind....<br /><br />- În orice societate e aşa, spuse colonelul. Atâta timp cât e predat la termen, nimic nu e prea mult. Dacă hoţii n-ar fi protejaţi, de la cine ar mai fura oamenii cinstiţi. Hoţii au banii. Pe Pământ, s-a dat chiar şi o lege a corupţiei generalizate.<br /><br />- Am presupus eu că nu e ceva în regulă cu tine. Unde ai mai pomenit ca ţăranii să vină în oraş pentru a cumpăra alimente sau alte lucruri necesare traiului, să vândă vreun animal slab sau vreun vecin?<br /><br />- Nu ştiu. Eu văd că aduc o notă de prospeţime, că înfrumuseţează locul. Îmbrăcaţi în frumoase costume populare, vin şi ei la oraş să-şi mai tragă sufletul îmbâcsit de praful câmpiei deşertice sau să se reculeagă lângă statuile strămoşilor. Lângă primărie, în stânga, în spatele unui teatru, se găseşte o rotondă formată din soclurile notabilităţilor trecutului, dar nu e, propriu zis, o rotondă pentru că personalităţile nu sunt aşezate în cerc, ci total aiurea. Ce să semnifice asta?<br /><br />- Or fi fost aşezaţi aşa cum au trăit: unul mai încoace, altul mai încolo, spuse propovăduitorul.<br /><br />- De ce zici că, în afară de animale, ţăranii îşi vând şi vecinii?<br /><br />- De neam prost ce sunt. Vor şi ei să aibă un aparat de opresiune puternic, care să-i apere de hoţi, dar acesta nu e decât o copie din cărţi, cu agenţi slab pregătiţi. Din cauza asta, când vreun ţăran are necaz pe un altul, inventează ceva la adresa lui şi îl reclamă forţelor opresoare. Acestea sunt bucuroase că au ce lucra, să-şi scoată salariul, şi, în felul ăsta, orăşenii sunt protejaţi; nu mai sunt nevoiţi să se pârască între ei. Cu ajutorul ţăranilor arestaţi, forţele aparatului opresor încearcă, gratie cu gratie, să construiască o viaţă mai bună.<br /><br />- Dacă promiţi cetăţenilor o viaţă mai bună, înseamnă că, implicit, recunoşti faptul că aceştia n-au dus niciodată o viaţă mai bună. De ce aparat opresor? De ce nu protector? întrebă Craian.<br /><br />- Am văzut că are mai mult un caracter de proximitate.<br /><br />- Adică de prevenţie.<br /><br />- Cam aşa ceva, spuse propovăduitorul. În orice caz, opresoare, de proximitate, de protecţie sau ce-o fi, poliţia asta se rezumă doar la a da sfaturi. Pentru a nu deveni victimele tâlhăriilor, ea recomandă cetăţenilor să nu poarte bijuterii la vedere, ci să-şi procure pulovere pe gât, chiar dacă sunt 45 de grade Celsius. Pentru a nu etala inelele, le recomandă să-şi pună mănuşi, iar dacă nu se găsesc în magazine, pentru că avem de-a face cu un oraş tropical, spun că merg şi mănuşile chirurgicale. Dacă locuitorilor le e prea cald, le indică să ascundă bijuteriile în borsete, genţi, serviete, pungi de plastic sau ciorapi şi să nu ţină în păr agrafele din metale preţioase sau pe chelie tichii cu mărgăritare Le recomandă să evite locurile ferite şi umbroase, deoarece hoţii sunt şi ei oameni şi nu văd prin colţuri întunecoase. Le recomandă să evite locurile puţin aglomerate, deoarece hoţii sunt învăţaţi să fure la înghesuială sau la cozi; n-o să se apuce cineva să le strice reflexele condiţionate, exersate cu sudoarea frunţii. Le recomandă cetăţenilor, când pleacă de acasă, să verifice de mai multe ori dacă sunt urmăriţi, cu specificarea că, dacă sunt orgolioşi şi nu îi urmăreşte nici măcar un hoţ, să mai încerce. Le recomandă să strângă geanta sau borseta la piept, celelalte mâini ajungându-le să ducă plasa cu zarzavaturi sau copilul de mână. Recomandă cetăţeanului să strige după ajutor, dar mai tare, indicând hoţii care se indică între ei sau chiar pe respectivul. Şi hoţii s-au învăţat să strige după ajutor. Dacă cineva este atacat, pasivitatea nu este o atitudine recomandabilă. Se recomandă, flotări, răsuciri, aplecări şi rotiri de braţe pentru menţinerea unei bune condiţii fizice. Atunci când agresorul vrea să treacă strada pe cineva, trebuie ca respectivul să se împotrivească din toate puterile; nu trebuie să fie jefuit pe trecerea de pietoni. Pentru ca agresorul să nu considere cetăţeanul o victimă sigură sau, în limbajul lui, să-l ia de fraier, mai ales când agresorul e format din 3 indivizi ai unei specii de doi metri pe doi, cetăţeanul trebuie să strige din toate puterile; poate exersa acasă, cu odraslele. Nu este nici o ruşine să strigi după ajutor, în asemenea împrejurări. În cazul unui atac, se recomandă o reacţie promptă şi cu forţă; oricât ar fi de ocupat, hoţul a învăţat de la poliţişti arta resuscitării. Se recomandă încercarea atragerii atenţiei celor din jur, ţipând, vorbind tare sau lovindu-l pe agresor, că el e agresorul. Dacă sunt atacate, persoanele pot folosi orice obiect avut la îndemână: sacoşă, pantof, spray. Cerşind şi furând în oraşe mai civilizate decât acesta, răufăcătorilor le repugnă mahalagismele şi fug. De mirosul spray-urilor autohtone, fug îngroziţi. Dacă un agresor doreşte să lovească o persoană, el o va face indiferent dacă aceasta opune sau nu rezistenţă, aşa că: ce rost mai are? Ce trebuie să faceţi pentru a uşura munca forţelor opresoare? Ori de câte ori cineva e victima unui atac, să le contacteze cât mai repede. Dacă i s-a furat chiar telefonul mobil, să roage pe hoţ să facă acest lucru; hoţii ţinuturilor civilizate sunt civilizaţi. Refuzând să depuneţi reclamaţie, deoarece nu a văzut bine hoţul, cetăţeanul ajută infractorul să comită şi alte infracţiuni. Dacă depune reclamaţie, e felicitat pentru spirit civic; ajută hoţul să se recalifice, să-i dea foc la casă, contribuind astfel la dezvoltarea sectorului construcţiilor. Liniştea şi siguranţa de care avem nevoie le putem asigura doar împreună. Poliţistul aparatului opresor urmăreşte cu atenţie ca toţi cei vizaţi să facă tot ce li s-a recomandat. Dacă cetăţeanul e încăpăţânat şi nu se conformează, cu prima ocazie, este amendat.<br /><br />- Asta e băşcălie la adresa organelor de ordine, spuse colonelul.<br /><br />- Aşa am auzit, aşa ţi-am spus. Ei iau în serios lucrurile astea.<br /><br />- Acum, depinde de nivelul de seriozitate al locului. Până la urmă, orice orăşean are la bază un ţăran. Ţăranii vin în oraş, la cumpărături, şi se califică la locul de muncă, uitând să se mai întoarcă acasă. Această uitare îi ţine câteva zeci de ani şi, uneori, toată viaţa. Nişte neserioşi.<br /><br />- La oraş, învaţă să muncească organizat, spuse propovăduitorul.<br /><br />- Da, dar când văd că unii dintre ei pot să muncească organizat şi să câştige uşor, ţăranilor de la ţară li se face lehamite de muncă. Agricultura suferă, suferă şi industria.<br /><br />- Nu cred că au nevoie de sfaturile tale.<br /><br />- Nici de ale tale, spuse Urmanov.<br /><br />- Oraşul poate merge şi singur mai departe.<br /><br />- Da, dar cineva trebuie, din când în când, s-o ia înainte.<br /><br />- Am dedus că, înainte de venirea noastră, sărbătoreau ceva, spuse colonelul.<br /><br />- Da. Sărbătoresc „Zilele oraşului”. Deşi acestea nu sunt decât un pretext pentru a vedea ce mai fac orăşenii şi de ce, m-am înscris şi eu, cu pildele mele, în programul de manifestări culturale. Zilele urbei sunt numărate.<br /><br />- Cum adică? I-ai pus pe ăştia din templu să le numere şi le-ai făcut program anticipativ?<br /><br />- Nu, nu m-am încurcat în speculaţii, spuse propovăduitorul. Am vrut să afirm că sunt fix şapte zile ale oraşului, conform programului de activităţi; deci, sunt numărate şi oricine sau oricum le-ar număra, ies tot şapte.<br /><br />- Nici eu n-am vrut să mă lansez în speculaţii, spuse colonelul. Am vrut să sugerez faptul că nu poţi număra nici o zi în condiţiile în care e tot timpul ziuă. Planeta asta are mai mulţi sori, astfel încât e luminată toată ziua.<br /><br />- Trebuie să existe un sistem convenţional de măsurare a timpului, spuse cel mult aşteptat.<br /><br />- Dacă aşteaptă de douăzeci de secole venirea ta, cum spune primarul, înseamnă că au secole. Dacă au organizat „Zilele oraşului”, iar acestea sunt în număr de şapte, cum spui tu, înseamnă că au zile.<br /><br />- Vezi? Aparatele voastre ce spun?<br /><br />- Aparatele noastre spun că măsoară timpul ca pământenii, ceea ce înseamnă că au mai luat legătura cu noi, dar secundele, orele, zilele, anii şi secolele sunt mai scurte ca pe Pământ, spuse Craian.<br /><br />- Atunci, care e necazul?<br /><br />- La noi, expresia „zilele îţi sunt numărate” exprimă un iminent sfârşit. După cum te-ai exprimat, credem că prezici vreun cataclism sau chiar sfârşitul lumii.<br /><br />- Prezic şi un cataclism, dar nu va fi un cataclism natural, spuse cel ales. Va fi un pogrom; vor muri mulţi băştinaşi. Nu va fi sfârşitul lumii atâta timp cât nu s-a terminat nici facerea lumii sau, mă rog, facerea fiecărei lumi în parte. Va fi doar sfârşitul unei lumi.<br /><br />- Care ar putea fi aceea?<br /><br />- Oraşul ăsta.<br /><br />- Zău?! se miră colonelul. Cine ar putea fi dobitocul care să producă un omor în masă într-o aglomerare urbană ca asta?<br /><br />- Poate tu, poate altul.<br /><br />- În privinţa mea, e exclus. Eu sunt venit cu trupe de menţinere a păcii.<br /><br />- Am văzut, spuse propovăduitorul. Unii menţin pacea cu arma în mână.<br /><br />- Nu am nimic cu locuitorii oraşului, mai ales acum, când sunt în sărbătoare.<br /><br />- Poate ai ceva cu mine.<br /><br />- N-aş putea spune că-mi eşti simpatic, dar nu am nimic cu tine, mai ales acum, la acest binecuvântat ceas, când sunt cu toţii atât de bine dispuşi, spuse Urmanov. Atmosfera de sărbătoare e aerul în care toată lumea are dreptate. Populaţia are sau nu are conducătorii pe care îi merită, conducătorii au sau nu au populaţia pe care o merită, dar cu toţii trebuie să ştie acest lucru. Nu-l pot afla decât la ceas de bucurie bine disimulată, acţiuni enologice, de ecografie şi folclor negru.<br /><br />- Etnografie.<br /><br />- Poftim?<br /><br />- Ai spus ecografie. Presupun că ai vrut să spui; etnografie, spuse cel ales.<br /><br />- E posibil. Să mă scuzi! Oricum, mă gândeam la ceva mai profund, mai introspectiv. La ceas de veselie, cine nu e cu noi e cam aşa. Bucuroşi că vor putea să stea o clipă, chiar şi proletarii mejdinei mai uită să urmărească repartitoarele de căldură, picătura de apă sau drămuirea surâsului. Îmbrăcaţi în hainele cele bune, de firmă, cu găuri şi petice, acum copiii sunt instruiţi că, dacă nu sunt cuminţi, sucesc gâtul animalelor de casă, aruncă guma de mestecat pe jos, ascultă muzică rău famată, se descalţă în faţa primăriei sau dau cu pietre după handicapaţi, îi fac părinţii lor directori, la firmele lor, cu care se găsesc în incompatibilitate, conform adevăratelor declaraţii de avere. Profesorii uită că a rămas în urmă cu lecturile şi se pregătesc să înfrunte încă un an şcolar de greve; de veacuri, aşteaptă să treacă vremea, să vină şi vremea lor. Între timp, cei care au avut puterea să înţeleagă ceva au înţeles demult tot ce era de înţeles; cei care nu au nici o putere nu au nici un interes să înţeleagă ceva, nefiindu-le de nici un folos. Omul la distracţie se cunoaşte, când cedează cine-i mai deştept: scaunul. În rest: oale şi ulcele, spiciuri, dansuri, tromboane, tobe, băutură, stadioane.<br /><br />- Ăştia nu sunt oameni, spuse propovăduitorul.<br /><br />- Sunt cam negricioşi, dar seamănă mult cu noi. Noi, pământenii, luăm foarte uşor forma lor. Tu ce eşti? întrebă colonelul. Nu-ţi pot scana profilul psiho-somatic.<br /><br />- Sunt fiul unui tată ceresc.<br /><br />- Venind din cer şi fiind fii câte unui tată, mai bun sau mai rău, cu toţii suntem fii vreunui tată ceresc. De unde vii?<br /><br />- Vin de oriunde vrei, spuse cel ales.<br /><br />- Bine, lasă! Dacă nu vrei, nu spui.<br /><br />- Nu e deloc amuzant. E trist. Aş fi vrut să nu fiu nevoit să vin aici, unde până şi sărăcia e contorizată, iar luxul nu e compensat decât prin mizerie morală. Abia acum, în ceas de sărbătoare, vedem că locuitorii oraşului supravieţuiesc în orice condiţii: unii supravieţuiesc în condiţii de lux, alţii în lipsa totală a acestuia.<br /><br />- E mult rău pe această lume, spuse Craian. Politica se face prin jocul la două capete; la un capăt, bătrânii, iar tinerii, la celălalt capăt. În timp ce un capăt doarme, celălalt se gândeşte la asta. În timp ce un capăt fură, celălalt numără banii. În timp ce un capăt se odihneşte, altul pune de-o hărţuială sexuală. În timp ce un capăt comandă munca, celălalt face o analiză obiectivă. În timp ce unul comandă convingerea de la individ la individ, celălalt comandă convingerea organismelor internaţionale. În timp ce la un cap se comandă cine merge în străinătate pe banii contribuabilului, altul comandă brambureala de pe culoarele instituţiilor. Într-un singur punct, liderii se găsesc în consens; sunt de acord ca toţi conducătorii să se afle în vârful ierarhiei politice.<br /><br />- Şi te-ai gândit să-i împaci tu? întrebă cel ales.<br /><br />- N-am venit să împac pe nimeni. Vreau doar să menţin echilibrul precar numit pace.<br /><br />- Treaba mea e să picur pacea în interiorul fiecăruia, să-l împac pe fiecare cu sine însuşi. Am venit să-i mântui şi să le redau setea de zbor. Dacă este nevoie, mă şi sacrific pentru asta.<br /><br />- Cred că va fi nevoie, spuse colonelul.<br /><br />- Cum adică? De unde ştii? Tu eşti un fals prooroc.<br /><br />- Fals sau adevărat, cred ar fi bine să-i iei pe aceia pe care i-ai convins că tu eşti cel care le va obţine iertarea pentru toate păcatele şi s-o ştergi.<br /><br />- Vrei să mă omori? întrebă propovăduitorul.<br /><br />- Numai dacă va fi nevoie.<br /><br />- Am ştiut eu. Cred că va fi nevoie.<br /><br />- De ce spui asta?! se miră Craian.<br /><br />- Pentru că nu vreau să mă mişc.<br /><br />- Facă-se voia ta!<br /><br /><br />(sfârşitul în numărul următor)<br /><br /><br /><br /><br /><br />INSULA PIERDUTĂ<br /><br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />- Laheea?<br /><br />- Da?<br /><br />- Eu nu cred că tu nu poţi visa. Ai prea multe cunoştinţe despre acest domeniu.<br /><br />Copila trase de cârmă. Se înnoptase de câteva ceasuri şi doar luminile insulei îi mai întâmpinau din depărtare cu o durere misterioasă.<br /><br />- Ştiu multe lucruri, despre multe lucruri. Dar ştiu cu siguranţă că oamenii or să moară dacă nu încep să viseze. Este în firea omului s-o facă, nu şi în a vrăjitorilor.<br /><br />Bărbatul se scărpină în cap încurcat. Lancea se mişcă uşor de parcă s-ar fi întors pe cealaltă parte în timpul somnului.<br /><br />- Laheea?<br /><br />- Da?<br /><br />- Bunica ta înseamnă că nu era o vrăjitoare.<br /><br />- De ce spui asta?<br /><br />- E simplu. Dacă ea vedea ceea ce nu există, adică sirene, asta înseamnă că visa. Nu?<br /><br />Laheea surâse. Nu îi răspunse doar continuă să privească spre luminile ce se învârteau ameţitor dincolo de apele întinse şi tăcute.<br /><br />Aproape de miezul nopţii ancorară lângă un doc urât mirositor. Laheea îşi trase gluga pelerinei pe chip şi îi înmână o pelerină asemănătoare şi bărbatului.<br /><br />- Acoperă-ţi faţa şi orice ai face nu-i lăsa să te privească în ochi. Mergi cu capul plecat şi nu te uita decât la marfă. Ne-am înţeles?<br /><br />- Dar ce-i aici?<br /><br />- Târgul de la miezul nopţii.<br /><br />- Şi cine...<br /><br />- Vorbeşti prea mult. Nici o vorbă, auzi? Nici o vorbă.<br /><br />Lancea se clătină. Simţi o oarecare teamă în fierul ei magic şi misterios. Laheea păşi pe ponton iar el o urmă.<br /><br />Nisipul fin îi scufunda picioarele până la gleznă. Se sprijinea în lance şi încerca să urmeze paşii vrăjitoarei. Nu îndrăzni să ridice privirea atunci când zări picioarele mari cu glezne butucănoase şi doar trei degete. Acum era sigur că nu ar dori să-i cunoască pe locuitori, adică să îi vadă faţă în faţă. Insula era acoperită de un miros înnecăcios şi-o ceaţă lăptoasă. Observă tarabele, destul de fragile, ce expuneau diverse mărfuri, cel mai probabil aduse de dincolo de mare, poate chiar furate. Trecură printre tarabe fără să se oprească. Simţea priviri reci aţintindu-i-se în ceafă. Până şi lancea era atât de rigidă că părea îngheţată.<br /><br />Câteva glasuri gălăgioase i se proptiră în urechi ca nişte tobe. Butoaie de vin aruncate pe nisip în dezordine, carafe vărsate şi mâncare porcească. Amintirea beţivilor îi veni în minte ca o peliculă proastă, ce apoi se opri în glasul rece şi tunător al cuiva.<br /><br />Rosti câteva cuvinte fără un înţeles anume, iar Laheea îi răspunse aidoma. Bărbatul o prinse te mână temător.<br /><br />- Ce-a spus?<br /><br />- N-ai vrea să ştii.<br /><br />- Ba da, răspunse cu naivitate.<br /><br />Laheea îi dădu degetele la o parte şi continuă să converseze cu străinul. Bărbatul îndrăzni să ridice repede privirea, dar nu fu suficient de repede pentru ca acea imagine să nu îl urmărească întreaga viaţă ca un coşmar. Creatura, monstrul, diavolul din faţa lor... Grotesc, înspăimântător, fără ca mintea umană să-l poată descrie.<br /><br />Da, ştiuse de la bun început că asta se va întâmpla dacă îşi va ridica privirea măcar pentru o clipă. Cel puţin acum simţea frica de-a binelea. „ Aşa îţi trebuie dacă eşti prost", se muştrului singur. Lancea se zgâlţâi ameninţătoare. Laheea continua să vorbească cu bestia de parcă o ştia de-o viaţă, apoi conversaţia lor se termină brusc cu un fel de sunet venit din pământ şi înghiţit de noapte.<br /><br />Vrăjitoarea îl trase după ea prin nişte cotloane dărăpănate cu miros de parfum ieftin şi peşte.<br /><br />- Târgul de sclavi, îi spuse ea simplu.<br /><br />- Parcă căutam provizii.<br /><br />- Da.<br /><br />- Atunci ce căutăm la târgul de sclavi?<br /><br />- Stttt, făcu fata atunci când o lumină verzuie se aprinse de niciunde.<br /><br />Paşi mici şi înghesuiţi îşi făcură loc printre bestiile beţivane. Picioare normale, constată bărbatul. Până şi lancea părea mai destinsă şi mai calmă. Îşi ridică privirea pentru o clipă, dar imaginea nu îl linişti mai mult decât cealaltă. O femeie cu nas coroiat şi laţe dezmăţate, cu dinţi cariaţi şi oasele feţei ieşite înafară de parcă ar fi murit de mai multe zile. Îşi ascunse din nou privirea şi simţi cum lancea râde misterios.<br /><br />Glasul vrăjitoarei se ridică în aer ca o şoaptă pierdută în zgomot şi alcool:<br /><br />- Fenice.<br /><br />- Laheea.<br /><br />- Credeam că ai plecat de-aici.<br /><br />- Şi unde să mă duc?<br /><br />Femeia îi pofti să ia loc pe nişte tamburi rupţi şi rotunzi. Trase o perdea ţinută între două lemne putrezite şi aprinse o nouă lumină. Bărbatul continuă să privească în jos.<br /><br />- Vreun vrăjitor? întrebă Laheea.<br /><br />- Nu cred, dar există un tânăr bizar. Dar tu trebuie să îmi spui dacă e sau nu e.<br /><br />- Mi-am cam pierdut speranţa. Dacă îl văd şi nu e...<br /><br />- Până la urmă o să prindem şi unul din ăsta.<br /><br />- Doar nu vrei să cumperi un sclav, se revoltă bărbatul uitând cu desăvârşire că nu are voie să vorbească.<br /><br />Laheea îl trase de pelerină şi îl aşeză la loc pe tamburet.<br /><br />- Tu să taci, vierme.<br /><br />- Vierme?!<br /><br />- TACI!!!!.<br /><br />Bărbatul strânse pumnul pe lance şi scrâşni din dinţi.<br /><br />- Tac, tac, şuşoti în barbă.<br /><br />- Cine e ăsta? se interesă Fenice.<br /><br />- Un nebun cules de pe drum. Nu are importanţă, mă ajută uneori. E folositor atunci când nu încearcă să gândească. Mai bine, hai, să mergem la tânărul despre care mi-ai vorbit.<br /><br />Fenice îi aruncă o privire goală:<br /><br />- Să mergem.<br /><br />Drumul dosnic îi ducea către o hărmălaie şi mai mare. Focuri împrăştiate de-a lungul falezei ce aruncau fulgerări sclipitoare. Creaturi ce ţipau şi strigau dansând pe-o muzică ce îţi trezea coşmaruri. Zei sculptaţi din lem şi ridicaţi deasupra mării ca nişte martiri. Şi în toată nebunia asta, oameni legaţi unul de altul ca nişte rufe bune de-aruncat.<br /><br />Bărbatul trecu prin faţa lor stăpânindu-se să nu urle. Femei cu chipuri şterse, copii, prunci abia născuţi, bărbaţi cu priviri pierdute şi, în cele din urmă, un tânăr cu păr bălai ce părea să nu aibe pic de teamă.<br /><br />Laheea şi Fenice se postară în faţa lui cercetându-l. Bărbatul îi aruncă doar o privire şi se refugie spre nisip privind cum gleznele îi sunt acoperite.<br /><br />- Pare trufaş, spuse Laheea. Ochii... sunt potriviţi, braţele, hmm, pare cam... Cum te cheamă, băiete?<br /><br />Tânărul schiţă un zâmbet acru:<br /><br />- Ţie de ce îţi pasă?<br /><br />- Ah, şi prost crescut, murmură Laheea.<br /><br />Fenice făcu un pas lângă el.<br /><br />- Da, şi vorbeşte cam mult. Se pare că ochii lor nu îi fac nici un rău, din contră, pare că el le face lor rău.<br /><br />- Aşa?! se minună Laheea. Să înţeleg că avem un pui de om-lup.<br /><br />- Nu crezi că mi-aş fi dat seama? se încruntă Fenice.<br /><br />Laheea ridică din umeri nepăsătoare. Din câte îşi dădea seama bărbatul ar fi putut la fel de bine s-o facă proastă în faţă. Cu toate că nu i se părea o idee strălucită. Laheea continuă să-l observe. Aproape că îi simţea privirea lacomă, chiar de nu i-o vedea.<br /><br />- Da, cu siguranţă e un om-lup în formare. Îl vreau. Ce ceri pe el?<br /><br />Fenice rămase tăcută. Bărbatul avea o vagă idee că îl pândeşte din spatele laţelor fără noimă. Jocul creaturilor continua, dar zgomotul părea mult mai departe. Lancea se zbătu misterioasă, de parcă l-ar fi prevenit. Apoi vocea femeii se ridică în aer plutind drept în timpanul său:<br /><br />- Pe ăla.<br /><br />Simţi că leşină. Laheea nu spuse nimic. Apoi râse asemeni unei vrăjitoare:<br /><br />- Doar nu vorbeşti serios. Nu ţi l-aş da, şi ştii bine asta. E al meu. Aşa ne-a fost vorba că nu facem schimb de scalvi între noi.<br /><br />- Nu îmi pasă, eu pe el îl vreau.<br /><br />- Fenice, îţi încalci jurământul. Aşa ceva nu este posibil. Şi apoi, e al meu.<br /><br />- Atunci nu îţi dau puiul.<br /><br />- Foarte bine...<br /><br />- Şi nici provizii.<br /><br />- Şi mai bine.<br /><br />Laheea îl trase pe Omul cu Lancea lângă ea. Muzica se opri, focul părea să tacă şi toate creaturile îi priveau precum o bucată mare şi suculentă de carne.<br /><br />- Am să creez o diversiune, îi şopti Laheea. Fugi. Fugi şi nu mă aştepta. Ai auzit? Fugi pe vas şi porneşte-l.<br /><br />- Nu pot să fac asta.<br /><br />- Dacă nu pleci acum vei rămâne captiv pentru un an de zile, şi nici atunci nu se ştie dacă vei mai scăpa.<br /><br />- Şi tu?<br /><br />- Te prind din urmă...<br /><br />Vrăjitoarea îl împinse şi începu să murmure nişte cuvinte fără sens. Bărbatul şi-a dat seama că nu îi va fi bine să stea locului aşa că o luă la picior printre creaturile ce se întindeau furioase. Lancea se ridică în aer, spre surpinderea lor, şi ameninţa orice se apropie. Un bubuit. Urlete. Ţipete. Dar el nu se uita în spate nici măcar pentru o clipă. Simţi focul cum prinde viaţă şi se extinde. Văzu cum marea prinde culori roşiatice sub scântei.<br /><br />Alergă. Alergă. Alergă până când ambarcaţiunea îl primi în braţele sale cu un soi de nelinişte. Tăie sfoara şi trase de cârmă. Doar o privire reuşi să arunce în urmă. O privire ce îi dezvălui un iad în flăcări întins la picioarele lui.<br /><br /><br /> * * *<br /><br /><br />Insula dispăruse la puţin timp după ce soarele se revărsase în mare. Dispăruse pur şi simplu aşa cum dispare un vis la ivirea zorilor. Bărbatul privi înlăcrimat. Acum ştia ce vrusese să spună Laheea când îl prevenise să fugă. Insula aceea exista doar o zi pe an şi atunci pentru a vinde mărfuri şi sclavi. Dar acum era singur chiar dacă lancea se zbâtea uneori lângă el, se simţea asemeni valurilor ce plutesc spre niciunde şi îşi găsesc sfârşitul spărgându-se în alte şi alte ape.<br /><br />Nu avea habar încotro se duce şi ce trebuie să facă. Era pierdut fără ajutorul ei.<br /><br />Şi-apoi, de nicăieri, un vultur croncăni zgomotos şi se aşeză pe timonă.<br /><br />- Şu, şu.<br /><br />Vulturul bătu din aripi violent, se scutură de câteva ori şi se învălui într-o ceaţă prăfuită inundată de soare. Chiar când dădu să strige, chipul Laheei răvăşit, îi apăru în faţă.<br /><br />- Un eşec total, spuse ea zâmbitoare. Cred că, Omule cu Lance, aduci ghinion, şi chicoti mulţumită.<br /><br />- Ce e aşa amuzant şi cum ai făcut asta?<br /><br />- E amuzant că după atâţia ani în care vin aici în căutare de vrăjitori, în cele din urmă am găsit un om-lup pe care l-a înghiţit focul. Dar şi mai amuzant e că insula aia nu va mai apărea niciodată. Cum am făcut asta, ar trebui să-ţi răspunzi singur.<br /><br />- Da, eşti vrăjitoare. Dar, totuşi, ce e cu insula aia?<br /><br />- Gândeşte-te singur.<br /><br />Rămaseră tăcuţi mult timp. Bărbatul începuse s-o admire în tăcere. Era atât de imprevizibilă şi plină de resurse.<br /><br />Adormi. Visul veni şi el asemeni unei ploi calde. Insula se vedea în toate colţurile mării, oriunde şi-ar fi întors privirea ea era acolo. Ameţitoare. Flăcări purpurii se ridicau de pretutindeni. Gânduri, altele decât ale sale. Fiori reci şi calzi. Şi-apoi o simţi. Lancea i se zbătea în mână cu un sentiment de bucurie.<br /><br />Bărbatul se trezi în miez de noapte. Laheea îl privea înţelegătoare. El privi luna. Albă, rece, sclipind ca şi gheaţa în valurile mării.<br /><br />- A fost un vis. Încă de când am păşit pe insulă. Nu-i aşa? Nu m-ai lăsat să îi privesc în ochi pentru a nu le vedea privirile goale. Acum încep să înţeleg. Dar visele ar trebui să fie frumoase.<br /><br />- A fost un vis frumos. Un vis ce ţi-a adus un pic de aventură. Dar cel puţin acum sunt convinsă că tu eşti cel pe care-l caut, Hanniel.<br /><br />Bărbatul se simţea copleşit dintr-o dată. Imaginea beţivilor îi apăru tot mai calră şi aproape că îşi amintea întâmplarea, dar o lăsă să fugă înainte ca soarele să răsară.<br /><br />- Şi sirenele? întrebă el.<br /><br />Laheea se făcu roşie ca para:<br /><br />- Visul s-a dus, Hanniel. S-a dus. Sirenele nu există.<br /><br />- Cine spune asta? se întrebă pe sine.<br /><br />Lancea se zgâlţâi nervoasă şi repetă pe un ton sarcastic: „ Şi sirenele?". Bărbatul o smuci şi o aruncă pe punte. Apoi cu o privire răvăşită i se adresă Laheei:<br /><br />- Şi dacă există?<br /><br />- Atunci nu voi fi nevoită să te ucid, răspunse ea nervoasă. Dar până nu zăreşti măcar una, te rog, nu mă înnebuni.<br /><br />- Şi palatul ăla pe care îl căutăm, e tot un vis?<br /><br />Laheea îl privi stupefiată. Soarele se revărsă pe chipul ei cu mânie. O sclipire albă se întinse pe ape apoi dispăru.<br /><br />- Ţi-am creat un vis pentru că am vrut să văd dacă eşti în stare să pătrunzi în el. Şi eşti. Nimeni nu a mai reuşit până acum. Dar, dacă Palatul Visului, este sau nu o nălucă, o halucinaţie, asta vei şti doar tu.<br /><br />Bărbatul lăsă privirea să-i cuprindă marea.<br /><br />- Mai am o nelămurire.<br /><br />- E doar vina mea, se văicări Laheea.<br /><br />- Dacă vrăjitoarele nu visează, cum se face că tu ai fost acolo?<br /><br />- Acolo unde? Totul a fost în mintea ta, a fost visul tău şi m-ai purtat cu tine în gând. Ce vrei să dovedeşti de fapt? Vrei să-mi spui că am visat şi eu? Vrei să mă faci să cred că într-o zi ar fi posibil?<br /><br />- De ce nu? Mi se pare firesc.<br /><br />- Eşti singurul om căruia i se pare firesc. Ţi-am spus doar, nici măcar oamenii nu mai visează. Dar acum poţi salva visele tuturor, bune sau rele. Simţi nevoia de-a găsi răspunsurile prin graiul meu, dar adevărul este că ele se găsesc numai în tine. Eu nu mă pot amesteca.<br /><br />Lancea se ridică şi rămase pentru un timp în aer. Bărbatul o prinse în palme.<br /><br />- Şi-atunci, eu cum voi şti când visez şi când sunt treaz?<br /><br />- O să ştii. Nu îţi fă griji.<br /><br />- Ba sigur că îmi fac, pentru că acum mă întreb dacă ieri nu am văzut cu adevărat pământ.<br /><br />Laheea oftă. Trase de cârmă, îi puse piedica şi îl privi rece.<br /><br />- Hanniel, îţi jur că eşti cel mai complicat om pe care l-am cunoscut. Vei şti. Crede-mă că vei şti. Aşa cum ştii că ai văzut insula ieri. Insula există, doar că tu nu ai fost cu adevărat acolo, şi totuşi visul tău s-a întâmplat în realitate. Eu l-am creat pentru tine şi pentru ei. Ştiam că nu o să-ţi poţi ţine gura şi că totul se va destrăma, aşa cum şi blestemul lor s-a destrămat.<br /><br />- O insulă fantomă, aşa cum sunt castelele de sub mare?<br /><br />Laheea zâmbi, iar zâmbetul acela îi oferi răspunsul. Hanniel îşi lăsă privirea captivă în valurile unduitoare. Lancea se smuci mulţumită şi, adormi.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />SFera<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sferaonline.ro<br /><br />RomâniaSF online<br />Redactor: Mugur Cornilă<br />http://www.rosf.ro<br /><br />Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />Redactor: Duşan Baiski<br />http://http://www.hgwells.ro/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.netsf.org/<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Ţesătorul<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.amaltea.ro/tesatorul<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Sergiu Someşan - Proză fantastică şi SF<br />http://sergiusomesan.wordpress.com/<br /><br />Literatura şi artele imaginarului<br />Redactor: Marian Coman<br />http://www.imaginar.tk/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Pagina cronicarului<br />Redactor: Dan Rădulescu<br />http://www.rapax.ro<br /><br />Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personală Dan Marius Sabău<br />http://www.dan-marius.ro/<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />TV Blog - Blogul iubitorilor de seriale TV<br />http://www.tvblog.ro<br /><br />Scifi Team<br />http://www.scifiteam.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Pro-Scris nr. 01<br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 02<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 03-04<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 05-06<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 07-08<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 09-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />(16.12.2003 - 15.03.2004)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />(16.03.2004 - 27.06.2004)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />(28.06 - 16.10.2004)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />(17.10 - 19.12.2004)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />(20.12.2004 - 19.03.2005)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />(20.04.2005 - 30.06.2005)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2005 (nr. 35-36)<br />(01.07.2005 - 15.01.2006)<br /><br />Pro-Scris 3-4 / 2005 (nr. 37-40)<br />(16.01 - 10.04.2006)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2006 (nr. 41-42)<br />(11.04 - 27.08.2006)<br /><br />Pro-Scris 2-3 / 2006 (nr. 43-46)<br />(28.08.2006 - 14.06.2007) <br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Andersen, Hans Christian - Picătura de apă (Pro-Ton 41-42)<br />Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />Aramă, Horia - Colecţionarul de insule (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Barthes Roland - Nautilus şi „Corabia beată" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />Bălaşa, Titus - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Boda, László - Aldous Huxley şi existenţa lipsită de speranţă (Pro-Gresii 47-50)<br />Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bucurescu, Adrian - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />Bugariu, Voicu - O bună carte demodată (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Bugariu, Voicu - Postmodernismul şi sefistii români (Pro-Gresii 47-50)<br />Cassian, Nina - Capcana (Va urma 35-36)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi (Pro-Poziţii 35-36)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Valar (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Maiar (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Oromë (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />Colin, Vladimir - Castelul din Carpaţi, azi (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 3 (Pro-Puneri 41-42)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 4 (Pro-Puneri 43-46)<br />Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />Cotoc, Zaharia - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Cowie, Jonathan - euROcon 2001 (textul original) (Pro-Gresii 43-46)<br />Cowie, Jonathan - euROcon 2001 (în traducere) (Pro-Gresii 43-46)<br />Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />Cozmiuc, Constantin - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie (Pro-File 33-34)<br />Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Crohmălniceanu, Ovid S. - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Cubleşan, Constantin - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Dan, Sergiu Pavel - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />Ehrenburg, Ilya - Întâlniri cu Capek şi Wells (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Eliade, Mircea - O călătorie spre centrul pământului (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />George, Alexandru - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Györfi, Simone - Halloween, ardeleneşte (Pro-Ton 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák György - SFera şi artele magice (Pro-Poziţii 35-36)<br />Györfi-Deák György - Autografe craiovene (Pro-File 35-36)<br />Györfi-Deák György - O utopologie literară (Pro-Poziţii 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Un tărâm de explorat: Borderlands (Pro-File 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Luare (Pro-Test 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Teologie şi Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Un studiu în albastru (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Confuzii verniene (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Autograf MJM (Pro-File 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Stanţă (Pro-Test 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Fabulă (Pro-Ton 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Colocviu SF la Budapesta (Pro-File 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Helion (Pro-File 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Înşelători şi înşelătorii (Pro-Poziţii 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Elfi (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât carbonul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Lumea la microscop (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Infinitul cu clopoţei (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Dreptul la succes (Pro-Ton 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Sus (Pro-Test 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Între tradiţie şi distopie (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Goldberry (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Zmeul ca valoare absolută (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Conferinţă Tolkien la Oxford (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Anticipaţii argeşene (Pro-File 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Alte „Autografe” craiovene (Pro-File 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Meditare (Pro-Test 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Un alt contact ratat (Pro-Poziţii 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Despre polemici (Pro-Gresii 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Contact 2006 (Pro-Poziţii 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Fundătura (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Helion 2 (Pro-File 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Poveşti fără Alisa (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Dator (Pro-Test 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Primul roman apocaliptic autohton (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - H de la Hrană (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Repovestiri senine (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Clipa eternă (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Pro Spes (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Micile Apocalipse (Pro-Poziţii 47-50)<br />Haulică, Michael - Mirări, veşti bune, gelozii (Pro-Gresii 35-36)<br />Hobana, Ion - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Hobana, Ion - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Hobana, Ion - Eliberator al gîndirii şi al imaginaţiei (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie (Pro-Test 35-36)<br />Ionescu, Cătălin - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste (Pro-Gresii 35-36)<br />Ionescu, Cătălin - CPSF: O jumătate de veac (Pro-File 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Car: Epitaf pentru cyberpunk (Pro-Test 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - Centrul Labirintului (Pro-Eminenţe Cornel Robu 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - Fascinaţia Stargate (Pro-File 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Adrian Bănuţă, redactor-şef la Jurnalul SF (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Ocupare (Pro-Test 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul drum de la teribilism la profesionalism 1 (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Dictionarul SF (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Helion 1/2006 (Pro-File 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Ocupare: Despre prezentul privit cu teamă dinspre viitor 2 (Pro-Test 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul drum de la teribilism la profesionalism 2 (Pro-Eminenţe JSF 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - „Omagiul” revizuit al unei reeditări (Pro-Poziţii 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - Helion 3 (Pro-File 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Ionuţ Bănuţă, redactor la Jurnalul SF (Pro-Eminenţe JSF 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - nume articol (Pro-Test 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - nume articol (Pro-File 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 1975 (Pro-Gresii 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Scurte aprecieri ale relaţiei dintre science fiction şi Securitate (Pro-Puneri 47-50)<br />Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Dialoguri despre lumea lui Tolkien (Pro-Gresii 35-36)<br />Lazu, Robert - Întoarcerea dragonului rătăcitor (Pro-Gresii 37-40)<br />Lazu, Robert - J.R.R. Tolkien şi dragonii (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Lazu, Robert - Tolkien şi Cavalerul Verde (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Lazu, Robert - Prejudecăţi în ţara literelor (Pro-Puneri 43-46)<br />Lazu, Robert - Misterioasa transformare (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />Martin, Victor - Omul providenţial 1 (Pro-Ton 43-46)<br />Martin, Victor - De la România virtuală la percepţia deformată a imaginarului (Pro-Gresii 43-46)<br />Martin, Victor - Cititul involuntar (Pro-Gresii 47-50)<br />Martin, Victor - Înapoi, la conţinutul fondului problemei! (Pro-Gresii 47-50)<br />Martin, Victor - Omul providenţial 2 (Pro-Ton 47-50)<br />Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Opriţă, Mircea - Un tratat despre SF (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />Opriţă, Mircea - Eternul Jules Verne (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Opriţă, Mircea - Florin Manolescu (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Poziţii 37-40)<br />Opriţă, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Opriţă, Mircea - Scurtă istorie a unei „istorii alternative” (Pro-Puneri 47-50)<br />Opriţă, Mircea - Accente necesare (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Orwell, George - Noi, de E. I. Zamiatin (Pro-Puneri 41-42)<br />Orwell, George - Wells, Hitler şi Statul Mondial (Pro-Puneri 43-46)<br />Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Papilian, Victor - Lacrima (Pro-Ton 43-46)<br />Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />Pîrligras, Viorel - Lumea lui Tolkien, aşa cum e (Pro-Gresii 35-36)<br />Popa, Mircea - Cronologie Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Popa, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />Popescu, Dan - Foto-ghicitoare (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cuvînt către Scriitori 2001 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Premiile SIGMA Ediţiile 2001-2002 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anii 2000-2004 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2002 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2003 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2004 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2005 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cuvînt de re-venire (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Propuneri pentru Premiile de Excelenţă (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Regulament Premiile SIGMA 2005 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - In memoriam Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Alexandru Ungureanu 35-36)<br />Popescu, Dan - Nimic nou lîngă Băneasa (Pro-Ton 41-42)<br />Popescu, Dan - Cărţi F şi SF apărute în anul 2005 (Pro-File 41-42)<br />Popescu, Dan - O sută de paşi (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Popescu, Dan - Cărţi F & SF apărute pînă la 20.07.2006 (Pro-File 43-46)<br />Popescu, Dan - Cărţi F & SF apărute în 2006 (Pro-File 47-50)<br />Popescu, Dan - O mărturie în acest sens (Pro-File 47-50)<br />Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Preda, Ion Aurel - Notă introductivă la volumul „Povestiri” (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />Radu, Liviu - Literatură popular-elitistă (Pro-Poziţii 35-36)<br />Radu, Liviu - Cărămizi (Pro-Poziţii 37-40)<br />Radu, Liviu - O antologie demnă de interes (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Un roman deosebit (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - O antologie interesantă (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Reţete, reţetari şi intrigi de palat (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - O lume care încearcă să afle ce a fost (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Cartea ramâne mai bună decât filmul (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Magia între vis şi realitate (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Lume, lume virtuală! (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Tranziţii în principal tehnologice (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - O Veneţie underground (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Poveşti cu vampiri în manieră modernă (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Riscurile de a avea telefon mobil (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - De data asta, despre voodoo şi zoombi (Pro-Poziţii 47-50)<br />Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />Robu, Cornel - „Manechinul lui Igor” de Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />Stoica-Mujea, Oana - Iubirea unui vrăjitor (Pro-Ton 41-42)<br />Stoica-Mujea, Oana - Miracol şi Catastrofă (Pro-Eminenţe Tolkien 47-50)<br />Stoica-Mujea, Oana - Omenirea s-a născut dintr-un vis (Pro-Poziţii 47-50)<br />Stoica-Mujea, Oana - Insula pierdută (Pro-Ton 47-50)<br />Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Szerb, Antal - H. G. Wells (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Tache, Simona - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Tamaş, Cristian - Apariţii editoriale SF şi F 2005 (Pro-File 37-40)<br />Tamaş, Cristian - Those barren leaves (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Tamaş, Cristian - Aparitii editoriale SF & F 2006 (Pro-File 43-46)<br />Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 3 (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 4 (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Craciun 5 (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Craciun 6 (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />Vighi, Daniel - Literatura S.F. (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Vilius, Virgona - Sferele Dyson: Un impas pentru spaţioingineria contemporană (Pro-Gresii 41-42)<br />Vilius, Virgona - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Incidentul „Mintaka 3” (Pro-Gresii 41-42)<br />Vilius, Virgona - Ameninţarea din umbră. Frustrarea personală (Pro-Puneri 43-46)<br />Vilius, Virgona - De vorbă cu d-nul Gerald D. Nordley despre Sferele Dyson şi unde tractoare (Pro-Puneri 43-46)<br />Vilius, Virgona - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Continuumul Q (Pro-Gresii 43-46)<br />Vilius, Virgona - Suferinţa subiectivă. Cinci lumini (Pro-Gresii 43-46)<br />Vilius, Virgona - De vorbă cu Gerald D. Nordley (Pro-Puneri 47-50)<br />Voiculescu, Vasile - Arhitectul (Va urma 37-40)<br />Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br />Zaciu, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />LISTA NEAGRĂ<br /><br /><br />rEAliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György- wEbmaSTer / ediTOr-şeF<br /><br />Cătălin Ionescu- weBmAsTEr / eDiTOr<br /><br /><br />aU CoLAboRaT:<br /><br />Voicu Bugariu<br />Victor Martin<br />Dan Popescu<br />Liviu Radu<br />Oana Stoica-Mujea<br />Virgona Vilius<br /><br /><br />Free JavaScripts provided<br />by The JavaScript Source<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA?<br /><br /><br />Să vinzi piei de cloşcă la gura Labirintului<br />întocmai lui Borges<br />numit în derâdere inspector al pieţii de păsări din Buenos Aires<br />şi să te iei în serios<br />de parcă-ai fi dereticat coteţe cu vulturi,<br />de parcă-ai fi făcut ordine în colonia de pelicani.<br />Trebuie întreţinută o anume confuzie<br />ca legătura dintre hoţul de buzunare şi canguri,<br />altfel bietului reporter i se apleacă de-atâta realitate<br />iar criticul literar acuză în sfârşit marea<br />că-i prea manieristă...<br />Astfel îndrăznesc să numesc viaţa:<br />acea caznă fertilă a obiectelor<br />de-a deveni altceva decât sunt.<br /><br />(Mircea Dinescu - Naşterea unei definiţii)<br /><br />din volumul<br />Mircea Dinescu - Moartea citeşte ziarul,<br />Editura Cartea românească, 1990, p. 16.<br /></the>Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-58416420852395762542014-07-08T11:58:00.000+03:002014-08-24T14:15:09.344+03:00Pro-Scris 1-2 (51-54) / 23 februarie 2008 (text only).<br /><br />PRO-DOMO<br />Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György - În loc de cuprins<br /><br />PRO-TEZE<br />Cătălin Ionescu - Principiile teoretice<br /><br />PRO-TEST<br />Györfi-Deák György - Pre-Ducea<br />Cătălin Ionescu - Pre-Lingere<br /><br />PRO-EMINENŢE<br /> * Voicu Bugariu<br /> Györfi-Deák György - Disociativitate şi comunitate<br /> Mircea Opriţă - Confruntări dilematice<br /> Cătălin Ionescu - 10 întrebări în exclusivitate<br /> Voicu Bugariu - Literaţi şi sefişti (text integral)<br /> * Horia Aramă<br /> Mircea Opriţă - Fragment din Anticipaţia românească<br /> Mircea Opriţă - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă<br /> Györfi-Deák György - Un Utopist poposit Dincolo<br /> Dodo Niţă - Ultimul interviu cu Horia Aramă<br /> * Constantin Cozmiuc<br /> Györfi-Deák György - Societatea Viitorilor de Ţinut Minte<br /> * J.R.R. Tolkien<br /> Györfi-Deák György - Scrisorile de Crăciun ale tatii<br /><br />PRO-FILE<br />Cătălin Ionescu - Colecţia Nautilus a Editurii Nemira<br />Györfi-Deák György - Visele nu mor<br /><br />PRO-PUNERI<br />Liviu Radu - Incrementa et decrementa inginerii<br />Sebastian A. Corn - Ingenieur, Engineer, Ingeniero...<br />Text anonim - Mândria de a fi inginer<br />Marius Dobrin - Et in 'Ingineria' ego<br />Oana Stoica-Mujea - Între ştiinţa exactă şi literatură<br />Victor Martin - Desfiinţarea prin supraînfiinţare<br />Cătălin Ionescu - Tică şi Rică în Ţara-fără-de-ingineri<br /><br />PRO-POZIŢII<br />Liviu Radu - Suferinţă, dictatură şi frig (Ana Maria Negrilă)<br />Liviu Radu - Originalitate sau superficialitate (Lucian Dragoş Bogdan)<br />Liviu Radu - Sateliţi energetici, navete spaţiale şi terorişti (Ben Bova)<br />Liviu Radu - Veşnic tânărul Dickens (Susanna Clarke)<br />Liviu Radu - A doua şansă (Ken Grimwood)<br />Liviu Radu - Hank Williams cânta şi când tonomatul era scos din priză (Stephen King)<br />Liviu Radu - Întâlnire cu Ben-Ami (Ken McLeod)<br />Liviu Radu - Un blestem şi un cavaler neînfricat (Lois McMaster Bujold)<br />Liviu Radu - Un spirit analitic faţă în faţă cu ştiinţa şi poporul (Mircea Opriţă)<br />Liviu Radu - Magie, magicieni şi SF (Christopher Priest)<br />Liviu Radu - Ploaie şi o întânire în lift (Kim Stanley Robinson)<br />Liviu Radu - Întâlnire de gradul trei (Arkadi şi Boris Strugaţki)<br />Liviu Radu - O lume de după castastrofa nucleară (John Wyndham)<br />Györfi-Deák György - Somnul ielelor<br />Györfi-Deák György - Noapte de coşmar<br />Victor Martin - Traducerea traducerilor<br /><br />PRO-GRESII<br />Victor Martin - Impresarul, vis frumos sau coşmar?<br />Amelia Williamson - Greşelile ştiinţifice din filmele SF<br /><br />PRO-TON<br />Horia Aramă - Nu în faţa oglinzii<br />Victor Martin - Fântâna<br />Oana Stoica-Mujea - Amorţeala<br />Oana Stoica-Mujea - Culoarea<br /><br />PRO-PORŢIE<br />Link-uri alese<br />Arhiva on-line<br />Index de autori<br /><br />PRO-NUME<br />Casetă tehnică<br /><br />PRO-SCRIS<br />Va urma?<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-DOMO<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎN LOC DE CUPRINS<br /><br />Cătălin Ionescu şi Györfi-Deák György<br /><br /><br />Guvernul „Răzgândeanu” s-a încăpăţânat, în ciuda protestelor mulţimii şi ale avertismentelor din partea europeană, să încaseze ilegal taxa auto vreme de un an şi jumătate. Aşa a strâns o sumă considerabilă, haideţi să socotim cam cât fac circa 200-300.000 de maşinuţe de înmulţit cu aproximativ 1000 de euro media!<br />Dar România a început să fie din ce în ce mai puţin satul cu proşti (stupid people, de la Silviu Brucan citire) dinainte de aderarea la Uniunea Europeană şi uite că de această dată, cu un an înainte de expirarea termenului de două decenii, obidiţii au ripostat şi au cerut dreptate. Autorităţile au fost uimite să afle că trebuie să le-o dea!<br />Pedeapsa guvernului a fost una la fel de aiurită ca şi „taxa de reînmatriculare ca primă înmatriculare”. Sub pretextul că „măreşte” pensiile, Ministerul Muncii a inventat „birul pe orice”: pe portocalele aduse de Moş Crăciun, pe ouăle roşii de Paşti, pe orele suplimentare, pe nopţile nedormite din spitale...<br />De ce?<br />Pentru că tot ce a fost luat cu japca de la noii proprietari de autovehicule şi nicidecum cheltuit pe ceva palpabil va trebui să fie dat înapoi, dar nu din sechestrul pe averea vinovaţilor, pentru că la noi brambureala ministerială încă nu constituie un delict penal, ci tot din buzunarele noastre. Cum se zice, furăm proşti şi unii vor să ne furăm singuri căciula în continuare.<br />Acţiunea „Taxa înapoi!” ne arată că a trecut vremea rânduielilor menite să jupoaie şapte piei de pe spinarea contribuabilului. În sfârşit, omul din popor începe să spere că „precum în Europa aşa şi la noi acasă”. Respectarea unor legi simple, drepte şi înţelepte de către toată lumea, de la vlădică la opincă, de la „milionarul de carton” la omul cu bătături în palme, reprezintă singura cale către un viitor paşnic şi îmbelşugat, altfel nu vom avea parte niciodată de bunăstarea la care poftim ca răsplată a muncii noastre.<br /><br />În primul dintre cele două editoriale din secţiunea Pro-Test, Györfi-Deák György înfige o Pre-Ducea în „coasta” autorităţilor care, prin tradiţie, i-au obidit pe creatorii tehnici de geniu, autodidacţi din popor capabili să construiască aparate uimitoare, precum I. C. Vissarion, Petre Baboş al Şoitului sau Iustin Capră.<br />Cu un exemplu similar vine şi Cătălin Ionescu în Pre-Lingere, al doilea editorial, unde vine vorba despre greva scenariştilor americani şi inutilele tentative autohtone de a aduna „sub drapelul SF” mulţimea unor fani obişnuiţi să stea de veghe în hăţişul canalelelor TV, cu telecomanda la îndemână...<br /><br />Cea mai consistentă parte din secţiunea Pro-Eminenţe a fost rezervată ediţiei electronice a volumului Literaţi şi sefişti O confruntare de mentalităţi, publicat de prozatorul şi criticul Voicu Bugariu, iniţial (în 2007) la Editura Universităţii Transilvania Braşov, într-un tiraj restrâns, iar acum pus în întregime la dispoziţia celor interesaţi de o dezbatere publică, atât pentru o frunzărire on-line (în format HTML) cât şi pentru descărcare gratuită (în format PDF). Primele opinii critice, răspunsuri pe potriva acestei provocări făţişe, au fost formulate de Györfi-Deák György, Disociativitate şi comunitate şi de Mircea Opriţă, Confruntări dilematice, dar, foarte probabil, vor urma în curând şi altele. Voicu Bugariu se destăinuie într-un interviu acordat lui Cătălin Ionescu: 10 întrebări în exclusivitate. De altfel, ideea ca revista Pro-Scris să publice on-line ediţia de faţă a cărţii lui Voicu Bugariu a luat fiinţă în cadrul interviului în cauză, nu este nimic regizat aici - şi credem că ecourile acestei pro-vocări nu se vor stinge prea curând...<br />Sfârşitul lunii octombrie ne-a îndoliat peste măsură, cu vestea accidentului care ni l-a răpit pe Constantin „Coco” Cozmiuc, „fanul etern” (precum bine l-a definit Viorel Marineasa) laureat de atâtea ori la consfătuirile naţionale antedecembriste. O zi mai târziu, Ion Hobana anunţa cu tristeţe dispariţia prozatorului şi eseistului Horia Aramă, primul român autor de science-fiction tradus în Japonia, prezent cu povestirea „Planeta celor doi sori” în noile manuale de limba şi literatură română.<br />Despre Horia Aramă vorbeşte Mircea Opriţă, într-un Fragment din Anticipaţia românească, ediţia a II-a, 2003 şi Györfi-Deák György în materialul său intitulat Un Utopist poposit Dincolo. Realizatorii Revistei Fergonaut ne-au acordat permisiunea să reproducem Ultimul interviu al lui Horia Aramă, apărut în data de 1 august 2002, interviu consemnat de Dodo Niţă. Cum Mircea Opriţă ne-a trimis cu aproape patru ani în urmă un material despre Horia Aramă şi culegerea sa de povestiri intitulată „Planeta celor doi sori”, am considerat potrivit să curbăm în stil warp graniţele acestui număr din Pro-Scris pentru a reveni la acel material, intitulat Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă. Atenţie însă, nu vă lasaţi înşelaţi de vitezele warp ale hyperlink-urilor, odată ajunşi în acel tărâm va trebui să folosiţi tasta BACK a browser-ului dv. pentru a reveni în numărul curent din Pro-Scris...<br />În Societatea Viitorilor de Ţinut Minte, Györfi-Deák György îşi aduce aminte de verva şi umorul cu care Constantin Cozmiuc a însufleţit viaţa literară din marele oraş de pe malul Begăi, ca apoi să dispară neaşteptat şi să ne lase drept moştenire ezoterica povestire „Poetul la masa de smarald” (o puteţi citi pe site-ul HG Wells).<br />Capitolul Pro-Eminenţe se încheie cu un nou material semnat de Györfi-Deák György, dedicat Scrisorilor de Craciun ale tatei, ineditele răvaşe semnate de J.R.R. Tolkien.<br /><br />Sub genericul Pro-File găsim grupate 2 materiale: unul despre Colecţia Nautilus a Editurii Nemira, semnat de Cătălin Ionescu, a cărui geneză se găseşte într-un material mai vechi al acestuia din site-ul RoSF, material criticat - pe bună dreptate - de Mihai-Dan Pavelescu, precum şi un articol despre revista „Autograf MJM”, semnat de Györfi-Deák György şi intitulat Visele nu mor şi inspirat de numele editorialului lui Viorel Pârligras din numărul 4-5-6/2007 al revistei craiovene.<br /><br />Urmează un inedit capitol de Pro-Puneri, pe o temă care a fost sugerată cu multă graţie de domnul Cornel Secu (ocazie cu care îi mulţumim cu pioşenie încă o dată), într-o publicaţie al cărui nume nu-l mai amintim aici, ca să nu fim acuzaţi că facem publicitate mascată... Tema, „Pro şi Contra ingineri”, renăscută după ce o crezusem de mult îngropată în praful istoriei comuniste, este interesantă şi se pare că a incitat neaşteptat de mulţi colaboratori ai revistei Pro-Scris. Astfel, puteţi citi materialele semnate de Liviu Radu, cu Incrementa et decrementa inginerii, Marius Dobrin, cu Et in 'Ingineria' ego, Oana Stoica-Mujea cu Între ştiinţa exactă şi literatură şi Cătălin Ionescu cu Tică şi Rică în Ţara-fără-de-ingineri. La toate acestea se adaugă şi un foarte percutant text anonim, care a circulat pe internet, intitulat Mândria de a fi inginer.<br /><br />Foarte multe texte veţi găsi şi sub genericul Pro-Poziţii, dedicat apariţiilor editoriale. Cel mai prolific critic se dovedeşte a fi, ca de obicei, Liviu Radu, care ne propune nu mai puţin decât 13 cronici de carte. În ordine, acestea sunt: Suferinţă, dictatură şi frig (Ana Negrilă - Împăratul gheţurilor), Originalitate sau superficialitate (Lucian Dragoş Bogdan - Frontiera), Sateliţi energetici, navete spaţiale şi terorişti (Ben Bova - Powersat), Veşnic tânărul Dickens (Susanna Clarke - Jonathan Strange şi Mr. Norrell), A doua şansă (Ken Grimwood - Replay), Hank Williams cânta şi când tonomatul era scos din priză (Stephen King - Povestea lui Lisey), Întâlnire cu Ben-Ami (Ken McLeod - Vânătorii de fulgere), Un blestem şi un cavaler neînfricat (Lois McMaster Bujold - Blestemul Chalionului), Un spirit analitic faţă în faţă cu ştiinţa şi poporul (Mircea Opriţă - Discoteca din Alexandria), Magie, magicieni şi SF (Christopher Priest - Magicienii), Ploaie şi o întânire în lift (Kim Stanley Robinson - 40 de semne de ploaie), Întâlnire de gradul trei (Arkadi şi Boris Strugaţki - Piciul) şi O lume de după castastrofa nucleară (John Wyndham - Crisalidele).<br /><br />Capitolul Pro-Poziţii continuă cu încă trei cronici de carte, toate dedicate autorilor români de science fiction. Györfi-Deák György ne propune Somnul ielelor, (despre recentul roman al lui Liviu Radu, Waldemar) şi Noapte de coşmar (despre romanul lui Victor Martin, Noaptea oraşului ilustrat). Printr-o întâmplare, tot Victor Martin, de astă dată în postură de cronicar, încheie cu Traducerea traducerilor (o cronică ascuţită despre recentul roman al lui George Lazăr, America One).<br /><br />Două materiale veţi întâlni şi în capitolul Pro-Gresii. Primul, semnat de Victor Martin, se intitulează Impresarul, vis frumos sau coşmar? Al doilea material a fost preluat de pe site-ul Fizica particulelor, cu acordul fondatorului şi coordonatorului acestui site, domnul Adrian Buzatu, şi se intitulează Greşelile ştiinţifice din filmele SF, semnat de Amelia Williamson, şi tradus de Cristian Filip.<br /><br />Pro-Ton, capitolul de proză, grupează patru texte. Primul este o preluare din fosta Colecţie Povestiri Ştiinţifico Fantastice, nr. 340, din anul 1969. Este vorba de un text semnat de regretatul Horia Aramă, cu o scurtă prezentare a lui Adrian Rogoz, intitulat Nu în faţa oglinzii. Victor Martin, ne propune la rându-i o altă proză, Fântâna, iar Oana Stoica-Mujea revine în paginile virtuale ale Pro-Scris cu 2 texte „negre”, de nuanţă horror, Amorţeala şi Culoarea.<br /><br />Pro-Scris nu neglijează nici capitolele, să le spunem, organizatorice: Pro-Teze, principiile teoretice în care revista noastră crede şi pe care le respectă, de la apariţia sa, şi Pro-Porţie, unde, ca de obicei, veţi găsi Link-urile alese, o Arhivă on-line unde puteţi consulta toate numerele revistei Pro-Scris, apărute din august 2000 şi până acum, plus un Index de autori prezenţi în paginile revistei noastre de la începuturi. Să nu uităm de Pro-Nume care prezintă, în stilul java caracteristic Lista neagră a realizatorilor şi colaboratorilor.<br /><br />În spiritul unei anume tradiţii, înainte de a se despărţi de dumneavoastră, cititorii, Pro-Scris îşi pune, la modul retoric (sau pragmatic?), întrebarea Va urma? Poezia aleasă îi aparţine de astă dată unui poet român mai puţin cunoscut şi mult mai contestat, Radu Gyr. Să sperăm totuşi, în ciuda auspiciilor politice de rău augur cu care am început, că viitorul va fi de partea locuitorilor cetăţii, şi nicidecum a pitecantropilor politici. La urma urmei şi în spiritul poetic din Va urma?, dacă nici în asta nu mai credem, atunci ce rost mai are să continuăm?<br /><br />Deocamdată vă urăm, cu optimism ponderat, lectură plăcută!<br /><br />Breaking News:<br />După închiderea ediţiei, am primit un nou text pentru secţiunea Pro-Puneri, pe tema „Pro şi Contra ingineri”, intitulat Ingenieur, Engineer, Ingeniero... şi semnat Sebastian A. Corn. La scurt timp a urmat, pe aceeaşi temă, materialul lui Victor Martin, Desfiinţarea prin supraînfiinţare. Fără alte comentarii din partea Pro-Scris.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEZE<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRINCIPIILE TEORETICE<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br /><br />Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă copyrightul - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br /><br />Noua adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.110m.com - la această oră serverele de la 110mb asigură, în regim gratuit, cel mai rapid acces site-ul Pro-Scris.<br />Este funcţională şi adresa:<br />http://proscris.50webs.com.<br /><br />Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br /> <br />Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail catksa@yahoo.com<br /><br />Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br /><br />Editorul<br />© 2000 - 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TEST<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-DUCEA<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Vă aduceţi aminte de vechiul banc de pe vremea lui Ceauşescu: „cum se pune accentul corect, cultúră sau cúltură?” Răspunsul era de-a dreptul cinic: „în România nu se pune accentul deloc pe cultură”. Când am citit textul semnalat de Cătălin Ionescu, mi-am adus aminte de o categorie şi mai oropsită de creatori tehnici, căreia i se recunosc meritele foarte rar, numai post-mortem: inventatorul popular. <br /><br />Avem un deosebit muzeu al tehnicii populare la Sibiu, oraşul devenit capitală culturală europeană în anul trecut (2007). Lumea străină a rămas surprinsă la vederea „roţii cu făcaie”, adică palete curbate, folosite la construcţia turbinelor moderne. Nu se ştie cine a inventat-o şi a construit-o, că nicăieri altundeva în lume nu s-a pomenit alta asemenea, dar ea a intrat în folosinţă curentă şi a convertit energia apei cu randamentul maxim posibil vreme de secole. De altfel, racheta spaţială cu trei trepte, prototipul navei folosite pentru cucerirea Lunii, a fost inventată tot aici, în 1529, de către Conrad Haas, şeful depozitului de artilerie.<br /><br />Geniul popular n-are niciodată astâmpăr. Viaţa lui I. C. Vissarion (1879-1951) este un bun exemplu în acest sens. A făcut numai şcoala primară, ca apoi să înveţe singur din cărţi. Ca şi Benjamin Franklin, a încercat să capteze energia din natură, folosindu-se de nişte zmeie uriaşe. În cartea tipărită la editura „Muscelul" din Bucureşti, „Energia mecanică din mediul în care ne găsim” (1943), a propus şi alte soluţii. Le-a scris lui Henry Ford şi lui Thomas Alva Edison, cu speranţa că va fi sprijinit financiar, ca să-şi continue cercetările. De la guvern, n-avea rost să ceară, deoarece în 1907 avusese o experienţă dezamăgitoare. Când a izbucnit răscoala, inventatorul popular a fost arestat, dus la închisoarea de la Târgovişte şi învinuit că a fabricat explozibil pentru ţăranii răzvrătiţi. Cum vremurile erau tulburi, a fost condamnat la moarte. A scăpat numai datorită intervenţiei lui I. G. Duca, pe care îl cunoscuse la o întrunire. I. C. Vissarion a trăit o viaţă întreagă şi şi-a întreţinut familia din munca pe ogor, iar de invenţii şi de literatură s-a ocupat doar în timpul liber. În 1922, a reuşit să breveteze câteva invenţii mărunte, precum „Văruitorul Vissarion”, „Bastonul-scaun Vissarion” şi „Încălţămintea cu ventilaţie Vissarion”, însă nimeni n-a fost interesat să le fabrice. Ca orice geniu tehnic de după Leonardo da Vinci, a proiectat şi un aparat de zbor, un helicopter numit „Aeroplanul Vissarion nr. 1” (1912). Criticul literar Florin Manolescu crede că maşina apare reprezentată pe coperta din 1928 a volumului „Ber-Căciulă-împărat”. De altfel, talentatul ţăran din Dâmboviţa a rămas în istorie datorită basmelor sale science-fiction de o originalitate surprinzătoare. Precum a declarat în repetate rânduri, inventatorul a rămas convins de-a lungul întregii vieţi că: „Ştiinţificeşte, totul este posibil, în anumite condiţii.“<br /><br />Petre Baboş al Şoitului a trăit în comuna sălăjeană Cizer. N-a apucat să meargă prea mult la şcoală, doar vreo doi ani, dar a învăţat să citească şi să scrie. O vreme a fost miner, dar s-a îmbolnăvit de silicoză şi a fost nevoit să se pensioneze înainte de a avea anii necesari. Cum nu prea avea pământ, iar statul n-a vrut să-i dea, a făcut de toate ca să-şi întreţină familia. A devenit ceasornicarul şi depanatorul radio-TV al comunităţii. Cu mult înainte ca interesul public să se îndrepte către sursele alternative de energie, şi-a construit o centrală eoliană proprie, bazată pe un alternator auto, cu care alimenta un televizor Sport şi câteva becuri. Nemulţumit de performanţe, deoarece depindea prea mult de capriciile vântului, i-a venit ideea construcţiei unui horn foarte înalt, ca să-i folosească tirajul. Popularitatea şi-a dobândit-o în jurul anului 1975, când Televiziunea Română a făcut un reportaj cu el şi l-a difuzat în cadrul emisiunii „Viaţa satului", de duminică dimineaţa. A apărut în revista „Flacăra”, şi parcă, dacă nu mă înşeală memoria, a scris despre el şi Alexandru Mironov în „Ştiinţă şi tehnică”. Petrea Şoitului născocise şi construise o antenă de televiziune capabilă să prindă peste zece posturi, din ţări foarte îndepărtate: Suedia, Norvegia, Moscova, K.F.G.-ul, Italia, îndeosebi vara şi dimineaţa. Imediat, i-au scris o mulţime de oameni interesaţi, printre care şi inginerul Constantin Cozmiuc din Timişoara, pe atunci angajat la Combinatul Chimic din Făgăraş, care a testat antena şi a rămas uimit de performanţele ei: în spatele munţilor, prindea Belgradul ca acasă în Banat. Nici sălăjeanul nostru n-a avut o viaţă liniştită. Conflictul cu autorităţile a culminat cu o bătaie soră cu moartea, căpătată după ce i-a scris o scrisoare lui Ceauşescu, unde l-a învinovăţit de starea ţării şi l-a făcut măgar. După Revoluţie, popularul inventator a fost ales primar. El a devenit şi personajul principal dintr-o povestire fantastică scrisă de prozatorul Costel Baboş, nepotul său de frate, un inginer aflat în prezent în Canada, unde a continuat să scrie în româneşte şi să publice în ţară.<br /><br />Indiferent de perioada istorică în care au trăit, geniile noastre tehnice au fost obidite de autorităţi. Iustin Capră este un alt exemplu. În 1956, la nici 25 de ani, el a inventat primul aparat individual de zbor, fără elice, numit „rucsac zburător”. Cum nimeni n-a vrut să dea importanţă unui lucru născocit de un „simplu” tehnician, omul s-a enervat şi s-a dus la Ambasada SUA ca să ceară sprijin. În atmosfera turbulentă a anului 1956, a fost un gest cu consecinţe fatale: a fost arestat, dat afară de la locul de muncă şi ţinut două săptămâni în arestul miliţiei. Nu s-a lăsat, în 1958 şi-a construit dispozitivul, aşa, de unul singur şi l-a testat. A intrat iarăşi în conflict cu regimul, care s-a temut că omul îşi va folosi invenţia ca să fugă peste graniţă, aşa că, în cele din urmă, aparatul a fost „îngropat”. Americanii au prins ideea, au brevetat-o în 1962 şi apoi au folosit un dispozitiv similar în misiunile spaţiale, pentru deplasări extra-vehiculare. Faptul că, ulterior, au recunoscut prioritatea românească, nu ne ajută în nici un fel. De altfel, Iustin Capră a fost obsedat de ideea aparatelor de zbor fără elice şi a muncit împreună cu Henri Coandă, prin 1967-1968, la realizarea unui alt aparat, dar moartea savantului a întrerupt cercetările. Atunci Iustin Capră a început să construiască automobile uşoare. Cu unul dintre ele, un vehicul capabil să atingă viteze de 70 km/oră, s-a deplasat de la Bucureşti la Iaşi şi a consumat numai 2,5 litri de carburant, adică 0,5 litri la sută. Iustin Capră a fost inventator popular până în 1971, când, la intervenţia ministrului Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, a fost trimis să urmeze cursurile Politehnicii din Bucureşti şi a devenit inginer cu patalama. La 74 de ani, inventatorul e în continuare activ, construieşte şi testează un prototip după altul, ba chiar a reuşit să câştige o medalie de aur la expoziţia din Bruxelles.<br /><br />Inventatorii populari sunt geniile care ne reamintesc de unde provine cuvântul „inginer” şi derivatele sale: „ingenios”, „ingeniozitate”. Lumea Nouă a ştiut să-şi recunoască valorile şi să profite de cele „99% transpiraţie” stoarse de pe fruntea lui Edison, un om care a mers doar 4 ani la şcoală, dar care a adus lumina şi muzica în casele noastre. Fără el, fără descoperirea efectului de traversare a electronilor de la filamentul catodic încins la anodul conectat la un galvanometru, prima diodă construită ad-hoc, azi n-am fi putut urmări la televizor discuţiile literaţilor cu „saituri” şi bloguri pe internet, cu laptopuri doldora de citate în poală, la orice oră au fost ele incluse în grila de programe (un element fără prea mare importanţă, pentru că între timp s-a născocit şi videorecorderul programabil). <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRE-LINGERE<br /><br />Comitete şi comiţii<br /><br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />Dacă vă aşteptaţi să ripostez „jihadului” pe care Cornel Secu l-a declanşat la adresa mea, precum şi a tuturor celor care au avut nesocotinţa să nu aclame la unison Almanahul Helion, veţi fi dezamăgiţi. Motivul este foarte simplu şi de aproape 8 ani este reamintit cititorilor noştri la secţiunea Pro-Teze: Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Astfel încât, cu mare dezamăgire, mă văd nevoit să respect regula jocului pro-scris-ian şi să-i comunic domnului profesor Cornel Secu că mă aflu în imposibilitatea de a polemiza pe tema minciunilor, injuriilor şl inepţiilor cu care domnia sa mă „onorează”. Şi că singura cale care o are de urmat, în cazul destul de improbabil în care doreşte să ofere în continuare revistei Helion o conotaţie culturală şi civilizată, este să publice „Dreptul la replică” pe care redacţia Helion l-a primit cu aproape 6 luni în urmă...<br /><br />Şi cum ceva mai sus am vorbit de principii, care, că tot veni vorba, lipsesc cu desăvârşire în politica românească, de pildă, precum şi în multe alte domenii ale plaiurilor mioritice, aş dori să zăbovim putin asupra uneri interesante lupte de principii: greva scenariştilor americani.<br /><br />Termenul de Writers Guild of America (WGA), organizatoarea grevei, se referă generic la două asociaţii distincte: Writers Guild of America, East (WGAE), care reprezintă interesele scenariştilor de TV şi de film din zona New York City, şi Writers Guild of America, west (WGAw), care reprezintă interesele scenariştilor de TV şi de film din Hollywood şi din sudul Californiei. Astfel, cele 2 sindicate reunite au declanşat greva în 5 noiembrie 2007 şi au încheiat-o pe data de 12 februarie 2008. Peste 12000 de scenarişti au participat la grevă. Greva a vizat organizaţia comercială Alliance of Motion Picture and Television Producers (AMPTP) care reprezintă interesele a 397 de producători de film şi de televiziune (cele mai influente 8 corporaţii fiind CBS Corporation, Metro-Goldwyn-Mayer, NBC Universal, News Corp/Fox, Paramount Pictures, Sony Pictures Entertainment, Walt Disney Company şi Warner Brothers).<br /><br />La fiecare trei ani sindicatul scenariştilor negociază un contract nou cu AMPTP şi în anul 2007 negocierile au ajuns în impas. Problemele cheie au fost plăţile reziduale la DVD-uri (drepturile reziduiale sunt acele plăţi care revin în urma redifuzării, prin diverse mijloace – în cazul nostru pe suport DVD – a unor filme sau spectacole deja produse), jurisdicţia sindicatului asupra scenariştilor de animaţie şi reality show-uri şi compensaţii privind distribuţia produselor pe noile canale media, cum ar fi download din Internet, IPTV (Internet Protocol Television), streaming (conţinut multimedia emis şi recepţionat de utilizator prin reţele de comunicaţie), telefoane inteligente, precum şi alte metode de distribuţie on-demand.<br /><br />Cele mai spectaculoase efecte ale grevei scenariştilor au fost asupra studiourilor de televiziune, prin paralizarea sezoanelor curente ale serialelor şi prin amânarea sau renunţarea la sezoanele serialele care urmau a fi lansate la începutul anului 2008. Dar efectele grevei s-au simţit la multe niveluri, inclusiv cel politic.<br /><br />La prima vedere dezideratele scenariştilor par mai degrabă firave subterfugii avocăţeşti. Dar istoria ne oferă alte exemple. În anul 1960, Screen Actor Guild (SAG) a cîştigat, în urma unei greve prelungite, drepturi reziduale pentru actorii săi pentru filmele de pe reţelele TV. Lucrul acesta nu i-a încântat peste măsură pe membrii asociaţiei: drepturile reziduale câştigate nu erau retroactive, ci se aplicau doar filmelor realizate după anul 1960. Dar un punct important fusese marcat, şi drepturile reziduale au început să se dezvolte. La început expirau după o perioadă scurtă de vreme. Dar pe la mijlocul anilor 70 preşedintele în funcţie al SAG a reuşit să convingă pe puternicii de la Hollywood să extindă drepturile reziduale pe viaţă.<br /><br />Interesant, din punctul de vedere al unui privitor din afară, este modul prin care anumite sindicate îşi cer drepturile. Pentru că lumea industriei media este o lume complexă şi plină de anume tabu-uri. Sigur că succesul unui film depinde în bună măsură de jocul actoricesc, dar în ultimii ani munca echipelor nevăzute de public a devenit din ce în ce mai importantă. Mai mult, extinderea difuzării produselor media pe suport digital a condus la necesitatea schimbării regulilor din perioada „analogică”...<br /><br />*<br /><br />Ar fi interesant de făcut şi o paralelă cu condiţiile din România, în domeniul science fiction.<br /><br />Au existat câteva încercări de formare a unor organizaţii gen sindicat, de la faimoasele FNTSF şi ARSFan, care aveau şi ambiţii de expansiune teritorială (un fel de WGAE şi WGAw româneşti, dar la care să adere tot poporul, fie el scriitor ori ba), până la încercările mai elaborate, gen ALAIR, o structură dedicată „celor care produc (scriitori, traducători, jurnalişti, editori, artişti din domeniul artelor vizuale, al ilustraţiei de carte şi al benzii desenate)”.<br /><br />Motivele principale pentru care astfel de acţiuni nu şi-au atins scopul sunt multiple.<br /><br />In primul rând, vremea unor organizaţii de mase gen FNTSF şi/sau ARSFan a cam trecut. În al doilea rând, industria science fiction românească, care ar trebui să producă un soi de coloană vertebrală acestor mişcări, nu există. Editurile lucrează în general pe plan local, cu un nucleu restrâns de oameni. Mai mult, încercarea de a trăi exclusiv din science fiction în ziua de azi este o întreprindere riscantă. Ori, în aceste condiţii, când de fapt pragul minim al unei existenţe profesioniste nu a fost atins, un organism de gen sindical devine de-a dreptul inutil.<br /><br />Şi mai este un aspect. Lunga istorie românească postdecembristă a scris pe răboj câteva lecţii interesante. Primele sindicate „libere” s-au dovedit repede a fi nişte palide imitaţii ale sindicatelor fantomă din vremea comunistă. În care liderul era stăpânul absolutist, sprijinit necondiţionat de membrii cotizanţi ai sindicatului... Lucrurile s-au repetat la scară microcosmică şi în science fiction: FNTSF-ul şi ARSFan s-au constituit de la bun început ca nişte mişcări de mase, cu scopuri neclare (preluarea patrimoniului fostului UTC probabil că a fost o ţintă, chiar dacă s-a dovedit un pod prea îndepărtat; sau menţinerea sub control şi aproape de partidul conducător a cenaclurilor; sau pur şi simplu, ambiţiile pline de orgolii ale unor lideri de conjunctură)<br /><br />Dar science fiction-ul românesc a mai păcătuit prin ceva: printr-o eternă neimplicare civică, de parcă viitorul - dacă vreţi „inima” sa - îi este complet indiferent. Iar cei câţiva reprezentanţi care au călcat această barieră şi au intrat fie în jurnalistică, fie în politică, au renunţat în scurt timp complet la „cetăţenia” science fiction. Au existat însă şi câteva excepţii discrete, remarcabile, dar puţine…<br /><br />La sfârşit mă simt dator cu o precizare: personal am militat întotdeauna împotriva unor organisme gen FNTSF, ARSFan, ba chiar i-am refuzat şi pe cei de la ALAIR. Motivul este simplu: într-o ţară care a fost sufocată şi alterată vreme de 50 de ani de sloganuri deşănţate despre patrie, partid şi iubitul conducător, nu înţeleg nevoia unor „intelectuali” de a se cuibări în diverse „comitete şi comiţii”, sau de a se erija în „purtătorii de cuvânt” ai diferitelor pături sociale. Nu înţeleg de ce o anume revistă science fiction, de o anume tradiţie, apărută, culmea, într-o anume arie geografică din România, preamăreşte cu frenezie „forţa” muncitorească adunată sub „drapele”, etc, etc.<br /><br />Lecţiile trecutului sunt simple şi clare. Pentru a da o şansă viitorului, această pre-lingere prin actualele „comitete şi comiţii” trebuie să dispară. Şi atunci când science fiction-ul românesc va fi suficient de matur, va trebui poate să-şi construiască cu grijă nişte organisme care să-l reprezinte pe sine. Sau poate nu. Atâta vreme cât rolul intelectualului este să fie în opoziţie, indiferent cine este la putere, aderarea la anume organisme ar putea fi privită, şi de acum încolo, o bună bucată de vreme, cu suspiciune.<br /><br /><br /> * * *<br /><br /><br />Lecţia primită de la sindicatele scenariştilor americani este interesantă, dar operabilă într-un singur mod în România.<br />Dacă vă fascinează astfel de lucruri, mergeţi şi trăiţi-le acolo. Aici - ca să-l parafrazez pe regretatul Kurt Vonnegut Jr. şi al său „Abator 5” - lucrurile merg altfel.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: VOICU BUGARIU<br /><br /><br /><br /><br /><br />DISOCIATIVITATE ŞI COMUNITATE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Ce este fandomul?<br /><br />„El este, fără îndoială, mulţimea iubitorilor şi pasionaţilor domeniului, nu neapărat creatori.” (George Ceauşu, 2003)<br /><br />„Literatura S.F. reprezintă un mediu protejat de un baraj apreciabil de reguli şi de norme, cu care trebuie mai întâi să te familiarizezi. Ceea ce se vede de la distanţă este un număr relativ mic de scriitori, înconjuraţi de o lume eterogenă de admiratori care se numesc fani, care editează fanzine, acordă premii şi organizează, împreună cu scriitorii, consfătuiri anuale, denumite convenţii. În general, toţi membrii fandomului se cunosc, întreţin prin intermediul revistelor o corespondenţă care, nu de puţine ori, reprezintă singura formă de critică literară a genului şi, ceea ce este mai important, exercită o presiune constantă, cu efecte nu întotdeauna benefice, asupra S.F.-ului ca întreg.” (Florin Manolescu, 1980)<br /><br />„Fandomul este un ghetto.” (Andrei Valachi, 1998)<br /><br />„Fandomul nu trebuie tratat mecanicist. Fandomul este, a fost şi va fi un proces. Lucrul cel mai teribil, trăsătura fundamentală a Fandomului e că entropia îl stăpâneşte şi îi dă sens. Printre falsele funcţii fandomiale s-ar putea ghici gloria cenaclieră, turismul SF, anchiloza tehnico-ştiinţifică şi aşa mai departe. În zilele noastre, Fandomul se revendică a fi în plină şi mirifică stare entropică.” (Ovidiu Bufnilă, 2002)<br /><br />„Fandomul este o mini-lume literară, o lume literară-jucărie.” - spunea Voicu Bugariu în articolul „Scriitori şi fandom”, din „Almanahul Anticipaţia 1987”. E lumea „vertijului intelectual”, sieşi suficientă, descrisă ca o nişă ecologică unde funcţionează o sociologie a succesului distorsionată, deoarece notorietatea şi gloria constituie totodată o mântuire şi o damnare: o „sancţiune premială”.<br /><br />Lui Voicu Bugariu i-a plăcut de la început, y compris „Analogon” (1981), să alăture doi termeni tip nuca şi peretele pentru a îngroşa contrastul dintre ele, procedeu menit să reveleze un considerent funcţional, un principiu de ordonare, o trăsătură particulizantă. Mircea Muthu remarca în „Dicţionarul scriitorilor români, A-C” (Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995) predilecţia criticului de a folosi disociaţiile („specie eseistică a cărei scurtime îi determină pe mulţi să o ocolească”), pe care le-a utilizat cu predilecţie în consideraţiile teoretice despre modalităţile criticii literare. O succintă parcurgere a sumarului acestui prim volum non-fiction constituie o demonstraţie univocă. Titlurile vorbesc de la sine: „Adevăr ironic şi adevăr retoric”; „Pitoresc şi parabolă”; „O «relaţie de neasemănare»”; „Specialist şi diletant”; „Eseişti şi polemişti”; „Romanul poliţist ca parodie” etc.<br /><br />Volumul „Literaţi şi sefişti - O confruntare de mentalităţi” (Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2007) reprezintă spectacolul extrem al acestui tip de discurs analitic, un fel de reality-show al disecţiei pe trupul viu al anticipaţiei româneşti, transmis în direct la o oră de maximă receptivitate, pe toate canalele senzoriale. În intenţia autorului, „confruntarea” amintită în subtitlu înseamnă „examinarea din exterior a două mentalităţi distincte şi nu o pledoarie în favoarea uneia dintre ele”. El ţinteşte o comparare obiectivă, fără implicare emoţională, va să zică se doreşte un observator imparţial, însă devine foarte repede evident că Voicu Bugariu speră, în adâncul sufletului, să se transforme într-o victimă rătăcită în „ţara nimănui”, expusă tirului ambele tabere de beligeranţi. Riscul de a fi transformat într-un Wilbur Mercer aflat sub ploaia de proiectile a celor care şi-au pierdut sentimentul de empatie este asumat cu un entuziasm suspect.<br /><br />Subiectul studiului este precizat fără echivoc de la început: „Cartea de faţă se ocupă de un grup distinct de antiliteraţi, sefiştii români”. Antiliteraţii, în ansamblul lor, magister dixit, exclud literatura (bănuim, înţeleasă ca „beletristică”) din viaţa lor, o înlocuiesc prin surogate sau o descoperă acolo unde literaţii nu văd decât maculatură. „Sefistul” pare să fie o făptură marcată de trei laturi definitorii, el este totodată „un manierist, un avangardist şi un partizan al literaturii populare”. „Literatul”, noţiune folosită ca termen de comparaţie cu „sefistul”, partea opusă şi complementară a binomului aflat în antiteză structurală, „este un amator de literatură”, parcurge arareori un sefeu, „fie şi numai pentru a-l ironiza apoi” - el este, în diferite măsuri, un „antisefist”.<br /><br />Sunt declaraţii atât de radicale, încât redacţia magazinului S.F. „Helion”, care a publicat în avanpremieră un capitol din acest volum, a ţinut să-şi afirme răspicat disocierea faţă de maniera de abordare considerată ca explicit eretică:<br /><br />„Redacţia îi mulţumeşte, în mod deosebit, lui Voicu Bugariu pentru onoarea de a publica acest fragment de carte în revista noastră, însă nu subscrie la majoritatea punctelor de vedere pe care autorul le susţine cu mult patos. Redacţia invită cititorii şi colaboratorii, care au avut şi au contingenţă cu fenomenul S.F. înainte de '89, şi după această dată să ne trimită informaţii redactate profesional ori să formuleze opinii care să fie susţinute în mod critic şi obiectiv.”<br /><br />Se cuvine să observăm că o analiză întinsă pe câteva sute de pagini a implicat un efort considerabil de documentare, sintetizare şi redactare, prin urmare autorul n-a dorit să iniţieze un dialog al surzilor, ci să transmită un mesaj, atât aşa-numiţilor (neo)sefişti cât şi aşa-numiţilor „antisefişti” (neo)literaţi. Ţinând seama de opţiunea personală de a scoate cartea într-un tiraj limitat, care să circule doar în rândurile celor interesaţi sau vizaţi, cea de-a treia opţiune, a persoanelor indiferente, este exclusă din capul locului.<br /><br />Conform obişnuinţelor de redactare deja amintite, volumul a fost structurat în două părţi, respectiv două antiteze : „Sefişti contra literaţi” şi „Neosefişti, neoliteraţi”. Criteriul de partajare este clar unul istoric: comunităţile implicate sunt studiate înainte şi după 1990. În avântul său polemic, Voicu Bugariu punctează mai toate momentele importante din evoluţia fandomului, privit ca mulţime a tuturor „sefiştilor” şi se opreşte îndelung asupra devierilor de la normele morale şi estetice acceptate.<br /><br />Să remarcăm că interesul public pentru „romanţul ştiinţific” e mult mai vechi decât cel considerat de Voicu Bugariu. Jules Verne şi H. G. Wells au fost traduşi, receptaţi şi imitaţi la noi încă înainte de primul război mondial, atât la nivelul vârfurilor literaturii (Alexandru Macedonski, „Oceania-Pacific-Dreadnought”, 1913) cât şi în rândul pasionaţilor semi-profesionalizaţi (Henri Stahl, „Un român în Lună”, 1914). Faptul că anticipaţia a fost utilizată de autorităţile de după 6 martie 1945 pentru a răspândi mitul comunist al dezvoltării nemărginite prin ştiinţă şi tehnologie dovedeşte doar că unii condeieri au profitat de o oportunitate bănoasă. „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice” a creat un public eterogen, din care, ulterior, s-au selecţionat o serie de valori incontestabile, profesionişti care se declară şi azi ca iubitori pătimaşi ai genului: Ion Hobana, Mircea Opriţă, Gheorghe Săsărman, George Anania, Romulus Bărbulescu, Constantin Cubleşan etc. - şi cât aş dori să-i amintesc în rândul lor şi pe Adrian Rogoz, Vladimir Colin, Victor Kernbach, Ovid S. Crohmălniceanu, Horia Aramă...<br /><br />Fandomul, în sensul dat de autor, s-a format abia în jurul anului 1970, cu puţin înainte de suspendarea publicaţiei emblematice (1975). A urmat o inedită coagulare a celor interesaţi în cenacluri, dominate de animatorii locali („SF jockey”) şi de „pontifii” cu o influenţă semnificativă pe plan naţional, catalizată de apariţia serialelor de televiziune transmise de TVR duminică după-masa sau aduse pe casete video introduse clandestin în ţară. E adevărat, propagarea „noului val” (1980) a fost susţinută de apariţia „Almanahului Anticipaţia” (1982) şi dirijată ideologic printr-o serie de antologii tematice: antirăzboinice, ateiste, ecologiste etc. dar nu putem să punem să punem semnul egalităţii între producţia autohtonă de texte S.F. şi antiliteratură, deoarece riscăm să pierdem realizări de excepţie, precum povestirile scrise de Mihail Grămescu, Lucian Ionică, Alexandru Ungureanu, Silviu Genescu (al cărui americanism a desfidat întotdeauna orice tendinţă propagandistică), Dănuţ Ungureanu, Ovidiu Bufnilă, Lucian Merişca, Constantin Cozmiuc etc.<br /><br />Suntem de acord că, prin refuzul literaturităţii, unele grupări declarat antiliterare (Noi Nu!) au mimat un avangardism dovedit steril - rebel, anticultural, iritant, dar fără urmări în planurile existenţei curente. Stilul cyberpunk, promovat de unele publicaţii în perioada imediat postrevoluţionară, n-a prins la public şi n-a produs prozelitismul scontat, deşi a avut o pondere semnificativă în plan sociologic. În cel literar, pauză. „Sefultura” n-a avut zile să-şi trăiască cei şapte ani de acasă. Promiscuitatea, homosexualitatea, incestul, partidele interminabile de sex oral şi anal, violenţa gratuită, sângele ţâşnit artezian din arterele secţionate cu bestialitate, drogurile n-au putut concura cu reportajele despre găinile violate de pe pagina întâi a unor cotidiene sau cu umbrele persoanelor care se masturbau în public, difuzate la jurnalele de televiziune.<br /><br />Un interes aparte îl constituie parcurgerea şi analiza polemică unor lucrări teoretice, redactate de alţi confraţi, dintre care unii sunt suspectaţi că ar încerca să se aşeze simultan în două bărci (Ion Hobana, Mircea Opriţă, Cornel Robu, Radu Pavel Gheo), în vreme ce tânăra generaţie (Ion Manolescu) este acuzată că operează fără a apela la criterii estetice.<br /><br />Analiza aparentei confruntări de mentalităţi se încheie cu o disociere finală, împăciuitoare: „oamenii de azi ar putea fi împărţiţi în două categorii, cei cu suflete de literaţi şi cei cu suflete de sefişti”. Este o concluzie în ton cu binecunoscutul adevăr creştin: „dragostea este mai presus de toate”. De o parte, de alta sau stând cu toţii călare pe barieră, sufletiştii constituie o comunitate fără frontiere.<br /><br /><br />Voicu Bugariu - Literaţi şi sefişti O confruntare de mentalităţi<br />Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />CONFRUNTĂRI DILEMATICE<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Literat sau sefist?<br /><br />Voicu Bugariu a publicat în Editura Universităţii Transilvania (Braşov, 2007), reluându-l apoi pe Internet (http://proscris.110mb.com/VBugariu/VoicuBugariu-LiteratiSiSefisti.pdf), eseul intitulat Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi. Este o carte pe care o aşteptam de multă vreme, convins că autorul avea ceva de spus în materie. În generaţia mea, cel puţin, rolurile „exegeţilor” anticipaţiei păreau să se profileze, cu ani în urmă, cam în felul următor: Cornel Robu – teoretician, subsemnatul – istoric al domeniului, iar Bugariu, care făcea recenzii de carte (inclusiv de carte anticipativă) în redacţiile revistelor Astra şi Luceafărul, dar începuse la un moment dat să arate interes pentru SF-ul privit ca fenomen socio-cultural mai curând decât în latura producţiei sale comentate sub aspect literar, anunţa un sociolog al anticipaţiei. Ceea ce nu putea fi deloc rău, în fond. Dimpotrivă, ne repartiza oarecum echilibrat eforturile de interpretare critică şi, în caz că ne-ar fi urmărit în paralel, cititorul ar fi dobândit o înţelegere mai cuprinzătoare a domeniului întreg. Un domeniu care, orcât s-ar strădui unii să-l simplifice până la schema cea mai comodă şi mai lesne manipulabilă, rămâne mai departe cu complicaţiile sale reale, foarte interesante de altfel, pentru cine are răbdarea şi plăcerea de a-l cerceta cu atenţie şi în linişte sufletească.<br /><br />Până la urmă, proiectul autorului a alunecat din tiparul strict sociologic spre unul de tipologie culturală, fără a abandona totuşi „temele tradiţionale” ale sociologiei literare, necesare îndeosebi pentru a lămuri, cum spune: „situarea sefiştilor români în câmpul producţiei culturale”. Schimbarea de metodă e consemnată în Introducerea cărţii, obligându-ne să vedem scrierea în lumina propriilor sale intenţii şi să nu-i cerem eventual lucruri pe care nu şi le-a propus:<br /><br />„Astfel, am renunţat la ideea unui studiu de sociologie literară, în favoarea unui eseu întemeiat mai ales pe sugestii provenite din istoria mentalităţilor. Am făcut referiri la textele sefiştilor (mai ales la teoretizări), dar numai pentru a pune în evidenţă mentalităţi. L-am privit pe sefistul român mai mult ca mebru al unui grup cultural şi mai puţin ca autor. Tipologia culturală a înlocuit sociologia literară.”<br /><br />În consecinţă, Voicu Bugariu e preocupat aici de „modul sefiştilor de a vedea lucrurile”, de „analiza mentalităţii sefiste”, de „aproximarea mentalităţii sefiste şi resorturile psihice ale orientării antiliterare” a purtătorilor ei. Meditaţiile asupra subiectului amintit îl conduc, nu de puţine ori, la formularea unor observaţii utile pentru cunoaşterea unui aspect particular, de mentalitate colectivă. Aspect sesizabil, admit eu, în special atunci când privim formele colective de manifestare a fenomenului SF, fandomul, fanzinele, reuniunile cenacliere periodice, relaţiile cu cadrul politic etc. Nici acelea, însă, nu sunt toate semnificative pentru subiect – mai precis: pentru concluziile dorite de autor, fiindcă el are teza prefabricată şi şi-o vrea doar confirmată cu orice preţ. Concluziile sale corespund doar unora dintre manifestările colective ale SF-ului, asupra cărora criticul sociolog poposeşte temeinic, cu foarte clara intenţie de a le generaliza. De a proiecta particularul în durată şi în absolut. Analiza sa nu ocoleşte „frustrările sefiştilor”, căci tocmai aceste frustrări ar explica, psihologic şi în regimul mentalităţii de breaslă marginală, specificul unei producţii străine prin definiţie de ideea de literaritate. Fiindcă aceasta este concepţia, mai exact spus preconcepţia de la care pleacă şi la care revine în permanenţă Bugariu în studiul său, oricât încearcă să creeze, pentru abordarea sa recentă, impresia „neutralităţii sociologice” recomandate de Max Weber. Între strategiile afişatei „neutralităţi” apare şi subtilitatea de a trata – diplomatic şi înşelător – „sefeul” drept „egalul literaturii, în sens cultural”. Acest argument cu virtuţi anesteziante, numai bun de agăţat în nadă „sefişti” veleitari, care se iluzionează că scrisul lor e strălucit tocmai prin cultivarea mecanică a clişeelor şi refuzul obstinat al valorilor literare, este genial pentru o demonstraţie ce şi-a propus să generalizeze particularul, instituindu-i caracter şi forţă de dogmă. Ca să nu fiu înţeles greşit, mă grăbesc să afirm din nou că eseul lui Voicu Bugariu nu e lipsit de merite şi că numeroase observaţii pe care autorul le face sunt corecte şi demne de atenţia noastră. Cu condiţia să le vedem acţiunea restrânsă la contextul particular ce le generează şi nu legate de ansamblul domeniului, asupra căruia îşi întind umbra prin abuz. Este ceea ce voi încerca să dovedesc în paginile acestei prezentări. Nu înainte de unele precizări esenţiale, menite să restabilească din start adevăruri pe care, furat de elanul descoperirilor sale din registrul mentalităţilor „sefiste”, criticul le prezintă în mod deformat.<br /><br />Partizanatul său ingenios simulează echilibrul şi obiectivitatea. Admit că frustrările „sefiştilor” ar putea proveni, cum spune Bugariu, de la intuirea unei „contradicţii aparent insolubile” între „literatura artistică şi sefeu”. Lucru pe care ar trebui totuşi să-l scoatem dintre generalităţile imponderabile ale domeniilor amintite şi să-l menţinem la nivelul mentalităţilor detectate la literaţi, pe de-o parte, şi la la „sefişti” pe de alta. Mentalităţile sunt acelea care pot conduce la contradicţie şi chiar la incompatibilitate, dar situaţia aceasta discret conflictuală nu se transferă automat asupra producţiei artistice generale, respectiv generice, datorate autorilor care pot să aibă, sau pot să nu aibă asemenea mentalităţi. Admit şi că, în cazul unora, trăirea acută a acestei contradicţii de mentalitate „poate deveni o dilemă existenţială, cu potenţial dramatic”. Voicu Bugariu însuşi recunoaşte nu doar că a intuit la alţii, ci chiar a trăit personal efectele frustrante ale amintitului conflict de mentalitate. Sinceritatea unor asemenea simţăminte mi se pare demnă de respect şi n-am nici cea mai mică intenţie de a le diminua intensitatea, deşi autorul ajunge să formuleze în jurul experienţei sale de creaţie fraze dramatice ca: „Am înţeles cum se poate rata o carieră literară în România prin cultivarea sefeului.” Ceea ce iarăşi mi se pare exagerat, îndată ce ipoteza respectivă părăseşte perimetrul unui caz anume, luându-şi larg zborul spre culmile generalizării.<br /><br />Dacă mă opresc puţin asupra relaţiei de iubire-ură pe care a avut-o Bugariu cu anticipaţia şi, în forme voalate, o întreţine şi astăzi, o fac doar pentru a-i înţelege mai bine raţiunea atitudinii fundamentale, aşa cum se conturează ea în volumul Literaţi şi sefişti. Cartea de debut a autorului a fost culegerea de povestiri Vocile vikingilor, apărută în 1970, după ce în anii precedenţi (începând din 1966) i-am putut întâlni semnătura în Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice”, sub mai multe texte scurte, prelucrate sau chiar rescrise ulterior pentru debutul editorial. Istoria acestei colaborări este rememorată fără prea multă plăcere într-o notă amplă, pe care o reproduc aici nu neapărat pentru amănuntele unui moment de acum o jumătate de secol, ci pentru mentalitatea din perspectiva căreia sunt evocate ele azi.<br /><br />„Atitudinea lui Adrian Rogoz faţă de subsemnatul mi se pare exemplară, în acestă privinţă. Prin 1966, pe când eram tânăr redactor la revista Astra din Braşov, am trimis la CPSF un sefeu foarte rău scris. Practicant frenetic al prozelitismului, bunul Adrian Rogoz mi-a răspuns numaidecât printr-o lungă scrisoare olografă, fenomenal de binevoitoare. Mentorul sefiştilor români a considerat că textul meu este aproape genial, mi-a comunicat că-l va publica neîntârziat şi mi-a cerut o fotografie. Flatat, i-am trimis. S-a ţinut de cuvânt, după ce în prealabil a rafistolat întrucâtva textul, lăsându-l totuşi la nivelul unei încercări modeste de jurnalist începător. Povestirea a apărut cu o introducere laudativă, perfect nejustificată, semnată de Adrian Rogoz. Rezulta că un nou talent a fost descoperit. Am comis atunci o greşeală clasică: am confundat literatura cu sefeul. Mulţi ani am nutrit iluzia că scriu bine. Mi-e greu să cred că Adrian Rogoz, cititor rafinat, nu putea deosebi un text valid de unul prost scris. Necesităţile cauzei sefiste l-au obligat însă să adopte atitudinea permisivă. Alte proze prost scrise mi-au apărut apoi, fără probleme, în aceeaşi publicaţie. Peste câţiva ani am reuşit, cu aceeaşi uşurinţă, să le public într-un volum. Redactorul volumului, o doamnă instruită şi distilat arogantă, n-a suflat niciun cuvânt despre nivelul stilistic slab al textelor mele, deşi profesia ei i-ar fi cerut s-o facă. Le-a lăsat exact cum le-am adus. A procedat aşa, presupun, fiindcă dispreţuia în sinea ei sefeul, deşi trăia inclusiv de pe urma lui.”<br /><br />Dincolo de profunda nemulţumire cu care Voicu Bugariu îşi priveşte încercările literare ale începutului său de carieră, sentiment trăit de orice scriitor exigent care îşi scrutează trecutul de la înălţimea altor vârste şi a altor experienţe de creaţie, reţin din această rememorare sobră un lucru care aproape că sare în ochi. Reţin această ciudată deturnare a responsabilităţii proprii asupra altor persoane, care s-ar face vinovate de devierea autorului de la linia „dreaptă” a literaturii artistice spre condiţia penibilă de „sefist”. Declarat undeva „«pontif» al sefiştilor români”, Adrian Rogoz joacă în acestă înscenare rolul sirenei mitologice care toarnă în urechea navigatorului neprevenit chemările ademenitoare menite să-l ducă la pierzanie. În plus, el nici nu-şi asumă sarcina de a purta mâna tânărului capturat de vrajă printre rândurile propriului său text, spre a-l face eventual, dintr-un „sefeu foarte rău scris”, un sefeu scris foarte bine. Fiindcă, trebuie să admitem, redactorului unei colecţii de „povestiri ştiinţifico-fantastice” nu i se putea pretinde să aibă luminarea de conştiinţă prin care să-i returneze lui Bugariu textul SF, sugerându-i în schimb să vină înapoi cu unul din domeniul mainstream, încât autorul lui să se lanseze în carieră pe poarta spre care priveşte astăzi nostalgic şi plin de obidă pentru „greşelile” tinereţii. Mai mult, tânărul critic de la Astra era, în epocă, relativ bine plasat cultural: stăpân pe o rubrică incisivă, dădea cu aplomb lecţii altora în însemnările sale critice. E de presupus, prin urmare, că nu aştepta să fie tratat în „sefeu” ca o fecioară inocentă, nici de către redactorul CPSF, şi nici de către redactorul de carte, acea doamnă „instruită şi distilat arogantă”, pe numele său Herta Spuhn, care – putem crede, din evocarea citată mai sus – ar fi asistat cu o perversă satisfacţie la înfundarea autorului într-un dezgustător teritoriu al pierzaniei.<br /><br />În fond, nimic nu-l împiedica pe Voicu Bugariu să întoarcă spatele anticipaţiei imediat după Vocile vikingilor, scriind numai cărţi din domeniul literaturii estetice, pe care o opune mai nou cu atâta insistenţă „sefeurilor”, acestea din urmă declarate integral şi iremediabil paraliteratură. Dar, în locul unei asemenea retrageri mai mult sau mai puţin înţelepte, ce face el? Scrie tot SF, romanul Sfera (1973), urmat de nuvelele şi povestirile din culegerea intitulată Lumea lui Als Ob (1981). Dacă n-am vedea aici, cum mi se pare mai logic, o vocaţie auctorială, atunci cântecul împletitor de minţi al „sirenei” Rogoz pare să-şi fi trimis ecourile fascinatoare departe în timp, fiindcă semnatarul splendidei povestiri Noapte bună, Sophie nu se dezmeticea din vraja lui nici după mai bine de zece ani de la primele acorduri amăgitoare. Cu asta am terminat de citat o primă serie de cărţi unde nu numai eu, ci şi alţii văd partea cea mai bună a literaturii lui Bugariu, în ciuda pronunţatului lor aspect SF. Mai trebuie adăugat că atât romanul amintit, cât şi unele povestiri, sunt metaficţiuni ce depăşesc prin ideile şi motivele angajate platitudinea, convenţionalul şablonard şi, în general, spiritul acultural al acelei anticipaţii comune pe care exegetul mentalităţilor extreme vrea să ne facă s-o descoperim astăzi pretutindeni.<br /><br />E amuzant să constaţi că Voicu Bugariu îşi tratează „sefeurile”, în chip nemeritat (de ele), drept cauză a ratării carierei sale literare. Această ratare, reală doar în măsura în care autorul va fi avut orgoliul unei cariere de o mai mare strălucire decât cea pe care o poate prezenta acum, ţine mai puţin de mentalitatea suspicioasă cu care literaţii sunt dispuşi să privească SF-ul în general şi, poate, mai mult de faptul că în bibliografia cărţilor sale n-a reuşit să înscrie titluri de literatură sau de exegeză critică apte să câştige interesul aceloraşi literaţi. Câteva culegeri de articole şi însemnări critice, îmi pare rău că trebuie să-i reamintesc, nu din cauza SF-ului scris în paralel i-au fost considerate purtătoare ale unui discurs enunţiativ, bazat pe poncife reiterate şi redactate, când e vorba de scriitori cu autoritate – din mainstream-ul contemporan, bineînţeles – pe un ton de exces elogiativ. Nu scapă de sub această caracterizare reticentă nici lucrările sale monografice, bunăoară cea dedicată lui Zaharia Stancu, un fel de „pontif”, pe atunci, al Uniunii Scriitorilor (ca să folosesc prin alunecare un cuvânt-cheie din Literaţi şi sefişti); scriere pe care, din nou, nu păcatele „sefiste” ale lui Bugariu o menţin, în ochii istoricului literar actual, prin meritul cam subţire „de a fi o primă cercetare monografică despre scriitor”.<br /><br />Fără îndoială, autorul a aşteptat mai mult, ca ecouri publicistice, atât pentru cărţile sale de interpretare critică şi istorico-literară, cât şi pentru romanele cu subiect de actualitate, pe care de asemenea le-a scris, poate nu tocmai într-o cheie majoră. Dar ceea ce devine cu adevărat paradoxal şi greu explicabil în cazul cuiva prea dispus să caute la alţii atitudini contradictorii faţă de literatură este seria de scrieri conjuncturale pe care Voicu Bugariu s-a simţit îndemnat cu destulă uşurinţă să le compună şi să le publice, unele sub pseudonim, ca şi cum s-ar fi sfiit să le treacă în bibliografia sa „la vedere”. Cu romane poliţiste de colecţia „Scorpionul”, iar mai nou cu paraliteratură horror, remodelată după exemplul de dovedit succes al americanului Stephen King (Zeul apatiei, Animalul de beton, Visul lui Stephen King), e puţin probabil ca pretenţiile de literaritate ale unei opere uşor debusolate să mai poată fi formulate la modul serios. Deşi cărţile abia citate sunt şi anticipaţii evidente, două din ele avându-şi subiectul plasat în ficţiunea unei Românii de la mijlocul secolului XXI, nu se mai poate da vina pe „bunul Adrian Rogoz” (trecut între timp în lumea paralelă a spiritelor) pentru aceste noi rătăciri ale autorului dincolo de terenul ideal al literaturii estetice, prin hăţişurile dispreţuite (şi totuşi atât de tentante!) ale „sefeurilor”.<br /><br />Acum am destule argumente ca să pot da răspunsul la întrebarea formulată în titlu. Voicu Bugariu nu este doar literatul pe care îl revendică studiile sale filologice (contrapuse tuturor specializărilor tehnico-inginereşti ale „sefiştilor canonici”) precum şi cariera de critic literar angajat al unor reviste literare cu tradiţie. El este şi „sefist”, oricât l-ar deranja etichetarea asta şi oricât ar vrea să se scuture de amintirea stânjenitoare a scrierilor sale de tinereţe. Este, chiar dacă decretează combinaţia respectivă imposibilă principial şi contra naturii, literat în miezul unora dintre „sefeurile” sale şi un excelent ilustrator al paradoxului autonomiei sefiste nu doar în miezul, ci în integralitatea altor „sefeuri”, pentru care îşi asumă cu dezinvoltură formule ale literaturii populare de tip comercial. Inteligent şi speculativ, s-a angajat într-o critică a mentalităţilor unde îşi revendică poziţia arbitrului imparţial, omul plasat la centrul jocului propus de el însuşi, cu ochii la argumentele din sacii unora şi altora, gata să dea verdicte după regulile pe care le-a instituit. El extinde critica mentalităţilor, tot prin decizie personală, şi asupra operelor, hotărând că şi acestea sunt producătoare de mentalităţi, ca şi autorii care le lansează în lume. Când descrie cu aparentă obiectivitate poziţia literaţilor vizavi de retorica pro domo a „sefiştilor” („literaţii ar putea să riposteze cu o teză clasică”, „literaţii invocă un paradox al mediocrităţii vitale”, „din punctul de vedere al literaţilor constatăm” etc. etc.), Bugariu e de fiecare dată în spatele acestor parade, multe dintre principiile invocate de „literaţi” fiind propriile sale principii: „mediocritatea vitală”, „paradoxul sefist”, „mişcarea SF ca avangardă longevivă” şi alte asemenea construcţii teoretice memorabile, de care literaţii din mainstream n-au habar. Din păcate, pe arbitru nu-l găseşti niciodată la fel de dispus să simpatizeze vreo aserţiune „sefistă” vrednică eventual de a fi sprijinită în contextul disputei. Cu remarcabila bibliografie „sefistă” pe care i-am expus-o mai sus, el ţine totuşi să treacă drept un reconvertit sufleteşte la literatura pură şi estetică, după ce i-a arătat cu degetul pe cei „responsabili” de alunecările sale „sectare” din tinereţe. Adevărul trebuie adus între jaloanele problemei pe care ne-o propune Voicu Bugariu, pentru că altfel, sub pretenţia aşa-zisei sale imparţialităţi, riscăm să fim judecaţi pentru „crime generice” de către un judecător „albit” peste noapte şi nu mai puţin „vinovat”, în fond, de multe dintre păcatele pe care ni le impută.<br /><br />Apropo de aceste imputări: aş fi vrut să pot ocoli referirile la propria-mi istorie a SF-ului românesc, dar lucrurile spuse de Bugariu despre ea sunt prea grave şi fundamental inexacte, pentru ca să mă prefac că nu le observ sau că nu-mi pasă. Admit că orice lucrare omenească e criticabilă din punctul de vedere al altuia, iar confruntarea subiectivităţii tale cu subiectivitatea celuilalt ar fi, de fapt trebuie să fie o experienţă profitabilă pentru toată lumea. Dar autorul volumului Literaţi şi sefişti este atât de subjugat de teoria pe care o suţine astăzi – şi care, repet, e valabilă pentru extremele fundamentaliste ale mentalităţii „literate”, respectiv „sefiste”, dar tinde să-şi reverse cenuşiul uniformizator peste întreg tabloul conflictual imaginat de Voicu Bugariu – încât nimic nu scapă din schema generală: oameni, cărţi, idei, totul e înghesuit într-un nou pat al lui Procust şi retezat după cum cade ghilotina mânuită cu râvnă de autor. Anticipaţia românească n-are nici un motiv să se conformeze unei scheme ce nu funcţionează efectiv nici în cadrul propriei sale propuneri (critica mentalităţilor) ca teorie generalizată. Cu atât mai puţin într-un domeniu diferit, al criticii şi istoriei literare, unde ochiul surprinde un peisaj mai amplu şi substanţial mai consistent, mai divers, decât cel ce apare la nivelul unor poziţionări extreme, de mentalitate simplificată şi simplificatoare. Aici nu ne mai putem juca lejer cu diverse concepte exterioare domeniului analizei literare, oricât de frumos le-am contura pe planşă. Spectacolul urmărit de mine e altul, iar instrumentele pe care le folosesc, de asemenea. Nu le-am inventat eu, ele există de când se practică această disciplină, iar criticul de la Astra şi Luceafărul le cunoaşte foarte bine. Chiar le-a aplicat, şi nu doar asupra unor cărţi de literatură generală, ci şi pe texte SF analizate de el. Atunci, pe acestea din urmă nu le excludea programatic din literatura estetică, dimpotrivă, găsea în ele valori literar-estetice demne de a fi menţionate. Nu-l suspectez nici acum pe Bugariu că ar citi în grabă, deci superficial, şi că n-ar înţelege exact ce reprezintă o carte ce-i cade sub ochi. Îl suspectez doar de viciul acestei ajustări interesate a referinţelor la teoria pe care a îmbrăţişat-o deplin şi cu seninătate, ca şi cum ar trăi de vreo două decenii încoace o viaţă paralelă. Mereu cu ideea paradoxului autonomiei sefiste în minte, criticul meu îşi închipuie că aş fi realizat, în demonstrarea involuntară a conceptelor sale particulare ridicate la rang de generalăţi absolute, performanţe uluitoare:<br /><br />„Cartea lui Mircea Opriţă, Anticipaţia românească – un capitol de istorie literară, ridică asumarea paradoxului la un nivel încă neatins de comentatorii şi teoreticienii sefeului românesc. Erudit în domeniul său preferat, posesor al unei scriituri suple, autorul porneşte de la premisa că sefeul este o parte distinctă a marii literaturi. [...] Afirmaţia privitoare la literaritate este o inexactitate explicabilă prin dorinţa autorului de-a se alinia cât mai deplin ethosului sefistic, de-a dovedi că şi-a asumat definitiv paradoxul autonomiei.”<br /><br />Şi eu, care-mi închipuisem că mă ocup doar de filtrarea acelei părţi a SF-ului românesc care are valoare literară, eliminând-o critic pe cealaltă! Că SF-ul pătrunde în marea literatură, dar nu „la grămadă”, ci prin ce are mai bun. E un lucru explicit şi chiar subliniat în prefaţa cărţii mele. Din păcate, trebuie să repet pasajul:<br /><br />„Studiul de faţă şi-a propus să contureze un capitol de istorie literară. Unghiul din care se cercetează materia genului este al profesionistului literaturii. Nu vom descrie la modul narativ şi sentimental-memorialistic istoria unor cenacluri, a unor reviste de profil. Nu vom pretinde nimănui să lăcrimeze nostalgic, după exemplul lui Alva Rogers din A Requiem for Astounding, pe paginile îngălbenite ale vreunei publicaţii semilegendare. Ne interesează prea puţin, deocamdată, expozeul empiric, informaţiile sustrase cu ochi pânditor din culisele creaţiei, amănuntele din jurul aventurii redacţionale a cutărei proze de succes şi, în general, tot ce ţine de exaltarea autorilor în chip de vedete cinematografice. Nu facem din evoluţia anticipaţiei româneşti poveste ieftină, «biografie romanţată». Atâtea câte sunt, performanţele literare ale genului justifică o abordare serioasă, pe teren estetic. Faptelor culturale din periferia actului creator le preferăm o analiză la obiect a rezultatului efectiv. Dedicată textelor şi autorilor, cartea aceasta prezintă o dinamică a unui proces literar, cedând altora savoarea elementelor de factologie senzaţională din care se mai alimentează uneori memoria genului, după ce iniţial vor fi servit creaţiei drept suport efemer.”<br /><br />Îmi pare că în acest program concentrat ce stă la baza Anticipaţiei româneşti există cu totul altceva decât o asumare (şi încă „definitivă”!) a paradoxului autonomiei SF-ului faţă de literatura generală. Iar convingerea mea privitoare la literaritatea unui apreciabil număr de experienţe din anticipaţia românească nu izbucneşte deloc din dorinţa de a mă „alinia cât mai deplin ethosului sefistic” (dorinţă ce n-a existat decât în personajul inventat de Voicu Bugariu şi căruia îi atribuie întâmplător numele meu), ci din cercetarea unui întreg vraf de cărţi şi publicaţii periodice unde, de-a lungul mai multor decenii, autorii genului nostru s-au tot exprimat. Pe diferite tonuri şi la diferite niveluri de realizare estetică, bineînţeles. Dar şi selecţia face parte dintre obiectivele istoricului literar, operaţie pe care am făcut-o la rândul meu când îmi organizam materialul pentru cuvenitele comentarii. Speriat de mulţimea celor trataţi (dar mai ales pomeniţi telegrafic şi neutru în note, în listele menite să orienteze cititorul asupra dimensiunilor fenomenului din care îmi aleg autorii şi cărţile ce mă interesează), criticul literat şi sefist se face că nu observă selecţia pomenită mai sus, reproşându-mi „îngăduinţa critică” şi „nesfârşita complezenţă” cu care îi menţionez pe „toţi autorii români de sefeuri”. Eu n-aş miza prea mult pe absolutul cuvintelor şi îl asigur că, dacă aş fi dorit să scriu nu o istorie, ci o enciclopedie a SF-ului românesc, cum apreciază în mod eronat analistul de azi al mentalităţilor, atunci „monumentalul volum” care îl agasează ar fi fost de două sau chiar trei ori mai mare ca dimensiuni.<br /><br />Cândva, prin 1974, când Voicu Bugariu opera şi el în analiza genului cu criterii de valoare valabile pentru curentul general al literaturii, îşi reprezenta (în Mic organon al science-fiction-ului) producţia genului sub forma unei piramide segmentate, iar comentariul de valorizare literară îl vedea posibil la toate aceste etaje. Grosul scrierilor, revărsat cu generozitate la nivelul bazei, cel mai extins ca suprafaţă şi mai nediferenţiat valoric, ar fi fost, în opinia de atunci a criticului, domeniul de acţiune al investigaţiei de tip istorico-literar, chemată să pună ordine în îngrămădirea aceea haotică. Segmentul mijlociu, unde se preselectează un număr oarecare de cărţi importante, s-ar deschide cu folos comentariului eseistic liber. Iar vârful piramidei, unde se ridică doar capodoperele, ar permite criticului să trudească poate mai puţin, dar cu excelente rezultate, discutând genul într-o oglindire concentrată, aşa cum într-o picătură poţi recunoaşte oceanul. Mi-e teamă că în noua sa concepţie nici măcar Solaris de Stanislaw Lem, capodopera despre care scrisese cu înţelegere şi simpatie, n-ar mai avea acces la literatura cu valoare estetică, romanul ilustrând şi el, probabil, paradoxul autonomiei sefiste. Ce să mai vorbim de nivelul inferior, cedat atunci istoriei literare! Prin forţa lucrurilor, în sinteza mea a trebuit să străbat cel puţin două etaje încăpătoare ale piramidei lui Bugariu, să descriu ceva mai pe larg materialul întâlnit (întrucât aproape nimeni n-o făcuse până atunci), să critic ce era de criticat şi să pun în valoare ce merita un asemenea tratament. Inclusiv adevărurile estetice de care aceste scrieri s-ar fi apropiat, unele chiar înglobându-le consistent, spre profunda neplăcere a „sefistului” penitent şi reconvertit. Acesta, spre a nu-şi periclita eşafodajul ideatic al ultimei sale jucării, preferă să arunce spre texte priviri piezişe şi să le judece de departe, doar prin grila abstracţiunilor rigide din mintea sa. Ca întotdeauna, realitatea – inclusiv cea a scrierilor SF – este mai complicată decât grătarele prin care vrem s-o facem să treacă forţat.<br /><br />Între descoperirile fundamentale ale criticului figurează şi similitudinea fandom-sectă neoprotestantă, asupra căreia voi mai reveni. O articulaţie dogmatică nelipsită de oarecare frumuseţe spectaculară, recunosc. În virtutea ei, nu doar amatorii şi veleitarii, care acţionează la nivelul cel mai de jos al piramidei valorice desenate de Voicu Bugariu, ci absolut toţi cei preocupaţi de gen, indiferent de situarea valorică a creaţiei lor în proză (era să spun: a creaţiei lor literare, dar determinantul acesta e pus sub interdicţie în teoria paradoxului autonomiei sefiste) sau de exegeză critică, trebuie înregimentaţi, ca altădată într-o formaţiune (para)politică, de data asta într-un pluton de predicatori „sefişti” sau „neo-sefişti”, de unde să-şi exercite cu religiozitate serviciile specializate pentru uzul celor ce nu se mai pot lipsi de cotidiana mistică a anticipaţiei. Adrian Rogoz, Ion Hobana, Vladimir Colin, Florin Manolescu, Cornel Robu, bineînţeles că şi eu, ne-am trezit deodată în postură de oficianţi ai unor ritualuri paraculturale de care numai Voicu Bugariu pare să fi scăpat, renegându-şi oportun trecutul sefist, dar continuând să trăiască fără probleme într-un cripto-sefism remarcabil.<br /><br /><br /><br />II<br /><br />O retorică a mentalităţilor<br /><br />Cum am mai spus, cartea lui Voicu Bugariu, Literaţi şi sefişti, este interesantă, în ciuda exagerărilor ei „puriste” şi a unor judecăţi eronate, ieşite din extensia cercetărilor de sociologie aplicată, dinspre personajele vii ale mişcării SF, asupra întregii creaţii „generice”. O creaţie care, dincolo de procustienele operaţii de ajustare la clişeul teoretic promovat de critic, îşi păstrează aspectul literar şi semnalmentele estetice într-o bună parte a sa. Prin urmare, nu sociologia mentalităţilor (care îşi conduce examenul în segmentul ce-i este propriu) ne va putea vorbi în modul cel mai profitabil despre valorile notabile ale acestor scrieri.<br /><br />Autorul meditează cu toată seriozitatea – de o viaţă întreagă, aş putea spune fără să greşesc – la întrebarea obsedantă: ce este SF-ul? Pe parcursul timpului, răspunsurile sale au fost contradictorii, în funcţie de cărţile considerate „fundamentale” şi descoperite treptat. Acestea expun cercetări rezervate de autorii lor altor domenii ale culturii şi artei, dar mintea speculativă a lui Bugariu le-a transferat prompt rezultatele în anticipaţie. Lectura Morfologiei basmului de V. I. Propp a avut drept urmare o rapidă proiecţie aplicativă a informaţiilor furnizate de analiza structurală a folclorului rus şi universal asupra domeniului SF, unde criticul nostru descoperea continuatorul tradiţiei milenare a basmelor. Deci, SF-ul ca basm modern, care se pretează la formalizări tematice similare basmelor populare, aşa cum ni se sugerează în Rigoare şi parabolă, articol inclus în cartea de debut, dar şi în O morfologie a science-fiction-ului?, text critico-teoretic ce datează din 1970. Citind, mai târziu, studiile Lumea ca labirint de Gustav René Hoke şi Pontormo şi manierismul de Victor Ieronim Stoichiţă, criticul are revelaţia apartenenţei genului la estetica manieristă, identificând în SF, printr-o extensie deliberată, miturile, temele şi motivele literaturii manieriste (articolul Ars combinatoria, 1983). Deocamdată mai suntem pe terenul literaturii, fiindcă atât basmul, popular sau cult, cât şi producţiile scrise ale barocului manierist figurează, ca experienţe importante, într-o istorie generală a literaturii universale. Dacă mai amintesc şi principiile de valorizare critică şi istorico-literară a SF-ului, aşa cum erau ele stabilite în Mic organon al science-fiction-ului (1974), avem deja un răspuns formulat de Voicu Bugariu în suită crescendo la întrebarea care l-a frământat, pe el ca şi pe mine de altfel: SF-ul este literatură. De valoare diferită, desigur, fiindcă producţiile literare cu orice temă se stratifică în mod firesc, pe o verticală a valorilor, între încercările amatoristice şi capodopere. Dar literatură.<br /><br />Spre sfârşitul anilor ’80, criticul de la Luceafărul descoperă plăcerea cercetărilor de tip sociologic. Criteriile estetice şi instrumentarul critico-literar al analizelor sale sunt puse imediat deoparte, înlocuite de observarea „pe viu” a mecanismelor după care funcţionează mişcarea SF. Începută cu articole ca Scriitori şi fandom (1987) şi Sociologie literară SF (1988), orientarea aceasta socio-culturală a lui Voicu Bugariu continuă şi după 1990, constant, chiar dacă nu tocmai în forţă, fiindcă prezenţa sa în publicistica momentului postrevoluţionar s-a făcut simţită mai degrabă prin efemeridele unor „fragmente critice” decât prin studii consistente, temeinic închegate. Aceste „fragmente”, puncte de vedere, în fond, nu erau lipsite de acuitatea observaţiei şi de caracter provocator, descriind cu o răceală de chirurg secvenţa cenaclieră a SF-ului românesc drept o lume a prejudecăţilor confortabile, o „avangardă longevivă”, clasicizată în acest stadiu intermediar şi supravieţuind neschimbată în virtutea unei necesare, acceptabile şi acceptate „mediocrităţi vitale”, cu specializare în „sefultură”. Din toate aceste intuiţii socio-culturale, Bugariu fasonează concepte pentru teoriile expuse astăzi pe larg în Literaţi şi sefişti. Volumul reia şi dezvoltă ideile însemnărilor critice din Anticipaţia, seria a doua a defunctei CPSF, ca şi din Almanahul Anticipaţia. Iar materialul rămas neprelucrat se adaugă la capitolul notelor, în citate masive, spre a întregi prin argumente suplimentare concepţia de dată mai recentă a autorului, privitoare la aspectul fundamental neliterar al SF-ului, în speţă cel românesc.<br /><br />E adevărat că viaţa cenaclieră şi alte manifestări de faţadă ale fandomului (întruniri anuale, tabere de creaţie, concursuri cu premii, fanzinele specializate, organizări de congrese internaţionale şi participări la cele organizate de alţii în străinătate) îi oferă sociologului destule prilejuri de a observa, consemna şi analiza manifestări, fapte, opinii din care pot fi trase concluzii utile unui studiu asupra fenomenului în sine, asupra contextului politic în care se manifestă acest fenomen şi asupra mentalităţii celor ce-l întreţin. Asta în ce priveşte observaţia personală, iar autorul cărţii, ca „sefist” vechi şi, cum s-a văzut din scrieri recente, „reactivat”, participant de-a lungul anilor la reuniuni interne ale genului (de una pomeneşte în paginile volumului de care mă ocup), dar şi externe (la Budapesta şi Poznan, dar îmi pare că şi la Eurocon-ul din Stresa, Italia, s-a întâmplat să fim chiar colegi de delegaţie), a avut numeroase prilejuri de investigare directă a subiectului său. Cum Voicu Bugariu e şi un critic pentru care sursele erudite au fost mereu importante, mai trebuie să adaug că autorii pe care îi cheamă acum în sprijin sunt Robert Escarpit (De la sociologia literară la teoria comunicării), Pierre Bourdieu cu Economia bunurilor simbolice şi Regulile artei. Geneza şi structura câmpului literar, Adrian Marino cu Biografia ideii de literatură, Matei Călinescu pentru postmodernism şi Brian M. Stableford, cu The Sociology of Science Fiction, pentru aspecte ale cercetării sociologice în aria internaţională a problemei date. Mai sunt şi alte cărţi citate, dintre care nu lipsesc O cheie pentru science fiction de Cornel Robu, Anticipaţia românească şi diverse alte titluri ale „sefiştilor” români, pe seama cărora autorul studiului trebuie să-şi exerseze critica, experimentându-şi meticulos conceptele speculative favorite.<br /><br />Ideea de bază a cărţii este acum una totalmente opusă primelor răspunsuri date de critic întrebării despre esenţa şi condiţia SF-ului. Nu, SF-ul nu mai este literatură, lucru pe care îl deduce inclusiv din aceleaşi argumente care, odinioară, extrase din estetica manieristă, îl conduseseră la o opţiune mai puţin categorică. Genul are limitări atât de rigide, încât inefabilul estetic s-ar sufoca între ele, în caz că şi-ar putea face, prin absurd, loc să pătrundă. Nici nu poate fi vorba, însă, de o asemenea aventură, fiindcă mentalitatea „sefistă” nu înţelege esteticul, nu-l doreşte, îl refuză programatic şi, în cele din urmă, trăieşte foarte bine fără el. Aşa crede autorul volumului Literaţi şi sefişti.<br /><br />Formulată în termeni atât de categorici, dar care nu fac decât să concentreze într-un singur focar concluzii exprimate în mod repetat de Voicu Bugariu pe parcursul întregii cărţi, ideea pare de-a dreptul fundamentalistă. Deschizând şi un mic capitol al excepţiilor, autorul semnalează, totuşi, trei cazuri în care SF-ul poate ieşi dintre limitările generice, croindu-şi drum spre literatură. Prima situaţie presupune „obţinerea unei expresivităţi cvasipoetice şi îl are drept reprezentant emblematic pe Vladimir Colin, un artizan laborios, capabil să obţină insolitări remarcabile”. Printre „emulii” lui Colin îmi face favoarea de a mă trece şi pe mine, alături de Radu Pavel Gheo, lucru care nu cred că ne-ar deranja pe vreunul dintre noi, cu condiţia să ni-l aducem alături şi pe Voicu Bugariu, cu sefeurile lui de expresivitate cvasipoetică din Sfera şi Lumea lui Als Ob. A doua cale de ieşire din constrângătoarea condiţie generică ar fi a „autorilor capabili să obţină efecte poetice în mod aparent spontan, lăsând impresia că «nimeresc» din pur talent expresivitatea, filonul literar”. Criticul şi-l alege ca reprezentant pentru aceasă soluţie pe Mihail Grămescu, „un autodidact tipic”. În sfârşit, a treia categorie este a autorilor „uneori capabili să atingă un nivel ridicat de complicaţie speculativă, în sensul celei obţinute de Borges”, transformând paradoxul tehnico-ştiinţific imaginat – altfel doar incitant pentru intelect – într-un produs interesant ca literatură. Soluţiile numite de Bugariu există într-adevăr şi e bine că le aminteşte, dând astfel măcar câtorva autori de „sefeuri” şansa să scape de sub eticheta rezervată producătorilor de „sefultură”. Ca „literat”, mi-aş permite să observ că literatura nu se reduce la expresivitatea poetică ori cvasipoetică. Literatura cunoaşte şi alte formule de expresivitate mai mult sau mai puţin rafinată. În caz contrar, i-ar exclude automat de pe teritoriul ei pe umorişti, pe autorii satirici, pe diverşi cultivatori ai fantasticului şi oniricului, exilându-i într-un spaţiu al „sefulturismului literar”. Cum n-o face însă, rezultă că pe toate căile proprii literaturii se poate evada din „sefultura” propriu-zisă. Iar eu îmi păstrez convingerea că mulţi dintre autorii români de SF o şi fac, spre norocul lor şi – oricât de pretenţios ar părea spus – spre binele literaturii, care mai are astfel o sursă de îmbogăţire tematică şi motivică, aşa cum s-a îmbogăţit în decursul timpului şi prin asimilarea unor scrieri din alte zone ale frontierei sale. Îmi asum, aşadar, libertatea unei abordări neinhibate a scrierilor bune din gen, chiar cu riscul de a fi învinuit în continuare de „complezenţă”. Disocierea între literatură şi sefultură n-a fost încă şi nici nu cred că va fi vreodată o operaţie „încredinţată” doar unuia, sau doar unora dintre comentatori. În câmpul acesta, al intuiţiilor estetice şi valorice, există – din fericire – loc pentru mai multe subiectivităţi profitabile.<br /><br />În definirea conceptului său de cultură sefistă sau „sefultură”, Voicu Bugariu introduce o momeală pe gustul fanilor maximalişti, cărora le consolează oarecum oficial şi academic amatorismul iremediabil:<br /><br />„Sefultura este altceva decât literatura, nu este inferioară acesteia din punct de vedere cultural, nici nu este literatură eşuată, proastă. Fiind o realitate culturală de sine stătătoare, sefultura se cuvine a fi considerată ca atare şi nu prin comparaţie cu literatura. În privinţa ei, criteriul estetic nu duce decât la confuzii. Una dintre ele este pretenţia inadecvată a literaţilor ca sefiştii să dovedească talent literar.”<br /><br />Da, sefultura e aşa cum spune Bugariu. Ce te faci, însă, când sefiştii chiar au talent literar? Te prefaci că nu-l vezi, ca să respecţi dogma mentalitară, sau o sacrifici chiar pe aceasta din urmă? Fireşte, există, ca în orice cenaclu literar, şi publicul de fundal (pe timpul „Junimii” maioresciene se numea „caracudă”), zgomotos în pretenţiile sale, mulţumit cu soluţii comode, pur distractive, incapabil de profesionalizare şi poate tocmai de aceea dispus la autoiluzionare facilă. Ori – când sugestia vine din afară – uşor de iluzionat. Este vorba de „sefistul canonic”, căruia criticul îi descrie corect profilul cultural, reflectat în deficit de creaţie:<br /><br />„Sefistul canonic [...] nu agreează modul laborios de-a scrie şi priveşte eforturile de-a realiza o scriitură artistă mai degrabă ca pe o ciudăţenie elitistă. Acest mod de-a vedea lucrurile ar deriva din faptul că sefistul canonic provine de regulă din intelectualitatea tehnică şi este un autodidact deloc intimidat de exemplele maeştrilor. Atenţia filologilor pentru literaritate s-ar explica prin amprenta culturală dată de lecturile sistematice ale unor opere scrise de maeştri ai literaturii române şi universale, dar şi printr-o afinitate specifică. Drept urmare, prozele filologilor sunt mai elaborate, deşi nu în mod necesar mai valoroase din acest motiv.” <br /><br />Din păcate, Bugariu vede cam peste tot în jurul lui „sefişti canonici”, contaminaţi de ideologia antiliterară cu care s-a jucat vreme de câţiva ani Jurnalul SF, îngăduindu-i sociologului examinator să-şi susţină ideile cu argumente extrase din chiar programele-manifest ale acestei grupări efemere, dar extrem de energice pe durata prezenţei sale în fruntea fandomului românesc. Asemenea dovezi, valabile pentru identitatea unui grup definit de agitatori ai genului, cad ca nişte trufandale pe masa criticului, servind în chip admirabil conceptul „mediocrităţii vitale”, paradoxul izolaţionismului şi autonomiei sefiste, precum şi retorica nonapartenenţei SF-ului la literatură. Numai că nu pretutindeni cresc în deplină veselie „sefişti canonici” şi nu peste tot au existat condiţii ca ei să impună direcţii doctrinare, linii de acţiune practică, ori tonul creaţiei în gen. Un sociolog veritabil ar şti să observe varietatea şi să facă distincţiile necesare. Cred că şi Voicu Bugariu ştie, dar preferă să lase lucrurile în confuzie, ca să nu producă turbioane frenatorii în calea bine netezită a propriei sale teorii.<br /><br />Tot de explorarea nivelului cenaclier ţin şi alte intuiţii ale criticului, înzestrate la rândul lor cu caracterul generalităţii. Mentalitatea „sefistă” ar fi, astfel, bântuită de „o anumită intoleranţă”, repudiind atitudinile divergente faţă de opiniile acceptate în comun şi marginalizându-i în cadrul comunităţii respective pe cei ce ar avea eventual curajul să comită asemenea gesturi de nonconformism. Pusă astfel, problema lasă să se creadă că discuţiile dintr-un cerc de simpatizanţi ai anticipaţiei ar decurge ca la o şedinţă a fostului UTC, care şi-a schimbat ideologia comunistă cu ideologia „sefistă”, nu însă şi metodele de impunere a radicalismului său partinic. Ceea ce, iarăşi, mi se pare exagerat şi, personal, nu m-aş hazarda să confirm. Mai adevărată mi se pare o afirmaţie referitoare la lipsa de vigoare a criticii în mediul cenaclier, dar constatarea asta nu de sugerata intoleranţă ne vorbeşte, ci dimpotrivă, de o prea laxă raportare la texte, cauzată de amiciţii şi de lipsa de profesionalism:<br /><br />„De natura specială a competenţei sefiste ţine şi permisivitatea canonică faţă de producţiile celorlalţi membri ai comunităţii. Un comentator de sefeuri, fie şi doar membru al unui cenaclu, nu va depăşi niciodată o anumită barieră în materie de critici. El ştie că un sefist potenţial sau un începăptor în ale scrisului cvasiliterar nu trebuie cu niciun chip descurajat, o asemenea atitudine contrazicând prozelitismul fundamental al comunităţii. Pe de altă parte, măcar pentru a se evita plictiseala consensului deplin, o serie de critici trebuie totuşi rostite. Unde sfârşeşte prozelitismul şi începe sinceritatea este dilema cronică a oricărui sefist.”<br /><br />Inspirat din nou de figurile amatorismului şi activismului cenaclier, un portret al „sefistului” arată în felul următor:<br /><br />„Faţă de acest «arhetip», sefistul român se distanţează, dar numai parţial. Coincidenţe se constată doar în privinţa amatorismului şi a preferinţei pentru publicistică. Departe de-a fi un boem, cu atât mai puţin unul jalnic (excepţiile sunt neglijabile), sefistul român este un ins «aranjat» din punct de vedere material. Cum inteligenţa lui pare a nu fi o vorbă goală, după cum nici relativa lui carenţă de sensibilitate, sefistul are de regulă o poziţie socială mulţumitoare, adesea legată de presa scrisă sau vorbită, dar şi de domenii unde este necesară performanţa intelectuală, cum ar fi informatica şi domeniile conexe acesteia. În schimb, atitudinea de diletant faţă de propriile texte pare a fi rămas intactă faţă de perioada istorică amintită de Bourdieu. Cu excepţii din categoria celor amintite mai sus, sefistul ia în uşor, ca să spunem aşa, actul de a scrie texte de tip literar. Spre deosebire de el, literatul canonic (să admitem că există şi aşa ceva) are o atitudine mult deosebită, mergând până la problematizare şi chiar dramatizare. Spre deosebire de literat, sefistul nu este în mod special preocupat de aspectele existenţiale şi tehnice ale actului de-a face literatură, având în schimb preocupări străine pentru literat, legate de comunitatea sefistă românească şi internaţională. Problemele mişcării îl interesează mai mult decât activitatea sa de tip literar. El este la curent cu diversele convenţii din Statele Unite şi din alte ţări, ştie ce premii se acordă în cadrul acestora, face eventual eforturi de-a participa la ele. În plus, cunoaşte multe sefeuri scrise de autori străini, de regulă în limba engleză. Poziţia în cadrul comunităţii este garantată de înmagazinarea unor cunoştinţe cvasienciclopedice de această natură. Faptul că sefistul român scrie expeditiv, cu aplombul unui jurnalist, are o explicaţie în acest interes pentru aspecte exterioare, unit cu o relativ slabă preocupare pentru meşteşug şi măiestrie literară.”<br /><br />Literatul care convieţuieşte în mod simbiotic cu sefistul în Voicu Bugariu introduce amănunte sugestive şi culoare în liniile schematice ale acestui portret. Dacă facem puţin efort, putem chiar ghici modelul aflat în spatele acestui contur oferit drept prototip al tuturor sefiştilor români, după principiul de generalizare pe care l-am văzut acţionând şi până acum. Numeroase alte trăsături, între care obligativitatea de a vorbi engleza, chiar ambiţia de a scrie în această limbă spre a-şi promova textele în publicaţii din spaţiul anglo-saxon, completează tipologia prezentată mai sus şi doar reţineri impuse de limitele spaţiului grafic al unei cronici normale îmi strică plăcerea tentaţiei de a le cita. Mai discut doar – întrucât am promis că o să revin la acest subiect – originalitatea criticului sociolog de a figura sefistul român în postura de sectant religios. Prin 1988, Mihai Coman, cu formaţia sa de etnograf, se amuza să descrie ceea ce în alte părţi s-a numit „ghetoul SF”, lumea închisă a producătorilor şi consumatorilor de SF, sub forma unui „sat din vârful munţilor”, cu mentalitate de comunitate arhaică, având ierarhii valorice proprii şi o mare sensibilitate la aspectul ceremonial al vieţii, la evenimentul festiv. Am spus şi atunci că reducerea fenomenului SF la schemă îngroaşă defectele unei realităţi care este, în fond, mai complicată şi mai încărcată de nuanţe. O spun şi acum, când Voicu Bugariu, pe baza aceloraşi argumente, dezvoltă – de data asta la modul asumat şi serios – teoria echivalării mişcării SF cu o sectă religioasă, iar a producţiei sale în domeniu, cu o manifestare eretică faţă de literatură:<br /><br />„Când are un număr suficient de aderenţi, o erezie se transformă în sectă, adică într-o grupare religioasă despărţită de biserica-mamă, cu un sistem dogmatic şi moral aparte, cu o organizare şi un cult propriu. Esenţa disputei între o sectă şi biserica de origine este situarea diferită faţă de dogmele fundamentale. În mod analog, sefiştii consideră că textele lor fundamentale sunt, în acelaşi timp, literatură autentică şi hiperliteratură. Din motivele înfăţişate de noi, ei nu insistă asupra diferenţei specifice, preferând mai degrabă să o subînţeleagă. Cu alte cuvinte nu argumentează prea apăsat diferenţele sefeului faţă de literatura mainstream.”<br /><br />Iată, prin urmare, o sectă care mai e şi perversă pe deasupra, întrucât, deşi doreşte la modul tiranic despărţirea de „biserica-mamă” (literatura autentică), procedează cu ascunzişuri: îşi ţine dosite cu grijă intenţiile şi programul secesionist. Mai mult, dacă ar fi să judecăm după faptele unor critici „pledanţi”, ca mine (mă aşez cap de listă ca să preiau şocul), Radu Pavel Gheo, Cornel Robu, mai înainte Ion Hobana şi Florin Manolescu, o sectă profund înşelătoare, întrucât chiar simulează că lucrările membrilor săi (mă rog, ale unora dintre membrii săi) sunt, sau pot fi literatură.<br /><br />Dincolo de ironiile care-mi mai scapă şi care lui Bugariu nu-i plac, măcar pentru faptul că pe un exeget tradiţional „«religia frumosului» îl împiedică să practice zeflemeaua, fie aceasta şi doar implicită, în stil postmodernist” (cum spune la un moment dat în legătură cu Cornel Robu, un zeflemist pesemne mai mare decât mine), recunosc că există subtilitate şi frumuseţe în construcţiile conceptuale ale lui Voicu Bugariu. Analogiile şi omologiile sale pleacă de la consideraţiile lui Max Weber asupra creştinismului protestant şi se aplică automat breslei SF:<br /><br />„Ca urmare, rolul de cvasimagician al preotului este considerat perimat, iar protestantismul promovează un alt personaj, pastorul. Acesta se axează pe persuadarea raţională a enoriaşilor săi, prin predici. Ardoarea ortodoxă a convertirii lasă însă locul unei adeziuni mult mai reci, preponderent cerebrale. Observăm numaidecât înrudirea cu raportul urmărit de noi. Literatul canonic face parte din categoria psihologică a celor «convertiţi» prin mijloace preponderent emoţionale, ţinând de «religia» frumosului inefabil. Sefistul canonic, în schimb, preferă argumentele raţionale, emoţia literaţilor în faţa frumosului îi este străină. Are şi el, după cum s-a văzut, ardoarea lui, ca să spunem aşa, dar aceasta nu mai este legată de vreo «divinitate» aflată în exteriorul său, ci mai degrabă de sentimentul că propria inteligenţă a atins, în stil gnostic, un nivel al incandescenţei.”<br /><br />Sedus de farmecul şi de frumuseţea construcţiei sale, criticul uită că mai şi trebuie să convingă prin argumentele pe care le aduce în sprijinul ei. Dacă nu reuşeşte s-o facă, înseamnă că întreaga structură are fragilitatea castelelor de nisip. N-am ştiut, de pildă, că o comunicare despre Blaga sau Mircea Eliade, ţinută în mediu academic sau într-unul cu componenţă scriitoricească, se numeşte strict „comunicare ştiinţifică”, iar dacă vizează o carte SF sau vreo temă specifică anticipaţiei, audienţa fiind publicul prezent la o Sesiune Helion ori chiar la o convenţie naţională a genului, se numeşte predică. Mă îndoiesc, de asemenea, şi de acea infirmitate „sefistă”, fie şi a „sefistului canonic”, reprezentată prin calitatea de a rămâne complet insensibil la frumosul inefabil al literaturii tradiţionale, iar despre inteligenţa „coreligionarilor” din mainstream sunt convins că atinge şi ea, măcar din când în când, la masa de scris, nivelul incandescenţei. Retorica mentalităţilor are momente când înşală, prezentând analogii minunate, dar care nu consună cu realitatea. Decât dacă, eventual, admitem că nu mai facem cercetare ştiinţifică, ci compunem forme metaforice. Mai trebuie să adaug imediat că metafora de import a „ghetoului SF” mi se pare totuşi mai convingătoare decât diorama aceasta cu pastori SF şi enoriaşi atei, care-ţi sorb de pe buze predicile despre Felix Aderca sau despre categoria „sefistă” a sublimului.<br /><br />Critica lui Voicu Bugariu are mai multe şanse în capitole ca „Instituţionalizare, organizare, roluri”, unde se descriu cu o curiozitate rece diverse piese ale unui mecanism ce a făcut posibile şi în România, într-un context politic dat, existenţa şi funcţionarea unei mişcări SF: cenacluri, soluţii publicistice (colecţia revistei Ştiinţă şi tehnică, fanzinele, colecţiile editoriale), reuniuni periodice, personalităţi marcante, cu un rol asumat în îndrumarea cenaclieră sau redacţională a tinerilor autori – acele figuri care s-ar fi numit mentori în caz că ar fi condus, să zicem, „Cenaclul Echinox” sau „Cenaclul de luni”, sau redactori-şefi, dacă ar fi gospodărit revistele Astra şi Luceafărul, dar care, pentru că patronează cenacluri „sefiste” şi publică SF-ul românesc, primesc eticheta de „pontifi” în ierarhia sectantă construită de analistul mentalităţilor. Interesante, de asemenea, speculaţiile de tipologie literară care confruntă „sefistul”, pe rând, cu literatura manieristă, cu avangarda literară, cu literatura populară şi, bineînţeles, cu antiliteratura. Mai puţin reuşite, cum am arătat, construcţiile speculative din domeniul tipologiei culturale, dar iarăşi interesant subcapitolul intitulat „Sefistul şi cultura alien”. Informaţii corecte, unele prin sursa unor comentatori specializaţi în scotocirea arhivelor defunctului Comitet Central al UTC, precum Cătălin Ionescu, au fost colectate şi în structura altor pagini privitoare la comunitatea sefiştilor, iar spre final criticul cercetează publicaţiile mai recente, Anticipaţia şi Jurnalul SF, pentru a deduce din cuprinsul lor, într-un nou context politic, portretul neo-sefistului şi mutaţiile de mentalitate apărute în el.<br /><br />Un proiect ambiţios, după cum se vede, subminat însă de prejudecăţile maximaliste că lumea SF-ului românesc este perfect uniformă, că mentalitatea descifrată la „sefistul canonic” este aceeaşi la toţi cei ce produc literatura genului, că toţi servesc pe faţă sau în secret idealul autonomiei sefiste şi că, în consecinţă, aproape nimic din ce scriu autorii SF nu are valoare estetică, nici şansă reală să fie acceptat vreodată de literatura tradiţională. Ceea ce, fără îndoială, rămâne de văzut.<br /><br /><br /><br /><br /><br />10 ÎNTREBĂRI ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU VOICU BUGARIU CU PRILEJUL LANSĂRII VOLUMULUI „LITERAŢI ŞI SEFIŞTI. O CONFRUNTARE DE MENTALITĂŢI“<br /><br />Întrebător,<br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />1. Domnule Voicu Bugariu, ce reprezintă pentru dv. cartea „Literaţi şi sefisti. O confruntare de mentalităţi” (aveţi o ierarhie, un soi de top – sau antitop – al cărţilor publicate de dv.)?<br /><br />Cartea este o concluzie la numeroasele comentarii şi teoretizări despre sefeu, pe care le-am publicat începând de prin 1970. Într-o ierarhie personală, se plasează pe un loc mediu, în ceea ce priveşte performanţa scripturală. Noutatea temei – o discuţie comparativă despre două grupuri sociale preocupate de producerea şi comentarea unor ficţiuni de tip literar – mi-a creat mari greutăţi. Nu le-am depăşit în totalitate. În schimb, cartea ar putea fi plasată pe primul loc, dacă alcătuiesc un top al satisfacţiilor auctoriale, ca să spun aşa. Intuiţia că este necesară o privire „geografică” şi nu una „stratigrafică”, în ceea ce priveşte ficţiunile de tip literar, mi-a procurat sentimentul că sunt realmente productiv în sens intelectual. Ulterior, citind cărţi despre postmodernism, am aflat că ideea este mai degrabă un loc comun. Oricum, o privire a textelor dincolo de valoarea lor estetică (stabilită de un grup social anumit) mi-a procurat un plăcut „frison” intelectual.<br /><br /><br />2. Mi-aţi mărturisit înainte de apariţia cărţii faptul că aţi publicat acest volum la o editură relativ necunoscută (este vorba de Editura Universităţii Transilvania Braşov) într-un tiraj de 30 de exemplare. De ce acest tiraj? Intenţionaţi o sondare preliminară a pieţii, aveţi în minte un anume public ţintă sau există alte motive (tindeţi, de exemplu, spre un anume ezoterism?)<br /><br />Am oferit mai întâi manuscrisul unor edituri mai cunoscute. Nici măcar nu mi-au răspuns. Tema este incomodă pentru reprezentanţii ambelor mentalităţi, nu mă mir că s-a întâmplat aşa. În acest caz, am apelat la mica editură din Braşov, plătind pentru 30 de exemplare. A fost pentru prima oară când mi-am publicat o carte în regie proprie. Cât priveşte numărul de exemplare, mi s-a părut suficient. Cartea avea să ajungă la unii dintre cei preocupaţi de fenomen. Era bine. Mă îndoiesc că va exista o ediţie a doua, deşi aş avea niscaiva adăugiri de făcut. Aşa a fost să fie.<br /><br /><br />3. Introduceţi în carte un termen pe care eu l-am mai întâlnit (trebuie poate să menţionez că revista Pro-Scris chiar l-a promovat la începuturile sale, pentru o scurtă perioadă) „sefeul” Să înţeleg că noţiunea a fost introdusă de criticul Bugariu şi de acolo a preluat-o sociologul Bugariu?<br /><br />Cred că, într-adevăr, eu am introdus termenul în discuţiile din România. Mi s-a părut mult mai potrivit decât cunoscutele improvizaţii, de tipul „scriitor SF”. Termenul are nişte avantaje. Unul este că sugerează apartenenţa sefiştilor la un grup social distinct. Cum ştim, în alte arii culturale, termenul de scriitor se foloseşte pentru a desemna un producător de texte pentru public. La noi, cel puţin în discuţia despre grupurile sociale diferenţiate de preferinţa pentru literatură sau pentru sefeu, mi s-a părut necesară o precizare preliminară. Cartea este axată pe ideea că sefiştii şi literaţii au mentalităţi distincte, în raport cu literatura de ficţiune. Există probabil o simplificare în această împărţire. În absenţa ei însă „motorul” cărţii s-ar fi gripat.<br /><br /><br />4. Un rol suficient de discret – şi totuşi central - îl acordaţi şi calculatorului, pe care îl expediaţi direct în „tabăra” sefiştilor, acordându-i un rol preponderent contra-cultural, să spunem. De ce nu aţi simţit nevoia să vă sprijiniţi totuşi dizertaţia pe argumente din istoria calculatorului, având în vedere „revoluţia” (sau „contra-revoluţia”?) pe care a provocat-o dezvoltarea continuă a sa, pe toate planurile, inclusiv în domeniul estetic şi social? Şi apropo de calculator, cum le-ar sta „Literaţilor şi sefiştilor” într-o postură „on-line”? (Pro-Scris ar fi interesată de a publica integral volumul dv.)<br /><br />Nu m-am ocupat de rolul calculatorului în producţia (cvasi)literară. Am menţionat acest instrument de tip proteză intelectuală doar fiindcă face în mod necesar parte din panoplia sefistului canonic actual. Aceasta nu înseamnă că literaţii nu-l utilizează. Eu însumi, în calitate de literat „ratat” şi de sefist „realizat”, îl folosesc de aproape zece ani.<br /><br />Observ de-abia acum că un capitol despre rolul calculatorului în cristalizarea celor două mentalităţi ar fi fost potrivit. Calculatorul a schimbat în mod considerabil relaţia cititor/producător-text. Unele observaţii nesistematice există totuşi în carte. Folosirea calculatorului ar determina întrucâtva modul neosefist de-a vedea lucrurile. În acest capitol nescris ar fi fost justificat să existe şi o discuţie despre caracterul contracultural al calculatorului. Oricum, pare evident că împătimitul calculatorului are o preferinţă pentru raţionamente, în dauna trăirilor furnizate de o sensibilitate semnificativă. Revenind la tipologia propusă în carte, omul cu suflet de sefist „coabitează” cu calculatorul, îl foloseşte pentru a putea obţine o vitală, pentru el, productivitate intelectuală. Omul cu suflet de literat, în schimb, îl consideră doar o maşină de scris ceva mai perfecţionată, o sculă pentru corespondat şi, desigur, o enciclopedie.<br /><br />Aş fi bucuros dacă eseul meu ar apărea în Pro-Scris. Cred că este un loc potrivit, cunoscând faptul că această publicaţie virtuală a reuşit să-i indispună pe mulţi.<br /><br /><br />5. Afirmati în finalul cărţii, în pledoria pentru metoda folosită, că „între muzica lui Mozart şi cea a unui lăutar de mahala, cântată fără artă, dar cu amplomb [...] nu există nici o diferenţă valorică, cultural vorbind.” Nu vreau să scot citatul din context, aveţi grijă să adăugaţi că v-au trebuit circa doi ani de zile „pentru a renunţa în mod sincer la preferinţele unui critic literar şi a adopta optica unui sociolog al literaturii şi al textelor de tip literar”. Mai mult, precizaţi în continuare că aţi trăit „ceva asemănător unei apostazii”.<br />Nu vreţi să ne clarificaţi puţin aceste afirmaţii? În fond, împotriva cui v-aţi răzvrătit, sau ce anume aţi renegat, mai exact?<br /><br />Nu trebuia să introduc „povestea” cu Mozart şi manelele. Este poate prea „tare”. În esenţă însă apropierea este corectă. Nu cred că există vreo superioritate culturală de partea unuia dintre cele două grupuri sociale. Sefiştii români s-au simţit cu siguranţă jigniţi atunci când textele lor preferate au fost asemănate cu manelele. Dacă ar fi reuşit să adopte indiferenţa postmodernistă, ar fi privit lucrurile la rece şi nu s-ar mai fi supărat. De asemenea, ar fi observat că nimeni, niciodată, nu le-a mai dat lor, sefiştilor români, o asemenea atenţie, în mod public. Desigur, sefiştii s-au lăudat între ei, în mod copios. De această dată însă este vorba despre o privire din exteriorul grupului social respectiv, cât mai obiectivă cu putinţă.<br /><br />Adoptarea unei poziţii de sociolog a fost dificilă, fiindcă presupunea renunţarea la nişte obişnuinţe intelectuale. Decenii la rând am făcut critică literară, în spiritul unei credinţe de tip religios în valoarea estetică. Când a fost să adopt menţionata indiferenţă postmodernistă (sau postmodernă, dacă preferaţi), lucrurile s-au complicat. Confortul psihic al criticului literar tradiţional este şi consecinţa unei certitudini de tip „catolic”. Şi sefistul canonic, în stil „protestant” de această dată, nutreşte convingeri asemănătoare celor religioase. Apostazia apare atunci când ambele „credinţe” sunt aruncate peste bord, păstrându-se o privire la rece a lucrurilor. Am renegat deci iubirea necondiţionată pentru literatura considerată a fi estetic valoroasă, dar şi preferinţa iraţională pentru sefeu.<br /><br /><br />6. Dincolo de opiniile critice, există în unele părţi ale lumii, fie topuri ale vânzărilor, fie premii ale cititorilor. În Statele Unite de pildă, titlurile de nuanţă science fiction domină copios vânzările. Mai mult, interacţiunea (extensia?) cărţii cu „imperiul” media (film, televiziune, jocuri video, jucării, etc) se face extrem de puternic prin „filonul” fantasy / science fiction. Cum priviţi, din prisma asta, „produsele” media? Tinde şi România către această direcţie? Credeţi că un sociolog ar avea un avantaj „de mişcare” în acest teren faţă de un critic?<br /><br />Lumea literaţilor români, aşa cum am cunoscut-o cândva, cu critici apodictici şi autori celebri, se restrânge tot mai mult, devenind tot mai evident “problema” unui grup social restrâns, legat de Uniunea Scriitorilor şi de învăţământul filologic. Profesorii universitari (o categorie actualmente relativ demonetizată în România) şi profesorii angajaţi în învăţământul preuniversitar de diferite grade sunt repzentanţi tipici ai mentalităţii respective. La polul opus, par a se situa persoanele angajate în mass media de nuanţă comercială şi în industria divertismentului. Acestea par a deţine ceva asemănător mentalităţii sefiste. Posturile de televiziune de felul TVR Cultural încearcă să fie o contrapondere, adresându-se în chip evident literaţilor.<br /><br />Şi fiindcă am ajuns în acest punct al discuţiei, cred că este potrivit să continuu ultima frază a cărţii despre care discutăm, cu o butadă nu lipsită de ceva adevăr. Poate că sefiştii (inclusiv oamenii cu suflete de sefişti) sunt o categorie reprezentativă pentru vremurile actuale. Cum ştim sefiştii au fost priviţi de sus de către literaţi, în România, cel puţin. Poate că a sosit ora “revanşei”, pentru ei.<br /><br />În fine, nu trebuie să excludem din discuţie nici o categorie de oameni fericiţi (sau indiferenţi). Pentru aceştia, literatura şi sefeul sunt două categorii de texte absolut la fel de atrăgătoare.<br /><br /><br />7. O întrebare scurtă si clasică: Qui prodest?<br /><br />Cui foloseşte cartea? Good question! Probabil că le este utilă celor preocupaţi, fie şi doar în mod intuitiv, nesistematic, de istoria mentalităţilor,<br />Este cert, în schimb, că mi-a folosit mie însumi. M-a ajutat să-mi clarific nişte concepte şi să depăşesc imensa plictiseală adusă de lectura ultranumeroaselor discuţii complezente despre sefeuri româneşti. Cred că în viitor comentatorii de sefeuri vor găsi alte metodologii decât cele împrumutate din teoria şi critica literară, pentru a-şi susţine textele preferate. Vor părăsi postura neavantajoasă de imitatori relativ stângaci ai literaţilor profesionişti. Sefiştii, desigur, nu sunt lipsiţi de talent şi de cultură literară. Ba chiar se dovedesc adesea mai inteligenţi decât literaţii. Problema lor este că sefeul nu se pretează la analize pur literare. Sunt necesare alte instrumente intelectuale. Am încercat să deschid un drum în această direcţie.<br /><br /><br />8. Personal, studiul dv. mi-a sugerat o intervenţie chirurgicală de separare a doi gemeni siamezi, care însă duce în final la moartea pacienţilor (literaţii şi sefiştii). Pe de altă parte, în ştiinţele exacte se demonstrează că starea unui sistem fizic este direct influenţată de metoda de măsurare a parametrilor. Unde se află criticul şi sociologul Bugariu în această ecuaţie, sau mai corect în această acţiune?<br /><br />Metafora cu gemenii siamezi este într-adevăr simpatică. Nu ştiu cât de potrivită. În realitate, cele două grupuri sociale nu trăiesc nici măcar într-o simbioză. Cele două mentalităţi sunt distincte. Există totuşi posibilitatea coabitării. Când un sefeu atinge o anumită complexitate în sens literar, este teoretic preferat de cititorii din ambele grupuri. În acest punct apare însă ciudata dificultate amintită în carte. Este bine ca sefeul să fie bun ca literatură, dar să nu fie prea bun! Fiindcă atunci sefiştii canonici îl repudiază! Pe bună dreptate. Dacă n-ar face-o, şi-ar pierde identitatea!<br /><br /><br />9. Mai am o ipoteză de lucru. Este acest studiu o încercare de terapie estetico-socială prin şoc? Acordaţi vreo şansă viitorului, atât al literaturii cât şi al sefeului?<br /><br />Nici vorbă de vreo terapie. Este doar o discuţie. Aştept să mi se argumenteze că m-am înşelat.<br /><br />Cât priveşte viitorul, probabil că sefeul are mai multe şanse. Literatura va supravieţui şi ea, desigur, dar metamorfozându-se până la a nu mai semăna cu ea însăşi. În orice caz, preferinţa de tip iubire mistică pentru literatură pare a nu mai avea prea mult de trăit.<br /><br /><br />10. Vă rog ca în încheiere să vă adresaţi singur o întrebare şi apoi să răspundeţi la ea. Vă mulţumesc.<br /><br />De acord. Iată întrebarea. Bătrâne, eşti în stare să scrii un roman lung unde să-ţi foloseşti cunoştinţele obţinute din frecventarea literaturii, a sefeului, dar şi a diferitelor ştiinţe ezoterice, de felul astrologiei, numerologiei, chiromanţiei şi altele de felul acesta? Răspunsul este în coadă de peşte. Poate da, poate nu.<br /><br /><br /><br /><br /><br />LITERAŢI ŞI SEFIŞTI<br /><br />(text integral)<br /><br /><br />Voicu Bugariu<br /><br /><br /><br /><br /><br />„Ne gândim la toate cărţile, nu numai la sfânta scriptură, ca la nişte lucruri sfinte.”<br />(„Borges at Eighty. Conversations”, 1982) <br /><br /><br /><br /><br /><br />CUPRINS<br /><br />Introducere<br /><br />I. Sefişti contra literaţi<br />Instituţionalizare, organizare, roluri (Contextul politic; CPSF, fanzine, editări; Organizare; Succes şi ratare; Roluri)<br />Opţiuni divergente (Paradoxul autonomiei; Competenţe şi calificări; Preferinţe de lectură; Modelul jurnalistic)<br />Argumentări pro domo (Două surse; Retorici ale (non)apartenenţei; „Avocaţi”; „Procurori”)<br />Tipologie Literară (Sefistul ca autor manierist; Avangardist; Autor de literatură populară; Sefistul şi antiliteratura; Postmodernismul şi sefiştii)<br />Tipologie Culturală (Sefistul şi homo gnosticus; Sefistul şi sectele religioase; Sefistul şi cultura alien)<br />Sefistul român înainte de 1990 (Lecturi psihotrope; Sefistul, omul manierist şi jurnalistul; Comunitatea sefiştilor; Condiţia fanului; Forme de legitimare)<br /><br />II Neosefişti, neoliteraţi<br />Noul context politic (Vechi şi noi structuri; Relativizare)<br />Neosefiştii şi ideea de literatură (Vechea retorică; Mutaţie de mentalitate; Psihologia neosefistului)<br />Concluzii<br />Note<br /><br /><br /><br /><br /><br />INTRODUCERE<br /><br /><br />Unii consideră că literaţii au preocupări minore, iar literatura nu este demnă de-a fi admirată, cu atât mai puţin iubită. De regulă, respectivii nu dau o atenţie deosebită nici culturii umaniste, în general. Respectiva mentalitate este îndeobşte numită antiliterară. Termenul sugerează o situare polemică faţă de literatură, reală vreme de decenii, estompată astăzi, când manifestele antiliterare ale diferitelor avangarde au fost înlocuite de contestări mai puţin vehemente, adesea implicite.<br /><br />Mai numeroşi şi mai diversificaţi decât s-ar putea crede, antiliteraţii exclud literatura din viaţa lor, o înlocuiesc prin surogate sau o descoperă acolo unde literaţii nu văd decât maculatură. Cartea de faţă se ocupă de un grup distinct de antiliteraţi, sefiştii români. Iată câteva precizări terminologice preliminare.<br /><br />Sefeul este o varietate de literatură populară1. Literatul2 este un amator de literatură3, nu şi de sefeu. În diverse măsuri, el este un „antisefist”. Sefistul nu este un un cititor obişnuit de literatură, în ciuda aparenţelor. El este mai degrabă un „antiliterat”4, având satisfacţiile şi frustrările unui sectant religios.<br /><br />În realitatea culturală, maximaliştii celor două categorii se întâlnesc destul de rar. Literatul parcurge uneori câte un sefeu, fie şi numai pentru a-l ironiza apoi. Sefistul citeşte şi ceva literatură, fie şi numai pentru a putea menţiona nişte titluri în pledoariile sale pro domo. Cazurile de cititori profesionişti ambivalenţi, de felul lui Ov. S. Crohmălniceanu, sunt cu totul excepţionale. De regulă, apare o preferinţă, dovedindu-se astfel existenţa a două sisteme de lectură distincte. Respectivele familii culturale sunt totuşi înrudite, fapt ce justifică şi încurajează compararea lor. <br /><br />În principiu, mecanismele şi motivaţiile preferinţei pentru literatură sunt relativ simple. În mod corelativ, grupul social al literaţilor şi mentalitatea lor nu sunt dificil de înţeles. Altfel stau lucrurile în privinţa „bizarilor” sefiştii. Aceştia au o relaţie mai întortocheată cu obiectul preferinţei lor de lectură. Spre deosebire de pura şi simpla iubire pentru literatură, alegerea repetitivului sefeu are resorturi psihice mai complicate, cel puţin în cazul sefiştilor cu acces la complexitatea intelectuală. Nici preferinţa sefiştilor obişnuiţi pentru lectura naivă nu este lipsită de interes. Alegerea unor cărţi fără valoare estetică şi ideologic simple nu este neapărat un semn de inferioritate intelectuală, cum insinuează literaţii.<br /><br />Ipoteze de felul celor schiţate mai sus ne-au impus o modificare a proiectului iniţial al cărţii de faţă. Astfel, am renunţat la ideea unui studiu de sociologie literară, în favoarea unui eseu întemeiat mai ales pe sugestii metodologice provenite din istoria mentalităţilor. Am făcut referiri la textele sefiştilor (mai ales la teoretizări), dar numai pentru a pune în evidenţă mentalităţi. L-am privit pe sefistul român mai mult ca membru al unui grup cultural şi mai puţin ca autor. Tipologia culturală a înlocuit sociologia literară.<br /><br />În schimb, atunci când am analizat situarea sefiştilor români în câmpul producţiei culturale, am urmărit teme tradiţionale ale sociologiei literare. Raporturile sefiştilor cu profesia de scriitor, participarea acestora la circuitul cult al difuzării şi la cel popular, cititorii sefeurilor, poziţia culturală a autorului specializat în sefeuri, specificul lecturii sefiste – iată câteva subiecte de discuţie din această categorie.<br /><br />Modul sefiştilor de-a vedea lucrurile n-a apărut prin generaţie spontanee. Mentalitatea antiliterară este probabil ascendenta celei sefiste, la rândul ei având printre strămoşi mentalitatea gnostică şi cea manieristă. Mentalitatea postmodernistă, în fine, le oferă argumente nuanţate celor dispuşi să „colonizeze” spaţiul estetic cu ajutorul unor produse provenite din cultura populară5. Vechii şi noii „antiliteraţi” consideră că literatura elitelor nu este superioară celei populare. În materie de mărturii asupra naturii umane, declară sau doar gândesc ei, cea din urmă este cel puţin egală cu prima. Valoarea estetică, spun ei, nu este superioară altor valori, cum ar fi cea de comunicare. Preluând orientarea implicit antiliterară inclusă în paradigma postmodernistă, sefiştii au posibilitatea de-a justifica texte fără interes estetic. (Preocuparea sefistului pentru valoarea estetică este simulată din raţiuni tactice, după cum vom vedea, iar cea a neosefistului este în mod programatic nulă.)<br />Analizarea mentalităţii sefiste este stimulată de ipoteza că sefiştii fac parte dintr-o familie culturală mai numeroasă, indiferentă sau chiar dispreţuitoare faţă de emoţiile estetice oferite de literatură şi alte forme de artă. Respectivii preferă senzaţionalul generat de spectacole tip thriller, inclusiv sportive, dar şi speculaţiile intelectuale reci, de tipul elucidării unor enigme, situate la un nivel convenabil de complexitate, de regulă cel jurnalistic. Mentalitatea lor câştigă tot mai mult teren în lumea de azi. Oricine nu este în mod special impresionat de valoarea estetică, în artă şi în viaţă, este deci înrudit cu sefiştii.<br /><br />Aproximarea mentalităţii sefiste urmăreşte şi resorturile psihice ale orientării antiliterare, în general. În acest sens, similitudinile amintite mai sus par justificate. Sefistul aduce cu un adept al gnosticismului, iar mentalitea sefistă are anumite asemănări cu aceea a omului baroc/manierist. Omul postmodernist, în fine, cultivă o manieră culturală de flâneur6, dovedindu-se incapabil de emoţii persistente şi preferând să-şi satisfacă la nesfârşit o curiozitate aparent superficială. Există un tip uman neinteresat de emoţiile estetice, cu preferinţe de felul celor înşirate mai sus, cu gust pentru literatura populară şi divertismentul comercial? S-ar părea că da.<br /><br />Nu doar sefiştii preferă literatura populară. Alţi anti-elitişti virtuali sunt interesaţi de romanele poliţiste sau de cele senzaţionale. Nu ne-am ocupat de vreuna dintre aceste categorii de cititori, fiindcă sefiştii, spre deosebire de alţi amatori de literatură populară, sunt un grup social mai distinct. Ei au un ethos anume, incluzând devotamentul ideologic rece, dar definitiv, al unor credincioşi neoprotestanţi. Forma lor de viaţă culturală este deosebită faţă de aceea a autorilor/cititorilor obişnuiţi de literatură, fie aceasta şi populară. Sefiştii au în plus şi o preferinţă marcată pentru teoretizări, în cunoscuta manieră a avangardiştilor de altă dată. Ei se referă, fie şi numai în conversaţiile dintre ei, la literaritatea sefeului, dar şi la independenţa acestuia faţă de literatură. Fronda contradictorie faţă de literatură le aduce o expresivitate distinctă.<br /><br />Şi neosefiştii sunt interesanţi. Prevalându-se inclusiv de relativa eclipsă a ideii tradiţionale de literatură artistică, resimţită în ultimii ani, ei constată cu satisfacţie că marea literatură şi marele scriitor tind să devină nişte concepte întrucâtva desuete. Această situaţie s-ar explica prin industrializarea divertismentului, dar şi prin pierderea de prestigiu a intelectualului, în general.<br /><br />Adepţi pasionaţi ai navigării pe Internet, adesea participanţi fervenţi la grupuri de discuţii online, neosefiştii ilustrează o mutaţie de mentalitate, perfecţionând preferinţa pentru antiliteratură. Ei renunţă în mod făţiş la discuţiile despre literaritate, arătându-se preocupaţi de aspectele comerciale şi de pura plăcere a conversaţiei amatoristice. Tentativele lor teoretice sunt de altă natură.<br /><br />Am dialogat mulţi ani cu sefiştii români, le-am citit textele, comentariile şi manifestele programatice, le-am intuit şi chiar le-am trăit frustrările. Am înţeles cum se poate rata o carieră literară în România prin cultivarea sefeului. Mai potrivită într-o carte de memorii, relatarea unor asemenea experienţe ni s-a părut totuşi tentantă.<br /><br />Între literatura artistică şi sefeu există o contradicţie aparent insolubilă. Trăită, aceasta poate deveni o dilemă existenţială, cu potenţial dramatic. Vreme de decenii, sefiştii români s-au străduit în zadar să unifice teoretic cele două domenii. În actualitate, aceste încercări tind să se stingă. Ticul intelectual al referirii la statutul literar al sefeului este pe punctul de-a dispărea. Au fost necesare decenii pentru a se ajunge în acest stadiu. Fortificată prin nenumărate referiri scrise sau vorbite, dilema cu pricina a avut timp să-şi câştige o anumită statură intelectuală, să devină un posibil capitol de istorie a mentalităţilor.<br /><br />Cine sunt cititorii potenţiali ai cărţii de faţă? Literaţii consideră că lectura unor comentarii despre sefeu este pierdere de timp. Ei afirmă că sefeul este repetitiv şi presupune recondiţionarea la nesfârşit a unor teme şi locuri comune. Aşa stând lucrurile, de ce-ar fi sefiştii interesanţi? Literaţii admit că există şi sefeuri reuşite, dar în acest caz, spun ei, este vorba despre literatură bună pur şi simplu. Prin urmare, n-am fost încurajaţi să scriem pentru ei. Pe de altă parte, adresat sefiştilor, textul nostru trebuia să respecte în mod obligatoriu regula minciunii pioase. Sefiştii români practică în mod sistematic complezenţa, atunci când scriu sau rostesc comentarii despre textele de gen. Spre a nu fi repudiaţi de „coreligionarii” lor, dar şi pentru a rămâne fideli unei opţiuni de lectură, ei trebuie să dovedească o preferinţă necondiţionată. Neosefiştii, în universul lor cultural, unde textele cyberpunk au înlocuit sefeul, nu par defel interesaţi de mentalitatea sefistă.<br /><br />Prin urmare, pentru a ne adresa unui grup distinct de cititori potenţiali, am avut la dispoziţie următoarele posibilităţi. 1. Un pamflet împotriva sefeului, pe placul literaţilor. 2. Un text encomiastic, în cunoscuta tradiţie a pledoariilor pro domo, pe gustul sefiştilor. 3. O cercetare unde ideea de literaritate ar fi eludată în mod sistematic, eventual interesantă pentru neosefişti. Aceste trei variante, cum se poate observa, s-ar fi ocupat mai mult de sefeuri şi mai puţin de sefişti, contrazicând intenţiile noastre declarate. Drept urmare, am încercat să aplicăm varianta neutralităţii sociologice, urmând recomandarea clasică a lui Max Weber7. Am considerat că sefeul este egalul literaturii, în sens cultural. În mod corelativ, mentalitatea literatului şi aceea a (neo)sefistului ni s-au părut la fel de interesante. Abordarea jurnalistic-pătimaşă (cvasireligioasă) implică ideea absolutului literar, respectiv a celui sefistic. Am încercat s-o evităm. Această tentativă s-a dovedit a fi destul de dificilă, fapt explicabil şi prin inexistenţa unui model, adică a unei analize neutre a polemicii dintre literaţi şi sefişti.<br /><br />Îi vom urmări pe (neo)sefiştii români fără părtinire şi fără antipatie. Această atitudine este recomandabilă şi pentru a nu cădea într-o discuţie stearpă despre superioritatea sau inferioritatea unei anumite preferinţe de lectură. Gusturile nu se discută. <br /><br />Sintagma „sefist canonic”, folosită pe parcursul lucrării nostre, se referă la un grup social definitoriu pentru mentalitatea aflată în discuţie, un fel de nucleu dur al comunităţii sefiste din România, format din persoane fără studii filologice. Nu puţini dintre cei implicaţi în lectura sau scrierea sefeurilor sunt „bisexuali”, adică preferă sefeul, dar nu se dau în lături nici de la anumite relaţii cu literatura. Sefiştii canonici, în schimb, nu au asemenea fluctuaţii de gust, preferinţa lor fiind univocă şi definitivă. Lor li se datorează vitalitatea ideologiei sefiste în înfruntarea cu ideologia literară, precum şi persistenţa anumitor forme de instituţionalizare, de natură să împiedice transformarea sefeului într-o avangardă literară printre altele. Sefistul canonic este maximalistul sefiştilor. <br /><br />Nu ne vom referi la (neo)sefişti cunoscuţi sau chiar celebri din alte ţări, amintind comunitatea sefistică mondială doar în legătură cu aspiraţiile româneşti. Tradiţia autohtonă a comentariilor sefiste presupune menţionarea cvasirituală a „zeilor tutelari” ai genului. Am evitat-o, preferând să ne concentrăm asupra (neo)sefiştilor români. În ceea ce-i priveşte pe literaţii români, vom menţiona doar anumite caracteristici generale, necesare ca termen de contrast. Introducerea acestora în discuţie s-a dovedit necesară, nici un alt grup social (în afara unor organizaţii de credincioşi neoprotestanţi) nu seamănă la fel de mult cu (neo)sefiştii.<br /><br />O dificultate destul de ciudată a apărut atunci când am realizat că discursul neutru este lesnicios doar în teorie. Practic, alunecarea către o retorică de tip pledoarie, cu sprijinirea uneia dintre părţi, este aproape imposibil de ocolit. Soluţia ni s-a părut a fi adoptarea succesivă şi explicită a două puncte de vedere, fiecare dintre acestea corespunzând unei retorici distincte. Rămâne de văzut cât de realist a fost acest proiect de „ecumenism” critic.<br /><br />Precizăm din nou că ne vom referi doar la literaţii şi sefiştii români, chiar dacă vom folosi cel mai adesea termenul generic de „literat” şi de „sefist”. Pentru amatorii de exactitate, lămurim şi o posibilă altă confuzie. „Confruntare” înseamnă comparare obiectivă, fără implicare emoţională, efectuată de un terţ. O expresie relativ semidoctă, de mare circulaţie jurnalistică, sugerează însă ideea de conflict („Echipa s-a confruntat cu un adversar dificil.”) În titlul nostru, „confruntare” semnalează deci faptul că este vorba despre examinarea din exterior a două mentalităţi distincte şi nu despre o pledoarie în favoarea uneia dintre ele.<br /><br />O ultimă precizare. În prima ediţie există câteva regretabile greşeli de tipar, datorate autorului (cea legată de numele lui Hans Jonas este de-a dreptul ciudată, fiindcă se repetă). În prezenta ediţie, cele mai multe erori de asemenea natură au fost remediate. <br /><br /><br /><br /><br /><br />I<br /><br />SEFIŞTI CONTRA LITERAŢI<br /><br /><br /><br /><br /><br />INSTITUŢIONALIZARE, ORGANIZARE, ROLURI<br /><br /><br />Sefeuri (precedate de protosefeuri) apar în România şi înainte de venirea comuniştilor la putere1. Autorii respectivi nu dau însă semne că ar avea un sentiment de apartenenţă la o comunitate distinctă, diferită de aceea a altor autori de ficţiune. Este adevărat, după cum vom vedea, unii dintre ei produc anumite argumente de tip antiliterar, dar acestea apar mai mult ca expresii ale unor opţiuni personale. De exemplu, cineva pune popularizarea ştiinţei în locul literaturii, dar nu lansează un manifest în acest sens. Respectivul se identifică personal cu un anume ideal de tip antiliterar, nu în numele unui grup, cum avea să se întâmple mai târziu. Despre o mentalitate specifică putem vorbi doar după constituirea unei comunităţi sefiste, în replică la aceea a literaţilor, posibilă doar în urma unor acţiuni de instituţionalizare.<br /><br /><br />CONTEXTUL POLITIC<br /><br />Un suport instituţional favorabil apare doar în anii dictaturii comuniste, când autorităţile se arată darnice faţă de scriitorii dispuşi să sprijine interesele oficiale. Mânaţi de vocaţie sau oportunişti, autorii de sefeuri beneficiază de context. Începutul afirmării lor ca grup distinct stă sub semnul acestei conjuncturi avantajoase.<br /><br />Mai întâi, sefiştii au posibilitatea de a deveni în mod lesnicios autori publicaţi. Mitul comunist al dezvoltării nemărginite prin ştiinţă şi tehnologie, precum şi cel al omului nou, ateu, pot fi sprijinite fără dificultăţi deosebite prin texte de tip literar. Sefiştii români ilustraţi după 19542, când revista Ştiinţă şi tehnică începe să publice texte de profil, sunt şi beneficiarii unui anume antiintelectualism de fond, apărut o dată cu noul regim. Autori ai unor texte relativ simplu de realizat şi încă mai lesne de citit, datorită lipsei lor de orice ambiguitate, ei le apar kulturnicilor mult mai maniabili decât scriitorii tradiţionali, dificili datorită „şopârlelor” anticomuniste, conţinute în mod virtual de scrierile lor. Este, apoi, mult mai uşor să te pui la curent cu „linia” oferită pe tavă de scrierile sovietice şi apoi să le ceri sefiştilor români s-o urmeze, decât să-i „reeduci” pe literaţi. Avantajos pentru sefişti este şi statutul lor special. Ei apar în chip de vulgarizatori ştiinţifici de un fel mai deosebit, dar şi ca scriitori. În acest aspect se află probabil originea unei prejudecăţi cu reverberaţii până astăzi, anume că sefeurile sunt la drept vorbind nişte texte uşor de realizat, scrierea lor fiind practic la îndemâna oricui este suficient de tenace.<br /><br />În al doilea rând, sefiştii acelor ani beneficiază de anumite avantaje materiale acordate, în general, autorilor dispuşi să ajute propaganda oficială3. Uniunea Scriitorilor din R.P.R, apărută în 1949 prin fuziunea între Societatea Scriitorilor Români şi Societatea Autorilor Dramatici (devenită Uniunea Scriitorilor din România), este o organizaţie profesională cu importante posibilităţi în “administrarea” succesului diferiţilor autori, în special prin revistele şi premiile sale. Tot mai scăzut pe măsura trecerii timpului, acest rol de “dispecer” al succesului jucat de Uniunea Scriitorilor a rămas totuşi semnificativ până în 1989. Cât priveşte latura mai prozaică a carierelor literare, un rol demn de luat în seamă îl joacă Fondul Literar, înfiinţat 1969. Acest “organism financiar de gestiune a drepturilor de autor şi de ajutor financiar pentru scritori”4 le acordă autorilor împrumuturi fără dobândă, pe termen practic nelimitat. Niciodată un scriitor insolvabil nu este acţionat în justiţie, pentru recuperarea sumelor respective, singura măsură punitivă fiind imposibilitatea de-a obţine noi împrumuturi. Privilegiaţii, de regulă făcând parte dintre cei cu merite politice, obţin radierea unor datorii importante, precum şi sume semnificative, cu titlu de ajutoare nerambursabile. Totuşi, până şi cei mai slab “cotaţi” primesc ceva bani, reuşind să-şi asigure o anumită securitate financiară. Nici unul dintre sefişti (poate cu excepţia lui Ion Hobana, secretar al Uniunii Scriitorilor între 1972 şi 1989) nu pătrunde în elita autorilor foarte agreaţi de partid şi implicit de Fondul Literar. Cu toate acestea, realizarea unor sefeuri este profitabilă. Cine are anumite cunoştinţe de ştiinţă şi tehnologie, deţinând în plus o abilitate jurnalistică minimă, poate să publice fără probleme, obţinând printre altele şi anumite venituri. Indiferent de diversificarea stilistică inerentă şi de profesionalitatea literară dovedită, sefiştii rămân beneficiarii acestui “impuls iniţial”5.<br /><br />În perioada de dinainte de 1990, literaţii sunt supuşi aceloraşi presiuni instituţionale din partea autorităţilor, dar rezistă mai bine decât sefiştii. Doar unii literaţi se specializează în retorici derivate în mod vădit din cerinţele kulturnicilor. Uniunea Scriitorilor, deşi finanţată de stat, se dovedeşte a fi o organizaţie parţial inconfortabilă pentru autorităţi. Unii dintre membrii ei reuşesc performanţa morală de-a beneficia de banii publici, fiind în acelaşi timp nişte cvasidisidenţi politici. În ultimul deceniu de dictatură comunistă, această tendinţă este mai pregnantă. Iată cum este înfăţişată această realitate de actualii reprezentanţi ai Uniunii Scriitorilor:<br /><br />„Cu toate acestea, U.S.R. şi-a păstrat o autonomie de organizare şi de acţiune care a făcut din ea cea mai incomodă organizaţie recunoscută de statul comunist. În U.S.R., alături de membri care urmau în scris şi atitudine linia politică oficială, făceau parte scriitori care şi-au păstrat independenţa de gîndire şi originalitatea creaţiei. Între cele două grupuri au existat în această perioadă tensiuni şi chiar conflicte deschise şi, deşi aveau de partea sa oficialităţile, grupul fidel acestora nu şi-a impus totdeauna dominaţia. Organele de conducere ale U.S.R. au fost alese prin vot secret şi şi-au păstrat o anumită independenţă faţă de partidul unic şi statul comunist.”6<br /><br />Cel puţin în aparenţă, lucrurile stau într-adevăr aşa. Desigur, dacă respectivii “disidenţi” ar fi fost nişte caractere de bronz, ar fi demisionat din Uniunea Scriitorilor şi ar fi trăit din mijloace proprii. Sefiştii nu manifestă nici măcar acestă semi-revoltă practicată de unii literaţi.<br /><br /><br />CPSF, FANZINE, EDITĂRI<br /><br />Instituţionalizarea sefiştilor români este consolidată prin apariţia în 1955 a periodicului Colecţia „Povestiri ştiinţifico-fantastice” (CPSF), supliment al revistei Stiinţă şi tehnică, un semn clar al bunăvoinţei oficiale faţă de grupul aflat în curs de constituire. Spaţiul tipografic al revistei este suficient de mare, iar complezenţa lui Adrian Rogoz, redactorul suplimentului, nemărginită. Încurajaţi, autorii români de sefeuri încep să se înmulţească, printre ei apărând şi câţiva scriitori deja afirmaţi prin texte din alte categorii literare şi având, de regulă, formaţii umaniste7. Majoritatea autorilor sunt însă ingineri. Interesul acestora pentru ştiinţă şi tehnologie este profesional, iar aplombul lor de neofiţi naivi în ale literaturii le asigură productivitatea. Până în 1974, când suplimentul bilunar al revistei Stiinţă şi tehnică îşi încetează apariţia, grupul social al sefiştilor români are tot timpul să se consolideze şi să-şi definească un ethos profesional.<br /><br />Locul lăsat gol de CPSF este umplut şi de Almanah Anticipaţia, în 1982. Satelit al revistei Stiinţă şi tehnică (editată de CC al UTC), acesta apare regulat până în 1989, o relativă noutate adusă de el fiind atenţia tot mai mare acordată unor comentarii de teorie şi critică a sefeului. Numeroşi sefişti, inclusiv debutanţi, reuşesc să-şi vadă numele tipărit. Prozelitismul de la CPSF nu dispare, dar apare în forme mai atenuate.<br /><br />De-a lungul anilor, sefiştii români au la dispoziţie şi fanzinele, publicaţii periodice tipărite sau multiplicate, editate de diferitele grupări sefiste din România şi tolerate fără probleme de către autorităţile comuniste8. Si în acestea, prozele se află alături de comentarii critice.<br /><br />Nu lipsesc nici posibilităţile de editare. Editura Tineretului, devenită Editura Albatros în 1970, promovează colecţii unde sefiştii pot să-şi publice cărţile, cu mai mult sau mai puţin succes, în funcţie de fluctuaţiile politicii culturale comuniste. În cele din urmă, nimeni nu rămâne fără volum editat, dacă are suficientă răbdare, dovedindu-se astfel că sefeul este agreat de oficialităţi. Ocazional, se poate publica şi la alte edituri. Un exemplu ar fi cărţile de comentarii asupra sefeului ale lui Ion Hobana, în mod vădit deţinătorul unui statut de primus inter pares în materie de succes prin sefeu, în perioada dictaturii comuniste. Acestea apar la Editura Eminescu.<br /><br />Dacă publicarea unui volum scris de un singur autor este în anumite perioade mai dificilă, apariţia într-una dintre numeroasele antologii este mult mai lesnicioasă. De menţionat faptul că antologii publică, de la un moment dat, până şi editurile aparent fără nici-o legătură cu sefeul, cum ar fi Editura Politică. Abundenţa antologiilor incluzând autori români este de altfel unul dintre fenomenele menite să consolideze comunitatea autorilor/consumatorilor de sefeuri9. Autori mai puţin dispuşi să se înhame la redactarea unor romane sau volume de povestiri au astfel ocazia de-a se ilustra10.<br /><br />Înainte de 1974, procesul de instituţionalizare include şi participări româneşti la evenimente specifice sefiştilor din spaţiul anglo-american.<br /><br />În perioada comunistă, sefiştii au unde să-şi publice textele de ficţiune şi comentariile critice. Spaţiile tipografice rezervate lor sunt însă clar delimitate. Revistele literare şi almanahurile editate de acestea publică sefeuri doar în mod excepţional. Cu trecerea anilor, sefiştii români sunt din ce în ce mai izolaţi faţă de ceilalţi autori de literatură, cel puţin sub raportul spaţiilor tipografice unde publică. Instituţionalizarea lor implică acest tip de autonomizare. Sub raport formal, sefiştii sunt trataţi ca nişte scriitori, primiţi în Uniunea Scriitorilor, menţionaţi uneori (de regulă, cu zgârcenie) în anumite istorii literare. În fapt, sunt consideraţi, mai mult sau mai puţin explicit, un grup distinct. O dovadă printre altele este faptul că Uniunea Scriitorilor nu acordă niciodată un premiu anume pentru sefeuri. Câţiva sefişti (performerul în acest domeniu este Ion Hobana) primesc premii ale Uniunii Scriitorilor pentru volume de critică şi istorie a sefeului, dar acestea sunt plasate în categorii premiabile, cum ar fi literatură pentru copii şi tineret. CC al UTC, în schimb, acordă un premiu anual pentru proză de gen. Mefienţa literaţilor români faţă de sefeuri (devenită cu timpul tradiţională) este explicabilă probabil şi prin acest din urmă fapt.<br /><br /><br />ORGANIZARE<br /><br />În condiţiile ideologice şi practice schiţate mai sus, comunitatea sefiştilor români se consolidează treptat, adoptând forme de organizare impuse sau sugerate de kulturnicii implicaţi în domeniu, cea mai semnificativă dintre acestea fiind cenaclul11. Membrii numeroaselor cenacluri sefiste au posibilitatea de-a merge pe gratis la întâlnirile naţionale ale comunităţii (cel puţin una în fiecare an) sau chiar la cele de peste hotare. Oficialii le oferă cenacliştilor şi alte semne de preţuire. Le acordă sedii corespunzătoare, îi sprijină inclusiv financiar în publicarea fanzinelor, trimit în mijlocul lor personalităţi entuziaste de felul lui Alexandru Mironov, cu rolul de-a le insufla sentimentul că sunt în mod virtual nişte scriitori de un fel mai special. Întâlnirile naţionale ale sefiştilor oferă satisfacţii intelectuale, sunt evenimente turistice agreabile, dar au şi darul de a-i flata în chip original pe participanţi, inculcându-le sentimentul reconfortant al propriei lor importanţe. La aceste întâlniri (în ultimii ani ai dictaturii comuniste, titulatura lor s-a diversificat) sunt invitate personalităţi mai mult sau mai puţin importante din domenii conexe, de regulă oameni de ştiinţă. De asemenea, participă sefişti având cărţi publicate. Între aceştia din urmă şi cenaclişti se produce fraternizarea unor „coreligionari”, necunoscută în relaţiile dintre literaţi şi cititori. În general vorbind, distanţa dintre poziţia în grup a unui sefist afirmat şi a unui cenaclist este mult mai mică decât aceea dintre un scriitor şi un cenaclist obişnuit. Sefiştii, fie ei autori publicaţi sau deocamdată cenaclişti se consideră membrii unuia şi aceluiaşi fandom12.<br /><br />Menţionând faptul că autorii publicaţi şi altundeva decât în fanzine au posibilitatea să ocolească modul simplificator politizant recomandat de oficialităţi, Cătălin Ionescu se referă la rolul politicului în acest proces de socializare:<br /><br />„În schimb, comunitatea SF românească (cu foarte puţine excepţii), a făcut jocul puterii comuniste, mulţumindu-se să zburde fericită în grădina UTC-ului, gudurându-se şi dând din coadă.”13<br /><br />Este greu de determinat cât din mentalitatea specifică a comunităţii sefiste româneşti decurge din condiţionarea politică. Cert este că întâlnirile periodice ale sefiştilor seamănă doar parţial cu acelea similare ale literaţilor. Deosebirea esenţială este generată de prozelitismul fundamental, menit să consolideze şi să dilate comunitatea. Într-un cenaclu al sefiştilor se ajunge cu greu la critici virulente. O anumită îngăduinţă – ecou al celei „mitice”, practicate cândva de Adrian Rogoz – este întotdeauna prezentă. Retorica descurajării, obişnuită la cenaclurile literaţilor, este adoptată de către sefişti doar în mod accidental.<br /><br /><br />SUCCES ŞI RATARE<br /><br />În comunitatea sefistă, debutul şi obţinerea unui anumit nivel de consacrare sunt obţinute mai uşor decât în lumea literară. În cenacluri, atunci când se face sumarul unui fanzin, la întâlnirile naţionale ale sefiştilor, prozelitismul impune o îngăduinţă de principiu. Numeroasele premii dovedesc o generozitate necunoscută printre literaţi, justificată de strategia centripetă a comunităţii. Literaţii nu ţin să-i convertească pe cât mai mulţi la preocupările lor, sefiştii, dimpotrivă. Sistemul de premii sefiste este împrumutat din viaţa literară, dar mai ales de la mişcările sefiste din ţările de limbă engleză. Ca şi în cazul altor adaptări culturale, ajunse pe teren românesc, formele occidentale suferă o anumită miniaturizare, transformată uneori în caricaturizare.<br /><br />Din punctul de vedere al literaţilor, numeroasele premii acordate de către sefişti comilitonilor lor par nesemnificative. În interiorul mişcării însă acestea reprezintă nişte autentice atestate de succes. O dovadă este faptul că în DICTIONAR SF (Nemira, 1999) sefiştii le etalează cu mândrie.<br /><br />Cele două categorii de autori înţeleg succesul prin scris în moduri diferite. Literatul scrie în limba română şi doreşte obţină succes în câmpul literar românesc. Desigur, el nu refuză consacrarea internaţională, prin traduceri şi premii, dar nu scrie cu gândul la acestea din urmă. Sefistul canonic, în schimb, ţinteşte consacrarea internaţională, fie şi numai în visele sale. Pentru el, instanţa supremă de succes este în străinătate14. Sefistul apreciază în mod contradictoriu faptul de-a fi luat în seamă de istoria literară, în spiritul celor de mai sus. O eventuală menţionare îi dă un sentiment de satisfacţie, dar şi unul de frustrare.<br /><br />Un fenomen interesant, probabil specific românesc, este o anumită infidelitate a sefiştilor faţă de propriul lor statut. Pe de o parte, ei îndeplinesc „ritualurile” cerute de „secta” lor, arătând un oarecare fundamentalism impresionant pentru comilitoni, pe de alta, cochetează cu instanţele de succes literar. Astfel, se străduiesc să intre în Uniunea Scriitorilor şi să se arată sensibili la eventualele laude ale criticilor literari străini de fandom. O explicaţie a acestui mod contradictoriu15 este probabil faptul că instanţele de succes sefistic din România sunt departe de prestigiul celor din ţările de limbă engleză. Nici-un sefist român cât de cât important nu ocoleşte posibilitatea de a-şi sprijini cariera prin texte nonsefistice, adresate instanţelor de succes ale literaţilor. Nu avem cazuri de specializări univoce, „fanatice”, de felul celor întâlnite printre sefiştii occidentali. Adrian Rogoz, prototip al sefistului român pasionat, devenit un mit al mişcării, ţine să fie recunoscut şi ca poet, emul al lui Ion Barbu, dar şi ca insolit cercetător al invariantelor cu potenţial poetic din limba română, în special al palindroamelor. Ion Hobana scrie cărţi despre clasici al literaturii universale, revendicaţi şi de comunitatea sefistă, precum Jules Verne şi H. G. Wells. În acest fel reuşeşte să fie omologat de ambele instanţe. Juriile Uniunii Scriitorilor consideră cărţile respective nişte eseuri despre mari scriitori, sefiştii, nişte comentarii despre părinţi spirituali ai comunităţii lor. Ion Hobana ilustrează, la drept vorbind, maxima performanţă în materie de folosire unor multiple instanţe de succes. Mai întâi, beneficiază de poziţia sa importantă din angrenajul administrativ al Uniunii Scriitorilor, avantajoasă inclusiv pentru posibilităţile (garantate instituţional) de întreţinere a unor relaţii internaţionale semnificative, aducătoare în cele din urmă de recunoaşteri sub forma unor premii şi invitaţii la diverse întâlniri sefistice din occident. Apoi, este beneficiarul poziţiei sale politice de secretar PCR al Uniunii Scriitorilor. Pe de altă parte, este consacrat de comunitatea sefiştilor români. Datorită succeselor eclatante şi poziţiei sale oficiale, membrii acesteia îl privesc ca pe un adevărat pontif. Semnificativă este şi evoluţia lui Florin Manolescu. Tranformat în principal ideolog al mişcării sefiste româneşti, prin cartea sa din 1980, el se retranşează în alte domenii de cercetare literară, dovedind că marea popularitate obţinută printre sefiştii români nu este suficientă pentru cariera sa de autor. Un alt exemplu posibil este cel al lui Mircea Opriţă, un sefist important. El urmează exemplul lui Ion Hobana, publicând eseuri despre literatura utopiei, unde sefeurile sunt privite drept cazuri particulare în contexte culturale mai largi, precum şi proză nonsefistă.<br /><br />Privind acum lucrurile din punctul de vedere al instanţelor nonsefiste de succes literar, observăm din nou posibila analogie amintită. Raporturile sefiştilor cu istoria literară evoluează într-un mod analog celor dintre secte şi biserici. În perioada dictaturii comuniste, intoleranţa faţă de sefişti şi sefeuri este treptat înlocuită printr-o atitudine de neutralitate mai mult sau mai puţin binevoitoare. Anumiţi istoricii literari români acordă un oarecare interes unor sefişti. Autorii specializaţi în istoria sefeului românesc, pe de altă parte, preiau multe dintre procedeele de valorizare ale istoriei literare. Istoricii sefeului românesc, cea mai mare acribie în acest sens dovedind-o Mircea Opriţă, inventariază cu religiozitate menţiunile despre sefişti aflate în istoriile literare alcătuire de nonsefişti. Cât priveşte ratarea sefiştilor în calitate de autori, lucrurile sunt întrucâtva asemănătoare cu situaţia din lumea literară, dar la altă scară. Scriitorul minor, autor al cărţilor necesare pentru intrarea în Uniunea Scriitorilor, dar incapabil să atingă succesul, reuşeşte totuşi să se situeze pe un palier unde măcar vanitatea îi este satisfăcută. În spiritul unei anumite democraţii, Uniunea Scriitorilor recomandă menţionarea tuturor membrilor săi în dicţionare, aceasta dovedindu-se a fi forma elementară de succes literar. În lumea sefiştilor, unde nu există o consacrare analoagă celei de a deveni membru al Uniunii Scriitorilor, funcţionează reguli mult mai permisive. Pentru a fi „omologat”, este necesar doar să fii înregistrat ca membru al comunităţii şi nu să fi publicat un număr de volume socotite valide, literar vorbind. Comunitatea sefistă îi asigură şi celui mai modest veleitar o menţionare scrisă, bună pentru posteritate. DICTIONAR SF, ilustrativ în această privinţă, menţionează şi sefişti fără volume publicate, mulţi dintre ei complet necunoscuţi. Autorii dicţionarului au însă justificarea că doresc să ilustreze în primul rând comunitatea şi doar apoi autorii, în sensul literar al termenului. În masiva carte a lui Mircea Opriţă, deja menţionată de noi ca principală sursă de informaţii în domeniu, este practicată o complezenţă asemănătoare, fiind menţionaţi autori ai unor texte prea puţin semnificative, inclusiv pentru standardele interne ale mişcării sefiste. Aşa stând lucrurile, eşecul şi sentimentele de frustrare corelative sunt practic incompatibile cu sefiştii, cel puţin din perspectiva vieţii literare. Spre deosebire de literatul în mod tradiţional obsedat de succesul scrierilor sale, sefistul pare a avea alte motivaţii, cea mai importantă dintre acestea fiind obţinerea şi conservarea unui sentiment de apartenenţă la un grup anume.<br /><br />În acest context, reţinem faptul că folosirea unor modalităţi şi motive sefistice duce adesea la o importantă diminuare a şanselor de succes literar, în România cel puţin. Cu mare dificultate, textele unor autori omologaţi ca sefişti sunt luate în considerare de către istoria literară academică, chiar dacă unele texte sunt estetic valoroase. Autorilor respectivi le rămân la dispoziţie, de regulă, instanţele de succes din interiorul comunităţii sefiste.<br /><br /><br />ROLURI<br /><br />În România de dinainte de 1989, câţiva sefişti proeminenţi deţin o autoritate morală mult mai mare, printre membrii de rând ai mişcării, decât literaţii cei mai proeminenţi, aflaţi de regulă în conducerea Uniunii Scriitorilor, printre colegii lor de breaslă. Fandomul lasă impresia că n-ar putea supravieţui în absenţa acestor “ierarhi” şi a numeroşilor animatori de rang mai mic. Nu este vorba despre un sistem piramidal explicit. Cel aflat în fruntea ierarhiei joacă mai degrabă rolul bătrânului înţelept, consultat în toate problemele majore ale mişcării, nu pe cel al dictatorului cu directive fără replică.16.<br /><br />Ani la rând, rolul de „pontif” al sefiştilor români îl joacă Adrian Rogoz. Principalele atuuri ale acestuia sunt devotamentul cvasireligios faţă de „cauză”, precum şi prozelitismul său nemărginit. Pe măsură ce anii trec, sefiştii sunt tot mai dispuşi să vadă în mentorul de la CPSF un fel de profet al fandomului românesc. După dispariţia sa din 1996, această „sanctificare” este tot mai vizibilă. Adrian Rogoz n-a fost un mare scriitor, iar rolul său în propaganda comunistă realizată prin sefeuri nu poate fi trecut cu vederea. Principala sa calitate, în ochii sefiştilor, nu este însă talentul literar. Devotamentul faţă de comunitate, darul carismatic de a-i ţine uniţi pe membrii acesteia şi de a-i înmulţi – iată meritele sale. În lumea literară, unde forţele centripete sunt de alte naturi, nu există persoane cu roluri asemănătoare.<br /><br />Următorul „pontif” are merite literare mai consistente decât predecesorul său, iar acţiunea sa de „păstorire” se desfăşoară altfel. Adrian Rogoz are stilul unui profet sentimental şi carismatic. Ion Hobana, despre el este vorba, face figura eruditului impecabil, implicat în domeniu nu atât în urma unei „iluminări”, cât a unei alegeri raţionale irevocabile. În formula prestigiului său intră, de asemenea, după cum arătam, faptul că este de departe cel mai de succes sefist român de dinainte de 1989.<br /><br />De ce rolul de „pontif” nu i-a fost atribuit lui Vladimir Colin, un scriitor valoros revendicat şi de către sefişti? Există două cauze aparente. Mai întâi, fiindcă nu avea suficiente disponibilităţi pentru o muncă de organizator şi animator. În al doilea rând, pentru că realizarea literară a textelor sale avea un rol oarecum inhibitiv. Lucru dovedit, asupra căruia vom reveni, atunci când vom vorbi despre mediocritatea vitală din comunitate, sefiştii devin reticenţi atunci când un comiliton al lor depăşeşte un nivel mediu al realizării literare. Conceptul de „pontif”, aşa cum acesta este acceptat de sefişti, implică, se pare, o anume mediocritate profesională, fie aceasta şi impecabil lustruită, cu toate aparenţele salvate, unită cu un mod pasionat de a privi problemele nonliterare ale mişcării. Vladimir Colin, prea preocupat de literatura sa, relativ distant din această pricină, n-a reuşit să respecte standardele mişcării, rămânând din acest motiv la statutul unui decorativ preşedinte de jurii sefiste. <br /><br />Integritatea şi continuitatea comunităţii sunt sprijinite în moduri active de animatori, verigi de legătură între „pontif” şi sefiştii de rând. Inexistenţi în lumea literară, ei excelează în organizarea întâlnirilor regionale, naţionale sau internaţionale ale sefiştilor, participă la cenacluri, unde îşi pun în evidenţă vocaţia de practicanţi ai prozelitismului. În anumite cazuri, sunt şi autorii unor texte analoage în intenţie cu critica literară de direcţie. Scriind asemenea texte, ei manifestă o dezinvoltură jurnalistică, de înţeles la persoane de regulă fără cultură filologică. Aprofundarea scriiturii artiste, inerentă studiilor filologice, dar apărând şi în absenţa acestora, induce o atitudine scrupuloasă faţă de cuvântul scris. De aici, dificultatea de a adopta stilul jurnalistic.<br /><br />Prototipul românesc al acestei categorii este Alexandru Mironov, de formaţie matematician. Virtuţile sale de organizator şi de antologator expeditiv, nu în ultimul rând modul său amical de a-i trata pe sefişti îl transformă într-un personaj simpatizat. Din punctul de vedere al literaţilor, articolele de direcţie ale lui Alexandru Mironov sunt jurnalistică nefondată17. Privind lucrurile din interiorul comunităţii sefiste însă perspectiva se schimbă, respectivele texte complezente şi euforice apărând ca un important factor de coagulare a mişcării. Sefiştii nu au exigenţele unor literaţi. Atunci când comentează sefeuri, animatorii doresc doar în aparenţă să facă ceva analog criticii sau istoriei literare. De fapt, ceea ce urmăresc ei este mai ales să-i flateze pe comilitonii lor şi să le dea o stare de spirit dominată de satisfacţia confortabilă.<br /><br />Un animator fără legături vizibile cu autorităţile comuniste şi, prin urmare, nici cu statutul politic de „dalmaţian” al lui Alexandru Mironov, având decenţa de-a nu se lansa în improvizarea unor texte de direcţie, dar desigur profitând de condiţiile favorabile oferite sefiştilor de oficialităţi, este Dan Merişca, inginer dispărut în mod tragic la doar 34 de ani, în 1991. Sefiştii îl pomenesc într-un mod aproape evlavios şi l-au transformat într-o legendă, în ciuda faptului că meritele sale literare sunt mai degrabă cele ale unui autor promiţător, urmând a-şi da măsura cândva în viitor. Mentalitatea sefistă îndreptăţeşte o asemenea atitudine. Dan Merişca este un participant maximalist la comunitatea sefistă din România, transformând preferinţa pentru sefeu şi diferitele domenii conexe acestuia într-o formă de viaţă. Cu recunoştinţă, sefiştii îl ridică desupra condiţiei de fan, de SF jockey şi chiar de scriitor, plasându-l într-o postură de apostol al neliniştii perpetue şi al nemulţumirii faţă de o paradigmă culturală. Existenţa zbuciumată şi sfârşitul prematur îl transformă, în ochii sefiştilor, în revoluţionarul de profesie al domeniului. O asemenea „sanctificare” este justificată de credinţa neabătută, deşi implicită, a lui Dan Merişca în misiunea transliterară a textelor şi mai ales a manifestărilor sociale sefiste. Radicalizarea antiliterară intervenită în perioada de apariţie a Jurnalului S.F. este şi o consecinţă directă a demersurilor sale atât de persuasive şi de stăruitoare. Câteva precizări dintr-un comentariu al lui Sorin Antohi sunt utile pentru cine doreşte să înţeleagă exact raporturile conflictuale dintre comunitatea sefistă şi „vechea” literatură. Postfaţatorul unui volum postum al lui Dan Merişca se referă la dublarea culturii „elitiste”. Deşi consideraţiile sale sunt destul de evazive, reuşim să înţelegem că Dan Merişca a fost portdrapelul „inginerilor” în încercarea reuşită a acestora de-a se distanţa de „filologi” în domeniul imaginarului, de-a obţine succese nonelitiste. Respectiva tentativă, consideră Sorin Antohi, a avut succes mai întâi în anii ’80 şi apoi în primul deceniu de după căderea dictaturii comuniste:<br /><br />„Dar popularitatea almanahurilor Anticipaţia în anii ’80 sau amintitele tiraje ale Editurii Nemira nu indică oare un fel de revanşă a subculturii populare, marele refulat din câmpul culturii româneşti? Şi, legat de indiciile observate, am putea oare minimaliza influenţa culturală obiectivă lui Dan Merişca?”18<br /><br />Această interpretare oferă o cheie pentru înţelegerea diferenţei de mentalitate dintre literaţi şi sefişti. Îndepărtarea de mizele literare, vizibilă în orientarea de la Jurnalul S.F.,pare a fi, printre altele, o replică (în sens seismic) a activităţii debordante a lui Dan Merişca. În acelaşi fel poate fi interpretată preferinţa vădită pentru aspectele orgnizatorice, turistice şi comerciale, precum şi faptul că sefiştii devin tot mai mult nişte prieteni şi tot mai puţin nişte scriitori. Modelul scriitorului perfecţionist şi pasionat de sefeu, încarnat de Adrian Rogoz, fie el şi înregimentat unor idealuri culturale comuniste, este astfel înlocuit de cel al super-animatorului carismatic, infatigabil şi neliniştit, capabil să mărească numărul fanilor, dar fără un interes deosebit pentru valoarea literară a textelor scrise de sefişti. Nuanţa contraculturală este de data aceasta alta decât aceea promovată de proletcultiştii din perioada CPSF.<br /><br />Pentru un literat, Dan Merişca este un amator entuziast, eventual un interesant personaj de roman nescris încă, nu mai mult. Literatul pune pe primul plan textul. După cum s-a văzut, sefistul vede altfel lucrurile, interesându-l şi emoţionându-l în mod special anumite aspecte sociale, paraliterare, cum ar fi coeziunea grupului, plăcerea întâlnirilor cu prieteni având aceleaşi gusturi culturale, preferinţa antielitistă pentru o anumită categorie de texte.<br /><br />Printre animatorii din comunitatea sefistă, un loc important, în mod special interesant din punctul nostru de vedere, îl ocupă timişoreanul Cornel Secu. Mai ales datorită lui, evoluţia comunităţii sefiste din Timişoara îşi accentuează în decursul timpului o coloratură deosebită faţă de cea bucureşteană şi faţă de cea ieşeană. Studiile filologice ale lui Cornel Secu cântăresc destul de mult, pare-se, în acest proces de diferenţiere. Admiţând că pasiunea pentru sefeu este egală la toţi animatorii, observăm că formaţia culturală duce în mod necesar la o abordări diferite. Astfel, Alexandru Mironov (matematician) şi Dan Merişca (inginer) înclină să treacă mai uşor peste aspectele legate de literaritatea sefeului. Cornel Secu, în schimb, preferă să-şi exercite înzestrările de organizator într-un fel ce aminteşte în multe privinţe de viaţa literară de dinainte de 1990. Simplificând puţin lucrurile, observăm că poziţionarea sa este undeva la o distanţă egală între mentalitatea sefiştilor şi cea a literaţilor. Comunitatea sefistă din Timişoara reflectă până astăzi această atitudine culturală, una dintre explicaţii fiind probabil faptul că printre protagoniştii ei se numără Antuza Genescu, Viorel Marineasa, Lucian-Vasile Szabo, Florin Leodor Dănilă - absolvenţi de filologie şi Lucian Ionică – absolvent de filozofie. Sefiştii filologi din Timişoara, cel mai reprezentativ dintre ei fiind Cornel Secu, aflat după 1990 şi în postura de finanţator al unor manifestări sefiste, imprimă un stil anumit, deosebit de cel bucureştean, de pildă, unde protagoniştii au fost şi sunt încă, în marea majoritate a cazurilor, persoane cu studii nonfilologice (Sebastian Corn – medic, Mihail Grămescu – autodidact, Costi Gurgu – jurist, Michael Haulică - informatician, Mihai-Dan Pavelescu – inginer, Liviu Radu - inginer). Evident, în Bucureşti există şi sefişti proeminenţi, având studii filologice (Florin Pîtea, Ana-Maria Negrilă, Ona Frantz) sau filosefişti recunoscuţi (Florin Manolescu, Dan-Silviu Boerescu). Aceştia continuă o tradiţie ilustrată în mod maximalist de Ion Hobana. <br /><br />Vom reveni asupra acestor aspecte, atunci când vom analiza mentalitatea neosefiştilor, impusă progresiv după 1990. Constatăm deocamdată faptul că modul de a citi şi a scrie sefeuri, promovat de comunitatea timişoreană, „păstorită” de Cornel Secu, este mai apropiat de cel al literaţilor decât de cel al „inginerilor”. <br /><br />Structura piramidală a comunităţii sefiste din România, schiţată mai sus, se estompează şi tinde să dispară pe măsură ce influenţa oficialităţilor (neo)comuniste asupra comunităţii sefiste scade până la dispariţie. Vechile automatisme funcţionează încă din inerţie, atunci când vreun sefist cu înclinaţii de animator manifestă tentaţia de-a juca cunoscutele roluri. Are loc astfel o dispersare a „centrelor de putere”, comunitatea are a demonstra că deţine suficientă energie centripetă pentru se adapta la noile condiţii, când banii necesari organizării diferitelor întâlniri şi editării unor publicaţii nu mai vin fără probleme de la UTC.<br /><br />În ceea ce-i priveşte pe sefiştii obişnuiţi, fără roluri proeminente în comunitate, se poate apela la câţiva indici semnificativi. În primul rând, formaţia culturală, deja amintită. Se pare că pregătirea “reală” şi cea “umanistă” conduc la abordări întrucâtva diferite ale sefeului şi ale relaţiilor acestuia cu literatura. Apoi, există anumite diferenţieri legate de vârstă şi de profesie. Cel puţin în perioada de dinainte de 1974, când CPSF îşi încetează apariţia, alegerea sefeului în dauna literaturii este practicată mai ales de persoane cu vârste sub 35 de ani, elevi şi studenţi sau având profesii legate de tehnică19. În legătură cu perioada următoare, cea a almanahurilor, lucrurile nu se schimbă prea mult. Dintr-o analiză sociologică a lui Lucian Ionică20, aflăm că 57% dintre cititorii Almanahului sunt persoane cu vârste între 16 şi 20 ani, iar dintre cititorii de cărţi cei mai numeroşi au vârste situate între 21 şi 25 ani. Cât priveşte clasificarea în funcţie de profesie şi studii, primul loc (44,5%) este ocupat de elevi. Urmează studenţii şi categoria muncitori-tehnicieni, cu câte aproximativ 14% fiecare. Cititorii cu studii superioare formează 7,9% din eşantionul consultat. Cea mai mare parte dintre amatorii de sefeuri locuiesc în mediul urban. Un simptom interesant este mărirea numărului de cititori de sex feminin (21,6% pentru Almanah şi 23,8 pentru carte de profil).<br /><br />Observăm că alegerea sefeului şi nu a literaturii are anumite determinări obiective. Elevii, de exemplu, au şanse relativ mici de a cunoaşte literatura altfel decât prin lecturile obligatorii de la şcoală. În privinţa lor este de menţionat şi un anume efect psihotrop, creator de dependenţă, exercitat de lectura sefeurilor. Istoricii sefeului, după cum vom vedea, îl menţionează, atribuindu-i uneori caracteristicile unei revelaţii de tip religios. Respectiva dependenţă pare a fi cu atât mai rezistentă cu cât s-a instalat la o vârstă mai mică. În privinţa preferinţei pentru literatură lucrurile nu par a sta la fel, aceasta fortificându-se treptat.<br /><br />În orice caz, constatăm că după anii ’80 cititorii şi autorii sefeurilor româneşti se diferenţiază. Se arată interesaţi de domeniu oameni cu diverse formaţii culturale, inclusiv filologi. Aceştia din urmă devin, cu zelul clasic al neofitului, cei mai aprigi susţinători ai genului.<br /><br />Brian M. Stableford, în The Sociology of Science Fiction (1987) confirmă afimaţiile parţial intuitive de mai sus cu observaţii valabile cel puţin până la data apariţiei cărţii sale. Referindu-se la spaţiul cultural al cititorilor de limbă engleză, el constată că principalii amatori de sefeuri sunt oamenii tineri. Şi unii adulţi sunt interesaţi, dar ei fac probabil parte dintre cei „convertiţi” în adolescenţă:<br /><br />„There is (now, at least) a large adult audience for science fiction, but virtually all these readers werw probably ’recruited’ to the habit during their teens.”21<br /><br />Alte observaţii interesante sunt cele referitoare la mărirea progresivă a numărului de femeilor interesate de sefeu, precum şi o înmulţire, în rândul cititorilor, a celor cu pregătire universitară. Stableford, el însuşi doctor în filozofie şi deţinător al unei abilităţi intelectuale dovedite, se referă chiar, cu precauţie, la posibila superioritate de principiu a sefiştilor în materie de performanţă intelectuală:<br /><br />„It has always been a common allegation that members of the science fiction community are, on average, significantly more intelligent than the population at large; but as the people alleging this have been the science fiction community, the claim can hardly be accepted in the absence of supporting evidence.”22<br /><br />Această afirmaţie este apoi nuanţată. Constatând că în comunitatea sefistă apar neobişnuit de mulţi adolescenţi foarte inteligenţi, Stableford arată că este posibil ca nu inteligenţa per se să-i împingă spre sefeu, ci faptul că tocmai inteligenţa îi izolează în mediul lor social.<br /><br />În ce măsură cele de mai sus sunt potrivite pentru sefiştii români? O comparare obiectivă a inteligenţelor nu va fi posibilă în viitorul previzibil. Ne rămâne doar să constatăm că realizarea sefeurilor presupune o anumită performanţă combinatorie, accesibilă numai unor persoane cu un nivel relativ ridicat de inteligenţă.<br /><br />Probabil iritaţi de asemenea afirmaţii, literaţii ar putea să riposteze cu o teză clasică, anume că pentru a face literatură nu ai nevoie neapărat de o inteligenţă peste medie, ci de talent.<br /><br /><br /><br /><br /><br />OPŢIUNI DIVERGENTE<br /><br /><br />În lumea literară, scriitorii şi cititorii lor fac parte din una şi aceeaşi comunitate doar în spirit. Există întâlniri cu cititorii, acordări de autografe, participări la cenacluri, dar acestea rămân la un nivel relativ superficial, interzicând osmoza. În lumea sefiştilor, lucrurile se petrec altfel. La întâlnirile periodice, între fani, începători şi consacraţi se manifestă o fraternitate specifică, nutrită nu numai din preferinţele de lectură comune, dar şi din convingerea că valoarea esenţială a sefeului nu este literară şi nu ţine nici de informarea ştiinţifică. Ceva analog nutresc şi literaţii, cu privire la obiectul preferinţei lor. Vom urmări succesiv cele două opţiuni.<br /><br /><br />PARADOXUL AUTONOMIEI<br /><br />În două articole mai vechi1, am încercat să argumentăm ideea că sefiştii sunt condiţionaţi de credinţa într-o „dogmă”, convingerea lor în valoarea originală a textelor lor preferate, independentă de cea literară, fiind de natură cvasireligioasă. Timpul a erodat această ipoteză legată de o opţiune preponderent emoţională. Valabilă a rămas doar fenomenologia opţiunii sefiste, formal asemănătoare cu aceea a unei convertiri la o convingere religioasă. Ajustarea ce se impune ţine cont de faptul că psihologia prezumată a sefiştilor nu include fervoarea necondiţionată, ci mai degrabă opţiunea raţională, în stil protestant. Indiferent de mecanismele producerii ei, alegerea respectivă este reală, putând fi regăsită în numeroase teoretizări, dar şi în mentalitatea sefistului canonic. În absenţa ei, sefeul s-ar transforma pur şi simplu în literatură sau în paraliteratură, după caz.<br /><br />Opţiunea autonomistă, socotesc literaţii, se bazează pe o teză paradoxală: sefeul este şi nu este literatură. Asumându-şi această teză, spun literaţii, sefiştii încearcă să valideze conceptul de literatură SF.<br /><br />În timp, mulţi susţinători ai sefeului au încercat să transforme respectivul paradox în construcţii teoretice plauzibile. Până astăzi, consideră literaţii, nu există o argumentaţie suficient de convingătoare în acest sens2. Un sistem estetic valid şi o metodologie originală de valorizare lipsesc deocamdată. Convingerea că sefeul are merite literare şi în acelaşi timp este independent faţă de literatură, apreciază literaţii, a rămas astfel de domeniul inefabilului cvasireligios.<br /><br />Raţionamentele literaţilor pot continua, în context, prin constatarea că sefeurile intrate în circuitul cult al lecturii nu sunt receptate pentru calităţile lor specific sefistice, ci fiindcă sunt literatură autentică, ce include motive sefistice. Sefeurile rămase în afara circuitului cult, datorită valorii lor literare scăzute, participă la circuitul popular al lecturii3.<br /><br />Paradoxul autonomiei are şi rolul unui mit fondator, ce asigură coeziunea comunităţii sefistice şi supramotivează o preferinţă de lectură. Literaţii consideră că sefiştii, cu un adorabil spirit adolescentin, nu consideră necesară transformarea lui într-un sistem estetic. Mai mult, în ochii sefiştilor, afirmaţia că valoarea specifică a sefeului este de fapt neargumentabilă apare drept o apostazie de neiertat. Situarea pe o poziţie autonomistă faţă de literatură are implicaţii sociale şi psihologice. Stabilitatea comunităţii sefiste4, cu cenaclurile, fanzinele, convenţiile şi grupurile ei de discuţii online, ar fi periclitată dacă membrii ei ar avea îndoieli cu privire la preferinţele lor de lectură şi la valoarea necondiţionată a sefeurilor. Convingerea că sefeul este cel puţin egal literaturii mainstream le asigură celor intraţi în comunitate confortul psihic al celor lipsiţi de dubii, dar şi preţuirea reconfortantă a comilitonilor. Dacă un membru al comunităţii se arată sceptic faţă de valoarea intrinsecă a sefeurilor, poziţia lui în comunitate devine mai puţin confortabilă, apărând anumite fenomene de rejecţie. În lumea literară nu există ceva asemănător, nefiind necesare „adeziuni” periodice la un credo proliterar. Pentru a rămâne în comunitatea noastră, sugerează literaţii, trebuie doar să scrii bine.<br /><br />Fenomenul de respingere existent în comunitatea sefistă, observă apoi literaţii, nu se produce dacă este în discuţie o persoană devenită notorie în literatură sau într-un alt domeniu de activitate intelectuală. Comunitatea are nevoie de personalităţi şi înţelege să le cultive chiar dacă acestea nu sunt sefişti canonici. În cazul unor autori pe deplin afirmaţi în câmpul literaturii, cum ar fi Ov. S. Crohmălniceanu sau Florin Manolescu, de exemplu, nu se cere o adeziune necondiţionată. Citaţi cu mult zel, respectivii se transformă într-un fel de zei tutelari autohtoni, „având voie” să se îndoiască. Într-o poziţie asemănătoare sunt plasaţi şi cîţiva foşti sefiştii deveniţi jurnalişti de succes. Opiniile acestora sunt menţionate cu grijă, având un rol coagulator. Cum comunitatea sefistă românească n-a produs vreo personalitate culturală cu adevărat importantă, „zeii tutelari”, fie ei scriitori sau jurnalişti, au un rol justificativ şi identitar. Preferinţa literaţilor pentru un anumit tip de texte este de asemenea necondiţionată, dar are alte caracteristici. Când îşi argumentează alegerea, sefiştii se referă, pentru contrast, la literatura mainstream. Literaţii, în schimb, invocă literatura proastă, nonliteratura. Alegerea lor este intens colorată emoţional, trimiţând gândul la credinţa unor creştini ortodocşi, întărită de magia săptămânală a slujbelor. Opţiunea sefiştilor, în schimb, este eminamente cerebrală, bazându-se pe un rece oximoron: literatura SF nu este literatură.<br /><br />Lumea literară şi comunitatea sefistă se deosebesc şi prin elementele lor centripete. Autorii de literatură şi cititorii lor nu simt nevoia să se organizeze atât de riguros precum sefiştii. Iubirea pentru literatură li se pare un liant suficient. Deşi nu se întâlnesc periodic pentru a-şi confirma preferinţele în materie de lectură, literaţii lasă impresia că rămân un grup social stabil.<br /><br />Retorica pro domo a sefiştilor include teza că „trădările” literaţilor se înmulţesc şi că în viitor toţi cititorii de literatură vor deveni nişte sefişti. Este vorba doar despre o aspiraţie, neexistând dovezi în acest sens. Este posibil ca unii literaţi să-şi reformeze gusturile şi să aleagă sefeurile, după cum se poate ca unii sefişti să aleagă literatura pe măsură ce se îndepărtează de adolescenţă. <br /><br /><br />COMPETENŢE ŞI CALIFICĂRI<br /><br />Asumarea paradoxului descris mai sus colorează modul sefistic de-a judeca valoarea unor texte. Cei mai mulţi amatori de literatură nu aspiră să devină nişte cunoscători în sens profesional. Ei se mulţumesc să iubească literatura şi s-o citească, deosebindu-se astfel în chip net de profesioniştii lecturii. Cei mai mulţi sefişti, în schimb, tind să devină nişte specialişti, chiar dacă unii dintre ei rămân la stadiul criticii orale. Cunoaşterea relativ bună a domeniului este una dintre aspiraţiile sefistului canonic şi respectă o regulă nescrisă a comunităţii. Chiar dacă nu-şi sistematizează lecturile ca un critic literar de profesie, sefistul pare stăpânit de un demon al informării. Cutumele comunităţii îi cer să aibă lecturi de gen relativ întinse, să poată citi în limba engleză şi să-şi exprime, de preferinţă în mod public, preferinţa necondiţionată pentru sefeuri. În ultimii ani, la acestea se adaugă şi abilitatea de a folosi un PC. Curiozitatea intelectuală a sefistului, asupra căreia vom reveni, alta decât aceea a literatului, îl ajută să îndeplinească fără probleme deosebite aceste cerinţe.<br /><br />Cunoaşterea limbii engleze este importantă în comunitatea sefiştilor români. Cultura sefistă, spre deosebire de cea literară, presupune lectura în original a unui număr cât mai mare de texte scrise în engleză. Un sefist străin de limba engleză nu este creditabil în cadrul comunităţii, rămânându-i doar rolul modest de membru al unui cenaclu. Acest aspect indică o deosebire esenţială fată de lumea literară. Deşi se referă adesea la sefeul românesc ca la o entitate de sine stătătoare, analoagă literaturii române, sefiştii au convingerea că sefeul este unul singur pe întreaga planetă, nucleul său fiind textele scrise în limba engleză. Ca urmare, competenţa şi calificarea unui sefist român implică un număr cât mai mare de lecturi ale unor sefeuri scrise în limba engleză şi doar în al doilea rând o cunoaştere cât mai aprofundată posibil a sefeurilor scrise în limba română. Este necesară şi cunoaşterea unor texte de referinţă, în primul rând a celor scrise în limba engleză (The Encyclopaedia of Science Fiction by John Clute and Peter Nicholls este, să zicem, echivalentul sefistic al Istoriei literaturii române de la origini pâna în prezent de G. Calinescu) şi doar apoi a celor româneşti. Câţiva sefişti dovedesc că stăpânesc şi limba franceză, dar de această dată este vorba despre cultură generală şi nu despre respectare a unei cutume importante a comunităţii. Când un sefist proeminent, Florin Manolescu, face dovada faptului că poate citi şi în germană, comunitatea sefistă nu-i acordă o tresă în plus. Reperele esenţiale din mitologia comunităţii sunt autorii de limbă engleză. Comentariile despre sefeuri scrise în alte limbi străine decât engleza n-au un ecou deosebit. Condiţiile de mai sus fiind întrunite, sefiştii admit că un comiliton al lor este competent/calificat şi îi păstrează un loc onorabil în comunitate.<br /><br />Câţiva parametri, ţinând de atitudine, sunt de asemenea importanţi. Un istoric literar autentic nu va fi repudiat de breasla sa pentru anumite teoretizări, dacă acestea sunt valide. Un sefist, în schimb, dacă începe să-şi etaleze dubiile, riscă să fie marginalizat în comunitate, dacă nu chiar „excomunicat”. Funcţionează în această privinţă o anumită intoleranţă.<br /><br />De natura specială a competenţei sefiste ţine şi permisivitatea canonică faţă de producţiile celorlalţi membri ai comunităţii. Un comentator de sefeuri, fie şi doar membru al unui cenaclu, nu va depăşi niciodată o anumită barieră în materie de critici. El ştie că un sefist potenţial sau un începător în ale scrisului cvasiliterar nu trebuie cu nici-un chip descurajat, o asemenea atitudine contrazicând prozelitismul fundamental al comunităţii. Pe de altă parte, măcar pentru a se evita plictiseala consensului deplin, o serie de critici trebuie totuşi rostite sau scrise. Unde sfârşeşte prozelitismul şi începe sinceritatea este dilema cronică a oricărui sefist. În această privinţă există anumite „arhetipuri”. Unul dintre acestea este bunăvoinţa neţărmurită a lui Adrian Rogoz, devenită un etalon de complezenţă, pentru câteva decenii5. Dacă exagerează în căutarea literarităţii, sefistul va suferi disconfortul menţionat mai sus. Dacă este prea permisiv, va aluneca în amatorism pur, fiind în schimb bătut pe umăr de membrii comunităţii.<br /><br />Trebuie totuşi menţionat faptul că permisivitatea estetică pare exagerată doar din punctul de vedere al literaţilor. Într-adevăr, pentru un critic literar multe dintre textele sefiştilor sunt lipsite de orice valoare. Privite de pe celălalt versant, lucrurile se schimbă. Instituţia sefistă analogă criticii literare funcţionează altfel. Atenţia acordată literarităţii este înlocuită cu preocuparea pentru respectarea unor cutume tematologice şi a unor modalităţi consacrate. Exigenţa se manifestă în acest fel. O referire a lui Pierre Bourdieu la un alt fel de competenţă este valabilă prin analogie şi în cazul nostru:<br /><br />„Datorită faptului că trebuie să ţină seama de convenţiile foarte stricte ale unui gen puternic stereotipizat, regizorii de western sunt puşi în situaţia de a-şi manifesta virtuozitatea de tehnicieni cu înalt profesionalism referindu-se mereu la soluţiile anterioare, presupuse a fi cunoscute, în soluţiile pe care le aduc unor probleme canonice, frizând tot timpul pastişa sau parodia autorilor anteriori cu care se măsoară. Un gen care închide referiri tot mai numeroase la istoria genului impune o lectură de gradul al doilea, rezervată iniţiatului, care nu poate remarca nuanţele şi subtilităţile operei decât raportându-se la operele anterioare...”6<br /><br />Invariantele sefeurilor sunt de natură obiectivă. O sistematizare riguroasă a temelor şi motivelor respective se află în The Grand List of Overused Science Fiction Clichés7, o elaborare colectivă care argumentează indirect ideea că vocaţia esenţială criticii sefiste este taxinomia, având drept echivalent în istoria literară tematologia. Lectura sefistă ţine cont, chiar şi numai în mod intuitiv, de această realitate. Aşa stând lucrurile, competenţa sefistă, urmare a unei opţiuni intelectuale ireversibile, eventual colorată afectiv, este de o altă natură decât iubirea pentru literatură. Istoricul literar poate fi un erudit, nici vorbă, dar nu pare a fi stăpânit de ceva asemănător unei convertiri. Pentru el, literatura este bună sau proastă.<br /><br />Fani şi autori, sefiştii citesc cărţile lor preferate având certitudinea că nu vor descoperi ceva prea nou, căutând variaţiuni pe teme deja cunoscute. O asemenea atitudine este impusă de invariantele obiective ale sefeurilor, dar şi de interesele comunităţii. Sefiştii n-ar rămâne un grup social omogen, dacă obiectul preferinţei lor de lectură ar fi prea diversificat. Cum arătam, chiar şi cel mai modest sefist este în măsură să emită o judecată critică esenţială, un fel de credo al comunităţii: „Acesta este sefeu, celălalt nu este sefeu”. Este echivalentul împărţirii de către literaţi a literaturii în bună şi proastă.<br /><br />Deşi este în mod subiectiv legat de valorile unei anumite generaţii, literatul este dispus, cel puţin în principiu, să admită că un text este valoros, deşi nu seamănă cu acelea preferate de el anterior. Diferă şi atitudinea faţă de cei doritori să pătrundă în grupul social al literaţilor. Bunăvoinţa faţă de debutanţi este limitată. Există cazuri de autori (mai ales autoare) publicaţi din raţiuni paraliterare, dar acestea sunt mai rare. De regulă, textele publicate trebuie să treacă un anumit examen al literarităţii, relativ exigent. Responsabilii cu pricina manifestă o competenţă de profesionişti (sau, cel puţin, o caută), înainte de a-şi manifesta o bunăvoinţă explicabilă faţă de nişte persoane doritoare să intre în breasla lor. O interesantă diferenţă de optică se observă şi atunci când comparăm situările celor două grupuri sociale faţă de competenţa celor din tabăra „adversă”. De regulă, sefiştii consideră că literaţii nu sunt în măsură să estimeze valoarea unor sefeuri, lipsindu-le nu numai lecturile necesare, dar şi „organul” generat de asumarea paradoxului discutat de noi. Derogările se produc atunci când este vorba despre persoane din categoria „convertiţilor” (Florin Manolescu), a binevoitorilor de ocazie (Sorin Antohi) sau a celor de elită (Ov. S. Crohmălniceanu). În toate aceste ocazii sunt admise doar laudele referitoare la sefeuri, criticile fiind menţionate doar accidental.<br /><br />La rândul lor, literaţii consideră că sefiştii, indiferent de calificarea lor culturală, nu se „pricep” la literatură. Deşi în principiu sefiştii sunt consideraţi prozatori şi critici îndreptăţiţi să fie primiţi în Uniunea Scriitorilor, în anumite situaţii li se dă de înţeles că nu sunt tocmai egali cu literaţii8. <br /><br /><br />PREFERINŢE DE LECTURĂ<br /><br />Realităţile de mai sus explică diferenţele semnificative dintre lectura sefiştilor şi cea a literaţilor. Sefistul, fie el şi unul dintre cei cultivaţi în sens literar, nu urmăreşte emoţia estetică, precum literatul. El nu doreşte în mod special nici informaţii tehnico-ştiinţifice, fiindcă aşa ceva găseşte din plin în surse specializate. Privind lucrurile prin prisma literaţilor, conchidem că sefistul citeşte pentru a obţine confirmarea propriei sale inteligenţe de comparatist virtual, dar şi pentru a-şi asigura participarea la comunicarea din interiorul grupului său social. Astfel s-ar explica pretenţiile sale reduse în materie de realizare literară. Nivelul literarităţii nu este important într-un text intuit ca un test de inteligenţă, dar şi ca o dovadă de vitalitate a unui anumit sistem de modalităţi şi teme. Citind o carte socotită reuşită, sefistul constată cu satisfacţie că textul se înscrie într-o tradiţie cunoscută şi că propria sa inteligenţă a funcţionat din nou.<br /><br />Un aspect relativ curios, pentru literat, este faptul că practicantul lecturii sefiste nu agreează în mod deosebit textele situate la un palier înalt de realizare artistică, privindu-le mefient sau indiferent. Ceva în acest gen se întâmplă în legătură cu unele dintre povestirile lui Jorge Luís Borges, axate pe teme consacrate ale sefeului. Deşi îl menţionează uneori, mai ales atunci când discută despre înrudirile dintre sefeu şi literatura fantastică, sefiştii români, imitându-i în această privinţă pe teoreticienii occidentali, nu-l consideră pe Borges un maestru al genului lor, deşi ar fi îndreptăţiţi s-o facă. La Borges deranjează realizarea artistică excepţională, faptul că textele respective sunt „prea” insolite pentru aşteptările unui cititor familiarizat cu un număr limitat de convenţii.<br /><br />Conceptul de sefultură9 explică în bună măsură aceste preferinţe de lectură. Sefistul canonic nu admite (chiar dacă ocazional, în interesul cauzei, o face) că temele sale preferate pot fi transformate în literatură de cea mai bună calitate artistică. Paradoxul autonomiei se manifestă din plin în această împrejurare. Aflat în faţa unui text cu un înalt nivel de literaritate, sefistul canonic resimte o anumită frustrare, fiindcă noutatea, garanţie a informaţiei estetice, iese din sfera lui de interes. Iată de ce textele ţinând de sefultură sunt cele mai convenabile, pentru el.<br /><br />Mircea Opriţă admite conceptul de sefultură, dar numai în legătură cu o orientare contraculturală limitată în timp, generată mai ales de gruparea sefistă din jurul Jurnalului S.F. În respectiva perioadă de după 1990 se înregistrează o abundenţă de texte originale şi traduceri pur comerciale, realizate amatoristic:<br /><br />„Estetica anticipaţiei, în varianta particulară construită de Jurnalul SF, nu are în vedere o grilă valorică pretenţioasă a genului, ci una menită să asigure coeziunea mişcării. Prin forţa împrejurărilor, ea se limitează la gusturile elementare ale consumatorilor specializaţi. Situaţia iarăşi nu este nouă. I. M. Ştefan, când făcea speculaţii teoretice asupra rolului fundamental în SF al informaţiei ştiinţifice popularizate, se gândea tot la o literatură deformată, neîndrăznind totuşi s-o descrie categoria în termeni de cultură alternativă.”10<br /><br />Citatul de mai sus se referă la câteva afirmaţii ale noastre11, din 1996, unde sugerăm că sefultura este de fapt însăşi literatura SF, în ansamblul ei, din ea desprinzându-se textele situate pe un palier mai înalt de realizare artistică şi intrând în domeniul literaturii. Mircea Opriţă nu respinge această sugestie, contrazicând astfel paradoxul autonomiei, dar numai pe parcursul unei digresiuni:<br /><br />„SF-ul tuturor epocilor a avut, la nivelul cel mai larg al producţiei sale, un aspect contracultural evident.”12<br /><br />Istoricul sefeului românesc nu dezvoltă însă această idee, sunt în măsură să constate literaţii. Nici n-ar fi putut s-o facă, fiindcă în acest caz ar fi fost obligat să renunţe la prezentarea complezentă a unor texte ţinând de sefultură, în chip de literatură autentică. O dată admisă existenţa unei categorii distincte de texte (a sefulturii) ideea strategică a cărţii sale, anume tratarea sefeului ca un capitol de istorie literară n-ar mai fi avut acoperire. Confuzia amabilă între sefultură şi literatură n-ar mai fi fost posibilă, spun literaţii. Numeroşi autori de texte nesemnificative ar fi rămas pe dinafară, impresionantul tom s-ar fi transformat într-o carte mult mai mică, incluzând prezentări ale unor texte unde modalităţile şi motivele sefistice tradiţionale se transformă în literatură autentică. În mod evident, Mircea Opriţă recunoaşte, după cum se observă şi din citatul de mai sus, că există numeroase sefeuri nerealizate ca literatură. Problema cărţii sale este că un mare număr de sefeuri din această categorie sunt privite în mod complezent, ca valoroase şi demne de-a intra într-o istorie de tip literar ca texte de sine stătătoare şi nu ca manifestări semnificative doar pentru sociologie. Dacă un istoric literar ar fi avut la dispoziţie aceleaşi texte, multe dintre ele ar fi rămas pe dinafară, ca nesemnificative, fiind eventual amintite prin judecăţi categoriale. Istoricul sefeului nu-şi poate permite să facă aşa ceva, din motive ţinând de sprijinirea „cauzei”.<br /><br />Constatând că sefistul canonic alege intuitiv texte ţinând de sefultură, ne întrebăm în ce măsură coincide profilul său tipologic cu acela al cititorului de literatură populară. De asemenea, dacă alegerea lui este condiţionată de vârsta primei tinereţi13 sau de apartenenţa la o contracultură sau la o subcultură distincte, de regulă manifestate pe parcursul unei singure generaţii14. Analogia este valabilă doar până la un punct. Sefistul român ne apare ca un cititor puţin pretenţios de literatură populară, atunci când preferă prefabricatele reasamblate. În această ipostază, el are aparenţa unui adolescent perpetuu, incapabil de maturizare estetică. Alte fapte ne împiedică însă să reducem lectura sefiştilor la una de tip popular, adolescentin sau contracultural, având graniţe de vârstă. Grupul social al sefiştilor (inclusiv simpatizanţii de ocazie) conţine şi cititori evoluaţi, străini de naivitatea culturală şi de modestia intelectuală. Nici un intelectual de la noi nu s-a gândit vreodată să scrie pledoarii în favoarea romanelor de capă şi spadă, altfel decât în glumă. În favoarea sefeului, da. De asemenea, amatorii noştri de romane poliţiste nu s-au preocupat de comentarea sistematică a textelor lor preferate şi nici nu s-au gândit să formeze o comunitate.<br /><br /><br />MODELUL JURNALISTIC<br /><br />În general, sefiştii români nu dau o atenţie deosebită literarităţii, nici în calitate de cititori şi nici ca autori. Sub acest raport, ei se plasează mai mult în tabăra jurnaliştilor şi mai puţin în cea a poeţilor15. Excepţiile sunt relativ puţine, fiind clasificabile în câteva categorii.<br /><br />Prima include autori preocupaţi de obţinerea unei expresivităţi cvasipoetice şi îl are drept reprezentant emblematic pe Vladimir Colin, un artizan laborios, capabil să obţină insolitări remarcabile. Personajele şi situaţiile poetic indeterminate, efectele plastice, scriitura elegantă, aproape calofilă, îndepărtează de sefultură cele mai reuşite dintre prozele sale, apropiindu-le de literatură. Puţinii emuli ai lui Vladimir Colin au de regulă studii filologice16 (Mircea Opriţă şi Radu Pavel Gheo sunt doi dintre aceştia), dovedesc vocaţii critice şi evită în prozele lor scriitura jurnalistică. Atitudinea lor faţă de cuvântul scris este, practic, aceea a unor literaţi. Sefistul canonic, în schimb, nu agreează modul laborios de-a scrie şi priveşte eforturile de-a realiza o scriitură artistă mai degrabă ca pe o ciudăţenie elitistă. Acest mod de-a vedea lucrurile ar deriva din faptul că sefistul canonic provine de regulă din intelectualitatea tehnică şi este un autodidact deloc intimidat de exemplele maeştrilor. Atenţia filologilor pentru literaritate s-ar explica prin amprenta culturală dată de lecturile sistematice ale unor opere scrise de maeştri ai literaturii române şi universale, dar şi printr-o afinitate specifică. Drept urmare, prozele filologilor sunt mai elaborate, deşi nu în mod necesar mai valoroase din acest motiv.<br /><br />Există, în al doilea rând, autori capabili să obţină efecte poetice în mod aparent spontan, lăsând impresia că „nimeresc” din pur talent expresivitatea, filonul literar. Cel mai semnificativ este Mihail Grămescu, un autodidact tipic. Cei asemănători lui sub raportul expresivităţii spontane provin de regulă din intelectualitatea tehnică, în cazul că nu sunt şi ei nişte autodidacţi. Respectivele texte, unde motivele sefistice sunt pure pretexte, tind de asemenea să iasă din primetrul sefulturii.<br /><br />Autorii din a treia categorie se dovedesc uneori capabili să atingă un nivel ridicat de complicaţie speculativă, în sensul celei obţinute de Borges. Şi în aceste cazuri însă excelenţa este atinsă tot prin intermediul unor virtuţi pur literare, în absenţa cărora paradoxul tehnico-ştiinţific imaginat, oricât de incitant ar fi sub raport intelectual, rămâne la nivelul unui ingenios articol de vulgarizare ştiinţifică. În opinia literaţilor, nu avem un autor român cu adevărat semnificativ pentru această categorie, existând totuşi o seamă de realizări onorabile, sub raportul exigenţelor literare.<br /><br />Cum sefiştii români scriu proză (sefeurile în versuri sunt nesemnificative, involuntar umoristice, în opinia literaţilor) se cuvine a fi discutate şi abilităţile lor tehnice, de meşteşugari ai scrisului. Literaţii constată că preferinţa manifestă a sefiştilor pentru prozele scurte indică nu numai alinierea la una dintre cutumele mai vechi ale genului, aşa-numita „idee SF”, dar şi alegerea unor soluţii narative unde contează mai puţin construcţia şi mai mult impulsul de moment, „inspiraţia”. Această înclinaţie apare şi în cazurile, considerabil mai puţine la număr, când sefiştii scriu romane. În asemenea ocazii, sunt preferate rezolvările narative intuitive, uneori plauzibile, dar greu de „nimerit” pe parcursul unui întreg roman. De exemplu, verificatele reguli de obţinere a efectelor de suspense sunt ignorate sau lăsate cu bună ştiinţă la o parte, deşi ar fi necesare în nişte proze unde personajele şi trăirile lor joacă roluri secundare. Un Stephen King, autor de literatură populară preocupat până la detalii de arhitectura romanelor sale, nu există deocamdată în sefeul românesc. O carenţă cronică se poate observa de asemenea, afirmă literaţii, în ceea ce priveşte capacitatea sefiştilor români de-a crea situaţii şi personaje verosimile. Există, desigur, posibilitatea de a corela personaje şi situaţii neverosimile în romane valide, dar în cazurile de mai sus ar fi vorba despre lipsă de talent literar. Autorul american mai sus menţionat, un rege al literaturii populare, nu comite niciodată asemenea erori, continuă literaţii. Indiferent de enormitatea unor situaţii apărute în romanele sale, psihologiile personajelor şi amănuntele materiale sunt verosimile.<br /><br />Atunci când ar selecţiona un număr de texte estetic valoroase scrise de sefişti români, un critic literar ar apela la cele trei categorii de autori discutate mai sus, constatând însă că este mai degrabă vorba despre ilustrări ale unor probabilităţi statistice şi mai puţin de rezultatele unor strădanii ţinând de profesionalism, aşa cum acesta este înţeles şi chiar trăit de către literaţi. În noianul de produse ţinând de sefultură, ar conchide criticul literar, asemenea texte sunt excepţii. În marea lor majoritate, sefeurile româneşti nu au semnificaţii estetice demne de-a fi luate în seamă, interesul lor ţinând de comunicarea literară. Restul este sefultură.<br /><br />Comentatorii proveniţi din comunitatea sefistă văd altfel lucrurile. În mod sistematic, ei caută să legitimeze literar cât mai mulţi sefişti, tratându-i ca pe nişte scriitori autentici. În opinia literaţilor, exemplul cel mai la ilustrativ este menţionata carte a lui Mircea Opriţă, unde disocierea dintre literatură şi sefultură este operată într-un mod foarte complezent. Între textele estetic realizate şi exerciţiile de fidelitate sefistică nu este trasată o linie de demarcaţie suficient de fermă. Menţionarea unui important număr de autori, practic a tuturor, are raţiuni exclusiv tematologice. Procedarea lui Mircea Opriţă este legitimă, adăugăm noi, gusturile nu se discută. În ceea ce ne priveşte, preferăm să aproximăm calitatea sefulturii de-a asigura consolidarea unui grup social distinct, fără a încerca s-o introducem în literatură pe uşa din spate, dar şi fără a consuma în mod inutil energie cu pamflete zadarnice, în mod tradiţional adresate autorilor de texte literare nereuşite. Sefultura este altceva decât literatura, nu este inferioară acesteia din punct de vedere cultural, nici nu este literatură eşuată, proastă. Fiind o realitate culturală de sine stătătoare, sefultura se cuvine a fi considerată ca atare şi nu prin comparaţie cu literatura. În privinţa ei, aplicarea criteriului estetic nu duce decât la confuzii. Una dintre acestea este pretenţia inadecvată a literaţilor ca sefiştii să dovedească talent literar.<br /><br />Cultura sefistă, spre deosebire de cea literară, nu „produce” de regulă autori din categoriile menţionate mai sus, încurajându-i, în schimb, pe cei dotaţi cu o dexteritate de jurnalişti, facilă din punctul de vedere al literaţilor. Sefistul canonic, autor de sefultură, scrie într-un mod expeditiv, tipic pentru cineva preocupat de obiective extraestetice, acordând o atenţie secundară scriiturii şi literarităţii, atent însă la ilustrarea unor teme şi la adoptarea unor modalităţi specifice. Jurnaliştii procedează într-un fel analog. Sefiştii sunt legaţi de motivele şi temele consacrate, abandonarea acestora contrazicând regulile comunităţii lor. Având o libertate de expresie limitată într-un mod asemănător, jurnaliştii depind de ştirile proaspete precum şi de descoperirea unor informaţii şocante, cerute de industria divertismentului. Nici când scrie comentarii aparent complexe, jurnalistul nu depăşeşte această condiţie, apelând invariabil la câteva posibilităţi potrivite pentru orice situaţie. Această realitate se poate observa, de exemplu, în comentariile politice, unde variantele posibile sunt vizibil limitate. Între modul de-a scrie al jurnalistului şi cel al sefistului există o asemănare de fond. În ambele cazuri, obiectivul se află în afara textului, autorul urmăreşte scopuri practice şi nu estetice, precum un orator preocupat de obţinerea unui anumit consens şi nu de valoarea în sine, literară, a discursului său. Drasticele formulări ale lui Croce ne ajută să înţelegem cum se poziţionează sefiştii faţă de actul de-a scrie literatură:<br /><br />„Extinderea noţiunii de oratorie aşa încât să cuprindă, pe lângă ţelul persuasiunii, şi pe cel al divertismentului, aşază alături de oratorii tribunelor şi adunărilor, pe producătorii de emoţii în scop de divertisment, de la cele mai grave şi tragice la cele mai uşoare şi vesele [...]; dramaturgi, romancieri, actori, mimi, vedete de cinematograf, histrioni, bufoni, saltimbanci, echilibrişti, atleţi, alergători...”17<br /><br />Astăzi, când atitudinea de tip political correctness se manifestă, pare-se, inclusiv domeniul textului, cele de mai sus par învechite de-a binelea. Le reţinem totuşi pentru sugestiva apropiere dintre oratorie şi industria divertismentului. În opinia literaţilor, jurnalistul şi sefistul au scopuri practice, atinse în feluri diferite. Primul urmăreşte să informeze şi să producă thrill, al doilea, să marcheze apartenenţa sa şi a cititorilor săi la un grup cultural distinct, dar şi să ocupe un loc onorabil în industria divertismentului. În ambele cazuri, miza estetică este măruntă, dacă nu cumva lipseşte cu desăvârşire. Cum ştim, Croce acorda poeziei un loc privilegiat, inclusiv faţă de literatură. În consecinţă, reţinem doar spiritul spuselor sale, anume ideea, tipică pentru mentalitatea literaţilor, că literatura este un spaţiu cvasisacru, ce trebuie ferit de orice alterare. <br /><br />Un argument în sprijinul tezei de mai sus este şi faptul că numeroşi sefişti români proeminenţi sunt jurnalişti la cotidiene. Probabil că este vorba, în linii mari, despre una şi aceeaşi vocaţie. Literaţii, în schimb, practică de regulă publicistica literară, diferită de cea din presa cotidiană printr-o componentă eseistică mai accentuată. Înainte de 1990, ei au un spaţiu tipografic relativ larg, în periodicele editate de Uniunea Scriitorilor, precum şi diverse alte reviste susţinute de stat. Cei mai norocoşi dintre literaţi sunt chiar angajaţi la asemenea publicaţii, deţinând adevărate sinecuri, ce le permit să se dedice în linişte muncii literare şi le stimulează, printre altele, sentimentul că fac parte dintr-o elită intelectuală, iar abilităţile lor de autori sunt superioare celor ale jurnaliştilor şi ale... sefiştilor. Această situaţie favorabilă sub raport material se prelungeşte după 1990 doar în forme restrânse. Unele dintre revistele Uniunii Scriitorilor continuă să apară, deşi în tiraje mai mici, oferind sinecuri, de această dată, unui număr mult mai mic de persoane. Finanţată de stat doar prin intermediul timbrului literar şi obligată să se descurce financiar, Uniunea Scriitorilor se transformă într-o umbrelă mult mai mică, dar în continuare eficientă. Revistele culturale editate de stat sunt înlocuite cu publicaţii sponsorizate de diferite fundaţii, drepturile de autor plătite de acestea literaţilor sunt mai degrabă simbolice. Având redacţii restrânse, aceste periodice oferă securitate financiară unui număr mic de literaţi. Efectul acestui fenomen are şi o componentă rizibilă. Maximalismul antijurnalistic şi implicit antisefistic scade progresiv, rămânând mai mult de apanajul unor universitari asiguraţi financiar. Dispreţul elitist pentru munca jurnaliştilor devine ceva de domeniul trecutului, un soi de atavism intelectual. O dovadă este şi faptul că literaţi incompatibili, înainte de 1990, cu jurnalistica practicată în cotidiene, încep să scrie fără fasoane la acestea, bucurându-se că sunt plătiţi.<br /><br />Constatările de mai sus sunt utile, dacă dorim să înţelegem cele două feluri de-a scrie. Înainte de 1990, sefiştii apucă de tăiş cuţitul social, ca să spunem aşa, în sensul că rămân pe dinafara umbrelei oferite literaţilor, mulţumindu-se cu firimituri (excepţiile sunt puţine, cum am observat). Literaţii, în schimb, bucurându-se de protecţia statului comunist, îşi permit luxul de a fi foarte exigenţi. Dincolo de asemenea determinări „meschine” trebuie însă căutate şi diferenţele obiective de vocaţie. Totuşi este semnificativ faptul că după 1990, în mod progresiv, mentalitatea intransigentă a literaţilor se estompează treptat. Profesia de ziarist câştigă în importanţă prin înmulţirea nemăsurată a reprezentanţilor ei şi prin constituirea implicită a unei elite mediatice. Literaţii îşi mai manifestă vechea lor superbie faţă de jurnalişti (inclusiv faţă de sefişti), dar se arată bucuroşi şi flataţi dacă sunt invitaţi la emisiuni de televiziune. Suportul material al unei mentalităţi elitiste devine tot mai şubred. Pe de altă parte, sefiştii nu mai doresc cu aceeaşi ardoare să fie incluşi în categoria scriitorilor.<br /><br />Diferenţele de atitudine ale celor două grupuri sociale faţă de munca literară au şi o altă explicaţie, anume preferinţa pentru profesionism sau pentru amatorism. Dincolo de demodatele lui accente dispreţuitoare, Pierre Bourdieu are câteva observaţii pătrunzătoare, atunci când compară două categorii de scriitori:<br /><br />„Opoziţia dintre Mallarmé şi Verlaine este forma paradigmatică a unei distincţii care s-a constituit treptat şi s-a afirmat din ce în ce mai clar în cursul veacului al XIX-lea, cea care se stabileşte între scriitorul profesionist, hărăzit prin meseria sa să ducă o viaţă aşezată, regulată, cvasiburgheză, şi scriitorul amator, diletant burghez pentru care scrisul e o distracţie sau un hobby, sau boem extravagant şi jalnic trăind din meserii mărunte, legate de publicistică, editare sau învăţământ.”18<br /><br />Faţă de acest „arhetip”, sefistul român se distanţează, dar numai parţial. Coincidenţe se constată doar în privinţa amatorismului şi a preferinţei pentru publicistică. Departe de-a fi un boem, cu atât mai puţin unul jalnic (excepţiile sunt neglijabile), sefistul român este un ins „aranjat” din punct de vedere material19. Cum inteligenţa lui pare a nu fi o vorbă goală, după cum nici relativa lui carenţă de sensibilitate, sefistul are de regulă o poziţie socială mulţumitoare, adesea legată de presa scrisă sau vorbită, dar şi de domenii unde este necesară performanţa intelectuală, cum ar fi informatica şi domeniile conexe acesteia. În schimb, atitudinea de diletant faţă de propriile texte pare a fi rămas intactă faţă de perioada istorică amintită de Bourdieu. Cu excepţii din categoria celor amintite mai sus, sefistul ia în uşor, ca să spunem aşa, actul de a scrie texte de tip literar. Spre deosebire de el, literatul canonic (să admitem că există şi aşa ceva) are o atitudine mult deosebită, mergând până la problematizare şi chiar dramatizare. Spre deosebire de literat, sefistul nu este în mod special preocupat de aspectele existenţiale şi tehnice ale actului de-a face literatură, având în schimb preocupări străine pentru literat, legate de comunitatea sefistă românească şi internaţională. Problemele mişcării îl interesează mai mult decât activitatea sa de tip literar. El este la curent cu diversele convenţii din Statele Unite şi din alte ţări, ştie ce premii se acordă în cadrul acestora, face eventual eforturi de-a participa la ele. În plus, cunoaşte multe sefeuri scrise de autori străini, de regulă în limba engleză. Poziţia în cadrul comunităţii este garantată de înmagazinarea unor cunoştinţe cvasienciclopedice de această natură. Faptul că sefistul român scrie expeditiv, cu aplombul unui jurnalist, are o explicaţie în acest interes pentru aspecte exterioare, unit cu o relativ slabă preocupare pentru meşteşug şi măiestrie literară. <br /><br />Situaţia descrisă mai sus explică probabil şi faptul că dintre sefiştii români n-au apărut decât câţiva autori profesionişti. Aceştia, cu excepţii greu de găsit, fac parte dintre filologii nimeriţi în comunitatea sefistă, având practic un ethos de literaţi. Nici măcar aceştia n-au reuşit însă să se profesionalizeze pe deplin, să devină adică autori prolifici de literatură populară, după modelul autorilor de sefeuri din ţările de limbă engleză. Ei au realizat câteva cărţi bine scrise, de regulă conţinând povestiri, dar nu mai mult20.<br /><br />Amatorismul are şi o altă posibilă explicaţie. Foarte multe dintre sefeurile scrise de autori români nu sunt remunerate. Înainte de 1990, autorii unor volume editate obţin anumite drepturi de autor, mai mici decât cele ale unor autori aflaţi sub umbrela Uniunii Scriitorilor, insuficiente pentru o existenţă de scriitor prefesionist. După 1990, sefiştii capabili să câştige din scris se împuţinează şi mai mult, publicarea pe gratis a unor proze şi comentarii devenind ceva uzual. Apare aici o contradicţie, pentru literaţi. Este logic, raţionează aceştia, ca un adept al „artei pentru artă” să publice doar din plăcere şi din vanitate, dar această opţiune pare de neînţeles la un autor de literatură populară.<br /><br />Pentru sefişti lucrurile stau altfel. Ei consideră că actul de a publica este un semn de aliniere la idealurile comunităţii. Intră în discuţie şi obţinerea unor satisfacţii ţinând de vanitate, adăugăm noi. Pare logic ca lipsa de interes pentru profesionalizare şi pentru drepturi de autor să ducă la o viziune superficială asupra textului.<br /><br />Parcurgând comentarii scrise de sefişti, literaţii constată că „filozofia” jurnalistică exprimată în proze este păstrată. Criticii şi istoricii literari sunt preocupaţi să stabilească o scară de valori şi apoi să citească operele alese într-un mod cât mai nuanţat posibil. Comentatorul sefist, în schimb, este absorbit de misiunea sa promoţională, obiectivul său principal fiind argumentarea tezei că sefeul este o literatură de sine stătătoare şi are o identitate distinctă. În acest scop, după cum am mai arătat, el face o serie de piruete dialectice pentru a argumenta teza că sefiştii sunt la drept vorbind nişte scriitori în toată puterea cuvântului. Problema principală a sefiştilor comentatori derivă din paradoxul autonomiei, din asumarea şi trăirea acestuia. Ei lasă impresia că fac critică şi istorie literară, dar în bună măsură doar simulează o asemenea activitate, pentru simplul motiv că textele lor preferate sunt considerate simultan literatură şi mai-mult-decât-literatură. Sprijinirea unei asemenea teze sofistice impune o atitudinea fundamental avocaţială, practic incompatibilă cu obiectivitatea. Tentaţia construirii unor judecăţi de valoare trucate este aproape imposibil de depăşit. Substratul pare a fi o inconfortabilă şi interesantă psihologie de marginal. Nici cei mai avizaţi dintre comentatori, sub raportul culturii literare şi sefistice, nu reuşesc să depăşească pe deplin o anumită criză identitară21.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARGUMENTĂRI PRO DOMO<br /><br /><br />Deosebirile dintre mentalitatea literaţilor şi cea a sefiştilor conţin premisa unei cooperări negative, de tipul concurenţei din comerţ sau din sport1. În competiţia pentru succes, literaţii se văd obligaţi să preia anumite teme sefistice, pentru a nu pierde contactul cu evoluţia realităţii non-verbale. Pe de altă parte, pentru a nu se bantustaniza, sefiştii trebuie să ţină cont de regulile profesionale ale literaţilor. Cooperarea dispare în următoarele situaţii: 1. Sefiştii sunt asimilaţi de către literaţi, pierzându-şi condiţia. Literatura fagocitează sefeul. 2. Sefiştii neagă toate cutumele literaturii şi scriu în consecinţă. În primul caz, sefeul se perimă, textele respective migrează în diverse constelaţii (para)literare. Renunţarea sistematică la regulile literaturii, în schimb, măreşte forţa centripetă a sistemului. Sefeul devine interesant pentru un cerc tot mai restrâns de iniţiaţi.<br /><br />Nici una dintre variantele de mai sus nu se concretizează, sefiştii preferând, cel puţin până în anii din urmă, să preia câte ceva din profesia de literat, inclusiv în domeniul teoretizărilor, fără a renunţa însă la paradoxul autonomiei, aducător de identitate distinctă. Inventând o proprie teorie de tip literar, sefiştii îşi păstrează poziţia contradictorie. Literaţii, în schimb, practică o retorică elitistă. Ei consideră sefeul o literatură de calitate îndoielnică sau chiar dăunătoare. Sefiştii ar dori un ţinut autonom în ţara literaturii, literaţii preferă să-i ţină în afara graniţelor lor.<br /><br /><br />DOUĂ SURSE<br /><br />Începuturile fenomenului sefistic în România prefigurează destul de vag mentalitatea autonomistă de mai târziu şi ingredientul esenţial al acesteia: lipsa de preferinţă pentru literatură. Diverşi autorii se interesează de ştiinţă şi de tehnologie, folosesc motive şi modalitaţi sefistice, propun anumite teoretizări ale interesului lor pentru ştiinţă şi tehnică, dar nu consideră că li se cuvine un ţinut literar de sine stătător. Nu există o comunitate sefistă, păstrătoare a unei mentalităţi distincte. Există însă şi câteva excepţii, una fiind Victor Anestin (1875-1918), autor şi personaj reprezentativ pentru ceea ce avea să devină mentalitatea sefistă. Pasionat de astronomie, vulgarizator prolific al acestei ştiinţe, autor de sefeuri rău scrise, jurnalist lipsit de securitate materială, Anestin este semnificativ prin antipatia sa declarată faţă de literatură şi scriitori, faţă de domeniul esteticului, atitudine devenită un ingredient tradiţional al mentalităţii sefiste. Sefiştii români de mai târziu păstrează lipsa de preferinţă pentru literatură, dar o exprimă în forme mai sofisticate, paradoxul autonomiei fiind cea mai importantă dintre acestea. Cornel Robu, cel mai minuţios exeget al lui Victor Anestin, se detaşează net de respectiva atitudine, considerând-o o „boală a copilăriei”, fără nici-o legătură cu sefiştii români evoluaţi de astăzi:<br /><br />„Fisura logică din poziţia lui Victor Anestin faţă de literatură nu rămâne [...] mai puţin gravă. […] Şi nu doar pentru că trădează o secretă infirmitate spirituală, congenitală conformaţiei sale mentale de autodidact, rămas la acest capitol, estetic, cu o elementară şi flagrantă lacună.”2<br /><br />În realitate, nu este vorba despre vreo lacună reprobabilă, cu atât mai puţin despre vreo infirmitate, ci despre o preferinţă. Amarele reproşuri făcute de exeget lui Anestin nu sunt temeinice decât în cadrul unei retorici printre altele posibile şi legitime, aceea în favoarea esteticului. Ca şi C. P. Snow3, peste decenii, Victor Anestin afirmă, cu mijloacele jurnalistului, că există două culturi distincte, a oamenilor de ştiinţă şi a literaţilor. Deşi se declară scriitori şi critici literari, adică literaţi, sefiştii nu abandonează, cel puţin până în anii din urmă, preferinţa pentru domenii ale cunoaşterii neinteresante în mod special pentru literaţi. Cum vom vedea, ei încearcă să concilieze cele două culturi, fără rezultate notabile, din punctul de vedere al literaţilor. Preferinţa lui Victor Anestin, brutal dar sincer exprimată, nu dispare practic niciodată, în ciuda diferitelor piruete dialectice. Teza conform căreia ştiinţa şi tehnologia deghizate în haine literare sunt mai interesante decât condiţia umană, înţeleasă în sensul tradiţional al literaturii, n-a dispărut niciodată pe deplin din modul sefist de-a vedea lucrurile. Delimitarea de literatură nu se poate dispensa de o asemenea teză.<br /><br />A doua prototeoretizare, ca să spunem aşa, derivă din ideologia comunistă. Autorităţile comuniste le acordă sefiştilor anumite avantaje materiale. Aceştia sunt chemaţi să justifice „încrederea acordată”, scriind texte conforme cu directivele lansate de kulturnicii acelor timpuri, sprijinind anumite teze. Optimismul privitor la viitorul comunist, încrederea cvasireligioasă în posibilităţile ştiinţei şi tehnologiei, subordonarea individului uman unor obiective ale colectivităţii, posibilităţile educative ale sefeului sunt cele mai importante. Aceste mituri ale eficienţei sunt preluate din ideologia oficială sovietică a acelor ani4. Este uşor de observat că valorile tradiţionale ale literaturii nu se regăsesc decât parţial în tezele comuniste referitoare la literatura ştiinţifico-fantastică. De remarcat de asemenea faptul că doctrina comunistă referitoare la literatura derivată din ştiinţă şi tehnologie conţine o implicită, mai mult sau mai puţin subtilă, sugestie depreciativă la adresa literaţilor tradiţionali şi a preocupările lor „burgheze” pentru trăirile omeneşti.<br /><br />Lucrurile evoluează mult faţă de anii când apare colecţia lui Adrian Rogoz, unde dezideratele ideologice de mai sus sunt ilustrate în mod copios. Totuşi mentalitatea sefistă românească păstrează până după anul 2000 anumite sechele ale maladiei ideologice concretizate în texte numite de Cătălin Ionescu „communistic fiction”, în esenţă deosebit de cel occidental prin miturile sale optimiste cu privire la viitor5. Exegeţii de astăzi ai sefeului românesc nu dau o atenţie deosebită acestor lucruri, considerând că este vorba despre o perioadă revolută. Într-adevăr, recunosc ei, a existat o vreme când tehnicismul compromitea sefeurile sub raport literar, dar această epocă este de domeniul trecutului. Comentând scrierile lui Victor Anestin, Cornel Robu, de exemplu, vorbeşte despre o „boală a copilăriei”. Cu alte cuvinte, astăzi sefiştii români trăiesc într-o bună înţelegere cu valoarea estetică. Lucrurile stau aşa doar în principiu. Însăşi teoria specificităţii sefeului în raport cu literatura este condiţionată de o delimitare, explicită sau implicită, de domeniul valorii estetice. Astfel raţionează literaţii, cel puţin. Oricum ar fi, în paradoxul autonomiei există un important ingredient derivat din ideologia comunistă.<br /><br /><br />RETORICI ALE (NON)APARTENENŢEI<br /><br />(Non)apartenenţa sefeului la literatură este obiectul principal al disputei dintre literaţii şi sefiştii români, manifestată cel mai adesea sub forma monologului identitar al sefiştilor. Asemănătoare întrucâtva cu diferendele doctrinare dintre reprezentanţii unei biserici-mamă şi cei ai unei secte, această dispută scade în intensitate în anii de după 2000, pe măsură ce sefiştii nu mai sunt sprijiniţi de oficialităţi, iar literaţii sunt nevoiţi să se descurce singuri sub raport material, de regulă prin colaborări în presa scrisă şi la televiziune, de natură să le atenueze mentalitatea elitistă. Vom menţiona câteva dintre cele mai importante tipuri de intervenţii, cu menţiunea că nu ţintim o istorie a ideilor literare/sefistice, urmărind doar elementele constitutive ale unor retorici distincte.<br /><br /><br />„AVOCAŢI”<br /><br />În general, sefiştii cu o cultură filologică mai redusă, de regulă proveniţi din intelectualitatea tehnică, trasează o linie de demarcaţie netă între literatura mainstream şi sefeu, a doua categorie fiind socotită superioară sau cel puţin preferabilă. Poziţia intelectuală (şi implicit existenţială, câtă vreme opţiunea de lectură capătă accente pasionale) a acestor sefişti canonici, ingineri, fizicieni, matematicieni, informaticieni etc. nu este defel confortabilă. Pentru a-şi sprijini textele preferate şi a le argumenta independenţa faţă de literatură, ei nu au la dispoziţie o metodologie originală, trebuie să recurgă tot la teoria literaturii. Este drept, în ultima jumătate a secolului trecut s-au acumulat o serie de teoretizări referitoare la sefeu, cele mai multe dintre acestea find scrise în limba engleză. Sefiştii pot să le invoce, fără a găsi însă în ele o metodologie de valorizare independentă de valoarea estetică. În cele mai multe ocazii, sefiştii canonici sunt nevoiţi să recurgă la patosul gazetăresc, caracteristic autodidacţilor, sau la o sofistică dificil de păstrat la niveluri dialectice înalte. Retorica lor poate fi înţeleasă folosind disociaţia propusă de Vernon K. Robbins6 între contraculture şi counterculture, respectiv între cele două moduri distincte de raportare la cultura dominantă.<br /><br />În opinia acestui autor, contracultura (sau cultura de opoziţie) nu implică decât cel mult o singură generaţie, iar retorica ei este una a negării, exprimând o reacţie de respingere faţă de anumite valori şi practici ale unei alte culturi. Contracultura nu creează o bază alternativă de valori şi nici un alt sistem de înţelegere al unui anumit domeniu al cunoaşterii. În plus, nu dezvoltă un set specific de instituţii, menite să asigure grupului o anumită autonomie. Observăm că există caracteristici contraculturale în pledoariile sefiştilor, dar acestea nu depăşesc un anumit nivel. Excepţia ar fi teoreticienii semidocţi (în sensul culturii literare) de la Jurnalul S.F. Repetatele referiri ale acestora la antielitismul sefiştilor români, cu referire clară la modul cult de-a scrie al literaţilor, precum şi modul lor brutal de-a face critică cvasiliterară fără să ştie cum se procedează au caracteristici contraculturale evidente. O dovadă a apartenenţei contraculturale este şi dispariţia relativ rapidă a revistei şi a mentalităţii corelative acesteia. După ce gruparea de la Jurnalul S.F. s-a dizolvat, sefiştii (inclusiv cei canonici) au revenit la cultivarea tradiţionalei lor relaţii ambigue cu literatura.<br /><br />Retorica generată de counterculture (cultură alternativă) pare mai apropiată de cea a sefiştilor, prin caracterul ei de erezie culturală:<br /><br />„Its rhetoric is a culturally heretical rhetoric that evokes ’a new future’, not an alien rhetoric that evokes the preservation of an ’old culture (real or imagined)’. Counterculture rhetoric implies ’alternative mini-cultures which make provisions for both sexes and a wide range of age groups, which are capable of influencing people over their entire life span, and which develop appropriate institutions to sustain the group in relative self-sufficiency’ (at least twenty-five years). Counterculture rhetoric evokes the creation of ’a better society, but not by legislative reform or by violent opposition to the dominant culture.’ [...] In other words, ’social reform is not a preoccupation’ of counterculture rhetoric. It evokes a willingness to live one's own life and let the members of dominant society go on with their ’madness’. Yet, an underlying theme is the hope of voluntary reform by the dominant society in accord with the new model of ’the good life’. Fully developed counterculture rhetoric expresses a constructive image of a better way of life.”7<br /><br />Operând cuvenitele translaţii din câmpul vieţii reale în cel al lecturii, observăm similitudini frapante. Sefiştii nu sunt nişte reformatori sociali, nu vor să impună vreun nou model pentru a ajunge la o „viaţă mai bună”. Le sunt caracteristice, în schimb, longevitatea culturală şi capacitatea de-a crea instituţii, fie acestea şi destul de fragile în raport cu acelea consolidate de literaţi. Ei reuşesc de asemenea să implice în comunitatea lor persoane din grupuri sociale diferite, spre deosebire de maximaliştii contraculturali, sprijiniţi de oameni aflaţi la prima tinereţe. Şi în această împrejurare iese la iveală asemănarea dintre comunitatea sefistă şi grupările creştine neoprotestante, adepte ale dogmelor biblice, dar propunând retuşuri importante ale acestora, precum şi ale ritualurilor. După cum neoprotestanţii nu se rup total de doctrina creştină originară, sefiştii nu se despart totalmente de literaţi, în primul rând fiindcă scriu şi citesc texte cvasiliterare. O altă asemănare este anularea cât mai deplină a emoţiei actului de-a scrie şi a celui de-a citi. Bisericile creştine tradiţionale (cea ortodoxă într-un mod mai accentuat) pun în centrul practicii lor sacramentale generarea unor emoţii, prin mijloace magice. Diversele varietăţi de protestantism, în schimb, înlătură asemenea elemente, punând în centrul credinţei opţiunea raţională şi exprimarea ei prin adoptarea unor principii morale.<br /><br />Teoreticienilor literari de profesie, pledoariile sefiştilor canonici le par naive şi amatoristice. Membrii mişcării sefiste, în schimb, le găsesc îndreptăţite şi demne de-a fi asumate.<br /><br />Când se decid să devină teoreticieni, sefiştii cu pregătire filologică aduc argumente mai nuanţate, tipul counterculture al retoricii lor fiind vădit. Dacă autorii tip contraculture susţin teza că sefeul este altceva decât literatura, filologii „convertiţi” susţin că sefeul este un fel de literatură. Partizanatul lor este mai temperat, fără a lipsi vreodată. Reprezentativi pentru această categorie sunt Florin Manolescu, Mircea Opriţă, Cornel Robu şi Radu Pavel Gheo. Argumentaţiile respective se află, în general, la un bun nivel profesional, în sens literar. Literaţii le pot reproşa un punct de plecare sofistic, precum şi încercările de-a prezenta drept literatură unele sefeuri.<br /><br />Florin Manolescu introduce în discuţiile româneşti despre sefeu, generosul raport de 90% - 10%:<br /><br />„Într-o proporţie de aproximativ 90%, literatura S.F. este o literatură populară (numită şi literatură de consum, paraliteratură sau Trivialliteratur), cu o valoare estetică şi de cunoaştere foarte redusă.”8<br /><br />O afirmaţie interesantă, dar rămasă fără urmări în cartea respectivă, constată literaţii. Teoreticianul nu descoperă un criteriu original de departajare a celor două categorii de sefeuri, indiferent faţă de valoarea literară. Unele afirmaţii ale sale, de tipul:<br /><br />„... literatura S.F., obiectul de cult al fanilor, este literatură pe o cale proprie”9<br /><br />sau<br /><br />„... S.F.-ul exigent şi grav reprezintă o literatură a celor mai importante probleme ale omului, ca specie, o literatură vie, aflată din punct de vedere al semnificaţiei umane, cu un pas înaintea literaturii de azi. Cele patru serii de schimbări radicale din cea de a doua jumătate a secolului XX, explozia demografică, explozia de automatizare, explozia de informaţii şi explozia de libertate, cum le numeşte Asimov, sunt, toate, teme ale literaturii S.F.”10<br /><br />nu conţin vreo metodă originală de valorizare, independentă de căutarea literarităţii. Aşa stând lucrurile, cartea lui Florin Manolescu rămâne, în opinia literaţilor, o meritorie cercetare de tematologie. Sub aparenţa obiectivităţii, ea este dominată discret de paradoxul autonomiei sefiste. Literatura S.F. (1980) lansează, în plus, proiectul „invaziei” sefiste în literatură, utopic din punctul de vedere al teoriei literare:<br /><br />„... pentru a deveni o literatură matură, orice S.F. trebuie să îndeplinească două condiţiuni:<br />1. Să devină conştient de propria lui tradiţie.<br />2. Să pătrundă în conştiinţa criticii şi a istoriei generale a unei literaturi.”11<br /><br />În opinia literaţilor, sefeurile pot pătrunde în istoria literaturii numai ca literatură, nu şi ca sefeuri. Mânat de preferinţa sa necondiţionată de lectură şi de asumarea paradoxului autonomist, teoreticianul neglijează acest aspect esenţial.<br /><br />Posteritatea ideilor din cartea lui Florin Manolescu este îndelungată. Multă vreme, sefiştii români se arată mâhniţi de insuficienta atenţie acordată de criticii şi istoricii literari producţiilor lor. În acelaşi timp, ei îşi păstrează intactă convingerea că textele preferate de ei sunt cea mai bună literatură cu putinţă. Încercările lor de-a simula mecanismele vieţii literare în comunitatea sefistă românească se datorează şi cărţii lui Florin Manolescu.<br /><br />În context, interesează opiniile lui Radu Pavel Gheo, din Despre science fiction (2001). Pasionat de sefeu, dar având cultură filologică şi bun gust literar, acest teoretician conchide:<br /><br />„... într-un anumit sens, nu există literatură science fiction(sintagmă oricum pleonastică). […] literatura nu poate fi – până la urmă – decât bună sau proastă. […] am încercat – nu primul, dar mă tem că printre primii – să plasez SF-ul într-un context literar general şi să-l analizez cu instrumentele criticii şi teoriei literare, fără a-i ignora diferenţa specifică.”12<br /><br />Date fiind cutumele mişcării sefiste de la noi, Radu Pavel Gheo nu abandonează pe deplin paradoxul autonomiei, în ciuda precizării de mai sus. (Aceasta este sugerată prin sintagma diferenţa specifică.) Ca urmare, unele dintre analizele sale sunt permisive, fardând cu delicateţe realitatea estetică modestă a unor texte scrise de sefişti români. Dacă ar fi procedat cu deplină sinceritate, autorul ar fi riscat “excomunicarea”.<br /><br />Nu discutăm gusturile literare sau sefiste ale unui teoretician sau ale altuia. Reţinem, în schimb, posibilitatea unui mecanism al preferinţei. Este aproape sigur că Radu Pavel Gheo şi-a dat seama că lucrarea sa ar fi arătat altfel în condiţiile unei depline obiectivităţi estetice. Ce l-a determinat atunci să “trişeze” puţin? Se pare că a intervenit ceva asemănător dependenţei. La prima vedere, preferinţa pentru sefeu, în defavoarea literaturii, pare un act intelectual derizoriu. Adversarii sefeului astfel o şi descriu. Privind însă lucrurile de pe celălalt versant, perspectiva se schimbă. Opţiunea pentru lectura sefistică, una dintre cele posibile, nu poate fi condamnată din principiu. Suficient colorată emoţional, asumarea paradoxului autonomiei capătă un prestigiu subiectiv remarcabil.<br /><br />Încercarea lui Radu Pavel Gheo de-a depăşi tradiţionalul partizanat sefist şi suportul sofistic al acestuia se opreşte, după cum s-a văzut, undeva la jumătatea drumului. Pasul decisiv ar fi însemnat, în fapt, o părăsire a mişcării sefiste, probabil frustrantă. Principala forţă centripetă a mişcării sefiste este tocmai asumarea paradoxului. Radu Pavel Gheo n-a reuşit să sacrifice confortul psihic oferit de apartenenţa la comunitate atât de mărinimoasă precum cea sefistă, în favoarea adevărului estetic.<br /><br />Cartea lui Mircea Opriţă, Anticipaţia românească - un capitol de istorie literară - , ridică asumarea paradoxului la un nivel încă neatins de comentatorii şi teoreticienii sefeului românesc. Erudit în domeniul său preferat, posesor al unei scriituri suple, autorul porneşte de la premisa că sefeul este o parte distinctă a marii literaturi. El adoptă astfel teoretizările lui Florin Manolescu. Concluzia sa este foarte optimistă:<br /><br />“Avem o anticipaţie poate mai puţin speculativă, dar în orice caz mai literară decât a multor altora. În ciuda semnelor contrarii, literaritatea pare să fie o trăsătură fundamentală a SF-ului românesc.”13<br /><br />Afirmaţia referitoare la literaritate este o inexactitate explicabilă prin dorinţa autorului de-a se alinia cât mai deplin ethosului sefistic, de-a dovedi că şi-a asumat definitiv paradoxul autonomiei.<br /><br />Argumentându-şi convingerea, Mircea Opriţă analizează o profuziune de sefeuri, manifestând o îngăduinţă critică demnă de un Perpessicius. Cu nesfârşită complezenţă, în monumentalul volum sunt menţionaţi toţi autorii români de sefeuri. Până şi celor mai modeste texte le sunt găsite calităţi demne de luat în seamă. Literaţii constată că nu este de fapt vorba despre o istorie literară, epurată de textele nesemnificative estetic, ci despre o enciclopedie a sefiştilor români. Generoasa afirmaţie despre literaritate rămâne o licenţă critică, tonică probabil pentru sefişti, dar îndoielnică pentru istoricii literari.<br /><br />Anticipaţia românească este cel mai semnificativ exemplu de asumare a paradoxului sefist. În viitorul apropiat, este greu de presupus că vreun sefist român va reuşi să atingă o anvergură asemănătoare. Sacrificând, din punctul de vedere al literaţilor, adevărul estetic, Mircea Opriţă pledează pentru paradoxalul adevăr sefistic: sefeurile sunt un fel de literatură, dar valoarea lor esenţială este independentă de literaritate.<br /><br />Cornel Robu14, duce mai departe încercarea de legitimare raţională a paradoxului sefistic, al autonomiei contradictorii faţă de literatură. Nu este vorba despre un demers de tip jurnalistic, precum pledoariile tradiţionale ale sefiştilor români. Eseistul apelează la argumente erudite, citând numeroşi esteticieni, de regulă dintre cei clasici, precum Kant, Schiller, Edmund Burke, Poe. Scriitura sa este agreabilă, iar digresiunile umoristice sunt numeroase. Spre deosebire de literatură, susţine Cornel Robu, sefeurile nu produc doar plăcere estetică. Acest fel de texte îi induc cititorului, în plus, the sense of wonder, senzaţia de uimire, de miracol. În opinia eseistului, această calitate specifică “dă expresie unei epifanii a sublimului”15. Spectaculoasă şi plauzibilă la prima vedere, teoria se întemeiază pe un sofism, în opinia prezumată a teoreticienilor literari. Sublimul16 este prin natura lui inaccesibil oricărei reprezentări prin imagini. El este accesibil doar intuiţiei nemijlocite. Prin urmare, nu este necesar să citim sefeuri pentru a avea „revelaţia” sublimului matematic (referitor la imensitatea lumii) sau a celui dinamic (referitor la puterea nesfârşită a lumii). Este suficient să contemplăm un apus de soare sau să privim la televizor imagini cosmice. În plus, conceptul de sublim, într-o măsură mai accentuată decât acela de frumos, suferă în contemporaneitate o anumită demonetizare. Pe fondul unei degradări a valorilor romantice, „sublim” este folosit astăzi mai degrabă în mod ironic, semnalând o mutaţie de mentalitate. Atunci când contemplă imensitatea cosmică, omul de azi înclină mai degrabă să-şi imagineze un meteorit ameninţător şi mai puţin să se lase în voia emoţiilor dureroase generate de sentimentul sublimului.<br /><br />Se pare că teoria lui Cornel Robu este o premieră mondială, apreciată ca atare de teoreticienii sefeului. Noi reţinem din ea mai ales sugestia că sefeul este altceva decât literatura. Exprimând o asemenea intuiţie, Cornel Robu se dovedeşte un deschizător de drumuri, prefaţând epoca actuală, când tradiţionala retorică a apartenenţei sefeului la literatură este învechită şi, s-o spunem, plictisitoare. Esteticianul clujean este original şi prin maniera de a-şi concepe cărţile. Mircea Opriţă, în masiva sa istorie a sefeului românesc, respectă cutumele profesionale instituite de literaţi. Citează cu măsură, reuşeşte o tonalitate de tip academic, aparatul său critic este conceput în stil tradiţional. Cele două ediţii ale lucrării sale, pot fi eventual contestate sub raportul ideilor, nu şi ca performanţă profesională. Altfel procedează Cornel Robu. Citatele oferite de el sunt neobişnuit de lungi şi de numeroase, ocupând probabil o jumătate din carte, dacă nu cumva mai mult. Eseistica se transformă astfel într-o acţiune de antologare. Având o pasiune pentru sefeurile de limbă engleză, autorul traduce lungi pasaje din acestea, oferindu-le în stil promoţional cititorilor săi. Meritele sale de traducător sunt incontestabile. În plus, cele două cărţi conţin nesfârşite liste de titluri înrudite tematic, nerelevante pentru un istoric literar. Astfel, în O cheie pentru science-fiction există o copioasă anexă intitulată Maniera de intitulare în science-fiction. Titluri parolate, iar în Paradoxurile timpului în science-fiction, se află o continuare, numită Timpul ca parolă în titlurile sf. Efortul tematologic al autorului este uriaş. La acestea se adaugă preferinţa pentru digresiuni, de regulă inserate într-un stil ludic. Niciodată un istoric literar tradiţional nu întreprinde ceva asemănător. Mai întâi, pentru că are în vedere nişte unicate estetice, iar clasificarea acestora după criterii cum ar fi titlurile i s-ar părea un fel de apostazie. Apoi, pentru că „religia frumosului” îl împiedică să practice zeflemeaua, fie aceasta şi doar implicită, în stil postmodernist. Modul amuzat-descriptivist al lui Cornel Robu semnalează depăşirea unei asemenea atitudini.<br /><br />Cele două cărţi ale sale sunt destinate în mod vădit sefiştilor şi mai puţin sau chiar deloc specialiştilor în literatură. Aceştia din urmă i-ar găsi şi un alt neajuns, în afară de cele menţionate mai sus. Astfel, n-ar scăpa necriticată risipa fenomenală de cuvinte. Situaţia specială a lucrărilor de acest gen ne determină însă să credem că nu va fi cazul. Cartea nu va fi criticată, după cum n-a fost nici cea semnată de Mircea Opriţă. Teoreticienii literari nu iau asemenea cărţi în serios, iar sefiştii, cuprinşi de reconştinţă în faţa unor tomuri atât de masive, nu au şi nu vor avea decât cuvinte de laudă pentru ele. Sunt reacţii-tip. Chiar şi când nu sunt de acord cu teoria unui membru al comunităţii lor (desigur dacă nu cumva este vorba despre vreun „eretic”), sefiştii sau simpatizanţii comunităţii sefiste recurg la dojeni nespus de blânde, aşa cum procedează Sorin Antohi, atunci când comentează prima carte a lui Cornel Robu:<br /><br />„Dar originalitatea interpretării lui Cornel Robu [...] este indubitabilă! Putem să respingen cât vom voi teza foarte simplă a lui Cornel Robu, putem să-i demontăm demonstraţia (între altele reproşându-i lectura reducţionistă a surselor); nu cunosc teorii rezistente la astfel de încercări! Importantă este noutatea perspectivei, abilitatea susţinerii ei, pentru a nu mai vorbi despre efectul secundar atât de scump fanilor: aducerea SF-ului în zona cea mai onorabilă, ba chiar prestigioasă, a dialogului intelectual.”17<br /><br />Cărţile lui Cornel Robu sunt ilustrative şi pentru ceea ce am numi patos sefistic, semnul asumării depline a paradoxului. Nici-un dubiu nu umbreşte preferinţa ireversibilă a autorului. O dovadă sunt şi accentele emoţionale, neobişnuite într-o cercetare ştiinţifică. În loc să înşire imperturbabil argumente şi citate, Cornel Robu pare a avea starea de spirit năvalnică a unui îndrăgostit. Într-un citat din Alexei Panshin, el îşi descoperă propriile trăiri. Este vorba despre momentul când cititorul se transformă într-un sefist fervent:<br /><br />„...a fost teamă, şi veneraţie, şi fior, şi cutremurare, şi putere, şi adevăr, ca şi cum timp de-o scurtă clipă o zeiţă fi şi-ar fi ridicat vălul în faţa mea”.18<br /><br />Este descrierea unei revelaţii mistice. Greu de găsit un text mai potrivit pentru sugerarea momentului când paradoxul sefistic este asumat.<br /><br />O categorie interesantă este formată din câteva teoretizări pretenţioase, unde retorica de tip contracultural de la Jurnalul S.F. este reluată la un nivel aparent academic. Din punctul de vedere al literaţilor, aceste texte fac parte din ceea ce s-ar putea numi critică populară. Primul exemplu este un articol apărut într-o publicaţie universitară19. Alături de susţinerea cunoscutului paradox aflăm aici şi referiri la calitatea transliterară a sefeului. După ce trec în revistă o serie de opinii referitoare la postmodernism, autorii încep brusc bine cunoscuta pledoarie. Se precizează că sefeul nu face parte din literatura populară, ci din cea cultă, împreună cu fantasticul şi cu horror-ul. Literaturile imaginarului s-ar afla într-un raport de opoziţie cu modelul realist. Întregului text îi este specifică o anumită vâscozitate argumentativă. Iată un exemplu:<br /><br />„De aceea vom conştientiza un singur sens al postmodernismului literar: realul transformat în ficţional datorită limitelor tehnice ale limbajului.”20<br /><br />Greu de înţeles ce vor să spună de fapt autorii, constată literaţii. Aceeaşi impresie o au aceştia din urmă atunci când se trece la discutarea sefeului în ceea ce acesta are specific. După ce includ sefeul printre „literaturile imaginarului”, autorii arată:<br /><br />„Raportându-ne le science fiction, am evitat să-l descriem ca pe un gen literar, după modelul altor genuri cu care se înrudeşte, de altfel: fantasy, horror, poliţist, detectivistic, de aventuri etc. Reţinerea noastră în etichetarea imediată ca ’gen’ provine din resursele domeniului SF de a pătrunde în sfera comportamentală.”21<br /><br />Cu vădită stângăcie stilistică, autorii par a se referi la calitatea lecturii sefistice de-a induce şi de-a întreţine un mod existenţial distinct. Este sugerată ideea că sefeul nu este de fapt literatură.<br /><br />Un volum ilustrativ pentru critica sefistă, echivalent conceptual al literaturii populare, este SCIENCE FICTION. Definiţii. Origini. Fondatori, de Mircea Naidin22.Autorul, cadru universitar, ne oferă o improvizaţie îndoielnică, dovedind că studiile filologice nu conduc neapărat la acribie. Satisfăcătoare pentru sefişti, cartea are suficiente neajunsuri pentru literaţi. Aceştia din urmă descoperă numeroase semne ale veleitarismului. Cea mai mare parte a cărţii pare a fi formată din fragmente traduse23 din lucrări de referinţă. Autorul lansează şi o serie de speculaţii desemnate drept contribuţii personale, multe dintre ele discutabile sub raport logic. Sunt manifestări ale unui efect de enclavă. Scriind pentru sefişti şi ştiind de la bun început că aceştia, din principiu, vor fi complezenţi24 faţă de cartea sa, autorul lasă deoparte prudenţa ştiinţifică, îndoiala metodologică şi scrupulul stilistic. El scrie cu lipsa de ezitare a unui jurnalist expeditiv, fără teamă de improprietăţi şi formulări hazardate. O asemenea atitudine, scuzabilă într-un articol de ziar, are efecte nedorite într-o carte, sunt de părere literaţii. Caracteristică pentru autorul de critică populară este şi preluarea jurnalistică a unor opinii ale altora, fără a cita vreo sursă, atunci când discută despre natura extraliterară a sefeului, prezentând ipoteza ca şi cum i-ar aparţine25. Dincolo de slăbiciunile profesionale, în sens literar, reţinem apartenenţa autorului la o atitudine neuzuală printre sefiştii cu studii filologice, caracteristică mai degrabă pentru „tehnocraţi”.<br /><br />Adepţii unei retorici de tip counterculture sau ai uneia de nuanţă contraculturală, prezentaţi mai sus, fac parte în egală măsură din categoria „avocaţilor” înfocaţi ai sefeului. Din familia lor spirituală, în chip de rude îndepărtate, ţin şi susţinătorii ocazionali ai genului, de felul lui Silvian Iosifescu sau Ov. S. Crohmălniceanu26. Practicanţi ai neutralităţii binevoitoare, cei doi scriu despre sefeu fără să arate că îl consideră inferior sau superior literaturii. Semne ale unei preferinţe pentru literatură pot fi totuşi detectate. Astfel, Silvian Iosifescu plasează sefeul într-o categorie implicit paraliterară (literatura de frontieră), iar aprecierile sale sunt mai degrabă politicoase decât aprobative. Ov. S. Crohmălniceanu, la rândul lui, pare amuzat atunci când vorbeşte despre sefeu, sugerând astfel că este totuşi vorba despre un gen minor, deşi agreabil prin anumite realizări ale sale. Cu precauţiile explicabile ale unor profesionişti, cei doi teoreticieni sprijină sefeul prin simplul fapt că îi acordă atenţie. Retorica lor este una de tranziţie spre atitudinea de neutralitate culturală cultivată de istoria mentalităţilor.<br /><br />Retoricile româneşti ale (non)apartenenţei sefeului la literatură capătă un plus de claritate, atunci când le comparăm cu unele demersuri similare din alte spaţii culturale, dominate şi acestea, direct sau indirect, tot de paradoxul identităţii.<br /><br />Înlocuirea valorii estetice prin valoarea de comunicare şi anticiparea modului de-a vedea lucrurile al unor istorici contemporani ai mentalităţilor apar la Robert Escarpit, cu mai bine de trei decenii în urmă:<br /><br />„Avem, oare, dreptul să confundăm judecata estetică – operaţie practicată de o neînsemnată minoritate de cititori – şi comunicarea literară – fenomen infinit mai larg, de masă, mai complex şi de natură cu adevărat colectivă?”27<br /><br />Adevărul că respectivele concepte fac parte din categorii diferite şi drept urmare nu are rost să fie comparate este pus între paranteze, lansându-se astfel un sofism menit să facă şcoală. Practicând denegaţia retorică, Robert Escarpit, jurnalist fervent şi autor al câtorva sefeuri, nu critică o confuzie, ci o promovează el însuşi, făcând astfel o discretă reverenţă către partizanii literaturii populare, implicit ai modului sefistic de-a scrie, ai ideii că talentul inefabil şi profesionalismul promovate de către o minoritate de literaţi, precum şi judecata estetică a acestora sunt, la urma urmelor, nişte vorbe goale. Desigur, Escarpit nu recunoaşte vreodată că nu este obiectiv atunci când compară literatura elitelor cu aceea destinată lecturii populare, dar anumite nuanţe sunt revelatoare:<br /><br />„Dacă se admite că faptul literar este un fapt social, atunci nu poţi acorda grade în cadrul ’literarităţii’. Calitatea operei trebuie să se definească ea însăşi în termeni furnizaţi de societate. [...] Pentru fiecare epocă şi aproape fiecare operă în parte, ar trebui să măsurăm intensitatea comunicării literare, să descifrăm relaţiile dintre ’codul’ operei şi cel al unui anume public, să apreciem motivaţiile şi efectele lecturii...”28<br /><br />Spre indignarea literaţilor şi spre satisfacţia sefiştilor, sociologul afirmă în subtext că aprecierile esteticienilor şi ale criticilor literari de profesie nu contează prea mult, important fiind în ce măsură o carte este citită sau nu. Se pare că obţinerea unei poziţionări absolut obiective faţă de cele două percepţii ale literaturii este practic imposibilă. Însuşi Robert Escarpit, sociolog literar situat teoretic pe o poziţie de imparţialitate, se dovedeşte a fi un “neosefist” avant la lettre, o rudă culturală mai rafinată a teoreticienilor de la Jurnalul S.F. El prezintă într-un mod obiectiv, sub raport formal, argumentele elitei literare, dar pactizează discret cu oponenţii acesteia, atunci când sugerează că, în fond, criteriul sociologic este superior celui estetic.<br /><br />Ilustrări mai recente, ale aceleiaşi mentalităţi discret antielitiste, datând din 2000, sunt comentariile semnate de universitarul francez Roger Bozzetto, în Ecrits sur la Science-Fiction : textes critiques (selecţie din cărţi şi articole despre sefeu publicate după 1990)29. Ideile strategice ale acestui autor sună adesea ciudat de familiar pentru amatorul român de comentarii asupra sefeurilor, eventual surprinzătoare fiind sporita forţă dialectică vădită de text.<br /><br />Inventariind teoretizările apărute în limba franceză înainte de 1980, Roger Bozzetto conchide că promovarea strict estetică a sefeului, cel puţin a celui francez, nu mai este actuală. În anii ’50, în schimb, aşa ceva este posibil, întrucât relaţiile sefeului francez cu „instanţele de legitimare” literară sunt amiabile. Atunci, sefeurile unor autori cu succese literare anterioare sunt acceptate fără probleme de critica literară. Ne amintim, în context, de primirile foarte elogioase făcute de literaţii români celor două volume de sefeuri ale lui Ov. S. Crohmălniceanu, când pare să fi funcţionat acelaşi mecanism, cu o întârziere de trei decenii.<br /><br />Ulterior, în opinia lui Roger Bozzetto, situaţia se schimbă. Sefeurile nu mai sunt incluse în circuitul cult al receptării, în sensul că nu mai sunt mediatizate de către instanţele literare, ajungând direct la cititori. Etapa următoare este a constituirii unei critici interne. Sefiştii îşi construiesc propriile instanţe de valorificare, recunoscând astfel că textele lor preferate sunt de fapt paraliteratură, adică o realitate socială paralelă literaturii şi în nici-un caz inferioară acesteia. Ajuns în acest punct al discuţiei, Roger Bozzetto caută argumente identitare, în stilul atât de cunoscut sefiştilor români. Dificultatea sa principală, „clasică” de altfel, este să promoveze un mod de valorizare al sefeurilor independent de semnificaţia estetică a acestora. Cum s-a văzut, o asemenea performanţă este extrem de dificilă, dacă nu cumva imposibilă, din punctul de vedere al literaţilor. Despărţindu-se de literatură, Roger Bozzetto întâmpină şi o altă dificultate, la fel de rezistentă. El este constrâns de tradiţia culturală să păstreze cele mai multe dintre mecanismele intelectuale impuse de literaţi de-a lungul timpului. Golite de interesul pentru valoarea estetică, acestea sunt chemate să funcţioneze „împotriva naturii”. Un salto mortale dificil este cerut şi atunci când metodologia criticii sociologice este chemată să suplinească lipsa criteriului estetic de apreciere.<br /><br />În schimb, demersul universitarului francez funcţionează perfect la nivelul enunţurilor de principiu, derminându-ne să-l încadrăm în categoria retoricii tip counterculture. El citează aprobativ, de exemplu, o ripostă antielitistă, semnată de Eva Kushner:<br /><br />„La notion de littérature ainsi que son histoire sont relatives a` l'épistémé d'une société et d'une culture données, a` un moment de leur histoire.[...]” Il nous semble qu'apre`s une saine réaction contre un Pantheon étroitement littéraire un nouvel équilibre soit en train de s'établir entre le ‘littéraire’ et le ‘paralittéraire’ ou plutôt que leur opposition me^me sera dépassée au profit d'une saisie globale du discours d'une époque dans ses aspects formels mais aussi idéologiques et pragmatiques.”30<br /><br />La rândul lui, Roger Bozzetto consideră că infraliteratura este un concept inactual, întrucât sugerează o pretinsă inferioritate a literaturii populare, inclusiv a sefeului, faţă de literatura acceptată de elită:<br /><br />„En effet situer la science-fiction, par exemple, dans la littérature ou l'infra littérature n'a aucun sens en soi : la place d'un genre dans le syste`me littéraire global n'est jamais fixée une fois pour toutes, elle varie et ses configurations peuvent e^tre rendues visibles par la mise en évidence des circuits empruntés.”<br /><br />În schimb, conceptul de paraliteratură, exprimând o alternativă culturală întru totul legitimă a literaturii, este acceptabil:<br /><br />„C'est-a`-dire construire un lieu ou` une culture propre s'exprimera et se fera connaître, avec ses prix, ses critiques, ses auteurs, et ses valeurs spécifiques mais loin d'e^tre coupées de la culture dominante, ou me^me de la littérature de mainstream. […] La S.-F. “s'autorise d'elle-me^me” et se constitue en paralittérature : se dotant de ses propres instruments d'évaluation, de structures internes de légitimation, elle s'invente une orthodoxie.”31<br /><br />În 1980, Florin Manolescu le recomandă sefiştilor români intrarea în literatură, respectiv în conştiinţa de sine a acesteia. Aceştia îi urmează cu sfinţenie sugestia, cu rezultatele schiţate mai sus. Roger Bozzetto, ilustrând o mentalitate schimbată, propune contrariul, renunţarea la intrarea în literatură şi consolidarea unei cvasiliteraturi paralele. Cum sefeul are haină literară, inventarea unor noi instrumente intelectuale de valorificare, în afara celor impuse de literatură, este dificilă. De îndată ce se părăseşte terenul tematologiei, spun literaţii, discursul de promovare a sefeului este foarte anevoios. Cum se vede, paradoxul autonomiei este extrem de rezistent.<br /><br /><br />„PROCURORI”<br /><br />Spre deosebire de „avocaţi”, „procurorii” consideră că sefeul n-are o valoare estetică semnificativă, find de fapt o literatură de mâna a doua. Retorica lor elitistă cunoaşte câteva grade de virulenţă. La un prim nivel s-ar afla expedierile politicoase ale sefeului către zonele insalubre ale literaturii de slabă calitate. Semnificativ pentru această categorie este Dumitru Micu, într-o Scurtă istorie a literaturii române, din 1996, unde face efortul de a menţiona un număr de sefişti. Gestul istoricului literar, democratic şi antielitist, nu este tocmai uzual. De regulă, criticii români sunt distanţi sau chiar aroganţi faţă de sefişti. Deşi precizează explicit că este vorba despre o literatură de rangul al doilea, destinată lecturii nepretenţioase, Dumitru Micu ilustrează cea mai palidă formă de bunăvoinţă faţă de sefişti, cea a menţionării minimalizatoare a sefeului. Acesta:<br /><br />„...nu-şi poate impune drept ţel specific rafinamentul artistic [deoarece] în obiectivul [lui] nu are cum intra psihologia, studiul caracterologic, pictura de medii, analiza socială".<br /><br />Într-o lucrare anterioară, criticul considera că menirea sefeului este <br /><br />„să desfete [intelectul], asemenea unei algebre vesele, asemenea jocului de şah, asemenea dezlegării cuvintelor încrucişate"32<br /><br />În articolul de unde provin citatele de mai sus, Györfi-Deák György, unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai sefeului românesc din ultimii ani, aflat deocamdată la nivelul articolelor de revistă, dar promiţând lucrări de mai mare întindere, găseşte totuşi că demersul lui Dumitru Micu, aparent dezavantajos, „face bine” genului, pentru că atrage atenţia altor istorici literari asupra lui. Este o atitudine standard. Sefiştii sunt bucuroşi, dacă literaţii îi bagă în seamă. Această satisfacţie „masochistă” se estompează până la dispariţie în mentalitatea neosefiştilor de după anul 2000.<br /><br />Numeroşi critici şi istorici literari nu se pronunţă asupra sefeului, păstrând o tăcere dispreţuitoare. Alţii, puţini la număr, îl socotesc neconvingător ca literatură. Mircea Opriţă citează câteva aprecieri de acest gen, dovedind că pentru un sefist orice opinie despre textele sale preferate, fie şi negativă, este preţioasă, cu atât mai mult atunci când este emisă de o personalitate importantă. Istoricul sefeului românesc îi citează pe Vladimir Streinu, Ştefan Augustin Doinaş şi Alexandru Philippide. Opiniile ultimului sunt în mod special reprobative. Philippide consideră că genul este un hibrid „produs între pseudoştiinţă şi pseudoliteratură” şi prevesteşte pieirea lui:<br /><br />„fie din cauză că progresul ştiinţei întrece închipuirea scriitorului, fie din cauză că această închipuire se rătăceşte de la început într-un neverosimil atât de flagrant, încât, în loc să uimească pe cititor, îl indispune fără nici un efect, nici de curiozitate, nici de artă.”33<br /><br />Opiniile lui Alexandru Philippide ţin de retorica respingerii. Sefeul este socotit o literatură eşuată. Comentându-le, Mircea Opriţă recurge la un argument devenit tradiţional, reproşându-i lui Alexandru Philippide confuzia între totalitatea genului şi partea cea mai „slabă” a acestuia. Dacă preopinentul lui ar putea să-i răspundă, i-ar spune că literatura foloseşte uneori motive şi teme sefistice, dar aceasta nu înseamnă că se transformă în sefeu. Aflăm în această mică polemică esenţa disputei teoretice dintre literaţi şi sefişti.<br /><br />O obiecţie demnă de reţinut se află şi într-o referire a lui Nicolae Manolescu la o antologie de sefeu românesc apărută în Belgia:<br /><br />„Impresia mea, citind, a fost că psihologia naiv-schematică din majoritatea naraţiunilor e datorată unei limite a genului: e vădit adăugată, ca o podoabă, cum era în literatura exotică sau cum este în romanul poliţist. [...] Neşansa naturală a unei asemenea literaturi este de a nu fi esenţial literatură: adică psihologie.”34<br /><br />Este un alt exemplu de retorică a respingerii. Sefeul este cotat drept altceva decât literatură, de fapt ca literatură proastă. Obiecţile respective sunt corecte, în privinţa sefulturii. Este interesant modul cum reacţionează Cornel Robu la asemenea afirmaţii, în stilul său „despletit”:<br /><br />„Din principiu şi prin definiţie i se poate pretinde unui scriitor de science fiction, ca liminar ’barem de calificare’, doar ceea ce s-ar putea numi ’mica psihologie de campanie S.F.’: un minimun de penetraţie psihologică, siguranţa şi firescul orientării neezitante pe eşichierul psihologiei ’canonice’, ’generice’, în care omul e prezent mai întâi ca specie, apoi ca ’temperament’, şi abia în cele din urmă ca individ. Expedienţă psihologică necesară şi suficientă, perfect funcţională, întrucât abisurile ştiinţificţiunii nu sunt psihologice, sunt prin definiţie ontologice.”35<br /><br />Este o mostră remarcabilă de retorică identitară a sefiştilor români. Literaţii pot să-i reproşeze lui Cornel Robu anumite „alunecări” semantice (ontic devine ontologic, de exemplu), precum şi transformarea subiectivă a sefeului într-un instrument de reflecţie suprarealist de performant. Ei recunosc însă şi faptul că patosul argumentativ al lui Cornel Robu, fie şi discutabil sub raport estetic şi filozofic, are un anumit prestigiu retoric, independent de adevărurile exprimate. Pentru sefişti, acesta din urmă este mai mult decât suficient şi deosebit de flatant.<br /><br />Asemenea opinii sunt parţial confirmate de instanţa academică: <br /><br />„Accentul cade aici [în sefeuri] pe justificarea ’ştiinţifică’ a unor acte ce par a ţine de fantasticul pur, pe specularea literară a unor teorii şi ipoteze ştiinţifice, uneori chiar confirmate de progresul cunoaşterii, dar care rezistă în plan artistic în măsura în care ficţiunile respective sunt plauzibile din punct de vedere literar”.36<br /><br />De remarcat faptul că această definiţie de dicţionar este mai elastică, evitând să exprime idiosincrasia referirilor citate anterior. Sefeurilor li se dă o şansă, de altfel cu totul rezonabilă.<br /><br />Să adăugăm şi o altă nuanţă căpătată de retorica nonapartenenţei, anume cea a denunţării indignate, în stil gazetăresc, nu fără o anumită ingenuitate intelectuală. Dan Stanca porneşte de la convingerea că sefeul este o diversiune, prin practicarea desacralizării. Consecinţa atitudinii profane a autorilor de sefeuri este, în opinia sa, incapacitatea de a simţi şi de a construi mistere, dar nu şi enigme. Explicaţia stă faptul că sefeul este rodul mentalului, „nu provine din trăire, din experienţa autentică a vizionarismului”. Lipsiţi de acces la mister, spre deosebire de autorii de literatură fantastică, sefiştii îşi văd barat drumul către marea literatură. În plus, ei au dorinţa de a<br /><br />„răsfăţa vulgul […] obsesia de-a stârpi adevăratele elite şi de-a le uzurpa [...] prin crearea unei categorii de aşa-zişi cunoscători ’iniţiaţi’ care, bineînţeles, nu au nici-o legătură cu iniţierea spirituală şi chiar o abolesc.”<br /><br />Apogeul retoric este atins prin folosirea strunei inchizitoriale:<br /><br />„Şi oare nu artificialul, mentalul, convenţionalul sunt vicleşugurile Satanei pentru a nu crede în existenţa sa şi, implicit, nici în viaţa de dincolo de viaţă a Tatălui Ceresc?”37<br /><br />Obiecţiile lui Dan Stanca au o anumită acoperire în fapte. Este evident, de exemplu, că sefeurile au un substrat anticreştin. Este de asemenea vădită lipsa de interes a sefiştilor pentru latura emoţională a vieţii şi preferinţa lor pentru construcţiile cerebrale.<br /><br />Interesantă, în context, este şi patima elitistă a jurnalistului. Dacă ceilalţi contestatari ai sefeului, citaţi mai sus, rămâneau între limitele unor contestări moderat urbane, Dan Stanca găseşte o tonalitate foarte virulentă în intervenţia sa. Citindu-i spusele, realizăm că sefiştii au printre literaţi adevăraţi „duşmani”, lucru foarte flatant pentru ei. „Afurisenia” rostită de un reprezentant al „bisericii-mamă” le semnalează „schismaticilor” că sunt realmente luaţi în seamă.<br /><br />Retorica identitară a sefiştilor, implicit antiliterară, poate fi descrisă prin compararea argumentelor de tip contraculture şi counterculture. În ceea ce priveşte retorica respingerii sefeului, caracteristică literaţilor, este utilă teoria elitelor38. Grupuri sociale dominante, preocupate să-şi menţină şi să-şi transmită prerogativele, elitele deţin avantajele organizării, au retorici adecvate, incluzând argumente ideologice, invocări ale unor principii morale universale şi argumente mereu nuanţate ale delimitării faţă de alte grupuri sociale. În cazul nostru, interesează o subdiviziune a ceea ce am putea numi retorica superiorităţii estetice şi profesionale, practicată de literaţi vizavi de sefişti şi de sefeuri.<br /><br />Adrian Dinu Rachieru, în Elitism şi postmodernism. Postmodernismul românesc şi circulaţia elitelor39, propune câteva puncte de vedere interesante. Astfel, reţine atenţia descrierea intereselor extraliterare din viaţa literară românească:<br /><br />„...scriitorimea – ca grup social specific – nu acţionează şi reacţionează pe generaţii; coeziunea ei rămâne un concept convenţional, fiind anihilată de comunitatea centrifugă a ’grupusculelor’ animate de regulă prin motive extraliterare. […] Astfel de grupuscule atrag în jurul unei personalităţi literatorii mediocri, fabricanţii de literatură.”<br /><br />Psihologia de grup este primejdioasă, consideră autorul,<br /><br />„ştiindu-se că că presiunea literaţilor dotaţi ’cu funcţii’ instaurează un regim anticritic, expresia unei concepţii feudale despre raporturile literare. Atitudinea conjuncturistă, solidarizările temporare, temenelele criticii (scrise sau orale), interesele de cartier şi disputele administrative, frecventarea problemelor periferice, manifestările de vindictă atentează la promovarea veritabilelor valori. E puţin spus că toate acestea stingheresc actul critic.”40<br /><br />Aceste consideraţii critice amintesc de politica redacţională a revistei Luceafărul din anii ’80, concepută de o „contraelită” adeptă a naţionalismului comunist, aflată într-un conflict perpetuu cu Uniunea Scriitorilor şi cu liderii de opinie literară din emigraţie. Criticile la adresa scriitorilor români, ca grup social dispus să renunţe conjunctural la valorile estetice, au o anumită îndreptăţire tipologică, dar par anacronice astăzi, când opţiunile anticomuniste sunt transformate în criteriu valoric. Le cităm pentru că oferă un punct de plecare într-o discuţie despre retorica elitistă.<br /><br />În perioada respectivă, retorica elitei literare este practicată mai ales de către literaţi legaţi de structurile de conducere ale Uniunii Scriitorilor şi de către anumiţi autori ratificaţi de către liderii de opinie literară din emigraţie, în special cei de la postul de radio „Europa liberă”. Datorită mai ales acestora din urmă, retorica elitei literare include şi accente politice, adăugate celor tradiţionale, legate de desemnarea unor autori ca fiind deţinători de talent literar, spre deosebire de cei consideraţi doar veleitari.<br /><br />În ceea ce priveşte opiniile literaţilor despre sefişti, reproşurile de natură politică nu sunt semnificative. Se pare că nimeni nu le-a reproşat sefiştilor din perioada dictaturii comuniste faptul că nu s-au transformat în disidenţi şi n-au încercat să strecoare în textele lor „şopârle” anticeauşiste. De altfel, vocaţia sefeului românesc nu pare a fi parabola politică41. Acelaşi lucru se poate spune, în mare, despre sefeul internaţional. Într-adevăr, anumiţi scriitori, precum George Orwell, devin celebri prin cărţi ţinând sub raport formal de sefeu, dar numai pentru că ating probleme majore legate de condiţia umană. Spre deosebire de temele clasice ale sefeului, de natură să permită variaţiuni relativ simplu de obţinut, sefeul politic se dovedeşte a fi mai puţin generos în această privinţă.<br /><br />În aceste condiţii, retorica antisefistă produce în special argumente referitoare la nivelul estetic şi artizanal al textelor, apelând, după cum s-a văzut, inclusiv la reproşuri de tip antiateist. Substratul tuturor criticilor pare a fi convingerea literaţilor că sefiştii nu au talent literar. În moduri mai mult sau mai puţin eufemistice, literaţii le spun sefiştilor că scriu prost şi drept urmare este indicat să-şi aleagă publicul dintre comilitonii lor.<br /><br />Împotriva „excomunicării”, sefiştii pledează vreme de decenii, obţinând anumite victorii parţiale, prin includerea textelor lor în diferite istorii literare. Cum vom arăta în capitolul despre neosefişti, „lupta” lor devine inactuală în anii din urmă, iar discuţiile despre apartenenţa sefeului la literatură devin desuete. Adevărurile parţiale, transformate în argumente de cele două „părţi”, devin treptat interesante doar pentru istoria culturală.<br /><br />Pentru simetrie, credem că este potrivit să menţionăm şi două opinii elitiste de provenienţă străină, aparţinând unor personalităţi de primă mărime. Prima îi aparţine lui Jorge Luís Borges şi o considerăm în mod special semnificativă, cunoscut fiind faptul că marele autor argentinian foloseşte în unele dintre textele sale motive şi modalităţi sefistice. Borges nu este un teoretician literar sistematic, dar opiniile sale din această categorie sunt pertinente. Scriind despre H. G. Wells, el ajunge la concluzii menite să-i contrarieze pe apărătorii tradiţionali ai sefeului:<br /><br />„În opinia mea, superioritatea primelor nuvele ale lui Wells - The Island of Dr. Moreau, de exemplu, ori The Invisible Man – se datorează unei raţiuni mai profunde. Nu este doar ingenios ce relatează ele; este, deopotrivă, şi simbolic, pentru nişte procese care, într-un fel, sunt inerente tuturor destinelor omeneşti. […] Opera care dăinuie este capabilă întotdeauna de infinită şi plastică ambiguitate; ea este totul pentru toţi, precum Faptele Apostolilor; este o oglindă care dezvăluie trăsăturile cititorului şi este, totdeauna, o hartă a lumii.”42<br /><br />După cum se vede, Borges apreciază texele respective nu pentru ingeniozitatea specifică sefeului, ci pentru calitatea lor de a exprima condiţia umană. Este un mod elegant de-a spune că sefeul contează doar atunci când devine literatură. Genul acesta de afirmaţii este tipic pentru mentalitatea elitistă a literaţilor.<br /><br />O altă contestare a sefeului, de această dată implicită, îi aparţine lui Pierre Bourdieu. Admiţând că sefiştii seamănă cu jurnaliştii în privinţa felului de-a scrie şi de-a înţelege producţia de texte, după cum am argumentat într-un capitol anterior, analizele respective sunt importante în contextul de faţă. Bourdieu se referă la jurnalişti în mai multe dintre scrierile sale, o abordare sistematică apare însă doar în 1996, în Sur la télévision, suivi de L’emprise du journalisme. Deşi ideal ar fi fost să-i privească pe jurnalişti cu neutralitatea senină a sociologului, Bourdieudezvoltă un criticism evident la adresa lor, dovedindu-ne că este stăpânit de ceea ce am numit mentalitatea literaţilor. Deşi n-o afirmă niciodată în mod explicit, câmpul de producţie culturală al jurnalismului i se pare derizoriu. Ziariştilor, fie ei din televiziune sau din presa scrisă, li se impută preferinţa pentru dramatizarea faptelor diverse, superficialitatea fundamentală şi „logica comercială”. Mai mult chiar, trecând dincolo de categoria păcatelor veniale, de felul celor de mai sus, Bourdieu găseşte că există o „constrângere structurală” din partea câmpului jurnalistic, exercitată asupra celorlalte câmpuri de producţie culturală:<br /><br />„Cu alte cuvinte, un câmp el însuşi din ce în ce mai dominat de logica pieţei ajunge să impună, într-o măsură tot mai mare, propriile sale constrângeri unor universuri diferite.”43<br /><br />Apreciind că această constrângere are drept fundal antiintelectualismul cronic al lumii jurnalistice, Bourdieu trimite câteva săgeţi în direcţia celor numiţi de el „intelectuali de televiziune”, printre aceştia aflându-se şi un număr de scriitori. Cum televiziunea şi în general jurnalistica au posibilitatea de-a oferi false consacrări, respectivii capătă o recunoaştere nejustificată din punctul de vedere al „definiţiei interne” a profesiei de scriitor. Dacă admitem că lucrurile stau astfel, fenomenul ne interesează, pentru că are un frate geamăn în comunitatea sefistă. Şi aici recunoaşterea cuiva şi „ungerea” respectivului ca scriitor se produce într-o instanţă străină de cea literară. Bourdieu face de altfel o referire expresă la acest tip de marginalitate44. El arată că intelectualii-jurnalişti profită de dubla lor apartenenţă ”pentru a ocoli exigenţele specifice ale ambelor universuri”. La sefişti, lucrurile se petrec tot aşa. Ei câştigă în interiorul comunităţii lor aura unor scriitori, fiind numiţi astfel, iar printre literaţi capătă un soi de impunitate specială, exigenţele literare în ceea ce-i priveşte fiind mai scăzute decât cele obişnuite. Modul jurnalistic de-a scrie şi de-a vorbi pare într-adevăr a câştiga tot mai mult teren în lumea de azi. Bourdieu are dreptate în această privinţă, greşind însă atunci când pare a le reproşa jurnaliştilor felul lor de-a produce texte şi de a-şi concepe profesia. Este una şi aceeaşi atitudine cu aceea a literaţilor, atunci când aceştia le reproşează sefiştilor că scriu prost. Atitudinea corectă şi cerută de vremurile din urmă pare a fi una perfect ecumenică. Dacă literaţii doresc să rămână nişte artizani „pe cont propriu”, spun jurnaliştii (şi sefiştii), nimeni nu-i împiedică s-o facă. Noi, în schimb, înţelegem să ne conformăm unui mod industrial de-a folosi cuvântul.<br /><br />O altă dovadă a faptului că Bourdieu foloseşte retorica literaţilor este felul cum îl descrie pe jurnalist în chip de loser:<br /><br />„Jurnalismul este una dintre profesiile cu cel mai mare număr de oameni frământaţi, nesatisfăcuţi, revoltaţi sau, dimpotrivă, cinic resemnaţi, una dintre profesiile în care a devenit un obicei (în special de partea celor dominaţi, fireşte) exprimarea mâniei, a dezgustului ori a descurajării provocate de realitatea unei munci care continuă să fie trăită şi revendicată ca fiind ’cu totul altfel’. Sântem însă departe de situaţia în care aceste revolte şi refuzuri ar putea ajunge să îmbrace forma unei adevărate rezistenţe, individuale dar mai ales colective.”45<br /><br />Există o bună doză de subiectivism în asemenea afirmaţii. Nu este deloc exclus ca şi printre literaţi să existe personalităţi depresive, după cum printre jurnalişti se află cu siguranţă şi oameni echilibraţi, mulţumiţi de condiţia lor, nu din suficienţă46. Acest mod de-a privi lucrurile este potrivit şi în cazul sefiştilor. Dintre aceştia, nemulţumiţii cronici sunt cei zbuciumaţi, apăsaţi de ambivalenţă. Aceştia doresc să devină literaţi, dar sunt recunoscuţi ca atare doar de către comunitatea sefistă. Pe de altă parte, literaţii pot fi la rândul lor apăsaţi de frustrările nerecunoaşterii depline. Numeroşi dintre ei pot rămâne toată viaţa la statului de scriitori minori. <br /><br />„Chinurile” lor nu sunt mai mici decât cele prezumate ale sefiştilor.<br /><br /><br /><br /><br /><br />TIPOLOGIE LITERARĂ<br /><br /><br />De regulă, literaţii îi consideră pe sefişti doar nişte autori de literatură populară şi îi tratează ca atare, ocolind posibilitatea de a-i plasa în constelaţii literare mai avantajoase, estetic vorbind. La rândul lor, sefiştii nu insistă în această direcţie, preferând de obicei să etaleze argumente de felul celor prezentate mai sus, dominate de asumarea cunoscutului paradox al autonomiei. Ei susţin ideea că sefeul face parte din literatură şi în acelaşi timp este independent faţă de aceasta, dar tratează întrucâtva superficial aspectele strict literare, acordându-le maximă atenţie, în schimb, celor tematologice. Drept urmare, latura literară a sefeurilor nu este aprofundată. Se întâmplă aşa şi fiindcă lecturile teoreticienilor români ai sefeului sunt în general restrânse la o arie de texte anume, preferinţa pentru analizarea din interior a domeniului preferat fiind evidentă. De altfel, este în mod obiectiv dificil să fii în acelaşi timp un bun cunoscător al sefeului şi să ai o întinsă cultură literară. O asemenea performanţă ar fi eventual posibilă, dacă ethosul sefist n-ar include obligativitatea cunoaşterii cât mai aprofundate a textelor apărute în alte ţări, în special în limba engleză. O excepţie ar putea fi considerat, cum arătam, Ov. S. Crohmălniceanu, iar dintre autorii de azi, Cornel Robu, cu ale sale lecturi din esteticieni ai secolelor trecute, folosite într-o construcţie teoretică vulnerabilă, în mod special relevantă însă pentru patosul avocaţial al sefiştilor români.<br /><br />În cele ce urmează, propunem câteva apropieri între mentalitatea sefistă şi unele moduri distincte de raportare la ideea clasică de literatură. După cum se va observa, fiecare dintre aceste moduri poate fi încadrat, în cele din urmă, într-una dintre cele două retorici prezentate de noi mai sus. Fie că se numeşte manierism, avangardism, „populism literar” sau atitudine antiliterară, respectivele reacţii la ideea tradiţională de literatură sunt episoade dintr-o prelungită controversă. Specificul acesteia din urmă pare a ţine de o triplă determinare. Mai întâi, o deosebire cronică de vederi între adepţii literaturii „organice”, născută prin creaţie, aidoma unui organism viu, şi cei convinşi că literatura este formată din „obiecte” eminamente confecţionate în chip ingenios. Apoi, disputa dintre elitişti şi nonelitişti, despre (non)apartenenţa literaturii la o sferă de percepţie rezervată unei minorităţi deţinătoare a unei superiorităţi imanente. În fine, controversa latentă, dar inepuizabilă, între reprezentanţii unei raportări cvasireligioase la literatură şi cei cu o viziune profană, desacralizantă asupra literaturii.<br /><br />Socotiţi de către literaţi o categorie modestă sub raportul performanţei estetice (nu şi a celei intelectuale), sefiştii fac în mod vădit parte din tabăra antielitiştilor, a celor convişi că literatura poate fi nu numai rodul unei „naşteri”, dar şi cel al unei ingeniozităţi suficient de ascuţite. Ei consideră, apoi, că literatura este o chestiune fără legătură cu credinţa cvasireligioasă în frumos. Se observă numaidecât că acest mod de a vedea lucrurile este împărtăşit de sefişti cu numeroşi alţi oameni de azi. Un argument în plus pentru convingerea că mentalitatea lor este suficient de interesantă spre a face subiectul unei cărţi.<br /><br /><br />SEFISTUL CA AUTOR MANIERIST<br /><br />În anii ’80, prin câteva articole şi o bibliografie minimală1, am încercat să deschidem o discuţie despre apartenenţa sefiştilor la familia autorilor manierişti. Observaţiile respective îşi menţin actualitatea.<br /><br />Iată câteva dintre cele mai importante elemente ale esteticii manieriste, aşa cum au fost sistematizate de Gustav René Hocke. Punctul de plecare este conceptul, nu natura. Sunt căutate legităţi ale artificialului. Este ţintită armonia contrariilor, orice devenind compatibil cu orice. Activitatea artistică este intelectualizată. Se renunţă la principiul verosimilităţii. Manierismul este o ars combinatoria, dar şi o artă a derivărilor. În general, sentimentalismul este refuzat, mizându-se pe efecte detectabile cerebral. În mod evident, aceste caracteristici apar şi în sefeuri, unde sunt imaginate lumi coerente, dar neverosimile, relaţii de neconceput în literatura realistă (om - fiinţe extraterestre, materie - antimaterie, lume - antilume). În sefeuri, se mizează pe tensiuni conceptuale (umanitate - necunoscut, om - maşină, prezent - viitor). Procedeul combinărilor este favorizat de logica fantasticului. Arta derivărilor se exprimă adesea prin extrapolare, procedeu predilect al sefiştilor. Personajele din sefeuri acuză un schematism specific, fiind structural inapte pentru relaţii amoroase interesante ca literatură.<br /><br />Mituri, teme, motive predominante în literatura manieristă: labirintul, mit al cercetării (echivalentul lui sefist este cosmosul, unde călătorii astrali caută fiinţe raţionale), minotaurul şi alţi monştri (replică lor sefistă este o numeroasă faună fantezistă), maşinile miraculoase, stupefiante prin performanţele lor (sefeul excelează în maşini), Circe, mit al puterii de a transforma, Proteu, mit al reversibilităţii (sefeurile le ilustrează din plin).<br /><br />Cel mai important procedeu retoric al manieriştilor este concetto-ul:<br /><br />„Concetti sunt - sau trebuie să fie - formule magice ale frumuseţii, care ’se fac’ cu ajutorul sofismelor şi al unor figuri retorice iregulare. [...] Concetto-ul oferă o surprinzătoare concordia discors a unor idei. [...] ... un concetto izbutit se înfăţişează nu numai ca o concordanţă de noţiuni antitetice; el constituie totodată... un amestec de imagini. Sunt reunite, deci, atât noţiuni eterogene cât şi imagini eterogene. [...] În multe, în prea multe cazuri, puterea de invenţie este înlocuită printr-o simplă dispunere ’iraţională’, în acest chip deosebit de artificial”.2<br /><br />Cel mai reprezentativ concetto din sefeuri este robotul, coabitare producătoare de vertij intelectual între ideea de om şi cea de maşină. Alte concetti: călătorul venit din viitor sau din trecut şi lumea unde acesta ajunge, animalul dotat cu creier de om, monstrul foarte inteligent. Foarte uzitate în sefeuri sunt paradoxul (de preferinţă cel temporal), oximoronul şi catahreza.<br /><br />Reluând discuţia, urmărim de această dată mai puţin specificul estetic al sefeurilor şi mai mult felul de-a vedea lucrurile al sefiştilor, în ceea ce priveşte scrierea şi lectura textelor lor preferate. De această dată, ne interesează în special autorul manierist şi, prin extensie, omul manierist, în calitatea lui de strămoş literar al sefistului. Riscurile unei asemenea apropieri sunt evidente, cel puţin din punctul de vedere al literaţilor. Dacă este admisibil să discutăm cu oarecare reverenţă despre Baltasar Gracián, să zicem, spun aceştia din urmă, cu totul altceva este să recunoaştem că acest erudit iezuit din secolul barocului, al XVII-lea, vede actul de-a face literatură într-un fel oarecum înrudit cu acela al sefiştilor de astăzi, mai mult chiar, încarnează un tip uman ilustrat în zilele noastre inclusiv de către sefişti. Literaţii ar putea, eventual, să admită că sefiştii reprezintă nişte forme culturale degradate, caricaturale, lipsite de vreun interes major. Neutralitatea lucrării de faţă ne obligă să depăşim orice idosincrasie şi să prezentăm obiectiv lucrurile, recunoscând că asocierea sefiştilor cu manieriştii are justificări suficient de solide.<br /><br />În context, este interesantă şi tipologia autorului baroc, identică până la un punct celei a autorului manierist. Ideea că barocul este o constantă a creaţiei artistice (şi a spiritului uman) are importanţi susţinători. Lui Eugenio d'Ors, cel mai citat în această privinţă, i se adaugă George Călinescu, Adrian Marino şi Edgar Papu3. În discuţia noastră, este de reţinut asocierea barocului cu bizarul, apărută cândva şi persistentă multă vreme, chiar până în actualitate. Autorii asociabili spiritului baroc, inclusiv sefiştii, păstrează o aură de ciudăţenie, nu ştim cât de justificată în mod obiectiv, capabilă să le atragă antipatia literaţilor. În referirile depreciative ale acestora din urmă la sefişti a rămas ceva din tradiţionalul dispreţ clasicist faţă de artiştii ilustrativi pentru forma mentis barocă. Într-o posibilă discuţie despre spiritul baroc al sefiştilor români, sunt interesante şi alte observaţii, fie şi indirecte, despre artistul baroc şi implicit despre omul baroc. Una dintre ele se referă la tipologia rebelului în epoca barocă. Artiştii baroci sunt într-adevăr nişte revoltaţi, dar numai sub raportul creaţiei. Ei nu doresc schimbarea ordinii politice:<br /><br />„...la finele secolului al XVI-lea şi în primele decenii ale celui de al XVII-lea, condamnarea rebeliunii a reprezentat o trăsătură predominantă a culturii şi mentalităţii. [...] Cultura barocă era văzută ca o cultură de guvernare, cu misiunea stabilităţii politice şi a liniştii publice, capabilă să se impună şi să devină bun-simţ, marginalizând drastic, mai mult decât în epocile precedente, ideile de opoziţie şi de protest şi intenţiile contrarii mai mult sau mai puţin camuflate.”4<br /><br />Ipoteza că sefiştii sunt nişte autori/cititori de tip baroc, nonsubversivi, este sprijinită de o asemenea observaţie. Autori precum George Orwell sau Evgheni Zamiatin nu ilustrează mentalitatea sefiştilor, ci pe aceea a literaţilor. Cum arătam, afirmaţia că sefiştii români au publicat în timpul dictaturii comuniste texte subversive face parte din categoria neadevărurilor conjuncturale, produse în spiritul unei mode româneşti de după 1990, când devine foarte onorabil să fi fost (cripto)disident anticomunist.<br /><br />Spre deosebire de cei preocupaţi de tipologia autorului baroc, legată mai ales de o perioadă cronologică anumită, cercetătorii manierismului sunt înclinaţi să acorde o mai mare atenţie componentei stilistice. Iată de ce revenim asupra unora dintre concluziile lor.<br /><br />Punctul de plecare al unor lucrări din această categorie se află în cartea fundamentală a lui Ernst Robert Curtius. Acolo se arată că termenul de manierism este preferat celui de baroc, întrucât conţine „un minimum de asociaţii istorice”:<br /><br />„Noi nu ne-am propus să discutăm aici dacă termenul de manierism este sau nu bine ales pentru a defini o epocă din istoria artelor, şi nici cât este de îndreptăţit. Îl putem împrumuta pentru că umple un gol al terminologiei de istorie literară. În acest scop va trebui, bineînţeles, să-l lipsim de orice conţinut specific istoriei artelor şi să-i lărgim semnificaţia până a face din el numitorul comun al tuturor tendinţelor literare opuse clasicismului, fie ele preclasice, postclasice sau contemporane unui clasicism oarecare. Înţeles în acest sens, manierismul reprezintă o constantă a literaturii europene”5<br /><br />În opinia lui Curtius, autorul manierist „nu vrea să spună lucrurile normal, ci anormal”, preferă artificialul şi alambicatul, doreşte „să surprindă, să uimească, să orbească”. Totuşi, încadrarea manierismului într-un sistem i se pare imposibilă, recomandând strângerea de materiale în vederea unor sinteze ulterioare. Curtius găseşte totuşi anumite caracteristici definitorii, cum ar fi manierismele formale, important din punctul nostru de vedere fiind „manierismul ideii”. Referitor la acesta din urmă, el menţionează „boala manieristă a poantei”. Interesantă este admiraţia arătată de Curtius lui Baltasar Gracián, autor al unor încercări reuşite de a descoperi regulile prin care „agerimea minţii (agudezza)” poate fi probată, de a sistematiza „jocul de idei (concepto)” şi de a stabili cum poate fi realizat acesta, în absenţa inspiraţiei poetice6.<br /><br />Discipolul lui Curtius, Gustav René Hocke, dezvoltă în mod sistematic intuiţiile maestrului său, ducându-le uneori chiar prea departe, prin îngroşarea mecanicistă a ideii de dualism. Alături de observaţiile referitoare la structura estetică a literaturii manieriste, menţionate mai sus, reţin atenţia câteva formulări legate de autorul manierist, unele din acestea doar indirecte, deductibile. Autorul manierist este văzut ca o fiinţă specială, situat alături de sănătatea psihică a celui clasic. Gestul artistic manierist ar fi generat de o alterare a instinctelor, născută din pornirea manierismului „de a găsi împlinire în libido-ul sexual, nu numai în şi prin natură, ci adeseori şi în afara sau împotriva ei”7. Apropierea manierism-homosexualitate, probabil demodată astăzi, este exemplificată prin preferinţele sexuale ale pictorului Pontormo. Ideea ar fi că tribulaţile homosexualilor, implicate în tentativa lor de-a afla împlinirea sexuală prin procedee nenaturale pornesc dintr-o vocaţie pentru bizarerie. Comentând un citat dintr-o scrisoare a lui Pontormo, unde acestea se descria pe sine ca fiind un om eminamente „sucit”, Hocke conchide:<br /><br />„O trăsătură psihologică principală a omului ’manierist’, melancolic, subiectiv, bizar, om de tipul lui Pontormo, ne este înfăţişată aici în forma exemplară a unui concetto paradoxal, literar-manierist.”8<br /><br />Nu ştim în ce măsură „chinul creaţiei”, (alt concept pe cale de-a deveni o naivitate, dacă nu se referă la o perioadă dintr-un trecut destul de îndepărtat) sau cel al găsirii unei combinaţii nimerite de prefabricate sunt caracteristice sefiştilor şi, în caz afirmativ, în ce măsură ar putea fi asemănate cu modul nonstandard de-a obţine satisfacţii sexuale. Rămâne însă interesantă şi probabil adevărată ideea că sefiştii, aidoma manieriştilor, situaţi alături sau dincolo de inspiraţia literaţilor, au de întâmpinat anumite dificultăţi, atunci când îi compun textele. Fără a fi ghidaţi de demodata inspiraţie, de intuiţiile socotite în mod tradiţional a fi monopolul literaţilor, autorii de sefeuri lasă impresia că au probleme, asemănătoare celor ale autorilor manierişti, atunci când încearcă să găsească combinaţii relativ originale ale unor prefabricate.<br /><br />Gustav René Hocke duce mai departe şi observaţiile lui Curtius referitoare la persistenţa europeană a tipului de autor manierist:<br /><br />„Acest tip uman, care se teme de ceea ce este nemijlocit, care iubeşte obscuritatea, care admite plasticitatea senzuală numai sub forma deghizată, abstruză, a metaforei, care caută să cuprindă suprarealul miraculos (meraviglia), în sistemul intelectual de semne al unui limbaj stilizat la maximum, nu este un excentric şi cu atât mai puţin o figură originală, nici din punct de vedere istoric şi nici din cel sociologic. El reapare mereu în anumite faze ale istoriei spirituale a Europei, în legătură cu o ordine a valorilor devenită problematică din pounct de vedere religios şi politic, şi anume totdeauna în cadrul unei culturi mai mult sau mai puţin ’alexandrine’, la curţi, în saloane burgheze sau în cenaclurile boemei.”9<br /><br />Observăm că sefistul, în calitate de autor şi de cititor specializat, ar putea fi eventual declarat înrudit cu ultima dintre aceste categorii sociale, cu menţiunea că asemănările se limitează la sfera atitudinii faţă de cultura dominantă. Spre deosebire de boemul tradiţional, sefistul român este, după cum am mai arătat, o persoană aranjată din punct de vedere material, de regulă în urma unor profesii legate de mass media şi de informatică. <br /><br />Una dintre observaţiile lui Gustav René Hocke merită de asemenea a fi reţinută, pentru referirirea exactă, de această dată, la spiritul literaturii manieriste şi la performanţele combinatorii ale autorilor respectivi. Fără să recunoască vreodată acest fapt şi poate chiar fără să-l conştientizeze, discipolul lui Curtius pare stăpânit de mentalitatea literaţilor. El priveşte cu o anumită mefienţă de fond performanţele literare ale autorilor manierişti. El rezumă ideile lui Federico Zuccari, din L’idea de’pittori, scultori ed architecti (1607), constatând că acesta este foarte optimist în privinţa posibilităţilor metodei manieriste în artă. Astfel Zuccari consideră că imitarea naturii este „folositoare şi bună”, dar nu trebuie considerată „forma cea mai înaltă a aspiraţiei şi împlinirii artistice”. Arta nu este nici „simpla imitatoare, nici linguşitoarea naturii’, îşi are originea spirituală în ’concetto’ şi se mişcă în lumea tuturor formelor artistice anterioare, primind îndemnuri şi din această „lume artificială a operelor de artă deja existente”. Concluzia:<br /><br />„Pentru Zuccari, maeştri artei ’artificiale’ sunt demni de un ’mare elogiu’, întrucât ei obţin ’effetti meravigliosi’, efecte ale miraculosului, şi anume de natură expresivă sau supra-reală.”10<br /><br />Hocke însuşi se fereşte însă să le adreseze autorilor manierişti un la fel de „mare elogiu”. El constată că performanţa manieristă este mult mai dificilă decât cea clasicistă, aceasta din cauza unor dificultăţi inerente oricărei acţiuni artificiale. Realitatea se schimbă în permanenţă, iar autorul tradiţional, numit de noi literat, beneficiază din plin de acest aspect. Materialul de inspiraţie al autorului de tip manierist se modifică mult mai lent. Drept urmare, consideră Hocke, autorul/artistul poate izbândi doar în anumite condiţii speciale, dramatice:<br /><br />„’Manieristul’ va convinge prin arta sa când este vorba despre o personalitate saturniană, tragică... ajunsă la eşec. Manieristul va eşua în arta sa, atunci când tensiunea lui faţă cu eşecul nu e decât artificială. Va eşua de asemenea când nu se va mulţumi doar să copieze ’manierisme’, ci va tinde să imite forma exterioară a imaginii esenţiale demonice, proprie unor manierişti cu adevărat creatori.”11<br /><br />Sefiştii cu o conştiinţă profesională evoluată, asemănătoare celei a artiştilor/scriitorilor autentici (altă expresie probabil demonetizată) vor recunoaşte poate că reuşitele depline din genul lor preferat nu sunt prea numeroase. Nu altceva spune Hocke despre autorul manierist şi despre numeroasele eşecuri ale acestuia;<br /><br />„Rarele culmi ale desăvârşirii în iregular se află împresurate de abisuri fără număr ale eşuării. Caracterul ’obiectiv’ al clasicismului îngăduie ’limitarea’, cel ’subiectiv’ al manierismului face ca până şi simpla încercare de ’mimesis’ să degenereze în burlesc. ’Natura’ poate fi copiată, individualul - nu. Trebuie acceptată, ca simbol al manierismului, numai imitator, figura clovnului - atât în accepţia năstruşnic-hazoasă, cât şi suferitor-lamentativă. Sinonimul epigonismului din domeniul clasicist este, pe tărâm manierist, clovneria.”12<br /><br />Dacă ne gândim la profuziunea de sefeuri româneşti involuntar umoristice, datorită schematismului, apelului prea stângaci la clişeele genului sau lipsei prea vădite de profesionalism scriptural, îi dăm dreptate lui Hocke şi acceptăm ideea că apropierea sefeu-manierism este fructuoasă. Ce-i drept, este destul de greu să-i alături pe raţionalii sefişti de frământaţii şi abisalii autori manierişti, aşa cum îi descrie Hocke12a. Apropierea este posibilă totuşi, dacă ne gândim la temele predilecte, precum şi la o metodă comună, constând în recurgerea programatică la elemente constitutive cunoscute din scrieri anterioare.<br /><br /><br />AVANGARDIST<br /><br />Până la un punct, delimitarea sefiştilor faţă de literaţi este analoagă celei a avangardiştilor, ambele grupuri sociale declarându-se independente faţă de literatura „oficială”. Această apropiere n-a fost sesizată de teoreticienii români, cel puţin înainte de 198813, datorită naturii speciale a asemănărilor, ce trimite gândul la un portret anamorfotic. La prima vedere, nimic nu are legătură cu sefeul în “tabloul cu secret” al avangardei literare. Este însă suficient să privim din unghiul potrivit, pentru ca trăsăturile comune să iasă la iveală. Imaginea unui film proiectat au ralenti este de asemenea grăitoare. Supus unei accentuate încetiniri, filmul avangardei ca fenomen cultural (sau cel al unei avangarde literare anumite) oferă echivalenţe ale momentelor esenţiale din evoluţia mentalităţii sefiste. Această evoluţie lentă, promiţând longevitatea, diferă în mod vădit de modul frenetic al avangardiştilor, condiţionat de durata scurtă a unei singure generaţii14. Sub acest raport, avangarda literară are caracteristicile unei contraculturi.<br /><br />În anumite aspecte ale sale, mentalitatea sefiştilor români este cvasiavangardistă. Pot fi menţionate, în acest sens, atenţia specială acordată anticipării şi viziunilor asupra viitorului, obsesia găsirii unor precursori (reali sau doar fictivi) sublinierea ideii de noutate, construirea unui mit al civilizaţiei industriale. Comune sunt de asemenea vocaţia teoretică şi prozelitismul:<br /><br />„Avangarda are vocaţie teoretică. Ea este stăpânită în gradul cel mai înalt de conştiinţa mesajului estetic, obsedată de revelaţia supremului ’adevăr’, fascinată de eficacitatea formulei magice. Iar această metodă ia, în mod obligator, calea manifestului, a prozelitismului estetic, forme tipice de avangardism literar, absolut curente de la romantism înainte.”15<br /><br />Avangarda are şi darul de-a genera un fel distinct de a trăi:<br /><br />„...înainte de a constitui un ’curent’ sau o modalitate estetică, avangarda defineşte o atitudine de viaţă, un mod de a concepe şi de a trăi existenţa, aproape o Weltanshauung.”16<br /><br />În această privinţă, sefiştii ne amintesc până la un punct de avangardişti şi, în general, de grupurile contraculturale, aflate într-o căutare incomodă a unei tradiţii proprii, străini de poziţia psihologic confortabilă a literaţilor. Matei Călinescu se referă la „o profundă ambivalenţă”, manifestată de Eugen Ionescu faţă de România şi faţă de faţă de cultura română. Acest autor ar fi aspirat, cu succes, la exprimarea într-o limbă de mare circulaţie, dar ar fi păstrat unele nostalgii ale posturii de scriitor român. Autorul româno-francez ar fi trăit „întreaga problematică a dublei identităţi, cu toate fazele şi complicatiile la care poate da nastere bilingvismul - cel propriu-zis si cel cultural”17. În cazul sefistului român, păstrând proporţiile, se poate observa ceva asemănător. Pe de o parte, acesta doreşte să fie omologat de comunitatea sefistă internaţională, unde limba engleză este idiomul ales, pe de alta, nu-i displace să fie considerat un scriitor român şi să obţină consacrarea acordată de respectivul grup social. Modul sefistului român de-a face literatură (sau sefultură) este influenţat de această ambivalenţă. El foloseşte limba română, întrucât nu-i poate egala pe cunoscătorii nativi ai limbii engleze, etalând o oarecare neglijenţă stilistică, ca şi când exprimarea în română n-ar merita efortul unei elaborări trecute de-o anumită limită. Un anume dispreţ bine distilat pentru limba română, o limbă dintr-o mică ţară din Balcani, se face simţit în această atitudine. Spre deosebire de Eugen Ionescu, un avangardist (sau, dacă preferaţi, un adept al antiliteraturii) pe deplin realizat, sefistul român, cel puţin deocamdată, nu reuşeşte să devină sefist american de succes18. Pe de altă parte, literaţii, cei standard cel puţin, nu cunosc tribulaţii de acest fel. Ei se mulţumesc cu limba română, cu „religia” ei.<br /><br />O altă asemănare poate fi observată în poziţionarea faţă de politică. Avangardiştii români manifestă o atitudine rezervată faţă de angajarea politică, oricare ar fi aceasta. Ion Pop, un alt specialist în domeniu, susţine această teză, citând opinii ale celor mai proeminenţi reprezentanţi ai avangardei autohtone. Astfel, Ion Vinea se declară, în 1925, pentru “revoluţia sensibilităţii, cea adevărată”, iar Ilarie Voronca, criticând alinierea marxistă a suprarealiştilor francezi, observă că “pasul o dată făcut de pe tărâmul poetic pe acel politic, o debilitare a resurselor poetice avea fără întârziere să se facă simţită”. Tristan Tzara, într-un interviu destinat cititorilor români, se pronunţa într-un mod asemănător, pentru “revoluţia spiritului, un spirit al revoltei extrapolate spre metafizic, vizând însăşi condiţia umană”. Geo Bogza, la rândul său, opta pentru “exasperarea pură”19. Ion Pop propune două plauzibile cauze ale prudenţei politice manifestate de avangardiştii români. Mai întâi, situaţia obiectivă a unei Românii unde burghezia nu devenise încă repugnantă, fiind încă “tânără”. Apoi, un anumit complex al ilegitimităţii, acuzat de avangardişti. Acesta i-ar împiedica să meargă până la capăt în declaraţiile lor de contestare.<br /><br />Observăm că atitudinea faţă de politică a avangardiştilor români este analoagă celei a sefiştilor de peste decenii. Cum s-a văzut, contestări ale ordinii politice nu există în sefeul românesc de dinainte de 1990, criticile adresându-se civilizaţiei industriale şi ideii de dictatură, în general. După 1990 s-au descoperit, în spiritul unei mode încă actuale, sefeuri de protest anticomunist, neconvingătoare însă, în acest sens, la o lectură obiectivă20.<br /><br />Deosebirile dintre avangardişti şi sefişti derivă din modul radical şi nerăbdător al primilor, dar şi dintr-o situare diferită faţă de literatura „oficială”. Printre caracteristicile avangardei literare se numără şi cultivarea maximei îndrăzneli de gândire şi de expresie, contestarea violentă a trecutului literar, atitudinea negatoare, dar şi dorinţa de-a cultiva forme regeneratoare, rezultate ale unei capacităţi de-a intui viitorul. La acestea se adaugă negarea vehementă a tradiţiei literare. Sefiştii români sunt mult mai rezervaţi în aceste privinţe, explicaţia principală fiind situarea lor bivalentă faţă de literatura „oficială”, în spiritul paradoxului discutat. Pe de o parte, ei îşi afirmă independenţa şi susţin în mod implicit superioritatea textelor lor preferate faţă de literatura „oficială”, mainstream, pe de alta, doresc să fie şi nişte scriitori „omologaţi” de instanţele acesteia din urmă. Avangardiştii sunt adepţii unui fel de Blitzkrieg, sefiştii îşi consolidează tacticos invazia în literatură, considerând că n-au motive să se grăbească, fiindcă oricum viitorul le aparţine.<br /><br />Situarea sefiştilor români faţă de literatură este analoagă celei a avangardiştilor, dar numai până la un punct. Deosebirile încep acolo unde „duritatea” avangardistă în situarea faţă de literatura tradiţională este înlocuită prin „blândeţea” sefistă. Avangardistul clasic este un ofensiv, un adept al rupturii faţă de literatură, un insurgent al spiritului, actor al unei drame existenţiale autentice sau un retor foarte înzestrat. El este un agresiv al limbajului, formulările lui şocante par destul de bizare, câtă vreme se ştie că artiştii sunt, în mod tradiţional, nişte firi paşnice. Sefiştii, în schimb, cum am văzut, se distanţează cu prudenţă de literatură, fără a arde punţile, ca să spunem aşa. Excepţia sunt radicalii antiliterari de la la Jurnalul S.F. Câţiva dintre membrii grupului încep şi continuă cariere literare promiţătoare, dovedind că gesticulaţia lor de tip avangardist este girată de o energie reală. Spiritul lor insurecţional nu este însă caracteristic sefistului român standard (canonic). Acesta nu contestă literatura cu prea mare vehemenţă, dorind, în modul contradictoriu discutat de noi, locuri în istoria acesteia.<br /><br />Două ritmuri distincte se observă şi în legătură cu încheierea avangardei. În cazul standard, aceasta se produce cel mai târziu după circa o generaţie, factorii favorizanţi fiind constantele reacţii adverse, exprimând contestarea sau doar neînţelegerea. Acestea generează sentimente de nerealizare şi de frustrare, determinându-i pe avangardişti să renunţe. Intervin şi anumite modificări de mentalitate, aduse de trecerea „combatanţilor” în altă vârstă. Pe de altă parte, negarea ideii de tradiţie conţine germenii unor fenomene de autonegare, printre acestea un loc important ocupându-l parodia. Apar şi anumite stereotipii în definirea propriei poziţii, capabile să genereze dogmatism, rutinizare şi sectarism. În cazul avangardei sefiste, lucrurile evoluează într-un fel analog, dar mult mai lent. Şi sefiştii întâmpină rezistenţă din partea literaţilor, după cum s-a văzut. Şi în cazul lor, are loc o autonegare prin parodie. Proliferarea umorului, produsă în urma distanţării autorilor faţă de clişeele genului, este evidentă în sefeul românesc21.<br /><br />O deosebire faţă de avangarda standard apare şi în privinţa consacrărilor apărute după ce intervine “domesticirea”, încadrarea în tradiţie şi în regulile de succes ale acesteia. Avangarda standard asigură un număr mic de consacrări literare. Cel mai reprezentativ în această privinţă pare a fi André Breton, iniţial un revoltat literar, ulterior un consacrat indiscutabil. Dacă admitem că Eugen Ionescu a fost un avangardist şi nu doar un adept al antiliteraturii, îl putem încadra în aceeaşi categorie. În spaţiul nostru cultural, un omolog al poetului francez este Geo Bogza, ajuns academician ca urmare a unor merite literare reale. Deocamdată nu cunoaştem ceva similar în privinţa avangardei sefiste. Nu există deocamdată un sefist devenit autor român clasicizat.<br /><br />Deosebirea principală este generată de longevitatea avangardei sefiste. Etapa finală a oricărei avangarde, cea a resorbirii în tradiţie (prin crearea, de regulă, a propriei tradiţii), însoţită de “producerea” câtorva personalităţi literare sau artistice (relativ) importante are loc în cazul sefiştilor, dar numai în forme intermediare. Finalul acestei etape poate fi eventual pronosticat pentru un viitor când ştiinţa şi tehnica se vor banaliza, iar sefeul nu va mai putea fi deosebit de literatură. Pătrunderea unor autori ca Verne, Wells sau Bradbury în unele programe de învăţământ pare a prefaţa tocmai acestă etapă finală.<br /><br />Literaţii invocă un paradox al mediocrităţii vitale22, de natură să garanteze longevitatea mişcării sefiste. Sefultura, spun ei, ar fi tocmai produsul acestei strategii menite să păstreze sefeurile la nivelul unei valori literare moderate, asigurându-le astfel validitatea în interiorul mişcării sefiste. Astfel s-ar explica faptul că majoritatea sefiştilor români n-au reuşit să atingă “viteza de desprindere”, din punctul de vedere al literaţilor, iar textele lor n-au fost consemnate de istoria literară ca realizări majore, urmând a fi plasate printre capodopere doar de istoricii mişcării sefiste. Relativele excepţii dovedesc că intrarea în istoria literară presupune situarea autorilor alături de comunitatea sefistă, de cutumele acesteia şi implicit de sefultură. Succesul literar se obţine prin texte unde sefeurile apar hibridate cu literatura, spun literaţii. Hibridate până într-atât, încât să nu mai semene aproape deloc a sefeuri...<br /><br />În acest context, sefiştii pot remarca o anumită prejudecată a literaţilor. Cazul lui Ovid S. Crăhmălniceanu este ilustrativ în această privinţă, constată ei. Criticii literari se grăbesc să salute cele două volume de sefeuri ale cunoscutului critic şi istoric literar, dar mai ales pentru că-l preţuiesc pe autor pentru activitatea sa literară şi pentru poziţia sa de universitar. Important se dovedeşte şi faptul că autorul Istoriilor insolite este totalmente străin de comunitatea sefistă din România şi drept urmare nu este „stigmatizat” în ochii literaţilor. Cele două volume ale sale sunt receptate doar ca literatură bună. Ceva în acest gen se întâmplă şi în cazul lui Vladimir Colin. Prozele acestuia sunt comentate de către literaţi ca şi cum n-ar fi sefeuri, ci mai degrabă literatură fantastică.<br /><br />Revenind la asemănările dintre comunitatea sefistă şi avangardă, constatăm că sefultura, sefeurile de nivel literar modest, ar corespunde etapei de început a avangardei, când “totul este permis”, iar “ora” este a diletanţilor şi a veleitarilor. Istoria avangardei literare descrie, ca fenomen tipic, ilustrările efemere ale unor veleitari, în condiţiei ebuliţiei de început, urmate de reîntoarcerea acestora în anonimat. Consacrările, atâtea câte sunt, ar corespunde etapei de dizolvare a avangardei în tradiţia literară. Privind lucrurile prin prisma ideii tradiţionale de valoare literară, adică din punctul de vedere al literaţilor, costatăm că longevitatea avangardei sefiste poate fi explicată prin păstrarea artificială a sefulturii alături de textele valide ca literatură. Dacă Mircea Opriţă, deocamdată istoricul cel mai complet al sefeului românesc, ar fi ţinut cont de acest aspect, concluziile monumentalei sale lucrări ar fi fost altele. El ar fi fost constrâns să recunoască lipsa de interes literar a multor dintre textele menţionate de el. Aşa ceva nu este însă posibil, din motive lesne de înţeles. Concluzia nu poate fi decât una singură. Anume că destule dintre textele prezentate de Opriţă sunt într-adevăr importante, dar nu ca literatură. Din ce motiv, atunci? Cartea de faţă încearcă să răspundă la această dificilă întrebare.<br /><br /><br />AUTOR DE LITERATURĂ POPULARĂ<br /><br />Apartenenţa sefeului la literatura populară, evidentă de la prima vedere, poate fi argumentată şi în mod savant, precum o face Adrian Marino, în Biografia ideii de literatură (6 vol., 1991 – 2000). Cum referirile la sefeu ale acestui autor sunt relativ neutre, nu le-am discutat în legătură cu retorica pro domo a literaţilor. Istoricul ideilor literare nu se pronunţă în favoarea aşa-numitei literaturii autentice şi nici nu condamnă diferitele forme de text contestate de puriştii literaturii, cum o făcea în Dicţionar de idei literare (1973). Câteva sugestii ale unei preferinţe există totuşi, cea mai importantă fiind chiar titlul cărţii. Pe deplin corect ar fi fost „Istoria ideii de literatură”. „Biografia”, în schimb, termen potrivit doar pentru un organism viu, sugerează că literatura nu poate fi decât născută, nu făcută, confecţionată. În retorica pro domo a literaţilor metafora literaturii organice este adesea folosită23.<br /><br />Adrian Marino inventariază diferitele posibilităţi de manifestare ale literaturii populare, constatând că aceasta are tendinţa de-a fagocita literatura destinată elitelor:<br /><br />„ ...literatura populară (în toate accepţiile) tinde să se disocieze şi să se opună ’literaturii propriu-zise’ (sub toate formele), până la suprapunerea şi eliminarea ’definitivă’.”24<br /><br />În mod special în cultura americană, dar şi în alte spaţii culturale, prin contagiune, se admite că literatura populară o formează textele deosebite în chip esenţial de cele destinate unei elite a cititorilor. Criteriile tradiţionale de valorizare ale criticii literare nu-i sunt adecvate:<br /><br />„’Popular’, în astfel de situaţii, devine orice ’obiect’, respectiv text, destinat consumului, care circulă, cu publicul şi succesul său imediat şi, mai ales, care se vinde. Succesul editorial este echivalentul ’valorii’. ’Literatura populară’, de acest tip, reprezintă prin excelenţă o ’marfă’, un obiect comercial vandabil [...]. Datele problemei literare se schimbă radical. Din ’marginală’, o astfel de literatură ’populară’ devine ’centrală’, dominantă, reprezentativă. Ierarhia literară […] se răstoarnă şi ea în mod spectaculos. Seismul ideii tradiţionale de literatură este puternic şi după toate indiciile sociologiei literare actuale, ireversibil.”25<br /><br />Abundenţa semnelor citării poate indica distanţarea autorului faţă de virtuţile intrinseci ale literaturii populare.<br /><br />Literatura de masă, o varietate evoluată de literatură populară, dar identică acesteia în esenţă, este „produsul specific al industriei culturale”, fiind definită de caracterele „obiectului industrial”. Literatura de masă tinde să înglobeze şi să legitimeze o serie de genuri socotite minore. O caracterizează standardizarea, uniformizarea şi omogenizarea, validarea ei fiind dictată de noi criterii:<br /><br />„Accentul se deplasează, energic […] împotriva criteriului calitativ. Cantitatea producţiei ’literare’ de ’masă’ şi marea sa audienţă, respectiv succesul de public, difuzarea şi recepţia trec pe primul plan. […] În ultimă analiză, noua perspectivă echivalează existenţa, valoarea, semnificaţia etc. unei cărţi, cu circulaţia şi publicitatea sa: ’Cartea este ceea ce este difuzarea sa’ (Robert Escarpit). Valoarea de circulaţie înlocuieşte valoarea, considerată ’absolută’, de ’creaţie’ etc. Criteriul critic, estetic, pierde supremaţia. Mai mult: tinde chiar să dispară.”26<br /><br />În 1965, când Robert Escarpit scrie aforismul de mai sus, în La Revolution du livre, literatura de masă este doar un adversar mai mult sau mai puţin redutabil al literaturii socotite valoroase de către literaţi. În deceniile următoare însă raportul de forţe se schimbă în favoarea celei dintâi.<br /><br />Sefeul este considerat de către Adrian Marino, pe urmele unor copios menţionaţi sociologi ai literaturii, o varietate a literaturii de masă, un efect direct al progreselor ştiinţifice şi tehnice din secolul trecut, un produs de sinteză rezultat din logica ştiinţei şi construcţiile imaginare. Atunci când scrie despre mixtura de straniu, mister, evaziune, verosimil ştiinţific, senzaţional, poezie fabuloasă şi curiozitate ştiinţifică, istoricul ideilor literare lasă impresia că este un admirator al sefeului. La fel, atunci când menţionează marele „succes internaţional, de masă” al acestuia. Anumite semne ale unei eventuale apartenenţe la retorica pro domo a literaţilor apar însă atunci când sunt aduse precizări în legătură cu diferenţele de statut dintre literatură şi literatură de masă. Admiţând că masele moderne, mai ales occidentale, au descoperit în sefeu un gen predilect, Adrian Marino începe o etalare de rezerve implicite. Acestea nu sunt, în opinia noastră, un semn de idiosincrasie, nici-un text românesc dedicat sefeului nu lasă o impresie mai netă de obiectivitate. Totuşi, confirmând ipoteza noastră despre practic imposibila neutralitate în materie, Adrian Marino ne spune că studiile dedicte sefeului au „un aspect de vulgarizare şi iniţiere, în acelaşi timp stranie şi familiară”. Este o referire eufemistică la ceea ce literaţii numesc critică populară. În plus, Adrian Marino consideră că sefeul este o literatură care pare „iremediabil uniformizată, depersonalizată, lipsită de ’originalitate’.” Următoarea referire la literatura de masă este de natură să-i indispună pe susţinătorii sefeului ca literatură:<br /><br />„Întreaga ’poetică’ a literaturii de masă scoate în evidenţă situaţia sa fundamental stereotipă. Tendinţa literaturii este individualizarea, ieşirea din normă, transgresarea genului din care opera individuală face parte. Dimpotrivă, literatura de masă corespunde integral propriului său gen. Ea este cu atât mai reuşită cu cât respectă mai strict normele sale. Idealul este conformismul normativ.”27<br /><br />Ce-i drept, pentru a ilustra stereotipia literaturii de masă, Adrian Marino face referire în continuare la romanul poliţist şi la canoanele acestuia. Sefiştii pot să-i reproşeze o insuficienţă cunoaştere a genului lor preferat. În schimb, atunci când abandonează proiectul lor de legitimare strict literară, sefiştii au motive să-i rămână îndatoraţi lui Adrian Marino. După ce analizează conceptele de a subliteratură şi paraliteratură (avataruri ale literaturii populare), acesta oferă justificări solide ale literaturii nonelitiste. Deşi preferă literatura, istoricul ideilor literare recunoaşte că vremurile s-au schimbat, iar criteriul sociologic este tot mai folosit, în dauna celui estetic:<br /><br />„Ascensiunea şi succesul enorm al literaturii de masă, a tuturor formelor de literatură populară, modifică, subminează şi, mai ales, respinge canonul considerat elitist, the high canon. Impus de autorităţi contestate şi contestabile.”28<br /><br />Mutaţia de mentalitate a sefiştilor români, analizată de noi în partea a doua a lucrării de faţă, pare a se nutri şi din acest mod de-a vedea lucrurile. În mod preponderent intuitiv, sefiştii realizează treptat că n-are rost să ducă mai departe o bătălie oricum pierdută. Ei argumentează apartenenţa textelor lor la „literatura mare”, după cum am văzut, dar în acelaşi timp îşi consolidează un statut de autonomie faţă de aceasta. Are loc un proces de opţiune, nu lipsit de un anume dramatism. Rezultatele lui vor deveni foarte clare după 2000. Abandonarea ideii dogmatice despre diferenţele dintre literatura autentică şi cea confecţionată nu este simplă, psihologic vorbind. Chiar şi inginerilor sau informaticienilor le este relativ greu să afirme cu mâna pe inimă că le-a devenit indiferentă opinia literaţilor, a criticii literare, faţă de textele lor. Se petrece un fel de schismă culturală ezitantă, specifică conştiinţei literare româneşti29.<br /><br />Adrian Marino oferă noi nuanţări, referindu-se la cele mai „grave” variante de literatură populară: subliteratura şi paraliteratura. În decursul timpului, detractorii sefeului au apelat şi la aceşti termeni aparent mai „apăsaţi” decât literatură populară sau literatură de masă. Iniţial un termen net depreciativ, subliteratura a ajuns cu timpul să însemne pentru numeroşi cercetărori şi o categorie de texte lipsite de intenţionalităţi literare, dar având calităţi din alte categorii. Concluzia este că o ierahizare a textelor în funcţie de genuri nu se justifică, îndreptăţită fiind doar aprecierea unor opere:<br /><br />„Tendinţa acestor studii este de a situa pe o scară mobilă, în ’sus’ şi în ’jos’, nu categorii sau genuri literare, ci doar opere individuale, aparţinând oricărui gen, de comparat şi evaluat de la caz la caz. Un indiciu sigur de relativizare, de eroziune a principiului ierarhic este şi o formulă gen ’aşa-numită literatură superioară’ […]. High literature devine un termen ce decade, pus tot mai frecvent între ghilimele.”30<br /><br />Conceptul de paraliteratură, sinonim în esenţă cu acela de subliteratură, are calitatea de-a nu sugera o stratificare valorică, apelând la o metaforă geografică. În privinţa lui, Adrian Marino selectează mai ales accepţia de colaborare între cuvânt tipărit şi alte sisteme de comunicare (imagini, sunete). Pentru istoricul ideii de literatură, cele mai semnificative exemple de paraliteratură sunt benzile desenate, domeniu în mod vădit înrudit cu acela al sefeului. De domeniul paraliteraturii i se pare şi colaborarea dintre literatură şi tehnicile de comunicare modernă. Alţi cercetători îi atribuie inclusiv jurnalele intime precum şi critica literară, Concluzia este că paraliteratura este o predecesoare a antiliteraturii, iar acceptarea ei de către teoreticieni, tot mai vizibilă în vremurile din urmă, indică o lărgire nemăsurată a ideii de literatură.<br /><br />Dacă cititorul unor cercetări de felul celei a lui Adrian Marino reuşeşte să depăşească rezistenta prejudecată a unei stratificări valorice în materie de literatură, sugerată apăsat de termenul subliteratură, obţine o perspectivă incitantă. Sefiştii sfârşesc prin a considera deosebit de util un asemenea mod de-a vedea lucrurile. Folosindu-l, ei reuşesc să depăşească ideea stresantă că trebuie neapărat să-şi legitimeze textele în faţa literaţilor şi a istoriei literare. În mod intuitiv, eventual în urma unor lecturi nedeclarate, sefiştii români au trecut după 2000 tot mai vizibil la o asemenea abordare. În această privinţă înregistrăm o desincronizare faţă de atitudinea intelectuală europeană. Studiile de reabilitare a literaturii populare (cu subdiviziunile ei), menţionate de Adrian Marino încep să apară cu ani buni înainte de căderea comunismului din România. Astfel, Brian M. Stableford (The Sociology of Science Fiction, 1987) conchide că principalele funcţii ale sefeului ţin de comunicare şi socializare, mai puţin de asigurarea unui nivel semnificativ al literarităţii. Cercetătorii români recenţi ai fenomenului, cei mai importanţi fiind Mircea Opriţă, Cornel Robu şi Radu Pavel Gheo, nu dau semne că s-ar sincroniza la o asemenea atitudine. Ei continuă, inclusiv după anul 2000, să încerce legitimarea sefeurilor ca texte valoroase prin calităţi literare.<br /><br />Asistând la procesului de deteriorare a ideii de literatură „frumoasă”, „adevărată”, „valoroasă”, la abandonarea criteriului estetic, literaţii sunt derutaţi. Încrederea lor cvasireligioasă într-o valoare literară situată dincolo de orice dubiu se clatină, iar câteva dintre cutumele lor tradiţionale devin inactuale. Instituţia criticii şi istoriei literare, menită să cearnă „adevăratele” valori de pseudovalori, să facă deosebirea între scriitori autentici şi veleitari, nu mai pare infailibilă. În anii de după 2000, în mod sincronic cu transformarea Uniunii Scriitorilor într-o instituţie mai degrabă decorativă şi cu estomparea elitei literare, înlocuită de cea mediatică, credinţa literaţilor în împărţirea draconică a literaturii în bună sau proastă devine tot mai lipsită de justificare obiectivă. Schimbarea paradigmei în ceea ce priveşte ideea de literatură, descrisă minuţios de Adrian Marino, are un echivalent social tot mai vizibil. <br /><br /><br />SEFISTUL ŞI ANTILITERATURA<br /><br />Am urmărit câteva raportări la ideea tradiţională de literatură, înrudite cu modul sefist de-a vedea lucrurile. În diverse măsuri, am conchis, sefistul este un manierist, un avangardist şi un partizan al literaturii populare. Atitudinea antiliterară pare a fi un fel de numitor comun al celor de mai sus. Manieristul contestă modul „inspirat” de-a face literatură, susţinând că o alegere ingenioasă a combinaţiilor este mai fructuoasă. Avangardistul propune nişte reforme radicale ale ideii tradiţionale de literatură. Sefistul român, ezitant în materie de contestare a literaturii, nu merge atât de departe, păstrând totuşi atitudinea avangardistă în chip de substrat al poziţiei sale. Cât priveşte opţiunea pentru literatura populară, sefistul o practică într-un mod de asemenea temperat. În legătură cu acest ultim aspect, observăm o contradicţie. În mod tradiţional, autorii de literatură populară nu sunt nişte teoreticieni, modul lor de-a scrie n-are nevoie de justificările criticii şi istoriei literare. Pentru ei, succesul de librărie îl înlocuieşte definitiv pe cel de stimă, mult apreciat de către literaţi. Unii sociologi se interesează, ce-i drept, de rezultatele muncii lor, dar concluziile acestora nu le influenţează succesul de public. În această privinţă, sefiştii români au o poziţie întrucâtva hibridă, cum s-a văzut. Ei ţintesc succesul de librărie, dar nu le este indiferentă opinia criticii despre textele lor. Nu este vorba numai despre opinia în mod tradiţional complezentă a celor din interiorul comunităţii sefiste, ci şi despre referirile ocazionale ale criticilor literari de profesie. <br /><br />Aşa stând lucrurile, atitudinea antiliterară este de cele mai multe ori implicită, sefistul român păstrându-şi mai totdeauna o resursă de „negociere” cu literatura. Ideile tranşante ale antiliteraţilor sunt preluate cu o anumită surdină. Printre opiniile sefiştilor nu găsim pledoarii explicite împotriva valorilor estetice ale literaturii, în favoarea oralităţii, nici contestări ale culturii literare. Atunci când îşi fac publice opiniile, sefiştii români preferă, de regulă, să afirme că lecturile sefiste nu sunt incompatibile cu o preferinţă secundară pentru literatură. Ei nu pledează pentru valorile extraestetice, o eventuală excepţie în acest sens fiind teoria lui Cornel Robu. Eruditul sefist din Cluj-Napoca nu izgoneşte esteticul din sefeu, dar îi desemnează un colocatar: sublimul. Cât priveşte preferinţa antiliteraţilor pentru scriitura neîngrijită şi pentru un text capabil să exprime viaţa, cu toate imperfecţiunile ei, aceasta nu este teoretizată de sefişti, fiind însă adesea practicată. <br /><br />Antiliteratul „acharné”, de felul lui Eugene Ionesco sau Samuel Beckett, nu este de găsit printre sefiştii noştri. Totuşi, o apropiere a acestora din urmă de promotorii antiliteraturii este posibilă. O asemenea încercare este justificată, în primul rând, de nuanţa antiliterară a conştiinţei sefiste (echivalentul conştiinţei literare). În modul ambiguu descris mai sus, sefiştii încearcă să se delimiteze faţă de literatură. Excepţie în materie de maximalism şi de căutare a „secesiunii” face grupul de la Jurnalul S.F. Atitudinea antiliterară de la această publicaţie nu este doar implicită, exprimată prin promovarea unor texte nesemnificative pentru literaţi, dar şi explicită, prin teoretizări apărute în cadrul unei rubrici numite în chip semnificativ „Anticritica”. Teoreticienii insurgenţi de la Jurnalul S.F. întâmpină însă o dificultate de principiu. Ei încearcă să impună forme şi idei antiliterare, dar sunt nevoiţi să recurgă la un arsenal de idei şi concepte împrumutat de la literaţi. Ca urmare a precarei culturi literare, pledoariile lor acuză o anumită sărăcie dialectică şi expresivă. Se pare că pentru a critica literatura în mod convingător trebuie mai întâi s-o cunoşti, să te situezi în interiorul ei, ba chiar să ai o structură psihică de literat... Adrian Marino se referă la acest tip de situaţii, atunci descrie fronda antiliterară românească dintre cele două războaie mondiale, considerând că multe luări de poziţie exprimă doar „o afectare antiliterară, de cafenea”:<br /><br />„Se reia, de fapt, doar un clişeu, considerat de efect şi foarte a` la page. Mai ales la unii scriitori de mâna a doua, a treia, care nu pot fi bănuiţi, în nici un caz, de o foarte complicată şi profundă conştiinţă antiliterară.”31<br /><br />Problema celor de la Jurnalul S.F. şi a altor sprijinitori ai independenţei sefeului faţă de literatură tocmai aceasta este, dovedindu-ne că istoria se repetă. Conştiinţa antiliterară a sefiştilor, apreciază literaţii, pare superficială, insuficient de convingătoare. Apare aici, observăm noi, un paradox generator de perplexitate. Atunci când adoptă o retorică antiliterară, sefiştii nu-i conving pe literaţi, dar nici pe comilitonii lor. Pe aceştia din urmă, cu preferinţa lor pentru sefeuri, limbă engleză şi calculatoare, pledoariile antiliterare îi lasă indiferenţi. Pentru ei, retorica antiliterară este desuetă, rămânând eventual interesante abordările sociologice practicate de istoria mentalităţilor. Pentru neosefişti, cum vom vedea, sefeurile contează prin anumite calităţi extraliterare, cum ar fi mărturiile asupra condiţiei umane într-o epocă dominată de construcţiile virtuale, fără legături cu tradiţiile „naturiste”.<br /><br />Apogeul atitudinii antiliterare a sefiştilor români este atins probabil în anul 1996, când îşi încetează apariţia Jurnalul S.F. Un autentic ingredient antiliterar nu lipseşte însă niciodată din mentalitatea sefiştilor români. Lucrurile stau altfel în cazul literaţilor, declaraţiile antiliterare ale acestora având aerul unor simulări sau alinieri la o modă. Când adoptă atitudinea antiliterară, literaţii lasă impresia că doresc să obţină o expresivitate de gradul al doilea, dar tot de tip literar. Avangardiştii deţin o relativă imunitate împotriva acestui manierism antiliterar, în cazul lor sinceritatea contestării fiind eventual convingătoare. În alte cazuri însă atitudinea antiliterară rămâne exterioară, adoptată ocazional. Numeroasele declaraţii din această categorie, colecţionate de Adrian Marino, o probează. Mulţi literaţi români importanţi adoptă un crez antiliterar în decursul timpului. Printre aceştia se află Mircea Eliade, E. M. Cioran, Eugen Ionescu, Ion Barbu, Camil Petrescu, Tudor Arghezi. Sunt citaţi, printre alţii, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Maria Banuş, Gellu Naum, A. E. Baconski, Petru Romoşan, Matei Călinescu (în Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter, 1969), M. H. Simionescu (în calitate de autor al unor reuşite parodii ale literaturii şi criticii literare). Câteva formulări ale Mariei Banuş, din 1970, i se par lui Adrian Marino chiar „definiţia clasică a antiliteraturii”.<br /><br />„Orice literatură, făcută de mine sau de alţii, mă dezgustă... Nu suport decât metaforele şi comparaţiile găsite sau relatate pe viu...”32<br /><br />Poeta proletcultistă pledează pentru spontaneitate, dar aceasta n-o împiedică să publice în continuare poezii elaborate. Toţi cei citaţi mai sus nu procedează altfel. Contestarea de tip antiliterar este în cele din urmă o denegaţie, capabilă să exprime într-un fel întortocheat iubirea pentru literatura autentică. Adrian Marino conchide că antiliteratura se transformă „într-o temă literară, inofensivă ca oricare alta”33. De altfel, i-ar fi fost aproape imposibil, psihologic vorbind, să admită că literatura, în formele ei tradiţionale, suferă în anii din urmă un proces obiectiv de perimare, deşi poate că o asemenea concluzie ar fi fost mai îndreptăţită de fapte. Concluzionând că literatura este în stare să „recicleze” şi să înglobeze toate contestările la adresa ei, Adrian Marino ilustrează perfect poziţia literatului luminat, diferit de literatul „pătimaş”, pornit să lanseze diatribe la adresa oricărui text, scris, în opinia sa, fără talent şi fără credinţă în frumos. Inventariind cu obiectivitate o sumedenie de contestări, el rămâne în esenţă un „credincios” al literaturii. <br /><br />Revenind la convingerile antiliterare ale sefiştilor, constatăm că lucrurile stau altfel. Spre deosebire de literaţi, ei nu iubesc literatura sau, în orice caz, o privesc cu indiferenţă, dorind s-o înlocuiască prin sefeuri. În cartea lui Adrian Marino găsim câteva sugestii interesante cu privire la posibilele resorturi ale atitudinii lor. Astfel, este de reţinut referirea la o negativitate fundamentală, generată de spiritul timpului. Seninătatea şi echilibrul literaturii clasice devin, cu trecerea vremii, nişte calităţi iritante, de neacceptat. La fel, ideea absolutului estetic, inacceptabil pentru „mentalitatea negativistă a epocii”. Sefiştii intră în rezonanţă, în felul lor, cu aceste moduri de-a privi literatura. Interesantă este şi propunerea unei apropieri între antiliteratură şi antisacralitate. Vorbind despre laicizarea omului modern, Adrian Marino conchide că antisacralitatea este înrudită, chiar coincidentă, cu antiliteratura, în sensul că adversarii literaturii resping „credinţa artistică şi literară”, aflată la baza unei preferinţe imposibil de argumentat în mod strict raţional.<br /><br />Poziţia sefiştilor împrumută câte ceva din atitudinea schiţată mai sus. Adoptând o modalitate de-a scrie străină de iluminările emoţionale trăite şi declarate cândva de poeţi, ei preferă luciditatea. O eventuală „credinţă sefistă”, echivalent „sintetic” al „credinţei literare” poate fi decelată în textele lor de către criticii literari doar în situaţiile când textele respective fac saltul către literatură. Am văzut însă că sefiştii declară că trăiesc ceva asemănător unei iluminări de tip religios, unei convertiri34. Lectura sefistă are un efect psihotrop, de natură să creeze dependenţă35, dar nu este vorba despre ceva analog unei convertiri de tip religios, ci de o prozaică dobândire a unei deprinderi „vicioase”. Că sefiştii n-au nici-o legătură cu atitudinea religioasă o probează ateismul lor vădit, adesea militant. Mai ales în anii de după 1990, acesta iese la iveală în mod ostentativ. În textele unor sefişti, mai ales mitologia creştină este obiectul unor persiflări, fiind „răsucită”, cu obţinerea unor efecte parodice, blasfematorii din punctul de vedere al BOR, dar şi pentru literatul tradiţional din România36. În mod curios, cele mai virulente sefeuri anticreştine apar în România după 1990 şi nu înainte, când probabil ar fi fost foarte pe placul autorităţilor comuniste.<br /><br />Vom reveni asupra atitudinii evident anticreştine a sefiştilor români, atunci când vom amplifica paralela dintre comunitatea sefistă românească şi structura unei grupări religioase neoprotestante. Până atunci, ne mulţumim să observăm că legătura cu satanismul, propusă de noi în 199537, nu este un atac împotriva sefiştilor români, cum a fost considerată imediat după apariţia eseului respectiv, ci o metaforă critică. Într-adevăr, mai ales în legătură cu gruparea de la Jurnalul S.F., apropierea de o grupare neoproptestantă nu este funcţională decât atunci când încercăm să descriem modul de organizare al comunităţii sefiste. În schimb, atunci când ne interesează doctrina şi situarea faţă de literatură a sefiştilor maximalişti, de felul celor de la Jurnalul S.F., constatăm că apropierea de o sectă satanistă este mai potrivită. Neoprotestanţii nu resping doctrina creştină, ci propun noi interpretări, fără să nege dogma esenţială. Sataniştii, în schimb, fac tabula rasa, adorând tocmai ce afuriseşte creştinismul.<br /><br /><br />POSTMODERNISMUL ŞI SEFIŞTII<br /><br />O apropiere între modul postmodernist de-a concepe literatura şi preferinţa sefiştilor pentru recombinarea uneori parodică (conştientizată sau nu) a unor „prefabricate” pare naturală şi evidentă. Mircea Opriţă o propune, în special în legătură cu îndrăznelile intertextualiste ale unor sefişti din promoţia anilor ’90. În opinia sa, există un posmodernism SF românesc, ilustrat în special de Michael Haulică, Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Cătălin Ionescu, Ona Frantz, Florin Pîtea. În textele acestor autori, Mircea Opriţă descoperă trăsături ale „gândirii postmoderne”: sincronizarea la idealul descentralizării, promovarea temelor marginalizate, adoptarea unor strategii ale jocului liber, acceptarea democratică a parodiei alături de demersul „serios”. Volumul colectiv Motocentauri pe Acoperişul Lumii (1995) este considerat„o carte-manifest a SF-ului nouăzecist”, implicit o dovadă a adaptării de către sefiştii români a strategiilor narative postmoderniste. Autorii (Ionuţ Bănuţă, Caius Stancu, Dănuţ Ivănescu, Sebastian A. Corn, Michael Haulică, Don Simon, Doru Stoica şi Cătălin Ionescu) reuşesc într-adevăr să dovedească o libertate scripturală încă neîntâlnită în sefeul românesc, aceasta fiind calitatea capabilă să-i apropie de idealul postmodernist al încălcării tuturor barierelor narative tradiţionale38.<br /><br />Cât priveşte latura teoretică, totdeauna importantă în cazul unor manifestări de tip antiliterar, Mircea Opriţă se opreşte asupra Jurnalului S.F., descoperind elementele unei estetici postmoderne, nu înainte de a-şi lua unele precauţii, atunci când se referă la „amatorismul drapat în recuzită generică”, capabil să înfrunte profesionismul literar cu mult curaj şi, adăugăm noi, cu deplină îndreptăţire culturală. Concluziile lui Mircea Opriţă sunt favorabile:<br /><br />„Cu tot caracterul ei aproximativ şi rudimentar, estetica [promovată în Jurnalul S.F.] năzuie deschis la cultivarea unor trăsături postmoderne ale scrisului. Ca şi în cazul literaturii generale, SF-ul ’nouăzecist’ este văzut într-o contrapunere semnificativă la modurile experimentate anterior. Un spirit al desacralizării se aplică oricărui lucru: mituri, teme, mijloace de expresie, limbaj.”39<br /><br />Criticul literar tradiţional este sceptic în privinţa unor asemenea concluzii, obiectând că pot intra în discuţie doar teoretizările situate la nivelul validităţii dialectice. Or, continuă criticul, eseiştii de la „Jurnalul S.F.” au audienţă doar în cadrul comunităţii sefiste, textele lor nu intră în circuitul discuţiilor profesionale despre literatură din România; aşa stând lucrurile, se poate spune că Mircea Opriţă forţează nota, din partizanat, atunci când procedează la „anexarea” sefistă a postmodernismului. În schimb, un istoric al mentalităţilor sau unul al ideilor literare, de felul lui Adrian Marino, consideră că totul este în ordine, iar discursul rudimentar al celor de la Jurnalul S.F. este cu totul îndreptăţit să ilustreze modul postmodernist40. Ceea ce este stângăcie pentru un literat devine, într-un asemenea caz, o probă mai deosebită de autenticitate. Dacă privesc astfel lucrurile, literaţii sunt nevoiţi să admită că paradigma postmodernă, dacă există cu adevărat, le asigură sefiştilor condiţiile unei victorii strategice. Postmodernismul fiind o „filozofie” a pluralismului, conceptul de elită, esenţial pentru optica tradiţională a literaţilor, devine inoperant. Aşa stând lucrurile, sefiştii ar trebui să se simtă perfect de bine în ambianţa ideilor postmoderniste, acestea având darul de a le valida pe deplin textele. În modul lor specific, neconvingător pentru profesioniştii comentariului literar, teoreticienii de la Jurnalul S.F. contestă competenţa elitei literare dincolo de marginile unui anumit grup social. Ei nu fac apel la ideile postmodernismului, referirile lor antielitiste părând mai degrabă intuitive. Rolul delimitării lor faţă de criteriile elitiste de receptare a textelor literare este unul social. Fără a ambiţiona să pătrundă printre cunoscătorii autentici ai postmodernismului, autorii de teoretizări de la Jurnalul S.F. doresc în special să asigure coeziunea sefiştilor români, să le păstreze şi să le consolideze configuraţia psihologică de grup social distinct. <br /><br />În contextul discuţiei despre posibila apartenenţă postmodernistă a unor sefişti români se cuvin amintite şi contribuţiile lui Florin Pîtea, absolvent de filologie, anglist cu o carieră universitară. Ocupându-se de opera lui Thomas Pynchon, „o figură centrală a postmodernismului”, precum şi de influenţele exercitate de acesta asupra unor autori, după apariţia primului său roman, în 1962, Florin Pîtea citează opinia lui William Gibson:<br /><br />„Pynchon a fost întotdeauna un scriitor preferat şi o influenţă majoră. În multe feluri îl văd ca fiind aproape [la] începutul unei anumite specii mutante de SF - genul cyberpunk, SF-ul care amestecă suprarealismul şi imaginile culturii pop cu informaţii ezoterice istorice şi ştiinţifice.”41<br /><br />În calitatea lui de părinte al „subgenului cyberpunk”42, William Gibson este unul dintre autorii menţionaţi frecvent de Florin Pîtea. Despre el, Bruce Sterling, alt autor de sefeuri receptiv la ideile strategiile narative ale postmodernismului, are o afirmaţie revelatoare:<br /><br />„Cel mai revoluţionar act pe care-l putem face, ca scriitori, este să combinăm genurile, să transplantăm limbaje de la alte lucrări la subiectele SF. Stilul este conţinut. Gibson ne oferă ceva nou – un nou stil. Nu pentru că l-a inventat, ci pentru că a avut înţelepciunea să vadă că un stil vechi ar putea fi adaptat la materialul nostru tradiţional.”43<br /><br />Ideea amestecului ingenios de registre narative, precum şi apelul la informaţii livreşti cât mai diversificate par a fi, în opinia lui Florin Pîtea, cele mai importante trăsături postmoderniste ale scriitorului american. Lui Thomas Pynchon i se atribuie inventarea unui nou gen literar, „un amestec de cultură ştiinţifică şi umanistă, umor şi angoasă.” El ar fi fost foarte convingător „în redarea stării de spirit a sfîrşitului de secol douăzeci”.<br /><br />Florin Pîtea nu face referiri la sefiştii români, deşi unii dintre aceştia s-au aliniat (sau au încercat s-o facă) la poetica postmodernistă/cyberpunk. Singurele „comentarii” sunt proprile sale proze, unde foloseşte din plin inovaţiile de tip postmodernist ale autorilor cyberpunk. Drept urmare, din eseurile sale reţinem mai ales ideea că autorii postmoderni acuză o mutaţie de optică faţă de propriile texte şi o mentalitate schimbată în raport cu scriitorii tradiţionali. La ei, mentalitatea sefistă, discutată de noi din diferite unghiuri de vedere, se transformă treptat în mentalitate neosefistă. Florin Pîtea, cu orgolioasa sa ignorare a sefeurilor româneşti, nu tocmai flatantă pentru respectivii autori, este mai mult un neosefist decât un sefist44.<br /><br />Literaţii „convertiţi” la postmodernism văd relaţiile cu sefiştii altfel decât cei „ortodocşi”. Ei le acordă autorilor de sefeuri o oarecare atenţie, dar nu-i acceptă ca egali, poziţia lor fiind aceea a unor patricieni faţă de nişte liberţi. Teoretic, atitudinea postmodernă faţă de literatură presupune toleranţă faţă de genurile socotite inferioare până mai ieri, ba chiar situarea acestora pe picior de egalitate cu literatura elitelor. În Postmodernismul românesc (1999), elogiu lipsit de orice rezervă al respectivei orientări literare, Mircea Cărtărescu scoate în evidenţă acest aspect:<br /><br />„...experienţa artistică ’înaltă’ foloseşte expresii codificate, cristalizate de-a lungul timpului, pentru exprimarea fiecărui sentiment. Ele sunt la fel de convenţionale ca şi codul plebeu al kitsch-ului, dar sunt prestigioase cultural. [...] În experienţa postmodernă, kitsch-ul este noua lingua franca a unei lumi dominate de design, advertising şi show-biz, instituţii în care se dizolvă ca să se recreeze la nesfârşit.”45<br /><br />Referindu-se la kitsch, autorul are de fapt în vedere toate categoriile de texte necorespunzătoare standardelor estetice tradiţionale, dar devenite legitime prin prisma ideilor postmoderne. El îl citează pe Sorin Alexandrescu, în legătură cu depăşita „bătălie canonică”:<br /><br />„..cred că a venit în sfârşit timpul să se încheie supremaţia canonului estetic în literatura română [...] nu doresc nici o (nouă) bătălie canonică, ci doar abandonarea oricărui canon. Şi tânjesc după aerul pur care-i va urma.”46<br /><br />Dacă lucrurile se vor întâmpla astfel, mulţi specialişti în literatură vor fi nevoiţi să se reprofileze, precum Adrian Marino, în ultimii ani ai vieţii sale, trecând de la istoria literară la istoria culturală. Deocamdată însă vremea acestei egalităţi depline a textelor nu a venit. Mircea Cărtărescu o dovedeşte, în Postmodernismul românesc, rezervându-le sefiştilor şi lucrărilor acestora un statut special, legat de „reciclarea posmodernistă”. După ce plasează sefeurile, alături de alte texte situate în afara preferinţelor elitei literare, în paraliteratură, Mircea Cărtărescu observă înclinaţia autorilor postmodernişti, inclusiv a celor români, de a împrumuta de la acestea, „structuri narative rigide” şi „imagini arhetipale”. Reciclarea „formelor narative istoricizate”, precum şi a celor „populare” ar duce la ivirea unor „metaromane”. Există şi referirea la „reciclarea nostalgică” unor texte de mâna a doua, „marginale”, inclusiv „serialele gen heroic fantasy, pulp-urile SF”. În aceeaşi categorie sunt incluse preocupările unor autori pentru „anumite curente de ultimă oră în artele ’populare’ (cyberpunk etc.)”. Mircea Cărtărescu oferă şi alte semne ale unei atitudini democratice faţă de toate tipurile de texte. Astfel, face o referire elogioasă la preocuparea lui Florin Manolescu pentru paraliteratură şi arată că acesta este „autorul unei excelente istorii a literaturii SF”, continuând:<br /><br />„De altfel, SF-ul românesc a fost, din 1960 încoace, prin colecţiile şi revistele specializate, unul dintre cele mai intresante domenii ale literaturii contemporane, având miturile sale, marii autori, curentele, genurile şi speciile sale distincte. La structurarea sa a contribuit o critică adeseori sofisticată, numărând străluciţi eseişti şi erudiţi în materie. Mult mai slab monitorizate au fost celelalte zone ale paraliteraturii româneşti...”47<br /><br />Însumând aceste elogii, eseistul nu menţionează însă un aspect capital al problemei. Anume că Florin Manolescu şi emulii săi în ale cercetării sefeului sunt şi nişte avocaţi ai sefiştilor, în tentativa acestora de a fi „primiţi” în literatură, printre literaţi.<br /><br />De ce nu sunt incluse printre cărţile postmoderniste şi unele sefeuri? De ce acest „privilegiu” le este rezervat doar textelor unde sefeurile sunt „citate”? Răspunsurile la aceste întrebări pot fi aflate doar atunci când comparăm cele două mentalităţi, a literaţilor şi a sefiştilor. Se pare că, în practică, literatul canonic, Mircea Cărtărescu în cazul de faţă, nu poate să aşeze pe picior de egalitate literatura elitelor şi literatura populară, deşi susţine teoretic că o asemenea procedare este justificată şi de dorit. I-ar fi şi foarte greu, de altfel. La facultăţile de filologie se învaţă că există literatură bună şi mai puţin bună, criteriul de departajare fiind cel estetic. În decursul anilor, se formează anumite reflexe mentale, dificil de înlocuit printr-o atitudine de contemplator senin, specifică unui istoric al mentalităţilor. Pentru acesta din urmă, orice text este interesant, iar alegerile dictate de criteriul estetic sunt strict subiective. În cazul situării literaţilor faţă de sefeuri, funcţionează această mentalitate segregaţionistă.<br /><br />Un exemplu semnificativ sunt referirile la Jorge Luís Borges, socotit de către toţi teoreticienii, inclusiv de Mircea Cărtărescu, un reprezentant de frunte al postmodernismului. Unele dintre povestirile lui Borges pot fi considerate sefeuri. Pe de altă parte, unele texte semnate de sefişti se ridică probabil la nivelul artistic al acestora. Ce se întâmplă, atunci? Singurul răspuns, propus deja de noi, este că Borges scrie „prea bine” pentru sefişti. Drept urmare, povestirile sale curat sefiste nu sunt revendicate de către sefişti, ci de către literaţi. Acest mecanism mental explică inclusiv faptul că Mircea Cărtărescu refuză în mod sistematic să accepte ideea că unele sefeuri pot fi şi altceva decât paraliteratură. Observăm, o dată mai mult, faptul că sefultura48 este un concept solid, un fel de cheie teoretică pentru înţelegerea celor două mentalităţi. Literatul, în mod definitiv, nu acceptă ideea că sefultura poate fi şi altceva decât paraliteratură. În schimb, atunci când anumite texte conţinând motive şi modalităţi sefiste se ridică la un nivel literar socotit acceptabil, este dispus să le omologheze ca literatură. Iată un exemplu, din cartea lui Mircea Cărtărescu:<br /><br />„Proza anilor ’90 are, de fapt, o puternică înclinaţie către funcţionalitatea care combină mimarea genurilor paraliterare (SF – cu variantele sale: heroic fantasy, space opera etc. – romanul erotic, thriller-ul) cu tehnicile inspirate de computer.”49<br /><br />Ceva asemănător ni se spune şi în legătură cu activitatea lui Sebastian A. Corn, un autor revendicat de sefişti. Acesta este creditat cu „experimente SF”, nu cu sefeuri. Cu alte cuvinte, discuţia începe doar în legătură cu textele capabile să recicleze sau să mimeze sefeurile. Cine decide însă unde începe mimarea reuşită şi se termină sefeul propriu-zis? ar putea să se întrebe sefiştii, cu îndreptăţire. Greu de răspuns, mai ales dacă ţinem cont de faptul că unii autori de sefeuri practică parodia, deci se distanţează de locurile comune ale genului lor preferat. În această privinţă, întreaga carte a lui Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc acuză o neclaritate fundamentală. Unele dintre citatele din cărţi socotite a fi capitale oferă mostre de pură şi simplă banalitate, nu arată vreo valoare literară deosebită şi nici nu probează nişte virtuţi combinatorii ieşite din comun. Meritul lor pare a fi, ne lasă să înţelegem autorul, faptul că sunt nişte documente despre dispoziţia ludică şi combinatorie a unor autori. Şi, desigur, acela de-a oferi eseistului ocazia unor speculaţii despre marile posibilităţi ale postmodernismului. Poate că are dreptate Adrian Dinu Rachieru, atunci când se referă la inconsistenţa potmodernismului:<br /><br />„Dacă atitudinea postmodernă încurajează proliferarea nivelatoare a variantelor, plutind în incompletitudine, echivoc şi un fals şi periculos egalitarism, atunci nu puteam să-i nu-i dăm dreptate incisivei Alison Lee: postmodernismul numeşte o criză a autorităţii culturale. În pofida avalanşei de teoretizări, sofisticate şi contradictorii, Postmodernismul în ebuliţie – ne asigură Brian McHale – rămâne neidentificabil şi nelocalizabil.”50<br /><br />Nu ştim cât de postmoderniste sunt încercările româneşti de aliniere la tehnicile narative lansate de autorii cyberpunk51, nu ştim, apoi, dacă sefeurile, unele dintre ele, ar putea să corespundă standardelor impuse de teoreticienii postmodernismului. De altfel, asemenea aproximări nu corespund intenţiilor declarate ale lucrării de faţă. În schimb, discuţia despre postmodernismul sefiştilor ne ajută să lămurim şi mai mult cele două mentalităţi, oferindu-ne noi argumente ale unei incompatibilităţi fundamentale. Până când neosefiştii şi neoliteraţii se vor trata reciproc cu o deplină indiferenţă, sefiştilor şi literaţilor le este dat, se pare, să-şi continue monologurile lor paralele. O asemenea atitudine pare a ţine de condiţia omului postmodern, dominată nu numai de dezangajare morală, dar şi de refuzul aprofundării unor aspecte existenţiale până mai ieri absorbante. Dacă lucrurile stau aşa, iar argumentele nu lipsesc, înseamnă că nici autorul de literatură, fie aceasta destinată lecturii culte sau celei populare, nu este străin de această condiţie a superficialităţii şi a părăsirii rapide a „peisajelor”, oricare ar fi acestea52. Imaginea scriitorului tradiţional, truditor asupra manuscrisului său, ezitant în faţa soluţiile narative, pare iremediabil de domeniul trecutului. Autorul postmodern alege la repezeală nişte combinaţii, se bazează pe efectele întâmplătoare, nu are timp pentru şovăieli, fiindcă tocmai trebuie să plece la studioul de televiziune, unde participă la un talk show, ba chiar este moderatorul acestuia. Desigur, mai rămân şi autori din genul scrupuloşilor. Aceştia, precum Borges sau Eco, folosesc într-un mod foarte elaborat prefabricatele recomandate de poetica postmodernistă. Erudiţia lor le permite o asemenea atitudine. Rămâne să căutăm printre sefiştii români autori din această categorie. Poate că vom descoperi câteva rude spirituale îndepărtate ale postmoderniştilor elaboraţi, de felul celor citaţi mai sus. Până atunci însă suntem constrânşi să observăm că posmoderniştii români, fie ei sefişti sau literaţi, nu sunt prea grozavi, ca să spunem aşa. Performanţele lor par mai degrabă mecanice, amintind de eşecurile nenumărate ale artiştilor manierişti, preţ al puţinelor succese. În acest context, putem constata că postmodernismul literar este „avantajos” pentru modul sefist de-a face literatură. Sefeurile conţin o sumedenie de referiri, explicite şi mai ales implicite, la istoria genului, fiind nişte exerciţii de inteligenţă, în primul rând, mai puţin nişte opere de intuiţie, în sensul promovat de tradiţia literară.<br /><br /><br /><br /><br /><br />TIPOLOGIE CULTURALĂ<br /><br /><br />Analizând cele două mentalităţi, ne convingem de faptul că literaţii şi sefiştii fac parte din familii de spirite diferite, chiar dacă unii dintre ei lasă impresia că sunt îndeaproape înrudiţi cu amândouă. Aparent, o asemenea afirmaţie poate părea partizană, favorabilă literaţilor. Vedeţi, ar putea spune un reprezentant satisfăcut al acestora, am susţinut întotdeauna că sefeul nu este literatură, în sensul înalt al acestui concept. Agasaţi, sefiştii ar aduce precizarea că marii autori ai genului lor preferat sunt pur şi simplu scriitori. Noi am observat însă că putem vorbi despre sefeu în chip de entitate de sine stătătoare doar dacă îl considerăm unul şi acelaşi cu sefultura, cu un corpus de texte interesante pentru calităţi în primul rând extraestetice. Sefultura nu este formată din sefeuri eşuate, cum afirmă Mircea Opriţă, ci este însuşi sefeul. Doar în calitatea lor de autori şi de cititori ai unor texte ţinând de sefultură pot fi înţeleşi sefiştii şi mentalitatea lor originală, deosebită faţă de aceea a literaţilor. Sub raport preponderent formal, ce-i drept, sefeul este un capitol de istorie literară. În esenţă însă acest gen de texte formează un capitol distinct de istorie culturală.<br /><br />În căutarea unor omologii, suntem deci îndreptăţiţi să cercetăm şi mentalităţile unor rude culturale ale sefiştilor, prezente nu numai în lumea celor interesaţi sau chiar preocupaţi de literatură. Sefiştii par a face parte din familia de spirite a gnosticilor şi a sofiştilor, fiind înrudiţi şi cu schismaticii diferitelor biserici, dar şi cu sectele cvasireligioase contemporane. Mitologiile acestora din urmă au nuanţe sefiste, axându-se, de exemplu, pe aşteptarea unor mântuitori ai Pământului veniţi din alt sistem solar. Nici miturile gnostice nu sunt lipsite, la urma urmelor, de nişte nuanţe revendicabile de către sefişti, atunci când aceştia se decid să se inspire şi din domenii ţinând de ştiinţele umaniste.<br /><br /><br />SEFISTUL ŞI HOMO GNOSTICUS<br /><br />Există asemănări structurale între opţiunea emoţională a creştinului ortodox şi pasiunea univocă a literatului tradiţional pentru o anumită categorie de texte. Când Albert Camus numeşte literatura „o religie laică”, sesizează tocmai această dimensiune1. Pentru literatul canonic, rolul lui Dumnezeu este jucat de valoarea estetică. Există, pe de altă parte, omologii de structură între orientările gnozelor creştine şi „filozofia” sefiştilor.<br /><br />Gnosticii2 consideră că accesul la esenţa divină nu este realizabil doar pe calea credinţei, ci şi printr-o cunoaştere sui-generis, menită să permită accesul la Realitatea Divină, la Deplinătate (Pleroma). Debarasarea de ignoranţă şi obţinerea unei stări de luciditate sunt indispensabile în acest demers. Cei „săraci cu duhul”, fără probleme în tentativa de-a deveni nişte oameni credincioşi în sens ortodox, nu au nevoie decât de-o iluminare providenţială, nu şi de iniţieri laborioase. Gnosticii, în schimb, trebuie să asimileze o complicată reţea de mituri şi de interpretări ale acestora. Doar astfel pot spera să atingă starea de graţie adusă de gnoză. Intuiţia finală, revelaţia, are şi o componentă emoţională, dar nu este posibilă fără nişte solide acumulări logice3. Cunoaşterea este mai importantă decât credinţa. Efortul aspirantului spre cunoaşterea mântuitoare (gnosis) este în mod esenţial spiritual şi nu afectiv. Deosebirile faţă de cazul aspiranţilor la revelaţia credinţei ortodoxe sunt evidente. Este de menţionat şi „minunarea” gnostică, alternativă spirituală la adoraţiei pentru Hristos, trăită de credinciosul ortodox. Soluţia gnostică este legată de admiterea ideii că lumea este în mod fundamental rea, rod al unui eşec creativ.<br /><br />În cartea sa despre Hans Jonas, unul dintre importanţi specialişti în domeniu, Ioan Petru Culianu se referă la deosebirile viziunii gnostice faţă de cea a vechilor greci. Lumea greacă este una a omului inserat într-un „cosmos armonic, divinizat”, în cea a gnosticilor, scrie Hans Jonas în Gnosis und spätantiker Geist, 1934, 1964, există „o uriaşă nesiguranţă a existenţei, spaima omului faţă de lume şi faţă de el însuşi”4. Simpla mântuire recomandată de creştinismul ortodox nu mai este posibilă în asemenea condiţii. Calea spre gnosis este infinit mai complicată:<br /><br />„Transformarea constă în faptul că sufletul nu se mai află în opoziţie cu materialitatea corpului, ci intră în structura cosmosului tenebros, este demonizat, supus forţelor malefice. Eliberarea stă în negarea de sine însuşi ca existenţă psihică, negare a cosmosului în acelaşi timp, care duce la regăsirea scânteii de spirit ascunse, aparţinătoare Dumnezeului necunoscut.”5<br /><br />Dumnezeu, omnipotent şi perfect în ochii creştinilor canonici, are un alt statut pentru gnostici. Numit Demiurg, el este considerat imperfect şi deţinător al unei înţelepciuni limitate. Stăpânit de aroganţă, acest Dumnezeu second hand a creat într-adevăr lumea, dar a făcut-o într-un mod „diletantistic”. Într-o lume rea, rezultat al unui eşec creativ, oamenii nu pot fi decât nefericiţi, spun gnosticii. Oamenii deţin însă scântei din Pleroma şi pot să le activeze pe calea gnozei, a cunoaşterii mântuitoare. La aceasta din urmă se ajunge pe calea intuiţiei, dar şi pe aceea a cunoaşterii. Un creştin canonic poate accede la iubirea de Dumnezeu pe calea unei revelaţii subite. Pentru a ajunge în Pleroma, un gnostic are neapărată nevoie de o trudnică iniţiere spirituală, străină de iubire, presupunând o anumită performanţă intelectuală. Gnosticii manifestă tendinţa de-a se transforma într-o aristocraţie intelectuală şi de-a converti biserica într-o şcoală filozofică. De menţionat şi preferinţa lor marcată pentru mister, efect prezumat al unor influenţe babiloniene şi egiptene. Aceasta ar explică imaginarea unor mituri cosmogonice complicate, precum şi a unor entităţi divine intermediare, angrenate în interacţiuni ceţoase. Printre acestea din urmă se numără Demiurgul (principiu creator, generator al materiei încărcate de păcat), Aeon-ii (existenţe spirituale, emanate de Realitatea Divină) şi archon-ii (dinităţi inferioare, conduse de Demiurg). Un rol important îl joacă Sofia, Înţelepciunea, făptură transcendentală provenită din Realitatea Divină, subiect al unor complicate aventuri. Ea parcurge calea decăderii în lumile inferioare şi apoi pe cea a reîntoarcerii în Pleroma6.<br /><br />În Arborele gnozei, o lucrare ulterioară celei menţionate mai sus, Ioan Petru Culianu urmăreşte anumite dezvoltări moderne ale ideilor gnostice. El consideră că gnosticismul este „un fenomen de contracultură”, iar gnosticii au o viziune „revoluţionară” asupra lumii. N-ar fi fost prea bine pentru oameni, dacă gnosticii ar fi câştigat partida cu creştinii ortodocşi, fiindcă sistemul lor „pesimist” este aducător de depresie psihică, aşa zicând, iar metoda lor de mântuire este mult prea complicată pentru a fi înţeleasă de către majoritatea oamenilor. Totuşi, ei merită felicitări pentru îndrăznela lor în gândire, li se cuvine:<br /><br />„atrăgătorul titlu de campioni ai gândirii libere în istoria Occidentului, ai libertăţii de a gândi nu printr-una singură, cu prin toate opţiunile posibile ale unei probleme logice.”7<br /><br />În spiritul acestor constatări, Culianu urmăreşte avatarurile moderne ale ideilor gnostice, ajungând la concluzii interesante, cele mai multe dintre acestea aflându-se în capitolul referitor la Nihilismul modern, o orientare metafizică sintetizabilă prin spusa lui Nietzsche: „Dumnezeu a murit”. După ce constată o deosebire esenţială între renunţarea nihilistă la orice transcendenţă şi „maximizarea” gnostică a transcendenţei, Culianu observă asemănarea dintre cele două moduri de gândire în ceea ce priveşte rezultatele, în sensul că lumea este considerată, în ambele cazuri, a nu avea nimic sfânt. Nihiliştii, la fel ca gnosticii, supun transcendenţa iudeo-platonică, întrupată de creştinism, unui proces de deconstrucţie. Gnosticii o consideră falsă şi doresc să pună în locul ei transcendenţa adevărată, după regulile rezumate mai sus, nihiliştii consideră transcendenţa un simplu construct mental, menit să ascundă realitatea dură a neantului aflat dincolo de aparenţe. Ambelor direcţii le este comună atacarea constantă a Scripturilor creştine, ca sursă a credinţei într-o transcendenţă falsă şi mincinoasă, respectiv în una inexistentă. Ca urmare, nihiliştii, ca şi gnosticii, neagă în mod sistematic conceptul creştin de valoare, prin exegeza biblică inversă. Culianu trece în revistă aceste orientări, manifestate în ultimele trei secole, observând o constantă, anume contestarea sau subminarea creştinismului. Unii consideră nihilismul metafizic o cale de salvare a umanităţii, invocând avantajele unei eliberări de frânele morale recomandate de creştinism8. Alţii, dimpotrivă, îl leagă de diferite momente nefaste din istorie, considerându-l un germene al distrugerii. Nefaste sunt considerate, de exemplu, ideile lui Karl Marx referitoare la alienarea omului prin religie şi la recomandarea salvatoarelor ştiinţe pozitive. „Teologia ştiinţei”, un Ersatz al teologiei tradiţionale, este de asemenea o dezvoltare a orientării nihiliste. Culianu propune observaţii fascinante, cum ar fi cea despre identitatea „de ordin operaţional” între mitul religios şi cel ştiinţific. Este interesantă şi semnalarea pericolelor tehnologiei în contextul adoptării unei filozofii a neantului aflat dincolo de lumea palpabilă.<br /><br />Există în lucrarea lui Ioan Petru Culianu şi referiri exprese la legăturile dintre sefeu şi gnosticism. Este menţionat romanul lui Philip K. Dick, The Divine Invasion (1981), cel al lui L. Ron Hubbard, Dianetics (publicat începând cu 1949, în Astounding Science Fiction) precum şi cel socotit cel mai reprezentativ: The Flight to Lucifer: A Gnostic Fantasy (1979), de Harold Bloom.Autorul român nu trece însă dincolo de observarea unor asemănări tematice. Orientarea de tip gnostic/nihilist a sefiştilor, dacă există, nu intră în sfera sa de interes.<br /><br />Anumite înrudiri între „filozofia” implicită a sefiştilor şi cea a gnosticilor/nihiliştilor ies la iveală, dacă operăm câteva translaţii semantice. Cum am observat, sefiştii români nu au nici-o afinitate pentru religia creştină ortodoxă. În cazul lor, nu este însă vorba despre un ateism brutal, primitiv, de felul celui recomandat până în anii de după 1990 de către animatorii (neo)comunişti. A discuta despre opţiunea lor cvasignostică pare mai îndreptăţit. Iată câteva posibile analogii.<br /><br />O atitudine intelectuală de tip gnostic se regăseşte la sefişti în legătură cu preferinţele de lectură şi cu modurile lor scripturale. Fără să se transforme făţiş în nişte renegaţi ai literaturii de imaginaţie, ei nu apreciază miza tradiţională a acesteia (emoţia estetică), preferând vertijul intelectual, „minunarea”. Desigur, nici literaţii nu resping din principiu aşa ceva. Sefiştii, în schimb, acordă prioritate performanţei intelectuale, combinatorii, în dauna celei afective, ţinând de inefabilul (şi demodatul) talent literar tradiţional. La urma urmelor, o idee de tip gnostic este şi imaginarea unui viitor dezastruos al planetei, când o tehnologie hipertrofiată se va întoarce împotriva creatorilor ei, democraţia va rămâne un simplu cuvânt din dicţionar, fiind înlocuită cu diferite sisteme totalitare, iar violenţa şi abuzul vor fi elemente ale vieţii cotidiene. Defectele cronice ale unei asemenea lumi, unde nimic sfânt nu mai este prezent, sunt identice în spirit celor din lumea gnosticilor. În lumea construită de scrierile literaţilor, cel puţin până nu demult, mai există speranţă şi iubire. Sefeurile exclud din principiu aşa ceva. Distopia, specie predilectă cultivată şi de sefiştii români, detaliază defectele unei lumi unde supertehnologizarea nu duce la vindecarea răului structural, inoculat „prin construcţie”. Lipsa de speranţă a sefeului contrastează cu speranţa încă aflată printre ingredientele literaturii. Pentru sefişti, perspectiva optimistă ţine de utopia creştină. Pentru literaţi, existenţa emoţiei estetice este un mod de-a spune că fericirea nu este totuşi interzisă omului.<br /><br />Asemănări între gândirea gnostică/nihilistă şi modul sefiştilor de a înţelege literatura apar şi atunci când comparăm cele tipuri de polemici. (Precizăm din nou că este vorba despre nihilism ca orientare metafizică şi nu de retorica sumară a vreunei grupări teroriste...) Cum s-a văzut, gnosticii/nihiliştii pun în locul valorilor creştine un set valori contrastante. Între reprezentanţii celor două orientări există un schimb secular de replici. Natura acestuia a fost parţial evidenţiată mai sus. Ne rămâne să aducem câteva precizări referitoare la cele două retorici, observând nuanţa lor „juridică”. Gnosticii susţin că metoda lor de mântuire este cea mai bună. Cartea lui Stephan A. Hoeller, menţionată mai sus, este o pasionată argumentare în favoarea unei spiritualităţi alternative, diferită de cea axată pe credinţa creştină ortodoxă. Într-o tonalitate apologetică, autorul construieşte o pledoarie menită să risipească, în fine, nişte prejudecăţi persistente. Nu altceva fac sefiştii români de ani buni, încercând să le deschidă ochii celor înşelaţi de aparenţele nonliterare ale sefeurilor. Căutarea unor exemple ilustre de adepţi, fie şi accidental manifestaţi ca atare, este un adevărat tic intelectual. Hoeller îi inventariază cu religiozitate pe cei favorabili gnosticismului, explicit sau implicit, amintind într-un chip aproape comic de procedarea sefiştilor, atunci când menţionează orice referire favorabilă la textele preferate de ei. Din aceeaşi retorică pro domo face parte şi străduinţa de a argumenta ideea că gnosticismul nu este o erezie a creştinismului ortodox, ci o religie de sine stătătoare, independentă şi, mai mult decât atât, un mod de viaţă potrivit pentru oamenii de azi. Adoptând o asemenea retorică9, adepţii ideilor gnostice se delimitează de recomandările creştinismului ortodox. Sefiştii recurg la argumentări analoage, atunci când, în felul cunoscut, arată că ţin de literatură şi în acelaşi timp sunt independenţi faţă de domeniul acesteia.<br /><br />Antignosticii, în schimb, seamănă foarte bine cu literaţii intransigenţi şi ”nemiloşi” faţă de sefişti, atunci când se referă cu mare severitate la rătăcirile gnosticilor10. Reprezentanţii bisericii-mamă şi literaţii canonici practică, în egală măsură, o retorică antieretică.<br /><br />Cele de mai sus includ unele sugestii referitoare la psihologia omului înclinat spre trăirea gnozei, precum şi la profilul său existenţial. Cum s-a văzut, respectivele caracteristici se regăsesc într-o măsură şi la sefistul canonic. În sprijinul unei asemenea omologii există şi alte câteva argumente. Astfel, revelaţia gnostică, rezultat al unui efort intelectual, dar având şi o componentă emoţională, secundară, are o corespondenţă în „revelaţia” sefistă. Apologetul Hoeller sugerează ceva în acest gen. Citându-l pe Hans Jonas, el vorbeşte despre un „organ” special, indispensabil pentru atingerea gnozei:<br /><br />„Pentru a înţelege gnosticismul, scrie Hans Jonas, cineva trebuie să aibă ceva asemănător unei urechi muzicale. Într-adevăr, acest gen de sensibilitate interioară este mult mai importantă decât orice definiţie.”11<br /><br />Este adăugată şi constatarea că „pentru a înţelege un text gnostic, trebuie să fii gnostic”12. Suntem lăsaţi să înţelegem că este vorba mai degrabă de predestinare decât de cunoştinţe dobândite la rece. Referindu-se la acest aspect inefabil, Ioan Petru Culianu părăseşte pentru un moment rigoarea academică, adoptând retorica unui critic literar impresionist:<br /><br />„Experienţa gnozei – inclusiv, şi poate mai ales a gnozei intelectuale – nu poate fi înţeleasă cu nici un chip dacă nu se exercită la maximum facultatea poetică ce zace în fiecare dintre noi [...] Desigur, pentru gnostici, tehnicile lor de meditaţie, visele lor, extazele lor, erau cu totul altceva decât poezia. Şi totuşi, dacă vrem să-i înţelegem, nu avem alt instrument mai adecvat decât cel al poeziei şi al imaginaţiei poetice.”13<br /><br />Se pare că pentru a înţelege preferinţa pasionată a sefiştilor pentru un anumit gen de texte este necesar un efort similar de empatie poetică. Pe de altă parte, preferinţa gnosticilor pentru o mitologie anumită pare a avea un corespondent în alegerea irevocabilă a sefiştilor. Rămâne de discutat în ce măsură gnosticismul virtual al sefiştilor este exprimat în antipatia lor vădită faţă de valorile creştine ortodoxe şi întru cât se manifestă în repulsia/indiferenţa lor faţă de ideea tradiţională de literatură şi implicit faţă de miturile identitare ale acesteia.<br /><br />În fine, este de discutat modul de-a vedea lucrurile al gnosticilor şi al sefiştilor în contextul unor mentalităţi dominante în lumea de azi. Discuţia despre sefişti ar fi de-a dreptul futilă, dacă aceştia ar reprezenta o minoritate nesemnificativă, un grup de „ciudaţi” oarecare. Lucrurile nu stau însă aşa, aceşti „nepoţi” ai gnosticilor şi ai manieriştilor sunt reprezentativi pentru o mentalitate bogat reprezentată în lumea actuală. O confirmare a acestei constatări se află în studiul14 unui sociolog preocupat de metaculturile epocii contemporane.<br /><br />Edward A. Tiryakian combate teoriile conţinute în The End of History (1989) de Francis Fukuyama şi în The Clash of Civilizations? (1993) de Samuel P. Huntington. În opinia sa, concluzia lui Francis Fukuyama referitoare la încheierea istoriei o dată cu stingerea marelui conflict ideologic dintre comunism şi liberalism nu rezistă, în actualitate existând un alt conflict ideologic major, cel dintre democraţie şi extremism/fundamentalism. Acest conflict este suficient de întins pentru a-l înlocui pe cel încetat o dată cu prăbuşirea imperiului sovietic. Ipoteza lui Samuel P. Huntington, consideră Tiryakian, este de asemenea discutabilă. Occidentul, pe de o parte, civilizaţia islamică, pe de alta, nu sunt suficient de omogene ideologic pentru a alimenta un conflict ireductibil. În condiţiile actuale, fiecare dintre aceste două civilizaţii este suficient de permisivă pentru a îngloba elemente ale celeilalte. Încercând să propună o altă viziune asupra lumii de azi, Edward A. Tiryakian are în vedere trei metaculturi (nivele culturale profunde, ansambluri de credinţe şi simboluri, „sisteme de exploatare / operating systems” ale civilizaţiei), situate în afara clasificărilor tradiţionale. În opinia sa, metacultura creştină este bazată pe sacrificiu, abnegaţie, altruism şi chiar martiraj. Cu alte cuvinte, pe valori sentimentale. Metacultura gnostică oferă „imaginea inversată a metaculturii creştine”. Creştinii urmăresc eliberarea omului prin intermediul sentimentelor, gnosticii ţintesc, în schimb, „instituţionalizarea intelectualismului”. Metacultura chtoniană, a treia, este „axată pe viaţa terestră colectivă”, indiferent de precaritatea acesteia. Această varietate de filozofie „ecologistă”, cu mize sensibil mai mici decât spectaculoasele spiritualizări prin sentiment sau prin intelect, este considerată mulţumitoare de mulţi oameni ai lumii de azi, dispuşi să bucure de plăcerile simţurilor. Cele trei metaculturi, în opinia lui Edward A. Tiryakian, se întrepătrund, livrându-şi reciproc elemente, păstrându-şi totuşi individualităţile. <br /><br />Ne interesează dacă familia de spirite unde sefiştii deţin un rol minor, dar real, are afinităţi cu una dintre cele trei tendinţe. Pare evidentă apartenenţa ei la metacultura gnostică. Sefiştii produc texte „reci”, speculative, unde există o celebrare implicită a intelectului. În textele lor lipseşte iubirea, personajele au alte mize existenţiale. Emoţia este înlocuită cu vertijul intelectual, iar intelectualizarea pare a fi un scop suprem. Ingeniozitatea recunoscută a sefiştilor înlocuieşte elanul creativ al autorilor tradiţionali. Estetica manieristă, deosebit de utilă atunci când se încearcă delimitarea sefeului, presupune o asemenea configuraţie. Arta combinatorie a autorilor de sefeuri nu ţinteşte obţinerea emoţiei estetice. Poate că teoria lui Cornel Robu despre sublimul ca miză reală a sefeului poate fi argumentată, cu condiţia ca trăirea sublimului să nu presupună emoţie. Lumea de oameni supraprotezaţi a sefeului este una a intelectului dezvoltat până la limitele posibilului, o lume unde sentimentele au un rol secundar sau chiar nul.<br /><br /><br />SEFISTUL ŞI SECTANTUL RELIGIOS<br /><br />Pentru a aproxima mentalitatea sefistului, este util să observăm raporturile polemice dintre biserica creştină şi diverse alternative doctrinare, produse de schisme, reforme şi, mai ales, secte. Există o omologie între respectivele delimitări şi controversele, fie şi latente, dintre literaţi şi sefişti.<br /><br />Atitudinea bisericii-mamă faţă de grupurile credincioşilor disidenţi este diferenţiată. Cea tradiţională, intransigentă, include alternativele religioase în categoria ereziilor. Cea modernă tinde spre toleranţă ecumenică. Raporturile dintre gnosticism şi creştinismul ortodox seamănă cu acelea dintre biserica-mamă şi alternativele dogmatice derivate din aceasta. Analizarea deosebirilor dintre gnosticism şi creştinism ortodox nu lămureşte totuşi pe deplin acest tip de relaţie, o discuţie despre raporturile dintre biserica-mamă şi disidenţii de diferite categorii (analoage celor dintre literaţi şi sefişti) fiind necesară. Gnosticii deviază într-un fel complicat de la dogma creştină ortodoxă, iar performanţa lor intelectuală nu este la îndemâna oricui se decide să devină ateu. Lucrurile se petrec întrucâtva asemănător şi în lumea literară. Antiliteraţi redutabili sub raport dialectic, comparabili cu adepţii avizaţi ai ideilor gnostice, de felul lui Cornel Robu, nu există prea mulţi în tabăra sefiştilor. Adrian Marino explică în mod indirect această situaţie, arătând că profunzimea conştiinţei antiliterare nu este fecventă, cel mai adesea fiind vorba despre mimarea unei atitudini intelectuale „interesante”15. Acelaşi lucru se poate spune şi în cazul declarării unor convingeri gnostice. Prin urmare, atribuirea unei spiritualităţi de tip gnostic tuturor sefiştilor este mult prea optimistă. În cazul majorităţii sefiştilor, mai promiţătoare este analizarea modelului de relaţie dintre biserica-mamă şi o formă de disidenţă religioasă, reprezentată de o sectă neoprotestantă sau de una extracreştină, precum scientologia. Cu alte cuvinte, cei mai mulţi sefişti seamănă mai degrabă cu membrii obişnuiţi ai unei secte şi mai puţin cu sofisticaţii adepţi ai filozofiei gnostice. Înregimentarea lor în comunitatea sefistă nu are resorturi la fel de complicate precum cele ale speculaţiilor gnostice. Pentru ei, respingerea literaturii mainstream nu are implicaţii existenţiale profunde, fiind doar o gesticulaţie intelectuală mimată, oportună pentru menţinerea unui statut onorabil în cadrul comunităţii sefiste.<br /><br />Cum ştim, literaţii canonici îi privesc condescendent pe sefişti, socotindu-i membrii unei secte străine de adevărul estetic, cu o preferinţă bizară pentru subliteratură. Sefiştii critică această atitudine, punând-o pe seama ignoranţei şi relei voinţe. Nu suntem o sectă înstrăinată de cultul frumosului, repetă ei. Sefeul este o pură şi simplă literatură de imaginaţie; pentru a realiza acest adevăr, trebuie însă să-i citeşti capodoperele. Retorica dezvinovăţirii este corectă doar în ceea ce priveşte a doua parte a acuzaţiei. Într-adevăr, sefeul bun este literatură bună. În privinţa apartenenţei la o sectă însă „avocaţii” n-au dreptate. În mod obiectiv, mentalitatea ce-i solidarizează pe sefişti, precum şi organizarea socială a acestora sunt asemănătoare celor descrise de sectologie.<br /><br />Când are un număr suficient de aderenţi, o erezie se transformă în sectă, adică într-o grupare religioasă despărţită de biserica-matcă, cu un sistem dogmatic şi moral aparte, cu o organizare şi un cult proprii. Esenţa disputei între o sectă şi biserica de origine este situarea diferită faţă de dogmele fundamentale. În mod analog, sefiştii consideră că textele lor preferate sunt, în acelaşi timp, literatură autentică şi hiperliteratură. Din motivele înfăţişate de noi, ei nu insistă asupra diferenţei specifice, preferând mai degrabă să o subînţeleagă. Cu alte cuvinte, nu argumentează prea apăsat diferenţele sefeului faţă de literatura mainstream. Le-ar fi şi dificil s-o facă, întrucât există nişte limite obiective în materie de valorizare. Oricine este familiarizat cu ambele domenii, al literaturii şi al sefeului, ştie că este dificil să promovezi un sefeu, lăudându-i în mod special calităţile extraliterare. O poetică a sublimului sefistic, aşa cum o promovează în mod temerar Cornel Robu, este deocamdată un deziderat. Practic, critica sefistică apelează tot la valorile susţinute de critica şi istoria literară. Neosefiştii, în schimb, după cum vom vedea, reuşesc să se dispenseze aproape total de legăturile cu tradiţia literară. Ei sunt în măsură să promoveze un (cvasi)sefeu, găsindu-i calităţi fără legături vizibile cu literatura. Aşa stând lucrurile, ipoteza că sefeul deţine un metalimbaj (literar şi transliterar) este mai mult trăită şi mai puţin argumentată. Respectivul sentiment are darul de-a asigura stabilitatea comunităţii sefiste.<br /><br />Nu ştim prea multe despre mentalitatea unor participanţi la ritualurile şi formele de viaţă oferite de diferitele grupuri neoprotestante şi extracreştine contemporane. Aceasta şi fiindcă înmulţirea lor rapidă a acestora s-a produs relativ recent, iar analizele neutre par a fi mai puţine decât cele partizane16. Abundă, în schimb, pledoariile pro sau contra, în mod vădit asemănătoare celor analizate de noi, în legătură cu afirmarea sau negarea unei apartenenţe a sefeului la literatura „mare”17. Textele din aceste categorii sunt extrem de numeroase, cele accesibile online fiind de ordinul sutelor de mii. Desigur, anvergura celor două categorii de polemici este mult diferită, comunitatea „eretică” a sefiştilor români fiind numeric neînsemnată în comparaţie cu grupurile neoprotestante şi extracreştine importante 18. Acelaşi lucru se poate spune şi despre raportul dintre Uniunea Scriitorilor (girant moral şi mai ales material al unei mentalităţi dominate de credinţa în valorile estetice, a literaţilor) şi Biserica Ortodoxă Română (oponenta, pe plan românesc, a diferitelor grupări neoprotestante şi extracreştine). Omologia fiind însă evidentă, suntem îndreptăţiţi să căutăm coincidenţe tipologice.<br /><br />Balansul între intransigenţă şi toleranţă, apare şi în alte dispute, nonreligioase. În alte domenii, cum ar fi cel al drepturilor rezervate minorităţilor sexuale, de pildă, adoptarea unei atitudini de tip political correctness se dovedeşte a fi relativ lesnicioasă. În ceea ce priveşte opţiunile religioase, lucrurile sunt mult mai delicate, numeroasele texte polemice fiind dovada faptului că, dincolo de dezbaterile dogmatice, este vorba despre pierderea sau câştigarea unor prozeliţi. Bisericile de ieri şi de azi au scopuri înalt spirituale, dar urmăresc şi interese foarte pământeşti, legate de realizarea unor venituri băneşti. Pierderea unor enoriaşi aduce tristeţe metafizică, dar semnifică şi micşorarea propriei puterii financiare. Evident, în cazul disputei „microscopice” urmărite de noi, factorul financiar este nesfârşit mai puţin important. Regulile jocului sunt totuşi aproximativ aceleaşi, cel puţin înainte de 1990. În perioada respectivă, sefiştii români obţin drepturi de autor pentru scrierile lor, beneficiază de un anume succes cvasiliterar. Condiţia de fan oferă de asemenea anumite avantaje, cum am arătat. Oficialitatea comunistă încurajează comunitatea sefistă. Drept urmare, opţiunea pentru „religia” sefistă nu este doar efectul unei vocaţii spirituale, ci şi o promisiune de succes, fie acesta şi mai mult simbolic.<br /><br />Cum vom vedea, atunci când vor discuta despre neoliteraţii şi neosefiştii români, miza financiară avută în vedere de semnatarii unor texte de ficţiune devine din ce în ce mai mică după 1990. Ne întrebăm dacă mai există vreun autor român capabil să trăiască din scris19, dacă nu îi punem la socoteală pe cei, puţini la număr, încă protejaţi de umbrela financiară oferită de Uniunea Scriitorilor.<br /><br />În privinţa diferitelor grupuri religioase neoprotestante şi extracreştine recente, sunt disponibile mai ales relatări partizane referitoare la dogme şi ritualuri, precum şi la procedurile de egalizare psihologică aplicate membrilor. Vom apela, prin urmare, mai ales la câteva disociaţii de idei referitoare la diferenţele dintre etica protestantă şi cea catolică, admiţând faptul că spiritul protestant este un fel de arhetip generator al tuturor sectelor manifestate în spaţiul creştin. Cunoscând atitudinea existenţială şi etica protestanţilor, ne este mai uşor să înţelegem felul „eretic” al sefiştilor de a concepe literatura şi, eventual, lumea.<br /><br />Maestrul în domeniu este Max Weber. După un secol, observaţiile sale clasice din Etica protestantă şi spiritul capitalismului (1905) îşi păstrează valabilitatea. Diferitele grupări religioase neoprotestante au evoluat, dar poziţionarea esenţială a acestora faţă de dogmele tradiţionale ale creştinismului nu s-a schimbat. Reţinem, mai întâi, câteva observaţii ale lui Max Weber referitoare la forţele centripete menite să împiedice dezagregarea diferitelor secte şi să le stabilizeze identitatea. Un prim element de coagulare este renunţarea treptată la elementele de natură emoţională din creştinismul original, la „componentele magic-sacramentale”. Ca urmare, rolul de cvasimagician al preotului este considerat perimat, iar protestantismul promovează un alt personaj, pastorul20. Acesta se axează pe persuadarea raţională a enoriaşilor săi, prin predici. Ardoarea ortodoxă a convertirii lasă locul unei adeziuni mult mai reci, preponderent cerebrale. Observăm numaidecât înrudirea cu raportul urmărit de noi. Literatul canonic face parte categoria posihologică a celor „convertiţi” prin mijloace preponderent emoţionale, ţinând de „religia” frumosului inefabil. Sefistul canonic, în schimb, preferă argumentele raţionale, emoţia literaţilor în faţa frumosului îi este străină. Are şi el, după cum s-a văzut, ardoarea lui, ca să spunem aşa, dar aceasta nu mai este legată de o „divinitate” aflată în exteriorul său, ci mai degrabă de sentimentul că propria inteligenţă a atins, în stil gnostic, un nivel al incandescenţei. Un alt element de coagulare este atenţia acordată dogmelor. Acestea au rolul de a diferenţia respectivul grup social şi de a-i întări identitatea. Vorbind despre necesitatea imperioasă a diferenţierii, Max Weber se referă la eforturile preoţilor de a întreţine o reţea conceptuală adecvată:<br /><br />„...factorul cel mai important care împinge atât de puternic în prim plan simbolurile şi teoriile diferenţierii rămâne totuşi lupta preoţilor împotriva indiferentismului atât de urât, adică pericolul ca zelul adepţilor să paralizeze, iar mai apoi accentuarea importanţei apartenenţei la propria denominaţie şi îngreunarea trecerii la o alta.”21<br /><br />Este uşor de observat omologia cu situaţia din comunitatea sefiştilor. Teoreticienii acestora se străduiesc în mod tradiţional să producă teorii ale diferenţierii, având a înfrunta, cum am arătat, dificultatea de-a dovedi că sunt o literatură de un fel special, folosind o argumentaţie de tip literar.<br /><br />De notat şi observaţiile lui Max Weber referitoare la antielitismul protestanţilor. Aceştia manifestă:<br /><br />„...o adversitate certă faţă de orice stil aristocratic de viaţă, parţial […] ca urmare a interdicţiei de preamărire a oricărei fiinţe pământeşti, parţial datorită unor principii apolitice sau de-a dreptul antipolitice.”22<br /><br />Pentru oricine cunoaşte comunitatea sefistă românească, anumite omologii par evidente. Astfel, sefiştii manifestă, în mod tradiţional, un anume antiintelectualism selectiv, ca să spunem aşa, în legătură cu literaţii lipsiţi de orice preferinţă pentru cultura tehnico-ştiinţifică. Cultul esteticului, profesat de aceştia din urmă, li se pare desuet, precum o ţinută vestimentară aristocratică retro, într-un secol al comodităţii. Cât priveşte apolitismul, pare neîndoielnică lipsa de vocaţie a sefiştilor pentru politică sau, în orice caz, pentru o politică a` rebours faţă de cea oficială. Cazuri de atitudine obsecvioasă a unor sefişti români faţă de autorităţile comuniste au fost numeroase, aspect explicabil, în condiţiile cunoscute. Poate şi datorită îndelungii lor cariere de stipendiaţi, sefiştii români nu s-au gândit să facă frondă politică, spre deosebire de literaţi. Ar exista o „excepţie”. După evenimentele din decembrie 1989, Alexandru Mironov, schimbând macazul cu o remarcabilă promptitudine, s-a metamorfozat din luptător pentru ideile CC al UTC în îndârjit revoluţionar anticomunist. Desigur, prestaţiile sale „ultraiste” n-au putut să-i convingă decât pe cei din cale afară de naivi. De altfel, devenind un fan necondiţionat al lui Ion Iliescu şi un beneficiar al regimului politic patronat de acesta, „revoluţionarul” a arătat repede ce culoare politică are.<br /><br />Dacă ne gândim şi la evoluţiile politice ale unor sefişti occidentali, observăm că ar putea fi vorba despre o mentalitate generalizată. Sefiştii scriu distopii, prezintă regimuri totalitare feroce, dar nu se transformă în disidenţi politici activi, precum anumiţi literaţi. Ei se mulţumesc cu faima de oameni foarte inteligenţi şi cu succesul financiar.<br /><br />Sugestiile lui Max Weber sunt confirmate de evoluţia ulterioară a sectelor neoprotestante, mai ales a celor din Statele Unite, patria incontestabilă a sefeului. Opţiunea religioasă este treptat înlocuită prin atitudini laice, dar nu lipsite de spirit religios. Non-denominaţionismul este efectul unei victorii a spiritului religios asupra teologiei. O afirmaţie a fostului preşedinte american Dwight D. Eisenhower, citată de Daniel J. Boorstin, este revelatoare pentru mentalitatea bazată pe credinţa în valori ce nu au legătură cu revelaţia divină:<br /><br />„Sunt omul cel mai profund religios pe care-l cunosc. Aceasta nu înseamnă că ader la vreo sectă. O democraţie nu poate exista fără o bază religioasă. Cred în democraţie.”23<br /><br />Ceva asemănător observă C. G. Jung, cu referire la atitudinea de devotament cvasireligios, lipsit de vreo legătură cu vreo instanţă religioasă supremă:<br /><br />„În limba engleză se spune adesea despre cineva, care arată un interes entuziast în vreo strădanie a sa, ’that he is almost religiously devoted to his cause’ […]; WILLIAM JAMES remarcă, de exemplu, că un om de ştiinţă adesea nu are credinţă, ‘dar temperamentul său e religios’.”24<br /><br />Această mentalitate se regăseşte la sefişti. Ei se află dincolo sau alături de motivaţiile cititorului tradiţional de literatură, literatul. Acesta din urmă trăieşte ceva asemănător credinţei religioase, în sensul că îl asociază pe Dumnezeu frumosului. De altfel, literatul canonic român este de regulă o persoană credincioasă, în sensul creştin ortodox al noţiunii. În schimb, pe lângă preferinţa pentru texte de o anumită factură, sefistul trăieşte o credinţă cvasireligioasă. El crede necondiţionat, cu patimă, în destinul sefeului, precum şi în valoarea specifică, nonliterară a acestuia. Aspect interesant şi explicabil, printre sefiştii români canonici se întâlnesc suficient de mulţi atei. Există deci o dublă omologie, de natură să justifice subcapitolul de faţă.<br /><br /><br />SEFISTUL ŞI CULTURA ALIEN<br /><br />În România, câţiva sefişti bine plasaţi în ierarhia comunităţii se interesează în mod sistematic de OZN-uri şi de fenomenele colaterale ale acestora, fac parte din organismele naţionale şi internaţionale ale domeniului, publică lucrări de specialitate. Un cunoscut ozenist român este Ion Hobana, preşedinte al ASFAN (Association for the Study of Unidentified Aerospace Phenomena – Romania), autor al unor cărţi despre fenomene ţinând de ipotetice vizite ale unor extratereştri pe Pământ, scrise în registrul maximei seriozităţi ştiinţifice. Cu vocaţia sa pentru cercetarea minuţioasă a unor cărţi şi documente, Ion Hobana dă la iveală lucrări solide. Sub pana sa, ozenistica devine o îndeletnicire dintre cele mai onorabile, menită să confirme vocaţia cuiva pentru cercetarea de tip ştiinţific, prin excelenţă riguroasă, deşi în realitate face parte din jurnalistica preocupată de enigme. Marca respectivelor cărţi este draparea jurnalisticii în straie ştiinţifice. Competenţa ozenistică este un domeniu destul de ceţos, constând mai ales în cunoaşterea limbii engleze şi în răbdarea benedictină de a citi multele cărţi apărute în domeniu.<br /><br />Cunoscut este şi Mandics György, absolvent al Facultăţii de Matematică-Mecanică, autor de sefeuri publicate în limba maghiară, al unui eseu despre Ion Barbu şi al unor lucrări de ozenistică. Din ultima categorie face parte Enciclopedia fiinţelor extraterestre (vol. I, 1996, vol. II, 1997), o lucrare cândva încadrabilă în categoria culegerilor folclorice, astăzi mai dificil de clasificat. Mandics György colecţionează un mare număr de declaraţii ale unor martori oculari şi le sistematizează într-o clasificare bazată pe mai multe criterii, un echivalent al cercetărilor de tematologie din domeniul sefeului. Simţul umorului salvează întrucâtva lucrarea de la căderea în ridicol, ar putea spune un critic literar. Conştient de faptul că oferă şi comentează declaraţii nevalidate ştiinţific, autorul se delimitează de afirmaţiile „martorilor oculari” prin adoptarea intermitentă a unei tonalităţi comice, păstrându-şi totuşi intact un orgoliu de „savant”. Un capitol interesant din lucrarea lui Mandics György este cel intitulat „HOMO COSMICUS de gradul trei sau UNICUL Atotputernic şi Nemuritor”. Acest produs final al evoluţiei cosmice ar fi rezultatul unei infinite acumulări de informaţie25. Autorul precizează că UNIC-ul nu are nici-o asemănare cu fiinţele supreme ale teologiei, este dominat doar de o infinită sete de noi informaţii şi nu are nici-o legătură cu morala. Chiar şi în chip de monstru al curiozităţii exclusive, UNIC-ul apare tot ca un fel de zeu suprem, rectificat în spirit informatic.<br /><br />În fapt, enciclopedia lui Mandics György este un sefeu realizat într-o formă dezarticulată, originală, prin ocolirea formelor tradiţionale de aglutinare epică ale genului. Textul conţine, în plus, germenii unei credinţe cvasireligioase de felul celei scientologice. Mandics György ar putea deveni un guru, ascultat cu evlavie de discipolii săi. Teoria sa posedă toate virtualităţile necesare pentru aşa ceva.<br /><br />Un al treilea sefist român lansat într-o semnificativă activitate vicariantă de ozenistică este George Ceauşu, absolvent al Facultăţii de Matematică (Informatică) şi al Facultăţii de Filozofie. Ion Hobana alege jurnalistica riguroasă, dacă există aşa ceva, iar Mandics György apelează la acumularea funambulescă de date şi speculaţii cvasireligioase. George Ceauşu, în schimb, recurge la discursul cvasiştiinţific, academic. Un text din această categorie a apărut în Dicţionar SF, o lucrare reprezentativă pentru mentalitatea sefistului canonic român. Confirmând faptul că interesul pentru ozeneuri şi vizitatori veniţi din alte sisteme solare este consubstanţial celui pentru sefeuri, Mihai-Dan Pavelescu, coordonatorul dicţionarului, a inclus un articol cuprinzător despre această temă, semnat de George Ceauşu. Este un text impecabil sub raportul rigorii şi profesionalismului lexicografic. În stil academic, cu multă seriozitate, sunt inventariate opiniile din domeniu. Cineva ar putea să-i obiecteze autorului faptul că discursul său despre ozeneuri şi vizitatori din alte galaxii este în mod esenţial sofistic, din moment ce datele de plecare sunt nedovedite ştiinţific. George Ceauşu nu pare deranjat de un asemenea posibil reproş şi, la urma urmelor, de ce ar fi? Din moment ce ozenistica este asimilată, în mod tacit, cu sefeul, de ce ar mai avea scrupule ştiinţifice? Dacă admitem din capul locului că participăm la un joc intelectual mai special („joc epistemologic”, îl numeşte George Ceauşu), nimeni nu mai are nimic de obiectat. Oricum, faţă de teoria şi critica sefeului, unde lipsa unui criteriu original de valorizare duce la rezultatele contradictorii analizate de noi, discuţia despre ozeneuri şi vizitatori străini are marele avantaj al autonomiei. Specialistul în ozenistică (sau, mai pretenţios spus, în ozeneologie) nu are a se justifica în faţa literaţilor şi nici în faţa unor specialişti în aeronautică, zboruri spaţiale, psihologie, sociologie etc. Enigmologia, o disciplină cultivată cu mult aplomb de jurnalişti, inclusiv de cei cu lustru academic, nu are a se justifica decât în faţa ei înşeşi. Cum manevrează date şi teorii atât de diverse, libertatea ei de a-i delecta pe amatorii de mistere este aproape deplină. Practicanţii ei, inclusiv autorii români menţionaţi de noi, realizează un fel special de sefeuri, format din texte lipsite de personaje şi conflicte de tip literar.<br /><br />Revenind la interesanta abordare aleasă de George Ceauşu, observăm că articolul său de dicţionar porneşte de la premisa că alienii şi navele lor, aflate într-o permanentă încercare eşuată de a contacta lumea noastră, sunt reale.<br /><br />„Există indicii serioase (nu toate accesibile publicului larg) că a fost înfăptuită trecerea de la ozenistică la ozeneologie – adică la studiul ştiinţific al OZN. Acest veac a fixat, fără îndoială, şi ozeneologia în peisajul ştiinţific curent. Pe de altă parte, se poate proba cu argumente de tip sociologic şi politologic că statul nord-american: i) face cercetări pe carcase de OZN-uri; ii) a pus la dispoziţie astfel de carcase de OZN-uri, încă de pe la mijlocul anilor 50, unor mari companii...”26<br /><br />Probabil că mai corect ar fi fost să ni se vorbească despre ceva asemănător unei religii nonteologice, de felul scientologiei. Aceasta fiindcă argumentele în favoarea existenţei unei ştiinţe a ozeneologiei sunt foarte „subţiri”, vădit sofistice. „Indiciile serioase” rămân impalpabile, de domeniul serialelor de televiziune tip „The X-Files”, iar ”carcasele” sunt în continuare invizibile. Cât priveşte argumentele sociologice şi politologice, lucrurile stau în acelaşi fel.<br /><br />Criticile noastre la adresa specialiştilor în ozeneuri sunt în mod vădit „înrudite” cu retorica adoptată de literaţi, atunci când se referă la pretenţia sefiştilor de-a fi socotiţi egalii scriitorilor. Iată de ce le socotim o posibilitate de abordare, printre altele. Ce-i drept, dorinţa ozeneologilor de-a fi consideraţi specialiştii unei ştiinţe pozitive, bazată pe fapte materiale, pare nejustificată la o privire logică. Sociologic privind însă lucrurile, legitimitatea discursului lor este numaidecât restabilită. Din moment ce membrii unui unui grup social, fie acesta şi total divergent faţă de comunitatea ştiinţifică, acceptă respectivul tip de discurs, înseamnă că totul este OK. Oricum, ca şi în domeniul sefeului, acumularea unor interpretări duce în cele din urmă la dobândirea unei anumite legitimităţi, iar respectivii interpreţi ai fenomenului devin nişte specialişti.<br /><br />Mai potrivită ni se pare o abordare ţinând de studiul credinţelor (cvasi)religioase. Unii cercetători ai mentalităţilor contemporane adoptă o asemenea poziţie, socotind că a perora despre fiinţe venite din alte galaxii ca şi cum ar exista dovezi materiale şi nu doar un număr oarecare de mărturii în acest sens este mai puţin îndreptăţit decât a examina convingerea cvasireligioasă a unui grup social că ozeneurile şi extratereştrii există în realitate. Adoptând această orientare, ajungem să discutăm despre „cultura străinului” şi diseminarea ei în lumea de azi.<br /><br />Implicarea amatorilor de sefeuri în aşa-numita alien culture27, o ramură a culturii de tip New Age, este explicabilă şi ţine de o mentalitate distinctă. Curiozitatea intelectuală a sefiştilor şi performanţele lor în materie de inteligenţă combinatorie par compatibile cu preferinţa pentru enigme, dar şi pentru un fel special de fervoare de tip religios. Pentru adeptul unei religii tradiţionale, propoziţiile fundamentale ale unui grup de tip alien culture pot părea blasfematorii şi ridicole. O privire obiectivă ne arată însă că şi tezele dogmatice ale creştinismului, de pildă, pot fi percepute la fel, în absenţa unei implicări afective. Oricum, semnificativă în contextul de faţă este hibridarea ştiinţei cu religia, operată de adepţii celor pasionaţi de extratereştri. Ceva asemănător există şi în mentalitatea sefiştilor, sub forma unei fervori născute din pasiunea pentru ştiinţă şi tehnologie. Este evident că un autor de sefeuri poate transforma cu uşurinţă relatările despre întâlniri de gradul III şi abducţii în texte de ficţiune. Cultura alien se dovedeşte a fi un rezervor de idei, pentru sefişti, dar şi un adversar neaşteptat. Pentru un amator de enigme, aprofundarea „faptelor” ţinând de alien culture poate părea varianta adultă a preferinţei adolescentine pentru sefeuri.<br /><br />Un alt aspect, amintit doar în treacăt mai sus, ţine de competenţa specialistului în ozeneuri. După un număr de cărţi citite şi de comentarii proprii publicate, amatorul de ozeneuri devine un specialist. Chiar unul internaţional, de felul lui Ion Hobana. Comunitatea ştiinţifică nu-l omologhează ca atare; o fac, în schimb, cei din comunitatea ozeniştilor. Lucrurile amintesc raportul dintre literaţi şi sefişti. Calitatea de scriitori autentici a sefiştilor este contestată de literaţi, fiind pe deplin recunoscută, în schimb, de către ceilalţi sefişti.<br /><br />Între fervoarea de tip religios a celor încrezători în mântuirea adusă de ozeneuri şi pasiunea sefiştilor pentru un anumit tip de texte există o asemănare evidentă. Ambele grupuri sociale sunt fascinate de tehnologie. Literatul canonic, în schimb, are o cu totul altă poziţie faţă de minunile tehnologiei, privindu-le cu indiferenţă sau chiar în mod condescendent.<br /><br /><br /><br /><br /><br />SEFISTUL ROMÂN ÎNAINTE DE 1990<br /><br /><br />Am urmărit înrudirile tipologice dintre sefiştii canonici şi membrii altor grupuri sociale. Ne rămâne să ordonăm şi să îmbogăţim observaţiile din această categorie, încercând să schiţăm o comparaţie tipologică mai sistematică între sefistul român din perioada comunistă şi „oponentul” acestuia, literatul român din aceeaşi etapă istorică.<br /><br />În general, literaţii sunt nişte cititori pe cont propriu, ca să spunem aşa. Ei nu simt în mod special nevoia de-a se întâlni cu omologii lor şi nici cu autorii textelor lor preferate. Nu resping anumite forme de socializare specifice, cum ar fi cenaclurile sau întâlnirile autorilor cu cititorii, dar acestea rămân nişte fenomene mai degrabă accidentale. În mod esenţial, literatul canonic este un cititor solitar. La fel, autorul de literatură. Lucrurile se schimbă radical în cazul sefiştilor. Cum am văzut, aceştia simt nevoia să-şi creeze forme de organizare potrivite pentru nişte persoane înclinate spre înregimentare. Astfel s-ar explica structurile stabile ale comunităţii sefiste. Spre deosebire de literaţi, sefiştii au nevoie de o apartenenţă, în mod repetat confirmată, la un grup social de tip semiprofesional bine structurat. În România, o asemenea tendinţă este favorizată de atitudinea constant încurajatoare a oficialităţilor comuniste, dar şi de o înclinaţie naturală. Sefiştilor le place literatura, dar iubesc atmosfera din comunitatea lor. La literaţi, lucrurile par a sta tocmai invers.<br /><br /><br />LECTURI PSIHOTROPE<br /><br />Explicaţia celor de mai sus ar fi faptul că lectura sefeurilor are anumite calităţi psihotrope, induce un fel special de dependenţă. Brian M. Stableford sesizează ceva în acest gen, atunci când discută despre aşteptările de lectură ale sefiştilor, precum şi despre funcţia de întreţinere (maintenance) a sefeului:<br /><br />„In fact, the science fiction reading habit seems usually to serve the maintenance function, seeking to preserve a special attitude to the world and all it contains. Science fiction is an anomalous genre largely because what is required to maintain its basic perspective is not simply the repetition ad infinitum of a series of individual exemplars, but a constant supply of exemplars which perpetually and gradually change their form so as always to appear new while never becoming truly strange.”1<br /><br />Executând un remarcabil salto mortale cazuistic, ar putea spune un critic literar, Stableford reuşeşte să pună între paranteze valoarea estetică a textelor menite să asigure the maintenance. Sociologul vede altfel lucrurile, considerând că valoarea estetică nu intră în discuţie, atunci când este avut în vedere efectul „psihotrop” al unor texte menite să creeze şi să întreţină o mentalitate distinctă. Celelalte două funcţii ale sefeului, stabilite de Stableford, au consecinţe asemănătoare, influenţându-i pe cititori altfel decât literatura. Prin funcţia sa indicativă, implicit formativă (directive), sefeul îndreaptă atenţia cititorului spre ştiinţă şi tehnologie, cultivându-i şi o anumită flexibilitate intelectuală, folositoare în lumea de azi. Prin funcţia sa tonică (restorative), sefeul îi întreţine cititorului o anumită stare confortabilă, criticată de unii sub numele de „escapism”, lăudată de alţii cu argumente din domeniul tehnicilor de recuperare psihică. Cu o anumită ingenuitate intelectuală, dovedită de faptul că pune sefeurile pe picior de egalitate cu diferitele forme de deconectare oferite de industria divertismentului, bagatelizându-şi în acest fel preferinţa, Stableford evidenţiază astfel această dimensiune:<br /><br />„The function of restorative communiqués is to engage the mind of the recipient in such a way as to ’release’ him or allow him to ’rest’ from his confrontation and negotiation with the real world.”2<br /><br />Influenţat pe aceste trei căi, sefistul capătă o viziune distinctă asupra lumii, poluată totuşi de unele sefeuri înclinate spre practicarea „exerciţiilor de metafizică fantasmagorică”, având drept rezultat stimularea unui sentiment de insecuritate existenţială. Ar fi de preferat, spune Stableford, ca acestea să fie înlocuite de expresii ale încrederii în eficienţa unor acţiuni umane obişnuite, străine de transcendenţă. Cu alte cuvinte, tot diversele varietăţi de ateism sunt de preferat, ar putea spune un critic literar cârcotaş.<br /><br />Stableford nu se referă în mod sistematic la efectele lecturilor sefiste, dar nu este dificil să-i prelungim constatările, încercând să înţelegem preferinţa pentru sefeuri şi modul cum apartenenţa la comunitatea sefistă determină un fel distinct de-a fi. Cum ne interesează sefistul român, vom prelua doar sugestiile compatibile cu situaţia specifică de la noi, lăsând la o parte evidentele deosebiri. Aproximările noastre anterioare ne vor fi de folos în încercarea de a stabili o tipologie a sefistului român de dinainte de 1990.<br /><br /><br />SEFISTUL, OMUL MANIERIST ŞI JURNALISTUL<br /><br />Vom reţine, mai întâi, afinităţile sefistului cu omul şi autorul manierist, căutător chinuit al formulei combinatorii celei mai potrivite, aceasta atunci când nu este dominat de convingerea ieftină că realizarea unor sefeuri este o chestiune de rutină, în genul performanţelor jurnalistice. Aspect relativ curios, se pare însă că nici adoptarea modului intelectual expeditiv al jurnalistului nu asigură un confort psihic prea mare. Dacă îl credem pe Pierre Bourdieu, există o nemulţumire de fond indusă de practicarea jurnalismului. Ne îngăduim să repetăm un citat:<br /><br />„Jurnalismul este una dintre profesiunile cu cel mai mare număr de oameni frământaţi, nesatisfăcuţi, revoltaţi sau, dimpotrivă, cinic resemnaţi, una dintre profesiunile în care a devenit un obicei (în special de partea celor dominaţi, fireşte) exprimarea mâniei, a dezgustului ori a descurajării provocate de realitatea unei munci care continuă să fie trăită şi revendicată ca fiind ‘cu totul altfel’.3<br /><br />Observaţiile empirice confirmă asemenea afirmaţii; la fel, argumentul statistic. Jurnaliştii sunt nişte „frământaţi”, iar speranţa lor de viaţă este printre cele mai mici. Disconfortul existenţial al jurnaliştilor se aseamănă cu acela al manieriştilor într-un singur punct: nemulţumirea cronică faţă de propria profesie. Autorul manierist suferă fiindcă simte că a apucat-o pe o cale dificilă şi „contra naturii”, jurnalistul are periodic revelaţia neplăcută că în profesia sa este inerentă o cronică superficialitate, iar calităţile sale de fast-thinker, de „specialist în gândirea perisabilă” (Pierre Bourdieu) nu sunt chiar atât de grozave cum i se păreau cândva. Sefistul trăieşte câte ceva din ambele tipuri de frustrare. Literatul canonic, pe de altă parte, pare scutit de asemenea suferinţe existenţiale. Beneficiind de un psihic excelent, datorită sentimentului că textele sale sunt rodul unei inspiraţii „naturale”, „organice”, el este străin de tribulaţile sefistului, s-ar zice. Un stimulent psihic important pare a fi, în cazul lui, religiozitatea. Chiar dacă nu este un credincios în sensul tradiţional, literatul canonic cultivă religia frumosului, cu bune rezultate antidepresive. Fiind vorba totuşi despre tipuri umane „purificate”, asemenea constatări trebuie privite cu circumspecţie. Sefistul canonic şi literatul canonic pot fi cu greu întâlniţi pe stradă, rămânând mai degrabă nişte abstracţiuni justificate.<br /><br />Nu ştim ce trăiri are avangardistul literar şi autorul unor texte ţinând de literatura populară, implicit comercială. Putem doar presupune că primul are un suflet de rebel, la fel ca şi adeptul antiliteraturii. Al doilea, în schimb, pare a fi în mod esenţial un artizan placid. Respingerea religiozităţii sau tratarea ei într-un mod ironic, preferinţa pentru texte unde motivele şi modalităţile se repetă într-un mod relativ confortabil, din punctul de vedere al performanţei intelectuale, evitarea valorilor expresive ţinând de emotivitate – iată alte preferinţe ale sefistului român de dinainte de 1990.<br /><br /><br />COMUNITATEA SEFIŞTILOR<br /><br />Din altă categorie face parte înclinaţia spre asociere, asemănătoare celei practicate de sectele neoprotestante. Sefistul român o are din plin, sub acest raport fiind asemănător cu sefiştii din spaţiul anglo-saxon, descrişi într-un mod nesistematic de Stableford. Întrucâtva originală ar fi, în schimb, relaţia contradictorie a sefiştilor români cu ideea de literatură. Cum s-a văzut, teoreticieni aparţinând mai multor generaţii se străduiesc să argumenteze teza că sefeul este şi simultan nu este literatură. Pledoariile lor se referă la sefultură şi nu la textele revendicate de literatură. Această situare contradictorie pare a decurge dintr-o psihologie specială, asemănătoare celei a omului manierist.<br /><br />Condiţionări psihice distincte par a decurge şi din condiţia de „sectant” privilegiat. Înainte de 1990, sefiştii joacă rolul unor înregimentaţi originali, chiar al unor colaboraţionişti, ar putea spune vreun rigorist4. Oficialităţile comuniste îi încurajează şi le oferă o structură socială comodă. Comunitatea sefistă românească nu este însă doar rodul politicii culturale comuniste, dar şi cel al unor predispoziţii spre asociere. Încurajată de oficialităţi, în spiritul unei strategii ideologice şi educaţionale anumite, comunitatea respectivă ajunge să capete o anumită independenţă, cu o mitologie proprie şi un climat afectiv atrăgător. Literaţii români, poate cu excepţia celor net favorizaţi de Uniunea Scriitorilor, n-au ajuns niciodată la aşa ceva. Acest tip de situaţie este descris de Francis Fukuyama. Acesta se referă la avantajele unei comunităţi, la realizarea individuală subiectivă oferită de aceasta:<br /><br />„Viaţa privată în cadrul unei comunităţi este mult mai satisfăcătoare decât simpla cetăţenie într-o democraţie modernă. Recunoaşterea de către stat este în mod necesar impersonală; dimpotrivă, viaţa comunitară implică un tip mult mai individual de recunoaştere din partea unor oameni care au aceleaşi valori, religie, etnie etc.”5<br /><br />Se pare că regula este valabilă şi în ceea ce priveşte comunismul. Cu sprijinul CC UTC, sefiştii români duc decenii la rând o viaţă agreabilă, cu întâlniri periodice şi posibilităţi de publicare. Sentimentul lor de împlinire este cert, coabitând eventual cu îndoieli de tipul celor expuse mai sus. Coeziunea unei astfel de comunităţi şi implicit prosperitatea psihică a membrilor respectivi sunt mai mari decât cele realizate de asociaţiile având scopuri lucrative, ne spune Fukuyama. Împărtăşirea unei limbi comune „a binelui şi răului” are un remarcabil efect centripet. În cazul sefiştilor, această „limbă” nu se întemeiază pe dogme religioase şi nici pe convingeri politice, fiind vorba despre preferinţe de lectură, dar şi de delimitări faţă de literaţi, inclusiv în virtutea unui antintelectualism de fond, agreat în mod tacit de kulturnicii comunişti. Sefistul canonic român de dinainte de 1990 are un dinte împotriva intelectualilor de formaţie umanistă, asociabili inclusiv cu condescendenţii „indivizi” de la Uniunea Scriitorilor (desigur, cu excepţia lui Ion Hobana). La Jurnalul S.F. (1992-1996), această atitudine antiintelectualistă avea să se precizeze sub forma antielitismului. Confundarea parţială a literatului cu intelectualul este un element unificator, dintre cele menite să asigure coerenţa şi perenitatea comunităţii sefiste. Desigur, sefistul se consideră el însuşi un intelectual, dar unul de un fel deosebit, având alte mize spirituale. Printre acestea nu figurează opoziţia politică, după cum am arătat. Intelectualul, în sensul lansat de Zola prin celebrul său protest, nu există printre sefiştii români, nici unul dintre aceştia nu se afirmă ca opozant politic, înainte de 1990. Există în schimb manifestări de fidelitate faţă de autorităţile comuniste, implicite dar şi explicite, din categoria celor menţionate de noi în trecere6.<br /><br />De ce n-au apărut un Paul Goma şi nici un Andrei Saharov printre sefiştii români?<br /><br />Intelectualul se legitimează declarând în mod public anumite opţiuni politice şi nu numai prin meritele sale profesionale. Iată o caracterizare a lui, cu referire la secolul XX:<br /><br />„Intelectualul, care se distinge ca scriitor, artist sau om de ştiinţă, prin remarcele sale critice la adresa vremurilor, se legitimase mai puţin prin aura ştiinţei, cât prin ascuţimea propriei sale inteligenţe. El şi-a definit rolul mai degrabă în viaţa publică decât în strictul univers al profesiei sale. […] Ca purtător de cuvânt al unor mari tabere politice şi ideologice, el a formulat conceptele în care societatea s-a putut regăsi şi explica.”7<br /><br />Observăm că intelectualul nu este considerat neapărat un opozant al unui regim nedemocratic oarecare, ceea ce poate să-i contrarieze pe adepţii accepţiei curente a conceptului, din România ultimilor ani. În perioada comunistă au existat persoane cu merite profesionale, aliniate politicii de stat. Au fost sau n-au fost respectivii nişte intelectuali, în sensul de mai sus? Răspunsul este negativ, dacă ţinem cont de părerea lui Pierre Bourdieu:<br /><br />„Intelectualul se constituie pe sine în câmpul politic în numele autonomiei şi al valorilor specifice ale unui câmp de producţie culturală ajuns la un înalt grad de independenţă faţă de diferitele puteri (şi nu, asemenea omului politic cu un solid capital cultural, pe baza unei autorităţi propriu-zis politice, dobândite cu preţul unei renunţări la cariera şi la valorile intelectuale). Prin aceasta, el se opune scriitorului din secolul al XVII-lea, subvenţionat de stat, creditat, cantonat strict în divertisment şi ţinut, în felul acesta, la distanţă de problemele fierbinţi şi teologiei...”8<br /><br />Stipendiaţi de statul comunist şi „păstoriţi” de partid prin activişti vioi, de felul lui Alexandru Mironov, sefiştii români nu sunt independenţi material şi nici nu par a fi bântuiţi de mari tribulaţii morale. Felul lor expeditiv de-a scrie şi filozofia lor de jurnalişti dezgheţaţi îi feresc de complicaţile psihologice ale artistului tradiţional. Literaţii, cu modul lor oarecum dramatic de a-şi concepe profesia, cu înclinaţia lor cvasireligioasă de-a venera valorile estetice, sunt mai predispuşi pentru asumarea unor roluri civice.<br /><br />Diferenţa de complicaţie intelectuală ar fi o altă explicaţie. Cu totul justificată cultural, alegerea sefeului în locul literaturii lasă, în România cel puţin, impresia unei performanţe intelectuale iremediabil minore, cel puţin în ochii literaţilor. De aici, apariţia dintre sefişti a unor personalităţi culturale de rang secundar. Înainte de 1990, un sefist nu ajunge niciodată să fie omologat drept un intelectual de primă mărime. Desigur, este neproductiv să ne pronunţăm în această privinţă. Nu deţinem un criteriu mulţumitor pentru a compara staturile intelectuale şi morale ale literaţilor şi sefiştilor. Oricum, a alege calitatea de membru al comunităţii sefiste româneşti, înainte de 1990, pare a fi semnul unei dorinţe de a obţine în mod relativ comod un anumit succes de tip literar.<br /><br />Respectiva calitate pare a fi confortabilă şi din alte motive. Anumite performanţe intelectuale specifice sefiştilor, nerelevante în comunitatea literaţilor, au darul de-a oferi un sentiment de împlinire. Printre acestea se numără cunoaşterea limbii engleze (sau cochetarea cu această limbă), dar şi competenţa amintită de noi într-un paragraf anterior. Spre deosebire de literatul canonic, sefistul este un „erudit” al domeniului său, în sensul că are capacitatea de-a valida sau de-a respinge rapid un text. Sefistul canonic poate oricând să se pronunţe asupra acestuia, decretându-i (non)apartenenţa la sefeu sau la literatura mainstream. Acest sentiment de certitudine, străin literaţilor, are darul de-a întreţine o anumită prosperitate psihică. Se pare că împărtăşirea lui întreţine prietenia dintre sefişti, de altă natură decât cea dintre literaţi. În lumea literară, lucrurile sunt mult mai complicate, iar concurenţa şi invidia profesionale, practic necunoscute în comunitatea sefistă, sunt reale.<br /><br />Sentimentul frustrant că trăiesc un surogat de viaţă literară nu pare a-i vizita pe sefişti români. Explicaţia este faptul că între cele două comunităţi există diferenţe esenţiale. Miza principală a comunităţii sefiste este „producerea” unor cititori cu o mentalitate distinctă şi de abia în al doilea rând a unor texte memorabile, în sens literar. În comunitatea literară, lucrurile se petrec exact invers, contând în primul rând valoarea textelor. În aceste condiţii, sefiştii nu se simt frustraţi de faptul că multe dintre manifestările lor sunt nişte caricaturi ale echivalentelor lor din lumea literară. Ei le privesc cu seninătatea unor amatori, feriţi de tribulaţiile perfecţioniste ale profesioniştilor.<br /><br />Discutând despre confortul psihic oferit de comunitatea sefiştilor români înainte de 1990, trebuie să amintim şi efectul de enclavă. Comunitatea sefistă se dezvoltă în mijlocul celei literare sau, eventual, într-o margine a ei. Cum s-a văzut, membrii ei preiau multe dintre procedurile identitare ale literaţilor. Scriu proze scurte şi romane, îşi publică volumele în edituri, fac critică literară, de preferinţă în periodice proprii, îşi acordă reciproc premii. La prima vedere, pare a fi vorba despre o viaţă literară paralelă, alternativă, întru totul validă. La o privire mai atentă, lucrurile nu stau tocmai aşa. În viaţa literară există nişte mecanisme de autoreglare, întemeiate pe credinţa în valoarea estetică. Cu greu poate obţine cineva o recunoaştere reală în câmpul literar, dacă textele sale sunt lipsite de valoare. Este adevărat, anumiţi autori specializaţi în texte oportune politic, cum ar fi poeziile patriotice, obţin un anumit succes, dar toţi literaţii, inclusiv editorii respectivilor, ştiu că este vorba despre un joc conjunctural. Înainte de 1990 există două culturi, ca să spunem aşa. Ele sunt simbolizate de cele două reviste literare principale, „România literară” şi „Luceafărul”. Nu este momentul să intrăm în amănunte, mulţumindu-ne să observăm că în ciuda orientărilor politice divergente, la nici una dintre cele două reviste nu se face în mod sistematic abstracţie de valoarea literară. Există desigur interese de grup, iar realitatea estetică a unor scrieri este fardată într-o direcţie sau în alta. Cu toate acestea, regula principală a comunităţii literare, respectul pentru valoarea estetică, nu este ocolită9.<br /><br />În enclava lor culturală, sefiştii nu cunosc asemenea tribulaţii. Textele lor sunt preţuite în mod automat de comilitonii din comunitate, fiind respinse numai atunci când sunt frapant ratate sub raport stilistic şi chiar gramatical. Consfătuirile se succed fără greş, iar premiile conferite cu aceste prilejuri vin să consolideze cariere de prozatori şi critici necunoscuţi în afara comunităţii sefiste. Efectul de enclavă se manifestă şi în privinţa comentariilor scrise de sefişti despre „coreligionarii” lor. Prozelitismul fundamental al comunităţii apare şi persistă sub forma unei apologetici cunoscute în lumea literară doar în cazul unor grupări de tipul celei de la „Luceafărul”, unde se practică o retorică exagerată, implicând inventarea unor valori literare, corectată totuşi în sensul descris de noi. În acelaşi spirit, critica şi istoria literară practicate de sefişti sunt de un fel special, în mod fundamental tematologice. Altfel spus, faptul că un text recurge la motive şi modalităţi conscrate este considerat o valoare în sine, iar comentatorii din interiorul comunităţii sefiste se consideră îndreptăţiţi să fardeze, mai delicat sau mai apăsat, realităţile estetice. Un efect destul de ciudat al acestei situaţii este faptul că, de regulă, una şi aceeaşi persoană nu abordează atât sefeul cât şi literatura. Excepţiile, puţine la număr, aparţin unor personalităţi cu statut special, ca să spunem aşa. Astfel, Ov. S. Crohmălniceanu este autorul unor teoretizări referitoare la sefeu, dar ca istoric literar n-a dat o atenţie specială acestui gen de texte. Florin Manolescu, autorul cunoscutei „biblii” a sefiştilor români, a scris o bună lucrare de tematologie, dar atunci când a făcut istorie literară nu s-a ocupat de sefeu. S-a observat aceeaşi atitudine şi în cazul unor istorici literari cu o poziţionare binevoitoare faţă de sefeu, ca gen. Concluzia este că sunt necesare două abordări intelectuale distincte, dificil, dacă nu imposibil de adoptat de către unul şi acelaşi comentator. Efectul de enclavă, amintit mai sus, măreşte această dificultate. Cum s-a văzut, sefeul are istoricii săi specializaţi. Aceştia militează pentru primirea sefeului cu drepturi egale în istoria literaturii, dar o fac din afara mentalităţii specifice literaţilor. Câteva referiri ale lui Pierre Bourdieu la criticii profesionişti de jazz şi de film sunt interesante, în acest context:<br /><br />„Astfel, ansamblul determinaţilor înscrise în poziţia lor este ceea ce îi face pe criticii profesionişti ai jazzului sau ai filmului [...], destinaţi să nu atingă niciodată decât mici grupuri de producători şi de amatori, să mimeze tonul doct şi sentenţios şi cultul erudiţiei al criticii universitare sau să caute o cauţiune teoretică, politică sau estetică în obscuritatea unui limbaj împrumutat. Spre deosebire de o practică legitimă, o practică pe cale de legitimare pune continuu celor ce i se dedică problema propriei lor legitimităţi.”10<br /><br />În linii mari, lucrurile se petrec la fel şi în ceea ce-i priveşte pe criticii sefeului românesc, aflaţi pe o aparent nesfârşită „cale de legitimare”. Se pare că pentru ei, cel puţin de la un nivel de complicaţie intelectuală în sus, confortul psihologic oferit de comunitatea sefistă nu mai este atât de deplin, câtă vreme sunt nevoiţi să adopte o tonalitate hibridă în scrierile lor. Aducătoare de disconfort pare a fi şi aşa-numita „allodoxie culturală”, amintită în alt context de Bourdieu. Criticii sefeului par a fi obligaţi să practice falsa recunoaştere, să ia un lucru drept altul, până într-acolo încât să se convingă până şi pe ei înşişi că nu se înşală. Decenii de-a rândul, ei prezintă sefeuri drept literatură autentică şi nu drept valori din altă serie culturală, cum ar fi fost cazul s-o facă dacă ar fi nişte rigorişti ai adevărului estetic. Poate că unii dintre ei resimt suferinţe metafizice, din această pricină.<br /><br />Deplinul confort oferit de comunitatea sefistă poate fi obţinut numai dacă orice legătură cu ideea tradiţională de literatură estetic valoroasă este tăiată, în mod îndreptăţit. Este ceea ce realizeaza neosefiştii, mai ales după 2000.<br /><br /><br />CONDIŢIA FANULUI<br /><br />Am prezentat mai sus o serie de factori capabili să asigure coeziunea şi longevitatea comunităţii sefiste. Este cazul să le adăugăm şi existenţa unei structuri psihice distincte, de negăsit printre literaţi. Fanul este un pasionat, dar în alt fel decât amatorul fervent de literatură. Înrudirea lui cu pătimaşii spectatori sportivi sau cu admiratorii vedetelor de muzică pop-rock-disco este evidentă. Preferinţa pentru divertisment pare a produce acest fel de oameni împătimiţi şi extrovertiţi. Mircea Opriţă se referă în cuvinte bine găsite la această situaţie, atunci când vorbeşte despre „savoarea intimă, în stare să producă extazul pasionaţilor”11. Sefiştii nu sunt zgomotoşi şi isteroizi, precum spectatorii de fotbal, dar admiraţia lor este exprimată mult mai extrovertit decât aceea a literaţilor. Psihologic vorbind, preferinţa pentru produsele oferite de industria divertismentului pare a fi îndeaproape înrudită cu aceea pentru sefeuri.<br /><br />Se pare că o atitudine interioară asemănătoare o are şi autorul de sefeuri, el însuşi om cu suflet de fan, de amator. Spre deosebire de literaţi, adesea introvertiţi şi aparent complexaţi, apăsaţi de interminabilele lor tribulaţii de atelier, dar şi de aşa-numita invidie de breaslă, sefiştii au aparenţa unor oameni dezinvolţi şi sincer prietenoşi, fără mari probleme legate de producerea textelor din categoria lor preferată. Ei lasă impresia că au o avantajoasă psihologie de amatori. Drept urmare, nu reuşesc sau nu doresc să obţină consacrări analoage celor ale literaţilor, îşi privesc genul preferat ca obiect al unui hobby. Mediul cultural pare a simţi acest mod existenţial şi îi tratează ca atare. Înainte de 1990, nu există nici măcar un singur sefist român omologat ca autor de succes de alte instanţe decât cele din interiorul comunităţii sefiste. Sefiştii înşişi favorizează această situare, ezitând sau nefiind în stare să se profesionalizeze pe deplin. Cei mai mulţi dintre ei sunt persoane cu preocupări profesionale fără nici-o legătură cu literatura. Câţiva norocoşi, de felul lui Ion Hobana sau Vladimir Colin, fac într-adevăr excepţie, fiind deţinătorii unor poziţii oferite de Uniunea Scriitorilor.<br /><br />Caracterul de hobby al cultivării sefeului apare şi din ale indicii. În mod tradiţional, autorul de literatură populară este foarte prolific. Nu este cazul sefiştilor români din perioada anterioară anului 1990. Poate şi din pricina conştiinţei lor profesionale contradictorii, dominate de paradoxul autonomiei, ei nu se decid pentru o producţie abundentă. Cum s-a văzut, ei rămân undeva la mijloc, între postura de literat omologat de elita de la Uniunea Scriitorilor şi cea de autor cu succes de librărie.<br /><br />Nu este vorba despre vreo superioritate de o parte sau de cealaltă. Literatul nu este „mai bun” decât fanul-scriitor de sefeuri. Şi nici invers. Pur şi simplu, sunt diferiţi. Cum vom vedea, pe măsură ce timpul trece, diferenţele dintre cele două maniere de-a vedea lucrurile tinde să se estompeze. Artizanii cuvântului scris fac tot mai des schimb de trucuri profesionale cu specialiştii din industria divertismentului. Între mentalităţile lor se produce o osmoză, de neocolit.<br /><br /><br />FORME DE LEGITIMARE<br /><br />Legitimarea instituţională a sefiştilor români se datorează, în primul rând, oficialităţilor comuniste, dar şi unor disponibilităţi individuale. Oricum, cadrul organizatoric determină producţia de texte şi fortificarea unui anumit grup social, cu ierarhia sa specifică. În cazul literaţilor, lucrurile par a se petrece invers. Anumiţi oameni devin scriitori recunoscuţi ca atare şi de-abia apoi se organizează şi obţin anumite avantaje din partea oficialităţilor.<br /><br />Legitimarea specifică, prin texte şi comentarii ale acestora se petrece în felul schiţat de noi. Dacă practicienii, ca să spunem aşa, scriu texte mai mult sau mai puţin valide, din punctul de vedere al literaţilor, teoreticienii şi comentatorii au o misiune mult mai dificilă. Doar unii dintre ei sunt legitimaţi de către comunitatea literară, iar aceştia, cum s-a văzut, nu se preocupă în mod sistematic de sefeuri. Cei dedicaţi sefeului, în schimb, sunt obligaţi să înfrunte pe parcursul întregii lor cariere dezavantajele unui statut ambiguu. Câtă vreme susţin paradoxul autonomiei, ei nu ajung niciodată la o deplină legitimare. Cum vom vedea însă, această deplină împlinire va veni atunci când sefiştii nu vor mai dori absolut deloc să fie consideraţi nişte literaţi de un fel mai special, ci o categorie culturală de sine stătătoare.<br /><br />Cât priveşte legitimarea psihologică, faţă de ei înşişi, aceasta pare cea mai dificilă dintre toate. Este adevărat, sefiştii de serie mare nu sunt bântuiţi de nici-o nelinişte. Putem în schimb presupune că un număr de sefişti, incluzându-l pe subsemnatul, reuşesc cu greu să se convingă de faptul că preferinţa lor este absolut legitimă.<br /><br /><br /><br /><br /><br />II<br /><br />NEOSEFIŞTI, NEOLITERAŢI<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOUL CONTEXT POLITIC<br /><br /><br />În materie de cadru instituţional, anul 1990 nu aduce schimbări nete în comunitatea sefiştilor şi nici în cea a literaţilor. Cel puţin în primii ani de după căderea comunismului, rigorile economiei de piaţă nu sunt resimţite prea dur de respectivii autori. Regulile aduse de noile vremuri se impun lent. Vechile structuri continuă să existe în mod inerţial. Tranziţia înceată din viaţa politică şi socială românească are ecouri şi în cele două comunităţi. Sefiştii români îşi caută în continuare identitatea, iar literaţii, cu o Uniune a Scriitorilor practic neschimbată, par rămaşi în tiparele lor organizatorice tradiţionale, consolidate în lungii ani ai comunismului. Cât priveşte transformarea celor două mentalităţii, evoluţia este relativ contradictorie. Înainte de 1990 există manifestări ale mentalităţii neosefiste, iar după această dată numeroşi sefişti români continuă să privească lucrurile ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat. Într-un fel analog evoluează literaţii. Aşa stând lucrurile, terminologia propusă de noi are justificări preponderent metodologice. Doar în ultimii ani se poate discuta despre schimbări nete faţă de perioada de dinainte de 1990. Până şi acum însă unele structuri, cum ar fi cele promovate de sefiştii timişoreni sau de Uniunea Scriitorilor, persistă în formule organizatorice tradiţionale. În ceea ce-i priveşte pe sefişti, nu este nimic de obiectat în această privinţă. Comunitatea sefistă internaţională nu poate inova prea mult, fără riscul de a-şi pierde identitatea. Privind astfel lucrurile, neosefiştii şi neoliteraţii sunt mai degrabă nişte categorii fictive, cu rolul de-a clarifica punctele de vedere. Cei denumiţi de noi neosefişti par, după cum se va vedea, mai degrabă nişte nonsefişti, întrucât nu mai au aproape nimic în comun cu sefiştii români tradiţionali, consolidaţi ca grup social distinct în timpul comunismului. Neoliteraţii, la rândul lor, se delimitează treptat de literatul român tradiţional al celei de a doua jumătăţi a secolului trecut, stipendiat de statul comunist şi, cum vom vedea, de cel actual. Cândva, nu peste mulţi ani, persoanele implicate în producţia literară nu vor mai avea nimic comun cu literatul român din timpul dictaturii comuniste.<br /><br />Cum lucrarea noastră nu apelează exclusiv la criteriul diacronic, o serie de referiri la sefiştii români de după 1990 au fost deja inserate în capitolele precedente. În contextul de faţă, le vom reaminti în mod sumar, adăugându-le alte câteva.<br /><br /><br />VECHI ŞI NOI STRUCTURI<br /><br />După decembrie 1989, periodicele sefiste urmează un timp o traiectorie inerţială. În 1990 reapare CPSF, sub titlul Anticipaţia, adăugat la vechea siglă. Revista este editată de Ştiinţă şi tehnică, transformată în Ştiinţă & Tehnică SA, societate cu capital de stat, funcţionând sub egida Ministerului Cercetării şi Tehnologiei. Noile vremuri impun anumite schimbări în strategia editorilor; printre acestea, adoptarea unei atitudini mai flexibile în raport cu ideile ateiste şi promovarea unui dirijism neocomunist în straie umaniste. Vechea viziune asupra sefeului ca factor (cumva neliterar) de educaţie a tineretului nu dispare, ideea că în formele lui superioare sefeul se transformă în literatură pur şi simplu prinde foarte greu. Anumite articole „de direcţie” semnate de Alexandru Mironov le amintesc sefiştilor că au anumite îndatoriri faţă de partidul neocomunist aflat la putere. Cătălin Ionescu este foarte drastic în această privinţă:<br /><br />„Se poate demonstra că, din motive obscure, Alexandru Mironov a promovat, după 1990, o politică sistematică de subminare a SF-ului, dusă prin mai multe mijloace, inoculând ideea ca SF-ul a fost si va rămâne un subgen periferic, cu un public limitat la un cerc de ingineri sau tehnicieni atei şi obtuzi.”1<br /><br />Cu toate acestea, din punctul de vedere al literaţilor, revista are şi merite, atmosfera fiind incomparabil mai permisivă în sens literar decât înainte de 1989.<br /><br />Reapare şi Almanah Anticipaţia, în 1991 şi apoi între 1993-1998, de această dată editat de Ştiinţă & Tehnică SA2 în colaborare cu mai multe instituţii culturale. Perioada de apariţie coincide cu aflarea la putere a PDSR. În vechiul stil, sefiştilor li se oferă astfel un spaţiu tipografic destul de important, inclusiv pentru contribuţii de critică şi istorie literară. Nu se poate spune că se fac simţite restricţii majore în privinţa temelor şi manierelor stilistice, din partea editorilor. Dacă există vreo încorsetare a autorilor, aceasta ţine mai degrabă, în mod aparent paradoxal, de îngăduinţa consubstanţială înţelegerii sefeului, ca activitate nu tocmai literară, având, la drept vorbind, alte scopuri decât reuşitele estetice.<br /><br />În ceea ce priveşte fanzinele, situaţia se schimbă lent. Amatorismul tipic sefeului românesc din perioada comunistă se atenuează. Mircea Opriţă, în cartea citată, urmăreşte cu atenţie această trudnică transformare de mentalitate, tradusă în reviste situate mai aproape de exigenţele unor publicaţii scrise de profesionişti.<br /><br />Cu totul străin de instituţionalizarea comunistă este Jurnalul S.F. Săptămânal de cultură SF HORROR ŞI FANTASY, o publicaţie intrată în mitologia sefiştilor români. Meritul principal al Jurnalului este despărţirea vehementă şi ostentativă, nu lipsită de o anumită graţie tinerească, de stereotipurile mentale inoculate decenii de-a rândul de responsabilii culturali comunişti.<br /><br />Se înfiinţează, la Bucureşti, în 1991, Federaţia Naţională pentru Science-Fiction, Ştiinţă Prospectivă şi Impact cu Viitorul (FNTSF), cu obiective propagandistice de tip neocomunist, precum şi Asociaţia Română pentru SF (ARSFan), în 1992, la Timişoara. Aceasta din urmă este mai apropiată de structura organismelor similare din occident şi doreşte să inaugureze o nouă etapă, calitativ nouă, în istoria comunităţii sefiste româneşti. Apar şi alte asociaţii ale sefiştilor, în diferite oraşe ale ţării cu tradiţie în domeniu. Ele tind spre transformarea în nişte organizaţii profesionale, fără a depăşi totuşi antielitismul centripet al comunităţii. O grupre elitistă a profesioniştilor ar fi un nonsens în comunitatea sefistă, par a raţiona respectivii organizatori3. Cu toate acestea, există şi cel puţin o excepţie, chiar dacă este vorba doar despre un proiect. Asociaţia pentru Literatura şi Artele Imaginaţiei – România (ALAIR), îşi propune să grupeze numai profesionişti ai domeniului. Semnatarii unei „scrisori de intenţie” din 2003 consideră că „a devenit imperios necesară întemeierea unei structuri de tip sindical, care să apere si să promoveze interesele creatorilor (scriitori, traducători, redactori, etc.)” şi menţionează asociaţii occidentale asemănătoare4. Dintre toate formele de organizare încercate de sefişti, cea mai rezistentă pare a fi, în 2007, ARSFan. Cu mai multe publicaţii tipărite, capabilă să organizeze periodic întâlniri tradiţionale ale sefiştilor, având un mecena devotat, în persoana omului de afaceri Cornel Secu, vechi animator al comunităţii, organizaţia timişoreană pare să fi devenit garantul moral al sefiştilor români şi promite o sincronizare a acestora la comunitatea sefistă mondială. Întrebare este dacă o sincronizare funcţională este în principiu posibilă, câtă vreme sefiştii români continuă să nu scrie în limba engleză. Oricum, „privatizarea” comunităţii sefiste promite, teoretic cel puţin, mai mult decât instituţionalizarea patronată de „organele” comuniste. În aceste condiţii noi, vechile roluri se schimbă, la fel ca şi instanţele de succes ale comunităţii. Putem presupune că multe manifestări artificial întreţinute înainte de 1990 vor dispărea. De asemenea, văzând lucrurile în mod optimist, putem spera că sefiştii români vor înceta în fine să fie nişte stipendiaţi, cu capital privat de această dată, devenind nişte autori de succes.<br /><br />O asemenea metamorfoză nu se întrevede deocamdată. Spre deosebire de omologii lor occidentali, sefiştii români par a se fi instalat solid în postura de amatori. Ei scriu de plăcere sau pentru remuneraţii nesemnificative, întreţinându-se din practicarea altor profesii, cea mai înrudită cu munca literară dintre acestea fiind jurnalistica. Practic, nu avem autori profesionişti de sefeuri5.<br /><br />În ceea ce-i priveşte pe literaţi, lucrurile stau întrucâtva similar, probă că între cele două comunităţi există asemănări structurale. După 1990, Uniunea Scriitorilor traversează o perioadă dificilă, dar îşi păstrează o bună parte din patrimoniul dobândit în timpul comunismului. După relativ puţină vreme, îşi redobândeşte şi statutul unei instituţii subvenţionate de stat. O lege din 1994 instituie un impozit mai special. Literaţii urmează să primească 2% din preţul de vânzare al cărţilor lor. Timbrul literar se percepe pentru cărţile beletristice (lucrări de proză, critică literară, versuri, piese de teatru, literatură pentru copii, memorialistică, eseuri şi altele de aceeaşi natură), operele clasice sau traducerile cu drepturi de autor expirate, editate sau nu în România. Aceleaşi drepturi le are şi Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO), înfiinţată în 1991, ca alternativă la Uniunea Scriitorilor. (În primii ani de după 1990, sefiştii români ar fi putut să formeze ceva asemănător. Anvergura comunităţii şi aspiraţiile liderilor s-au dovedit însă prea mici pentru aşa ceva.) În perioada când preşedintele US era Eugen Uricaru, ASPRO renunţă însă la drepturile realizate din timbrul literar. Acest gest orgolios semnifică, printre altele, ideea că subvenţionarea de către stat nu este compatibilă cu statutul unor scriitori decişi să nege toate obiceiurile instituite de comunişti în breasla lor.<br /><br />Legea referitoare la timbrul literar s-a dovedit avantajoasa doar in teorie, pentru literaţi. Ani în şir, banii respectivi n-au ajuns in vistieria Uniunii Scriitorilor. Doar în perioada din urmă, graţie unor noi legiferări şi activităţii lui Varujan Vosganian, vicepreşedinte al US şi politician important, literaţii vor dobândi probabil mai mult în materie de timbru literar.<br /><br />Cele de mai sus pun în evidenţă diferenţe semnificative. Comunitatea sefistă, cu încercările ei de a copia, în mic, structurile deja legitimate de literaţi, rămâne un grup social format din amatori, având profesii menite să-i apere de paupertatea trăită de unii literaţi ajunşi la senectute. Aceştia din urmă, pariind pe structurile aparent imuabile ale breslei din timpul comunismului, s-au văzut, după schimbările politice, fără mijloace de trai decent. Sefiştii, în schimb, cu mentalitatea lor de amatori entuziaşti, n-au ajuns şi probabil n-ar putea să ajungă vreodată în asemenea situaţii. <br /><br /><br />RELATIVIZARE<br /><br />Sefiştii beneficiază nu numai de deplina libertate scripturală adusă de vremurile noi, dar şi de posibilitatea de-a se exprima pe spaţii virtuale nelimitate. Înainte vreme, sefiştii puteau publica, dar numai cu anumite eforturi. O dată cu înmulţirea PC-urilor, oricine poate deveni autor publicat, cu condiţia să accepte ideea că textele sale nu vor avea un suport tradiţional. Ideea de succes se modifică mult faţă de perioada când cineva trebuia să-şi vadă numele tipărit pe hârtie, pentru a se considera un autor realizat. În aceste condiţii, ideea de autoritate sau rudimentul unei asemenea idei, aşa cum era admis înainte de 1990, se dizolvă. Anumite personalităţi, aparent consacrate în interiorul comunităţii, sunt lăsate la o parte sau amintite în treacăt, alţi lideri de opinie luptă pentru o supremaţie cu un conţinut neclar. Democraţia absolută a discuţiilor pe Internet interzice practic orice autoritate, fiecare sefist decide personal asupra valorii propriilor texte. Grupurile sefistice de discuţii pe Internet nu sunt preocupate de valoarea literară, ci de coeziunea grupului. Fluxul liber al textelor de ficţiune şi al opiniilor devine tot mai abundent. Ideea impunerii unor persoane capabile să îndeplinească funcţii analoage celor ale criticilor literari devine desuetă, chiar ridicolă. Îndepărtarea sefeului de literatura tradiţională este subliniată cu vigoare de această situaţie. Din când în când, ce-i drept, pe Internet pot fi citite intervenţii scrise oarecum în tonalitatea vechii critici literare de direcţie. Unele dintre acestea, aparţinând unor absolvenţi de studii superioare umaniste, sunt plauzibile ca stil şi ideatică. Intervin cu opinii teoretice şi persoane fără studii umaniste. Uneori, acestea au contribuţii incoerente, chiar groteşti. Evident, există şi opinii pertinente, un exemplu fiind analizele lui Cătălin Ionescu, de formaţie inginer. În nici unul dintre aceste două cazuri, nu se înregistrează însă consecinţe semnificative. Lipsite de ecouri, respectivele texte pot fi considerate nişte exerciţii retorice, de tip electoral, în cele din urmă. Semnatarii lor ar putea fi suspectaţi că doresc să se impună ca lideri, fie şi fantomatici, în comunitatea sefistă. Nimic reprobabil într-o asemenea încercare, desigur.<br /><br />Oricum ar fi, pare evident că Internetul răspunde vocaţiei sefiste pentru scrisul expeditiv, opusă preferinţei literaţilor pentru elaborarea artizanală minuţioasă. În acest sens, blogging-ul pare anume creat pentru sefişti.<br /><br />O anumită relativizare a „centrelor de putere” se înregistrează şi în comunitata literaţilor. Şi aici, uriaşa „supapă” a Internetului schimbă raporturile de forţe. În această privinţă, lucrurile par mai asemănătoare cu situaţia din trecut decât în ceea ce îi priveşte pe sefişti. Uniunea Scriitorilor şi-a păstrat multe dintre publicaţiile sale, ASPRO include o serie de scriitori relativ tineri, dispuşi să-şi susţină crezul estetic în alte publicaţii decât cele ale Uniunii Scriitorilor. În totul, mentalitatea literaţilor, aşa cum am descris-o în capitolele anterioare, pare deocamdată intactă. Fără a nega importanţa posibilităţii de-a publica texte efemere în variantă virtuală, literaţii rămân, cel puţin teoretic, partizanii perenităţii garantate de valoarea estetică. Admiţând că textele apărute pe Internet au dreptul lor la existenţă, literaţii sunt condescendenţi faţă de ele, iar uneori le critică, ba chiar le consideră o formă de terorism, precum Andrei Pleşu, în 2006. Iată ce scrie acesta despre blogging:<br /><br />„În genere, tot ce pune la dispoziţie dialogul cotidian cu propriul PC deschide spre o experienţă a dependenţei fără precedent. Devii, pe nesimţite, o pagină de web, eşti preluat într-o reţea care te absoarbe, te invadează şi sfîrşeşte prin a te locui. Sîntem confruntaţi, astfel, cu o formă de terorism blînd, discret şi, tocmai de aceea, primejdios. Se intră, fără violenţă, în spaţiul tău intim, se lucrează, în filigran, la declanşarea unei convivialităţi fără limite, anonimă şi superficială. Toţi se adresează, virtualmente, tuturor, cu rezultatul, neaşteptat, că nimeni nu mai comunică cu nimeni.”6<br /><br />Respectivul articol al lui Andrei Pleşu declanşează numeroase reacţii în spaţiul virtual, imposibil de parcurs în întregime. Producători necunoscuţi de bloguri, menţionaţi pe Internet alături de autori celebri, îl ceartă pe cunoscutul eseist în tonalităţi ce ajung până la injurie. Câtă vreme este exprimată în termeni urbani, iritarea acestora este îndreptăţită. Este vorbă despre două domenii doar aparent înrudite. Andrei Pleşu şi autorii necunoscuţi de bloguri scriu, este drept, în aceeaşi limbă. Diferenţa de complexitate naşte însă o prăpastie între cele două categorii de texte. Cultural vorbind, cele două categorii de autori au în egală măsură dreptul la existenţă. Un istoric al mentalităţilor, neinteresat în mod special de valoarea estetică şi de performanţa conceptuală, le poate considera pe toate nişte documente utilizabile, nici mai mult, nici mai puţin. Aşa stând lucrurile, respectivul schimb de replici nu face decât să pună în evidenţă incompatibilitatea dintre două culturi. Cum vom vedea, dialogul dintre literaţi şi sefişti parcurge în actualitate o etapă asemănătoare. Ideea de autoritate în materie de valoare literară pare definitiv ruinată, din punctul de vedere al sefiştilor. Şi nu numai din al lor. Însăşi ideea de valoare estetică pare ceva desuet, fenomen sesizat de către Adrian Marino încă înainte de anul 2000, în contextul discuţiei despre antiliteratură7. Nu este vorba despre o stricare a gustului sau de o epocă decadentă. Preeminenţa absolută a instanţelor de succes promovate de mass media asupra celor tradiţionale este un fenomen obiectiv. Degeaba scrie laudativ un critic literar într-o revistă cândva importantă, precum „România literară”, despre un volum. Succesul respectivei cărţi se va înregistra doar într-un cerc restrâns de cititori. În schimb, dacă la o oră de mare audienţă un post important de televiziune va propune o carte, aceasta va fi vândută într-un număr semnificativ mai mare de exemplare. Valoarea estetică este un concept practic imposibil de argumentat altfel decât în interiorul unor grupuri sociale bine determinate. După cum se vede, filozofia scripturală a sefiştilor are justificări obiective. Aceştia se dezbară de posibilele tribulaţii legate de arta scrisului literar. Problema lor este publicarea. Iar dacă au scrupule remanente, ca să spunem aşa, pot apela la un ghost writer, pentru ca textele lor să capete un luciu stilistic mai deosebit. În industria divertismentului contează în primul rând vandabilitatea. Literatura şi sefeul nu se pot sustrage acestei legi de fier. Maeştrii literaturii, artizanii cvasigeniali dispar sau se transformă în ghost writers anonimi, aflaţi la dispoziţia cui plăteşte.<br /><br />În cadrul acestor schimbări structurale, vechii sefişti, preocupaţi de (non)apartenenţa textelor lor la literatură, ilustrează un mod învechit de-a vedea lucrurile. Neosefiştii, cum vom vedea, au alte priorităţi. Literaţii, la rândul lor, devin neoliteraţi8, fiind nevoiţi să se integreze cumva în industria divertismentului. Aceasta dacă nu cumva doresc să scrie de plăcere şi să trăiască din alte surse de venit. Cândva, în România va exista probabil un mod sistematic de stipendiere a scriitorilor, din surse private. Deocamdată, instituţia mecenatului pare a funcţiona mai degrabă sporadic, în funcţie de relaţiile personale ale diferiţilor autori.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NEOSEFIŞTII ŞI IDEEA DE LITERATURĂ<br /><br /><br />După 2000, susţinătorii fervenţi ai sefeului românesc par a resimţi o învechire a retoricii lor tradiţionale. Drept urmare, apelează tot mai mult la formule de compromis. Ei vorbesc, de exemplu, despre literatura (sau literaturile) imaginarului. În interiorul acesteia, sefeul ar coexista cu specii precum fantasy, horror, dar şi cu literatura fantastică. Este o renunţare la maximalism, în favoarea unei strategii mai elastice. Vechea nostalgie a unei identităţi distincte coexistă cu semi-recunoaşterea frustrată a unei dorinţe de reconciliere cu literatura. În asemenea tatonări terminologice se întrevede o criză a conceptului de sefeu şi implicit a unei forme de viaţă culturală veche de decenii.<br /><br /><br />VECHEA RETORICĂ<br /><br />Unele motive şi modalităţi descoperite de sefişti au pătruns în literatură, cum se întâmplă la stingerea oricărei avangarde importante. Drept urmare, unii sefişti par a accepta ideea că discursul lor tradiţional s-a învechit şi corespunde unei perioade istorice încheiate. Ei caută, după cum se va vedea, alte căi teoretice, în principal prin abandonarea oricărei raportări la ideea de literaritate. Alţii, în schimb, rămân la vechea retorică, preferând statulul de sefişti canonici, rămânând un un grup cultural distinct faţă de cel al literaţilor, nişte disidenţi paradoxali ai acestora. Tipologia lor este interesantă.<br /><br />Reprezentantul cel mai important al vechii retorici a apartenenţei este Mircea Opriţă. Cele două ediţii ale momumentalei sale lucrări (1994 şi 2003) arată că modul său de-a vedea lucrurile nu se schimbă, cu trecerea timpului. Mircea Opriţă consideră că între sefeu şi literatură nu există nici-o deosebire esenţială, în discuţie fiind doar anumite diferenţe tematologice. Iată de ce am citat din cartea sa, apărută în 2003, pentru a ilustra o mentalitate caracteristică mai degrabă pentru etapa istorică precedentă anului 1990.<br /><br />Poziţia teoretică a lui Cornel Robu pare a fi una de tranziţie, datorită intuiţiei că sefeul este în mod esenţial altceva decât literatura şi nu o literatură de un fel deosebit.<br /><br /><br />MUTAŢIE DE MENTALITATE<br /><br />Unii autori recenţi consideră în mod făţiş că sefeul nu este literatură. Nu inferior acesteia şi nici superior, ci doar diferit. Citesc cărţile scrise de sefişti, le comentează, dar fără a folosi vreun criteriu împrumutat din critica literară. Sunt semnificative, de exemplu, analizele lui Ion Manolescu referitoare la imaginile din proza cyberpunk, lipsite de orice referire la posibile diferenţieri valorice între textele amintite. Consideraţiile respective, enunţate într-un jargon abia inteligibil, nu au nici-o legătură cu teoria literară tradiţională. Autorul este interesat, în schimb, de mecanismele generative extraliterare folosite de autori:<br /><br />„Prin prisma teoriei perspectivei, cele trei categorii de cyber-spaţialitate inventariate pot fi asociate, în linii mari, cu trei tipuri de structuri iconice exploatate ficţional în proza postmodernă cyberpunk: imagismul vehicular (iconul nu este altceva decât un mediu de transmisie electronică/digitală); imagismul imersiv (iconul se confundă cu proiecţia telekinetică a utilizatorului/ autorului/personajului într-o corporalitate simulativă limitată) şi imagismul ubicuu (iconul, utilizatorul, mediul, tehnologia şi legile perspectivei au devenit o singură entitate, omniprezentă).”1<br /><br />Referirile la scrierile unui cunoscut sefist român, Sebastian A. Corn, sunt construite în acelaşi fel. Meritul autorului este găsit în ilustrarea a unor aspecte ţinând de teoria fractalilor2. Vechea retorică referitoare la „rudenia” sefeului cu literatura este abandonată în întregime. Referirile la romanul respective nu au, în mod strict, nici-o legătură cu critica literară.<br /><br />Iată şi câteva interesante observaţii despre textele lui Borges:<br /><br />„Spaţialitatea ficţională borgesiană e un tipar cyber-spaţial valid, dacă îl privim în trăsăturile sale de infinitate şi incomensurabilitate, dar unul discutabil, dacă ne referim la arborescenţă.”3<br /><br />Ion Manolescu nu este satisfăcut de imaginea „potecilor care se bifurcă”, întrucât „conectarea diferitelor niveluri de realitate nu se realizează în acelaşi plan”. Asemenea observaţii, corecte într-unul dintre cazurile când citim literatură căutând altceva decât literaritate, sunt semnificative în contextul de faţă. Ni se dovedeşte că se poate scrie plauzibil despre nişte texte de tip literar fără nici-o referire la valoarea estetică a acestora.<br /><br />În acest punct al discuţiei, un literat poate obiecta că un autor oarecare poate obţine un text „mai bun” decât cel al lui Borges, dacă reuşeşte să conecteze nivelurile de realitate inclusiv în a treia dimensiune. Desigur, Ion Manolescu îi poate reproşa confuzia punctelor de vedere. Ambele părţi au „dreptate”. Literatul se întreabă nedumerit ce rost are să citeşti literatură pentru altceva decât îi este propriu acesteia, istoricul mentalităţilor descoperă în literatură informaţii extraestetice. În cazul de faţă, autorul Videologiei, pare a avea totuşi „mai multă” dreptate, în sensul că lectura tradiţională poate fi considerată plictisitoare de către cititorii postmoderni. Aceştia, pe urmele vechilor manierişti, caută performanţe pur conceptuale sau mai degrabă paradoxal-conceptuale, pentru a se declara mulţumiţi de o lectură. Ei au nevoie de vertijuri intelectuale, la fel cum amatorii de divertismente dure se simt bine doar când le creşte nivelul adrenalinei în sânge.<br /><br />Analizele din Videologia par a pune în evidenţă, cu sau fără voia autorului, un sindrom special. Atunci când vorbeşte despre anumite implicaţii existenţiale majore ale realităţilor investigate de videologie, Ion Manolescu nu reuşeşte să ne convingă că respectivul fenomen este rodul unei mutaţii obiective generalizate şi nu doar caracteristica unui anumit grup social. Oricum ar fi, referirile la „succesul ireversibil al videologiei în faţa ontologiei”4 pot fi asumate de neosefişti.<br /><br />Ceva nu este totuşi în regulă cu cartea lui Ion Manolescu, ar putea obiecta un literat. De ce se apelează mai ales la obiecte de analiză alese din literatură, deşi intenţia declarată a autorului este de a explora noua lume de azi, unde informaţiile ne parvin mai ales pe alte căi, de preferinţă prin intermediul unor imagini şi al unor discursuri spontane, prin excelenţă nonliterare? Dacă este interesat doar de thriller-ul obţinut cu mijloace conceptuale (paradoxul ştiinţific poate fi considerat aşa ceva) şi nu de valorile estetice, specifice literaturii, autorul poate să apeleze la o mulţime de texte de popularizare ştiinţiifică, unde paradoxurile descoperite de ştiinţa contemporană sunt prezentate pe înţelesul tututor. De ce recurge atunci şi la texte declarat literare?<br /><br />În legătură cu această obiecţie, sefiştii, deveniţi neosefişti în materie de mentalitate, selectează anumite aspectele avantajoase pentru punctul lor de vedere. Cu semnul schimbat, reproşurile literaţilor devin argumente în favoarea unui mod distinct de lectură. Convingerea sefiştilor români, vreme de decenii mai mult intuitivă, că un text de tip literar poate fi pe deplin valid şi dacă nu are autenticitate estetică capătă un sprijin conceptual important. Este punctul terminus al pledoariilor pentru apartenenţa sefeului la literatură, în sensul tradiţional al acestui domeniu.<br /><br />Faptul că Ion Manolescu, fiul lui Florin Manolescu, autorul Literaturii S.F., cartea de căpătâi a sefiştilor români înainte de 1990, a scris Videologia, unde numeroase sefeuri sunt tratate cu toată seriozitatea, în felul descris mai sus, ni se pare semnificativ pentru o mutaţie de mentalitate. Tatăl pledează pentru literaritatea specială a sefeului, fiul găseşte că sefeul este interesant pentru alte motive. Nu fără un anumit sentiment de descumpănire, sprijinitorii tradiţionali ai apartenenţei sefeului românesc la literatură găsesc în cartea lui Ion Manolescu o abordare capabilă să le transforme propriile cărţi în documente ale unei epoci revolute.<br /><br />O confirmare a unei noi etape în relaţia sefiştilor cu literaţii găsim şi într-o recentă carte semnată de Bogdan Aldea, teoretician doar aparent din categoria susţinătorilor fără rezerve a sefeului, a autonomiştilor. Lucrurile nu stau însă aşa. Cu o remarcabilă luciditate, acest autor renunţă la câteva locuri comune tradiţionale. Astfel, recunoaşte calitatea sefeului de a-şi recicla recuzita, motivele şi ideile, fără a mai aduce precizarea tradiţională că sefeurile unicat continuă să apară, în chip de elită a sefeurilor de serie mare:<br /><br />„Contemporary science fiction constantly rewrites itself, recirculating a finite set of props, motifs, and ideas. Cyberpunk seems to have been its last original manifestation.”5<br /><br />Printre concluziile lui Bogdan Aldea figurează şi o recunoaştere indirectă a faptului că sefeul devine literatură, atunci când depăşeşte un anumit nivel de realizare estetică:<br /><br />„Cyberpunk, the science fiction trend emerged in the mid-1980s, was thus hailed by many as the purest expression of postmodernism poetics, coming to consecrate a total elimination of the boundaries between science fiction and mainstream.”6<br /><br />A afirma că graniţele dintre sefeu şi literatură dispar echivalează cu renunţarea la paradoxul autonomiei. Dacă admiţi că sefeul reuşit este „doar” literatură, întreg eşafodajul teoretic tradiţional al sefiştilor români devine o relicvă. Cum se vede, mentalitatea neosefistă se poate exprima nu numai prin renunţarea la căutarea literarităţii, ci şi prin adoptarea unei poziţii de ignorare a oricărei convingeri autonomiste.<br /><br />Schimbarea mentalităţii specifice a neoliteraţilor este dictată în primul rând de anumite modificări politice şi economice, având ca principal efect miniaturizarea socială a profesiei de scriitor. În primii ani ai dictaturii comuniste, scriitorul, după cum s-a văzut, este un personaj important, un virtual activist de partid, bine plătit. Ulterior, pe măsură ce Uniunea Scriitorilor îi deziluzionează pe responsabilii culturali oficiali, avantajele acordate de stat scriitorilor se împuţinează tot mai mult, rămânând totuşi suficient de atractive pentru a încuraja alegerea respectivei profesii de către persoane mai mult sau mai puţin dăruite cu talente specifice. După 1990 însă tinerii nu se înghesuie să devină scriitori profesionişti, alegând de regulă jurnalismul şi practicând scriitura artistă în chip de hobby. În mod corelativ, pledoariile proelitiste se estompează treptat, în spiritul ideilor postmoderniste, dominate de acceptarea pluralismului cultural. Aparent îndreptăţită în urmă cu două decenii, retorica elitistă a literaţilor suferă o progresivă debilitare, ecou al unor modificări de mentalitate. A fi scriitor (literat, în tipologia lucrării de faţă) nu mai înseamnă prea mult, dacă respectivul nu face parte şi din elita mediatică. „Cooptarea” în aceasta din urmă presupune însă o contaminare între mentalitatea tradiţională, elitistă, a literaţilor şi cea jurnalistică. Literatul nu este împiedicat de nimeni să rămână un maximalist în privinţa apartenenţei la un set de principii exclusiviste, dar este obligat să adopte alte priorităţi valorice, atunci când devine vedetă media. Cum această atitudine schizoidă este psihologic dificilă, este uşor de înţeles de ce literaţii renunţă la maximalismul teoretic, preferând atitudinea comodă a toleranţei, înrudită îndeaproape cu indiferenţa.<br /><br />Pe de altă poarte, vedetele media îşi publică foarte uşor cărţile (scriu chiar şi versuri), dovedind că bovarismul profesiei de scriitor funcţionează încă.<br /><br /><br />PSIHOLOGIA NEOSEFISTULUI<br /><br />În cele de mai sus, am schiţat felul cum sefiştii români tradiţionali se transformă în materie de mentalitate. Efectelor centrifuge li se adaugă totuşi şi anumite efecte centripete. Graţie acestora din urmă, comunitatea sefistă nu este ceva de domeniul trecutului. Se pare că funcţionează şi un shape memory effect, menit să readucă periodic lucrurile la forma lor iniţială, „clasică”. Un exemplu din anul 20077 este semnificativ pentru felul cum vechile structuri organizatorice şi premiale renasc sub forme identice în esenţă cu acelea de pe vremuri, dar deosebite în materie de pondere socială. Există totuşi şi deosebiri. Spre deosebire de editurile comuniste, capabile să publice cărţile sefiştilor în tiraje relativ mari, acum volumele, antologii sau culegeri de povestiri aparţinând unui singur autor, apar în tiraje mici, destinate în mod evident mai ales membrilor comunităţii.<br /><br />Este lesne de dedus că neosefistul român este un autor nepretenţios în sens financiar. El nu doreşte să facă o carieră de scriitor, mulţumindu-se cu succesul de stimă şi cu afecţiunea entuziaştilor săi comilitoni. Ideea de a trăi din publicarea unor sefeuri este o pură utopie în România de azi. Lucrurile par a sta la fel în ceea ce-i priveşte pe neoliteraţi. Ambiţia supremă a acestora nu este să devină nişte autori de succes, ci nişte vedete media, fie şi numai în domeniul presei scrise. În această ultimă postură, cum am arătat, ei pot să negocieze eficient publicarea propriei literaturi. Există şi alte scenarii de „succes” literar. Cutare literat devine proprietar de editură şi îşi publică inclusiv propriile scrieri. Tirajele sunt mici, ce-i drept. O politică tenace de cultivare a unor critici literari (o categorie din ce în ce mai discret reprezentată în anii din urmă) duce la apariţia unor comentarii favorabile. Este ceea ce se numea cândva succes de stimă. Respectivul sfârşeşte prin a deveni un scriitor român, menţionat în enumerări, fie acestea şi doar de interes local, este primit în Uniunea Scriitorilor. Unii ar putea spune că este vorba doar despre un simulacru de succes. Alţii, străini de maximalism, mai înţelegători în privinţa vanităţii inerente naturii umane, privesc altfel lucrurile, conchizând că şi micile succese sunt bune la ceva.<br /><br />În comunitatea sefiştilor lucrurile par a decurge într-un fel asemănător, confirmându-ni-se astfel, o dată mai mult, faptul că între cele două grurpuri sociale există o relaţie de omologie. În lumea sefiştilor totul se află însă la dimensiuni miniaturizate. Unii scriitori par a obţine succesul real. Mircea Cărtărescu este reprezentantul-etalon al acestei categorii. Norman Manea, un autor de limbă română stabilit în Statele Unite, de asemenea. El este considerat un potenţial laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Deocamdată, nici un sefist român nu a ajuns în apropierea nivelului de popularitate atins de cei doi. O asemenea ascensiune nu este de prevăzut nici în viitorul previzibil. De vină este, în primul rând, faptul că marile succese sefiste sunt repurtate de autori care scriu în limba engleză. În al doilea rând, de vină este şi „filozofia” minimalistă a sefiştilor români. Consumându-şi energiile în sterile eforturi de pătrundere în literatură, ei au neglijat regula esenţială, a cantităţii. Drept urmare, s-au ales cu un statut păgubos de ambiguitate: nici membri liciţi al comunităţii literare româneşti, nici membri de succes real ai comunităţii sefiste internaţionale. Statutul psihologic al neosefistului nu include însă tribulaţii corelative celor sugerate mai sus. Vindecat de dorinţa pătrunderii în comunitatea literaţilor, neosefistul român pare a dori în special o consolidare cât mai confortabilă a climatului din grupul său social. Faptul că i se poate atribui o psihologie de autor amator nu-l deranjează deloc8. Aceasta în primul rând pentru că el nu-şi mai caută o identitate de scriitor, de literat. Transformată, pentru el, în cultură SF, vechea literatură SF i se pare mai degrabă ceva de interes istoric. Ca membru al unei culturi independente faţă de literatură, el este liber de tribulaţiile tradiţionale ale sefistului român, transformate, pentru el, în ticuri intelectuale bătrânicioase. Un efect al acestei situaţii pare a fi şi scăderea interesului pentru performanţa scriptică, aşa cum aceasta este înţeleasă de literatul tradiţional. Problemele neosefistului român par a fi racordarea la exigenţele actualei pieţi a cărţii, precum şi consolidarea unui confort psihic cât mai deplin, în interiorul comunităţii sefiste.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CONCLUZII<br /><br /><br />„Filozofia” aflată la baza cărţii de faţă porneşte de la ideea că nu există deosebiri valorice între culturi şi, în mod implicit, judecăţile estetice asupra textelor nu sunt obiective şi în sine pertinente, reprezentând opinia unei minorităţi oarecare, printre altele. Altfel spus, între muzica lui Mozart şi cea a unui lăutar de mahala, cântată fără artă, dar cu aplomb, la o nuntă din blocul meu, muzică audibilă în chiar momentul când scriu aceste rânduri, nu există nici-o diferenţă valorică, cultural vorbind.<br /><br />Adoptarea unui asemenea punct de vedere a fost deosebit de dificilă. Am avut nevoie de circa doi ani pentru a renunţa în mod sincer la preferinţele unui critic literar şi a adopta optica unui sociolog al literaturii şi al textelor de tip literar. Am trăit ceva asemănător unei apostazii, abandonând religia frumosului în favoarea unei discipline spirituale eminamente laice, de felul unei orientări neoprotestante. Cititorul va decide în ce măsură rezultatele unei asemenea întreprinderi ciudate sunt interesante.<br /><br />Cândva am scris că literatura înseamnă iubire de literatură. După decenii, mi-a fost dat să argumentez o asemenea formulare aparent paradoxală. Se pare că lucrurile stau într-adevăr aşa. Fără persoane îndrăgostite de ea, literatura este un text mort, o simplă înşiruire de cuvinte. Meditând la „eterna” dragoste pentru literatură şi la crepuscului ei actual, dictat de mass media şi de celelalte forme de industrie a divertismentului, am înţeles schimbarea lucrurilor. Sefiştii sunt un mic grup din marea armată formată de groparii literaturii tradiţionale. I-am ales pentru că eu însumi fac oarecum parte dintre ei şi îi cunosc destul de bine. La fel de bine aş fi putut să scriu despre amatorii de fotbal sau despre adoratorii unei vedete de televiziune, constituiţi într-un fan-club. Am avut şi alte argumente în favoarea respectivei alegeri. Sefiştii sunt totuşi nişte persoane amatoare de lectură şi de scrisul cvasiliterar. Fanul obişnuit nu scrie (sau o face pe Internet, fără nici-o grijă pentru stil), se mulţumeşte să privească la televizor sau la monitorul calculatorului său. Un argument a fost şi complicaţia intelectuală a sefiştilor, remarcabilă în multe cazuri. Cineva poate să nu iubească frumosul, are acest drept, dar trebuie să fie suficient de interesant, pentru a fi creditabil. Sefiştii aduc ardoarea lor raţională, atât de asemănătoare, de exemplu, cu pasiunea cvasifilologică pentru textul biblic a unui anumit grup de neoprotestanţi. În plus, dacă un anumit grup social rezistă suficient de mult în timp, capătă un fel de legitimitate „automată”. Sefiştii au cucerit aşa ceva.<br /><br />Rămâne de discutat, în fine, dacă între calificarea unui critic literar şi cea a unui comentator specializat în sefeuri există o diferenţă de complexitate. Amândoi au îndreptăţirile lor, dar primul trebuie să studieze un număr de ani şi să aibă ceea ce se cheamă, cu un termen demodat, talent. Al doilea, cu suficient aplomb, poate deveni un jurnalist de tip literar specializat în sefeuri. La fel se petrec lucrurile în cazul autorilor tradiţionali de literatură. Doar un poet poate spera să se nască desăvârşit printr-un miracol, precum Minerva din capul lui Zeus. Acest fenomen a fost caracteristic mai ales pentru secolul al XIX-lea. În secolul trecut, majoritatea marilor poeţi au fost oameni cu o întinsă cultură filologică. Ceva asemănător există şi în lumea muzicii. Un compozitor sau un interpret de muzică clasică are nevoie de o lungă perioadă de pregătire. Altfel nu se poate. Un cantautor, în schimb, poate ajunge celebru înainte de douăzeci de ani, fără vreo pregătire de specialitate. Aşa stau lucrurile.<br /><br />În acest punct al discuţiei, un literat ar putea invoca o veche idee referitoare la valoarea estetică. Valoarea operei este direct proporţională (şi) cu întinderea muncii depuse de artist pentru realizarea produsului său! Criteriul pare de-a binelea naiv, ar replica imediat sefistul, dacă ne gândim la evoluţia lucrurilor în ultimele decenii, când artistul laborios este tot mai mult ceva de domeniul trecutului, iar tehnicile de calculator transformă producerea artei sau a „artei” într-un proces de tip industrial. Este corect, ar admite literatul. Sefiştii profită de această împrejurare. Pentru a deveni un sefist român publicat şi citat de Mircea Opriţă în ediţia a treia a operei sale de căpetenie (aflată probabil în pregătire), nu trebuie nici să faci studii filologice, nici să-i citeşti pe clasicii literaturii de ieri şi de azi şi nici măcar să urmezi, în stil american, vreun curs despre tehnicile necesare pentru compunerea unui roman sau a unei povestiri. Este suficient să citeşti un număr de sefeuri şi să treci apoi la fapte. Naiv sau nu, ar continua literatul, munca depusă este un indice valabil al valorii, unul dintre ele. Modul laborios ar trebui să indice profesionalismul.<br /><br />În cele din urmă, sefistul ar veni cu argumentul final, postmodernist. Nouă ne plac aceste texte. Dacă aveţi alte gusturi, vă priveşte.<br /><br />De fapt, dialogul între cele două grupuri sociale este imposibil şi neavenit. Acesta pare a fi concluzia relativ paradoxală a cărţii de faţă. Oricum, neosefiştii şi neoliteraţii, transformaţi în participanţi mai mult sau mai puţin norocoşi la producţia intelectuală a mass media, asta dacă nu cumva sunt universitari sau pensionari resemnaţi ai Uniunii Scriitorilor, nu prea mai au ce să-şi spună. Polemica dintre ei este, în mod iremediabil, ceva de domeniul trecutului. Puţin interesează, în fine, faptul că oamenii de azi ar putea fi împărţiţi în două categorii, cei cu suflete de literaţi şi cei cu suflete de sefişti.<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOTE<br /><br /><br />1 Termenul desemnează textele ficţionale situate în afara parametrilor estetici, formali şi funcţionali ai marii literaturi, stabiliţi de ştiinţa literaturii. Literatura populară reproduce şi reciclează structuri narative preexistente, fiind numită şi literatură a modelelor (clişeelor). Autorii respectivi tind spre formula serialului. Numeroşi sociologi actuali resping această concepţie „monadică” şi implicit opoziţia dintre cultură şi natură. În opinia lor, cultura nonelitelor nu este inferioară aceleia a elitelor, iar civilizaţia occidentală nu deţine vreo superioritate imanentă. Ocolind judecăţile de valoare, ei se mulţumesc să observe diferenţele dintre cultura „înaltă” şi cea „populară”. La rândul nostru, încadrăm sefeul în literatura populară în sens tehnic, fără a sugera vreo inferioritate a acestuia faţă de literatura elitelor.<br />În Biografia ideii de literatură, Adrian Marino analizează o serie de avataturi ale conceptului de literatură populară (literatură de masă, subliteratură, paraliteratură). În opinia acestui teoretician, sefeul ar intra în categoria literaturii de masă. Vom reveni pe larg la această problemă, într-un subcapitol de sine stătător. Menţionăm deocamdată ideea că modificările conceptului de literatură populară, în sensul menţionat mai sus, nu aduce schimbări de esenţă în controversa dintre exclusivismul elitist şi ecumenismul paraestetic. Oricum le-ar numi, elitiştii consideră că o largă categorie de texte sunt străine de literatură, iar oponenţii lor socotesc că aceleaşi texte fac parte din literatură. - înapoi la text<br />2 Îl denumim astfel pe autorul/cititorul de literatură fără afinităţi pentru sefeu. - înapoi la text<br />3 Folosim conceptul de literatură, referindu-ne la literatura cultă/artistică. În sens larg, sefeul şi orice alt text (de ficţiune) fac parte din literatură. - înapoi la text<br />4 Sefistul este o persoană implicată în fenomenul social SF, ca autor şi/sau cititor. Iată şi o definiţie mai veche a antiliteraturii, înţeleasă ca negare a literaturii. „Negarea adevărată, esenţială, a literaturii, este de fapt paraliteratura, ’literatura’ care doar se preface, ’are aerul’ vag de a fi ’literatură’, dar pe care o suprimă atât teoretic (în intenţie şi concept), cât şi practic (stil, scriitură).” (Adrian Marino, Dicţionar de idei literare, Editura Eminescu, Buc., 1973, p. 128.) Nuanţa pătimaşă, legată de „stricarea” literaturii de către antiliteratură, a dispărut din majoritatea cercetărilor contemporane, fiind preferată „democraţia textului”.- înapoi la text<br />5 Nimerita expresie îi aparţine lui Remo Ceserani (Racontare il postmodernismo, Torino, Bollati Boringhieri, 1970), citat de Bertrand Westphal. În acelaşi loc, se aminteşte faptul că respectiva „colonizare” are darul de-a irita o parte a intelighenţiei.<br />(http://www.ditl.info/art/definition.php?term=3209). - înapoi la text<br />6 Referiri interesante la omul postmodern(ist) în Zygmunt Bauman, Etica postmodernă, Traducere de Doina Lică, Editura Amarcord, Timişoara, 2000). - înapoi la text<br />7 ”Nu ne pronunţăm în nici un fel în ceea ce priveşte raportul dintre valorile culturilor pe care le tratăm aici comparativ.” (Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Traducere de Ihor Lemnij, Postfaţă de Ioan Mihăilescu, Humanitas, Buc., 1993, p. 19.) - înapoi la text<br /><br /><br />I Sefişti contra literaţi<br /><br />Instituţionalizare, organizare, roluri<br /><br />1 În Anticipaţia românească – un capitol de istorie literară, Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Viitorul Românesc, Buc., 2003, Mircea Opriţă le inventariază sistematic, menţionându-i şi pe predecesorii săi în această direcţie de cercetare. - înapoi la text<br />2 În cartea citată, (p. 92) Mircea Opriţă nu menţionează decât un singur text apărut între 1949 şi 1954. - înapoi la text<br />3 În acei ani, era “o afacere” să fii scriitor sau să faci jurnalistică literară. Drepturile de autor plătite de edituri şi de periodice erau foarte mari, în raport cu salariile oamenilor de rând. La fel, premiile acordate scriitorilor. Premiul de Stat, înfiinţat în 1949, precum şi Premiul Academiei, acordat şi în timpul regimului comunist, includeau sume importante, de natură să modifice sensibil standing-ul cuiva. Un exemplu. Premiul acordat în 1949 de Academia R.P.R., însuma 200.000 lei, echivalentul a circa 50.000 RON, de astăzi. Chiar şi împărţit între doi laureaţi, cum se întâmpla uneori, premiul rămânea enorm în raport cu veniturile medii ale populaţiei.<br />(http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1999/current4/mi90.htm) - înapoi la text<br />4 Uniunea Scriitorilor din România. Scurt istoric<br />(http://www.uniuneascriitorilor.ro/istoric.html) - înapoi la text<br />5 Rămâne ca un sociolog să cerceteze veniturile respectivilor autori. Printre altele, acesta ar observa că relativa independenţă financiară a sefiştilor depinde de autorităţile comuniste. - înapoi la text<br />6 Uniunea Scriitorilor din România. Scurt istoric, loc cit. - înapoi la text<br />7 Pentru amănunte, Mircea Opriţă, op. cit., p. 584-585. - înapoi la text<br />8 În opinia literaţilor, fanzinul imită o revistă literară, dar numai anumite componente ale sale respectă un anume barem de profesionalitate. Majoritatea textelor incluse în fanzin sunt socotite exerciţii amatoristice. Prezentări amănunţite ale fanzinelor româneşti, în Mircea Opriţă, op. cit., pp. 588-595. Pentru perioada de după 1990, referiri minuţioase în DICŢIONAR SF artişti plastici • autori • edituri • mass-media • motive • personalităţi, Nemira, 1999, pp. 101 – 105. - înapoi la text<br />9 Amănunte interesante despre şansele sefiştilor români de a-şi publica textele în anii dictaturii comuniste, în Cătălin Ionescu: “Scurtă istorie politică a SF-ului românesc”, în Ficţiuni. Literatura şi artele imaginarului, Satu-Mare, nr, 1, ianuarie şi şi nr. 2, mai, 1998. - înapoi la text<br />10 Ibidem. - înapoi la text<br />11 Cătălin Ionescu, în studiul citat, oferă un fragment semnificativ dintr-o circulară emisă de CC al UTC în iunie 1981, unde se hotărăşte îndrumarea şi coordonarea celor 21 de cenacluri, având peste 500 de membri. Activitatea cenaclurilor "va fi orientată spre stimularea creaţiei [...], educarea ateistă a tinerei generaţii [...] Se va asigura ca producţiile literare ale cenaclurilor de anticipaţie tehnico-stiinţifică să urmărească problemele evoluţiei societăţii umane, găsirea de noi surse de energie şi materii prime, explorarea Cosmosului, într-o viziune optimistă, mobilizatoare, care să dezvolte entuziasmul şi dorinţa de participare activă a tinerei generatii la construirea unui viitor strălucit al patriei şi al omenirii, să promoveze idealurile păcii, necesitatea luptei hotărâte a popoarelor pentru o lume mai bună şi mai dreaptă." - înapoi la text<br />12 Fandom este numele dat de sefişti propriului lor grup social. - înapoi la text<br />13 Cătălin Ionescu, loc. cit. - înapoi la text<br />14 Cătălin Ionescu scrie în articolul citat: “Nimeni însă nu a înţeles faptul că singura măsură a valorii, în comparaţie cu o valoare de talie mondială, era recunoaşterea ei, venind dinspre exterior, adică o antologie similară, publicată însă de editorii occidentali. […] Tot aşa cum prestaţiile muzicienilor noştri la festivalurile internaţionale au fost lamentabile, science-fiction-ul mondial a continuat să ignore, la nivelele valorice cu adevărat interesante, science-fiction-ul românesc.” - înapoi la text<br />15 Explicaţia psihologică ar ţine de paradoxul autonomiei, despre care vom discuta. - înapoi la text<br />16 Există şi excepţii. În 1989, la o întâlnire din Timişoara a sefiştilor, probabil ultima înainte de evenimentele din decembrie, Ion Hobana rosteşte o cuvântare neobişnuit de severă, de-a dreptul ameninţătoare. Din “pontiful” pururi afabil, de o politeţe impecabilă, pare că iese la iveală omul forte, precum un pumn de oţel dintr-o mănuşă de catifea. În esenţă, sefiştilor li se sugerează sau mai degrabă li se ordonă să sprijine prin mijloace specifice politica partidului comunist român. Din domnul impecabil, de toţi cunoscut, apare activistul dur, din vremurile când kulturnicii nu adoptaseră încă stilul blândeţii în raporturile cu oamenii de cultură. Amploarea totuşi modestă a fenomenului sefistic din România nu pretindea o asemenea reacţie exagerată, mai degrabă naivă. Ce puteau face sefiştii pentru salvarea regimului de la Bucureşti? Practic, nimic. Atunci, ascultându-l pe înfuriatul “pontif”, am avut pentru prima oară presentimentul că în România se va petrece ceva foarte important. - înapoi la text<br />17 În legătură şi cu activitatea publicistică frenetică a lui Alexandru Mironov am propus, în două comentarii publicate în Anticipaţia. CPSF (Despre sefultură, nr. 528-529, 1995 şi Despre sefultură (II) nr, 531, 1996), termenii de SF jockeys şi sefultură, importanţi pentru înţelegerea modului cum văd literaţii sefeul. Ulterior, am nuanţat acest punct de vedere: „Pentru a scrie texte valide, sefistul trebuie să devină prozator, critic, eseist, traducător. Cu un cuvânt, scriitor. Calitatea de sefist nu asigură în mod automat calificarea literară. Confuzia sistematică între calitatea de sefist şi cea de scriitor a impus crearea unui nou concept. Sefultura desemnează producţiile unor sefişti netransformaţi în scriitori. SF jockey-ul este un producător tipic de sefultură. El poate fi un excelent vorbitor şi animator. Poate fi, de asemenea, cunoscător al limbii engleze, talentat în materie de relaţii umane, bun organizator, om agreabil etc. Exprimările sale scrise sunt însă amatoristice. El întrupează instituţionalizarea amatorismului în producţia de sefeuri. Cine decide unde se termină calificarea literară a unui sefist şi începe cea de scriitor? Dacă privim lucrurile din exteriorul sefulturii, răspunsul este simplu: critica literară. Dacă privim din interior, constatăm că rolul criticii literare este preluat în întregime de SF jockeys. Cele două puncte de vedere duc la concluzii diametral opuse. Un critic literar constată că textele de susţinere semnate de SF jockeys sunt pur comerciale. Sefiştii se laudă între ei fără nici-o măsură. Ca urmare, calitatea textelor lor este în scădere, înregistrându-se o tendinţă spre plafonare şi deprofesionalizare. Concluzia sa este că motivaţia principală a sefulturii nu este calitatea literară a textului. SF jockey-ul, pe de altă parte, are argumentele sale. El consideră că primează interesele comerciale şi cele turistice. În anumite cazuri, o nevinovăţie culturală şi un esprit de corps adolescentin stau probabil la baza convingerii sincere că anumite texte, invalide pentru un critic literar, sunt foarte reuşite. Nu este mai puţin adevărat că sefultura ţine de esenţa fenomenului SF. Acesta din urmă ar fi de neconceput fără grupurile structurate de preferinţa pătimaşă pentru sefeu. Mulţi tineri încep să scrie sefeuri, stimulaţi fiind de atmosfera permisivă, specifică cenaclurilor de specialitate. Convenţiile (întâlnirile periodice ale sefiştilor) au un rol germinativ. Nici învăţarea “canonică” a limbii engleze nu este de neglijat. Există nişte “ritualuri” sefistice, ce pot fi considerate favorabile pentru formarea intelectuală a unui tânăr. Cum am mai arătat, la acest prim nivel rolul jucat de SF jockey este pozitiv. Nu sunt reprobabile nici exerciţiile de tip literar ale sefiştilor. Apărute în fanzine, publicaţii cu difuzare limitată, acestea sunt normale şi legitime.”<br />„Privită în acest context, comunitatea antiliterară promovată de Jurnalul S.F. este justificată şi chiar promiţătoare. Respectivului grup nu-i rămâne decât să-şi descopere propriile personalităţi şi apoi să le impună. Un Roland Barthes şi un Alain Robbe-Grillet ar fi suficienţi. Anvergura unor personalităţi de tip literar, precum cele de mai sus, nu pare însă compatibilă cu sefeul românesc de astăzi. În general, sefiştii români refuză să devină scriitori, practicând un fel de castrare intelectuală, menită să le asigure veşnica adolescenţă. Necesară pentru coeziunea grupului, respectiva operaţie nu este favorabilă personalităţilor culturale de mare anvergură.” (în Almanah Anticipaţia 1996, Buc., 1996) - înapoi la text<br />18 În Postfaţă la Dan Merişca, Revoltă în labirint, ediţie îngrijită de Lucian Merişca, cuvânt înainte de George Ceauşu, Societatea „Adevărul” S.A., Buc., 1996. - înapoi la text<br />19 Cf. Florin Manolescu, Literatura S.F. ,Editura Univers, Buc., 1980, p. 261. Informaţii despre formaţiile profesionale ale autorilor publicaţi de CPSF, precum şi despre cititorii colecţiei, în Eugen Stancu: Perceptions of a Literary Genre. Science Fiction Literature in Romania. 1955-1974, în Carnival, Vol. 3 March 2001, online.<br />(http://isha-international.org/carnival/carnival-1/Carnival_III_37-38_2001.pdf) - înapoi la text<br />20 În Alamanah Anticipaţia 1987. - înapoi la text<br />21 Brian M. Stableford, The Sociology of Science Fiction, R. Reginald, The Borgo Press, San Bernardino, California, MCMLXXXVII, p. 64. - înapoi la text<br />22 Op. cit., p. 66. - înapoi la text<br /><br />Opţiuni divergente<br /><br />1 Querelle d’amour şi Raţionalizare a admiraţiei, în Anticipaţia. CPSF nr. 512, 1994 şi respectiv nr. 522, 1995). - înapoi la text<br />2 Cea mai importantă încercare românească este cartea lui Cornel Robu, O cheie pentru science fiction, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004). Cornel Robu susţine o adevărată bătălie logică pentru promovarea ideii că sefeul este şi în acelaşi timp nu este literatură. În cele din urmă, argumentaţia sa capătă o coloratură emoţională, practic revenind la sofismul amintit. - înapoi la text<br />3 „În opoziţie cu circuitul cult, vom numi (în lipsa unui termen mai bun) circuite populare sistemele de difuzare ce se adresează unor cititori cărora formaţia lor le permite un gust literar intuitiv, dar nu o judecată explicită şi raţională...” (Robert Escarpit, De la Sociologia literaturii la Teoria comunicării, Studii şi eseuri, Cu un Cuvânt înainte al autorului, Traducere de Sanda Chiose Crişan, Antologie, studiu introductiv, note, revizia textelor, tabel cronologic şi glosar terminologic de Constantin Crişan, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1980, p. 67.) - înapoi la text<br />4 Amănunte despre comunitatea sefistă românească pot fi găsite în Mircea Opriţă, op. cit., pp. 588 - 594. Deşi cartea sa este subintitulată „un capitol de istorie literară”, autorul inventariază cu o răbdare de benedictin inclusiv numele unor autori cunoscuţi doar de colegii lor de cenaclu, unii dintre ei prezenţi doar episodic în rândurile sefiştilor. - înapoi la text<br />5 Atitudinea lui Adrian Rogoz faţă de subsemnatul mi se pare exemplară, în această privinţă. Prin 1966, pe când eram tânăr redactor la revista Astra din Braşov, am trimis la CPSF un sefeu foarte rău scris. Practicant frenetic al prozelitismului, bunul Adrian Rogoz mi-a răspuns numaidecât printr-o lungă scrisoare olografă, fenomenal de binevoitoare. Mentorul sefiştilor români a considerat că textul meu este aproape genial, mi-a comunicat că-l va publica neîntârziat şi mi-a cerut o fotografie. Flatat, i-am trimis. S-a ţinut de cuvânt, după ce în prealabil a rafistolat întrucâtva textul, lăsându-l totuşi la nivelul unei încercări modeste de jurnalist începător. Povestirea a apărut cu o introducere laudativă, perfect nejustificată, semnată de Adrian Rogoz. Rezulta că un nou talent a fost descoperit. Am comis atunci o greşeală clasică: am confundat literatura cu sefeul. Mulţi ani am nutrit iluzia că scriu bine. Mi-e greu să cred că Adrian Rogoz, cititor rafinat, nu putea deosebi un text valid de unul prost scris. Necesităţile cauzei sefiste l-au obligat însă să adopte atitudinea permisivă. Alte proze prost scrise mi-au apărut apoi, fără probleme, în aceeaşi publicaţie. Peste câţiva ani am reuşit, cu aceeaşi uşurinţă, să le public într-un volum. Redactorul volumului, o doamnă instruită şi distilat arogantă, n-a suflat nici-un cuvânt despre nivelul stilistic slab al textelor mele, deşi profesia ei i-ar fi cerut s-o facă. Le-a lăsat exact cum le-am adus. A procedat aşa, presupun, fiindcă dispreţuia în sinea ei sefeul, deşi trăia inclusiv de pe urma lui. A reacţionat ca Adrian Rogoz, dar din alt motiv. Ca încununare absurdă, cartea a fost premiată de CC al UTC. O explicaţie a premierii pare să fi existat totuşi: cartea îi era dedicată lui Ion Hobana. - înapoi la text<br />6 Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, Traducere şi prefaţă de Mihai Dinu Gheorghiu, Editura Meridiane, Buc., 1986, p. 68. - înapoi la text<br />7 http://www.geocities.com/evilsnack/cliche.htm?200623 - înapoi la text<br />8 În urmă cu vreo opt sau zece ani am încercat să public în revista „România literară” un comentariu despre cartea unui prozator debutant, lipsită de orice legătură cu sefeul. Se părea că nu voi avea probleme. Suficient de multe comentarii de critică şi istorie literară semnate de mine apăruseră până atunci în revista respectivă. Am discutat cu amabilul Gabriel Dimisianu, pe atunci redactor şef adjunct. I-am dat textul. Mi-a spus că totul este în ordine. Tocmai atunci a intrat în birou Alex. Ştefănescu, redactorul şef. Auzind despre ce este vorba, mi-a spus imediat, cu o lipsă de politeţe neuzuală între literaţi, că nu oricine poate să publice la „România literară” şi că înţelegerea anterioară cade. G. Dimisianu şi-a depăşit cu bravură sentimentul acut de jenă. În schimb, a adăugat imediat Ştefănescu, puteţi să ne daţi un text despre literatura SF, de vreo patru pagini. O reacţie simptomatică. În spiritul „democraţiei”, mi se permitea să public, dar nu orice. Faptul că frecventarea sefeului mă stigmatizase în ochii respectivului era evident. Mi se sugera că „România literară” este o revistă a „elitei”, unde un sefist nu are acces decât în anumite condiţii. Din toată întâmplarea am reţinut în mod special nişte inflexiuni din vocea lui Ştefănescu. Vorbind despre sefeu şi implicit despre sefişti, acesta abia dacă-şi ascundea ceea ce Borges numeşte „repulsia intelectuală”. - înapoi la text<br />9 Vezi I, 1, nota 17. - înapoi la text<br />10 Op. cit., p. 367. - înapoi la text<br />11 „Conceptul de sefultură nu este legat doar de respingerea expresă a literaturii. El este îndreptăţit de existenţa multor texte (ficţiune, critică, eseistică, traduceri SF) ce ţin doar în mod formal de literatură. În cazul acestor texte pseudo-literare, recurgerea la tradiţionalele judecăţi de valoare este inadecvată. Nu este îndreptăţit să-i reproşezi unui sefist slaba calitate literară sau/şi culturală a textelor sale, atât timp cât el consideră, adesea explicit, că face altceva decât literatură. Drept urmare, atunci când literaritatea scade sub anumite limite, criteriul estetic trebuie să îi lase locul celui sociologic, iar tradiţionala polemică dintre partizanii şi adversarii literaraturii SF devine caducă. În aceste condiţii, sefiştii nu mai sunt priviţi ca nişte scriitori şi cititori rataţi, beneficiind de drepturile integrale ale oricărei minorităţi licite. Sefultura este considerată o contracultură, adică o cultură alternativă. Pentru observatorul neutru, preferinţa sau aversiunea cuiva pentru ea contează la fel de puţin ca şi rezultatul unei dispute religioase” (în Anticipaţia. CPSF, nr. 531, 1996) - înapoi la text<br />12 Ibidem. - înapo i la text<br />13 ”...lecturile tind să devină mai literare pe măsură ce vârsta înaintează.” (Robert Escarpit, op. cit., p. 102) - înapoi la text<br />14 Iată o definiţie recentă a contraculturii: “Etichetă colectivă, aplicată culturilor alternative, politizate, ‘revoluţionare’ ale tinerilor, alcătuite în general din reprezentanţi ai clasei de mijloc, în anii ‘60 şi la începutul anilor ’70.” (Tim O’Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske, Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale, introducere de Mihai Coman, traducere de Monica Mitarcă, Polirom, 2001, p. 90). În aceeaşi lucrare, o definiţie a subculturii este de asemenea legată de vârsta tinereţii: „... subculturile reprezintă negocierile semnificative şi distincte, localizate în interiorul unei culturi mai largi. Acestea corespund unor poziţii particulare, ambiguităţi şi contradicţii specifice întâlnite de anumite grupuri sociale în interiorul structurilor istorice şi sociale mai cuprinzătoare. Termenul, precum şi teoriile care îl sprijină s-au dezvoltat aproape exclusiv în studierea şi interpretarea tinereţii, în special în ceea ce priveşte devianţa.” (p. 329) - înapoi la text<br />15 Asupra acestei idei de provenienţă croceană vom reveni, atunci când vom discuta ideologia literară a celor două grupuri sociale. - înapoi la text<br />16 Vladimir Colin însuşi a fost doar un an înscris la Facultatea de Litere din Bucureşti, dar acest interludiu a fost suficient, pare-se, pentru a-i inocula o mentalitate de literat. Printr-un clasic fenomen de supracompensare, el a devenit cu timpul „mai filolog” decât filologii. (Cf. Timpul este umbra noastră. Science-fiction românesc din ultimele două decenii, Antologie comentată de Cornel Robu, Editura Dacia, Cluj, 1991, p. 76) - înapoi la text<br />17 Benedetto Croce, Poezia, Introducere în critica şi istoria poeziei şi literaturii, Traducere şi prefaţă: Şerban Stati, Ed. Univers, Buc., 1972, p. 42. - înapoi la text<br />18 Pierre Bourdieu, Regulile artei. Geneza şi structura câmpului literar, traducere de Bogdan Ghiu şi Toader Saulea, Editura Univers, Bucureşti, 1998, p. 370. - înapoi la text<br />19 Romanul popular, observă Pierre Bourdieu, este “lăsat în seama unor scriitori proveniţi din clasele dominante” (Ibidem, p. 371). De ce? Poate pentru că atingerea expresivităţii autentice are nevoie de suferinţa autorului, recomandată cândva de Maiorescu… Lipsurile materiale ar induce un asemenea efect de sensibilizare, mai puţin accesibil celor avuţi… Intervine probabil şi psihologia scriitorului de duminică, opusă celei a scriitorului profesionist. În acest context, Robert Escarpit semnalează o diferenţă de optică: „La un pol, avem ’scriitorul de duminică’ ; de exemplu, doamna care, într-un colţ de provincie, scrie poeme şi se speteşte să le publice la una dintre editurile specializate, care trăieşte din naivitatea acelora ce, scriind pentru plăcerea de a scrie, vor să publice cu titlul de autor.” […] La polul opus se află ‘scriitorul profesionist’. Este un tip capabil de redactare creatoare, dar care nu produce neapărat opere literare.” (Op. cit., pp. 290, 291) În context, interesează şi opinia lui Escarpit asupra modului specific de a scrie al autorului stipendiat: „Cea de a doua meserie are acelaşi efect deconectant ca şi mecenatul. Ea reprezintă în realitate un ’auto-mecenat’. Gradul de siguranţă pe care îl aduce cu sine, îl eliberează pe scriitor de o parte din presiunile economice ale industriei editoriale, dar în felul acesta ea îl privează de posibilitatea de a simţi impulsurile care sunt transmise prin intermediul acestor presiuni.” (Robert Escarpit şi colab., Literar şi social. Elemente pentru o sociologie a literaturii, traducere şi prefaţă de Constantin Crişan, Note de Florian Gaba, Editura Univers, Bucureşti, 1974, p. 42) Aceste observaţii sunt valabile şi pentru literaţi, cu menţiunea că profesiile secundare ale acestora din urmă, atunci când sunt asigurate de Uniunea Scriitorilor, sunt sinecuri şi nu îndeletniciri consumatoare de energie, precum cele ale sefiştilor. În compararea celor două statuturi intră în discuţie şi deosebirile în materie de vocaţie. În opinia literaţilor, sefiştii nu au vocaţie pentru literatură. Iată o observaţie nerelevantă, atunci când comparăm cele două câmpuri culturale. Iată de ce reţinem doar posibilitatea ca sefistul să scrie mai expeditiv din pură şi simplă lipsă de timp. - înapoi la text<br />20 Singura excepţie este trilogia lui Dan Doboş, Abaţia, Editura Nemira, I, 2002, II, 2003, III, 2005. Autorul este un inginer chimist devenit jurnalist. Din punctul de vedere al literaţilor, această carte este o însăilare nesemnificativă, scrisă de o persoană fără talent literar, având o spoială de cultură filozofică. Pentru sefiştii români, în schimb, cartea este un eveniment important, cu benefice efecte centripete pentru comunitate. Masivitatea ei este semnul unei posibile racordări la tradiţia occidentală a sefiştilor prolifici, capabili să obţină câştiguri semnificative din scris. - înapoi la text<br />21 “În general, toţi cei a căror poziţie îi sileşte să cucerească pentru ei înşişi şi pentru practica lor legitimitatea care este acordată dintr-o dată profesioniştilor consacraţi, vulgarizatori, ziarişti ştiinţifici, realizatori de emisiuni de radio sau de televiziune cu pretenţie culturală, cercetători din birouri de studii particulare etc., se expun sporirii suspiciunii prelabile de care sunt înconjuraţi prin eforturile pe care nu pot evita să nu le facă pentru a o risipi sau a-i contesta principiile: agresivitatea ambivalentă ce o manifestă adesea împotriva instanţelor de consacrare şi, îndeosebi, împotriva sistemului de învăţământ, fără a le putea opune o legitimitate antagonistă, dovedeşte înainte de toate dorinţa lor de a fi recunoscuţi şi, prin aceasta, recunoaşterea care i-o acordă. Nu este întâmplător faptul că acelaşi tip de raport anxios şi nefericit, căci intrinsec contradictoriu, faţă de cultura legitimă se observă la clasele medii: ocupând în structura raporturilor de clasă o poziţie omoloagă celei ocupate de aceşti intelectuali marginali în sistemul de producţie şi de circulaţie a bunurilor simbolice, micii burghezi nu pot să-şi însuşească în întregime nici să excludă complet cultura care-i exclude deoarece, între alte motive, recunoaşterea legii care condamnă ca ’laborioase’ sau ’pretenţioase’ eforturile lor de identificare prin anticipaţie cu clasele dominante, însuşindu-şi cultura legitimă, este cuprinsă în însuşi efortul de a se conforma unei legi culturale care cere o conformare fără efort.” (Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, ed. cit., p. 79). Dincolo de modul contorsionat de exprimare al lui Bourdieu, observaţiile sunt valabile şi în privinţa sefiştilor. - înapoi la text <br /><br />Argumentări pro domo<br /><br />1 Cf. Tadeusz Kotarbiński, Meditaţii despre viaţa demnă, Editura Ştiinţifică, Buc., 1970, pp. 82-83). - înapoi la text<br />2 În „Un adevărat cetăţean al cerului”, prefaţă la Victor Anestin, ÎN ANUL 4000 SAU O CĂLĂTORIE LA VENUS. Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi bibliografie de Cornel Robu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pp. 30, 31. - înapoi la text<br />3 C. P. Snow a publicat în 1956 eseul intitulat The Two Cultures, unde pledează în favoarea ştiinţelor naturii şi a celor preocupaţi de acestea. Oamenii de ştiinţă, în opinia lui Snow, ar avea influenţe pozitive asupra evoluţiei sociale, spre deosebire de literaţi, dominaţi de o viziune estetică asupra realităţii şi capabili de a induce convingeri greşite şi mituri dăunătoare. O prezentare a polemicii dintre apărătorii teoriei lansate de C. P. Snow şi adversarii acesteia, în Caius Dobrescu, Semizei şi rentieri. Despre identitatea burgheziei moderne, Nemira, 2001, pp. 50-54. - înapoi la text<br />4 Referiri utile, inclusiv bibliografice, la influenţa ideologiei literare sovietice asupra sefiştilor români în trei articole de Eugen Stancu: Perceptions of a Literary Genre. Science Fiction Literature in Romania. 1955-1974, în Carnival, Vol. 3 March 2001, ed. online:<br />(http://isha-international.org/carnival/carnival-1/Carnival_III_37-38_2001.pdf)<br />Science Fiction şi Utopie Comunistă. Dincolo de Universul Promis, de Eugen Stancu, în ERASMUS, Nr. 12/2001, ed. online:<br />(http://www.revistaerasmus.go.ro/numarul_12/stancu_e.htm)<br />„Nu este limită în fantezie”. Dezgheţul cultural şi literatura ştiinţifico-fantastică din România, în Studia Universitatis Petru Maior, Historia, 5, Târgu Mureş, 2005. - înapoi la text<br />5 Art. cit. - înapoi la text<br />6 Dictionary of Socio-Rhetorical Terms. Definitions based upon Vernon K. Robbins, Exploring the Texture of Texts, Valley Forge, PA: Trinity Press International, 1996 and Vernon K. Robbins, The Tapestry of Early Christianity: Rhetoric, Society, and Ideology, London and New York: Routledge, 1996, online:<br />(http://www.religion.emory.edu/faculty/robbins/SRI/defns/index.html) - înapoi la text<br />7 Ibidem. - înapoi la text<br />8 Florin Manolescu, Literatura S.F.,Editura Univers, Buc., 1980, p. 273. - înapoi la text<br />9 Ibidem, p. 272. - înapoi la text<br />10 Ibidem, p. 274. - înapoi la text<br />11 Ibidem, p. 275. - înapoi la text<br />12 Radu Pavel Gheo, Despre science fiction, Omnibooks, 2001, p. 11. - înapoi la text<br />13 Mircea Opriţă, ed. cit., p. 579. - înapoi la text<br />14 Cornel Robu, O CHEIE PENTRU SCIENCE-FICTION şi PARADOXURILE TIMPULUI ÎN SCIENCE-FICTION, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004, respectiv 2006. - înapoi la text<br />15 Cornel Robu, O CHEIE PENTRU SCIENCE-FICTION , ed. cit. p. 530. - înapoi la text<br />16 Sublimă este o reprezentare sau o contemplare având un obiect prea mare sau prea puternic pentru a fi perceput. În contextul respectiv, omul se simte slab şi nu se poate recunoaşte. Sublimul (antonim al grotescului) exprimă disproporţia între om şi natură, precum şi spaima corelativă. Spre deosebire de frumos, capabil să producă plăcere şi destindere, sublimul implică o plăcere amestecată cu frustrare. Conceptul de sublim, într-o măsură mai accentuată decât cel de frumos, suferă în contemporaneitate o anumită demonetizare. Pe fondul unei degradări a valorilor romantice, „sublim” este folosit în retoricile contemporane mai degrabă în mod ironic. Atunci când contemplă imensitatea cosmică, omul de azi înclină să-şi imagineze un meteorit ameninţător şi mai puţin să se lase în voia emoţiilor dureroase generate de sentimentul sublimului. Pentru o prezentare contemporană a conceptului vezi Paolo Virno, Miracle, virtuosité et déja` vu.<br />(http://www.lyber-eclat.net/lyber/virno/1emerveillement.html). - înapoi la text<br />17 Într-un interviu din Paradox, magazin de science-fiction, Timişoara, nr. 1, 1990, p. 3. Apud Mircea Opriţă, op. cit, p. 601. - înapoi la text<br />18 Cornel Robu, op. cit., p. 531. - înapoi la text<br />19 George Ceauşu, Dan Lungu, Triada clasic-modern-postmodern în proza românească – situaţia „literaturilor imaginarului, în Symposion, Tomul I, Nr. 2, 2003, 384-398. Ediţia online. - înapoi la text<br />20, 21 Ibidem. - înapoi la text<br />22 Editura Fundaţiei PRO, Buc., 2003. Cartea a primit un premiu al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Cum distincţia n-a fost acordată de sefişti, se poate deduce că s-a petrecut un episod „clasic”. Considerând că nu sunt competenţi în domeniul sefeului, literaţii din juriu n-au citit cartea. - înapoi la text<br />23 Iată un singur exemplu referitor la calificarea de traducător a autorului. The Cask of Amontillado, titlul arhicunoscutei povestiri a lui Edgar Allan Poe, este tradus prin Casca lui Amontillado... (p. 106) Asemenea perle vor mai fi existând în text, dovedind că în critica populară nu contează amănuntele. - înapoi la text<br />24 Primul complezent este Cornel Robu, semnatar al unei scurte introduceri laudative, lipsită de orice rezervă. Atitudinea encomiastică standard a sefiştilor nu i-ar fi permis o altă reacţie. Unele sugestii indirecte asupra limitelor cărţii aflăm totuşi în referirile la iubirea autorului pentru sefeu şi la entuziasmul acestuia. Un literat ar spune că o carte de eseistică pretinde acurateţe şi proprietate a termenilor. Sefistul, în schimb, apreciază în primul rând devotamentul faţă de convingerile coagulante ale comunităţii. - înapoi la text<br />25 Iată opinia lui Mircea Naidin în această privinţă:<br />„În ceea mă priveşte, consider că termenul de ’literatură science fiction’ este impropriu şi restrictiv întrucât science fiction-ul reprezintă mai mult decât o simplă specie literară. El este un fenomen cultural foarte complex […] Din această cauză, consider că miza şi ’scopul’, finalitatea principală a acestui fenomen cultural nu o constituie, aşa cum se consideră în general, literaritatea [...] Faptul că el se manifestă şi ca gen literar reprezintă doar accidentul necesităţii de a da corpului său de idei şi concepte o formă accesibilă publicului general. El reprezintă, de fapt, o stare de spirit caracteristică umanităţii secolului XX...”<br />Trecând peste nesiguranţa autorului atunci când foloseşte concepte sociologice, reţinem opinia sa referitoare la relaţia literatură-sefeu. Într-un articol apărut din 1998, am discutat exact aceste lucruri. Iată câteva fragmente din acest text:<br />„Două texte din revista menţionată mai sus [Anticipaţia] semnalează în mod grăitor refuzul de a părăsi bantustanul cultural tradiţional al SF-ului. Primul, semnat de tânărul sefist Liviu Radu, pledează explicit pentru o competenţă SF independentă de cea literară. Al doilea, datorat studentei Anamaria Berea, frizează (fără nici o îndoială) geniul conciziei. În câteva vorbe este propusă o incizie radicală. Corespondenta „Anticipaţiei” afirmă, în esenţă, că SF-ul este de sine stătător. Aparent naivă, ideea surprinde o mentalitate şi, probabil, o realitate culturală. În clipa când sefeul nu mai este legat de literatură, lucrurile se clarifică, iar discuţiile despre condiţia textelor SF ies din plictisitoarea lor circularitate.”<br />„Noul demers apelează la teoria textului, la sociologia culturii şi cea a religiilor, preluând sugestii provenite din domenii conexe cum ar fi sectologia. Sunt căutate caracteristicile specifice SF-ului, fără legătură cu literatura. Conceptele tradiţionale ale criticii literare (valoare estetică, scriitură, autenticitate, literaritate etc.) sunt abandonate. Comentariul SF îşi inventează o nouă retorică, neasemănătoare cu aceea a criticii şi teoriei literare. Este operată o apropiere între SF şi diferitele varietăţi de muzică pop-rock, bazată pe constatarea că doar formaţiile cu succes de public au parte de comentarii, succesul de stimă fiind cunoscut doar în literatură.”<br />„Comentatorul (SF jockey-ul) semnează mai ales texte de susţinere. El are un temperament de fan, fiind străin de intransigenţa criticului literar. Esenţial pentru el este să-şi conserve o anumită inocenţă culturală, ferindu-se astfel de scepticismul cititorului de literatură. Ideal este citească numai texte SF, instalându-se o dată pentru totdeauna în universul lor. Perpetua adolescenţă a lui Alexandru Mironov, ironizată de unii, este de fapt o ilustrare a acestei exigenţe [...]. A-i cere unui asemenea fan etern să se transforme într-un critic literar cârcotaş înseamnă a confunda punctele de vedere.”<br />„Izolaţionismul are darul de-a încheia discuţiile […] despre ghetoul SF. Adepţii lui nu mai deploră lipsa de interes a literaţilor pentru SF, ci o socotesc ceva de la sine înţeles. Sefiştii (autori de texte SF, SF jockeys, traducători) depăşesc bovarismul ’literaturii mari’ şi se instalează în fandom, adresându-se exclusiv fanilor. In/succesul lor are loc în fandomul inter/naţional. Debarasat de dorinţa inadecvată de-a fi validat ca literatură, SF-ul îşi consolidează propriul universa paralel. Uneori, între cele două entităţi culturale se deschid porţi. Un sefist poate intra în enciclopedii alături de scriitori, un autor de literatură poate semna un SF. Asemenea excepţii nu schimbă un statut clar configurat.”<br />„Acest proiect de autonomie nu este nou. Mulţi români l-au argumentat sau doar l-au gândit. S-a făcut simţită însă o ezitare persistentă. Nici chiar cei mai fervenţi adepţi ai SF-ului (exceptându-i poate pe maximaliştii de la Jurnalul S.F.) n-au făcut pasul decisiv al despărţirii explicite de literatură. Scriind (despre)SF, sefiştii au păstrat ceva din nostalgia de-a deveni cândva scriitori. Bizara sintagmă ’scriitor SF’ exprimă perfect această ambiguitate. Veleitatea sefiştilor de-a deveni scriitori a fost înşelătoare. Supralicitând-o, ’Fragmentele critice’ au căutat literaritatea şi i-au regretat absenţa, deşi adecvat ar fi fost să se intereseze de legităţile interne ale SF-ului înţeles ca fenomen de contracultură, asemănător doar formal cu literatura.”<br />[…]Abordarea sociologică renunţă la căutarea virtuţilor estetice, sistematizează preferinţele de lectură ale unor grupuri concrete, atinge istoria mentalităţilor, studiază psihologia consumatorilor şi producătorilor de SF etc.”<br />„Practicând fără reticenţe izolaţionismul, sefiştii români şi-ar găsi poate spaţiul tipografic necesar, reuşind astfel să depăşească postura ambiguă a unor sectanţi siliţi de împrejurări să se închine în lăcaşele de cult ale bisericii de care s-au despărţit. Ei ar opta probabil pentru o structură socială de sectă religioasă. În absenţa spiritului concurenţial caracteristic scritorilor, ar forma o familie/mafie benignă, trăind (dez)avantajele efectului de enclavă.”<br />„Rămâne de văzut dacă sefiştii ar admite printre ei scriitori şi, în general, oameni cu pregătire filologică.” (O ipoteză de lucru: SF nu este literatură, sub pseudonimul Roberto R. Grant, în Anticipaţia. CPSF, nr. 556/557, 1998.) - înapoi la text<br />26 Prezentări amănunţite ale opiniilor respective, în Mircea Opriţă, op. cit., pp. 491-495, respectiv 502-506. În aceeaşi carte sunt prezentaţi în mod minuţios, cu religiozitate, şi alţi spr(ijinitori ocazionali ai sefeului. - înapoi la text<br />27 Robert Escarpit, Literar şi social. Elemente pentru o sociologie a literaturii, ed. cit., p. 46. - înapoi la text<br />28 Ibidem, p. 49. - înapoi la text<br />29 Selecţia apare într-un site specializat în sefeuri şi comentarii ale acestora. <br />(http://www.quarante-deux.org/archives/bozzetto.html) - înapoi la text<br />30 Articulation historique de la littérature, în Marc Angenot et alii, Théorie littéraire PUF 1989, pp. 117, 122. - înapoi la text<br />31 Roger Bozzetto, loc. cit. - înapoi la text<br />32 Apud Györfi-Deák György, Criticul raţiunii impure, în ziarul Telegraful, nr.444/1997.<br />(http://www.hgwells.ro/autori/gyorffy/lampa/dmicu.htm) - înapoi la text<br />33 Mircea Opriţă, op. cit., p. 600. - înapoi la text<br />34 Science-fiction, în România literară, anul VIII, nr. 31, 31 iulie 1975, p. 9. Apud Cornel Robu, „Un adevărat cetăţean al cerului”, loc. cit., p. 53. - înapoi la text<br />35 Cornel Robu, „Un adevărat cetăţean al cerului”, loc. cit, p. 54. - înapoi la text<br />36 Dicţionar de termeni literari, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1976, p. 170. - înapoi la text<br />37 Dan Stanca, SF-ul ca diversiune, în volumul Simbol sau Vedenie, Editura Rosmarin, Buc., 1995, pp. 24-31. - înapoi la text<br />38 Elitismul, ca mod de interpretare al politicii şi istoriei, în forma sa cea mai tranşantă, „susţine că societăţile sunt întotdeauna dominate de câte o minoritate (elită) care adoptă deciziile majore în societate şi concentrează puterea în mâinile sale. Prin extensiune, în dezbaterile politice termenul ’elitist(e)’ este folosit uneori în sens peiorativ, pentru caracterizarea unor politici despre care se susţine că promovează avantajul unei minorităţi, în defavoarea restului populaţiei”. (Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, coordonator David Miller, traducere din engleză de Dragan Stoianovici, Humanitas, Buc., 2000, pp. 214-215.) - înapoi la text<br />39 Garuda-art, Chişinău, 2000. - înapoi la text<br />40 Op. cit., p. 110. - înapoi la text<br />41 Cornel Robu (S.F.-ul românesc, în HELION. Revistă de literatură S.F., nr. 2/2006) enumeră câteva sefeuri româneşti, publicate înainte de 1990, unde crede că există accente antitotalitare. Citind aceste texte, literaţii descoperă într-adevăr ceva în acest gen, dar aduc obiecţia că vagile aluzii trimit la o dictatură abstractă, localizabilă în orice perioadă istorică. - înapoi la text<br />42 Jorge Luís Borges, Cartea de nisip, traducere de Cristina Hăulică, Univers, Buc., 1983, p. 126. Citatul face parte din articolul Întâiul Wells, din volumul Alte investigări, 1952. - înapoi la text<br />43 Pierre Bourdieu, Despre televiziune, urmat de Dominaţia jurnalismului, traducere şi postfaţă de Bogdan Ghiu, Editura Meridiane, Buc., 1998, p. 65. - înapoi la text<br />44 Deşi a fost folosit şi mai înainte, conceptul de „om marginal” este legat de lucrarea lui Everett V. Stonequist, The Marginal Man. A Study in Personality and Culture Conflict (1937), unde sunt analizate câteva tipuri reprezentative de personalităţi. Stonequist consideră că omul marginal este "one who is poised in psychological uncertainty between two or more social worlds, reflecting in his soul the discords and harmonies, repulsions and attractions of these worlds." (Apud Billie Davis, What makes real people, 1997, ediţia online <br />(http://www.psichi.org/pubs/articles/article_145.asp).<br />În opinia lui Stonequist, persoanele marginale au o conştiinţă de sine dureroasă, sunt excesiv de sensibile la opiniile şi acţiunile celorlalţi, fiind „ambivalente în atitudini şi sentimente”. Desconsideraţi, mai mult sau mai puţin explicit, de către cei cu statut social monovalent, marginalii capătă un persistent sentiment de frustrare.<br />În actualitate, optica cercetătorilor s-a modificat, marginalitatea nemaifiind considerată un dat. Soluţia teoretică a „dublei conştiinţe”, cea a „dublei viziuni” şi cea a „perspectivei postetnice”, având corespondenţe practice în societăţile evoluate îl scot pe omul marginal din condiţia unui damnat. (Cf. Billie Davis, art. cit.) Pentru această tendinţă este interesantă, de pildă, o opinie românească recentă. Vorbind despre Hans Peter Deuerr, un antropolog cultural iconoclast aflat în conflict cu establishment-ul academic, Sorin Antohi (un cunoscut simpatizant al sefiştilor şi sefeului) constată „servituţile care completează privilegiile”, amintind apoi „viaţa lipsită de griji a marginalului asumat, care-şi permite să facă numai ce vrea”. (Laboratorul lui Culianu, studiu introductiv la Ioan Petru Culianu, Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, Polirom, 2002, p. 27.) Este remarcat faptul că părăsirea condiţiei de marginal este inconfortabilă, implicând anumite eforturi şi sacrificii. <br />Lucrurile par a evolua într-un mod similar în ceea ce priveşte relaţiile dintre literaţi şi sefişti. Cum vom vedea, „oroarea intelectuală” a primilor se estompează şi tinde să dispară. Rămâne de discutat dacă ea este înlocuită de un respect real sau de o „sfântă” indiferenţă. - înapoi la text<br />45 Pierre Bourdieu, op. cit., p. 42. - înapoi la text<br />46 Am folosit retorica literaţilor în romanul AUGUST-DECEMBRIE, Editura Militară, Buc., 1990, pp. 279-280. În această carte, vocea naratorului dezvoltă teoria celor două tipuri de existenţă: romanescă şi jurnalistică. Prima, preferată de către narator, ar fi definită de urmarea unui plan de viaţă coerent, conform cu adevăratele aspiraţii autentice ale individului. Existenţa jurnalistică, în schimb, ar fi dominată de plierea după oportunităţile momentului, de concesii morale, aducătoare de nefericire, în cele din urmă. <br />La data scrierii acestui roman nici nu auzisem măcar de Pierre Bourdieu. Cu toate acestea, elementele principale al retoricii antijurnalistice (implicit antisefistice) folosite de sociologul francez sunt vizibile. Jurnaliştii sunt consideraţi nişte rataţi, scrierii unui roman i se atribuie o aură aproape mistică, mântuitoare. Este tot ce poate fi mai diferit faţă de optica sociologică a lucrării de faţă, întemeiată pe descrierea neutră a celor două retorici. - înapoi la text<br /><br />Tipologie literară<br /><br />1 Am iniţiat o discuţie despre legăturile sefeului cu estetica manieristă în comentariul intitulat O suferinţă mutuală ( Argeş, nr. 3, 1981) şi am continuat-o prin câteva texte apărute în revista Luceafărul. Am sistematizat argumentele în Ars combinatoria (Ateneu, nr. 3, martie 1983). Bibliografia minimală recomandată este următoarea: Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi evul mediu latin, în româneşte de Adolf Armbruster, cu o introducere de Alexandru Duţu, Editura Univers, Buc., 1970; Gustav René Hocke, Lumea ca labirint. Manieră şi manie în arta europeană. De la 1520 până la 1650 şi în prezent, traducere de Victor H. Adrian, prefaţă de Nicolae Balotă, postfaţă de Andrei Pleşu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973; Gustav René Hocke, Manierismul în literatură. Alchimie a limbii şi artă combinatorie esoterică. Contribuţii la literatura comparată europeană, în româneşte de Herta Spuhn, prefaţă de Nicolae Balotă, Editura Univers, Bucureşti, 1977; Victor Ieronim Stoichiţă, Pontormo şi manierismul, Editura Meridiane, Bucureşti, 1978. Adăugăm Eugenio Battisti, Antirenaşterea. Cu un apendice de manuscrise inedite, 2 vol., traducere de George Lăzărescu, prefaţă de Mircea Ţoca, Editura Meridiane, Buc., 1982. - înapoi la text<br />2 Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, ed. cit, pp. 209 şi 211. - înapoi la text<br />3 O recentă prezentare conştiincioasă a ideilor din domeniu: Bogdan Moşneagu, Barocul postbizantin. Realităţi istorice şi culturale, în Xenopoliana, X, 2002, online:<br />(http://institutulxenopol.tripod.com/xenopoliana/pagini/5.htm) - înapoi la text<br />4 Rosario Villari (coordonator), Omul baroc, traducere de Dragoş Cojocaru, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p. 116. Observaţia apare şi la Gustav René Hocke: “…ni se relevă din nou – sub aspect sociologic – naşterea unor manierisme formale sub presiunea unor forme statale absolutiste.” (Manierismul în literatură, ed. cit, p. 177.) - înapoi la text<br />5 Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi evul mediu latin, ed. cit., p. 314. Această teză avea să facă şcoală. Iată ce afirmă, de pildă, Eugenio Battisti (în Antirenaşterea, ed. cit., I, p. 46): “Şi dacă manierismul sau anticlasicismul înseamnă o perioadă cronologică şi nu o componentă stilistică, iată pierdut orice criteriu de definiţie globală şi complexă a Renaşterii, fiindcă, mai cu seamă în difuzarea europeană a culturii renscentiste, manifestările cinquecenteşti anticlasice domină mult pe cele definite, pentru stilul lor, clasiciste.” - înapoi la text<br />6 Ibidem, pp. 325, 326, 342. - înapoi la text<br />7 Gustav René Hocke, Lumea ca labirint, op. cit., p. 329. - înapoi la text<br />8 Ibidem, p. 47. - înapoi la text<br />9 Ibidem, p. 29. - înapoi la text<br />10 Ibidem, p. 93. - înapoi la text<br />11 Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, p. 99. - înapoi la text<br />12 Ibidem., pp. 153-154. - înapoi la text<br />12a În Worlds in the Making. Science Fiction betwween Fabulation and Mannerism, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, Bogdan Aldea foloseşte conceptul de manierism, atunci când se referă la refolosirea sistematică de către sefişti a unor prefabricate livreşti. Probabil mai potrivit, în context, ar fi fost conceptul de manierare, în sensul detaliat de Gustav René Hocke, în Lumea ca labirint. Preluând anumite idei ale lui Ludwig Binswanger, Hocke arată deosebirile dintre “manierare” şi “manierism”. El se referă la “…polaritatea valorilor în ‘manierism’: la gestul manierist ‘creator’, întru totul revelator sub raport existenţial, şi la ‘manierare’ ca formă a ‘existenţei ratate’.” (Ed. cit., p. 351) Sefeurile transformate în literatură pot fi considerate nişte succese ale unor autori manierişti. În cazul lor, combinarea unor prefabricate livreşti este “mântuită” de banalitate în urma unor operaţii de “alchimie” verbală, de felul celor reuşite de Borges sau Pynchon. Sau, pentru a aminti un autor român, de Mihail Grămescu, în cele mai bune texte ale sale. Aceşti autori pot fi într-adevăr bănuiţi de reale tribulaţii scripturale, ca să spunem aşa. În schimb, cei mai mulţi autori de sefeuri, străini sau români, combină onorabil prefabricatele, dar nu reuşesc “miracolul” manierist, mulţumindu-se cu texte mai mult sau mai puţin vandabile. Aceşti artizani onorabili nu pot fi suspectaţi de mari frământări existenţiale. În cazul lor, este mai îndreptăţit să vorbim despre manierare. Desigur, nu este vorba despre vreo “existenţă ratată”, ci despre o literatură ratată. Textele respective intră în categoria legitimă a sefulturii, cu toate justificările ce decurg din acest statut. - înapoi la text<br />13 În 1988, am deschis această discuţie în spaţiul literar românesc, în articolul Sociologie literară SF (în Alamanah Anticipaţia 1988, pp. 278-279), paragraful Comunitatea SF ca avangardă longevivă. Ipoteza n-a avut vreun ecou, ieşind din nou la iveală faptul că apetitul teoretic al sefiştilor români este limitat la o anumită problematică. - înapoi la text<br />14 Pierre Bourdieu (Regulile artei. Geneza şi structura câmpului literar, ed. cit, p 351 şi urm.) se referă şi la “avangarda consacrată”, considerând că ivirea acesteia semnalează trecerea la un alt mod de producţie artistică. - înapoi la text<br />15 Adrian Marino, Dicţionar de idei literare, Editura Eminescu, Buc., 1973, p. 101. - înapoi la text<br />16 Adrian Marino, op. cit, p. 179. - înapoi la text<br />17 Matei Călinescu: „Ca si fericirea obligatorie, minciuna obligatorie e o povară“. Interviu realizat de Laura Albulescu, în Cuvântul, iulie 2006, ediţia online.<br />(http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=24&nr=349) - înapoi la text<br />18 Cazul lui Sebastian A. Corn (pseudonimul lui Florin Chirculescu), unul dintre cei mai buni vorbitori de limbă engleză dintre sefiştii români, autor remarcabil, este ilustrativ pentru această situaţie. Deşi a dovedit că poate scrie în engleză, Sebastian A. Corn n-a făcut, după câte ştim, o carieră sefistică în Statele Unite sau în Marea Britanie. El a continuat să aibă succes în comunitatea sefistă din România. - înapoi la text<br />19 Ion Pop, Avangarda româneasca si politica, în Tribuna nr. 76 / 1-15 noiembrie 2005. Următoarele citatele din texte ale avangardiştilor români provin din acest articol. - înapoi la text<br />20 Vezi cap. I1, Argumentări pro domo, nota 41. - înapoi la text<br />21 Anticipaţia românească conţine un capitol intitulat Coordonata comicului. Umor rafinat şi frivolitate burlescă. ‘Gena’ satirică a anticipaţiei. Mircea Opriţă nu se referă însă la aspectul parodic al respectivelor texte şi nu face observaţia că, spre deosebire de comicul literar, produs de regulă prin distanţarea autorilor faţă de diferite aspecte ale realităţii non scriptice, comicul sefistic apare prin distanţarea faţă de o realitate scriptică, anume sefeurile citite anterior. - înapoi la text<br />22 În 1994, în articolul Querelle d’amour (Anticipaţia, nr. 512) argumentăm, în spiritul retoricii antisefiste a literaţilor, ideea că pentru a-şi păstra un statut de sine stătător, independent de literatură, sefiştii au nevoie de o anumită “mediocritate vitală” a textelor lor. În clipa când ar scrie prea bine, în sens literar, sefiştii şi-ar pierde statutul, iar textele lor ar fi literatură bună pur şi simplu. În acelaşi text, afirmăm că avangarda sefistă este prelungită în mod artificial, se află într-o etapă inerţială, rolul său în istoria literară încheindu-se prin recunoaşterea deplină a unor repezentanţi ai ei şi prin impunerea implicită a unei recuzite şi a unor motive. Comunitatea SF, mai afirmăm, are motivaţii preponderent comerciale şi turistice, n-a produs şi nu va produce niciodată mari scriitori, simulând însă în mod tradiţional anumite interese estetice. Acceptând regulile de mediocritate ale mişcării sefiste, un autor se plafonează cu bună ştiinţă, în sens literar. În schimbul sacrificiului său, comunitatea sefistă îi oferă, prin sancţiuni premiale străine străine de câmpul literar, o pseudo-afirmare relativ rapidă. Doar în aceste condiţii, avangarda sefistă poate deveni longevivă. <br />Comunitatea sefistă este principial incompatibilă cu afirmările individuale ce depăşesc un anumit nivel, exercitând o interesantă manipulare psihologică a autorilor, cu scopul de a-i cantona într-o zonă a mediocrului acceptabil. De ce? Fiindcă dincolo de un nivel valoric, autorii ar părăsi sfera sefeului şi implicit comunitatea sefistă. Concluzionăm că literatura SF este un concept depăşit, putându-se vorbi cu îndreptăţire doar despre opere literare ce folosesc recuzită şi motive SF.<br />În încheiere, renunţând la retorica literaţilor, anticipăm concluziile lucrării de faţă, constatând că sefeul place indiferent de calităţile lui literare şi se cuvine a fi tratat ca atare, fiind socotit ceva diferit, dar nu inferior literaturii: „Când înţeleg că iubirea pentru sefeu, ca orice iubire, nu are nevoie de motivaţii raţionale, criticilor literari nu le rămâne decât să părăsească, intimidaţi, terenul.” Anticipăm astfel abandonarea criteriului estetic de apreciere, tot mai vizibilă astăzi.<br />Mircea Opriţă (op. cit, p. 515) respinge ideea unei „mediocrităţi vitale”, de natură să asigure longevitatea avangardei sefiste, acceptând-o eventual doar în legătură cu activitatea sefiştilor amatori. În acest fel, el operează o distincţie justificată între autorii de sefeuri cu valoare literară şi membrii obişnuiţi ai mişcării sefiste româneşti. Din punctul de vedere al literaţilor, susţinut şi de noi în articolul menţionat mai sus, există o singură mentalitate sefistă, indiferent cât de afirmat în sens literar este un autor sau altul. Depăşirea „mediocrităţii vitale”, desigur realizată de unii autori, asigură intrarea în literatură, dar în calitate de literat şi nu de sefist. Pentru a rămâne un sefist „omologat” de propria comunitate, este necesară rămânerea sub un anumit plafon de realizare literară. Cazul lui Borges, menţionat deja de noi, este probabil cel mai ilustrativ pentru acest aspect. Niciodată sefiştii nu l-au considerat pe marele poet argentinian unul dintre ei, deşi acesta este în mod evident autorul unor texte unde sunt folosite modalităţi şi motive sefistice. Motivul este paradoxal: Borges scrie prea bine. Cel puţin aşa văd lucrurile literaţii... Nu ştim dacă au dreptate sau nu.<br />Peste doi ani, în Manierism SF în literatura română, comunicare susţinută la Sesiunea Helion '96, Timişoara 20-21 decembrie 1996, propunem o încheiere a discuţiei, în termenii următori: „Putem deci conchide că avangarda literară SF s-a încheiat, fertilizând literatura manieristă. Această încheiere n-a avut loc brusc, precum un cataclism. Multe fenomene continuă în mod inerţial, dispariţia lor fiind o chestiune de timp. Literatura SF este, în fapt, un concept ce desemnează o etapă de istorie literară încheiată.”<br />O opinie caracteristică pentru retorica pro domo a literaţilor. - înapoi la text<br />23 O prezentare a raportului dintre „opera organică”, preferată de literaţi, şi cea „nonorganică”, „care nu încearcă să-şi ascundă ’procesul de producţie’ sub aparenţele ’naturii’, ale unei necesităţi independente de voinţa umană, ci, dimpotrivă, îşi exhibă propria structură”, preferată inclusiv de sefişti, în Caius Dobrescu, Semizei şi rentieri, ed. cit, pp. 170-172. - înapoi la text<br />24 Adrian Marino, Biografia ideii de literatură, vol 5, secolul 20 (Partea III), Editura Dacia Cluj-Napoca, 1998, p. 119. - înapoi la text<br />25 Ibidem, p. 133. - înapoi la text<br />26 Ibidem, p. 145. - înapoi la text<br />27 Ibidem, p. 157. - înapoi la text<br />28 Ibidem, p. 175. - înapoi la text<br />29 Consecvent, cu excepţile amintite, atitudinii sale de tip political correctness, Adrian Marino observă un anumit conservatorism românesc: „Se poate afirma cu toată certitudinea: conştiinţa literară românească n-a asimilat încă ideea literaturii de masă. Produs mult prea tipic al culturii şi literaturii occidentale, această speţă literară pare, cel puţin deocamdată, o plantă exotică, neaclimatizată. Un început ezitant, dar promiţător, se întrevede abia după 1989. Până atunci domină doar tradiţia clasică inflexibilă: ’marea’ artă literară contestă în mod radical orice literatură ’inferioară’.” (Ibidem, p. 161.) În mod semnificativ, Mircea Opriţă nu aminteşte, în Anticipaţia românească, volumul din Biografia ideii de literatură (apărut în 1998, deci cu cinci ani înainte de ediţia doua a Anticipaţiei româneşti), unde Adrian Marino discută în mod reverenţios despre sefeu, plasându-l însă în categoria literaturii de masă. Explicaţia acestei omisiuni este „brutala” secesiune operată de istoricul ideilor literare între literatură şi literatură de masă. Cum ideea strategică a lui Mircea Opriţă este tocmai apartenenţa sefeului la literatură, omisiunea se explică. Pe de altă parte, ar fi fost dificil pentru un sefist devotat să menţioneze nişte opinii atât de tranşante, venite din partea unui teoretician de prim rang. A fost preferată tăcerea „de aur”. - înapoi la text<br />30 Adrian Marino, op. cit., p. 169. - înapoi la text<br />31 Adrian Marino, Biografia ideii de lieratură, vol. 6, (Partea IV). Problema definiţiei literaturii. Criza definiţiei literaturii. Antiliteratura. Cu un epilog, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, p. 222. - înapoi la text<br />32 Ibidem, p. 225. - înapoi la text<br />33 De regulă, literaţii români de azi se referă în mod condescendent la contestările antiliterare, implicit la cele ale sefiştilor. Adrian Marino nu procedează altfel, iar emulii săi din alte generaţii îl imită. Într-o recenzie la Biografia ideii de literatură (vol. 6), Monica Spiridon aminteşte de discursul intelectual bazat pe o „retorică a sublimului tehnologic”, nutrită din noutăţile tehnologice intervenite în comunicare. „O literatură abundentă pe marginea textualitatii electronice sau a textualităţii computaţionale (ca să folosesc o sintagmă încă mai barbară) ne asaltează viguros în ultimul timp. O carieră teoretică spectaculoasă face recent un concept ca ciberspaţiu (cyberspace) – a nu se confunda cu spaţiul cibernetic. Avem aici de-a face cu reactualizarea unei metafore epistemologice, semnate şi datate, inventate de William Gibson în cartea Neuromancer, la începutul anilor ‘80. O evaluare la rece a unor astfel de cruciade inovatoare demonstrează că produsele lor sînt fie metafore gnoseologice navigînd în vidul dintre teorie si S.F., fie forme de interacţiune destul de banale, în care mediile electronice cooperează cu textul scris, balanţa înclinînd în favoarea celui din urmă, nu invers.”<br />(http://www.observatorcultural.ro/informatiiarticol.phtml?xid=4856) - înapoi la text<br />34 Vezi I, 3, nota 18. - înapoi la text<br />35 În 1955, elev de liceu fiind, am citit Meteoritul de aur de Octavian Sava, în CPSF, luând astfel cunoştinţă despre existenţa unui gen distinct de literatură. Textul mi s-a părut foarte atrăgător şi am continuat să cumpăr numerele colecţiei editate de Adrian Rogoz. N-a fost vorba despre o „convertire”, ci mai degrabă de atracţie spontană pentru un fel de literatură uşor de scris, lesne de citit şi cumva flatantă pentru propria inteligenţă. - înapoi la text<br />36 Alexandru Mironov publică (în Anticipaţia, nr. 500) o parodie după rugăciunea fundamentală a creştinilor, Tatăl nostru, intitulând-o BlaSFemie. Infatigabilul animator îl omagiază astfel pe Adrian Rogoz, dar şi orientarea religioasă a acestuia. Sefiştii găsesc probabil amuzantă punerea lui Adrian Rogoz în locul Dumnezeului creştin. Literaţii, în schimb, este de presupus că o consideră cel puţin de prost gust. - înapoi la text<br />37 Iată textul respectiv, intitulat Spre postura de „sectă satanică”: „Într-un articol apărut în Almanahul Anticipaţia 1995, am propus o paralelă între resorturile psiho-sociale ale mişcării SF şi cele ale unei secte religioase creştine. Traducerile SF, ce depăşesc nivelul critic în materie de nereuşită, dovedesc că respectiva apropiere este operaţională. Cât timp este ’sectă creştină’ şi ’crede’ în Literatură, comunitatea SF rămâne ceva de înţeles pentru cititorul obişnuit, precum un sectant baptist, să zicem, pentru un creştin ortodox. Dacă însă se întemeiază pe negarea sistematică a Literaturii şi, practic, pe dispreţul pentru aceasta, comunitatea SF începe să semene foarte bine cu o sectă satanică profilată pe negrea sistematică a valorilor creştine. Desigur, literatura nu este Dumnezeu, iar sefiştii nu taie cocoşi negri la miezul nopţii. Cu toate acestea, metafora este corectă. Printre teoreticienii SF-ului au existat întotdeauna partizani ai autonomiei. Ei au modulat cu obstinaţie ideea că SF-ul nu se bazează pe valorile tradiţionale ale literaturii şi se adresează cititorilor săi pe nişte căi originale. Cultura SF (un concept argumentabil, dar transformat abuziv în mit) s-a dovedit a fi teza preferată a acestor teoreticieni. Niciodată însă nu s-a spus că literatura SF trebuie să se angreneze într-o tentativă antiintelectualistă de dinamitare a limbii sub raport stilistic şi chiar gramatical. Nimeni n-a susţinut până acum în România că SF-ul trebuie să strângă oameni handicapaţi sub raportul talentului şi al culturii literare. Traducerile proaste fac şi acest ultim pas, încercând să împingă SF-ul afară din literatură.” (în Anticipaţia. CPSF, nr. 525) Scris într-o tonalitate ţinând de retorica apartenenţei la literatură, textul citat de mai sus trebuie privit în mod circumspect de cititorii acestei cărţi. Metafora propusă pare însă îndreptăţită, dacă admitem ideea că antiliteratura realizată prin practicarea a ceea ce literaţii numesc „literatură proastă” seamănă structural cu ritualurile unei secte anticreştine. - înapoi la text<br />38 Analizând în mod minuţios volumul colectiv Motocentauri pe Acoperişul Lumii (Editura Karmat Press, Ploieşti, 1995), Radu Pavel Gheo nu-l apropie de poetica posmodernismului, deşi ar fi avut numeroase motive s-o facă. Explicaţia pare a fi o anume mefienţă faţă de concept şi faţă de metodologia interpretativă corelativă acestuia. Observăm la acest avizat comentator o anumită atitudine „retro” faţă de literatură. Radu Pavel Gheo nu caută în Motocentauri pe Acoperişul Lumii virtuţi postmoderniste ale textului, ci mai ales calităţi literare tradiţionale, despărţindu-se astfel, în mod tacit, de adepţii ideii că postmodernismul oferă o nouă paradigmă, inclusiv în materie de critică şi istorie literară. Aceştia din urmă consideră că textele lor preferate sunt întrucâtva situate dincolo de literatură, sunt „postliteratură”, amintind în această privinţă de poziţia sefiştilor canonici. Radu Pavel Gheo nu aderă la un asemenea punct de vedere. În loc să se extazieze în faţa inventivităţii combinatorii a autorilor, lipsită de legături vizibile cu tradiţionalul talent literar, precum adepţii caracterului extraliterar al sefeului autentic, el caută valoarea literară a diferitelor texte, ajungând la concluzii rezervate: „Pentru a umple spaţiul ficţional şi evenimentele cuprinse în introductiva Scurtă Istorie... ori pentru a crea impresia de unitate şi continuitate, ar fi fost necesare mult mai multe texte, acoperind mult mai multă istorie imaginară. Puşi să aleagă între proiectul irealizabil de a face din antologie o carte ’rotundă’ şi în acelaşi timp un volum cu o valoare literară incontestabilă în integritatea ei de artefact, creatorii au ales o păguboasă cale de mijloc.” (Op. cit., p. 126) Este evident că Radu Pavel Gheo reprezintă mentalitatea literaţilor, includerea sa în comunitatea sefiştilor fiind în bună măsură artificială. - înapoi la text<br />39 Mircea Opriţă, op. cit, p. 367. - înapoi la text<br />40 Iată câteva referiri ale lui Matei Călinescu la conceptul de postmodernism, alese pentru darul lor de-a fi clare, dar şi pentru poziţia circumspectă a autorului. În Cinci feţe ale modernităţii. Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism (Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Traducere din engleză de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu. Traducerea textelor din „Addenda” (2005) de Mona Antohi. Postfaţă de Mircea Martin, Polirom 2005), Matei Călinescu nu se grăbeşte să decidă că postmodernismul este „noua paradigmă”, socotind că este „un construct terminologic mai degrabă stângaci”, aducător de probleme în materie de periodizare. O altă rezervă se lasă întrevăzută şi atunci când teoreticianul citează opinia poststructuralistă a lui Umberto Eco: „Cred că postmodernismul nu e un curent care să fie definit cronologic, ci mai degrabă o categorie ideală – sau, mai bine spus, un Kunstwollen, un mod de operare”. Dincolo de aceste dovezi de prudenţă, ne sunt oferite câteva elemente de bază ale unei poetici postmoderniste a „indeterminării” sau a „impreciziei”, din categoria „convenţiilor structurale”: „o nouă utilizare existenţială sau ’ontologică’ a perspectivismului narativ, diferită de aceea mai degrabă psihologică pe care o regăseam în modernism[…]; dublarea şi multiplicarea începuturilor, finalurilor şi a acţiunilor narate[…]; tematizarea parodică a autorului (reapariţia autorului sâcâitor şi manipulator, de data aceasta cu o dispoziţie autoironică aparte); tematizarea nu mai puţin parodică, dar mult mai deconcertantă, a cititorului[…]; tratarea pe picior de egalitate a acţiunii şi ficţiunii, a realităţii şi mitului, a adevărului şi minciunii, a originalului şi imitaţiei, ca mijloc de a accentua imprecizia distincţiilor obişnuite; autoreferenţialitatea şi ’metaficţiunea’ ca mijloace de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc[…]; versiunile extreme ale ‘naratorului îndoielnic’, utilizate uneori, paradoxal, pentru a obţine o construcţie riguroasă […].” (p. 292-293) La acestea se adaugă faptul că postmodernismul „utilizează în mod insistent o retorică a palinodiei sau a retractării”. (p. 297)<br />Cât priveşte profilul psihologic al omului postmodern(ist), sunt interesante opiniile lui Zygmunt Bauman. După ce îl citează pe Alain Finkielkraut („De acum postmodern, omul contemporan proclamă egalitatea dintre vechi şi nou, dintre major şi minor, dintre gusturi şi culturi. În loc să conceapă prezentul ca pe un câmp de luptă, el îl deschide fără prejudecăţi şi fără excepţii tuturor combinaţiilor.”), Bauman afirmă că că tipurile umane cele mai reprezentative pentru perioada postmodernă, a dezangajării morale, sunt vagabondul şi turistul. Aceste două metafore încearcă să surprindă modul postmodern de a trăi „în treacăt”: „Un lucru pe care viaţa vagabondului şi cea a turistului nu sunt prevăzute a-l conţine şi cel mai adesea sunt scutite de a-l conţine, este responsabilitatea morală, stânjenitoare, frustrantă, ce ucide bucuria şi provoacă insomnii. Plăcerile din sala de masaj vin fără gândul trist despre copiii vânduţi pentru prostituţie [...] Responsabilitatea morală dispare atunci când ’toată lumea o face’ […] În lumea postmodernă, vagbondul şi turistul nu mai sunt oameni marginali sau condiţii marginale. Ei se transformă în tipare destinate să monopolizeze şi să modeleze totalitatea vieţii şi întregul cotidian, în şabloane cu care sunt năsurate toate practicile. Ei sunt glorificaţi de corul exploatatorilor comerciali şi al linguşitorilor din mass-media. Ei stabilesc stadardele de fericire şi de succes în viaţă, în general.” (Op. cit., p. 263-264) - înapoi la text<br />41 În Romanele lui Thomas Pynchon şi influenţa acestora asupra altor scriitori postmoderni.<br />(http://www.geocities.com/themaddancinggod/) O versiune a acestui articol a apărut în revista Ficţiuni, nr. 4, 2001. - înapoi la text<br />42 “A science-fiction subgenre characterized by countercultural antiheroes trapped in a dehumanized, high-tech future.”<br />„The word cyberpunk was coined by writer Bruce Bethke, who wrote a story with that title in 1982. He derived the term from the words cybernetics, the science of replacing human functions with computerized ones, and punk, the cacophonous music and nihilistic sensibility that developed in the youth culture during the 1970s and '80s. Science-fiction editor Gardner Dozois is generally credited with having popularized the term.”<br />„The roots of cyberpunk extend past Bethke's tale to the technological fiction of the 1940s and '50s, to the writings of Samuel R. Delany and others who took up themes of alienation in a high-tech future, and to the criticism of Bruce Sterling, who in the 1970s called for science fiction that addressed the social and scientific concerns of the day. Not until the publication of William Gibson's 1984 novel Neuromancer, however, did cyberpunk take off as a movement within the genre. Other members of the cyberpunk school include Sterling, John Shirley, and Rudy Rucker.” (Encyclopaedia Britannica Deluxe Edition 2004, CD-ROM)<br />Referiri mai puţin neutre la cyberpunk pot fi citite în numeroase surse online. Dintre acestea, atrage atenţia în mod special The Cyberpunk Project (http://project.cyberpunk.ru/), cu o tratare sistematică a diferitelor caracteristici şi urmări ale respectivei orientări scripturale, inclusiv ale mişcării cyberpunk. Se poate constata că membrii acesteia din urmă, rude spirituale cu avangardiştii şi cu alţi practicanţi ai antiliteraturii, repetă în bună măsură tipul de argumentaţie practicat de sefişti în legătură cu desprinderea lor de literatură. De data aceasta însă ei au avantajul că se delimitează nu de literatură, o entitate cunoscută de ei în mod aproximativ, ci de domeniul familiar al sefeurilor. Concluziile sunt interesante, mai ales prin calitatea lor de a sugera ca meritele textelor respective nu ţin de virtuţile tradiţionale ale literaturii: „Cyberpunk is a literary movement, born in the 1980's, that seeks to completely integrate the realms of high tech and of pop culture, both mainstream and underground, and break down the separation between the organic and the artificial.” Ca şi alte comentarii din acelaşi site, conceptele de valoare literară şi de talent specific al scriitorului sunt lăsate deoparte. - înapoi la text<br />43 Florin Pîtea, loc. cit. - înapoi la text<br />44 Cât priveşte performanţele postmoderniste ale sefiştilor români, un critic literar poate veni cu precizarea, de bun simţ cândva, că adoptarea unor strategii narative anumite, oricare ar fi acestea, nu duce cu necesitate la realizări notabile. El ar putea propune apoi o paralelă între romanul lui Umberto Eco, Il nome della rosa (1980) şi trilogia lui Dan Doboş, Abaţia (2002, 2003, 2005), asemănătoare într-o oarecare măsură prin situare culturală şi istorică. Concluzia ar fi că ambii autori apelează la o recuzită medievală, dar diferenţa între cele două cărţi este astronomică. Umberto Eco este un medievalist erudit, Dan Doboş - un jurnalist capabil să folosească unele informaţii despre evul mediu, dobândite din câteva lecturi grăbite. În plus, primul scrie bine, al doilea, nu. Din punctul de vedere al istoriei mentalităţilor însă totul este OK. Din moment ce ambii autori au publicul lor, valoarea estetică, proclamată de unul dintre grupuri, nu este relevantă şi pentru al doilea. - înapoi la text<br />45 Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc, Postfaţă de Paul Cornea, Humanitas, Buc., 1999, pp. 421, 422. - înapoi la text<br />46 Sorin Alexandrescu, în Dilema, 3-9 oct. 1997, apud Mircea Cărtărescu, op cit., p. 225. - înapoi la text<br />47 Mircea Cărtărescu, op. cit., p 218. - înapoi la text<br />48 După apariţia unui fragment din lucrarea de faţă (în revista Helion, nr. 4, 2006), am înregistrat reacţii semnificative, pentru mentalitatea sefistă. A ieşit la iveală faptul că admiterea dubletului sefultură/ sefist, în opoziţie cu literatură/ literat, cheia de boltă a lucrării de faţă, are darul de a-i irita pe sefişti. Aspect foarte explicabil, dacă ţinem cont de o lungă tradiţie. Sefistul canonic nu poate admite ideea că nu este (şi) scriitor. Nu este însă vorba despre a fi sau nu scriitor, atunci când eşti autor de sefeuri. Nimeni nu-l împiedică pe autor să fie sau să se declare scriitor. Problema este că întregul mecanism teoretic al lucrării de faţă n-ar fi putut funcţiona în absenţa disociaţiei de idei propuse de noi. Admiterea ideii că există două mentalităţi diferite, corespunzătoare celor două grupuri sociale, s-a dovedit indispensabilă. - înapoi la text<br />49 Ibidem, p. 469. - înapoi la text<br />50 Op. cit., p. 282. - înapoi la text<br />51 O aproximare în acest sens este posibilă, dacă ţinem cont de legătura între încrederea modernistă în tehnologie, perfecţionismul inerent al acestei atitudini şi tradiţia sefistă. Zygmunt Bauman oferă anumite sugestii în acest sens: “Raţiunea de a fi a societăţii tehnologice este dorinţa de perfecţionare: iniţial, ea a fost imaginea unui habitat ordonat, bine organizat şi controlat îndeaproape, care a înlocuit hrababura naturii.” (Op. cit, p 211-212) Un ideal analog a fost dominant printre autorii de sefeuri, o lungă perioadă de vreme. Privind astfel lucrurile, avem poate îndreptăţirea să considerăm că preocupările posttehnologice, legate de industria informaţiilor şi de inserarea omului în aceasta ar corespunde unor preocupări de tip postmodernist. În acelaşi timp însă suntem obligaţi să constatăm că o dată cu abandonarea tot mai accentuată a preocupărilor pentru tehnologie, identitatea tradiţională a sefiştilor pare a fi tot mai periclitată. Ei încearcă să se adapteze noilor condiţii, dar păstrarea unui statut de independenţă este tot mai dificilă. - înapoi la text<br />52 Citându-l pe David Lyon (Postmodernitatea, trad. rom., 1998), Adrian Dinu Rachieru consideră, în tonalitatea sceptică a cărţii sale, că telecomanda este “imaginea arhetipală a Postmodernismului”, având darul de-a amplifica “fluxul de relativitate” . (Op. cit., p. 81) Dacă aşa stau lucrurile într-adevăr, înseamnă că nu numai omul postmodern cultivă acest mod de-a patina pe suprafaţa unei realităţi cunoscute mai ales prin intermediul mass-mediei, ci şi autorul de texte literare.<br />O altă carte a lui David Lyon (Jesus in Disneyland: Religion in Postmodern Times, 2000) se ocupă de raportul actual dintre, postmodernitate şi religie. Sugestiva metaforă a acestei relaţii este oferită de o întâlnire a adoratorilor lui Iisus petrecută în parcul Disneyland din Anaheim, California. Cum personajele Disney sunt probabil mai cunoscute astăzi în lume decât multe figuri biblice, constată autorul, asocierea pare justificată, dincolo de a posibilă acuză demodată de basfemie. Întrebarea dilematică este dacă mediul Disneyland trivializează credinţa sau o face mai accesibilă pentru cei doritorii să şi-o asume. Autorul răspunde că ambele variante sunt corecte. Trivializarea credinţei este reală, dar în acelaşi timp impusă de vremuri, iar biserica “nu are încotro”, trebuie să adopte modalităţi până nu de multă vreme blasfematorii. Atitudinea de sociolog a lui David Lyon faţă de asemenea realităţi este echidistantă, deosebită de două posibilităţi retorice frecvente. El ocoleşte apologia postmodernităţii, dar evită şi reproşurile amare la adresa noilor vremuri, rostite în numele unui trecut superior. - înapoi la text<br /><br />Tipologie culturală<br /><br />1 Adrian Marino consideră că originea acestei situări se află în identificarea emoţională a „literaturii” cu „scriptura”: „Originea sacră a ’scriiturii’ (conceptul de ’scriptură’ are, în acelaşi timp, o valoare exemplară şi simbolică), apoi a ’literaturii’, mult timp asociată cu textele dogmatice şi liturgice, constituie cel mai vechi şi probabil cel mai tenace adversar de esenţă al antiliteraturii.” (Dicţionar de idei literare, ed. cit., p. 101) Simţită ca o succesoare a textelor sacre, literatura ar avea deci un prestigiu imanent, de neclintit. De aici, statutul psihologic de „credincioşi” al literaţilor, precum şi cel de „eretici” al sefiştilor. Cum am văzut, ofensiva antiliteraturii a ruinat în bună măsură acest mod de-a vedea/simţi lucrurile. În domeniul credinţelor religioase s-a produs o diversificare explozivă, iar tentativele bisericilor-mamă de a controla această tendinţă de fragmentare nu au succes. În domeniul preferinţelor de lectură, lucrurile au evoluat într-un fel analog. Fervoarea cvasireligioasă plastic exprimată de Albert Camus pare a fi în mod iremediabil ceva de domeniul trecutului. - înapoi la text<br />2 Iată, mai întâi, o prezentare neutră, de enciclopedie, a fenomenului. “The designation Gnosticism, derived from the Greek gnostikos (one who has gnosis, or “secret knowledge”), is a term of modern scholarship. Evidence for the Gnostic phenomenon, found in the Church Fathers who opposed Gnostic teachings (Irenaeus, c. 185; Hippolytus, c. 230; Epiphanius, c. 375) and in the Gnostic writings themselves, reveals a diversity in theology, ethics, and ritual that defies strict classification. Yet Gnostic sects appear to have shared an emphasis on the redemptive power of esoteric knowledge, acquired not by learning or empirical observation but by divine revelation.” (Encyclopaedia Britannica Deluxe Edition 2004, CD-ROM) - înapoi la text<br />3 Max Weber vorbeşte despre „soteriologia intelectualistă a gnosticilor”, minimalizând componenta emoţională a revelaţiei. (Etica protestantă şi spiritul capitalismului, ed. cit., p 78) - înapoi la text<br />4 Apud Ioan Petru Culianu, Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu şi Şerban Aughelescu, postfaţă de Eduard Iricinschi, Polirom, 2006, p. 146. - înapoi la text<br />5 Ibidem. - înapoi la text<br />6 O prezentare conştiincioasă, deşi partizană, a gândirii grostice se află în Stephan A. Hoeller, Gnosticismul. O nouă concepţie asupra străvechii tradiţii a cunoaşterii eului interior, traducere de Daniela şi Agop Bezerian, Editura SAECULUM I. O., Buc., 2003. Autorul adopta o retorică analogă celei folosite de propagandiştii diferitelor secte neoprotestante actuale, prezentând gnosticismul în chip de cale salvatoare pentru omul cotemporan. Prozelitismul explică modul de prezentare relativ simplificator. Cartea dovedeşte totuşi suficientă onestitate intelectuală pentru a putea fi recomandată celor interesaţi de un prim contact cu problematica gnosticismului. Cei doritori de aprofundare au la dispoziţie surse academice, mai exacte şi mai nepărtinitoare. - înapoi la text<br />7 Ioan Petru Culianu, Arborele gnozei. Mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul modern, traducere din limba engleză de Corina Popescu, Nemira, 1998, p., 347. - înapoi la text<br />8 Referiri la cariera nihilismului în lumea occidentală de astăzi se află şi într-un articol din 1990 al lui Ioan Petru Culianu: „Există un mit central al Occidentului?”, din volumul Jocurile minţii. Istoria ideilor, teoria culturii, epistemologie, ediţie îngrijită de Mona Antohi şi Sorin Antohi, studiu introductiv de Sorin Antohi, traduceri de Mona Antohi, Sorin Antohi, Claudia Dumitriu, Dan Petrescu, Catrinel Pleşu, Corina Popescu, Anca Vaidesegan, Polirom, 2002, pp. 266-274. Culianu se delimitează ironic faţă de cei dispuşi să vadă în gnosticism o cheie de înţelegere a spiritului european modern. - înapoi la text<br />9 O referire interesantă la retorica de tip gnostic se află în Dictionary of Socio-Rhetorical Terms. Aici se vorbeşte despre retorica gnostic-manipulaţionistă: „... one of seven types of social rhetoric, or in terms of socio-rhetorical criticism a specific social topic, the gnostic-manipulationist response seeks only a transformed set of relationships - a transformed method of coping with evil. Whereas the foregoing orientations reject the goals of society as well as the institutionalized means of attaining them and the existing facilities by which people might be saved, the gnostic-manipulationist rejects only the means and the facilities. Salvation is possible in the world and evil may be overcome if people learn the right means, improved techniques, to deal with their problems.” (Ed. cit.) Un exemplu ilustru de retorică gnostică este discursul lui C. G. Jung din Răspuns la Iov, unde Iehova, cel din Vechiul Testament, este supus unor critici sarcastice. Iată un exemplu: „Am atras deja suficient atenţia asupra ciudaţeniei operei de salvare întreprinse de Dumnezeu. De fapt el nu face nimic altceva, decât să salveze umanitatea de el însuşi, luând chipul Fiului său. Această idee este la fel de comică, ca şi vechea reprezentare rabinică a lui Iehova, care îi ascunde pe cei drepţi sub tronul său, unde desigur nu îi vede, pentru a-i adăposti de propria sa mânie.” (C. G. Jung, Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, traducere de Maria-Magadalena Anghelescu, Teora, Colecţia Archetypos, 1997, p. 259.) În esenţă, este vorba despre un discurs antielitist. Jung îl coboară pe Dumnezeu de pe soclul său tradiţional şi îl instalează în subconştientul uman. - înapoi la text<br />10 Iată punctul de vedere oficial al B.O.R. asupra gnosticismului: „Origen [şi alţii] au combătut cu vehemenţă sistemele sincretiste gnostice nu numai pentru inconsistenţa lor teologică, ci şi pentru caracterul lor blasfematoriu şi periculos din punct de vedere moral.” (Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă. A – Z, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc., 1981, p. 189) - înapoi la text<br />11 Stephan A. Hoeller, op. cit, p. 169. - înapoi la text<br />12 Ibidem, p. 177. - înapoi la text<br />13 Ioan Petru Culianu, Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas, ed. cit., p. 132. - înapoi la text<br />14 Edward A. Tiryakian: Trois métacultures de la modernité: chrétienne, gnostique, chtonienne, în volumul L'horizon de la culture. Hommage a` Fernand Dumont, sous la direction de Simon Langlois et Yves Martin, Les Presses de l'Université Laval. Institut québécois de recherche sur la culture, Sainte-Foy, 1995, ediţia online. <br />(http://www.bibl.ulaval.ca/doelec/pul/dumont/fdchap23.html) - înapoi la text<br />15 Vezi I, 4, nota 31. - înapoi la text<br />16 O analiză de tip retoric, de exemplu, aflăm într-un Web site axat pe conceptul de toleranţă religioasă (Religious tolerance.com). Urmărind prezentarea unor moduri de abordare a disputei de tip biserică-mamă contra erezie, observăm că diferitele variante pot fi regăsite şi în minidisputa dintre literaţi şi sefişti. Un moto semnat de Leo Pfeffer (cunoscut jurist american, teoretician al separării bisericii de stat) sugerează mai multe variante de raportare reciprocă: “...if you believe in it, it is a religion or perhaps the religion; and if you do not care one way or another about it, it is a sect; but if you fear and hate it, it is a cult.” Sunt urmărite diferitele accepţii ale conceptului de cult.<br />A. Accepţia pozitivă, teologică, exprimată inclusiv în Oxford English Dictionary. Cultul este o formă religioasă particulară, un ansamblu de rituri şi omagii, o exprimare a devoţiunii şi faţă de o persoană sau un lucru. B. Accepţia neutră, sociologică. 1. Cultul este un mic grup religios aflat în „a state of tension” cu religia predominantă. 2. Cultul este un mic grup religios inovator şi fervent, aflat în contrast cu sectele („sects and denominations”) existente. C. Accepţia negativă. 1. Cea creştin evanghelică socoteşte că din categoria cultelor fac parte grupurile religioase cu doctrine deviate de la interpretările biblice tradiţionale, de felul Mormonilor sau a Martorilor lui Iehova. 2. Cea fundamentalist creştină consideră că orice deviere de la doctrina creştină originară dă naştere unui cult. 3. Anumite grupuri de tip New Age condamnă sever unele culte recente, întrucât acestea ar practica spălarea creierelor. D. Accepţia foarte negativă. Unii comentatori din mass media pun în mod automat semnul egalităţii între grupurile religioase restrânse şi manipularea psihică a convertiţilor grupaţi de acestea.<br />(http://www.religioustolerance.org/cult_art.htm)<br />Clasificarea de mai sus este interesantă pentru noi, pentru că sugerează o tipologie a reacţilor faţă de o derogare doctrinară. Reacţiile tradiţionale ale literaţilor faţă de sefişti se dezvoltă, în mare, într-un mod omolog. - înapoi la text<br />17 De reţinut, ca exemplu extrem de virulenţă polemică, un articol de Bruno Fouchereau, Les sectes, cheval de Troie des Etats-Unis en Europe (Le Monde diplomatique, mai, 2001). Autorul, antiamerican convins, vede în diferitele secte neoprotestante, dar şi în grupările fără legături cu doctrina creştină (precum Biserica Scientologică şi Biserica Unificării, condusă de Moon), ameninţări periculoase la adresa bisericilor europene tradiţionale, dar mai ales a spiritului european. În opinia sa, sectele sunt organizaţii specializate în manipulare mentală şi aservire psihologică, având scopuri lucrative evidente. Printre scopurile acestora ar exista şi mondializarea, impunerea valorilor americane peste tot în lume. Sectele cele mai dezvoltate dispun de importante resurse financiare, fiind deţinătoarele sau asociatele unor importante imperii mediatice. “C'est Big Brother qui frappe a` la fene^tre de votre écran...”, încheie Fouchereau.<br />(http://www.monde-diplomatique.fr/2001/05/FOUCHEREAU/15215.html)<br />În contextul lucrării noastre, ar interesa în special scientologii, coagulaţi de o doctrină fără legătură cu religiile tradiţionale (criticii respectivei secte o numesc credinţă „fără Dumnezeu”) şi cu o mitologie de tip science fiction, inventată de L. Ron Hubbard, iniţial autor de sefeuri. În aşteptarea unei cercetări sistematice despre asemănările dintre alegerea scientologiei şi preferinţa pentru sefeu, ne limităm la observaţia că fervoarea cvasireligioasă a scientologilor, în mod esenţial atee, obţinută inclusiv prin tehnici complicate de manipulare psihică, ar putea fi socotită o rudă a preferinţei (pătimaşe) pentru sefeuri. - înapoi la text<br />18 Există şi o comunitate mondială a sefiştilor, cu organe de conducere, întâlniri periodice (convenţii) şi posibilităţi de înregimentare oferite, teoretic, tuturor autorilor de specialitate. La evenimentele organizate de comunitatea mondială participă de regulă un număr limitat de sefişti români proeminenţi, dar şi fani ai genului. Pentru perioada de dinainte de 1990, performerul în domeniu este desigur Ion Hobana, probabil urmat îndeaproape de Alexandru Mironov. În acţiunea lor de plasare şi de menţinere pe orbitele înalte ale sefeului mondial, ambii au fost ajutaţi în mod semnificativ de poziţiile lor politice şi administrative extrasefistice şi, fără îndoială, de talentul special al întreţinerii unor relaţii interumane.<br />Spre deosebire de grupurile religioase sectare, neoprotestante sau extracreştine, bazate pe o disciplină de fier, unde cutumele permit eliminarea unor neconformişti, în comunitatea sefistă lucrurile sunt mai neclare, efect al situaţiei de cvasiscriitori a sefiştilor. La noi, probabil şi pe plan mondial, un autor de sefeuri îşi consolidează statutul de membru al comunităţii sefiste, dar în acelaşi timp obţine şi o anumită consacrare în calitate de scriitor pur şi simplu. De aici, o anumită ambiguitate de statut, evidentă la autorii români de sefeuri. Conformarea lor faţă de eventualele cutume ale comunităţii este facultativă. Acest aspect scoate la iveală structura fluidă a comunităţii sefiste, rezultată din hibridarea unei uniuni de creaţie cu o asociaţie bazată pe asumarea unei credinţe religioase. De semnalat şi un fenomen discutat de noi anterior. Cel puţin până în anii din urmă, când lucrurile au început să se schimbe, comunităţii sefiste din România “i-a făcut bine” să includă sau măcar să asocieze personalităţi/personaje afirmate în lumea literară. Apare încă o deosebire faţă de comunităţile neoprotestante. La acestea din urmă, calitatea de membru nu suportă nici-o ambiguitate.<br />Statutul real al comunităţii sefiste mondiale poate fi dedus prin prisma constatărilor de mai sus. Evoluţia “familiei globale” a sefiştilor pare a se petrece de asemenea în modul ambiguu ilustrat de sefiştii români. Întâlnirile sefiştilor din diferite ţări seamănă cu acelea ale membrilor unei anumite secte, dar au şi o aură de gratuitate împrumutată din viaţa literară. În acelaşi fel poate fi înţeles prozelitismul. Acesta nu merge niciodată atât de departe în materie de rigoare cu acela din diferitele secte religioase. Cum se vede, paradoxul sefist al apartenenţei şi, simultan, al neapartenenţei la literatură îşi pune pecetea şi asupra relaţiilor dintre sefişti. - înapoi la text<br />19 În afara lui Mircea Cărtărescu, în mod evident socotit de mass media singurul scriitor român important al anilor din urmă. - înapoi la text<br />20 „…în religiile creştine [predica] are o semnificaţie cu atât mai mare cu cât componentele magic-sacramentale sunt tot mai complet eliminate. De aceea acest lucru se petrece în cel mai înalt grad în cadrul protestantismului, unde conceptul de preot este în întregime înlocuit cu acela de pastor.”( Max Weber, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, ed. cit., p. 84) - înapoi la text<br />21 Op. cit., p. 81. - înapoi la text<br />22 Ibidem, p. 155. - înapoi la text<br />23 Apud Joseph Mitsuo Kitagawa, În căutarea unităţii. Istoria religioasă a omenirii, traducere de Claudia Dumitriu, Editura Humanitas, Buc., 1994, p. 241. - înapoi la text<br />24 C. G. Jung, Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, ed. cit, p. 14. - înapoi la text<br />25 „... elementul vital, rostul existenţial al UNICului este informaţia. Orice experienţă de viaţă specifică, încă neînregistrată îmbogăţeşte tezaurul său global, şi prin aceasta banca de cunoştinţe a Conştienţei Universului, lărgind baza de decizie, câmpul de formulare a legilor şi principiilor UNICului.” (Mandics György, Enciclopedia Fiinţelor Extraterestre. I. Humanoizi şi Pseudohumanoizi, Editura S.C. S. Ivan Krasko, 1996, p. 136) - înapoi la text<br />26 DICŢIONAR SF artişti plastici • autori • edituri • mass-media • motive • personalităţi, ed. cit, p. 187. - înapoi la text<br />27 Numeroasele referiri la această cultură ţin, în mod previzibil, de trei orientări.<br />Susţinătorii, omologii sefiştilor în materie de preferinţă necondiţionată, vorbesc despre extratereştri ca şi cum aceştia ar exista realmente, iar mărturiile despre ei ar fi cu totul demne de încredere. Ei dezvoltă o mitologie complicată şi interesantă, chiar pasionantă pentru fani. De exemplu, ei susţin că evoluţia genetică a rasei umane “ar fi fost supervizată de extratereştrii cenuşii de pe Zeta Reticuli. Aceştia au efectuat numeroase modificari genetice asupra oamenilor începând cu epoca primitivă în scopul de a crea o rasă mult mai inteligentă atât din punct de vedere spiritual cât şi material.”<br />(www.civilizatii.extraterestre.go.ro/articole/religie.htm)<br />Autorii necunoscuţi citaţi mai sus oferă cititorilor de limbă română numeroase informaţii. Aflăm că printre personalităţile româneşti din domeniu figurează Ion Hobana, Harald Alexandrescu, Alecu Marciuc şi Ion Ţugui. Aspect interesant, aducător de zâmbete condescendente pe feţele celor înclinaţi spre rigoare ştiinţifică, alături de persoane reale, figurează şi un personaj fictiv creat de Ion Ţugui, Contele Incappucciato: “Personalitate din domeniul ezoterismului românesc, care dezbate diferite subiecte legate de astrologie, extratereştrii, etc. în cadrul revistei Lumea Misterelor. Ion Ţugui a scris o carte ‘Şapte ani apocaliptici’ în care sunt incluse informaţii furnizate de Contele Incappucciato, care susţine că a fost în Shambala. El a intrat în această lume misterioasă din interiorul Pământului prin Tibet. Aflăm din această carte că multe din aşa-numitele OZN-uri vin din Shambala. Aceast idee a fost expusă de multe personalitaţi ale ezoterismului mondial.” (Ibidem) Se menţionează totuşi, cu onestitate, că ideile din cultura alien îmbină ştiinţa cu religia. “Civilizaţii extraterestre” este un site cuprinzător. Cine doreşte să aprofundeze şi mai mult problema are la dispoziţie o profuziune de referiri, mai ales în limba engleză.<br />Există şi susţinători ai unei orientări opuse. Aceştia adoptă tipul de retorică amintit de noi în legătură cu sectele (cvasi)religioase şi arată că alien culture este periculoasă, în sensuri uşor de dedus. Este o dispută analogă celei detaliate de noi în legătură cu (non)apartenenţa sefeului la literatura autentică. Un exemplu posibil, ales la întâmplare, este referirea critică a unui lider adventist la personajul lui Ion Ţugui, Contele Incappuciato. Acesta este meprizat, între altele, pentru bunăvoinţa sa faţă de ortodoxie… Ca şi în cazul altor dispute pe teme religioase, discuţia alunecă în domeniul infinit al preferinţelor subiective. - înapoi la text<br /><br />Sefistul român până la 1990<br /><br />1 Brian M. Stableford, The Sociology of Science Fiction, ed. cit., p. 81. - înapoi la text<br />2 Ibidem, p. 40. - înapoi la text<br />3 Pierre Bourdieu, Despre televiziune, urmat de Dominaţia jurnalismului, ed. cit, p. 42. - înapoi la text<br />4 Ar fi eronat să credem, pe de altă parte, că literaţii nu sunt încurajaţi de oficialităţile comuniste. Uniunea Scriitorilor, o instituţie bugetară, oferă condiţii materiale mulţumitoare membrilor ei, precum şi unui număr nedeterminat de persoane cu preocupări literare. Editurile, revistele literare şi de cultură plătesc drepturi de autor, tot din bani de la buget. Disidenţii anticomunişti apăruţi printre membrii marcanţi ai Uniunii Scriitorilor sunt, fără excepţie, persoane stipendiate de statul comunist. Aşa stând lucrurile, eventualele ironii la adresa sefiştilor şi a convenţiilor lor patronate de CC UTC sunt poate îndreptăţite, cu condiţia să nu aparţină literaţilor. - înapoi la text<br />5 Francis Fukuyama, Sfârşitul istoriei şi ultimul om, traducere de Mihaela Eftimiu, Paideea, Colecţia Gândirea Nouă, 1992, p. 310. - înapoi la text<br />6 Vezi I, 2, nota 16. - înapoi la text<br />7 Omul secolului XX, volum coordonat de Ute Frevert şi Heinz-Gerhard Haupt, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Polirom, 2002, p. 12. - înapoi la text<br />8 Pierre Bourdieu, Regulile artei. Geneza şi structura câmpului literar, ed. cit. p. 183. - înapoi la text<br />9 Disputa respectivă continuă până astăzi şi va înceta probabil atunci când principalii protagonişti vor dispărea fizic. Un episod al ei este discuţia despre „generaţia expirată”, din 2006. Iniţiatorii ei propun trimiterea la lada de gunoi a istoriei literare a unor autori din gruparea de la „Luceafărul”. Punctul de vedere al lucrării de faţă de împiedică să adoptăm o atitudine partizană. Drept urmare, nu vom deveni prea vitriolanţi la adresa protocronismului, mulţumindu-ne să constatăm că este vorba despre o retorică distinctă, probabil condamnabilă. Campionii antiprotocronismului, din gruparea prezidată de „România literară”, adoptă o altă retorică, bazată pe susţinerea altor autori. Astăzi, în 2007, este greu să nu le dai dreptate, o obiecţie posibilă fiind menţionarea faptului că şi unii dintre autorii promovaţi la „România literară” nu sunt chiar atât de valoroşi, fiind „umflaţi” din raţiuni explicabile. Pe de altă parte, unii autori din gruparea de la „Luceafărul” este posibil să fie scriitori buni în felul lor, chiar dacă au cochetat pe vremuri cu protocronismul. Pe scurt spus, orientarea politică nu garantează şi nici nu interzice talentul literar.<br />Ar mai fi de adăugat un amănunt interesant. Am avut ocazia, ani de zile, să-i urmăresc la lucru pe conducătorii revistei „Luceafărul”, înainte de 1990. Unii dintre ei publicau numeroase poezii patriotice, nesemnificative estetic. Volumele lor erau lăudate de criticii din gruparea revistei. Ei bine, în anumite ocazii până şi respectivii autori lăsau impresia că sunt suficient de lucizi pentru a realiza că textele lor sunt o jurnalistică repede perisabilă, practicată de regulă pentru păstrarea unei poziţii administrative avantajoase. Sub raport moral, ei îşi asumau o poziţie abominabilă, lăudând un regim politic odios, dar nu erau străini, fie şi într-un mod vicios, de mentalitatea definitorie a literaţilor, întemeiată pe credinţa în valorile estetice autentice. - înapoi la text<br />10 Pierre Bourdieu, Economia bunurilor simbolice, ed. cit., p. 78. - înapoi la text<br />11 Mircea Opriţă, op. cit., p.552. - înapoi la text<br /><br /><br />II Neosefişti, neoliteraţi<br /><br />Noul context politic<br /><br />1 Loc. cit. - înapoi la text<br />2 Amănunte despre activitatea sefistică a revistei Ştiinţă & Tehnică, în Dicţionar SF , ed. cit., pp. 8-10 şi 12-13. Dincolo de promovarea unor idei neocomuniste, impuse poate de oficialităţile reprezentate de Alexandru Mironov, revista condusă de Ioan Albescu are, fără îndoială, merite pur sefistice. - înapoi la text<br />3 Referiri la formele de organizare ale sefiştilor români după 1990, în Cătălin Ionescu, Scurtă istorie politică a SF-ului românesc şi mai ales în George Ceauşu, Organele organizării. - înapoi la text<br />4 http://www.avangarda.bn.ro/pages/editorial/editorial.php?art=25 - înapoi la text<br />5 O posibilă excepţie este Dan Doboş, autorul amintitei trilogii. Acest autor trebuie însă să devină cu adevărat prolific, pentru a putea fi încadrat cu îndreptăţire în categoria profesioniştilor. Cum ştim, sefiştii occidentali scriu şi publică foarte mult. Este una dintre regulile de fier în materie de literatură populară. - înapoi la text<br />6 http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=115&cmd=articol&id=734) - înapoi la text<br />7 După 2000, contestările de tip antiliterar cunosc o etapă distinctă, străină de orice patimă. Istoricii mentalităţilor constată la rece că “absolutul literar” este un mit de origine romantică, astăzi demodat. Pentru o asemenea orientare, este interesant ciclul de texte online Histoire des mentalités et cultures françaises, de Dolores Toma. Iată un citat semnificativ: “Paul Zumthor, par exemple, affirme que la littérature, qu'il met d'ailleurs entre guillemets, n'a été ‘identifiée comme classe particulie`re de discours qu'a` partir du XVIIe sie`cle’ [Parler du Moyen Âge, 1980]. Auparavant, les textes de toutes sortes baignaient indifféremment dans une heureuse communauté: adaptations, traductions, gloses, postiches et pastiches, lettres et relations,poe`mes et almanachs, opuscules savants et écrits pornographiques, essais philosophiques et romans fabuleux.” Se pare că în actualitate se tinde spre o reciclare a ideilor medievale despre text. Un semn ar putea fi considerat faptul că istorici şi teoreticieni literari reputaţi renunţă la vechiul lor domeniu, pentru a se ocupa de istoria mentalităţilor, unde literatura este doar o varietate de text printre altele. Dintre aceştia, Dolores Toma îi citează pe Paul Zumthor şi Tzvetan Todorov. La noi, o cotitură asemănătoare a încercat Adrian Marino, în ultimii ani ai vieţii sale.<br />(http://www.unibuc.ro/eBooks/lls/DoloresToma-Histoire/index-down.htm) - înapoi la text<br />8 Folosim aceşti termeni doar pentru a sublinia mai pregnant o mutaţie de mentalitate. - înapoi la text<br /><br />Neosefiştii şi ideea de literatură<br /><br />1 Ion Manolescu, Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale, Polirom, 2003, p. 99. - înapoi la text<br />2 Ibidem, p. 71. Cităm dintr-un text de popularizare, suficient în contextul de faţă: „Fractalii sunt obiecte geometrice neuniforme, fragmentate, cu proprietatea că o parte din respectivul obiect se aseamănă foarte mult cu obiectul mare (sau privit de la o scara mai mare).”<br />(http://iuliasaplacan.bravehost.com/fractalmain.html) - înapoi la text<br />3 Ibidem, p. 108. - înapoi la text<br />4 Ibidem, p. 174. - înapoi la text<br />1 Bogdan Aldea, WORLDS IN THE MAKING. Science Fiction between Fabulation and Mannerism, ed. cit, p. 220. - înapoi la text<br />6 Ibidem, p. 217. - înapoi la text<br />7 Dintr-un comunicat online adresat sefiştilor români de către Horia Nicola Ursu, în aprilie 2007, aflăm amănunte despre o structură semiprofesională privată, menită să reconstituie o anumită instituţionalizare: ”AtelierKult se doreşte a fi un site-cenaclu de literatură fantastică, SF, horror care se adresează tuturor celor pasionaţi de aceste genuri. Acest site îşi propune să ofere scriitorilor, criticilor şi editorilor un spaţiu de intersectare neutru, uşor accesibil, lipsit de inhibiţii. Grupul Kult, care a constituit modelul pentru acest club de lectură, activează începând din primăvara anului 1998, membrii de bază fiind bucureşteni. Cele trei antologii de grup publicate pot fi considerate un succes, limitat în principal de lipsa de timp a membrilor. AtelierKult este un site privat, non-profit, pe care iniţiatorii săi doresc să-l gestioneze într-un mod cât mai pragmatic, profesionist şi impartial. Administratorii cenaclului au dovedit până în prezent că deţin forţa financiară şi organizatorică necesare antologării, publicării şi distribuirii rezultatelor literare de calitate - evident, toate acestea la o scară relativ redusă. Primul dintre scopurile noastre este acela de a edita anual un volum bazat pe creaţia membrilor acestui atelier. Cel de-al doilea ţel constă în facilitarea formării şi/sau dezvoltării scriitorilor pe termen lung într-un mediu concurenţial şi productiv. Al treilea obiectiv are în vedere apropierea pe baze strict profesionale dintre categoriile mentionate anterior: scriitori, critici şi editori.” Premiile Kult, aflate în 2007 la a doua ediţie, îi recompenseaza pe prozatori, comentatori de gen traducători şi editori. Premiul “Omul anului” îi este acordat lui Michael Haulică, cel mai popular “guru” sefist al momentului. În comunicat sunt menţionate şi o seamă de edituri interesate de fenomenul F&SF.<br />Sefiştii din Timişoara deţin structuri organizatorice asemănătoare. - înapoi la text<br />8 Sunt semnificative „Cele zece reguli pentru buna funcţionare a unei comunităţi virtuale”, document apocrif, lizibil pe unul dintre forumurile de discuţii online ale sefiştilor români:<br />„1. Desemnarea unuia sau mai multor moderatori care cunosc bine domeniul respectiv, precum şi restul [?!].<br />2. Capitalizarea pe o practică anterioară (ideal una socială) care încurajează ideea de comunitate.<br />3. Delimitarea drepturilor şi obligaţiilor membrilor. <br />4. Lansarea săptămânală a unor teme de discuţie care să fie comunicate din timp. Membrilor li se vor supune atenţiei articole legate de tema în discuţie sau noi subiecte.<br />5. Construirea unei identităţi puternice care le dă un scop membrilor. <br />6. Stabilirea regulilor de includere astfel încât să se înţeleagă cu uşurinţă ce este o comunitate.<br />7. Informaţia să circule la nivel global. Aceasta permite replicarea ideilor bune la distanţă.<br />8. Crearea “reciprocităţii seriale”. Adică: membrul A poate să îl ajute pe membrul B şi acesta îl va răsplăti ajutând un alt membru. Echitatea cerută membrilor comunităţii se obţine pe termen lung. <br />9. Utilizarea de simboluri, mituri şi poveşti pentru a crea şi susţine valorile comunităţii. Toate contribuie la coeziunea comunităţii, chiar în pofida dispersiei globale a membrilor comunităţii.<br />10. Administrarea elementelor de asemănare în aşa fel încât membrii să aibă un sentiment de familiaritate.”<br />În mod semnificativ, scopul literar nu se regăseşte, deşi documentul este adresat sefiştilor. - înapoi la text<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: HORIA ARAMĂ<br /><br /><br /><br /><br /><br />FRAGMENT DIN ANTICIPAŢIA ROMÂNEASCĂ<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Un rafinament refugiat sub aparenţele înşelătoare ale simplităţii găsim în scrierile de profil ale lui Horia Aramă (1930-2007). Tablourile sale conjugă frecvent realul şi irealul, absurdul şi firescul, elementul pretenţios-livresc şi cel decupat de observaţie dintr-un context perfect natural. Tehnica aceasta tinde să producă simultan un cadru „obiectiv” şi proiecţia lui sufletească, deformată, prelucrată „artist” în intimitatea unei trăiri insolite. Anticipaţia îşi creează astfel o atmosferă, poetică în esenţă. O priză afectivă lichefiază imaginea şi lasă cuvintele să curgă în sensul unor linii de forţă pe care nu proza le impune, ci genul liric. Mai mult decât o simplă suită de gesturi tinzând să se închege într-un fapt, într-un semn epic, momentul construit de autor exprimă simţire, este experienţă trecută prin filtrele subiectivităţii. Riscul unei astfel de tehnici e excesul, poetizarea gratuită, acolo unde stilul, furat de supla sa alunecare prin materia elastică a textului, uită să-şi impună la vreme reţinerile pe care scriitorul ştie că le datorează cititorului pretenţios. Horia Aramă cultivă scrisul echilibrat, străin de orice extravaganţă barocă şi, în acelaşi timp, marcat vizibil de un refuz din principiu al manierei pedestre. El evită acumulările epice întâmplătoare, ca şi limbajul „suficient”, neinteresant. Talentul său contează pe inteligenţă, de unde disciplina impusă naraţiunii, precizia construcţiei, controlul permanent al efectelor urmărite, gradarea adesea ireproşabilă a subiectelor. Lucidă, poezia frazei se cenzurează prudent de tentaţiile vreunui impuls delirant. Chiar şi atunci când – ca în unele povestiri mai vechi – pot fi izolate fragmente cu aspect „cuminte”, aproape tern, prezenţa lor în ansamblul scrierii se dovedeşte în fond necesară. Ele servesc o regie precisă, pregătesc o anume rezolvare, fac parte dintr-un tot cântărit cu grijă, calculat. Dintre bulgării unui peisaj comun, o idee tulburătoare, un sens poetic, o nostalgie utopică sunt florile alese să răsară.<br /><br />Între primele texte SF publicate de Horia Aramă, „comedia fantastică” în patru tablouri Femeia cosmică (1965) aduce în subţirele repertoriu dramatic al genului garanţia unei piese bine scrise, cu simţul replicii şi al echilibrului compoziţional. Ice, extraterestra apărută din „Lumea frigului” în decorul sofisticat al unui laborator modern, propune o variantă excentrică pentru mitul „frumoasei fără corp”. În termeni generali, ea reprezintă fructul idealizat al visului, venit să se confrunte cu o realitate evident mai anostă, dar cu avantajul de neeludat al rezistenţei structurale, al densităţii proprii. Problema eternei contradicţii dintre „păcătoasa asta de natură umană” şi spiritualizarea extremă, esenţializarea, expedierea ei pe coordonate iluzorii capătă, între reperele anticipaţiei, aspectul particular ce contrapune o iubire „terestră”, domestică, stilizării sale aeriene, nepământeşti. Totul se reduce în cele din urmă la mister, la o poezie a vieţii pe care viaţa însăşi trebuie s-o corecteze. Aici, prin sfânta indignare orgolioasă a Nonei, revenită cu argumente retorice în lupta pentru recuperarea iubitului ei, temporar ameninţat de glacial-fascinanta Ice.<br /><br />„NONA: Atunci pleacă imediat! Dispari! Dezagregă-te şi nu ne tulbura! [...] Gata, ţi-ai cules materialul documentar, ţi-ai făcut experienţele, ajunge, poţi pleca să-ţi rumegi concluziile docte asupra psihicului bărbaţilor tereştri. Te plâng însă, pentru că nici în Val, nici într-un alt pământean nu vei găsi toate faţetele acestui tip nemaipomenit, cu care abia o scot la capăt pământenele. (Cu căldură.) Cheia oamenilor noştri o avem noi, numai noi, şi nici un fel de excursii sentimentale nu vă vor face s-o descoperiţi! [...] Slăbiciunea noastră e tăria noastră. Suntem atât de dezarmate încât nimic nu ne poate învinge!”<br /><br />Atitudine „teatrală”, rezonabilă totuşi şi înscrisă în limitele bunului simţ, dar – se va vedea – contrazisă adesea flagrant de alte variante ale subiectului. În Femeia cosmică umorul e fin, intelectual, îşi refuză nuanţele grosiere. Piesa intră şi în sumarul volumului intitulat Moartea păsării-săgeată (1966), alături de povestiri de un lirism difuz, neostentativ. Textele se „încălzesc” deocamdată mai greu, epicul demarează leneş şi evoluează o vreme (dintr-o abilitate tactică) pe un teren relativ plat, înainte de a prinde momentul urcuşului vertical, spre simbol. Tablourile au nevoie de acumularea unui mare număr de amănunte din sfera banalului cotidian. Printre ele, poezia ideilor SF se strecoară însă tenace, concentrându-se în albia principală spre final. O pălărie dotată experimental cu memorie artificială produce îndrăgostirea fulgerătoare a naratorului de o tânără doamnă a cărei existenţă până atunci nici n-o bănuia (Pălăria de pai). Deposedat de invenţia ce nu-i aparţine, omul îşi recâştigă singurătatea ocrotitoare, nu însă şi liniştea sufletească, grav compromisă de-acum de obsesia unei intangibile femei „ideale”. În Focuri de artificii, un incident capabil să declanşeze procese de conştiinţă – maturitatea panicată vizavi de tinereţea nonşalant-agresivă – îşi va găsi rezolvarea sub feeria estetică prin care o imensă lentilă se modelează în atmosferă, din cristale de gheaţă, spre a lăsa privirea să pătrundă în Univers până dincolo de limita de percepţie a oricărui telescop. Bucurii, întristări, temeri, speranţe, frământări lăuntrice mute: anticipaţia lui Horia Aramă nu poate exista independent de asemenea trăsături ale personajelor sale, aflate mereu în căutarea unei expresii umane ca motivaţie elementară pentru insolita experienţă trăită.<br /><br />Unele povestiri sunt străbătute de un mai intens suflu moralist. Titi şi furtuna solară închipuie un accident telepatic general, în care eşuează, ca victime ale adevărului, tocmai relaţiile cu aparenţă de fericită onorabilitate convenţională. Autorul formulează indirect o problemă de etică, găsind că o exhibare a gândului nud de sub politeţea protectoare a civilizaţiei ar fi nu numai stânjenitoare, ci chiar lipsită de înţelepciune. Cazul Tric Laurenţiu aduce şi el în discuţie limitele morale îngăduite gestului uman. Ideea povestirii obligă „normalitatea” banală să intre în contact nemijlocit cu spectaculosul: unui pacient, refugiat la modul psihic într-un spaţiu al vinovăţiei supradimensionate, i se regizează un proces-mascaradă şi o execuţie fictivă, presupus eliberatoare. După o mai veche ratare a ideii, la Horia Matei, Eşecul ilustrează opinia „conformistă” în sensul căreia, oricât de performantă sub aspect tehnic, interpretarea datorată unei păpuşi umane perverteşte arta, fiind în fond o copie fără suflet, o degradare a veritabilului talent uman. Din categoria acestui SF „cu tendinţă”, remarcabilă este povestirea Prietenul Bip. Subtil-ironic, textul închipuie o relaţie de tip om-maşină în care omul ar contracta un stupid complex de inferioritate, invidiind sincer capacităţile tehnice ale calculatorului electronic şi propunându-şi, ca obiectiv personal, problema: „cum să devin Bip”. Evident, o exagerare, însă arta povestitorului dă enormităţii un sens literar, discret moralist. Fascinat de performanţele intelectuale întrevăzute în „cuplarea” creierului său la ordinator (ideea o vom regăsi într-o nuvelă a lui Gheorghe Săsărman), cercetătorul ajunge să-şi piardă treptat independenţa, personalitatea şi chiar interesul faţă de semeni. Robotizarea e aici voluntară: omul, sedus de o himeră, are voluptatea de a se lăsa absorbit într-un exces aproape pervers, într-o existenţă străină, rece, pentru care valorile preţuite ţin de eficacitatea practică şi de automatism.<br /><br />Două lucrări centrate pe tema timpului ne readuc în atenţie interesul lui Horia Aramă pentru aspectul poetic al anticipaţiei sale. Obsesia bătrâneţii străbate povestirea Moartea păsării-săgeată, unde o radiaţie nocivă este făcută răspunzătoare de o accelerare dramatică a ciclului vital. În consecinţă, organismele expuse vor fi consumate rapid, având de înfruntat un proces al degenerescenţei precoce. Melancolia lirică a textului, ca şi sentimentalismul dulceag al personajului narator, încearcă să răspundă – esteticeşte vorbind – acestui ameninţător declin al vârstei, pus în evidenţă printr-un exerciţiu patologic. Dacă în confruntarea individului cu iminentul său sfârşit biologic aici ni se promite doar o îndârjită căutare a remediului faustic, Omul care are timp trece, în schimb, mai departe. La nivelul ipotezei SF, povestirea introduce ideea unei “reprogramări” celulare regeneratoare. Tradusă artistic, soluţia face dintr-un cuplu de oameni identici din punct de vedere biologic („caz rarisim, ca şi descoperirea a două amprente digitale identice”) corpul simbolic al unei clepsidre în care, prin simpla răsturnare oportună, timpul curge la infinit. O mişcare pendulară ar asigura astfel nemurirea în acest alt mit apocrif, de o poetică sugestivitate, construit în marginea fantasticului şi a utopiei.<br /><br />Cea mai bună proză scurtă din volum este, neîndoielnic, Pianul preparat al lui Electronicus. Nu întâmplător povestirea s-a plasat sub proiectorul unei cugetări semnate de Thomas Mann: „Ceea ce mă preocupă este realitatea oricărei libertăţi”. Cu mijloacele anticipaţiei, textul oferă un pătrunzător studiu de alterare a comportamentului uman modelat de conştiinţa unei puteri fără limite şi, mai ales, fără cenzuri morale. Monumente de oportunism burghez, Greger şi Hulda alcătuiesc familia „ideală”, clădită pe o armonie domestică unanim admirată. El e un sclav al cifrelor, cu orgoliul de a se considera totuşi „patronul” lor; ea, o mediocră care îşi disimulează suficienţa într-o afecţiune conjugală facilă. Între reperele unei existenţe modeste, comune, standard, autoiluzionarea le este imperios necesară: prin ea se deschide accesul la o mică fericire de serie, savurată în tihnă. Idealul stabilităţii, al conformismului social şi sufletesc, le pretinde să facă din principiu economie de sentimente, de emoţii. Condiţia va fi acceptată fără obiecţii, pentru ca amândoi să poată trece prin viaţă „ţinându-se zdravăn de mână”, „ca printr-un Luna-park de dimensiuni record, satisfăcuţi a priori, de vreme ce plătiseră biletul de intrare şi nu ei trebuiau să fie protagoniştii”. Ironia autorului taie subţire, cu grijă să nu deformeze portretul până la ridicol. Personajele sunt schematice pentru că însăşi ţinta comportamentului lor este schema; ccea ce obligă condeiul scriitorului să le contureze economicos, în detalii discret-caricaturale. Instinctul le fereşte de orice sursă a neliniştii, inclusiv de capcanele imaginaţiei („Aici, pe pământ, lucrurile erau simple şi pe înţeles”). Morala povestirii pretinde însă o turnură semnificativă. Horia Aramă are inspiraţia de a utiliza în acest scop o fisură pe care tocmai imaginaţia o va produce în stratul fragil al conformismului social, dezvăluind pe neaşteptate abisele imorale de dedesubt. Instalat la claviatura instrumentului ce induce, prin biocurenţi, stări psihice comandate, Greger devine subit un alt om. Refulatul îşi croieşte drum printre zdrenţele aparenţei lui convenabile, scoţând la lumină un chip monstruos.<br /><br />„Greger îşi aminti de Hulda. Ridică privirea şi tresări văzând grotescul spectacolului ce i se înfăţişa. Abia în acest moment înţelese ce forţă nemăsurată poseda. Se simţi stimulat ca un sportiv. Trase aer în piept, ridică mâinile şi, cu o strălucire nouă în ochi, izbi clapele voluntar, dureros, lacom să transmită umbrei din faţa pianului expresia brutală a voinţei sale. Sorbea cu o plăcere neimaginată supunerea absolută pe care o provoca în aceea care adesea îl domina pe coordonatele care-i uneau.”<br /><br />Actul terorist implică o răzbunare târzie, şi cu atât mai violentă, pe mediocritatea, pe insatisfacţiile unei vieţi ratate. Concentrat în chip simbolic, obiectul real al violenţelor e Universul întreg:<br /><br />„Lumea care-l făcuse o anexă a cifrelor, un rob al acestor insecte vorace, un braţ al maşinii de calculat, se refugiase perfid sub chipul Huldei; pe ea o sancţiona, justiţiar, o călca în picioare, o nimicea.<br /><br />Niciodată n-ar fi crezut că este capabil s-o facă. Posibilitatea îi dăduse o stare de beţie. În posesia unei puteri nelimitate, devenise un altul, omul care ştia să tortureze şi se bucura făcând-o ca de o plăcere fizică.”<br /><br />Avertisment al eticii înglobat într-o expresivă formă plastică, „pianul preparat” vorbeşte elocvent despre manipularea omului şi a mulţimilor prin intermediul tehnicii, atunci când aceasta din urmă ajunge să reprezinte interese corupte. Ca parabolă, povestirea îşi trimite ecourile dincolo de perimetrul strict al genului, angajând în discuţie amintita problemă a realităţii unei libertăţi. Greger rămâne în fond dominat de iluzie până la capăt. Performanţele sale „artistice” sunt, în ciuda burlescului lor, înfricoşătoare. Ranchiuna loveşte la întâmplare, apoi voluptatea puterii nelimitate se stinge sub frică, lăsând în urmă gust de cenuşă. Nici chiar în momentele când terorizează o întreagă sală expusă cu sadism ororilor comandate instrumental, Greger nu e mai liber decât înainte: dincolo de paroxismul crizei megalomane pândeşte panica, bănuita revanşă a victimelor torturate. Când toate măştile cad, îl vedem rătăcind prin vânzoleala indiferentă din Luna-park „vid de gânduri, purtând în suflet ecoul [...] unei mari satisfacţii şi disperări”.<br /><br />Horia Aramă elaborează apoi, în Ţărmul interzis (1972), un roman compozit, unde combină – prelucrate în regim SF – trei mari teme ale literaturii fantastice: migraţia conştiinţelor (un fel de metempsihoză recondiţionată „ştiinţific”), creaţia artificială (Homunculus) şi „tinereţea fără bătrâneţe” (varianta târzie a motivului, cu o rădăcină folclorică şi alta în Faust-ul goethean). Caracterul ambiţios al lucrării priveşte nu numai fuziunea tematică pe care o încearcă, avantajată de garanţiile unor izbânzi literare anterioare, ci şi formula stilistică. Autorul şi-a plasat experimentul sub semnul complexităţii. Aventura insolită îşi caută suportul în normalitatea unor scene profund realiste. Pagina de ponderată exaltare metaforică alunecă fără stridenţe spre mai sobra meditaţie etico-filosofică. Pasajele de atmosferă coexistă cu cele de investigaţie psihologică. Soluţii de o surprinzătoare originalitate estetică alternează cu clişeele unei acţiuni de tip poliţist. Sub o mână mai puţin expertă, rezultatul ar fi fost un eşec. Horia Aramă mizează însă pe dozaj, obţinând echilibrul acestui material eterogen. O tensiune a relatării, a faptului de conştiinţă „trăit”, străbate până şi fragmentele eseistice, armătura „teoretică” a romanului.<br /><br />„În acest spaţiu ridicol de îngust şi de supus ispitelor imitaţiei de toate calibrele se ascunde ineditul vieţii, sarea care face să poată fi trăită. Criminal cine ucide un om nu pentru că distruge binecuvântatul ciclu al naşterii, nunţii şi morţii, ci pentru că zădărniceşte o experienţă, împiedică un răspuns propriu, poate unic la problemele veşnice. Viaţa e creaţie? Foarte bine, dar interesant este numai particularul: ce şi cum voi crea, în ce mod personal voi confirma legea – şi o voi confirma oare? Fără aceste amănunte fiecare dintre noi ar descoperi din nou roata, ar începe din nou Eneida, fiind răsplătit cu înţelegerea zădărniciei noastre.”<br /><br />Sau:<br /><br />„Când a intervenit criza? Dar, mai întâi, a intervenit oare? Va fi înţeles odată şi odată că n-avea dreptul să dea viaţă unui om construit după voinţa sa? Dacă oamenii contestă dumnezeirea e şi pentru că-i refuză privilegiul de a controla aluatul uman, de a adăuga inteligenţă, de a scădea fantezie, forţă, talent. Fiecare îşi cere biletul la loteria aceasta care e viaţa. Dacă nu mă pot crea singur, dacă nu-mi pot însuşi, orice preţ aş plăti, nici una dintre calităţile cu care omul se naşte, refuz să acord altora posibilitatea de a mă modela! Dacă împotriva eredităţii mele nu pot nimic, cel puţin nu s-a acţionat contra mea decât prin pasivitate.”<br /><br />Autorul nu se extaziază în faţa uluitoarelor perspective ale tehnicii. El simplifică, prin urmare, la maximum semnele fizice pe care le foloseşte drept pretexte SF. Instalaţia de transfer mental se reduce (cum am mai văzut la Ion Minulescu) la dimensiunile şi forma unor butoni de aur, iar experienţele concepute spre a dirija ereditatea ni se sugerează abia în linii foarte generale. Tinereţea lui Jerebian – alt „om care are timp” – primeşte o vagă explicaţie din repertoriul curiozităţilor naturale. Personajul ar fi un mutant ingenuu: „... sunt în felul meu un monstru, dar nu unul artificial, nu opera mea sau a altcuiva, nu produsul combinaţiilor chimice, al reacţiilor, al sintezelor, ci pur şi simplu un om căruia i s-a întâmplat o catastrofă, una pozitivă, dar tot atât de implacabilă, tot atât de inevitabilă ca un cutremur”, mărturiseşte el disperat. Amiralul, în schimb, este tocmai un astfel de produs de laborator, rod al combinaţiilor chimice şi al sintezelor. În cazul amândurora, accentul prozei cade pe tensiunea lăuntrică generată de condiţia lor excepţională, pe criza de conştiinţă. Anticipaţia se transferă rapid din sfera ipotezelor sale admirabile în cea a consecinţelor umane ale acestora. Mutantul e aici un nefericit, deoarece cunoaşterea nu-i aduce nici o certitudine majoră – dimpotrivă, i le spulberă şi pe cele câştigate în ignoranţă. Drama lui nu pune la îndoială calitatea (superioară) a identităţii dobândite, ci caracterul şi legitimitatea ei, ca şi procentul de trăsături proprii, culoarea personală. Cu fiecare gest, gând şi intenţie suspectate de a nu-i aparţine, de a-i fi dictate printr-un program străin, personajul hărăzit rolului de Homunculus modern îşi simte mai îndepărtată şansa reechilibrării psihice. Horia Aramă speculează cu abilitate insolitul circumstanţelor. Portretele sale interioare ating totuşi rar adâncimea pe care o caută, realizându-se însă cu succes în latura spectaculosului şi a mobilităţii dramatice pretinse de subiect.<br />Ca şi în cazul lui Greger din Pianul preparat al lui Electronicus, o anume perversitate e conţinută inevitabil de situaţiile imaginate în Ţărmul interzis. Migrarea la comandă a conştiinţei este tot o formă de putere imorală. Ea invită la abuz, favorizează „beţia” necontrolată. Personajul narator practică un original vampirism: îşi recunoaşte calitatea de „hoţ al existenţelor”, cu avantajul întotdeauna de partea sa („migratorul” se reimplantează fără riscuri, provocând în schimb, prin transfer, moartea celui „parazitat”). Experienţele psihologice noi îl atrag, însă între curiozitatea lucidă şi cea maladivă distanţa e adesea minimă. Convieţuirea sa mentală cu tânărul Gilles debutează sub auspicii promiţătoare, îndată ce-i descoperă acestuia caracterul superficial, optimismul frivol, agreabila nepăsare de fluturaş privit invariabil cu indulgenţă („copil căruia i se iartă totul”). Un inconştient, în fond, favorit al vieţii, caracterizat prin viteză, nerăbdare şi gust al schimbării, autor de obrăznicii mărunte, de imprudenţe fermecătoare, mare specialist în succese uşoare şi fără durabilitate. Musafirul nepoftit se instalează ca la reprezentaţie. Poziţia lui e a spectatorului avid de senzaţii tari, gata să fluiere, să huiduie actorul când jocul lâncezeşte: „Dumnezeule, vreau o tragedie! imploram. Dă-i o durere, oferă-i un accident, fă-l să guste foamea, nevoia, scaldă-l în viciu şi remuşcare! Scoate-l din sărite, adu-l în situaţia să implore, să blesteme, să se zvârcolească! Un pic de teatru, altfel nu pot crede în realitatea acestui băiat!” O asemenea „degustare estetică” devine suspectă când se practică pe seama unei fiinţe umane. Scriitorul imaginează în mod verosimil schimbarea de personalitate produsă în personaj de conştientizarea impactului cu spiritul parazit. Reacţiile lui Gilles evoluează de la stupoare, de la îngrijorarea cu motivaţii obscure, până la refuzul îndărătnic al comportamentului impus şi refugiul în moarte.<br /><br />Subtilităţi de scriitură găsim şi în microromanul Verde Aixa (1976), inclusiv imagini de o extravagantă poezie cum e plantarea, la propriu, a unui corp omenesc în solul unei planete „inteligente” care îl transformă, văzând cu ochii, într-un copac cu reminiscenţe umanoide. Faţă de romanul anterior, psihologiile sunt mai liniare, fără mister, acţiunile previzibile – lucruri cerute de logica strictă a unei simplificate aventuri cvasipoliţiste. Motivul planetei populate de vegetaţie raţională vine dinspre povestirea lui Vladimir Colin Broasca. În contextul luptelor sofisticate pe care pădurea, spre a-şi apăra integritatea ameninţată, trebuie să le dea cu diverşi invadatori antropomorfi şi neantropomorfi, această idee urcă însă până la mai vechea Bucolică a lui A. E. van Vogt. Horia Aramă are meritul de a fi dat aici o acţiune tensionată, sub semnul terorii produse de dispariţia treptată, în condiţii enigmatice, a mai tuturor pământenilor debarcaţi pe Aixa. Arma infailibilă a pădurii este un produs cameleonic ce ia formă umană pentru a se putea infiltra nebănuit între invadatori. Din nevoia unei mici lovituri de teatru, creatura se va contamina în final de sentimentele omeneşti ale vânatului său. Ceea ce în principiu nu e rău, ca soluţie estetică, dar în roman convinge mai puţin.<br /><br />Oscilând între cerebralitate şi un sentimentalism discret, lirismul reţinut al lui Horia Aramă a dat excelente rezultate în anticipaţia noastră. Colecţionarul de insule (1981), Insulele fericite (1986) şi O insulă în spaţiu (1991) constituie părţi ale unui inteligent eseu despre utopie, redactat cu mijloacele prozei mai curând decât cu cele ale criticii literare. Figuri reale şi imaginare au în egală măsură acces la statutul de personaj în această amplă, documentată, savant-ironică şi multiplu faţetată construcţie, parţial exegetică, parţial epică, din moment ce – un exemplu la întâmplare – scrisoarea prin care vârstnicul Bernardin de Saint-Pierre „acceptă” mâna tinerei domnişoare Félicité Didot (îndată după succesul romanului Paul et Virginie) o putem vedea fără nici o dificultate ca un remarcabil document utopic, completând în acest sens mărturii produse, bunăoară, de un Raphael Hythlodaeus sau de Lemuel Gulliver.<br /><br /><br />Fragment din Anticipaţia românească,<br />ediţia a doua, Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2003<br /><br /><br /><br /><br /><br />SINGURĂTATEA ABSTRACŢIUNILOR DE CURSĂ LUNGĂ<br /><br />Mircea Opriţă<br /><br /><br />Într-o recentă culegere de povestiri, intitulată Planeta celor doi sori (Editura Noesis, Bucureşti, 2003), Horia Aramă brodează „monografic” pe tema solitudinii cosmice. Solitudine care este a personajului său favorit, voiajorul stelar, dar care pare să devină, într-o dramatică asumare existenţială, şi condiţia autorului, el însuşi un competitor de cursă lungă în SF, constrâns de soartă să navigheze prin viaţă din ce în ce mai însingurat. Dedicaţia de o distilată durere adresată soţiei „care a luminat amiaza vieţii mele”, manifestându-şi postum vegherea „de sus, dintre aştri”, face ca titlul volumului să poată fi citit într-o manieră personalizată, încât enunţul respectiv să înceteze a mai fi doar o elaborată metaforă siderală, răsfrângându-se melancolic şi asupra omului aflat dincolo de uneltele mesei de scris. Până la această proiecţie în concret a simbolurilor tutelare, oarecum exterioară conţinutului său, cartea rămâne, însă, consacrată unui personaj abstract şi unor situaţii modelate în regim experimental-analitic mai curând decât într-unul al substanţei general-umane, vii.<br /><br />Figura centrală a tuturor povestirilor din volum este astronautul singuratic, aparţinând unei profesii aparte a viitorului: un „rătăcitor galactic exemplar”, „atletul” care, netulburat de evenimentele survenite pe traseul cursei sale programate încă din leagăn, „îşi poartă căminul cu sine” pretutindeni unde un rol de demonstrativă solicitare îi reclamă prezenţa. Depozitar al unei vaste experienţe preînregistrate, acest „nomad perpetuu” trăieşte în stereotipie, ca practicant (plin de o obedientă devoţiune) al formulelor strict convenţionale. Natura sa autentică este artificialitatea, obţinută ca urmare a unei condiţionări de felul celei rezervate de Aldous Huxley copiilor crescuţi în eprubetele Minunatei Lumi Noi. Un studiu al acestui proces menit să simplifice personalitatea complexă a omului până la nucleul de caracteristici considerate esenţiale pentru solitudinea cosmică, se face în povestirea Nici măcar o criză. Şi alte texte îl reiau, însă, pe fragmente, spre a sublinia trăsături dezirabile ale unei fiinţe robotizate – abstracţiune conturată în tipar uman, cu material excesiv schematizat. Programul său educaţional presupune, ca în multe alte experimente utopice, o expurgare de sentimente, spre a se câştiga astfel starea de linişte sufletească şi de nepăsare la soarta altora, necesare unei concentrări optime asupra obiectivelor profesionale. Printr-un întreg sistem de interdicţii, antrenamentul urmăreşte să creeze o specie de oameni “blindaţi”, protejaţi asemeni melcului în carapace, depăşind automatele prin fler şi inspiraţie, dar preluând de la acestea un număr de calităţi superlative: memoria prodigioasă, inteligenţa rece, capacitatea analitică. Rezultatul optim ar fi “eliminarea individualităţii, a sociabilităţii, a setei de comunicare, a spiritului speculativ, a nevoii de introspecţie, a temerii de neant, a îndoielii de sine şi de aparate.” Eficienţa practică se ridică astfel la nivelul unui scop suprem:<br /><br />„De când era pe navă – adică dintotdeauna – învăţase să gândească eficace, strâns, concentrat, la obiect. Să gândească prin programe. Prin obligaţii. Prin obişnuinţe. Să acţioneze prin gesturi devenite a doua natură. Gesturi limpezi, utile, cu înţelesul bine stabilit. Nimic vag. Nimic imprecis. Fără puncte de suspensie.”<br /><br />Viitorul pretinde concentrare specială asupra unui nou pozitivism: „Prin ce i-ar fi utilă unui rătăcitor galactic o gândire abisală? Un Livingstone sfâşiat de întrebări existenţiale? Un Amundsen bântuit de angoase? Un Comte chinuit de incertitudinile cunoaşterii?” În prelungirea unor asemenea cugetări simplificatoare, autorul lasă să se profileze, pe fundal extraterestru, o pervertită imagine a Omului Nou, complet eficientizat, şi care îşi cultivă cu orgoliu grandoarea monumentală rece, lipsită de suflet:<br /><br />„Se vedea pe sine ca pe un personaj material şi masiv, compus din cuburi tăiate în piatră şi clădite ca o piramidă într-o lume newtoniană. Ceva gen Colosul din Rhodos privind fix înainte. Nici un gând înapoi. Nici o întrebare asupra sensului existenţei.”<br /><br />Fără îndoială, Horia Aramă îşi construieşte la modul ironic creatura de tip androidic, ale cărei decizii sistematic retractile, cu justificări în planul argumentelor condiţionării sale mecanice, trebuie văzute şi ele din perspectiva unui asemenea tratament. Rezultat dintr-o simplificare păgubitoare pentru natura umană, personajul nu are substanţă, e o fantoşă cu trăiri vagi şi aproximative. Alcătuirea sa înglobează puţine idei, mai ales din categoria prejudecăţilor tenace, greu de dislocat. E imposibil să nu descoperi într-o asemenea opţiune a autorului un gest cu discretă rezonanţă polemică, dar mai ales lecţia de morală avertizatoare: dezumanizarea pândeşte în felurite chipuri fiinţa umană pe traseele labirintice ale spaţiului cosmic şi ale viitorului. Pentru ca lecţia să devină şi mai convingătoare, se supun discuţiei şi câteva situaţii de criză. Sunt momente când „blindajul” artificial cedează, iar călătorul galactic, alarmat de simplitatea sa extremă, asemănătoare unei structuri matematice elementare, pare să-şi dorească o provizorie re-umanizare. Îşi caută astfel o identitate într-un registru de calităţi ce nu mai sunt de mult ale sale. Inedita situaţie de a se gândi pe sine însuşi îl surprinde complet nepregătit, deoarece actul autodefinirii i-a fost interzis prin programe. Un „vertij”, o revoltă, o întristare, sentimente străine de condiţia sa de bază îl încearcă sporadic, când descoperă la urmaşii coloniştilor pământeni alunecarea spre zădărnicie, spre soluţii lipsite de şansă, uneori de-a dreptul sinucigaşe. Compasiunea e, totuşi, blândă, nu răzbate sub un nivel superficial. Întrucât întrebările sale existenţiale rămân iremediabil în categoria celor „fără finalitate pozitivă”, criza va trece repede. Cu sobrietatea ei intimă şi protectoare, cabina navei reprezintă un refugiu nu numai din faţa agresiunilor fizice, dar şi din calea celor cu localizare cerebrală. Odată depăşită faza virotică a îndoielilor cu efect destabilizator, axiomele condiţionării iniţiale îşi reintră pe deplin în drepturi. Rătăcitorul galactic rămâne definitiv un „atlet fară chip”, devotat cercetării distante şi antrenamentelor de rutină. Singurătatea lui cosmică nu ne poate emoţiona, este doar dramatizarea/melodramatizarea condiţiei fundamentale a unei abstracţiuni.<br /><br />Aşa cum am spus încă la început, nu numai personajul supratextual al acestor povestiri suferă efectele unei simplificări exemplare, ci şi situaţiile în care îl vom vedea, rând pe rând, antrenat. Textele nu au intrigă, adesea nici măcar o minimă desfăşurare epică. Ele sunt simple tablouri statice, înrămând lumi extravagante, încremenite în propria lor idee de esenţă utopică. Horia Aramă este, după cum ne amintim, şi un cărturar devotat studiului utopiilor, cu mai multe volume publicate în domeniu (de la Colecţionarul de insule la O insulă în spaţiu). Proza sa recentă poartă amprenta puternic marcată a acestei preocupări specializate. De ea ţin figurarea unei exasperante lumi monocrome, în stare să bulverseze până şi educaţia insolită a rătăcitorului sideral (Condamnaţii de pe planeta roz), sau imaginea societăţii schizofrenice a „ahrienilor”, care, propulsaţi de creierul lor diurn, cultivă pe intervalul zilei tendinţe generatoare de frumuseţe şi armonie, în timp ce sub influenţa maleficului „soare nocturn”, cel de-al doilea creier îi transformă pe reprezentanţii Utopiei în nişte bestii demente (Planeta celor doi sori). Asemenea texte nu mai construiesc universuri complexe, ele se mulţumesc să aducă în scenă idei exemplare, creionate expeditiv, în regim discret-moralist. Simple pretexte menite să provoace mentalitatea robotizată a personajului emblematic, confruntându-i-o cu şansa unei reîncolţiri a sentimentelor sale pe un teren lipsit, în fond, de substratul unei veritabile conştiinţe umane.<br /><br />Tot de memoria vie a utopiilor se leagă o povestire ca Semnul de întrebare de lângă Moreau, cu planeta ei extravagantă, bântuită de o neverosimilă epidemie a modei „estetice” teratomorfe. Apropierea de utopiile secolului al XVIII-lea e tentantă, bunăoară de Nicolai Klimii iter subterraneum, unde, la fel, călătorului i se revelau ciudăţenii fizice şi comportamentale dintre cele mai neaşteptate:<br /><br />„Cocheta purta deasupra sprâncenelor un arc de cerc format din mai multe perechi de urechi fine, aproape transparente, urechi drepte şi stângi plasate simetric. O rasă cu auzul sterofonic natural? se întrebă călătorul mai apoi, observând că exemplarul era departe de a fi unic. [...]<br /><br />Nu i-a fost uşor să se convingă: modificările de conformaţie nu ţineau de specificul activităţilor, de vreun alt factor necesar, căci aceleaşi persoane se prezentau cât se poate de diferit de la o săptămână la alta. Cea mai normală dintre figuri apărea într-o bună zi cu patru perechi de mâini, pentru ca data următoare să arboreze o chelie acoperită de crestele mai multor palme, având parcă fiecare un fel propriu de a da cu tifla cu degetele sale sprinţare. Braţele cu mai multe coate nu minunau pe nimeni, chiar atunci când se terminau în unduitoare voaluri de peşti exotici. Uneori apăreau aripile, deşi purtătorii lor nu manifestau nici cea mai timidă intenţie de a zbura. Şi nu o dată rotunjimile corpului îşi schimbau locul, dând naştere unor profiluri din cele mai neaşteptate.<br /><br />Bunul-gust era, câteodată, grav lezat. Ce putea fi graţios într-o mână plasată în mijlocul frunţii ori într-un şir de cocoaşe decorând corpul unui efeb?”<br /><br />Există multă gratuitate în jocul utopic; ea trece inevitabil şi în textele lui Horia Aramă care fac apel la el. Comparativ cu povestirile mai vechi, o oarecare devitalizare se simte în aceste lucrări pe care propria lor condiţionare în regimul abstracţiunilor le împiedică să mai atingă forţa de odinioară, posibilă doar în substanţa densă a lumii „reale” şi în prezenţa vitală a personajelor sale dinamice. Conflictul cu schemele nu se câştigă întotdeauna: chiar şi din articulaţiile lor demontate mai poate emana, în ciuda mecanismului ironic şi spre paguba textelor, morbul contaminant. Dacă ar fi să optez pentru câteva titluri destinate memoriei, acestea ar fi, mai întâi, Miracol – povestire cu subiect ecologic, în care impresionează tabloul oraşelor cotropite de gunoaie, trebuind să se retragă precipitat sub avansul unei pestilenţe generatoare de monştri (e şi aici, ca în Sfârşit de Ion Biberi, un scenariu al omenirii sinucigaşe, de data asta prin „ciclopică nepăsare”, şi care pune incontestabil în umbră „miracolul” supraomului care descoperă în context sentimente ancestrale). Apoi, Sfera de aur, unde, cu tot registrul său sentimental, ideea de a recupera copilăria dintr-un univers inert, al dogmelor anestezice, ucigătoare de suflete, primeşte rezolvări literare superioare celor îngăduite de blânda ironie din schiţe ca Ora de lectură, Text, chiar şi O lume de cuvinte.<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN UTOPIST POPOSIT DINCOLO<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />În biografia lui Horia Aramă, cea succint consemnată în „Dicţionarul SF” de la Nemira, găsim de la început un element de o stranietate aparte, ca o pălărie aruncată pe capul lui Venus din Milo, o fundă înfoiată legată de căluşul viorii unui solist de prima-mână sau o cămilă adusă lângă piramida de sticlă de lângă Louvre-ul parizian: ceva absolut normal în contextul original, acceptat, care se transformă în altceva, un fapt surprinzător, prin ineditul unei asocieri ieşite din comun, în cazul nostru, comunitatea creatorilor şi iubitorilor de science-fiction şi calitatea de „absolvent al Şcolii de Literatură Mihai Eminescu”.<br /><br />Să vedem ce-a fost această „uzină de produs scriitori devotaţi înaltelor idealuri marxism-leniniste”? Unii au caracterizat-o drept un institut de îndoctrinare a tinerilor talentaţi, o botniţă pentru lobocoagularea prefrontală a spiritelor excesiv de romantic-revoluţionare, o iesle unde Partidul hrănea la mână Pegaşii din herghelia „spiritelor înaintate”. De parcă acum, în economia de piaţă, ar fi altfel: tot ce e atrăgător, gratis şi din abundenţă are un preţ - drumul către Iad e pavat cu bune intenţii. Cine caută un sponsor şi-l găseşte devine obligat prin contract să-i afişeze numele pe copertă, afişe, bannere, abţibilduri, tot felul de alte mărunţişuri, unele foarte diferite de produsul cultural susţinut prin acest tip de finanţare. Comuniştii făceau acelaşi lucru fără atâtea fasoane, direct, riguros şi cu o eficacitate surprinzătoare. Controlul era total - cei care nu-l acceptau, precum Nicolae Labiş, cădeau victimă „păsării cu clonţ de rubin”.<br /><br />CPSF 242Cine au fost profesorii acestei şcoli?<br />Mihai Beniuc, Eusebiu Camilar, Nina Cassian, Mihu Dragomir, Petru Dumitriu, Mihai Gafiţa, Ion Oana, Veronica Porumbacu, Tudor Vianu şi alţii.<br /><br />Cine s-au numărat printre absolvenţii ei?<br />Ion Băieşu, Vasile Căbulea, Emilia Căldăraru, Al. Căprariu, Radu Cosaşu, Elena Dragoş, Ion Gheorghe, Ion Grecea, Ion Horea, Florin Mugur, Fănuş Neagu, Mihai Negulescu, Vintilă Ornaru, Panek Zoltán, Dumitru Micu, Simion Pop, Lucian Raicu, Doina Sălăjan, Ion Serebreanu, Liviu Timbus, Atanasie Toma, Gheorghe Tomozei, Victor Tulbure, Ioana Zamfir...<br /><br />Cine erau interzişi pe vremea aceea?<br />Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Panait Istrati, Eugen Lovinescu, Madách Imre, Titu Maiorescu.<br /><br />Horia Aramă a fost de la început atras de literatura pentru copii şi această opţiune l-a salvat, l-a ajutat să-şi păstreze candoarea în acele vremuri tulburi. După un deceniu de activitate discretă, răstimp în care a lucrat doi ani la Radiodifuziunea Română şi din 1956 la revista „Luminiţa”, a descoperit science-fiction-ul şi a început să colaboreze cu „Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice”: „Omul care are timp” (CPSF 233); „Prietenul BIP” (CPSF 242), „Spirala vie” (CPSF 257-258), „Lumile stau de vorbă” (CPSF 270), „Pălăria de pai” (CPSF 273), „Nu în faţa oglinzii” (CPSF 340), „Vânătorul” şi „Linişte în eter” (CPSF 414).<br /><br />Volume de proză SF: „Moartea păsării-săgeată” (Bucureşti, 1966); „Cosmonautul cel trist” (Bucureşti, 1967); „?ărmul interzis” (Bucureşti 1972); „Pălăria de pai” (Bucureşti, 1974); „Jocuri de apă” (Bucureşti, 1975); „Verde Aixa” (Bucureşti, 1976), roman tradus în 1980 în Japonia.<br /><br />În 1967, s-a transferat la „Cutezătorii”, publicaţie unde lucra când l-am întâlnit în 1987. În 1999, „Dicţionarul SF” ni-l prezenta ca fiind redactorul-şef al revistei „Start 2001”. Din martie 1998, i-am întâlnit numele în caseta redacţională din „Tehnium”-ul „clasic” şi, când într-o discuţie telefonică m-am arătat curios, Ilie Mihăescu mi-a confirmat că este vorba despre „cunoscutul scriitor de SF”.<br />Ocazional, Horia Aramă a participat şi la diferite „şezători” literare, precum a fost cea din 1981, când s-a întâlnit cu cenacliştii timişoreni de la H. G. Wells. Ulterior, în „Paradox '83”, a apărut interviul consemnat de Marius Morariu, unde s-a discutat despre unul dintre cele mai dragi proiecte ale scriitorului: utopia.<br /><br />Din trilogia de studii dedicate lucrărilor ce vizează acest domeniu filosofico-literar, am avut ocazia să citesc până acum doar „Colecţionarul de insule” (Editura Cartea Românească, 1981) şi „Insulele fericite” (Editura Cartea Românească, 1986). „O insulă în spaţiu” (Editura Cartea Românească, 1991) a apărut într-o vreme când distribuţia de carte a intrat într-o fundătură unde s-a împotmolit cu totul, aşa că n-am dat de ea până în prezent.<br /><br />Horia Aramă - Colecţionarul de insuleDespre primul volum, Sorin Antohi scria în „Utopica - Studii asupra imaginarului social”: „este o carte dintre puţinele care conservă farmecul mai ales literar al utopiilor şi care maschează o excelentă informaţie prin abordarea unui discurs cu elemente de eseu şi roman”. Mascarea informaţiei? Da! Într-o vreme când era interzis să se discute despre creatorii „fugiţi” în Occident, „Colecţionarul de insule” cita cu savoare din textele lui Gheorghe Săsărman. De asemenea, alături de utopiştii cu voie de la Partid, precum Thomas More, Robert Owen, Charles Fourier, Saint-Simon, Teodor Diamant, eseistul îi prezenta şi pe autorii de distopii - scrieri reprezentând, conform definiţiei lui Florin Manolescu, „cele mai anormale dintre lumile posibile”: Ray Bradbury, Aldous Huxley, Evgheni Zamiatin. Horia Aramă era conştient de faptul că „pe fondul unei defilări impecabile, pasul anapoda al unui Păcală sare în ochi”, aşa că îşi încheia cartea cu sentimentul că după publicare va apare maşina Securităţii în miez de noapte şi-l va ridica atunci când e somnul mai dulce: „Acum însă va trebui să ne spunem adio. Secretul odată violat, camera interzisă vizitată, cutia Pandorei deschisă — pleacă şi nu mai reveni. Pentru tine insulele mele se scufundă, îşi iau zborul, se disipează în aer. Dacă n-ar fi bibliotecile, ai putea crede că nu au fost niciodată.”<br /><br />„Insulele fericite” încep cu un suspin de uşurare, autorul reia aici citatul din Dostoievski despre trăirile şi gândurile marelui romancier rus, întâi condamnat să fie executat prin împuşcare, iar apoi graţiat şi trimis în „Casa Morţilor”. Înainte de a pleca în căutarea unor noi tărâmuri fermecate, Horia Aramă găseşte puterea de a glumi pe seama miracolului: „poate că utopia nu este cea mai fructuoasă dintre căile de supravieţuire pe care intelectul le oferă omului aflat la ceas de cumpănă”. De altfel, volumul n-are cuprins, ci un „Itinerar”, care ne poartă din Lumea Nouă până în îndepărtatul Imperiu de la Soare-Răsare. Voicu Bugariu scria cu bucurie în „Almanahul Anticipaţia 1988”: „«Insulele Fericite» interesează printr-o extrapolare foarte atrăgătoare a conceptului de utopie. Desigur, extrapolări au fost propuse de către destui teoreticieni, dar unele dintre ideile enunţate de Horia Aramă şi, mai ales, unele dintre colajele sale de idei primite stârnesc o impresie de prospeţime. Asistăm astfel la o adevărată explozie a conceptului, cu rezultate eseistice demne de reţinut.”<br /><br />Horia Aramă - Dincolo de ParadisÎn „Anticipaţia românească”, Mircea Opriţă îi caracteriza proza SF ca fiind „un rafinament refugiat sub aparenţele înşelătoare ale simplităţii”. O voce ocazională îi reproşa în „Tribuna” clujeană că n-a amintit aici „Planeta celor doi sori”, povestire apărută iniţial în „Almanahul Anticipaţia 1986” (publicaţie periodică, rar considerată ca şi carte, deci absentă din bibliotecile publice şi şcolare) şi trecută ulterior, după revoluţie, în lista lecturilor obligatorii pentru clasa a VIII-a. În 2003, în sfârşit, ea a apărut în volumul cu acelaşi titlu, la Editura Noesis din Bucureşti, iar părinţii, elevii şi profesorii au putut răsufla uşuraţi. Credem că prezentarea făcută autorului de către Cornel Robu în antologia „Timpul este umbra noastră” a devenit una dintre cele mai copiate texte critice din istoria genului SF, fiind postată de către „şcoleri” în zeci de variante pe siturile de referate, în vreme ce lucida analiză critică a volumului, făcută de Mircea Opriţă, tot în revista „Tribuna”, a fost savurată numai de iubitorii de literatură.<br /><br />Din câte se pare, ultima carte apărută reprezintă reeditarea unui volum de proză scurtă realistă, „Dincolo de Paradis”, tipărit iniţial la Cartea Românească, republicat de Editura Aldopress din Iaşi, probabil în 2005. Vestea morţii a fost semnalată imediat pe listele de discuţii, la o zi după dispariţia lui Constantin Cozmiuc, întristând şi mai mult fandomul. Pe internet am găsit un singur necrolog, cel din „Realitatea evreiască”, versiunea în limba engleză. S-ar putea ca articolul de faţă să fie primul text românesc despre un scriitor a cărui aniversare de 75 de ani a fost semnalată pe siturile ruseşti, poloneze, cehe, ungureşti. Horia Aramă a trecut Dincolo discret, lăsând în urmă o poartă deschisă larg către tărâmul Utopiei şi al imaginarului tehnico-ştiinţific.<br /><br /><br /><br /><br /><br />ULTIMUL INTERVIU CU HORIA ARAMĂ<br /><br />Dodo Niţă<br /><br /><br />Ce benzi desenate, româneşti sau străine, aţi citit înainte de a debuta ca scenarist BD?<br /><br />Când, în copilărie (anii ‘30), a intrat în viaţa mea, banda desenată a timpului m-a amuzat, dar întâmplările lui Păcală şi Tândală nu aveau cum să mă fascineze. Nimic din dreptunghiurile cu figuri stângace nu mi-au făcut cu ochiul, prevestindu-mi dragostea de mai târziu. Adevărata bandă desenată am cunoscut-o pe când lucram la „Luminiţa”, unde primeam „Corriere dei Piccoli”, „Giornalino” şi „Pif” sub diferitele sale pseudonime. Flămândă de nou, echipa noastră nu s-a mulţumit să „consume” cu plăcere şi invidie paginile acestor publicaţii, ci a început să prospecteze piaţa în vederea găsirii unor autori pentru o bandă desenată autohtonă. A fost un efort notabil să convingem primii desenatori să abordeze pentru noi genul şi pe superiori să ne aprobe iniţiativa. Fără obiecţii l-au acceptat numai copiii. Succesul a fost hotărâtor. Curând ne-am format o echipă de autori care, permanent sau ocazional, s-au manifestat în gen.<br /><br />Nu pot să nu evoc anii în care, la „Cutezătorii”, Pompiliu Dumitrescu, sfidând toate interdicţiile, aducea de la Biblioteca Americană orbitoare albume cu desene SF sau BD imprimate dumnezeieşte, care ne făceau pur şi simplu să salivăm. Erau ore, zile în care înceta orice activitate şi răsfoiam cu toţii paginile acestor capodopere de imaginaţie, artă a penelului şi imprimerie.<br /><br />Inevitabil, a urmat contaminarea. Astfel, neglijându-mi alte preocupări auctoriale, am ajuns şi eu scenarist BD.<br /><br /><br />Ce v-a determinat/inspirat să scrieţi primul scenariu BD?<br /><br />În 1969 publicasem destule povestiri SF în vestita Colecţie... şi primele două volumaşe care le cuprindeau. Era normal ca, atras de posibilităţile benzii desenate, de a cărei publicare mă ocupam, să trec de cealaltă parte a baricadei, încercând să scriu eu însumi scenarii. Fireşte, am rămas în universul ficţiunii ştiinţifice. Debutul s-a numit „Planeta răpită”, la care am lucrat cu o imensă plăcere.<br /><br />Istoric vorbind, mai semnasem un mic scenariu pentru Radu Duldurescu. Acest desenator de un mare talent şi umor imaginase un personaj hazliu, Mache Fantomas, pentru care am scris un episod.<br /><br /><br />Povestiţi-ne, vă rugăm, despre acest desenator: ce fel de om era, cum aţi colaborat cu el?<br /><br />Radu Duldurescu avea, pe lângă pasiunea pentru desen şi pentru copii, una copleşitoare: pescuitul. Apa bălţilor era singurul element la care se închina, şi aceasta fără greş, la fiecare sfârşit de săptămână. Uneori făcea o criză şi lipsea de acasă o săptămână, spre disperarea frumoasei sale soţii şi a noastră, care trebuia să dăm revista la tipar.<br /><br />Numeroase benzi desenate de el pe scenarii proprii constituie superbe opere de autor. Migălea cu o răbdare infinită planşe cu multe zeci de personaje, precum „Circul A noua minune and Co.”, ale cărei originale, din păcate, s-au pierdut, cred.<br /><br /><br />Aceeaşi întrebare despre Nicu Russu, cu care aţi realizat Omul-radar, în 1971?<br /><br />Nicu Russu era un domn. Elegant, precis, deloc ţeapăn, dar nici familiar fără discernământ, selecţiona cu grijă scenariile care i se propuneau. Era discret, aproape secret, afabil cu toată lumea, intim cu prea puţini, lăsa în urmă un aer de civilizaţie, cultură, educaţie. Nu s-a plâns niciodată de nimic. S-a retras la fel de discret cum a trăit, scuzându-se, parcă, pentru faptul că, inevitabil, o sinucidere face zgomot.<br /><br />Era un autor atent, discuta scenariile în amănunt. Cerea detalii care nu aveau să apară în desenul final, dar, înainte de a se apuca de lucru, trebuia să ştie totul, ca un regizor de film. Eu mi-l aduc aminte ca pe un personaj foarte politicos, niciodată încruntat, străin însă de hazul facil care îmburuienează uneori Dâmboviţa.<br /><br /><br />Dar despre Pompiliu Dumitrescu?<br /><br />Pompiliu Dumitrescu era un copil uriaş, cu o inimă largă şi cu un penel înmuiat în scânteierile curcubeului, avea un umor molipsitor, nu o dată acid. Ideile grafice îi străbăteau mintea ca tot atâţia meteoriţi, dar cele mai multe se pierdeau. Pompi nu ţi-a preţuit niciodată îndeajuns talentul. După cum spunea o dată un autor, şi-a cheltuit prea mult din talent în viaţă, astfel că lucrările lui — excelente — nu erau măsura înzestrării sale. Totdeauna a pus mai presus de arta sa familia, pe fiica sa pe care o diviniza. Avea un dar să se risipească şi o incapacitate de a refuza care au făcut din el cel mai puţin punctual grafician pe care l-am cunoscut. Editurile alergau îndelung după copertele pe care le promitea, primindu-le, nu o dată după o jumătate de an sau deloc. Dar ce ieşea din mâna lui era aur curat. A creat excelente afişe de film.<br /><br />O soartă nemiloasă l-a secerat pe neaşteptate în 1998.<br /><br />Revăd cu plăcere benzile la care am colaborat, fie ca autor, fie ca redactor, coperta cărţii mele „Pălăria de pai”, care i se datorează, rememorez sărbătorile redacţionale pe care le iniţia de Crăciun, de Paşte, cu alte ocazii, fără să se sinchisească dacă vreo persoană mai timorată formula rezerve. Păstrez încă un mare colaj întregit cu caricaturi — căci a fost şi un mare caricaturist! — şi cu inscripţii pline de haz, pe care, prin 1970, l-a făcut pentru mine, care executam una din multiplele mele recluziuni spitaliceşti.<br /><br /><br />Şi alţi desenatori pe care i-aţi cunoscut?<br /><br />Sandu Florea. Era din tinereţe un personaj conştient de valoarea sa. Cum trata lucrurile cu extremă seriozitate şi surâdea rar, puţini din cei care l-au preţuit de pe atunci i-au devenit prieteni. Sunt bucuros că l-am cunoscut, mândru că am descifrat în desenele lui pe viitorul mare autor „pentru adulţi” şi am fost măgulit când, mai apoi, mi-a arătat, prieteneşte, originalele primelor sale albume pe care urma să le expedieze în Vest şi care i-au deschis calea regală pe care merge acum.<br /><br /><br />În 1970 aţi făcut parte din juriul concursului „Aventurile colegului Minitehnicus”. Povestiţi-ne despre întâlnirea cu Arnal şi despre atmosfera în juriul concursului.<br /><br />Monsieur Pif - Cabrero Arnal, scriitorul Horia Aramă şi poetul Mihai Negulescu la Bucureşti, 1970.<br />Foto: Gr. Prepeliţă - din Fergonaut 1, 2002<br /><br />Concursul de creaţie tehnică pentru copii „Minitehnicus”, născut în 1967, a constituit un asemenea succes că paginile consacrate lui şi viitoarea revistă creată special pentru el, „Racheta cutezătorilor”, meritau un personaj. Pentru crearea lui, ne-am adresat celor mai apropiaţi colaboratori ai „Cutezătorilor”, cititorii. Am primit multe sute de propuneri. Juriul redacţional a selecţionat cele mai bune idei, dar haina grafică în care copiii îşi materializaseră gândul era deficitară. S-a pornit în căutarea penelului avizat care să dea formă definitivă personajului. O minte îndrăzneaţă a făcut propunerea să ne adresăm celui mai popular, la acea oră, creator de personaje BD: spaniolul, francez prin adopţie, Cabrero Arnal, creatorul lui Pif, cu care se antamase o colaborare în anul precedent. Un plic doldora de schiţe ale copiilor însoţite de o scrisoare a luat drumul Parisului. După o tăcere neliniştitoare, la „Cutezătorii” a sosit o planşă care înfăţişa personajul Minitehnicus aşa cum avea să îmbogăţească multă vreme revistele noastre şi multe cluburi şi parcuri ale copiilor. De acest prototip s-au folosit ulterior numeroşi desenatori profesionişti, amatori sau copii, publicaţi de noi. Revelaţia momentului a fost Radu Marian, penel de aur placat cu modestie.<br /><br />Cabrero Arnal era un personaj rezervat. Refugiat politic din Spania lui Franco, devenise prudent până la exces. Cine l-ar fi întâlnit fără să-l cunoască n-ar fi ghicit în veci că poznele lui Pif sunt imaginate de el. Dacă rezerva şi misterul în care se complăcea aminteau anumite trăsături ale mândriei iberice, viaţa franceză îi stimulase precizia, punctualitatea, serviabilitatea, pe care le-a manifestat şi faţă de noi.<br /><br />Venind în România, a primit cu sobrietate ovaţiile celor care-i apreciau opera, uimit câţi copii îi cunoşteau numele pe un meridian situat atât de departe de Paris. L-am însoţit într-un parcurs prin ţară. Admira totul, mai cu seamă natura, fără exclamaţii, dar cu ochi cărora nu le-a scăpat nimic. M-am convins de această calitate sadoveniană a lui de a înregistra totul fără efort şi fără eclipse atunci când l-am revăzut, pe terasa unei cafenele pariziene, câţiva ani mai târziu.<br /><br /><br />Aţi colaborat de-a lungul a 20 de ani cu nouă desenatori BD, printre care şi o femeie. Cum aţi lucrat cu ei? Vă alegeaţi singur desenatorul? Sau desenatorii îşi alegeau scenariile dumneavoastră?<br /><br />Crearea unei benzi desenate pentru o publicaţie urmează alte căi decât naşterea unui album. În primul caz îşi spun cuvântul necesităţile publicaţiei, piedicile şi pretenţiile comanditarului, inspiraţia colectivă. Şi, nu în ultimul rând, ritmul de apariţie al revistei. Astfel, însoţirile mele cu diverşi desenatori n-au fost mariaje, ci mai degrabă aventuri. Ele mi-au lăsat cu toatele amintiri de neuitat.<br /><br /><br />De ce nu aţi mai publicat BD după 1989? Mai aveţi scenarii nedesenate?<br /><br />După 1990, revistele pentru copii au început să cadă ca muştele. În ce mă priveşte, m-am consacrat publicaţiei cu profil ştiinţific „Start 2001”. „Cutezătorii” nu mai existau, redacţiile înlocuitoare încercau autori tineri, dar mai adesea nu ofereau spaţii BD. Puţinele reviste private trăiau în mare măsură prin tăieturi ilicite din reviste străine. Mai apoi multe au închis ochii pentru totdeauna. Ultima mea încercare se datorează inimosului meu prieten Virgil Tomuleţ şi ajunge în 1996. Voi regreta mereu că ciclul „Întâlnire în spaţiu” (14 episoade în colaborare cu Valentin Tănase) n-a devenit un album, aşa cum voi regreta că n-am avut ocazia de a scrie scenariul unui album BD gândit ca atare de la bun început.<br /><br /><br />Sunteţi cel mai bun scenarist de BDSF din România. Cărţile dumneavoastră SF au inspirat acest lucru?<br /><br />Nu cred că sunt cel mai bun scenarist BDSF de la noi, dar am ţinut mult la genul acesta. Am fost onorat să-mi aflu numele în Dicţionarul dumneavoastră şi în titlul unui articol exegetic dedicat mie şi apărut în Canada sub semnătura dumneavoastră.<br /><br />Ca să răspund: nu cărţile mele mi-au inspirat scenariile. Fireşte, se practică transpunerea în BD a unor mari texte. Personal consider că o asemenea „ecranizare” are mai puţine merite decât o creaţie inedită gândită anume spre a fi desenată. Economia de idei este întotdeauna contraproductivă. Cum eu am scris, în general, un SF psihologic şi m-am ferit de războaiele cosmice care au compromis definitiv genul, cel puţin la noi, nuvelele mele nici nu se pretau la o asemenea transpunere. Poate cu excepţia acţiunii din „Verde Aixa”, care şi ea se derulează fără împuşcături şi explozii. Violenţa nu m-a inspirat nici în benzile originale. Alcătuirea unui scenariu mi-a provocat o bucurie la fel de mare ca scrierea unei bucăţi literare şi-mi exprim întreaga stimă faţă de creatorii de bandă desenată şi cei care o gustă.<br /><br />A consemnat<br />Dodo Niţă<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: CONSTANTIN COZMIUC<br /><br /><br /><br /><br /><br />SOCIETATEA VIITORILOR DE ŢINUT MINTE<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />După decembrie 1989, lumea a răsuflat uşurată că a scăpat de o belea şi a încercat să se protejeze de cele viitoare, luând politicul în răspăr. Scriitorul Ştefan Cazimir a fondat Partidul Liber-Schimbist, care l-a propulsat în Parlament, o dovadă că românii gustă glumele inteligente. Tinerii „cu sânge în peniţă” au editat primul „săptămânal de moravuri grele”: „Caţavencu”. Tot atunci, în Timişoara revoluţionară, scriitorul Constantin Cozmiuc şi prietenii săi de la „Gazeta de Vest” (fostul „Forum Studenţesc”) au creat, cu multă voie bună, Societatea Viitorilor Deţinuţi Politici.<br /><br />Constantin Cozmiuc, căruia toată lumea îi spunea Coco, s-a afirmat după debutul în fanzinul „Paradox '83”, unde a apărut povestirea „Păpuşarii”, scrisă împreună cu Emilian Blănariu. Primul premiu a fost cel de la Consfătuirea anuală a cenaclurilor de anticipaţie, pentru povestirea „Colţii tăioşi ai speranţei”, Cluj, 1984; au urmat apoi premiul special al juriului pentru povestirea „Aşteaptă-mă în visul de mâine”, la Concursul de literatură şi artă de anticipaţie, Lugoj, 1985 ; Premiul I pentru nuvela „Maidanul cu extraterestri”, Iaşi, 1986; Premiul special al juriului pentru povestirea „Timpul este umbra noastră”, Craiova, 1987; Premiul revistei „Ştiinţă şi tehnică", pentru literatura de anticipaţie, pe anul 1987; Premiul pentru povestirea „Şopronul cu neuristori”, Piteşti, 1988 şi, tot pentru povestire, 1989, Timişoara.<br /><br />An de an, concursurile de la cea mai importantă întâlnire naţională îl aveau ca laureat pe Coco, la o categorie sau alta. Unii n-au putut suporta ideea. Este adevărat şi faptul că Almanahul Anticipaţia implica un mare volum de muncă, realizat în bună parte de entuziaşti, care nu erau plătiţi pentru munca lor, iar premiile puse la bătaie cu ocazia consfătuirilor reprezentau o soluţie de a împăca lupul cu iezii şi capra cu varza. Banii plătiţi ca drepturi de autori după tipărirea lucrărilor distinse constituiau o sumă apreciabilă. Ieşenii au suportat cu greu faptul că în 1986 au fost învinşi pe terenul propriu. Revista „Opinia studenţească” a publicat un articol evident rău-voitor, unde autorul era pus la zid pentru că în „Maidanul cu extraterestri” a scris „detalia” (citez: „imaginea nu se poate detalia nici cu cele mai drastice tratamente”), în loc de „detaila”, cum i se părea autorului diatribei că ar fi fost corect.<br /><br />Am profitat de toată această animozitate în primăvara anului 1987, când cenaclul „H. G. Wells” de la Casa Studenţilor din Timişoara a fost invitat să viziteze cenaclul „Solaris” de la instituţia similară din Bucureşti. Cum tocmai ne pregăteam să tipărim un nou număr al „Paradox”-ului, am socotit că este un bun prilej să verificăm ţinuta unora dintre prozele propuse pentru publicare. Întrucât Traian Urdea îşi uitase textul acasă, l-am rugat să lectureze în public, atunci când i-a venit rândul, povestirea lui Coco, „Aşteptându-l pe Khron”, însă fără să divulgăm numele autorului. Am folosit intenţionat o formulă ambiguă: „Acum îl rugăm pe Traian Urdea să ne citească un text”. Am afirmat cu vreun cuvânt că textul era al său?<br /><br />Principalul vizat era Cristian „Terminator” Popescu, un alt vehement contestatar al succeselor literare obţinute de colegul nostru; ne propusesem să provocăm una dintre bine-cunoscutele sale ieşiri impulsive, presărate din belşug cu expresii colorate, ca apoi să râdem în voie de ea. Din păcate, CTP-ul a părăsit sala de şedinţă înainte ca lectorul să termine de povestit năstruşnicele aventuri ale pilotului intergalactic. Traian era un hippy bonom, un Hagrid avant-la-lettre, un munte de om, bărbos şi pletos, fan, prieten şi uneori coleg cu rockerii de la „Celelalte cuvinte” - părea cu totul şi cu totul inofensiv, ca să zicem aşa - era în ton cu atmosfera protectoare şi tandră de intimitate familială, creată de dialogul năstruşnic dintre tatăl nonconformist şi fetiţa sa deosebit de inteligentă. Suspansul a fost prelungit de regula de fier, respectată cu sfinţenie în Timişoara, conform căreia autorul a spus ceea ce a avut de zis în textul prezentat şi are dreptul să ia cuvântul abia după ce toţi ceilalţi cenaclişti au terminat ce-au avut de comentat.<br /><br />În general, vorbitorii au vorbit elogios despre această mică bijuterie sufletistă, publicată ulterior în magazinul „Helion 1987”. Când, în sfârşit, a venit timpul să vorbească, Traian Urdea a precizat cu modestie că laudele nu i se cuvin, deoarece el venise fără să-şi aducă un text propriu, povestirea este a lui Constantin Cozmiuc, căruia îi va transmite cu plăcere toate opiniile auzite. Pentru o clipă, s-a făcut linişte, apoi a urmat erupţia. „Am ştiut!” - s-a ridicat primul Cristian Lăzărescu, pe atunci student la fizică, în prezent regizor de film. „Cum se putea ca nava lui Khron să se răsucească brusc şi să aterizeze pe spate!?! Numai Cozmiuc putea să scrie o tâmpenie ca asta!” Alţii s-au grăbit degrabă să-i ţină isonul, noroc că era ultima dintre lucrările prezentate şi instructorul de la „Grigore Preoteasa” s-a grăbit să tragă concluziile.<br /><br />Ne-am băgat atunci în groapa cu lei de dragul celui mai bun dintre noi şi zău că a meritat distracţia.<br /><br />După Revoluţie, la pe atunci celebra Editură Tehnică, condusă până în 1990 de viitorul preşedinte Ion Iliescu, a apărut „Rebeliune în Cosmos”, romanul scris de Coco în colaborare cu istoricul William Marin, lucrare trecută la index pe vremea lui Ceauşescu, după ce profesorul universitar timişorean a cerut să fie exclus din Partidul Comunist Român (episod şocant - doar fusese unul dintre vechii ilegalişti, dinainte de război), pentru că îşi depusese actele ca să plece în străinătate (când mi-a povestit întâmplarea, Coco a descris-o mult mai plastic: „omul s-a sictirisit până a ajuns până la faza cu: «băga-mi-aş actele!»”)<br /><br />1990 a fost un an al emulaţiei. Coco, fără să bănuiască apropiatul declin al cercetării româneşti, şi-a păstrat slujba de la Centrul de Chimie şi a încercat să-şi pornească propriile afaceri. A fondat revistele „Mozaic” şi „Timişoara – mon amour”. După intempestiva scumpire a hârtiei şi falimentul presei protestatare, a colaborat cu mai toate ziarele şi revistele apărute în capitala bănăţeană, cu precădere la „Renaşterea bănăţeană” (unde a susţinut ani de zile o pagină intitulată „Zona Crepusculară”). A urmat cea mai grea perioadă din urbea de pe Bega. Oraşul a fost invadat de contrabandiştii îmbogăţiţi de pe urma războiului din Iugoslavia; în locul micilor case familiale abandonate anterior de şvabi, au apărut nişte căsoaie cu turnuleţe şi intrări spectaculoase, cu trepte din marmură italienească, unde avea preţuire numai cultura de manele.<br /><br />Coco a rezistat, deşi, rând pe rând, au început să-i dispară prietenii, seceraţi de molima analfabetizării cu ştaif. La moartea lui Damian Ureche, a reluat „Poetul la masa de smarald”, un text pe care cenzura comunistă îl trunchiase înainte de apariţia în Paradox '87. Pe situl www.hgwells.ro, menţinut cu multă încăpăţânare, întru folosul generaţiilor viitoare, de scriitorul Duşan Baiski, veţi găsi atât forma definitivă a povestirii, cât şi savurosul „proces verbal” de la prima ei lectură în cenaclul timişorean. Este o minunată îmbinare a SF-ului cu alchimia şi poezia, destinată să reprezinte un adevărat testament literar.<br /><br />Iată, a venit ceasul negândit şi neaşteptat, când va trebui să recitim această povestire şi să medităm asupra tâlcurilor ei ascunse. În 23 octombrie 2007, în urma unui accident stupid, Constantin Cozmiuc a plecat „să ne aştepte în visul de mâine”, la doar 55 de ani. Nu ştiu cum o fi Dincolo, acolo unde, de câtva timp, s-a adunat spuma generaţiei optzeciste: Radu Honga, Dan Merişca, Laurenţiu Turcu (Val Antim), Mircea Nedelciu, Szász Géza, Alexandru Ungureanu, Doru Pruteanu etc. Dar, dacă se vor auzi vreodată râsete din Rai, e semn că acolo, cu neastâmpăru-i caracteristic, Coco a reuşit să-i împace pe toţi şi să fondeze „Societatea Viitorilor de Ţinut Minte”<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-EMINENŢE: J.R.R. TOLKIEN<br /><br /><br /><br /><br /><br />SCRISORILE DE CRĂCIUN ALE TATII<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Un cântec al lui Sztevanovity Zorán spune că omul nu află valoarea unui pahar cu apă decât atunci când se trezeşte în deşert, în bătaia unui soare arzător, pe o caniculă de se topesc şi stâncile. John Ronald Reuel Tolkien a rămas orfan de tată la numai 4 ani, iar apoi în 1904 şi-a pierdut şi mama, deci a cunoscut cum este să ai o familie, ce înseamnă s-o pierzi şi cât de greu este s-o duci de unul singur. La 17 ani, el s-a îndrăgostit de Edith Mary Bratt, o altă orfană, dar, întrucât s-a lăsat pe tânjală şi şi-a neglijat studiile, a pierdut o bursă la Oxford. Părintele iezuit Francis Xavier Morgan, cel „de-al doilea tată”, a intervenit ferm, i-a interzis să o întâlnească pe Edith până când va împlini vârsta majoratului (21 de ani) şi l-a sfătuit să aştepte, să aibă întâi o pâine în mână, drept care cei doi îndrăgostiţi s-au căsătorit şapte ani mai târziu, în 22 martie 1916.<br /><br />Despre iubirea lor, aidoma celei dintre Philemon şi Baucis, s-au scris zeci de mii de pagini. A început însuşi scriitorul, când a aşternut pe hârtie povestea dintre zâna Lúthien Tinúviel şi muritorul Beren, eroii care au recuperat unul dintre silmarilli, nestematele făurite şi blestemate de Fëanor, din coroana de fier a lui Morgoth, Stăpânul Întunecimii. Tolkien a mărturisit cu diferite ocazii că şi-a modelat eroina din „Silmarillion” după chipul şi asemănarea unei „privighetoare” (Tinúviel):<br /><br />„Lúthien era cea mai frumoasă făptură dintre toţi Copiii lui Ilúvatar. Albastru îi era veşmântul, asemenea cerului umbrit de nori, dar ochii îi erau cenuşii, precum seara luminată de stele; mantia-i era brodată cu flori de aur, însă părul îi era negru, aşa cum sunt umbrele amurgului. Aidoma luminii de pe frunzele copacilor, aidoma glasului apelor limpezi, ca stelele de deasupra ceţurilor lumii - astfel îi era strălucirea şi frumuseţea.”<br /><br />Când Edith a murit, în 29 noiembrie 1971, la vârsta de 82 de ani, Tolkien a pus ca numele zânei să fie gravat pe piatra de căpătâi din cimitirul Wolvercote (Oxford) şi a cerut ca sub numele său să fie adăugat cel al lui Beren.<br /><br />Căsătoria lor a fost binecuvântată cu patru copii. Întâiul născut, John Francis Reuel, a văzut lumina zilei în 17 noiembrie 1917. După terminarea Primului Război Mondial, au urmat Michael Hilary Reuel (22 octombrie 1920), Christopher John Reuel (21 noiembrie 1924) şi Priscilla Anne Reuel (18 iunie 1929).<br /><br />Tolkien a început să picteze şi să le trimită copiilor săi răvaşe din partea lui Moş Crăciun în 1920, după naşterea lui Michael. Ele erau descoperite apoi dintr-odată, cu urme umede de fulgi abia topiţi, timbrate cu mărci poştale vizate de oficiul polar (uneori le aducea însuşi poştaşul, alteori rămâneau lăsate în urmă de Moş Crăciun). Ca nişte hobbiţei bine educaţi, copiii răspundeau la scrisori şi îşi lăsau mesajele pe cămin, unde dispăreau pe neaşteptate, fără ca cineva să fi trecut prin cameră.<br /><br />În răvaşele primite, Moş Crăciun îşi descria casa, povestea fapte de pomină petrecute la Polul Nord, întâmplări păţite de prietenii săi, unele caraghioase, altele intrigante. O dată cu trecerea timpului, gospodăria Moşului devenea tot mai cuprinzătoare; acolo, unde cândva nu trăia decât Ursul Polar, au apărut mai târziu spiriduşii zăpezii, gnomii roşii, oamenii de zăpadă, urşii de peşteră, precum şi nepoţii Ursului Polar, Paksu şi Valkotukka, doi ştrengari sosiţi în vizită.<br /><br />Ursul Polar era asistentul şef al Moşului, dar şi cauza principală a dezastrelor care produceau încurcături şi lipsuri din cadourile cerute de Crăciun. De obicei, Moşul comenta păţaniile, cu un scris tremurat, cu multe majuscule colţuroase. La un moment dat, el s-a schimbat, deoarece în 1936 Moşul a angajat un elf numit Ilbereth pe post de secretar (în ultimele scrisori elfii joacă un rol important în apărarea casei şi pivniţei Moşului împotriva atacurilor goblinilor).<br /><br />În 1925, vântul i-a suflat Moşului căciula din cap şi a plantat-o fix în vârful Polului Nord. Când Ursul Polar s-a căţărat s-o coboare, polul s-a frânt, iar îndrăzneţul s-a prăbuşit prin acoperiş în sufragerie şi şi-a rupt piciorul. În anul următor, nătăfleţul a tras de o manetă şi a epuizat dintr-un foc toate artificiile care dau naştere aurorelor boreale. Ca să peticească situaţia, păcătosul şi-a rugat verişoara, Ursa Mare, să strălucească mai puternic. Când Moş Crăciun a aprins un foc mare ca să-şi mulţumească ajutorul, gheaţa s-a topit şi totul s-a prăbuşit în groapă, spre marea spaimă a Doamnei Focă.<br /><br />În 1931, apar cei doi ursuleţi năzdrăvani, ale căror nume „s-ar putea traduce aproximativ” prin „Grasul” şi „Blană-Înzăpezită”. Evident, mai mult i-au încurcat pe Moşul şi pe spiriduşii ocupaţi cu împachetatul. Îndrăgostit de limbi şi de scrieri, Tolkien nu s-a stăpânit nici de această dată şi în 1932 a inventat un alfabet goblinesc, descifrat de către Ursul Polar pe pereţii peşterilor unde se rătăcise la un moment dat şi de unde a scăpat cu ajutorul Ursului-de-Grotă.<br /><br />Şirul ineditelor scrisori s-a întrerupt înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, când băieţii deveniseră deja mari. Ele au fost păstrate de familie şi publicate ulterior de Baillie Tolkien, cea de-a doua soţie a lui Christopher Tolkien, în 1976, la Editura George Allen and Unwin din Londra, cu titlul „The Father Christmas Letters” (un titlu şugubăţ, care se pretează la jocuri de cuvinte). Cartea a fost publicată peste ocean de Houghton Mifflin din Boston şi apoi a cunoscut mai multe ediţii, unele cu titlul modificat univoc în „Letters from Father Christmas” (Harper Collins, 2004), vezi http://www.fantasticfiction.co.uk/t/j-r-r-tolkien/father-christmas-letters.htm.<br /><br />În româneşte a început să fie tradusă de poeta Simone Györfi în decembrie 2004 şi publicată secvenţial, vreme de doi ani, cu titlul „Scrisorile de Crăciun ale tatii” (o interpretare posibilă a titlului englezesc din ediţia princeps) în „Pro-Scris”. Traducerea oficială, cu titlul „Scrisori de la Moş Crăciun”, a fost realizată de Fabiola Popa şi a văzut lumina tiparului în 2006, la Editura RAO, în format de album bogat ilustrat.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-FILE<br /><br /><br /><br /><br /><br />COLECŢIA NAUTILUS A EDITURII NEMIRA<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />De curând, Mihai Dan Pavelescu m-a tras cu blândeţe de urechi, comentând un material al meu apărut în site-ul Rosf. Afirmasem acolo că în 2007 „Editura Nemira a continuat politica de reeditări cu titlul schimbat, păcat că dă impresia unei atât de reduse... ţineri de minte.” Coordonatorul colecţiei Nautilus mi-a atras atenţia că în anul 2007 Nemira a avut un reviriment şi că povestea cu titlurile schimbate se întâmpla în 2006.<br /><br />Evident, Mihai Dan Pavelescu are dreptate. Dar cu ocazia asta m-am întrebat, ce se mai întâmplă cu Colecţia Nautilus a Editurii Nemira?...<br /><br />Nautilus Nr. 1Nautiilus Nr. 100Primul număr al Colecţiei Nautilus a apărut în anul 1992: Philip K. Dick „Vânătorul de recompense”. Numărul 100 a apărut în 1996, evident, tot un Philip K. Dick, „Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch”. În răstimpul acesta au apărut multe nume mari ale science fiction-ului internaţional: Isaac Asimov cu „Fundaţia”, Frank Herbert cu „Dune”, alături de Orson Scott Card, Gerard Klein, Ursula K. Le Guin, Fredric Brown, Bernard Werber, John Brunner, Norman Spinrad, Roger Zelazny, etc. Pe partea autohtonă întâlnim mai puţine nume: Romulus Bărbulescu şi George Anania, Dănuţ Ungureanu, Mihail Grămescu şi Sebastian A. Corn, sau ediţiile bilingve ale Antologiilor SF Nemira. Dusă de val, colecţia continuă în forţă şi după numărul 100: Philip José Farmer cu seria „Lumea Fluviului” (al treilea volum apărut în 1998), Kim Stanley Robinson cu seria „Marte” (finalizată în anul 2000), dar şi Walter Jon Williams, Poul Anderson, Fredric Brown şi alţii.<br /><br />Suflu începe să se stingă în primii ani ai mileniul 3. În 2003 se schimbă formatul colecţiei şi încep reeditările, în care „Dune” avea să fie calul de bătaie. Apar însă şi puţini autori români, cum ar fi Sebastian A. Corn sau Dan Doboş şi nu numai.<br /><br />Maximul negativ se manifestă însă la sfârşitul anului 2005 şi continuă tot anul 2006 prin apariţia reeditărilor cu titlul schimbat: Philip K. Dick cu „Visează androizii oi electrice” – primul număr al Colecţiei Nautilus era intitulat „Vânătorul de recompense (Visează androizii oi electrice?)”; Philip José Farmer cu „Fluviul vieţii” (prima ediţie din 1996 purta numele corect de „Înapoi la trupurile voastre răzleţite”), Gregory Benford sau Robert Silverberg.<br /><br />Romulus Bărbulescu, George Anania - DoandoMihail Grămescu - Săritorii în golUn fapt pozitiv al anului 2006 este totuşi apariţia celui de-al patrulea volum al seriei „Ender” semnat de Orson Scott Card, „Copiii minţii”, precum şi primului volum din Saga Umbrelor, de acelaşi autor, „Umbra lui Ender”. Apar şi alte titluri noi sub semnătura lui Philip K. Dick, Carl Sagan sau Christopher Priest.<br /><br />Anul 2007 reprezintă într-adevăr un reviriment, este abandonată politica de reeditări cu titlul schimbat şi apar multe noutăţi dintre care amintim Orson Scott Card cu alte 3 volume din „Saga Umbrelor („Umbra Hegemonului”, „Umbra Marionetelor”, „Umbra uriaşului”), Marion Zimmer Bradley cu 2 volume din seria „Avalon”, Philip José Farmer cu al patrulea volum din „Lumea Fluviului” („Labirintul magic”) sau antologia „The Year’s Best Science Fiction” realizată de Gardner Dozois (volumul al doilea este aşteptat în ianuarie 2008).<br /><br />Trăgând linie şi adunând, care au fost (sau sunt) punctele tari şi punctele slabe ale colecţiei Naultilus?<br /><br />Mihai Dan Pavelescu vorbea pe la mijlocul anilor 90, despre faptul că Nemira şi-a propus să „redescopere” literatura science fiction anglo-americană. Lucrul s-a şi întâmplat, multe capodopere internaţionale au cunoscut o versiune românească prin Nemira. Din păcate privirea spre literatura română a fost mult mai schematică. Prima carte românească, numărul 9 al Colecţiei Nautilus a fost „Doando”, semnat de Romulus Bărbulescu şi George Anania, în fapt o ediţie revizuită a cărţii apărute în anul 1965. Pe atunci însă colaborarea lui Pavelescu cu Nemira era sporadică, el devenind coordonatorul colecţiei Nautilus abia în primăvara lui 2006. Punctele tari sunt, în continuare, calitatea şi cantitatea traducerilor din literatura anglo-americană.<br /><br />Punctele slabe s-au manifestat prin ceea ce eu aş numi dezinteresul pentru cititori din politica de tipărire a seriilor. Şi în zona asta avem câteva exemple:<br /><br />Seria „Fundaţia” a început cu „Preludiul Fundaţiei” (numărul 13) şi apoi cu „Fundaţia” (numărul 14). Numai că „Preludiul…” este în fapt volumul 6 al seriei (apărut în original în 1988), nicidecum primul („Fundaţia”, apărut în original în 1951!). Colac peste pupăză, ciudata ordine este re-afirmată pe pagina a doua a volumului „Fundaţia renăscută” (Nautilus 66, 1995). Seria „Dune” a fost alt cal de bătaie, fiind reeditată de 3 ori în diferite formate…<br /><br />Volumul 4 Lumea FluviuluiNu am terminat însă discuţia despre serii. Faimosul ciclu „River World” („Lumea Fluviului”) a fost întregit în 2007 cu volumul al patrulea, „Labirintul magic”. Volumul se deschide cu cuvântul înainte al lui Philip José Farmer în care acesta afirmă că sfârşeşte „Lumea Fluviului printr-un roman care”, etc, etc. Din păcate lucrul acesta era valabil în 1980, când a fost publicat „The Magic Labyrinth”, dar a durat doar până în 1983, când Farmer publică „Gods of Riverworld”. În ediţia 2007 a Editurii Nemira nu se suflă pe nicăieri vreo vorbă despre chestia asta...<br /><br />Un alt aspect neplăcut îl întâlnim în ianuarie - februarie 2007, când volumul 1 din seria „Avalon” („Negurile”) al autoarei Marion Zimmer Bradley apare „rupt” în 2 părţi distincte. Motivul se pare că este însă mai degrabă obiectiv, editura încercând de data asta un fel compromis, destul de hazardat. Culmea ironiei face ca povestea să se repete în acelaşi an, 2007, şi la o altă editură (Tritonic cu „Steaua Pandorei” de Peter F. Hamilton, apărută în aprilie şi iulie). Sigur că, în ultimă instanţă, editurile îşi au greutăţile proprii, din care difuzarea cărţii este doar vârful de iceberg. Totuşi, uneori, o mai multă transparenţă nu poate să strice publicului...<br /><br />Şi, per total, reafirm - cu un optimist ponderat - faptul că 2007 a fost un an de reviriment şi titlurile apărute în Colecţia Naultilus probează acest lucru (poate nu ar fi rău să daţi o raită şi prin site-ul editurii, să vedeţi despre ce este vorba). Nu pot să nu constat însă că perioada de reviriment se suprapune pe un reviriment general al editurilor specializate pe science fiction (lucru pe care îl remarca şi Horia Nicola Ursu în răspunsul trimis ziarului Cotidianul pe tema SF-ului – a se vedea Cotidianul SF în blogul http://uglybadbear.wordpress.com/2007/05/11/cotidianul-sf/)<br /><br />Şi lucrul în sine este lăudabil: economia de piaţa începe să-şi pună amprenta şi pe „industria” science fiction din România. Parcă prea frumos pentru a fi adevărat...<br /><br />Ce sperăm să ne aducă anul 2008 de la Colecţia Nautilus? Poate, cumva, volumul cinci din „Lumea fluviului?”... Să nu fim însă răi. Nemira a rezistat totuşi pe piaţă de aproximativ 15 ani, cu plusurile şi minusurile sale. Şi realmente mi-aş dori o colecţie Nautilus puternică, cu o grămadă de noutăţi de ultimă oră, dar şi cu o strategie mai realistă cu privire la viitorul şi menirea ei, astfel încât să impună şi o presiune asupra editurilor concurente în sensul bun al cuvântului.<br /><br />Promisiunile Colecţiei Nautilus există şi sunt la înălţime, după cum ne asigură Mihai Dan Pavelescu: Ultimul volum din „Lumea fluviului” a fost cumpărat şi este probabil să apară în 2008. Alte tilturi în lucru: „A Fire Upon the Deep” de Vernor Vinge, Antologia Dozois vol 3 si 4 (din 2005), „Seeker” de Jack McDevitt, „Illium” de Dan Simmons, o antologie „Best of” de fantasy and horror şi lista nu se opreşte aici.<br /><br />Iar noi - cititorii - vom trăi şi vom vedea. Şi, să sperăm că vom şi cumpăra...<br /><br /><br />Breaking News - la închiderea ediţiei<br />Dintr-un mail publicitar al editurii Nemira aflăm că:<br /><br />Revista Nautilus isi va relua aparitia la 15 februarie 2008.<br />Va fi o publicatie lunara, in format electronic, la adresa nautilus.nemira.ro coordonata de Michael Haulica. In paginile ei veti putea citi povestiri ale autorilor romani si straini, recenzii, stiri din domeniul F&SF, interviuri.<br />Revista Nautilus face parte dintr-un proiect mai larg al editurii Nemira, care se va axa pe descoperirea si promovarea literaturii F&SF autohtone. In timp, fanii acestui gen de literatura vor putea beneficia si de celelalte componente ale proiectului, dintre care amintim: emisiunea saptaminala Nautilus la SMART FM, almanahul Nautilus (de doua ori pe an) si concursul anual care va avea ca rezultat publicarea unui roman F&SF scris de un autor roman (vom reveni cu detalii).<br />Pentru revista Nautilus se primesc texte (povestiri si recenzii de carte) pe adresa de e-mail: nautilus@edituranemira.ro. Textele vor fi trimise in format word, atasate e-mailului, scrise cu fontul Times New Roman, corp 12. E-mailurile vor avea in subject: revista Nautilus – titlul textului.<br /><br />Păi să fie într-un ceas bun - şi să ne vedem pe net!...<br />... adică la<br />http://www.nautilus.nemira.ro/<br /><br /><br /><br /><br /><br />VISELE NU MOR<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />„Bătălia pentru vis” se intitulează editorialul lui Viorel Pârligras, în deschiderea secţiunii dedicate science-fictionului din revista „Autograf MJM”, nr. 4-5-6/2007. „Totul e muritor în lumea noastră, nu însă şi visele”, iată deviza din capul unei veritabile miniantologii de literatură SF contemporană, care cuprinde proză scurtă şi eseuri de Darius Luca Hupov, Victor Martin, Silviu Genescu, Viorel Pîrligras, Mircea Liviu Goga, Laurenţiu Nistorescu ş.a.<br /><br />Viorel Pîrligras, artistul român despre care se scrie în revista braziliană „Comunita Italiana” nr. 105, are şi un alt cuvânt introductiv de spus. Supărat că o parte din presa culturală de la noi este angajată întru apărarea anumitor interese, el propune înfiinţarea unei reviste intitulată „Demolatorul cultural şi artistic”, o publicaţie care se vrea „câinele de pază” al culturii, menită să lupte împotriva mediocrităţii şi non-valorii, pentru ca stacheta actului cultural să fie ridicată la un nivel superior, în beneficiul tuturor.<br /><br />În partea mainstream a revistei, Jean Băileşteanu îşi continuă jurnalul de scriitor, „Viaţa ca o... paradă”, cu două însemnări din februarie 2000. „Amorcordis” redă fragmente din însemnările de călătorie ale lui George Popescu. Apoi un alt jurnal, american, al Mihaelei Albu. Distanţele sunt înşelătoare, aşa că uneori depărtarea devine ceea ce este foarte aproape, dar nu ştim. N-am auzit veşti despre poetul Mihai Octavian Ioana de când a fost repartizat ca tânăr profesor undeva în judeţul Mureş şi obligat de primărie să cumpere două oi, aşa că m-am bucurat să citesc cronica lui Constantin Stana. Cum ar zice Constantin Iancu: „Acum c-am visat rând pe rând/ Destul cu aduceri aminte...”. Sorin Cazacu semnalează apariţia unui volum dedicat literaturii victoriene de către universitarul Victor Olaru. Isidor Chicet a urcat pe Parâng şi a scris o carte a muntelui, comparată de Jean Băileşteanu cu „Cartea Oltului”: „Ultimul refugiu”. Janet Nica brodează pe teme eminesciene o „Incrementa et decrementa”, în vreme de Petre Ciobanu declară că transformarea lui Gheorghe Manafu în romancier surprinde „O incursiune în trecutul frământat”.<br /><br />Marco Lucchesi, italian sadea strămutat la gurile Amazonului, încearcă să redescopere Roma antică cu ajutorul istoricului Edward Gibbon, un autor englez de pe vremea Revoluţiei Franceze, a cărui magistrală istorie l-a inspirat pe Isaac Asimov să scrie ciclul „Fundaţia”. Ioan Anastasia scrie despre o conferinţă a lui Octavian Goga, ţinută în 1936 la Craiova, iar Ioan Lascu ne povesteşte despre parcursul postdecembrist al lui Gabriel Rusu. Colegul Titus Filipaş a consemnat cu uimire în blogul propriu că i-am amintit una dintre cărţi într-o bibliografie pentru uzul elevilor, acum a venit rândul să-i semnalez articolul „Cartomanţia Tarot şi paradigma maşinii”. Marius Dobrin a vizionat spectacolul „Olimp în cârje” de Dragan Stankovic, regizat de Mircea Cornişteanu, cu Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Iosefina Stoia, Valeriu Dogaru, Angel Rababoc şi Marian Politic în rolurile principale. Pe nonconformistul artist Mihai Trifan, „un iscoditor prin viscerele cotidianului”, l-am mai întâlnit, dar niciodată în chip de... Pazvante. Maria Bălăceanu scrie despre Grupul Arhart.<br /><br />În domeniul benzilor desenate, să citiţi neapărat cronica lui Cristian Ciomu, „Dracula, Her BD, Dany şi cu mine ne-am confruntat la Malul Mării Negre”. Drept exemplificare a genului apare „Precum o flacără” de Viorel Pîrligras, o poveste despre tânărul iubăreţ cu părul de foc, o realizare excepţională, poate că ar fi meritat să fie tipărită toată color.<br /><br />Sincer să fiu, povestirea „Firul de mătase” de Mihai Ene ar fi putut să fie inclusă în grupajul SF, metamorfozele simbolice şi oniricul au fost întotdeauna gustate şi apreciate de cititorii acestui gen. Revenind la oile noastre, să admirăm jocul cu realitatea al lui Darius Luca Hupov, „John Titor - ciberfantomaticul călător temporal”, unde se prevesteşte un nou Război Civil American (2004-2012), urmat de Al Treilea Război Mondial (2015). „Victor Martin” discută în consiliul local despre „Oameni goi pe străzi”, cetăţeni aduşi în „starea primară” (adică în fundul gol) de „politica dezastruoasă a ultimelor guverne”. N-am prea înţeles, în „Zăpada de pe aripile îngerului” de Silviu Genescu, cum pot trei litere să producă 64 de combinaţii, calitate a hexagramelor chinezeşti, care însă operează cu două semne folosite în combinaţii de câte şase. Oricum, miza este dobândirea nemuririi, cu orice preţ, prin orice mijloc. Viorel Pîrligras re-creează Lumea în „Convocator” şi o face în stilul unei şedinţe de lucru de pe vremuri, cu nişte Elohimi (ne)plătitori de cotizaţie. Nu ştiam că poetul şi prozatorul Mircea Liviu Goga pictează. De această dată, el a ilustrat, cu imaginile picturilor sale, întreaga revistă şi a realizat coperta (Reverie). În plus, în secţiunea de proză SF este prezent cu povestirea „Inel de aur cu trei cercuri de aur la mijloc”. I se alătură Laurenţiu Nistorescu, cu „ai nu-şi va da vinul via verde pe grui”, inclusă ulterior în volumul „Povestiri din Răsplaneta” (Editura Marineasa, 2007).<br /><br />Cu gândul la seria de antologii editate la Craiova: „Alfa” (1983), „Beta” (1996), „Gamma” (2004), n-am gândit iniţial că n-ar strica să hiperbolizez un pic şi să răsfăţ numărul special dedicat SF-ului de cei de la „Autograf MJM” cu numele de „Epsilon”, dar, într-o discuţie amicală, mi s-a atras atenţia că am neglijat „Delta”, literă care urmează în alfabetul grecesc după „Gamma”. Iar o jumătate de număr triplu de revistă reprezintă o cantitate remarcabilă, drept urmare nu se cuvine s-o comparăm, nici măcar în glumă, cu minuscula infinitate a lui... epsilon. Felicitări craiovenilor şi s-o ţină tot aşa, până dincolo de Omega!<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PUNERI<br /><br /><br /><br /><br /><br />INCREMENTA ET DECREMENTA INGINERII<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Cu foarte mulţi ani în urmă, pe când eram în primul an de facultate (Automatică, la Politehnica din Bucureşti), adică în 1965, am citit un articolaş apărut pe una din paginile din coada Scânteii, în care autorul - nu-i ţin minte numele, nici nu cred că l-am ştiut vreodată - vorbea, pe un ton de scârbită superioritate, despre incultura inginerilor.<br /><br />La foarte mulţi ani după aceea, adică prin 2002 sau 2003, purtătoarea de cuvânt a Minsterului Agriculturii (fată bună în fond, fostă informatician pe care o ajutasem la început de carieră) a vrut să-mi prezinte o ziaristă de la un cotidian bucureştean. M-a prezentat drept inginer, director de centru de calcul şi autor de romane SF. Spre surprinderea mea, ziarista respectivă s-a lansat într-un monolog din care reieşea că a mai cunoscut ea unul de aceeaşi categorie (ajuns între timp ziarist celebru) care era un beţiv şi care-şi bătea nevasta, după care mi-a spus direct că toţi inginerii sefişti suntem la fel, nişte beţivi care-şi bat nevestele. Şi a ţinut-o tot aşa, încât n-am apucat să scot o vorbă.<br /><br />Cele două episoade jalonează o existenţă în care a recunoaşte că eşti inginer însemna, în anumite medii, să te plasezi singur în postură de paria. Ca atare, m-am prezentat întotdeauna ca informatician.<br /><br />Am avut parte deseori de exclamaţii cvasiadmirative de genul "un inginer care cunoaşte atât de bine literatură" sau filosofie sau istorie sau ce mai vreţi dumneavoastră. Asta în condiţiile în care cercul meu de cunoscuţi - toţi ingineri şi nu toţi automatişti şi calculatorişti - era alcătuit din oameni cu o cultură ieşită din comun, nu numai ca volum de cunoştinţe, ci, în principal, prin capacitatea de înţelegere a fondului problemelor.<br /><br />Am detestat întotdeauna aprecierile generalizatoare, de tipul toţi evreii, toţi românii, ungurii, ţiganii, etc. Viaţa mi-a demonstrat că nu există caracteristici globale, că fiecare individ e altfel şi că judecăţile la grămadă sunt simpliste, simplificatoare şi, dacă le aplici la cazuri particulare, eronate. Inginerii reprezintă o astfel de categorie globală, care suferă şi de artificialitate. Nu există multe lucruri comune între un inginer agronom, un topograf, un electronist, un softist, un inginer constructor (de drumuri, case sau poduri) şi un inginer constructor de aeronave. Dar, pentru anumite spirite cu gândire îngustă, ei reprezentau o singură categorie. Mai mult, această categorie nu fiinţa decât în minunatul lagăr socialist, pentru că engineer înseamnă în lumea anglo-saxonă toţi cei care au de-a face cu motoarele (engine), indiferent de nivelul studiilor şi calificării lor. Nimeni n-a pomenit vreodată de inginerii americani (sau englezi, germani - da, nici măcar de admirabilii specialişti germani - sau francezi), ci doar de inginerii sovietici. De ce? Pentru că în socialism exista o clasă conducătoare - clasa muncitoare - care conducea societatea, în alianţă cu ţărănimea muncitoare. Alături de acestea două (secera şi ciocanul de pe drapelul comunist) exista şi intelectualitatea de tip nou, pomenită aşa, la coada listei, cu oarecare jenă, pentru că societatea nu se putea lipsi de medici, profesori, ingineri şi artişti - categorii nedemne de încredere, dar suportate de nevoie. (Fac o paranteză: cei care vorbesc de egalitarismul comunist bat câmpii. Egalitarismul, susţinut de Revoluţia Franceză, este o doctrină liberală şi înseamnă acordarea de şanse egale tuturor. Statele Unite reprezintă o societate egalitaristă. Comunismul este dictatura clasei muncitoare, celelalte clase - mai ales intelectualitatea - fiind considerate clase inferioare)<br /><br />Numai că nici intelectualitatea nu reprezenta o clasă uniformă. Unii membri ai ei - adică inginerii - erau TESA productivi (TESA - personal tehnic, economic, de specialitate şi administrativ), fiind legaţi nemijlocit de producţie. TESA productivi beneficiau de anumite avantaje, materiale şi politice. Materiale: inginerii erau repartizaţi în fabrici din ţară şi unii dintre ei ajungeau repede şefi de atelier, secţie sau chiar în posturi de conducere precum inginer şef. Asta însemna bani şi poziţie socială în orăşelul respectiv. Inginerii agronomi ajungeau automat şefi de fermă sau de IAS, inginerii constructori şefi de şantier, etc. Politice: primirea în PCR se făcea pe bază de reprezentare proporţională a claselor sociale, grupurilor etnice şi sexului; ca atare, intelectualii aveau un anumit procent din totalul membrilor de partid, procent condiţionat de îndeplinirea procentelor la celelalte categorii sociale. Într-o fabrică, unde erau mii de muncitori şi câteva zeci de intelectuali, intelectualii - în majoritate ingineri - erau primiţi în partid aproape automat, chiar dacă aveau hibe la dosar. Într-un institut de cercetare-proiectare, unde proporţia era inversă, muncitorii de la întreţinere şi cadrele auxiliare (fochişti, instalatori, etc.) ajungeau mai iute în partid decât cercetători cu doctorate, cu lucrări deosebite şi cu invenţii.<br /><br />Ca atare, în unele cercuri ale intelectualilor (îndeosebi în rândul celor din învăţământ, care avea salarii minuscule) a apărut o oarecare ranchiună împotriva inginerilor. Evident, aceasta nu se putea manifesta prin expunerea cauzelor de fond, ci prin exagerarea şi exacerbarea unor chestii aparent obiective, respectiv lipsa de cultură a inginerilor. Sigur, în principiu problema era reală, inginerii, care lucrau într-un mediu muncitoresc (fabrici, şantiere, intreprinderi agricole) şi, de obicei, aveau un program prelungit, inclusiv duminica, nu prea aveau timp de citit şi de mers la spectacole. Pe de altă parte, nu se putea face comparaţie între cei care prin sarcinile de serviciu erau obligaţi să citească literatură şi cei care citeau din plăcere şi în timpul liber (dacă aveau aşa ceva). Dar această observaţie este valabilă doar în cazul în care prin cultură înţelegem cultură beletristică. Termenul de cultură este mult mai vast, implică şi cultură tehnică, şi cultură ştiinţifică. Spirite encliclopedice din timpul Renaşterii, precum Leonardo da Vinci sau Michelangelo erau nu numai artişti plastici şi scriitori, ci şi arhitecţi, constructori de automate, turnau tunuri, construiau porturi, baraje, poduri. Profesorii şi învăţătorii care râdeau de ingineri, considerându-i inculţi, nu aveau nici cea mai mică idee despre modul în care funcţionează un motor, un reactor, un televizor, nu aveau habar despre astronomie sau genomul uman. Toate chestile astea nu aveau, din punctul lor de vedere, nici o legătură cu cultura.<br /><br />Toată această situaţie a fost dată peste cap după evenimentele din decembrie 1989. În noua societate, lucrurile au intrat, treptat, pe un făgaş normal. Nu se mai pomeneşte de categoria socială a inginerilor. Viaţa a demonstrat că inginerii dintr-un domeniu aveau interese comune cu cei alături de care munceau, nu cu cei cu nivel similar de studii. În ramurile industriale care au devenit falimentare, inginerii au ajuns şomeri, ca şi muncitorii. Iar în cele rentabile, au dus-o bine, ca şi ceilalţi angajaţi. Mulţi ingineri au ajuns lideri sindicali, unii şi-au deschis firme proprii, alţi şi-au schimbat domeniul de activitate.<br /><br />Pe de altă parte, cei care prin natura activităţii considerau că n-au nici o legătură cu tehnica au descoperit cu surprindere că informatica - Internetul, în special, dar şi bazele de date de diferite soiuri, editoarele de texte, etc. - le oferă noi posibilităţi de afirmare şi dezvoltare. Unii dintre ei au învăţat o mulţime de lucruri noi şi folositoare din domenii pe care le priveau altă dată cu dispreţ. Mai mult, explozia de informaţii care sunt oferite prin intermediul canalelor de televiziune specializate pe documentare de informaţie - gen Discovery - au permis accesul facil la cunoştinţe sumare care, în anumite cazuri au generat nevoia de cunoştinţe suplimentare. Criza de timp, de care suferim acum cu toţii, ne-a pus în faţa unei situaţii fără ieşire: dacă doreşti să fii un bun specialist în domeniul tău, atunci trebuie să fii la curent cu lucrările cele mai importante din domeniul respectiv. Specializarea şi supraspecializarea - lucruri descoperite de societatea occidentală cu multă vreme în urmă - se fac simţite şi la noi. Nimeni nu mai consideră că a şti câte ceva despre toate e un lucru util, ci că trebuie să cunoşti foarte bine un domeniu concret. Discuţiile despre cultură devin superflue, pentru că însuşi noţiunea de cultură s-a schimbat. Personal nu cred că Edison era un om cult (în sensul în care prin cult înţelegem un cunoscător al beletristicii) - nu ştiu cu certitudine, dar presupun că, la cât muncea şi la cât studia, nu avea timp de literatură sau de expoziţii. Dar sunt convins că un critic literar care ar încerca să-l trateze cu superioritate pe Edison, pentru acest lucru, ar ajunge de râsul curcilor.<br /><br />Putem deci să concluzionăm că afirmaţii de genul inginerii sunt inculţi sunt de două ori eronate. În primul rând pentru că nu există termenul general de inginer, în al doilea rând pentru că nici termenul de cult (sau incult) nu are sens decât într-un anumit context. Asemenea afirmaţii demonstrează o mentalitate depăşită, care ar fi avut o oarecare justificare cu douăzeci de ani în urmă, nu şi în zilele noastre.<br /><br />Pe de altă parte, specializarea este valabilă şi în domeniul literaturii. Nici cel mai capabil critic literar nu poate să citească totul. Am citit interviuri în care critici literari respectabili îşi dădeau cu părerea despre domenii despre care se vedea clar că n-au habar - literatură pentru copii, fantasy, SF, literatură poliţistă. Nici măcar nu ştiau că există scriitori romîni specializaţi în genul respectiv. Astfel, există o zonă pe care din diferite motive (lipsă de timp, gust, snobism, etc.) critica literară a ignorat-o. Golul respectiv a fost acoperit de amatori, mai mult sau mai puţin talentaţi. În domeniul SF, amatorii genului erau nevoiţi să aibă şi o pregătire ştiinţifică (nu neapărat, Romulus Bărbulescu era actor, Mircea Opriţa filolog, etc.), iar printre ei au fost şi ingineri. Aici avem de-a face cu o nouă fabulă fără acoperire, cea care susţine că literatura SF este o literatură pentru ingineri (sau scrisă de ingineri). Dacă vă veţi osteni să faceţi un inventar, veţi descoperi că nu-i aşa, iar că în rândul autorilor SF activi în acest moment există mai mulţi filologi decât ingineri. Definiţia respectivă a avut, evident, un caracter denigrator, atât la adresa literaturii SF, cât şi a inginerilor (tâmpiţii ăia care scriu şi citesc cărţi cu OZN-uri).<br /><br />De fapt, cine ar trebui să scrie cărţi - SF sau de orice fel? Doar cei care au urmat cursurile unei facultăţi pentru scriitori SF? Există aşa ceva? Există facultăţi pentru scriitori de literatură poliţistă? De ce un medic are voie să scrie romane şi un inginer nu? Contează talentul sau diploma? Oare toţi absolvenţii de filologie au talent scriitoricesc?<br /><br />Vă rog să faceţi o listă cu scriitorii importanţi care au studii de specialitate. Şi una cu cei care n-au asemenea studii. Veţi avea mari surprize.<br /><br /><br /><br /><br /><br />INGENIEUR, ENGINEER, INGENIERO...<br /><br />Sebastian A. Corn<br /><br /><br />Sunt medic. Amândoi părinţii mei sunt ingineri. Unchii mei sunt ingineri cu toţii... Liviu Radu este inginer şi la fel e şi Dănuţ Ivănescu... În plus, un coleg de serviciu, medic şi el, regretă că nu l-a ascultat pe taică-său ca să "se facă inginer"...<br /><br />Paragraful de mai sus aduce cu un anumit tip de retorică întâlnit în anii '60 dar, cu toate acestea, mi-l asum în totalitate pentru că este, de fapt, un prim pas către expierea unui păcat. Vreau să spun că, alături de mulţi alţii, în aceiaşi ani '60, ba chiar şi în anii ' 70, aveam un oarecare dispreţ faţă de inginerie deşi, slavă Domnului, cunoşteam încă din familie o sumedenie de ingineri, oameni absolut onorabili atât d.p.d.v. profesional cât şi al extinderii mentale extraprofesionale.<br /><br />Pacostea cu dispreţul faţă de inginerie din acea vreme s-a datorat, cred, proletarizării activităţii inginereşti. Să mă explic. Din motive asupra cărora nu are rost să stărui (industrializare, etc.), scumpa noastră patrie a generat ingineri pe bandă. Ce păţeau respectivii ingineri, o ştiţi mai bine decât mine - cunoştiinţele acumulate în facultate erau încorsetate de necesităţile unei producţii planificate, asta când aceiaşi ingineri nu îngroşau rândurile şomerilor mascaţi. Practic, inginerii noştri erau un fel de anexă a producţiei, care producţie era, nu-i aşa, dusă la bun sfârşit de muncitori, fiind pusă la cale de capetele luminate ale PCR. Aţi citit în gazetele de perete vreo odă închinată inginerilor? Aţi văzut în programele de ştiri ale acelor vremuri vreun reportaj serios al cărui subiect să fie... inginerii?<br /><br />Practic, profesia de inginer a fost decăzută atât prin propagandă cât şi prin politicile promovate de PCR, care au transformat inginerul într-un banal "efector".<br /><br />Un exemplu: faimoasa Dacia. Ştiu sigur de existenţa unor proiecte de îmbunătăţire a maşinii, ba chiar de producţie a unor noi modele, proiecte finalizate de inginerii mult huliţi. Ce s-a petrecut cu respectivele proiecte? De ce nu am văzut acele automobile pe stradă? Din vina inginerilor?<br /><br />Hmm...<br /><br />OK, OK... Deja văd sprâncene ridicate. Sprâncene încruntate, de exemplu, din cauza drumurilor şi a clădirilor ridicate de respectivii ingineri - drumuri peste care se aşterneau gropile şi blocuri ale căror uşi şi ferestre nu se închideau... Dacii ale caror portiere nu puteau fi schimbate între ele... Pantofi ale căror tălpi de dezlipeau... Etc... Etc.<br /><br />Ştiu sigur, însă, şi de anumiţi pacienţi care plecau din spitale cu problemele nerezolvate, am suferit din cauza unei anumite arte grafice ce nu mai avea nici o finalitate artistică şi îmi amintesc de paraliteratura acelor ani, rătăcită în penibil; ţin minte că învăţământul se deteriora progresiv şi mai văd că efectele acelui mod de a face educaţie se resimte şi astăzi. Atunci, de ce erau huliţi NUMAI inginerii?<br /><br />Pentru că, prinşi între musculatura proletarilor şi establishmentul decizional al activiştilor, erau specia de intelectuali cel mai uşor de escamotat - propagandistic, erau lesne de înecat, erau anulabili fără prea multă vorbă. La această anulare au contribuit, însă, şi celelalte specii intelectuale. Nu-mi imaginez că bancul referitor la diferenţa dintre un câine şi un inginer să fi fost imaginat, sau gustat, de vreun proletar, ci tot de nişte intelectuali. Era trendy să-i iei pe ingineri peste picior. Era semn de bonton. Şi atunci, te întrebi, de unde acest dispreţ cu care ceilalţi intelectuali îi gratulau pe ingineri?<br /><br />Făcând abstracţie de incapacitatea funciară a românului de a NU da cu piciorul în cel doborât şi de a NU-l lua la mişto pe cel de care râde toată lumea, să ne amintim puţin de panteonul acelor ani. Oficial, singurii eligibili erau strungarii, ţesătoarele, minerii şi tractoriştii. Ca reacţie socială tipic românească, ceilalţi au simţit nevoia de a căpăta o diplomă de învăţământ superior - era noul blazon, garantul apartenenţei la o nouă aristocraţie, în absenţa celei călcate în picioare la Canal, la Gherla şi la Periprava. În context, inginerii erau contaminaţi de apropierea cu proletarii, trăiau simbioze ciudate prin fabrici şi uzine, purtau cizme de cauciuc şi şube, unii locuiau prin barăci, alţii îşi petreceau timpul pe şantiere "insalubre", ş.a.m.d. Ce să caute ei printre noi, noii aristocraţi ai diplomelor de învaţamânt superior?<br /><br />Acesta a fost instinctual social care i-a determinat pe restul intelectualilor să se delimiteze de primii proletarizaţi ai unei economii care se îndrepta, cu sau fără comunişti, spre revoluţia informatică.<br /><br />Iată-ne ajunşi din nou la proletarizarea despre care am amintit la începutul textului. Ingineria a fost, probabil, prima profesie care a încasat respective proletarizare şi a păţit-o din partea celor care doreau să proletarizeze fără drept de apel, fără să ştie că acest process va fi desăvârşit de duşmanii lor ideologici. Practic, inginerii au fost primii care au suportat desantul protocoalelor de proiectare şi producţie - protocoale care, în final, conduceau la suspendarea propriei gândiri. Inginerul ajunsese încă din anii socialismului să supravegheze un proces a cărui elaborare subtilă îi era oferită ex-machina, cu alte cuvinte, nu mai era "creatorul" portretizat de Jules Verne, ci "muncitorul cu mintea" visat de tovarăşii revoluţionari din toate ţările.<br /><br />Acum însă, după ce capitalismul a triumfat la oraşe şi sate, nici celelalte profesii nu mai sunt la adăpost de proletarizare. Medicina se scufundă sub tonele de protocoale care anulează gândirea proprie, cercetarea este o cerşetoare amarâtă care visează la statutul de întreţinută prin sponsorizări condiţionate de recuperare a investiţiilor, iar arta, ei bine arta - iat-o cum se supune, şi ea, necesităţilor de marketing.<br /><br />Exemplu: Mambo nr. 5, mare hit prin anii '90. Nu este artă, nu, nu! Mambo nr. 5 nu este artă (în accepţiunea mea), dar prefaţează perfect managementul contemporan al artei. În anul dinaintea promoţiei respectivului hit, un anumit producător şi-a spus aşa: avem nevoie de un nene care să arate ca un negru gelat din anii '40 - '50, care negru să poarte un costum şi să cânte o piesă care să sune ca un mambo, care mambo să fie promovat printr-un clip alb-negru cu tentă retro, etc. etc. Nu conta CINE avea să cânte, era importantă doar compoziţia reţetei în ansamblu... Practic, era extinderea în planul producţiei muzicale a principiului liniei de producţie de automobile perfecţionat de Ford.<br /><br />Ce a ieşit, s-a văzut. Piesa ca piesa, dar banii care au curs peste producător după difuzare, au justificat demersul pe care generaţii de directori de marketing l-au preluat apoi cu dezinvoltură. Este un demers pe care actualmente, "managerii" din toate artele (specia există!) îl folosesc pe post de criteriu supra-estetic.<br /><br />Aşa că... Les ingenieurs? The engineers? Los Ingenieros?<br /><br />Ei doar au încasat-o cei dintâi. Urmează restul profesiilor - supuse rentabilităţii economice şi consumerismului care, nu ştiu de ce, îmi rimează cumva a comunism.<br /><br />Căci, de fapt, ce este consumerismul?<br /><br />Un stahanovism rentabilizat, cu finalitate economică.<br /><br />Lăsând la o parte ultimele consideraţii, vă mărturisesc ca aş fi tare fericit ca fiica mea să devină ingineră... Mi se pare o profesie bună. Serioasă. O profesie care nu suportă negocieri avocăţeşti sau tactici de PR când te afli în faţa unei planşete devenite display. Nu-mi propun ca fiica mea să-mi spele păcatul de a-i fi dispreţuit cândva pe ingineri, o nu, dar am avut prilejul să constat că inginerii "bine temperaţi" au o judecată mai sănătoasă decât mulţi alţi profesionişti.<br /><br />În definitiv, podul lui Saligny încă mai stă în picioare, nu-i aşa? <br /><br /><br /><br /><br /><br />MÂNDRIA DE A FI INGINER<br /><br />Text anonim<br /><br /><br />- Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare -<br /><br /><br />A trecut ceva vreme de când un tip care-şi extrage inspiraţia şi verva din plicul cu praf alb, răspunzând totodată la numele de "Gheorghe. Andrei Gheorghe", declara că inginerii nu pot fi consideraţi intelectuali. Suficientă vreme pentru a mă calma. Din păcate, un recent articol de presă (când am să găsesc referinţa am să o trec în această paranteză) separă iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeţi tâind o brazdă într-o groapă de bălegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai puţin, că PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forţe de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanişti avocaţii). Mă rog, afirmaţia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsă. Ce m-a enervat însă este că în articol au fost grupate câteva păreri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul având legătură cu profesia de inginer, care încercau să explice această polarizare. Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafaţă (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisă de balena societăţii civile româneşti, Alina Muget Pipi-Pipi. O definiţie concisă, emisă, probabil, între două cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceauşescu. Sau cam aşa ceva.<br /><br />Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-işti, pentru că de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceauşescu. În mod normal, aici ar trebui să bag o tiradă asupra utilităţii inginerului în societate, să-i sugerez doamnei Pipi-pipi să renunţe la computerul pe care îşi scrie emanaţiile (nu sunt sigur că foloseşte aşa ceva, totuşi), sau să-i sugerez că ar fi cu vreo două sute de kilograme mai slabă dacă ar merge pe jos în loc să folosească maşini sau alte mijloace de transport, sau că în lipsa inginerilor ea ar trebui să stea afară în frig, neîncăpând pe gura peşterii... Dar nu vreau să spun aceste lucruri, pentru că sunt prea simţit. În schimb, voi încerca să explic hoardei umaniste ce creatură este inginerul.<br /><br />Să începem cu începutul...<br /><br />Şcoala generală şi liceul<br />Foarte rar inginerul străluceşte la învăţătură, nu pentru că nu ar avea materie cenuşie deasupra gâtului, ci pentru că nu suportă să înveţe pe de rost texte şi comentarii la limba română, sau nume şi ani la istorie. Asta nu înseamnă că urăşte materiile respective - poate citi cu plăcere o carte, doar că îl enervează noţiunea de memorat. Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru că inginerul nu e tâmpit. Totuşi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (ştiinţa chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesită matematică, aşa că nu are de ales şi o va învăţa. Deşi nu va avea mediile cele mai mari din clasă, viitorul inginer va avea satisfacţia că el este posesorul unor cunoştinţe şi abilităţi pe care colegii lui le văd inaccesibile, şi în acelaşi timp poate să-şi spună liniştit că nu ar fi o mare problemă pentru el să exceleze la celelalte materii, doar că nu vrea. El e cool.<br /><br />Facultatea<br />Inginerul nu se stresează foarte mult în facultate... deşi are de mers la laboratoare şi are de făcut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul şi cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va găsi întotdeauna timp pentru distracţie, socializare, sau pur şi simplu pentru stat degeaba. Pe când studenţii celorlalte facultăţi sunt lipsiţi de griji ca pasărea cerului, sau copleşiţi de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studenţesc al animalului de pradă: 90% din timp doarme şi se joacă, dar în restul de 10% reuşeşte să mobilizeze o impresionantă energie în scopul finalizării unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu contează pentru el, cu suficientă cafea sau Coca Cola la dispoziţie. După ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantităţi impresionante de etanol şi programul lejer este adoptat din nou.<br /><br />Locul de muncă<br />Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine dacă îi place ceea ce face sau dacă este al dracului de bine plătit. Nu este neaparat obsedat de bani (dacă era s-ar fi făcut economist sau avocat), dar nu-i place nici să facă implozie intestinală. El va încerca, dar nu va reuşi decât rar, să menţină ritmul de viaţă din facultate, 90% frecat de mentă, 10% efort intens. Al dracului patroni nu-l lasă. În general este un tip orientat, care dacă vede că meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezită să se reprofileze. "Lipsa lui de cultură", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de şoarece de laborator" nu-l încurcă: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.<br /><br />Cultura<br />Cultura nu este o componentă vitală a unui inginer, dar nu este obligatoriu să lipsească. Un inginer va citi o carte, va asculta muzică şi va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face plăcere, fără să se gândescă la faptul că prin asta el îşi face upgrade la nivelul de cultură. Dacă preferă o carte care descrie o metodă ingenioasă de a lichida pe cineva, urmată de o metodă şi mai ingenioasă pentru aflarea vinovatului, în locul unei cărţi care descrie lamentările şi psihozele unui boşorog sau ale unei femei la menopauză, asta e pentru simplul motiv că inginerul nu are chef să vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lăuda altora cu cât de cult este el. Dacă preferă să vadă cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichidează câte 50 de dobitoci per film în loc să vadă "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru că filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Şi un inginer nu citeşte niciodată poezie, decât dacă vrea să impresioneze o femeie, ceea ce până la urmă este un lucru lăudabil şi îl iertăm.<br /><br />Etica<br />Adevăratul punct slab al inginerului este etica, şi probabil că acolo bate şi madam Pipi-Pipi când vorbeşte de tehnicienii lui Ceauşescu. Inginerii în general se ocupă să construiască dispozitive, fără să-şi facă prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natură financiară. Inginerii fac bombe nucleare şi rachete ghidate nu neaparat pentru că sunt plătiţi pentru asta (dar nu strică) şi nici pentru că le-ar place foarte mult să ucidă oameni (nu mai mult ca altor bărbaţi, cel puţin), ci pentru că sunt dispozitive complexe, de înaltă precizie, şi e o plăcere să arate că pot face aşa ceva. E cool!<br /><br />Acasă<br />Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalţi oameni în viaţa de zi cu zi... cu excepţia faptului că el este în stare să schimbe un bec ars, să monteze o priză sau un întrerupător, sau un cablu TV, şi nu trebuie să ducă calculatorul la reparat dacă are un virus sau dacă vrea să-şi instaleze un modem. Inginerul nu ştie ce e aia Tech Support.<br /><br />Rezultate<br />Care este totuşi diferenţa dintre ingineri şi umanişti? Exceptând pregătirea de specialitate... Diferenţa între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfecţionarea şi întreţinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, construcţii, programe software... Umanistul are ca scop educarea şi perfecţionarea oamenilor şi a societăţii (asta pentru că eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru că ei singuri probabil că-şi închipuie că trebuie doar să existe pentru a lumina lumea cu prezenţa lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progresează de la un an la altul, şi este clar că ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastră). Dar scopul umaniştilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiţi, mai generoşi? Sau e chiar invers? Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!<br /><br /><br /><br /><br /><br />ET IN 'INGINERIA' EGO<br /><br />Marius Dobrin<br /><br /><br />România a fost, în comunism, o ţară de ingineri.<br /><br />Pe de-o parte era dezvoltarea industriei, pe de alta era strangularea segmentului umanist al culturii.<br /><br />Tot ceea ce ţinea de spiritualitate nu avea voie să scape controlului temeinic cu scopul unei manipulări generale. Or un asemenea control era mai uşor de realizat asupra a mai puţini oameni. Drept care, aspiraţia spre studii superioare a atâtor promoţii de liceeni şi-a găsit făgaşul în politehnică. Poate altele erau afinităţile intelectuale pentru unul sau altul, dar drumul în viaţă se arăta mai îmbietor spre inginerie. Mai era şi repartiţia obligatorie de la absolvire, care te putea arunca mai degrabă într-un oraş decât aproape sigur într-un sat. Aşa se face că primele semne ale deplasării spre o pondere crescută a unui act de creaţie înfăptuit de cei din breasla tehnică datează din anii şaptezeci când formele de manifestare artistică au revelat reale calităţi acolo unde lumea se aştepta mai puţin. Era totuşi firesc, aria de selectare înclina balanţa covârşitor spre politehnişti, spre economişti, spre medicinişti.<br /><br />Mai departe, cine şi-a dorit atingerea ţelului intim, a reuşit. Mai greu înainte de '89, mai uşor în libertate. Inginerii de ieri, uneori doar cu studii, fără a fi practicat cu adevărat meseria aferentă, au ajuns acolo unde au visat: pe scenă, în faţa camerelor de filmat sau în paginile cărţilor şi ziarelor.<br /><br />Eu? Mi-am dorti să fiu actor. Dar n-am avut curaj să intru în concurenta uriaşă pentru numai şapte locuri pe an. Poate nici nu am avut suficientă substanţă în mine încât să intru în competiţie. Am învăţat, în schimb, să fac programe pentru calculator. Îmi place asta. Savurez logica suverană a acestei activităţi de creaţie. O logică relativ simplă, o cerinţă de structuralitate care îngădui cu generozitate şi creativitatea fiecăruia. Un set de reguli care se pot aplica, într-o anumită măsură, chiar şi lumii non-informatice.<br /><br />Dar nu am încetat să iubesc teatrul, să citesc poezie, să vibrez muzical. Eram o mână de stagiari care ne întâlneam seara la Casa Studenţilor unde Patrel Berceanu, teatrolog de mare valoare, făcea şcoală de artă dramatică pentru noi.<br /><br />Dar, în cele din urmă, 1989 a însemnat a doua mea naştere.<br /><br />A fost setea de adevăr, de recuperare, a fost uimirea în fata dimensiunii deloc bănuite a minciunii. Am avut şansa de a ajunge să studiez în arhive. M-am simţit precum, poate, s-o fi simţit Ali-Baba în peştera unde se acumulaseră atâtea comori. O lume întreagă de recuperat, un timp, o societate. De aici, pasul firesc de a împărtăşi tuturor ceea ce aştepta ascuns acolo. Aşa am început să scriu. Horia Dulvac este cel care m-a îndemnat să adun totul într-o carte. Mi se părea un pas prea mare pentru mine. Dar întâmplarea, care a jucat un rol fundamental în viaţa mea, a aranjat lucrurile astfel încât să se împlinească. "În căutarea memoriei", după un titlu dat de revista "22" care-mi publicase un articol, a însemnat o carte surprinzătoare pentru multă lume, oferindu-mi satisfacţie şi în acelaşi timp sentimentul reconfortant al unei confirmări. Ceea ce am simţit eu era egal cu sentimentul multora. Am declinat cu onestitate postura de "istoric". Într-o epocă invadată de impostură, e nevoie de transparenţă. Eu doar mi-am asumat rolul de povestitor. Aşa cum am făcut mai apoi în cartea despre filme. În cărţile despre filme având în vedere că în 2007 a apărut şi volumul rezervat tinerilor cineaşti români. Fără să mă erijez în critic de film, precum nu o fac nici atunci când scriu cronică de teatru, ţinta mea este de a duce cu un pas mai departe notorietatea unui act artistic, de a face o idee mai cunoscută povestea, acolo unde simt ca ea riscă să rămână mai degrabă anonimă. Povestea mea de fapt mă reprezintă. După cum a semnalat Viorel Pârligras, când scriu mă descriu. Că sunt poveşti pe care le identific într-un film sau într-o piesă de teatru, că sunt poveşti întâlnite înlumea virtuală, atât de fascinanta lume a sufletelor plutind pe net, scriu de fiecare dată implicându-mă. Sunt eu cel care trăieşte povestea. Scriu ca să suplinesc imposibilitatea de a vorbi cu toţi cei pe care-mi place săi cred prietenii mei.<br /><br />Printre ingineri sunt "poet", printre scriitori sunt "inginer". Mă simt împlinit în ambele spaţii, conştient de limitele mele şi de locul pe care mă plasez atât cât îmi îngăduie propriile-mi resurse. În mod sigur studiile umaniste m-ar fi ajutat mai mult. În cele din urmă, într-ale scrisului, contează covârşitor cultura proprie. Capacitatea de asimilare a unor instrumente fără de care nu poţi construi un text care să transmită un mesaj care să rezoneze la receptor. Desigur că sunt şi excepţii. Aşa cum un pictor naiv rămâne pe un anumit palier, după cum un cântăreţ fără conservator devine un reper în muzică, la fel de bine poate şi un inginer să scrie cărţi cu impact la public. Depinde nu doar de ce şi cât a citit într-o viaţă, depinde şi de harul său, de abilităţile de exprimare, de simţul estetic al creatorului de oriunde şi de oricând. E o reţetă greu de transcris. Talent, studiu, exerciţiu.. ingrediente cunoscute îndeobşte. Dozajul rămâne un mister mai presus de noi.<br /><br />Cât despre România, simt că a trecut în extrema cealaltă, acum are prea puţini ingineri...<br /><br />19 ianuarie 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTRE ŞTIINŢA EXACTĂ ŞI LITERATURĂ<br /><br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />Împovărat în cinci ani de studiu, inginerul, adesea, îşi pierde personalitatea. O spun din cunoaştere, nu din auzite. Şi nu ştiu dacă asta li se întâmplă tuturor, dar sigur mi s-a întâmplat mie. Cinci ani de studiu ingineresc nu e mană cerească. Nu e mană deloc. Până şi logica ajunge să fie dată la o parte şi intră în acţiune obişnuinţa. Uneori mă simţeam ca un robot cu un program bine stabilit, identic, fără nimic spectaculos. Partea artistică a fost acolo totdeauna, dar nu a ieşit la iveală decât în momentul în care inginerul a ajuns să îşi dea seama că nu îşi găseşte locul în lume.<br /><br />Am început abrupt, în dorinţa de-a crea un şapou, dar şi din dorinţa de-a scăpa mai repede de povara inginerească. De ce e inginerul un om de cultură, poate, uneori, mai bun decât un om de cultură? Asta e simplu, părerea mea. Există o graniţă între cele două lumi. Filologul zice că inginerul nu o poate trece, iar inginerul nici nu îşi propune asta. Mă gândeam adesea că eu am posibilitatea de-a citi din plăcere, fără a fi stresată de nota pe care o iau dacă nu citesc. Citeam mereu, uneori, cred, pentru a nu mă depărta prea mult de lumea culturală. Alteori aveam în plan exerciţii de imaginaţie, ajungând astfel la scris şi la mai mult citit.<br /><br />Poate că din această cauză inginerul este mai puţin stresat atunci când vine vorba de literatură. Inginerul, matematicianul, fizicianul, scrie şi citeşte din pură plăcere. E o bucurie pentru el să aibă pixul sau cartea în mână, bucurie care, cred eu, un filolog o pierde cu timpul.<br /><br />Să luăm drept exemplu literatura SF. Câţi dintre scriitorii de SF au avut o meserie pur umanistă? Dacă au fost, au fost foarte puţini. Cine îşi poate imagina mai bine o maşinărie a viitorului dacă nu om al ştiinţelor exacte? El are mai multe cunoştinţe despre acest fenomen, iar imaginaţia i se poate întinde la nesfârşit.<br /><br /> Telefonul mobil, uşile culisante şi multe altele, au fost create datorită filmului Star Trek. Ceea ce odată erau cutii de chibrituri şi uşi trase de oameni, s-a transformat în realitate. Însă nu doar SF-urile sunt în topul inginerilor scriitori. Cei mai mulţi ingineri sunt poeţi. Oameni pentru care poezia nu mai are nici un secret. Sufletul unui om de ştiinţă poate fi mai poetic decât sufletul unui filolog. Filologii ajung la saturaţie, aşa cum ajunge şi inginerul în meseria lui. Poate pentru asta îi este mai uşor omului de cifre să îşi găsească latura poetică, pentru că nimic nu îl obligă să o facă. Sufletul este cel mai important atunci când e vorba de cultură. Dacă cultura nu vine din interior, atunci e doar o altă afacere prost făcută. Eu cred că omul ştiinţelor exacte pune mai mult suflet în partea culturală. Desigur, minunat ar fi ca şi filologul să poată pune suflet în ştiinţele exacte, dar aşa nu prea se întâmplă.<br /><br /> Nu spun că inginerul e mai bun, e doar mai conştiincios, pune mai multă încărcătură sufletească. Oare Riga Cripto şi Lapona Enigel nu a fost, şi a rămas, o operă de artă? Asimov, în totalitatea lui, nu e o operă de artă? Şi de ce nu, să dăm exemplu şi de un fizician al cărui suflet se împarte între arta literelor şi arta fizicii: Gyuri Deak.<br /><br /> Sunt convinsă că dacă căutaţi în sufletul unui om obişnuit cu logica numerelor, veţi găsi nu numai un om de cultură minunat, dar şi un om plin de idei. <br /><br /><br /><br /><br /><br />DESFIINŢAREA PRIN SUPRAÎNFIINŢARE<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Inginerul nu este un intelectual. Nici scriitorul nu este un intelectual. Nici filozoful, nici profesorul, nici pictorul, nici criticul literar, nici strungarul. Până la un punct.<br /><br />Acest punct este depăşirea condiţiei de inginer, scriitor, filozof etc. Este sărirea peste propria condiţie meschină şi saltul în intelectualitate.<br /><br />Intelectual eşti pur şi simplu. Sau nu eşti.<br /><br />Intelectualitatea este o formă superioară de autopercepţie şi percepţie externă, în acelaşi timp. Întâi trebuie să-ţi depăşeşti condiţia primară de inginer, istoric, filozof, sau poet şi trecerea la condiţia secundară, superioară, de intelectual.<br /><br />Dacă ai ajuns la aceasta condiţie, e de la sine înţeles că ai capacitatea de a-ţi conştientiza condiţia. Nu mai rămâne decât să poţi demonstra şi altora că eşti intelectual. Dacă reuşeşti să activezi şi percepţia externă asupra ta, eşti un intelectual recunoscut. Nu cunoscut, ci recunoscut; sunt mulţi intelectuali de faţadă foarte cunoscuţi, dar nu recunoscuţi.<br /><br />Numai intelectualul recunoscut se poate bucura de un succes real. Cunoscuţi sunt şi cântăreţii de manele, şi politicienii, dar aceştia nu sunt intelectuali. Numai intelectualul recunoscut este unul adevărat şi nu presupus intelectual. Să te crezi intelectual sau să te recunoască lumea ca intelectual nu este de-ajuns. Cele două componente, externă şi internă, publicul şi conştientientizarea proprie, trebuie să acţioneze simultan.<br /><br />Nu mai vorbim de cea de-a treia componentă: cel care recunoaşte şi certifică calitatea de intelectual a cuiva. Dacă am face-o, ar trebui sa analizăm un lucru de la sine înţeles. Dacă un intelectual recunoaşte calitatea de intelectual a cuiva, iar el, este recunoscut de un altul, care este recunoscut de un altul şi aşa mai departe, putem da, în acest lanţ teoretic, peste un intelectual ambiguu şi tot eşafodajul se dărâmă. Lucrul e imposibil deoarece doar un intelectual adevărat poate înţelege şi recunoaşte alt intelectual.<br /><br />La nivel primar, de inginer, doctor, matematician, cercetător sau scriitor, poţi afirma că nu poţi înţelege ceva. Nu te faci de ruşine. Pui mâna pe carte, citeşti, socoteşti, cercetezi, perfectionezi, inventezi, ajungi la o concluzie.<br /><br />Profesionalismul lucrează cu adevăruri relative, intelectualitatea cu adevăruri absolute. Trecerea de la profesionalism la intelectualitate e drumul de la dialectică la dogmatism.<br /><br />Dacă ai ajuns intelectual, nu mai ai voie să afirmi că nu înţelegi ceva. Pentru intelectual nu există lucru de neînţeles; toate lucrurile sunt de la sine înţelese, dogmatice.<br /><br />Intelectualul trebuie să înţeleagă orice, chiar şi la nivel intuitiv, dacă nu e posibil altfel. O inteligenţă superioară, cum este cea a intelectualului, nu are voie să se dea bătută în faţa enigmelor existenţiale sau de alt fel.<br /><br />De la inteligenţă, se aşteaptă mai mult decât punerea în practică a unei idei: se aşteaptă ideea.<br /><br />Condiţia de intelectual este o condiţie ingrată. Oamenii conştienţi de acest lucru se feresc să afirme că sunt intelectuali. Ca intelectual, se cere prea mult de la tine. Sună frumos să fii considerat intelectual şi numai proştii pot cădea în capcana de a se considera aşa, fără a avea vreun merit.<br /><br />La starea de intelectual ajungi doar dacă îţi vezi de treabă, în condiţia ta primară de scriitor, inginer sau orice altceva. Dacă nu-ţi stă capul la faptul că ar fi bine să fii considerat intelectual, eşti mult mai liber să te perfecţionezi, să inventezi, să şlefuieşti ce-ai făcut. Dacă nu cauţi intelectualitatea ca pe o emblemă, aceasta poate plana asupra ta tot timpul.<br /><br />E bine, totuşi, ca această aripă de înger să te atingă cât mai târziu posibil, să te lase să-ţi trăieşti viaţa şi să-ţi vezi de meseria de inginer, cercetător, filozof, scriitor de vagoane sau orice altceva.<br /><br />Dacă vrei să distrugi un profesionist, dă-i iluzia că e intelectual! Începi să-l lauzi, să-l premiezi, să-l minţi că e peste măsură de frumos, talentat şi inteligent.<br /><br />Desfiinţarea prin supraînfiinţare e o metodă cunoscută de veacuri, mai ales de cei vicleni. Se ştie că nu ţi-e prieten cel ce te laudă, ci acela care te critică, numai că puţini au predispoziţie să recepteze critica în mod pozitiv. Cei mai mulţi au predispoziţie să fie linguşiţi, lăudaţi, premiaţi sau retribuiţi fără merit şi văd intelectualitatea ca pe un scop în sine.<br /><br />Între intelectualism şi intelectualitate e mare diferenţă; atât de mare, încât foarte puţini o văd.<br /><br />Problema nu e dacă un inginer, filozof sau poet e un intelectual, ci faptul că, dacă vrea să fie un intelectual adevărat, de marcă, trebuie să sară cât mai târziu de pe treapta de meseriaş pe aceea de intelectual. Nu trebuie să ajungă la destinaţie, uitând staţia de plecare.<br /><br />Intelectualul forţat, cel care urmăreşte succesul facil, nu are viitor; fără trecut, nu există nici un viitor.<br /><br />Condiţia de intelectual nu e legată neapărat de cognitiv, de diplome, premii sau medalii. Şi un sudor poate fi intelectual, cum, tot atât de bine, un academician poate să nu fie. Umbra Elenei Ceauşescu planează asupra multora.<br /><br />Pseudointelectualii, cei care se denumesc singuri intelectuali, de un mic grup de prieteni sau de un mic grup de interese, deţin, pe moment, pârghiile puterii: reviste, televiziuni, rubrici permanente în ziare de mare tiraj sau funcţii bine plătite. Lor le convine să afirme că avem democraţie, dar aceasta nu e decât o pseudodemocraţie, o putere a poporului influenţat de ei. Puterea mârlanului nu poate susţine decât puterea pseudointelectualului, cel autoimpus şi fără nici un fundament profesional.<br /><br />Un profesionist de excepţie poate deveni intelectual. Invers, drumul e imposibil. Intelectualul nu se denumeşte şi nu se autodenumeşte, intelectualitatea fiind mai mult sau mai puţin inefabilă.<br /><br />Din păcate, avem prea mulţi intelectuali fabricaţi, doar aşa, să nu zicem că nu avem şi noi intelectuali. Până la o pătură de intelectuali adevăraţi, mai avem de mers. Aceştia nu se formează doar printr-o simplă schimbare de regim.<br /><br />Orice tranziţie creează psudointelectualitate. De aceştia, se scapă greu. Cei ce se autointitulează azi intelectuali au de mâncat nişte bani; chiar şi de la UE. Când se va forma o intelectualitate adevărată, va fi nevoită să plătească oalele sparte de intelectualitatea actualei tranziţii. Tragic e faptul că adulatorii, sinceri sau falşi, te pot face intelectual pentru numai un vot, un sejur în Germania sau, mai rău, pentru o bere sau o friptură.<br /><br />Epoca pe care o trăim e asemănătoare anilor '50. Pseudointelectualii primilor ani de comunism au trăit din împrumuturi, pe care le-au platit intelectualii comunişti ai anilor '70.<br /><br />Există tendinţa de a-i considera intelectuali pe filologi, pentru că stau mai mult între cărţi. Nu timpul pierdut în bibliotecă te face intelectual, ci puterea de percepţie a ceea ce citeşti. Pot exista intelectuali care n-au citit decât o carte în viaţa lor. Depinde care este acea carte şi, mai ales, dacă ai înţeles-o bine, foarte bine chiar, altfel decât cel cu inteligenţă limitată. Marii teologi, revoluţionarii religiei, nu au avut nevoie decât de Biblie pentru a-şi fundamenta propriile concepte.<br /><br />Degeaba stai în bibliotecă; numărul cărţilor citite nu-ţi foloseşte decât dacă ai înzestrarea naturală de a te ridica deasupra lor. Nu este intelectual cel ce a citit mult, ci acela care a citit cu folos.<br /><br />Nimeni nu poate citi cât ar vrea; totdeauna rămâne ceva de citit. Totul e să ajungi în punctul în care nu te mai mulţumeşte nimic, să ajungi la inteligenţa superioară de a scrie ceea ce ţi-ar plăcea să citeşti. Dacă se întâmplă să-i placă şi cititorului acest lucru, sari de la nivelul de scriitor la acela de intelectual.<br /><br />Nu toţi filologii sunt scriitori; intelectuali, nici atât.<br /><br />Dacă eşti un inginer deprofesionalizat de sistem şi îţi găseşti un refugiu, de exemplu, ca redactor la o editură, nu prea înţelegi ce e cu tine acolo; editezi cărţi după ureche. Nefiind tu însuţi talentat, nu poţi descoperi talentul. Editurile n-ar trebui să angajeze redactori „pârâţi", adică redactori care n-au ajuns la puterea de a înţelege mai mult; pot da faliment. Când nu înţelegi ce e cu tine într-o funcţie, e normal să nu înţelegi ce faci.<br /><br />Dacă are vocaţie, profesionistul caută să sară la condiţia de intelectual şi să participe la formarea gustului public pentru ceea ce face el, să educe o masă de cititori. Dacă nu, rămâne ca-n piaţă.<br /><br />De fapt, editurile noastre funcţionează ca magazinele din Bagdad; dau faliment şi se înfiinţează într-un ritm ameţitor. Un bun profesionist ia masa de cititori ca atare, lansând cartea şi urmărind ce se întâmplă. Cartea nu e, totuşi, varză, să o supui unei bune politici de piaţă şi atât. Neprofesionistul procedează la fel, duce o bună politică de piaţă, dar lansează chiar varză pe post de carte. În ambele cazuri, de-o fi bine, de-o fi rău, profesionistul şi neprofesionistul coexistă. Cine mai stă să-i identifice şi să-i separe?<br /><br />O ţară dă lumii forte puţini intelectuali veritabili. Datorită bunului simţ, aceştia nu se exhibă, de cele mai multe ori rămânând simpli anonimi.<br /><br />Cei mai mulţi sunt profesionişti rataţi, care, în paranoia lor, chiar se cred intelectuali.<br /><br />E greu să deosebeşti un pseudointelectual, un meseriaş ratat, de profesionistul veritabil, cel îndreptăţit să aspire la o nouă calitate, cea de intelectual.<br /><br />Dintre profesionişti, unii îşi văd de treaba lor, alţii fac saltul spre intelectualitate. Dacă au bani, se autosusţin. Dacă nu au, devin slugile celor ce se cred intelectuali, dar pe bani. Din cauza asta, discuţia diferenţei dintre intelectualii adevăraţi şi cei ce se cred nici nu trebuie pornită.<br /><br />Privind întrebarea dacă inginerul este sau nu intelectual, părerea mea este că problema e falsă. Orice meserie, nu numai cea de inginer, trebuie să se raporteze la intelectualizare. E bine să fii intelectual, dar acest lucru nu trebuie să fie un scop în sine, ci o tendinţă firească a profesionistului veritabil de a-şi depăşi condiţia.<br /><br />Mulţi deprofesionalizaţi şi-au făcut o meserie din a fi intelectuali. Fluturând intelectualitatea ca pe un steag, ei au devenit: activişti culturali, redactori după ureche, vorbitori de meserie, comentatori universali, secretari la filiale de partid sau de organizaţii internaţionale.<br /><br />La urmă, judecătorul suprem este timpul, intelectualul inefabil care trebuie să cearnă totul. Oamenii se mai pot înşela sau pot fi cumpăraţi; timpul, nu. <br /><br /><br /><br /><br /><br />TICĂ ŞI RICĂ ÎN ŢARA-FĂRĂ-DE-INGINERI<br /><br />Cătălin Ionescu<br /><br /><br />În vremurile copilăriei mele m-am delectat cu câteva ediţii, destul de asemănătoare, ale unei cărţi pentru copii intitulate, cu mici variaţiuni, „Rică şi Tică în Ţara Imposibilului”. Ediţia apărută în anul 1966 sub semnătura lui Leonid Petrescu descria, ca şi cele anterioare, aventurilor unor copii neastâmpăraţi într-un ţinut imaginar în care legile fizicii nu se aplicau.<br /><br />Mi-am amintit de Rică şi Tică citind într-o prestigioasă revistă cum un venerabil domn umanist se revolta împotriva inginerilor lui Ceauşescu. Faptul nu este nou în sine. La intervale aproape regulate, inginerii devin un soi de supape de siguranţă prin care răbufnesc sentimente abrupte de ură şi revoltă la adresa lor şi a societăţii.<br /><br />Şi, sincer, e greu de argumentat de ce. Dacă vorbim de epoca Ceauşescu, decadenţa societăţii s-a manifestat la toate nivelele, nu numai la absolvenţii facultăţilor de profil tehnic. Îndoctrinarea ideologică, lipsa unei reacţii corente civice, distrugerea noţiunii de proprietate şi, în consecinţă, a responsabilităţii asociate ei, toate acestera şi nu numai au dus societatea românească la starea actuală. De ce ar fi inginerii şcoliţi sub Ceauşescu mai vinovaţi decât lucrătorii Securităţii, activiştii de partid, profesorii care au acceptat mutilarea istoriilor umaniste, doctorii care nu mai credeau în Hipocrat, preoţii care îşi turnau enoriaşii, sau casta atotstăpânitoare a vânzătorilor de produse alimentare? Aş fi chiar curios să aflu...<br /><br />Ce este şi mai ciudat este faptul că, în ultimă instanţă, detractorii ingineriei nici nu ştiu foarte bine domeniul acesteia. Să-i ajutăm puţin în privinţa asta. Cum dicţionarele româneşti sunt mai puţin documentate în sensul acesta (de pildă ingineria este definită ca profesia inginerului – vezi RoDEX v1.2), să apelăm şi la alte surse. Site-ul Wikipedia afirmă că ingineria este disciplina de a dezvolta şi aplica cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice pentru proiectarea, analizarea şi/sau construcţia de lucrări în scopuri practice. Definiţia de la Britannica on-line este mai concisă: aplicarea ştiinţei pentru a optimiza conversia resurselor naturale folosite de umanitate.<br /><br />Termenul inginer derivă din cuvântul latin, „ingenium” – tradus drept calitate înnăscută, în special forţă mentală, invenţie inteligentă. Să punctăm şi căteva nume în istoria ingineriei.<br /><br />Primul inginer civil cunoscut în istorie este considerat a fi Imhotep, proiectantul şi supervizorul construcţiei piramidei în trepte din Saqqara, Egipt, apoximativ între 2630 şi 2611 îH. Primul inginer electrician este considerat a fi William Gilbert (1544 – 1603), cel care a introdus termenul de electricitate. Primul motor cu abur a fost construit în 1698 de către inginerul mecanis Thomas Savery (1650 – 1715).<br /><br />Ramurile principale ale ingineriei sunt în mod tradiţional: ingineria aerospaţială, ingineria chimică, ingineria civilă, ingineria electrică, ingineria mecanică. Desigur, progresul tehnic rapid a creat noi ramuri, cum ar fi ingineria computerelor, ingineria de software, nanotehnologie, inginerie moleculară, etc.<br /><br />În România există de asemenea o bogată tradiţie inginerească. Economia Ţărilor române au fost de tip feudal până în secolul XVIII-lea, când apar elementele capitaliste. Astfel, în pragul secolului XIX se intensifică relaţiile comerciale, creşte rentabilitatea pământurilor, se fărâmiţează moşiile prin moştenire, micii proprietari, răzeşii se ridică tot mai des împotriva acaparării pământurilor de către boierime şi ca urmare se înmulţesc procesele în divanurile de judecată. Toate aceste situaţii impun cu necesitate formarea unui corp de ingineri hotarnici. În acelaşi timp, prin creşterea populaţiei din oraşe şi târguri, prin dezvoltarea drumurilor şi podurilor, apar specialiştii în arhitectură şi inginerie civilă.<br /><br />Apare astfel în Moldova cea dintâi formă de învăţământ superior de construcţii din Principatele Române, în limba română. Cărturarul Gh. Asachi, întors de la studii din Italia, cere învoire domnitorului Scarlat Calimachi de a prezenta la Academie un curs de hotărnicie şi arhitectură. Prin hrisovul din 15 noiembrie 1813, domnitorul Calimachi aprobă crearea unei clase de inginerie şi hotărnicie în limba română, ce va funcţiona, începând din ianuarie 1814, pe lângă Academia Domnească din Iaşi. În Muntenia, în 1818, Gheorghe Lazăr întemeiază în Bucureşti Şcoala Tehnică Superioară pentru Ingineri Hotarnici, cu predarea în limba română, la mânăstirea Sfântu Sava, pe baza deciziei lui Voda Caragea. Deşi şcoala lui Lazăr se va închide în 1821, tradiţia inginerilor hotarnici va continua: ultimul inginer hotarnic român, este considerat a fi Nicolae Miulescu (1901 - 1982).<br /><br />Numelor multor ingineri români au intrat în Istoria României. Nu pot să nu amintesc aici de Anghel Saligny (1854 – 1925), creatorul podului peste Dunăre de la Cernavodă, purtând numele regelui Carol I, de fapt un complex de poduri care este şi astăzi în perfectă stare de funţionare, deşi a fost inaugurat în 1895. Omul de ştiinţă şi inginerul George (Gogu) Constantinescu (1881, Craiova – 1965, Londra), este creatorul unui nou domeniu al mecanicii, sonicitatea - printre realizările sale se numără şi un dispozitiv de tragere printre palele elicei avionului, independent de turaţia acesteia, precum şi primul schimbător de viteze automat.<br /><br />Şi ca să facem un cerc complet, mă întreb câteodată cum ar trăi toţi detractorii ingineriei într-o ipotetică Ţară-fără-de-ingineri. Şi să mai facem o convenţie. Să presupunem că în ţinutul din poveste, inginerii au fost arşi pe rug la începutul secolului XIX. Ce ar lipsi umaniştilor din Ţara-fără-de-ingineri născută în 1899? Mai nimic. În afară de automobil (neinventat în jurul anului 1900 - dar probabil că ar exista întinse crescătorii de cai), radio (prima transmisie radio nu s-a mai întâmplat în 1901), zborul autopropulsat (fraţii Wright erau deja cenuşă în 1903), frigiderul (inginerii de la General Electric erau prea reci ca să se mai ocupe de chestia asta prin 1911), televizorul (Philo Farnsworth mâncase deja destulă bătaie de la dascălii săi umanişti, încât să nu-i mai vină cheful, în 1927, la doar 20 de ani, să facă experimente cu transmisia electronică a imaginii), computerul şi tot ce urmat după el (inginerul electrician John Adam Presper "Pres" Eckert Jr. probabil creştea pisici pentru a face în secret experimente cu electricitatea statică când trăgea mâţele de coadă, în loc să facă echipă cu fizicianul John William Mauchly pentru a construi primul computer, ENIAC, în 1946), etc., etc. Şi nu am mai amintit aici de aspirator (1901), de maşina electrică de spălat (1907), de filmul sonor (1923), de maşina electrică de ras (1928), de pix (1938), sau de telefonul mobil (1946)… De altfel, la modul ironic, domeniile umaniste au beneficiat din plin de progresul tehnic, de la inventarea hartiei (una dintre cele 4 mari invenţii din China, aprox. 105 AD), tiparului (Gutenberg, aprox. 1439) şi până la cele mai recente software-uri de procesare şi editare de text sau cele mai performante maşini din tipografiile moderne. De altfel, ca simplu fapt divers, revista în care venerabilul nostru umanist se revolta împotriva inginerilor este, din punct de vedere tehnic, un produs tehnologic.<br /><br />La urma urmei, societatea umană contemporană este, prin definiţie, o societate tehnologică. Desigur că, de-a lungul istoriei, a existat şi tentaţia altor căi. Numai că civilizaţiile, hai să le spunem non-tehnologice, nu au rezistat - deşi chiar şi astăzi imaginile arhetipale ale unei planete Pământ verde/albastru şi fără urmă de industrie sau tehnologie fac pe unii dintre noi să ofteze… Şi umaniştii anti-ingineri de astăzi mai uită un lucru: că de-a lungul istoriei umane marile personalităţi au fost tentate în aceeaşi măsură şi de ştiinţele exacte şi de cele umaniste şi să-i amintim aici doar pe Da Vinci sau Michelangelo. Biserica a beneficiat la rându-i de progresul tehnic, marile catedrale catolice din Europa nu s-au putut înălţa la dimensiunile impozante pe care le ştim şi astăzi fără forţa aburului. Suntem, repet, o societate tehnologică, chiar agresiv tehnologică – soarta multor războaie a fost hotărâtă de avansul tehnologic militar.<br /><br />Morala unei virtuale povestiri Rică şi Tică în Ţara-fără-de-ingineri este simplă. Frumos sintetizată de un proverb românesc: Nu vasul, dar ce pui în el miroase.<br /><br />Sau, cum ar spune mai frumos inginerii, deşi toate revistele se tipăresc pe hârtie, reciproca nu mai este valabilă, pentru că hârtia serveşte la multe alte scopuri, unele care nu au decât o legătură tangenţială cu cultura...<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-POZIŢII<br /><br /><br /><br /><br /><br />SUFERINŢĂ, DICTATURĂ ŞI FRIG<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Ana-Maria Negrilă era, pe vremea Jurnalului Sf, un personaj important în literatura SF românească. Publica destul de des, iar scrierele ei aveau un grup constant de admiratori. În ziua de azi, când nu mai există reviste, nu mai există cenacluri, nici fandom, un autor valoros poate rămâne necunoscut cititorilor. Faptul că această autoare cu un talent original şi autentic a publicat destul de recent două volume - unul de povestiri şi romanul despre care discutăm acum - reprezintă elementul necesar pentru readucerea în atenţia publicului a textelor sale.<br /><br />Împăratul gheţurilor ne povesteşte despre o societate dictatorială, despre o lume care refuză cu teamă posibilitatea de a cunoaşte viitorul, o lume care refuză să aibă de-a face cu mutanţii care au capacităţi superioare oamenilor obişnuiţi. Tema în sine nu-i complet originală, a fost tratată de mulţi autori, iar Nancy Kress a luat o grămadă de premii cu Cerşetori în Spania. Diferenţa principală dintre Ana-Maria Negrilă şi alţi autori constă în punctul de vedere al autorului, în morala poveştii. Nancy Kress (mă refer la ea, dar la fel de bine aş putea să iau un alt exemplu) tratează problema pornind de la premisa că mutanţii sunt buni, reprezintă viitorul, deci omenirea trebuie să cadă în genunchi în faţa lor şi să-i admire. Numai că oamenii, precum cerşetorii din Spania, nu sunt recunoscători şi încearcă să-i stîrpească pe mutanţi. E un punct de vedere foarte corect, dar pe care nu l-au înţeles mulţi dintre cei care au stat în calea progresului, începând cu indienii americani şi popoarele din Asia... Să nu ne abatem de la subiect. Deci, în timp ce unii tratau acest subiect de pe poziţii fals elitiste, ce ascundeau de fapt o mentalitate fasciscoidă, Ana-Maria Negrilă ne prezintă o cu totul altă faţă a lucrurilor. Eroina sa este o fată timidă, care nu-şi doreşte decât să fie lăsată în pace. Prinsă în vârtejul intrigilor, a luptei nemiloase pentru putere, manevrată ca un pion pe tabla de şah a politicilor obscure, are parte doar de suferinţă şi durere, dar, spre deosebire de personajele altor autori, ea condamnă persoanele vinovate, nu omenirea în general.<br /><br />Ana-Maria Negrilă dovedeşte că-i o scriitoare maturizată din punct de vedere literar: are o scriitură plăcută şi elaborată, personajele sale sunt vii şi convingătoare, intriga este captivantă şi bine echilibrată. Ne oferă un roman care se citeşte cu plăcere şi care îi confirmă valoarea, demonstrând că şi scriitorii români de literatură SF îşi au locul lor sub soare.<br /><br /><br />Ana Maria Negrilă - Împăratul gheţurilor<br />Editura Diasfera, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />ORIGINALITATE SAU SUPERFICIALITATE<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />I-am reproşat lui Lucian Dragoş Bogdan, atunci când şi-a publicat cele două volume de povestiri, că s-a grăbit şi nu a făcut o selecţie riguroasă a textelor, punând alături povestiri meritorii şi exerciţii de începător. Din nefericire, aceeaşi mentalitate a funcţionat şi în cadrul romanului său de debut. Avem de-a face cu un text scris, evident, de un începător fără multă experienţă în construirea unui roman. În acelaşi timp, avem de-a face cu un autor care, la fel de evident, are talent. Din nefericire, talentul nu-i suficient şi avem un volum foarte neuniform, în care coexistă fragmente extrem de reuşite şi banalităţi, ba chiar şi chestii evident ratate. Intriga este neunitară, se trece de la un fir narativ la altul fără multă logică, există lentori nejustificate.<br /><br />Autorul insistă foarte mult asupra unor evenimente neesenţiale şi fără valoare în structura romanului, apoi, ca şi cum ar fi obosit, expediază în câteva cuvinte acţiuni care ar fi meritat să fie extinse în capitole întregi.<br /><br />Însă nu aceste erori de structură sau de tehnică literară mi se par importante, ci modul în care autorul încurcă genurile. Romanul Frontiera este combinaţie bizară de literatură SF şi fantasy, fără ca acest lucru să fi fost intenţionat şi programat (ca în cazul Fairiei lui Radu Pavel Gheo), ci pentru că aşa a ieşit. Elementele de fantasy sunt, de fapt, fragmente neasimilate corect din Star Wars, care se suprapun pe o intenţie de space opera (preluată tot din filmele amintite), dar lipsită de grandoarea şi maiestuozitatea necesare unui asemenea proiect.<br /><br />Dacă mai adăugăm la toate acestea idei aiuritoare despre coabitarea - inclusiv sexuală - dintre specii care nu au mare lucru în comun (şi care sunt, în realitate, o înţelegere eronată a ideilor de toleranţă rasială şi sexuală), descoperim că e tare greu să scrii un text de valoare când nu ştii prea bine ce vrei să spui.<br /><br />Marele meu regret este că autorul s-a grăbit să publice această carte pe care, mai mult ca sigur, a scris-o în adolescenţă. Din volum meritau păstrate câteva idei şi cam o treime din text, care, asamblate altfel, cu un alt mesaj şi într-un alt context, ar fi dus la obţinerea unui roman original şi reuşit. Surprinzător este că nu şi-a dat seama de acest lucru coordonatorul colecţiei, Florin Pîtea. Sau, poate, eu sunt cel care greşeşte şi nu pricepe nimic dintr-o carte care ar fi, de fapt, foarte bună...<br /><br /><br />Lucian Dragoş Bogdan - Frontiera<br />Editura Diasfera, 2005<br /><br /><br /><br /><br /><br />SATELIŢI ENERGETICI, NAVETE SPAŢIALE ŞI TERORIŞTI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Aminteam cândva, într-un articol, că thrillerul a răpit multe dintre canoanele genului SF. Mai mult, a apărut o subdiviziune, numită tehnothriller, care foloseşte motive SF, dar în care accentul se pune, în principal, pe înfiorarea cititorului, nu pe minunarea acestuia. Sigur, în acest moment în care literaturile specializate se amestecă şi încearcă să-şi fure cititorii între ele, definirea cu precizie a genului căruia îi aparţie o carte se face din ce în ce mai greu. De fapt, după cum ştim cu toţii, etichetele genului se pun în alte feluri. Ben Bova este cunoscut în mediul SF ca autor şi editor de prestigiu, laureat al multor premii importante, aşa că şi dacă ar publica o carte de bucate, aceasta tot ar fi considerată drept roman SF. Ca urmare, romanul Powersat este considerat ca aparţinând genului SF, cu toate că, pentru un cititor avizat, este evident un tehnotriller.<br /><br />Putem justifica această afirmaţie folosind următoarele argumente: elementele ştiinţifice sunt enunţate vag şi nu au o importanţă fundamentală în desfăşurarea acţiunii (în loc de satelit producător de energie electică ar putea fi o instalaţie de bioenergie sau altă minune care să înlăture dependeţa de petrol, inclusiv pastila care se dizolvă în apă şi se obţine benzină); personajele au rol de salvatori ai lumii; există un complot ce pune lumea în pericol; accentul se pune nu pe latura ştiinţifică, ci pe descoperirea şi înlăturarea complotului.<br /><br />Însă acest lucru are prea puţină importanţă. Ben Bova este un autor talentat, iar dacă i-a plăcut să scrie un thriller, care-i problema? A ieşit un thriller foarte bun, dinamic şi captivant, care se citeşte cu interes şi cu plăcere. În ciuda faptului că, în calitate de cunoscător al genului, cunoşteam toate canoanele acestuia şi, implicit, trucurile pe care avea să le folosească autorul, m-am lăsat prins în mrejele romanului şi l-am devorat pe nerăsuflate. Pe de altă parte, s-ar putea să asistăm la o premieră a genului. Din prezentarea făcută de editor, rezultă că Powersat este primul volum al unei serii cu caracter evident SF. În acest caz, este posibil ca Ben Bova să folosească o îmbinare fericită a genurilor, pentru a-şi face povestea cât mai atractivă.<br /><br /><br />Ben Bova - Powersat<br />Traducere - Mircea Pricăjan<br />Editura Millenium Press, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />VEŞNIC TÂNĂRUL DICKENS<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Avem de-a face cu un roman cu multe premii, dar care, într-un fel, n-a făcut prea mare vâlvă. Avem, în acelaşi timp, cu un roman scris într-o manieră care spune foarte mult specialiştilor şi cititorilor cu o cultură vastă. Mai avem de-a face şi cu un anumit fenomen cultural.<br /><br />Să ne aducem aminte că, în urmă cu câţiva ani, Stephen King s-a apucat să scrie un roman (The Green Mile) în maniera romanelor foileton ale lui Dickens. A găsit necesar să explice acest lucru în prefaţa cărţii. Adevărata explicaţie - care se afla, probabil, în subconştientul autorului - ţine de faptul că, după un secol de experimente literare - mai mult sau mai puţin reuşite - unii dintre scriitori şi dintre cititori au ajuns la concluzia că literatura dickensiană rămâne o culme greu de egalat şi un model demn de urmat. Lucrurile care i se reproşau lui Charles Dickens - oarecare sentimentalism şi ceva caricaturizare a unor personaje - se dovedeasc acum, în lumea dominată de duritate şi cinism a literaturii actuale, a fi alternative plăcute, pe care cititorii le preferă. Ca exemplu, aş cita succesul greu de imaginat al unor scriitoare: Rowling, Bujold - pe care critica a încercat iniţial să îl desfiinţeze, apoi s-a mulţumit să-l explice şi să-l accepte.<br /><br />Aş încadra romanul doamnei Clarke în acest gen practicat de scriitori - pe care nu i-aş numi nici epigoni, nici imitatori ai lui Dickens - care încearcă să folosească maniera literară dickensiană, adaptând-o însă la gusturile şi temele îndrăgite de cititorii unui nou mileniu. Doamna Clarke are motive în plus care justifică o asemenea manieră: acţiunea romanului său se desfăşoară la începutul secolului al XIX-lea, deci un pic de arhaism în tehnica literară şi o lentoare ce nu are de-a face cu literatura modernă, molipsită de suspans, se potrivesc foarte bine cu povestea sa. Din punct de vedere literar, romanul său - o cărămidă masivă, de peste opt sute de pagini - este extrem de reuşit, scriitura migăloasă şi tenace place cititorului, pe care îl impregnează cu gustul şi cu atmosfera unei epoci.<br /><br />În acelaşi timp, doamna Clarke foloseşte o ironie fină şi un umor tipic englezesc - un pic absurd - pentru a sublinia şi mai mult caracterul uşor suprarealist al unei poveşti fantastice, dar descrisă în stilul realismului dickensian.<br /><br />Dar despre ce-i vorba în acestă poveste care demarează lent, foarte lent, cunoaşte apoi a amploare impresionantă şi se termină brusc, lăsând certitudinea că există cel puţin o urmare a volumului? Avem de-a face cu o istorie alternativă, cu o Anglie care a fost condusă cândva de un rege vrăjitor, venit din lumea elfilor, dar care s-a străduit din greu să ignore moştenirea acestuia; avem de-a face cu o Anglie în care vrăjitorii încearcă să revină în atenţia publicului şi-şi doresc să aibă funcţii publice, iar pentru asta au o contribuţie importantă la înfrângerea lui Napoleon...<br /><br />Avem de-a face cu o carte plăcută, interesantă. Însă pentru a o aprecia cum se cuvine trebuie să aveţi timp, să nu vă grăbiţi, să vă lăsaţi în voia ritmului lent impus de autoare.<br /><br /><br />Susanna Clarke - Jonathan Strange şi Mr. Norrell<br />Traducere - Mădălina-Monica Stancu<br />Editura RAO, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />A DOUA ŞANSĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />În reclama făcută cărţii de către editură se menţionează faptul că această carte a stat la baza filmului Ziua cârtiţei. Da, sigur, se poate spune şi aşa, dacă vom considera că la baza fiecărui film cu naufragiaţi stă Robinson Crusoe. De fapt, avem de-a face cu o carte ceva mai profundă decât filmul la care se face referinţă.<br /><br />Să ne închipuim că un bărbat moare subit la vârsta maturităţii şi se trezeşte brusc în trecut, în trupul său de la sfârşitul adolescenţei, dar păstrându-şi toate amintirile din viaţa sa viitoare. Evident că, după ce trece cu bine de şocul unor asemenea întâmplări traumatizante, va încerca să-şi clădească o nouă existenţă, folosind ceea ce ştia despre viitor, dar fără să atragă atenţia asupra sa. Prin pariuri sportive şi prin investiţii aparent juducioase - dar care se bazau pe informaţiile pe care doar el le avea - ajunge un om bogat, care se poate bucura de viaţă. Şi când ajunge la vârsta la care murise prima oară, moare din nou şi o ia de la început.<br /><br />Povestea în sine este interesantă. La urma urmei, şi Ph. J. Farmer ne oferise, în Lumea fluviului, posibilitatea luării de la început a existenţei. Meritul lui Grimwood este că îşi imaginează un personaj care nu se mulţumeşte să trăiască la infinit aceiaşi experienţă, chiar dacă e una plăcută şi comodă. Eroul său încearcă altceva în fiecare existenţă, se străduieşte chiar să schimbe istoria, să descopere dacă mai sunt şi alţii în situaţia sa, să trăiască viaţa din plin sau să aibă experienţe pe care nu le trăise în existenţele precedente.<br /><br />Romanul nu este SF, autorul nu încearcă să dea vreo explicaţie mai mult sau mai puţin ştiinţifică în legătură cu evenimentele. Nu este nici un simplu roman fantastic, care ne prezintă nişte întâmplări extraordinare. Avem de-a face cu o alegorie privind natura umană, iar Grinwood se dovedeşte un scriitor mai profund decât pare la prima vedere, personajele lui se redescoperă continuu şi, în acelaşi timp, nu-şi depăşesc condiţia, rămânând oameni care iubesc, suferă şi au năzuinţe, dar oameni obişnuiţi. Autorul a reuşit cu măiestie să evite căderea în capcana melodramei sau a didacticismului, iar soluţia găsită pentru încheierea poveştii demonstrează o inteligenţă deosebită.<br /><br /><br />Ken Grimwood - Replay<br />Traducere - Antuza Genescu<br />Editura Nemira, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />HANK WILLIAMS CÂNTA ŞI CÂND TONOMATUL ERA SCOS DIN PRIZĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Rareori am avut de-a face cu un roman care să mă enerveze într-un asemenea hal. Rareori am avut de-a face cu un roman care să mă entuziasmeze atât de mult. Pentru că avem de-a face cu o carte care scoate la iveală, într-un mod superlativ, atât calităţile, cât şi defectele lui King.<br /><br />În primul rând, citisem cu mai bine de un an în urmă o poveste - Lisey şi nebunul - care mă fermecase. Iar acum descopăr - încă de la primele pagini, că Stephen King transformase povestirea aceea minunată într-un roman ce pare, cel puţin în prima jumătate, lung, lung, şi fără nici un chichirez.<br /><br />În al doilea rând, volumul preia obsesiile din ultimele decenii ale lui King - autorul în criză de inspiraţie, admiratorul obsedat care terorizează (da data aceasta) familia scriitorului, copilăria plină de abuzuri - şi care, la un moment dat, devin insuportabile.<br /><br />Pe de altă parte, măiestria incontestabilă a scriitorului King are ca efect obţinerea unor fragmente de-o frumuseţe rară, pe care le-am citit mut de admiraţie.<br /><br />Şi astfel, lectura avansa, întreruptă când de comentarii exasperate, când convins că premiul obţinut de roman e mai mult decât justificat.<br /><br />După ce am terminat cartea, pot să concluzionez că avem de-a face cu un roman cu adevărat bun. Un roman de-un fantastic aparte, fascinant, impresionant - fantastic care provoacă mai puţină oroare decât fragmentele de realitate pe care le conţine. Sigur, King preia multe dintre motivele din romanele sale anterioare - pe lângă cele de care am amintit deja şi ideea tărâmului paralel, din Talismanul - dar pe care le asamblează altfel, obţine o contrucţie ce nu seamănă cu celelalte. De altfel, chiar şi punctul de vedere este nou, lucrurile nu mai sunt văzute din perspectiva scriitorului de succes, ci a tovarăşei sale de viaţă, cea care cunoaşte dedesubturile pe care nu le ştiu cititorii şi admiratorii. Şi, ca în toate cărţile sale, King se dovedeşte a fi un scriitor mare îndeosebi prin ceea ce caracterizează un scriitor de valoare, adică surprinderea fragmentelor de viaţă şi descrierea unor personaje coerente, credibile şi consistente. Lisey este un personaj cu adevărat reuşit, cu care cititorul se poate identifica.<br /><br />Nu se poate să nu menţionăm un aspect interesant: de data aceasta, personajele romanului - cu care autorul se identifică - sunt admiratoare ale muzicii country. Sunt citate nume de interpreţi, titluri de melodii, se fac comentarii pertinente - îndeosebi despre Hank Williams. Având în vedere că Stephen King a făcut parte dintr-o formaţie rock şi că până acum se manifestase ca un bun cunoscător al rock-ului (amintiţi-vă de titlurile şi fragmentele de melodii folosite în Christine), nu putem să nu ne aducem aminte de zicala Rockerii devin admiratori de country, atunci când îmbătrânesc... Sunt de vîrsta lui King şi simt că am început să îmbătrânesc - îmi place şi mie country. Aşa că mi se pare normal că şi maestrul King începe să aprecieze acest gen muzical...<br /><br />Nu se poate să nu amintim efortul depus de Mircea Pricăjan, care a dorit să ne ofere ceva mai mult decât o simplă traducere.<br /><br /><br />Stephen King - Povestea lui Lisey<br />Traducere - Mircea Pricăjan<br />Editura Nemira, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTÂLNIRE CU BEN-AMI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />La noi, genul space opera, în care au excelat autori precum E E Doc Smith şi alţii - amintim doar că unele romane ale doamnei Bujold aparţin acestui gen - este mai puţin cunoscut. Genul, care avusese cândva un succes deosebit, a căzut oarecum în desuetudine. Ca atare, când am început să citesc romanul lui Ken MacLeod am fost un pic derutat, ştiind că scriitorul scoţian este un autor de succes al momentului. Am avut apoi surpriza să descopăr că MacLeod începuse să scrie un soi de parodie a romanelor space opera, numai că la un moment dat a început să se ia în serios (ăsta-i riscul parodiilor...) şi a rezultat un soi nou de space opera, care a păstrat caracteristicile principale ale vechiului gen, dar căruia i s-au adăugat şi altele noi, folosindu-se motive ciberpunk şi tehnothriller.<br /><br />Romanul care ne este oferit de editura Tritonic ne poartă pe diferite planete, într-o lume de după un cataclism cibernetic. Oamenii îşi fac copii de siguranţă şi pot fi reînviaţi după moarte, iar lumea este împărţită între grupări de interese care se luptă între ele ca nişte baroni medievali. Bătălia principală se dă pentru controlul găurilor de vierme, prin care se poate călători dintr-o galaxie în alta. Şi, pentru ca lucrurile să se complice şi mai mult, pe unele planete există artefacte străvechi, de origine necunoscută, a căror stăpânire permite acumularea de noi puteri.<br /><br />Deci, în general, un roman captivant, cu acţiune trepidantă, plin de intrigi, comploturi, trădări şi lupte. Un roman care se citeşte cu sufletul la gură, care place şi care amuză.<br /><br />Însă farmecul acestui roman nu este dat de caracteristicile sale space opera, indiferent dacă-s de modă veche sau de modă nouă. Autorul introduce la un moment dat un scriitor, un creator sau un artist, cum vreţi să-i spuneţi, care crează un soi de tragedii shakespeariene. Acest Ben-Ami compune piese de teatru despre Gorbaciov, Che Guevara sau Brejnev, oferind acestor personaje istorice alte trăsături decât cele pe care le cunoaştem noi, contemporanii lor. Tragica poveste a prinţului Brejnev este o combinaţie absolut încântătoare de Hamlet şi Richard al III-lea, cu picături din Regele Lear şi Richard al II-lea. Nu ştiu cât de mult o să vă placă romanul în sine, dar Ben-Ami şi creaţiile sale merită cunoscut, iar frământările sale artistice sunt mai mult decât demne de interes. Aşa că, după opinia mea, avem de-a face cu un autor meritoriu şi cu un roman care chiar merită citit. Vă va amuza, dar va reuşi, în acelaşi timp, să vă dea de gândit.<br /><br /><br />Ken MacLeod - Vânătorii de fulgere<br />Traducere - Mihai Samoilă<br />Editura Tritonic, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN BLESTEM ŞI UN CAVALER NEÎNFRICAT<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Dacă exista vreo îndoială cu privire la talentul doamnei Bujold, acest roman a spulberat-o pe deplin. Autoarea dovedeşte, ca în multe alte rânduri, că nu a primit atâtea premii fără să existe motive serioase. Aş enumera câteva: scrie frumos, textele sale se citesc cu plăcere, intriga e captivantă, personajele sunt convingătoare şi - mai ales - trezeşte în noi bucuria lecturii.<br /><br />Cei care o cunoşteau pe doamna Bujold ca autoare de romane SF vor avea surpriza să o descopere în ipostaza de scriitoare de epopee fantasy. Cu câţiva ani în urmă, când am descoperit ciclul de romane A Song of Ice and Fire, de George R.R. Martin, credeam că în acest domeniu nu se mai poate face nimic. Romanul oferit de editura Tritonic dovedeşte că m-am înşelat. Doamna Bujold îşi foloseşte calităţile proprii pentru a scrie o altfel de epopee, cu nimic mai prejos de cea a lui Martin. Dacă George Martin crea o imagine impresionantă a războiului, pe care-l curăţa de orice eroism romantic, oferindu-ne un echivalent în proză a picturilor şi gravurilor lui Goya, Lois McMaster Bujold foloseşte într-o mai mare măsură - şi, aş zice eu, cu mai mult talent - elementele supranaturale care reprezintă sarea şi piperul unui text fantasy. La acestea adaugă, cu sensibilitatea-i feminină, un dram de romantism, mai multe poveşti de dragoste - asupra cărora nu insistă prea mult, ci doar cât e nevoie ca să justifice anumite elemente ale istorisirii - , şi o lume plină de frumuseţi, plină de viaţă şi teribil de convingătoare, deşi, fiind vorba de un roman fantasy, este o lume în care domneşte supranaturalul.<br /><br />Romanul debutează neguros, macabru chiar, dar vom descoperi ulterior că acest lucru era necesar construcţiei literare, pentru că vom afla de la început unele amănunte care se vor dovedi ulterior de mare importanţă. Iar autoarea, care cunoaşte foarte bine toate trucurile scriitoriceşti, ne strecoară aceste amănunte în trecere, fără să insiste asupra lor - dar fiind convinsă că avem să le ţinem minte până la sfârşit.<br /><br />Deci avem un regat asupra căruia apasă un blestem, avem un cavaler care îşi propune să înlăture acest blestem chiar plătind cu viaţa, avem intrigi de curte, asasinate, comploturi, războaie, trădători şi complotişti, ordine mai mult sau mai puţin cavalereşti... Avem o intrigă trepidantă şi câteva personaje pe care le veţi îndrăgi.<br /><br />Sincer vorbind, am citit cu plăcere romanul şi aştept cu nerăbdare celelalte volume - zice-se că acestea sunt mai premiate şi mai apreciate decât primul.<br /><br /><br />Lois McMaster Bujold - Blestemul Chalionului<br />Traducere - Raluca Chirvase<br />Editura Tritonic, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />UN SPIRIT ANALITIC FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU ŞTIINŢA ŞI POPORUL<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Pe vremuri, când citeam Biblia din curiozitate, m-au mirat faptele de vitejie ale lui Samson, cel care omorâse mii de filistini cu o falcă de măgar. O falcă de măgar este un obiect lung de vreo treizeci de centimetri, care nu prea poate fi folosit ca armă. Spre surprinderea mea, acelaşi lucru îl preocupă şi pe Mircea Opriţă, care concluzionează că, probabil, războinicul biblic folosea o falcă fosilizată de... dinozaur. Pornind de la această idee - foarte SF, de altfel - Mircea Opriţă construieşte un adevărat scenariu şi ne povesteşte tot ce se ştie, se presupune sau s-ar putea spune despre dinozauri.<br /><br />V-am dat doar un exemplu despre ce se întâmplă în ultimul volum al maestrului Opriţă. De fapt, acest volum este o colecţie de articole publicate înt-un săptămânal bucureştean. Autorul - al cărui spirit enciclopedic, analitic şi umanist ne este bine cunoscut tuturor - atacă diferite teme, posibile subiecte SF sau doar teme de interes pentru orice intelectual, pe care le dezvoltă, le extrapolează şi le îndreaptă spre concluzii neaşteptate.<br /><br />Subiectele pe care le abordează sunt privite cu seriozitate, chiar şi atunci când sunt tratate cu ironie, iar concluziile sunt, uneori, destul de pesimiste. Numai că, aşa cum umorul şi ironia sa sunt ardeleneşti, molcome şi blânde, nu sarcastice şi şocante, la fel şi pesimismul său este mai degrabă îngăduitor şi plin de înţelegere pentru slăbiciunile omeneşti. Într-un fel, în această analiză - poate e prea mult spus analiză - a situaţiei actuale, Mircea Opriţă foloseşte mijloacele SF, extrapolând şi exagerând, obţinând finaluri oarecum şocante, pentru a atrage atenţia asupra opiniilor sale, opinii cu care nu putem să nu fim de acord.<br /><br />Avem de-a face, ca şi în textele sale literare, cu un înţelept de structură umanistă, care ştie multe şi ne împărtăşeşte cu bunăvoinţă din ştiinţa sa. Uneori glumeşte şi ne binedispune, alteori e îngrijorat şi ne îngrijorează şi pe noi, dar, în primul rând, e un povestitor căruia îi place să stea la taclale, precum sătenii la şezători. Un povestitor la o anumită vârstă - nu-i bătrân încă, dar a trecut prin multe, a văzut multe şi ţine minte multe - care simte că are ceva de spus, dar nu-i foarte convins că oamenii lumii acesteia în continuă schimbare îşi dau seama despre ce vorbeşte. Într-o lume în care spectacolul primează asupra înţelepciunii, în care fondul contează mai puţin decât forma, în care biblioteca e mai puţin atractivă decât discoteca şi în care tărăboiul mediatic e mai important decât schimbul de idei, oamenii uită repede, trăiesc clipa şi senzaţiile. Textele lui Mircea Opriţă reprezintă o tentativă de a se împotrivi acestui curent nimicitor. Dar, în timp ce savuram minunata parodie a tentativei unui reportaj cu părinţii lui Gagarin, reportaj făcut în ziua în care primul om a pătruns timid în cosmos, mă întrebam cât de multe cunoaşte tânăra generaţie despre acele vremuri şi cât de mult va fi în stare să aprecieze textul respectiv. Ei, dacă ar fi fost scris în ritm de manea...<br /><br /><br />Mircea Opriţă - Discoteca din Alexandria<br />Editura Limes, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />MAGIE, MAGICIENI ŞI SF<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Christopher Priest este un autor cunoscut şi recunoscut în lumea amatorilor de literatură SF, dar se pare că aceasta este prima sa carte tradusă în româneşte.<br /><br />Citindu-i romanul, m-am întrebat până aproape de sfârşitul acestuia de ce volumul a apărut într-o colecţie SF. Pentru că aveam de-a face cu un roman mainstream bun, scris cu talent, cu minuţiozitate şi părând a fi avut la bază o documentare foarte serioasă. Sigur, romane despre magicieni - în sensul de prestidigitatori, de artişti ai spectacolelor de magie, nu în sensul de vrăjitori - s-au mai scris, dar, de obicei, aceste cărţi aparţineau genului horror sau literaturii fantastice şi mizau, în principal, pe ideea vinderii sufletului. De data aceasta ni se descriau profesionişti serioşi, dedicaţi artei lor, dornici să se afirme şi care munceau din greu pentru asta. Autorul foloseşte chiar un truc interesant, introducând în povestire fragmente din cartea despre magie a unuia dintre eroi. Bineînţeles, ca în orice domeniu artistic, avem de-a face cu rivalităţi, intrigi, orgolii, răzbunări şi mişelii, concurenţă acerbă şi amoruri mai mult sau mai puţin romantice. Trebuie să menţionăm că povestea se desfăşoară, în cea mai mare parte a ei, la sfârşitul secolului al nouăsprezecilea, când spectacolele de magie se bucurau de un succes deosebit, iar artiştii - amintiţi-vă de Houdini, de exemplu - erau adevărate personalităţi publice. Autorul crează un tablou credibil şi impresionant al epocii, iar personajele sunt deosebit de convingătoare.<br /><br />Deci, acest roman mainstream care ne introduce în lumea aparte a magicienilor părea să nu aibă nici un element SF. Numai că, la un moment dat, lucrurile capătă o cu totul altă turnură. Eroii îşi pregătesc trucurile cu multă seriozitate şi folosesc ultimele descoperiri ştiinţifice pentru a impresiona spectatorii. Cei doi artişti concurenţi hotărăsc nu numai să folosească electricitatea în spectacolele lor, dar şi să apeleze la cunoştinţele lui Nicola Tesla...<br /><br />În cazul în care cititorul cărţii este unul avizat, acesta va şti că Tesla este nu numai autorul multor invenţii şi descoperiri în domeniul electricităţii, ci şi al unor teorii destul de bizare, teorii pe care Priest le foloseşte cu mult talent, obţinând un roman interesant, captivant şi, mai ales, original.<br /><br /><br />Christopher Priest - Magicienii<br />Traducere - Adriana Bădescu<br />Editura Nemira, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />PLOAIE ŞI O ÎNTÂNIRE ÎN LIFT<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Nu-s mare fan al lui Robinson şi n-am fost foarte încântat de seria Marte în culori, în ciuda multelor premii primite de aceasta. Mi se pare că acest autor nu ştie prea bine ce vrea să spună, că porneşte de la o idee SF interesantă, dar că nu se osteneşte - sau nu-l interesează - să o îmbrace într-o formă literară care s-o pună în evidenţă aşa cum se cuvine.<br /><br />De data asta avem de-a face cu un roman de dimensiuni mai mici, iar ideea nu este teribil de nouă sau de originală: este vorba de încălzirea globală şi de impactul acesteia asupra oamenilor, în condiţiile în care avem de-a face doar cu avertismente, cu semne prevestitoare, nu cu catastrofe evidente.<br /><br />În aceste condiţii, Robinson s-a străduit ceva mai mult să creeze personaje şi situaţii care să le caracterizeze. Astfel, autorul insistă asupra vieţii domestice şi a creşterii copiilor, a lucrului la domiciliu şi a manevrelor politice, asupra cercetării ştiinţifice şi a manevrelor prin care firmele mari acaparează firme mici. Aceste aspecte relativ minore şi care nu se încadrează într-o tematică specială - simple frânturi de viaţă menite să dea credibilitate personajelor - dau farmec cărţii şi demonstrează că Robinson este un scriitor cu un simţ dezvoltat al observaţiei şi care ar fi putut să facă o carieră destul de frumoasă şi ca scriitor mainstream.<br /><br />Mai merită menţionată povestea călugărilor tibetani care şi-au construit un stat pe o insulă inundabilă undeva, la graniţa Indiei cu Bangladesh-ul, şi care au trimis o ambasadă în Statele Unite, pentru a avertiza omenirea asupra pericolului creşterii nivelului mărilor. Şi un scurt intermezzo sentimental, cu două persoane care se cunosc într-un lift rămas în pană şi care, în ciuda evidentei atracţii resimţite, nu fac schimb de nume şi de numere de telefon, reuşind să se regăsească doar întâmplător...<br /><br />Avem deci de-a face cu o carte în care avem câte un pic din toate şi care poate să placă - în funcţie de gustul fiecăruia.<br /><br /><br />Kim Stanley Robinson - 40 de semne de ploaie<br />Traducere - Mihai Samoilă<br />Editura Tritonic, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />ÎNTÂLNIRE DE GRADUL TREI<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />Fraţii Strugaţki sunt cunoscuţi şi apreciaţi în întreaga lume pentru opera lor. Ca atare, iniţiativa editurii Paralela 45 de a le publica lucrările este demnă de laudă.<br /><br />Cei doi autori ruşi au avut, ca preocupare constantă, tematica contactului între civilizaţii. După cum cititorii români cunosc din Picnic la marginea drumului, opinia fraţilor Strugaţki este că asemenea contacte nu au nici un rezultat, diferenţele dintre oameni şi alte fiinţe inteligente fiind prea mari, culturile respective fiind prea diferite.<br /><br />În Piciul avem de-a face cu un caz similar. Aventura unui grup de cosmonauţi, care cercetează o planetă în vederea amenajării ei, începe în condiţii ciudate, prin apariţia unor sunete obsedante, plânsete de copil şi alte lucruri de acest gen care pot sugera halucinaţii şi alte forme de nebunie. Apoi, toate aceste semne bizare se materializează şi cosmonauţii se întâlnesc cu un copil - fiul unor pământeni care murriseră în urma prăbuşirii pe planeta aceea. Evident, copilul acela, care îşi pierduse părinţii la scurt timp după naştere, fusese crescut de nişte făpturi nepămîntene. Orice încercare a cosmonauţilor de a lua legătura cu acele făpturi este sortită eşecului.<br /><br />Contactul cu extratereştrii se face indirect, prin intermediul piciului. Cititorul îşi dă seama curând că piciul este o fiinţă hibridă, o unealtă a extratereştrilor, folosită fără să-şi dea seama. Discuţiile copilului cu cosmonauţii - care îmbină rămăşiţele umane ale acestuia cu intenţiile extratereştrilor de a cunoşte cât mai mult despre oameni - sunt extrem de interesante, pentru că autorii încearcă să discearnă ce ar putea să conteze ca elemente de interes în contactul dintre civilizaţii. Avem, într-un fel, cu o căutare a esenţei omului, cu o tentativă de a compune această esenţă din elemente cât mai simple.<br /><br />Acest roman - despre care fraţii Strugaţki au spus că le este cel mai drag - se dovedeşte a fi, ca multe alte scrieri ale acestor autori sovietici, un manifest programatic indirect al unui umanism apolitic, care n-are nici o legătură cu societatea comunistă în care au trăit cei doi scriitori. Ca atare, valoarea scrierilor lor transcende timpul şi zona geografică.<br /><br /><br />Arkadi şi Boris Strugaţki - Piciul<br />Traducere - Valerian Stoicescu<br />Editura Paralela 45, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />O LUME DE DUPĂ CASTASTROFA NUCLEARĂ<br /><br />Liviu Radu<br /><br /><br />John Wyndam poate fi considerat un clasic al genului şi e de mirare că la noi nu este suficient de cunoscut. Editura Leda ne oferă unul dintre romanele sale cu un subiect de acum clasic - societatea de după catastrofa nucleară, în care regulile de comportare au fost transformate în norme religioase, iar teama de mutanţi a devenit o isterie asasină.<br /><br />Sigur, soluţia este extrem de simplistă, gândirea religioasă nu se reduce doar la interdicţii şi tabu-uri, iar cine crede asta dovedeşte că nu cunoaşte mare lucru despre esenţa religiei. Însă, în acelaşi timp, este evident că nu putem să respingem aprioric posibilitatea unei asemenea deviaţii intelectuale. Wyndham ne descrie o viaţă rurală care, după elementele de identificare pe care le strecoară în conţinutul poveştii, se desfăşoară undeva, în partea de sud a Canadei de astăzi. După cum este normal într-o societate agricolă, puritatea genetică a plantelor şi animalelor este foarte importantă, orice mutant fiind considerat dăunător şi fiind distrus imediat. Prin extrapolare, regula este extinsă şi asupra oamenilor, fiecare copil nou născut fiind cercetat şi autorizat de inspectori au autorităţilor.<br /><br />Trebuie să subliniem primul punct slab al romanului: aceşti inspectori şi controlori trebuie să fie finanţaţi de cineva, regulile respective trebuie să fie impuse de un organism oarecare. În carte ei apar din senin, autorul este interesat mai mult de aspectele morale (cu caracter evident ateist) decât de stabilirea detaliată a criteriilor de funcţionare a societăţii respective.<br /><br />În această societate apar mutanţi mai greu de detectat, pentru că din punct de vedere exterior nu se deosebesc prin nimic de cei din jur. Numai că aceşti tineri aparent normali pot comunica telepatic între ei, ba chiar, la un moment dat, cu telepaţi aflaţi tocmai în Noua Zeelandă.<br /><br />Aici apare, după opinia mea, al doilea punct slab al romanului: oamenii obişnuiţi sunt descrişi ca fiind mărginiţi, plini de defecte şi cu tendinţe asasine, în timp ce mutanţii sunt personajele pozitive, fără că acest lucru să fie demonstrat în vreun fel. Peste ani, vom regăsi acest punct de vedere în Cerşetori în Spania, de Nancy Kress, justificat la fel de mult - adică de loc - conform credinţei materialiste de la sfârşitul secolului al nouăsprezecilea care spunea că orice schimbare înseamnă dezvoltare. Din nefericire, ştiinţa a reuşit să afle ceea ce bunul simţ spusese mai demult, că nu orice schimbare e un lucru bun şi că nici stagnarea nu-i întotdeauna pozitivă. Aşa că, în ciuda faptului că Wyndham îmi place în general, romanul actual mi se pare hibrid, având partea literară bine construită, dar bazată pe o ideologie simplistă şi fără fundamentare.<br /><br /><br />John Wyndham - Crisalidele<br />Traducere - Sorin Voinea<br />Editura Leda, 2006<br /><br /><br /><br /><br /><br />SOMNUL IELELOR<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />Era normal ca Liviu Radu, traducătorul lui Abraham Merritt, Gordon R. Dickson şi Neil Gaiman, fan declarat al lui Terry Pratchett şi Roger Zelazny, să scrie şi un roman fantasy, după „Triptic”-ul de debut (1999), thrillerul „Spaime” (2004) şi îndrăzneaţa ucronie „Opţiunea”, căreia nici acum, după patru ani de la apariţie, nu mă pot hotărî să-i aplic eticheta de SF. E cu totul altceva decât s-a scris la noi şi cândva va conta ca atare.<br /><br />„Waldemar” ar putea fi o replică, un răspuns la cererea crescândă din partea publicului hrănit de „uzina de vise” de la Hollywood cu desprinderi din ce în ce mai pronunţate de realitate, înfruntări eroice între forţele Răului (călare pe cai negri, balauri, olifanţi sau în care de luptă trase de urşi polari) şi ale Binelui (mai slab dotate, dar tare în credinţă şi foarte hotărâte să învingă): „Stăpânul Inelelor”, ciclul Narniei, Eragon, „Earthsea” în viziunea Hallmark, saga Harry Potter, iar acum, de Crăciun, „Busola de aur”, ecranizarea primului volum din trilogia lui Pullman, „Materiile întunecate”.<br /><br />În genul SF, filonul credinţelor populare a fost prospectat de I. C. Vissarion, Vladimir Colin, Bogdan Ficeac, Rodica Bretin, Constantin Cozmiuc ş.a. În fantasticul eroic, o primă tentativă de apropiere a lui Tolkien de lumea credinţelor româneşti a fost făcută de Catinca Ralea în 1975, dar eforturile ei n-au fost apreciate nici de critică, nici de editori. Dat fiind contextul, iniţiativa lui Liviu Radu e singulară şi îndrăzneaţă.<br /><br />Cartea surprinde în primul rând printr-o nelămurită clarvedere. Să notăm că ea a apărut în librării la sfârşitul toamnei, când n-am fi bănuit apariţia multora dintre evenimentele pe care le voi pomeni în continuare. Acum, la început de An Nou, vedem cum conicul Zuna, muntele sfânt al Ielelor, cu „dimensiunile acelea exagerate, împreună cu risipa de strălucire şi culoare”, pare o copie leită a bradului Millennium din buricul Bucureştilor, „cel mai înalt pom de Crăciun din Europa”. Lumea pricolicilor este luminată de un soare portocaliu, culoare atotprezentă pe acest teritoriu al fărădelegilor. Ca tacâmul să fie complet, pe Waldemar îl cheamă Ciorbă în acte. E un nume cu efect de bumerang, atribuit personajului principal cu mult înainte de scandalul caltaboşilor şi damigenelor cu pălincă trimise miniştrilor agriculturii. Spre deosebire de sicofantul dâmboviţean, personajul principal din romanul lui Liviu Radu este fiul adult al unui celebru pilot erou. Omul, asemenea tuturor românilor rămaşi în ţară, trăieşte un puternic sentiment de frustrare, de care încearcă să scape mergând la munte. Aici e prins în hora Ielelor şi dus pe Celălalt Tărâm.<br /><br />Nu voi polemiza acum pe tema reprezentării Ielelor ca nişte femei fără sex (sau cu sexul situat într-o altă dimensiune), lipsite până şi de şansa unei partenogeneze mai exotice (ce barba lui Wilwur! ele se înmulţesc ca protozoarele, prin diviziune), câtă vreme în basmul popular e suficient să furi haina unei zâne şi apoi poţi să dispui după pofta inimii de ea, legătură perfect compatibilă genetic, din care rezultă feţi-frumoşi puşi pe fapte mari. În fapt, tema dragostei dintre oamenii muritori şi fecioarele elfe a fost magnific tratată de Tolkien, merită să fie încercate şi alte abordări. În plus, scriitorul face o diferenţă clară între elfi şi Iele, aflăm de la sfatul de taină unde demonii şi pricolicii pun la cale cum să declanşeze ostilităţile.<br /><br />În lumea paralelă, Waldemar devine sclavul fermecătoarelor Aloonya (una dintre Ielele deosebit de puternice) şi frustarea de fiu trăitor în umbra tatălui se transformă de această dată într-o imposibilă împlinire în plan sexual. Există aici o trimitere explicită către basmul eminescian „Miron şi frumoasa fără trup”. Insatisfacţia erotică e bine ţinută în frâu şi direcţionată în chip cavaleresc către faptele de arme din lupta împotriva diabolicilor inamici, fapt bine surprins pe excelenta copertă realizată de Alexandra Bardan, unde se vede un pumnal care are ca mâner un tors bărbătesc. Ielele, cu toate înzestrările lor superioare, trăiesc ca dacii dinainte de poposirea celţilor în Ardeal, într-un fel de epocă a bronzului. Ele se apără ca şi călugării budişti, folosind bastoane - în cazul de faţă, metalice. Nu cunosc nici arcul, nici praştiile, cu atât mai puţin armele de foc. Cum nici o fiinţă din Celălalt Tărâm nu poate atinge fierul, un banal cuţit de vânătoare devine o armă de temut, un element din arsenalul magic în stare să provoace răni cumplite doar prin simpla atingere.<br /><br />Regatul Ielelor, unde domneşte un personaj desprins dintr-o baladă de Goethe, constituie un peisaj strident, o îngemănare de culori contrastante şi de elemente baroce. Liviu Radu creează şi vizualizează un mediu de o cromatică extremă, domolită doar de nisipurile terne de la graniţa cu primejdia, o mai veche obsesie a autorului, tratată iniţial în cheie fantastică („Spre Ierusalim”, „Scrisori din fortul de la capătul imperiului”), reluată acum în registrul eroic. Ielele prezintă şi ele trăsături contradictorii, uneori sunt infatuate şi distante, alteori pălăvrăgesc ca nişte precupeţe în piaţă. Le place să-şi tortureze prizonierii şi o fac cu o satisfacţie vădită. În ciuda aspectului semidivin, nu manifestă o grijă exagerată faţă de curăţenia trupească, dorm printre cadavrele de pe câmpul de bătălie. De altfel, după ce Tolkien ne-a obişnuit cu imaginea elfilor de-a pururea străjeri, însăşi ideea de somn al Ielelor devine surprinzătoare (de aici opţiunea pentru titlul de mai sus, pe care sperăm ca somnolenţa zeţarilor să nu-l transforme din „Somnul inelelor” în „Domnul inelelor”).<br /><br />După victoria împotriva invadatorilor, Waldemar împărtăşeşte soarta lui Winston Churchill. După ce i se promite că ar putea deveni asemenea Ielelor, el se trezeşte singur, în lumea reală, abandonat în poiana de unde fusese răpit iniţial. Există totuşi o posibilitate de reîntoarcere şi sperăm ca ea să fie exploatată într-un volum viitor. În mod sigur, toţi cititorii vor cere o continuare, iar Liviu Radu posedă suficiente resurse creative ca să definitiveze o primă sagă eroică sută la sută românească.<br /><br /><br />Liviu Radu - Waldemar<br />Tritonic, Bucureşti, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />NOAPTE DE COŞMAR<br /><br />Györfi-Deák György<br /><br /><br />„Noaptea oraşului ilustrat” de Victor Martin surprinde de la prima pagină, deoarece şterge cu buretele o bună parte din cele păţite de Albert Hosman în romanul precedent, „Elogiul muncii de partid” (Editura Sitech, Craiova, 2004), unde eroul principal căutase registratura ca să-şi înregistreze fiul nou-născut, dar nimerise din greşeală o altă uşă şi ajunsese pe o navă cosmică trimisă pe planeta Ioza, printre călătorii care aveau sarcina să înfiinţeze un partid politic şi să câştige alegerile.<br /><br />Iată-l pe Albert Hosman jucându-se acum cu ideea că este zăpăcitul de Albert Hosman care nu ştia cum funcţionează duşul din cuşetă, prin urmare a fost ajutat de o activistă blondă, tânără şi săritoare, pentru că membrii de partid trebuie îndrumaţi, ba chiar impulsionaţi când dau de greu, un episod menit să sublinieze legătura dintre dictatură şi sexualitate: „Dacă nu la sex, la ce să te gândeşti într-o dictatură? m-ar întreba retoric, continuând cu faptul că sexul nu mai poate fi controlat de poliţia politică, fiind promovat de aceasta, ca o compensare a faptului că viaţa şi proprietatea nu pot fi garantate”.<br /><br />Găsim aici, cuprins într-o singură frază, rostită într-o conversaţie aparent banală cu asistenta medicală de pe holul maternităţii, formulat cu o înşelătoare lejeritate, un principiu utilizat de George Orwell pentru a dinamita relaţiile umane din „1984”: „Între abstinenţă şi ortodoxia politică este o legătură profundă. Pentru că, altminteri, cum s-ar putea menţine exacerbarea obligatorie a fricii, a urii şi a credulităţii tembele de care Partidul are nevoie la membrii săi? Numai încătuşând un instinct puternic şi folosindu-l ca forţă motrice. Atracţia sexuală este o primejdie pentru Partid şi atunci Partidul a pus-o la lucru în folosul său propriu.”<br /><br />Orwell n-a făcut decât să exagereze o idee a predecesorilor săi. Autorii „celor mai anormale lumi posibile”, de la Evgheni Zamiatin şi Aldous Huxley încoace, au desfiinţat familia şi au înlocuit-o cu promiscuitatea, ca o modalitate de a izola indivizii, în vederea unui control strict al comportamentului uman. La rândul său, Victor Martin înclină să brodeze pe marginea acestei teme. În prima carte, Albert Hosman e un bărbat căsătorit, proaspăt tată, un om obişnuit să îndure toanele soacrei numai şi numai de dragul soţiei. Familist convins, el doreşte democraţie, deoarece în democraţie nu numai că poate să aleagă după pofta inimii (bineînţeles, în funcţie de oferta existentă), ci i se permite să refuze orice, chiar şi să nu se vâre cu blonda respectivă în cabina de duş, „din raţiuni de partid”. Iată însă că în volumul secund, după experienţa iozană, el cedează în faţa interlocutoarei sale, o femeie măritată, dar de la un partid care „protejează sexul”, deci care e gata „să-şi asume orice sarcină”.<br /><br />Vocea auctorială şugubeaţă domină o bună parte din „Noaptea oraşului ilustrat” şi persiflează clişeele utilizate anterior, polemizează cu personajele, delimitează, explică, nuanţează. În mod surprinzător, jocul de-a creatorul şi creaţia evită monotonia argumentelor şi teoretizărilor întinse pe câteva pagini şi, prin folosirea inteligentă a unor ghiduşii, transpune subtextul pe un nivel superior. Construcţia romanescă devine una multidimensională, dinamică. De altfel, titlul m-a dus imediat cu gândul la volumul de povestiri scris de Ray Bradbury, „The Illustrated Man”, unde eroul principal e un bărbat cu pielea la fel de pictată ca şi înspăimântătorul harponier Queequeg din „Moby Dick” de Herman Melville. În cazul nostru, Dieter Slom, „căpitan al Asociaţiei pentru Protecţia Afişelor”, a avut iniţiativa de a provoca vânătăi „ornamentale” invizibililor iozani, populaţia originară de pe planeta Ioza, ca să nu se împiedice la tot pasul de ei şi, dacă tot i-a luat la ochi, ca să-i exploateze sexual. Întrucât capul şi faţa victimelor sunt acoperite de plăcuţe osoase, echimozele sunt provocate „pe picioare, fese, pubis, burtă, piept, pulpe”. Iozanii sunt însemnaţi ca vitele, apoi sunt folosiţi ca jucării erotice de nevestele notabilităţilor, iar în momentul când nu mai fac faţă poftelor sau ştiu prea multe, sunt omorâţi şi înlocuiţi cu exemplare tinere, puternice, neştiutoare.<br /><br />Atmosfera pseudo-hormonală creată în unele pagini ţine treaz interesul cititorului, deoarece sugerează o perversitate permanentă, care, în fapt, rămâne doar o caracteristică a politicii. În mod surprinzător, multe dintre personajele aflate la cheremul unor ofiţeri sau lideri de partid interesaţi în special de binele propriu sunt, în adâncul sufletelor, nişte Abrahami vieţuitori în Sodoma.<br /><br />Vorbind despre „Elogiul muncii partid”, criticul şi istoricul literar Mircea Opriţă spunea: „Satira lui Victor Martin e senină, de om care ştie să se amuze pe seama ţintelor sale; ea cheamă frecvent anecdoticul între instrumentele menite s-o îmblânzească. În măsura în care se poate deduce un fir narativ, acesta se desfăşoară lejer printre calupurile de dialog, ca o panglică de scotch care adună cu lipiciul ei vorbe de duh, calambururi inteligente, situaţii comice, fabule năstruşnice, interesante în sine, dar parazitare într-un context care şi aşa nu străluceşte prin dinamism”.<br /><br />„Noaptea oraşului ilustrat” este un pas înainte, o învingere a tentaţiei de a scrie un „Albert Hosman revine” ori un „Albert Hosman Reloaded” (finalul ne rezervă o întorsătură tip „The Matrix”). Victor Martin continuă să glăsuiască aforistic, dar de această dată nu foloseşte „vorbele de duh” de dragul producerii unor pocnete voioase de bici, ci ele sunt împletite în dialoguri, devin argumente, nasc sentinţe, lasă urme adânci în sufletul nostru de oameni care trăiesc în România postdecembristă, ne ajută să ne identificăm cu personajele şi să ne întrebăm de ce a trebuit să credem vreme de douăzeci de ani brucanieni în apariţia unui om providenţial? Satira împinsă la limita tragicului reafirmă rostul literaturii de a deveni o oglindă în care realitatea se reflectă distorsionat, un scut lustruit prin care putem privi chipul hâd al Meduzei, fără teama de a rămâne împietriţi.<br /><br /><br />Victor Martin - Noaptea oraşului ilustrat<br />Editura Autograf MJM, Craiova, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />TRADUCEREA TRADUCERILOR<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Traducerile fac victime. Mai ales în domeniul science-fiction-ului. Multitudinea de mici festivaluri şi târguri de carte din Occident şi S.U.A. dau iluzia multor editori români că premiile primite reprezintă garanţia valorii; poate a valorii în bani. Piaţa de carte science-fiction s-a umplut de traduceri-fluviu, la baza acestora stând confuzia între romanul „comercial” şi cel „subţirel”. După modelul manelelor, compilaţii ale unor voci detestabile, grefate pe melodii vechi, de excepţie, au apărut romane SF diluate, tip „manea”, lucrări lipsite de originalitate, conţinând idei extrase din surse mai vechi.<br /><br />Acesta e modelul vestic. El păcăleşte mulţi autori români, care, în lipsa banilor pentru tot felul de premii, recurg la publicitatea agresivă; cei care au posibilităţi materiale şi morale.<br /><br />Unul dintre autorii cu posibilităţi este George Lazăr, conducător de ziar local şi, mai nou, de revistă care publică traduceri SF; mai prăfuite sau mai puţin prăfuite. Cu o execepţie, o proză mai mult decât slabă, apărută în primul număr al „colecţiei”; a susnumitului, desigur.<br /><br />Domnul Lazăr a publicat romanul cu titlul „românesc” „America One”; cu imaginaţia moştenită, cum spune, de la înaintaşi, i-a făcut lansare la teatrul de păpuşi, după „un scenariu adecvat”, deci prestabilit, menit să mimeze spontaneitatea, cu fascicule laser, discursuri prieteneşti, costume de carnaval, ca în „Chiriţa”, reclamă, desigur, în cotidianul propriu şi altele.<br /><br />Cartea a apărut la „Tritonic”, o editură bazată, ca majoritatea editurilor din România, mai mult pe traduceri. Ca român, poţi publica la o astfel de editură dacă eşti prieten cu patronul sau cu vreun redactor de carte.<br /><br />Până pe la mijlocul textului, am fost tentat să mă gândesc la influenţa lui Kim Stanley Robinson asupra domnului Lazăr. Robinson a luat ca pretext terraformarea planetei Marte, idee destul de subţire, pentru a povesti tot felul de lucruri pe vreo 3000 de pagini. Şi ideea românului George Lazăr e subţire: Pământul după inundaţiile catastrofale generate de încălzirea globală. Sunt cărţi-fluviu şi, prin formatul lor mai îngust, romane-cărămidă. Domnul Lazăr se întinde pe doar căteva sute de pagini, dar ne promite mult mai mult decât atât; să-şi vadă cartea ecranizată.<br /><br />Ce nu înţelege domnul George Lazăr e faptul că, premiată sau nu, cinematografia românească se înscrie în contextual mai larg al declinului general al cinematografiei mondiale. În urmă cu 20 de ani, filme terne ca „Moartea domnului Lăzărescu” sau „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” erau la tonă; „Filip cel bun” sau „Mere roşii”, de exemplu. Dacă cinematografia mondială e în colaps, nici SF-ul mondial nu se simte prea bine. Acesta se autoplagiază până la autodevorare; premiile la kilogram sunt o iluzie pentru cititorul român, mai ales tânăr, care nu a avut timp să citească marii clasici ai literaturii science-fiction. <br /><br />Ce nu ştiu foarte mulţi scriitori de azi e faptul că nu scrii cărţi doar pentru că îţi propui acest lucru. Pentru că ai condiţii materiale şi morale de publicare, nici atât.<br /><br />În tendinţa lui disperată şi obedientă de a se face cunoscut în străinătate, înainte de a fi recunoscut în ţară, autorul romanului „America One” are dreptate, „trăim într-o cultură minoră”. Ce nu înţelege? Faptul că nu cultura e minoră, ci nivelul cultural actual. Nici o cultură nu e minoră, oricât de mic ar fi un popor. Evreii au o cultură mare, acolo, la ei acasă. Cultura e minoră când e formată din reprezentanţi nereprezentativi. Un popor rezistă mai bine prin cultură decât prin economie; popoarele sărace înalţă catedrale.<br /><br />Domnul Lazăr scrie, aşa cum singur afirmă, pentru piaţă. Pentru care piaţă? Nu trebuie să se îmbete cu apă chioară; în cantitate mare, şi aceasta e nocivă.<br /><br />E simplu să trăieşti şi să gândeşti forţat internaţionalist. Faptul că un amărât de 1 % vorbesc limba română nu trebuie să ne sperie. Dacă e ceva de tradus, ne traduc ei, străinii. Numele nu contează; doar renumele. Dacă încerci să-ţi construieşti celebritate din cărţi de joc, te minţi singur. Dacă nu eşti apreciat în ţara ta, America nu te ia în braţe. Uniunea Europeană ne tot explică acest lucru, iar noi ne facem că nu înţelegem acest coşmar; fugim de el către Vest, ca pe vremea odioasei sale soţii, în loc să fugim în science-fiction-ul adevărat.<br /><br />„Românul nu încearcă să răspundă la întrebări existenţiale”, ne spune autorul. Corect. Am aflat ce nu face românul; nu am aflat ce face. Problema cititorului nu e dacă avem oameni de calitate în SF, ci dacă avem oameni care să discearnă între valoare şi nonvaloare, astfel încât să creeze un public care să-i deosebească pe cei ce ştiu de cei ce se prefac că ştiu ce e bun şi ce e rău în science-fiction.<br /><br />Deocamdată, publicul manelizat ia din Oceanul Atlantic de maculatură românească doar ce i se spune, adică reclamă agresivă, copertă occidentală, format trendy, titlu derutant şi răsunător etc., adică ambalajul.<br /><br />Dacă vă duceţi la o tipografie, veţi constata că o carte fără conţinut, adică având foile albe, costă cât o carte cu filele acoperite de o poveste, SF sau de alt tip. <br /><br />Un film după „America One” iese din start mai prost decât orice variantă a lui „Waterland”. <br /><br />După un episod în care este descrisă traversarea Oceanului Atlantic pe sub Pământ mi-a venit în gând Jules Verne, un autor interesant la vârsta căutărilor mai mult ştiinţifice, adică între 10 şi 16 ani. În plus, slujitorul anticipaţiei franceze, nu numai că e depăşit, dar e şi arhicunoscut; n-ai cum să-l imiţi. Dacă o faci, ori o faci accidental, dând dovadă de stilistică deficitară, ori o faci înadins, dând dovadă de gol în cultură.<br /><br />„America One” e un roman ce pare scris de Jules Verne, dar e foarte diluat. Găselniţa cu tunelul e la fel de banală ca drumul la Lună cu ghiuleaua.<br /><br />La vremea lor, Verne şi Wells puteau debita aberaţii ştiinţifice de tipul „călătoriei spre centrul Pământului” sau al unui ”om invizibil”, dar cărţile aveau idei valabile doar atunci şi, cum s-a văzut, transpuse, mai târziu, în realitate. Cine nu aduce lucruri noi în SF, nici măcar la nivel stilistic, poate să atragă atenţia asupra lui, pe moment, prin lansări la târguri de carte, postări pe Internet sau cronici prieteneşti, dar gloria asta durează o secundă.<br /><br />Editorul consideră acest roman ca fiind un thriller SF, pentru a-l putea băga în colecţia „Ficţion.ro”. La „cererea expresă a autorului”. Romanul nu e deloc un thriller. Science-fiction, nici atât.<br /><br />Mai degrabă pot fi considerate thriller-e SF romanele lui Isaak Asimov, din cauza caracterului pseudo-poliţist, dar, ah, ce încântare! Acestea spun ceva. Te ţin în priză până la sfârsit. Nu te adorm.<br /><br />Toate vechi şi nouă toate, dar, dacă nu cu aceleaşi mijloace tehnico-literare, măcar nu cu instrumente primitive să trateze românii noţiunea de thriller. Nu are nici un rost să redescoperim America; e de ajuns să ne-o imaginăm. America nu e o ţară cât un continent; e un concept. Nu trebuie să mai aşteptam americanii, să ne înveţe arta scrisului, iar dacă îi asteptăm, nu trebuie să-i aşteptăm pe cei imaginaţi de strămoşii noştri; sau nu aşa.<br /><br />Fără ironie, fără aluzii, fără gadgeturi etc., sarea şi piperul oricărei literaturi americane de valoare, ce mai rămâne din biata literatură de peste orice ocean? Ştiu că e mai uşor să-l pastişezi pe Robinson, tatăl terraformării planetei Marte, dar benefic ar fi să ai talentul de a crea un personaj credibil şi o atmosferă demne de condeiul lui Defoe, tatăl adevăratului naufragiat Robinson.<br /><br />E foarte bine că editura face reclamă agresivă, dar, dacă îl păcăleşte de prea multe ori pe căinele lui Pavlov, se trezeşte că acesta nu mai înghite nici lucruri de valoare. Totul e în detrimentul genului science-fiction. În urma unei astfel de politici editoriale, tot mai mulţi cititori ajung să afirme că „SF-ul nu merge”.<br /><br />Eu aş spune că romanul acesta e o distopie, dar foarte diluată.. Şi foarte departe de distopia lui Mordecai Roshwald despre un eventual război atomic, care are încărcatură emotională şi azi, sau „1984”-ul lui George Orwell, de exemplu, care ne demonstrează că n-a murit comunismul dictatorial. La aceştia, comercialul a venit firesc, n-a fost forţat. Încălzirea globală evocată de George Lazăr nu poate duce decât la mutaţii genetice, care să facă specia umană să evolueze. Ontogenetic, nu literar-artistic.<br /><br />Dacă despre puţine cuvinte de geniu se poate vorbi la infinit, despre o mare de cuvinte goale se pot spune prea puţine.<br /><br />O distopie, utopie, ucronie sau ce-o şi-o mai fi considerând autorul scrierea, aceasta trebuie să se înscrie într-un context istoric. Orwell a fost bine primit de publicul speriat de „războiul rece”, Roshwald a fost bine primit de publicul speriat de iminenţa declanşării unui conflict atomic. De ce ar fi speriat publicul de o glaciaţiune pornită cu zeci de mii de ani în urmă, care, insesizabil, continuă şi azi? Să ne transforme în oameni.<br /><br />Cartea nu e nici măcar slăbuţă; mai rău, e convenţională. E comercială, dar în sens negativ, ca la TV, unde reclamele merg cât timp sunt plătite. Cu toate că a beneficiat „numai de cronici favorabile”, după ce termini de citit un roman ca acesta, simţi nevoia să-l faci cadou unui duşman. Cum nu poţi şti cine îţi e prieten şi cine duşman, poţi să-l dai oricui.<br /><br />Un astfel de autor nu trebuie încurajat; ajunge mare şi deturnează sensul real al literaturii SF în cine ştie ce direcţie. Când omul recidivează în rău, îşi pierde până şi obiceiul de a-şi cere scuze.<br /><br /><br />George Lazăr - America One<br />Editura Tritonic, 2007<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-GRESII<br /><br /><br /><br /><br /><br />IMPRESARUL, VIS FRUMOS SAU COŞMAR?<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Într-o revistă literară, un redactor de la o colecţie de cărţi cu profil science-fiction, fantasy şi horror lansează ideea utilităţii apariţiei, şi în România, a meseriei de agent literar sau, cu altă denumire, de impresar. E adevărat că ne-ar trebui şi nouă oameni care să se ocupe de promovarea şi vânzarea cărţilor, dar sunt absolut sigur că nu avem condiţiile necesare apariţiei unei astfel de îndeletniciri.<br /><br />În primul rând, nu avem teren de joc. Piaţa distribuitorilor şi vânzătorilor de carte e atât de atomizată, încât căutarea unei cărţi devine o aventură. Dacă la cunoscătorii fenomenului SF românesc această aventură se poate sfârşi cu bine, la marea masă a ceea ce numim “generaţiile viitoare” aventura e de-a dreptul absurdă. Foarte mulţi nu ştiu nici măcar care sunt diferenţele dintre science-fiction, fantasy, heroic-fantasy, horror, cyberpunk, ucronie, utopie, distopie sau space-opera. Acest lucru nici nu e prea grav, în orice gen, subgen sau categorie o carte bună rămânând o carte bună. Necazul e altul: cititorii sunt atât de neiniţiaţi încât nu discern între calitate şi maculatură. Mai rău: consideră maculatura ca fiind lucru de calitate, din lipsa reperelor.<br /><br />Revistele literare pot face oficiul de educaţie a publicului, dar sunt atât de multe încât îţi trebuie şapte vieţi să le răsfoieşti pe toate, pentru a găsi ce îţi trebuie. Dacă ştii ce îţi trebuie.<br /><br />Mulţimea publicaţiilor nici nu este cel mai mare rău posibil. Un rău mult mai mare e faptul că majoritatea publicaţiilor, electronice sau pe hârtie, radiourilor şi televiziunilor se ocupă de mainstream, considerând science-fiction-ul un gen minor, urât mirositor pentru nasurile subţiri ale criticilor noştri literari, zaharisiţi, indiferent la ce vârstă.<br /><br />Nimeni nu vrea să-şi pună problema superiorităţii science-fiction-ului faţă de ceea ce putem numi chiar “literatură de drept comun”; sau nu poate.<br /><br />Nici puzderia de târguri şi expoziţii de carte nu rezolvă problema. În primul rând, aceste târguri s-au înmulţit peste măsură, încât nimănui nu-i convine să alerge ca nebunul de la o locaţie la alta.<br /><br />În al doilea rând, din mulţimea târgurilor de carte, nu iese nici unul deasupra, să poţi spune că are notorietatea Târgului de Carte de la Frankfurt. Notorietatea unui târg e dată de perenitate, de calitatea cărţilor prezentate şi, mai ales, de calitatea celor ce promovează cărţile, impresari sau agenţi literari. La noi, târgurile şi târguleţele cu aer provincial, gaudeamusurile, asocierile de editori, tipografi, patroni sau autori, apar şi dispar meteoric. Cărţile sunt bune doar în accepţiunea unor patroni, editori sau redactori de carte diletanţi, aflaţi la începutul începutului; ei privesc fenomenul ca lăutarul, cam după ureche. Ce le place lor, spun că e sfânt.<br /><br />Să luăm un singur exemplu, al celui care a lansat ideea impresariatului artistic privat la români; după noianul de cărţi străine editate, mai mult sau mai puţin reuşite, omul a vrut cu tot dinadinsul să promoveze, discriminatoriu, mai mulţi tineri. Şi i-a promovat, dar lipsa culturii SF l-a făcut să nu ştie că scrierile acestora sunt simple calchieri ale unor traduceri, deja apărute prin reviste sau almanahuri.<br /><br />Lansările de carte nu reprezintă nici ele o soluţie. Se lansează autori, nu cărţi. Şi chiar mai rău: fiecare editură îşi lansează autorii agreaţi şi publicaţi de ea, pe criterii de gaşcă.<br /><br />Nu se prea citeşte; pe de o parte, publicul e neformat, iar pe partea cealaltă, nu are cine să-l formeze. Din acest cerc vicios, dacă poate ieşi, impresarul preferă banul. Cum feed-back-ul ban-calitate se formează extrem de greu, fiind, deocamdată, haotic, nu văd nici utilitatea, nici posibilitatea, apariţiei meseriei impresarului. Cea a apariţiei industriei impresariatului, nici atât.<br /><br />Am văzut lansări de carte unde nimeni n-a fost interesat să cumpere vreun exemplar. Publicul vine, bea cafea, răcoritoare, vreo băutură alcoolică, mănâncă sărăţele sau fursecuri şi pleacă; dacă primeşte cartea cadou şi nu o aruncă la coşul de gunoi, o transformă în suport pentru ibricul de cafea. Si publicul vine doar dacă e invitat preşedintele ţării sau vreo altă somitate, aşa, de curiozitate sau până stă ploaia, să poată pleca acasă. <br /><br />Nu există agenţi literari şi nici nu vor fi prea curând în Romania. Ca să fii promotor al cărţilor altora trebuie să cunoşti fenomenul literar SF în profunzime, să ai timp pentru asta şi să fii mai destept decât scriitorul promovat. Nimeni nu are aceste trei calităti, atata timp cât fiecare se zbate să părăsească nenorocita asta de stare de sărăcie românească, materială şi morală. Starea de sărăcie poate fi părăsită doar prin părăsirea Romăniei, dar, odată ajuns departe, intri în altă masină de tocat nervi, specifică altor locuri. Cei ce nu reuşesc să se integreze în melanjul străinătăţii, se întorc cu pretenţia de a ne da lecţii; datorită obedienţei românului faţă de tot ce nu îi e specific, aceştia chiar reuşesc să impresioneze, dar nu pentru mult timp.<br /><br />La noi, impresarul se confundă cu scriitorul. Mulţi, deoarece au scris câte ceva, au ajuns, conjunctural, redactori de carte şi, în virtutea atribuţiilor de serviciu, sunt obligaţi să facă şi muncă de promoţie, fără să aibă nici o vocaţie. Şi mai mulţi, deoarece au fost angajaţi în funcţie de promovare, reclamă şi publicitate, se apucă şi ei să scrie şi, dacă tot sunt la serviciu, îşi promovează şi propriile cărţi. Primii sfârşesc prin a se crede impresari, iar ultimii prin a se crede scriitori. <br /><br />Deocamdată, toată lumea se pricepe la scris şi toată lumea se pricepe la munca de promoţie şi impresariat, de-a valma.<br /><br />Condiţiile apariţiei impresarului sunt aceleaşi ca pentru apariţia oricărei alte meserii: economice, politice, culturale, sportive, filozofice, literare sau de orice alt fel. Cum acestea se găsesc la nivel submediocru, eventualii nostri impresari vor fi tot submediocri. Dialectic, cantitatea din ce în ce mai mare, duce la un salt calitativ, dar aici nu vorbim de dialectică. Vorbim direct de calitate şi, mai ales, de receptarea ei drept calitate. Lucru de calitate nu există dacă nu este receptat ca atare. Cei ce pozează azi în agenţi literari sunt în situaţia plugarului care mână vitele cu sceptrul regal; ei nu au cum să înţeleagă ce ţin în mână, o bâtă sau un sceptru nobiliar.<br /><br />N-a fost nici un paradox faptul că, în comunism, se citea mai mult. Se citea din plictiseală, orice, de la cap la coadă, fără nici un discernământ, situaţia fiind asemănătoare cu navigarea pe Internet, fără nici o direcţie şi fără nici un sens. Criticii de atunci au creat emuli de aceeaşi valoare îndoielnică, promotori ai aceluiaşi fel de maculatură. Greu se va ajunge la un cerc concentric cu diametru mai mare, atâta timp cât nici traducerile publicate nu sunt mai breze. În loc să ne ridicăm la înălţimea unor culturi science-fiction traditionale, vindem publicului ceea ce are străinătatea mai prost; nu din răutate, ci din prostie, făcând apariţia impresarului şi mai improbabilă în peisajul literar românesc.<br /><br />Şi atunci, dacă nu are cine să discearnă între bine şi rău, cine să-i dicteze săracului scriitor român ce să scrie, pentru a deveni vandabil? <br /><br />Agenţi literari de circumstanţă se mai găsesc, pe ici, pe colo. Scot capul din cel mai neaşteptat ungher.<br /><br />Personal, ca scriitor, am trăit experienţa colaborării neoficiale cu un astfel de impresar; psihiatru de meserie, sub masca prieteniei, acesta mi-a promovat câteva cărţi, cum s-a priceput şi el, ca un diletant într-o meserie încă neomologată, ca şi inexistentă. Cum perspectiva îmbogăţirii din vânzarea cărţilor mele era de-a dreptul iluzorie pentru amândoi, am vrut să ştiu ce îl îndemna să-şi piardă timpul cu promovarea. Am aflat; domnul psihiatru mă studia pe mine, scriitorul, considerându-mă unul dintre cazurile clinice care se ocupă cu păguboasa îndeletnicire a scrisului de science-fiction. Cu alte cuvinte, omul îi consideră psihopaţi pe toţi cei ce scriu cărţi în genul SF şi mă lua pe mine drept caz emblematic. Pentru acest lucru, am întrerupt relaţiile cu un astfel de impresar; el a plecat la Paris, eu am rămas să-mi văd de cărţile mele.<br /><br />Când cineva te întreabă de ce scrii în genul science-fiction-ului, iar tu îi răspunzi că “de-aia”, dialogul e mai mult decât imposibil. Peste ani, se va dovedi cine a fost psihopat, scriitorul sau psihiatrul? <br /><br />În mod normal, în relaţia scriitor-impresar, nu trebuie să existe psihopatie. Fără meseria impresarului, nici un scriitor nu este profesionist. Deocamdată, suntem doar mai mult sau mai puţin scriitori.<br /><br />Există iluzia că, dacă ţi-a surâs norocul şi, datorită unei conjuncturi favorabile de o clipă, ai vândut bine o carte, eşti un scriitor realizat, profesionist. Nu e adevărat; din perioada comunistă, am preluat mii de astfel de scriitori “realizaţi”. Realizaţi de Securitate şi de conducerea de partid şi de stat, mai mult sau mai puţin virtuali, cum s-a văzut, cum sunt astăzi scriitorii fabricaţi pe Internet, un spaţiu mai mult sau mai puţin socializant, spiritual vorbind.<br /><br /><br /><br /><br /><br />GREŞELILE ŞTIINŢIFICE DIN FILMELE SF<br /><br />Amelia Williamson<br /><br /><br />Când fenomenele fizice sunt prezentate eronat într-un film sau serial TV, cercetătorii încearcă să îndrepte lucrurile.<br /><br />Fizicianul Brian CoxFizicianul Brian Cox s-a uitat la filmele SF încă din copilărie. Întotdeauna a chicotit pe seama felului distorsionat în care se prezintă ştiinţa în filme. Dar, pe parcursul ultimului an, el a învăţat multe despre felul cum se stabileşte un echilibru între realizarea unui film captivant şi unul corect din punct de vedere ştiinţific.<br /><br />Cox a colaborat îndeaproape cu Danny Boyle, regizorul filmului «Sunshine», pentru a fi sigur că substratul ştiinţific din film a fost respectat pe cât posibil. „Înainte de a lucra la «Sunshine», am fost destul de pedant în ceea ce priveşte ştiinţifico-fantasticul“, a mărturisit Cox. „Dar aici am învăţat că trebuie să acceptăm unele compromisuri pentru a face din film un itinerar emoţional, nu doar un simplu documentar“.<br /><br />«Sunshine» are acţiunea situată cu 50 de ani în viitor. Soarele moare şi nu mai poate furniza energia necesară pentru supravieţuirea oamenilor. Comunitatea globală cooperează în vederea trimiterii unei echipe de opt cercetători într-o misiune de reaprindere a Soarelui muribund, cu ajutorul unei bombe de dimensiunea Manhattan-ului. Primul grup de cercetători trimis în misiune a eşuat, iar această a doua echipă a rămas singura speranţă a Pământului. În timpul călătoriei spre Soare, cercetătorii găsesc nava distrusă, folosită în misiunea anterioară şi decid să-i ia bomba pentru a dubla şansele de reuşită.<br /><br />SunshinePremisa filmului pare absurdă. Chiar dacă Soarele, ca şi alte stele, se va stinge în cele din urmă, cercetătorii calculează că aceasta va dura aproximativ 4-5 miliarde de ani. Iar odată stins, cum ar putea o bombă, fie ea chiar cât întregul Manhattan, să-l reaprindă?<br /><br />„Teoretic, toate acestea se pot întâmpla“, susţine Cox la secţiunea de întrebări şi răspunsuri de pe site-ul filmului. El a contribuit la crearea fundalului ştiinţific, neprezentat explicit în film, unde un tip ipotetic de nucleu atomic numit bilă-Q loveşte Soarele şi îi sfărâmă atomii, transformându-i în particulele numite supercuarci.<br /><br />Cât despre bombă, ea ar putea folosi uraniul pentru a provoca apariţia materiei întunecate, despre care se crede că reprezintă o mare parte din Univers. Aceasta ar crea suficientă căldură pentru a fisiona bilele-Q.<br /><br />„Scenariul presupune că o seamă de teorii, încă neconfirmate, sunt, de fapt, corecte“, spune Cox. Chiar dacă teoriile ar fi corecte, bilele-Q ar putea trece prin Soare fără să se oprească, sau l-ar putea distruge într-un ritm mult mai lent decât cel prezentat în film.<br /><br />Deşi filmul este de nuanta science fiction, totuşi regizorul a vrut să înfăţişeze personajele fizicieni la un mod cat mai apropiat de realitate. El l-a contactat pe Cox după ce l-a văzut pe tânărul fizician de la Universitatea Manchester la una din emisiunile „Horizon“ de la BBC şi l-a rugat să-i instruiască pe actori cum să joace rolurile de fizicieni. Cox lucrează la CERN, laboratorul european de fizică a particulelor din Elveţia.<br /><br />Acordul fin cu ştiinţa<br /><br />Cox este unul dintre consultanţii angajaţi pentru producerea de filme şi programe TV cât mai exacte din punct de vedere ştiinţific.<br /><br />MediumPentru a face faţă cererii crescânde, Lizzie Burns a co-fondat compania „Hollywood Math and Science Film Consulting“ (Hollywood-Matematică şi Ştiinţă Consultanţă în Film) în 2002. Compania a lucrat la programe TV cum ar fi „Medium“ şi „Num3rs“, deasemenea la filme ca „Flatland: The Movie“ şi „Primer“.<br /><br />Burns spune că cel mai important lucru pentru un film este să fie captivant. „Sarcina noastră, în calitate de consultanţi ştiinţifici, este să ajutăm la crearea unui film sau program TV bun şi plăcut. Dar dacă partea ştiinţifică şchioapătă vizibil, ea este eliminată din film. Evitarea greşelilor la mintea cocoşului constituie o parte importantă pentru menţinerea unei fantezii în limitele credibilului.“<br /><br />Cei şapte consultanţi ai firmei revizuiesc scenariile şi se asigură că ideile pe care se bazează acţiunea sunt plauzibile. De asemenea, ei identifică erorile ştiinţifice şi sugerează idei pentru alte scenarii. „Noi putem da sfaturi“, spune Burns, „dar depinde întotdeauna de producători să decidă câte dintre ele pot să fie încorporate în film sau program“.<br /><br />De exemplu, pentru un episod al serialului „Medium“, unde un matematician cu probleme psihice luptă împotriva teroriştilor, firma a oferit o imagistică matematică pentru decorarea apartamentului: ecuaţii complexe pentru comentariul colateral şi fragmente dintr-o lucrare de teorie a codificării.<br /><br />Jonathan Farley, un matematician care a co-fondat firma, spune că deşi producătorii nu introduc fiecare sugestie în scenariu, ei revizuiesc unele scene pentru a le reflecta.<br /><br />„Noi ne străduim să facem cumva ca ştiinţa să nu fie luată în râs“, spune acesta, „şi încercăm să oferim idei bune să fie cuprinse în scenariu, îi ajutăm pe producători să obţină ceea ce şi-au propus“.<br /><br />Cum să te comporţi ca un fizician<br /><br />Cillian MurphyCa parte a muncii sale la «Sunshine», Cox a ţinut câteva mini-prelegeri de fizică şi astronomie pentru actori; de asemenea, a organizat o tabără cu profil ştiinţific cu o durată de două săptămâni. El a petrecut mult timp alături de actorul Cillian Murphy, care a jucat rolul fizicianului Robert Capa. Amândoi au stat împreună o zi la CERN, au participat la întâlniri legate de probleme ştiinţifice şi au discutat cu fizicienii.<br /><br />„Regizorul i-a cerut lui Cillian să fie foarte atent la felul cum vorbesc şi intru în pielea unui cercetător“, spune Cox. Murphy a observat cum Cox îşi foloseşte mult mâinile atunci când discuţă despre ştiinţă şi a înglobat trăsătura în personajul său. De asemenea, Murphy a agăţat unul dintre articolele de fizică publicate de Cox în apartamentul lui Capa, pentru ca scenele să pară mai reale.<br /><br />Cox a ajutat la înlăturarea „vorbăriei goale” de natură ştiinţifică din scenariu şi s-a asigurat că nu există greşeli evidente. Boyle i-a spus răspicat încă de la început că el nu realizează un documentar de 50 de milioane de dolari, aşa că prin urmare unele lucruri din film urmau să nu fie corecte din punct de vedere ştiinţific. Câteva mici imprecizii şi compromisuri sunt necesare pentru ca filmele să capete dramatism, iar oamenii trebuie să ignore aceste mici inexactităţi ştiinţifice, admise pentru a se reliefa mesajul principal, spune Cox. „«Sunshine» nu este neapărat un film despre ştiinţă“, ne explică acesta. „Este vorba despre cercetători şi despre felul în care aceştia privesc lumea. Iată ce a dorit regizorul să transmită corect“.<br /><br />Cox susţine că e mulţumit de produsul final. „Este un film foarte frumos“, a declarat savantul. „În calitate de cercetător, el mă ajută să mă leg de cele mai interesante aspecte din natură şi îmi aminteşte de ce am ţinut neapărat să devin un cercetător“.<br /><br />El a adaugat, de asemenea, că a învăţat multe despre arta de a transmite publicului informaţii ştiinţifice. „Când oamenilor li se oferă numai date concrete, legătura nu funcţionează, deoarece ei ignoră certitudinile savante“, a explicat Cox. „Pentru ca să le comunicăm elemente de ştiinţă, trebuie să învaţăm să ne conectăm cu oamenii în felul în care aceştia sunt obişnuiţi să interacţioneze, iar asta necesită o transmitere emoţională, nicidecum un limbaj ştiinţific“.<br /><br />Greşeli la loc de cinste<br /><br />Le voyage dans la luneÎncă de la început, filmele SF au conţinut o mulţime de greşeli. Primul film SF, „O călătorie pe Lună“ (Le voyage dans la lune), realizat în 1902, a prezentat nişte astronauţi care au zburat în Cosmos la bordul unei capsule lansate dintr-un tun, proiectil care l-a lovit în ochi pe Omul din Lună. Eroii sunt urmăriţi apoi de creaturile selenare, scăpând de ele prin împingerea capsulei dincolo de marginea plană a Lunii.<br /><br />Spectatorii acceptă şi uneori chiar cer să aibă parte de unele erori. De exemplu, publicul tinde să fie dezamăgit de faptul că exploziile în spaţiul cosmic nu fac zgomot, aşa că producătorii păstrază bubuiturile, chiar dacă sunetul nu poate călători prin vid. În majoritatea filmelor şi a serialelor de televiziune, ocupanţii navelor stelare nu vieţuiesc în condiţii de imponderabilitate. „Există două motive principale“, susţine Cox. În primul rând, reproducerea obiectelor fără greutate este scumpă; în al doilea rând, distrage atenţia de la intrigă. „Într-o situaţie dramatică, spectatorii ar trebui să urmărească jocul actorilor şi să le asculte replicile“, spune Cox. „Dar când lucrurile sunt cu susul în jos sau plutesc este mai greu ca atenţia să se îndrepte asupra acţiunii“.<br /><br />Unele filme sar atât de tare peste cal, încât par să-şi creeze propriile legi ale fizicii.<br /><br />Tom Rogers, profesor la un liceu din Carolina de Sud, a creat în 1996 „Insultingly Stupid Movie Physics Web Site” (Site-ul Filmelor Insultător de Proaste din punct de vedere al Fizicii“). „Uneori, când mă uit la filme, unele dintre tâmpeniile prezentate cu multă seriozitate mă scot din pepeni“, spune Roger. „Totul se reduce la faptul că producătorii de filme au creat un întreg set de clişee vizuale, la care recurg în mod repetat“ pentru a substitui ştiinţa, deşi mai nou ei se străduiesc să readucă lucrurile la normal.<br /><br />Printre greşelile clasice din domeniul fizicii, el enumeră: «Focuri de armă cu gloanţe scânteietoare şi orbitoare, maşini care explodează în coliziuni cumplite şi raze laser vizibile. Eroii din filme cad de la înălţimi mari fără a suferi răni semnificative şi sar prin ferestre din sticlă fără a căpăta vreo zgârietură. Şi cine poate ignora filmele în care oamenii sau alte creaturi sunt micşoraţi sau măriţi de mai multe ori faţă de mărimea lor naturală? În realitate, oamenii umflaţi de peste 100 de ori faţă de mărimea normală ar avea densităţi atât de mici încât ar zbura ca baloanele, pe când oamenii micşoraţi la o sutime din mărime ar deveni atât de denşi, încât s-ar scufunda printre bordurile de beton».<br /><br />Site-ul web evaluează filmele după acurateţea ştiinţifică. „Road to Perdition“ (Drumul spre pierzanie) şi filmul lui Al Gore „An Inconvenient Truth“ (Un adevăr incomod), au fost evaluate cu FB, pentru „fizică bună“, pe când „Planet of the Apes“ (Planeta Maimuţelor, 1968; 2001), „Armageddon“, şi noile filme din seria „Star Wars“ (Războiul Stelelor: Episode I - The Phantom Menace, 1999; Episode II - Attack of the Clones, 2002; Episode III - Revenge of the Sith, 2005) au fost evaluate cu FX („Fizică dintr-un univers necunoscut“).<br /><br />Documentare antrenante<br /><br />Paula Apsell„Cineaştii care fac documentare ştiinţifice au griji opuse şi anume cum să acapareze şi să menţină activ interesul spectatorului“, spune Paula Apsell, producător executiv al serialului „NOVA“, emisiune ştiinţifică difuzată de televiziunea PBS.<br /><br />„Cel mai important lucru este să fii un bun povestitor“, mărturiseşte ea. „Întotdeauna avem de a face cu o relaţie complexă între poveste, personajele pe care le dezvoltăm pentru a o realata şi informaţiile pe care simţim că este necesar să le prezintăm.“<br /><br />Producătorii serialului „NOVA“ nu angajează consultanţi ştiinţifici, dar cer sfatul cercetătorilor - prima dată când programul este în faza de cercetare şi încă o dată când scenariul este terminat. „Trebuie să ne asigurăm că serialul este accesibil unei audienţe largi, dar în acelaşi timp trebuie să ne convingem că informaţia ştiinţifică prezentată este corectă, fără poticneli“, susţine Apsell.<br /><br />Ea adaugă că, deşi mass-media este un mijloc puternic de comunicare a faptelor şi cunoştiinţelor ştiinţifice, aceasta poate de asemenea să răspândească ambiguităţi şi stereotipuri. „Dacă nu eşti atent, poţi transmite o concepţie greşită despre ceea ce este ştiinţa“, spune Apsell. „Programele dramatizate trebuie să folosescă mijloacele dramei, dar ele întrec limita când confundă ştiinţa cu pseudoştiinţa şi când dau apă la moară unor stereotipuri negative despre ştiinţă şi cercetători.“<br /><br />Totuşi, echilibrate cu atenţie, ştiinţa şi drama pot forma o combinaţie bună.<br /><br />„Trebuie să înţelegem că atenţia acordată detaliului reprezintă de fapt ştiinţa“, spune Cox. „Dar în comunicarea cunoştinţelor ştiinţifice - pentru a face înţeles de ce este ştiinţa interesantă şi de ce oamenii ar trebui să considere descoperirile ştiinţifice uimitoare şi interesante -, detaliile îşi pierd din importanţă. În schimb trebuie să creem imagini de ansamblu şi să folosim metafore. Aceasta e calea spre progres“.<br /><br /><br />Titlul original: „The Wrong Stuff”<br /><br />Articol tradus de Cristian Filip<br />din revista „Symmetry", octombrie-noiembrie 2007<br />şi postat pe situl fizicaparticulelor.ro<br /><br />Prezenta versiune a fost revăzută şi stilizată de Györfi-Deák György,<br />care a adăugat şi linkurile necesare.<br /><br />Imaginile au fost adăugate de Pro-Scris.<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-TON<br /><br /><br /><br /><br /><br />NU ÎN FAŢA OGLINZII<br /><br />Horia Aramă<br /><br /><br />Acest vertiginos poem în proză inovează pe linia „vechii teme romantice a oglindei" (cum îi spunea Ion Barbu). [Nota: Vezi Colecţia P.S.F. nr. 259-260, p. 22] De fapt însă, Horia Aramă laudă o antioglindă, nu în sensul dat de Lewis Carroll, a cărui Alice pătrunde în împărăţia vrăjită a spaţiului reflectat, cât în sensul abolirii oricăror oglinzi exterioare pentru o mai desăvârşită imersiune în apele din adânc.<br /><br />Adrian Rogoz<br /><br /><br />Nu în faţa oglinzii. Fără martori. Nici o privire, nici o voce care să-ncerce o definiţie. Nu în faţa oglinzii, deşi duioşia pe care i-o port e de-o vârstă cu mine. Cer iertare oglinzii, căci slăbiciunea în faţa ei are forţa tradiţiei şi am nevoie, ca fiecare femeie, de conflictul perpetuu cu prietena şi rivala mea de culoarea lunii, de aliata francă, dar şi tiranică, înşelătoare, geloasă şi prefăcută, şi care-i gata oricând să mă vitrioleze cu un adevăr salvator, de cea care mă linguşeşte alimentându-mi clipele de laşitate, de cea care-mi toarnă argint viu în vine şi de cea care mă leagănă în torpoare. Şi-mi trebuie faţa ei nocturnă, cea care trece, faţa sardonică şi nepătrunsă, hilară şi mută, care-şi bate joc de strădaniile mele şi de prudenţe, îmi trebuie zeflemitoarea, nemiloasa faţă a oglinzii, dar nu apa ei, nu fantomele ei, ci conştiinţa faptului că ea există, şi distanţa faţă de ea îmi trebuie, aşa cum îmi trebuia odată, în casa cu toate luminile stinse, înconjurată de străzi cu luminile stinse, înecate într-un cer cu stelele stinse. Aveam nevoie de ea şi atunci când eram departe de mine şi azi, acolo unde mă chemau îndatoririle ce-mi alesesem şi care nu erau pe potriva umerilor mei, acolo unde eram obligată să ard între mii de lumini multiplicate de gheaţa monoclurilor, de albul privirilor încântate de sine, de aurul calp şi bijuteriile false şi răsfrânte în şiruri lungi de oglinzi - nesfârşite şiruri aliniate în săli de onoare în care onoarea era interzisă; printre oglinzile veneţiene, depravate şi scumpe, aveam nevoie de ea, de oglinda ce mă ştia, căreia îi aparţineam.<br /><br />Nu în faţa acestei oglinzi se desfăşoară muncile mele satanice; aş umbri-o, aş aservi-o astfel, i-aş spulbera magica forţă pe care o exercită de la distanţă, când faţa i se oglindeşte în memoria mea. Mă văd privindu-mă în oglindă şi atunci sunt eu însămi. În singurătatea camerei mele, la fel ca odată în singurătatea casei, în singurătatea acesteia printre străzi, în marea noastră singurătate între forţe vrăjmaşe sub stelele încă prea depărtate, în ceasuri de taină, în ceasuri cum n-au mai bătut pentru nimeni de la facerea lumii şi până astăzi, ne regăsim faţă în faţă, divinitate şi lut. Sunt eu şi iar eu; eu, puterea nemărginită, binecuvântată cu mana cunoaşterii de sine; eu, pasivitatea ascultătoare a substanţei. Ne aflăm iarăşi la începutul lumii. Abia s-au ales apele de pământuri, întunericul şi lumina abia s-au desprins din nefiinţă. Iar eu, divinitate atotputernică, modelez primul om din mine, lutul primar.<br /><br />Nu în foia oglinzii - nu poţi fi singur, nu poţi fi tu însuţi supraveghindu-te în apa cleştarului, nu te poţi concentra asupra dumnezeieştilor treburi cu dăruirea şi sobrietatea ideală. În mijlocul lumii pe care-am crea-o, între scrinul făcut de mine în ziua a treia şi scaunul încheiat în a cincea, lucrez cu osârdie la opera mea capitală.<br /><br />Nu în faţa oglinzii. Aş da dovadă de afectare, iar munca mea e dramatică, herculeană. Oglinda mi-ar arăta un chip osos de femeie între două vârste, chipul unei femei care n-a fost frumoasă, al unei femei care nu mai e tânără, unul dintre nenumăratele chipuri ale tristeţii şi resemnării, imaginea vie, în veci repetată şi unică totuşi a lungii, sfâşietoarei clipe numite sfârşit. Oglinda mi-ar tăia respiraţia, mi-ar tăia mâinile, mi-ar usca lutul pe degete, lăsându-l să cadă, pulberi, în leagănul naşterii sale. Oglinda mi-ar râde în faţă, oglinda ar tăcea într-o mie de feluri; ar râde cu tot ce-i în juru-mi, cu scrinul făcut în ziua a treia, cu scaunul încheiat în a cincea, ar râde cu tot ce a fost, cu singurătatea camerei mele în casa goală, cu singurătatea casei în strada pustie, a străzii pustii sub stelele pustietăţii.<br /><br />La adăpost de oglinzi se petrece misterul, sub cojile repetate ale singurătăţii. Ici iau cu mâinile lutul fierbinte şi rece, frământ între degete lutul fierbinte şi rece, până ce frigul şi viaţa se aleg, se separă, frigul în degete vinete, viaţa în lut. Frământ chipul meu, îl frământ a doua oară. Am hotărât să îndrept eroarea materiei, am hotărât să iau chipul osos de la care şi-au întors faţa graţia şi armonia, am hotărât să-mi iau chipul în mâini şi să-l torn încă o dată. E o muncă de Hercule, o muncă imposibilă, nu e o muncă, deoarece nu bucurie aduce, ci poartă cu sine ură fără de margini, hotărârea, puterea neomenească pe care numai adânca încredere şi ura totală, perfecta o pot avea. Ungându-mi palmele cu uleiul credinţei totale, iau iarăşi la frământat lutul chipului meu.<br /><br />O fac nemişcată, departe de orice oglindă. Mâinile mele nu schiţează un gest, dar ce departe e nemişcarea lor de repaus! Mâinile mele nu se odihnesc, nu stau destinse ca două flori de carne în poalele tihnei, ca două plante agăţătoare, două frunze de viţă, două stele de mare murind pe o plajă uscată, cu ochi înecaţi în albastre viziuni submarine. Mâinile mi-s antene întinse, vibrânde, prelungiri luminoase ale voinţei mele, şi fiecare deget e un stilet, e un electrod împlântat în materia cenuşie a nopţii. Toţi nervii-mi stau treji, încordaţi, toţi nervii-mi sunt degete în munca pe care o-ndrept contra imposibilului.<br /><br />Departe de orice oglinzi, cu mâinile mute, frământ lutul chipului meu, pe care-l reneg. Nevăzutele degete, numai nervi şi voinţă, îmi sapă obrazul, răstoarnă brazde convinse şi fiecare din muşchii lui capătă viaţă. Au înviat şi aceia care nici nu visară să cunoască beţia mişcării şi calmul destinderii. Au înviat ca de mult, ca odată, atunci.<br /><br />Copilă, îmi mişcam în joacă urechile şi ameţeam oglinda cu jocuri de mimică, până ce cristalul lipsit de şiretenie nu mai ştia care sunt eu, în care dintre feţele care-i scot limba trebuie să ghicească odevăratul meu chip. Muşchii obrazului, ca nişte strune de harfă, erau bine întinşi, ascunzându-şi sonorităţile. Cu o răbdare a încăpăţânării îmi colindam chipul, descoperindu-i în unghiuri muşchi noi, neîndemânatice arcuri încă neîncordate, pe care le învăţam alfabetul mişcării. Trăsăturile mele pluteau pe o mare fluidă, navigau fără ţintă sub velele jocului. Dar joaca muri într-un colţ odată cu anii, departe de ţărmuri, departe de mine. În luciul oglinzii trona ca întotdeauna un chip osos, fără graţii şi armonii, un chip dur ca trupul unei sportive, în care orice linie are o dimensiune raţională, iar conturul şoldului e mai curând o parabolă. Un chip osos pe care nu l-am iubit şi nu l-am urât fiindcă de fapt nu uitasem că nu e decât unul dintre multipele chipuri pe care le port adormite în mine. Uitasem însă că nu le uitasem, de-aceea stăteau nefolosite, uitate, şi pentru că orgoliul firesc al fetei era să fie iubită pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce poate fi.<br /><br />Au trecut însă anii - cum au trecut ! - şi ne-am trezit într-o apă murdară, ne-am deşteptat într-o mlaştină-n care micile fiare de umbră şi noapte se simţiră în elementul lor, iar celor ca mine cinstea şi neîmpăcarea le-au colorat obrajii cu sânge curat. Atunci, departe de orice oglinzi, departe de orgolii, aşa cum aleg astăzi un chip, am ales un destin. Destinul războiului din spatele frontului. Destinul tranşeelor din saloane cu policandre în flăcări. Destinul urmăririlor nocturne, cu moartea drept umbră. Fiecare braţ îmi era o spânzurătoare. Sub feţele mele uneori simţeam hârca. Butonierele bluzei puteau fi tot atâtea săruturi adânci ale gloanţelor. Şi astfel, cu mâinile spânzurători, cu hârca pe umeri şi ciuruită de gloanţe am trecut prin apele nopţii şi prin viscolul zilei, simţind în vârful degetelor atingerea altor degete, ale altora, al căror chip nu aveam voie să-l uit pentru că nu aveam voie să-l ştiu. Dar degetele lor îmi ajungeau, îmi ajungeau numai nervii, numai voinţa lor transmiţându-mi efluvii dincolo de distanţe.<br /><br />Şi-a venit clipa mare, clipa grozavă când primejdia s-a strâns împrejuru-mi ca o cătuşă şi când totul, nu eu, nu doar eu, ci lumina interioară şi demnitatea aproapelui şi foaia de mâine a calendarului au depins de asta; şi a trebuit, într-o clipă a groazei şi a răspunderii, să devin alta, să arunc într-o clipă vraful de chipuri ştiute şi într-o clipă, nesfârşit de lungă, dar una singură, să-mi frământ din nou chipul, ca Dumnezeu chipul primului om, numai că tihna celestă a Olarului o înlocuia metronomul de piatră al vieţii şi al morţii. Departe de mine, departe de orice oglindă, cu ghearele groazei înfipte-n gâtlej şi plutind totodată pe aripa tare-a încrederii, a trebuit într-o clipă fără întoarcere să-mi schimb chipul numai cu mâinile nervilor, numai cu braţele muşchilor, cu dalta voinţei. Şi fără putinţă de verificare, departe de orice oglindă, a fost necesar să trec, foarte singură, cu braţele spânzurători, cu butonierele găuri de gloanţe, pe umeri cu hârca sub faţa cea nouă, nevăzută de mine decât cu ochii intenţiei, pipăită de oarba din mine cu degete oarbe, a trebuit să trec printre ei cu noul meu chip, străin mie însămi, străin tuturora, un chip de o clipă, un chip artificial, pe lângă care aş fi trecut nepăsătoare, în faţa căruia aş fi ridicat din umeri, căruia i-aş fi întors spatele şi nu i-aş fi acordat un zâmbet. Cu masca aceea de gheaţă, străină pe obraz am trecut printre ei şi ei m-au găsit frumoasă, şi ei nu mi-au recunoscut sub ea chipul osos, ocolit de graţii şi armonii, chipul care, dedesubt, râdea cu un hohot al groazei, chipul aceleia către care întindeau braţe spânzurătorile şi spre care stăteau gata să plece gloanţele tuturor plutoanelor de execuţie şi înspre care rânjeau aşteptând toate hârcile. Am trecut printre ei cu chipul meu nou şi-am fost alta, şi spânzurătorile şi-au frânt braţul, şi plutoanele de execuţie şi-au coborât armele, iar hârcile şi-au plâns rânjetul cu ochii lor goi. Iar eu, la adăpostul măştii mele, care era totuşi o parte din mine, am trecut liberă printre pereţii de moarte, cale lungă, culoare întortocheate, scări în spirală şi largi colonade am străbătut, săli fără capăt ale paşilor călcaţi în picioare, săli ale orelor secerate, ale anilor scuturaţi, am trecut printre ziduri cu ghimpi de metal, printre ferestre care erau guri de tun, peste dale de piatra care erau trape secrete, şi am trecut printr-un aer de baionete, un aer de săbii paralele care sfârtecau totul. Şi mai ales am trecut pe lângă nenumărate oglinzi care erau tot atâtea ape gata să mă prindă în ispita ce-ar fi năruit totul, ispita atât de firească de a-ţi şti chipul, ispită mortală, căci în momentul în care m-aş fi privit fără să mă recunosc aş fi avut acea tresărire fatală, nervii mei ar fi emis acele semnale pe care le aşteptau cu o foame de fiară pereţii şi treptele, trapele şi ferestrele guri de tun, văzduhul de săbii, ca să închidă cătuşa, să declanşeze cursa cu dinţi de oţel şi-n jurul ei, în jurul prinsei, în jurul prăzii îndelung râvnite şi care-i orbise, să joace cu tropot cazon şi să râdă cu hohot arătând cu murdare degete-ntinse spre mine umbrele braţelor mele spânzurători. Am trecut printre oglinzile înşelătoare, trădătoare amice, ispititoare prădalnice, şi nu mi-am permis măcar o privire spre ele, şi astfel ieşii din încercuirea cătuşii.<br /><br />Departe, într-o singurătate însingurată, mi-am regăsit chipul osos, fără graţii, şi am putut să pun faţă în faţă feţele mele multiple fără să tremur. Şi m-am îngrozit privind înapoi, şi nu am pierdut nici o moleculă din teroarea fără de margini în voia căreia nu mă lăsasem, am trăit în singurătatea mea tainică toate posibilităţile nerealizate, am atârnat sub toate spânzurătorile şi m-au ciuruit plutoanele de execuţie şi ferestrele guri de tun m-au lovit în plin, şi văzduhul de săbii m-a forfecat, şi apoi trapele, toate trapele s-au căscat sub paşii mei. Şi numai după ce am trăit toate groazele şi în nici un ungher al destinului nu a rămas vreun crâmpei pe care să nu mi-l imaginez, abia atunci, cu timiditate, veni către mine întâia particulă albă şi pură a liniştii.<br /><br />Departe de orice oglinzi şi fără martori, aşa am putut, într-o clipă ce nu se repetă, cu falangele groazei rupându-mi gâtlejul, am putut să-mi schimb chipul osos, ocolit de graţii, cu muzica înşelătoare ce adormi fiara.<br /><br />După ani, râuri lungi ce-au rămas înscrise pe faţă-mi duc o luptă nouă, surdă şi egoistă, sau poate nu, poate bună şi înălţătoare, duc o luptă cu degete mute, cu nervi şi voinţă, duc o luptă în contra marilor delte ce vin să-mi brăzdeze chipul, unelte sordide ale vârstei vrăjmaşe, o luptă în care-i nevoie de tot atâta durere, de tot atâta ură pentru tot atâta victorie, o luptă pentru un chip care nu e doar aparenţă, care nu e nici fugă, ci e chipul meu interior de răzvrătită în faţa cursului vârstelor, de răzvrătită în faţa cascadelor vremii. Departe de orice oglinzi şi fără martori, rup din mine şi arunc putreda carne şi şterg cu unghii de nervi şi voinţă canioanele marilor cataclisme ale anilor şi netezesc dune înalte până la cer; iar nisipurile se liniştesc şi malurile canioanelor se împacă, şi sub ochii uimiţi cu care nu mă privesc din mine apare iarăşi chipul osos, ocolit de graţii, înnobilat însă prin aurul timpului, chipul onest la care nu vreau să renunţ, chipul meu unic şi veşnic în tinereţe.<br /><br /><br />Preluare din CPSF 340<br />15 ianuarie 1969, p. 23-28.<br /><br /><br /><br /><br /><br />FÂNTÂNA<br /><br />Victor Martin<br /><br /><br />Când primarul oraşului s-a hotărât să construiască o fântână arteziană electronică muzicală, cu jocuri de lumini, în funcţie de evoluţia partiturii, consilierii locali prezenţi şi reprezentanţii presei au sărit în sus, critica lor luând, uneori, un caracter patetic.<br /><br />Ziarele au început să urle, iar vorbitorii de meserie ai televiziunilor locale au întors-o pe toate parţile, fără să găsească o explicaţie logică a unei astfel de măsuri abuzive, cu toţii întrebându-se ce-i lipsea unui astfel de „ţărănoi” fântână arteziană muzicală, când existau priorităţi mult mai usturătoare la ordinea zilei.<br /><br />- Te simţi mai bine când schimbi ceva, a răspuns primarul unei interpelări.<br /><br />- Da, eu mă simt mai bine când schimb o bancnotă de o sută, a vociferat o secretară, motiv pentru care şi-a pierdut slujba.<br /><br />Canalizarea oraşului era „la pământ”, mai ales la periferie, ţevile se spărgeau tot mai des, apa venea tot mai murdară la chiuvetă şi cu întreruperi tot mai dese. Din dorinţa de a face bani din orice, fuseseră înlocuite lăzile de gunoi dintre clădirile cu mai multe etaje cu mici pubele, pe bază de contract ferm, mai ales cu miile de mici negustori, care nu aveau posibilitatea să refuze. Asta făcuse să apară munţi de gunoaie pe trotuare, lucru care mai mult mânca bani decât să umple puşculiţa Primăriei.<br /><br />Dacă la toate miile de neajunsuri ale unei proaste conduceri a oraşului, au mai pus în balanţă asfaltatea şi lărgirea străzilor, care mai mult au înţepenit circulaţia decât s-o fluidizeze, precum şi proasta organizare a asociaţiilor de proprietari, consilierii locali au tras concluzia că „fântână arteziană ne mai lipsea”.<br /><br />După mai multe zeci de ore de discuţii sterile, proiectul executivului primăriei de modernizare a centrului oraşului, de construire a unei fântâni arteziene grandioase şi sofisticate, „cum n-a văzut Vestul”, a fost respins; cu un număr mic de voturi, dar, totuşi, respins.<br /><br />Era normal ca Vestul Europei să nu fi văzut o astfel de fântână deoarece modelul se găsea, undeva, în Estul Îndepărtat al planetei, într-un orăşel de care nu auzise nimeni.<br /><br />În urma acestui eşec, primarul s-a înroşit de furie şi s-a hotărât să părăsească partidul care îl susţinuse la alegerile locale, să treacă la partidul care se afla la putere, acest lucru asigurându-i succesul iniţiativei şi un împrumut în bancă, pe spinarea contribuabilului.<br /><br />La negocierile pe care le-a purtat cu liderii puterii, în schimbul susţinerii politice, a promis că va construi o fântână de zece ori mai ieftină decât cea văzută în oraşul oriental vizitat. <br /><br />- Dacă tot faci risipă, nu e mai bine s-o faci şi cu folos? a întrebat un consilier. De unde rezultă economiile?<br /><br />- Din faptul că nu folosesc proiectanţi străini, ci angajez ciberneticieni autohtoni, care nu pretind prea mulţi bani, a spus primarul. În plus, le cer să nu facă o copie fidelă a fântânii originale, ci una cu mai puţine opţiuni de programare a îmbinărilor electronice de sunet şi lumină.<br /><br />Consilierii puterii s-au prefăcut că înghit gogoaşa şi, la următoarea şedinţă ordinară de consiliu local au votat în favoarea primarului, omul lor de-acum. Împrumutul s-a făcut, taxele locale au crescut şi lucrarea a demarat în trombă, făcându-i pe sceptici să înjure autonomia locală şi tot ce ţinea de ea, iar pe adepţi să spună că, uite, domne, se construieşte ceva, un lucru care va dăinui peste timp, mai dă-o dracului de reabilitare termică a construcţiilor şi de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat.<br /><br />Cum nimic nu se dă în folosinţă la termen, nici fântâna, împreună cu reabilitarea arhitectonică a centrului oraşului, nu s-a încadrat în termenii contractului cu firma de construcţii. Ceartă, critici în presă, înjurături, procese de calomnie, reclamaţii la guvern, tot tacâmul, dar, până la urmă, s-a ajuns la final, la stadiul de finisare a lucrărilor.<br /><br />S-a pregătit o inaugurare grandioasă, cu focuri de artificii, invitaţi de onoare, cântăreţi autohtoni, de pe alte meleaguri, dansuri tematice, manifestări sportive, muzică populară din zonă, ecrane panoramice imense şi obişnuitele discursuri ale notabilităţilor urbei.<br /><br />Cum, în urma reclamei făcute, se anunţa o maree de vizitatori din alte oraşe sau din mahalalele şi satele înconjurătore, negustorii de băuturi răcoritoare, slab alcoolice, produse de patiserie, crenvurşti sau hamburgeri se aprovizionaseră şi se pregătiseră cum puteau mai bine.<br /><br />Cei din familia lui Sebastian Han ştiau toate astea din presă şi de la televizor. Bineînţeles, ca în majoritatea familiilor din oraş, şi aceştia aveau păreri împărţite. Unii erau învelşunaţi susţinători ai primarului, alţii mai puţin. Pe principiul „ce-i lipsea chelului”, alţii erau contra iniţiativei, tot aşa, cu mai multă sau mai puţină agresivitate. Majoritatea erau neutri. Pretextând că au lucruri mai bune de făcut decât să chibiţeze în jocul dintre adepţii modernizării centrului oraşului şi cei ai reabilitării infrastructurii, aceşti membri ai familiei Han procedau pe dos, enervându-i pe aderenţii la una sau alta dintre cauze, doar aşa, să se distreze pe seama lor şi să-i facă să se piardă în nesfârşite discuţii contradictorii.<br /><br />De exemplu, Sebastian Han era sceptic privind utilitatea unei astfel de fântâni pentru o urbe atât de ţărănizată şi necivilizată, iar soţia sa, Maria, era entuziasmată de iniţiativă. Soacra şi un frate ai lui Sebastian, unul dintre cei doi fii şi o cumnată erau de partea primarului, socrul Mariei, una dintre fiicele acesteia şi o verişoară primară erau de partea consilierilor opoziţiei, iar restul erau mai mult sau mai puţin indiferenţi. Cu toţii erau de acord că numai popoarele sărace înalţă catedrale, dar priveau problema diferit; unii spuneau că, dacă suntem saraci, e bine să ţinem măcar la frumuseţe, alţii erau pentru tratarea pauperităţii până la ieşirea din ea.<br /><br />- Sinceră să fiu, mie mi-a plăcut de la început ideea unui centru modernizat, spuse doamna Han. Poate chiar mai mult decât îmi place cum a ieşit lucrarea. Dar părerea mea contează mai puţin, atâta vreme cât mulţi dintre cei cărora nu le-a surâs deloc, la vremea respectivă, proiectul Primăriei au fost acum nevoiţi să admită că primarul a avut dreptate. Făcând parte dintr-o populaţie mândră şi lăudăroasă, era firesc să-mi pice cu tronc faptul că, pentru o vreme, centrul oraşului nostru va fi cel mai frumos şi mai nou din ţară. Atunci când, la începutul altui secol, alt primar şi-a propus să facă un parc imens, cu arbori de pe alte continente, mulţi au strâmbat din nas.<br /><br />- Era şi normal, spuse Sebastian. N-aveau nici drumuri pavate, nici iluminat<br />public pe stradă.<br /><br />-Totuşi, proiectul său a devenit una din realizările oraşului. Aşa s-a întâmplat mereu, de-a lungul istoriei. <br /><br />- Edificiile cu care ne putem lăuda au avut la origine un invariabil complex de megalomanie al celui care le-a comandat.<br /><br />În ce privinţă erau cu toţii de acord? În chestiunea participării la manifestările de inaugurare a fântânii. Ştiau că televiziunile nu transmit nimic, nici să aibă bani de cumpărare a drepturilor, cum se întâmplase şi la trecutele „zile ale oraşului”, când fuseseră angajaţi artişti internaţionali celebri pe care ei nu-i văzuseră.<br /><br />Asta i-a făcut pe membrii familiei lui Sebastian Han ca, în ziua inaugurării, să se trezească mai devreme ca de obicei, să aibă timp să se pregătească, astfel încât, începând cu ora 7.00 dimineaţa, s-o ia din loc spre noul centru. Primii au plecat copiii unui văr primar al lui Sebastian, împreună cu tatăl Mariei, cei mai dornici să prindă un loc în faţă, apoi, până la 9.30, s-au tot înşirat spre ieşire, ultimii plecând Sebastian şi soţia, după ce au mai controlat odată, să nu fie becuri aprinse, focuri de aragaz neînchise, fiare de călcat uitate în priză sau robinete deschise.<br /><br />În piaţă, s-au adunat cu greu la un loc. Multă lume avusese ideea să plece devreme de acasă, încă de la 6.00 dimineaţa, cu mic, cu mare, şi să ocupe un loc mai în faţa unei tribune imense, astfel încât Piaţa Prefecturii era înţesată de lume. Noul centru al oraşului bătea toate recordurile de locuitori strânşi la un loc. Cei mai în vârstă spuneau că nici defilările de ziua naţională, nici meciurile echipei locale de fotbal, nici ultima revoluţie n-au scos din casă atâţia oameni. Cu toţii erau de acord că, prin aceste realizări, modernizarea centrului şi fântâna cinetică, primarul avea ca şi adjudecat un nou fotoliu de edil şef, chiar dacă avea să candideze independent sau nu mai avea chef să-şi facă nici măcar campanie electorală.<br />Datorită copertinei de deasupra, artiştii care evoluau pe scenă nu aveau treabă cu soarele arzător, dar, dacă spectatorii voiau să stea la umbră, veniseră de dimineaţă, să prindă locuri pe terasele clădirilor înconjurătoare, la un suc, o îngheţată sau o bere. Cei care veniseră mai târziu, îşi luaseră haine uşoare, umbrele de soare sau pălării.<br /><br />Spre orele după-amiezii, toate măsurile de prevedere deveniră inutile, căldura înăbuşitoare scoţând transpiraţia din fiecare, dând o senzaţie de disconfort şi un straniu simţământ de nesiguranţă.<br /><br />Cu toate că formaţiile care se perindau pe scenă emanau o atmosferă de distracţie şi relaxare, partiturile fiind din ce în ce în ce mai antrenante, nu avea nimeni chef de dans pe marmura încinsă sau de ascultat muzică pe băncile de piatră transformate în plite de sobă sau îmbibate cu transpiraţia celor care plecaseră.<br /><br />Individual sau în grup, majoritatea celor aflaţi în piaţă începură să se retragă prin colţuri mai răcoroase ale oraşului, în căutarea privatei sau vreunui loc unde să bea o răcoritoare, o cafea, sau să mânânce un sandviş. Nici componenţii familiei Han nu făcură excepţie, în piaţă nemairămânând decât un băiat al lui Sebastian, un nepot şi socrul, foarte curioşi să vadă ce ce mai întâmplă pe scenă.<br /><br />Cu toţii, indiferent unde se aflau, erau cu urechile ciulite la nenumăratele megafoane, amplasate peste tot, în care o voce tot mai obosită prezenta programul artistic, să prindă momentul când era vestită sosirea în oraş a unui mare tenor, anunţat încă de anul trecut, când începuseră lucrările de modernizare. Evoluţia acestuia pe scenă era semnalul pornirii fântânii, jocurile acesteia de apă, culoare şi lumini urmând să se sincronizeze cu ariile din operă cântate, totul culminând cu un imens foc de artificii şi un joc de lumini colorate, emis de o orgă laser.<br /><br />Spre seară, pe măsură ce temperatura caniculară lăsă loc răcorii, când soarele începu să se ascundă pe după clădiri şi să bată un vânt subţire, imensa piaţă modernizată a centrului oraşului începu să se umple din nou. Din ce în ce mai mulţi, reveneau în faţa scenei, aşezată la unul din capetele pieţei.<br /><br />În aşteptarea marelui tenor, nimeni nu mai era atent la ceea ce se desfăşura, spunea, cânta sau dansa pe scenă. Se formaseră tot mai multe grupuri, unde se discuta orice altceva decât despre inaugurarea noului centru, asta până când în megafoane se pomeni despre venirea edilului şef, cel responsabil de tot ce se întâmpla.<br /><br />Suit pe scenă, în lumina reflectoarelor care se aprinseseră deja, primarul scoase un teanc de hârtii şi citi un discurs mai mult decât stufos şi plictisitor, un discurs de-a dreptul enervant.<br /><br />- Orice nou început nu e menit să şterargă cu buretele vreun vechi început, începu primarul şi tuşi semnificativ, rotindu-şi privirea pe deasupra asistenţei. Problema care se pune nu e să spunem lucruri interesante. Problema care se pune e să ne facem înţeleşi. Fiind de partea globalizării, vrem să fim înţeleşi în mod global. La noi, înţelegerea lucrurilor se face pe secţiuni. Acţiunile de azi ne vor duce cu gândul mai departe decât au făcut-o vechile forme de administraţie teritorială, care nu ne-au lăsat moştenire decât micii, berea proastă şi îngurgitatorii săi, în cantităţi industriale, ale acestora, pe salarii compensate de noi, în contul plimbării ciocanului, timp de 50 de ani, şi a zilelor de miercuri fotbalistice. Astăzi aveţi de toate în standuri, chiar şi un strop de esenţă de cultură, în aşa fel încât să nu devină letală. Condiţionaţi doar de schimbarea greoaie a monedei naţionale, suntem tot ăia, oameni de omenie, născători de oameni de bine, născători, la rândul lor, de oameni de bine de rău, care ajută bătrânele să treacă strada, cu poliţist cu tot. Suntem aceiaşi actori grăbiţi, cărora li se interzice să vizioneze filmele în care joacă, şi suntem trimişi să ne jucăm, mai bine, în reclame la brânză, unde presa ne trage cu dinţii de mânecă şi ne atenţionează: cea mai bună reclamă pe care poţi să ţi-o faci nu e să aderi la vreun for internaţional, ci să accepţi să conduci. Când mai apare câte unul, care ştie să se exprime, dar şi să emită idei originale, te trezeşti că nu are habar de arta sinucigaşă de a conduce. Un mare conducător este acela care te învaţă cum să compensezi sărăcia prin inteligenţă. Prin inteligenţa de a nu te lua de banii lui. Conducătorii se schimbă foarte des; mai simţiţi voi vreun miros?<br /><br />Gluma mai destinse atmosfera încordată a unui discurs politic rigid şi demagogic, transformând tensiunea într-o explozie de râs colectivă, culminând cu un imens ropot de aplauze.<br /><br />- Staţi, că mai am ceva de spus! strigă primarul, aplecându-se asupra teancului de file. Vă prezentăm un program artistic mare cât o ţară, o ţară în care, aşa cum s-a afirmat la o televiziune, avem turişti „panificaţi” de groază. De groază că se spun adevăruri prin omisiune, că poţi trăi din pasiune, chiar dacă nu ai nici una, că, dacă dai unui tânăr să citească o carte, te întreabă ce-i iese la chestia asta, că nu se munceşte, dar se face asta pentru popor, că oamenii se nasc egali, mai mult cu zero, că experimentele pe politicieni se fac pe oameni, că nu tot ce e legal e şi drept, că se renunţă mult mai uşor la o viaţă aşa urâtă, că, zi după zi, trece ceva, că oamenii se integrează în absolut orice, că o putere a credinţei are mai mult putere decât intensitate, iar legile divine se fac tot de oameni, că se menajează toate susceptibilităţile, până în punctul în care te trezeşti că nu mai e nimic de menajat, şi altele.<br /><br />- Mai scurt, că murim de cald! se auzi o voce. Trageţi o concluzie!<br /><br />- Ca o concluzie: dacă n-aveţi de lucru, veniţi în oraşul nostru! Avem şi turişti autohtoni, de câmpie, dar aceştia au un defect; nu ştiu cine se extinde, noi ne extindem spre piaţă, spre exterior, sau străinii se întind la caşcaval, spre piaţa noastră. E greu să accepţi transformarea unui drept în obligaţie. E mai bine la noi, unde nu se munceşte prin reprezentanţi, ci doar se consumă prin reprezentanţi. Nimeni nu-şi bate capul cine reprezintă pe cine. Secolul viitor va fi religios sau nu va fi deloc religios. Până atunci, omul preferă să trăiască în sărăcie, dar, din vanitate, la limita de jos a acesteia, unde nu vrea nimeni. Dacă evenimentele au fost acoperite de atâtea vorbe, noi vrem să acoperim paginile istoriei cu fapte. Ironia sorţii poate desfiinţa orice. Ai izbutit, continuă! Nu ai izbutit, continuă să faci asta! Poate izbuteşti. Înainte era mai bine; da, dar era sens unic. Cetăţeni, înainte! Înainte de Cristos. Salariile mici se pot dubla oricât de mult. Nu trebuie să fim trişti; la nevoie, se inventează şi bancomate de îngheţată. Dacă nu vreţi, vă fac să fiţi binedispuşi cu forţa. Veţi găsi aici ceea ce nici voi nu ştiţi că vă doriţi. Găsiţi un mediu de afaceri prietenos, conectat la un cu totul altfel de aer condiţionat. Un aer condiţionat de canicula de afară, nu de preţurile din ce în ce mai mari. Avem un oraş conectat la un curent electric produs mai ieftin, dar care, în mod tradiţional, nu se ieftineşte. Tradiţional e să bem o ţuică. Suntem un popor vesel; bem câte o ţuică pentru fiecare chestie pe care ne-o arată unul sau fratele său. Menţinem viaţa în limitele sportivităţii sau, când ne trânteşte vreunul uşa în nas, ne repezim s-o închidem. Sexul ne face să uităm că nu suntem pregătiţi şi că vrem să introducem noi şi noi criterii de erecţie. Nu suntem la fel de limitaţi ca alţii. Avem alte limite. La limita bunei gândiri, înţelege fiecare ce vrea şi, mai ales, înţelege fiecare ce poate. Înţelepciunea nu înseamnă să spui prostii, ci rezidă în faptul că poţi spune doar atâtea prostii câte sunt. Publicitatea este, deocamdată, o ţară pe asfalt. Şi de noi depinde ca aceasta să devină şi o ţară de pe arătură. Azi, nu se mai trage în ţărani; se trage de la ţărani. Din fondurile de dezvoltare agricolă. Un lucru e sigur: azi, avem ceva de oferit. Omul care nu dă, merită să fie sărac. Metaforic vorbind. De azi încolo, sloganul nostru este: „Oricând, orice!”.<br /><br />Se lăsă un moment de tăcere înaltă, apoi, de bucurie că se terminase discursul, cei prezenţi porniră să aplaude furtunos. <br />Următoarele discursuri se axară pe advertising, ţinându-se seama că se luaseră o grămadă de bani. În acest sens, unul dintre consilieri bălăngăni o talangă.<br /><br />- Sună clopoţelul! Să înceapă distracţia! strigă el arătând spre unul dintre cei doi viceprimari. <br /><br />- Nu vreau să spun decât două cuvinte, spuse viceprimarul luînd microfonul. Nu demult, un comisar afirma că traficul de droguri nu poate fi stârpit prin mijloace violente, deoarece acestea mai mult incită pe consumatori şi pe traficanţi. În concluzie, spunea el, trebuie ca fenomenul să fie lăsat liber, să se stingă de la sine. Cei care au auzit, au considerat cele spuse de comisar ca fiind de un cinism extrem, dar n-au înţeles un lucru: până nu se civilizează, omul nu renunţă la metehne. Numai civilizându-se, pot să ajungă să înţeleagă faptul că drogul e periculos, să nu-l mai consume şi, astfel, să facă inutilă acţiunea micilor traficanţi. Pe timp scurt, tutunul e un drog mai puţin dăunător, dar, pe timp lung, creează dependenţă, finalul fiind cunoscut. Cu toate astea, nimeni nu se lasă de tutun când vizionează o reclamă. În cazul fumatului, reclamele nu civilizează pe nimeni. Nici măcar mediul înconjurător nu-ţi poate modifica un reflex condiţionat, fixat în timp. Cea mai simplă reţetă pentru a te lăsa de fumat este să nu mai fumezi. Pentru asta, e bine să sari o treaptă de înţelegere în procesul de autocivilizare. Un lucru e mai mult sau mai puţin periculos în funcţie de cât de necesar este. Reclama şi publicitatea sunt droguri mai mult decât necesare, cele mai puţin dăunătoare. Advertising-ul trebuie lăsat liber. <br /><br />Pe mai multe ecrane imense rulau clipuri antidrog şi antifumat, iar oamenii se întoarseră cu faţa în direcţia în care arăta viceprimarul.<br /><br />- Reclama în care tot ce te înconjoară e făcut din ţigări, inclusiv mâncarea, e inutilă, după părerea mea. „Fumez ţigara de-o mănânc!” este o frază auzită la mulţi. Numai timpul poate rezolva problema fumatului; aşa cum anticiparea viitorului ni-i arată pe oameni tot mai sferici şi mai chei, ni-i arată şi tot mai nefumători. Programul „Tutunul şi sărăcia-un cerc vicios” e inutil din start. Titlul ales, asociind tutunul cu sărăcia, ne spune că, până nu dispare sărăcia, nu dispare nici obiceiul fumatului. Cum sărăcia nu dispare, rezultă că, prin campania iniţiată, Ministerul Sănătăţii aruncă banii pe geam, derulând, practic, o antireclamă. Banii puteau merge la compensarea medicamentelor, acolo unde pot merge şi alţi bani cheltuiţi inutil. Nimeni nu consideră inutilă băgarea banilor tocmai în salariile medicilor îmbogăţiţi fără măsură, nu a medicilor subfinanţaţi de ei, sau băgarea medicamentelor scumpe în fundul parveniţilor, nu al celor sărăciţi de ei. Campania împotriva tutunului e plătită de stat şi e inutilă, ca şi reclamele monopolurilor: minier, electric, petrolier sau al gazului metan. Dacă până acum câteva zecu de ani făceam reclamă activităţii unui singur tiran, acum ne defulăm cu toţii: politicieni, mafioţi, jandarmi, sindicalişti, leliţe, poliţişti etc. La toţi ne dă ego-ul pe afară. La ce ne foloseşte să ştim că, până anul trecut lucrau 4000 de poliţişti, iar acum lucrează toţi, numai Dumnezeu ştie. Atunci când statul plăteşte reclame, îi învaţă prost pe cei care le realizează, inoculându-le ideea că, dacă îţi pică banul din cer, poţi lucra mai puţin profesional. Dacă eşti deprofesionalizat, lucrezi aşa şi pentru sectorul privat, care nu are de ales. Aşa apare antireclama. Pe linia profesionalismului deprofesionalizării, unde reprezentanţii acesteia se întâlnesc şi se premiază între ei, este şi reclama la o bere, cunoscută ca fiind de calitate, unde se sugerează că trebuie să bei întâi un ceai medicinal, să nu te doară capul, ştiindu-se faptul că dresul cu ceaiuri se face după beţie, nu înainte. Dacă te gândeşti că, bând un ceai, ţi se taie pofta de a bea bere, nu văd ce avantaj are firma din reclama asta. O altă reclamă ne arată ce poţi visa că faci cu o sumă mare de bani dacă bei peste măsură berea unei alte firme: îţi iei o maimuţă grasă de nevastă, o mandolină sau o motocicletă. Reclama e la bere, nu la somnifere, cum aţi crede. Dacă reclamele neprofesionist făcute la produse de calitate sunt antireclamă curată, dacă un astfel de lucru poate fi considerat curat, şi reclamele profesionist făcute la produse proaste tot antireclamă sunt, dar nu la produsele inferioare calitativ, ci tot la produsele de bună calitate. Dacă te-ai ars cu supa unei beri proaste, sufli şi în iaurtul uneia bune şi, până la urmă, tot la ceai ajungi. Până una-alta, e cazul să să reînceapă manifestările dedicare noului centru al oraşului şi, în acest caz, să reflectăm dacă nu e cazul să sune clopoţelul şi pentru aceasta...<br /><br />La aceste ultime cuvinte ale viceprimarului, consilierul bâlăngăni talanga încă o dată. <br /><br />Mai ţinură discursuri plicticoase şi alte oficialităţi ale urbei, apoi se tăie panglica inaugurală a fântânii.<br /><br />La urmă, înainte de a pleca, primarul anunţă că tenorul, vedeta internaţională, nu mai venea, că avea probleme, dar promitea că, la viitoarele „zile ale oraşului”, care aveau loc în toamnă, precis va fi prezent.<br /><br />Acest anunţ reuşi să-i agaseze pe toţi cei prezenţi. Cetăţeni de toate vârstele se înghesuiseră mai în faţă şi înfruntaseră canicula pentru a vedea de aproape marele tenor. <br /><br />Spiritele celor prezenţi în Piaţa Prefecturii se încinseră. Unii începură să urle cele mai colorate invective, tot felul de înjurături, să scuipe sau să fluiere, alţii începură să plece.<br /><br />- Staţi! strigă primarul, spre mirarea celor prezenţi. Am o surpriză pentru voi!<br /><br />Şi anunţă, în încheierea tuturor manifestărilor, concertul unui megagrup muzical de care nu auzise nimeni. Citi ceva despre stilul original al formaţiei, despre premii, concerte internaţionale şi muzica instrumentală conceptuală a acestora.<br /><br />Cei care crezură că totul nu era decât o cacealma, plecară acasă, dar majoritatea celor prezenţi rămase pe loc; curiozitatea învinsese.<br /><br />Orele trecură greu, subiectele cotidiene se epuizară, unii plecară, alţii veniră, dar, într-un târziu, când prezentatorul anunţă urcarea pe scenă a formaţiei de care vorbise primarul, piaţa era înţesată de lume.<br /><br />Grupul era format din opt persoane, vârsta acestora neputând fi ghicită în lumina reflectoarelor, îmbrăcaţi cu haine foarte ciudate, nevăzute prin partea locului.<br /><br />Instrumentele erau la fel de ciudate, pe măsura înfăţişării lor, dar partitura atacată, fără nici un preambul, îi şocă de-a dreptul.<br /><br />- Ce se întâmplă cu noi?! strigă un bărbat după câteva zeci de secunde, clătinându-se pe picioare. Ce e asta? Îmi răsună în urechi, dar, cumva, din interior spre în afară.<br /><br />- E un fel de muzică, constată nevasta lui Sebastian.<br /><br />Oamenii începură să se uite unul la altul, cu mult interes, ignorând ce se petrecea pe scenă. Li se parea că sunt mutaţi, tot timpul, dintr-o sferă a muzicii într-o muzică a sferelor.<br /><br />- Asta nu e muzică, se auzi vocea unui tânăr. E ceva mult mai concret.<br /><br />Când muzicanţii atacară o a doua partitură, fără să lase timp audienţei să se dezmeticească, spectatorii nu-şi mai imaginau peisaje, ci, de-a dreptul, se înscriau în acestea. Păreau integraţi total într-o compoziţie conceptuală, combinarea graf-urilor fiind mult mai complexă şi mai profundă decât sugestia vizuală.<br /><br />- Ne descompunem, spuse Sebastian. Recunosc compoziţia. E „Departe mi-am găsit măsura” de Alman Sopovsky.<br /><br />- Cine mai e şi ăsta? întrebă socrul său.<br /><br />- Cel mai mare compozitor de muzică electronică, spuse Maria. Pe scenă, e chiar compozitorul. În carne şi oase. Avea dreptate primarul. Ne aflăm în faţa unui eveniment epocal. În faţa noastră cântă chiar marele Sopovsky. Credeam că e mai bătrân.<br /><br />- Ei, şi?! se răsti o femeie.<br /><br />- Cântecul conceptual te împinge în spaţiul său virtual, spuse o soră a Mariei.<br /><br />- E adevărat, spuse un bărbat. Nu e posibil ca operatorul de transmisie şi prezentatorul să fi adormit. Muzica asta toacă nervi. Nu are nimic adormitor.<br /><br />- Or fi afoni, spuse femeia.<br /><br />- Staţi cam prost cu tehnica, se enervă Maria. Şi la cultura muzicală sunteţi cam „afoni”.<br /><br />- Nu suntem deloc „afoni”, spuse bărbatul din public. Deşi avem un cult pentru imagine, trebuie să avem puţin respect şi pentru inventatorii „muzicii vizuale”. Priviţi fântâna!<br /><br />- E un mediu mai mult ostil, aproape invizibil, spuse Sebastian.<br /><br />- Tocmai de-aia, spuse bărbatul. Compensăm cum putem. Muzica asta are multe<br />contingenţe cu artele plastice. Când ridici o statuie, nu o ridici ca o odă închinată muzicalităţii ei, dar când o ridici, dai drumul unei ode muzicale, înalţi un monument cuiva, unui eveniment sau, pur şi simplu, unei stări de spirit.<br /><br />- Ce prostie, se auzi o altă voce din public, la nici cinci metri de familia Han.<br /><br />- Când nu-l înţelegi, orice lucru inteligent e o prostie! crezu mama Mariei că-i strigă preopinentului.<br /><br />Cei prezenţi nu-şi dădeau seama că, de fapt, nimeni nu scosese un cuvânt. Componenţii formaţiei, în frunte cu Alman Sopovsky, cântau înainte, bucată muzicală după bucată muzicală, şi toată lumea rămăsese cu ochii pironiţi asupra lor.<br /><br />- Comunicând telepatic, ne regăsim materialitatea, în ideea plastică, nu în sunet, se auzi Sebastian.<br /><br />- Până la urmă, ce exaltă muzica asta, simţurile sau raţiunea? întrebă Maria.<br /><br />- Nu ne putem da seama, spuse soacra Mariei. Ar trebui să vă duceţi la Muzeul natural de artă, spre a vă convinge singuri!<br /><br />- Noi am venit să vedem fântâna, iar femeia asta ne trimite la muzeu, se enervă un bărbat. Unde e muzeul ăsta?<br /><br />- Aici, în oraşul nostru.<br /><br />- N-am auzit, dar, dacă acest muzeu există, îl pot vizita oricând.<br /><br />- E adevărat, dar exponatele de acolo pot fi admirate altfel pe muzica asta, care te poate urmări peste tot. Pot să vă transport telepatic, se oferi bătrâna.<br /><br />- Telekinetic. Mulţumesc, nu! Pot merge şi pe jos.<br /><br />- E împotriva spiritului vremii să înghiţi distanţe mergând pe jos. <br /><br />- Până se duce ăsta sau nu la muzeu, noi ne dezmembrăm în părţi componente! se auzi o voce disperată din mulţime. Ne descompunem. <br /><br />- Nu cred că ne mai descompunem. Până la urmă, orice isterie colectivă se transformă în istorie colectivă, spuse Sebastian.<br /><br />- Adică?! îl întrebă soţia.<br /><br />- Adică a fost o defecţiune tehnică la fântână. S-a anunţat că a fost remediată. Ne revenim.<br /><br />- Era şi cazul, spuse una dintre fiicele lor.<br /><br />- Nu simţiţi nimic? întrebă soacra Mariei.<br /><br />- Nu. Comunicăm tot telepatic. E anormal ce se întâmplă, spuse unul dintre băieţii lui Sebastian.<br /><br />- Nu trăiţi cu credinţă, spuse bătrâna. Credinţa nu e o religie sau alta.<br /><br />- După o experienţă frustrantă, cum e asta, nimănui nu-i place să fie luat peste picior, spuse un bărbat scund.<br /><br />- Nu e nimeni vinovat că sunteţi frustraţi, spuse Maria.<br /><br />- Nu suntem deloc frustraţi, spuse bărbatul scund.<br /><br />- Speranţa moare ultima, spuse femeia din public, încercând cu greu să se ţină pe picioare. Mediul ambiant al acestei atmosfere muzicale invizibile, în general, e frustrant.<br /><br />Încercă să mai spună ceva şi leşină, căzând la picioarele celorlalţi.<br /><br />Sebastian şi fratele lui, George, o stropiră cu apă şi o ajutară să se ridice, să facă primii paşi spre un loc mai puţin aglomerat, apoi, la sugestia Mariei, ţinând-o de braţe, porniră către marginea uriaşei pieţe.<br /><br />- Nu suntem pesimişti, să spunem că „speranţa moare ultima”. Suntem optimişti şi spunem că „speranţa moare prima”, spuse George.<br /><br />- Când am spus că „speranţa moare ultima”, nu am vrut să fac un calambur, spuse femeia. Am vrut să spun că mă numesc Speranţa şi am un presentiment funest. Cred că va muri multă lume.<br /><br />Cu percepţia asupra trecerii timpului grav deteriorată, abrutizaţi, ca după un consum abuziv de neuroleptice, epuizaţi fizic şi nervos, simţiră cele câteva sute de metri parcurse de parcă ar fi durat un secol. Aveau fie spasme temporale, ce populează, de cele mai multe ori, visele, în care un om pare că durează o veşnicie, fie că o secundă se întinde, elastică, până la infinit. Se simţeau în propriile trupuri de parcă ar fi fost claustraţi în costume de astronauţi şi aerul era pe terminate. Tot mai desele stari de exaltare îi duceau spre o apatie tot mai profundă. Se simţeau ca în nişte costume de anihilare senzorială, în care ridicau construcţii onirice cu puternică tentă halucinatorie.<br /><br />Într-un târziu, ajunseră la marginea pieţei, îşi reveniră şi priviră în depărtare.<br /><br />Vizitatorii întârziaţi, mai ales cei ce veniseră în număr mare din satele înconjurătoare, din mahalale sau din cartierele muncitoreşti, încercau să străpungă bariera psihică muzicală invizibilă. Anunţaţi din timp că autoritatea administrativă este pusă în pericol de un grup de muzicieni demenţi şi de admiratorii lor, ţăranii, mahalagii sau proletarii îşi luaseră puşca sau vreo armă automată, mulţi înarmându-se doar cu pistoale. Spărgând uşa Muzeului de Istorie, aflat în drum, căraseră până acolo şi patru tunuri din oţel inox, antice, dar încă în stare de funcţionare.<br />Civilii care veniseră neînarmaţi, doar aşa, de curiozitate, primiseră arme de la Primărie şi fuseseră băgaţi în faţă. Printre ei, fuseseră infiltraţi gardieni publici în civil, care instigau la violenţă sau împărţeau muniţie şi grenade lacrimogene sau psihotrope.<br /><br />Detunătura primului proiectil tras îi îngheţă pe fraţii Han, făcându-i, în primul moment, să nu-şi dea seama despre ce era vorba, apoi văzură, chiar la picioarele lor, un bărbat căzut într-o baltă de sânge, cu ţeasta făcută zob.<br /><br />Trăgeau la nimereală, ucigând femei, bătrâni sau copii, rătăciţi prin zonă.<br /><br />Când auziră bubuitura tunului, instinctiv, bărbaţii care ajutau femeia se trântiră la pământ. Ştiau că, unde se ascunseseră, în gangul întunecos dintre două clădiri, nu aveau ce să păţească; dacă erau atacaţi, intrau în holul blocului, se refugiau în vreun apartament sau o luau pe scări în sus.<br /><br />Frânturile de proiectil, întoarse înapoi de duritatea zidurilor, omorâseră deja o treime din mulţimea adunată la spectacol.<br /><br />- Noi am salvat femeia asta şi nu ştim ce se întâmplă cu ai noştri, spuse Sebastian. Blestemată a fost clipa când am plecat de acasă.<br /><br />- Am salvat „speranţa”, spuse George, arătând spre femeia care leşinase din nou.<br /><br />- Nu e glumă.<br /><br />- Ce facem?<br /><br />- Nu ştiu. Cred că nimic. Priveşte şi tu! S-a format o cupolă invizibilă deasupra pieţei. Familiile noastre, fântâna, scena, cântăreţii şi publicul supravieţuitor au rămas acolo. Cei dinăuntru nu mai pot ieşi, iar cei dinafară nu pot intra în piaţă. Trag ca proşti şi gloanţele ricoşează sau se întorc împotriva lor. Putem fi loviţi din greşeală.<br /><br />- Despre ce cupolă vorbeşti?<br /><br />- O cupolă invizibilă.<br /><br />- Dacă e invizibilă, nu se vede.<br /><br />- Se poate deduce. Priveşte ce vor să facă ăia!<br /><br />Mai mulţi săteni şi mahalagii începuseră să escaladeze cupola, marginea acesteia pornind de la o înclinaţie de doar 30 de grade, la nici cinci metri de gangul unde se ascunseseră bărbaţii şi Speranţa. Înălţimea maximă era atinsă chiar deasupra fântânii şi scenei.<br /><br />Văzând că sunt protejaţi, spectatorii, imperturbabili, strânseră morţii la un loc, pe iarbă, îi acoperiră cu bucăţi de copertină, de la grădina de vară a unui magazin, şi îşi îndreptaseră atenţia spre muzicieni.<br /><br />Ţăranii se găseau pe toată suprafaţa exterioară a cupolei, mai vizibili sau mai puţin vizibili, în funcţie de lumina reflectoarelor şi jocurilor de culori din interior. Câţiva ajunseseră foarte aproape de polul semisferei, alţii se luptau să nu alunece.<br /><br />- Ce speră să facă?! se miră George.<br /><br />- Încearcă să facă figură de îngeri.<br /><br />- Nu sunt aşa proşti. Au încetat să mai tragă.<br /><br />- Nu alunecă? întrebă Sebastian.<br /><br />- Ba da, dar mulţi s-au dezbrăcat să aibă mai multă aderenţă la căţărare.<br /><br />- Nu cred că s-au dezbrăcat din cauza asta. Cred că vor să declanşeze un fenomen de intertextualitate. Pentru asta, trebuie să se debaraseze de tot ce aminteşte de condiţia lor umilă de ţărani.<br /><br />- Ce, condiţia de „funduri goale” e preferabilă? întrebă George.<br /><br />- Depinde de text. Cred că vor să facă figură de îngeri intertextuali.<br /><br />- În fond, ce mai sunt şi îngerii ăştia intertextuali? întrebă femeia.<br /><br />- Ah, te-ai trezit?<br /><br />- Sigur că m-am trezit. Şi am impresia că trăiesc un coşmar.<br /><br />- Nu e o impresie; chiar trăieşti un coşmar, spuse Sebastian. Îngerii intertextuali sunt nişte materializări livreşti. Avantajul lor, în faţa altor tipuri de îngeri, este tocmai intertextualitatea, proprietatea lor de a trece dintr-o carte în alta, dintr-un text în altul, dintr-un scenariu în altul. Am citit că, în funcţie de o compoziţie muzicală sau alta, cum este cazul acum, cu muzica lui Sopovsky, se formează la om tendinţa de a se muta dintr-un text muzical în altul. Cred că troglodiţii de pe cupolă au rămas izolaţi între texte. Rămân cu năzuinţa.<br /><br />- În fond, în viaţă, totul e posibilitate sterilă, spuse George. <br /><br />- În tradiţiile noastre, îngerii sunt reprezentaţi ca nişte fiinţe cu aripi, zburătoare, îmbrăcate cu nişte cămăşi de noapte din pânză albă, spuse Speranţa.<br /><br />- Ăştia n-au aripi. Dacă ar avea aripi, ar zbura, nu s-ar căţăra pe suprafaţa lucioasă a unei cupole imateriale. Nu ar mai căuta puncte spaţio-temporale prin care să treacă în alt spectacol. Prea puţini trec. Când va dispărea cupola, majoritatea vor pieri.<br /><br />- E o cupolă invizibilă. Nu putem şti dacă e imaterială sau nu, spuse George.<br /><br />La margine, ţăranii, mahalagiii, proletarii, străinii, gardienii şi câteva notabilităţi locale, care nu se dezbrăcaseră, să escaladeze cupola, se opriseră şi priveau ameninţători spre cei dinăuntru. Cu bâte în mâini, puşti, pistoale, mitraliere, cuţite, fiecare cu ce putuse să se înarmeze, aşteptau.<br /><br />- Ce facem? întrebă Sebastian.<br /><br />- Nu ştiu, spuse George. Ce propui?<br /><br />- A adormit unul pe treptele scării din apropiere. Încerc să-i fur arma.<br /><br />Se apropie de cel care părea a dormi cu şapca trasă pe ochi. Când se aplecă să-i ia mitraliera, omul ţâşni în picioare, iar Sebastian nici nu ştiu cât de repede o luă din loc, refugiindu-se, înapoi, în gang.<br /><br />Omului cu şapcă îi fu frică să-l urmărească, dar un tânăr din mulţime, observând scena, căzu în capcana de a intra între blocuri.<br /><br />Sebastian îl apucă de păr şi îl trânti cu capul de zid, iar fratele acestuia îi smulse arma automată, punându-i ţeava în piept.<br /><br />- Nu trage! spuse tânărul ştergându-se de sânge. Eu am primit o puşcă cu gloanţe speciale şi cu un reglaj neobişnuit, pentru persoane cu dizabilităţi fizice.<br /><br />- Nu mai spune?! Ce glumă e asta?<br /><br />- Nu e nici o glumă. Mi s-a spus să nu omor decât infirmi, oameni cu diferite defecte fizice sau aflaţi în cărucioare.<br /><br />- La oamenii normali, tuşeşte? râse George.<br /><br />- Dacă iei la ochi un om normal, puşca nu funcţionează, dar nimeni nu poate şti cât poate fi un om de normal. E posibil să am vreun handicap ascuns şi să mă străpungă glonţul.<br /><br />- E posibil, spuse Sebastian. Dacă ai plecat la vânătoare de oameni, handicapaţi sau nu, înseamnă că eşti bătut în cap.<br /><br />- Ăsta îşi bate joc de noi, spuse femeia. Daţi-i un pat de puşcă în cap şi să mergem!<br /><br />- Nu-mi bat joc; aşa mi s-a spus. Primăria a primit o directivă de la Ministerul Sănătăţii privind handicapaţii şi, printre alte măsuri urgente, rampe înclinate, impozite preferenţiale, împrumuturi avantajoase, modificări ale comenzilor automobilelor, reeşalonări la plata datoriilor etc., e şi una care se referă la protecţia lor în cazul protestelor, manifestaţiilor de stradă, mişcărilor anarhice, răzmeriţe, chestii din astea.<br /><br />- Protecţie?! Ce protecţie? întrebă George.<br /><br />- Nu ştiu dacă am înţeles bine, dar cred că despre protecţie se vorbea. Un funcţionar din Primărie ne-a făcut un instructaj fulger. Nu mai era timp de pierdut. Mie mi-au spus să nu împuşc decât handicapaţi, arma mea fiind special adaptată acestui scop, cum am spus.<br /><br />- Îşi bate joc de noi, spuse Sebastian. Împuşcă-l şi să mergem!<br /><br />- Nu, nu! imploră tânărul. Dacă mă ucideţi, trageţi cu o armă pentru oameni<br />normali! <br /><br />- Fii sigur că nu trag, spuse George. Ăla de colo s-a culcat la loc, dar dacă aude adunătura aia împuşcătura, nu ne va fi bine.<br />Intrară la nimereală într-un bloc şi, pentru că liftul era blocat, urcară pe scări cele douăzeci de etaje ale clădirii. Sparseră uşa, ieşiră afară şi se apropiară cu prudenţă de marginea acoperişului, privind spre piaţă.<br /><br />- Ce privelişte minunată! se extazie femeia.<br /><br />- Asta, în mod normal, spuse Sebastian, dar, cu gloata aia de jos, trăim vremuri tulburi.<br /><br />- Ce vreţi să facem aici?<br /><br />- Mi-e foarte neclar ce putem face aici, pe bloc, dar, deocamdată, mi se pare un loc mai puţin expus.<br /><br />- Pe dracu’! interveni George. Sunt clădiri şi mai înalte împrejur. De oriunde ne poate pândi pericolul.<br /><br />- Nu s-au gândit să se urce pe blocuri sau să se plaseze cu puştile la ferestre, spuse tânărul. Vă spun sigur. N-a fost nici un ordin în sensul ăsta. Acţiunea trebuia să se desfăşoare repede şi în forţă. Nimeni nu a prevăzut apariţia cupolei.<br /><br />- Nici nu am făcut cunoştinţă, spuse femeia.<br /><br />- La ce ne-ar folosi? mormăi Sebastian.<br /><br />- Trei bărbaţi bine şi o femeie singură...Ce credeţi că putem face?<br /><br />- Noi te-am scos din mulţime pentru că ţi-ai pierdut cunoştinţa, iar ţie îţi arde de dragoste.<br /><br />- Mi-a trecut, spuse Speranţa. Am avut o indispoziţie trecătoare. Acum, mă simt bine. Înălţimea mă excită.<br /><br />- Şi pe mine, spuse George şi dădu arma fratelui său.<br /><br />- Treaba voastră, dar nu aici. Abateţi atenţia locuitorilor de la ferestre. În loc să se uite la spectacolul de inaugurare a noului centru al oraşului, le oferiţi voi un spectacol inedit. Duceţi-vă în incinta aia, unde se usucă rufele!<br /><br />- Merg şi eu, spuse tânărul. În trei, e mai vesel.<br /><br />- Tu stai aici! se răsti Sebastian. Nu am încredere în tine.<br /><br />- Dacă domnul nu face faţă, te chem eu, spuse femeia şi îl trase pe George spre încăperea de la celălalt capăt al blocului.<br />Rămaşi singuri, cei doi bărbaţi se întoarseră cu faţa spre marginea clădirii şi priviră, în jos, spre tribună.<br /><br />- Ce frate tâmpit! spuse Sebastian. Familiile noastre sunt în pericol, iar lui i-au plecat hormonii la plimbare.<br /><br />- E fratele dumneavoastră?<br /><br />- Din păcate. <br /><br />Nervos, ridică arma şi privi prin lunetă.<br /><br />- Nu! strigă tânărul. Să nu trageţi!<br /><br />- N-ai zis că e reglată să nu tragă decât dacă ţinta e un om cu handicap?<br /><br />- Ştiu, aşa am spus, dar nu se ştie. Nu am încercat să omor pe nimeni. Dacă trage? Atrageţi atenţia asupra noastră.<br /><br />- Nu am avut intenţia să apăs pe trăgaci. Mă uit numai. Are o lunetă foarte bună. <br /><br />- A! Aşa da.<br /><br />Timp de câteva ore, priviră spectacolul, dar lui Sebastian nu-i stătea gândul la ceea ce se petrecea pe scenă. O întorcea pe toate părţile şi nu reuşea să imagineze un paln prin care să împiedice masacrul care urma să se producă. Dacă zidul cupolei dispărea, mulţimea spectatorilor urma să rămână descoperită în faţa unei gloate de mârlani înarmaţi.<br /><br />Pe fondul muzical al unei partituri mai lente, cântată de grupul lui Alman Sopovsky, şi pe fundalul dansului lin al şuvoaielor de apă ale fântânii electronice, începu o prezentare a colecţiilor de haine ale principalelor case de modă din oraş, pentru sezonul viitor, toamnă-iarnă.<br /><br />- În timp ce americanii taie curcanii, iar europarlamentarii se pregătesc să voteze sau nu sacrificarea curcii bolnave de gripă aviară, descoperită pe o insulă grecească, în scopuri ştiinţifice, casele de modă meditează la ce să mai pună pe cetăţean, în afară de grăsime sau plata impozitelor, auzi Han prezentatorul. La noi, ca ultimi urmaşi ai Romei, există o modă, chiar şi atunci când ni se bagă pâine şi circ: când se termină circul, ni se ia pâinea. Acesta este motivul pentru care circul s-a lăsat pentru oamenii serioşi, trecându-se la moda însăşi. Cu această idee au venit casele de modă, într-un hol de teatru, unde e mai rece, şi au organizat un târg de haine pentru sezonul viitor, când nu se vor mai găsi. Ce instituţie poate adăposti mai bine hainele cu care ne mascăm unii faţă de alţii, dacă nu Teatrul Naţional, în timp ce vaste spaţii de închiriat stau degeaba? S-au gândit că, dacă viaţa are o aşa inestimabilă valoare, trebuie dăruită modei. Asezonate cu pete de zaibăr, cusute, cu franjuri sau aplicate direct pe piele, în toamna-iarna ce vine se poartă rochii de seară pentru toată ziua şi haine de piele pe burta goală. Vedem că Dumnezeu a făcut lumea împărţită pe grupe de pantaloni şi de fuste. De la pantalonii rupţi în fund ai comentatorului politic naţional, până la pantalonii rupţi în figuri ai rocker-ului, care ne îndeamnă, pe muzică fâţâită, să-l privim în ochi, în timp ce stă pe vine, pe după bloc, găsim tot felul de rochii, bluze şi fuste înflorate, cu subdiviziuni de monedă naţională în păr sau pe la mâneci. Vedem manechini de măscărici îmbrăcaţi în mafioţi, cu costume albe şi cravate roşii, cu picăţele verzi, în ton cu câinele şi Rover-ul. Vedem şi manechini de mafioţi deghizaţi în măscărici. Ne îmbrăcăm de pe Internet, după catalog, şi ne prezentăm lumii, fiecare, alt avatar. Ne şi întrebăm, avatar la ce? Descentralizat, la cămăşoaiele jihadului, se vând, condiţionat, bombe atomice, seminţe, covrigi sau alune, ca pe vremuri, când nu vedeai un pachet de Carpaţi fără un kil de cârnaţi de plastic sau parizer ţărănesc cu 60 % hârtie igienică în el. Anul ăsta se poartă pijamale cu flori de câmp, de primit hoţii în case şi de joacă de-a v-aţi-ascunselea cu ei, până scot capul, să le bagi un glonţ în creier, de frică. Au şi hoţii o asociaţie a oamenilor de afaceri, scăpaţi din anchete cu petrol, droguri sau tablouri, cum e moda, la costume din stofă de calitate, cu dungi fine, discrete? Au, sigur că au. Şi, dacă n-ar avea, de ce să nu aibă? Ei sunt la modă între sezoanele de răcituri; cel ce fuge de tirania inteligenţei dreptăţii este, evident, un prost, dar trebuie să fie frumos îmbrăcat, când intră cu jeep-ul în sufragerie. Îmbrăcându-se frumos, oamenii au ştiut totdeauna să transforme o victorie într-un eşec lamentabil, la negocieri ulterioare, privind furniturile. Ţara are un viitor luminos pe modelingul corpurilor de iluminat ţinutele de seară şi de mână, aici şi boierii îmbrăcându-se mai gros decât peisajul. Nu doar oamenii, chiar şi expoziţiile de haine sunt o modă. Dacă mai mult te dezbraci, constaţi, într-o bună zi, că nu mai ai ce da jos de pe tine. În momentul ăla, ori intri în primul magazin, ori fugi în pădure. Anul ăsta, chiar şi oamenii de afaceri se îmbracă în ceea ce consideră ei că reprezintă haina capitalismului, adică haina strămoşilor, marele lor noroc fiind aerul uşor de condiţionat al Balearelor, unde nu se mai poartă smoching cu buzunăraşe pentru numărat ouă, ci conturi bancare. Fiind imposibil de găsit milionari tineri şi frumoşi, în demersul alcătuirii unei colecţii coerente de toamnă-iarnă, sunt buni şi bogătaşii tineri, urâţi, nefotogenici şi căsătoriţi, dar, pentru a deschide gura la ei tinerele proaspăt venite la facultate, trebuie să fie mai bine îmbrăcaţi. O ciudată igienă a gândirii ne arată că, dacă s-a inventat şi o modă pentru grase, e mai greu de pus bazele unei mode pentru ciungi, şchiopi, saşii sau consumatori casnici de droguri, cum ordonă agenţiile cu discriminarea. Pentru asta, trebuie să fii plin de bani, ca de idei. Dacă hainele prezentate ochiului nu sunt altceva decât o violentare şi o incendiere a retinei, nici consideraţiile mele interioare nu sunt altceva decât o încercare de violentare a cugetului, mai bine sau mai prost îmbrăcat...<br /><br />- Hei, se trezi Sebastian că e împins, aţi adormit? <br /><br />- Aşa cred. M-a ajuns oboseala şi m-a prins peisajul. Aud numai tâmpenii. Urmăream prezentarea modei şi colecţiile de haine, pentru sezonul viitor toamnă-iarnă.<br /><br />- Ce prezentare de modă? întrebă tânărul.<br /><br />- Cum ce prezentare de modă? Prezentarea de modă care s-a terminat în timp ce eu am aţipit.<br /><br />- Nu a fost nici o prezentare de modă în program. Aţi visat.<br /><br />- Nu e târg de haine în holul Teatrului Naţional? întrebă Sebastian.<br /><br />- Nu. V-aţi imaginat.<br /><br />- Cât timp a trecut?<br /><br />- Doar câteva minute, spuse tânărul. Aţi adormit, aşa, cu luneta la ochi.<br /><br />- Credeam că a trecut mai mult de o oră. O iau razna.<br /><br />- Mi se întâmpla şi mie să o iau pe arătură. Cine credeţi că prezintă moda de toamnă pe căldura asta?<br /><br />- Chiar. Nu m-am gândit, spuse Sebastian. <br /><br />Într-un târziu, fratele lui şi Speranţa se întoarseră, transpiraţi şi strălucitori, îndreptându-şi hainele mototolite.<br /><br />- Ce facem, ne uităm şi noi la spectacol sau plecăm? întrebă George.<br /><br />- Unde vrei să pleci? întrebă Sebastian. Ai noştri sunt, acolo, jos, unde i-am lăsat.<br /><br />Din fericire, sunt cu toţii în viaţă. M-am uitat prin luneta armei.<br /><br />- E rândul meu să merg în uscătoria blocului, spuse tânărul.<br /><br />- Nu mai e nevoie, spuse femeia.<br /><br />- Dacă dispare cupola, troglodiţii ăia deschid focul. Va fi un adevărat măcel, spuse George.<br /><br />- M-am gândit şi eu la lucrul ăsta. Noi stăm aici şi nu facem nimic. Stăm şi ne uităm la spectacol. Mă tot gândesc şi nu găsesc o soluţie, spuse Sebastian.<br /><br />- Poate, dacă încercăm o diversiune...<br /><br />- Ce diversiune? Sunt mulţi, hotărâţi şi puşi pe rele. M-am gândit la toate variantele. Îmi stă mintea în loc. Nici arme nu avem.<br /><br />- Avem puşca aia, spuse George. Putem trage cu ea, facem puţin zgomot, iar ăia de jos vor năvăli pe scări. Îi aşteptăm la cotitură, punem mâna pe ceva armament şi trecem la acţiuni diversioniste.<br /><br />- E clar, sexul măreşte inteligenţa, râse Sebastian. Puşca asta nu trage decât în handicapaţi. E bazată pe sistem neuro-psihic de detecţie.<br /><br />- Trage într-un handicapat!<br /><br />- Nu se poate.<br /><br />- Ba se poate, insistă George. Nu e nevoie să-l omori. Răneşte-l uşor! Pentru binele tuturor, nimic nu e prea mult. Şi aşa, tâmpiţii ăia au ucis câteva mii de oameni nevinovaţi.<br /><br />Fratele ridică arma, o plimbă încolo şi încoace până văzu o femeie într-un cărucior. Analiză datele de pe ecran şi, cu toate că acestea nu indicau nimic concret, apăsă pe trăgaci.<br /><br />- Nu merge. Există un impediment: prin peretele invizibil, puşca nu sesizează nimic. Şi dacă ar sesiza ceva, glonţul nu trece prin cupolă. Crezi că de proşti stau mahalagii la pândă?<br /><br />- Caută printre cei rămaşi afară! spuse George.<br /><br />- Cei rămaşi afară au ei un coeficient de inteligenţă redus, dar nu sunt handicapaţi.<br /><br />- Nu se poate. Vorbind statistic, trebuie să fie şi vreo oaie neagră.<br /><br />- Nu e. În orele astea, când ai fost plecat cu femeia în uscătorie, ce crezi că am făcut? întrebă Sebastian.<br /><br />- Caută mai departe!<br /><br />- Acum, ce crezi că fac?<br /><br />- Nu vreau să spun „caută în continuare!”, ci mai departe de gloata de ţărani.<br /><br />Sebastian îndreptă puşca spre lanţul de magazine din spatele Prefecturii, parcurse cu fasciculul electronic suprafaţa unui parc şi reveni la magazine.<br /><br />- Cred că am găsit ceva, spuse arătând lumina roşie care se aprinsese pe ecranul lunetei.<br />Le arătă un bărbat între două vârste, care se oprise în faţa vitrinei unui magazin de pantofi.<br /><br />- Ăla e handicapat?! întrebă femeia.<br /><br />- Aşa indică ecranul. Are o proteză mecano-electronică la un picior.<br /><br />- Împuşcă-l în proteză!<br />Sebastian îl ochi, dar trecea tot timpul câte o persoană, pe trotuar, prin faţa obiectivului lunetei.<br /><br />- E prea multă lume.<br /><br />- Nu are importanţă, spuse tânărul. Puşca e reglată neuro-psihic astfel încât să-şi caute singură ţinta. Nici nu trebuie să fii un bun ochitor. Proiectilul, odată pornit, ocoleşte orice obstacol şi loveşte ţinta.<br /><br />- Bine, spuse Sebastian, ascundeţi-vă pe scări! Cum văd că au dat buzna în bloc, vin şi eu.<br /><br />Aşteptă până plecară, puse puşca la ochi şi trase, bubuitura producând efectul scontat. Cei de jos se uitau în toate părţile, panicaţi, sau se certau între ei. Fără nici un ordin, mulţi dintre ei se împrăştiaseră în toate părţile, printre clădiri sau prin ganguri.<br /><br />Sebastian văzu că trei dintre combatanţi intraseră şi în blocul pe care se afla, şi îşi spuse că, pe moment, era suficient. O luă pe scări, în jos, sărind câte trei trepte, trecu pe lângă femeie, tânăr şi fratele său, ascunzându-se după un colţ.<br /><br />Transformând arma în măciucă, sparse capul unui luptător, apoi îl lovi pe cel de-al doilea. Cu unul din automatele capturate, George, venit între timp, îl ucise pe cel de-al treilea ţăran şi îi dădu şi tânărului o puşcă, invitându-l să treacă în faţă.<br /><br />- Nu trebuie să vă fie frică, spuse acesta. Eu am venit la spectacol; n-am ştiut că mi se va pune o armă în mână.<br /><br />Ieşind din bloc, lichidară două grupuri de mahalagii mai mult beţi şi se înarmară până în dinţi. <br /><br />Ucigând la întâmplare pe oricine întâmpina rezistenţă, cei trei bărbaţi şi femeia înconjurară de mai multe ori perimetrul pieţei Prefecturii, producând panică. Misiunea de curăţare le fu mult îmbunătăţită când puseră mâna pe singurul sac cu grenade al ţopârlanilor. Ameţiţi, neştiind cine în cine trage şi de unde vine pericolul, mahalagii, proletarii, ţaranii şi gardienii publici începuseră să tragă unii în alţii.<br /><br />Nimic din toate astea nu-i deranjau pe cei veniţi la inaugurarea fântânii cinetice şi a noului centru al oraşului. Oamenii se simţeau bine sub cupola invizibilă protectoare.<br /><br />Dansară, cântară şi se distrară toată seara, până târziu, după lăsarea nopţii. La încheierea programului artistic, după un foc de artificii grandios şi după cel mai specraculos joc de lumini pe care l-a văzut vreodată cerul oraşului, îşi redirecţionară atenţia spre fântână.<br /><br />Tineri şi bătrâni, la fel de fericiţi, dansară şi cântară împreună până la cele mai târzii ore ale nopţii.<br /><br />Spre dimineaţă, muzicanţii începură să obosească şi lucrurile produse de muzica lor să se mai liniştească. Cupola invizibilă începu să se topească, iar ţăranii, proletarii şi mahalagii goi, căţăraţi pe aceasta, începură să cadă în capul celor prezenţi.<br /><br />Cu excepţia a câteva zeci de morţi şi răniţi, la impactul publicului cu îngerii intertextuali zburători, sfârşitul evenimentului fu considerat un indiscutabil succes, reuşind să mobilizeze un număr record de orăşeni sau străini de oraş.<br /><br />De-a lungul unei zile şi nopţii ce a urmat, s-au perindat peste 300 de mii de oameni prin noul centru, în funcţie de interpretul preferat, totul culminând cu muzica de excepţie a lui Alman Sopovsky, când au rămas sechestraţi sub cupolă, prizonieri ai ritmurilor jocurilor de apă şi lumini ale grandioasei fântâni electronice.<br /><br />Năucite de zgomotul exploziilor, grupuri de combatanţi răniţi, cu hainele rupte, ieşeau din ganguri sau din holurile clădirilor. Nedumeriţi, se uitau în toate părţile, uimiţi, speriaţi, neştiind ce se întâmplă cu ei. Nu ştiau dacă trebuie să mai tragă şi în cine. Nu le dădea nimeni nici un ordin clar.<br />Dintre combatanţi, apărură şi cei doi fraţi Han, urmaţi de tânăr şi de femeie. Aruncară armele şi îşi îmbrăţişară, cu căldură, soţiile, copiii, verii, cumnaţii, nepoţii şi părinţii.<br /><br />- Lasaţi armele! strigă primarul în microfon. Spectacolul s-a terminat!<br /><br />- Aşa e, spuse Sebastian, urcându-se pe scenă şi smulgând microfonul din mâna edilului-şef. Oraşul merge mai departe. Luţi-o voi înainte! Orice sărbătoare e un pretext pentru a vedea ce mai fac locuitorii oraşului şi de ce. Aceste zile sunt numărate şi, oricum le-ai număra, se înscriu într-o perioadă de emulaţie artistică. Simbol al suprarealismului semnificant, avem un oraş cu străzi udate după ploaie, cu garduri din resturi vegetale, în jurul blocurilor, cu vile inestetice, construite pe platforme de gunoi sau în mijlocul străzii, pe baza unor autorizaţii dubioase, cu oameni care îşi scuipă refularea şi bacteriile salivare de la geamuri, în capul altora, cu străzi largi, ca nişte tuburi de orgă, unde, înghesuiţi în jeep-uri de neam prost, se aleargă ca vântul prin praf. Oraşul nostru nu are numai lucruri bune, ci şi lucruri neterminabile. Abia acum, în ceas de sărbătoare, vedem că locuitorii supravieţuiesc în orice condiţii; unii supravieţuiesc în condiţii de lux, alţii în lipsa totală a acestuia. Chiar şi hoţii sunt protejaţi de şefii lor, să nu se streseze muncind. Dacă hoţii n-ar fi protejaţi, de la cine ar mai fura oamenii cinstiţi? Îmbrăcaţi în frumoase costume populare de firmă, cetăţenii, capitalul electoral al unuia sau altuia, vin şi se duc pe apa sâmbetei, în fiece zi, dar mai ales în aceste zile de inaugurări, când omul are tot timpul să-şi numere micii, în timp ce sparge seminţe de floarea-soarelui şi azvârle cojile pe jos. Bucuroasă că avem fântâni arteziene, cu arhitectură mult mai muzicală decât cele florentine, chiar şi politica începe să viseze la kilocalorie, ca la ceva material, autoconsumabil. Privirile candide ale ţăranilor, veniţi acum 50 de ani să cumpere o pâine, un zarzavat, ceva, sau să vândă o vacă sălbatică, purceaua sau vreun vecin, şi rămaşi să se califice la locul de muncă, înfrumuseţează locul. Bucuroşi că vor putea să stea o clipă, să lase zarurile jos şi să-şi tragă sufletul îmbâcsit de tutun, proletarii mejdinei mai uită o clipă să urmărească repartitoarele de căldură, picătura de apă sau contorizarea sărăciei şi admiră cum se ridică soclurile notabilităţilor trecutului, adunate de primar în spatele Prefecturii, dar nu oricum, în linie dreaptă sau în cerc, ci aşa cum au trăit, unul mai încoace, altul mai încolo. Trecutul face parte din viitorul unora; aceia care au ştiut din ce să şi-l croiască. Poezia, muzica, jocurile de lumini, de sunete sau de ape sunt doar un pretext pentru fotbal. Cum maidanele au fost acoperite cu vile de fotbalişti, iar fotbalul se învaţă în şcoli, mâine, Doamne fereşte din ferestre, şi în biserici, slabă speranţă de comentarii sportive. Acum avem fântâni arteziene. Mâine, cine ştie din banii cui, vom avea reprezentaţii teatrale, tarafuri automobilistice, ţambalagii în gresie şi hârtie sau grupuri de instrumentişti din petarde. Atâta timp cât e predat la termen, nimic nu e prea mult. Populaţia are sau nu are conducătorii pe care îi merită, conducătorii au sau nu au populaţia pe care o merită, dar cu toţii trebuie să ştie acest lucru. Nu-l pot afla decât la ceas de bucurie bine disimulată, acţiuni enologice, de ecografie şi folclor negru. Îmbrăcaţi în hainele cele mai bune, de firmă, cu găuri şi petice, copiii sunt instruiţi că, dacă nu sunt cuminţi, sucesc gâtul la pisici, aruncă ciunga pe jos, ascultă manele populare, se descalţă în faţa Primăriei sau aleargă cu jeep-urile după babe, îi fac părinţii lor directori, la firmele lor, cu care se găsesc în incompatibilitate, conform adevăratelor declaraţii de avere. La acest binecuvântat ceas de sărbătoare, ieşirea din minciună este valabilă şi, măcar o clipă, uităm că orice ieşire are o intrare. Cu cât se apropie mai mult statuia întemeietorului oraşului nostru de biserica aia, ca să lase loc altor edificii, dascălii mai bătrâni îşi aduc aminte că au rămas în urmă cu lecturile, iar dascălilor mai tineri începe să le meargă mintea fără alcool. Bătrâni sau tineri, considerăm că, acela care nu e cu noi, e cam aşa. Ţărăncile se fac frumoase, ţăranii agenţi de asigurări, iar profesorii se pregătesc să înfrunte încă un an şcolar de greve; de veacuri, aşteaptă să treacă vremea rea, să vină şi vremea lor. Între timp, cei care au avut puterea să înţeleagă ceva au înţeles demult tot ce era de înţeles. Cei care nu au nici o putere nu au nici un interes să înţeleagă ceva. Atmosfera de sărbătoare e aerul în care toată lumea are dreptate. După asta, dreptatea începe să se împartă, algoritmic, în porţii din ce în ce mai mici. Dacă promiţi unor oameni o viaţă mai bună, înseamnă că, implicit, recunoşti faptul că aceştia nu au dus niciodată o viaţă mai bună. În acest frumos început de vară, suntem înconjuraţi de zbateri generale: nopţi albe cu multe căderi de meteoriţi, dureri înăbuşitoare, lacrimi informaţionale, gândire cu premeditare, destine precumpănitoare şi concursuri de resurse umane. Dacă nici măcar proştilor nu le-ar mai plăcea lucrurile neinteligente, am putea spune că am progresat. Nu dorim nici duşmanilor noştri să afle că suntem educaţi. Şi, nu uitaţi! Dacă se întâmplă ceva important, nu e treaba voastră, ci a urmaşilor străbunilor noştri. Omul la distracţie se cunoaşte, când cedează cine e mai deştept: scaunul. În rest, oale şi ulcele, spiciuri, tontoroiuri, tromboane, tobe, beri, fântâni, parcuri şi velodroame. <br /><br />Se înecă şi începu să tuşească.<br /><br />- Să mă scuzaţi! Nu am talent oratoric.<br /><br />- Ce vorbeşte ăsta aici?! strigă un consilier.<br /><br />- Cine i-a dat voie să urce pe scenă? întrebă primarul.<br /><br />- Dumneata i-ai dat voie, spuse unul dintre viceprimari.<br /><br />- Cine eşti tu, băi, urâtule?! strigă un alt consilier.<br /><br />- Sebastian Han.<br /><br />- De unde ai apărut?<br /><br />- Lasă-l, bă, că e târziu! spuse primarul. Mai avem şi altele de făcut.<br /><br />- Nu prea mai e nimic de făcut, spuse şeful Poliţiei. Centrul a fost apărat de cupolă, dar împrejurimile sunt un dezastru. E plin de gropi de la explozii. Eu le-am dat ordin să mai rărească populaţia, că nu mai avem ce mânca, iar tâmpiţii s-au apucat să se lupte între ei. Nici un ordin nu mai e sfânt pe lumea asta. <br /><br />- Prea multă muzică ambientală prosteşte, spuse primarul. Se obişnuieşte şi populaţia cu altă stare de lucruri.<br /><br />- Aşa-i, întări unul dintre cei doi viceprimari, chiar şi premierul a spus că, de când avem o armată de profesionişti, nu se ştie cine mai munceşte. Noi creştem elite şi acestea se comportă ca atare.<br /><br />- Le-aţi dăruit o noapte de vis, spuse un consilier.<br /><br />- O noapte deosebită, oricum, întări un altul.<br /><br />- Acum, când artificiile s-au stins şi nu se mai aude nici ecou de melodie conceptuală, trebuie să-i mulţumim primarului pentru această nouă piaţă!, se exaltă un trecător.<br /><br />- Bine, bine, spuse primarul. Vino mai târziu, la birou, să văd dacă pot să te ajut cu ceva!<br /><br />- Eu cred că a fost o noapte de coşmar, spuse cel de-al doilea viceprimar.<br /><br />- Să se suie cineva pe scenă şi să le spună să plece acasă! spuse primarul.<br /><br />- Majoritatea spectatorilor sunt veniţi din alte oraşe sau din împrejurimi, spuse şeful Poliţiei.<br /><br />- Şi ce?!<br /><br />- De la marginea oraşului, încolo, nu mai e nimic.<br /><br />- Parcă până acum era mare brânză; doar industrie şi construcţii improvizate.<br /><br />- Mahalalele, parcurile industriale, cartierele şi satele dimprejurul oraşului nu mai există.<br /><br />- Cum adică?!<br /><br />- Totul e nisip. Totul e deşert.<br /><br />- N-a plecat Sopovsky cu cântăreţii lui?!<br /><br />- Ba da.<br /><br />- Atunci, cum e posibil?!<br /><br />- Or fi existând efecte secundare, spuse un consilier.<br /><br />- Bine. Urcaţi-i în tren pe cei veniţi de departe! Măcar să scăpăm de ăştia, să nu mai umble brambura şi să jefuiască magazine.<br /><br />- Nu mai există cale ferată. Totul e praf şi pulbere.<br /><br />- Măcar aeroportul e funcţional?<br /><br />- Nu mai e nimic funcţional. Nu înţelegeţi? Pe tot globul pământesc, n-a mai rămas decât oraşul nostru.<br /><br />- Iar dacă nu luăm măsuri urgente, în curând, totul se va rezuma doar la o fântână cinetică ambientală.<br /><br />- Ne puteam aştepta să se întâmple asta. Într-o anumită secunda, fatidică, astrala<br />sau cum vreţi să-i ziceţi, ceva trebuia să anuleze efectele benefice ale eforturilor noastre milenare de terraformare. Trăim cu speranţa că, tot ce e evident că o să se întâmple, n-o să se întâmple niciodată, spuse un trecător. <br /><br /><br /><br /><br /><br />AMORŢEALA<br /><br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />Trăia în abis. Negru. Gol. Linişte. În liniştea minţii ei putea auzi foşnetul stelelor, cântecul norilor, harpele cerului. Trăia în agonie. De mult? Puţin? Cine îşi mai amintea? Îşi amintea culorile ca într-un joc ambiguu, ca într-o joacă fără rost. Din clipa în care căzuse în gol nu mai reuşise să se ridice. Şi golul, oare ce era golul? De unde apăruse şi încotro se ducea? Cât avea să se mai afunde?<br /><br />În singurele ei clipe de luciditate, nu era ea. Trăia prin mintea altei persoane sau fiinţe. Căci nu putea s-o vadă ci doar vedea ceea ce observa „celălalt”. Apoi, din nou, abisul. Se cufunda în el şi nu mai putea ieşi. Era prizonieră în propriul trup, în propria minte.<br /><br />Se acuzase de nebunie, dar nu, nu era nebună. Nu putea să fie. Trăia alături de cealaltă persoană fiecare senzaţie, fiecare durere, fiecare crimă în parte. Dar nu putea. Nu putea să îşi mai amintească mare lucru după ce cădea în abis. Devenise totul ca un vis, alb-negru, apoi negru şi atât. Ca ecranul unui televizor ce se stinge în timpul filmului. Cam aşa arăta viaţa ei de doi ani şi ceva. Altceva nimic. Alb-negru, nergu total. Nici măcar nu îşi mai amintea când zărise ultima oară soarele. Oare azi îl văzuse? Fusese pe cer? Cum să-l vadă din gaura neagră în care trăia? Cum să vadă ceva în jurul ei când nu era decât beznă?<br /><br />Se ridică greoi. Simţea cum pieptul i se umple de-un aer greu, irespirabil. Aerul propriilor temeri. Nu ştia încotro se-ndreaptă, nici măcar nu ştia dacă vrea să se mişte din loc. Şi cu toate astea degetele ei apăsară întrerupătorul. Văzu o licărire. Doar atât, dar era sigură că lumina era puternică, orbitoare. Şi cine s-o vadă? Ea nu. Nu, cu siguranţă că nu ar fi reuşit să zărească mai mult de o licărire în beznă.<br /><br />Se sprijini de fereastră. Degetele îi alunecară pe geamul mat. Rece. Atât putu să simtă, răceala. Nu îşi retrase mâna, îi făcea bine. Fiorul îngheţat îi cuprinse întreg trupul. O cutremura. O învăluia. Îi aducea aminte că uneori trăieşte. Doar uneori. Doar atunci când simţea cald sau rece, poate chiar şi o voce ar fi făcut-o să tresară. Să îşi amintească. Ce? O viaţă plină de eşecuri. Hăul care o cuprinsese. Durerea ce o măcina. Vroia să îşi amintească. Până şi clinchetul uşii psihiatrului, până şi asta ar fi făcut-o să se simtă mai bine, mai stăpână pe ea.<br /><br />Încercă să îşi amintească unde pusese ultima oară telefonul. Probabil acum două zile. Atunci când avusese ultima viziune. Îl auzise ca prin vis. Suna şi suna, de parcă la acelălalt capăt al firului s-ar fi aflat chiar coşmarul ei. Îşi amintea că îl trântise, apoi... Oare ce făcuse cu el? Ce Dumnezeu făcuse cu el?<br /><br />Da, cearşaful. Îl înfăşurase în cearşaf. Alergă spre dormitor şi găsi cârpa ghemuită. Desfăcu repede cearşaful şi găsi telefonul. Unde să sune? Trebuia s-o ajute cineva. Acum. Înainte de-a se prăbuşi de tot, înainte de-a uita unde şi cine este. Formă în grabă un număr. Soneria îşi făcu datoria. La celălalt capăt al firului se auzi o voce... inumană:<br /><br />- Da.<br /><br />Îi auzi respiraţia înfometată. Pulsul. Durerea. Rămase tăcută şi ea şi celălalt. Un timp crezu că visează. Crezu că abisul o cuprinse din nou. Apoi făcu o sforţare. Deschise ochii mari şi zări lumină. Nu de la bec, de la soare. O lumină orbitoare pe care nu o mai zărise de mult timp. O sclipire galbenă, bonlăvicioasă. Şi apoi, din nou respiraţia. De data asta accelerată. Îi păru că râde, îi păru că râde de ea. Ba chiar îi putea vedea ochii bolnavi de furie şi de dorinţă. Închise. Închise fără să scoată o vorbă. Cel puţin era ziuă.<br /><br />Formă alt număr. De data asta era sigură că e cel corect. Bâzâitul de la celălalt capăt al firului o făcu să tresară. Semăna cu semnalul de la uşa psihiatrului: rece, calculat. O voce feminină îi răspunse:<br /><br />- Bună ziua, biroul domnului Sterr. Vă putem ajuta cu ceva?<br /><br />Glasul îi răsună în minte ca o melodie proastă. O melodie interpretată în mod barbar. O durea, glasul acela îi provocase durere. Neastâmpăr. Iritare. Îşi adună gândurile încercând să nu scape în hău. Nu era cazul.<br /><br />- Bună ziua. Sunt Sonya.<br /><br />- Ah, doamna Delgratte. Domnul doctor chiar m-a pus să vă sun. Nu-i aşa că e o coincideţă minunată?<br /><br />Glasul începu să râdă. Un râs prostesc, fără nici o noimă. „ Nu, tâmpito, îi veni să urle. Nu e nici o coincidenţă.”:<br /><br />- Da, a dracu’ coincidenţă, îi răspunse. Dă-mi-l pe Sterr.<br /><br />Vocea rămase încurcată pentru un timp. Aproape că o vedea roşind la capătul celălalt al firului. O vedea prin propria minte cum îşi drege vocea încercând să pară serioasă, matură.<br /><br />- Numai puţin.<br /><br />Tonul de aşteptare. Ura melodia asta. De ce o alesese tocmai pe asta? Nu ştia că pacienţii lui ar putea înnebuni de tot? O zgâria pe creier. Îi veni să arunce receptorul. Să-l dea dracu’ de doctor, s-o dea dracu’ de viaţă. Să se ducă toţi în iad şi s-o lase în pace. Apoi glasul calm veni ca o salvare:<br /><br />- Sonya, eşti bine?<br /><br />Ezită? Ce să-i spună? „ Nu idiotule, nu te-aş suna dacă aş fi bine. Nu te plătesc să îţi aud vocea când sunt fericită”. Dar nu asta rosti:<br /><br />- Oarecum, Sterr. Oarecum.<br /><br />- L-ai văzut din nou, nu-i aşa?<br /><br />Sonya rămase îngândurată. Nu l-a văzut niciodată, niciodată. Dar ce dracu’ era în capul ei.<br /><br />- De fapt, cred că tocmai l-am sunat.<br /><br />- Cum?! se revoltă vocea de la capătul celălalt al firului. Cum ai făcut asta? Vin imediat la tine. Să nu deschizi nimănui. Să nu vorbeşti cu nimeni. Ţine telefonul lângă tine şi dacă este cazul sună la poliţie.<br /><br />Zâmbi. Pentru prima oară o făcea să zâmbească.<br /><br />- Linişteşte-te. Eu l-am sunat pe el, nu el pe mine.<br /><br />- Oricum vin la tine. În zece minute. Zece minute... plu, plu, plu, se auzi de la celălalt capăt.<br /><br /><br />Aruncă receptorul. Îi simţi respiraţia. Respiraţia aceea bolnavă. Mirosul acela de sânge ce i se scurgea pe gât şi îi ieşea printre dinţi. Cortina începea să se tragă.<br /><br />- Nu, nu din nou, încercă să lupte. Doamne te rog, nu.<br /><br />Dar nu putea să se desprindă. Vedea. Vedea camera luminată de o rază rătăcită printre draperiile trase. Trupul adormit. Chipul firav pierdut în lumea viselor. Aşternutul de mătase ce-o acoperea pe jumătate. Se apropia, iar chipul victimei devenea tot mai clar, mai dulce, mai misterios. Un fior rece, dar plăcut o cutremură. Simţea că vrea s-o vadă devorată. Plină de sânge, plină de teamă. Se apropia. Ghearele. Ghearele îi mângâiară tenul alb, ea răspunse printr-un zâmbet involuntar. Contiună s-o alinte, la fel de fiecare dată. O alintă mai mult şi mai mult. Ea se foia fericită, mulţumită. Ochii i se întredeschiseră, îi închise la loc, apoi.... groaza. Mări pupilele şi vru să urle. Dar mâna păroasă ce se termina cu gheare lungi îi astupă buzele. Încercă să lupte, dar nu putea, nu avea forţă. Să urle, să urle. Nu. Nu putea. Da, era plăcut să-ţi simţi victima în „gheare”. Fiorul o trecu din nou. Unghia alunecă de-a lungul gâtului şi... sângele. Începu să picure. Ochii victimei se măriră. Un alt picur, un alt fior.<br /><br />Pentru o clipă pierdu contactul. Vru să deschidă ochii şi să alerge în stradă, dar iar, iar văzu. Iar începu să simtă, asemeni lui. Era moartă. Moartă. Iar ea, el, sau cine o fi fost se hrănea cu sângele ei.<br /><br />Se termină. Mai repede ca altădată. Fugi la baie. Deschise apa şi îşi spălă chipul. Vroia să termine, să termine pentru totdeuna. Se privi în oglindă. Cine era? Al cui era chipul alb ca varul cu cearcăne negre? Al cui era părul încâlcit? Ale cui erau mâinile slabe ca ale unui mort?<br /><br />O sparse. Mâna i se încleştă şi porni în atac. Cioburi zeci şi zeci pocniră într-un zgomot asurzitor. Printre degete îi şiroia sângele. Nici măcar nu simţea durerea. Prinse un ciob şi-l strânse în plamă. Poate în felul acesta avea să rămână acolo, în lumea adevărată. În lumea unde era soare, cald, bine. Îl strânse până când simţi cum îi sfârtecă pielea. Durerea.<br />Durerea o readuse la viaţă. Nu. Nu avea curaj să arunce arma. Nu putea. Trebuia să lupte.<br /><br />Soneria se auzi în fiecare colţ al casei. Nu se grăbi. Mai privi încă o dată, în cioburi, chipul moartei. Strânse încă o dată ciobul şi porni spre uşă. Soneria părea precipitată, dar ea nu putea să se grăbească. Încerca să se menţină trează, la lumină.<br /><br />Uşa se deschise. Era doar Sterr. De parcă ar mai vizita-o altcineva. Bărbatul din faţa ei îi conferea o oarecare siguranţă. Parcă auzi din nou clopoţelul ce se afla la uşa lui. Cel ce-o readucea la viaţă. El îi zâmbi. Părea calm, dar îl simţea. Era agitat. Mai agitat de cât ea.<br /><br />- Să nu îndrăzneşti să pleci, se auzi glasul lui. Nu mă lăsa aici singur.<br /><br />Privi spre soare. Era atât de minunat să vadă lumina zilei.<br /><br />- Încerc, Sterr. Încerc.<br /><br />- Ce s-a întâmplat?<br /><br />„ Idiot ignorant. Tu să-mi spui mie? Tu trebuie să descoperi”.<br /><br />- Nu ştiu. Nu ştiu. Sunt tot mai legată de el. Vrea să văd. Vrea să simt. Şi îmi place ceea ce simt. În acele momente îmi place. E dezgustător. Dezgustător.<br /><br />Doctorul îşi aruncă privirea spre mâna ei. Încă mai strângea ciobul în plamă.<br /><br />- Pentru Dumnezeu, Sonya. Ce faci?<br /><br />- Rămân la realitate. Doar durerea trupească mă mai ţine în viaţă.<br /><br />- Recurgem la hipnoză. E singura cale. E ultima. Trebuie.<br /><br />Idei şi gânduri aglomerate. Trăiri vechi şi recente. Oare dorea? Dar exista şi altă cale? Strânse şi mai tare ciobul iar realitatea deveni tot mai clară. Sterr o privea indignat, dar nu îndrăznea s-o oprească.<br /><br />O picătură.<br /><br />Un fir de sânge.<br /><br />Un şuvoi.<br /><br />Un şuvoi de sânge i se prelinse pe picioarele goale acoperind carpeta veche şi demodată.<br /><br /><br />Sterr nu se mişcă.<br /><br />Privi spre soare. Parcă nu mai era la fel de palid. Parcă nu mai era bolnav. Prinsese viaţă. Trăia o dată cu durerea ei. O dată cu nebunia ei.<br /><br />Râse.<br /><br />Râse lung şi înfiorător.<br /><br />Nebunia.<br /><br />Nebunia o măcina.<br /><br />Cealaltă realitate o dobora.<br /><br />- La dracu’ Sterr. La dracu’. M-am săturat de coşmarul ăsta. M-am săturat să trăiesc în beznă când afară e soare. Când în noapte sunt stele, lună. Viaţă. Sterr. Ajută-mă să scap.<br />Ajută-mă să îmi înving coşmarul.<br /><br />Bărbatul se aşeză pe o canapea plină de hârtiuţe şi haine.<br /><br />- E real, Sonya. Stai jos şi ascultă-mă. Toate acele crime s-au petrecut cu adevărat.<br /><br />Sfârşit. Durere. Groază. Scârbă.<br /><br />În cele din urmă vomită pe covor fără ca mărca să-i pese. Putea trăi cu gândul că e nebună, dar asta... Asta nu o accepta. Nu putea. Nu vroia. Nu dorea. Aruncă ciobul. Sângele începu să curgă şiroaie. Acum durerea era mai profundă, mai reală.<br /><br />Sterr o prinse de mână şi îi strânse rana cu o cârpă murdară. Nu părea să-i pese prea mult de asta, îi păsa mai degrabă de cealaltă viaţă a ei.<br /><br />- Sonya. Trebuie să înţelegem de ce ţi se întâmplă asta. Trebuie să accepţi hipnoza. E singura cale pentru a te vindeca. Te rog, Sonya. Te implor! Vreau să te ajut.<br /><br />Ea nu era acolo. Alerga printre copaci. Crengile îi loveau faţa şi mâinile. O haită de câini o alergau. Îi auzea. Le simţea mirosul, le simţea înverşunarea. Picioarele o dureau.<br />Crengile o loveau. Picioarele i se afundau în pământ. Nu mai putea să înainteze...<br /><br />- Sonya. La dracu’, Sonya mă auzi?<br /><br />Reveni. Era transpirată. Atât de transpirată. Inima îi bătea. Picioarele îi tremurau. Se aşeză lângă doctor.<br /><br />- Nu e om. Nu e om.<br /><br />- Sigur că nu e. Nici nu m-am gândit că un astfel de criminal ar putea fi om.<br /><br />Ochii ei se măriră, de groază, de frică.<br /><br />- Nu, nu înţelegi. Chiar nu e om.<br /><br />Sterr nu o contrazise. Dar ştia că nu o crede. Simţea că îi vine să urle. Şi de ce să se abţină, doar era nebună. Urlă. Ţipă cât o ţinură plămânii. Apoi păru că se linişteşte.<br /><br />- Sterr, chestia aia nu e om.<br /><br />- Sonya. Nu mă fă să înnebunesc şi eu. Hai să facem şedinţa de hipnoză. Te rog.<br /><br />Nu vroia hipnoză. Nu vroia. Şi anul trecut trecuse prin asta. Îşi amintise totul când se trezise şi de atunci şi mai multă beznă se instalase în mintea ei. E drept că pe atunci nu o trata Sterr, dar... Nu, nu vroia să treacă iar prin asta. Hipnoza o speria şi mai tare decât cel ce-o urmărea în fiecare gând al ei. NUUU! Vru să se opună. Vru să zică ceva, dar nu putu.<br /><br />- S-o facem o dată. S-o facem.<br /><br />Sterr se calmă. Cel puţin chipul i se destinse.<br /><br />- Sonya. Să nu îţi fie teamă, nu vei mai trece prin şocul de anul trecut. O să am grijă ca totul să fie bine. O să te desprind de mintea criminalului. Îţi jur.<br /><br />„ S-o crezi tu. Să crezi tu că vei reuşi. Nu vei reuşi decât să mă omori. Sper să reuşeşti. Sper”.<br /><br />- Bine Sterr. Hai s-o facem.<br /><br />Doctorul o privi cu atenţie. Chipul ei era încă tânăr, tânăr şi răvăşit. Atâta durere. Atâta nebunie. Atâta teamă. Ochii ei. Ochii prin care vedea fiecare crimă, inima prin care simţea fiecare durere. Dorea s-o ajute. Dorea s-o scape de agonie. Îşi trecu palma peste faţa ei şi îi închise ochii, aşa cum închizi ochii unui mort. Ea nu opuse rezistenţă, dar simţi cum întunericul o cuprinde din nou. Îi auzi vocea: caldă, blândă. Apoi dorinţe infinite se înfiripară în mintea ei. Dorinţe, trăiri, ideii. Se văzu copilă lângă lacul din spatele casei. Îşi privea chipul bălai în oglinda apei. Ştia că e ziua ei şi că mama sau tata trebuie să apară cu un cadou. Îşi privea chipul.<br /><br />Apa se tulbură.<br /><br />Valuri mici tresăreau la fiecare gând al ei.<br /><br />El era acolo.<br /><br />Chipul i se oglindi alături de al ei. Era acolo. Vru să fugă, dar ştia că nu o poate atinge. Se linişti. Nu putu să-l privească prea bine, dar văzuse colţii ce-i acopereau buzele negre şi păroase.<br /><br />Dispăru.<br /><br />Şi el, şi ea.<br /><br />Era la liceu şi aştepta ca prietena ei să vină. Vântul bătea cu putere. Îi auzea glasul. Aspru. Dur. Îi simţea îmbrăţişarea rece, respingătoare. Iar ea, ea nu venea. Şi-n umbra copacilor din faţa casei acelaşi chip apăru, iar şi iar. Ochii, ochii aceia o priveau cu poftă. Poftă de sânge. Dispăru iar prietena ei apăru, dar nu părea a fi ea. sau cel puţin nu în întregime. Trupul îi era acoperit de sânge. Vroia să plângă, dar nu reuşea. Nu putea.<br /><br />- Nuuuuuuu! urlă cât de tare putu. Nu, nu face asta. Nu şi pe ea. Nu pe toţi. Nu mă lăsa singură. Nu mă lăsa.<br /><br />¦<br /><br />Două luni. Două luni de soare. Nimic nu se mai întâmplase de la şedinţa de hipnoză. Nimic. Crimele continuară şi chiar luară amploare, dar ea era departe de toatea astea. Legătura se rupsese. Nu îşi amintea ce se petrecuse în ziua aceea. Arareori câte un fior rece şi întunecat o mai deranja, dar era fugar şi viaţa ei revenea pe făgaşul normal, în razele soarelui.<br /><br />Se despărţise cu greu de vechea sa casă, dar era mai bine aşa. Până şi obrajii prinseseră un roşu-rozaliu; ochii îi erau mai clari iar chipul redeveni la frumuseţea de odinioară. Acum stătea lângă oraş, la doar o oră depărtare. Închiriase o căbănuţă printre copacii falnici de la marginea urbiei. Se liniştise. În cele din urmă putea să-şi vadă de viaţă. Se gândea să-şi reia vechea carieră de scriitoare, cu toate că nu era încă pregătită. Mintea încă îi mai juca feste din când în când. Uneori putea să jure că întreaga noapte alergase prin pădurea dimprejurul casei. Uneori se trezea cu hainele sfâşiate, alteori plină de noroi, dar punea totul pe seama depresiei ce se transformase în somnambulism.<br /><br />Nu îşi amintea cu adevărat ce s-a petrecut, doar frânturi rupte dintr-o altă realitate. Dar cum apăreau razele soarelui mintea ei refuza să se mai gândească. Era ca şi cum ar fi trăit două vieţi deodată.<br /><br />În acea dimineaţă călduţă, când razele soarelui îşi făcură loc printre draperiile camerei, Sterr o sună. Avea o voce slabă precum cea a unui om bolnav. Ezită câteva minute înainte să o întrebe ce face. Sonya nu părea surprinsă că o sunase, cu toate că din acea zi nu îşi mai vorbiseră nici măcar în treacăt.<br /><br />- Cum te simţi, o întrebă el?<br /><br />Ei nu îi veni în minte să-l mintă şi cu toate astea o făcu.<br /><br />- Mai bine ca niciodată.<br /><br />- Nu a reapărut?<br /><br />Respiraţia de la celălalt capăt al firului deveni agitată. Sonya încercă să se calmeze, să nu îl ia în seamă.<br /><br />- Nu Sterr. Ar trebui să ştiu ceva?<br /><br />Pauză. Aproape că îl văzu cu ochii minţi ducându-şi capul în palme şi oftând. Când îşi reluă şirul ideilor vocea îi era şi mai joasă, aproape moartă.<br /><br />- Sonya, am să trec pe la tine mai târziu. Trebuie să stăm de vorbă.<br /><br />Inima i-o luă razna.<br /><br />- Ce se petrece Sterr? Ce se întâmplă?<br /><br />Nimic, doar un suspin.<br /><br />- Vorbim mai târziu. Bine Sonya?<br /><br />- Da, Sterr. Te aştept.<br /><br />Aruncă telefonul în furcă de parcă el ar fi fost duşmanul ei. Ce se întâmpla cu adevărat? Unde îşi petrecea nopţile? Ce se întâmpla în oraş? Creatura reapăruse? Nu. Refuza gândul că ar putea fi bântuită din nou. Că s-ar putea folosi iar şi iar de mintea ei pentru a-şi face cunoscute crimele. Cine era? Ce fel de fiinţă?<br /><br />Ştia prea bine că nu e om. Ea îl văzuse. Îl simţise. Ştia că e altceva. Dar cum avea să explice. Nu îşi putea explica nici sie, cum avea să îi explice lui Sterr?<br />Încercă să alunge această imagine. Încercă să se bucure de acea zi călduţă şi de razele soarelui. Nu dorea să cadă iar în hăul acela întunecat.<br /><br />Se întinse pe scaunul de pe prispă. Soarele se juca pe pielea sa fină. Atât de cald şi de bine. Atâta lumină. În jurul ei roia viaţa. O veveriţă sări din pom în pom bucuroasă. Câteva păsări se întreceau în triluri. Un fluture trecu pe lângă ea. Copacii o priveau cu îngăduinţă. Întreaga natură cânta pentru ea. Totul în jur trăia lângă ea, pentru ea.<br /><br />Alungase orice gând, orice ar fi putut-o duce înapoi spre beznă. Se lăsă răsfăţată de căldura acelei zile. Şi atât.<br /><br />¦<br /><br />Aproape că se întunecase când Sterr, împreună cu un bărbat înalt şi cărunt, apăru la uşa ei. Doctorul părea posac. Ochii îi erau duşi în orbite şi cearcăne mari îl încercau. Bărbatul de lângă el avea un corp atletic, o privire galeşă şi o fermitate aparte.<br /><br />Sonya îi pofti înăuntru. În lumina becului era mult mai frumoasă. Corpul i se unduia armonios, dar în privirea ei rămăsese ceva din acea spaimă, din acea viaţă pe care nu prea şi-o mai amintea. Acea viaţă ce îi fusese ştearsă în doar o singură zi.<br /><br />Doctorul păşi greoi, privea în stânga şi-n dreapta parcă temându-se de un urmăritor invizibil. Celălalt bărbat păru hotărât, decis. Se avântă în bucătărioara mică şi se aşeză pe cel mai apropiat scaun. Sterr încă şovăia.<br /><br />- Îmi explici? i se adresă Sonya privindu-l ba pe doctor, ba pe străin.<br /><br />Sterr îşi frecă mâinile una în alta. Era agitat. Străinul vorbi:<br /><br />- Sunt comisarul Darl. Sonya, nu-i aşa?<br /><br />Femeia aprobă din privire.<br /><br />- Am venit să vă vorbim. Ştiţi dumneavoastră...despre...<br /><br />- Criminal, îl completă Sonya punând capăt acestei fâstâceli.<br /><br />Sterr păli când o auzi rostind cuvântul. În schimb Darl păru uşurat.<br /><br />- Vedeţi dumneavoastră, domnişoară, lucrurile s-au cam precipitat. Se pare că face tot mai multe victime. Modul de operare e acelaşi mereu şi mereu. Nu lasă amprente, nu lasă dovezi, nu avem nici cea mai mică idee despre cum ar putea arăta sau unde ar putea fi. Ştiţi...<br /><br />Simţi cum hăul i se deschide sub picioare. Îi aruncă o privire fugară lui Sterr. Şi el părea cuprins de un rău invizibil, de o senzaţie copleşitoare. Sonya făcu un pas în spate, parcă pentru a se apăra de comisar. Acum el era duşmanul. Ştia ce vrea de la ea. Ştia. Vorbele îi ieşiră pe gură fără să vrea:<br /><br />- Nu. Nu vă pot ajuta şi nu îmi puteţi cere asta. Abia m-am eliberat.<br /><br />Sterr păru mai uşurat în schimb inspectorul nu schiţă nici un gest. Glasul lui era calm şi hotărât:<br /><br />- Domnişoară. Aici este vorba de vieţi omeneşti...<br /><br />- Da şi pentru asta trebuie să o distrugeţi pe-a mea. Nu vă dau voie să mă conduceţi înapoi în beznă.<br /><br />Sterr deveni tot mai agitat. Ba privea pe fereastră spre copacii ale căror umbre cădeau amininţătoare pe casă, ba se plimba dintr-o parte în alta fără să îşi găsească locul. Privirea îi era şi mai disperată decât gesturile.<br /><br />- Sonya. Nu vreau să îţi cer asta. Nu vreau.<br /><br />Simţi în glasul lui disperarea. Acea disperare pe care nu o are decât...<br /><br />- Pe cine, reuşi să întrebe disperată? Pe cine, Sterr?<br /><br />Bărbatul simţi că cedează. Copacii din faţa sa deveneau ameninţători. Umbrele prindeau contur şi se trasformau în hăuri negre şi adânci. Sonya abia îşi stăpâni un ţipăt.<br /><br />- Sterr.<br /><br />- Amanda. A răpit-o pe Amanda.<br /><br />Amanda. Copila cu părul bălai, cu ochii ca două mărgele, cu mânuţele mici şi albe. De ce? De ce tocmai pe ea? Amanda, copila ce îi surâsese de-atâtea ori alungând norul de deasupra capului ei.<br /><br />- Nu se poate, murmură ea. Nu se poate.<br /><br />Doctorul nu spuse nimic. Un şuvoi de lacrimi îi căzu pe obraji. Mâinile îi tremurau, glasul îi scăzu vertiginos.<br /><br />- Te rog, Sonya. Îmi este teamă pentru ea. Te rog!<br /><br />Femeia simţi cum îi vâjâie capul. Simţi cum zeci de priviri întunecate o adulmecă de după umbra copacilor. Ameţeala, amorţeala, viaţa aceea revenea în mintea şi-amintirea ei. Vru să strige, dar nu putu. Chipul Amandei îi apăru în faţa ochilor. Doar o copilă vinovată pentru simplu fapt că o cunoştea şi că-i zâmbise de câteva ori.<br /><br />Sonya se lipi de peretele rece din lemn. Mii de mâini îi mângâiau trupul dându-i fioruri calde. Plânse. Râse. Nebunia revenea. Răul din ea se-ntorcea la viaţă. Creatura nu avea s-o lase până când nu avea să moară. Era între ei doi. Acum ştia. Era doar între ei.<br /><br />- Ce vreţi să fac, întrebă ea îngrozită?<br /><br />Comisarul se ridică. Nici o reacţie, nimic nu se citi pe-acel chip. Nimic.<br /><br />- Vrem să reintri în legătură cu el.<br /><br />Ştia. Ştia că asta îi vor cere. Mâinile acelea nevăzute se urcară tot mai sus şi mai sus, agăţându-se de ea ca de ultima speranţă de viaţă. Ca de ultima fărâmă. O strângeau, o glodeau, o îmboldeau cu degete mici şi ascuţite. Aproape că îi tăia răsuflarea. Coşmarul se-ntorcea.<br /><br />- Îmi este teamă.<br /><br />Sterr o privea disperat.<br /><br />- Şi mie.<br /><br />- Deci domnişoară?<br /><br />Cei doi îl priviră pe comisar cu ură, acum el era duşmanul. El era cel ce-i arunca pe ambii în beznă, cel ce-i arunca spre nimic, spre o viaţă lipsită de esenţă.<br /><br />- Bine. Bine. O fac pentru Amanda. O fac pentru mine. Trebuie să se termine o dată. Trebuie.<br /><br />Sterr îi mulţumi din priviri. Lăsă lacrimile să îi inunde chipul, dar nu făcu nici un gest. Nu scoase nici un suspin. Se mulţumi să privească cum umbrele cresc şi cresc în faţa sa. Se simţea într-un fel uşurat. Toate acele chipuri întunecate care îl priviseră până atunci păreau că au bătut în retragere.<br /><br />- Îţi mulţumesc Sonya.<br /><br />Ea nu răspunse. Comisarul o privea de-acum neîncrezător.<br /><br />- Domnişoară trebuie să veniţi cu noi. Aici nu sunteţi în siguranţă.<br /><br />- Nu. Nu merg cu voi. Sunt bine. Sunt bine.<br /><br />- Îmi este teamă că după şedinţa de hipnoză nu va mai fi la fel de bine. Îmi e teamă că o dată ce legătura va fi restabilită vă va urmări şi veţi cădea în capcană.<br /><br />Sonya privi pe geam. Peisajul i se părea altfel în seara asta. Mai rece, ameninţător, neprietenos. Dar nu, nu dorea să plece. Vroia să-l înfrunte oricare ar fi fost consecinţele. Trebuia s-o scoată pe Amanda din ghearele lui.<br /><br />- Nu e om, se trezi spunând.<br /><br />Detectivul se întoarse spre ea. Privirea îi devenise glaciară.<br /><br />- Ce-aţi spus?<br /><br />- Nimic, spuse repede Sonya. Nimic.<br /><br />Bărbatul păru că o lasă aşa. Păru că trecuse peste această afirmaţie. Apoi se întoarse aproape mecanic scrâşnind uşor din dinţi.<br /><br />- De ce credeţi că nu e om?<br /><br />Sonya îşi ascunse chipul în umbrele copacilor. Vroia să plece. Vroia ca bărbatul ăla să plece de lângă ea. Îi dădea un sentiment bizar. Ar fi vrut să urle la el, dar ceva o împiedică. Nici măcar tonul vocii nu îl putu schimba.<br /><br />- Pentru că l-am văzut, domnule Darl. L-am simţit. Un om nu ar putea să facă ceea ce face el.<br /><br />- Şi ce credeţi dumneavoastră că face, domnişoară?<br /><br />- Îşi adulmecă vitcitma. Uneori câteva zile, alteori poate luni. Se hrăneşte cu fiecare teamă a sa. Astfel respiră, astfel se bucură de viaţă. Şi-apoi când îi soseşte momentul...<br /><br />Închise ochii şi lăsă o lacrimă să curgă.<br /><br />- ... Le spulberă visele. Le fură viaţa.<br /><br />Lăsă lacrimile să-i curgă, să-i inunde chipul.<br /><br />- ... Ceea ce se petrece în mintea lui e... greu de descris. Mintea lui e cea mai bolnavă, cea mai sângeroasă minte.<br /><br />Strânse pumnii la piept.<br /><br />- ... Nu şite ce face. Nu înţelege. Pentru el totul se petrece natural.<br /><br />- Da domnişoară. Nu pare a fi un om... normal.<br /><br />Sonya zâmbi, dar nu se chinui să-l contrazică. Asemeni lui reacţionase şi Sterr. Dar acum simţea în privirea doctorului că o crede. Vedea în disperarea lui nevoia de-a crede orice. De-a găsi o explicaţie.<br /><br />Sterr se apropie de ea tremurând.<br /><br />- Am să vin mâine. Ştii...<br /><br />Îşi privi mâinile ce nu îl mai ascultau.<br /><br />- ... Am nevoie de odihnă. Altfel nu pot să fac cum trebuie şedinţa.<br /><br />Sonya se mulţumi să aprobe din cap. Era prea speriată pentru a mai deschide gura. Avea să urmeze o nouă luptă cu ceea ce e real şi ce nu.<br />Cei doi se apropiară de uşă. Comisarul îi mai aruncă o privire.<br /><br />- O să pun pe cineva să te supravegheze. Ai grijă de tine.<br /><br />Ea zâmbi.<br /><br />¦<br /><br />Urmă o noapte destul de calmă. Doar rar i se păru că aude voci ce vin din mintea ei sau conturează chipuri în umbrele încăperii. Dormi greu, trezindu-se la intervale regulate şi căutând în cameră o altă prezenţă. Dar nu o simţi, doar o bănuia că ar fi în apropiere.<br /><br />În totiul nopţii se trezi. Aruncă o privire pe fereastră iscodind în beznă. Nimic. Nici măcar o adiere de vânt, nici o stea la nelocul ei. Totul părea normal. Apoi adormi din nou lăsând acea greutate să-i apese pieptul.<br /><br />Când zorii îşi făcură apariţia se ridică cu greu din pat. Se simţea de parcă nu ar fi pus geană pe geană întrega noapte. O zâgrietură pe umărul stâng. Nu era adâncă, ca şi o linie trasată de o unghie neîndemânatică. O studie cu atenţie. Probabil că şi-o făcuse singură în timpul nopţii.<br /><br />Ziua se arătă mult mai călduroasă decât precedenta. Copacii îşi deschiseseră braţele spre cer lăsând razele să se joace în frunzele abia înmugurite. Câteva păsări se opriră pe streaşina casei privind curioase. Nimic nu mai aducea cu noaptea. De parcă acel loc ar fi fost fermecat.<br /><br />Telefonul sună trezind-o din visare. Se îndreptă agale. De data asta nu se mai simţea presată sau nervoasă. Într-un fel acceptase că asta îi e soarta. Nu ştia de ce anume şi-o meritase, dar nici nu putea da înapoi.<br /><br />Răspunse şăgalnic. Vocea de la celălalt capăt al firului părea şi mai stinsă decât cu o zi în urmă.<br /><br />- Sonya.<br /><br />- Da, Sterr.<br /><br />Oftă. Bărbatul oftă încercând parcă să alunge durerea.<br /><br />- Crezi că eşti pregătită pentru azi?<br /><br />Fu rândul ei să ofteze. Dar nu era un oftat de teamă ci unul de eliberare.<br /><br />- Da, sunt pregătită.<br /><br />- Bine. Am să-mi reprogramez întâlnirile şi mă îndrept spre tine.<br /><br />Piu, piu, piu. Zgomotul deveni infernal. Sonya puse receptorul în furcă cu mare grijă. De parcă ar fi aşteptat un alt apel. Şi da, soneria aparatului îşi făcu simţită prezenţa. Sunetul era grav, de parcă ar fi sunat altfel decât de obicei. Inima i-o luă la trap. Alerga cu viteză, ştia, auzea. Îi auzea respiraţia, îi auzea glasul... Întinse mâna. Îi tremura din toate închieturile. Îi tremura atât de tare că îi era teamă să nu scape receptorul. Dar părea a fi atât de departe de degetele ei. Atât de departe. Şi ţârâitul. Ţârâitul era atât de insitent.<br /><br />Luă receptorul cu repezeală şi-l duse la ureche.<br /><br />- Du-te dracu’, urlă cât o ţinu gura. Du-te dracu’.<br /><br />- Domnişoară, se auzi o voce gravă. Domnişoară, ce e cu dumneavoastră?<br /><br />Sonya simţi că ia foc. Obrajii i se roşiră iar mâinile începură să-i tremure şi mai tare.<br /><br />- Domnule Darl. Îmi cer scuze. Am crezut... am crezut...<br /><br />- ... Că e el.<br /><br />- Da, confirmă ea. Am crezut că e el.<br /><br />- Domnişoară s-a mai întâmplat să vă sune, se interesă vocea discretă din spatele aparatului?<br /><br />- Nu, domnule. Nu s-a mai întâmplat.<br /><br />Oare de ce nu reuşea să-i spună adevărul? De ce nu îi spunea că ea îl sunase cu două luni în urmă? De ce nu reuşea să spună totul, până la capăt?<br /><br />- Doar că... doar că...<br /><br />- Vă e teamă.<br /><br />- Probabil că asta este. Probabil că îmi e teamă.<br /><br />- Staţi fără grijă. Un poliţist vă urmereşte fiecare mişcare în orice minut. Nu trebuie să vă faceţi griji. Totul va fi în ordine. V-am sunat să vă spun că azi-noapte nu s-a înregistrat nici un fenomen la nelocul lui. Ne vedem mai târziu, domnişoară. O zi plăcută.<br /><br />- Mulţumesc.<br /><br />Închise.<br /><br />Era bizar cum reuşise să îşi dea seama că va suna telefonul, cum simţise panica, cum simţise frica şi totuşi la celălalt capăt era doar Darl. Dar şi cu o zi în urmă simţise ceva îl legătură cu el.<br /><br />Ieşi din casă căutând iscoditoare. Nici urmă de vreo maşină de poliţie. Nici urmă de vreun poliţist. Cine era Darl cu adevărat?<br /><br />Nu. Totul era în imaginaţia ei. Începea să înnebunească. S-o ia razna. Nu mai vroia, trebuia să se oprească. Cu siguranţă că exista un ploiţist pe undeva, dar ştia să nu se facă văzut. Cu toate că s-ar fi simţit mult mai bine dacă i-ar fi simţit prezenţa măcar pentru o clipă.<br /><br />Se aşeză pe şezlongul de pe prispa de lemn, încercând să alunge orice gând, orice ar putea pătrunde în mintea ei şi nu ar mai ieşi de-acolo.<br /><br />Auzi cântecul frunzelor în lumina soarelui, auzi glasul vântului şi trilul păsărilor. Amorţeala părea s-o învăluie şi să-i redea lumina, speranţa. Se lăsă purtată de mirificul acelei zile pentru mult timp, până când maşina mare, patru ori patru, parcă ceva mai departe.<br /><br />¦<br /><br />Doctorul era cu mult mai agitat decât în ziua precedentă. Doar comisarul privea pasiv şi fără nici o urmă de frustrare ceea ce se întâmplă. Era normal să se întrebe dacă el va reuşi, dacă nu îi va deschide mintea şi o va lăsa aşa într-o suferinţă cruntă.<br /><br />Se aşeză pe fotoliu încercând să se simtă confortabil şi să alunge teama. Doctorul tremura.<br /><br />Chipul îi devenise aspru şi tras. Se observau urmele lăsate de lacrimi. Căzuse în acelaşi hău în care se cufundase şi ea cu ceva timp în urmă. Îi era teamă.<br /><br />Îi era teamă că îi va face un rău ireparabil, dar nu putea să dea înapoi. Toate astea se întâmplau din pricina ei. Toate aveau un rost al lor în lumea aceea. Cea ce nu îi aparţinea şi îi apraţinea în aceiaşi măsură.<br /><br />Respiră. Respiră adânc, de parcă ar fi făcut-o pentru ultima oară. Înainte ca doctorul să numere şi să cadă în somnul celeleialte vieţi, surprinse figura comisarului. Nepăsătoare.<br /><br />Mintea ei trecu de la o stare la alta cu repeziciune. Conexiunea întrea ea şi celălalt se făcu neaşteptat de repede.<br /><br />Frig. Spaimă.<br /><br />Era într-o cameră goală construită din fâşii de scânduri printre care şuiera vântul cu viteză. Câteva stele răsăriseră pe cer, dar nu suficiente pentru ca noaptea să se desfărşoare în adevărata ei splendoare. Un scaun vechi, rupt, se afla undeva într-un colţ semiîntunecat. O draperie scăpată din ghearele unui foc, atârna fără viaţă la fereastra mică. Şi-un pat, şubred, atât cât să-ncapă o persoană, nu prea mare, lipit de peretele opus ferestrei. Câteva pături, izinite, erau trântite de-avalma.<br /><br />Mirosul. Simţi mirosul de putregai combinat cu cel de iasomnie primăvăratică. Un miros greu de suportat, un miros ce părea că te strânge de gât într-o alunecare placidă a degetelor. Simţi că se sufocă, trebuia să iasă de-acolo orice s-ar fi întâmplat.<br /><br />Bâjbâi după uşa mică, fiind nevoită să se aplece pentru a ieşi.<br /><br />Pădure. Copaci ce înconjurau cerul şi cele câteva stele. Copaci înalţi la fel de-nalţi ca cei de lângă casa ei. Vântul suflă răvăşitor aducând o pală de aer proaspăt, respiră cu nesaţ.<br /><br />Înaintă. Îşi făcu loc printre crengile plecate şi merse mai departe. Încotro? Nu avea de unde şti, instinctul o conducea.<br /><br />Privirea. Îi simţi privirea. Peste tot. Nu într-un singur loc. Privirea unei singure fiinţe înconjura pădurea şi-o urmărea ca într-un joc sadic. Înaintă încercând să îşi alunge teama.<br /><br />O creangă se desprinse violent şi-i lovi chipul. Sângera. Nu era grav, dar mirosul sângelui îl va aduce şi mai aproape de ea. Îşi aminti că el se hrăneşte cu mirosul spaimei. Îi plăceau victimele vulnerabile. Micşoră pasul şi încercă să se gândească la o zi frumoasă, însorită. La o plimbare prin pădure ca oricare alta, cu triluri lungi şi foşnete misterioase.<br /><br />Acum era pe teritoriul lui. Trebuia să joace invers decât şi-ar fi dorit el. Trase aer în pipet şi îşi eliberă mintea, dar nu pentru mult timp. Sânge. Pete de sânge pe copaci, pe pământ, chiar şi pe mâinile ei. Vru să ţipe, să se trezească din coşmar, dar nu-o făcu. Tot ceea ce putea să facă era să se roage să nu fie Amanda. Nu ea. Nu era vinovată cu nimic. Cu nimic. Îşi înfrână teama şi disperarea şi merse pe urmele încă proaspete de sânge. De ce se apropia de aceea mirosul devenea tot mai real. Mirosul de carne proaspătă, mirosul morţii, al durerii şi disperării.<br /><br />O creangă şi încă o creangă, şi-apoi zări. Recunoscu imediat trupul sfâşiat cu bestialitate, chiar dacă nu îl mai văzuse până atunci. Era poliţistul ce trebuia să-i asigure protecţia. Îşi duse mâna la gură încercând să nu verse. Un amalgam de senzaţii şi sentimente trecură prin ea ca printr-un furnal.<br /><br />Se sprijini de tulpina unui copac încercând să alunge greaţa. Trase aer în piept.<br /><br />Privirea. Miile de priviri, erau acolo. Toate. Erau acolo şi ea nu avea unde să fugă. Nu putea să scape. Trebuia să treacă peste cadavru şi să meargă mai departe. Apoi îşi dădu seama. Cum de nu înţelesese până atunci?<br /><br />Printre copaci se zărea lumina unei case. Casa ei. Casa în care se afla ea cu Sterr şi cu Darl. Fusese acolo tot timpul, dar ea nu îl simţise. Fusese lângă ea în fiecare zi şi fiecare noapte. Îi urmărise fiecare trăire, fiecare emoţie. Era deja sătul de ea. Acesta era doar un ultim joc înainte de-a o sfâşia. Era doar o capcană întinsă minţii ei.<br /><br />Vru să-l strige pe Sterr. Vru să plece, dar el nu o asculta şi o forţa să meargă mai departe şi mai departe, pe un drum pe care ar fi preferat să nu îl facă niciodată.<br /><br />Linişte. Întuneric. Linişte şi întuneric. Dintr-o dată vântul tăcu, frunzele nu mai foşneau iar stelele dispărură lăsând loc unei cortine întunecate. Doar umbrele pomilor o mai conduceau spre sfârşit. Înaintă. Cu fiecare pas spaima îi sporea şi mai mult. El era peste tot. În întreaga pădure şi în întreaga sa fiinţă. Nu se putea elibera şi singurul lucru ce-i rămânea de făcut era să-nainteze. Picioarele o purtau automat spre locul în care, el, o ghida. Se supunea. Nici măcar nu mai avea puterea să se împotrivească, să plângă sau să ţipe. Totul era în van. Avea s-o ucidă. Da, avea s-o ucidă.<br /><br />Un murmur vag ca un suspin, se auzi din spatele unor tufe. Ezită. Apoi murmurul se transforă în plâns. Un plâns sfâşietor, dureros.<br /><br />Amanda. Pletele ei blonde se zăreau printe tufe. Sonya se repezi spre ea, dar nu o mai ajunse. Se zvârcoli frenetic în încercarea de-a o prinde, de-ai da o şansă.<br /><br />Se trezi lângă Sterr. De data asta fu rândul comisarului s-o privească speriat. Privirea îi era pierdută şi neputincioasă.<br /><br />- E aici, domnişoară. E aici, spuse pe cel mai nefiresc ton posibil.<br /><br />- Amanda, reuşi să spună Sonya.<br /><br />Sterr o privi înţelegător. Ea se agăţă de mâna lui şi-l privi cu reproş.<br /><br />- De ce nu m-ai lăsat? De ce?<br /><br />- Nu era o realitate palpabilă, Sonya.<br /><br />- El era real. Mai real decât tot ceea ce poate fi numit astfel. Crede-mă Sterr, era acolo.<br /><br />- Doar în mintea ta, încercă să-i explice el.<br /><br />- La dracu’ cu tine şi cu toţi idioţii de psihologi. Chiar nu înţelegi? El nu e ca noi. Poate trăi în două realităţi distincte fără nici un fel de problemă. Pentru el ambele sunt reale.<br /><br />Doctorul zâmbi.<br /><br />- Aşa ceva e imposibil.<br /><br />Oare de ce se chinuia să-i explice când nu avea nici o şansă de-a se face înţeleasă? Îşi lăsă capul în palme şi plânse până când Darl rupse tăcerea.<br /><br />- Mă duc să-l caut.<br /><br />- Vin cu tine, ţinu doctorul.<br /><br />Comisarul nu se opuse. Îi aruncă o privire calmă Sonyei şi rosti mai mult pentru sine.<br /><br />- Să nu cumva...<br /><br />- Da, da. Am să încui uşa în urma voastră.<br /><br />Păru mulţumit căci o aprobă din cap cu un surâs misterios. Apoi ieşiră lăsând-o singură să-şi înfrunte temerile.<br /><br />¦<br /><br />Ştia că nici o uşă, nici un zid, nimic nu avea să-l ţină la distanţă. Ascultă cum se îndepărtează maşina de teren iar inima i-o luă la trap. Pe ea o vroia. Avea să vină acolo. Îl simţea, îi simţea respiraţia, îi simţea privirea şi îi auzea gândurile.<br /><br />Era între ea şi el. Dădu fuga în bucătărie şi luă un pumn de sare pe care îl vărsă în buzunarul hainei. Ştia ce avea de făcut, trebuia să-l păcălească să iasă din viaţa ei. Trebuia să-l convingă să i-o dea pe Amanda. Dar dacă nu era un monstru? Dacă era doar un om? Atunci trucurile ei magice nu aveau să-l ţină la distanţă.<br /><br />Sonya se asigură că toate luminile sunt stinse. Nu lăsă decât becul de pe verandă, pe care se puseră fluturii, să-i lumineze calea. Îl aştepta. Se ghemui în canapea gândindu-se la ceea ce avea să facă. Trebuia să-l înfrunte, era coşmarul ei.<br /><br />Fiecare mişcare o făcea să tresară. Fiecare umbră ce se alungea în apusul roşu, o făcea să simtă fiori de gheaţă. Broboane reci de transpiraţie îi inundară chipul. Până şi ea îşi putea mirosi propria teamă. Încercă să refacă în gând traseul din timpul hipnozei. Încercă. Dar nu reuşea îşi amintea prea multe. Sterr nu lăsase nici o portiţă deschisă.<br /><br />Vântul se porni ca un ţipăt. Tresări. Inima i-o luă la goană. Mâinile îi tremurau. Trupul îi tremura. Băgă mâna în buzunarul hainei. Sarea era acolo. Încercă să îşi stăpânească emoţia, dar era prea puternică. Mult prea puternică. Şuvoiaie de transpiraţie rece o cuprinseră. În cameră se ridică un abur. Se răcea. Mai mult. Mai mult. Şi mai mult. În cele din urmă se simţi ca într-un congelator.<br /><br />Respiraţia acră îi inundă nările. Era acolo.<br /><br />Undeva.<br /><br />Lângă ea.<br /><br />Peste tot.<br /><br />Era omniprezent.<br /><br />Se ridică încercând să vadă ceva prin abur. Nimic.<br /><br />Îi simţea respiraţia şi privirea aţintită asupra sa. Aproape că şi-l închipui rânjind.<br /><br />Un smiorcăit. Smiorcăitul unui copil.<br /><br />- Amanda, şopti femeia. Amanda eşti aici?<br /><br />Bocet. Recunoscu glasul copilei pierdut undeva în abur.<br /><br />- Îmi este frică.<br /><br />- Şttt. Va fi bine, promise ea fără să creadă o iotă din ceea ce spunea. Amanda vino spre mine.<br /><br />Nici un răspuns. O linişte înfiorătoare pătrunse încăperea. Sonyei îi era teamă să şi gândească. Ar fi putut s-o audă, s-o vadă, s-o simtă. Rămase nemişcată destul de puţin timp, dar ei i se părură ore. Ore lungi ce nu aveau să se mai termine niciodată.<br /><br />Îşi auzea propria inimă bătând nebuneşte. Era pierdută. Îl alimentase prea mult cu spaima ei. Era pierdută şi ea şi copila.<br /><br />- Amanda, şuşoti din nou. Amanda, iar glasul i se pierdu în abur şi fu purtat departe.<br /><br />Lacrimi mari îi înecară gândurile şi împăienjeniră privirea. Era slabă. Nu putea să reuşească. Nu avea cum. Era prea slabă. Mult prea slabă.<br /><br />Două bobiţe galbene se întrezăreau în cel mai îndepărtat colţ al camerei. Sonya băgă mâna în buzunar. Se adună. Alungă lacrimile. Alungă puţin din teamă, iar propriul glas îi păru necunoscut şi rece.<br /><br />- Cine eşti tu?<br /><br />Aburul se ridica precum cortina unui spectacol.<br /><br />- Yazzel, veni răspunsul. Respiraţia aceea umplu întreaga încăpere cu un miros de putreziciune.<br /><br />Aburul se ridică tot mai mult lăsând-o să distingă ceva din silueta criminalului. Adus de spate, mâini lungi, picioare scurte, semăna cu o maimuţă vorbitoare. Încercă să se apropie, dar palma lui cu ghearele înainte îi făcu semn să se oprească. În spatele monstrului recunoscu chipul copilei. Nu făcu nici un pas, doar îi vorbi.<br /><br />- Ce vrei de la mine?<br /><br />Creatura făcu un pas în faţă. Se târşâi pe piciorul drept încercând să-l care după sine pe stângul.<br /><br />- Îţi vreau trupul.<br /><br />Sonya se cutremură. Aşadar vroia s-o ucidă. Nu reprezenta altceva pentru el decât o nouă victimă. Ca şi cum i-ar fi citit disperarea bestia şopti.<br /><br />- Nu vreau să te ucid, ci să trăiesc în tine.<br /><br />Femeia se cutremură şi mai mult, dar trebuia să-l păcălească. Trebuia să facă ceva.<br /><br />- Lasă-mă să mă apropii. Lasă-mă să te văd.<br /><br />Bestia nu se opuse. Nu spuse nimic, iar Sonya consideră că cererea îi este respectată.<br /><br />Făcu un pas, apoi altul. Inima îi tresărea cu fiecare apropiere. Oblonul de la geam fu prins în furia vântului şi se trânti cu putere. Sonya scoase un ţipăt înfundat, dar îşi reveni repede. Nu-l pierdu din ochi nici pentru o clipă.<br /><br />Un bubuit în uşă şi-o voce cunoscută.<br /><br />- Sonya. Deschide pentru numele lui Dumenezeu. Sonya.<br /><br />Era Sterr. Un alt glas. Nu al comisarului, al altcuiva.<br /><br />- Sparge-ţi uşa. Acum!<br /><br />Se auzi un ropot, dar era prea departe. Bestia nu se mişca iar ea nu-şi permintea să-l scape din ochi. Bubuitul se mai auzi de câtvea ori, apoi se pierdu undeva în spatele ei. De parcă nu ar fi avut nici o importanţă.<br /><br />Înainta. Un pas, apoi altul. Inima îi tresărea. Şi când fu faţă în faţă cu el cu greu se abţinu să nu ţipe.<br /><br />O bestie cu chip de om. Uman şi nu. Precum o maimuţă păroasă, cu gheare şi mult prea bătrână. Dar chipul, ochii, nasul, totate astea erau cât se poate de umane. Se priveau ochi în ochi fără să scoată vreun cuvânt. În cele din urmă el rupse tăcerea.<br /><br />- Fata în schimul trupului tău.<br /><br />Vocea-i era calmă, dar ea ştia că la cea mai mică greşeală îşi va înfige ghearele în gâtul ei. Tăcu pentru o clipă, clipă în care surprinse eforturile disperate ale celor de-afară de-a sparge uşa.<br /><br />- Lasă-mă să te văd mai bine.<br /><br />Ochii bestiei căpătară un luciu bizar. Ştia că nu avea timp de pierdut, trebuia să fie cât mai credibilă cu putinţă, şi apoi, nu ştia cum să facă asta. Se dădu cât mai aproape de el. Printre degete începu să-i curgă un praf alb. Încerca să-l ocolească, încerca să-l prindă în cerc. Mâna îi tremura. Îi tremura violent. Făcu un pas şi altul şi altul, şi chiar când fu gata să închidă cercul, mâna aceea păroasă o smuci.<br /><br />- Ce faci, întrebă iritat? Ce crezi că faci?<br /><br />Sonya se trezi la picioarele bestiei. Doar o picătură. Întinse mâna şi completă cercul. Se dădu în spate cât putu de repede. Spera ca efectul să fie cel dorit.<br /><br />- Ce eşti tu, se interesă femeia?<br /><br />Bestia vru s-o prindă. Să pună capăt. Dar nu reuşi să se mişte. Sonya profită de moment pentru a o trage pe Amanda lângă ea.<br /><br />- Du-te lângă uşă, îi porunci copilei ce tremura din cap până-n picioare!<br /><br />Mai mult mecanic copila se îndepărtă, dar nu prea mult. Sonya nu mai era atentă la ce se întâmplă în spatele său.<br /><br />- Cine eşti tu?<br /><br />Rânji. Un grup de colţi ca nişte dălţi ascuţite îi acoperiră buzele subţiri.<br /><br />- Yazzel, răspunse creatura.<br /><br />- Ce eşti tu?<br /><br />- Coşmarul celor ce se tem.<br /><br />Inima îi bătea cu putere. Acum ştia că nu o poate atinge, dar îi era teamă.<br /><br />- Yazzel nu vei pleca viu de-aici. În cele din urmă vor intra.<br /><br />- Nu pot. Încă mai am forţă să le blochez calea de acces.<br /><br />- Pentru cât timp?<br /><br />Acum fu rândul lui să se cutremure.<br /><br />- Bine, ce vrei?<br /><br />- De unde ştiu că pot avea încredere în tine?<br /><br />Ochii bestiei o pătrunseră direct în inimă.<br /><br />- O promisune făcută de Yazzel nu se încală niciodată.<br /><br />Nu ştia de ce, dar îl credea.<br /><br />- Atunci promite-mi că ai să mă laşi pe mine şi pe Amanda în pace. Promite că ai să te întorci de unde ai venit şi nu vei mai reveni niciodată.<br /><br />Rânji.<br /><br />- Bine, dar cu un tribut.<br /><br />- Te-ascult.<br /><br />- O singură victimă.<br /><br />Ştia că avea să cadă în plasă, dar avea oare de ales? Ştia că nu poate fi ucis şi ştia şi că se va întoarce.<br /><br />- Bine.<br /><br />- Eu aleg momentul.<br /><br />Sonya aprobă din priviri.<br /><br />- Acum, eliberează-mă.<br /><br />Femeia se întinse până la pulberea albă şi şterse puţin din cerc. Bestia dădu să se întindă după ea, dar se răzgândi.<br /><br />- Nu îmi încalc promisiunile, şi cu acest ultim gând, dispăru.<br /><br />Uşa cedă ca prin minune. O armată de poliţişti, cu pistoalele îndreptate în beznă, îşi făcură intrarea. Sterr era în stare de şoc. Abia când o zări pe Amanda ghemuită lângă canapea sufletul îi mai veni la loc. Sonya privi în jur şi leşină. Era copleşită.<br /><br />¦<br /><br />Trecuse un an fără vreun eveniment spectaculos. Luă ziarul „ Daily News” şi se aşeză pe scaunul din dreptul biroului. Îl răsfoi din plictiseală până când dădu peste un articol ce-i captă atenţia:<br /><br />„ Psihiatrul, Eugene Sterr, a dispărut în mod miraculos cu două zile în urmă. Ilustru doctor a fost implicat în crimele ce au zguduit statul Darton cu un an în urmă. De atunci nu a mai profesat, iar apropiaţii lui spuneau că nu mai este în toate minţile. Susţinea cu înverşunare că fiica lui a fost răpită de o entitate demonică. În urma expertizei psihiatrice a fost intrenat la „Assil Post”, locul din care a şi dispărut.<br /><br />Autorităţile cred că este vorba despre o evadare. Comisarul Darl se ocupă de caz....”<br /><br />Pierdu şirul.<br /><br />În cele din urmă îşi luase tributul.<br /><br /><br /><br /><br /><br />CULOAREA<br /><br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />- Sfârrrr!<br /><br />Letizzia privea îngrozită cum carnea bărbatului din faţa sa, sfârâie sub fierul încins. Albert îi zâmbea sarcastic mânuind fierul şi repetându-i că asta va păţi şi ea. Terifiant era un cuvânt prea blând pentru simţămintele ei. Simţea că îi explodează capul în acelaşi timp cu inima din piept.<br /><br />Albert îi rânjea lăsându-şi balele să-i curgă pe bărbie. Avea un chip schimonoşit, iar un ochi îi lipsea cu desăvârşire. În mijlocul capului avea o chelie roşie, iar pe celelalte părţi, plete neîngrijite. Imaginea era terifiantă chiar şi pentru un producător de filme horror, dar Letizzia chiar trăia această experienţă.<br /><br />- Sfârrrr!, se auzi din nou carnea încinsă a străinului.<br /><br />Leşinase de mult. Letizzia era convinsă că nu mai simte nimic. Şi poate că era mai bine aşa. Măcar el avea ocazia să scape de coşmarul ăsta refugiindu-se în somn. Ar fi vrut să leşine şi ea, şi să scape de chipul hidos al lui Albert şi de mirosul cărnii arse. Dar nici asta nu îi ieşea, şi apoi era legată atât de strâns încât şi gândul, de-a face o mişcare aiurea, o durea. Albert lăsă fierul din mână şi luă un cuţit. Îl ascuţi de câteva ori pe polizor, nu că ar mai fi avut nevoie, şi îl linse ca un amant furios.<br /><br />Letizzia nu îşi putea lua privirea de la ceea ce vedea. ?sta era sfârşitul. Începu să îşi repete în gând toate rugăciunile pe care le învăţase de copilă, dar nici una nu era dusa pana la capăt. Ultimul lucru pe care îl văzu o făcu, în cele din urmă, să leşine. Albert smulse capul străinului de pe trup cântând mulţumit.<br /><br />*<br /><br />- Albert a murit, încercă să o convingă un glas subţire. Trebuie să treci peste asta. Unii au trecut prin clipe şi mai înspăimântătoare, şi au reuşit să uite. Acum e rândul tău.<br /><br />Letizzia îşi roti privirea prin încăperea albă. Era la fel de albă ca şi halatul pe care îl purta, patul pe care dormea, sau sala în care aştepta pentru a intra la psiholog. Totul se învârtea în jurul acestei culori. Era deprimant. Nici un pic de culoare care să te facă să te simţi viu. Nici o speranţă nu se întrevedea în întreaga instituţie. Privi mâinile doctorei. Poate că era doar o părerea, dar erau la fel de albe ca orice lucru din clădirea asta blestemată.<br /><br />Ca de fiecare dată refuză să scoată vreun cuvânt preferând să se refugieze în camera ei albă, şi cearşeafurile albe. Până acum se simţise în siguranţă aici. Îi era teamă că de va vorbi o vor externa, şi atunci ar fi fost ţinta perfectă pentru Albert. Începuse, de câteva zile, să retrăiască momentul. Până atunci, parcă, Albert nici nu existase, dar acum totul începea să se deruleze în mintea ei ca un film reluat la infinit. Avea nevoie de vid în mintea ei. Iubea senzaţia aceea de uitare, de gol, care o stăpânise până atunci. Dar acum capul începea să i se aglomereze de gânduri şi sentimente. Nu putea să uite orice ar fi făcut. Nu îi rămânea altceva de făcut decât să lase gândurile să curgă.<br /><br />Îşi amintea prima zi în care îl cunoscuse pe Albert de parcă încă se afla acolo.<br /><br />Soţul ei plecase într-o călătorie importantă, aşa că ea îi ţinea locul. Îi preluase pacienţii şi începuse să îşi facă vizita. Ambii erau psihiatrii într-un spital mare de la capătul Londrei. Deean, soţul ei, era director adjunct, dar încă mai profesa, cazurile grele fiindu-i întotdeuna distribuite. Letizzia se temea de ziua asta. Ştia că Deean are câţiva pacienţi cărora nu le va face faţă, dar trebuia să arate că e capabilă. Colegiul medicilor psihiatrii avea să se întâlnească peste câteva zile, şi dacă ea reuşea să le arate că e mai bună decât pare poate va avea parte de un caz important care să o ducă pe culmile succesului.<br /><br />Îl lăsase intenţionat ultimul pe Albert. Îi citise dosarul de "n" ori, iar cazul i se păruse interesant. Sociopat. Aşa scrisese soţul ei în fişa de internare. Pacientul prezenta cazul tipic al copilului agresat. Dar asta nu era tot. Propria mama îi scosese un ochi, iar tatăl vărsase pe el apă fierbinte. Pacientul era mai degrabă speriat, în opinia ei. Era normal să vadă în toţi cei pe care îi întâlnea stereotipul părinţilor. Pentru el lumea se prezenta la fel. Avea aceiaşi culoare, lucru lesne de înţeles.<br /><br />Atunci nu ştiuse că din momentul în care va deschide uşa încăperii, în care era ţinut închis, toate coşmarurile ei aveau să iasă la iveală.<br /><br />Primul impact a fost dur. Albert stătea ghemuit într-un colţ al încăperii lingându-şi palmele precum un copil tembel. Letizzia notă această manifestare în carneţelul soţului ei şi se apropie încercând să nu pară speriată.<br /><br />- Bună, Albert. Cum îţi este astăzi?<br /><br />Bărbatul îşi ridică ochii sprea ea şi rânji, lăsându-şi balele să-i curgă pe bărbie. Apoi continuă să îşi lingă palmele, dar ceva mai calm şi mai meticulos. Ca o pisică ce îşi pregăteşte blana pentru somnul de seară.<br /><br />Letizzia îl privi preţ de câteva minute, apoi începu să îi vorbească. De câte ori îi auzea glasul, Albert, se oprea din linsul palmelor, parcă ademenit de vocea ei. Apoi o lua de la capăt fără încetare.<br /><br />Trecură astfel şase zile. Toate se petreceau la fel, ca un film ce se relua zilnic la aceeaşi oră, şi în care se juca aceeaşi scenă covărşitoare. Apoi, într-o zi, Albert reuşi să evadeze ucigând două asistente, şi sugându-i sângele unui doctor. Atunci coşmarurile au luat-o razna. Îl visa noapte de noapte cum intră pe fereastra camerei şi încearcă să o ucidă.<br /><br />Îşi duse mâinile în cap şi alungă amintirea. Lacrimile îi curgeau pe obraz lăsându-i pete albe.<br /><br />Trebuia să scape de această amintire.<br /><br />Uşa încăperii se izbi puternic de perete, apoi se închise. Se ridică din pat cercetând cu atenţie mânerul şi capitonajul de pe uşă. Era încuiată aşa cum fusese întotdeuna. Imaginaţia îi juca feste.<br /><br />Se lăsă lângă perete şi începu să plângă, când auzi zgomotul:<br /><br />- Sfârrr!<br /><br />Deschise ochii mari. Aceiaşi cameră albă, acelaşi pat şi aceeaşi fereastră cu gratii ce dădea spre parc. Câţiva bolnavi se plimbau agale pe aleile lungi, poposind din când în când pe câte o băncuţă. Zgomotul se auzi din nou, de data asta însoţit de râsul diabolic al lui Albert.<br /><br />Se lipi de fereastră ca de o oază de salvare. Avea nevoie de lumină. Multă lumină. Trebuia să vorbească cu cineva. Măcar, trebuia să ţipe.<br /><br />Ţipătul îi rămase în gât. Nu putea scoate nici un zgomot, dar râsul încă se mai auzea. Râdea atât de tare încât i se părea că fiecare notă venită din gâtul "fantomei" se lovea cu repeziciune de pereţi, trecând prin sticla ferestrei, apoi prin mintea ei.<br /><br />Îşi prinse capul în mâini încercând să alunge sentimentul diabolic ce îi cuprinsese întreaga fiinţă. Încerca să scape, dar cum?<br /><br />O umbră se profilă pe peretele din faţă ce în scurt timp se umplu de sânge.<br /><br />Ţipă. Sunetul ieşi din gâtul ei ca o torţă ce reuşise să izbucnească în flăcări.<br /><br />Sângele se prelingea pe pereţi însoţit de acelaşi râs spart ce îi înnebunea simţurile.<br /><br />Mâinile începură să îi sângereze, braţele, picioarele, pieptul.<br /><br />- Culoareeeee, strigă glasul demonic!<br /><br />Ea nu mai putea să ţipe. Privea cum trupul îi este sfărâmat de o lamă invizibilă.<br /><br />Durere? Nu. Teamă? Nu. Nimic. Nu mai vedea nimic decât roşul negricios ce o înconjura.<br /><br />Căzu fără simţăminte.<br /><br />*<br /><br />- Încă nu îmi explic ce s-a întâmplat, spuse doctoriţa psiholog. Nu s-a găsit nici un cuţit, nici o lamă, nimic. Doar ea plină de sânge.<br /><br />Deean strânse pumnii. Nu mai avea ce face. Poate doar să aştepte. <br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-PORŢIE<br /><br /><br /><br /><br /><br />LINK-URI ALESE<br /><br /><br />Nautilus<br />Editor coordonator: Michael Haulică<br />http://www.nautilus.nemira.ro/<br /><br />SFera<br />Redactor: Marian Ţarălungă<br />http://www.sferaonline.ro<br /><br />RomâniaSF online<br />Redactor: Mugur Cornilă<br />http://www.rosf.ro<br /><br />Asociaţia „H. G. Wells" Timişoara<br />Redactor: Duşan Baiski<br />http://www.hgwells.ro/<br /><br />Net SF<br />Redactor: Cătălin Sandu<br />http://www.netsf.org/<br /><br />Bilet de voie<br />Redactor: Györfi-Deák György<br />http://www.bilet.go.ro<br /><br />Ţesătorul<br />Redactor: Florin Pîtea<br />http://www.geocities.com/themaddancinggod<br /><br />Sergiu Someşan - Proză fantastică şi SF<br />http://sergiusomesan.wordpress.com/<br /><br />Literatura şi artele imaginarului<br />Redactor: Marian Coman<br />http://www.imaginar.tk/<br /><br />LiterNet<br />Redactor: Răzvan Penescu<br />http://www.liternet.ro/<br /><br />Noesis<br />http://www.noesis.ro<br /><br />Pagina cronicarului<br />Redactor: Dan Rădulescu<br />http://www.rapax.ro<br /><br />Pagina personală Radu Pavel Gheo<br />http://www.literati.net/Gheo/<br /><br />Pagina personală Dan Marius Sabău<br />http://www.dan-marius.ro/<br /><br />Scriptmania<br />http://www.scriptmania.rdsct.ro<br /><br />TV Blog - Blogul iubitorilor de seriale TV<br />http://www.tvblog.ro<br /><br />Scifi Team<br />http://www.scifiteam.ro<br /><br /><br /><br /><br /><br />ARHIVA ON-LINE<br /><br /><br />Pro-Scris nr. 01<br />(17.07 - 15.09.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 02<br />(17.09 - 17.12.2000)<br /><br />Pro-Scris nr. 03-04<br />(18.12.2000 - 23.04.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 05-06<br />(24.04 - 08.08.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 07-08<br />(09.08 - 19.11.2001)<br /><br />Pro-Scris nr. 09-10<br />(20.11.2001 - 03.03.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 11-12<br />(04.03 - 10.06.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 13-14<br />(10.06 - 05.10.2002)<br /><br />Pro-Scris nr. 15-16<br />(06.10.2002 - 10.02.2003)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />(11.02 - 20.05.2003)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />(21.05 - 13.09.2003)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />(14.09 - 15.12.2003)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />(16.12.2003 - 15.03.2004)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />(16.03.2004 - 27.06.2004)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />(28.06 - 16.10.2004)<br /><br />Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />(17.10 - 19.12.2004)<br /><br />Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />(20.12.2004 - 19.03.2005)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />(20.04.2005 - 30.06.2005)<br /><br />Pro-Scris 2 / 2005 (nr. 35-36)<br />(01.07.2005 - 15.01.2006)<br /><br />Pro-Scris 3-4 / 2005 (nr. 37-40)<br />(16.01 - 10.04.2006)<br /><br />Pro-Scris 1 / 2006 (nr. 41-42)<br />(11.04 - 27.08.2006)<br /><br />Pro-Scris 2-3 / 2006 (nr. 43-46)<br />(28.08.2006 - 14.06.2007)<br /><br />Pro-Scris 1-2 / 2007 (nr. 47-50)<br />(15.06.2007 - 23.02.2008)<br /><br /><br /><br /><br /><br />INDEX DE AUTORI<br /><br /><br />* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />* * * - Mândria de a fi inginer (Pro-Puneri 51-54)<br />Andersen, Hans Christian - Picătura de apă (Pro-Ton 41-42)<br />Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />Aramă, Horia - Colecţionarul de insule (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Aramă, Horia - Nu în faţa oglinzii (Pro-Ton 51-54)<br />Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Barthes Roland - Nautilus şi „Corabia beată" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />Bălaşa, Titus - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Boda, László - Aldous Huxley şi existenţa lipsită de speranţă (Pro-Gresii 47-50)<br />Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bucurescu, Adrian - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />Bugariu, Voicu - O bună carte demodată (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Bugariu, Voicu - Postmodernismul şi sefistii români (Pro-Gresii 47-50)<br />Bugariu, Voicu - Literaţi şi sefişti - text integral (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />Cassian, Nina - Capcana (Va urma 35-36)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi (Pro-Poziţii 35-36)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Valar (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Maiar (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Oromë (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />Colin, Vladimir - Castelul din Carpaţi, azi (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 3 (Pro-Puneri 41-42)<br />Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 4 (Pro-Puneri 43-46)<br />Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />Cotoc, Zaharia - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Cowie, Jonathan - euROcon 2001 (textul original) (Pro-Gresii 43-46)<br />Cowie, Jonathan - euROcon 2001 (în traducere) (Pro-Gresii 43-46)<br />Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />Cozmiuc, Constantin - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie (Pro-File 33-34)<br />Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Crohmălniceanu, Ovid S. - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Cubleşan, Constantin - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Dan, Sergiu Pavel - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />Dobrin, Marius - Et in 'Ingineria' ego (Pro-Puneri 51-54)<br />Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />Ehrenburg, Ilya - Întâlniri cu Capek şi Wells (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Eliade, Mircea - O călătorie spre centrul pământului (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />George, Alexandru - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Gyr, Radu - Îndemn la luptă (Pro-Ton 51-54)<br />Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Györfi, Simone - Halloween, ardeleneşte (Pro-Ton 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Györfi-Deák György - SFera şi artele magice (Pro-Poziţii 35-36)<br />Györfi-Deák György - Autografe craiovene (Pro-File 35-36)<br />Györfi-Deák György - O utopologie literară (Pro-Poziţii 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Un tărâm de explorat: Borderlands (Pro-File 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Luare (Pro-Test 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Teologie şi Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Un studiu în albastru (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Confuzii verniene (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Györfi-Deák, György - Autograf MJM (Pro-File 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Stanţă (Pro-Test 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Fabulă (Pro-Ton 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Colocviu SF la Budapesta (Pro-File 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Helion (Pro-File 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Înşelători şi înşelătorii (Pro-Poziţii 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Elfi (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Györfi-Deák, György - O posterioritate paradoxala (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Mai mult decât carbonul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Györfi-Deák, György - Lumea la microscop (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Infinitul cu clopoţei (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Dreptul la succes (Pro-Ton 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Sus (Pro-Test 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Între tradiţie şi distopie (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Goldberry (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Zmeul ca valoare absolută (Pro-Poziţii 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Conferinţă Tolkien la Oxford (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Györfi-Deák, György - Anticipaţii argeşene (Pro-File 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Alte „Autografe” craiovene (Pro-File 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Meditare (Pro-Test 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Un alt contact ratat (Pro-Poziţii 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Despre polemici (Pro-Gresii 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Contact 2006 (Pro-Poziţii 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Fundătura (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Helion 2 (Pro-File 43-46)<br />Györfi-Deák, György - Poveşti fără Alisa (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Dator (Pro-Test 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Primul roman apocaliptic autohton (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - H de la Hrană (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Repovestiri senine (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Clipa eternă (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Pro Spes (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Micile Apocalipse (Pro-Poziţii 47-50)<br />Györfi-Deák, György - Un Utopist poposit Dincolo (Pro-Eminenţe Horia Aramă 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Societatea Viitorilor de Ţinut Minte (Pro-Eminenţe Constantin Cozmiuc 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Pre-Ducea (Pro-Test 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Somnul ielelor (Pro-Poziţii 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Scrisorile de Crăciun ale tatii (Pro-Eminenţe J.R.R. Tolkien 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Visele nu mor (Pro-File 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Disociativitate şi comunitate (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />Györfi-Deák, György - Noapte de coşmar (Pro-Poziţii 51-54)<br />Haulică, Michael - Mirări, veşti bune, gelozii (Pro-Gresii 35-36)<br />Hobana, Ion - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Hobana, Ion - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Hobana, Ion - Eliberator al gîndirii şi al imaginaţiei (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie (Pro-Test 35-36)<br />Ionescu, Cătălin - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste (Pro-Gresii 35-36)<br />Ionescu, Cătălin - CPSF: O jumătate de veac (Pro-File 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Car: Epitaf pentru cyberpunk (Pro-Test 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - Centrul Labirintului (Pro-Eminenţe Cornel Robu 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - Fascinaţia Stargate (Pro-File 37-40)<br />Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Adrian Bănuţă, redactor-şef la Jurnalul SF (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Ocupare (Pro-Test 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul drum de la teribilism la profesionalism 1 (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Dictionarul SF (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Helion 1/2006 (Pro-File 41-42)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Ocupare: Despre prezentul privit cu teamă dinspre viitor 2 (Pro-Test 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - Lungul drum de la teribilism la profesionalism 2 (Pro-Eminenţe JSF 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - „Omagiul” revizuit al unei reeditări (Pro-Poziţii 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - Helion 3 (Pro-File 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Ionuţ Bănuţă, redactor la Jurnalul SF (Pro-Eminenţe JSF 43-46)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Făcătorie (Pro-Test 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Farmecul discret al restauraţiei (Pro-File 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Rollerball 1975 (Pro-Gresii 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Scurte aprecieri ale relaţiei dintre science fiction şi Securitate (Pro-Puneri 47-50)<br />Ionescu, Cătălin - Pre-Lingere (Pro-Test 51-54)<br />Ionescu, Cătălin - Tică şi Rică în Ţara-fără-de-ingineri (Pro-Puneri 51-54)<br />Ionescu, Cătălin - Colecţia Nautilus a Editurii Nemira (Pro-File 51-54)<br />Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Voicu Bugariu (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30) Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Lazu, Robert - Dialoguri despre lumea lui Tolkien (Pro-Gresii 35-36)<br />Lazu, Robert - Întoarcerea dragonului rătăcitor (Pro-Gresii 37-40)<br />Lazu, Robert - J.R.R. Tolkien şi dragonii (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Lazu, Robert - Tolkien şi Cavalerul Verde (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Lazu, Robert - Prejudecăţi în ţara literelor (Pro-Puneri 43-46)<br />Lazu, Robert - Misterioasa transformare (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />Martin, Victor - Omul providenţial 1 (Pro-Ton 43-46)<br />Martin, Victor - De la România virtuală la percepţia deformată a imaginarului (Pro-Gresii 43-46)<br />Martin, Victor - Cititul involuntar (Pro-Gresii 47-50)<br />Martin, Victor - Înapoi, la conţinutul fondului problemei! (Pro-Gresii 47-50)<br />Martin, Victor - Omul providenţial 2 (Pro-Ton 47-50)<br />Martin, Victor - Traducerea traducerilor (Pro-Poziţii 51-54)<br />Martin, Victor - Fântâna (Pro-Ton 51-54)<br />Martin, Victor - Impresarul, vis frumos sau coşmar? (Pro-Gresii 51-54)<br />Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />Niţă, Dodo - Ultimul interviu cu Horia Aramă (Pro-Eminenţe Horia Aramă 51-54)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Opriţă, Mircea - Un tratat despre SF (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />Opriţă, Mircea - Eternul Jules Verne (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />Opriţă, Mircea - Florin Manolescu (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Poziţii 37-40)<br />Opriţă, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Opriţă, Mircea - Scurtă istorie a unei „istorii alternative” (Pro-Puneri 47-50)<br />Opriţă, Mircea - Accente necesare (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Opriţă, Mircea - Fragment din Anticipaţia românească (Pro-Eminenţe Horia Aramă 51-54)<br />Opriţă, Mircea - Confruntări dilematice (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />Orwell, George - Noi, de E. I. Zamiatin (Pro-Puneri 41-42)<br />Orwell, George - Wells, Hitler şi Statul Mondial (Pro-Puneri 43-46)<br />Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Papilian, Victor - Lacrima (Pro-Ton 43-46)<br />Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />Pîrligras, Viorel - Lumea lui Tolkien, aşa cum e (Pro-Gresii 35-36)<br />Popa, Mircea - Cronologie Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Popa, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />Popescu, Dan - Foto-ghicitoare (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cuvînt către Scriitori 2001 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Premiile SIGMA Ediţiile 2001-2002 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anii 2000-2004 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2002 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2003 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2004 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2005 eligibile (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Cuvînt de re-venire (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Propuneri pentru Premiile de Excelenţă (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - Regulament Premiile SIGMA 2005 (Pro-File 35-36)<br />Popescu, Dan - In memoriam Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Alexandru Ungureanu 35-36)<br />Popescu, Dan - Nimic nou lîngă Băneasa (Pro-Ton 41-42)<br />Popescu, Dan - Cărţi F şi SF apărute în anul 2005 (Pro-File 41-42)<br />Popescu, Dan - O sută de paşi (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Popescu, Dan - Cărţi F & SF apărute pînă la 20.07.2006 (Pro-File 43-46)<br />Popescu, Dan - Cărţi F & SF apărute în 2006 (Pro-File 47-50)<br />Popescu, Dan - O mărturie în acest sens (Pro-File 47-50)<br />Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />Preda, Ion Aurel - Notă introductivă la volumul „Povestiri” (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />Radu, Liviu - Literatură popular-elitistă (Pro-Poziţii 35-36)<br />Radu, Liviu - Cărămizi (Pro-Poziţii 37-40)<br />Radu, Liviu - O antologie demnă de interes (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Un roman deosebit (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - O antologie interesantă (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Reţete, reţetari şi intrigi de palat (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - O lume care încearcă să afle ce a fost (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Cartea ramâne mai bună decât filmul (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Magia între vis şi realitate (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Lume, lume virtuală! (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Tranziţii în principal tehnologice (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - O Veneţie underground (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Poveşti cu vampiri în manieră modernă (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Riscurile de a avea telefon mobil (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - De data asta, despre voodoo şi zoombi (Pro-Poziţii 47-50)<br />Radu, Liviu - Suferinţă, dictatură şi frig (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Originalitate sau superficialitate (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Veşnic tânărul Dickens (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - A doua şansă (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Incrementa et decrementa inginerii (Pro-Puneri 51-54)<br />Radu, Liviu - Hank Williams cânta şi când tonomatul era scos din priză (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Întâlnire cu Ben-Ami (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Un blestem şi un cavaler neînfricat (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Un spirit analitic faţă în faţă cu ştiinţa şi poporul (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Magie, magicieni şi SF (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Ploaie şi o întânire în lift (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Întâlnire de gradul trei (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - O lume de după castastrofa nucleară (Pro-Poziţii 51-54)<br />Radu, Liviu - Sateliţi energetici, navete spaţiale şi terorişti (Pro-Poziţii 51-54)<br />Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului - glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />Robu, Cornel - „Manechinul lui Igor” de Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />Stoica-Mujea, Oana - Iubirea unui vrăjitor (Pro-Ton 41-42)<br />Stoica-Mujea, Oana - Miracol şi Catastrofă (Pro-Eminenţe Tolkien 47-50)<br />Stoica-Mujea, Oana - Omenirea s-a născut dintr-un vis (Pro-Poziţii 47-50)<br />Stoica-Mujea, Oana - Insula pierdută (Pro-Ton 47-50)<br />Stoica-Mujea, Oana - Amorţeala (Pro-Ton 51-54)<br />Stoica-Mujea, Oana - Culoarea (Pro-Ton 51-54)<br />Stoica-Mujea, Oana - Între ştiinţa exactă şi literatură (Pro-Puneri 51-54)<br />Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Szerb, Antal - H. G. Wells (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />Tache, Simona - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Tamaş, Cristian - Apariţii editoriale SF şi F 2005 (Pro-File 37-40)<br />Tamaş, Cristian - Those barren leaves (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />Tamaş, Cristian - Aparitii editoriale SF & F 2006 (Pro-File 43-46)<br />Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 3 (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 4 (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Craciun 5 (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Craciun 6 (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />Vighi, Daniel - Literatura S.F. (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />Vilius, Virgona - Sferele Dyson: Un impas pentru spaţioingineria contemporană (Pro-Gresii 41-42)<br />Vilius, Virgona - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Incidentul „Mintaka 3” (Pro-Gresii 41-42)<br />Vilius, Virgona - Ameninţarea din umbră. Frustrarea personală (Pro-Puneri 43-46)<br />Vilius, Virgona - De vorbă cu d-nul Gerald D. Nordley despre Sferele Dyson şi unde tractoare (Pro-Puneri 43-46)<br />Vilius, Virgona - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Continuumul Q (Pro-Gresii 43-46)<br />Vilius, Virgona - Suferinţa subiectivă. Cinci lumini (Pro-Gresii 43-46)<br />Vilius, Virgona - De vorbă cu Gerald D. Nordley (Pro-Puneri 47-50)<br />Voiculescu, Vasile - Arhitectul (Va urma 37-40)<br />Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br />Williamson, Amelia - Greşelile ştiinţifice din filmele SF (Pro-Gresii 51-54)<br />Zaciu, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-NUME<br /><br /><br /><br /><br /><br />LISTA NEAGRĂ<br /><br /><br />rEAliZaTORi:<br /><br />Györfi-Deák György - wEbmASTer / ediTOr<br />Cătălin Ionescu - weBmAsTEr / eDiTOr-şeF<br /><br /><br />aU CoLAboRaT:<br /><br />Voicu Bugariu<br />Marius Dobrin<br />Cristian Filip<br />Victor Martin<br />Mircea Opriţă<br />Liviu Radu<br />Oana Stoica-Mujea<br /><br /><br />pLUs, dUpĂ înCHiDerEA eDiŢieI:<br /><br />Sebastian A. Corn<br />Victor Martin<br /><br /><br />Free JavaScripts provided<br />by The JavaScript Kit<br /><br /><br /><br /><br /><br />PRO-SCRIS<br /><br /><br /><br /><br /><br />VA URMA?<br /><br /><br />Nu dor nici luptele pierdute,<br />nici rănile din piept nu dor,<br />cum dor acele braţe slute<br />care să lupte nu mai vor.<br />Atunci când inima ta cântă,<br />ce-nseamnă-n luptă-un braţ înfrânt,<br />ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă,<br />când te ridici c-un steag mai sfânt?<br />Înfrânt nu eşti atunci când sângeri<br />şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,<br />cele mai crâncene înfrângeri<br />sunt renunţările la vis.<br /><br />Radu Gyr - Îndemn la luptă<br />din volumul<br />Radu Gyr - Poezia în cătuşe<br /><br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3203375840154792386.post-47901569697390656842014-07-07T10:29:00.000+03:002014-08-08T12:29:38.089+03:00Pro-Scris 3 (55-56) / 19 octombrie 2008 (text only).<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
PRO-TESTE<br />
Cătălin Ionescu - Ştecherul şi priza dialogului civilizat<br />
Györfi-Deák György - Sus standardele, să n-ajungem la ele<br />
<br />
PRO-EMINENŢE TOLKIEN<br />
Györfi-Deák György - Mult mai aproape de standard<br />
Györfi-Deák György - Pe pod, în pas de defilare<br />
Györfi-Deák György - Un erou cu simţul răspunderii<br />
Györfi-Deák György - Tolkien şi limbile nemaivorbite<br />
Györfi-Deák György - Literatura în lumea copiilor<br />
<br />
PRO-FILE<br />
Györfi-Deák György - Între Hitler şi peisajul vorace<br />
Györfi-Deák György - Tolkien printre cele „100 de personalităţi”<br />
Györfi-Deák György - Mai bine bedist decât demis<br />
Györfi-Deák György - Românii în Europa benzilor desenate<br />
Györfi-Deák György - Cornel Robu omagiat la 70 de ani<br />
Györfi-Deák György - Un Nautilus cu utilităţi<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
Dezbatere: Religia în şcoală<br />
Victor Martin - Icoane pe pereţi<br />
Györfi-Deák György - Locul şi lăcaşul<br />
Voicu Bugariu - Religia populară şi sefiştii români<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
Györfi-Deák György - Un duh cu spirit şi suflet<br />
Györfi-Deák György - Geometrie socială<br />
Györfi-Deák György - Cartea stelelor<br />
Victor Martin - Un început, la sfârşit<br />
Györfi-Deák György - Benzile desenate româneşti de la A la Z<br />
Györfi-Deák György - O trilogie critică SF<br />
Györfi-Deák György - Fertilul postapocalips<br />
Horia Dulvac - Realitate dramatică şi loc secund<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
Györfi-Deák György - Trenuleţele electrice<br />
Györfi-Deák György - Un fantasy aproape românesc<br />
<br />
PRO-TON<br />
Victor Martin - Viaţa e un cântec<br />
Victor Martin - Comentarii<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
PRO-VIZOR<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TEZE<br />
<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă trimestrială independentă de critică science fiction românească.<br />
<br />
Accesul la site-ul Pro-Scris este absolut gratuit, fără nici o restricţie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiază de nici o recompensă materială, păstrându-si însă copyrightul - şi implicit răspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.<br />
<br />
Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.110mb.com.<br />
<br />
Regimul electronic al publicaţiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaţi să trimită prietenilor materialele preluate din revistă, dar cu două condiţii: să transmită textul integral şi să nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obţine vreun profit material în urma lor, fără acordul autorilor.<br />
<br />
Pro-Scris este o revistă deschisă tuturor celor interesaţi. Nu se acceptă materiale sub standardele de calitate promovate de revistă. Materialele şi comentariile se primesc la adresa de e-mail admin.proscris@gmail.com sau se pot propune in mod direct de către utilizatorii înregistraţi - acceptul final de publicare este acordat însă de către unul dintre editorii revistei noastre.<br />
<br />
Noul format Pro-Scris permite afisarea de comentarii de către utilizatorii înregistraţi. Comentariile sub limita de decenţă vor fi îndepărtate ulterior de către editori şi utilizatorii care le-au generat vor fi îndepărtaţi din comunitatea Pro-Scris.<br />
<br />
Pro-Scris este o publicaţie animată de Spiritul Liber al Internetului.<br />
<br />
Editorul<br />
© 2000 - 2008<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TESTE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ŞTECHERUL ŞI PRIZA DIALOGULUI CIVILIZAT<br />
<br />
Cătălin Ionescu<br />
<br />
<br />
Pro-Scris şi-a schimbat haina – dar nu şi năravul. Cam ăsta ar fi rezumatul acestui nou pro-test... Deci dacă v-aţi plictisit, nu ne mai citiţi. Nu periem pe nimeni, dimpotrivă. Nu suntem afiliaţi nici unui aşa-zis curent, dimpotrivă. Nu putem trece indiferenţi pe lângă impostură, vulgaritate, sau nesimţire – credem încă în moralitate, eleganţă şi stil. Nu ne considerăm nici pe departe deţinătorii adevărului suprem, şi tânjim după un dialog al ideilor. Am apărut în urmă cu 8 ani, în vara anului 2000. Şi nu am abdicat niciodată de la principiile noastre. Continuăm să existăm deşi, recunosc cu sinceritate, au fost momente cînd am fost tentat să scot ştecherul din priză. Nu am făcut-o, pentru că am avut alături o mînă de oameni care ne-au susţinut.<br />
<br />
Pro-Scris se îmbracă acum cu o haină ceva mai modernă, sub culorile unei aplicaţii drupal. Puteţi posta comentarii sau vă veţi putea desfăşura, dacă simţiţi nevoia, în forum, în viitorul apropiat. Singura regulă este să vă înscrieţi în site-ul nostru, după o procedură simplă şi, evident, gratuită. La fel de sincer, personal nu cred foarte tare în virtuţile acestui gen de dialog, care în România, pe site-urile presei cotidiene, de pildă, seamănă mai degrabă cu un şir de mârâituri întărătate şi nicidecum cu un dialog. Dar, poate că mă înşel eu. Poate că oamenii care s-au aciuit în science fiction-ul românesc doar pentru a-şi păstori de ani de zile un cult al personalităţii s-au trezit peste noapte şi sunt într-adevăr dispuşi la un dialog. Zâmbiţi? Ar fi chiar extrem de bine, zâmbetul este un semn al unui dialog civilizat... Din păcate, la o privire la rece, nu avem motive de bucurie...<br />
<br />
Dialogul civilizat á la Cornel Secu, de pildă, înseamnă să înjuri textual pe cineva care şi-a permis să nu aibă aceeaşi părere cu a ta, şi apoi să nu-i publici Dreptul la replică, susţinînd în schimb cu dezinvoltură că ai promovat dintodeauna „o atitudine morală”. Sau să repeţi la nesfârşit, cu gura ta sau cu gura vreunui aghiotant docil, de genul Lucian Vasile Szabo, că materialul publicat cu triumf şi în Almanahul Helion şi în Biblioteca Nova este deaupra oricărui comentariu, iar eu, nedumerit de ceea ce este scris acolo, sunt pur şi simplu prost, şi că mai bine aş sta în banca mea decât să-mi expun vreo opinie contrară... Evident, bunul Cornel şi al său Lucian nu răspund la întrebările adresate, nu au dubii, sunt mult prea ocupaţi să se bată cu pumnul în piept, în „dialogul lor civilizat” de genul cine nu-i cu mine este împotrica mea... Cum s-ar spune, „Curat atitudine morală, coane Maître!”...<br />
<br />
Tot dialog civilizat înseamnă, în viziunea lui Cătălin Badea-Gheracostea, ca nimeni să nu discute despre nominalizările premiilor Vladimir Colin decât, cel mult, după acordarea premiilor. Cu aplombul unui „propagandist civilizat”, tizul meu se face luntre şi punte pe forumuri şi în interviuri să demonstreze că nenominalizarea volumului „Literaţi şi sefişti O confruntare de mentalităţi” semnat de Voicu Bugariu la premiile Vladimir Colin este urmarea unei decizii gîndite a juriului, fără a fi însă în stare a preciza cu exactititate motivul.<br />
<br />
Dragă domnule Cătălin Badea-Gheracostea, hai că îţi spun eu motivul, dar să rămână între noi. La pagina 178, în cadrul notei 16 din capitolul „Instituţionalizare, organizare, roluri” Bugariu scrie: „În 1989, la o întâlnire din Timişoara a sefiştilor, probabil ultima înainte de evenimentele din decembrie, Ion Hobana rosteşte o cuvântare neobişnuit de severă, de-a dreptul ameninţătoare. Din “pontiful” pururi afabil, de o politeţe impecabilă, pare că iese la iveală omul forte, precum un pumn de oţel dintr-o mănuşă de catifea. În esenţă, sefiştilor li se sugerează sau mai degrabă li se ordonă să sprijine prin mijloace specifice politica partidului comunist român. Din domnul impecabil, de toţi cunoscut, apare activistul dur, din vremurile când kulturnicii nu adoptaseră încă stilul blândeţii în raporturile cu oamenii de cultură.” Acelaşi Ion Hobană care, întîmplător, nu-i aşa, este preşedintele juriului Premiilor Vladimir Colin. Banal, nu?<br />
<br />
Dar domnul Badea-Gheracostea nu se opreşte aici: pentru domnia-sa este foarte normal ca editura Tritonic, care sponsorizează premiile Colin, să participe la concurs şi să ia chiar niscaiva premii – că doar degeaba a sărit cu banu’? Apropo de bani, aş fi fost curios să văd şi eu publicată o balanţă contabilă a acestor fonduri, dar nimeni nu s-a obosit să facă procesul de premiere cu adevărat transparent. Astfel încât afirm că, prin dialogul său „civilizat”, Cătălin Badea-Gheracostea a reuşit performanţa rară de a scoate în derizoriu premiile Vladimir Colin, punând într-o lumină extrem de proastă atât activitatea restului juriului (care, în ciuda personalităţilor prezente acolo, s-a lăsat manipulat cu ciudată uşurinţă de orgoliul tandemuluii Hobană – Badea-Gheracostea), cât şi lucrările premiate în acest mod. Un gest normal, într-o societate normală, ar fi fost respingerea premiilor chiar de către premianţi – dar haideţi să nu construim acum o povestire science fiction...<br />
<br />
Există însă un ciudat revers al acestui dialog: venerabilul Ion Hobană (ajutat substanţial de tizul meu) a reuşit, involuntar, exact contrariul intenţiilor sale. În încercarea de a minimiza importanţa volumului lui Bugariu, gestul lor a acordat o credibilitate neaşteptată cărţii „incriminate”. Ediţia a 2-a a acesteia, ca să vezi ce înseamnă întîmplarea, este publicat on-line tot de Pro-Scris...<br />
<br />
Sigur, duşi de val, nu trebuie să absolutizăm. Există, dincolo de toate aceste aspecte, şi semnele unei revigorări literare. Se publică substanţial mai mult decât în urmă cu câţiva ani, au apărut mai multe volume semnate de autori români. Există câteva site-uri bune de internet, există câteva reviste.<br />
<br />
Am avea deci motive să fim să ne păstrăm şi o bună doză de optimism.<br />
De altfel ar mai trebui adăugat ceva. Faptul că, în ultimă instanţă, lumea science fiction-ului românesc este, o oglindă relativ fidelă, în microcosmusul său, a macrocosmusului societăţii româneşti. Unde alături de semnele unei modeste întoarceri spre civilizaţie sunt prezente tot timpul urmele nepăsării, dilentantismului, imposturii şi lipsei cronice de civilizaţie.<br />
<br />
Îmi place însă să cred că oamenii care iubesc literatura sunt – sau ar putea fi - altfel. Continui să consider că science fiction-ul este acea parte a literaturii care se îngrijeşte de viitor. Şi cred pe mai departe în răspunderea morală a locuitorilor cetăţii. Este, dacă vreţi, şi unul din motivele pentru care Pro-Scris rămâne, în continuare, cu ştecherul în priză. Invitându-vă la un dialog sincer şi civilizat. Personal cred că este timpul pentru aşa ceva. Nu de alta, dar câteodată până şi timpul îşi pierde răbdarea...<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
SUS STANDARDELE, SĂ N-AJUNGEM LA ELE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Într-o vreme, criticul Mircea Iovănel a deţinut o rubrică de cronici literare în cotidianul „Gândul”. Din când în când, îşi transforma articolele în mici capitole de istorie literară, precum cele intitulate „Pe fundaţia SF-ului românesc este ştanţat logo-ul URSS” sau „Când miliţianul e erou de roman”. De acesta din urmă mi-am adus aminte în vreme ce citeam comentariile unor fani pe marginea articolelor publicate în „Nautilus 7”.<br />
<br />
Într-unul dintre romanele apărute pe vremuri în colecţia „Sfinx” de la Editura Militară, era vorba despre un tânăr infractor trimis într-un institut de reeducare. Zurbagiu şi simpatic, personajul dovedea o anumită recalcitranţă voioasă când venea vorba despre idealurile societăţii socialiste multilateral dezvoltate. În loc să subscrie la respectarea principiului „fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi”, anti-eroul şi-a făcut o lozincă proprie, menită să ia în răspăr spiritul stahanovist: „SUS MUNCA! (Să n-ajungem noi la ea.)”<br />
<br />
Ni se reproşează uneori că „Pro-Scris” se încăpăţânează să menţină anumite standarde estetice, când succesul poate fi atins atât de uşor apelând la reţetele testate de americani. Ca să mă fac înţeles, voi face o comparaţie. E adevărat, Henry Ford a construit prima maşină de tip „Trabant” pe care a numit-o „Ford T” şi a vândut-o în 15.000.000 de bucăţi. A fost o reţetă de succes, a adus foarte mulţi bani, l-a făcut celebru pe industriaş, doar l-a pomenit şi Aldous Huxley în „Minunata lume nouă” (Brave New World, 1932), a râs şi Chaplin de el în „Timpuri noi” (Modern Times, 1936). Dar, după doar un veac de la apariţia primului automobil popular, oare câte exemplare mai există în colecţii? Pentru că „Ford T” n-a fost un automobil de vis, ci un rău necesar, un prim mijloc de deplasare la distanţă. Avea o pornire manuală la manivelă, un motor capricios, o caroserie redusă la minimum, care nu oferea o minimă protecţie în cazul unei coliziuni rutiere. Uitaţi-vă la filmele cu Stan şi Bran ca să-l vedeţi cum arăta în tablă şi roate. În momentul când a apărut o alternativă mai sigură, mai frumoasă, mai rapidă, cumpărătorul a dat un ban în plus pentru plăcerea de a sta la volan.<br />
<br />
Plăcerea provocată de lectura unui text literar este infinit mai subtilă decât goana într-o „teleguţă” sport decapotabilă alături de o femeie cu vino-ncoace, al cărei păr parfumat flutură ca un stindard smuls din mâna inamicului. Ce să mai zicem de coapsa caldă aflată lângă maneta schimbătorului de viteză, de glezna iţită de sub bordul îmbrăcat în piele, de mânuţa scoasă nonşalant pe geam, de capul rezemat visător pe umărul şoferului. Ia încercaţi să plimbaţi o asemenea frumuseţe într-un „Trabant”!<br />
<br />
Desigur, o primă condiţie a succesului financiar este satisfacerea unei necesităţi, vizând o categorie cât mai largă a publicului consumator. Miza pe cantitate nu coincide întotdeauna cu asigurarea unei calităţi decente. Pentru cine doreşte să se îmbete cu bani puţini, magazinele oferă şi o „băutură de tip vin”, colorată şi înmiresmată artificial, sevă a robinetului, care a văzut Soarele abia pe raftul din prăvălie. E adevărat, are un conţinut adecvat de alcool. Nu cred că taica Noe ar fi acceptat să-şi aline stresul provocat de Potop trăgând o duşcă din această poşircă, altminteri cu totul ignorată de binecunoscutele musculiţe de oţet, negre-n pântec şi mari iubitoare de drojdie.<br />
<br />
Desigur, în cazul contrafacerilor realizate cu multă îndemânare, o reţetă bună constituie ea însăşi un succes, reprezintă vulturul de pe umerii căruia vrabia se poate înălţa încă un pic. În plan literar, cursurile de formare a scriitorilor (writing) îl deprind pe condeier cu o tehnică narativă şi îl modelează conform cerinţelor pieţii, îl ajută să vină în întâmpinarea dorinţelor formulate de edituri sau de casele de film, totodată angajatori şi investitori. Un thriller catastrofic, proiectat să devină un bestseller, îşi va purta eroul şi eroina în goană de-a lungul tuturor celor cinci continente, favorizându-şi traducerea în cât mai multe ţări. Ei îşi vor face prieteni de toate rasele, culorile, religiile, orientările sexuale etc. pentru ca publicul să se recunoască în ei. Totul e OK până când apare problema originii eroului negativ, dar, spre deosebire de alte genuri literare, SF-ul are avantajul de a-şi putea importa infamii de pe Marte (vezi H. G. Wells, „Războiul lumilor”) sau chiar de mai departe. Câteva repere mitologice vor permite accesarea subconştientului colectiv, reîntoarcerea la vârsta basmelor, exploatarea nostalgiei faţă de Paradisul pierdut, reamintirea clipelor de vis când copilul din noi trăia lipsit de griji, ocrotit de tatăl şi de mama lui. Cu condiţia să nu încurcăm centaurii cu minotaurii şi viceversa.<br />
<br />
Reţetele de succes oferă o tehnică infailibilă, dar, ca şi în artele marţiale, în lipsa spiritualităţii, ea asigură accesul numai până la un anumit nivel. Până să devină expert în „judo” (Calea supleţii), învăţăcelul trebuie să deprindă elementele de ju-jitsu, să le repete corect şi necontenit, să le treacă dincolo de pragul gândurilor şi să se facă unul cu ele. Dar „jitsu” reprezintă un cumul tehnic care, şlefuit cu migală, dus la perfecţiune, asigură cel mult gradul de 3 Dan. De aici încolo, aspirantul studiază „do”: Calea, Arta. Un om care şi-a dăruit viaţa studiului permanent al unui domeniu artistic şi devine beneficiarul experienţei profesorilor şi antemergătorilor săi, cunoaşte foarte bine aşteptările maeştrilor şi îşi va aduna puterile ca să răzbată cât mai departe, cu speranţa că odată, dacă trage tare, va fi primit printre ei. Nimeni nu-i poate oferi garanţia reuşitei, pentru că totul depinde, în bună măsură, de propria-i persoană şi de strădaniile făcute. Recunoaşterea valorilor literare derivă din nişte legi asemănătoare.<br />
<br />
Rostul standardelor este de a asigura o minimă calitate. Când vine vorba despre actul de creaţie, calitatea prototipului trebuie să răspundă celor mai straşnice exigenţe, deoarece orice eroare ignorată la început se adânceşte ca urmare a multiplicării prin imitaţie şi provoacă rapid deteriorarea unei opere menite îndeobşte să supravieţuiască artistului şi să-i certifice măiestria de-a lungul veacurilor. Ca orice explorator al înălţimilor, cutezătorul riscă să pice cu atât mai tare cu cât urcă mai sus. Dar senzaţia finală de a plana graţios şi nestingerit ca un albatros, posibilitatea de transformare într-un prinţ al azurului, este răsplata oricui îşi rafinează într-atât arta încât în cele din urmă dobândeşte aripi.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-EMINENŢE TOLKIEN<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MULT MAI APROAPE DE STANDARD<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Ediţia 2006 a trilogiei „Stăpânul inelelor” de John Ronald Ruel Tolkien s-a apropiat mult de ceea ce ar trebui să fie o transpunere onorabilă a universului numit „Pământul de Mijloc”.<br />
<br />
Exemplarele consultate au toate paginile, hărţile au fost completate (poate ar fi trebuit să fie şi mărite), anexele au fost puse câtuşi de cât în ordine, cuprinzând tot ceea ce trebuia să fie despre scrierea şi ortografia (Anexa E), precum şi despre limbile şi popoarele celui de-al Treilea Ev (Anexa F).<br />
<br />
O primă apariţie în limba română este „Indicele poemelor şi cântecelor”, aşezate în ordinea alfabetică a versurilor de îmceput.<br />
<br />
La sfârşitul tuturor, găsim postfaţa lui Vlad Macri, total diferită de cea din capătul „Silmarillionului”. Aici şi acum, cărturarul ne povesteşte cum s-a îndrăgostit la prima vedere de hobbitul Bilbo şi cum, vrăjit de poveste, a început să exploreze ţinutul Feeriei. Dintre consemnările de istorie literară, să reţinem legenda transmisă de o mătuşă, conform căreia un strămoş îndepărtat, Georg von Hohenzollern, s-ar fi remarcat la asediul Vienei, unde a fost poreclit „Tollkuhn” („cel de un curaj prostesc, nebunesc”), cognomen din care a derivat apoi forma Tolkien. Deci, ipotetic, marele scriitor englez ar putea fi o rudă îndepărtată a regilor României.<br />
<br />
După ce am frunzărit noile apariţii cu coperţi albe, am avut un implus să scot din bibliotecă şi să ambalez degrabă cele trei volume doldora de greşeli, cumpărate în 2002 şi să le trimit înapoi editurii, ca să îmi trimită la schimb ultima versiune, mult îmbunătăţită. Dar instinctul de conservare m-a înfrânat, şoptindu-mi să nu dau vrabia din mână pentru cocoşelul de pe gard.<br />
<br />
Din păcate, unele vicii de fond din 2002 au trecut neobservate la recorectare şi au rămas neschimbate în ediţia 2006, dovadă că articolele noastre precedente, publicate în revista electronică Pro-Scris, n-au fost băgate în seamă tocmai de cei cărora le erau adresate. Este vorba despre „Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti”, apărută iniţial în Pro-Scris 1 (33-34)/2005, adăugită şi reluată în Pro-Scris 2 (35-36)/2005, Pro-Scris 3-4 (37-40)/2005 şi Pro-Scris 1 (41-42)/2006.<br />
<br />
Bâlbele enumerate acolo au fost remarcate şi notate de membrii echipei de redactare a primei enciclopedii Tolkien româneşti: Robert Lazu (coordonator), Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi, Györfi-Deák György, Ionuţ Arghire, Eva Damian, Toedora Ghivirigă şi Ştefana Vieru. Odată definitivată, cartea a fost plimbată de la Ana la Caiafa, croindu-şi cu greu drum către „lumina tiparului” prin hăţişul publicistic autohton. În cele din urmă, după o serie de refuzuri, volumul a apărut în toamna anului 2007 la Editura Galaxia Gutenberg din Târgu Lăpuş, prin străduinţele părintelui Silviu Hodiş.<br />
<br />
Ca nişte împătimiţi ai operei tolkienene, ne-am bucurat să vedem că textele legate de faptele celor din Pământul de Mijloc au pătruns în conştiinţa culturală românească şi, chiar dacă cu o oarecare întârziere, traversează acum un proces de lentă rafinare stilistică.<br />
<br />
Pentru ca metamorfoza textului englezesc să se încheie pe deplin în viitor, am ţinut să atragem atenţia, încă o dată, asupra unora dintre aspectele traducerii în limba română.<br />
<br />
Unele deranjează extrem de tare, precum transcrierea eronată a salutului adresat de Frodo lui Gildor Inglorion în „Frăţia inelului”. În loc de: „Elen sla lúmenn' omentielvo” ar fi trebuit să apară: „Elen síla lúmenn' omentielvo”; verbul „síla” este la persoana a treia, timpul prezent şi înseamnă „străluceşte”. Propoziţa: „O stea străluceşte la ceasul întâlnirii noastre” este una cheie, vizând atât predestinarea Purtătorului Inelului, precum şi felul cum copiii Doamnei Stelelor (elfii) l-au sprijinit în îndeplinirea misiunii.<br />
<br />
În „Cele două turnuri”, Théoden a devenit fiul lui Thengel şi nu „regele din Tengel”, cum figura în ediţiile 2000 (pag. 40), respectiv 2002 (pag. 39). „Al Treilea Mareşal al Obştei Călăreţilor” (remarcaţi „obştescul” genitiv) s-a transformat cu bine în „Al Treilea Mareşal al Obştii Cavalerilor”, doar situaţia lui Isildur şi Elendil, strămoşii lui Aragorn, a rămas la fel de încurcată (am propus mai jos o variantă de traducere).<br />
<br />
În volumul III, a apărut, în sfârşit, nota referitoare la semnificaţia cuvântului „sharkű”, poreclă dată lui Saruman şi s-a eliminat rândul corectorului, aflat în ediţia 2002 la pag. 428. Notele de la paginile 513 şi 520 au ajuns să fie pe aceeaşi pagină cu trimiterile respective, dar, de această dată, trimiterea din pagina 444 este către pagina 556 (greşit!), nicidecum către pagina 562, unde se află cu adevărat Anexa D, „Calendarul comitatului”.<br />
<br />
Au scăpat nebăgate în seamă şi alte greşeli.<br />
<br />
Vom aminti doar în treacăt fineţurile lingvistice de tip „quenya” versus „limba quenyană”, echivalenţă cu o sonoritate exotică propusă de traducătoare, deşi, în mod obişnuit, se spune că incaşii vorbeau „quechua” şi nu „limba quechuană” (pe Google, prezenţa termenilor „quechua” şi „quechuană” este de 165000, respectiv 11 rezultate).<br />
<br />
Tot aici ar intra discuţia referitoare la pluralul de la „silmaril”: „silmarili” (după modelul „baril”/„barili” etc.) versus „silmariluri” (după modelul „beril”/„beriluri”). Nehotărârea derivă din chiar atitudinea traducătorilor. În „Silmarillion” se foloseşte prima formă, iar în ediţia 2006 din „Stăpânul inelelor” cea de-a doua. De dragul contrazicerii, s-ar putea invoca şi cazul cuvântului „giuvaer”, care are două forme de plural: „giuvaere” şi „giuvaeruri”. Dacă ne gândim la natura acestor nestemate şi la faptul că pluralul de la „piatră (preţioasă)” este „pietre (preţioase)”, la feminin, am putea chiar să le spunem „silmarile”!<br />
<br />
Of, of, of! Ce vremuri fericite vor fi acelea, când, scăpaţi de bâlbe, greşeli de traducere („păşuni magnetice”), nume stâlcite, contribuţii ale zeţarilor, cuvinte înghiţite, comentarii marginale incluse în text, note scăpate sau mutate la paginare, capitole rezumate, desene dispărute etc. nu ne va rămâne să discutăm decât despre aspectele lexicale controversate!<br />
<br />
Deci, până când se va face următorul pas editorial, să vedem lista a ceea ce s-ar cuveni să fie corectat:<br />
<br />
- în vol. I, pag. 122, în loc de: „Elen SLA lúmenn' omentielvo” ar fi trebuit să apară: „Elen síla lúmenn' omentielvo”<br />
<br />
- în vol. I, pag. 244, în loc de: „Împotriva Umbrei de la MIAZĂZI” ar fi trebuit să apară: „Împotriva Umbrei de la Răsărit” (în original: „Against the Shadow in the East”)<br />
<br />
- în vol. I, pag. 396, în loc de: „numite de noi ZIRAK-ZIZIL” ar fi trebuit să apară: „numite de noi Zirak-zigil”<br />
<br />
- în vol. I, pag. 492 şi oriunde apare în continuare, în loc de: „LADY Galadriel” ar fi trebuit să apară: „Doamna Galadriel” (Galadriel este o prinţesă elfă, soţia lui Celeborn, regele din Lórien, nicidecum consoarta unui lord englez)<br />
<br />
- în vol. I, pag. 495, în loc de: „încă înainte de a pieri Nargothrondul sau Gondolinul, am străbătut munţii” ar fi trebuit să apară: „încă înainte de a pieri Nargothrond şi Gondolin, am trecut munţii”. E adevărat, în textul englezesc figurează „Nargothrond or Gondolin”, însă am propus înlocuirea conjuncţiei „sau”, care a derutat-o pe traducătoare atât de mult încât în versiunea 2002 a crezut că Nargothrond este o altă denumire a Gondolinului. Deşi au fost construite în paralel, cetăţile elfilor au fost plasate în locuri diferite. Nargothrond este marea fortăreaţă subterană de pe cursul râului Narog, clădită în peşterile lărgite de regele Finrod Felagund. Preafrumoasa Gondolin este alba cetate a lui Turgon, clădită în valea Tumladen şi ascunsă în spatele unui inel muntos.<br />
<br />
- în vol. I, pag. 511, în loc de: „Asta e bine, consimţi CELERBON” ar fi trebuit să apară: „Asta e bine, consimţi Celeborn”<br />
<br />
- în vol. I, pag. 522, în loc de: „Această piatră am dăruit-o fiicei mele, CELEBRION” ar fi trebuit să apară: „Această piatră am dăruit-o fiicei mele, Celebrían”<br />
În loc de: „din care s-au născut CELEBRION şi Arwen” ar fi trebuit să apară: „din care s-au născut Celebrían şi Arwen”<br />
<br />
- în vol. II, pag. 40, în loc de: „moştenitorul FIULUI LUI ISILDUR ELENDIL, fiu al Gondorului” ar fi trebuit să apară: „moştenitorul lui Isildur, fiul lui Elendil din Gondor”<br />
<br />
- în vol. III, pag. 444, se află una dintre marile greşeli de traducere. În loc de: „al Treilea Ev s-a încheiat atunci când S-AU STINS CEI TREI REGI, în septembrie 3021” ar fi trebuit să apară: „al Treilea Ev s-a încheiat atunci când cele Trei Inele au trecut Dincolo, în septembrie 3021”. (În original: „The Third Age was held to have ended when the Three Rings passed away in September 3021.”)<br />
<br />
- în vol. III, pag. 452, în loc de: „HYARMWNDACIL I (Ciryaher)” ar fi trebuit să apară: „Hyarmendacil I (Ciryaher)”<br />
<br />
- în vol. III, pag. 453, în loc de: „a fost restaurată de Elessar Telcontar în 1319” ar fi trebuit să apară: „a fost restaurată de Elessar Telcontar în 3019” (trebuie corectat anul)<br />
<br />
- în vol. III, pag. 469, în loc de: „a adăugat numelui său porecla UMBADARCIL” ar fi trebuit să apară: „a adăugat numelui său porecla Umbardarcil”<br />
<br />
- în vol. III, pag. 478, în loc de: „iar el a murit doisprezece ani după tatăl său" ar fi trebuit să apară: „iar el a murit LA doisprezece ani după tatăl său"<br />
<br />
- în vol. III, pag. 492, în loc de: „să DE desparţi de Crepuscul” ar fi trebuit să apară: „să te desparţi de Crepuscul”<br />
<br />
- în vol. III, pag. 537, în loc de: „Celebrían este ATACAT pe neaşteptate în Trecătoarea Cornului Roşu şi RĂNIT” ar fi trebuit să apară: „Celebrían este atacată pe neaşteptate în Trecătoarea Cornului Roşu şi rănită”. (Celebrían a fost soţia lui Elrond şi mama lui Arwen.)<br />
<br />
- în vol. III, pag. 538, în loc de: „THOR scapă împreună cu Thráin" ar fi trebuit să apară: „Thrór scapă împreună cu Thráin"<br />
<br />
- în vol. III, pag. 539, în loc de: „2851 - Moare Belecthor al II-lea" ar fi trebuit să apară: „2852 - Moare Belecthor al II-lea" (trebuie corectat anul)<br />
<br />
- în vol. III, pag. 540, în loc de: „2940 - Bilbo se reîntoarce în Comitat” ar fi trebuit să apară: „2942 - Bilbo se reîntoarce în Comitat” (trebuie corectat anul)<br />
<br />
- în vol. III, pag. 571, în loc de: „şi le-am RE-NUMIT pe celelalte" ar fi trebuit să apară: „şi le-am schimbat numele celorlalte"<br />
<br />
- în vol. III, pag. 572, în loc de: „pe 25 martie 3012" ar fi trebuit să apară: „pe 25 martie 3021" (vezi pagina 553, referitor la începutul celui de-al Patrulea Ev)<br />
<br />
- în vol. III, pag. 603, după fraza: „deşi într-un asemenea mod încât era la fel de neplăcută ca şi orceasca lor”, există un fragment care a scăpat netradus:<br />
„In this jargon 'tark', 'man of Gondor', was a debased form of 'tarkil', a Quenya word used in Westron for one of Númenorean descent; see III, 54."<br />
<br />
- în vol. III, pag. 568, în loc de: „GRISHNÂKH" ar fi trebuit să apară: „Grishnákh" (pe „a” este un accent ascuţit, nu unul circumflex)<br />
<br />
S-ar putea să existe şi alte greşeli, neremarcate de membrii echipei de redactare a primei enciclopedii Tolkien româneşti. Lista rămâne deschisă şi sperăm ca lungimea ei să scadă la fiecare dintre ediţiile viitoare.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PE POD, ÎN PAS DE DEFILARE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Clive Staples Lewis a fost unul dintre „Inklings”, grupare literară din Oxford, din care a făcut parte şi J. R. R. Tolkien, bunul său prieten şi partener de discuţii. Cei doi au pornit de la aceleaşi subiecte fantastice, dar le-au dezvoltat în spaţii imaginare diferite. Lewis a creat Narnia prin cântecul leului Aslan, valarii lui Tolkien au dat naştere Lumii de Mijloc (Middle Earth) într-un chip foarte asemănător. Unchiul Andrew din „Nepotul magicianului” a făurit cu ajutorul magiei atlanţilor mai multe inele magice, nişte mijloace excelente de călătorie pe alte tărâmuri, în vreme de hobbitul Bilbo Baggins găseşte din întâmplare Inelul Suprem, forjat de maleficul spirit Sauron pentru a supune Neamurile din ţinuturile locuite de elfi, oameni şi pitici. Se pot face foarte multe paralele între cele două universuri fantastice, dar fiecare scriitor şi-a exprimat cu forţă personalitatea proprie în felul cum a combinat elementele specifice din poveşti. În vreme ce Tolkien a fost atras de mitologiile nordice, inclusiv „Kalevala” finlandeză, Lewis a utilizat cu precădere elemente din miturile antice greceşti, pentru a medita asupra fundamentelor religiei şi moralei creştine.<br />
<br />
„Cronicile Narniei” sau „Cronicile din Narnia” (The Chronicles of Narnia) constituie un ciclu de şapte romane, publicate între 1950 şi 1956. Ele au fost traduse în 41 de limbi şi publicate într-un tiraj ce depăşeşte 100 milioane de volume. Există mai multe versiuni româneşti, începând cu volumul „Leul, vrăjitoarea şi garderoba” (1993), tălmăcit de Rodica Albu şi culminând cu seria completă, apărută între 1997 şi 2003, la Editura RAO, la care au trudit Larisa Avram, Simona Neagu şi Irina Negrea.<br />
<br />
Din câte ştim, prima tentativă de transpunere vizuală a aventurilor celor 4 fraţi Pevensie (Peter, Susan, Edmund şi Lucy) a fost serialul de televiziune („The Lion, the Witch and the Wardrobe”, 10 episoade) realizat în 1967. A urmat desenul animat regizat de Bill Melendez în 1979. BBC a reuşit să se descurce onorabil cu bani puţini şi cu efectele speciale dinainte de apariţia procesoarelor grafice, realizând între 1988-1990 trei filme naive şi încă pline de farmec, în care putem să regăsim 4 dintre cărţi („Şifonierul, leul şi vrăjitoarea”, „Prinţul Caspian” a fost reunit cu „Călătorie pe mare cu «Zori de zi»” şi „Jilţul de argint”). Au rămas neecranizate „Calul şi băiatul”, „Nepotul magicianului” şi „Ultima bătălie”, ultimele ca dată a apariţiei (cronologia acţiunilor diferă de ordinea publicării).<br />
<br />
După succesul răsunător al trilogiei cinematografice „Stăpânul inelelor”, studiourile Disney au dorit să ronţăie şi ele o bucăţică din turta dulce de pe căsuţa Mumei Pădurii şi l-au însărcinat pe Andrew Adamson să realizeze o transpunere pe marele ecran a primului volum. Cineastul a beneficiat de un buget pe măsură şi nu s-a zgârcit defel, recurgând la tehnicile de animaţie 3D de ultimă oră. Filmul a fost lansat în decembrie 2005, înainte de Crăciun, aşa că s-ar cuveni să nu ne minunăm de faptul că Vrăjitoarea Albă a luptat într-un car tras de doi urşi polari. În fapt, n-a fost singura abatere de la litera scrisă, lucru pentru care regizorul a şi fost mustrat aspru de mulţimea fanilor (poate va face ca şi Peter Jackson şi va corecta unele episoade în ediţia lărgită de pe DVD-uri).<br />
<br />
La mijlocul lunii mai din acest an, a avut loc lansarea următoarei aventuri din ciclul epic al lumii făurite de Aslan, „Prinţul Caspian”. De această dată, Andrew Adamson s-a străduit să urmărească cu fidelitate firul narativ, atât cât s-a putut, dar tot n-a scăpat de critici, deşi a avut mai puţine bătăi de cap. Spre deosebire de actorii din „Harry Potter”, unde copiii care au crescut mai repede decât prevedeau romanele doamnei J. K. Rowling, în cazul celor 4 mari regi şi regine ale Narniei n-au existat probleme cu Georgie Henley (Lucy), Skandar Keynes (Edmund), William Moseley (Peter) şi Anna Popplewell (Susan), deoarece cărţile lui C. S. Lewis au urmărit maturizarea eroilor.<br />
<br />
Tema e oarecum shakespeariană, unchiul Miraz (Sergio Castellitto) şi-a ucis fratele, ca să preia domnia şi este gata să-şi asasineze şi nepotul Caspian (Ben Barnes) în noaptea când i se naşte propriul fiu. Avertizat şi ajutat de mentorul său, doctorul Cornelius, moştenitorul de drept fuge şi se refugiază în codrii unde s-au ascuns făpturile fermecate care, odinioară, până la sosirea telmarienilor, populau întregul cuprins al Narniei. Cu ajutorul Cornului Magic, el îi cheamă într-ajutor pe fraţii Pevensie, care dispar de pe peronul unde aşteptau trenul. Împreună, îi adună pe pitici, centauri, animale vorbitoare într-o oaste dornică să-l repună pe Caspian în drepturi.<br />
<br />
Cum scena din finalul tragediei „Macbeth” de William Shakespeare, unde pădurea Birnam porneşte să urce dealul Dunsinane, i-a impresionat pe Inklings, Tolkien i-a adus pe enţi, Păstorii Copacilor, şi pe huorni la Văgăuna lui Helm şi s-a folosit de ei ca să-l blocheze în Isengard pe vrăjitorul trădător Saruman. La C. S. Lewis, Aslan îi trezeşte pe arborii umblători şi le acordă de asemenea un rol decisiv în bătălia dintre trupele uzurpatorului şi alianţa narnienilor de drept.<br />
<br />
Spre deosebire de Peter Jackson şi de Chris Columbus (aduceţi-vă aminte de Salcia Bătăuşă din „Harry Potter”), Andrew Adamson a ales să-i prezinte pe arborii luptători acţionând în stil Indiana Jones, cu rădăcinile folosite ca nişte biciuri răsărite brusc din sol. De asemenea, să ignorăm cu câtă bărbăţie trupele telmariene bat pasul de defilare pe podul de la Beruna, nesocotind toate regulamentele militare şi legile fizicii referitoare la fenomenul de rezonanţă. E adevărat că Narnia e o lume vrăjită, însă minunile de pe tărâmul lui Aslan respectă ceea ce îndeobşte se numeşte bun-simţ, un lucru atât de puţin preţuit la Hollywood.<br />
<br />
Fabrica de adunat bani din sălile de spectacol a fost pusă în mişcare. Următorul episod, „The Voyage of the Dawn Treader”, va avea premiera în mai 2010. Filmările vor începe în toamna acestui an, sub direcţia lui Michael Apted. Să sperăm că de această dată copiii vor regăsi farmecul unei poveşti bine spuse şi nu vor merge la cinematografe atraşi de violenţa din scenele de confruntare armată.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN EROU CU SIMŢUL RĂSPUNDERII<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Legenda lui Beowulf este un poem epic de mare întindere, numărând 3182 versuri, creat în secolul al VII-lea. El a circulat vreme de secole recitat sau cântat de menestreli, până când doi copişti din Anglia medievală l-au consemnat în scris, în jurul anului 1000. Manuscrisul a fost regăsit printre ruinele bibliotecii lordului Robert Cotlon, după incendiul din 1706 şi dus la British Museum. El cuprinde un fel de predoslovenie eroică, „o laudă a faptelor mari a gintei de regi ai danilor”, urmată de 43 de cânturi de lungime variabilă, numerotate cu cifre romane. Subiectul a fost rezumat de scriitorul Szerb Antal, cândva profesor la catedra de literatură engleză din cadrul universităţii din Budapesta, în „Istoria literaturii universale” (1941):<br />
<br />
„În general, principala caracteristică a lui Beowulf o constituie limbuţia. Povestea constă doar în faptul că viteazul Beowulf omoară un monstru, care bântuia prin pivniţele unde slujitorii regelui Hrothgar îşi beau berea, apoi o ucide pe şi mai monstruoasa mamă a monstrului. Odată terminată treaba, se întoarce acasă; la bătrâneţe, moare rănit în lupta cu un dragon ce scuipă foc. Faptele ar fi neîndestulătoare pentru o epopee de câteva mii de versuri, dacă Hrothgar şi Beowulf nu şi-ar aminti în răstimpri de tinereţile lor şi, mai cu seamă, dacă autorul din vechime n-ar relua evenimentele de câteva ori. Cu toate că este cel mai vechi cântec eroic german de care ştim, putem afirma fără îndoială că a fost creat într-o perioadă târzie, de decădere a genului eroic. În istoria înfăptuirilor spirituale, vârsta unei apariţii nu este dată de anul când a fost creată, ci de poziţia în cadrul culturii respective. Valoarea artistică a lui Beowulf, precum şi a celorlalte epopei anglo-saxone, este conferită tocmai de decadenţa tânguirii, de durerea reţinută cu care e petrecută isprăvirea bucuriei.”<br />
<br />
Traducerea românească a fost realizată de Dan Duţescu şi Leon Leviţchi, apoi publicată de Editura pentru Literatură Universală în 1969. Unele fragmente (cânturile XX, XXI, XXXIX, XLIII) se găsesc şi în primul volum al „Antologiei de poezie engleză”, apărută în 1981 la Editura Minerva, în colecţia „Biblioteca pentru toţi” nr. 1072. Un alt rezumat al poemului se află în monografia critică a lui Robert Lazu, „Lumea lui Tolkien”, pentru că marele scriitor englez a preluat unele episoade din poem în romanele din ciclul Pământului de Mijloc.<br />
<br />
Beowulf este un nume care înseamnă „Lupul albinelor”, adică „Ursul”, un animal totemic aflat la originea multor case regale europene. În Anglia, primul domnitor însemnat a fost Arthur, regele Camelotului (în irlandeză, „artos” înseamnă „urs”). În „Dicţionarul de magie, demonologie şi mitologie românească”, Ivan Evseev îl aminteşte pe Mieszko, viteazul din care se trage dinastia cnejilor din Polonia. Printre urmaşii lui Beowulf se numără regii legendari ai Suediei, întemeietorii precum Eriksson cel Bătrân (867-950), cunoscut ca „Bjorn” (Ursul) şi fiul său Erik Victoriosul (930-994/995), supranumit „Bjornsson”, adică „fiul Ursului”.<br />
<br />
În „Viaţa lui Pythagoras”, scriitorul antic Porphyrios din Tir ne-a transmis informaţia că numele divinităţii geto-dace Zalmoxis provine din cuvântul trac „zalmos” (piele), deoarece a fost înfăşat după naştere într-un petec din blană de urs.<br />
<br />
J. R. R. Tolkien, profesor pasionat de literatura nordică veche, i-a dedicat eroului medieval un întreg studiu, „Beowulf: The Monsters and the Critics”. N-a uitat de el nici atunci când a scris studiul „On Fairy Stories”. În mod cert, eroul scandinav a constituit prototipul lui Beorn din romanul „O poveste cu un hobbit”. Ciudatul personaj este un „Schimbă-Piele”: uneori apare sub forma unui urs mare şi negru, alteori e un „un om uriaş cu barbă şi păr des şi negru, cu braţele şi picioarele mari şi goale, cu muşchi noduroşi”, ce poartă o tunică de lână care-i vine până la genunchi. E o fire închisă, tăcută, bănuitoare, ursuză. Vrăjitorul Gandalf îl caracterizează succint: „Nu e o persoană căreia să-i pui întrebări...”<br />
<br />
Din succesul trilogiei realizate după „Stăpânul inelelor”, publicul a început să se intereseze de celelalte lucrări scrise sau studiate de Tolkien. Studiourile hollywoodiene au reacţionat prompt şi l-au însărcinat pe regizorul Robert Zemeckis să ecranizeze „Beowulf”. Lung-metrajul de desene animate a fost realizat în tehnica 3D, cu ajutorul supercalculatoarelor. Surpriză: spectacolul are o dimensiune în plus! Dacă spectatorul îşi pune pe nas nişte ochelari speciali, cu o lentilă albastră pentru ochiul drept şi una roşie pentru stângul, imaginea aparent plană capătă relief.<br />
<br />
Eroii de pe ecran au fost înzestraţi cu chipul unor actori celebri, care dau şi voce personajelor: Anthony Hopkins (craiul danez Hrothgar), Ray Winstone (Beowulf), Angelina Jolie (ştima aurie, mama monstrului Grendel) etc. Din păcate, filmul debutează extrem de sângeros, ca un joc video din topul „cel mai violent software” şi acest lucru i-a dezamăgit pe mulţi. Poemul epic a fost respectat numai o vreme, până la înfrângerea monstrului. Apoi, scenariul scris de Neil Gaiman şi Roger Avary introduce o variaţiune neaşteptată: de fapt, Grendel este fiul lui Hrothgar. În loc să o înfrunte pe mama demonului, Beowulf se lasă fermecat de ea şi, trecând pe o altă linie narativă, zămisleşte cu ea un om de aur, capabil să se transforme în balaur. Spre deosebire de predecesorul său, Beowulf este capabil să-şi înfrunte propriile greşeli şi să le înfrângă, chiar dacă victoria îl costă propria viaţă. Iată o întorsătură mult mai interesantă decât lupta unui erou bătrân cu balaurul înfuriat de faptul că i s-a furat un potir de aur (la Tolkien, Bilbo Baggins şterpeleşte mai multe odoare din comoara răpită de la pitici de zmeul Smaug).<br />
<br />
Filmul, deşi mult diferit de poem, atrage atenţia prin mesajul transmis în final. Mulţi dintre politicienii noştri au făcut câte un pact cu Diavolul ca să treacă peste Puntea alegerilor: o turnătorie la Secu, o şosea unde nu sunt banii Dvs., un concurs aranjat, o afacere Ţigareta, o conductă de petrol de la Timişoara peste graniţă. Însă până acum nici unul n-a reuşit să-şi înfrunte bărbăteşte greşeala. În baladele noastre, boierul Manea îl răpune mişeleşte pe haiducul Toma Alimoş, iar Negru Vodă îi abandonează pe meşteri pe acoperişul Monastirii Argeşului. Asta e, unii devin eroi sacrificându-se pentru popor, alţii s-au specializat în a vinde blana ursului din pădure.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TOLKIEN ŞI LIMBILE NEMAIVORBITE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În volumul „Lewis Caroll - Jabberwocky, Un celebru poem în 70 de limbi care nu există” (Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2008), Flaminia Robu şi-a propus să studieze seria de interpretări ale celebrei poezioare descoperite de Alice imediat după trecerea în Ţara din Oglindă. La o primă lectură, textul sună a fi englezesc, însă, vorba fetiţei: „Pare tare drăguţă, dar e destul de greu de înţeles! Într-un fel, pare să-mi umple mintea cu idei — numai că nu ştiu exact care sunt ele!”<br />
<br />
Provocare ludică, şaradă lingvistică şi text cu calităţi melodice evidente, „Jabberwocky” a devenit o probă dificilă, deosebit de tentantă, pentru traducătorii din lumea întreagă, care, susţine autoarea studiului academic, s-au prezentat la lucru „voluntar, liberi şi nesiliţi de nimeni, nu chiar legiune, dar aproape centurie”. Entuziaştii l-au tradus în şaptezeci de limbi, printre care se numără şi sonorităţi rar întâlnite, precum latina, esperanto, amerindiana Choktaw ori chiar în graiuri fictive, precum klingoneza vorbită în serialul SF „Star Trek”.<br />
<br />
Spre cinstea lor, condeierii noştri au ridicat mănuşa şi, la ora actuală, suntem al doilea popor din lume, după francezi, prin cele şase variante literare propuse de tălmăcitori: „Trăncăviada” (Frida Papadache, 1971); „Ciorbobocu” (Leon R. Corbu, 1977); „Zurbaliv” (Constantin Dragomir, 1982); „Bâzdâbocul” (Nina Cassian, 1991); „Jabberwockiada” (Mirella Acsente, 1997); „Gâr-Gar” (Nora Galin, probabil 1998).<br />
<br />
În cultura noastră, preocupările legate de modelarea şi remodelarea graiului au o anumită tradiţie; în particular, una cu precădere francofonă. Cea mai cunoscută promotoare a stilului „furculision” este Coana Chiriţa a lui Vasile Alecsandri, dar putem să-l amintim aici pe „eminenkele pedagog de şcoală nouă” Marius Chicoş Rostogan, precum şi toate exagerările latiniste ale Şcolii Ardelene. Nina Cassian a scris un întreg ciclu de poezii în „limba spargă”, iar preocupări asemănătoare au manifestat Romulus Vulpescu, Cezar Baltag, Ion Gheorghe ş.a.<br />
<br />
Într-un articol publicat de către Leon R. Corbu în revista „Echinox” (nr.5 şi 6-7 din 1977), „Poezia românească scrisă în limbi care nu există”, teoreticianul identifica „două principii lingvistice, parcă de la sine translatabile în estetic”, bază pentru o polarizare a graiurilor fictive şi împărţire a lor în limbaje naturaloide şi limbaje naturifuge. Primele erau definite ca „un simulacru mimetic al unui model lingvistic”, „o copie în negativ, o răsfrângere inversă a unei limbi naturale pe care în acest fel implicit o neagă”, celelalte ca o ruptură radicală de modele, un îndrăzneţ salt înainte, fără nici un precedent, „care se afirmă pe sine, exclusiv, ignorând tot «restul»”.<br />
<br />
Este evident deci că „Jabberwocky” constituie doar un pretext pentru ca Flaminia Robu să ne călăuzească prin universul graiurilor născocite şi prin lumea traducerilor cu probleme, cu accent pe „cariera estetică a limbajelor imaginare în literatură”. Limba este o instituţie prea puţin susceptibilă de schimbare. „Nimănui nu-i este îngăduit să fabrice cuvinte noi, nici măcar Regelui” - statuta în 1649 grămăticul francez Claude Favre de Vaugelas, traducătorul lui Quintus Curtius (Viaţa lui Alexandru cel Mare). Dar pentru firea cea rebelă a omului, regulile sunt făcute pentru a nu fi respectate. Precum întâii oameni au gustat Fructul Oprit, norma lingvistică a fost încălcată la rândul ei, prin jocurile de cuvinte care „nu se mai supun pe deplin niciunei categorii lexicale, gramaticale ori sintactice”. În poema carrolliană, contravenţia e săvârşită cu ajutorul „cuvintelor-valiză” eufonice, construcţii noi menite să obţină o armonizare fonică intrinsecă pe baza unor sunete decupate din cuvinte obişnuite.<br />
<br />
Un studiu lingvistic inspirat de capodoperele literaturii engleze nu putea să evite amintirea operei lui John Ronald Reuel Tolkien, scriitor care, în ciclul „Tărâmului de Mijloc”, a creat un univers ficţional locuit de diferite Neamuri, fiecare cu limba sa. Pentru lămurirea numelor, fragmentelor de discuţii, însemnărilor din cronici, versurilor din cântece, invocărilor protective, Tolkien a alcătuit o serie de Anexe, publicate la sfârşitul celui de-al treilea volum din „Stăpânul inelelor”, unde cititorul găseşte informaţii despre diferitele limbi, scrierile şi ortografiile adoptate, indicaţii etimologice şi de pronunţare.<br />
<br />
În fruntea tuturor graiurilor, idiomurilor şi dialectelor inventate de „părintele hobbiţilor” stă elfa nobilă, „quenya”, inspirată de finlandeză şi, prin aceasta, înrudită cu maghiara („atan” = „om”, „muritor” în elfă; „atya” = „părinte”, „tată” în ungureşte). Un dialect al ei este sindarina, vorbită de elfii cenuşii, în vreme ce „Vorbirea Nobilă din Apus nu mai era rostită decât de seniorii noldorilor între ei”. Cel mai ciudat dintre toate este graiul vorbit de enţi, „Păstorii Copacilor”: o limbă „lentă, sonoră, aglutinată, repetitivă, de largă respiraţie cu adevărat; formată dintr-o mulţime de nuanţe vocalice şi diferenţe de ton şi de cantitate a vocalelor”. Dacă piticii secretoşi „vorbeau o limbă ciudată, care s-a schimbat prea puţin de-a lungul anilor; căci devenise mai degrabă limba istoriei lor, decât a cântecului de leagăn, şi aveau grijă de ea şi o păzeau ca pe o comoară a trecutului”, fără ca s-o împărtăşească altora, uriaşii enţi „n-aveau nevoie să-şi ţină graiul secret, pentru că nimeni altcineva nu era în stare să-l înveţe”.<br />
<br />
Celelalte Neamuri, cum ar fi oamenii, hobbiţii, trolii etc., foloseau „graiul de obşte” (the Common Speech). Autoarea nuanţează, citând din indicaţiile furnizate din belşug de Tolkien: „Hobiţii vorbeau într-adevăr, de cele mai multe ori, un dialect rustic, pe când în Gondor şi Rohan mai era încă vie o limbă mult mai veche, mai exactă şi mai laconică”. Pedanteria specialistului în engleza veche şi în literatura nordică este pe deplin motivată. Scriitorul englez acorda o atenţie deosebită forţei creatoare a cuvintelor: „Geneza limbii şi cea a mitologiei sunt funcţii corelate. Construcţia limbii va da naştere şi creştere unei mitologii.” Faptul că un grai imaginar poate deveni cu adevărat real e dovedit de sutele de traduceri în elfa nobilă sau în sindarină. Minunea se petrece atunci când el oglindeşte substanţial o perspectivă culturală, adică „spune povestea” unei culturi. Cântecele elfilor, aceste elegii ale unei lumi pe cale de dispariţie în zorii celui de-al Patrulea Ev, perpetuează amintirea Limanului pierdut, rămas departe, în Apus şi, totodată, jelesc „pălirea”, retragerea Celor Născuţi Dintâi din faţa oamenilor, Cei Născuţi După.<br />
<br />
Flaminia Robu îşi încheie periplul printre eresuri, non-sensuri burleşti, limbi inventate şi transpuneri inspirate de ele cu solemnul imn „A Elbereth Gilthoniel” din „Stăpânul inelelor”: invocarea folosită de Frodo Baggins ca să-l alunge pe Regele Vrăjitor, atunci când nazgűlii i-au atacat pe hobbiţii poposiţi pe Ţancul Vremii (Amon Sűl). Aragorn remarca: „Mai ucigător pentru el [Regele Vrăjitor] a fost numele Elbereth.” (I, 12) În momentul când bărcile cu care Frăţia Inelului a pornit din Lothlórien au fost atacate de un nazgűl (II, 9), prinţul elf Legolas şi-a lansat săgeata cerând ajutorul Doamnei Stelelor prin aceleaşi cuvinte. Sam cel Înţelept invocă imnul din nou, în momentul când respinge atacul lui Shelob, păianjenul monstruos din Cirith Ungol (IV, 10).<br />
<br />
Imnul este cel mai lung text în sindarină din „Stăpânul inelelor", din care Tolkien a tradus în volum doar două cuvinte, „galadhremmin Ennorath" (ţinuturi împădurite de pe Pământul de Mijloc), amintite într-o notă din Anexa E. Ulterior, în antologia de versuri şi muzică „Road Goes Ever On" a apărut o traducere completă în engleză, însoţită de comentarii lămuritoare. O posibilă echivalare în limba română a fost propusă în 2005 în revista „Pro-Scris”: „Trei texte sacre” (http://proscris.110mb.com/Ps33-34/gyuri33t.htm).<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LITERATURA ÎN LUMEA COPIILOR<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi s-a impus drept o specialistă în studiul literaturii destinate celor mici, prin cele două cărţi de referinţă publicate în acest domeniu: „Poetica basmului modern” (2002) şi „Literatura pentru copii. Sinteză critică” (2008), ambele apărute la Editura Universitas XXI din Iaşi. Fanii Tolkien îi sunt recunoscători pentru importanta contribuţie adusă la realizarea „Enciclopediei lumii lui J. R. R. Tolkien”, unde, pe lângă articolele scrise, a realizat cu multă migală transcrierea fonetică a tuturor numelor din Tărâmul de Mijoc (Middle Earth). De asemenea, a prezentat critic şi a editat o serie de volume unde au văzut lumina tiparului mai multe lucrări inedite (pentru publicul român) din operele lui H. C. Andersen şi Lewis Carroll.<br />
<br />
„Literatura pentru copii. Sinteză critică” cercetează lucrările destinate publicului cu suflet ingenuu din perspectiva teoriei, istoriei şi criticii literare. Este un domeniu al beletristicii care, paradoxal, se află şi la periferia, şi în centrul sistemului literar. Autoarea ignoră judecăţile grăbite şi ideile preconcepute emise de criticii cu morgă şi ne ghidează într-un univers vast, unde, alături de capodopere coexistă texte (sub)mediocre, unele impuse în scop comercial, prin tehnici de marketing care vizează exclusiv câştigul bănesc. În vederea separării grâului de neghină, Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi a întocmit o bibliografie de specialitate adusă „la zi” şi propune refacerea din temelii a canonului literaturii pentru copii din România, în baza căruia funcţionează sistemul de învăţământ românesc, prin propunerea unui vast corpus de texte exemplare, alese din diferite epoci şi spaţii cultural-geografice.<br />
<br />
Deloc întâmplător, volumul este plasat sub semnul unei fragment de dialog preluat din „Matilda” lui Roald Dahl, unde tatăl micuţei geniale se supără când fetiţa îi cere să cumpere o carte şi se minunează:<br />
<br />
„Avem un televizor bun, cu diagonala mare, şi tu vii să-mi ceri o carte! Da' ştiu că te răsfeţi, fetiţo, nu glumă!” (trad. Cristina Iliescu)<br />
<br />
De altfel, însuşi scriitorul englez alcătuieşte aici lista cărţilor împrumutate de Matilda de la biblioteca publică, unde, la loc de cinste, este pus, lucru evident pentru cunoscătorii operei lui Dahl, Charles Dickens. C. S. Lewis şi Tolkien sunt apreciaţi, dar vocea copilei le reproşează că nu prea a găsit părţi amuzante în romanele scrise de ei. Dacă vom citi interviul cu Dahl publicat la sfârşitul ediţiei româneşti din 2005 a romanului „Charlie şi fabrica de ciocolată”, va deveni evident cine vorbeşte:<br />
<br />
„Norocul meu e că râd de aceleaşi lucruri ca toţi copiii şi acesta e unul dintre motivele pentru care reuşesc să fac asta. Nu stau să râd în hohote toată ziua, dar am tot timpul glumiţe minunate, şi cartea trebuie să fie interesantă, să meargă într-un ritm alert, să aibă o intrigă bună, însă trebuie să fie şi amuzantă.”<br />
<br />
Evident, este o opinie inclusă de Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi printre cele 10 caracteristici ale literaturii pentru copii:<br />
<br />
1) Textul are, cel mai adesea, dimensiuni reduse.<br />
<br />
2) Limbajul este simplu, nesofisticat.<br />
<br />
3) Se preferă acţiunea şi dialogul (în raport cu descrierea şi cu introspecţia); aventura este cuvântul de ordine.<br />
<br />
4) Întâmplările sunt povestire în succesiune logică („firească”) şi neproblematic, în orizontul certitudinii, nu al probabilităţii.<br />
<br />
5) Protagonist (personaj reflector) este un copil.<br />
<br />
6) Se apelează frecvent şi constant la convenţii, la o schemă morală.<br />
<br />
7) Se adoptă mai degrabă o perspectivă optimistă („în acord cu vârsta”) decât una sumbră, mohorâtă şi sceptică, iar sfârşitul fericit este o normă.<br />
<br />
8) Sunt prezente din abundenţă elemente magice/fantastice, semne că aventura se desfăşoară într-o altă lume decât în cea reală.<br />
<br />
9) Voit, programatic, se ignoră problematica sexului. (Matilda îi mărturiseşte doamnei bibliotecare Phelps: „Domnul Hemingway spune multe lucruri pe care nu le înţeleg. Mai ales despre bărbaţi şi femei.”)<br />
<br />
10) Domină o perspectivă ludică.<br />
<br />
De douăzeci de ani, de când Mihaela lui Nell Cobar nu mai apare la emisiunea „1001 de seri”, cea de dinainte de jurnalul de ştiri, copiii noştri sunt văduviţi până şi de minuscula poveste de zece minute dedicată cândva lor. La ce bun să avem câteva zeci de televiziuni proprii, plus accesul la sute de canale de satelit, când micuţilor nu li se oferă seară de seară decât tâlhării, jafuri armate, perversiuni sexuale şi violenţă?<br />
<br />
Iar dacă micuţii încearcă să urmeze pilda Matildei, constată că adesea nici producţia de carte nu se ridică la nivelul calitativ corespunzător. Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi deplânge faptul că la noi există prea puţini editori cu adevărat profesionişti, astfel încât abundă amatorismul cras şi încercările de „a fenta” legea dreptului de autor. În goana pentru câştiguri rapide şi facile, se profită de campaniile globale şi se merge pe asocierea cu produse artistice derivate (ecranizări, jocuri pe calculator). Cum în general, ziariştii sunt prea tineri sau prea ocupaţi ca să fie şi părinţi, presa abordează subiectul numai ocazional, în împrejurări festive, superficial, aproape niciodată realmente aplicat la obiect.<br />
<br />
În lipsa cărţilor potrivite, elevii din România de azi sunt trimişi să se descurce cu ajutorul internetului, deşi n-au fost învăţaţi nici măcar cum să folosească resursele tradiţionale (dicţionare, enciclopedii). Cartea a ajuns să fie o emblemă a trecutului, a unei tradiţii, o obligaţie şcolară: „o datorie ce trebuie performată pentru a se îndeplini condiţiile de participare la diferite examene şi teste”. Învăţătorii şi profesorii cultivă pe scară largă ceea ce autoarea studiului numeşte drept „tehnica scurtăturii”, modelul conspectului, a referatelor şi comentariilor de-a gata, produse de cine ştie cine, copiate pe şest, „mostre incredibile de kitsch intelectual” întotdeauna învăţate pe de rost. Cititul de plăcere, de drag, a devenit o ciudăţenie sau un lux pe care şi-l permit numai o mână de pasionaţi.<br />
<br />
Un „studiu de caz” îl reprezintă capitolulul dedicat literaturii „fantasy”: „o prelungire a basmului dincolo de sfera culturii arhaice”, „perechea contrastantă a literaturii «realiste»/mimetice”. Direcţia fantezistă din literatura pentru copii cultivă atât acţiunea cât şi introspecţia. Personajele fantasy se detaşează de realitate şi trăiesc într-o lume imaginară, dar care reprezintă reflectarea adevărată a spiritului uman. Elementele insolite subliniază şi individualizează acest altceva „care transcende cotidianul”, provoacă uimirea, o minunare lăuntrică, „o experienţă profundă, decisivă şi (trans)formatoare” pentru eroi şi pentru cititor, deopotrivă.<br />
<br />
Profesoara de la Universitatea din Iaşi reia nemulţumirea lui Tolkien, protestul scriitorului englez faţă de generarea irealităţii printr-o convenţie alegorică, procedeu facil, prin care cititorul este legat de mâini şi de picioare, supus bunului plac al autorului situat într-o postură dominantă. Fantasy-ul nu reprezintă nici o formă de dezertare din viaţa reală, deoarece constituie mai degrabă o exercitare a libertăţii spirituale, o călătorie iniţiatică, o desprindere plină de învăţăminte din monotonia şi tristeţea cotidianului.<br />
<br />
În aceste condiţii, deci, e normal ca secţiunea secundă a volumului, „Însemnări de lectură”, să debuteze cu un mic studiu al eposului tolkienean (Binele şi răul Tărâmului de Mijloc), urmat apoi de o analiză a unui roman autohton încă prea puţin cunoscut la noi, „Închide ochii şi vei vedea Oraşul” de Iordan Chimet (Povestea care apără de rău). Roald Dahl revine în atenţie ca autorul unei alte naraţiuni cu o fetiţă, „Uriaşul cel Prietenos”, prietenul Sophiei, „o mică specialistă în codurile care modelează relaţiile interumane”, pregătită să controleze lumea ostilă în care este aruncată şi să supravieţuiască aici până când reuşeşte să o modeleze conform propriilor închipuiri (cu un pic de ajutor primit de unde nu se aştepta). Pentru un suflet de fizician, o surpriză plăcută este eseul „Timpul (scăpat de) sub control”. „Joacă-joc şi poezie” este o altă cercetare sintetică, dedicată istorioarelor absurde.<br />
<br />
Anexele la volumul prezent cuprind două liste: una a publicaţiilor periodice despre şi pentru copii; alta, cu premiile care se acordă în lume cărţilor pentru copii.<br />
<br />
Mihaela Cernăuţi-Gorodeţchi s-a apropiat cu respect şi preţuire de lumile imaginare unde copiii se simt în largul lor, deoarece a observat că ei sunt nişte parteneri de discuţii alerţi, perspicace şi exigenţi. „Secretul” comunicării cu cei mici nu este să te cobori, ci să te ridici la nivelul lor, lucru bineştiut de oamenii inteligenţi şi de scriitorii adevăraţi. Merită efortul. Copilul este singurul om capabil să se transpună cu totul în lumea imaginaţiei.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-FILE<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ÎNTRE HITLER ŞI PEISAJUL VORACE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Revista de cultură „Autograf MJM” din Craiova a dedicat o mare parte din nr. 4-6 (24-26) / 2008 pentru comemorarea personalităţii lui Fănuş Băileşteanu, om de cultură, editor, critic şi istoric literar, fost director-adjunct al Bibliotecii Academiei Române (1994-2008), plecat dintre noi la 29 aprilie 2008. Îşi amintesc despre clipele petrecute împreună sau îi răsfoiesc cărţile Grigore Vieru, Jean Băileşteanu, Radu P. Voinea, Ion Brad, Ion Dodu Bălan, Gabriel Ştrempel, Dan Horia Mazilu, Ioana Feodorov şi Dan Ionescu.<br />
<br />
Editorialul scris de Viorel Pîrligras discută despre „Noţiunea de autograf”. Artistul craiovean asigură şi direcţia artistică a revistei, drept care merită să remarcăm şi să-i mulţumim pentru deosebita îmbinare a textelor cu excelentele fotografii selecţionate pentru ilustrare, sursa unei plăceri vizuale greu de întâlnit în alte reviste similare.<br />
<br />
Jean Băileşteanu îşi continuă jurnalul de scriitor, „Viaţa ca o... paradă”. George Popescu se apleacă asupra romanului „Mătăniile Alexandrei” de Nicolae Bălaşa. „Augustin Popescu este un reflexiv cu o gândire distinctă, profundă, extrasă din analiza atentă a faptelor de viaţă”, argumentează Virgiliu Tătaru. Petru Ciobanu prelevează „Amprenta timpului” de pe romanul-jurnal „Ore, în afara zilelor” de Riri-Margareta Panduru. Picturilor lui Iulian Segărceanu, tipărite domneşte pe patru pagini cromo, li se alătură lirica lui Octavian G. Mustafa şi schiţele Adrianei-Virginia Chirac. Din Italia, în traducerea lui George Popescu, versurile poetei Patrizia Boi. Ceva mai încolo, Sorin Delaskela explorează Croaţia.<br />
<br />
Victor Martin militează „Pentru un Nobel românesc”, Marius Dobrin jubilează la vederea unui film românesc (Marilena de la P7), în vreme ce Titus Filipaş porneşte pe urmele lui „Boetius din Dacia”.<br />
<br />
Mircea Liviu Goga îşi continuă studiul nazismului cu un nou capitol: „Propaganda şi elementul sacrului”. Cele câteva pagini dedicate literaturii SF grupează două recenzii dedicate mult ignoratului volum „Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi”, publicat anul trecut de criticul şi prozatorul Voicu Bugariu, plus o cronică la romanul „Noaptea oraşului ilustrat” de Victor Martin, republicat recent împreună cu fratele său siamez „Elogiul muncii de partid” sub titlul „Partidul de export”.<br />
<br />
Pe coperta a patra, o bandă desenată de Viorel Pîrligras ne amuză prezentându-ne o versiune originală a felului cum artistul ajunge să fie devorat de operă.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TOLKIEN PRINTRE CELE „100 DE PERSONALITĂŢI”<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Nr. 48 al revistei „100 de personalităţi. Oameni care au schimbat destinul lumii”, publicat de Editura DeAgostini la sfârşitul lui august 2008, a fost dedicat în întregime vieţii şi operei lui J. R. R. Tolkien.<br />
<br />
Publicaţia nu ne oferă nici o informaţie cu privire la autorii textelor din casete şi articole. Din menţiunea de copyright se înţelege că ediţia originală a apărut pe undeva în Japonia, în 2003. Traducerea aparţine firmei „Fast Translate, Best Communication Media S.R.L.” şi e plină de bâlbe savuroase, pornind din pagina 6, unde găsim un titlu de pomină: „Răspunsul la rugăciunile (rugăminţile?) lumii literare”.<br />
<br />
Ele continuă în pagina 7, unde cele „O mie şi una de nopţi” (engl.: „Arabian Nights”) devin „Nopţi arabe”.<br />
<br />
În pagina 8, sub poza unui elev de la „Şcoala Regelui Edward” care sortează scrisori (engl.: „letters”) apare legenda: „elev aranjând litere” !?!<br />
<br />
La pagina 9, un alt subtitlu ne anunţă „Moartea preotului său şi a mamei sale” (de murit, a murit numai Mabel Tolkien).<br />
<br />
O pagină separată (pag. 23) este dedicată lui Clive Staples Lewis, creatorul „Cronicilor din Narnia”, prietenul scriitorului. Aici aflăm că după ce a apărut prima carte din serie, „Leul, vrăjitoarea şi garderoba”, C. S. Lewis a continuat cu publicarea volumului... „Leul, vrăjitoarea şi garderoba” (de fapt, următoarea carte apărută a fost „Prinţul Caspian”). Tot acolo găsim şi o greşeală tipografică antologică: „Familiile celor doi scriitori au început să se înţâşnească”.<br />
<br />
Conform politicii edituriale generale, în ultimele pagini ale revistei se schiţează o „Reţea de legături personale”, realizîndu-se nişte conexiuni discutabile între scriitorul englez şi o serie de celebrităţi la modă.<br />
<br />
Aflăm astfel că „The Beatles” ar fi dorit să realizeze o primă adaptare cinematografică a „Stăpânului inelelor”, o vedem pe J. K. Rowling, „mama lui Harry Potter” cu o mătură pe umăr şi aflăm cu stupoare că Peter Jackson şi Fran Walsh au scris o versiune de scenariu unde „Gwaihir şi Gandalf îl vizitează pe Edoras după ce scapă de Saruman” (pag. 30), adică pe româneşte: „după ce evadează din turnul lui Saruman cu ajutorul lui Gwaihir, Regele Vulturilor, Gandalf se duce la Edoras, Lăcaşul Auriu”.<br />
<br />
Continuarea articolului despre ecranizarea „Stăpânului inelelor” e la fel de hazlie. În viziunea redactorilor, Denethor devine fratele lui Boromir, „Helm's Deep” se transformă în „Văgăuna Coifului” (ar fi trebuit să fie „a Cornului”), iar Arwen „rămâne inactivă din punct de vedere fizic” (măi, să fie!) (pag. 31).<br />
<br />
Rămân totuşi recunoscător revistei pentru că a dezvăluit pasiunea lui Tolkien pentru rugby, sport bărbătesc atât de complet şi de folositor în educarea tinerei generaţii.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
MAI BINE BEDIST DECÂT DEMIS<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
De la Dodo Niţă am primit două reviste „Argonaut”, periodic de informaţii şi analiză realizat de Asociaţia BeDefililor din România, publicat de Editura MJM din Craiova.<br />
<br />
Evident, ce se naşte din „Fergonaut” benzi desenate mănâncă.<br />
<br />
Numărul 8 / aprilie 2006 este unul bilingv, lansat la expoziţia BD româno-maghiare de la Institutul Cultural Român din Budapesta (27 aprilie - 20 mai 2006), ocazie cu care Romfilatelia a emis un întreg poştal special, ilustrat cu două desene de Rusz Lívia, invitata de onoare a manifestării. Gazdă a fost directorul institutului, scriitorul, criticul şi istoricul literar Mircea Opriţă.<br />
<br />
Pentru cine va remarca portretul lui Adrian Cioroianu pe copertă, facem precizarea că manifestarea de la Budapesta a avut loc cu un an înainte de numirea publicistului şi istoricului la cârma Ministerului de Externe (5 aprilie 2007), respectiv cu doi ani înainte de demiterea lui (15 aprilie 2008). Dincolo de fluctuaţiile din cariera politică, Adrian Cioroianu s-a declarat „fan BD cu state vechi”, lucru dovedit în cărţile sale şi în articolele publicate în „Dilema”, respectiv „Dilema Veche”.<br />
<br />
„Argonaut” 8 cuprinde în principal un amplu reportaj de la o manifestare internaţională precedentă, ţinută în 5 martie 2006 şi anume Salonul Naţional de Benzi Desenate „HUNGAROCOMIX - Bu Da Fest 2006”, organizat de asociaţia editorilor „Magyar Képregény Kiadók”. Aici, Dodo Niţă a luat contact cu publicaţiile şi albumele editate de „Semic”, „Panini Comics”, „Fu Max”, „Dragon Rouge”, „Krak”, „Art Comix”, „Titkos Fiok”, „Képes Kiadó”. La alte standuri, erau expuse revistele „Snoopy”, „Kretén”, „Mozaik”, „Roham”, „Pinkhell”, antologia „Fekete Fehér”. Curioşii pot urmări în timp real activitatea editorială din Ungaria dacă accesează situl http://www.kepregeny.net<br />
<br />
Separat, celălalt invitat de onoare, sârbul Alexander Zograf, a realizat o expoziţie de planşe originale şi afişe.<br />
<br />
Ca urmare a întâlnirilor cu creatorii locali, „Argonaut” a realizat mai multe portrete de autori: Zorád Ernő, Dargay Attila, Korcsmáros Pál, Sebők Imre. Kiss Ferenc publică o amplă istorie a fenomenului „Képregény” din Ungaria, tradusă de Szatmáry József. Ea este ilustrată şi cu coperta cărţii psihologului Kertész Sándor, „Szuperhősök Magyarországon”, autorul unei teze de doctorat referitoare la BD. Până să amintim de „Clubul Paionaţilor de BD” (Képregények Kedvelők Klubja), să ne oprim la „Uriaşul Cipi şi noi, piticii fericiţi”, prezentarea Marii Doamne a BD-ului românesc, Rusz Lívia, creatoarea lui Mac, ilustratoarea lui Tolkien, Creangă, Hauff, Batzaria şi a seriei „Csipike” (Piticul Cipi) de Fodor Sándor, deosebit de populară în Ardeal şi în Ungaria (văzând cartea, Dodo Niţă a fost întrebat de ospătăriţa din restaurantul unde a luat prânzul de unde se poate procura un exemplar din „Cipi”, deoarece pentru ea reprezintă „cartea copilăriei”).<br />
<br />
Grupajul este ilustrat cu planşe din serialele „Castelul din Carpaţi” (adaptare după romanul lui Jules Verne, scenariu Horváth Tibor, desene Zorád Ernő); „Pilotul de pe Dunăre” (adaptare după romanul lui Jules Verne, scenariu Csonkaréti Károly, desene Sarlós Endre); „Sărmanii bogaţi” (adaptare după romanul lui Jókai Mór, desene Fazekas Attila); „Yahuahuaca” (după o idee de Maya Nicolaescu, scenariu Horváth Tibor, desene Sebők Imre); „Aladár şi lampa fermecată” (scenariu Kiss Ferenc, desene Podmaniczky Ferenc) şi, bineînţeles, „Cipi, uriaşul fericit” (scenariu Fodor Sándor, desene Rusz Lívia).<br />
<br />
Revenind la oile noastre, Dodo Niţă anunţă debutul unei serii mult aşteptate: „Tin Tin în România” şi publică lista ziarelor şi revistelor româneşti, active în domeniu. Pe ultima pagină, „Ciubi în redacţia «Story»” de Alexandru Ciubotariu.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ROMÂNII ÎN EUROPA BENZILOR DESENATE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Numărul 9 al periodicului de informaţii şi analiză a benzii desenate „Argonaut”, realizat de Asociaţia BeDefililor din România, a apărut în ianuarie 2008, publicat de Editura MJM din Craiova.<br />
<br />
Cu Monsieur Pif pe coperta I, iar pe verso cu poza participanţilor la expoziţia româno-maghiară de la Institutul Cultural Român din Budapesta din primăvara lui 2006, revista cuprinde mai multe articole dedicate prezenţelor româneşti pe tot cuprinsul continentului european.<br />
<br />
Seria este deschisă de „Emil Karannica la persoana întâi”, un pictor şi grafician care, în viaţa cotidiană, este directorul Muzeului de Arheologie din Săveni (Botoşani). Cristian Păcurariu este „Un român la curtea regelui Soleil”. Alţi doi cuceritori francofoni sunt fraţii Dan şi Augustin Popescu, desenatorii seriei „Les Carnets Secrets du Vatican” de la Editura Soleil din Franţa. Dodo Niţă a fost la Saint-Nazare, pe urmele lui Tin-Tin.<br />
<br />
De altfel, francezii sunt direct interesaţi de pseudolegendele referitoare la România, dovadă albumul „Sur les traces de Dracula - Vlad l'Empaleur”, realizat de Hermann şi Yves H., publicat de Editura Casterman în 2005. El este prezentat de Cristian Ciomu (bedefilul, nu doctorul).<br />
<br />
O „Vitrină cu albume” adună „Aventurile lui Tin Tin” (Urechea ruptă; Insula Neagră; Sceptrul lui Ottokar; Crabul cu cleştii de aur); o nouă apariţie „Rahan”; „Le Chariot de Feu” de Marian Radu; „Aventurile lui Doxi”, „Club 106” şi ceva indefinit din seria „Hardcomics”.<br />
<br />
Un medalion Titus Traian Orădean, autorul singurei benzi desenate care prezintă istoria filateliei de la noi, evident, în manieră comică, din epoca de piatră până în pragul mileniului III. De această dată, tema e „Balul intelectualilor din...”<br />
<br />
Dragan Predic prezintă pe larg, în trei pagini, realizările din fosta Iugoslavie: „YU Strip - BD în Serbia”.<br />
<br />
O apariţie inedită este rubrica „Bibioteca bedefilului”, prezentări de carte, din care o parte a fost preluată şi găzduită de revista SF on-line „Nautilus”. În paginile acestui „Argonaut”, Dodo Niţă scrie despre „Harta sferică” de Arturo Pérez-Reverte (Editura Polirom, Iaşi, 2005), „Derapaj” de Ion Manolescu (Editura Polirom, Iaşi, 2006), „După-amiază de sâmbătă” de Valeriu Cristea (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006), „Vremea cruciadelor” de Gabriel-Virgil Rusu (Editura Grinta, Cluj, 2005), „Mobilul” de Stephen King (Editura Nemira, Bucureşti, 2006) şi „Ai toată viaţa înainte” de Romain Gary (Editura Univers, Bucureşti, 2006).<br />
<br />
Pe coperta IV, ca de obicei, Alexandru Ciubotariu cu „Ciubi în redacţia «Story»”.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CORNEL ROBU OMAGIAT LA 70 DE ANI<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
„Biblioteca Nova” nr.2/ 2008 este un număr special, dedicat în întregime omagierii criticului şi teoreticianului literar Cornel Robu, la împlinirea vârstei de 70 de ani.<br />
<br />
Sumarul revistei cuprinde următoarele articole:<br />
<br />
LA ANIVERSARĂ<br />
<br />
Ion Hobana - La aniversară<br />
Mircea Opriţă - "Robie" fericită<br />
Cornel Secu - Portret fără retuşuri<br />
<br />
ROBU, CUCERITORUL<br />
<br />
Ovidiu Pecican - Robu, cuceritorul<br />
Lucian - Vasile Szabo - Un cavaler pe câmpul de luptă<br />
Mircea Opriţă - Portret în „Istoria anticipaţiei româneşti”<br />
Mircea Opriţă - De la "SensaWunda" la sublim<br />
Mircea Opriţă - Jocuri în timp şi în eternitate<br />
Cornel Secu - Magna cum laudae<br />
Marcel Luca - Reflecţii despre rezidenţa în Turnul de Fildeş<br />
<br />
Revista poate fi citită în format electronic la adresa:<br />
http://www.arsfan.ro/nova_sumar.php?id=1<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN NAUTILUS CU UTILITĂŢI<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Primul număr din revista „Nautilus”, publicaţie editată de Editura Nemira, a văzut lumina tiparului în 1992 şi a fost urmat de încă două apariţii. Apoi a venit o pauză de trei ani până la apariţia nr. 4-5, apoi încă una, precedând apariţia almanahului SF.<br />
<br />
În luna februarie a anului 2008, „Nautilus” a reapărut în format electronic, transformată acum în „revista online de literatură SF şi Fantasy”, la adresa http://www.nautilus.nemira.ro/ , cu numărul de catalog ISSN 1844-0371 şi o periodicitate lunară.<br />
<br />
Structura de rubrici anunţată, destul de aerisită la început, a fost completată şi lărgită pe parcursul anului. În mod evident, este un sit comercial, chitit să adune cât mai multe clicuri de şoricel de la utilizatori: prozele sunt împărţite în cât mai multe felioare. Cu excepţia grupajelor de fotografii de la diferite evenimente, lipsesc ilustraţiile (există însă o rubrică de istorie BD a lui Dodo Niţă).<br />
<br />
La un moment dat, s-a renunţat la textele cu semne diacritice, obicei care, combinat cu predilecţia pentru ortografia cu „î din i”, a dus la apariţia unor forme hazlii ale unor cuvinte cu care de obicei nu se glumeşte, precum este „rominesc” în loc de „românesc” (vezi Nautilus 9, „New Weird, o miscare anuntata inainte de a se naste”, text scris iniţial cu „î din a” şi pervertit prin transformare la grămadă).<br />
<br />
Din punct de vedere tehnic, un alt punct slab îl constituie limitarea accesării de pe alte tipuri de browsere. În mod succesiv, comentariile trimise de pe Firefox Mozilla la diferite articole n-au fost acceptate şi, am aflat ulterior, au fost redirecţionate către bulk. Deci, dacă doriţi să vă exprimaţi liber opinia, folosiţi neapărat Internet Explorer.<br />
<br />
Un punct bun îl constituie apariţia unei rubrici de ştiri, reactualizată mai des decât ar permite ritmul mensual de apariţie al revistei.<br />
<br />
Va trece „Nautilus” de pragul nr.13, în care tocmai s-a împotmolit „Sci-Fi Magazin”? Vom afla acest lucru în martie 2009.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PUNERI<br />
<br />
Dezbatere: Religia în şcoală<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
ICOANE PE PEREŢI<br />
<br />
Victor Martin<br />
<br />
<br />
Un activist de partid comunist povestea, la un moment dat, că, atunci când s-a apucat de muncă, în tinereţe, nu avea nici o convingere. Cu timpul, a început şi el să creadă ceea ce propovăduia în rândul altora. Aşa e şi cu simbolurile religioase din sălile de clasă. La început, copilul nu le bagă în seamă, dar, cu timpul, subliminal, îi intră în cap, fără să vrea. Asta e o reclamă nedorită, ca oricare alta. Spre deosebire de reclama proastă, când poţi compara singur produsul cu laudele, în cazul religiei e mai complicat. Asta e îndoctrinare. Forţată sau nu, ca şi în cazul comunismului, tot îndoctrinare se numeşte.<br />
<br />
În armată, lecţiile politice erau adormitoare. Dacă aţipeai în timpul lor, erai pedepsit, lucru care îţi mărea rezistenţa la îndoctrinare. Fin psiholog, un colonel îi lăsa pe toţi soldaţii să doarmă în timpul expunerii sale. Întrebat de superiori de ce face asta, a răspuns că, atunci când se trezesc, ascultătorii ştiu mai bine lecţia decât dacă se chinuie să nu adoarmă. E verificată metoda învăţatului în somnul uşor, numit şi semitrezie. Somnul raţiunii copiilor naşte un mic monstru: intoleranţa. Unii sunt dispuşi să aibă un monstru în suflet, alţii nu. E absolut adevărat că toleranţa se învaţă în şcoli, dar şi intoleranţa.<br />
<br />
Ca şi activiştii de partid, la început, preoţii văd religia ca o meserie oarecare, mai potrivită cu firea lor contemplativă. Chiar dacă propovăduiesc unor mase de oameni docili, chiar dacă predică în deşert, ocupându-se mai mult cu sfinţiri de bucate, automobile sau stabilimente, ei sfârşesc prin a se autoîndoctrina.<br />
<br />
Până la urmă, doctrina nu e altceva decât o deformaţie profesională, cum dragostea nu e altceva decât obişnuinţă. Totul e reflex condiţionat, mai mult sau mai puţin dus către conştiinţă.<br />
<br />
Nu poţi lăsa un copil să se pătrundă, subliminal, de o religie, la un moment dat, oficială. E o discriminare. Mai târziu, când se coace la cap, e posibil ca elevul să vrea altceva. Când unul face o prostie, următorul nu vrea să facă aceeaşi prostie. Dacă o face, nu vrea să o facă la fel. Inteligenţa estompează spiritul turmei.<br />
<br />
Să nu uităm că, până mai ieri, singura „icoană" din clasele şcolilor era portretul unui dictator. Nu avem nevoie de nici o altă formă de dictat. Nu există dictatură dură sau mai catifelată; dictatura dură e un pleonasm. Dictatul către altul, de la indicaţia preţioasă cu arătătorul la tablă, până la aplicarea forţei generalizate asupra unui popor, nu e altceva decât o măsură intolerabilă. Nu există icoane bine realizate sau kitsch-uri; există doar idei pe care vrei să le accepţi sau nu, materializate pe perete.<br />
<br />
Unii se închină la ziduri, ca la nişte icoane, alţii îşi agaţă icoane pe toţi pereţii, să aibă. Făcând asta, omul sfârşeşte prin a crede că el şi nu altul e viitorul omenirii.<br />
<br />
Comunitatea părinţi-copii nu poate fi îndrituită să hotărască dacă trebuie sau nu să fie puse icoane pe pereţi. Aşa cum o mie de medici sunt de o mie de feluri şi nu poţi să-i aduni într-un sindicat, pentru a-şi hotărî soarta şi salariul, nici o mie de comunităţi locale părinţi-copii nu pot lua o hotărâre privind icoanele. O mie de capete, o mie de idei. O mie de idei, o mie de interese. Ministerul educaţiei sau învăţământului aruncă pisica în curtea comunităţilor locale. De ce? Pentru că sunt prea multe necunoscute, amplificate şi de faptul că un minister are, la rândul lui, o mie de departamente, servicii şi birouri, cu o mie de feluri de salariaţi, cu mii şi mii de convingeri, credinţe sau tabuuri.<br />
<br />
E uşor să-l pui pe profesor să explice unora religiile altora, în loc să-i lase în pace. Poate unii sunt mai înclinaţi spre latura sportivă a lucrurilor; nu trebuie să-i umfli şi pe ei cu zeii Olimpului, pe motiv de olimpiade.<br />
<br />
Ecumenismul nu e luminos sau întunecat. E o imposibilitate. Nu pot fi unite religiile, orice fuziune lăsându-se cu degajare inutilă de energii. Am văzut, de-a lungul secolelor, religiile s-au scindat continuu, în funcţie de condiţiile sociale, politice şi istorice, nu s-au unit. Omenirea nu avansează; doar calculatoarele.<br />
<br />
Problema simbolurilor religioase în clase nu este decât faptul că se acordă unei religii, zisă oficială, prea mare importanţă şi se afişează doar semnele aceleia. Nu există religii importante sau mai puţin importante, nu există religii mari sau mici. Există doar religii şi să afişezi toate simbolurile pe pereţii clasei, pentru că elevii sunt de mai multe confesiuni, e ridicol. La un moment dat, cei de o confesiune oarecare pleacă. Ce faci, scoţi simbolurile? La un moment dat, vin în clasă reprezentanţi ai cine ştie cărei religii. Ce faci? Adaugi simboluri?<br />
<br />
Aşa cum tâmplăria e o meserie oarecare, preoţia e o meserie oarecare. Tâmplăria nu are nimic sfânt prin faptul că a fost practicată de tatăl lui Iisus. Nici preoţia nu are ceva sfânt; e o meserie ca oricare alta, dobândită în cadrul strâmt al unei şcoli. Nu e şcoala de popi un simbol religios, iar şcoala de şoferi unul antireligios, să-i pui simboluri pe toţi pereţii. Dacă vrea simboluri, elevul poate deschide uşa laboratorului de religie, unde poate consuma religie câtă vrea, cum lordul poate deschide uşa clubului, unde poate consuma cât whisky vrea. Nu există discriminare mare sau mică, sfântă sau nu, pozitivă sau negativă.<br />
<br />
Există discriminare doar până la nivelul înfruntării dintre mâncătorii de ouă de găină, mâncătorii de ouă de raţă şi mâncătorii de ouă de struţ. Da, vor spune cârcotaşii, dar, dacă nu mai funcţionează discriminarea între tot felul de mâncători de ouă, înseamnă că putem pune pe pereţii claselor de şcoală tablouri cu ouă de găină, că sunt mai răspândite pe la noi. E o simplă speculaţie, bazată pe trecerea omului, de pe un anumit plan, pe un nonplan.<br />
<br />
Gândirea dogmatică, indiferent dacă vorbim de dogma comunistă, de cea religioasă sau alta, permite speculaţii şi treceri de pe un plan pe altul. Dogma comunistă seamănă cu cea religioasă prin colectivism. Nu poţi fi tu însuţi dacă vrei să imiţi pe cel de alături.<br />
<br />
Gândirea deschisă, la rândul ei, datorită materialului larg de cercetare, permite şi ea speculaţii. Din cauza asta, şi cei care susţin prezenţa simbolurilor religioase în clase, şi cei care nu susţin lucrul ăsta, se găsesc într-o groaznică dilemă. Neputând ieşi dintr-o dilemă, oamenii discută la infinit, cum se vede, dar o face fiecare pe terenul lui; nu există comunicare între dogmatici şi progresişti. Atâta timp cât dogmaticii cred că ei sunt reprezentanţii progresului pe Pământ, iar progresiştii fac o dogmă din obiectul lor de gândire, nu există înţelegere.<br />
<br />
Cel ce nu se înţelege pe sine, nu-l înţelege pe celălalt, pentru simplul fapt că îi lipseşte setea de înţelegere. Pare un truism, dar ce nu pare un truism când se pune problema părerii?! Vorbitorii de sine au ajuns, din spirit de originalitate forţată, de la „a fi sau a nu fi", la „a fi sau a nu fifi" sau, cine ştie, la „a fifi sau a nu fifi".<br />
<br />
Un subiect aşa banal, cum este cel al simbolurilor religioase în clasele de şcoală, consumă prea multă energie, pe la televiziunile de rating, şi nu lasă ţăranii să meargă la prăşit.<br />
<br />
Predarea istoriei religiilor în şcoli seamănă cu iniţiativa unui ministru al învăţământului de a încerca să introducă disciplina „anticorupţie". Cât timp unii elevi nu-şi prea bat capul nici cu religia, istoria oricărei religii e superfluă, cum superfluă este şi anticorupţia, într-o mare de corupţie generalizată. Nu putem nega faptul că globalizarea vine peste noi cu internetul şi televiziunea în dinţi, „impunând alte paradigme educative", şi faptul că tinerii trebuie să cunoască „măcar în termeni minori datele şi axele fundamentale ale celor câteva credinţe şi religii importante ale lumii", dar numai dacă vor şi, bineînţeles, dacă au învăţat mai întâi să vorbească şi să scrie corect româneşte.<br />
<br />
De ce e nevoie neapărată de ore de religie? De ce e nevoie neapărată de ore de anticorupţie? Popii cu ale lor, hoţii cu ale lor.<br />
<br />
Toleranţa nu înseamnă să fii înţelegător când ţi se bagă pe gât simbolurile altei religii. Toleranţa înseamnă să-l laşi pe altul în pace, în măsura în care te lasă şi el în pace.<br />
<br />
În momentul în care s-a găsit un profesor care nu făcea altceva decât să apere drepturile propriei familii, televiziunile au sărit în aer, comentatorii s-au inflamat şi s-a scos de la naftalină veşnicul oprobriu public. În loc să se rezolve problema omului, în tăcere, punctual, s-a creat o problemă de veşnice discuţii, masivizată artificial, prin încurcarea noţiunilor de şcoală laică, şcoală teologică, şcoală de corecţie, puşcărie, locuri pe unde s-ar mai putea face prozelitism inutil.<br />
<br />
Dacă problema ar fi doar minoră, s-ar mai putea dezamorsa, numai că ea s-a dovedit falsă.<br />
<br />
Religia e cum sunt ceaiurile de slăbit; când le vinzi, n-o să te apuci să spui că nu au nici un efect, ceaiurile pentru îngrăşat neavând prea multă trecere. Credinţa e altceva; e modul de a face cură de slăbire, cură bazată pe teama ca ceaiurile de slăbit să nu fie cumva ceaiuri pentru creşterea poftei de mâncare.<br />
<br />
Analiştii au pus-o cum le-a convenit, adică pe baza veşnicei confuzii dintre credinţă şi religie, ajungându-se acolo unde prăpastia se adânceşte, adică la ateism. Unele definiţii spun că ateismul este „negare a existenţei lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi", altele spun că acesta „respinge religia", dar toate sunt de acord că e şi ateismul o „concepţie". Orice concepţie, chiar şi materialistă, se bazează pe idei. Atât de mult s-au învârtit filozofii în jurul cozii, încât, până la urmă, au împărţit şi idealismul în: obiectiv, subiectiv şi absolut. Oricât s-ar lupta materialiştii cu idealiştii, nu se pot despărţi. Cum lumina e undă-corpuscul, lumea e şi ea materie-idee. Vulgar, există popi materialişti şi macaragii cu capu-n nori. Fiecare are propria lui credinţă, dar puţini trec pe la biserică şi, în ultimul timp, doar ca să etaleze maşini luxoase sau haine de firmă.<br />
<br />
Dacă se lua, ca idee de plecare, frica, lucrurile se simplificau. Credinţa poate fi definită ca frica ancestrală a omului în faţa necunoscutului, în faţa a ceea ce nu pricepe, în faţa divinului. Această frică are o paletă completă de manifestare. Nu exisă om care să nu se teamă de ceva, care să nu acorde vreunui lucru caracter divin. De la zero, la 100%, toţi oamenii sunt credincioşi, într-un fel sau altul. De la crocodilul din Nil, până la reprezentarea lui Dumnezeu ca un bătrân cu barbă, fiecare se teme de ceva. Unii s-au temut de o grămadă de zei, alţii s-au temut de ploaie, vaci, balene sau leoparzi. Unii l-au imaginat pe Dumnezeu şi l-au ratat pe Iisus Cristos, alţii văd divinitatea lor supremă după cum le e felul. Pentru negri, Dumnezeu e negru, pentru albi, e alb. În frica lor de a nu sta pe locul doi, femeile emancipate sunt convinse că Dumnezeu trebuie să fie femeie.<br />
<br />
Frica de sărăcie, divinizează banul, mai ales în rândul tineretului din societăţile unde nu se mai munceşte, ci se trăieşte pentru a câştiga.<br />
<br />
Frica de viaţă e, de fapt, frica de moarte. Şi celor care cred în viaţa veşnică, şi celor care cred în viaţa de apoi, şi celor care cred în veşnice plaiuri de vânătoare, şi celor care nu cred în toate astea, şi celor care nu ştiu ce să creadă, le e frică de moarte, lucru care îi face să creadă în ceva.<br />
<br />
Şi atunci, are vreun rost să ridicăm icoane tuturor acestor angoase? Nu e mai bine să lăsăm liberă mintea copiilor, dacă vor, să le creeze ea?<br />
<br />
E adevărat, prozelitismul nu se mai face cu sabia, dar şi să-l faci pe copil să suporte, zilnic, dogmatismul tău, că e comunist, că e religios, tot o formă de exercitare a forţei e. Tot ce încerci să introduci cu forţa se întoarce împotriva ta.<br />
<br />
Secolul XXI va fi sau nu va fi religios. Cui, ce-i pasă? Acum, la început, nu prea ştim pe unde va trece secolul. Stăm, ca proştii, cu ochii la clepsidră şi aşteptăm să se întâmple ceea ce se prefigurează.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
LOCUL ŞI LĂCAŞUL<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Omul este o făptură cu suflet, purtătorul scânteii de har dăruit de Creator la naştere, o mărturie că viaţa este ceva mai mult decât prevede codul genetic. Ori de câte ori Homo sapiens sapiens a simţit chemarea să se apropie de cele sfinte, Dumnezeu i-a îndrumat paşii către un loc anume, unde îi era mai uşor să-şi redobândească curăţenia şi pacea interioară, starea spirituală necesară comuniunii cu Domnul.<br />
<br />
Precum sălbăticiunile şi celelalte animale însetate simt prezenţa apei de la mare depărtare, căutătorii graţiei divine recunosc lesne semnele menite să dezvăluie prezenţa Domnului, spaţiul împlinirii spirituale. Să ne amintim de legenda Mănăstirii Argeşului, care începe cu căutarea locului de zidire; „cei nouă meşteri mari,/ calfe şi zidari,/ cu Manoli zece” pornesc întâi pe Argeş în sus, iar apoi, dacă nu găsesc ceva pe pofta lui Negru Vodă, cercetează şi pe râu în jos, ca-n varianta Alecsandri. Zice Mircea Eliade în „Comentarii la legenda Meşterului Manole”: „Locurile [de zidire a bisericilor] nu se aleg la întâmplare, nici după motive profane — frumuseţe, sanitare, strategie etc. Pretutindeni se ţine seamă de un canon geomantic sau magic.” Orice ctitorie începe prin stabilirea punctului unde se află Centrul, „buricul Pământului”.<br />
<br />
O sumedenie legende mărturisesc asemenea. Ştefan cel Mare a tras o săgeată la Putna ca voinţa divină să-i arate unde va fi clădită biserica mănăstirii. Alte lăcaşuri au fost ridicate ca să amintească de apariţiile miraculoase ale Maicii Domnului sau ale semnului crucii. Comunităţile călugăreşti se stabilesc adesea în locurile unde ţâşnesc izvoare cu apa tămăduitoare. Alteori, se aventurează în mijloc de pădure, unde au fost găsiţi stejarii marcaţi de câte o cruce în miezul lor de lemn.<br />
<br />
Vechile basilici erau întotdeauna orientate perfect în spaţiu, cu altarul către Răsărit, astfel încât ultimele raze ale soarelui să pătrundă dincolo de uşi până în Sfânta Sfintelor şi să amintească faptul că noaptea e trecătoare, lumina renaşte în fiecare dimineaţă, până când va fi să ne învăluie cu totul. Astăzi, obiceiul perfectei orientări a fost abandonat, datorită necesităţii de încadrare într-un plan urbanistic general, impusă prin lege. Acolo unde se construiesc în prezent, bisericile sunt înghesuite într-un mijloc de cvartal ori plasate la colţurile străzilor, mulţumind lui Dumnezeu că s-a găsit totuşi un teren intravilan pentru ele, oricât ar costa. La nevoie, orice clădire se poate transforma în biserică (în Beiuş, de exemplu, au transformat un fost atelier al depoului; în satul Turbuţa din Surducul sălăjean, credincioşii au cumpărat căminul cultural în acelaşi scop), dar din vechime se ştie că relaţiile spirituale sunt favorizate atunci când locul ales este unul aparte, însemnat de Dumnezeu printr-o apariţie, minune, semn.<br />
<br />
Din păcate, şcolile noastre nu aparţin acestei categorii. Sălile de clasă cu tavane inundate, pereţi igrasioşi, table crăpate, bănci jupuite, geamuri sparte şi uşi greu de închis, coridoarele veşnic străbătute de curenţi de aer, toaletele răvăşite şi pline de mizerii nu sunt nici pe departe nişte spaţii ale sacralităţii. În plus, prin structura compozită a societăţii, formată din felurite comunităţi religioase, fiecare elev vine la şcoală cu o altă idee despre lucrurile menite să-i fie pe plac lui Dumnezeu. În Franţa, fetele maghrebiene au dorit să poarte vălul islamic. Am avut un coleg evreu care şi-a trecut toate examenele, dar a fost exmatriculat deoarece lipsea sâmbătă, în ziua de Sabbat, de la irecuperabilele laboratoare. Unii neoprotestanţi socotesc că toate crucifixele constituie mijloace de idolatrizare, alţii sunt jigniţi de faptul că la bufetul şcolii se servesc hamburgeri din carne de porc şi se întorc cu spatele când ar trebui să vadă un film educativ la televizor, unealta Diavolului. În aceste condiţii, şcoala nu poate să-i mulţumească deopotrivă pe toţi.<br />
<br />
Religia înseamnă mai mult decât să discutăm despre Dumnezeu şi finalitatea ultimă a vieţii o dată pe săptămână, în timpul unei ore de curs, ca să-l ţinem ocupat pe profesor, în vreme ce colegii îşi copiază tema la matematică sau literatură. Credinţa este altceva decât să să ne rugăm Lui să nu fim scoşi la tablă atunci când nu ne-am învăţat lecţia. Împlinirea unei speranţe nu este asigurată de o bancă burduşită cu iconiţe sau de numărarea mătăniilor înainte de anunţarea subiectelor de examen. Pentru a permite sufletului să-şi refacă legătura cu Creatorul, ca să menţinem scânteia interioară prin realimentarea ei cu lumina Adevărului şi să ne păstrăm umanitatea dăruită la naştere, atunci când spulberarea regimului dictatorial ne amăgeşte cu falsa idee că de-acum încolo totul e îngăduit, sunt nevoie de cu totul alte condiţii decât cele oferite de o instituţie obişnuită de învăţământ.<br />
<br />
E o dovadă de trufie omenească şi o totală lipsă de respect să-L chemăm pe Domnul oricând şi oriunde li se năzare unora: în şcoală, pe stadion, în uzină, pe bulevard, la sediul de partid, în Parlament, câtă vreme locul curat şi sfânt unde-L găsim oricând este biserica. E datoria noastră de credincioşi ca la timpul rânduit să purcedem umili şi să-L căutam acolo unde Domnul Dumnezeu se află dintotdeauna: în Casa Lui.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
RELIGIA POPULARĂ ŞI SEFIŞTII ROMÂNI<br />
<br />
Voicu Bugariu<br />
<br />
<br />
Religiozitatea trăită de omul contemporan la nivelul reprezentărilor, afectelor şi obiceiurilor îndreptăţeşte discuţiile despre religia populară sau implicită. Distanţa dintre sacru şi secular s-a micşorat, iar diferenţele sociale dintre religie şi alte manifestări culturale (artă, divertisment, comerţ) nu mai sunt foarte nete. Între o apariţie publică a Papei şi un concert rock nu mai există deosebiri esenţiale. Nimeni nu poate garanta că extazul trăit de participanţii la cele două mari concentrări umane este de două feluri distincte. Drept urmare, religia este percepută tot mai mult ca un capitol cultural, printre altele.<br />
<br />
Manifestările de tip religios fac parte din cultura populară, câtă vreme apelează la medii comunicante specifice acesteia din urmă. Succesul de public al culturii populare i-a inspirat pe strategii bisericilor tradiţionale. Aceştia au imaginat ajustări de felul celor preconizate de Vatican în secolul trecut, cunoscute prin termenul de aggiornamento. Atunci când un preot ortodox apelează la megafoane pentru a-şi face auzită predica pe o arie mult mai întinsă decât biserica sa, aplică o reţetă de succes a culturii populare. În acelaşi timp însă participă la un proces de alterare a practicilor sacramentale consacrate.<br />
<br />
Manifestărilor de religiozitate laică, fără legătură cu ritualurile tradiţionale ale bisericii, cum ar fi adorarea unor vedete din lumea fotbalului sau a muzicii pop-rock, li se adaugă cele derivate din filozofia de viaţă New Age. De această orientare ţine mutarea centrului de interes asupra propriului corp şi căutarea mântuirii doar în lumea perceptibilă prin simţuri. Astfel s-ar explica preocuparea aproape obsesivă a contemporanilor noştri pentru propria stare de sănătate, necunoscută în alte epoci. Mitul fericirii din lumea de apoi este abandonat. Referindu-se la „revrăjirea lumii” prin „folclorizarea dimensiunii religioase”, Simona Nicoară arată: „Căutarea fericirii imediate, până la plăcerea de a consuma produse al dracului de bune, percepţia ludică a lumii, dorinţa de a prelungi viaţa, încurajată de descoperirile spectaculoase ale medicinei sunt atitudini de refuz ale angoasei existenţiale, dar şi un univers în care diavolul se consumă într-un mod adeseori pozitiv. Ascensiunea demonică a plăcerii ca mod de viaţa, dar mai ales a violenţei nestăpânite, lasă deschisă uşa lui Satan!” (Controverse, opinii si dezbateri despre profilul secularizării, online: http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_10/index_no_10.htm).<br />
<br />
Modul “amical” de referire la Satan, semnalează faptul că autoarea încearcă să fie neutră şi, în bună măsură, reuşeşte. Textul său este interesant pentru cine doreşte să afle datele fundamentale ale problemei şi să consulte o bibliografie bogată.<br />
<br />
O altă atitudine adoptă, în schimb, partizanii ortodoxiei. Un exemplu recent este Revrăjirea lumii sau de ce nu vrem să ne desprindem de televizor, volumul al II-lea, Editura Prodromos, Fundaţia Tradiţia Românească, 2006. Autorul, Virgiliu Gheorghe, porneşte de la premisa că ideologiile de tip New Age nu fac parte dintr-o tendinţă culturală obiectivă, ci dintr-un demers anticreştin concertat. Într-un fel analog este privită acţiunea protestantă, socotită de Max Weber un agent al desvrăjirii, prin renunţarea la practicile sacramentale. Desvrăjirea ar fi, de fapt, un preludiu al acţiunilor de decreştinare (revrăjire), vizibile astăzi.<br />
<br />
Cartea lui Virgiliu Gheorghe este interesantă pentru cine doreşte să intre în atmosfera disputei dintre ideologii creştinismului şi cei ai orientărilor de tip New Age. Tema nu este doar de interes academic. Fiecare om obişnuit de azi din România este într-o oarecare măsură implicat, prin opţiunile sale, în respectiva polemică. Deşi se află la un nivel dialectic relativ modest, cartea are meritul că atrage atenţia asupra unor realităţi socio-psihologice contemporane. Poate că religiozitatea latentă a unor telespectatori (admiţând că există aşa ceva) se canalizează înspre “eroii” de pe micile ecrane şi nu spre biserica strămoşească, aşa cum spune Virgiliu Gheorghe.<br />
<br />
Întrebarea este dacă unii dintre telespectatori sunt într-adevăr victimele unor procedee magice şi nu cumva este vorba doar despre o condiţionare psihică, eficace exclusiv în cazul unor persoane mai fragile. Mulţi oameni de azi se interesează de astrologie, numerologie, parapsihologie, tarot, Yi Jing şi altele de-acestea, dar ar fi hazardat să afirmăm că respectivii devin în mod automat potenţiali candidaţi ai cabinetelor de psihiatrie sau virtuali delincvenţi. Şi apoi, pot să obiecteze cititorii neutri ai cărţii, Max Weber, citat reprobativ de autorul nostru, arată că protestantismul respinge elementele de magie folosite de biserica creştină tradiţională. Referindu-se la predică, Max Weber arată că “…în religiile creştine ea are o semnificaţie cu atât mai mare cu cât componentele magic-sacramentale sunt tot mai complet eliminate. De aceea acest lucru se petrece în cel mai înalt grad în cadrul protestantismului, unde conceptul de preot este în întregime înlocuit prin acela de pastor.” (Etica protestantă şi spiritul capitalismului, trad Ihor Lemnij, Editura Humanitas, Buc., 1993, p. 84.) Deci biserica slujită de autor nu este străină de magie. Autorul se referă la “lucrarea puterilor întunericului”. În spatele capacităţii malefice a televiziunii de a crea dependenţe nocive s-ar afla demonii.<br />
<br />
În mare, religie populară înseamnă unul şi acelaşi lucru cu religie implicită, amândouă conceptele desemnând un mod laic de a trăi opţiuni cvasireligioase. Există însă şi unele deosebiri. În cazul religiei implicite, angajamentul individual se află într-o relaţie de omologie cu experienţele tradiţionale ale sacrului, dar nu şi într-una de asemănare formală, precum în cel al religiei populare. Religia populară include opţiuni aparent fără legătură cu religiile istorice, în sensul că nu există zei şi nici adorări tradiţionale ale acestora.<br />
<br />
Nu cumva religiozitatea trăită de convertiţii neconvenţionali nu are nici-o legătură cu cea tradiţională? Nu cumva aceasta este un fel de kitsch al “adevăratei credinţe”? Ideologii creştinismului, de exemplu, ar considera că în cazurile respective nu este vorba decât despre manifestări fără legătură cu autentica fervoare religioasă. Sociologic vorbind însă trăirile corelative religiei populare şi celei implicite sunt calitativ egale celor declanşate de religiile istorice, coincidenţele formale fiind semnificative. Nu discutăm în ce măsură conceptul de religie implicită este sau nu metaforic. Admitem doar că definiţia religiei implicite (o sumă de preocupări intensive, având efecte extensive) este suficientă.<br />
<br />
Să urmărim câteva dintre formele de manifestare ale religiei implicite în contemporaneitate. Una dintre acestea apare în religiozitatea adolescenţilor din Statele Unite (cf. Kimberley Rae Connor: Hip Hop’s New Geometry of Adolescent Religiousity, în Journal of CSIRCS, Vol IX, no. 1, April 2006, online: http://www.implicitreligion.org/journal.htm). Există o cultură hip hop, iar un număr semnificativ de adolescenţi de sex masculin din Statele Unite au o activitate simbolică şi rituală de esenţă religioasă, promovând, printre altele, anumite principii etice şi o doctrină cvasireligioasă distinctă. Probabil că există fenomene asemănătoare şi în alte ţări, unde globalizarea în stil american este semnificativă.<br />
<br />
O legătură interesantă este propusă între protestantism şi industria reclamei din Statele Unite (cf. Tony Kelso, Viewing Advertising through the Lens of Faith: Finding God in Images of Mammon, ibidem). Ca şi în cazul de mai sus, o extrapolare la spaţiul european este justificată. Sunt citaţi autori preocupaţi de retorica reclamei, precum şi de mentalitatea consumatorilor zilnici ai unor mesaje publicitare. Se pare că retorica publicitară nu diferă în mod esenţial de aceea practicată de sacerdoţii bisericilor istorice. Ca urmare, consumatorii de reclame devin treptat nişte convertiţi la idealul protestant al comodităţii. Tehnologizarea vieţii cotidiene, apelul copios la înlesnirile oferite de informatică, nu în ultimul rând, conectarea la lume prin intermediul televizorului sunt câteva dintre caracteristicile unei viziuni protestante a lumii.<br />
<br />
În spaţiul românesc, unde BOR face mari eforturi pentru a păstra intactă preeminenţa ortodoxiei, cele de mai sus nu par defel nişte lucruri exotice. Concluzia lui Tony Kelso pare a fi desprinsă din pledoaria unui sprijinitor al bisericii ortodoxe. Într-adevăr, cei luaţi în stăpânire de retorica “diabolică” practicată în lumea publicităţii şi de facilităţile promise de aceasta par a se închina, fie şi numai în mod implicit, zeului bogăţiei, Mammona.<br />
<br />
Să vedem acum ce legătură au toate acestea cu sefiştii români. Observăm că în înfruntările de idei schiţate mai sus apar două seturi de valori distincte. Mai întâi, valorile promovate în decursul secolelor de bisericile creştine tradiţionale (catolică şi ortodoxă), dominate de iubirea pentru un absolut extramundan. Preferinţa cvasimistică pentru literatură, componentă esenţială a mentalităţii trăite de literaţi (cf. Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi, 2007, ediţia a II-a, revăzută, ProScris, online, 2008) face parte din această serie. Apoi, valorile protestante, aflate, conform teoriei clasice a lui Max Weber, la originea unei viziunii a lumii specifice capitalismului. Este evident că sefiştii preferă valori din această a doua serie. Literatura lor preferată a apărut ca o consecinţă a revoluţiei industriale şi a dezvoltării ştiinţifice corelative acesteia. Nu este vorba numai despre abordarea unor subiecte specifice. Însuşi modul de a face literatură al sefistului canonic diferă în mod esenţial de cel al literaţilor. Literatul canonic este un artizan, sefistul canonic este un industrios. Faptul că există autori cu o prestaţie hibridă, ca să spunem aşa, nu schimbă lucrurile. Într-adevăr, autorii de genul lui Mircea Opriţă încearcă să fie simultan literaţi şi sefişti, în ceea ce scriu. Nu este momentul să analizăm în ce măsură şi reuşesc. Avem motive, în schimb, să pronosticăm o dispariţie treptată a persoanelor cu formaţie filologică din rândul sefiştilor români. Viitorul pare a fi al unor intelectuali proveniţi dintre ingineri şi informaticieni. Lipsiţi de ezitările literaţilor, ale autorilor artizani, aceştia vor adopta tot mai deplin stilul jurnalistic, expeditiv, industrial. O informaţie recentă ne dă dreptate. Aflăm că o editură românească interesată, printre altele, de traducerea unor sefeuri, le oferă o reducere de 50% semnatarilor unor recenzii apărute în reviste virtuale de profil sau bloguri. Publici pe Net o recenzie, cumperi cartea la jumătate de preţ. Este evident că în respectivele cazuri nu poate fi vorba despre critică literară, ci despre respectarea unor reguli ţinând de market-driven culture.<br />
<br />
Cum am mai arătat cu alte prilejuiri, este vorba despre evoluţii obiective. Prin urmare, orice lamentaţie privitoare la crepusculul modului artizanal de a scrie proză sau critică literară nu poate fi decât inadecvată.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-POZIŢII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN DUH CU SPIRIT ŞI SUFLET<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Etimologic, Bartimaeus înseamnă „fiul lui Timeu”. În Evanghelia după Marcu, 10:46-52, el este un cerşetor orb care stătea la poarta Ierihonului. Când, înainte de Duminica Floriilor, Mântuitorul a ieşit din cetate ca să se îndrepte, pentru ultima oară, spre Ierusalim, Bartimaeus L-a strigat, L-a numit „fiul lui David” şi L-a rugat să-l miluiască. Impresionat de credinţa sărmanului, Iisus Hristos l-a binecuvântat şi i-a redat vederea, spunându-i: „Vezi, credinţa ta te-a mântuit.” Episodul apare şi în celelalte două Evanghelii sinoptice, dar fie cu referire la doi orbi (Matei 20:29-34), fie fără nominalizarea cerşetorului (Luca 18:35-43).<br />
<br />
Timeu este un nume grecesc, derivat de la verbul „a onora”. Timaios este partenerul de discuţii al filosofului Socrate din celebrul dialog omonim scris de Platon, unde se vorbeşte despre natura fizică a lumii şi este amintită Atlantida, „o insulă mai mare decît Libya şi Asia la un loc”, subiect dezvoltat ulterior în dialogul „Critias”. Foarte rar folosit în Regat, prezent în Ardeal cu forma feminină Timea (influenţa lui Jókai, „Omul de aur”), Timeu a intrat în compunerea multor alte nume greceşti: Timandros, Timarhos, Timokles, Timokrates (Timocrates), Timokritos (Timocritos), Timolaos, Timoleon, Timotheos, Timoxenos etc., purtate cu mândrie din cea mai îndepărtată antichitate până în prezent.<br />
<br />
Am socotit necesar acest mic studiu onomastic, deoarece Jonathan Stroud, ca şi Ursula K. Le Guin în ciclul „Earthsea”, consideră că numirea unei fiinţe reprezintă trasarea unui destin, iar cunoaşterea „numelor tainice” conferă o putere asupra celor numite. De exemplu, „numele adevărat” al ucenicului-vrăjitor John Mandrake, personajul principal din „Trilogia Bartimaeus”, este Nathaniel. El are mare grijă să nu-l afle nimeni, deoarece apelarea numelui printr-o invocare magică îl va supune unei voinţe străine.<br />
<br />
Cele trei romane din ciclul narativ al vrăjitorilor londonezi au apărut între 2003 şi 2005 şi sunt: „The Amulet of Samarkand” (Amuleta din Samarkand, 2007), „The Golem's Eye” (Ochiul Golemului, 2007), „Ptolemy's Gate” (Poarta lui Ptolemeu, 2008). Ele au fost traduse în româneşte pentru Editura RAO de Carmen Bourceanu.<br />
<br />
Bartimaeus, personajul dătător de nume, este un geniu (djinni), un duh de rang inferior efriţilor şi marizilor, dar superior folioţilor şi impilor. În vârstă de 5.010 de ani, el a purtat de-a lungul istoriei diferite nume (Sakhr al-Jinni, Măreţul N'gorso, Şarpele cu Pene de Argint) şi a slujit (de nevoie) mai mulţi stăpâni: Akhenaton, Solomon, Ptolemeu, Hiawatha ş.a. De fapt, el n-are nevoie de prezentare, e un narator la persoana întâia, spiritual, inteligent, descurcăreţ şi rebel, modelat oarecum după detectivul Philip Marlowe din romanele lui Raymond Chandler. Umanismul dovedit în timpul diferitelor încercări la care este supus şi, mai cu seamă, în final, ne arată că „demonul malefic” este şi un sufletist incorigibil.<br />
<br />
Primul autor român care a făcut o trimitere către Terry Pratchett şi al său Vânturache (Rincewind) este scriitoarea Oana Stoica-Mujea. Se prea poate ca Jonathan Stroud să fi citit „Eric” (1990), o cărticică ilustrată de Josh Kirby, a 9-a din seria „Lumii Disc” şi a 4-a din subciclul „Vânturache”, unde adolescentul Eric Thursley invocă un demon, dar, cu un pic de ajutor de la Talpa Iadului, nimereşte peste nemuritorul vrăjitor încurcă-lume din Ankh-Morpork. Scena de început e identică în ambele lucrări, însă finalităţile sunt diferite. Eric e copilăresc, el doreşte să domine regatele existente, să o întâlnească pe cea mai frumoasă femeie din istoria lumii şi să trăiască veşnic, dar, vorba lui Liviu Radu, când vine vorba despre împlinirea dorinţelor, trebuie „Să ştii ce vrei”. Un alt element comun celor doi scriitori sunt notele de subsol, unde comentariile autoironice ale vocii auctoriale creează un subtext vesel şi revigorant.<br />
<br />
În sumbrele romane ale lui Stroud, miza e mult mai serioasă. Întreaga lume a fost subjugată de marele conducător William Gladstone în urmă cu un secol şi e condusă autoritar de guvernul vrăjitoresc din Londra. Spre deosebire de Harry Potter, unde magicienii se feresc să fie văzuţi de „încuiaţi”, iar ucenicii încep studiul magiei cu trucuri gen „swish and flick: Wingardium Leviosa”, aici magia a fost promovată ca metodă de guvernare, lupta pentru putere este acerbă, iar personajul principal se implică de la început, prin dorinţa lui de a se răzbuna pe Simon Lovelace.<br />
<br />
Dacă primul volum redă ucenicia lui Nathaniel, iar în ultimul tânărul vrăjitor se sacrifică pentru a salva lumea, volumul de mijloc se remarcă printr-o inconfundabilă structură de distopie. Din câte ştiu, este prima apariţie de succes a unei teme tipic science-fiction pe tărâmul literaturii fantasy. Raportate negativ la utopie (ideal lansat de filosofii umanişti, pentru a ilustra un spaţiu al fericirii necondiţionate), distopiile reprezintă societăţi ale maximei silnicii, regimuri dictatoriale, unde oamenii sunt dezumanizaţi pentru a fi controlaţi cu eficienţă de o putere atotvăzătoare şi atotştiutoare. Literatura engleză a dat câteva capodopere, prin H. G. Wells (When the Sleeper Wakes, 1899), Aldous Huxley (Brave new World, 1932), George Orwell (Nineteen Eighty Four, 1949), Anthony Burgess (A Clockwork Orange, 1972), dar genul a fost cultivat şi de autori din restul lumii: Evgheni Zamiatin (Mî, 1920), Thea von Harbou (Metropolis, 1926), Ray Bradbury (Fahrenheit 451, 1951) etc.<br />
<br />
În Anglia lui Stroud, vrăjitorii încearcă prin orice mijloace să păstreze controlul politic. Pentru noii conducători, teroarea şi dispreţul faţă de legi sunt la ordinea zilei. Cum englezii de azi sunt urmaşii celor care au elaborat „Marea Cartă” în 1215, deci conştiinţa democratică are o fundamentare seculară, samavolniciile şi acţiunile de represiune stârnesc opoziţia britanicilor. Oamenii reacţionează atât individual (precum tipograful Hyrnek, care modifică formulele magice din cărţile trimise la legat), cât şi organizat. Kitty (Kathleen) Jones face parte din Rezistenţă, o grupare subversivă, infiltrată şi controlată tot de vrăjitori (se dovedeşte în volumul III). Scriitorul este sceptic, ca orice om inteligent după cele întâmplate în 11 septembrie 2001, dar nu ne lasă pradă disperării. Conflictul dintre magicieni şi ceilalţi cetăţeni va fi rezolvat tocmai de îndrăzneaţa adolescentă de la periferia Londrei.<br />
<br />
„Amuleta din Samarkand”, prima parte a trilogiei, va fi ecranizată sub regia lui John Madden. De producţie s-a ocupat o vreme regretatul Sydney Pollack (dispărut în 26 mai 2008) şi se pare că munca lui va fi continuată de Anthony Minghella. Lansarea filmului este anunţată pentru 2009 şi, dacă scenariul va respecta câtuşi de cât cartea, putem prezice cu uşurinţă că se va bucura de un mare succes.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
GEOMETRIE SOCIALĂ<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Am descoperit romanul părintelui E. A. Abbott, „Flatland: A Romance of Many Dimensions” (1884), în urmă cu câţiva ani, prin intermediul versiunii maghiare, traduse de Gálvölgyi Judit şi publicată în 1982. Ca oricine citise lucrările de popularizare şi de matematică distractivă ale lui Martin Gardner, ştiam de existenţa lui, aşa că, atunci când l-am văzut, m-am repezit cu a treia viteză cosmică să-l citesc. Surpriza a fost pe măsura încântării produse. Mi-am consemnat impresiile pe dată într-o prezentare critică, publicată în revista „Pro-Scris”, cu titlul „Bunica distopiilor”, pentru că scriitorul englez a folosit ca motto în debutul părţii a II-a celebra replică a Mirandei din actul V al piesei „Furtuna" de William Shakespeare:<br />
<br />
„O brave new worlds,<br />
That have such people in them!"<br />
<br />
„O, mândră lume nouă,<br />
Care cuprinzi astfel de oameni !"<br />
(traducere de Leon Leviţchi)<br />
<br />
Pentru un pasionat al literaturii science-fiction, corelaţia se stabileşte instantaneu, este exclamaţia care a dat titlul unui alt cunoscut roman distopic, „Minunata lume nouă" (1932) de Aldous Huxley.<br />
<br />
Mi-am exprimat atunci dorinţa de a vedea, cât mai curând, o versiune românească. Ea a apărut în 2008 la Editura Bastion din Timişoara, tălmăcită de Marinela Drăguţă. Dar această traducere din „Flatland” mi-a pricinuit mai multă durere decât bucurie.<br />
În primul rând, titlul n-a fost tradus, deşi ar fi existat o sumedenie de opţiuni autohtone: „Platlanda”, „Plania”. Urmând o pornire cosmopolită şi şugubeaţă, eu aş fi îndrăznit chiar o „Planonie”, cu gândul la Câmpia Panoniei. Oricum, în cel mai rău caz, denumirea „Ţării Plane” ar fi trebuit să fie „Flatlanda”, după tipicul denumirilor geografice: „Finlanda”, „Islanda” etc. În cele ce urmează, bazându-mă pe autoritatea lui Ioan Petru Culianu, unul dintre cărturarii români fascinaţi de Abbott, voi folosi varianta „Platlanda”.<br />
<br />
În al doilea rând, cartea ar fi trebuit să fie încredinţată unui traducător, unui bărbat. Editorul avizat ar fi prevăzut că pasajele de un savuros misoginism, precum cele din Secţiunea 4, vor irita orice femeie, de aici încrâncenarea evidentă a traducătoarei împotriva operei.<br />
<br />
Fiind vorba despre un 'roman matematic', textul ar fi trebuit verificat şi de un cadru universitar, de preferinţă specializat în geometria neeuclidienă. Sunt „fineţuri” matematice pe care filologii nu le sesizează (fizicienii au botezat fenomenul ca „efect de pajişte magnetică”, de la traducerea stâlcită a englezescului „magnetic field”).<br />
<br />
Concret, pe tot locul, în locul cuvântului „linie”, folosit pentru a reprezenta „cuconetul” (femeile) din „Platlanda”, traducătoarea ar fi trebuit să utilizeze termenul „segment de dreaptă”, corect din punct de vedere geometric.<br />
<br />
Ce-i drept, în „Elementele” sale, Euclid definea linia ca având doar lungime, fără grosime, iar capetele liniei sunt două puncte, adică părintele geometriei o vedea ca pe noţiune finită. În secolul XX, în vremurile de după Hilbert, linia a devenit o mulţime infinită de puncte. La Euclid, paralelele sunt liniile din acelaşi plan, pe care oricât le-am prelungi, deci oricât am adăuga nişte porţiuni finite unor porţiuni finite, ele nu se vor întâlni. În matematicile neeuclidiene, paralele sunt nesfârşite şi se intersectează la infinit. Grecii antici operau cu noţiuni concrete, palpabile, bune pentru „măsurarea pământului”. Ştiinţa lor a devenit în prezent un caz particular al unor teorii generalizatoare.<br />
<br />
Vedem deci că versiunii Bastion a lui Flatland îi lipseşte o punere în temă a cititorului, o prefaţă sau o postfaţă critică, plus nişte note de subsol. 'Platlanda' nu este o carte uşoară şi merita o prezentare de o ţinută academică. Primele nume care îmi vin în minte sunt Gheorghe Păun şi Solomon Marcus, dar vor fi fiind şi în Timişoara oameni. Aşa s-ar fi ocolit şi situaţia jenantă a traducerii cuvânt cu cuvânt a motto-ului de care am amintit anterior, fără nici o referire la Shakespeare sau Huxley.<br />
<br />
Nici lectorul nu şi-a facut treaba cum trebuie. Un filolog pătimaş, de tipul regretatului George Pruteanu, n-ar fi permis apariţia unei propoziţii precum: „Toate plăcerile erau prezente pe capul meu.” (p.121). Este un exemplu bun de postat pe proz.com, unde translatorii profesionişti se distrează pe seama bâlbelor din „traducerile la kilogram”. Originalul englez sună aşa: „”. În dicţionarul englez-român al lui Andrei Bantaş, „to pall upon” este echivalat cu „a-şi pierde farmecul (pentru)” sau „a nu mai prezenta interes (pentru)”. Sensul corect ar fi deci: „Toate plăcerile şi-au pierdut savoarea.”<br />
<br />
Normal, o prezentare critică n-ar trebui să se refere la aspectele tehnice ale editării, dar lucrurile nu stau cum trebuie nici în acest domeniu. Truda anonimului tehnoredactor a fost risipită prin repaginarea strânsă, parcimonioasă, a volumului, drept care au apărut o serie de contradicţii dintre conţinutul propriu-zis şi datele din cuprins: capitolele (secţiunile) încep la cu totul alte pagini decât cele trecute la sfârşit.<br />
<br />
Dacă ar fi fost după mine, n-aş fi dorit să recitesc volumul cu creionul roşu în mână, ci să mă distrez cu ideea unei psihanalize a personajelor. Universul imaginat de Edwin A. Abbott reprezintă un caz cu totul neobişnuit de inversiune a simbolurilor sexuale: în lumea plană, bărbaţii sunt poligoane ori chiar devin cercuri, în vreme ce femeile din „Platlanda” sunt agresive, băţoase, faliforme. În spiritul pudic, tipic victorian, al evitării detaliilor explicite legate de sexualitate, autorul ne lasă să ne închipuim singuri cum o femeie de tip „segment de dreaptă”, o fiinţă monodimensională, putea să dea naştere unor urmaşi bidimensionali.<br />
<br />
Calitatea generatoare de sublim este dată de grija pentru reproducerea detaliilor şi de finisajul corespunzător.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
CARTEA STELELOR<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Trilogia „Cartea stelelor” de Erik L'Homme a apărut la noi în mod progresiv, ca şi alte romane fantastice publicate de Editura RAO, de parcă întâi editorii ar fi testat piaţa cu primul volum şi, dacă iniţiativa s-a dovedit a fi profitabilă, atunci au dat undă verde continuării. Oricum a fost, traducătoarea Aurelia Ulici a realizat o transpunere excelentă.<br />
<br />
Am zărit „Vrăjitorul Qadehar”, prima parte din „Cartea stelelor”, la un târg de carte, în toamna anului 2006, la câteva luni după apariţia ei. Cum tineretul din ziua de azi suferă de harrypotteromanie, dar numai deoarece n-au citit „Urciorul de aur” al lui E.T.A. Hoffmann sau „Vrăjitorul din Earthsea” de Ursula K. Le Guin, am cumpărat volumul lui L'Homme, cu gândul că poate va folosi la aplicarea principiului „cui cu cui se scoate”, singura stratagemă valabilă în direcţionarea adolescenţilor către valorile literare autentice. Mama natură are legi simple şi eficace. Când economia de consum produce o supraabundenţă de produse greu digerabile, băgate pe gât de un marketing agresiv şi avid de câştiguri, în cele din urmă reacţia naturală va fi greaţa şi abandonarea produsului nociv (până la urmă, cuiul cel eficace, trezirea din adoraţia fără limite indusă de ucenicul vrăjitor din Hogwarts, a fost „Trilogia Bartimaeus” de Jonathan Stroud).<br />
<br />
<br />
Erik L'Homme pare să fie mai degrabă un personaj de roman decât scriitorul propriu-zis. Biografia oficială ne informează că s-a născut în 1967, la Grenoble. În copilărie, a petrecut mult timp în sânul naturii. Şi-a întărit corpul jucând rugby (dar, în acelaşi timp, a studiat şi pianul). Fire aventuroasă, a fost atras de istorie, iar după terminarea studiilor universitare şi dobândirea titlului de doctor a pornit în căutarea peripeţiilor, spre munţii din Asia Centrală, unde a sperat să dea de urmele Omului Sălbatic. Ulterior, a fost atras de o comoară în Filipine. A străbătut Marocul, Libanul, Afganistanul, Pakistanul, Thailanda, Malayesia. Întors în Franţa, a căutat să-i determine pe tineri să cunoască şi să respecte natura. Pe lângă activitatea de la revista „Jeunes pour la Nature”, a început să scrie romane.<br />
<br />
„Vrăjitorul Qadehar” i-a adus Premiul Tinereţii la Festivalul Internaţional de Geografie din Saint-Dié-des-Vosges. I-au urmat „Seniorul Sha” şi „Chipul Umbrei”, apărute la noi în iunie 2007, respectiv octombrie 2007. Aventura decurge pe trei tărâmuri: Lumea Reală, Ţara de Ys şi Lumea Incertă. În acest caz, ucenicul vrăjitor este Guillemot de Troil, un băiat cu aptitudini pentru lucrările magice. Remarcat de Maestrul Qadehar, un mag din elita Ghildei, tânărul este trimis să se instruiască la mănăstirea de la Gifdu. Ca de obicei, potenţialul noului ucenic trezeşte şi interesul tartorului-şef, numit pur şi simplu Umbra. Ticălosul năimeşte nişte gommoni, făpturi feroce din mare, să-l aducă pe copil, dar agresorii sunt derutaţi de un medalion şi o răpesc pe Agathe. Ajutat de prietenii săi: Ambre, Coralie, Gontrand şi Romaric, băiatul o salvează în finalul primului volum.<br />
<br />
Următorul e doar un intermezzo care pregăteşte calea pentru confruntarea finală. Seniorul Sha este de fapt Yorwan, vrăjitorul care a furat cea mai importantă lucrare a magilor, „Cartea Stelelor”, ca să o protejeze de tentativele Umbrei de a pune mâna pe ea. Ghilda este atrasă într-o ambuscadă şi vrăjitorii sunt ucişi. Singurul care scapă e Qadehar, dar lui i se pune în cârcă dezastrul şi e nevoit să fugă. O vreme, suntem lăsaţi să credem că Guillemot ar putea fi fiul lui Yorwan, dar lucrurile se limpezesc şi, în ultimele pagini, toată lumea pleacă sau e pe cale să plece către Lumea Incertă.<br />
<br />
Partea finală le rezolvă pe toate. Aflăm cine este Umbra şi cine este tatăl ucenicului vrăjitor (cine altcineva ar fi putut fi?). Foarte bine, pentru că nici mama băiatului nu este cea ştiută de noi. Umbra, vrăjitorul trădător şi lacom de putere, reuşeşte să fure Cartea Stelelor de la păzitorul ei, dar o parte din ea îi rămâne interzisă, drept care încearcă să se folosească de Guillemot. Tentativa îi este dejucată cu multă îndemânare, dar preţul plătit este unul uriaş, tânărul îşi pierde puterile magice (acum ştiţi de ce am pomenit de „Earthsea” ceva mai înainte). Erik L'Homme lasă totuşi o portiţă pentru o eventuală continuare, pentru că în afară de magia provenită din stele, există şi alte resurse pentru producerea de farmece.<br />
<br />
Trilogia „Cartea stelelor” este o reuşită a literaturii pentru tineret din spaţiul francofon, o pătrundere într-un teritoriu socotit ca fiind un fief al literaturii anglo-saxone. Ea a fost tradusă până acum în 20 de limbi. Cu modestie, Erik L'Homme mărturisea într-un interviu că n-a crezut niciodată că va fi celebru înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani. Între timp, scriitorul a terminat o altă trilogie, un thriller fantastic întitulat „Phaenomen”. Nu ne rămâne decât să sperăm că ne vom bucura de ea, în traducere, cât mai curând.<br />
<br />
Despre:<br />
Erik L'Homme - Trilogia „Cartea stelelor”:<br />
1. Vrăjitorul Qadehar, traducere de Aurelia Ulici, RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2006.<br />
2. Seniorul Sha, traducere de Aurelia Ulici, RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2007.<br />
3. Chipul Umbrei, traducere de Aurelia Ulici, RAO International Publishing Company, Bucureşti, 2007.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN ÎNCEPUT, LA SFÂRŞIT<br />
<br />
Victor Martin<br />
<br />
<br />
Vrând să cumpăr nişte roşii, m-am tot învârtit prin piaţă, printre mormanele aşezate frumos, pe tarabe, strălucitoare, de îţi luau ochii. Nu am luat în seamă că sunt „ roşii de grădină” sau „roşii româneşti”, din lădiţe pe care scria în turceşte, şi m-am apropiat de o tarabă unde se găsea o tomată secţionată. M-am uitat atent la interiorul semisferei, am spus vânzătoarei că roşia expusă e necoaptă şi, dacă tot voia să mă păcălească, măcar să fi căutat una cât de cât coaptă. Vânzătoarea s-a inflamat şi a început să strige că sunt singurul cumpărător care spune despre roşiile ei ca sunt necoapte.<br />
<br />
Prin asociaţie de idei, această scenă mi-a adus aminte de existenţa cyberpunk-ului pe piaţă; şi în piaţă, dacă ţinem cont că multe cărţi se vând şi în supermarket.<br />
<br />
De curând, am cumpărat de la un chioşc de ziare romanul de succes „Neuromantul” de William Gibson, vândut ca supliment al unui ziar. Auzisem şi citisem câte ceva despre acest roman cu multe premii.<br />
<br />
Nu cunosc cyberpunk-ul decât prin prisma admiratorilor români ai subgenului din jurul defunctului „Jurnal SF”, adică un curent teribilist tip dadaismul sau paradoxismul. Mi-am zis să citesc şi un cyberpunk străin, întâmplător, chiar al unuia dintre întemeietorii curentului.<br />
<br />
După primul capitol, am vrut să renunţ la lectură; atmosfera tipică filmelor americane de duzină, cu samurai, mahalale japoneze, e un clişeu mult prea uzitat. Ca şi elementele fantastice sărăcăcioase, gadget-urile şi mai neinspirate. Stilul? Încâlcit până la autoanulare.<br />
<br />
După un timp, m-am gândit să merg mai departe cu lectura, spunându-mi că, înainte de 1989, nepreaauzindu-se la noi de Herbert sau Dick, mergea şi un Gibson. Am dat peste mult prea multe descrieri şi trimiteri plicticoase la veşnice istorii ale vieţii, considerate înflăcărate de autor, dar adormitoare prin acumulare.<br />
<br />
Ca „America” lui Franz Kafka sau „Edificiul nebuniei absolute” de Stanislaw Lem, „Neuromantul” e o călătorie iniţiatică, împănată cu termeni din industria cibernetică, şi atât. Vulgaritatea unor termeni n-o salvează; tineretul nu citeşte cyberpunk decât dacă i se spune. Nu are nimic a face cu science fiction-ul modern. Ca cyberpunk, este exact cum a fost perceput de calchiatorii români; cine inventează un subgen, trasează regulile acestuia. Şi „Telepatul” lui John Brunner a fost ceva la vremea lui şi s-a depăşit, dar măcar e science fiction.<br />
<br />
Scriitorii de science fiction nu încearcă s-o ia înaintea dezvoltării tehnicii; încearcă s-o anticipeze. Cyberpunk-ul a luat-o haihui, rău de tot, înaintea tehnicii de calcul electronic, şi s-a pierdut în bălării.<br />
<br />
Nu critic cyberpunk-ul; îl iubesc. E ca la psihiatru: „L-ai iubit pe decedat?”. „Da, dar a decedat”. Acest subgen al SF-ului venea să acopere un gol, dar, orice acoperă un gol, îl protejează.<br />
<br />
Senzaţii şi percepţii halucinante, plimbări prin memoria altora, prin spaţii virtuale, subspaţii sau infraspaţii se găsesc cu grămada în serialul „Andromeda”. Nimic deosebit faţă de basmele moderne obişnuite. De la bagheta magică la calculator e o distanţă de doar câteva secole. Era nevoie de basm modern; maniacii jocurilor pe calculator trebuie şi ei să fie hrăniţi cu ceva; cu lucruri mai mult sau mai puţin digerabile pe care scriitorii români de cyberpunk le iau şi le fac indigerabile. Călătoria în cyberspaţiu e o umplutură mai mult pentru filmele tematice. Când gadgetul devine scop în sine şi tratat pe sute de pagini, începe să plictisească. Precum astrologia şi metafizica în Evul Mediu, cyberpunk-ul, prin calculator şi lume virtuală, nu e decât un act subcultural. Ca orice subcultură, are viaţă scurtă.<br />
<br />
Cyberpunk-ul e pentru SF cam ce era psihedelic-ul anilor 1970 pentru muzica pop. E un arbust care a prins rădăcini în tavanul frigiderului; artificios din artificial.<br />
<br />
„Neuromantul” lui Gibson nu se înscrie în genul science fiction. E un roman scris cu talent, dar nu cu talentul lui Dick. Nu are idee. Nici o sumă de idei mai mici n-are. Nici măcar fir narativ. E un ghem; demenţă inteligentă, dacă alienarea mai are vreo legătură cu spiritul, acţiune de dragul acţiunii.<br />
<br />
Inteligenţa nu ajunge; trebuie dublată de un acut simţ artistic. Literatura este ceea ce visează fiecare şi nu poate transpune în cuvinte; trebuie să vină scriitorul, să-i releve indescifrabilul. Când o face încâlcit, avem literatură, dar nu la o cotă calitativă ridicată.<br />
<br />
Când nu înţelege nimic, cititorul se crede deştept; chiar şi prin faptul că ar putea înţelege orice.<br />
<br />
Există un hormon al literaturii, mai ales la bărbaţi, dar nu ajunge. Nici chiar multe şiruri de sinapse nu ajung. E nevoie de originalitate şi inteligibilitate, nu de mimetism.<br />
<br />
Ideea care se desprinde din „Neuromantul” e conglomeratul însuşi. E o sferă narativă, cu floricele de tehnică electronică şi dialoguri teribiliste, care nu susţin nici o acţiune. În cyberpunk, se întâmplă să se-ntâmple. Ca în serialul „Lexx”.<br />
<br />
„Neuromantul” nu spune nimic. Nu are idei, nu are subiect. Seamănă cu orice altceva. Nu tratează nici măcar politicul, filozoficul, aforisticul sau speculaţia ştiinţifică. Cititorul poate să şi-l bage undeva, într-un sertar.<br />
<br />
Premiile lui Gibson se înscriu în politica editorială americană de încurajare, profitabilă tuturor, şi de împingere a sistemului înainte. Americanii dau premii pentru orice, chiar şi pentru performanţa de a face cumpărături inutile. Un premiu care nu răsplăteşte valoarea e mult prea puţin, dar ce-i pasă unui sistem pragmatic de valoare?<br />
<br />
Considerat de unii „roman avertisment”, nu se înţelege ce avertizează „Neuromantul”; poate faptul că nu trebuie să cadă pe mâna tânărului în formare, că induce comportament deviant, ca în povestea cu avertismentul de pe pachetele de ţigări. Considerat de unii „pseudotehnicist”, acesta trebuie să plece de la tehnică, nu de la romanţarea acesteia. Cyberpunk-ul este o aglomerare de cuvinte din tehnica de calcul, dar de aşa natură amestecate, încât să nu mai înţeleagă nimic nici aceia care vor să înţeleagă lucruri de la sine înţelese.<br />
<br />
Cyberpunk-ul nu e SF; e parte neînsemnată a acestuia, care se crede întregul. E purecele care se crede parazitat de elefant. În deşert, chiar şi aurifer, firul de nisip nu are nici o valoare. Într-o pădure de uscături, o uscătură în plus nu se vede.<br />
<br />
Neobişnuiţi să înţeleagă ce citesc, mulţi nici nu-şi bat capul cu asta; spun că e trendy.<br />
<br />
Există şi imaginea în oglindă a lui Gibson; se numeşte Serge Brussolo. Acesta ştie să facă un roman dintr-o singură idee; şi are idei.<br />
<br />
Pot eu să le spun vânzătorilor de cyberpunk faptul că roşiile lor sunt frumoase, că arată bine pe dinafară, te iluzionează să cumperi, dar au fost aduse forţat la maturitate şi sunt necoapte pe dinăuntru?<br />
<br />
Despre:<br />
William Gibson - „Neuromantul”<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
BENZILE DESENATE ROMÂNEŞTI DE LA A LA Z<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În lumea largă, iniţialele „B.D.” nu înseamnă nicidecum „Brigada Diverse”, cum ne-au obişnuit comediile „miliţiste” din ciclul de filme cu Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani (nemaisocotind şi câinele) în rolurile principale: „B.D. intră în acţiune” (1970), „B.D. în alertă” (1970), „B.D. la munte si la mare” (1971).<br />
<br />
În mod obişnuit B.D. înseamnă „benzi desenate”, ca şi „bande dessinée” (prescurtat: „bédé”) în franceză, mediu cultural şi artistic cu care graficienii noştri au păstrat legături strânse chiar şi pe vremea lui Ceauşescu. Wikipedia o defineşte drept: „un mijloc de comunicare pe cale grafică, alcătuit cu ajutorul imaginilor şi, adeseori, a cuvintelor, în scopul de a ilustra un fir narativ.”. Transpunerea unor poveşti într-o succesiune ordonată de secvenţe desenate datează din zorii omenirii, precum ne dovedesc picturile rupestre ale vânătorilor primitivi. Miturile sculptate în basoreliefurile din templele egiptene, poveştile imprimate cu blocuri de lemn pe hârtie de chinezi, succesiunea de tablouri ce înfăţisează Patimile Celui Răstignit de Paşti din multe biserici creştine, toate au pregătit terenul pentru apariţia acestei simbioze între artele grafice şi literatură. B.D. este socotit de unii ca fiind a noua artă.<br />
<br />
Unii au profitat de popularitatea genului în scopuri politice, dar el şi-a păstrat eterna prospeţime şi candoarea datorită opţiunilor publicului. Pionierii şi şoimii patriei de odinioară au crescut cu seria de romane publicate până la începutul anilor '70 de Editura Stadion (transformată apoi în Editura Sport-Turism), s-au distrat cu aventurile lui Mac (personaj creat de Lucia Olteanu şi Rusz Lívia), stripurile desenate de Pompiliu Dumitrescu în „Cutezătorii”. Nic Nicolaescu propunea probleme tehnice (seria „Greşeala isteţilor”) în „Racheta cutezătorilor”, revistă care a organizat şi concursul „Minitehnicus are o idee” (un roboţel emblematic, creat de José Cabrero Arnal, părintele lui Pif şi Hercule).<br />
<br />
După revoluţie, printre valurile de flux şi reflux provocate de convulsiile tranziţiei, s-a remarcat revista „Carusel”, propulsată de cel mai cunoscut desenator profesionist român, Sandu Florea, unul dintre graficienii cei mai bine cotaţi de la celebra editură Marvel Comics. Printre autorii de scenarii B.D. s-au numărat Horia Aramă, Ion Băieşu, Dinu C. Giurescu, Ion Hobana, Corneliu Leu, Marcel Luca, Leonid Petrescu, Mircea Sîntimbreanu, Radu Theodoru ş.a.<br />
<br />
În fapt, B.D. sunt „o adevărată industrie colorată şi alb-negru pe hârtie”, cum se arată în postfaţa „Dicţionarului benzii desenate din România”, ediţia a II-a, scrisă de Dodo Niţă şi Virgil Tomuleţ. Prima ediţie cu acest titlu a apărut în 1996, la editura AIUS, cu ocazia centenarului american al primelor „comics” şi a cuprins 100 de autori (câte unul pentru fiecare an trecut de la apariţia lui „Yellow Kid” de Richard Felton Outcault în cotidianul „New York World”). Să notăm că Dodo Niţă a început prospectarea teritoriului în 1992, când a publicat „Istoria benzii desenate româneşti”.<br />
<br />
Noua ediţie, tipărită după nici un deceniu, în 2005, la Editura MJM din Craiova, a dublat numărul de articole. Aflăm cu această ocazie că printre cei 200 de graficieni renumiţi se numără parlamentarul Radu F. Alexandru, arhitectul Marian Radu, primul primar post-revoluţionar al Constanţei, Gabriel Rusu, directorul Şcolii de Poliţie din Cluj.<br />
<br />
Virgil Tomuleţ e un grafician şi caricaturist, tot clujean, mare suporter al echipei Universitatea. La vremea apariţiei „Dicţionarului B.D.” era vicepreşedinte al Asociţiei Caricaturiştilor Profesionişti din România. Este o prezenţă obişnuită la marile saloane internaţionale de umor, precum cel de la Piracicava (Brazilia) sau Saint-Just-le-Martel (Franţa). A debutat cu stripuri de bandă desenată în 1959, în revista „Napsugár” şi a publicat apoi constant în „Jóbarát”, „Arici Pogonici”, „Cutezătorii”, „Luminiţa”. După revoluţie, la îndemnul regretatului Horia Aramă, creează seria „D-ale lui Cosmonică” pentru revista „Start 2001”.<br />
<br />
Dodo Niţă este craiovean şi încă unul de frunte. În prezent, în calitatea sa de preşedinte, conduce Asociaţia BD-iştilor din România. Este membru al Asociaţiilor de Benzi Desenate „Les Amis de Herge” din Belgia şi „ART 12” din Franţa, corespondent al revistelor „La Lettre de Dargaud” şi „HOP!” din Franţa, „Phumettoteca” din Italia, „AQQ” din Polonia, precum şi a ziarelor portugheze „Barlavento”, „Noticias do Entroncamento” şi „Jornal de Almada”. Pentru contribuţia sa la promovarea francofoniei în România, prin intermediul benzilor desenate, Dodo Niţă a primit în 2001 titlul de Cavaler al Ordinului „Les Palmes Academiques” (Franţa), iar în 2006 pe cel de Cavaler al Ordinului „Leopold al II-lea” (Belgia). A mai publicat volumele: „Europa benzilor desenate” (2001), „Tintin en Roumanie” (2003, 2007), „Vârsta de aur a benzii desenate româneşti” (2004, împreună cu Virgil Tomuleţ).<br />
<br />
De altfel, Craiova s-a impus de mult timp ca o capitală a B.D.-ului românesc, lucru care se vede şi din ilustraţia coperţii, unde trudesc de zor („O desenaş, vere?”) artiştii Viorel Pîrligras, Marian Mirescu şi Valentin Iordache. Primul este realizatorul revistei „Fergonaut”, al doilea a editat vreme de peste un deceniu „magazinul evazionist de subcultură pentru toate elitele” AHBD (numerele apărute se pot descărca gratuit în format PDF de la http://ahbd.syndicart.net/), iar cel de-al treilea a publicat peste 100 de B.D.-uri, de la „Argonaut” şi „Orion” până la „Academia Caţavencu”.<br />
<br />
Prin prezenţa în ziare şi reviste, banda desenată românească a devenit o componentă socială cotidiană a vieţii noastre. Prin prezentul „Dicţionar”, ea îşi afundă puternic rădăcinile în sol şi ne arată câte crengi pline de roade poartă.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
O TRILOGIE CRITICĂ SF<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Profesorul universitar Cornel Robu a publicat recent, tot la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, un al treilea volum dedicat literaturii SF, intitulat „Scriitori români de science-fiction”. Seria a debutat în 2004, cu o lucrare teoretică: „O cheie pentru science-fiction”, un volum de dimensiuni monumentale, îmsumând 612 pagini tipărite mărunt, în care totuşi n-a încăput un capitol, „Paradoxurile timpului în science-fiction”, amplificat şi tipărit ulterior, în 2006, ca o lucrare de sine stătătoare.<br />
<br />
Dacă în primul volum criticul a creat un model teoretic de identificare şi investigare estetică a literarităţii ştiinţifico-fantasticului, bazându-se pe conceptul de „sublim”, cea de-a doua carte constituie un studiu de caz a felului cum, pornind de la speculaţiile filosofice legate de natura şi curgerea timpului, scriitorii au reuşit să creeze naraţiuni memorabile, capabile să stârnească în cititorii unor epoci diferite „senzaţia de uimire şi miracol” (sens of wonder).<br />
<br />
Noua apariţie editorială ne coboară din înălţimile senine, de unde privirea de corb a exegetului a cuprins dintr-o bucată întregul teritoriu al imaginarului SF şi ne readuce cu picioarele pe pământ, într-un spaţiu tumultuos şi în continuă preschimbare. Şi aici, înainte de toate, exploratorul ne prezintă reperele fixe, pornind de la care va efectua cartografierea „noilor hărţi ale Iadului”: Victor Anestin, Victor Papilian, Mircea Eliade, Mihu Dragomir, Adrian Rogoz, Vladimir Colin, Ovid S. Crohmălniceanu, Victor Kernbach, Horia Aramă, Ion Hobana, Leonida Neamţu, Miron Scorobete, Voicu Bugariu, Constantin Cubleşan, Gheorghe Săsărman, Mircea Opriţă şi Florin Manolescu. Ei sunt, în bună măsură, cei aleşi să reprezinte „scriitorii”.<br />
<br />
Văzut de la o depărtare de două (ba chiar trei) decenii, „noul val” al autorilor din anii '80 apare acum ca „trecutul unei iluzii”. Secţiunea dedicată lui Mihail Ionescu, Dan Merişca, Mihail Grămescu, Lucian Ionică, Gheorghe Păun, Alexandru Ungureanu, Leonard Oprea şi Cristian Tudor Popescu este constituită, în bună parte, din dosare de presă, compuse din articolele fişate atent de criticul care poate ar fi dorit ca aceste mlădiţe să repopuleze teritoriul rămas deşert prin dispariţia înaintaşilor. Ca în poezioara cu cei zece negri mititei (sau, la Arghezi, „Zece harapi, zece căţei, zece mâţe”), unii dintre ei au emigrat peste mări şi ţări, alţii au optat pentru o carieră în jurnalistică sau, din nefericire, au pierit în urma unor accidente stupide şi s-au transformat în legende ale fandomului, înainte ca truda lor să „noveloformeze”: să transplanteze, să aclimatizeze, să înflorească, să rodească şi să ne ofere savoarea unei percepţii literare inovatoare în Canaan-ul mileniului al III-lea.<br />
<br />
Durerea cronicarului septuagenar răbufneşte, ca în cazul unui bunic cu fiii răpuşi şi nepoţii pervertiţi:<br />
<br />
„Azi nu se mai scrie science-fiction adevărat, în România deloc, iar în lume din ce în ce mai puţin; în schimb, din ce în ce mai mult horror şi fantasy, din ce în ce mai multă magie şi supranatural, feeric şi paranormal, violenţă şi sex, coprolalie şi pornografie, mizerabilism şi putrefacţionism, din ce în ce mai mulţi vampiri şi strigoi, vrăjitoare şi vrăjitori, din ce în ce mai mult Harry Potter ş.a.m.d. - tutti frutti puse, însă, la grămadă, sub emblema SF, aducătoare în continuare de prestigiu intelectual şi de profit comercial.”<br />
<br />
Să nu uităm că eruditul clujean este un cercetător respectat de colegii occidentali, autorul articolelor referitoare la România şi scriitorii de la noi, din marea „The Encyclopedia of Science-Fiction”, editată de John Clute şi Peter Nicholls (1993). După ce a trudit decenii în şir ca să fim remarcaţi ca un ţinut fertil pe o hartă unde în dreptul Transilvaniei scria „Aici sunt vampiri!” (Unde eşti, tu Ardeal, grădină a zânelor?), iată că realitatea s-a schimbat. Cornel Robu îl parafrazează pe memorandistul Ioan Raţiu, bunicul celui care i-a dat afară pe mineri din Camera Deputaţilor: „Existenţa unui gen literar nu se negociază discursiv ci, mai întâi, se afirmă prin creaţie, prin opere”.<br />
<br />
Adevărul e că, din decembrie '89 încoace, nu stăm pe roze în nici un domeniu, cu atât mai puţin în cele legate de creaţie. Speranţele exprimate în articolele grupate în secţiunea „Secvenţe ante-decembriste” au fost prea puţin împlinite. Anii '80 au fost perioada când autorul a considerat cu optimismul militantului că science-fictionul reprezintă un vaccin care „ne imunizează faţă de atrocităţile, de spaimele, de disperările acestui sfârşit de secol şi de mileniu”. Dar iată că, odată boala declanşată, injecţia salvatoare nu a ajutat.<br />
<br />
Cornel Robu n-a disperat, ci, cu înţelepciune, a examinat resursele existente. Ultimul grupaj de articole, „Secvenţe post-decembriste”, ne prezintă semnele bune ale unei continuităţi a normalului: apariţia unui volum de povestiri antologice, precum „Misterul camerei închise” de Florin Manolescu (Science-fiction „adevărat”), publicarea tripletei novelistice „Constanţa 1919” de Liviu Radu (Eterna şi pitoreasca Românie), stabilirea unui punct de referinţă prin monumentala „Anticipaţie românească” (1994, 2003) de Mircea Opriţă.<br />
<br />
În interviul acordat lui Octavian Soviany („Tribuna” 12/1992), interlocutorii s-au axat în special pe felul cum s-a născut antologia „Timpul este umbra noastră”. Atunci, cărturarul clujean afirma că o întreprindere de o asemenea anvergură nu poate fi infirmată prin obiecţii şi contestări, ci numai printr-o altă antologie, mai bună. Ideal ar fi fost ca ea să apară în 2001 (nota bene, nu în 2000, cifră rotundă, ci în anul Odiseii Spaţiale), dar n-a fost să fie. Poate că 2011 (după douăzeci de ani) va fi un an mai fast. Ori, cine ştie? Cum autorii de SF posedă dexteritatea de a opera cu realităţile alternative, de a se juca cu timpul şi istoria, s-ar putea ca ea să ne aştepte deja, într-o zi din parcursul nostru viitor prin Univers.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
FERTILUL POSTAPOCALIPS<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
În romanul „2000” de Gheorghe Săsărman, fizicienii au pus la cale un „biliard microcosmic” ca să elibereze cuarcii din chingile nucleare, un experiment de tipul Large Hadron Collider de la CERN, despre care s-a discutat atât de mult în septembrie 2008. Ce-i drept, fenomenul a fost descris la nivelul speculativ al anului 1986, adică a implicat nişte energii mult mai mici decât cele generate în ciocnirile fascicolelor de protoni acceleraţi din cercetările actuale, dar, în planul imaginat, rezultatele au devenit la fel de spectaculoase ca şi cele din „Fabrica de absolut” de Karel Capek. Vizionarul scriitor român ne-a zugrăvit un tablou apocaliptic: ca urmare a experimentului, continuul spaţio-temporal s-a destrămat, s-a creat o reţea de porţi ce permite călătoria în timp, iar în debandada globalizată sectele milenariste au înflorit şi au încercat să preia puterea. În „Anticipaţia românească” (1994), monumentala istorie literară dedicată SF-ului autohton, Mircea Opriţă nota cu privire la problematica propusă de „2000”:<br />
<br />
„Oricât de prudent studiate, însă, nu toate intervenţiile omului în intimitatea materiei pot avea răspunsuri dinainte cunoscute. Efectele secundare sunt destabilizatoare. Pe măsură ce opera scapă de sub control, consecinţele ei se arată teribile pentru mediu, dar mai ales pentru societatea umană”.<br />
<br />
În noua epocă nucleară de după 6 august 1945, omul a învăţat să adopte o atitudine precaută când cercetătorii vorbesc despre descătuşarea energiilor, dovadă isteria în masă provocată de cercetarea menită să caute bosonul Higgs şi să lămurească unde a dispărut antimateria.<br />
<br />
Toţi cei născuţi în secolul XX au privit sosirea mileniului III cu speranţă şi cu teamă. Obsesia milenaristă transmisă secole de-a rândul ne-a marcat generaţia, mai ales după apariţia Bombei. Din fericire, în 2000 n-au răsunat trâmbiţele Apocalipsei, eclipsa de Soare din 11 august 1999 a trecut fără să producă dezastrele prezise de Nostradamus, „cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni” n-au fost dezlegaţi, iar pesimiştii şi-au mutat target-ul catastrofic în 21 decembrie 2012, când se termină actualul ciclu prevăzut de calendarul maya.<br />
<br />
Profitând de previzibilul răgaz, Mircea Opriţă şi-a continuat explorările critice ale apariţiilor science-fiction curente, şi-a consemnat impresiile în diferite articole, apoi le-a adunat între copertele unui nou volum, intitulat bonom „Cronici de familie. SF-ul românesc după anul 2000” (Casa cărţii de ştiinţă, Cluj, 2008).<br />
<br />
Dacă anii '60-'70 au impus o linie „clasică”, caracterizată de o tematică specifică, optzeciştii au renunţat să mizeze pe elementele de popularizare a ştiinţei şi să se extazieze la gândul viitorului multilateral dezvoltat al patriei noastre socialiste. Înaintarea spre comunism fusese stopată progresiv de revoluţia maghiară din 1956, „Primăvara din Praga” şi protestele „Solidarităţii” poloneze. Anii '80 au favorizat experimentul literar, mobilitatea stilistică, fragmentarea intertextuală, recurgerea la planuri narative multiple, intervenţia vocii auctoriale, şocul elementului contradictoriu -formalisme ce pregăteau apariţia postmodernismului.<br />
<br />
Schimbarea de regim politic din 1989 a dus doar la dispariţia fandom-ului controlat de Uniunea Tineretului Comunist, un sponsor autopropus şi chitit să dirijeze discret fenomenul, să-l transforme într-o „Daciadă” culturală şi să-l integreze ulterior în acţiunile de propagandă ale Partidului Unic. Este punctul culminant al nevrozei induse de teama unui apocalips, momentul când Cristian Tudor Popescu s-a dezis de şcoala literară unde a crescut şi a evoluat, declarând că SF-ul românesc a fost înmormântat împreună cu persoana dictatorului Nicolae Ceauşescu.<br />
<br />
După un ultim moment de strălucire, precum a fost 1994, anul primei ediţii a „Anticipaţiei româneşti” şi al organizării Eurocon-ului timişorean, structura organizatorică şi hiperdimensionatul „turism SF” a colapsat şi fandomul s-a risipit, păstrându-se doar nucleul fanilor înrăiţi, capabili să înfrunte noua realitate adusă de trecerea peste pragul anului 2000. Ei au continuat tradiţia literară fundamentată de Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice şi seria de Almanahuri Anticipaţia. Seminţele speranţei au fost transplantate dincolo de deşert, în noile structuri ale imaginarului literar. Truda, stăruinţa şi încrederea dovedită au rodit cu spor. Cel puţin pe teritoriul anticipaţiei româneşti, recolta „postapocaliptică” se arată ca fiind neînchipuit de bogată.<br />
<br />
Florin Manolescu, autorul clasicului studiu „Literatura SF” (1980), a revenit în prin plan cu volumul de povestiri „Misterul camerei închise”. Cele două romane robertograntiene despre Rominia imaginată de Voicu Bugariu sunt văzute ca fiind un „Sfârşit al «Ţiganiadei»”. Solitudinea voiajorului stelar reprezintă una dintre temele preferate ale regretatului Horia Aramă, autorul culegerii de povestiri „Planeta celor doi sori”. Eternul non-conformist Mihail Grămescu a grupat nişte „Povestioare bezmetice” sub un semn grafic roşu şi negru, dar a publicat şi un jurnal cu însemnări din 1983: „Iritaţia”. „Basme geostaţionare” confirmă încă o dată talentul lui Dănuţ Ungureanu. Sebastian A. Corn realizează o „Internet-babiloniadă” cu „Cel mai înalt turn din Baabylon” şi ne oferă spre delectare un roman din specia fanteziei eroice, „Imperiul Marelui Graal”. În ciclul „Abaţia” de Dan Doboş, călugării augustinieni se pregătesc de Armaghedon, „pentru a-L salva pe Dumnezeu”. Malby este un extraterestru omnipotent, care supune lumea din „Opţiunea” lui Liviu Radu şi împărăţeşte ca o divinitate nemiloasă până când oamenii îl descoperă pe Colb, „un utopist situat de partea Binelui maxim”. Meditaţia „etico-filosofică” în jurul simbolurilor creştine l-a inspirat pe acelaşi autor să scrie şi lucrări de mai mică întindere, precum povestirile grupate în volumele „Babl” şi „Cifrele sunt reci, numerele-s calde”.<br />
<br />
Ana-Maria Negrilă conturează în „Oraşul ascuns” o serie de „Noi mistere ale Bucureştilor” şi explorează un viitor marcat de o nouă glaciaţiune în „Împăratul gheţurilor”. Editura on-line „LiterNet” ne oferă simultan două volume electronice scrise de Ovidiu Bufnilă, culegerea „Inelul Magic” şi romanul „Câmpuri magnetice”. Referindu-se la impetuozitatea autorului, Mircea Opriţă remarcă şugubăţ: „problema e dacă şi internetul, cu toate posibilităţile lui în continuă extindere, va mai reuşi să ţină pasul cu volumul în creştere al acestei opere vulcanice”. „Reţetarium” de Costi Gurgu conturează o „lume a poftelor sexuale şi culinare”. Florin Pîtea îşi fructifică proza scurtă în culegerea „An/Organic” şi porneşte „După busolă spre Ţara de Grafitti” cu romanul „Gangland”. În „Arta de a muri pe timp de pace”, secvenţe din revolta timişoreană au fost transpuse într-un context hiperrealist de „martorul ocular” Lucian Vasile Szabo. Un alt scriitor şi traducător bănăţean este Radu Pavel Gheo, „un veritabil «vrăjitor» al ingenuităţii”, autorul „basmului galactic” „Fairia - o lume îndepărtată”.<br />
<br />
O „realizare notabilă şi ca proces de distilare a umorului, şi sub aspectul formulei satirice îmbrăţişate” este romanul „Elogiul muncii de partid” de Victor Martin (unde „elogiul” este plasat de critic între binemeritatele ghilimele). Culegerile de proză scurtă „Trilogie” şi „Zeul Kvun” de Lucian-Dragoş Bogdan sunt volume compozite, unde alături de texte antologice se află o serie de texte scurte, „cu poantă”. Bogdan Tudor Bucheru se remarcă prin „SF-ul de convergenţă”. Robert David debutează editorial cu „Turnurile gemene”, schiţe şi povestiri publicate tot la Editura Omnibooks. I se alătură Mihai Coman cu „Nopţi albe, zile negre”. Câinii poliţişti devin câini detectivi în „Sharia” de debut al Roxanei Brînceanu. Tot la prima apariţie în volum este şi „SF unu” de Cristian Mihail Teodorescu, un fizician de elită transformat benevol în părintele „butoniştilor”. În „Povestiri din răsplanetă”, Laurenţiu Nistorescu ne oferă o „Parodie celestă şi poezie”. Prima parte a „Cronicilor de familie”, cea dedicată prozei SF post-mileniu, se încheie cu nemiloasa analiză a romanului „America One” de George Lazăr, o carte plasată „În umbra cineserialelor”.<br />
<br />
Partea a doua, dedicată lucrărilor non-fiction, începe intonând urmuzian: „Cică nişte cronicari...” Primul dintre toate studiile prezentate este plasat sub semnul centenarului din 2005. „Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti” este o monografie scrisă de Ion Hobana, un traducător dedicat şi un exeget literar profund implicat în popularizarea marelui scriitor francez. În plan teoretic, laurii îi revin profesorului clujean Cornel Robu, recent aniversat la împlinirea vârstei de 70 de ani, autorul unei trilogii de interes general: „O cheie pentru science-fiction” (2004), „Paradoxurile timpului în science-fiction” (2006) şi „Scriitori români de science-fiction” (2008). Criticul şi prozatorul Voicu Bugariu s-a arătat interesat de aspectele socio-culturale legate de genul în discuţie şi a propus formula „confruntării dilematice” pentru o studiere implicită şi implicată a mentalităţii colective, în volumul „Literaţi şi sefişti. O confruntare de mentalităţi”. Propriile mele însemnări de lectură au fost analizate de Mircea Opriţă în două articole: „Un cărturar «antipic»” şi „Insomnii de cronicar”. Din noua generaţie de universitari pasionaţi de SF se remarcă un alt cadru clujean, Mircea Naidin, autorul studiului „Science Fiction. Definiţii, origini, fondatori”. Şirul celor care au apelat la Rapaport ca „să le dea un paşaport” şi să devină „cronicari... de familie” se termină cu un eseist pe care l-am amintit şi la secţiunea „fiction”: Laurenţiu Nistorescu.<br />
<br />
„Cronici de familie” constituie un alt tip de abordare a domeniului care l-a pasionat vreme de o viaţă pe scriitorul din Cluj. Dacă „Anticipaţia românească”, volum republicat de curând la Editura Feed Back din Iaşi cu titlul „Istoria anticipaţiei româneşti”, s-a remarcat prin caracterul sintetic, sobrietate, echilibru, rigoare, ordonare, ţinută academică, această nouă carte preia ceva din ghiduşia cu care au fost scrise cele două „Repovestiri senine” din seria „Decameronului europrovincial”: „Mic tratat de concordie naţională sau Cartea tranziţiei” (2005) şi „Discoteca din Alexandria sau Cartea ştiinţelor” (2007). De altfel, pe coperta a IV-a, Mircea Opriţă îşi avertizează cititorul că are de-a face „cu un grupaj de cronici literare şi mai puţin un studiu comparativ de probleme semnificative”. „SF-ul românesc după anul 2000” analizează lucrări remarcabile concepute de autori din diferite generaţii. Termenul de „familie” este folosit aici într-o accepţie literară şi se referă în special la elementele specifice de spiritualitate care individualizează producţiile SF în conglomeratul tot mai divers şi mai interesant numit „literatură contemporană”.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
REALITATE DRAMATICĂ ŞI LOC SECUND<br />
<br />
Horia Dulvac<br />
<br />
<br />
Aproape din orice direcţie ai privi, în piesele lui Matei Vişniec realitatea spaţiului rusesc e permanent vie. Ea se face vizibilă fie ca amintire narcozată a traumei colonizării sovietice, ca percepţie difuză a figurii ocultate a lui Stalin, ca obsesie a morţii, a ororilor războiului, fie ca prezenţă secundă, fără chip dar insistentă a atmosferei cehoviene.<br />
<br />
„Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali”(Editura Aula, Braşov, 2001) este un grupaj cuprinzând patru piese de teatru, prima şi cea mai consistentă dând titlul volumului.<br />
<br />
Atmosfera debutează cu aerul de mister tensionat amintind de piesa „Cu uşile închise” a lui Sartre. Ca şi în scriitura sartriană, textul are o consistenţă căreia nu îi poţi sesiza cu uşurinţă provenienţa, devreme ce stilistic este destul de auster.<br />
<br />
Cu toate acestea, limbajul teatral îşi îndeplineşte cu mult succes vocaţia dublă şi, deşi logica internă a textului e aproape impecabilă, decurgând şi desfăşurându-se din ea însăşi, câmpul potenţialităţilor şi posibilelor este extrem de generos.<br />
<br />
Limbajul teatral la Vişniec nu are probleme în împlinirea uneia dintre cele mai delicate funcţiuni stilistice şi anume vocaţia dublă a textului: aptitudinea de a construi un spaţiu care să se susţină a fi real şi aceea de a se ascunde într-o altă semnificare. (Cu alte cuvinte de a ascunde o lume după datele de aparenţă a altei lumi, cea virtuală fiind de fapt cea care contează.)<br />
<br />
Spaţialitatea teatrală e edificată fără probleme, iar personajele sunt vii, extrem de bine conturate, dar la o analiză mai atentă, constaţi că prin venele lor nu circulă sângele roşu al realului şi imediatului, ci sunt ca morţii din „Recviem”(una din piesele grupajului), maşinării care se mişcă.<br />
<br />
Energia care le animă se găseşte nu în interiorul lor, ci în altă parte - identificarea acestui locus la Matei Vişniec ar putea fi cheia oricărui mecanism critic sau de înţelegere.<br />
<br />
În piesa ce dă numele volumului, acţiunea şi un anume tip de epic sunt la ele acasă. La fel, şi dialogurile având dublă vocaţie, atât de caracteristice limbajului teatral (cel care deşi instituie convenţia, te obligă să o iei ca realitate - în timp ce întregul efort dramaturgic este salvgardarea unei alter – realităţi).<br />
<br />
Atmosfera e un amestec cehovian prelungit într-un prezent marcat de senzitivităţile provocate de memoria totalitarismului: scriitorul sovietic Iuri Petrovski primeşte o neobişnuită sarcină de partid - să îşi utilizeze talentul pentru a face comunismul comprehensibil bolnavilor Centrului de boli mintale de la Moscova.<br />
<br />
Motivul îl constituie „grija avansată faţă de om” şi nevoile individualităţii, astfel încât şi „debilii mintali lejeri, mijlocii sau profunzi, schizofrenii, autiştii, depresivii sau nevroticii” , care „evident nu au nimic de-a face cu bolnavii mintali ai ţărilor capitaliste şi imperialiste”, să beneficieze de „transformarea” fără de care nu se poate construi socialismul.<br />
<br />
Pentru un scriitor provocarea e reală: a găsi cuvintele simple, extrem de primitive care să îi facă pe oameni să înţeleagă Istoria comunismului, reprezintă în ultimă instanţă exerciţiul plasticului absolut, reţeta miraculosului dozaj, visul oricărui creator.<br />
<br />
Sunt prezenţi aici într-o pitorească înţelegere nebunii, asistenta medicală (îndrăgostită nu de scriitor ci de figura puterii), medicii ; cadrele scenice sunt mişcate cu energie şi dinamism contribuind la consumarea unei întâmplări teatrale aproape clasicizate.<br />
<br />
Dar ceea ce devine caracteristic pieselor lui Vişniec este aceea că ele sunt de fiecare dată mai mult decât par, dincolo de normele dramaturgiei ele lasă impresia că vizează (într-un mod nespus, ba chiar ascuns, ca şi cum ar dori să ne inducă în eroare) altceva.<br />
<br />
Până şi personajele par că se mişcă de parcă ar fi nişte marionete în dosul căreia acţionează o forţă nevăzută. Altele, ca de exemplu Stalin (mai degrabă obsesie decât personaj ), sunt o prezenţă difuză ce îşi plimbă arhicunoscutul chip aidoma unei stafii în lumea secundă a piesei de teatru: deşi nu se face vizibilă şi nu e prezent în mod substanţial, acesta pare a fi de fapt viu.<br />
<br />
De altfel, toate piesele lui Vişniec dau impresia că personajul are sufletul în alt loc - oamenii se mişcă într-un spaţiu înzestrat cu toate datele aparente ale realului, dar într-un plan secund, menţinut în permananţă ca tendinţă, niciodată explorat.<br />
<br />
Pare că raţiunea gesticii se află în exterioritatea lor, ceea ce dă în genere personajelor aerul de iraţionalitate atât e greu de definit şi circumscris.<br />
<br />
Din această perspectivă „spaţialitatea gesticii”, mecanica cinematică a mişcărilor se aseamănă izbitor cu stranietatea universului plastic suprarealist, iar sentimentul că realitatea secundă creată de operă e doar un mecanism şi senzaţia unei prezenţe acute şi tăcute în vecinătatea oamenilor a visului, fac trimitere la onirism.<br />
<br />
De altfel, într-o notă a autorului la finalul piesei „Maşinăria Cehov”, dramaturgul Matei Vişniec îşi declară afinitatea faţă de ceea ce el numeşte „absurdul” în stare precursoare din piesele lui Cehov.<br />
<br />
Este vorba despre o aşteptare niciodată împlinită, o plecare care nu are loc, despre gesturi neconsumate dar care îşi expun întreaga tensiune tragică în piesă, ce presupun capacitatea absolut performantă a dramaturgului Matei Vişniec de a menţine tensiunea şi potenţialitatea, de a întreţine riscantul echilibru al hazardului şi posibilului.<br />
<br />
Dacă suntem în general obişnuiţi ca această tensiune a potenţialităţii să decurgă dintr-o succedare a epicului(deseori evitarea căderii în actualitate o luăm drept obişnuitul suspans), la Matei Vişniec binefacerile virtualităţii izvorăsc de peste tot, însoţesc după cum am mai spus gestica uzuală a personajelor (lumină ce subliniază aerul lor uşor mecanicist).<br />
<br />
Nu realizez cum şi-a perfecţionat Matei Vişniec aceste avansate abilităţi ce l-au făcut să supravieţuiască şi să învingă în lumea teatrului - intuiesc însă în efortul său creator şi o voinţă ascetic-disciplinată.<br />
<br />
Poate unul dintre sentimentele cele mai imediate pe care le trezeşte lectura din Vişniec este performanţa : atât în susţinerea în realizarea piesei, dar prezentă şi la nivelul textului, menţinut la marginea cea mai de sus a standardelor plastice, fără slăbiciuni sau căderi.<br />
<br />
Această egalitate plastică a textului cu el însuşi pe care o bănuiesc realizată cu efort creator face să fim tentaţi să calificăm tehnica folosită drept linearitate, sau austeritate stilistică.<br />
<br />
Mai rar ne este dat însă să găsim un text de o acurateţe atât de avansată (exceptând unele care au intrat în circuitul public drept forme clasicizate). Scriitorul se angajează cu responsabilitate la un tip de efort estetic pe care îl duce la bun sfârşit sub forma angajată.<br />
<br />
Putem vorbi aici, prin acurateţea stilistică, prin recunoaşterea unor premise ale operei ca elemente de logică plastică a textului, că tipul de scriere al lui Matei Vişniec conţine în intimitatea sa o rigoare de vocaţie matematică. Este vorba de logica internă şi paradigmatică proprie ce dau conţinut oricărui discurs – piesele în cauză debutează într-un anume registru şi sfârşesc fidele angajamentului presupus de acel tip de registru.<br />
<br />
Aceasta dă scriiturii o sobrietate a textului, ba chiar o anume clasicitate.<br />
<br />
Toate aceste presupoziţii legate de subiectivitatea antrenată într-un anumit tip de scriitură sau altul, le punem într-un mod subconştient în vecinătatea împrejurării legate de faptul că Vişniec a fost la început poet, dar a continuat în teatru, răspunzând unor receptări binevoitoare – eşti evident tentat să cauţi şi aici explicaţia acelei secundarităţi decare vorbeam. Pe de o parte în abilităţile şi performanţa cerute de limbajul poetic şi pe de altă parte în realitatea posturii literare a autorului(părerea mea personală este că dramaturgul sau prozatorul de pildă care încetează de a fi poet are mari probleme de supravieţuire)- poate că genurile însele au nevoie periodic de astfel de exiluri, iar autorii îşi „înşeală” cititorii făcând ceva în numele a altcuiva.<br />
<br />
Cu toate acestea ar părea greu de acceptată presupoziţia că Vişniec a rămas în poezie, dat fiind faptul că îi acordăm acesteia o altă înfăţişare.<br />
<br />
Mă refer la aceea că limbajul poetic tolerează mai multe începuturi, textura are o mai mare varietate de deschideri şi cere de la cititor îngăduinţă ba chiar simpatie de la o subiectivitate suverană, în timp ce la Vişniec angajamentele faţă de text sunt, după cum am spus, unitare şi onorate.<br />
<br />
Cu toate acestea îl suspectez în continuare pe Matei Vişniec, în mod zadarnic şi fără probe, ca un admirator printr-un binoclu gelos, că ne livrează de fapt materie poetică în doze extrem de rarefiate, aproape homeopatice, într-o fără de cusur îmbrăcăminte teatrală.<br />
<br />
Avem de-a face cu fericite substituţii de aparenţe: cu mijloace stilistice austere, aproape ascetice, piesele sale de teatru izbutesc performanţa unui robust suflu liric situat într-un fel de extra-teritorialitate a operei şi te întrebi dacă acea mărturisire a autorului (altminteri relativ zgârcit în astfel de dezvăluiri în text) nu e cumva deliberat programată, dacă nu cumva Cehov e personajul principal.<br />
<br />
*Matei Vişniec, „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali’, ed. Aula, 2001.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-GRESII<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
TRENULEŢELE ELECTRICE<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
Întrebare:<br />
Ce asemănare există între trenuleţele electrice şi sânii femeilor?<br />
Răspuns:<br />
Amândouă au fost făcute pentru copii, dar mai mult se joacă bărbaţii cu ele.<br />
<br />
PRIMELE LOCOMOTIVE<br />
La noi, de la Mihail Drumeş citire, multă lume crede că maşina cu aburi a fost inventată de scoţianul James Watt, dar de fapt el a perfecţionat motorul creat de Thomas Newcomen şi a construit o versiune folosită pentru pomparea apei din mine. Şinele şi vagonetele fuseseră inventate cu mult înainte, dar pentru tractarea vagonetelor încărcate cu minereu sau cărbune se foloseau caii. Animalele rezistau cu greu în întuneric şi în galeriile umede, prost aerisite. Aşa a apărut ideea de a folosi forţa aburilor pentru deplasarea unui vehicul. Ea a fost materializată în diferite feluri de francezul Nicolas-Joseph Cugnot (1769), galezul Richard Trevithick (1804), englezul Matthew Murray (1812). Cel care a scos trenurile din adâncul pământului şi le-a folosit pentru transportul de persoane şi de mărfuri a fost George Stevenson, constructorul celebrei „The Rocket” (Racheta), care a circulat între Liverpool şi Manchester. În fapt, locomotiva a fost aleasă pentru calităţile ei dintre cele cinci vehicule care au concurat la competiţia „Rainhill Trials", organizată între 6 şi 14 octombrie 1829.<br />
<br />
CĂILE FERATE ROMÂNE AU VENIT PE DUNĂRE<br />
Austriecii au construit şi au pus în funcţiune prima linie ferată în Banat, la 1 noiembrie 1856. Ea transporta cărbunele extras la Oraviţa către portul dunărean Baziaş, unde era trebuincios pentru alimentarea vapoarelor. Datorită stării proaste a drumurilor din ţară, boierii moldoveni delegaţi la Divanul Ad-hoc au preferat să ia trenul „nemţesc” până la Budapesta, de unde au coborât pe Dunăre până la Giurgiu. Tot pe Dunăre au fost aduse materialele necesare pentru construirea liniei Giurgiu-Bucureşti. Inaugurarea festivă a avut loc în 31 octombrie 1869, când prima garnitură, tractată de locomotiva botezată „Mihai Bravul” a plecat din gara Filaret. Altminteri, cum se întâmplă de obicei, progresul tehnic a fost primit cu vrăjmăşie: comercianţii, căruţaşii şi hangiii din Giurgiu au înaintat la guvern o jalbă, prin care cereau ca linia să nu ajungă până la cheiul fluviului, pentru că astfel îşi pierdeau sursele de câştig. Tot „o cale ferată dunăreană” a fost cea dintre Constanţa şi Cernavodă, terminată în 1860.<br />
<br />
ISTORIA UNEI JUCĂRII POPULARE<br />
Primele garnituri-jucărie au fost vândute în Anglia, prin 1840. Ele erau confecţionate din lemn şi circulau pe covor (de aici denumirea de „carpet railways”), trase cu o sfoară. Apoi s-au fabricat primele seturi cu circulaţie pe şine, unde locomotivele utilizau pentru tracţiune un motor cu arc, întors cu o cheiţă. În vremea primului război mondial au apărut trenuleţele electrice, alimentate cu curent continuu din baterii de lanternă ori, mai rar, cu joasă tensiune alternativă, de obicei la 9-12 volţi. În prezent, se utilizează surse digitale de înaltă frecvenţă, capabile să dirijeze mai multe garnituri pe o singură linie. Cea mai veche asociaţie de profil este „The Model Railway Club”, înfiinţată în 1910, cu sediul lângă marea gară londoneză Kings Cross. Pentru a uşura activităţile de modelare, fabricanţii au stabilit o serie de standarde, bazate în special pe raportul de micşorare, dintre care cel mai popular este HO (1:87). Copiii au fost atraşi către meticuloasa activitate de modelare prin seriale populare, precum „Thomas şi prietenii săi” (Thomas the Tank Engine and Friends), realizat de compania Britt Allcroft, difuzat în prezent pe canalul Minimax. Primele episoade au fost produse în 1984, pe baza povestioarelor scrise de Reverendul Wilbert Vere Awdry, cu modele realizate de firma Marklin. Serialul a fost reluat în 2002, după succesul filmului „Thomas and the Magic Railroad” (2000).<br />
<br />
SURSE PENTRU AMATORI<br />
La noi, oferta este relativ săracă. Revistele de specialitate, precum „Modelism International”, „Aeromagazin”, „Top Gun” etc. se ocupă mai mult de machete de vitrină, precum vaporaşe, avioane şi tancuri. Situl www.machete.ro oferă kituri comerciale, de import, ale locomotivelor Revell şi Wespe, la scara 1:87. Un pas înainte este situl http://www.trenulete.ro/. Există un forum activ şi util la http://www.trennet.ro/, unde am găsit o trimitere către programul de proiectare a traseelor de cale ferată WinRail, oferit gratis la http://www.winrail.com/. Merită să vizitaţi situl http://www.minitechnik.ro/home_ro.html, unde se oferă atât minigarnituri de tren, şine şi macaze, elemente de peisagistică, sisteme de comandă, cât şi modele de tramvaie, machete de clădiri şi alte componente anexe. Cum revista „Ezermester”, fondată în 1957, şi-a publicat arhiva în acest an semicentenar, cunoscătorii limbii maghiare pot apela on-line la colecţia: http://oldradio.tesla.hu/ezermester/all.htm, unde vor găsi foarte multe modele. În S.U.A., există o concurenţă feroce, veche de peste 70 de ani, între revistele „Railroad Model Craftsman” (1933) şi „Model Railroader” (1934), amândouă prezente pe net. O ofertă foarte bogată există şi în limba germană, o căutare pe Google după „modellbahn” a produs peste un milion de rezultate. Puteţi să începeţi cu revista „MIBA” (http://www.miba.de/).<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
UN FANTASY APROAPE ROMÂNESC<br />
<br />
Györfi-Deák György<br />
<br />
<br />
„Atacul grifonului” (Attack of the Gryphon) este un film fantasy pentru micile ecrane, difuzat iniţial de Sci-Fi Channel în 27 ianuarie 2007, iar apoi distribuit pe DVD-uri:<br />
http://www.imdb.com/title/tt0494206/<br />
<br />
L-am descoperit din întâmplare, pentru că mi-a atras atenţia figura regelui Filip (Phillip of Lockland), interpretat de regretatul actor Adrian Pintea. Se prea poate ca tocmai dispariţia lui să fi trecut pelicula într-un con de umbră, pentru că mulţi dintre prietenii mei pasionaţi de SF sau fantasy nu auziseră de film şi l-au văzut abia după ce i-am anunţat.<br />
<br />
Şi asta deşi de realizarea filmului a răspuns şi Gabriel Popescu, cascadoriile au fost 100% româneşti, peisajele şi castelele au fost filmate de Viorel Sergovici la Hunedoara, Bran şi Râşnov, iar în rolurile secundare au jucat actori români, cum de altfel tot românească a fost şi figuraţia.<br />
<br />
E adevărat, în rolurile principale au jucat numai străini: Jonathan LaPaglia, doctor la origine, devenit actor abia după ce a emigrat din Australia în Anglia, iar de acolo în America, l-a interpretat pe prinţul Seth, în vreme ce frumuşica Amber Benson, interpreta personajului Tara Maclay din „Buffy, secerătoarea de vampiri” (nu cred că asta este traducerea oficială a titlului, dar se apropie de realitate) a intrat în pielea prinţesei Amelia. Sarah Douglas a jucat perfect rolul reginei-mamă Cassandra.<br />
<br />
Efectele speciale au fost asigurate la un nivel acceptabil de Ionel Popa, Mihai Reti şi Florin Stoian, în vreme ce la efectele vizuale au lucrat din greu calculatoarele programate de vecinii noştri de peste Dunăre.<br />
<br />
De la început, este bine să precizăm că PG-13 este o clasificare pe deplin meritată, cel puţin la capitolul violenţă: nu-i lăsaţi pe copiii mici să se uite la film, dacă vreţi să doarmă liniştiţi şi să viseze ceva plăcut la noapte. Filmul începe cu un fratricid, iar grifonul ciuguleşte fără milă capetele oştenilor. The Motion Picture Association of America îi pune în cârcă şi „oleacă de senzualitate” (some sensuality), dar pisicuţele care se alintă pe lângă ticălosul vrăjitor Armand (Larry Drake) o fac atât de crispat încât pur şi simplu blochează orice avânt al libidoului.<br />
<br />
În concluzie, producţia nu este la nivelul „Stăpânului inelelor”, nici n-o putem compara cu „Eragon”, ca să luăm două titluri mai cunoscute publicului românesc, dar pentru noi reprezintă un pas important pe tărâmul filmelor fantasy, un punct de unde se poate merge înainte, un jalon pe traseul unei evoluţii pe care ne-o dorim ascendentă din punct de vedere calitativ şi imaginativ.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-TON<br />
<br />
<br />
Eric şi Hana se strecurau cu greu prin mulţime. Cum amestecul mirosurilor, la o expoziţie de flori, dă un iz general de înmormântare, cântecele miilor de oameni-melodie, ce curgeau de-a lungul şi de-a latul străzii, luate împreună, dădeau naştere unui zgomot infernal. Ca tacâmul să fie complet, în lumea roboţilor utilitari avea loc şi o campanie electorală pentru alegerea unei noi conduceri a oraşului.<br />
<br />
Când, în sfârşit, ajunseră în parc şi se aşezară pe o bancă, se priviră stânjeniţi. Nu pierduseră niciodată atâtea secunde preţioase, cum făceau acum, când erau împreună.<br />
<br />
Viaţa scurtă a unui individ-cântec, mai ales la început, când totul era foarte trepidant, nu permitea acest lucru. Eric fusese compus în urmă cu 27 de secunde, iar Hana avea 21 de secunde. Mai era mult până la 1 minut, când deveneau maturi, dar timpul trecea repede.<br />
<br />
- Facem un cântecel? se precipită Eric.<br />
<br />
- Sigur, spuse Hana.<br />
<br />
Mintea le mergea repede. El ar fi vrut să-i propună o lungă plimbare prin parc, să vorbească despre tot felul de nimicuri, să se sărute, să filozofeze asupra existenţei.<br />
<br />
Nu-şi permiteau să se piardă pe terase, alături de alte melodii, de dor de ducă, în jurul unor cafele, băuturi spirtoase sau prăjituri sofisticate. Lumea stărilor de spirit subiective, specifică vârstei de 2,5-3 minute, nu-i prindea încă, chiar dacă preparatele culinare, prin natura lor lăuntrică, proprie şi esenţială, erau adevărate simfonii de formă, culoare sau gust.<br />
<br />
Atmosfera primăvăratică era plină de poezie şi de parfumul melodiilor ce se întâlnesc, venind din cele mai neaşteptate colţuri, dar nu era timp ca el să facă propuneri voalate, iar ea să se codească şi aşa mai departe.<br />
<br />
Dădură naştere unui cântec nu prea elaborat, dar frumos, şi îşi imaginară că zâmbesc. Cântecul zbură, preţ de o nanosecundă, pe deasupra copacilor, apoi coborî pe solul înierbat.<br />
<br />
Cei doi oameni-cântec îşi priviră cu drag progenitura, preţ de o miime de secundă, apoi o luară unul de o mână şi altul de cealaltă mână şi porniră spre casa lui Eric. Pentru a nu pierde timp, se urcară pe platforma primului autovehicul al municipalităţii întâlnit în cale.<br />
<br />
Roboţii utilitari se strânseră unii în alţii, pe o bancă circulară, şi le făcură loc să stea.<br />
<br />
- Creşte repede, spuse unul dintre roboţi, arătând spre copilul-cântec. Ce vârstă are?<br />
<br />
- Nu întreţinem conversaţie inutilă, spuse Hana. Vrem să ajungem acasă. Cântecul are un text finit, cu puţine cuvinte. Vrem să nu facem variaţiune pe temă dată.<br />
<br />
- N-am vrut să supărăm pe nimeni, spuse robotul.<br />
<br />
- Nici noi, interveni Eric. Dacă vrei, întreabă-mă pe mine!<br />
<br />
- Nu ştiu ce să mai întreb, spuse robotul, stânjenit.<br />
<br />
- Poţi să ne spui de unde veniţi.<br />
<br />
- Venim de la lucru.<br />
<br />
- Vă permiteţi. Aveţi timp să lucraţi, să citiţi sau să vă distraţi.<br />
<br />
- Nimic palpitant, spuse robotul. La începuturi, nu ne făceam probleme cu trecerea timpului. Nici nu cunoşteam cuvântul. Neexistând timp, acesta nici nu trecea. A trebuit să construim oamenii-cântec pentru a ne lega de un cuvânt. Existenţa e cu cântec. Deşi cunoaştem nu mai puţin de 17 dimensiuni esenţiale, această „a patra dimensiune", cum îi spuneţi voi, nu o descoperisem. Ea se găseşte în sistemul vostru de 26 de dimensiuni, conform cu teoria stringurilor. Vă mulţumim pentru aceasta! Ultimele noastre lucrări reprezintă sfârşitul de an şi începerea unuia nou. Mai reprezintă şi începutul epocii optime de semănat. După terminarea lucrărilor, avem ziua agricultorului, când suntem liberi. Agricultorii pun seminţe peste tot, merg şi se întorc de la lucru. Tot timpul. Scenariul e scenariu. Nu avem altul...<br />
<br />
Robotul o ţinu tot aşa încă mult timp. Ceilalţi roboţi îl ascultau cu gurile căscate.<br />
<br />
Nici nu observară cu cât timp în urmă, sosită în faţa porţii, familia lui Eric se dăduse jos de pe platformă.<br />
<br />
Oamenii-cântec mulţumiră pentru amabilitate, dar nu îi auzi nimeni; androizii erau atenţi la cel care se pornise să vorbească.<br />
<br />
- Ce tâmpit, spuse Eric.<br />
<br />
- Cred că s-a dereglat, spuse Hana.<br />
<br />
Urcară scările de la intrare, rupseră afişele lipite pe uşă, apoi deschiseră.<br />
<br />
Roboţii aveau alegeri pentru o nouă conducere a oraşului şi lipiseră afişe din abundenţă, unele peste altele, să fie. Se apucaseră să ţină discursuri, unde vrei şi unde nu vrei, sau să dea interviuri la radiouri şi televiziuni. Platformele lor electorale se plimbau peste tot; puteau fi văzute prin colţuri ale oraşului de care n-a auzit nimeni.<br />
<br />
Eric şi Hana ignorară megafonul de pe al cincilea stâlp din vale, care hârâia îndemnuri de prezenţă la vot. Pe ei, ca oameni-cântec, marşurile dintre texte îi râcâiau pe scoarţa cerebrală, răscolindu-le sufletul. Mărturisirea urmează trăirea. Se ştie, „vieţuirea, odată pusă în cuvinte, capătă aură de destin". Ce destin poate avea istorisirea secundei?! Oamenii-melodie vorbeau foarte puţin, negăsind rostul mărturisirii nimicului. Considerau că politicienii androizilor au dreptate când vorbesc; nu au dreptate când tac.<br />
<br />
Le datorau totul roboţilor care împânzeau planeta şi, în acelaşi timp, simţeau că nu le datorează nimic. Dacă dăruieşti ceva, trebuie s-o faci în aşa fel încât să nu jigneşti. Oamenii erau obişnuiţi mai mult cu trecerea, din momentul în care erau compuşi de părinţi, până în punctul în care, fără voie, trebuiau să-şi ia zborul către necunoscut. Trăind indecent de mult, roboţii utilitari îşi permiteau să greşească, să se ţină chiar şi de alegeri. Ei îşi permiteau să producă cele mai rele lucruri bune.<br />
<br />
Oamenii-cântec erau creaţia roboţilor utilitari. După ultima conflagraţie mondială, în urma căreia n-a mai rămas nici urmă de om, roboţii au rămas singuri. Au trecut mai multe zeci de mii de ani de fisiune continuă a materialului radioactiv.<br />
<br />
Aşa cum s-au priceput, roboţii i-au conceput pe oameni. Au avut mai multe încercări nereuşite, în mai multe puncte de pe glob. Până la urmă, când radioactivitatea a mai scăzut, au reuşit. Într-una dintre puţinele cărţi rămase necarbonizate, au descoperit că „omul este o melodie". Le trebuia altceva; un sistem nu rezistă decât ca replică la un alt sistem, fie şi artificial.<br />
<br />
Un cântec, pe vremea când planeta era împânzită de oameni adevăraţi, ţinea cam 2,5-3 minute; rareori se întindea la 4 minute. Existau şi arii, simfonii sau opere, compoziţii exclusiv instrumentale sau muzical-dramatice de proporţii mari, scrise pe un libret cu subiect literar şi interpretate de solişti, cor şi orchestră, dar acestea erau ca nişte colonii de corali. Dacă omul este „un cântec", aşa cum scria în carte, roboţii şi-au spus că trebuie să fie o entitate simplă, penetrantă, de sine stătătoare, o secvenţă dintr-un recif, şi au ales varianta de aproape 3 minute. N-au găsit niciunde scris „viaţa e o simfonie" sau „viaţa e o operă". Au găsit doar lucruri vagi de tipul „simfonie de culori" sau „o simfonie de trupuri în mişcare". Sau referiri la viaţă, gen „existenţa umană e cu cântec" şi „cântecul de lebădă al omenirii".<br />
<br />
Roboţii intenţionaseră să creeze o viaţă trepidantă, scurtă, eficace, modernă, „muzicală, fără ritm şi fără rimă, îndeajuns de mlădioasă şi îndeajuns de antitetică", care să se adapteze nu atât unui oraş enorm, desemnat mai ales prin „încrucişarea nenumăratelor lui raporturi", cât „mişcărilor lirice ale sufletului" sau „unduirilor visării, zvâcnirilor conştiinţei".<br />
<br />
Nu prea reuşiseră. Nu ştia nimeni ce făceau roboţii utilitari cu „mişcările lirice ale sufletului" oamenilor-melodie, înregistrate pe suport magnetic şi depozitate în spaţii imense, în cutii aseptice de cuarţ.<br />
<br />
Nu spuneau nimănui nimic hărţile electromagnetice ale sufletelor depozitate. Nu spuneau nimănui nimic hărţile reveriilor sau conştiinţelor, modelate şi cizelate de universul urban.<br />
<br />
Mai multe organizaţii civice susţineau că în urmă cu milioane de ani oamenii trăiau şi 20 de ani, nu numai 2-3 minute ca acum. Cine era dispus să creadă asemenea bazaconii? Poate componenţii organizaţiilor care militau pentru o viaţă mai lungă.<br />
<br />
Roboţii utilitari îi lăsau să se strângă, să vorbească şi să piardă secunde preţioase dintr-o viaţă şi aşa scurtă. Era treaba lor. Nu erau mai răi decât cei ce hotărâseră să chefuiască sau să doarmă. După o scurtă perioadă de adolescenţă, cam după 20 de secunde, oamenii-cântec erau lăsaţi să facă orice doreau. Resursele erau nelimitate.<br />
<br />
Oamenii erau conştienţi că fuseseră creaţi de roboţi, dar minţi încinse puneau tot mai des întrebarea: de ce făcuseră omul în acest fel şi nu altfel? De ce nu îi construiseră mai longevivi? Şi se mai întrebau: cine construise primul robot? Oamenii, în nici un caz. Cum să construiască micile entităţi de 3 minute nişte unităţi, dacă nu neapărat infinite, oricum, cu o existenţă incredibil de lungă. Androizii se realizau unii pe alţii, dar trebuie să fi existat cineva mai înainte, creator al primului robot.<br />
<br />
Pe extremiştii cu o gândire de felul ăsta nu-i băga nimeni în seamă. Cu toţii erau mulţumiţi că există, că sunt oameni-cântec şi considerau că o melodie de 2-3 minute e de-ajuns. Şi dacă ar fi durat cu orele, la nivelul infinitului, tot nişte nimicuri trecătoare ar fi fost.<br />
<br />
- Auzi, colo! se trezi Eric vorbind. Să faci oamenii sub forma unor melodii de câteva minute!<br />
<br />
- Ai spus ceva? întrebă Hana în timp ce iniţia fetiţa-cântec în folosirea aparaturii mecanice, electrice sau electronice din bucătărie.<br />
<br />
- Nu, nimic.<br />
<br />
- Mi s-a părut că te-am auzit vorbind.<br />
<br />
- N-am spus nimic.<br />
<br />
- Foarte bine. Dacă începi ca robotul din autovehicul, intru la idei. Poţi spune oricâte prostii vrei; atâta timp cât nu le înţelege nimeni, sunt geniale.<br />
<br />
- Nu e cazul, minţi bărbatul-cântec.<br />
<br />
Se aşeză pe un scaun, îşi pironi privirea în podea şi încercă să reînnoade firul gândului.<br />
<br />
Îşi spuse că existenţa era o mare prostie, o practică a muzicii nesusţinută de nici o teorie muzicală creaţionistă.<br />
<br />
Nu conta lungimea cântecului, ci calitatea acestuia. Cine nu se ridica la nivelul unei îmbinări armonioase de sunete muzicale, rămânea la nivel de manea, cea mai de jos condiţie umană, o îmbinare nefericită între o melodie tradiţională incitantă şi o voce hârâită, de cea mai joasă speţă.<br />
<br />
Eric nu avea o idee prea clară. Considera că viaţa era prea scurtă şi, din cauza asta, calitatea ei era discutabilă. Ontogeneza unui om-cântec nu era decât o sclipire a filogenezei. Altfel se putea vorbi dacă lungimea vieţii ar fi permis lungi discuţii, un proces îndelung de gândire, cercetarea, analiza, somnul.<br />
<br />
Fiecare avea părerea lui. Unii considerau viaţa un sunet al muzicii, alţii un urlet de disperare. Imperfecţiunea creează percepţie.<br />
<br />
La mai multe secunde de la naşterea cântecelului pe care hotărâseră să-l numească Arna, o fetiţă-cântec, lui Eric începu să i se pară viaţa un urlet, prea scurt şi gâtuit pentru a avea cineva timp să se pregătească să-l ia în seamă.<br />
<br />
Se înscrisese într-o organizaţie neguvernamentală în care se susţinea ideea unei vieţi mai lungi, dacă nu cât cea a roboţilor de îndelungată, pentru că asta ar fi fost o pretenţie absurdă, măcar de câteva zile să fie, să aibă timp să facă vreun lucru util pentru societate. Nu credea că roboţii epuizaseră toate invenţiile. Era posibil ca unii să nu considere că e importantă doar scurta trecere; aceasta trebuia să ducă undeva. Poate vreunul voia să lenevească pe o bancă, într-o grădină, şi să se gândească la tot ce îl înconjura şi de ce.<br />
<br />
La oamenii-cântec, filmele mentale erau simple fulguraţii psihice. Nu aveau timp să citească. Abia reuşeau să se afirme pe ei înşişi, numai că, întâmplător, Eric auzise o conversaţie între doi roboţi. Unul citise undeva că au existat timpuri când oamenii erau atât de primitivi încât trăiau până la 10 zile, în peşteri, în condiţii mizerabile, într-o vreme când nici nu se auzise de muzică. Dacă ieşeau din peşteră, arşiţa soarelui îi făcea să îmbătrânească rapid şi să moară în scurt timp.<br />
<br />
Auzind că procesul ontogenetic al omului poate fi grăbit de radiaţia solară, Eric ieşea din casă doar înfofolit în haine de protecţie. Acum, pentru că era obligat genetic să-şi facă datoria faţă de societate, împreună cu Hana, eliberase un urmaş, fetiţa-melodie cu numele de Arna. Nu avusese de ales; era necesar să facă o excepţie, să înfrunte aglomeraţia oraşului şi să meargă în parc, locul cel mai propice unei uniri armonice cu o femeie-cântec.<br />
<br />
De când începuse să fie interesat de trecutul de dinaintea trecutului, nu se mai ocupa cu vieţuirea, în consonanţă cu ai săi, ci începuse să urmărească atent ce discutau roboţii utilitari, care aveau timp de discuţii. Uneori, prindea frânturi interesante de frază, alteori pierdea şi o nanosecundă întreagă degeaba. Punea totul cap la cap şi îşi forma păreri proprii, grăbindu-se să meargă şi să le expună la organizaţie.<br />
<br />
Roboţii, cu simţurile lor artificiale, ştiau că sunt urmăriţi de un om-melodie cam maladiv şi îi serveau minciuni pe tavă. Erau amuzaţi să susţină memoria colectivă a oamenilor-cântec prin intermediul câtorva armonice trecătoare. Erau chiar mulţumiţi; o specie care nu vrea nimic, merită acest lucru.<br />
<br />
Câte un robot mai agresiv se plictisea repede să furnizeze informaţii vreunui om-cântec, îl înregistra înainte de termen şi îşi vedea de ale lui; nimeni nu-l căuta pe om. Chiar dacă exista legislaţie pe baza căreia să poată fi judecată o astfel de faptă reprobabilă, nimeni nu o punea în practică; pentru omul-cântec, timpul era prea puţin. Nu poţi judeca o cauză în condiţiile în care următorul termen de judecată e neantul.<br />
<br />
O discuţie despre ceasuri i s-a părut de-a dreptul fascinantă lui Eric. Din conversaţie, rezulta faptul că aparatele de înregistrat scurgerea timpului nu fuseseră inventate de roboţi. La ce le-ar fi trebuit androizilor ceasuri, când viaţa lor, în comparaţie cu aceea a oamenilor-melodie, era, practic, infinită? Neexistând timp, acesta nu ar fi trebuit să treacă.<br />
<br />
Singurul lucru unde se băgaseră roboţii era lungimea zilelor şi nopţilor, fiindu-le foarte uşor să le scurteze şi să le facă mai mici, la nivelul unei existenţe de doar câteva minute.<br />
<br />
Oamenii-cântece nu ar fi trebuit să-şi facă probleme cu trecerea timpului şi să-şi petreacă jumătate din existenţă uitându-se la ceasuri. Se ştie că, dacă ignori trecerea timpului, acesta se scurge mai încet. Se consumă doar o melodie, care este omul, apoi se stinge şi rămâne doar o înregistrare pe suport magnetic, într-o sală special amenajată. Cine are timp să se uite? Cât despre un eventual trecut, cine să se intereseze?! Oamenii se apucă să-l studieze abia când începe să-i intereseze viitorul.<br />
<br />
Când nu au timp şi plăcere să depoziteze imagini fotografice sau sonore cu oameni în vreun colţ de memorie electronică, roboţii sunt cei care se strâng să vizioneze filme cu oameni-melodie.<br />
<br />
Androizii sunt cei care se ocupă cu trecerea şi petrecerea timpului oamenilor. Ei ştiu cel mai bine să facă lucrul ăsta; ei i-au construit.<br />
<br />
Cine se întreabă de ce oamenii nu au fost creaţi după chipul şi asemănarea roboţilor utilitari, ci s-a făcut o mixtură stranie între modul cum arăta fiinţa umană înainte de războiul atomic şi ceea ce scria în cărţi că era, „o melodie trecătoare", poate avea un posibil răspuns. Roboţii se puteau produce, unii pe alţii, la infinit, dar ar fi fost foarte plictisitor să fie singuri pe planetă, mai ales că, aşa cum scria în cărţi, „la început a fost omul".<br />
<br />
A trebuit să vină roboţii, cu zeci de mii de ani în urmă, să lege omul de o melodie. Fiecare om de câte o melodie, în cadrul global al unei „muzici a sferelor". Cât mai trecătoare, melodia nu plictiseşte. Sunetul trece ca apa; inteligenţa rămâne. Dacă nu ştie s-o folosească, la ce-i trebuie omului inteligenţă?<br />
<br />
Eric nu ştia de unde îi veneau astfel de gânduri. Veneau ele de undeva. Creativitatea androidului venea de undeva; era posibil să aibă şi imaginaţia omului vreun fundament. Poate venea din fondul genetic, dar şi genomul fusese inventat tot de roboţi. La aceştia trebuia să fie cheia existenţei.<br />
<br />
Trebuia să expună cât mai urgent aceste idei, în cadrul organizaţiei. Era posibil ca acestea, completate de alte generaţii, să ducă, în viitor, la un rezultat.<br />
<br />
Văzând că se întunecă afară, îşi desprinse privirile de pe podea, se ridică şi, fără nici o vorbă, ieşi.<br />
<br />
La organizaţia civică, vorbi aproape numai el, lucru care îi plictisi repede pe colegi. După nu se ştie cât timp, dezamăgit de faptul că nu fusese ascultat, se întoarse acasă.<br />
<br />
Încercă să se facă înţeles, de mai multe ori la rând, dar texte ca acelea debitate de el îşi puteau imagina şi singuri. Chiar şi interpretarea lăsa de dorit. În plus, mulţi erau nemulţumiţi de faptul că îşi ţineau întâlnirile în ilegalitate, în loc să iasă la lumina zilei, în piaţă, să fie mai militanţi. Roboţii aveau alegeri pentru consiliul local şi pentru funcţia de primar al oraşului. Poate puneau pe ordinea zilei remodelarea originii omului-cântec încât existenţa ulterioară a acestuia să fie mai lungă. Poate candida chiar unul dintre ei la funcţia de edil-şef.<br />
<br />
- De ce nu?! întrebă Eric retoric.<br />
<br />
- Din cauză că primarul e ales o dată la patru ani, nu o dată la patru secunde, se enervă preşedintele organizaţiei. Coboară în realitate!<br />
<br />
Supărat că fusese luat tare şi nu-l mai asculta nimeni, dintr-un anumit moment devenind ţintă a ironiilor ieftine, Eric mai frecventă un scurt timp organizaţia, apoi încetă să se mai ducă. Cheia succesului nu consta în inutilitatea acesteia.<br />
<br />
Morbul gândurilor era încă prezent. O simplă încetare a frecventării organizaţiei nu însemna că reflexul nu era mai puternic şi mintea nu-i stătea acolo.<br />
<br />
Se hotărî să se înscrie în altă organizaţie civică şi nu ştia în care. În plus, nimeni nu mai trecuse, până la el, de la o grupare la alta. Nu avea timp.<br />
<br />
Câteva zeci de secunde la rând, se plimbă fără rost pe străzi pustii, înainte de a se întoarce acasă.<br />
<br />
După aproape 1 minut de convieţuire armonioasă în familie, adică mai mult de o treime din viaţă, timp de coabitare neegalat la oamenii-cântec, Hana începu să aibă îndoieli serioase în privinţa sănătăţii mintale a lui Eric.<br />
<br />
Într-o bună zi, femeia-cântec anunţă că-l părăseşte şi se mută într-un adăpost public. Luă fata-melodie de mână şi părăsi, fără multe certuri sau texte, domiciliul comun.<br />
<br />
Rămas singur, după cum îi era obiceiul, Eric pleca şi se întorcea degeaba. Roboţii nu se mai băgau în jocul de-a furnizarea de informaţii mai mult sau mai puţin inventate. Când simţeau că se furişează pe după colţurile caselor sau pe după lăzile de gunoaie, să tragă cu urechea, îşi încetau conversaţia.<br />
<br />
Depuse o cerere de adeziune la o asociaţie civică destul de interesantă şi aşteptă răspuns până se plictisi; răspunsul nu mai venea. Când timpul accelerează evenimentele, nu poţi nici să te plictiseşti cum trebuie.<br />
<br />
Un om-cântec în vârstă de numai 1,5 minute atât de rupt de ai săi, cât şi de societatea roboţilor utilitari, ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Nu era.<br />
<br />
Dacă trăieşte prea mult, omul-cântec începe să aibă idei. Ideile acestuia nu duc decât la violenţă şi distrugere.<br />
<br />
Eric se aşeză pe scaun şi îşi pironi privirea în podea. În ura lui faţă de societatea intolerantă şi ignorantă, îi încolţi o idee. Se va apuca să construiască o bombă, capabilă să arunce în aer tot oraşul. Pentru asta, îi trebuiau informaţii şi cunoştinţe ştiinţifice, precum şi un om-melodie de încredere, care să continue, încă 2 minute, ceea ce avea de gând să înceapă. Într-un milion de generaţii, totul era gata; aveau şi oamenii cu ce negocia o eventuală mărire a duratei de viaţă.<br />
<br />
Nu avea voie să greşească; pentru a greşi, trebuie să ai timp.<br />
<br />
„În fond, roboţii utilitari erau tot timpul într-un război existenţial cu oamenii-cântec. Esenţa războiului este: duşmanul trebuie ţinut în viaţă, cu orice preţ. Din fericire, nici un război nu ajunge la esenţă.", îşi spuse Eric.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
VIAŢA E UN CÂNTEC<br />
<br />
Victor Martin<br />
<br />
<br />
Eric şi Hana se strecurau cu greu prin mulţime. Cum amestecul mirosurilor, la o expoziţie de flori, dă un iz general de înmormântare, cântecele miilor de oameni-melodie, ce curgeau de-a lungul şi de-a latul străzii, luate împreună, dădeau naştere unui zgomot infernal. Ca tacâmul să fie complet, în lumea roboţilor utilitari avea loc şi o campanie electorală pentru alegerea unei noi conduceri a oraşului.<br />
<br />
Când, în sfârşit, ajunseră în parc şi se aşezară pe o bancă, se priviră stânjeniţi. Nu pierduseră niciodată atâtea secunde preţioase, cum făceau acum, când erau împreună.<br />
<br />
Viaţa scurtă a unui individ-cântec, mai ales la început, când totul era foarte trepidant, nu permitea acest lucru. Eric fusese compus în urmă cu 27 de secunde, iar Hana avea 21 de secunde. Mai era mult până la 1 minut, când deveneau maturi, dar timpul trecea repede.<br />
<br />
- Facem un cântecel? se precipită Eric.<br />
<br />
- Sigur, spuse Hana.<br />
<br />
Mintea le mergea repede. El ar fi vrut să-i propună o lungă plimbare prin parc, să vorbească despre tot felul de nimicuri, să se sărute, să filozofeze asupra existenţei.<br />
<br />
Nu-şi permiteau să se piardă pe terase, alături de alte melodii, de dor de ducă, în jurul unor cafele, băuturi spirtoase sau prăjituri sofisticate. Lumea stărilor de spirit subiective, specifică vârstei de 2,5-3 minute, nu-i prindea încă, chiar dacă preparatele culinare, prin natura lor lăuntrică, proprie şi esenţială, erau adevărate simfonii de formă, culoare sau gust.<br />
<br />
Atmosfera primăvăratică era plină de poezie şi de parfumul melodiilor ce se întâlnesc, venind din cele mai neaşteptate colţuri, dar nu era timp ca el să facă propuneri voalate, iar ea să se codească şi aşa mai departe.<br />
<br />
Dădură naştere unui cântec nu prea elaborat, dar frumos, şi îşi imaginară că zâmbesc. Cântecul zbură, preţ de o nanosecundă, pe deasupra copacilor, apoi coborî pe solul înierbat.<br />
<br />
Cei doi oameni-cântec îşi priviră cu drag progenitura, preţ de o miime de secundă, apoi o luară unul de o mână şi altul de cealaltă mână şi porniră spre casa lui Eric. Pentru a nu pierde timp, se urcară pe platforma primului autovehicul al municipalităţii întâlnit în cale.<br />
<br />
Roboţii utilitari se strânseră unii în alţii, pe o bancă circulară, şi le făcură loc să stea.<br />
<br />
- Creşte repede, spuse unul dintre roboţi, arătând spre copilul-cântec. Ce vârstă are?<br />
<br />
- Nu întreţinem conversaţie inutilă, spuse Hana. Vrem să ajungem acasă. Cântecul are un text finit, cu puţine cuvinte. Vrem să nu facem variaţiune pe temă dată.<br />
<br />
- N-am vrut să supărăm pe nimeni, spuse robotul.<br />
<br />
- Nici noi, interveni Eric. Dacă vrei, întreabă-mă pe mine!<br />
<br />
- Nu ştiu ce să mai întreb, spuse robotul, stânjenit.<br />
<br />
- Poţi să ne spui de unde veniţi.<br />
<br />
- Venim de la lucru.<br />
<br />
- Vă permiteţi. Aveţi timp să lucraţi, să citiţi sau să vă distraţi.<br />
<br />
- Nimic palpitant, spuse robotul. La începuturi, nu ne făceam probleme cu trecerea timpului. Nici nu cunoşteam cuvântul. Neexistând timp, acesta nici nu trecea. A trebuit să construim oamenii-cântec pentru a ne lega de un cuvânt. Existenţa e cu cântec. Deşi cunoaştem nu mai puţin de 17 dimensiuni esenţiale, această „a patra dimensiune", cum îi spuneţi voi, nu o descoperisem. Ea se găseşte în sistemul vostru de 26 de dimensiuni, conform cu teoria stringurilor. Vă mulţumim pentru aceasta! Ultimele noastre lucrări reprezintă sfârşitul de an şi începerea unuia nou. Mai reprezintă şi începutul epocii optime de semănat. După terminarea lucrărilor, avem ziua agricultorului, când suntem liberi. Agricultorii pun seminţe peste tot, merg şi se întorc de la lucru. Tot timpul. Scenariul e scenariu. Nu avem altul...<br />
<br />
Robotul o ţinu tot aşa încă mult timp. Ceilalţi roboţi îl ascultau cu gurile căscate.<br />
<br />
Nici nu observară cu cât timp în urmă, sosită în faţa porţii, familia lui Eric se dăduse jos de pe platformă.<br />
<br />
Oamenii-cântec mulţumiră pentru amabilitate, dar nu îi auzi nimeni; androizii erau atenţi la cel care se pornise să vorbească.<br />
<br />
- Ce tâmpit, spuse Eric.<br />
<br />
- Cred că s-a dereglat, spuse Hana.<br />
<br />
Urcară scările de la intrare, rupseră afişele lipite pe uşă, apoi deschiseră.<br />
<br />
Roboţii aveau alegeri pentru o nouă conducere a oraşului şi lipiseră afişe din abundenţă, unele peste altele, să fie. Se apucaseră să ţină discursuri, unde vrei şi unde nu vrei, sau să dea interviuri la radiouri şi televiziuni. Platformele lor electorale se plimbau peste tot; puteau fi văzute prin colţuri ale oraşului de care n-a auzit nimeni.<br />
<br />
Eric şi Hana ignorară megafonul de pe al cincilea stâlp din vale, care hârâia îndemnuri de prezenţă la vot. Pe ei, ca oameni-cântec, marşurile dintre texte îi râcâiau pe scoarţa cerebrală, răscolindu-le sufletul. Mărturisirea urmează trăirea. Se ştie, „vieţuirea, odată pusă în cuvinte, capătă aură de destin". Ce destin poate avea istorisirea secundei?! Oamenii-melodie vorbeau foarte puţin, negăsind rostul mărturisirii nimicului. Considerau că politicienii androizilor au dreptate când vorbesc; nu au dreptate când tac.<br />
<br />
Le datorau totul roboţilor care împânzeau planeta şi, în acelaşi timp, simţeau că nu le datorează nimic. Dacă dăruieşti ceva, trebuie s-o faci în aşa fel încât să nu jigneşti. Oamenii erau obişnuiţi mai mult cu trecerea, din momentul în care erau compuşi de părinţi, până în punctul în care, fără voie, trebuiau să-şi ia zborul către necunoscut. Trăind indecent de mult, roboţii utilitari îşi permiteau să greşească, să se ţină chiar şi de alegeri. Ei îşi permiteau să producă cele mai rele lucruri bune.<br />
<br />
Oamenii-cântec erau creaţia roboţilor utilitari. După ultima conflagraţie mondială, în urma căreia n-a mai rămas nici urmă de om, roboţii au rămas singuri. Au trecut mai multe zeci de mii de ani de fisiune continuă a materialului radioactiv.<br />
<br />
Aşa cum s-au priceput, roboţii i-au conceput pe oameni. Au avut mai multe încercări nereuşite, în mai multe puncte de pe glob. Până la urmă, când radioactivitatea a mai scăzut, au reuşit. Într-una dintre puţinele cărţi rămase necarbonizate, au descoperit că „omul este o melodie". Le trebuia altceva; un sistem nu rezistă decât ca replică la un alt sistem, fie şi artificial.<br />
<br />
Un cântec, pe vremea când planeta era împânzită de oameni adevăraţi, ţinea cam 2,5-3 minute; rareori se întindea la 4 minute. Existau şi arii, simfonii sau opere, compoziţii exclusiv instrumentale sau muzical-dramatice de proporţii mari, scrise pe un libret cu subiect literar şi interpretate de solişti, cor şi orchestră, dar acestea erau ca nişte colonii de corali. Dacă omul este „un cântec", aşa cum scria în carte, roboţii şi-au spus că trebuie să fie o entitate simplă, penetrantă, de sine stătătoare, o secvenţă dintr-un recif, şi au ales varianta de aproape 3 minute. N-au găsit niciunde scris „viaţa e o simfonie" sau „viaţa e o operă". Au găsit doar lucruri vagi de tipul „simfonie de culori" sau „o simfonie de trupuri în mişcare". Sau referiri la viaţă, gen „existenţa umană e cu cântec" şi „cântecul de lebădă al omenirii".<br />
<br />
Roboţii intenţionaseră să creeze o viaţă trepidantă, scurtă, eficace, modernă, „muzicală, fără ritm şi fără rimă, îndeajuns de mlădioasă şi îndeajuns de antitetică", care să se adapteze nu atât unui oraş enorm, desemnat mai ales prin „încrucişarea nenumăratelor lui raporturi", cât „mişcărilor lirice ale sufletului" sau „unduirilor visării, zvâcnirilor conştiinţei".<br />
<br />
Nu prea reuşiseră. Nu ştia nimeni ce făceau roboţii utilitari cu „mişcările lirice ale sufletului" oamenilor-melodie, înregistrate pe suport magnetic şi depozitate în spaţii imense, în cutii aseptice de cuarţ.<br />
<br />
Nu spuneau nimănui nimic hărţile electromagnetice ale sufletelor depozitate. Nu spuneau nimănui nimic hărţile reveriilor sau conştiinţelor, modelate şi cizelate de universul urban.<br />
<br />
Mai multe organizaţii civice susţineau că în urmă cu milioane de ani oamenii trăiau şi 20 de ani, nu numai 2-3 minute ca acum. Cine era dispus să creadă asemenea bazaconii? Poate componenţii organizaţiilor care militau pentru o viaţă mai lungă.<br />
<br />
Roboţii utilitari îi lăsau să se strângă, să vorbească şi să piardă secunde preţioase dintr-o viaţă şi aşa scurtă. Era treaba lor. Nu erau mai răi decât cei ce hotărâseră să chefuiască sau să doarmă. După o scurtă perioadă de adolescenţă, cam după 20 de secunde, oamenii-cântec erau lăsaţi să facă orice doreau. Resursele erau nelimitate.<br />
<br />
Oamenii erau conştienţi că fuseseră creaţi de roboţi, dar minţi încinse puneau tot mai des întrebarea: de ce făcuseră omul în acest fel şi nu altfel? De ce nu îi construiseră mai longevivi? Şi se mai întrebau: cine construise primul robot? Oamenii, în nici un caz. Cum să construiască micile entităţi de 3 minute nişte unităţi, dacă nu neapărat infinite, oricum, cu o existenţă incredibil de lungă. Androizii se realizau unii pe alţii, dar trebuie să fi existat cineva mai înainte, creator al primului robot.<br />
<br />
Pe extremiştii cu o gândire de felul ăsta nu-i băga nimeni în seamă. Cu toţii erau mulţumiţi că există, că sunt oameni-cântec şi considerau că o melodie de 2-3 minute e de-ajuns. Şi dacă ar fi durat cu orele, la nivelul infinitului, tot nişte nimicuri trecătoare ar fi fost.<br />
<br />
- Auzi, colo! se trezi Eric vorbind. Să faci oamenii sub forma unor melodii de câteva minute!<br />
<br />
- Ai spus ceva? întrebă Hana în timp ce iniţia fetiţa-cântec în folosirea aparaturii mecanice, electrice sau electronice din bucătărie.<br />
<br />
- Nu, nimic.<br />
<br />
- Mi s-a părut că te-am auzit vorbind.<br />
<br />
- N-am spus nimic.<br />
<br />
- Foarte bine. Dacă începi ca robotul din autovehicul, intru la idei. Poţi spune oricâte prostii vrei; atâta timp cât nu le înţelege nimeni, sunt geniale.<br />
<br />
- Nu e cazul, minţi bărbatul-cântec.<br />
<br />
Se aşeză pe un scaun, îşi pironi privirea în podea şi încercă să reînnoade firul gândului.<br />
<br />
Îşi spuse că existenţa era o mare prostie, o practică a muzicii nesusţinută de nici o teorie muzicală creaţionistă.<br />
<br />
Nu conta lungimea cântecului, ci calitatea acestuia. Cine nu se ridica la nivelul unei îmbinări armonioase de sunete muzicale, rămânea la nivel de manea, cea mai de jos condiţie umană, o îmbinare nefericită între o melodie tradiţională incitantă şi o voce hârâită, de cea mai joasă speţă.<br />
<br />
Eric nu avea o idee prea clară. Considera că viaţa era prea scurtă şi, din cauza asta, calitatea ei era discutabilă. Ontogeneza unui om-cântec nu era decât o sclipire a filogenezei. Altfel se putea vorbi dacă lungimea vieţii ar fi permis lungi discuţii, un proces îndelung de gândire, cercetarea, analiza, somnul.<br />
<br />
Fiecare avea părerea lui. Unii considerau viaţa un sunet al muzicii, alţii un urlet de disperare. Imperfecţiunea creează percepţie.<br />
<br />
La mai multe secunde de la naşterea cântecelului pe care hotărâseră să-l numească Arna, o fetiţă-cântec, lui Eric începu să i se pară viaţa un urlet, prea scurt şi gâtuit pentru a avea cineva timp să se pregătească să-l ia în seamă.<br />
<br />
Se înscrisese într-o organizaţie neguvernamentală în care se susţinea ideea unei vieţi mai lungi, dacă nu cât cea a roboţilor de îndelungată, pentru că asta ar fi fost o pretenţie absurdă, măcar de câteva zile să fie, să aibă timp să facă vreun lucru util pentru societate. Nu credea că roboţii epuizaseră toate invenţiile. Era posibil ca unii să nu considere că e importantă doar scurta trecere; aceasta trebuia să ducă undeva. Poate vreunul voia să lenevească pe o bancă, într-o grădină, şi să se gândească la tot ce îl înconjura şi de ce.<br />
<br />
La oamenii-cântec, filmele mentale erau simple fulguraţii psihice. Nu aveau timp să citească. Abia reuşeau să se afirme pe ei înşişi, numai că, întâmplător, Eric auzise o conversaţie între doi roboţi. Unul citise undeva că au existat timpuri când oamenii erau atât de primitivi încât trăiau până la 10 zile, în peşteri, în condiţii mizerabile, într-o vreme când nici nu se auzise de muzică. Dacă ieşeau din peşteră, arşiţa soarelui îi făcea să îmbătrânească rapid şi să moară în scurt timp.<br />
<br />
Auzind că procesul ontogenetic al omului poate fi grăbit de radiaţia solară, Eric ieşea din casă doar înfofolit în haine de protecţie. Acum, pentru că era obligat genetic să-şi facă datoria faţă de societate, împreună cu Hana, eliberase un urmaş, fetiţa-melodie cu numele de Arna. Nu avusese de ales; era necesar să facă o excepţie, să înfrunte aglomeraţia oraşului şi să meargă în parc, locul cel mai propice unei uniri armonice cu o femeie-cântec.<br />
<br />
De când începuse să fie interesat de trecutul de dinaintea trecutului, nu se mai ocupa cu vieţuirea, în consonanţă cu ai săi, ci începuse să urmărească atent ce discutau roboţii utilitari, care aveau timp de discuţii. Uneori, prindea frânturi interesante de frază, alteori pierdea şi o nanosecundă întreagă degeaba. Punea totul cap la cap şi îşi forma păreri proprii, grăbindu-se să meargă şi să le expună la organizaţie.<br />
<br />
Roboţii, cu simţurile lor artificiale, ştiau că sunt urmăriţi de un om-melodie cam maladiv şi îi serveau minciuni pe tavă. Erau amuzaţi să susţină memoria colectivă a oamenilor-cântec prin intermediul câtorva armonice trecătoare. Erau chiar mulţumiţi; o specie care nu vrea nimic, merită acest lucru.<br />
<br />
Câte un robot mai agresiv se plictisea repede să furnizeze informaţii vreunui om-cântec, îl înregistra înainte de termen şi îşi vedea de ale lui; nimeni nu-l căuta pe om. Chiar dacă exista legislaţie pe baza căreia să poată fi judecată o astfel de faptă reprobabilă, nimeni nu o punea în practică; pentru omul-cântec, timpul era prea puţin. Nu poţi judeca o cauză în condiţiile în care următorul termen de judecată e neantul.<br />
<br />
O discuţie despre ceasuri i s-a părut de-a dreptul fascinantă lui Eric. Din conversaţie, rezulta faptul că aparatele de înregistrat scurgerea timpului nu fuseseră inventate de roboţi. La ce le-ar fi trebuit androizilor ceasuri, când viaţa lor, în comparaţie cu aceea a oamenilor-melodie, era, practic, infinită? Neexistând timp, acesta nu ar fi trebuit să treacă.<br />
<br />
Singurul lucru unde se băgaseră roboţii era lungimea zilelor şi nopţilor, fiindu-le foarte uşor să le scurteze şi să le facă mai mici, la nivelul unei existenţe de doar câteva minute.<br />
<br />
Oamenii-cântece nu ar fi trebuit să-şi facă probleme cu trecerea timpului şi să-şi petreacă jumătate din existenţă uitându-se la ceasuri. Se ştie că, dacă ignori trecerea timpului, acesta se scurge mai încet. Se consumă doar o melodie, care este omul, apoi se stinge şi rămâne doar o înregistrare pe suport magnetic, într-o sală special amenajată. Cine are timp să se uite? Cât despre un eventual trecut, cine să se intereseze?! Oamenii se apucă să-l studieze abia când începe să-i intereseze viitorul.<br />
<br />
Când nu au timp şi plăcere să depoziteze imagini fotografice sau sonore cu oameni în vreun colţ de memorie electronică, roboţii sunt cei care se strâng să vizioneze filme cu oameni-melodie.<br />
<br />
Androizii sunt cei care se ocupă cu trecerea şi petrecerea timpului oamenilor. Ei ştiu cel mai bine să facă lucrul ăsta; ei i-au construit.<br />
<br />
Cine se întreabă de ce oamenii nu au fost creaţi după chipul şi asemănarea roboţilor utilitari, ci s-a făcut o mixtură stranie între modul cum arăta fiinţa umană înainte de războiul atomic şi ceea ce scria în cărţi că era, „o melodie trecătoare", poate avea un posibil răspuns. Roboţii se puteau produce, unii pe alţii, la infinit, dar ar fi fost foarte plictisitor să fie singuri pe planetă, mai ales că, aşa cum scria în cărţi, „la început a fost omul".<br />
<br />
A trebuit să vină roboţii, cu zeci de mii de ani în urmă, să lege omul de o melodie. Fiecare om de câte o melodie, în cadrul global al unei „muzici a sferelor". Cât mai trecătoare, melodia nu plictiseşte. Sunetul trece ca apa; inteligenţa rămâne. Dacă nu ştie s-o folosească, la ce-i trebuie omului inteligenţă?<br />
<br />
Eric nu ştia de unde îi veneau astfel de gânduri. Veneau ele de undeva. Creativitatea androidului venea de undeva; era posibil să aibă şi imaginaţia omului vreun fundament. Poate venea din fondul genetic, dar şi genomul fusese inventat tot de roboţi. La aceştia trebuia să fie cheia existenţei.<br />
<br />
Trebuia să expună cât mai urgent aceste idei, în cadrul organizaţiei. Era posibil ca acestea, completate de alte generaţii, să ducă, în viitor, la un rezultat.<br />
<br />
Văzând că se întunecă afară, îşi desprinse privirile de pe podea, se ridică şi, fără nici o vorbă, ieşi.<br />
<br />
La organizaţia civică, vorbi aproape numai el, lucru care îi plictisi repede pe colegi. După nu se ştie cât timp, dezamăgit de faptul că nu fusese ascultat, se întoarse acasă.<br />
<br />
Încercă să se facă înţeles, de mai multe ori la rând, dar texte ca acelea debitate de el îşi puteau imagina şi singuri. Chiar şi interpretarea lăsa de dorit. În plus, mulţi erau nemulţumiţi de faptul că îşi ţineau întâlnirile în ilegalitate, în loc să iasă la lumina zilei, în piaţă, să fie mai militanţi. Roboţii aveau alegeri pentru consiliul local şi pentru funcţia de primar al oraşului. Poate puneau pe ordinea zilei remodelarea originii omului-cântec încât existenţa ulterioară a acestuia să fie mai lungă. Poate candida chiar unul dintre ei la funcţia de edil-şef.<br />
<br />
- De ce nu?! întrebă Eric retoric.<br />
<br />
- Din cauză că primarul e ales o dată la patru ani, nu o dată la patru secunde, se enervă preşedintele organizaţiei. Coboară în realitate!<br />
<br />
Supărat că fusese luat tare şi nu-l mai asculta nimeni, dintr-un anumit moment devenind ţintă a ironiilor ieftine, Eric mai frecventă un scurt timp organizaţia, apoi încetă să se mai ducă. Cheia succesului nu consta în inutilitatea acesteia.<br />
<br />
Morbul gândurilor era încă prezent. O simplă încetare a frecventării organizaţiei nu însemna că reflexul nu era mai puternic şi mintea nu-i stătea acolo.<br />
<br />
Se hotărî să se înscrie în altă organizaţie civică şi nu ştia în care. În plus, nimeni nu mai trecuse, până la el, de la o grupare la alta. Nu avea timp.<br />
<br />
Câteva zeci de secunde la rând, se plimbă fără rost pe străzi pustii, înainte de a se întoarce acasă.<br />
<br />
După aproape 1 minut de convieţuire armonioasă în familie, adică mai mult de o treime din viaţă, timp de coabitare neegalat la oamenii-cântec, Hana începu să aibă îndoieli serioase în privinţa sănătăţii mintale a lui Eric.<br />
<br />
Într-o bună zi, femeia-cântec anunţă că-l părăseşte şi se mută într-un adăpost public. Luă fata-melodie de mână şi părăsi, fără multe certuri sau texte, domiciliul comun.<br />
<br />
Rămas singur, după cum îi era obiceiul, Eric pleca şi se întorcea degeaba. Roboţii nu se mai băgau în jocul de-a furnizarea de informaţii mai mult sau mai puţin inventate. Când simţeau că se furişează pe după colţurile caselor sau pe după lăzile de gunoaie, să tragă cu urechea, îşi încetau conversaţia.<br />
<br />
Depuse o cerere de adeziune la o asociaţie civică destul de interesantă şi aşteptă răspuns până se plictisi; răspunsul nu mai venea. Când timpul accelerează evenimentele, nu poţi nici să te plictiseşti cum trebuie.<br />
<br />
Un om-cântec în vârstă de numai 1,5 minute atât de rupt de ai săi, cât şi de societatea roboţilor utilitari, ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Nu era.<br />
<br />
Dacă trăieşte prea mult, omul-cântec începe să aibă idei. Ideile acestuia nu duc decât la violenţă şi distrugere.<br />
<br />
Eric se aşeză pe scaun şi îşi pironi privirea în podea. În ura lui faţă de societatea intolerantă şi ignorantă, îi încolţi o idee. Se va apuca să construiască o bombă, capabilă să arunce în aer tot oraşul. Pentru asta, îi trebuiau informaţii şi cunoştinţe ştiinţifice, precum şi un om-melodie de încredere, care să continue, încă 2 minute, ceea ce avea de gând să înceapă. Într-un milion de generaţii, totul era gata; aveau şi oamenii cu ce negocia o eventuală mărire a duratei de viaţă.<br />
<br />
Nu avea voie să greşească; pentru a greşi, trebuie să ai timp.<br />
<br />
„În fond, roboţii utilitari erau tot timpul într-un război existenţial cu oamenii-cântec. Esenţa războiului este: duşmanul trebuie ţinut în viaţă, cu orice preţ. Din fericire, nici un război nu ajunge la esenţă.", îşi spuse Eric.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
COMENTARII<br />
<br />
Victor Martin<br />
<br />
<br />
Geo<br />
Octombrie 1, 3008, 10:14 pm<br />
Este o lectură bună, dar nu e recomandată a fii citită seara.<br />
<br />
Irinel<br />
Octombrie 2, 3008, 8:27 am<br />
Minunat. Povestirea este cursivă şi provocatoare. Bravos Cristian Buşcus!<br />
<br />
Adrian<br />
Octombrie 2, 3008,10:53 am<br />
Scrii bine, Cristian. Bravo, ţine-o tot aşa. Aştept următoarea ta lucrare. Încearcă să scrii ceva diferit. Încearcă să creezi ceva incitant dintr-o întâmplare simplă, lumească. Sunt sigur că va ieşi ceva frumos.<br />
<br />
Dan Rusu<br />
Octombrie 2, 3008, 1:25 pm<br />
Ţi-am citit cu interes lucrarea şi, după mine, este un succes. Eşti talentat. Are „cap şi coadă" şi, mai ales, ai presărat-o cu metafore foarte reuşite (ex.: „...iar cărămida spălată de atâtea ploi..." ş.a). Mult succes!<br />
<br />
Barosan<br />
Octombrie 2, 3008, 2:05 pm<br />
O povestire frumoasă! Felicitări şi... la mai multe!<br />
<br />
Mihaela<br />
Octombrie 2, 3008, 2:38 pm<br />
Incitantă! Denotă că autorul e un adolescent interesat ( pasionat chiar! ) de science fiction. Felicitări! Sunt tot mai puţini tinerii de acest gen. Să fii - astfel - şi tu un... „extraterestru" ?!?<br />
<br />
Filimon Codruţ<br />
Octombrie 2, 3008, 6:10 pm<br />
Super tare...excelent scris...felicitări şi dezvoltă astfel de poveşti, fi exemplu pentru tinerii de vârsta ta, care nu ştiu altceva decât jocuri pe calculator...succes!<br />
<br />
Darius<br />
Octombrie 2, 3008, 6:39 pm<br />
Mi-a plăcut...<br />
<br />
Oranian Gina<br />
Octombrie 2, 3008, 6:40 pm<br />
ZULTV-ule...şi ATV-ule...ia notă....copii ca aceştia ar trebui să ajungă la ştirile voastre...<br />
<br />
Marin<br />
Octombrie 2, 3008, 7:07 pm<br />
Am citi-o pe nerăsuflate, chiar interesantă. Felicitări!!! Imaginaţia ta este exorbitantă!<br />
Să nu te opreşti aici! Astept noi lucrări.<br />
<br />
Relia<br />
Octombrie 3, 3008, 8:05 am<br />
Felicitări! Aventura lui Anton Negru m-a ţinut în suspans şi m-a făcut să o citesc până la capăt. Uraaaaaaaaaa, înseamnă că am reuşit să înţeleg şi eu „limbajul" unei poveşti horror. Mi-ar plăcea, pe viitor, să citesc ceva scris de tine, mai apropiat de real.<br />
<br />
Daniela<br />
Octombrie 3, 3008, 1:47 pm<br />
Mai băiete, bravo! Interesant conţinutul lucrării, modul de gândire, descrierea personajelor şi a împrejurimii în care se petrece totul, însă, ca şi alţi comentatori ai lucrării tale, şi eu apreciez că, dacă e bine pe acea planetă, Planeta Albastră - galaxia Akidan, nu ar strica dacă ai coborî cu picioarele pe Terra. Drept este şi că, site-ul care ţi-a publicat lucrarea - bravo şi lor pentru că te-au remarcat - este o revistă de literatură SF şi Fantasy. Oricum, succes pe mai departe!<br />
<br />
Kios<br />
Octombrie 3, 3008, 11:38 pm<br />
Nu vreau să stric „petrecerea", dar povestirea nu e prea grozavă. Sunt nişte situaţii şi idei destul de bătătorite în genul ăsta de literatură. Scriitura e bunicică, dar se vede oricum că e la început..., plus că nu ştiu cum aţi reuşit voi să o terminaţi, că pe mine m-a lăsat răbdarea...trebuie să ştii şi când să te opreşti. Mai aruncaţi câte o privire şi la celelalte povestiri şi apoi vedeţi cu adevărat care e mişcarea...<br />
<br />
Don Brial<br />
Octombrie 4, 3008, 2:07 pm<br />
Nimeni nu se naşte poet, frate. Pentru un debut, lucrarea e bună. Nu tot omul e cititor de romane SF. Şi, oricum, puştiul e de admirat, atâţia alţii îşi pierd vremea pe net, fără să-şi imagineze măcar că ar putea exista şi altfel de preocupări. Bravo, Cristian! Continuă! Toate au un început, iar experienţa nu o poţi câştiga decât prin perseverenţă. Felicitări!<br />
<br />
B. Paul<br />
Octombrie 4, 3008, 7:04 pm<br />
Lectură super OK. Început promiţător. Ţine-o tot aşa! Succes!<br />
<br />
Maxim<br />
Octombrie 4, 3008, 10:35 pm<br />
Bine scris, nu numai scris, ci şi pictat, urmărind totul e real, „suficient de horror" şi suficient de „evil". Realizare tehnică foarte bună, dar balanţa bine-rău la ce scor a rămas? Tu cu cine votezi? Cu „ursu"? Citez: „ceva nou ca şi lumea pe care o va crea", „atenţie ce-ţi doreşti că se poate să se împlinească". Succes Şi optimism pe mai departe!<br />
<br />
Tuşa Elena<br />
Octombrie 4, 3008, 10:41 pm<br />
Bravo, Cristi! Sunt mândră că eşti nepotul meu. Am citit-o cu multă răbdare şi citind-o mi te imaginam pe tine în casa de pe Mălini. Poate te-au inspirat nopţile petrecute în ea. Te felicit şi înainte, că eşti bun, un început promiţător. D-zeu să îţi ajute!<br />
<br />
Vicarul<br />
Octombrie 5, 3008, 8:06 am<br />
Felicitări Cristian! Ai talent. Continuă să scrii! O să ajungi departe. Îţi recomand să citeşti cărţile scrise de Marie Curie. Te va ajuta să-ţi formezi stilul personal. Felicitări!<br />
<br />
Salomie<br />
Octombrie 5, 3008, 11:43 pm<br />
Am citit lucrarea tânărului Buşcus, dacă e tânăr, şi - fără ezitare - pot spune că, pentru un debutant într-ale genului, promite; le sugerez „criticilor" ad-hoc să nu scape din vedere vârsta crudă, experienţa redusă şi contextul în care autorul iese la lumină; la urma urmelor, nici Isaac Asimov nu s-a lansat en fanfare (vindea short stories unor reviste ieftine, aşa-numitele pulp magazines), dar a ajuns cine a ajuns! În plus, SF (şi PF, în egală masură) sunt genuri pentru care e nevoie atât de scriitori cât şi de cititori avizaţi&pasionaţi. Mult succes, Cristian Buşcus, însă nu uita că ai abordat un gen mult mai greu decât simpla beletristică, fiindcă în SF e nevoie atât de condei sprinten cât şi de fff multă documentare prealabilă.<br />
<br />
Marius_MP3<br />
Octombrie 6, 3008, 5:27 am<br />
Felicitări Cristian! Un început bun! Succese în continuare!<br />
<br />
Asirom<br />
Octombrie 6, 3008, 8:46 pm<br />
Bag seamă că sunt câţiva comentatori pe aici care nici măcar nu au cetit povestioara.<br />
<br />
Lorin<br />
Octombrie 8, 2008, 12:06 am<br />
Când am început să parcurg aceste rânduri, primul meu impuls a fost să încerc să-l trag de mânecă pe autor, să-l fac să coboare cu picioarele pe pământ şi să-l scutur de ideile negative „incompatibile" cu vârsta lui... Primul impuls... dar, privind în urmă, undeva prin anii 86-87, timid ca o fată mare, mă vedeam într-o sală de clasă, recitând cu glas tremurat, nişte versuri închinate Poetului Nepereche ... Atunci, timida mea încercare literară a smuls ropote de aplauze de la o mână de copii. Eu izbucneam în lacrimi, emoţia mă copleşea, dar eram mai fericit ca niciodată... Profesoara de română, un cadru didactic ce ţinea sub cheie atât zâmbetul personal cât şi sfintele note de zece, m-a felicitat în faţa întregii clase, mi-a zâmbit, m-a îmbărbătat şi ... mi-a făcut cadou o notă sfântă...<br />
Pe-atunci, habar n-aveam ce înseamnă net-ul, locul în care, iată, poţi „recita" fără a te şoca greutatea debutului literar; pe-atunci eram doar la limita desenelor animate cu Mihaela. Am alungat, deci, primul impuls şi, dintr-un soi de orgoliu personal, am parcurs de la cap la coadă aceste rânduri. Am recitit pasaje întregi. Am simţit chiar nevoia să revăd vârsta autorului pentru a mă edifica cu privire la nivelul experienţei de zi-cu-zi, am căutat să „văd" mai mult decât simpla idee expusă, am analizat şi, personal am reuşit să văd frumuseţea expunerii. Ideea în sine poate fi confundată cu cele expuse de marii autori de SF, însă are un element de unicitate, lucru extrem de important în literatura beletristică. Modul în care autorul determină cititorul să urmărească firul evenimentelor, utilizând parte elementul de suspans, parte ineditul întâmplării, lasă să se vadă de fapt o precoce maturitate în gândire. Pentru cei care copilul trebuie să rămână copil, acest lucru este de neconceput. Doar cei care au curajul să vadă într-o minte fragedă un fundament al gândirii logice vor putea pătrunde sensul şi logica expunerii tânărului autor, pe care, iată, ne-am găsit noi aceştia să-l dezbrăcăm de idei şi concepte. Mai tânărul meu confrate a realizat ceea ce, personaje cu pretenţii, nu vor putea realiza vreodată: conexiunea dintre realitate şi ficţiune, îngemănarea celor două pentru atingerea unui scop anume. Cristi, chiar dacă lumina debutului are tendinţa de-a fi uneori mult mai difuză decât te aşteptai, chiar dacă identificându-te cu personajul tău ai tendinţa de a te vrea negru, chiar dacă drumul pe care ai purces nu va fi cel mai lin, nu uita că acolo, în adâncul sufletului tău, „Planeta Albastră" poate fi de fapt întruchiparea viitorului tău. Vreau să mai aud de tine!<br />
Fruntea sus şi fă-ţi un obicei prost: continuă!<br />
<br />
Bodo<br />
Octombrie 8, 3008, 2:50 pm<br />
E incredibil cât de jos a putut ajunge SF-ul românesc. Să lauzi un lucru de un aşa prost gust, un fragment de film horror de mana a 14-a, e incredibil. Asta denota faptul că editorii vând tinerilor literatură ieftină, pervertindu-le gustul, dacă din întâmplare li s-a format în şcoală bunul gust artistic. Asta îmi aminteşte de o femeie care s-a apropiat de galantar şi a cerut vânzatoarei 'parizer fără gust'. Se referea la lipsa condimentelor. Dacă încurajezi un tânăr lipsit, în mod evident, de talent să scrie lucruri lipsite de piper, acesta poate să ajungă ministru de finanţe şi să publice la Colirom. Mai rău; poate chiar să-ţi falimenteze editura pentru ocolirea taxelor. Editorii care vând mizerii occidentale ştiu prea bine ca premiile, în Occident, fac parte dintr-o politică perfidă de publicitate, cu cadru larg, comercial. România nu are bani pentru finanţarea comercialului ca prost gust, 'parizer fără gust', SF-ul pentru diabetici. Tinerii români nu au de unde să ştie că li se aplica o politica de-a dreptul perversă. Lipsa talentului, dacă nu e ucisă din faşă, se poate întoarce împotriva ta, a criticului-editor. E posibil ca şi amatorismul criticii SF româneşti să creeze nonvaloare.<br />
<br />
Yoggy<br />
Octombrie 8, 3008, 5:39 pm<br />
E prima dată când citesc un text din secţiunea de proză. Până acum, m-am abţinut, dar văzând comentariile entuziaste de aici ...Very, very, very bad pulp. Povestire pulp în genul celor scrise în anii 2940 şi 2950, numai că pe atunci se mai scria şi pulp de calitate pe când povestirea asta e îngrozitoare: scenariu naiv, ca să nu zic altfel, stil literar pueril, idei neterminate sau aruncate pe acolo fără nici o explicaţie (ce e cu ziaristul, dar cu asteroidul care va distruge omenirea, de ce, cum şi când a început Anton să se transforme în extraterestru - forţa neobişnuită - în timpul luptei cu ziaristul?) şi foarte multă umplutură. Şi nu îmi dau seama ce rost au cuvintele „rahat" şi „cur", picanterie de dragul picanteriei? „...Terra, Planeta Albastră, vezi? am învăţat denumirile...Timp de o sută cincizeci de ani am împărţit teroarea tuturor celor ce locuiau în preajma casei". Ce mândri sunt extratereştrii aştia că nu le-a luat decât 150 ani să afle care e numele planetei pe care s-au refugiat. O rasă cu adevărat inteligentă. „Ceilalţi erau la fel, ocupaţi de astfel de structuri umane. Mai mici, probabil copii". Ceilalţi, adică camerele? Structuri umane, adică schelete? Să ai 16 ani şi să faci astfel de greşeli...Mă întreb de câte ori au luat la puricat textul autorul şi editorul. „În spatele mesei, înecată într-un întuneric de nepătruns, se afla o siluetă. Umbra unei fiinţe uriaşe care, aşezată pe un fel de tron, părea copia statuilor gigantice care reprezentau vechii faraoni". Cum poţi să vezi o umbră „înecată într-un întuneric de nepătruns"? Cum poţi să vezi un tron „înecat într-un întuneric de nepătruns"? Iritarea cititorului e garantată când îi dai să citească aşa ceva. Poate nu ajunge ministru, poate ajunge protejatul vreunui alt Sadoveanu şi îl calcă tramvaiul, aşa că...Bătrâne, nu mai scrie! Salvează-te la timp!<br />
<br />
Mia<br />
Octombrie 8, 3008, 8:28 pm<br />
Da, cu certitudine lucrarea are lipsurile ei şi „aerul" de începător se simte, dar nu pot avea pretenţia că ce-mi place mie, obligatoriu să placă şi altora; şi viceversa. Sper că autorul lucrării să-şi dea seama că succesul său constă tocmai în comentariile şi contracomentariile postate pe acest site. Citind cele de mai sus, pot trage două concluzii: fie că toţi cei care i-au adus laude sunt lipsiţi de „bun gust artistic", fie că pe unii i-a cuprins invidia. După cum se poate observa, pe acest site, anumite persoane precum acel Bodo, are rolul de a descalifica şi de a aduce comentarii negative majorităţii, care încearcă să se lanseze (a se vedea şi la alte lucrari comentariile acestuia). Ce să spun? Persoană cultă şi mare cititor (indiferent că e SF sau PF); cuvintele „banalitate, idei răsuflate etc. ... sunt la ele acasă. Tinere, aşa cum cineva scria mai sus, „drumul pe care ai purces nu va fi cel mai lin", aşa că de tine depinde dacă vei avea tăria să mergi înainte, iar „micile" răutăţi să le tratezi cu indiferenţă! Oricum, clar , marii cititori precum Bodo, Yoggy şi alţii de pe aici au fost stârniţi de numărul mare de comentarii şi-ţi recomand, să primeşti ca pe un succes, însuşi faptul că ţi-au citit-o şi ei, chiar dacă nu le-a plăcut. Gustul lor e diferit de al altora. Succes pe mai departe!<br />
<br />
Asirom<br />
Octombrie 8, 3008, 8:43 pm<br />
Eu nu am vrut să fiu prea „rău", însă au fost alţii şi pentru mine. Nu ştiu ce să zic de vina editorului, el săracu' poate face dintr-un text bun, cu scăpări, unul foarte bun, dar din unul prost cu multe scăpări nu o să facă niciodată unul bun. Talentul scriitoricesc trebuie să vină de la autor totuşi...Pe de altă parte, revista Oceanus prospectează „iazul" talentelor locale, chestie care trebuie făcută chiar şi cu riscul apariţiei unor astfel de încercări. D-aia e electronică şi comentariile sunt deschise. Nu vă imaginaţi, totuşi, că administratorul se ghidează după comentarii.<br />
PS. Bodo - bre, nea Vicarule, mai ai bre multe nume ???!!! Îţi recunosc stilul.<br />
<br />
Lorin<br />
Octombrie 8, 3008, 9:59 pm<br />
Când nu au oi la îndemână, lupii muşcă sec din...stână. V-aţi găsit o samă să vă înfruptaţi din lemnul de stână fragedă al unui debut. Vă felicit, domnilor! Faceţi parte din tagma inteligentei societăţi care abundă de atâta energie oratorică, încât, iertată-mi fie îndrăzneala, a început să dea pe dinafară. De-acord! Sunt nevoit să fiu de-acord cu domniile-voastre. Trebuie ucisă din faşă lipsa talentului! Mă bucur că aţi remarcat această necesitate, însă, din păcate, domniile-voastre nu faceţi doar acest lucru, în aparenţă banal şi facil, ci încercaţi să faceţi mult mai mult. Prin modul în care trataţi încercările tânărului în cauză, aveţi tendinţa de-a ucide din faşă chiar autorul, nu numai lipsa talentului acestuia. Personal, n-am exagerat cu nimic, lăudând, cum spune unul dintre antevorbitorii mei, această timidă încercare. Am lăudat nu doar scrierea în sine, ci curajul tânărului de-a ieşi în faţă într-un domeniu extrem de sensibil. O dată în plus, realizez că Cristian, prin gestul lui, a făcut ceea ce domniile-voastre nu au avut curajul s-o facă şi anume, îndrăznind să iasă în faţă, a atras asupra sa colţii tociţi ai lupilor fără de oi. Credeţi că prin afirmaţiile acide îl ajutaţi cu ceva? Credeţi că încercând să-l gâtuiţi îl veţi determina să tacă? Vă înşelaţi! Prin gestul dvs., nu faceţi altceva decât să-l îndobitociţi, iar el, în încăpăţânarea specifică vârstei, va continua să scrie la fel (prost, veţi spune...) Cu ce sunteţi mai buni decât aşa-zisa lui scriere proastă dacă nu faceţi nici un gest în a-l ajuta? De fapt, de ce să-l ajutăm? Există riscul ca într-un mâine acest puşti, nontalent să ne ia locul şi-atunci ce ne vom mai face noi, membrii inteligentei societăţi? Vom rămâne pe dinafară, vom şoma din cauza minţilor tinere care privesc altfel ceea ce noi, în goana după noi înşine, nu putem vedea. Aveţi oare curajul de-a privi mai departe, mult mai departe decât ne permite fiinţa umană? Puteţi privi dincolo de lucruri înainte de-a vă erija în apărători ai literaturii moderne? Poate fi greu, însă nu imposibil. Domnilor, chiar şi perdeaua anonimatului vă dă dreptul de a-i întinde un deget acestui tânăr. Ce vă opreşte s-o faceţi? Nici unul dintre domniile-voastre nu aţi căutat să puneţi degetul pe rană pentru a-i opri sângerarea, nici unul nu aţi încercat să-l ajutaţi pentru a nu repeta greşelile strecurate, fără de voie, spun eu, în Secretul Casei Diavolului. Nu, domniile-voastre, aţi căutat să-l decapitaţi atât pe Negru cât şi pe Alb, dar, în primul rând, pe autor...Mare păcat! Nu prin răutate faceţi lumea mai bună, ci prin propria-vă bunătate, care se poate manifesta în mult mai multe feluri. În cazul nostru, spre exemplu, putem sprijini acest tânăr, dacă e tânăr, dându-i sfaturi, ajutându-l să aprofundeze tehnica utilizată în acest domeniu. Este foarte adevărat că acest lucru putem să-l facem doar dacă suntem mai buni decât el...Dar, dacă nu suntem mai buni decât el, de ce ne permitem să devenim lupi?<br />
Cristi, sunt dispus să încerc, prin umilele cunoştinţe pe care le am în domeniu, să te ajut. Poate, astfel, detractorii tăi, vor înţelege că se poate face mai mult decât a se arunca cu noroi într-un vis, fie el şi...albastru. Păstrăm legătura.<br />
<br />
Kios<br />
Octombrie 8, 3008, 10:41 pm<br />
Alo, domnu'! Cred că o luaţi puternic pe arătură. Degeaba ne înşiraţi aici o foaie de acuze când nu aveţi dreptate. Unii dintre comentatorii au venit şi cu argumente sau vă trebuie ochelari de cal (fără supărare) să le observaţi? Şi, a propos, nu scrie nicăieri că un text trebuie să placă la toată lumea, mai ales dacă omu' vine cu argumente; cred că e în măsură să dea cu părerea, ca asta facem noi aici, nu ucidem pe nimeni, nu-l torturăm sau îi terminăm spiritul creator. Doar comentam un pic textul; cam ăsta e scopul revistei online Oceanus, în caz că nu se ştie...E de apreciat vârsta şi curajul într-adevăr, dar să fim şi un moment realişti. Nu spune nimeni că următorul text nu va fi mai bun şi nici nu-i scoatem ochii că ăsta nu e pe placul tuturor...Degeaba aruncaţi cu paie ca nu e nici un foc nicăieri...Comentariul lui Yoggy mi s-a părut destul de pertinent şi a adus omu' şi dovezi. Ce vreţi mai mult?<br />
<br />
Yoggy<br />
Octombrie 9, 3008, 12:22 pm<br />
Lorin! Ultimul comentariu e la mişto sau chiar crezi în scenariul exagerat de dramatic pe care l-ai scornit? Atacăm critica pentru că e critică, îi atacăm pe cei din tabăra cealaltă pentru simplul motiv ca sunt în tabăra cealaltă? Adică pot şi eu să-mi permit să descriu tabăra cealaltă în culori la fel de neatrăgătoare şi să spun că e o dovadă de masochism şi prost gust să consumi texte de genul acesta, să spui „mulţumesc frumos" şi să mai ceri o porţie, totul de teama ca nu cumva să „ucizi" un posibil viitor talent? N-are nici un rost să ne dăm în cap unul altuia, eu nu încerc să te conving că gusturile mele sunt superioare alor tale. Nu, nu simt nevoia să îl încurajez pe autor şi nu mi se pare deloc anormal; rolul de dădacă a posibilelor viitoare talente nu intră în fişa postului de cititor. Pentru Cristian, sunt un oarecare, care şi-a dat cu părerea, nu avem nici o obligaţie unul faţă de altul şi nu o să îl am pe conştiinţă dacă nu o să mai scrie; el decide dacă să se lase influenţat sau nu de 2-3 comentarii negative. Scuza cu vârsta şi cu „e la început, să-l luam uşor" mergea dacă textul era publicat în revista liceului sau pe un blog oarecare, dar să ne miram că îl mănâncă „lupii" când publică aşa ceva în revista Oceanus, satelit al unei mari edituri, editură cu ştaif...Alte standarde, alte pretenţii. Spui că Cristian a îndrăznit să iasă în faţă, lucru pe care noi nu am avut curajul să îl facem. Mda, şi? Toţi cei care au comentat aici, fără să fi publicat vreodată ceva, ar cam fi cazul să facă un pas înapoi? Lucru valabil şi pentru cei care au comentat pozitiv sau e loc de o mica excepţie? Mai întrebi cum de ne permitem să îl criticăm, atâta timp cât nu suntem nişte scriitori mai buni decât el. E simplu, nu trebuie să fii scriitor ca să ştii dacă un text îţi place sau nu, nu trebuie să fii regizor sau scenarist ca să îţi permiţi să afirmi ca „Meet the Spartans" e un film extrem de prost, etc. etc.<br />
Mia! Spui: „Oricum, clar , marii cititori precum Bodo, Yoggy şi alţii de pe aici au fost stârniţi de numărul mare de comentarii şi-ţi recomand să primeşti ca pe un succes, însuşi faptul că ţi-au citit-o şi ei, chiar dacă nu le-a plăcut". Îmi place cum transformi bilele negre în bile albe, probabil ar fi trebuit să critic fără să fi citit povestirea pentru ca bila mea neagră să rămână neagră. Dacă precizez că am citit-o de două ori şi tot nu mi-a plăcut, se consideră că i-am dat două bile albe?<br />
<br />
Farin Beri<br />
Octombrie 9, 3008, 10:21 pm<br />
Dragul meu Cristian, spre diferenţă de antevorbitorii mei, eu nu-ţi voi critica scrierea şi nu ţi-o voi lăuda. Este doar un text şi crede-mă că nu are importanţă dacă place sau nu tuturor. Ceea ce contează este să citeşti şi mai ales să scrii în continuare. Povestire perfectă nu există şi nici măcar o scriere a celui mai bun scriitor din lume nu satisface gusturile tuturor cititorilor, în plus, odată cu trecerea timpului, chiar şi tu însuţi vei descoperi amănunte de corectat sau de perfecţionat în propriul text. Aşa că, nu te opri! Cu siguranţă, nu vei ajunge niciodată să scrii ceva pe placul fiecăruia, dar cu certitudine vor fi mulţi şi cei care să-ţi caute scrierile, pentru ăştia trebuie să continui. (Un ultim amănunt: să nu scrii de dragul de a scrie, ci de dragul de a transmite ceva!)<br />
<br />
Bodo<br />
Octombrie 10, 3008, 8:33 am<br />
Un debut nu trebuie să fie strălucit; sunt foarte puţini cei care intră în literatură cu o proză genială. Totuşi, nici cu o făcătură nu poţi veni. Dacă nivelul de receptare al cititorilor este atât de scăzut încât să ia de bună orice scriitură, doar pentru ca a fost scrisă, problema nu e a autorului, nici chiar a editorului, ci a noilor generaţii de cititori de azi. S-a dovedit că marea masă de cititori poate să nu aibă dreptate, dar mulţimea e o forţă fizică; nu psihică. Autorul, săracul, nu are cum să ştie că nu are talent dacă e lăudat de cei ca el. Încurajările de tip „mama răniţilor" sunt bune, dar pe material bun, ceea ce nu e cazul aici. Sunt mii de profesori de limba română care scriu excelent, dar lipsa talentului îi ţine departe, acolo, în satul lor. Domnul debutant poate urma calea lui Lorin Arin , care a ajuns mult mai sus decât cei pe care pe care i-a turnat la Securitate, ocupaţi, în ţară, cu scrisul. Laudele nu sunt benefice nici pentru cei care au talent, d-apăi pentru neaveniţi. Cei care laudă ceva încă nenăscut n-au auzit de critica obiectivă. Critica obiectivă nu are nimic a face cu plăcerea. România e condusă de sentimentali şi se vede în ce parte. Laudacii au distrus chiar şi mari talente, nu doar nulităţi. Aţi mai auzit să mai fi scris Ion Dornea vreo proză SF? Proze de tipul 'Dumitru, băiat fain', cum scrie Daniel Bomboş, arată că lăudacii au tăiat calea acestui autor de excepţie, care a sfârşit prin a-i crede pe cuvânt şi a deveni infatuat. Poţi ajunge scriitor şi fără talent, şi fără idei, cum e cazul lui Aurică Gheorghe, care se erijează în profesor, dar timpul nu i-a dat dreptate. Cei care laudă o proză cum e asta sunt tocmai elevii unui astfel de profesor, care nu ştie să le explice ce e valoare şi ce nu.<br />
<br />
Farin Beri<br />
Octombrie 10, 3008, 11:36 am<br />
Nu te contrazic, domnule Bodo, într-o măsură considerabilă ai dreptate. Există însă şi un adevăr aflat dincolo de justeţea afirmaţiilor dumneavoastră, acesta fiind faptul că marii scriitori, recunoscuţi şi apreciaţi la nivel mondial, s-au ales din rândul sutelor de mii de oameni ce cochetaseră cu scrisul. Reuşita lor se datorează în parte gusturilor existente în momentul debutului, iar gusturile nu se discută, fiecare îşi găseşte plăcerea în ceva diferit. Eu, sincer, nu am avut răbdare să citesc până la capăt povestirea nefiind pe gustul meu, nu de alta, dar citesc căutând înainte de toate idei. Asta nu înseamnă însă că trebuie să procedeze şi toţi ceilalţi la fel şi nu înseamnă nici că acela care scrisese această povestire este obligatoriu lipsit de talent. Într-un cuvânt, nu admit posibilitatea ca gusturile mele să difere de gusturile marii mase a cititorilor şi nu-mi permit critica acidă vis-a-vis de prima scriere a cuiva. Mă gândesc, de exemplu, că o grămadă de cărţi ale lui van Vogt mi se par slăbuţe; totuşi, sunt apreciate de alţii şi mă gândesc că unei scriitoare precum Sandra Brown i-aş fi interzis să mai scrie după primul roman, totuşi doamna aceasta a reuşit să vândă sute de mii de volume de proză siropoasă dovedind că nimerise gustul unei categorii importante de cititori. Valoare şi nonvaloare...La capitolul acesta chiar nu-mi permit să emit judecăţi. Scrisul este o manifestare artistică menită să ofere senzaţii, asemeni oricărei alte arte. În muzică, de exemplu, deşi ascult rock şi simfonii, nu-mi permit să cataloghez drept nonvaloare piesele unui Minune, Cârnat sau Parizer şi nici să-i desconsider pe cei care îi ascultă. Dacă ei îşi găsesc plăcerea în astfel de compoziţii, nu înseamnă că îmi sunt inferiori, ci doar că sunt diferiţi. Aşa că îl încurajez pe Cristian să scrie, astfel va produce probabil şi un text care să poată fi citit până la capăt şi de mine.<br />
<br />
Bodo<br />
Octombrie 10, 3008, 12:12 pm<br />
Piesele unui Minune sau Parizer pot merge la inima ascultătorilor lor, dar nu asta e problema, ci faptul ca piesele respective sunt nişte mistificări. Ca să nu le numească furturi, le-au spus „compilaţii". Nimănui nu-i convine să audă o melodie de Lepa Brena peste care se suprapune o voce cu accent dizgraţios. Aşa e si aici: avem o tot mai mare incidenţă a manelismului în SF. Asta am vrut să spun. E mare pericol ca nonvaloarea, mistificarea, să ne sufoce, până la dispariţia valorii. Nu e nimeni dispus să citească tone de maculatură pentru a descoperi un debut notabil. Desfăcând atâtea scoici, nu putem garanta că vom da peste o perla. E o munca sisifică care alungă orice plăcere a lecturii.<br />
Dacă n-aţi reuşit să citiţi textul, în totalitate, îmi daţi, fără să vreţi, dreptate. Sandra Brown reprezintă manelismul în literatură, are publicul ei, imită alte autoare de gen, dar nu intră sub incidenţa Legii Copyright-ului ca maneaua unor Minune sau Cârnat. Nu trebuie suprapuse planurile. Aici, vorbim de SF.<br />
<br />
Farin Beri<br />
Octombrie 10, 3008, 4:07 pm<br />
Zici tu Bodo că nimeni nu are răbdarea necesară să citească zeci de pagini de maculatură pentru descoperi un debut notabil? Dă-mi voie să-ţi dau un exemplu contrar: administratorul acestui site. Sunt convins că el are răbdarea necesară şi citeşte povestirile trimise, le sortează, apoi decide ce merită sau nu publicat. Consider că se pricepe la SF-uri cel puţin la fel de bine ca tine sau ca mine şi cred că faptul că a decis publicarea acestui text indică faptul că îi captase atenţia chiar dacă este departe de a fi o capodoperă şi că s-a dovedit a fi un text mai bun decât cele cu care fusese comparat, nu de alta dar în caz contrar s-ar fi publicat altceva. Mă rog, eu nu vreau să continuăm această discuţie la nesfârşit, căci este inutilă; nici ţie, nici mie, nu ne aduce ceva nou. Închei amintindu-ţi faptul că până şi căutătorii de diamante sapă deseori ani în şir degeaba, până descoperă acea piatră unică mult râvnită. Sapă acolo unde ştiu că poate fi aceea piatră. Aşa şi cu SF-ul ăsta, undeva printre tinerii de azi se ascund scriitorii de mâine. Descoperirea şi încurajarea lor este o muncă de Sisif într-adevăr; tocmai de asta consider că avem mare noroc că există şi oameni consacraţi în domeniu, care îşi asumă această muncă, deşi nu au astfel de obligaţii.<br />
<br />
Bodo<br />
Octombrie 10, 3008, 9:35 pm<br />
Administratorul nu citeşte pe criteriul ăsta. Are două criterii principale: cel profesional, adică citeşte ştifturi, ca atribuţie de serviciu, cum e acum, şi proze sentimentalist-pasionale, ale prietenilor. Are idei preconcepute. Nu ştie că nu poţi supravieţui dacă nu-ţi menţii duşmanii în viaţă. Şi pe mine mă enervează mania contrazicerii. Culturile diferă, pământul e la fel.<br />
<br />
Farin Beri<br />
Octombrie 11, 3008, 10:12 am<br />
Nu ştiu întrucât coincide imaginea pe care mi-am făcut-o eu despre domnul administrator de site cu realitatea, sper că într-o măsură considerabilă...Citesc SF de mai bine de 20 de ani, ceea ce ar putea fi mult după părerea unora şi prea puţin după a celorlalţi. Atunci când această ramură a beletristici a devenit preferata mea, se găseau destul de greu cărţi. O dată că nu erau văzuţi cu ochi buni scriitorii de SF de către cei care impuseseră o formă de dictatură culturală în România (motivul cred că era dificultatea cenzurii de a stabili clar despre o astfel de scriere, dacă conţine sau nu anumite mesaje ascunse). În plus, chiar şi între scriitori, exista o anume prejudecată în privinţa celor ce îşi alegeau acest gen literar. Mă rog, între timp, genul a ajuns la recunoaştere şi tot mai mulţi sunt cei care îl consideră a fi literatură născută din mariajul cunoaşterii cu filosofia. Cert este că am citit cărţile apărute cândva în colecţia „Fantastic Club" şi marea lor majoritate, deşi fuseseră scrise de români, mi-au plăcut. Era însă prea puţin faţă de cât citeam. Norocul meu a fost să citesc şi în limba maghiară; vecini noştri se ocupaseră altfel de SF. La ei, a existat o colecţie numită iniţial „Cosmos", transformată apoi în „Galactica", colecţie care spre deosebire de „Fantastic Club", nu conţinea doar zeci de titluri, ci câteva sute. Astfel, am reuşit să citesc operele unor clasici ai genului cu mult înainte ca ele să fie editate şi la noi. Ceea ce vreau să spun este că am citit şi cărţile unui scriitor de la ei, pe nume Nemere István. Prima carte al acestuia a fost o mare varză. A doua s-a dovedit a fi foarte slabă, apoi, brusc, a făcut un salt calitativ şi a scris, în final, câteva romane de excepţie. Mă gândesc eu că a fost şi el încurajat şi cineva a crezut îndeajuns în capacităţile sale, cât să-i permită atingerea acelui nivel. Nu ştiu cum reacţionează Cristian în faţa criticii, poate reuşeşte să aleagă esenţa şi să caute acele defecte din propria proză care se cer corectate, poate se descurajează şi renunţă. Asta ţine de firea fiecăruia. Eu vreau să te rog Bodo să fii critic vehement şi în privinţa textelor mele (dacă se decide administratorul să le publice), nu de alta, dar pe mine chiar mă ajută să-mi fie atrasă atenţia când o dau în bară. Nu mă deranjează contrazicerile. Eventual, nu le practic şi nu le răspund, dacă ajung la concluzia că discuţia începe să semene mai degrabă a ceartă.<br />
<br />
Mia<br />
Octombrie 14, 3008, 2:49 pm<br />
Au trecut două zile şi împricinatul Bodo nu mai face nici un comentariu.<br />
<br />
Bodo<br />
Octombrie 14, 3008, 2:50 pm<br />
Nu pot face nici un comentariu. Am Internet-ul căzut.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-PORŢIE<br />
<br />
<br />
Arhivele Pro-Scris au ramas pe net, în vechiul format. Convertirea lor intr-o bază de date necesită un efort deloc neglijabil.<br />
Şi pe urmă mai este şi aspectul, hai să-i spunem, istoric: Pro-Scris a reprezentat ceva la un moment dat. Nu intenţionăm - cel puţin pentru o perioadă oarecare - să schimbăm lucrul acesta.<br />
Acestea sunt motivele pentru care am păstrat formatul actual al apariţiilor Pro-Scris din perioada 2000 - 2008.<br />
<br />
Editorul<br />
<br />
<br />
ARHIVA ON-LINE<br />
<br />
Pro-Scris nr. 01<br />
(17.07 - 15.09.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 02<br />
(17.09 - 17.12.2000)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 03-04<br />
(18.12.2000 - 23.04.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 05-06<br />
(24.04 - 08.08.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 07-08<br />
(09.08 - 19.11.2001)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 09-10<br />
(20.11.2001 - 03.03.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 11-12<br />
(04.03 - 10.06.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 13-14<br />
(10.06 - 05.10.2002)<br />
<br />
Pro-Scris nr. 15-16<br />
(06.10.2002 - 10.02.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)<br />
(11.02 - 20.05.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2003 (nr. 19-20)<br />
(21.05 - 13.09.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2003 (nr. 21-22)<br />
(14.09 - 15.12.2003)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2003 (nr. 23-24)<br />
(16.12.2003 - 15.03.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2004 (nr. 25-26)<br />
(16.03.2004 - 27.06.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2004 (nr. 27-28)<br />
(28.06 - 16.10.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 3 / 2004 (nr. 29-30)<br />
(17.10 - 19.12.2004)<br />
<br />
Pro-Scris 4 / 2004 (nr. 31-32)<br />
(20.12.2004 - 19.03.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2005 (nr. 33-34)<br />
(20.04.2005 - 30.06.2005)<br />
<br />
Pro-Scris 2 / 2005 (nr. 35-36)<br />
(01.07.2005 - 15.01.2006)<br />
<br />
Pro-Scris 3-4 / 2005 (nr. 37-40)<br />
(16.01 - 10.04.2006)<br />
<br />
Pro-Scris 1 / 2006 (nr. 41-42)<br />
(11.04 - 27.08.2006)<br />
<br />
Pro-Scris 2-3 / 2006 (nr. 43-46)<br />
(28.08.2006 - 14.06.2007)<br />
<br />
Pro-Scris 1-2 / 2007 (nr. 47-50)<br />
(15.06.2007 - 23.02.2008)<br />
<br />
Pro-Scris 1-2 / 2008 (nr. 51-54)<br />
(24.02 - 01.10.2008)<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
<br />
PRO-VIZOR<br />
<br />
<br />
* * * - Critică de critic (Referinţe critice de-a lungul timpului) (Pro-Eminenţe - Ovid S. Crohmălniceanu 3-4)<br />
<br />
* * * - Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
<br />
* * * - Prezenţe SF înspre mainstream (material promoţional al editurii ProLogos) (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
<br />
* * * - Eurocon 2001 - Press Release (Pro-Gram 9-10)<br />
<br />
* * * - Sandu Florea în Dicţionarul de autori SF (Nemira 1999) (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
* * * - Mândria de a fi inginer (Pro-Puneri 51-54)<br />
<br />
Andersen, Hans Christian - Picătura de apă (Pro-Ton 41-42)<br />
<br />
Anghel, Dimitrie - Murmurul fântânei (Va urma 27-28)<br />
<br />
Aramă, Horia - Colecţionarul de insule (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />
<br />
Aramă, Horia - Nu în faţa oglinzii (Pro-Ton 51-54)<br />
<br />
Arghezi, Tudor - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
<br />
Barthes Roland - Nautilus şi „Corabia beată" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
<br />
Bálint, Tibor - Cum s-au împăcat cele două clase (Pro-Ton 29-30)<br />
<br />
Bădulescu, Traian - Invitaţie Eurocon (Pro-Gram 5-6)<br />
<br />
Bădulescu, Traian - Primul mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
<br />
Bădulescu, Traian - Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail (Pro-Gram 5-6)<br />
<br />
Bădulescu, Traian - Numai cine se mişcă greşeşte (Pro-Gram 7-8)<br />
<br />
Bălaşa, Titus - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Bărbulescu, Radu - De vorbă cu Gheorghe Săsărman (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Bărbulescu, Romulus - Imaginea (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
<br />
Boda, László - Aldous Huxley şi existenţa lipsită de speranţă (Pro-Gresii 47-50)<br />
<br />
Boţea, Doina - Tripticul curvasasinei (Pro-Poziţii 1)<br />
<br />
Boţea, Doina - Mioriţa 1919 (Pro-Poziţii 3-4)<br />
<br />
Bucurescu, Adrian - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Bufnilă, Mihaela - În umbra zilelor: Despre creioane (Pro-Puneri 31-32)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Bărbaţi plecaţi pe front sau cum se scrie istoria după Liviu Radu (Pro-Poziţii 1)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Liviu Radu, cruciatul (Pro-Poziţii 1)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Volum în pregătire: Cruciada lui Moreaugarin (Pro-Puneri 1)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Orgolikon (Pro-Poziţii 2)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marea plictiseală sau Costi Gurgu vestind (Pro-Poziţii 2)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Creşterea sau descreşterea biografiei şi Jean-Lorin Sterian descriind (Pro-Poziţii 2)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu (Pro-Poziţii 3-4)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Traian Bădulescu şi îngerii chilugi pe deplin ticăloşiţi (Pro-Poziţii 3-4)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilă (Pro-Poziţii 3-4)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Interpretări asupra totalităţii (Pro-Gresii 5-6)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Fragmentalia sau risipirea corpurilor (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Căutându-l<br />
pe Cătălin Ionescu prin Agarttha îl descopăr ca fiind atractor al<br />
fantasmelor în cascadă în timp ce mentalul se schimbă aceasta fiind<br />
cheia Neîmplinitei Shangri-La (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF (Pro-Gresii 7-8)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Jean Lorin Sterian şi inflaţia corpurilor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Michael Haulică deconstruind-o pe Mordelia (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Închipuirile<br />
despre science fiction ale unor tovarăşi-camarazi vaşnici şi berbanţi<br />
din listele de discuţii, stricători de e-groups (Pro-Gram 9-10)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Cenaclul şi trivialitatea imaginarului (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Colectivismul şi elitismul înmoaie elanul sefistului român născând ficţiunea rococo (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuită de burlesca science fiction (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Încercare asupra personajului tembel care stârneşte silnicia sefistului român spre furibunda plăcere a criticului desuet (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Scriitorul SF inanimat şi lipsit de insurgenţă, inocent sau ignorant şi despre adevăratul sens al lucrurilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Asupra misiunii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicienii secretului (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Economia războiului şi războaiele economiei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Imaginea celuilalt şi descompunerea autorităţii (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Câmpuri magnetice (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Senzualitatea hazardului sau despre nesfârşitele interioare ale imaginarului supus revoluţiei sexuale (Pro-Dus 13-14)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Magicianul (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eul matricial (Pro-Ton 15-16)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Luna pe din dou@ (Pro-Ton 15-16)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Meduza (roman integral) (Pro-Ton 17-18)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Eseuri ficţionale (Pro-Ton 19-20)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Omul apropiat (Pro-Ton 19-20)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Apocalipsa după Buf (Pro-Ton 21-22)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Marele absent... (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Nori pe mare (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Norii molateci (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Timpul norilor e vălurit (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Aventura imaginii (Pro-Puneri 25-26)<br />
<br />
Bufnilă, Ovidiu - Literatura sau Ficţiunea (Pro-Puneri 29-30)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice (Pro-Poziţii 2)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice III: Lumi virtuale (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IV (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururi (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VI: Ars combinatoria (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VII: Despre gnoza SF (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice VIII: Despre sefiştii români (Pro-Poziţii 15-16)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice IX: Două dicţionare (Pro-Poziţii 17-18)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice X: Sociologia sefeului (Pro-Poziţii 19-20)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Fragmente critice XI: Romanul sefeului românesc (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Împlinirea unui scriitor (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - O bună carte demodată (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Postmodernismul şi sefistii români (Pro-Gresii 47-50)<br />
<br />
Bugariu, Voicu - Literaţi şi sefişti - text integral (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />
<br />
Cassian, Nina - Capcana (Va urma 35-36)<br />
<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (I) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (II) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Căplescu, Romulus - Actualitatea lui Orwell (III) (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Căplescu, Romulus - Clonarea în utopiile negative (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Anticipaţie testamentară (Pro-File 1)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Dicţionarul SF trecut prea uşor cu vederea (Pro-File 1)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Dincolo, în imaginar (Pro-Gresii 2)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Fandomul românesc vrea altceva (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Cu Eurocon-ul prin ţară... O istorie agitată (Pro-Gram 5-6)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Fantasy şi heroic fantasy o explicaţie necesară (Pro-Gresii 5-6)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Scriitoarele fantasy şi revoluţia romantică a literaturii heroic fantasy (Pro-Gresii 5-6)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Marea evadare pe Internet (Pro-Gresii 7-8)<br />
<br />
Cărbunaru, Mircea - Despre imaginaţie şi evaziune (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Cernea, Remus - Societatea culturală NOESIS (Pro-File11-12)<br />
<br />
Cernea, Remus - Enciclopedia virtuală I. L. Caragiale (Pro-File 13-14)<br />
<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Înfiinţarea lumilor secunde (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Cernăuţi-Gorodeţki, Mihaela - Paradigme literare ale utopiei (Pro-Poziţii 33-34)<br />
<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Între aici şi altundeva. Fascinaţia unei Alte Lumi (Pro-Poziţii 35-36)<br />
<br />
Cernăuţi-Gorodeţchi, Mihaela - Valar (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
<br />
Cernăuţi-Gorodeţki, Mihaela - Maiar (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Cernăuţi-Gorodeţki, Mihaela - Oromë (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />
<br />
Ciocan, Iulian - Cinci întrebări pentru Ovidiu Bufnilă (Pro-Eminenţe - Ovidiu Bufnilă 3-4)<br />
<br />
Colin, Vladimir - Castelul din Carpaţi, azi (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 3 (Pro-Puneri 41-42)<br />
<br />
Constantinescu, Cătălin - Modelul antiutopiei ştiinţifice: Aldous Huxley 4 (Pro-Puneri 43-46)<br />
<br />
Corbu, Leon R. - Bucharest delendum est! (Pro-Poziţii 2)<br />
<br />
Cotoc, Zaharia - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Cowie, Jonathan - euROcon 2001 (textul original) (Pro-Gresii 43-46)<br />
<br />
Cowie, Jonathan - euROcon 2001 (în traducere) (Pro-Gresii 43-46)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese) (Pro-Eminenţe) 9-10)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Anticipaţia pentru copii (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Riga Cryptocomunistă şi Lapona Şmenel (Pro-Ton 17-18)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Elemente fantastice în poezia lui Damian Ureche (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Alegorie cu fluturi şi cristalide (Pro-Ton 31-32)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Iluzia formelor şi forma iluziilor (Pro-Puneri 31-32)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Suntem pe drumul de la Big Bang la Gnab Gib? (Pro-Puneri 33-34)<br />
<br />
Cozmiuc, Constantin - Jules Verne între ştiinţă şi fantezie (Pro-File 33-34)<br />
<br />
Creţu, Ion - Viaţa controversată a lui George Orwell (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Crohmălniceanu, Ov. S. - Ştiinţifico - fantasticologie (însemnări despre literatura ştiinţifico-fantastică) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
<br />
Crohmălniceanu, Ovid S. - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Cubleşan, Constantin - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Dan, Sergiu Pavel - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
David, Robert - "Thinking different" an interview by Robert David (Pro-Fan 5-6)<br />
<br />
David, Robert - Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Dobrin, Marius - Et in 'Ingineria' ego (Pro-Puneri 51-54)<br />
<br />
Don Simon - Volum în pregătire: Împotriva Satanei (Pro-Puneri 1)<br />
<br />
Dulvac, Horia - Resurse mitologice ale anticipaţiei (Pro-Puneri 29-30)<br />
<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
<br />
Dulvac, Horia - Imaginar politic, expresie şi putere 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
<br />
Ehrenburg, Ilya - Întâlniri cu Capek şi Wells (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />
<br />
Eliade, Mircea - O călătorie spre centrul pământului (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
<br />
Florea, Sandu - Benzi desenate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Florea, Sandu - A Graveyard Tale (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Florea, Sandu - Borderlands (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Florea, Sandu - Garda (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
<br />
Florea, Sandu - Fortăreaţa (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 1-6 (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 7-10 (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 11-14 (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
<br />
Florea, Sandu - Hotelul viselor 15-19 (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango 1-4 (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango 5-8 (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango 9-12 (Pro-Eminenţe 25-26)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango 13-16 (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango 17-19 (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
<br />
Florea, Sandu - Kumango 20-22 (Pro-Eminenţe 31-32)<br />
<br />
Galben, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
George, Alexandru - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 0: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
<br />
Genescu, Silviu - Progress Report 1: A Doua Săptămână Internaţională de Ştiinţă şi Science Fiction, Timişoara, 19-25 Mai 2003 (Pro-File 13-14)<br />
<br />
Gheo, Radu Pavel - Science Fiction şi Mainstream: inutilul drept la diferenţă (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
<br />
Gheo, Radu Pavel - La o bere... (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Gheo, Radu Pavel - Ultimele apariţii editoriale în S.U.A. (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Gherasim, Constantin - Sărac şi singur, scriitorul Alex Ungureanu a trecut "Marele prag" (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Grant, Roberto R. - Ucigaşul melcilor (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Grămescu, Mihail - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Gyr, Radu - Îndemn la luptă (Pro-Ton 51-54)<br />
<br />
Györfi, Simone - Am fost odată (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Györfi, Simone - O înviere ratată (Pro-Ton 15-16)<br />
<br />
Györfi, Simone - Paranormal sau nu, despre iubire (Pro-Puneri 23-24)<br />
<br />
Györfi, Simone - Un altfel de science-fiction (Pro-Puneri 25-26)<br />
<br />
Györfi, Simone - Impotriva urii (Pro-File 31-32)<br />
<br />
Györfi, Simone - Gergő şi cuşca-de-vise (Pro-File 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, Elisabeta Dincolo de orizont (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
<br />
Györfi, Simone - Halloween, ardeleneşte (Pro-Ton 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Despre distopii, numai de bine (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de istorie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluţiei antropofagice (Pro-Gresii 7-8)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Adevărul despre Drăculea (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Picătura chinezească (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Temeinicia cutezanţei (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Traducerile, o formă subtilă de critică literară (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Ortodoxia salvează etnografia (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 11-12)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Conu Iancu faţă cu ştiinţificţiunea (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Crucificarea lui Moreaugarin (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Un "copil teribil" printre femei (Pro-Poziţii 11-12)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Text (Pro-Test 11-12)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Livada (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Scris (Pro-Domo 13-14)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - "Galbar", prima bandă desenată SF românească (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Supunere (Pro-Test 13-14)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Missa solemnis (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Era digitală (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Cenaclul H.G.Wells - şedinţa din 12 octombrie 1986 (Pro-Poziţii 15-16)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Banda desenată românească în floare (Pro-Puneri 15-16)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Vraja desenului pe hârtie (Pro-Puneri 15-16)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Soldaţi, vă ordon, treceţi Golful (Pro-Test 15-16)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Afacerea Adam (Pro-Ton 15-16)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Fergonaut fără frontiere (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - O androidă castă şi-o cască albă (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Dino-origami (Pro-Puneri 17-18)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Hobiţii în ţara lui Ceauşescu (Pro-Test 17-18)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Cine eşti dumneata, domnule Fergonaut? (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Ionel şi ouăle (Pro-Puneri 19-20)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Împlinire în 2 (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât Nimic (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Matematica, luată la bani mărunţi (Pro-Test 19-20)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Star Wars Origami (Pro-Puneri 19-20)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Americanii şi spaţiul cosmic (Pro-Gresii 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Star Trek Origami (Pro-Puneri 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Straniul caz al criticului Jekyll şi al romancierului Hyde (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Şi există un timp pentru a vedea... (Pro-Test 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Termen final: Ziua Judecăţii (Pro-Puneri 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Un Crăciun extraterestru (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Visele şi viitorul (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Arca lui Neo (Pro-Puneri 23-24)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Origami: Inelele suverane (Pro-Puneri 23-24)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 23-24)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Punct şi de la căpătâi (Pro-File 23-24)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Efecte speciale (Pro-File 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Esenţa adevăratei mişcări (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Ilustraţii Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - În joacă, despre Tolkien (Pro-File 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - La stânga-mprejur (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Origami Tolkien (Pro-Puneri 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Facere (Pro-Test 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: Mitologii vegetale (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Două paloşe (Pro-Ton 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Farmecul derutei (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Fericit cel ce-şi cunoaşte fraţii (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - O apocalipsă rezolvată (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Lucrare (Pro-Test 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Prima monografie critică Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Quenta Raopublisillion (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Supravieţuirea lui Kennedy (Pro-File 27-28)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Tolkien cel veşnic verde: O salcie năbădăioasă (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Bunica distopiilor (Pro-Puneri 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - De la fabulă la space-opera (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Ea, roboata (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - O machiaveliadă cosmică (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Simţire (Pro-Test 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Robotniţa hollywoodiană (Pro-File 29-30)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Va fi fost odată (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 1 (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Noi tărâmuri alb-albastre (Pro-Poziţii 31-32)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Neliniştiţii „împroşcători" de cerneală (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Poziţie (Pro-Test 31-32)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Păstorii copacilor 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Codul Opriţă (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Caritate (Pro-Test 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de îndoială (Pro-Poziţii 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Trei texte sacre (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Dincolo de clepsidră (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
<br />
Györfi-Deák György - SFera şi artele magice (Pro-Poziţii 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák György - Autografe craiovene (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák György - O utopologie literară (Pro-Poziţii 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Un tărâm de explorat: Borderlands (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Luare (Pro-Test 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Teologie şi Tolkien (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Un studiu în albastru (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile găsite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Confuzii verniene (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Autograf MJM (Pro-File 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Stanţă (Pro-Test 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Fabulă (Pro-Ton 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Colocviu SF la Budapesta (Pro-File 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Helion (Pro-File 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Înşelători şi înşelătorii (Pro-Poziţii 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Elfi (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - O posterioritate paradoxala (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Sfertul şi întregul (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Mai mult decât carbonul (Pro-Eminenţe Jules Verne 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Lumea la microscop (Pro-Poziţii 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Infinitul cu clopoţei (Pro-Poziţii 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Dreptul la succes (Pro-Ton 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Sus (Pro-Test 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Între tradiţie şi distopie (Pro-Poziţii 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Goldberry (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Zmeul ca valoare absolută (Pro-Poziţii 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Conferinţă Tolkien la Oxford (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Lista cu greşelile descoperite în ediţiile Tolkien româneşti (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Anticipaţii argeşene (Pro-File 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Alte „Autografe” craiovene (Pro-File 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Meditare (Pro-Test 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Un alt contact ratat (Pro-Poziţii 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Despre polemici (Pro-Gresii 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Contact 2006 (Pro-Poziţii 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Fundătura (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Helion 2 (Pro-File 43-46)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Poveşti fără Alisa (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Dator (Pro-Test 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Primul roman apocaliptic autohton (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - H de la Hrană (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Repovestiri senine (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Clipa eternă (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pro Spes (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Micile Apocalipse (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Un Utopist poposit Dincolo (Pro-Eminenţe Horia Aramă 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Societatea Viitorilor de Ţinut Minte (Pro-Eminenţe Constantin Cozmiuc 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Pre-Ducea (Pro-Test 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Somnul ielelor (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Scrisorile de Crăciun ale tatii (Pro-Eminenţe J.R.R. Tolkien 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Visele nu mor (Pro-File 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Disociativitate şi comunitate (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />
<br />
Györfi-Deák, György - Noapte de coşmar (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Haulică, Michael - Mirări, veşti bune, gelozii (Pro-Gresii 35-36)<br />
<br />
Hobana, Ion - Trei simboluri ale anticipaţiei clasice: Robur, „Albatrosul", „Groaza" (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
<br />
Hobana, Ion - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Hobana, Ion - Eliberator al gîndirii şi al imaginaţiei (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Ficţiuni 3 (Pro-File 1)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Lumi virtuale (Pro-File 1)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix - sau realitatea / iluzia Securităţii (Pro-Poziţii 1)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Societatea europeană de science fiction şi «imaginea» sefeului românesc (Pro-Poziţii 1)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 1 (Pro-Test 1)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-File (Pro-File 2)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - SF-ul, eternitatea şi lumea de dincolo (Pro-Gresii 2)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 2 (Pro-Test 2)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Gram: OSR 2001 (Pro-Gram 3-4)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Motocentaurul, simbol, personaj sau găselniţă? (Pro-Gresii 3-4)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi şi mai puţin noutăţi (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Cu noi, despre noi (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Cu ei, despre ei (Pro-Puneri - webeliz@nte 3-4)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 3 sau apropo de „Teoria Conspiraţiei" (Pro-Test 3-4)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Cronica unor orgolii anunţate (Pro-Gram 5-6)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - SF, minciuni şi internet (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pro-Puneri - webeliz@nte (Pro-Puneri 5-6)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Noutăţi, mai puţin noutăţi şi - de ce nu? - mică publicitate (Pro-Puneri - clasice 5-6)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF (Pro-Test 5-6)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Ovidiu Bufnilă - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 7-8)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - „Indestructibilul" - un science fiction trecut prea uşor cu vederea (Pro-Gresii 7-8)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Un experiment rarisim (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - 3 Noutăţi (Pro-Puneri 7-8)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001 (Pro-Test 7-8)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Eşecul Eurocon 2001 (Pro-Gram 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Democrata dictatură a incompetenţilor (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Foşnind din hârtie (Pro-Puneri 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - „Fugărind" televizorul (Pro-Puneri 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului (Pro-Test 9-10)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 2002 (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Troia, întâmplător (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebări în exclusivitate (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Cronică TV americană (Pro-Gresii 13-14)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - România, de la Dracula la Nicolae Carpaţi (Pro-Puneri 13-14)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Crimă perfectă de gradul patru (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Din nou despre Nicolae Carpaţi (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo (Pro-Test 15-16)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Impactul „Scientific American" (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Puterea tradiţiei „Quanticipaţia" (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Elfii şi piraţii „României de mijloc" (Pro-Test 17-18)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - National Geographic şi puterea imaginii (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Quanticipaţia continuă (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu 1991 - 2003 (Pro-Poziţii 19-20)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Ioan Petru Culianu sau SF-ul între magie şi poliţie (Pro-Poziţii 19-20)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Matrix Reîncărcat şi / sau PSD Reloaded (Pro-Test 19-20)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Visul lui Stephen King (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Atlantykron: sfârşitul copilăriei (Pro-Poziţii 21-22)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Terminator 3: TX, via X-72 (Pro-Puneri 21-22)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Dan Popescu (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Gustul amar al Revoluţiei (Pro-Puneri 23-24)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Gătire (Pro-Dus 23-24)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Vorbe cu Robert David (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Amerika şi ficţiunea politikă (Pro-Puneri 25-26)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul şi întortocheatul drum (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Schimbare (Pro-Test 25-26)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Răbdarea timpului (Pro-Eminenţe Tolkien 25-26)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Test reuşit de Universitate (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Viziune (Pro-Test 27-28)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Smallville versus Metropolis (Pro-File 27-28)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Despre un altfel de circ (Pro-File 29-30)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Moştenirea lui Asimov (Pro-File 29-30)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Chris Reeve (1952 - 2004): Superman, Supererou (Pro-File 31-32)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Texte & Con-Texte: Teoria conspiraţiei revizitată (Pro-Test 31-32)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Evadarea (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Cădere : Star Wars 3 sau câteva decenii de copilărie (Pro-Test 35-36)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Insuportabila frivolitate a prestanţei profesioniste (Pro-Gresii 35-36)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - CPSF: O jumătate de veac (Pro-File 37-40)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Car: Epitaf pentru cyberpunk (Pro-Test 37-40)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Centrul Labirintului (Pro-Eminenţe Cornel Robu 37-40)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Fascinaţia Stargate (Pro-File 37-40)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Adrian Bănuţă, redactor-şef la Jurnalul SF (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Ocupare (Pro-Test 41-42)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul drum de la teribilism la profesionalism 1 (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Dictionarul SF (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Helion 1/2006 (Pro-File 41-42)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Ocupare: Despre prezentul privit cu teamă dinspre viitor 2 (Pro-Test 43-46)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Lungul drum de la teribilism la profesionalism 2 (Pro-Eminenţe JSF 43-46)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - „Omagiul” revizuit al unei reeditări (Pro-Poziţii 43-46)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Helion 3 (Pro-File 43-46)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Ionuţ Bănuţă, redactor la Jurnalul SF (Pro-Eminenţe JSF 43-46)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Făcătorie (Pro-Test 47-50)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Farmecul discret al restauraţiei (Pro-File 47-50)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Rollerball 1975 (Pro-Gresii 47-50)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Scurte aprecieri ale relaţiei dintre science fiction şi Securitate (Pro-Puneri 47-50)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Pre-Lingere (Pro-Test 51-54)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Tică şi Rică în Ţara-fără-de-ingineri (Pro-Puneri 51-54)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - Colecţia Nautilus a Editurii Nemira (Pro-File 51-54)<br />
<br />
Ionescu, Cătălin - 10 întrebări în exclusivitate pentru Voicu Bugariu (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Antologii şi culegeri SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Ce-i de făcut? (Literatură şi paraliteratură SF) (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Chestionar SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Rezultatul chestionarului SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Elemente SF în literatura generală (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Explicaţii necesare (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Însemnări despre ideea SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Justificări şi argumente (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Natura literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Privire ipotetică asupra devenirii literaturii SF (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Ionică, Lucian - Schiţa unei posibile structuri (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Iovănel, Mircea - În care autorul se râde... (Pro-Poziţii 29-30)<br />
Iside, Dolce - Nicolae, marea amăgire sau marea afacere? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
<br />
Iside, Dolce - Nicolae, The Great Deceiver Or The Great Business? (Pro-Poziţii 23-24)<br />
<br />
Labiş, Nicolae - Dor (Va urma 23-24)<br />
<br />
Lazu Robert - Fantezia de la Sfântul Ignaţiu de Loyola la Tolkien (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
<br />
<br />
Lazu, Robert - Un personaj de basm: Aragorn (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
<br />
Lazu, Robert - Arborebărbos (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Lazu, Robert - Pledoarie pentru basmul modern (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Lazu, Robert - Elrond şi Elros (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Lazu, Robert - Dialoguri despre lumea lui Tolkien (Pro-Gresii 35-36)<br />
<br />
Lazu, Robert - Întoarcerea dragonului rătăcitor (Pro-Gresii 37-40)<br />
<br />
Lazu, Robert - J.R.R. Tolkien şi dragonii (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Lazu, Robert - Tolkien şi Cavalerul Verde (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Lazu, Robert - Prejudecăţi în ţara literelor (Pro-Puneri 43-46)<br />
<br />
Lazu, Robert - Misterioasa transformare (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />
<br />
Lem, Stanislaw - Noile sisteme de armament ale secolului XX (2) (Pro-Gresii 19-20)<br />
<br />
Loghin, Cristian (împreună cu Marian Mirescu) - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
<br />
Lovinescu, Eugen - Sămănătorismul muntean - I. C. Vissarion (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
<br />
Manolescu, Florin - Basmul S.F. (Pro-Eminenţe 9-10)<br />
<br />
Manolescu, Florin - Contra-utopia (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Marius, Dan - Lupul (Pro-Ton 31-32)<br />
<br />
Marius, Dan - Misiunea scriitorului SF (Pro-puneri 31-32)<br />
<br />
Martin, Victor - Elogiul muncii de partid (Pro-Ton 29-30)<br />
<br />
Martin, Victor - Timpul (Va urma 29-30)<br />
<br />
Martin, Victor - Omul providenţial 1 (Pro-Ton 43-46)<br />
<br />
Martin, Victor - De la România virtuală la percepţia deformată a imaginarului (Pro-Gresii 43-46)<br />
<br />
Martin, Victor - Cititul involuntar (Pro-Gresii 47-50)<br />
<br />
Martin, Victor - Înapoi, la conţinutul fondului problemei! (Pro-Gresii 47-50)<br />
<br />
Martin, Victor - Omul providenţial 2 (Pro-Ton 47-50)<br />
<br />
Martin, Victor - Traducerea traducerilor (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Martin, Victor - Fântâna (Pro-Ton 51-54)<br />
<br />
Martin, Victor - Impresarul, vis frumos sau coşmar? (Pro-Gresii 51-54)<br />
<br />
Merişca, Lucian - România şi SF-ul (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
<br />
Merişca, Lucian - Ultima greşeală (Pro-Ton 27-28)<br />
<br />
Mirescu, Marian (împreună cu Cristian Loghin - Corto - Matrix Involutions (BD) (Pro-Puneri 23-24)<br />
<br />
Moşoiu, Adriana - Despre singurătatea bărbatului cu o mie de femei (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Moşoiu, Adriana - Trecerea (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Moşoiu, Adriana - Poza cu Mediterana (Pro-Ton 15-16)<br />
<br />
Moşoiu, Adriana - Mai bine Guvernator decât Terminator (Pro-Puneri 21-22)<br />
<br />
Nicolaev, Marina - Alexandru (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Niţă, Dodo - Sandu Is Back! Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Niţă, Dodo - Ultimul interviu cu Horia Aramă (Pro-Eminenţe Horia Aramă 51-54)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Extras din „Anticipaţia românească. Un capitol de istorie literară" (Pro-Eminenţe - Vissarion 9-10)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Anticipaţia românească. Fragment inedit din a 2-a ediţie, în curs de tipărire (Pro-Eminenţe 17-18)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Deliciile cyberpunk-ului (Pro-Eminenţe 19-20)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Homo ucronicus (Pro-Eminenţe 21-22)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Ovidiu Bufnilă (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Sfârşitul Ţiganiadei (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Singurătatea abstracţiunilor de cursă lungă (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - De la fulguraţia simbolică la substanţă (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Un basm galactic (Pro-poziţii 31-32)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Sergiu Someşan (Pro-Eminenţe Sergiu Someşan 31-32)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - O antologie în doi timpi (Pro-poziţii 33-34)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Un tratat despre SF (Pro-Eminenţe Cornel Robu 35-36)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Eternul Jules Verne (Pro-Eminenţe Jules Verne 35-36)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Florin Manolescu (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - O cheie pentru camerele interzise (Pro-Poziţii 37-40)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Scurtă istorie a unei „istorii alternative” (Pro-Puneri 47-50)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Accente necesare (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Fragment din Anticipaţia românească (Pro-Eminenţe Horia Aramă 51-54)<br />
<br />
Opriţă, Mircea - Confruntări dilematice (Pro-Eminenţe Voicu Bugariu 51-54)<br />
<br />
Orwell, George - Noi, de E. I. Zamiatin (Pro-Puneri 41-42)<br />
<br />
Orwell, George - Wells, Hitler şi Statul Mondial (Pro-Puneri 43-46)<br />
<br />
Paligora, Constantina - Epitaf pentru un prieten (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Papilian, Victor - Lacrima (Pro-Ton 43-46)<br />
<br />
Perşa, Dan - Omul hedonist şi alte paragrafe (Pro-Gresii 19-20)<br />
<br />
Petrescu, Liviu - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
<br />
Philippide, Alexandru - Schiţă pentru autoportret (va urma 31-32)<br />
<br />
Pienescu, Doina - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Pîrligras, Viorel - Salonul benzii desenate „BD Craiova 2002" (Pro-Puneri 15-16)<br />
<br />
Pîrligras, Viorel - Lumea lui Tolkien, aşa cum e (Pro-Gresii 35-36)<br />
<br />
Popa, Mircea - Cronologie Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Popa, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Popescu, Dan - Premiile Sigma (Pro-Puneri 5-6)<br />
<br />
Popescu, Dan - Foto-ghicitoare (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cuvînt către Scriitori 2001 (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Premiile SIGMA Ediţiile 2001-2002 (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anii 2000-2004 (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2002 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2003 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2004 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţile F & SF apărute în anul 2005 eligibile (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cuvînt de re-venire (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Propuneri pentru Premiile de Excelenţă (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Regulament Premiile SIGMA 2005 (Pro-File 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - In memoriam Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Alexandru Ungureanu 35-36)<br />
<br />
Popescu, Dan - Nimic nou lîngă Băneasa (Pro-Ton 41-42)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţi F şi SF apărute în anul 2005 (Pro-File 41-42)<br />
<br />
Popescu, Dan - O sută de paşi (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţi F & SF apărute pînă la 20.07.2006 (Pro-File 43-46)<br />
<br />
Popescu, Dan - Cărţi F & SF apărute în 2006 (Pro-File 47-50)<br />
<br />
Popescu, Dan - O mărturie în acest sens (Pro-File 47-50)<br />
<br />
Propp, V. I. - Morfologia basmului (Pro-Eminenţe 29-30)<br />
<br />
Preda, Ion Aurel - Notă introductivă la volumul „Povestiri” (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Literatura SF între arta populară şi arta elitistă (Pro-Poziţii 1)<br />
<br />
Radu, Liviu - Country music şi science fiction - o paralelă între două lumi paralele? (Pro-Gresii 2)<br />
<br />
Radu, Liviu - Despre receptarea literaturii SF (Pro-Poziţii 2)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele II (Pro-Poziţii 3-4)<br />
<br />
Radu, Liviu - Despre structura geometrică a societăţii (Pro-Puneri - clasice 3-4)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele III Literatura western şi literatura SF (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Radu, Liviu - SF-istul ca personaj al actualităţii (Pro-Gresii 7-8)<br />
<br />
Radu, Liviu - Despre Stăpânul inelelor (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Radu, Liviu - Înlemnirea timpului şi alte întâmplări (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele IV Literatura SF şi romanele cu samurai (Pro-Poziţii 7-8)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul şi sf-ul, doi fraţi vitregi, dar vitregi bine (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Radu, Liviu - Din nou în săptămâna lumii fragmentate (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Radu, Liviu - Lem, într-o postură inedită (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un vampir metafizic (Pro-Poziţii 9-10)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Fantasy şi science fiction (Pro-Gresii 11-12)<br />
<br />
Radu, Liviu - Mesagerul (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele - Horror şi SF (Pro-Gresii 13-14)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un final pesimisto-optimist (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Radu, Liviu - Despre îngeri păzitori şi scriitori (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Radu, Liviu - În primul rând, despre singurătate (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Radu, Liviu - Cazul Iov - secţiune multiplan (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Radu, Liviu - Între şerpi şi păianjeni (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Radu, Liviu - O altfel de astronautică (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Radu, Liviu - O cruciadă pentru literatură (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Radu, Liviu - Ştiinţă politizată (Pro-File 17-18)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele (8) Literatura istorică şi SF-ul (Pro-Poziţii 17-18)<br />
<br />
Radu, Liviu - Adevăratul sfârşit al Fundaţiei (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Din nou despre Lumea disc (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Din nou, despre maşina timpului... (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Europa izolată (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura sentimentală (Pro-Poziţii 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Şi a apărut Lumea disc... (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un detectiv de modă nouă (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un romantic nevindecabil (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un viitor incert şi sumbru (Pro-File 19-20)<br />
<br />
Radu, Liviu - Crăciun în plină vară (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Manipularea fricii (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - O alegorie tragică (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - O nouă călătorie prin trupul uman (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Literatura pentru copii şi cea SF (Pro-Poziţii 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Rama şi misticismul clarkian (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Rominia noastră cea de toate zilele (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un basm clasic (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un marţian fabricat în laborator (Pro-File 21-22)<br />
<br />
Radu, Liviu - Despre demenţă şi manipulare (Pro-File 23-24)<br />
<br />
Radu, Liviu - Femeie într-o lume a bărbaţilor (Pro-File 23-24)<br />
<br />
Radu, Liviu - Gotic întârziat sau romantism întârziat? (Pro-File 23-24)<br />
<br />
Radu, Liviu - Paralele între lumi paralele: Hulitele telenovele - din perspectivă SF (Pro-Poziţii 23-24)<br />
<br />
Radu, Liviu - Abaţia 2 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Radu, Liviu - Harry Potter 5 (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Radu, Liviu - Literatura pornografică (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Radu, Liviu - O lucrare monumentală (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
<br />
Radu, Liviu - Despre moarte, cu amuzament (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Radu, Liviu - Încă o lume cyberpunk (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Radu, Liviu - Pătimiri în serial (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Radu, Liviu - Şansa autorilor români (Pro-Puneri 27-28)<br />
<br />
Radu, Liviu - O trilogie probabilistică din doar două părţi (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un horror cu extratereştri (Pro-Poziţii 29-30)<br />
<br />
Radu, Liviu - Aventuri cosmice şi discriminare (Pro-Poziţii 31-32)<br />
<br />
Radu, Liviu - Dumnezeu ne priveşte cu coada ochiului (Pro-Poziţii 31-32)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un paradox temporal nu prea paradoxal (Pro-Poziţii 31-32)<br />
<br />
Radu, Liviu - Neînţelese sunt căile domnului (Pro-Poziţii 33-34)<br />
<br />
Radu, Liviu - Literatură popular-elitistă (Pro-Poziţii 35-36)<br />
<br />
Radu, Liviu - Cărămizi (Pro-Poziţii 37-40)<br />
<br />
Radu, Liviu - O antologie demnă de interes (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un roman deosebit (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - O antologie interesantă (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Reţete, reţetari şi intrigi de palat (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - O lume care încearcă să afle ce a fost (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Cartea ramâne mai bună decât filmul (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Magia între vis şi realitate (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Lume, lume virtuală! (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Tranziţii în principal tehnologice (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - O Veneţie underground (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Poveşti cu vampiri în manieră modernă (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Riscurile de a avea telefon mobil (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - De data asta, despre voodoo şi zoombi (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Radu, Liviu - Suferinţă, dictatură şi frig (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Originalitate sau superficialitate (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Veşnic tânărul Dickens (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - A doua şansă (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Incrementa et decrementa inginerii (Pro-Puneri 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Hank Williams cânta şi când tonomatul era scos din priză (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Întâlnire cu Ben-Ami (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un blestem şi un cavaler neînfricat (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Un spirit analitic faţă în faţă cu ştiinţa şi poporul (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Magie, magicieni şi SF (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Ploaie şi o întânire în lift (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Întâlnire de gradul trei (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - O lume de după castastrofa nucleară (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Radu, Liviu - Sateliţi energetici, navete spaţiale şi terorişti (Pro-Poziţii 51-54)<br />
<br />
Robu, Cornel - Secolul SF (Pro-File 1)<br />
<br />
Robu, Cornel - Interviu cu Voicu Bugariu (Pro-File 1)<br />
<br />
Robu, Cornel - Ucronia şi principiul antropic al timpului<br />
- glose la apariţia în româneşte a unui clasic roman SF - (Pro-Gresii 2)<br />
<br />
Robu, Cornel - Pro/Fil (Extras din Dicţionarul scriitorilor români) (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
<br />
Robu, Cornel - Portret (Extras din Timpul este umbra noastră) (Pro-Eminenţe - Ovid S.Crohmălniceanu 3-4)<br />
<br />
Robu, Cornel - Bun venit istoriei contrafactuale! (Pro-Gresii 3-4)<br />
<br />
Robu, Cornel - Extras din Dicţionarul scriitorilor români (Pro-Eminenţe - Adrian Rogoz 5-6)<br />
<br />
Robu, Cornel - Eterna şi pitoreasca Românie (Pro-Poziţii 5-6)<br />
<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea I) (Pro-Gresii 7-8)<br />
<br />
Robu, Cornel - Estetica dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Robu, Cornel - Imaginarea dezastrului (Apocalips SF) (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea II) (Pro-Gresii 9-10)<br />
<br />
Robu, Cornel - Science fiction şi istorie contrafactuală (partea III) (Pro-Gresii 11-12)<br />
<br />
Robu, Cornel - Polaritate spirituală, nu geografică sau geopolitică (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Robu, Cornel - Restitutio in integrum (Pro-Poziţii 13-14)<br />
<br />
Robu, Cornel - Science fiction „adevărat" (Pro-Gresii 15-16)<br />
<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (primul simptom) (Pro-Gresii 15-16)<br />
<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al doilea simptom) (Pro-Gresii 17-18)<br />
<br />
Robu, Cornel - Boala vacii grase (al treilea simptom) (Pro-Gresii 19-20)<br />
<br />
Robu, Cornel - Perspectiva istoriei literare (Pro-Eminenţe Mircea Opriţă 25-26)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 1: Autorul fără operă sau opera fără autor? (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 2: Cum apare opera fără autor (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 3: Opera lui Shakespeare (Pro-Poziţii 25-26)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 4: Opera nu are autor, tot aşa cum Universul nu are Creator (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 5: Opera nu are autor, autorul nu există (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxul operei fără autor 6: Cine-a scris operele lui Shakespeare? (Pro-Poziţii 27-28)<br />
<br />
Robu, Cornel - Alexandru Ungureanu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 1 (Pro-Puneri 35-36)<br />
<br />
Robu, Cornel - Paradoxurile timpului în science-fiction 2 (Pro-Puneri 37-40)<br />
<br />
Robu, Cornel - „Manechinul lui Igor” de Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Romila, Adrian G. - Lumea lui J. R. R. Tolkien, în câteva pagini (Pro-Eminenţe Tolkien 29-30)<br />
<br />
Rusz, Lívia - Prezentare (Pro-Eminenţe 27-28)<br />
<br />
Rusz, Lívia - Ilustraţii la "O poveste cu un hobbit" (The Hobbit) (Pro-Eminenţe Tolkien 27-28)<br />
<br />
Săsărman, Gheorghe - Dilemele scriitorului pribeag (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
<br />
Săsărman, Gheorghe - Adrian Rogoz sau modestia Eruditului (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 3-4)<br />
<br />
Săsărman, Gheorghe - Realitatea virtuală - un duh scăpat din clondir (Pro-Eminenţe - Gheorghe Săsărman 5-6)<br />
<br />
Săsărman, Gheorghe - Varianta balcanică (Pro-Ton 11-12)<br />
<br />
Săsărman, Gheorghe - Operaţiunea K3 (Pro-Ton 13-14)<br />
<br />
Sârbulescu, Sorin - Reign Of Fire 2002 (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Sârbulescu, Sorin - Signs (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Sârbulescu, Sorin - To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience (Pro-Puneri 15-16)<br />
<br />
Secheşan, Gheorghe - Asumarea lumii interioare (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Shepard, Lucius - The Timex Machine (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Tramvaiul (Pro-Ton 17-18)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Născocirea (Pro-Ton 19-20)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Fata de pe malul mării (Pro-Ton 21-22)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Oul (Pro-Ton 21-22)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Sfaturi pentru un editor de literatura SF (Pro-Gresii 21-22)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Numărul Fiarei (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Ultimul visător (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Vizită de lucru (Pro-Ton 23-24)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Aproape îngeri (Pro-Ton 25-26)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Miturile esenţiale (Pro-Ton 25-26)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Ceara pierdută (Pro-Ton 27-28)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Oviraptorul (Pro-Ton 27-28)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Întâlnire cu Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Să n-o săruţi pe Isabel (Pro-Ton 29-30)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Poiana îngerilor (Pro-Ton 31-32)<br />
<br />
Someşan, Sergiu - Merele Evei (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
Stancu, Eugen - Perceptions of a literary genre: Science Fiction Literature in Romania 1955-1974 (Pro-Gresii 19-20)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Iubirea unui vrăjitor (Pro-Ton 41-42)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Miracol şi Catastrofă (Pro-Eminenţe Tolkien 47-50)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Omenirea s-a născut dintr-un vis (Pro-Poziţii 47-50)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Insula pierdută (Pro-Ton 47-50)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Amorţeala (Pro-Ton 51-54)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Culoarea (Pro-Ton 51-54)<br />
<br />
Stoica-Mujea, Oana - Între ştiinţa exactă şi literatură (Pro-Puneri 51-54)<br />
<br />
Szabó, Sándor - Tolkien pe Marte (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Szerb, Antal - H. G. Wells (Pro-Eminenţe H. G. Wells 47-50)<br />
<br />
Tache, Simona - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - De la Macondo la McOndo - Literatura latino-americană se americanizează (Pro-Puneri 17-18)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - Explorarea spaţiului (Pro-Puneri 17-18)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - Teoria cosmică a francezilor Igor şi Grichka Bogdanov postulează un Big Bang cât se poate de original (Pro-Puneri 17-18)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - Dincolo de Marele Prag (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - Apariţii editoriale SF şi F 2005 (Pro-File 37-40)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - Those barren leaves (Pro-Eminenţe JSF 41-42)<br />
<br />
Tamaş, Cristian - Aparitii editoriale SF & F 2006 (Pro-File 43-46)<br />
<br />
Tillman, J. A. - O convorbire la sfârşit de mileniu (Pro-Eminenţe 11-12)<br />
<br />
Tismăneanu, Vladimir - George Orwell şi eroismul lucidităţii (Pro-Eminenţe 23-24)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Mythopoeia (Pro-Eminenţe 13-14)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Epilog (din studiul "Despre poveştile cu zâne") (Pro-Eminenţe 15-16)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun (Pro-Eminenţe Tolkien 31-32)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 2 (Pro-Eminenţe Tolkien 33-34)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 3 (Pro-Eminenţe Tolkien 35-36)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Crăciun 4 (Pro-Eminenţe Tolkien 37-40)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Craciun 5 (Pro-Eminenţe Tolkien 41-42)<br />
<br />
Tolkien, J. R. R. - Scrisori de Craciun 6 (Pro-Eminenţe Tolkien 43-46)<br />
<br />
Ungureanu, Alexandru - Dicţionarul SF (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Ungureanu, Alexandru - Cei dintr-o lacrimă (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
Ungureanu, Alexandru - Norocosul (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
Ungureanu, Dănuţ - Sandu (Pro-Eminenţe Al. Ungureanu 33-34)<br />
<br />
Ursu, Horia Nicola - Pregătiri diverse la Omnibooks (Pro-Puneri 1)<br />
<br />
Vásárhelyi, Lajos - Vreme pierdută - Maşina timpului 2002 (Pro-File 15-16)<br />
<br />
Vasile, Geo - Nemurirea într-un scenariu milenarist (Pro-Poziţii 13-14<br />
<br />
Vighi, Daniel - Literatura S.F. (Pro-Eminenţe Florin Manolescu 37-40)<br />
<br />
Vilius, Virgona - Sferele Dyson: Un impas pentru spaţioingineria contemporană (Pro-Gresii 41-42)<br />
<br />
Vilius, Virgona - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Incidentul „Mintaka 3” (Pro-Gresii 41-42)<br />
<br />
Vilius, Virgona - Ameninţarea din umbră. Frustrarea personală (Pro-Puneri 43-46)<br />
<br />
Vilius, Virgona - De vorbă cu d-nul Gerald D. Nordley despre Sferele Dyson şi unde tractoare (Pro-Puneri 43-46)<br />
<br />
Vilius, Virgona - Agonia teismului în viziune „trekistă”: Continuumul Q (Pro-Gresii 43-46)<br />
<br />
Vilius, Virgona - Suferinţa subiectivă. Cinci lumini (Pro-Gresii 43-46)<br />
<br />
Vilius, Virgona - De vorbă cu Gerald D. Nordley (Pro-Puneri 47-50)<br />
<br />
Voiculescu, Vasile - Arhitectul (Va urma 37-40)<br />
<br />
Voiculescu, Vasile - Dincolo de atom (Va urma 21-22)<br />
<br />
Voiculescu, Vasile - Sonetul CLXX (Va urma 25-26)<br />
<br />
Wass, Albert - Apa trece, pietrele rămân (Pro-Ton 33-34)<br />
<br />
Williamson, Amelia - Greşelile ştiinţifice din filmele SF (Pro-Gresii 51-54)<br />
<br />
Zaciu, Mircea - Victor Papilian (Pro-Eminenţe Victor Papilian 43-46)<br />
<br />
<br />Györfi-Deák Györgyhttp://www.blogger.com/profile/02804636303568678364noreply@blogger.com0